ntrebri pentru examen la ingineria

seismic.
Cuprins:
1. Date istorice privitor problema proteciei construciilor la cutremure. Problema proteciei construciilor......2
2. Mecanismul. Clasificarea si geografia cutremurelor de pamint..............................................................2
3. Focare de cutremure, clasificarea lor. Zone geografice cu activitatea tectonic sporit.................................3
4. Intensitatea cutremurelor. Scara intensitii seismice. ..........................................................................4
5. Influena condiiilor de fundare la intensitatea terenurilor de amplasare a construc iilor................................5
6. Prevederi de baz privind proiectarea construc iilor pe terenuri supuse cutremurilor....................................6
7. Bazele teoretice ale proteciei antiseismice. For e statice echivalente S. ...................................................6
8. Determinarea valorilor statice echivalente. Metoda spectral................................................................7
9. Amplificarea dinamic. Coeficientul
10. Coeficientul formei

.......................................................................................... 8

ik ...................................................................................................... 10

11. Valorile de calcul ale forelor statice echivalente. Coeficienii

k1

k2

................................................10

12. Dispoziii generale privind proiectarea construciilor antiseismice. Elemente verticale i orizontale ale
structurilor de rezisten............................................................................................................... 11
13. Rezistena materialelor la aciuni repetate de tip seismic. .................................................................12
14. Rezistena elementelor structural la aciuni repetate de tip seismic. .....................................................12
15. Prevederi specific structurilor din beton armat............................................................................... 13
16. Prevederi specific structurilor din zidrie..................................................................................... 14

1. Date istorice privitor problema proteciei construciilor la cutremure. Problema proteciei

construciilor.
Cele mai puternice cutremure in ultimii ani in R.M.: 1977, 1986, 1990.
In medie peste 10000 de persoane au decedat anual din cauza cutremurelor de pmnt in secolul XX.
Chiar dac structurile proiectate i construite conform standardelor modeme de proiectare antiseismic
sunt in general mult mai siguie, eliminnd la maxim pierderile de viei omeneti, pierderile economice in
urma cutremurelor de pmnt sunt in cretere la nivel mondial. Dou exemple notorii sunt cutremurul din
1994 de la Northridge (SUA), cu pierderi estimate la 40 miliarde dolari americani, i cel din 1995 de la
Kobe (Japonia), soldat cu pierderi de aproximativ 100 miliarde dolari americani (Scawthorn, 2003).
Ingineria seismic e un domeniu al ingineriei care are ca scop reducerea efectelor cutremurelor de
pmnt asupra construciilor inginereti. Aceasta cuprinde diverse aspecte, printre care:
1) studierea acelor aspecte ale seismologiei i geologiei care sunt importante ptr problem,
2)analiza rspunsului dinamic al structurilor sub aciunea micrii seismice
3)dezvol-tarea i aplicarea unor metode de planificare, proiectare i execuie a construciilor
rezistente la efectul cutremurelor de pmnt.
Ingineria seismicse intrep-trunde cu geotiinele pe de o parte, i cu tiinele sociale, arhitectura
i autoritile pe de altparte.
Seismologia e o ramur a geotiinelor care studiaz vibraiile create de surse naturale precum
cutremurele de pmnt i erupiile vulcanice, precum i sursele artificiale precum exploziile subterane.
Seismologia inginereasc are ca obiectiv explicarea i prezicerea micrilor seismice puternice
dintr-un amplasament i studiul caracteristicilor micrii seismice care sunt importante pentru rspunsul
structurilor inginereti. Pionerul cercetrilor moderne de seismologie a fost inginerul irlandez Robert
Mallet, care a ntreprins studii de teren temeinice dup cutremurul Neapoletan din 1857 (Italia). Acesta a
explicat "masele dislocate de piatr i mortar" folosind termeni i principii ale mecanicii.
Hazardul seismic este definit intr-o zona data prin probabilitatea ca in cursul unei perioade de referina o
micare seismica sa ating sau sa depeasc in aceasta zona o anumita intensitate. Definirea hazardului
seismic impune rezolvarea urmtoarelor probleme:
1) definirea locului de apariie a viitorului seism sau identificarea surselor seismice locale sau mai
ndeprtate;
2)caracteriza-rea activitii acestor surse, in particular legea de distribute a evenimentelor in timp si legea
de distribute a magnitudinilor;
3) estimarea efectelor susceptibile de a fi antrenate.
2. Mecanismul. Clasificarea si geografia cutremurelor de pamint.
Proveniena cutremurelor de pamint este una tectonica. Mecanismul Cutremurelor Tectonice
Micarea relativa a plcilor tectonice in zonele de frontiera face ca marginile plcii inferioare sa manifeste
tendina de cobonre pe planuri nclinate spre interiorul pamintului Acest fenomen se cunoate sub
numele de subductie Cit timp fora de frecare de la contactul dintre placi nu depete o anumita valoare,
deplasarea relativa dintre placi este mpiedicata In zona se acumuleaz o cantitate imensa de energie
poteniala de deformatie. Daca este atinsa capacitatea limita de acumulare a energiei de deformatie se
produce o rupere a materialului care alctuiete plcile.De asemenea, se poate produce o alunecare in
lungul suprafeei de contact la depirea forei de frecare. i inlr-un caz i in celalalt, are loc o eliberare
brusca a unei mari cantiti de energie de deformatie.
Cutremurele pot avea si alte cauze:
1 )Caderea unor meteorii pe Terra
2)Activitatea vulcanica pe Terra
Clasificarea cutremurelor de pamint:
Dup cauzele ce le-au provocat:
I.Cauze naturale:
l.cutremure endogene(cauzate de energia interna a pamintului):
a)cutr. vulcanice(datorate erupiilor i vulc):
b)cutr. Tectonice
2

