Ce-ar fi pământul fără soare Şi bucătarul fără har, Literatura fără sare, Moldova, fără de Cotnar ? Nici în prisacă şi grădină Şi nici într-un întreg grânar Nu e miroznă şi lumină Cât intr-un strop de Murfatlar. Pentru subtilul amator
Care-şi respectă al său gât,
E bună apa de izvor
Dar ca uz extern. Atât !
Ca să n-ai necaz Când bei vin curat, Nici să te culci treaz, Nici să te scoli beat. Pe la podgorii, culesul viilor Vesteşte vinul cel nou născut, Surâde Bachus. Vremea beţiilor A început. Acel ce stă şi se socoate Pricepe , dacă-i om cuminte, Cum că necazul stă la spate Cât ai paharul dinainte. Voi moralişti iluştri, gânditu-v-aţi vreunul Că opere eterne, antume şi postume, N-ar fi luat fiinţă de n-ar fi fost pe lume Femeia, treponema, alcoolul şi tutunul ? Olimpicul şi dulcele nectar Te amăreşte cu dulceaţa sa. Pelinu-n schimb cu toate că-i amar, Îi îndulceşte viaţa cui îl bea. Iar Bachus, care-i pururi însetat, Măcar că zi şi noapte bea căt şase, Prin vie umblă teleleu-Tănase Şi crede că nimic nu s-a schimbat. Când te acuză de beţie, Tu poţi, crâşmarului să-i spui Că, de-ai făcut şi vreo prostie Nu-i vina ta, e vinul lui. Păzeşte-te toată viaţa --Şi asta spre al tău fololos-- Şi de femeia “fără pată”, Şi de bărbatul “serios”. Ca de-o jivină care muşcă Evită în a ta viaţă, Pe cel ce dă “cognac”-ul duşcă Şi pune vinul roş la gheţă. Când e agrsiv Şi inoportun, Nu-i omul beţiv, Ci vinul nebun. Şi librăria şi bodega Stârnesc acelaşi interes : Cervantes sau Lope de Vega? Madera, Malaga, Xerex ? În existenţa noastră trecătoare Să nu uităm o dublă evidenţă : Că bătrâneţea este o eroare Şi tinereţea o impertinenţă. Prietenilor mei, fără nici o aluzie !