Sunteți pe pagina 1din 28

Fig. 1.7. Organele Fig. l.Ş. Su- Fig. 1.9.

Forme constructive ale


din grupa supapei. pagă. talerului:
a — plană; b — convexă; c — concavă.

De asemenea, în unele cazuri se asigură micşorarea temperaturii de funcţionare a


talerului supapei de evacuare printr-o construcţie cu gol interior (fig. 1.9, c), care se
umple parţial cu sodiu sau alte substanţe. Datorită încălzirii supapei, aceste substanţe
se topesc, iar prin agitarea lor la deplasările supapei asigură egalizarea temperaturii
supapei, evitînd supraîncălzirea talerului.
Unele elemente dimensionale ale supapei sînt date în tabelul 1.1.
Tabelul 1.1
Elemente dimensionale ale supapei

Dimensiunea caracteristică Relaţia

Diametrul mare al talerului d: (0,42-0,50)2)*


— pentru supapa de admisiune (0,40-0,45(2)
— pentru supapa de evacuare 0,865 d
Diametrul canalului dc (0,05-0,12)tfc
Lungimea faţetei b (0,08-0,12)^
Grosimea talerului t (0,25-0,35)di
Raza de racordare la tija rg (0,16-0,26)^
Diametrul tijei 8: (0,16-0,25)rfe
— supapa acţionată indirect (2,50-
— supapa acţionată direct" 3,50)d„ (0,18-
Lungimea supapei l 0,30)dc
înălţimea maximă de ridicare hmax

Pentru a se realiza o uzură uniformă a supapei şi a scaunului, precum şi pentru


uniformizarea temperaturii, s-au introdus în ansamblul fixării arcului de supapă
diverse sisteme care să determine rotirea supapei în timpul funcţionării.
Ghidul supapei are rolul de a conduce supapele în mişcarea lor alternativă şi
totodată de a Uşura răcirea acestora; are forma unor bucşe (v. fig. 1.7) confecţionate
din fontă cenuşie sau bronz, care se presează
10
sau se freteaza în corpul chiulasei (strîngerea este de 0,003 ... 0,005 din diametrul
exterior).
Jocul dintre tija supapei şi ghid, pentru a uşura evacuarea căldurii, trebuie redus
la minim, fără însă a determina apariţia gripajelor (se acceptă j a=0,005 ... 0,01 mm
pentru admisiune şi ;'ei)-=0,008 . . . 0,012 mm pentru evacuare), .
Scaunul supapei poate fi alezat direct în chiulasă, pentru chiulase din fontă, sau
poate fi o piesă separată în formă de inel, care se freteaza în cazul chiulaselor din
aliaje de aluminiu. Strîngerea variază în limitele 0,045... 0,155 mm.
Materialele utilizate la confecţionarea scaunului sînt fontă specială refractară,
bronz de aluminiu, oţel refractar, caracterizate prin rezistenţă mare la coroziune şi
duritate ridicată la temperaturi înalte.
Prin depunerea unui strat de stelit pe suprafaţa conică a scaunului, durabilitatea
sa creşte de 3—4 ori.
Arcurile de supapă menţin supapa pe scaun mai ales în cursul proceselor de
schimbare a gazelor şi preiau forţa de inerţie care ar perturba legătura dintre camă şi
supapă.
Arcurile de supapă cel mai frecvent utilizate sînt arcurile spirale cilindrice sau
tronconice cu pas constant sau variabil (fig. 1.10, a), confecţionate din sîrmă de oţel
aliat cu Cr, V, Ni, Mn, avînd 7 şi 14 spire. Pentru a micşora dimensiunile arcurilor, se
montează două sau, mai rar, trei arcuri concentrice.
La unele construcţii se folosesc arcuri de încovdiere sau arcuri bară de torsiune,
permiţînd micşorarea lungimii tijei supapei (fig. 10, b, c).
La motoarele de turaţie foarte ridicată, pentru a preveni desprinderea supapei de
pe camă în funcţionare, se utilizează comanda supapei fără arcuri cu două came
(comandă desmodromică).
Fixarea arcurilor la capul tijei supapei se poate realiza prin proce
deele reprezentate în figura 1.11. r ' >•
Asamblarea discului de fixare a arcului pe coada supapei se poate realiza prin
semiconuri de fixare (fig. 1.11, a, o), prin ştifturi (fig. 1.11, c),
11

. .
Fig. 1.11. Fixarea arcului.

sau, în cazul acţionării directe a supapelor, prin înşurubare şi asigurare cu ajutorul


unor siguranţe (fig. 1.11, d, e).

1.1.3.2. Construcţia organelor de acţionare a supapei


Mişcarea comandată de camele arborelui cu came se transmite la supape, prin
intermediul unui lanţ de organe.
Arborele de distribuţie 1 (fig. 1.12) are funcţia de a asigura comanda deschiderii
şi închiderii supapelor, puţind acţiona în acelaşi timp şi alte organe, ca: pompa de
ulei, ruptorul-distribuitor şi pompa de benzină. El se sprijină în bloc-carter pe fusurile
a între care se găsesc camele de admisie Ca, camele de evacuare Ce, dantura b pentru
antrenarea altor organe şi excentricul pompei de benzină d.
Arborele se execută prin turnare din fontă sau prin forjare din oţel.
Suprafeţele active ale camelor şi fusurilor se tratează termic pentru mărirea
durităţii, înainte de operaţiile de rectificare finale.
Poziţia camelor este bine determinată în raport cu axa canalului de pană.
Pentru arborii amplasaţi pe chiulasă se folosesc suporturi din fontă
sau aluminiu, prevăzute cu bucşe antifricţiune. Jocurile în lagărele arbo
rilor de distribuţie sînt cuprinse între 0,03 ... 0,08 mm. Ungerea lagăre
lor la arborele montat în bloc-carter se asigură cu uleiul adus sub pre
siune prin canalele din pereţii despărţitori, iar în cazul arborelui montat
în chiulasă prin canale practicate în suporturi. ;: .:■
Soluţiile constructive utilizate la fixarea axială a arborelui cu came
sînt reprezentate în figura 1.13. Cea mai utilizată este'fixarea axială cu
flanşă şi bucşa-distanţieră (fig. 1.13, a). ' ■ " . ■ < io
12
Fig. 1.12. Organele de acţionare a supapei:
I — arbore cu came pentru un motor cu patru cilindri; a — paliere; b — dantură pentru antrenarea
ruptorului-distribuitor şi a pompei de ulei; C„ — came pentru admisiune; ce — came pentru
evacuare; d — excentric pentru antrenarea pompei de
benzină; 2 — tachet; 3 — tijă împingătoare; i — sensul de reglare; \5 — culbutor; 6 — piuliţă de
asigurare a şurubului de reglare; 7 — axa culbutoarelor; 8 — suportul axei culbutorului; 9 şi 10
— arcuri chiulasa; li — şurub pentru fixarea suportului
pe chiulasa. ,

La asamblare trebuie să se asigure jocul axial Ja=0,10 ... 0,20 mm. Pentru
arborii plasaţi pe chiulasa, fixarea se asigură prin borduri care se reazemă pe
părţile frontale ale lagărului (fig. 1.13, c).
Tachetul transmite mişcarea la supapă sau la tija împingătoare şi preia
reacţiunea laterală produsă de camă prin frecare. La motoarele
• ■■;

Q ;,j
.. i '.I ' . ■'
'.'<■ i iiJOO ! , - • ' ■ . - ■

Fig. 1.13. Fixarea axială a arborelui de


distribuţie: :< jdîuD
o — fixarea axială cu f lansă şi bucşă-distan-
-
ţier; 1 — flanşă; 2 — bucşă-distanţier; 8 — fixarea axială
cu şurub special reglabil 3 — şurub special; c —fixarea
axială prin . , '■■ ■ borduri. \ ■■ IBJ S i i
.