2.cutr. exogene;
II.Cauze artificiale-cutr. de pamint provocate de activiti umane(explozii. prbuiri).
Cutr. depam. se mai clasifica si in funcie de:
1.distanta epicentrala(A):
seisme aproape(A e foarte mica);
seisme departate(A < lO.OOOkm): seisme foarte departate(A > lu.OOOkm) sau
teleseisme;
2.adincimea focarului(HK):
seisme de suprafata(normale) 0<HF<70km;
seisme subcrustale(intermediare) 70< HF<300km;
seisme de adincime 300< HF<700km.
Geografia. Sursa seismica e considerata un punct in care iau natere undele seismice numit focar
sau hipocentru.Proiecia hipocentrului pe suprafaa terenului se numete epicentru.
Hazardul seismic din Romnia este datorat contribuiei a doi factori: 1 )contribuia major a zonei
seismice subcrustale Vrancea i 2)alte contribuii provenind din zone seismogene de suprafa, distribuite
pe ntreg teritoriul trii Zona seismogen Vrancea este situat la curbura Carpailor. avnd, dup datele
din acest secol, un volum relativ redus: adncimea focarelor intre 60 i 170 km i suprafaa epicentral de
cea. 40x80 km2. Banatul este o regiune foarte bogat in focare proprii, focare care se grupeaz in 2
regiuni distincte. O regiune o constituie partea de SE a Banatului (Moldova Nou), iar o alt
mprejurimile oraului Timioara. Celor 2 zone seismogene principale din Banat li se pot aduga i
urmtoarele zone: Sanicolaul Mare, Arad i grania roman-sarb.
Tipurile de cutremure
Dup frecventa si intensitate, cutremurele pot fi polikinetice , caracterizate printr-o zguduire principala, la
inceput, urmate de altele, mai slabe, numite replici; cutremure monokinetice , cu o singura zguduire
principala, precedat uneori de cutremure slabe. Au o intensitate ridicata, cu hipocentre intermediare si
adnci. Astfel de cutremure se repeta periodic, cu descrcri mari de energie.
3. Focare de cutremure, clasificarea lor. Zone geografice cu activitatea tectonic sporit.
Sursa seismica e considerata un punct in care iau natere undele seismice numit focar sau hipocentru.
Proiecia hipocentrului pe suprafaa terenului se numete epicentru. Dup direcia de vibraie a
particulelor materiale, plecate din hipocentru, se propaga unde longitudinale si unde transversale . Din
interferena celor doua tipuri de unde ajunse in epicentru rezulta undele de suprafaa, unde lungi, ce se
propaga in ptura superficiala a scoarei. Dup adncimea focarului cutremurele se clasifica in: l)cutr. de
suprafaa cu o adincime a focarului intre 5-60 km, cu o frecvenja ridicata de a se produce, cu o zona de
manifestare relativ restrns si un efect distrugtor mai puin pronuna. 2)cutr. de adncime medie,
adncimea focarului 60-300 km, cu o zona de manifestare mai intinsa. cu o perioada de revenire
caracteristica fiecrui focar; 3)cutr. de mare adnc. avnd focarul la adncimi mai mari de 300km. Pe
suprafaa Pmntului se disting mai multe zone seismice caracterizate de cutremure puternice: Zona
seismica circumpacifica este cea mai extinsa, afectnd tarmul vestic al Americii, arcurile Alaska-KurileArhipelagul Japonez-Insulele Mariane-Tonga si Ryukyu-Filipine-Noua Guinee-Insulele Solomon-Noile
Hebride etc. Focarele cutremurelor de pamant din aceasta zona sunt situate intre 20 si 700 km adncime,
fiind plasate in lungul planurilor Benioff de subductie a plcilor litosferice oceanice, cu lungimi de peste
1 OOOkm. Cutremurele de pamant din aceasta zona au intensiti cuprinse intre 7 si 9 grade. Zona
seismica a dorsalelor oceanice este prezenta in toate bazinele oceanice. Aceste dorsale, cu o lungime de
circa 80.OOOkm, constituie un domeniu cu o intensa activitate geodinamica, un rol important avandu-1
cutremurele. Focarele acestora nu depesc adncimea de 60km, manifestandu-se numai in litosfera, iar
3

intensitatea lor nu depete 6 grade. Zona seismica din lungul munilor tineri are o larga extensiune, fiind
legata de segmentele montane de mare mobilitate, unde sunt localizate sisteme de falii longitudinale si
transversale, care deniveleaz fandamentul cristalin al oceanelor. Cutremurele legate de vulcanism se
manifesta in cele ma:.multe cazuri in fazele de preeruptie si erupie a vulcanilor, ca.urmare a tensiunilor
create de gazele din cupola sub vulcanica, gaze ce tind sa ias la suprafaa. Cutrem. legate de prbuire (in
peteri sau versanti ) sunt cele mai puine si cu efectele cele mai reduse. Sunt seisme superficiale si au
caracter strict local.
Analiza inregistrrilor seismice de la diferite observatoare seismografice permite determinarea poziiei
cutremurelor de pmnt. In acest mod, s-a obinut o imagine de ansamblu a distribuiei seismelor pe
pmnt. Centuri cu o activitate seismic ridicat delimiteaz zone continentale i oceanice intinse. In
centura circumpacifica de exemplu au loc aproximativ 81% din cutr-le majore de pe pmnt. Alte 17%
din cutremurele majore sunt localizate de-a lungul centurii Alpide (care se intinde de la oceanul Atlantic
panla insulele Sumatra din oceanul Pacific i include munii Alpi, Carpaii, munii din Anatolia i Iran,
Hindu Kush, Himalaia, i munii din Asia de sud-est). In interiorul zonelor continentale i oceanice
cutremurele de pmnt sunt mult mai rare, dar nu lipsesc in totalitate. Alte concentrri de activiti
seismice pot fi observate in zonele oceanice, cum ar fi cele din mijlocul oceanului Atlantic i ale
oceanului Indian. Lanuri de muni submarini se aflin aceste zone, iar erupiile vulcanice sunt frecvente.
Concentrri masive de cutremure de mare adncime, de pan a 680 km, pot fi observate in lanurile de
insule din oceanul Pacific i Caraibele de est.
4. Intensitatea cutremurelor. Scara intensitii seismice.
Intensitatea seismic reprezint cea mai veche msur a cutremurelor.Aceasta se bazeaz pe
observaii calitative ale efectelor unui cutremur ntr-un amplasament dat, cum ar fi degradrile
construciilor i reacia oamenilor la cutremur.Deoarece scrile de intensitate seismic nu depind de
instrumente, aceasta poate fi determinat chiar i pentru cutremure istorice. Prima scar a intensitii
seismice a fost dezvoltat de Rossi (Italia) i Forel (Elveia) n 1880, cu valori ale intensitii seismice
ntre I i X. O scar mai exact a fost inventat de vulcanologul i seismologul italian Mercalli n 1902,
avnd valori ale intensitii cuprinse ntre I i XII. Scrile de intensitate seismic cele mai utilizate astzi
sunt Mercalli modificat (MMI), Ross-Forel (R-F), Medvedev- Sponheur-Karnik (MSK-64), Scara
Macroseismic European (EMS-98) i scara ageniei meteorologice japoneze (JMA). n Romnia se
utilizeaz scara MSK (descris n Tabel 1.1), iar zonarea intensitii seismice a Romniei conform SR
11100/1 din 1993 este prezentat n Figura 1.16. Exist relaii aproximative ntre intensitate seismic
exprimat n grade i msuri inginereti, cum ar fi acceleraia maxim a terenului.
Scara intensitatilor; Mercalli modificataEfectele unui cutremur la suprafata Pamantului sunt
reprezentate numeric prin termenul numit intensitate seismica. Cu toate ca de-a lungul ultimelor secole sau realizat numeroase scari de intensitati pentru evaluarea efectelor cutremurelor, cea mai folosita este
Scara Mercalli modificata (in Statele Unite ale Americii) si o varianta adaptata a acesteia corespunzatoare
tipurilor de cladiri specifice in Europa: Scara Europeana a intensitatilor macroseismice. Prima scara
mentionata mai sus este rezultatul scarii realizate de Mercalli in 1902 si al modificarilor efectuate ulterior
de alti seismologi. Aceasta scara cuprinde 12 niveluri crescatoare de intensitati, de la miscari
imperceptibile la distrugeri catastrofice si este reprezentata de obicei prin cifre romane. Scara
intensitatilor nu are o baza matematica, fiind aranjata arbitrar doar pe baza efectelor observate. Evaluarea
intensitatii unui cutremur poate fi facuta doar dupa rapoartele martorilor oculari si dupa studierea si
interpretarea rezultatelor cercetarilor din teren. Scara de intensitati este mai folositoare persoanelor care
nu lucreaza in domeniu decat scara de magnitudini, deoarece intensitatea se refera la efectele reale de la
suprafata locului de interes.

