si tehnicilor de comunicare prin intermediul carora institutia prezidentiala sau presedintele disemineaza informatii de interes public si national.”1 Indiferent de evenimentul care declansaza interventia sa, presedintele se adreseaza natiunii in calitate de cetatean in numele opiniei publice, de lider politic el comunica in numele unui stat si in calitate de lider simbolic presedintele se adreseaza natiunii. Pierderea încrederii, criza de credintã politicã si religioasã duc la o depolitizare ce obligã tot mai mult oamenii politici sã investeascã în comunicare: de îndatã ce apare vreo dificultate între ei si aceia care îi mandateazã. “Studiile autorilor americani pun in evidenta rolul televiziunii in transformarea comunicarii prezidentiale intr-un “spectacol politic”, demonstrand ca televiziunea adesea dimensiunea democratica a comunicarii prezidentiale, prin promovarea unor politici de concurenta.”2 În conditiile în care televiziunea a devenit principala resursã de mediatizare, politicianul trebuie sã-si proiecteze în asa fel oferta încât ea sã poatã suporta constrângerile (situatiile specifice arenei televizuale). Canalele de televiziune, precum si realizatorii, ca voci publice, apeleazã la diferite formule de mediatizare care fixeazã anumite unghiuri de vizibilitate a ofertei. Din acest punct de vedere, mediatizarea poate sã distrugã, sã deturneze sau sã completeze personajul proiectat de actorul politic. Mass media, dincolo de aportul pe care îl aduce în punerea în practicã a acestor strategii, fac apel la un element nou în mobilizarea electoralã: strãlucirea unui personaj, magnetismul sãu, multiplicarea indefinitã a elementelor sale carismatice. Niccolo Machiavelli avertiza în Principele: „Lumea vede bine ceea ce esti pe dinafarã si putini vãd ceea ce esti pe dinãuntru; iar cei putini nu îndrãznesc sã contrazicã opinia multimii care are de partea ei mãretia statului care îi sustine... pentru cã poporul nu judecã decât ceea ce vede.” “Comunicarea prezidentiala se numara printre cele mai ritualizate forme de comunicare politica, fiind predispusa spre “monologul” politic intretinut prin “imagine”, “carisma” , si “certitudini” .”1 Traian Basescu ales al poporului prin “vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat” conform Constitutiei din 1991 revizuita si adaugita in 2003, este cel mai controversat sef de stat postdecembrist asta poate datorita faptului ca este singurul presedinte reconfirmat in functie sau poate pentru ca poporul roman se regaseste in personajul politic sau in omul Traian Basescu. “Omul politic nu se poate adresa unora in acelas fel ca altora. Trebuie sa isi aleaga cuvintele, stilul, in functie de fiecare categorie a posibilului public.Oameni vorbesc diferit, au interese si necesitati diferite.”2 Daca urmareste sa se adreseze marii majoritati , el trebuie sa puna la punct mesaje care sa contina elemente de interes comun pentru toti cetateni prezenti, daca,dimpotriva se doreste concentrarea prioritara asupra unei anumite categorii, va fi nevoie de adaptarea la acest public. Tema discursurilor este deasemenea foare importanta , “astfel trebuie avuta in vedere gasirea subiectelor care sa intereseze indeaproape persoanele apartinand grupului“3 caruia i se adreseaza, limbajul complicat poate impresiona dar in acelas timp sunt cazuri in care folosirea acestui limbaj duce la netransmiterea mesajului dorit, din acest punct de vedere stim foarte bine ca discursurile domnului Basescu nu contin un limbaj complicat Intelegerea unui discurs difera in mod firesc de la un ascultator la altul, in functie de inteligenta sa de cunostintele sale specifice, de capacitate de percepere, de personalitate, de interese, de starea psihica si de multe alte lucruri ce tin de latura umana a cetateanului. “ Presedintele vorbeste, tace, actioneaza, actualizandu-si in intregime rolul sau de sef militar, sef al diplomatiei in domeniului privilegiat, dar si arbitru, responsabil, garant.”1 Vocea si atributele vocale poarta amprenta personalitatii lui, tonul cu care acesta isi rosteste mesajele sunt de mare ajutor in intelegera acesora , deoarece transmite dorinta de realizare a proiectelor pe care le propune. Din punctul meu de vedere actualul sef de stat al Romainei detine o doza de charisma de care stie sa profite atunci cand se afla in fata cetatenilor iar glumele strecurate in cadrul discursului duc la atregerea atentiei atat asupra mesajului ce se vrea a fi transmis cetatenilor cat si asupra sa, rasul molipsitor este deja un element caracteristic al acestuia cu ajutorul caruia binedispune auditoriul . Probabil ca romani mai apreciaza la presedintele pe care l-au ales faptul ca acesta se foloseste de mai toate prerogativele pe care le are conform Constitutiei, sau poate ca acestia apreciaza faptul ca Traian Basescu se vrea a fi asa cum se autointituleaza un presedinte al tuturor romanilor. Prezenta acestuia in mijlocul cetatenilor atunci cand acestia au nevoie de sprijin moral si financiar, de o vorba buna, de implicare din partea autoritatilor , acestea este acolo, nu stiu daca sa ajute, dar macar prezenta la fata locului ii confera un plus de