13
Fig. 1.14. Forme constructive de tacheţi:
a — tachet plan; t> — tachet sferic;/c — tachet cu rolă; ci — ta-
chet-pahar: 1 — arbore cu came; 2 —
tachet; 3 — tijă împingător.

de automobile şi tractoare, cei mai răspîndiţi sînt. tacheţii cu platou plan i i (fig. 1.14, a)
sau sferic (fig. 1.14, b) deoarece sînt mai simplu de executat • § în comparaţie cu tacheţii
cu. role (fig. 1.14, c). Uneori, tachetul se execută ! gol la interior pentru a-i micşora
greutatea (fig. 1.14, d), cunoscut sub numele de tachet-pahar.
Pentru a se mări durabilitatea tachetului se prevede rotirea lui, ceea ce înlesneşte
distribuţia uniformă a uzurilor, atît pe suprafaţa frontală cît şi pe suprafaţa de ghidare.
Dacă suprafaţa frontală a tachetului este plană se obţine rotirea lui prin dezaxarea
camei (fig. 1.14, d), iar dacă suprafaţa frontală este sferică, rotirea se obţine printr-o.
uşoară conici-tate dată suprafeţei active a camei (fig. 1.14, b).
;
La'amplasarea arborelui de distribuţie pe ehiulasă,' cînd acţionarea se face direct
de către camă, pentru a descărca tija supapei de forţa laterală, se montează pe capătul
tijei, un pahar de ghidare 1 (fig. 1.15) care se mişcă într-o bucşă 2.
Tija împingătoare 3 (v. fig. 1.12) serveşte pentru a transmite mişcarea de la
tachet la culbutor. La capătul dinspre culbutor este prevăzută cu un locaş sferic, iar la
capătul dinspre tachet — cu un vîrf sferic. Se confecţionează din ţeava de oţel sau
aluminiu cu vîrf uri de oţel, sau din vergele de oţel.
Culbutorul este o pîrghie oscilantă în jurul unei axe, care are rolul de a transmite
şi multiplica cursa camei (fig. 1.16, a, b), sau, în plus de a descărca tija supapei de
forţele laterale (fig. 1.16, c).
La soluţia constructivă reprezentată în figura 1.16, a se constată prezenţa unui
şurub 4, de reglare a jocului termic pe cînd-la soluţia reprezentată în figura 1.16, b
jocul termic se reglează schimbîndu-se poziţia reazemului central sferic 7, prin
manevrarea piuliţei 8. -\ Culbutorul se execută cu braţe inegale, pentru â obţine
deplasări mari ale supapei la deplasări mici ale tacheţilor şi tijelor, deci acceleraţii şi
uzuri reduse. în braţele culbutorului se prevăd canale, care deplasează uleiul spre
capete pentru a asigura ungerea.

\J *. r

Fig. 1.15. Acţionarea '■■ Fig. 1.16. Tipuri de culbutoare: .'■■


directă a camei: 0 — culbutor din oţel aliat turnat sau forjat; b — culbutor din tablă
1 — pahar de ghidare; ambutisată; c — culbutor oscilant (langhete);
2 — bucşe de ghidare; 1 — arbore cu came; 2 — culbutor; 3 — tijă supapă; 4 —şurub de
3 — cală de reglare a reglare a jocului termic; 5 — tija împingătoare; 6 — ax culbutoare; 7 —
jocului termic. reazem sferic; 8 — tija filetată cu
piuliţă pentru reglarea jocului termic.

Axul culbutoarelor este tubular, fix, iar culbutoarele sînt' menţinute la distanţă
prin arcuri (v. fig. 1.12). Alezajui culbutorului poate fi bucşat sau se pot utiliza
rulmenţi.
Capătul culbutorului care se sprijină pe tija supapei se realizează
după o suprafaţă cilindrică, din condiţia ca uzura suprafeţelor de contact
să fie minimă. .-..•;'.-: ;

1.1.3.3. Calculul mecanismului de distribuţie


Avansurile şi întîrzierile la deschiderea şi închiderea supapelor influenţează
golirea cilindrului de gazele arse şi umplerea lui cu gaze proaspete, sporind
eficacitatea procesului de umplere.
Analizînd desfăşurarea unui ciclu (fig. 1.17, a) în funcţie de depla
sarea pistonului x, care, prin intermediul mecanismului bielă-manivelă
se transformă în deplasări unghiulare ale arborelui cotit la, se constată
următoarele: '• -"..' . :. ■■
— deschiderea supapei de evacuare în avans faţă de P.M.E. (D.S.E.) permite
gazelor arse să părăsească cilindrul sub acţiunea diferenţei de presiune dintre cilindru
şi mediul ambiant (evacuare liberă);
— închiderea supapei de evacuare cu întîrziere faţă .de P.M.I. (I.S.E.) permite o
evacuare suplimentară care se realizează sub efectele combinate ale diferenţei < de
presiune existente şi sub acţiunea inerţiei coloanei de gaze care părăseşte cilindrul;
'■■' •
— deschiderea supapei de admisiune în avans faţă de P.M.I. (D.S.A.) este
determinată de faptul că în momentul în care începe admisiunea (atunci cînd
presiunea din cilindru a devenit inferioară presiunii din
m
colector), secţiunea deschisă de supapă să fie suficient de mare pentru ca pierderile
gazo-dinamice să fie cit mai mici;
\ r^- închiderea supapei de admisiune cu întîrziere după P.M.E. (I.S.A.)
este determinată de utilizarea inerţiei coloanei de gaze proaspete pentru
umplerea cilindrului (postumplere inerţională). ■_■■*
Perioadele. în care orificiile de distribuţie ale gazelor sînt deschise,
precizate prin momentele de început şi de sfîrşit ale fiecărei perioade,
faţă de punctele moarte de referinţă, se numesc faze de distribuţie.
*■ :

Ele se reprezintă într-o diagramă (fig. 1.17, b), care este caracteristică fiecărui
tip de motor,, avînd valori optime pentru acesta (determină o valoare maximă a
coeficientului de umplere sau o valoare maximă a lucrului mecanic efectiv).
Deoarece fazele de distribuţie optime sînt proprii numai unui anumit regim de
funcţionare, valorile lor depind de destinaţia motorului. Astfel, pentru motoarele de
autoturisme, aceste faze trebuie să fie optime pentru regimul de putere maximă. Pentru
motoarele de autocamioane şi autobuze trebuie să asigure condiţii optime de
desfăşurare a schimbului de gaze, la regimul de cuplu maxim (caracterizate prin valori
mai mici ale fazelor de distribuţie). în tabelul 1.2 sînt date fazele de distri- \ buţie
uzuale,- ■■■'•'
Comanda deschiderii şi închiderii supapelor, după diagrama fazelor ; de
distribuţie, o asigură camele de pe arborele cu came ale mecanismului de distribuţie.
Profilul camelor trebuie astfel determinat încît să asigure mişcarea
supapelor prin respectarea diagramei fazelor de distribuţie în condiţiile
apariţiei unor forţe de inerţie acceptabile. •■;.
Durata totală a unei faze (admisiune sau evacuare) măsurată în unghiuri RAC
este:
■ aT=aDS+180°+aIs.
•• ■■'■:'; Transformată în unghiuri de rotaţie a arborelui de distribuţie devine:
<XT