Cutremurele pot avea durate diferie. Cutremurul din San Francisco din 1906 de exemplu a durat doar
40 de secunde, iar cel din Alaska, din 24 ianuarie 1964 peste 7 minute. Cutremurul principal este urmat de
altele cu intensitate din ce in ce mai mica. Acestea sunt provocate de faptul ca rocile dislocate incep sa se
reaseze intr-o pozitie stabila, ceea ce poate din nou provoca distrugeri enorme. In anul 1985, in centrul
orasului Mexico, un cutremur de gradul 11 pe scara Mercalli a provocat pagube imense. Replica din ziua
urmatoare, de intensitatea 10 pe scara Mercalli a distrus si ceea ce a mai ramas. Cele doua cutremure
impreuna au provocat moartea a aproximativ zece mii de oameni si ruinarea cladirilor din oras.
5. Influena condiiilor de fundare la intensitatea terenurilor de amplasare a construciilor.
In cazul multor cutremure, geologia local i condiiile de amplasament au avut o influen hotrtoare
asupra rspunsului seismic. Factorii de natur local provin din:
a) Topografia rocii de baz fig. 3.3. Prin roca de baz se nelege acea zon alctuit din strate granitice
sau bazaltice care vibreaz cu caracteristici relativ constante pe o arie ntins. Ea are valori ridicate pentru
densitate, modul de elasticitate i viteza undelor seismice.

Topografia diferit a rocii de baz explic configuraia diferit a spectrelor aceluiai cutremur n
amplasamente nvecinate. Planurile de lunecare de tipul 1 - 1 sau 2-2, pot favoriza sau nu lunecrile de
teren. Topografia rocii de baz are efecte diferite asupra undelor seismice cum ar fi focalizarea sau
mprtierea undelor seismice. Numeroase sunt cazurile n care energia seismic s-a propagat preferenial
pe anumite direcii.
b) Configuraia pachetului de sedimente. Cu ct suprafaa depozitelor L1, L2, fig. 3.3, este mai mare, cu
att mai mare este probabilitatea ca depunerile s fie eterogene i cu proprieti foarte diferite (densitate,
consisten, grad de ndesare ele.). Adncimea depunerilor H1 si H2 peste roca de baz, fig. 3.3, afecteaz
rspunsul seismic ntruct perioada proprie de oscilaie a terenului crete proporional cu grosimea
pachetului.
Msurtorile efectuate n Japonia au artat c deplasrile n terenuri
aluvionare sunt considerabil mai mari dect n cazul celor stncoase. De asemenea, acceleraiile la
suprafaa depozitelor aluvionare sunt majorate de circa 1,2 - 2,0 ori fa de acela la nivelul rocii de baz.
S-a constat c un cutremur are efecte maxime asupra construciilor a cror perioad proprie fundamental
se apropie de aceea a terenului. Configuraia speetrelor cutremurelor californiene cu focare de adncime
mici 5 - 15 km, arat o amplificare maxim a acceleraiilor n zona perioadelor mici. Acest fapt poate fi
pus n direct legtur cu adncimea mare pn la roca de baz n zona de nregistrare a seismului de circa
1000 m i cu adncimea medie a focarului, circa 110-140 km.
c) Nivelul apei freatice al terenului reprezint un factor hotrtor n propagarea micrii seismice. Apa
reduce rezistenele mecanice ale terenurilor fcnd s creasc sensibilitatea la lunecare i lichefiere. Pe de
alt parte, undele secundare nu se propag prin medii lichide.
6. Prevederi de baz privind proiectarea construciilor pe terenuri supuse cutremurilor.
Pentru Republica Moldova aceste prevederi sunt reflectate in documentele normative ca II-781C ,
5

