Sunteți pe pagina 1din 8

1

11.8. Controlul abaterilor de la forma geometrică.

Aprecierea mărimii abaterii de la forma geometrică presupune materializarea suprafeţei sau


profilului adiacent ceea ce nu este întotdeauna posibil. Şi măsurarea directă a distanţelor dintre
suprafaţa sau profilul adiacent materializat si suprafaţa, respectiv profilul efectiv este o operaţie
complexă. De multe ori nu este necesară cunoaşterea mărimii abaterii de formă, ci numai poziţia ei
fata de abaterea limită. In aceste cazuri sunt suficiente verificările abaterilor prin metoda fantei sau
prin metoda contactului. Profilele adiacente sunt materializate pe rigla de verificare, şabloane, placi
de control, placi de verificare din sticla etc.

Fig. 22.Şablon. Fig. 23. Rigla de control.

Prin metoda fantei pot fi depistate abateri de formă până la 0.03 mm, din care cauză este
recomandată pentru abateri limită mai mari de 0.06 mm.
Şabloanele, figura 11.22 şi riglele de verificare, figura 11.23 se utilizează de obicei la
verificarea profilelor.
Plăcile de control sunt placi rigide turnate din fontă ce au o suprafaţă plană foarte fin si precis
prelucrată. Suprafaţa plană se acoperă cu un strat foarte subţire de colorant (indigo, vopsea) şi se
aşează peste suprafaţa de verificat astfel încât colorantul se imprimă pe aceste pe porţiunile cu care
vine în contact. Petele de contact dau informaţii asupra punctelor tangente la planul adiacent.
Aceasta metoda este o pseudoverificare întrucât nu dă nici o informaţie asupra mărimii abaterilor de
forma. Totuşi, metoda este foarte des utilizată, mai ales la prelucrarea suprafeţelor plane atunci când
acestea trebuie să aibă o portanţa sporită. In acest caz aprecierea abaterilor de formă se face prin
numărul de pete de vopsea pe suprafaţa de referinţa de 25 x 25 mm2.
Verificarea abaterilor de la forma dată a suprafeţelor se face cu modele. Modelele se
aseamănă cu plăcile de control doar că suprafaţa adiacentă materialului nu este plană. Metoda de
verificare şi de apreciere a abaterilor de la forma dată este similară cu cea descrisă la plăcile de
control.
Pentru verificarea abaterii de la planeitate a suprafeţelor de dimensiuni mici se folosesc
plăcile de verificare din sticlă (calibrele optice). Placa se aşează în contact cu suprafaţa de verificat.
Datorita diferenţelor de drum dintre raza incidentă si raza reflectată apar benzi de interferenţă
determinate de puncte de aceeaşi depărtare fată de planul adiacent, figura 11.24. Cum benzile de
interferenţa se închid in jurul petelor de contact (epicentre), iar diferenţa de drum se modifica intre
doua franje alăturate cu jumătăţi de lungimi de undă, λ rezultă că distanţa dintre planul adiacent si
suprafaţa efectivă este proporţională cu numărul de franje, k numărate de la epicentru. Ţinând cont
ca diferenţa de drum este dublul distantei h dintre planul adiacent si suprafaţă şi că franjele
2

corespund diferenţei de drum reprezentând multiplii impari ai jumătăţii lungimii de unda, rezultă
relaţia de calcul a distantei, hk din dreptul franjei de ordinul k:

hk = ( 2 K – 1 ) λ/4 (11.1)

Pentru punctele de contact; y = 0. Dacă verificarea se face la lumina zilei ,cu λ = 0.6 μm
franjele întunecate se obţin pentru distante : 0.15, 0.45, 0.75, 1.05, 1.35, … , (2k – 1) 0.15 μm.

Fig. 11.24. Placă optică.

Abaterea de la planeitate se consideră distanţa hk corespunzătoare ordinului celui mai mare de


franje. Metoda este foarte precisă şi se utilizează de obicei la verificarea calelor plan paralele.
In practică se întâlnesc destul de frecvent situaţii în care este necesară măsurarea abaterii de
formă mai ales la operaţiile de recepţie la maşini – unelte. Măsurarea abaterii de la rectilinitate se
face de obicei indirect prin prelucrarea datelor obţinute pe un profil efectiv reprezentat grafic la o
scară mult mărită. Poziţiile punctelor profilului efectiv se stabilesc în funcţie de o dreaptă de
referinţă si se reprezentată grafic în raport cu o abscisă Ox. Dreapta de referinţă poate fi: muchia
unei rigle de control, un fir întins privit in plan vertical, o rază de lumină, axa de rotaţie a unui dorn
fixat între vârfuri, direcţia orizontului, etc. .
3

O metodă simplă de verificare a rectilinităţii faţetei de sprijin a ghidajului unui strung


folosind nivela cu bulă de aer este prezentată în figura 11.25.

Fig. 11.26. Rectilinitatea deplasării căruciorului unui strung.