. , în construcţia motoarelor de automobile şi tractoare, profilul cel mai răspîndit este


cer executat din două arce de cerc (simetric sau nesimetric). Profilul se construieşte în
baza diagramei fazelor de distribuţie (fig. 1.17, c), astfel: ? /-,.
'— se trasează cercul primitiv al camei cu centrul în O de diametru d 0 (adoptat
constructiv);
■— faţă de axa verticală se măsoară de o parte şi de alta unghiul — e,
determinînd punctele A şi B, care corespund începutului şi sfîrşitului mişcării
supapei;
'•-— se calculează hc=-----------conform schemei reprezentate în figura
8.17, d (pentru; proiectarea motoarelor noi, h' se determină din condiţia
m
Tabelul 1.2
Valori ale fazelor de distribuţie
Automobile de serie Simbol Valori crt. Minime — Maxime
5' 1 2 3 4

Deschiderea evacuării a ASE 45°... 65° avans 10°... ...40°...110° avans ... 8°
Deschiderea admisiei aDSA 30° avans 10° ... 40° întîrziere ... 62°
închiderea evacuării alSE a întîrziere 45°... 65° avans ...118° avans ... 65°
închiderea admisiei ISA întîrziere 20°... 60° ... întîrziere ... 35° ... 115°
încrucişarea deschiderii A as întîrziere — 3°... 130°
1
l
Motoare de sport Valori curente i
Deschiderea evacuării aDSE 80°... 110° avans Deschiderea
admisiei aDSA 50°... 80° avans închiderea evacuării
a ISE 60°... 70° întîrziere închiderea admisiei alSA*
90°... 110° întîrziere încrucişarea deschiderii A as— 110°...
140°
Exemplu de încrucişări mari:
Porsche 904(l-aDSA = 79° (avans) >aDIA = 93° (întîrziere) (aDSE =
88°) (avans) aISE = 60° (întîrziere) Aas (încrucişare) 139°

realizării unei viteze de ungere a gazelor acceptabile, iar pentru reparaţii se poate
utiliza tab. 1.1);
— de la cercul primitiv se măsoară pe diametrul vertical pînă în D înălţimea
maximă de ridicare a camei hc\
— se trasează două arce de cerc, de rază rx (adoptată prin încercări r1=(10 ... 18)
hc), tangente la cercul de bază în punctele A şi B, care se întîlnesc deasupra punctului
D;
— se închide cama prin trasarea arcului de cerc de rază r 2, tangent la cele două
arcuri de cerc cu raza r1( şi trecînd prin punctul D.
Racordarea corectă a arcelor de rază r0, rt şi r2 avind date ia0 şi hc impune o
anumită corelare geometrică, fiind exprimate prin relaţii (tab. 1.3), utile la proiectarea
camei.
Există construcţii de came formate din arce de cerc şi linii drepte, care poartă
denumirea de came armonice.
Tabelul 1.3
Relaţii pentru profilarea camei în arc de cerc
Mărimea caracteristică Relaţia de calcul

Raza cercului de bază r0 r0=(l,5-2)/i

Raza cercului mare rx (r0 + hc - r2)2 + rg - r| - 2(r0 + hc - r2) r0 cos a0


1
~ 2[r0 — r2 — (r0 +hc — r2) cos <x0]
Raza cercului mic r2 (r„ + hcy + (rt - roy - r\ + 2(r0 + Ac)(rx - r„) cosa0
'2 ~ 2[r0 + hc + (rx — r„) cos a0 — rj
La aceste tipuri de came, ac-
celeraţia şi împreună cu ea şi forţele de
inerţie' se modifică brusc,
ducîndjl£*c£ funcţionare cu şoc,
mărind uzura şi zgomotele.
La" motoarele rapide, prin a-
doptarea unei legi continue de va
riaţie a acceleraţiei b„ după care
se construieşte cama, se obţine pmi ot]°RAC]
aşa-numita camă fără şoc, carac
terizată prin uzuri şl zgomote re
duse. "..'. '-r;;,;';■ ;
Camele; de, admisiune şi evacuare Fig. 1.18. Poziţiile relative supape-piston.
care comandă supapele ace-
luiaşi cilindru sînt decalate între ele cu unghiul kx zc=^90 (cijc^yO pentru avansuri şi
mtîrzieri nule). Fiecare pereche de came ale unui cilindru are o poziţie ; bine
determinată faţă de canalul de pană al arborelui cu came, fiind condiţionate unghiular
prin unghiul ap (fig. 1.17, e). De asemenea, similar,: poziţia unghiulară a
manetoanelor pe arborele cotit (care prin intermediul mecanismului bielă-manivelă
determină poziţia pistoa-nelor) este .stabilită faţă de canalul de pană al arborelui cotit.
In acest mod, prin intermediul transmisiei distribuţiei (roţi dinţate,
lanţ, curea etc.) este posibilă corelarea pe bază de reperaje a poziţiei
pistonului cu poziţia supapelor în cadrul ciclului motor, proces reprezen
tat în figura 1.18. .
. Operaţia respectivă poartă denumirea de punere .la punct a distri
buţiei. ...,,■ A
Se menţionează că perechile de came de pe arborele cu came sînt decalate între
ele, în ordinea aprinderii, astfel:
— pentru motorul cu patru cilindri cu un unghi de 90°;
— pentru motorul cu şase cilindri cu un unghi de 60°; ;sn-..> . —
pentru motorul cu opt cilindri cu un unghi de 45°,
1.1.3.4. Jocul termic în mecanismul de distribuţie
;;Q
Datorită regimului termic ridicat din timpul funcţionării, apar dila
tări la elementele mecanismului de distribuţie şi la organele care poziţio
nează aceste elemente în cadrul ansamblului (exemplu, chiulasă, supor
turi etc), creînd posibilitatea ca supapele să mi se mai aşeze pe scaune,
deci să nu mai etanşeze. . -< ■ •. .....
Pentru a asigura închiderea etanşă a supapei, trebuie ca sistemul de
acţionare să permită preluarea dilatărilor. Apare astfel necesitatea exis
tenţei jocului termic care variază în limite de 0,05 ... 0,5 mm, fiind mai
mic la supapa de admisiune. -. ._ .'■; ■ ■■;.■•
. Jocul optim pentru fiecare tip de motor este stabilit de uzina con
:
structoare prin încercări. -.'.■:.■:■'. ■'..'.:'.!.!:' Wi
Datorită uzurilor care apar în lanţul elementelor mecanismului de distribuţie,
intervine necesitatea ca jocurile termice să fie reglate periodic după indicaţiile uzinei
constructoare. .
Soluţiile constructive cele mai utilizate, care permit reglarea .periodică a
jocului.termic, sînt reprezentate în figura .1.1.6. Şuruburile^ de reglaj moderne nu
mai au contrapiuliţe, fiind executate, astfel încît şă se
2' 19
Infiltreze greu, prin intermediul unei şaibe de nylon înglobată în filetul corpului
(procedeul („Nylstop") sau prin expandarea filetului.
La motoarele cu arborii cu came pe chiulasă, la care supapele sînt atacate direct
de camă, cele mai utilizate soluţii constructive sînt:
— tachet cu cală de reglaj (v. fig. 1.15);
— tachet cu şurub de reglaj.
A doua soluţie este reprezentată în figura 1.19 în care se observă că tachetul are
un şurub frezat, înclinat faţă de suprafaţa plană a capătului cozii supapei. Rotind
şurubul cu cîte 360°, tachetul îşi schimbă poziţia în plan vertical, existînd deci
posibilitatea reglării jocului termic.
Pentru a elimina influenţa jocului termic asupra fazelor distribuţiei, camele se
evazează pe porţiunea opusă profilului (v. d0l, fig. 1.17, c).
Jocurile mai mari faţă de jocul optim se semnalează printr-o bătaie şi au drept
consecinţă accelerarea uzurii mecanismului şi nerespectarea fazelor distribuţiei,
determinînd un consum mărit de combustibil.
Deoarece jocurile variază în timp atît din cauza uzurii cît şi din cauza dilatărilor
care depind de regimul termic, soluţii constructive etc, apare necesitatea unor
mecanisme autoreglabile, care să compenseze în mod automat, variaţiile prezentate.
în figura 1.20 este reprezentată o asemenea soluţie constructivă, care face posibilă
funcţionarea mecanismului de distribuţie fără jocuri termice.
In momentul începerii ridicării tachetului hidraulic, presiunea uleiului din
spaţiul 8 creşte brusc, determinînd închiderea supapei cu bilă 4, efortul transmiţîndu-
se prin perna de ulei.
Cînd tachetul ajunge pe cercul de bază al camei, presiunea din spaţiul 8 se"1
micşorează, supapa cu bilă se deschide, şi1 cantitatea de ulei pierdută prin jocuri se
recuperează.
20
Verificaţi-vă cunoştinţele!