 II-7-85
Normele de proiectare antiseismic prevad mai multe metode care se difereniaz dup:
a)modelarea aciunii seismice prin spectrul acceleraiei sau accelerogram;
b)modelarea construciei prin model plan sau model spaial;
c)comportarea materialului elastic liniar i/sau elastic neliniar. Aceste metode sunt:
Metoda A. Metoda curent de proiectare cu urmtoarele nsuiri;
Modelul dinamic al construciilor poate fi un model plan sau un model spaial cu comportare liniar
elastic. Aciunea seismic se introduce prin forele de inerie obinute pe seama spectrului acceleraiilor.
Ele se aplic static. Depirea capacitii portante a unor seciuni, se dirijeaz nspre formarea unor
mecanisme ateptate. Eforturile de la extremitile unor elemente se majoreaz n raport cu valorile
rezultate din calculul structural. n acest fel, diagramele de eforturi pe elementele structurale sunt cele
asociate mecanismului de plastificare. Cerinele fundamentale care se verific sunt.
1) condiia de rigiditate - prin limitarea deplasrilor laterale la valori admise (starea limit de serviciu);
2) condiia de ductilitate care se exprim n mod implicit prin satisfacerea condiiilor impuse n alctuirea
elementelor i a seciunilor.
Metoda B. Metod aplicat unor construcii de importan deosebit i celor de mare repetabilitate.
Modelul dinamic al construciilor poate fi plan i/sau spaial cu comportare neliniara. Aciunea seismic
se introduce prin fore convenionale de inerie, obinute ntr-un proces biografic, care se aplic static. De
asemenea, aciunea seismic se poate introduce printr-o accelerogram la aceleai modele cu comportare
dinamic neliniar. Cerinele fundamentale care se verific sunt
1) starea limit ultim prin stabilirea mecanismului de plastificare al structurii;
2) starea limit de serviciu prin limitarea deplasrilor anumitor puncte.
7. Bazele teoretice ale proteciei antiseismice. Fore statice echivalente S.
Prin rezolvarea ecuaiei de micare a sistemului cu un grad de libertate dinamic se obine variaia n timp
a deformatei structurii u(t). Pe baza acestor valori, se pot determina eforturile din elementele structurale
(momentele de ncovoiere, eforturile axiale i cele tietoare) printr-o analiz static a structurii n orice
moment de timp dat. Aceast analiz static a structurii poate fi vizualizat n dou moduri:
1. Structura poate fi analizat sub efectul deplasrii laterale impuse u(t). Folosind metoda deplasrilor se
pot determina rotirile de noduri, iar ulterior eforturile n elementele structurale.
2. folosirea unei fore statice echivalente, un concept central n determinarea rspunsului seismic al
structurilor. La orice moment de timp dat t, aceasta este o for static exterioar fs care produce
deplasarea u determinat din analiza dinamic. Astfel: fs(t) = ku(t) (2.13)
unde k este rigiditatea lateral a structurii. Eforturile din elementele structurale (momentele de ncovoiere,
eforturile axiale i cele tietoare) pot fi determinate n orice moment de timp dat printr-o analiz static a
structurii sub efectul forelor fs determinate conform ecuaiei (2.13).

Sarcina seismic de calcul Sik n direcia necesar aplicat n punctul k i care corespunde perioadei de
oscilaii proprii al cldirii se determin dup formula:
Sik k1 k2 Soik

unde:
k1- coef care caracterizeaza influenta deformatiilor plastice a constructiei odata cu microdegradarile care
pot avea loc;
k2 -- coeficient care depinde de tipul structurii de rezistenta;
Soik valoarea statica echivalenta a actiunii seismice pentru un centru al masei amplasat la nivelul K si
perioada de oscilatie i in sistemul elastic care se numeste zerodeformarii se determina dupa formula:
Soik W0 mk
ik K

W0-acceleratia miscarii pamintului

mk masa la nivelul k
ik- coeficient de deformatie
K- coeficient care depinde de geometria sectiunii si materialului de const
W
m g
Soik W0
i K
ik; 0
g
g

Soik Qk A i K

ik

unde:
Qk - masa cldirii raportate punctului k;
A coeficient de acceleratie valoarea cruia depinde de seismicitatea raionului, pentru intensitatea
seismica de VIII grade este 0,2
i coeficient de dinamicitate corespunztor tonului de oscilaii proprii a cldirii pentru categoria solului I
avem:
K coeficient adoptat conform SNiP, k = 1;
ik coeficient care depinde de forma deformaiilor cldirii la oscilaiile proprii dup formula
8. Determinarea valorilor statice echivalente. Metoda spectral.
Problema fundamental n dinamica structurilor este determinarea rspunsului unui sistem cu un grad de
libertate dinamic (n cazul unui sistem liniar elastic definit de masa m, rigiditatea k i coeficientul de
amortizare c) sub efectul unei aciuni dinamice, care poate fi o for dinamicexterioar p(t) sau
acceleraia terenului aplicat la baza structurii ug (t). Termenul de rspuns se refer ntr-un sens larg la
orice cantitate care definete comportarea structurii, cum ar fi
deplasarea, viteza, acceleraia masei, sau eforturi i tensiuni n elementele structurii. n cazul unei
ncrcri seismice, att valorile totale (sau absolute), ct i cele relative ale deplasrii u(t), vitezei u(t) i
acceleraiei u(t) pot fi necesare. Deplasarea relativ u(t) asociat deformaiilor structurii sunt cele mai
importante, deoarece eforturile n elementele structurii sunt n relaie direct aceasta.
Prin rezolvarea ecuaiei de micare a sistemului cu un grad de libertate dinamic (de exemplu cadrul
parter din exemplele anterioare), se obine variaia n timp a deformatei structurii u(t). Pe baza acestor
valori, se pot determina eforturile din elementele structurale (momentele de ncovoiere, eforturile axiale i
cele tietoare) printr-o analiz static a structurii n orice moment de timp dat. Aceast analiz static a
structurii poate fi vizualizat n dou moduri:
7

Structura poate fi analizat sub efectul deplasrii laterale impuse u(t). Folosind metoda deplasrilor se pot
determina rotirile de noduri, iar ulterior eforturile n elementele structurale.
Cel de-al doilea mod const n folosirea unei fore statice echivalente, un concept central n
determinarea rspunsului seismic al structurilor. La orice moment de timp dat t, aceasta este ofor static
exterioar fS care produce deplasarea u determinat din analiza dinamic. Astfel:
fs(t) = ku(t)

(2.13)

unde k este rigiditatea lateral a structurii. Eforturile din elementele structurale (momentele de ncovoiere,
eforturile axiale i cele tietoare) pot fi determinate n orice moment de timp dat printr-o analiz static a
structurii sub efectul forelor fS determinate conform ecuaiei (2.13).
3.3.

Spectre elastice de rspuns

Noiunea de spectru de rspuns a fost introdus n 1932 de ctre M. A. Biot, aceasta fiind n zile noastre
un concept central n ingineria seismic. Spectrele de rspuns reprezint o metod convenabil de
sintetizare a rspunsului seismic al unor sisteme SGLD sub aciunea unei nregistrri seismice date.
Un spectru de rspuns este reprezentarea valorii de vrf a rspunsului seismic (n termeni de deplasare,
vitez, acceleraie, etc.) al unui sistem SGLD funcie de perioada proprie de vibraie Tn (fie pulsaia sau
frecvena de vibraie proprie), pentru o valoare fix a fraciunii de amortizare critic. n domeniul
construciilor spectrele sunt construite n general folosind perioada proprie de vibraie ca i abscis,
aceasta avnd o semnificaie intuitiv.
Spectrele elastice de rspuns se bazeaz sisteme SGLD elastice. Matematic, spectrele de rspuns elastice
al deplasrii, vitezei relative i acceleraiei totale se pot exprima, respectiv, prin:

3.3.1.

Spectru elastic de rspuns al deplasrii

n Figura 3.4 este ilustrat modul de construire a unui spectru de rspuns al deplasrii pentru
nregistrarea seismic El Centro (Figura 3.4a). Deplasarea unor sisteme SGLD elastice sub aciunea
acestei micri seismice este prezentat n Figura 3.4b. Pentru fiecare sistem, se determin rspunsul de
vrf al deplasrii Duo, care este reprezentat funcie de perioada proprie de vibraie corespunztoare n
Figura 3.4c pentru a obine spectrul de rspuns al deplasrii.

