Sunteți pe pagina 1din 4

Curs I

I. Obiectul de studiu
II. Momente din istoria vaccinopreventiei
III. Probleme generale in vaccinopreventie
Medicamente biologice
- sunt medicamente ce actioneaza prin intermediul sistemului imun asupra infectiilor
bacteriene, parazitare, etc.
Caracteristici:
- actioneaza prin intermediul sistemului imun al organismului
- se utilizeaza in cadrul unei farmacoterapii preventionale
- se administreaza medicamente in timpul bolii si preventive, pentru a evita prezenta bolii
- medicamentele biologice administrate au character antigenic, deci in urma inocularii
produc la nivelul organismului receptor prin intermediul sistemului imun un titru de
anticorpi care ofera protective pentru o anumita perioada de timp impotriva agentilor
infectiosi ce au aceleasi proprietati antigenice
- toate aceste medicamente de natura biologica cu proprietati antigenice specific poarta
denumirea de VACCINURI

Vaccinul ideal
- care poate fi definit a fi acela care contine o subsanta puternic antigena cu eficacitate
totala intr-o singura inoculare, neproducand reactii adverse de nici un fel, determina o
protective postvaccinala puternica si durabila, chiar pentru toata viata, la 100% dintre
receptori.

Factorii de care depinde eliminarea unei maladii infectioase prin vaccinare
- limitarea infectiei la om, in lipsa surselor extraumane de agenti patogeni
- infectia sa se evidentieze prin semen clinice caracteristice, usor de evaluat
- sa nu existe forme subclinice si starea de purtator sanatos sau cronic
- sa fie disponibil un vaccin fara pericole, eficace si ieftin
- sa existe posibilitatea utilizarii de teste accesibile pentru decelarea unor markeri care sa
poata confirma raspunsul pozitiv in urma vaccinarii

Importanta generala a vaccinoterapiei
Vaccinurile sunt considerate arma cea mai eficace pentru prevenirea a numeroase boli
transmisibile si reprezinta o speranta pentru aducerea sub control a altora.
Gratie unor eforturi mondiale 2/3 din copiii lumii sunt vaccinati impotriva TBC, difteriei,
tetanosului, tusei convulsive si poliomielitei. S-a extins si vaccinarea impotriva rujeolei.
In unele regiuni ale globului sunt larg utilizate si vaccinurile impotriva hepatitei virale A,B,
rubeolei, parotiditei epidemic, meningitei, febrei galbene, encefalitelor
Riscuri generale ale vaccinoterapiei
Se considera ca trebuie luate in consideratie 3 tipuri de efecte biologice , posibil de inregistrat
dupa integrarea ADN-ului eterogen contaminat:
- introducerea protooncogenelor activate prezente in celulele neoplazice si preneoplazice
- activarea protoncogenelor, mai ales prin introducerea ADN-ului de la mamifere
- inactivarea genelor tumorosupresoare, posibil, cauzata de oricare ADN eterogen
Dimensiuni ale vaccinopreventiei
La nivel mondial, in 1991, din cei aproximativ 1400 milioane de nou-nascuti care
supravietuisera peste 1 an de zile, acoperirea vaccinala inregistra: pt BCG 85%, DTP(3 doze)
79%, antipolio (3 doze) 81%, antirujeola 78%, iar vaccinarea antitetanos a femeilor gravide
(2 doze) 42%.
Eficienta programului de vaccinari este evaluata.
Programul OMS (Sanatate pentru toti 2000)
- absenta totala a deceselor prin rujeola indigena, cu o incidenta de cel mult 1%0
- absenta oricarui caz de rubeola congenitala si nici de imbolnavire de rubeola la gravide,
confirmata prin laborator
- absenta cazurilor de parotidita indigena, difterie si poliomielita cauzate de virusurile
salbatice si a tetanosului neonatorum
Programul national de imunizari
PNI asigura vaccinopreventia poliomielitei, difteriei, tetanosului, tusei convulsive, rujeolei,
TBC, stabilind obiectivele de realizat, pe etape, pana in anul 2000.


Date semnificative din istoria preventiei
Anul Autorul Problema
1713 Timomi, medic
grec
introduce variolizarea in Principatele Romane
1715 Pylavina, medic
grec la curtea
domnilor munteni
Scrie lucrarea "O metoda noua si sigura de producere a
variolei prin transplantare"
1771 Maitland, medic
englez
Introduce in Anglia variolizarea de tip asiatic
1791-1796 Jenner, medic
englez
Practica vaccinarea antivariolica folosind continutul
pustulelor produse de virusul "variolei" vacilor (cowpor)
1798 Jenner Publica pentru prima data in lume rezultatele favorabile
ale unei vaccinari artificial-active impotriva variolei
1800 Caracas, medic
roman
Sustine utilitatea vaccinarii antivariolice a intregii
populatii
1801 Endlicher(Sibiu)
Szotyori(Tg.
Mures)
Practica vaccinarea antivariolica
1814 Ferran si Hoffein Experimenteaza vaccinuri cu agenti vii atenuati
1840 Parlamentul englez emite o lege care interzice vaccinarea
jenneriana din cauza unor accidente mortale
1850 Williams Experimenteaza vaccinuri preparate din "lichide
virulente" impotriva peripneumonitei
1878 Pasteur, Joubent,
Chamberland
Prezinta la Academia de Medicina din Paris celebra "Le
theories de..."
1880 Pasteur Primele vaccinuri impotriva holerei gainilor
1885 Pasteur Foloseste vaccinul preparat din tulpina de "virus rabic
fix"
1890 Koch Prepara tuberculina
1890-1895 Babes, Behring,
Kitasato, Roux,
Martin
Efectueaza primele experimente cu "antitoxina" difterica,
deschizand calea prepararii antitoxinelor respective
1892 Ehrlich Evidentiaza deosebirea intre imunizarea activa si pasiva
1911 Behring si Kitasato Primesc premiul Nobel pentru cercetarile lor asupra
anticorpilor
1912 Cantacuzino prepara vaccinul antiholera
1913 Cantacuzino prepara vaccinul antihepatitic A si B (TAB)
1913-1914 Cantacuzino organizeaza si conduce campania de vaccinopreventie
antiholera in timpul razboiului balcanic si apoi in cursul
primului razboi mondial
1926 In Romania, generalizarea vaccinarii antibuberculoza, la
numai 3 ani de la descoperirea vaccinului
1930-1935 Craciun, Carol publica primele rezultate asupra folosirii culturilor de
tesuturi intrebuintate pentru obtinerea de " material
vaccinal"
1934 Cantacuzino si
Ciuca
ADPA
1953 Salk primele vaccinuri antipoliomielita, vaccin cu virus
omorat
1960 Sela perfectioneaza metodele de obtinere a unor antigene
sintetice
1966 Parkman si
colaboratorii
prepara si experimenteaza pe oameni un vaccin
antirubeola cu virus viu atenuat
1972 Blumberg si
colaboratorii
experimenteaza un vaccin anti-HVB, "derivat plasmatic"
folosind plasma donatorilor de sange cu Ag HBs.
prepararea unui vaccin anti-HVB din particule subvirale
1988 Salk efectueaza primele experimente pe oameni cu anti-HIV/
SIDA