1. Raportul braţelor culbutorului este:


a — mai mare decît 1;
b —■ egal cu 1;
c — mai mic decît 1.
2. Unghiul de camă care influenţează cel mai mult procesul de schimb
de gaze este:
a — întîrzierea la evacuare; b —
avansul la admisiune; c —
întîrzierea la admisiune; d —
avansul la evacuare.
3. Care transmisie de distribuţie necesită cea mai simplă întreţinere:
a — prin roţi dinţate; \
b — prin lanţ;
c — prin curea dinţată.

L' ' .*■

PROCESUL TEHNOLOGIC LA PRELUCRAREA MECANICA A


MECANISMULUI DE DISTRIBUŢIE

2.1. PROCESUL TEHNOLOGIC LA PRELUCRAREA MECANICA


A SUPAPELOR
-

2.1.1. PRINCIPALELE CONDIŢII TEHNICE IMPUSE PRELUCRĂRII MECANICE


A SUPAPELOR

Supapele motoarelor cu ardere internă sînt supuse în timpul funcţionării unui


întreg complex de solicitări termomecanice, fiind solicitate îndeosebi la oboseală.
Etanşarea supapei şi caracterul ajustajului tijei sînt asigurate, respectîndu-se
următoarele condiţii tehnice:
— nu se admit crăpături, pojghiţe sau alte defecte;
■— nu se admit pete negre, bavuri, tăieturi şi lovituri; ■— coada supapei trebuie să
fie curată şi nu trebuie să aibă rizuri vizibile cu ochiul liber;
— trecerea de la coada tijei către taler trebuie să fie continuă;
— bătaia conului ciupercii faţă de tijă să fie de maximum 0,03 mm;
— bătaia părţii frontale a tijei faţă de tijă să fie de maximum 0,05 mm;
— abaterea tijei de la rectilinitate să fie de maximum 0,015/100 mm;
*— bătaia părţii frontale a ciupercii supapei să fie de maximum
0,04 mm în punctele extreme; . '
—■ toleranţa diametrului tijei supapei este de 0,02 mm;
— rugozitatea suprafeţei cozii i?a=l,6 nm;
— duritatea părţii frontale a tijei să fie de minimum 50 HRC. .
21
2.1.2. SEMIFABRICATE PENTRU SUPAPE- :
Materialele pentru supape trebuie să îndeplinească următoarele con
diţii: ■ • •, . :.
— să aibă proprietăţi fizico-mecanice stabile la temperaturi înalte
— să aibă rezistenţă înaltă la oxidare şi coroziune, sub acţiunea gazelor calde,
pînă la circa 900°C;
— să aibă duritate suficientă, pentru o înaltă rezistenţă la uzură a ghidajului
supapei— şisăaprezinte
suprafeţei de etanşare;
condiţii bune de forjabilitate şi de prelucrare mecanică.
Urmărind satisfacerea acestor condiţii, sînt utilizate o serie de oţeluri aliate, cele
mai frecvent folosite fiind în ultima vreme oţelurile de tipul Cr, Ni, Cr-Ni, pentru
supapele de admisiune şi Cr-Si, Cr-Ni-Si şi Cr-Ni-' W, pentru supapele de evacuare.
Avînd în vedere forma piesei, în scopul asigurării unei înalte rezistenţe la
oboseală, unei stabilităţi dimensionale etc. şi ţinînd cont şi de factorii economici,
semifabricatele se obţin prin deformare plastică. Cele mai utilizate metode sînt:
electrorefularea, urmată de matriţare, şi extrudarea. Ultimul procedeu este pretenţios
datorită complexităţii sculelor, problemelor de lubrifiere etc.
In ţara noastră, semifabricatele pentru supape se obţin prin electro-refulare —
urmată de matriţarea de precizie la aceeaşi încălzire (filmul
v- >**J-

PPŞpM

itllltffil

Fig. 2.1. Filmul tehnologic la matriţarea de precizie


a supapelor.
Ifluxului tehnologic este reprezentat în figura 2.1). Metoda permite obţi-Inerea unui
fibraj corespunzător în regiunea supapei. Urmează operaţii de [recoacere şi redresare.

2.1.3. PRELUCRAREA MECANICA A SUPAPELOR

Ţinînd cont de condiţiile tehnice impuse şi de faptul că supapele se fabrică de


obicei în producţia în serie sau în masă, pentru prelucrarea mecanică a lor se folosesc
maşini-unelte, dispozitive şi scule de mare productivitate. De asemenea, forma
tehnologică a supapelor face economică şi comodă fabricarea pe maşini automate.
Principalele scheme de instalare utilizate sînt de tipul „între vîrfuri" şi în
mandrină cu bucşă elastică cu prindere pe tije.
Iată succesiunea principalelor operaţii la prelucrarea mecanică a supapelor:
— rectificarea suprafeţei frontale a capului cozii, utilizată în con
tinuare la instalarea piesei pe maşina-unealtă.
După cum se observă în figura 2.2 operaţia se execută printr-o rectificare plană,
supapele fiind prinse în dispozitiv cu ciuperca în jos (se utilizează segmenţii
abrazivi);
— rectificarea tijei supapei. Se face o rectificare de degroşare pe o maşină de
rectificat fără centre;
— strunjirea succesivă dintr-o singură prindere a ciupercii la diametru şi frontal.
Prinderea se face pe bucşă elastică, prelucrarea făcîn-du-se cu un singur cuţit;
— retuşul primei baze. Această operaţie se face prin rectificare, avînd ca bază
de instalare suprafaţa tijei supapei;
— strunjirea canalelor (fig. 2.3). Forma canalelor se materializează din
geometria sculelor;
— strunjirea conicităţii ciupercii. Conicitatea rezultă din geometria cuţitului;
— profilarea feţei frontale a ciupercii. Prelucrarea se face prin copiere după
şablon;
— călirea cozii ciupercii prin curenţi de înaltă frecvenţă (C.I.F.);
— strunjirea racordării ciupercii. Forma racordării reiese din geometria
cuţitului;
Fig. 2.2. Rectificarea
Plană a capetelor cozilor
supapelor.

23
' ..■ ■

Fig 2 3. Schema de instalare şi


procedeul folosit la prelucrarea
a canalelor pentru siguranţă:
h~ sc.hema de instalare-b -
strunjirea canalelor '

— rectificare finiţie faţă de coadă;


fără cenTrî1^6 * *?**** la «?; se face pe maşină de rectificat
— rectificare eboş conicitate-
cent ~ "**-» "nise my(ace tot pe „ maşin. ^ recuficat fâr_
— rectificare finiţie 'conicitate
In figura 2.4 se observă că schema *a -
nstalare asi
suprafeţelor şi că obţinerea rSoS Jl * S^ă coaxialitatea
pendulară a pietrei;0 arte bUnă rugozitaţn este favorizată de mişcarea axială
a s^S^SS fLurf?, î° ^^ se face automat din magazie,
rulinduTe ^ta^ZS^ S

Fig. 2.4. Rectificarea de


24 finisare a conicitătii-
a — schema de instainr». ^ «-""iciiaţn.
w ae instalare, b - operaţia respectivă.
loJuj

Fig. 2.0. Găurirea supapelor de evacuare pe o maşină-


agregat.