9. Amplificarea dinamic. Coeficientul

Sub aciunea forei orizontale F aplicate la baza construciei de aciunea seismic,
structura acesteia intr ntr-o micare de vibraie, prin care se ncarc cu fore de inerie, distribuite pe
toat nlimea ei. Rezultanta acestor fore, notat in fig. 1.12 cu S, constituie fora orizontal total
seismic de calcul, n condiiile n care construcias-ar comporta elastic.
Trecerea de la fora F la fora S, pentru o structur schematizat ca un pendul cu un singu rgrad de
libeitate dinamic la deplasri laterale, cu masa concentrat n vrf, se face printr-un coeficient de
amplificare dinamic, notat cu i a crui valoare depinde de caracteristicile dinamice ale construciei i
de cele ale micrii terenului, respectiv n ultim analiz depinde de raportul ntre perioada fundamental
8

a vibraiilor proprii ale construciei i perioada de vibraie a solului n momentul amplitudinii

maxime a micrii seismice. Cu ct cele dou perioade au valori mai apropiate ntre ele, cu
att amplificarea dinamic este mai pronunat i deci coeficientul ia o valoare mai mare.
Este de precizat pe aceast linie c o intrare n rezonan a construciei cu micarea solului, n cazul limit
cnd cele dou perioade ar fi egale, ar fi posibil numai dac micarea terenului ar avea un caracter
ordonat (de tip sinusoidal), ceea ce nu se ntmpl n cazul micrilor seismice, care sunt dezordonate. n
consecin, sub aciunea unui cutremur
nu poate fi vorba de producerea unui fenomen de rezonan, ci numai de o amplificare dinamic finit a
vibraiilor, care n cazul unei apropieri maximale ntre perioada proprie
de vibraie a construciei i cea a micrii terenului poate ajunge la valori mari, dar limitate, respectiv la
un fenomen care ar putea fi denumit "quasi-rezonan".
O reprezentare sugestiv din acest punct de vedere se obine trasnd curba de relaie ntre valorile
perioadei proprii fundamentale de vibraie a construciei (Tc) i valorile coeficientului de amplificare
dinamic P, pentru o micare a solului cu caracteristici cunoscute. Curba care se obine (fig. 1.13) poart
denumirea de spectru de rspuns sau curb spectral.
n figur au fost reprezentate curbele spectrale corespunztoare la dou exemple de
micri seismice, avnd perioade de vibraie diferite ale micrii solului (T1 i T2).
Pe baza curbelor spectrale determinate prin prelucrarea accelerogramelor unor
cutremure caracteristice, prescripiile din fiecare ar stabilesc curbe spectrale schematizate standard, de
forme simplificate, care servesc pentru stabilirea valorilor coeficienilor n funcie de Tc pentru
proiectarea curent. Procedeul, propus n S.U.A de prof. G. Housner, unul din fondatorii tiinei ingineriei
seismice, a fost adoptat n toate prescripiile moderne de proiectare antiseismic. De regul, partea
cobortoare a curbei din zona valorilor mici ale lui Tc se aduce n mod acoperitor la un palier (fig. 1.14.
a), la fel i partea terminal dinspre valorile foarte mari ale lui Tc , iar pentru zona intermediar se adopt
o form simplificat de curb = f (Tc), de obicei hiperbolic sau chiar liniar ca
nfig.l.4.b.

Aa cum se vede din fig. 1.13, alura curbei spectrale poate fi foarte diferit n funcie de T (teren), care
variaz substanial de la o ar la alta i chiar de la o zon la alta din aceeai ar, n funcie de
caracteristicile dinamice ale cutremurelor respective, cum sunt: adncimea hipocentrului (focarului),
numrul de ocuri care intervin pe durata cutremurului, .a. De aceea, curbele spectrale de calcul nu pot fi
"importate" din prescripii strine sau internaionale, fapt care din pcate n ara noastr, din lips de date
de la cutremure anterioare, nu a ieit la iveal dect la cutremurul din 1977. n capitolul de fa s-au tratat
numai aspectele de principiu ale problemei. In cap.2 al cursului se face o prezentare istoric a evoluiei n
timp a formei curbelor spectrale standard din prescripiile romneti, ncepnd din 1963 cnd sistemul a
fost pentru prima dat introdus i pn n prezent.

10. Coeficientul formei ik

ik - reprezint coeficientul care depinde de forma de deformaie a cldirii sau structurii de la formele de
oscilaii proprii pe direcia i i de la punctul de aplicare a sarcinii dup p. 2.7 din II-7-81. Simplificat acest
coeficient reprezint aportul masei structurii n calculul for elor seismice.
n p.2.7 pentru cldiri i structuri, valoarea

ik se calculeaz dup formula :

X i ( x k ) Q j X i ( x j)
ik =

j=1

Q j X 2i (x j )
j=1

Unde:

X i ( x k ) i

X i (x j ) deplasrile structurii din cauza oscilaiilor proprii pe direc ia i n punctul de

analiz k i n toate punctele j, unde dup schema de ncrcare masa este diferen iat concetrat

Q j - masa structurii n punctul j, definit dup calculul ncrcrilor asupra structurii.

k1 k2
11. Valorile de calcul ale forelor statice echivalente. Coeficienii
i
Calculele constructiilor, lund n considerare efectele seismice se efectuiaza: A pe eforturi seismice
conventionale determinate cu ajutorul ipotezei despre deformare elastica a sistemului; B-pe baza
actiunilor seismice oferite prin intermediul inregistrarilor reale sau artificiale a accelerogramelor
sintetizate, alese cu luarea in considerare a datelor instrumentale din trecut si a rezultatelor zonarii
microseismice.
Sarcina seismic de calcul Sik n direcia necesar aplicat n punctul k i care corespunde tonului de
Sik k1 k2 S oik

oscilaii proprii al cldirii se determin dup formula:

;k1 = coeficient ce ia in consideratie
degradrile admisibile ale cldirii;k2 = coeficient ce ia in consideratie particularitati ale soluiei
constructive a cldirii; k1 =1,0-constructii in care deformatiile si deteriorarile locale nu se permit; k1
=0,25-constructii in structura carora se admit unele deformatii,fisuri,deteriorari a unor elemente aparte ce
ingreleaza expluatarea normala , asigurarea securitatii vitale si pastrarii utilajelor costisitoare; k1 =0.12constructii in care se admit deformatii considerabile,fisuri, deteriorari a unor elemente aparte,schimbarea
pozitiei lor de proiect care ar opri temporar expluatarea temporara.
k2 1 0.1( n 5) 1.5

