SUBSTANTIVUL

( manual, pagina 183 )

Definitie: Este partea de vorbire flexibila care denumeste fiinte,

lucruri, fenomene ale naturii, insusiri, stari sufletesti, actiuni,
relatii interumane etc.

Felul substantivelor:
a) substantiv comun (denumesc obiecte de acelasi fel): elev,
carte, ploaie, patrie, casa etc.
-sunt substantive comune si cele care denumesc:
*zilele saptamanii si lunile anului
*locuitorii unei tari: chinez, roman
*obiecte de invatamant: chimie, fizica
*functiile de stat, politie, militare: ministru, director general
*puncte cardinale: nord, sud
b) substantiv propriu (denumesc anumite obiecte spre a le
deosebi de altele): Georgescu, Braila, Costel, Mures, etc.

ATENTIE!!! Ca sa confundati substantivele cu alte parti de

vorbire, retineti:
-substantivele se numara: un munte/doi munti
-substantivele pot fi insotite de adjective: dimineata
frumoasa/casa bogata

Genul si numarul substantivelor

3 genuri:
*feminin: o eleva/ doua eleve
*masculin: un elev/ doi elevi
*neutru: un scaun/ doua scaune

2 numere:
*singurlar -> un singur obiect
*plural -> mai multe obiecte

Articolul este partea de vorbire care insoteste, de obicei,

substantivul, indicand in ce masura obiectul denumit de acesta
este cunoscut vorbitorilor.
ARTICOLUL HOTARAT se alipeste la sfarsitul cuvantului, aratand in mod precis
(hotarat) obiectul denumit ( obiectul este cunoscut ).

CAZ
N./Ac.
G./D.
V.

SINGULAR
omul, casa, muntele;
omului, casei, muntelui;
omule!

PLURAL
oamenii, casele, muntii
oamenilor, caselor, muntilor
oamenilor!

ARTICOLUL NEHOTARAT se asaza inaintea substantivelor care denumesc obiecte

necunoscute dinainte, fara a le determina precis ( mai putin cunosute ).
CAZ

MASCULIN

FEMININ

N./Ac.
G./D.

SINGULAR
un elev
unul elev

PLURAL
niste elevi
unor elevi

SINGULAR
o eleva
unei eleve

PLURAL
niste eleve
unor eleve

Cazurile si functiile sintactice ale substantivului

-substantivul poate avea n propoziie diferite funcii sintactice:
subiect, atribut, complement, nume predicativ. Atunci cnd
ndeplinete aceste funcii sintactice, substantivul i schimb
forma (casa, casei, al casei, pe cas) primete n
construcia sa un articol hotrt, articolul al, a, ai, ale sau o
prepoziie.
- in limba romana substantivul are cinci cazuri: nominativ,
acuzativ, genitiv, dativ, vocativ. n general, cazurile se stabilesc
cu ajutorul ntrebrilor.
1) Cazul nominativ
Subiect (cine?, ce?): Elevul nva.

Nume predicativ (cum este?, cine este?): Andrei este elev; Acesta este
baiatul meu.
Atribut ( care? ): Andrei, elevul acela, a luat 10; Mihai, baiatul meu,
merge la scoala.
2) Cazul acuzativ
Complement: fara prepozitie Eu am un baiat destept. (ce?)
cu prepozitie - La spectacol, l-am vazut pe baiatul meu.
( pe cine? )
Atribut substantival : Am vazut un grup de baieti. ( ce fel de? )
3) Cazul dativ
Complement: Am dat baiatului o carte. ( cui?)

4) Cazul genitiv
Atribut substantival: Cartile baiatului sunt curate. ( ale cui?)
Nume predicativ: Cartea este a baiatului meu. ( a cui?)
Caietul este al baiatului meu. ( al cui?)
Banii sunt ai baiatului meu. ( ai cui?)
Cartile sunt ale baiatului. (ale cui?)
!!! A cui, al cui, ai cui, ale cui => articole genitivale, sau articole

posesive, deoarece insotesc un substantiv care indica posesorul unu

obiect.
A cui? gen feminin, numar singular; Al cui? gen masculin, numar
singular;
Ale cui? gen feminin, numar plural; Ai cui? gen masculin, numar
plural;
5) Cazul vocativ exprima o chemare
Ex: Baiete, vino repede!
-substantivul in cazul vocativ nu are functie sintactica.
-substantivul in cazul vocativ se desparte prin virgula de restul propozitiei.

PREPOZITIA
Definitie: Este partea de vorbire care face legatura intre un
atribut sau un complement si partile de vorbire pe care acestea le
determina.
Exista:
*prepozitii simple= in, pe, de, la, spre, sub, contra etc.
*prepozitii compuse = de la, de pe la, despre, pe langa, pe sub,
de cate, inspre etc.

Exemple:
Tremura de frig gorunul. ( prepozitia de face legatura intre verbul
tremura si complementul frig)