Fig.. 2.5. Rularea cozii supapei: I — role


de sprijin; 2 — rolă de antre-

Faţă de supapele de admisiune, supapele de evacuare au aceleaşi operaţii


tehnologice de prelucare mecanică, cu deosebirea că li se mai face în plus o operaţie
de găurire (fig. 2.6) cu scopul de a introduce sodiu metalic, pentru transmiterea în
exterior a căldurii rezultate în timpul arderii amestecului de combustibil.
Uneori, pentru obţinerea durităţii capului cozii se aplică prin acoperire sau
sudură materiale dure (de exemplu, stelit).
Tehnologiile moderne- prevăd obţinerea unor semifabricate foarte precise, cu
adaosuri mici, astfel ca uzinarea să se poată face numai prin rectificări.
Se folosesc maşini, de rectificat fără centre şi maşini de rectificat speciale,
dotate cu instalaţii de alimentare continuă.
La une'le supape solicitate, se cromează doar tija, depunîndu-se
4... 10 um. . I

2.1.4. CONTROLUL SUPAPELOR

în urma prelucrării, supapele sînt spălate şi aduse spre verificare in


Punctul de control final, unde se efectuează: ,:,,:•-••
— Verificarea aspectului, care include:
— prezenţa tuturor, operaţiilor;
— lipsa fisurilor, a porilor, a loviturilor şi a zonelor oxidate; i
— starea suprafeţelor uzinate.
— Verificarea condiţiilor tehnice, şi anume:
— controlul lungimii totale cu calibru;
— controlul diametrului tijei cu potcoavă;
25
.'•;•" — .controlul coaxialităţii suprafeţei de etanşare cu tija, cu ajuto. rul unui
dispozitiv dotat cu ceasuri comparatoare; —■ controlul profilului ciupercii cu
calibru;
— controlul diametrului canalelor pentru siguranţe cu potcoavă;?
!?
— verificarea durităţii capătului.
După control, piesele se vor conserva şi împacheta.
t
Verificaţi-vă cunoştinţele! \
■ ■■ # ;.-■■•. ■ . ■. i

.
1. Pentru a mări rezistenţa la uzură a cozii supapei se utilizează:

^
a —■ rularea sau cromarea dură;
b — fosfatarea.

]
2. Prin călire C.I.F. (curenţi de înaltă frecvenţă) se obţine duritatea ma-;l
ximă la: .
]
a — talerul supapei;
b — coada supapei;
c — capătul cqzii supapei.
i

2.2. PROCESUL TEHNOLOGIC LA PRELUCRAREA MECANICA


A ARBORILOR CU CAME

2.2.1. PRINCIPALELE CONDIŢII TEHNICE IMPUSE PRELUCRĂRII MECANICE


A ARBORILOR CU CAME

La prelucrarea arborelui cu came este necesar să se asigure urmă toarele condiţii


tehnice:
— conicitatea şi ovalitatea fusurilor, maximum 1/3T;
— bătaia admisibilă a fusurilor din mijloc, în raport cu cele de la capete,
maximum 0,015—0,03 mm;
— toleranţele la diametrele porţiunilor cilindrice ale camelor 0,04—
0,05 mm;
—• abaterea de la profilul stabilit al camelor 0,02—0,05 mm;
— toleranţele la înălţimea camei 0,10—0,12 mm;
— toleranţele de la deplasarea unghiulară a camelor 1—2° pentru motoarele de
automobile şi 2—4° pentru motoarele de tractoare;
— bătaia feţei frontale a flanşei de capăt în raport cu fusurile de reazem,
maximum 0,04—0,1 mm;
— duritatea suprafeţelor călite ale camelor 52-62 HRC;
— netezimea suprafeţelor arborelui cu came Ra=l,6 um pentru suprafaţa camelor
şi a fusurilor de reazem.

2.2.2. SEMIFABRICATE PENTRU EXECUTAREA ARBORILOR CU CAME

Semifabricatele pentru executarea arborilor cu came se pot obţine prin turnare


sau prin forjare.
Ca material pentru arborii cu came forjaţi se folosesc oţelurile aliate cu Cr, Ni şi
Mo. Forjarea se execută în matriţe închise cu locaşuri multiple, obţinîndu-se
semifabricate cu fibraj favorabil.
Precizia semifabricatelor forjate corespunde claselor a 11-a sau a 12-a de
precizie, iar adaosurile de prelucrare sînt de 1,5—2,0 mm pe rază
26
In figura 2.7 sînt repre-întate
fazele de obţinere a rborelui cu
came (semifabricat), forjat în
matriţă.
Semifabricatele turnate
pot obţine din: oţel grafi-
it sau oţel aliat (Mo-Ni-Cr),
>ntă aliată (Ni-Mo-Cu-Cr) şi
>ntă cu grafit nodular.

La turnarea semifabrica-îlor
arborilor cu came se )ate obţine o Fig. 2.7. Fazele de obţinere a semifabricatelor i
-forjate pentru arborele cu came. :
duritate locală Ridicată a
suprafeţelor came-jr şi fusurilor, păstrînd mieii moale. Procedeul prevede îcluderea
în formele cu a-îestec a unor răcitoare medice locale. în contact cu aceste răcitoare,
fonta lichidă se răceşte mult îai repede, formîndu-se d crustă de fontă albă, care are o
duritate foarte idicată.
Tehnologiile moderne de obţinere a semifabricatelor pentru arborele su came
folosesc turnarea în cochilii şi turnarea în coji cu nervuri pentru răcire rapidă.
Arborele cu came şi pinionul distribuitorului la motoarele SR şi IAN se
toarnă din fontă aliată (Cr-Mo-Va-Cu).
Acest aliaj se foloseşte pe considerentul că este necesară obţinerea inei piese cu
duritate mare şi o structură rezistentă la uzură, în special, vîrful camelor, cu o
rezistenţă suficient de scăzută pe porţiunile ce se )relucrează prin aşchiere.
Pentru a accelera solidificarea suprafeţelor de lucru ale camei s-a >revăzut la
formare, împrejurul conturului camei, o nervură subţire de 2 mm, care măreşte
suprafaţa de răcire. Turnarea piesei se face în coji de bachelită.
Principalul avantaj al acestui procedeu este obţinerea unui semifabricat cu
adaosuri mici, foarte apropiate de forma finală. Deorece camele au duritate ridicată,
prelucrarea lor se face numai prin rectificare.