-structuri de rezistente cu carcas,din blocuri mari,cu pereti de constructie complexa,nr.

etajelor>5; k2 =0,9-blocuri mari prefabricate sau pereti din beton-armat monolit cu nr. de etaje 5;
k2 0.9 0.075(n 5) 1.5

blocuri mari prefabricate sau pereti din beton-armat monolit cu nr. de etaje>5; k2 =1.5-cu
structura de rezistenta a etajului inferior,umplutura caruia nu influentiaza considerabil deformatia sa; k2
=1.3-cu pereti portanti din zidarie de caramida sau piatra executata manual fara adaosuri ce maresc
adeziunea; k2 =0.8-cu carcasa cu un singur etaj ,inaltimea pina la partea inferioara a grinzii constituie

8m,cu deschiderea 18m; k2 =0.5-constructii zootehnice executate din stilpi pe piloti pe soluri de a 3
categorie ; k2 =1.0-care nu-s indicate mai sus

10

Coeficentul k2 e destinat pentru mari rezerva rigiditatii constructiei cu cresterea nr. de etaje mai mare de
5.Astfel se ia in considerare ca cu cresterea incarcarii verticale cauzata de cresterea nr-ului etajelor creste
pericolul de distrugere fragila a constructiei.
12. Dispoziii generale privind proiectarea construciilor antiseismice. Elemente verticale i
orizontale ale structurilor de rezisten.
Referitor la structuri metalice si beton armat
Structurile amplasate in zone seismice pot fi proiectate urmrind dou abordri principial diferite:
-comportare slab-disipativ a structurii
-comportare disipativ a structurii(are ductilitate)
Distincia intre o comportarea disipativ i nedisipativ a structurilor const in ductilitatea
acestora.Ductilitatea reprezint capacitatea structurii de a se deforma in domeniul plastic fr o reducere
semnificativ a capacitii portante i joac un rol primordial in evitarea colapsului structural in urma
aciunii seismice.Structurile ductile pot supraveui unor fore seismice
ce depesc limita de curgere, deoarece dup atingere limitei de curgere structura se poate deforma in
domeniul post elastic fr o degradare a forei. Structurile cu un comportament fragil nu pot disipa
energia seismic prin incursiuni in domeniul post-elastic i de aceea trebuie proiectate astfel ca s nu
depeasc limita elastic. Construciile proiectate conform principiului comportarii slab disipative
posed o capacitate redus de disipare a energiei seismice in domeniul post-elastic,cu alte cuvine,
structurile slab-disipative au o ductilitate redus. Deoarece structurile proiectate conform principiului slab
disipativ vor avea un rspuns preponderent elastic sub aciunea incrcrilor seismice de calcul,
proiectarea acestora se face conform procedurilor de calcul folosite la proiectarea structurilor amplasate in
zone neseismice. Structurile proiectate pe baza criteriului comportarii disipative a structuii sunt
proiectate pe baza unor incrcri seismice reduse substanial fa de cele corespunztoare unui rspuns
elastic al structurilor,fiind dimensionate i detaliate conform unor principii antiseismice, pentru a permite
formarea unor mecanisme stabile de disipare a energiei seismice prin incursiuni ciclice in domeniul
inelastic, fr a suferi cedri fragile. Reducerea forelor seismice de calcul are la baz ductilitatea,
suprarezistena i redundana structurii. Inevitabil o structur disipativ (ductil) va conine atat elemente
disipative (ductile), cat i elemente nedisipative (fragile). Pentru a asigura un comportament disipativ
(ductil) global, la nivelul structurii, trebuie preintampinat cedarea elementelor fragile. Elementele
nedisipative trebuie dimensionate astfel ca acestea s posede o suprarezisten fa de elementele
disipative. Acest principiu poart denumirea de proiectare bazat pe capacitate, deoarece elementele
nedisipative sunt proiectate pe baza unor fore derivate din capacitatea (rezistena) elementelor disipative.
Funcie de capacitatea de disipare a energiei seismice, structurile disipative se incadreaz in dou clase
de ductilitate: H (ductilitate inalt) i M (ductilitate medie). Alegerea principiului de proiectare (slabdisipativ sau disipativ), i a clasei de ductilitate este la
latitudinea proiectantului.
Creterea clasei betonului duce la scaderea ductilitatii acestuia . Oelul folosit in armturi este sursa
principal de ductilitate a betonului armat, alungirea ultim(la solicitari seismice) a acestuia fiind de 1020 ori mai mare decat a betonului. Una dintre cerinele fundamentale necesare pentru o comportare
ductil a structurilor din b.a. este confinarea realizat de armturile transversale (etrieri, agrafe, frete, etc.)
impreun cu cea longitudinal,efectul confinrii este de a crete rezistena la compresiune a betonului, dar
mai ales a ductilitii acestuia.