Lungimea faţetei se împarte intr-un număr întreg de segmente egale. Echilibrând nivela pe
prima porţiune se vor măsura înclinaţiile, dI (in diviziuni) pe celelalte porţiuni. Diagrama I se obţine
aşezând segmentele cu înclinaţiile corespunzătoare, în ordine, cap la cap. Ordonatele, y’I se vor
calcula ,în ordinea indicelui, cu relaţia:

y 'n = y 'n-1 ± d i . l . p . (11.2)

În care s-a notat cu l, lungimea unui segment şi cu p, precizia de citire a înclinaţiei nivelei.

Unind extremităţile diagramei 1 cu o linie dreaptă se obţine diagrama II şi în care, ordonatele


y”I sunt calculabile cu relaţia;
y"i = y 'n .i / n . (11.3)
în care n reprezintă numărul total de segmente.
Diagrama III obţinută cu ordonatele yI = y’I – y”I pentru i = 0,1, …, n reprezintă profilul
efectiv al faţetei. Întrucât profilul este de regulă concav este evident că dreapta ce uneşte
extremităţile este dreaptă adiacentă, iar cota maximă yI luată în modul, reprezintă abaterea de la
rectilinitate.
4

Se întâlnesc în practică şi cazuri în care se cere verificarea rectilinităţii traiectoriei vârfului


sculei sau punctelor unor organe mobile. În cele ce urmează se va prezenta o metodă de verificare a
rectilinităţii deplasării căruciorului unui strung, ca în figura 11.26. Dreapta de referinţă este o
paralelă la axa de rotaţie a dornului cilindric de control AB. Pentru a elimina erorile datorate
curbării generatoarelor dornului citirile se fac in poziţii diametral opuse prin rotirea dornului cu
1800 . Valorile medii obţinute pentru diferitele poziţii în lungul dornului y’I se reprezintă grafic în
diagrama 1. Prelucrarea diagramei pentru obţinerea traiectoriei efective precum si determinarea
abaterii de la rectilinitate se face ca şi în exemplul precedent.
Pentru că traiectoria efectivă este o curbă spaţială va fi necesară verificarea rectilinităţii şi
într-un plan orizontal. Toleranta în astfel de cazuri va fi spaţiul din interiorul unei prisme
dreptunghiulare cu secţiunea: abaterea limită în plan orizontal × abaterea limită în plan vertical.
Măsurarea abaterii de la planeitate se reduce la măsurarea rectilinităţii după două direcţii
concurente. Se poate face fata de un plan adiacent materializat prin mai multe poziţii unghiulare a
unei rigle de control sprijinită pe cale plan paralela egale sau faţă de orizontul geografic prin
folosirea nivelei cu bulă de aer.

Fig.11.27.Abaterea de la circularitate sub formă de spirală arhimedică


In figura 11.27. se prezintă profilograma unui arbore rectificat, trasată pe aparatul profilograf
TALYROND. Raportul de amplificare a fost reglat la 2000. Reperele radiale pot servi la aprecierea
poziţiei cercului adiacent si deci a mărimii abaterii de la circularitate. Profilul prezentat in figura
11.27 este o spirală asimetrică cu abaterea la circularitate, AFc = 0.004 mm. Se observă foarte bine
poligonalitatea si ovalitatea profilului efectiv.
5

Măsurarea razelor de curbură pentru profile sau suprafeţe incomplete se poate face prin
măsurarea înălţimii segmentului de cerc, b utilizând o coarda constanta, 2a ca în figura 11.28.

Fig.11.28. Măsurarea razei de curbură.

Se observă că triunghiul este dreptunghic fiind înscris în semicerc. Aplicând teorema


înălţimii se obţine:

a2 = b ( 2R – b) sau (11.4.)

R = ( a2 + b2 ) / 2b. (11.5.)

Abaterea razei de curbură în diferite poziţii de măsurare nu este egală cu abaterea de la


circularitate. Dacă mărimea coardei este convenabil aleasă şi poziţiile de măsurare sunt apropiate,
abaterea razei de curbură poate fi aproximată cu variaţia cotei b şi cu abaterea de la forma dată a
profilului în arc de cerc.

11.9. Controlul abaterilor ;de orientare, de poziţie şi de bătaie.

Măsurarea abaterilor de poziţie în practică este o operatei destul de complexa. Metoda de


măsurare trebuie sa înlăture influentele exterioare si imperfecţiunile dispozitivelor pentru a nu se
denatura rezultatul.
6

Fig. 11.29 Măsurarea paralelismului Fig. 11.30 Măsurarea paralelismului la.