2.2.3. PRELUCRAREA MECANICA A-ARBORILOR CU CAME

Greutăţile ce apar la prelucrarea acestor piese sînt provocate de faptul că


rigiditatea lor axială este mică şi, din această cauză, la strunjirea Şi rectificarea lor se
utilizează sprijinirea suplimentară în lunete. De ase-J.^^nea, pentru evitarea răsucirii, la
arborii cu came lungi, în timpul strun-jirii se recomandă ca antrenarea lor să se facă
din partea de mijloc sau simultan din ambele capete. Pentru eliminarea deformărilor
rezultate în timpul prelucrărilor se prevăd operaţii de îndreptare pe prese.
Arborele cu came'se prelucrează între vîrfuri cu sprijine radiale suplimentare în
lunete deschise. Pentru prelucrarea suprafeţelor de instalare în cazul unor producţii
mari se pot folosi maşini semiautomate de frezat la Capete şi centruit.
Instalarea arborelui pe aceste maşini este de tip „între prisme" şi se 'ace
utilizîndu-se suprafeţele brute ale fusurilor.
27
, Fig. 2.8. Procedee de strunjire a camelor.
i
...,. După executarea găurii de centrare se execută strunjirea şi eventua. rectificarea i?
fusurilor pentru aşezarea lunetelor, prinzînd piesa tot întq vîrfuri. Strunjirea
suprafeţelor cilindrice exterioare ale arborelui cu carra se execută pe strunguri
semiautomate cu două sănii. Piesa se prinde intri vîrfuri şi se sprijină în lunete pe
fusurile prelucrate în acest scop.
Partea frontală în trepte a arborelui cu came se strunjeşte dupl şablon,
utilizîndu-se dispozitive de copiat.
Strunjirea camelor şi a excentricului pentru pompa de benzină sj execută
simultan pe strunguri semiautomate de copiat. Această operaţii' se execută după
rectificarea de degroşare a fusurilor, putîndu-se aplic; două metode:
— prelucrarea la o poziţie unghiulară constantă a cuţitelor;
— prelucrarea cu portcuţite oscilante, în procesul de prelucrare a camelor,
unghiul de aşchiere în cazul fqj
losirii strungurilor cu poziţia unghiulară constantă a cuţitelor (fig. 2.8, a] se modifică
în mod însemnat. Unghiurile de aşezare a cuţitelor trebuie sâ fie foarte mari (40—
45°) pentru a evita frecarea cuţitelor de pe suprafaţa camelor.
Schema de lucru a unui strung de copiat cu portcuţite oscilante este reprezentată
în figura 2.8, b. în acest caz, cuţitul 1 este aşezat într-un portcuţit oscilant în jurul
axului O montat pe masa 2. Cama etalon 3 realizează deplasarea cuţitului în direcţie
radială faţă de arborele cu came ce se prelucrează. Poziţia unghiulară a cuţitului se
modifică în urma acţiunii camei 4. Cama etalon 3 şi cama 4 se rotesc sincronizat cu
arborele cu came 5 ce se prelucrează.
Camele arborelui se strunjesc din două treceri: de degroşare şi de finisare.
La semifabricatele precise, cu adaosuri de prelucrare mici, prelucrarea camelor
se face direct prin rectificare.
Rectificarea camelor se execută prin copiere după şabloane, pe maşini
semiautomate speciale (fig. 2.9 şi 2.10). în figura 2.9 se observă că arborele cu came
orientat unghiular corespunzător este rigidizat cu arborele cu şabloane prin
intermediul dispozitivelor de'instalare (vîrfuri).
Sub acţiunea celor două arcuri, suportul oscilant care conţine arborii rigidizaţi,
ce au mişcarea 717, se sprijină prin şablonul S pe rola palpa-toare P, mişcîndu-se
comandat de şablon.
După rectificarea unei came, sania Sp se deplasează pentru poziţionarea camei
următoare în faţa discului de rectificat, care, în afară de
28
«4f J th

i>.
3
P 5 •s >

z7U
4*

4
F*
m 17

sta ■'" " "

C-#K
M M
, _ ... ..,,.,,. _. . , . . .. . .
Fig. 2.9. Principiul rectificării prin copiere a arborelui cu came după arbore
cu şabloane:
Ac - arbore cu came; Ou — orientarea unghiulară; P - rolă palpatoare; L — lunetă-
Da — disc abraziv; Sp — sanie longitudinală.
mişcarea principală I, poate avea şi o mişcare pendulară II, pentru obţinerea unei
rugozităţi mici.
De asemenea, rola palpatoare P, care este aşezată la o anumită distanţa faţa de
discul de rectificat, avînd suportul solidar cu suportul acestuia, palpează şablonul
corespunzător camei care se rectifică.
_ Piesa se prelucrează după un ciclu automat, care asigură atît mişcă-canle cît şi
avansurile de pătrundere în cadrul a trei faze, ultima de finisare fiind rectificarea pînă
la dispariţia scînteilor.
La prelucrarea camelor, importantă este asigurarea unei poziţii unghiulare
corecte a semifabricatului în raport cu arborele cu came etalon de pe maşină.
Există două metode de poziţionare unghiulară a arborelui cu came pentru
prelucrare:
— arborele cu came se aşază în păpuşa fixă, după canalul de pană al pimonului
ar
de distribuţie, executat în prealabil (v. fig. 2.9); - *, borele cu came se orientează
după un orificiu special prelucrat in tlanşa arborelui cu came.

b 29
°
Fig. 2.10. „Instalarea" arborelui cu came şi a arborelui cu şablon pe ma-
şina-unealtă:
a — instalarea arborelui cu came pe maşlna-unealtă; b — arborele cu şabloane.
1
MECANISMUL DE DISTRIBUŢIE AL MOTOARELOR CU
ARDERE INTERNA

Mecanismul de distribuţie al motoarelor reprezintă ansamblul tuturor


organelor care permit umplerea periodică a cilindrului cu gaze proaspete şi
evacuarea periodică a gazelor de ardere din cilindrii motorului, în
atmosferă.
Mecanismul de distribuţie este alcătuit din trei părţi:
— colectoarele de gaze care distribuie şi transportă, gazele proaspete între cilindrii
motorului şi colectează gazele de ardere din cilindri, trans-portîndu-le în atmosferă;
■••' ' ,
— mecanismul care comandă deschiderea şi închiderea periodică a orificiilor de
admisie şi evacuare ale cilindrilor;
—■ amortizorul de zgomot.
Se disting trei procedee de comandă a deschiderii şi închiderii orificiilor de admisie
şi evacuare, denumite corespunzător: distribuţie prin supape, distribuţie prin sertare şi
distribuţie prin lumini. Primele două procedee impun utilizarea unui mecanism distinct
de comandă a distribuţiei. Ultimul procedeu realizează comanda orificiilor cu ajutorul
mecanismului bielă-manivelă, prin intermediul direct al pistonului. Distribuţia prin
supape este aproape universală la motoarele în patru timpi, iar distribuţia prin lumini la
motoarele în doi timpi; la motoarele în patru timpi în j unele cazuri speciale (motoare de
curse, de turaţie foarte ridicată) se utilizează distribuţia prin sertare; la unele motoare în
doi timpi se utilizează distribuţia mixtă prin supape şi lumini.

1.1. MECANISMUL DE DISTRIBUŢIE PRIN SUPAPE

1.1.1. TIPURI DE DISTRIBUŢIE PRIN SUPAPE

Elementele principale ale mecanismului de distribuţie sînt:


— supapele, care obturează orificiile de admisie şi evacuare ale cilindrilor;
— arcurile care menţin supapele pe scaun;
— arborele de distribuţie, pe care se găsesc camele ce comandă mişcarea supapelor
(se mai numeşte şi arbore cu came);
— mecanismul de transmitere a mişcării de la arborele cotit la arborele de
distribuţie. ,;, \ .....

3
KV

2.2.4. CONTROLUL ARBORILOR CU CAME


;
•i f\) i................ . i 1 -H ; - hf , I . - ■ ■ - . : " " ' 4 '. "":'"': ' '
După prelucrare, piesele se supun controlului final, unde se verifică
la cotele de prelevare şi 100o/0 la aspect vizual. ! I
în cadrul controlului de prelevare se efectuează: • — | controlul diametrelor
palierelor cu calibre-potcoavă sau; dispozitiv
Solex; ■ , - ......... . ; -
— abaterea de la simetria axului canalului de pană cu un dispozitiv
cu ceasuri comparatoare; .
— conicitatea camelor cu un dispozitiv pe baza fantei de lumină. In cadrul
controlului vizual se verifică:
— prezenţa tuturor operaţiilor de prelucrare; ■ ,/":" .-•
— lipsa porilor, a fisurilor şi a zonelor oxidate (mai ales pe came);
L
— starea suprafeţelor uzinate. :; ....... ' ; . '
Periodic, se verifică pe divizorul optic valoarea unghiurilor active şi
profilul camelor, după care* se ridică curbele de profil.