11

Cadrele reprezint un sistem structural in care atat incrcrile verticale, cat i cele laterale sunt preluate
de cadre spaiale . Aportul cadrelor la preluarea forelor laterale trebuie s fie de minim 70% din fora
tietoare de baz.
Pereii (cuplai sau necuplai) reprezint un sistem structural in care atat incrcrile verticale,cat i cele
laterale sunt preluate in principal de perei structurali verticali, cu o rezisten la fora
tietoare de baz de cel puin 70% din rezistena sistemului la fora tietoare de baz .
Sistemele duale (cu cadre sau perei predominani) sunt acele structuri la care incrcrile verticale sunt
preluate in principal de cadre spaiale, iar cele laterale sunt preluate in parte de cadre i in parte de perei
structurali .
Sisteme flexibile la torsiune structuri duale sau perei care nu au o rigiditate minim la torsiune. Un
exemplu de structuri flexibile la torsiune sunt cldirile cu nucleu central la care elementele de preluare a
forelor laterale (pereii) sunt dispuse in partea
central a structurii. Sisteme tip pendul inversat sunt acele sisteme la care peste 50% din masa
structurii este concentrat in treimea superioar a cldirii, sau structuri la care disiparea energiei
seismiceare loc la baza unui singur element structural .
13. Rezistena materialelor la aciuni repetate de tip seismic.
Pe durata unui eveniment seismic in constructii se petrece un ansamblu de fenomene care modifica
proprietatile de rigiditate, capacitatea portanta, deformabilitatea elementelor. Materialele care alcatuiesc
constructia isi modifica proprietatile prin detensionare, curgere, ecruisare etc. Toate aceste modificari au ca
sursa energia purtata de undele seismice si intrata in constructie. Ele constituie un fenomen de degradare
fata de conditiile proiectarii deoarece rigiditatea scade, deformabilitatea creste, capacitatea portanta se
reduce iar conditiile de folosire devin nesigure. La un nou eveniment seismic absorbtia de energie este
mult diminuata. Procesul de degradare cunoaste forme vizibile: fisuri, crapaturi, exfolieri, dislocari,
flambaj, voalari. Exista fara indoiala si avarii ascunse a caror prezenta se poate banui dupa unele indicii
dintre care unele pot fi vizualizate prin decopertari, altele deloc. Indicatorul general al starii de integritate perioada naturala - si cresterea deformatii lor sunt argumente care confirma modificarea structurii.
Degradarea se poate clasifica prin analogie cu modul de comportare al materialelor in:
a) Degradare casanta, a carei evolutie este gradata de la microfisurare in volume mari la fisurarea
vizibila; aceasta degradare corespunde mortarelor, betoanelor, zidariilor, in general rocilor. Degradarea
casanta constituie un fenomen limita de trecere a monoblocului cu rezistenta si stabilitate asigurata intr-o
masa pulverulenta granulara cu stabilitatea data numai de frecarea uscata dintre particule. La sfirsitul
acestui proces se anuleaza rezistenta la intindere si forfecare iar rezistenta la compresiune devine minima.
r^sii
Degradarea ductila, proprie metalelor cu structura policristalina se manifesta prin reasezarea cristalelor in
timpul curgerii si al ecruisarii. In cazul actiunii seismice, cel mai bun material nu este nici cel mai ductil si
nici cel mai rezistent, ci materialul cel mai stabil la degradare ciclica.
14. Rezistena elementelor structural la aciuni repetate de tip seismic.
Rezistenta de tip seismic include totodata diferite regimuri care se repeta permanent. Sarcina acestor
regimuri poate fi obtinuta prin diferite metode. Este problema dispozitivului, daca vorbim despre
inregistrarea seismografelor fie a acceleratiilor, deplasarilor, vitezei ele intotdeauna se interpreta.
Pentru toate picurile de acceleratie pentru care nu depasesc curba noi asiguram rezistenta
constructiei.
12

Cutremurile din 1977 si 1986

1977 a avut magnitudinea de 7.2
1986 a avut magnitudinea de 7.1, au avut loc distrugeri mari, deteriorari ale structurii de rezistenta.
In anii 1940 a avut loc un cutremur sin u au fost consolidate si la al doilea cutremur din 1977 a cedat
structura de rezistenta din cauza actiunii repetate de tip seismic.
Dupa cutremurul din 1977 la cladirile din seria 464, 135, 143 deteriorarile au fost mici, sau chiar
lipseau. La cele din panouri mari au aparut fisuri n articulaiile transversale i longitudinale ale pereilor,
precum i ntre panourile de perete i plansee, in buiandrugi (n special deasupra uselor) precum i n
colurile deschiderilor. La casele din carcasa cu panouri uneori s-auobservat fisuri in betonul
diafragmelor, il locul rezemarii riglelor.
n cldiri din beton armat monolit au aprut fisuri la lucrul nodurilor betonate, rar ele se formau in
inetiorul betonului.
Un cutremur puternic n conditiile constructiilor in masa din beton armat la cladiri fara carcasa
poate duce la necesitatea de a consolida un volum foarte mare de structuri de beton armat, intr-un timp
limitat, deoarece vorbim despre restaurarea normale de lucru i condiiile de bunstare pentru masele de
oameni. Dupa cutremurul din 1986 ntr-un singur bloc monolit de 9 etaje din Chisinau au aparut 1017m
de fisuri cu o latime de divulgare de la 0,2-30 mm. Acest cutremur a lasat fara adapost 14 457 de
personae, a scos din exploatare 126 de coli, 95 de gradinite, 65 spitale si clinici.
Cum a aratat cutremurul din Carpati din 1986, in cladirile monolite fara carcasa deteriorarile pot fi
practic la oricare elemente: pereti, plansee, pereti despartitori si nodurile dintre casa scarii si ascensor.
1. caracterul degradarilor buiandrugilor

2. caracterul degradarilor celor mai mici intergoluri

3. caracterul degradarilor celor mai mari intergoluri

13

15. Prevederi specific structurilor din beton armat.

- La calculul rezistentei in sectiuni normale intinse si si comprimare excentrica a elementelor
R

caracteristica limita a zonei comprimate trebuiesc luate dupa SNiP la proiectarea constructiilor bin
beton si beton armat cu coeficientul 0.85.
- n Elemente excentric comprimate, deasemenea in zonele comprimate a elementelor incovoiate la
seismicitatea de 8 si 9 baluri etrierile trebuie sa fie amplasate dupa calcul :
cind Rac>400 MPa, maximum 400 mm si in carcase legate nu mai mult de 12d, iar in carcase sudate nu
mai mult de 15d , cind R 450 MPa (4500 kg/2) nu mai mult de 300 mm si in carcase legate 10d, iar in carcase sudate 12d, unde d diametrul armaturii.Armatura transversal trebuie sa asigure
consolidarea armaturii la incovoiere in orce directive.
Distanta dintre etriere a elementelor comprimate excentric in locurile legarii acestora de armatura de
lucru,trebuie luata de 8d. Daca supraarmarea armaturii lngitudinale comprimata excentric depaseste 3 %
etrierile trebuie amplasate cu dinstanta 8d si 250mm.
- In coloanele constructiilor multietajate cu seismicitatea de 8-9 grade pasul etrierelor(inafara de
punctul 3.53) nu trebuie sa depaseasca 0.5h,iar la constructii cu diafragme sa nu depaseasca h,
unde h-inaltimea cea mai mica a coloanelor.Diametrul etrierilor in aces caz de adoptat nu mai mici de 8
mm.
- La legare,etrierele trebuie indoiete imprejurul armaturii longitudinale iar capetele indoiete in partea
interiara a stilpului cu nu mai putin de 6d,unde d- diametrul etrierilor.
16. Prevederi specific structurilor din zidrie.
3.35. Peretii portanti din zidarie de caramida si piatra, trebuie sa fie construite, de regul, din crmid
sau panouri de piatra, sau blocuri, fabricate n uzina cu utilizarea de vibraii, sau din piatr de zidarie de
caramida sau n soluii speciale cu aditivi care maresc legatura din mortar cu caramida sau piatra.
n cazul n care gradul de seismicitate e 7 se permite construirea pereilor de zidarie pe mortar cu
plastifianti fr utilizarea de aditivi speciali care maresc rezistenta adeziunii mortarului cu caramida sau
piatra.
3.36. Executarea zidariei de crmid i piatr manual la temperaturi negative la pereti portanti si
autoportanti cind gradul de seismicitate este 9 sau mai mare se interzice.
3.37. Calcul de constructiei din zidarie trebui s fie executat in actiune concomitenta in plan orizontal i
vertical forelor seismice.
3.38. Pentru zidaria portanta si autoportanta sau umplutura cind avem carcasa trebuie s folosim
urmtoarele produse i materiale:
a) crmid plina sau cu goluri marca nu mai mica de 75, gurile de pn la 14 mm, cind gradul de
seismicitate este 7 se permite utilizarea pietrlor din ceramica, mrca nu mai mica de 75;
b) piatre din beton, pline si cu goluri mrca 50 si mai mult;
c) pietre sau blocuri din calcar cochilifer, calcar marca mai mare de 35 sau tufuri marca 50 si mai mare.
Mortarul aplicat n zidarie pereti trebuia s se execute pe amestecuri de ciment cu marca nu mai mica de
25 n timp de vara i nu mai puin de 50 - n timp de iarna. Pentru zidaria din blocuri si panouri trebuie s
se utilizeze mortar cu marca 50 si mai mare.