la maşina de frezat. căruciorul strungului

Măsurarea abaterilor de la paralelism între axa de rotatei a arborelui principal si suprafaţa


superioară a mesei maşinii de frezat este prezentata schematic în figura 11.29. In arborele principal
5 se montează dornul de control 4. Dacă diametrul porţiunii cilindrice este constant pe toată
lungimea, generatoarea medie va fi paralelă cu axa de rotaţie. Cu ajutorul ceasului comparator cu
suport 3 se măsoară distanta minimă între partea inferioară a dornului şi suprafaţa superioară a
mesei 2. Măsurarea se face intre două puncte A si B aflate la distanţă egală cu lungimea de
referinţă. Pentru a elimina efectul bătăii radiale a dornului măsurătorile se repetă pentru o poziţie a
arborelui rotit cu 1800. Abaterile de la distanta reglată pe comparator se socotesc ca medii
aritmetice între cele două măsurători în fiecare din punctele A si B, rezultând abaterile YA si YB.
Diferenţa algebrică a celor două abateri este egală cu abaterea de la paralelism.
In figura 11.30 este schematizată metoda de măsurare a abaterii de la paralelism între axa de
rotaţie a arborelui principal 5 si deplasarea longitudinală a căruciorului strungului, 1. Cele două
drepte sunt oarecare în spaţiu, din care cauză se vor alege două plane de măsurare perpendiculare:
orizontal si vertical.
Vârful comparatorului cu suport 3 reglat la zero materializează, în deplasarea sa, o dreaptă
paralelă cu direcţia de deplasare a căruciorului. Excentricitatea dornului de control, 4 se elimină
prin măsurarea în două poziţii rotite cu 1800 . Valorile medii ale abaterilor citite se înscriu in
diagramele din figura 11.30,b.
Abaterile de la paralelism determinate în fiecare plan determină precizia strungului. Pentru
piesele strunjite, abaterea în plan orizontal, APY determină abaterile la cilindricitate sub formă de
conicitate, iar abaterea în plan vertical, APl2 este cauza abaterii sub formă de “şa”.
Un caz de abatere de la perpendicularitate între o dreaptă şi un plan se întâlneşte la verificarea
perpendicularităţii între axa de rotaţie a arborelui principal şi suprafaţa mesei la maşina de găurit,
reprezentat în figura 11.31. Pe arborele principal 3 se montează comparatorul cu suport, 2 al cărui
vârf urmăreşte suprafaţa mesei, 1 sau a unei placi cu feţele paralele ce materializează un plan
paralel cu planul adiacent. Vraful comparatorului materializează, în rotirea sa solidară cu arborele
principal, un cerc de diametru egal cu lungimea de referinţă al cărui plan este perpendicular pe axa
de rotaţie. Valorile abaterilor înregistrate de comparator se vor nota in dreptul poziţiilor
corespunzătoare pe cerc, figura 11.31, b.
7

Fig.11.31.Vverificarea perpendicularităţii la maşina de găurit.

Ca reper se vor se vor fixa poziţiile coloanei 4. Există un diametru pe care valorile notate sunt
extreme. Diferenţa acestor valori este abaterea de la perpendicularitate. Direcţia din planul mesei
perpendiculară pe diametrul valorilor extreme este direcţia de perpendicularitate a mesei, pentru că
este perpendiculară pe axa de rotaţie. Diametrul cu aceasta orientare va conţine obligatoriu valorile
egale pentru abaterile măsurate la comparator. Unghiul maxim (mai mare de 900) între axa arborelui
principal şi masă se va realiza pe direcţia diametrului cu valori extreme de partea valorii minime.
La verificarea abaterilor de la înclinare, unghiul nominal αN se materializează de obicei cu
rigla sinus, figura 11.32.

Fig.11.32. Rigla sinus. Fig.11.33. Măsurarea bătăii radiale şi frontale

Rigla sinus, 1 se aşează pe masa de control, înclinată cu unghiul αN datorită blocului de cale,4.
Cu ajutorul comparatorului 3 se determina abaterea maximă a distanţei dintre masă şi partea
superioară a piesei 2. Diferenţa dintre abaterile extreme măsurate in limitele lungimii de referinţă va
fi egală cu abaterea de la înclinare, APi .
8

Măsurarea bătăii radiale şi frontale a părţii de fixare a arborelui principal a unui strung
normal, (SNA) este reprezentată în figura 11.33. Diferenţa între valorile extreme înregistrate la
comparator pe parcursul unei rotaţii complete este egală cu bătaia radiala, ABr, respectiv frontal ABf
..
Abaterea de la concentricitate se poate măsura, dacă se asigură rotirea piesei in jurul uneia din
axele de simetrie, asemănător cu bătaia radială Se are in vedere faptul că distanţa între axe,
(excentricitatea) este jumătate din bătaia radială.

Din cele prezentate mai sus reiese că piesele corespund calitativ dacă abaterea de formă
de orientare , de poziţie sau de bătaie este mai mică decât abaterea limită. In desenele de
execuţie sunt notate întotdeauna simbolurile toleranţelor geometrice şi valorile abaterilor
limită. Pentru a ne pronunţa asupra calităţii pieselor ,din acest punct de vedere, va trebui
analizată legătura între abaterea limită şi toleranţă.