... -Verificaţi-vă cunoştinţele! ;. ,:

1. La prelucrarea arborilor ou came se utilizează o instalaţiei de tip: - a — în pensetă;


b — între vîrfuri cu oprire suplimentară în lunetă; ' ,.i ". : c — în
mandrină cu sprijin în vîrf.
Ev Poziţionarea unghiulară sau pe m.u. se face: "■"■
a — faţă de canalul de pană sau o gaură tehnologică; ,. b — faţă de cama
de evacuare;. . c — faţă de cama de admisiune.

INSTALAŢIA DE ALIMENTARE A MOTOARELOR CU


APRINDERE PRIN SCÎNTEIE
3.1. DOZAJUL AMESTECULUI CARBURANT

Drept combustibil pentru formarea amestecului % carburant în motoarele cu


aprindere prin scînteie serveşte benzina. Teoretic\s-a calculat că pentru arderea
completă a 1 kg benzină este necesar- oxigenul conţinut într-o cantitate de 15 kg aer.
Compoziţia amestecului carburant se caracterizează prin coeficientul de exces de
aer a, care reprezintă raportul dintre cantitatea reală de aer LT care participă în
procesul de ardere şi cantitatea de aer Lt, teoretic necesară pentru arderea completă a
combustibilului:
■:■• Lr
a= — •
U
Dacă amestecul carburant are o astfel de compoziţie încît aerul din el corespunde
cantităţii teoretic necesare pentru arderea completă a unui
30 *
acest tip de montaj este ;singurul utilizat datorită volumului,redus cuprins
între chiulasă şi piston (în poziţia P.M.L),' mai ales în cazul camerelor
.de -ardere împărţite. oj-.f\ fos-u ~ur<■'/■:■'-n: oze-yj ,clttluhş. ,;:f
în figura 1.1, b este reprezentată schema acţionării supapei montată în chiulasă
cu arborele de distribuţie plasat în partea inferioară a bloc-carterului, la care piesele
intermediare sînt: tachetul, ; tija împingătoare şi culbutorul. Această schemă este cea
mai răspîndită, fiind tehnologică şi asigurînd performanţe bune pentru camerele de
ardere — baie, şi diedrice — (exemplu, Dacia 1100—1300; Renault 4—5—6—12—
16; Fiat 124, Ford, Chevrolet S.U.A., Opel) şi foarte bune pentru camerale emisferice
(exemplu, Citroen-21; Fiat 1500—2300 etc).
Masa mare a pieselor în mişcare măreşte solicitarea prin inerţie a întregului
mecanism, determinînd nerespectarea legii de umplere la turaţiile mari, cît şi apariţia
unor deformaţii, ruperi sau uzuri premature.
Regimurile maxime utilizate în prezent la această schemă sînt de 5 000—6 000
rot/min.
La motoarele în V, ea permite o organizare echilibrată a ansamblului aşa cum
reiese din exemplu reprezentat în figura 1.2.
Dacă unghiul dintre cilindri 7 = 180° atunci este posibil ca aceeaşi camă să
comande supapele a doi cilindri opuşi, rezultînd construcţii foarte compacte
(exemplu, familia de automobile Volkswagen, Citroen-2 CV etc).
In figura 1.1, c, â, e se reprezintă scheme mai simple de acţionare a supapelor cu
arborele cu came plasat în partea superioară. Dacă acţionarea se realizează prin
culbutori şi pîrghii, supapele sînt amplasate înclinat faţă de axa cilindrului, fiind
utilizat un singur arbore de distribuţie. Culbutoarii şi pîrghiile amplasate în partea
superioară asigură micşorarea forţelor laterale şi a uzurii tijelor supapelor, iar în cazul
utilizării unor role (fig. 1.1, c,d) se micşorează frecarea şi uzura camelor.
Schemele reprezentate în figura 1.1, c, d se aplică motoarelor cu camere de
ardere emisferice cu turaţii cuprinse între 6 000—8 000 rot/min (exemplu, B.M.W.,

Peugeot-204, Willys-103 etc).


)
Fig. 1.2. Sistemul -de distribuţie al motorului SR-211:
1 — arbore de distribuţie (cu came); 2 — împingător; 3 — culbu-tor;
4 — arc; 5 — supapă.
Dacă se prevede cîte o singură supapă pentru admisie şi evacuare, debitul de
gaze poate fi sporit, mărind diametrul sau înălţimea de ridicare. In schimb, cresc
masele supapelor, deci forţele de inerţie, precum şi cantitatea de căldură primită. -
Soluţia utilizată în această situaţie este mărirea numărului de su
pape la un cilindru (trei sau patru), chiar dacă se complică acţionarea
lor. în figura 1.1, e este reprezentată o schemă cu acţionarea simultană
a două supape prin intermediul unei traverse. <
' -!r'i Acţionarea1 prin arbore cu came şi culbutor oscilant sau langhete
(fig.; 1.1, f) se utilizează la motoarele cu regimul de turaţie de peste
6 000 rot/min (exemplu, Mercedes-Benz, Pontiac-216, Renault-Gordini
V-8 etc): i • ' '>'
-u Comanda directă a supapelor de către arborele cu came (fig. '1.1,0) se utilizează la
motoarele de sport şi curse, cu turaţii de la 6 000— 12 000 rot/min (exemplu, Ferrari,
Maserati, Porsche, Honda, Fiat-125 etc).
-;.;. ... : ■ ) ■ : ■ - . . ■'..'/.,. .. \it'V> , . - , ■ . ■ < ■ ■

1.1.2. ACŢIONAREA ARBORELUI DE DISTRIBUŢIE


:
.-■■. i. •: ' .' '

:;;>: Acţionarea, arborelui de distribuţie se realizează prin intermediul unei transmisii,


depinzînd de următorii factori constructivi — funcţionali:
— amplasarea sa în cadrul ansamblului; -;. — dimensiunile elementelor
transmisiei, avînd în vedere că turaţia arborelui cu came este jumătate din turaţia
arborelui cotit;
— turaţia maximă de lucru;
— utilizarea sa la acţionări anexe (ruptor-distribuitor, pompă de ulei, roţi pentru
echilibrare etc).
Arborele de distribuţie amplasat în bloc-carter poate fi acţionat prin transmisii cu
roţi dinţate (fig. 1.3, a, c), sau prin transmisii cu lanţ (fig. 1.3, b,d).
Se observă că roata dinţată condusă care acţionează arborele cu came are
diametrul de două ori mai mare faţă de roata dinţată fixată pe arborele cotit pentru a
reduce turaţia la jumătate. De asemenea, pentru a reduce lăţimea motorului se poate
utiliza un tren de roţi dinţate (fig. 1.3, c).

Fig. 1.3. Acţionarea arborelui de distribuţie amplasat în


bloc:
1 — roata conducătoare de pe arborele cotit; 2 — roata condusă de pe arborele cu
came; 3■ —. roata intermediară; 4 — roata pentru acţionarea pompei de
injecţie.