14

3.41. nlimea etajelor cldirii cu pereii portanti din caramida sau din zidarie de piatra, ne consolidat
cu armatura sau elemente din beton armat, nu trebuie s depeasc cind gradul de seismicitate este de 7,
8 i 9 grade, respectiv 5; 4 i 3,5 m.
In cazul consolidarii zidarie cu armatura sau cu elemente din beton armat inaltimea etajului se permite
sa se ia egala cu 6; 5 i 4,5 m.
n acest aspect raportul inaltimii etajului la grosimea peretelui nu trebuie s depeasc 12.
3.42. n cldiri cu perei portanti, n afara peretele exterioar longitudinal, de regul, trebuie s fie de cel
puin un perete longitudinal intern. Distanele ntre axele transversale la pereti sau in cazul inlocuirii lor
cu cadre trebuie s fie verificate.
3.44. La nivelurile planseelor si panourilor de acoperis se executa centura antisesmica pe toti peretii
longitudinali si transversali, executate din beton armat monolit. Centura antisesmica a etajului de sus
trebuie sa fie legat cu zidaria prin mustatile de armatura verticale.
Centurile vor fi continue pe toat lungimea peretelui i vor alctui contururi inchise. La colurile,
interseciile i ramificaiile pereilor structurali se va asigura legtura monolit a centurilor amplasate pe
cele dou direcii iar continuitatea armturilor va fi realizat prin ancorarea barelor longitudinale in
centurile perpendiculare pe o lungime de cel putin 60d. Aceast prevedere se aplic i centurilor din
socluri, perei de subsol, de la planeul peste subsol, i centurilor de la zidria nearmat.
(1) Fundaiile pereilor structurali vor fi de tip "talp continu".
(2) Tlpile de fundaie pot fi realizate, in funcie de mrimea eforturilor i de natura terenului de
fundare, din beton simplu sau din beton armat.
IV.5 Detalii pentru executia zidriei
IV.5.1 eserea zidriei
(1) Blocurile de zidrie trebuiesc esute impreun, cu mortar, in concordan cu practica curent.
(2) Blocurile de zidrie dintr-un perete de zidrie trebuiesc suprapuse pe randurile alternante in aa fel
incat peretele s lucreze ca un singur element structural.
(3) Blocurile de zidrie trebuie esute prin suprapunerea pe o lungime de 1/2 bloc utilizand pentru
aceasta blocuri jumatati sau prin tierea numai cu un fierstru mecanic.
(4) La zidria armat cu armaturi in rosturile orizontale poate fi utilizat i o esere care nu indeplinete
cerinele minime de suprapunere, pe baza datelor experimentale furnizate de productor, care s arate ca
aceast esere asigura aceeai capacitate de rezisten a peretelui ca i teserea la bloc.
(5) La intersectiile de pereti unde se prevad stalpisori din beton armat teserea se va face fara strepi;
eforturile de lunecare la interfata intre beton si zidarie vor fi preluate prin armatura orizontala cu
seciunea rezultata din calcule , dispusa in rosturile orizontale si ancorata in betonul din stalpisori. Pentru
a se realiza cele de mai sus este necesar ca in proiecte sa se prevada obligativitatea aprovizionarii la
santiere a blocurilor de zidarie jumatati, sau a unui utilaj cu disc diamantat pentru taierea blocurilor
intregi la dimensiunile necesare;
(6) Este interzis a se executa zidaria cu blocuri ceramice cu fractiuni de blocuri rezultate din spargerea
cu ciocanul sau cu blocuri deteriorate sparte sau crapate prin manipularea necorespunzatoare. Nu se vor
utiliza pentru completari la marginile de goluri de usi sau ferestre fractiuni de blocuri taiate sau sparte,
sau caramizi de alte tipuri. In cazurile in care dimensiunile plinurilor de zidarie nu sunt modulate conform
15

celor aratate mai sus, pentru diverse completari se va utiliza numai beton de aceeasi clasa ca si betonul
din stalpisori dar nu mai putin de C12/15.
IV.5.2 Rosturi de mortar
(1) Rosturile orizontale realizate cu mortare de uz curent trebuie s aib grosimea de 12 mm cu abateri
de 2 mm. Aceasta grosime poate fi marita in cazurile in care este necesara armarea zidariei cu bare de
otel in rosturile orizontale, in functie de diametrele barelor rezultate din calcule, tinand cont de
prevederile de mai jos.
(2) Rosturile dintre randuri trebuie s fie orizontale, cu excepia cazurilor cand proiectantul specific
alfel in proiect.
(3) In funcie de tipul de bloc rosturile verticale pot fi umplute parial sau integral cu mortar;
(4) Rosturile verticale pot fi considerate umplute atunci cand se prevede ca umplerea cu mortar s se
fac pe intreaga inlime a acestora i pe limea stabilita de productor, in funcie de geometria
corpurilor astfel incat sa asigure realizarea rezistenelor zidriei comunicate de producator.
- nu se vor utiliza pentru zidarie blocuri cu defecte, sparte, sau cu abateri dimensionale ce
depasesc pe cele admise;
- nu se admite realizarea in pereti a sliturilor a santurilor si a golurilor pentru trecerea conductelor
de instalatii, decat in conditiile precizate in proiectul de executie conform precizarilor de la pct.
IV.2.1.3.
Din cauza capacitatii scazute de a disipa energia seismica, datorita rezistentei mici la intindere si a lipsei
de ductilitate, se interzice utilizarea structurilor de zidarie nearmata.

16