credibilitate si o mai buna comunicare intre acesta si cetatean. De exemplu Presedintele Traian Basescu a vizitat tabara de nomazi Candoni, de la marginea Romei, unde traiesc aproximativ 460 de rromi din Romania. “Politica de comunicare se sprijina , mai intai pe organizarea si au pe participarea la evenimente mediatice mai mult sau mai putin, spectaculoase, cum ar fi emisiunile politice de la radio si de la televiziune.”1 Acesta in perioada de cand detine functia de presedinte al Romaniei si nu numai, a profitat din plin de mass-media, atat pentru a-si face reclama pozitiva cat si negativ, fiind prezenta pe prima pagina a ziarelor in mod frecvent, indiferent daca subiectul era de ordin politic sau nu. Este prezent la emisiuni televizate pentru a comenta sau a-si spune punctual de vedere in legatura cu problemele pe care Romania le avea de infruntat, Nu ar trebui sa restrangem comunicarea prezidentiala la aparitia televizata, deplasarile in strainatate sunt cu precadere modalitati de comunicare a mesajelor cu tinta internationala, dar si interna, de exemplu sprijunul acordat de domnul Basescu romanilor din Italia a avut un impact atat intern cat si international fiind apreciat de toti cetateni atat de cei din tara cat si de cei de peste hotare . “ Indiferent cat de specializata este discutia, politicianul trebuie sa aleaga pe cat posibil un limbaj tradus, pe intelesul telespectatorului . Indiferent de cat de aprinsa devine discutia, limbajul nu va scapa de sub control”2, din acest punct de vedere domnul presedinte nu s-a putut abtine, incalcand aceasta regula a omului politic. Basescu a jignit presa, a dat cu ziaristii de pamant si i-a impartit in doua tabere : "cu mine" si "impotriva mea". Cate unii mai "norocosi" s-au ales si cu apelative gen "tiganca imputita" sau "gaozar" . Cu toate astea, presa are toate motivele sa il iubeasca pe Basescu, pentru ca este sarea si piperul politicii din ultimii patru ani. Face Basescu un ministru "imbecil", "incompetent" sau "mafiot", ai o stire bomba demna de rating si tiraj. Nu stiu daca Traian Basescu reuseste sa-si transmita ideiile si sa castige votul tinerei generatii, dar spre deosebire de alti presedintii ai Romaniei, acesta comunica mai bine cu acestia. Tineretul prefera stirile picante, nedorind sa se implice in politica, acesta se afla in atentia acestora doar atunci cand provoaca discutii in contradictoriu, cand actioneaza in afara functiei pe care o detine sau cand este vorba despre familia acestuia si actiunile lor, de exemplu candidatura pentru europarlamentare a Elenei Basescu, subiect care a ocupat prima pagina a ziarelor de scandal. Acesta face corp comun cu cetateni, spunand lucrurilor pe nume, chiar pe un ton mai aspru daca este vorba de subiecte precum coruptie, justitie, necesitatea de educatie etc. deoarece cuvantul acetuia canareste mai greu decat al mai multor cetateni la un loc. Implicarea domnului presedinte in problemele de interes national,reprezinta un amanunt semnificativ pentru cei care urmeaza sa-l desemneze conducatorul lo, iar dupa parerea mea dintre toate acţiunile politice întreprinse de preşedintele Băsescu, cea mai semnificativă este cea legată de Republica Moldova şi spaţiul transnistrean. Dorinta de a realiza ceva si discutiile in contradictoriu cu cei care se opun ideilor lui, folosind atat aluzia cat si contactu direct, pana reuseste sa scoata in evidenta esentialul, chiar cu riscul de a-si castiga dusmani, are o foarte buna priza la public. In perioadele de criza interna sau internationala cum este criza economica, criza de incredere in justitie “care este rezultatul experientei pe care oameni de rand o traiesc in fiecare zi. . . Eliberarea unor personae suspecte de infractiuni grave, care pun in pericol ordine publica si siguranta cetateanului, nu face decat sa erodeze increderea oamenilor in dreptatea magistratilor”1, criza de reprezentativitate care care dupa parerea domnulu presedinte “ar putea pune in pericol insusi caracterul democratic al sistemului nostru politic”1 Niciodata vestimentatia unui politician si mai ales a unui presedinte nu trebuie sa fie neingrijita, de asemenea un politician nu trebuie sa poarte bijuterii in timpul unei aparitii televizate, Din acest punct de vedere domnul Traian Basescu dupa parerea mea respecata aceste reguli, de asemenea tinuta pe care o adopta este in functie de evenimentu la care se prezinta. Activitatea domnului Traian Basescu in materie de comunicare presidentiala este foarte bogata, de aceea studiul meu de caz ramane deschis pentru modificari sau completari ulterioare. In concluzie Traian Basescu , cu defectele si calitatile lui este un bun comunicator , care este alaturi de cetateni pe care ii reprezinta. BIBLIOGRAFIE GERSTLE, Jacgues ,“Comunicare politica”, Institutul European 2002 Mesajul presedintelui României, Traian Basescu, în fata Camerelor Reunite ale Parlamentului României (09 martie 2009) STOICIU, Andrei, “Comunicare Politica” , Ed. Humanitas-Libra, Bucuresti 2000 SINESCU, Calin ,“Comunicare Politica”, Ed. Universitara , Bucuresti 2007 THOVERON, Gabriel, “ Comunicarea Politica azi”, Ed. Antet, Iasi 1996 www.ziare.com