6
Pentru a reduce zgomotul de angrenare, roata conuucaxoare se confecţionează
din oţel, iar roţile conduse din fontă, materiale plastice sau textolit. Uneori, în acelaşi
scop, se foloseşte dantură cu dinţi înclinaţi.
Pentru montarea corectă a distribuţiei, pe roţile dinţate se trasează repere (v.
detaliul fig. 1.3, a), care, la coincidenţă, indică poziţiile reciproce ale arborelui cotit şi
arborelui cu came, pentru care se asigură desfăşurarea normală a ciclului.
Din considerente tehnologice, poziţia camelor şi a manetoanelor arborelui cotit
se stabileşte faţă de canalul de pană al roţilor de antrenare, faţă de care se stabilesc şi
reperajele utilizate la asamblare (fig. 1.3, b).
La amplasarea arborelui de distribuţie în chiulasă, se pot utiliza: transmisii prin
lanţ, transmisii prin roţi dinţate conice (fig. 1.4), trans-v misii combinate din roţi dinţate
cilindrice şi lanţ (fig. 1.5), transmisii prin Vurea dinţată (fig. 1.6).
\ Acţionarea prin lanţ este comodă prin faptul că distanţa între axe perne fi adoptată
arbitrar. Transmisia este silenţioasă, compactă şi sim-plăNlJneori, se utilizează
lanţuri duble sau triple pentru a se micşora uzura. Pentru amortizarea oscilaţiilor
torsionale ale arborelui şi pentru compensarea dirijată a uzurilor, se folosesc
întinzătoare mecanice (arc şi pîrghie) sau mecanohidraulice (demarează sub influenţa
unui arc, apoi lucrează funcţie de presiunea din sistemul de ungere — exemplu,
motorul Dacia 1300).
Pentru înlăturarea vibraţiilor, lanţul se sprijină pe traseu cu saboţi de ghidare.
Transmisia cu lanţ permite antrenarea simultană a arborilor de acţionare a altor
organe; exemplu, pompă de injecţie (v. fig. 1.3, d), ventilator etc.

7.
Fig. 1.6. Antrenarea distribuţiei prin curea dinţată la motorul
autoturismului Fiat 125:
1 — roata dinţată de pe arborele cu came care comandă supapele de evacuare; 2 — roata
dinţată de pe arborele cu came care comandă supapele de admisiune; 3 — roată pentru
întinderea curelei; 4 — roată dinţată pentru antrenarea arborelui organelor auxiliare; 5 —
roata dinţată conducătoare de pe arborele cotit; 6 — curea dinţată.

Transmisia cu axe şi roţi dinţate conice este mai sigură şi se utilizează la


motoarele rapide, forţate, în linie sau în V (v. fig. 1.4).
în figura 1.5 este reprezentat motorul Renault-Gordini V-8, la care arborele cu
came este amplasat în chiulasă, acţionarea lor fiind asigurată printr-o transmisie
combinată, formată din roţi dinţate şi lanţ. .
Acţionarea arborelui cu came prin curea dinţată prezintă următoarele avantaje:
construcţie foarte simplă şi economică, reducerea greutăţii motorului, nu'h|cesită«
ungere, funcţionează fără zgomot, distribuţia este precisă, amortizează vibraţiile
torsionale ale arborelui cu came. Datorită acestor avantaje, cureaua dinţată a fost
adoptată în producţia d!e serie a unor autoturisme, cum ar fi: Pontiac, Glas, Fiat-125
(fig. 1.6, a, b) etc.
Cureaua dinţată se foloseşte şi la antrenarea ruptorului-distribuitor,
a pompei de ulei, a pompei de benzină, a alternatorului etc. Ea este con
fecţionată, din cauciuc sintetic rezistent la acţiunea uleiului şi a tempera
turilor ridicate. Pentru a se împiedica alungirea la tensiunile de lucru
ridicate, cureaua se ramforsează prin cabluri de sticlă, flexibile (v. deta
liul 6, fig. 1.6). O ţesătură de nylon protejează dinţii de uzură prin fre
carea la contactul cu pinioanele. . •• :< :
8
' ■ ■ ■ ' ■ ■ ■ ■ - - 7\ i !' ■

Fig. 1.17. Elemente utilizate la calculul distribuţiei: a — poziţiile mecanismului motor corespunzător
fazelor de distribuţie; b — diagrama fazelor de distribuţie; c —^elementele constructive ale camei; d — schemă de calcul a înălţimii
maxime de ridicare a camei h, în funcţie de înălţimea de ridicare a supapei h; e — poziţia relativă a camelor pe arborele de distribuţie.
1.1.3. CONSTRUCŢIA ŞI CALCULUL MECANISMULUI DE DISTRIBUŢIE

Sub aspect funcţional, organele componente ale mecanismului de distribuţie se


pot împărţi în două grupe: <
— grupa supapei, cuprinzînd: supapa, ghidul supapei, arcurile. şi piesele de
fixare; -4 | ,. : V
— grupa organelor de acţionare a supapei, cuprinzînd: arborele de distribuţie,
tachetul, tija şi culbutorii.

1.1.3.1. Construcţia organelor din grupa supapei


Grupa supapei (fig. 1.7) este alcătuită din supapa 1, ghidul supapei^
scaunul supapei 4 şi elementele prin care.se fixează arcul 3' (semiconu-
rile 5 şi discul de fixare 6). ,'-. * ■''
Supapa este formată (fig. 1.8) din talerul 1 şi tija 2. Faţeta conică 3 a talerului,
în general la 45°, constituie suprafaţa de reazem (aşezare) a supapei, care asigură şi
autocentrarea. La partea superioară a tijei sînt executate locaşul 4 pentru montarea
unui inel elastic care reţine supapa în cazul ruperii arcului, evitînd căderea în
cilindru, şi locaşul 5 pentru piesele de fixare a talerului arcurilor.
în timpul funcţionării, talerul supapei, care formează o porţiune a peretelui
camerei de ardere, primeşte o cantitate importantă de căldură. In plus, talerul şi tija
supapei de evacuare sînt spălate de gazele fierbinţi în timpul evacuării. Evacuarea
căldurii se face prin ghidajul tijei, precum şi prin scaun, în perioada în care supapa
este închisă. Supapele funcţionează astfel la temperaturi ridicate: talerul atinge 700—
800°C la supapa de evacuarea şi 300—400°C la supapa de admisiune. Aceste tem-
peraturi cresc şi mai mult dacă talerul nu se aşază corect pe scaun.
Temperatura ridicată de funcţionare favorizează uzura corozivă, în special a
faţadei conice a talerului, şi face dificilă asigurarea ungerii tijei.
Totodată, în elementele supapei apar. solicitări mecanice importante, datorită
presiunii gazelor şi a şocurilor care se produc în momentele închiderii şi începutului
deschiderii.
In funcţie de condiţiile de lucru, materialele pentru supape trebuie să satisfacă o
serie de prescripţii: rezistenţă la rupere şi duritate ridicată la temperaturi înalte,
precum şi rezistenţă mare la uzura corozivă, abrazivă şi adezivă. Aceste condiţii sînt
satjysfacute de către oţelurile aliate cu crom şi nichel, utilizate pentru supapele de
admisiune, şi de către oţelurile refractare cu siliciu şi crom, utilizate pentru supapele
de evacuare. Supapele se execută prin electrofulare şi calibrare la cald în matriţe,
luîndu-se măsuri pentru evitarea supraîncălzirii materialului şi efectuarea tuturor
operaţiilor la o singură încălzire.
Forma talerului la supape poate fi plană, convexă sau concavă. Talerul convex
(fig. 1.9, b) se utilizează, de obicei, pentru supapele de evacuare, avînd o formă
aerodinamică şi rigiditatea îmbunătăţită faţă de talerul plan (fig. 1.9, a). Talerul
concav (fig. 1.9, b) realizează reducerea greutăţii, fiind utilizat pentru supapele de
admisiune cu diametru mare; rigiditatea necesară, se asigură mărind raza de racordare
a tijei la taler.
Pentru mărirea rezistenţei la uzură, supapele de evacuare se acoperă
cu un strat gros de 1—1,5 mm de stelit, aliaj anticoroziv de cobalt,
wolfram, crom etc, pe faţeta conică a talerului şi la extremitatea tijei,
iar tijele se nitrurează sau se cromează dur. :.,,.., .i . .v)
9