Ascensiunea si decaderea sociala a personajului Dinu Paturica :: Ciocoii vechi si noi

de Nicolae FILIMON

Nicolae FILIMON Ciocoii vechi si noi

- prima slujba pe care o primeste, odata acceptat in casa lui Andronache
Tuziuc, este cea de ciubucciu (slujitor insarcinat sa aprinda pipa - ciubucul -
boieriloR);

- este trimis la scoala, unde isi completeaza educatia ciocoiasca"; foarte

silitor, selecteaza numai materiile care-i sunt necesare pentru a se inalta pe
scara sociala; il alege ca maestru pe Machiavelli si in doi ani devine perfect in
arta ipocriziei si a perfidiei".

- trimis de postelnic sa-i pazeasca amanta - Chera Duduca - imagineaza o

stratagema de prindere a amantului mai tanar al acesteia, calemgiul lordache,
in ipostaza de hot; devine noul amant al Duducai si planuieste impreuna cu
aceasta sa-l stoarca de averi pe Andronache Tuziuc, luandu-l drept complice
pe Chir Costea Chiorul (evreu negustor ce se dadea grec pentru a fi protejat
de stapanire; deviza lui era: Sterpeleste ca sa mananci si fura ca sa ai");

- multumit de devotamentul lui Dinu Paturica, postelnicul il face sames

(casieR) la hatmanie; fura pietrele pretioase de la hatmania tarii pe care le
inlocuieste cu altele false; la fel va proceda si cu banii;

- devine apoi sluger (boier insarcinat cu aprovizionarea curtii domnestI), pitar

(boier insarcinat cu supravegherea brutariei domnestI) si, in cele din urma,
vataf, in locul lui Gheorghe, post pe care il ravnise de mult; in aceasta
calitate:

- cerceteaza mosiile de la tara ale lui Andronache Tuziuc si imagineaza o

strategie de a scoate bani de la arendasi: capitolul ce cuprinde acest episod
se intituleaza sugestiv Una la mana!";

- este initiat de postelnic - care are acum la curte rolul de a-i numi in functii
importante pe toti slujbasii mari si mici" - in arta de a scoate bani din
ocuparea de posturi, astfel incat Dinu Paturica isi intrece cu prisosinta
maestrul;

- organizeaza, in paralel cu stapanul sau, de ziua Sfantului Andrei, pe 30

noiembrie »a–  1817, o masa cu mancaruri rafinate si cu bauturi scumpe,
astfel incat ospatul slugei intrecea in toate pe al stapanului"; la acest ospat,
Paturica le da corifeilor ciocoismului" (numele invitatilor este sugestiv in
conturarea trasaturii esentiale a acestora: Tudor Ciolanescu, Neagu Cioftea,
Zamfir Plosca, Vlad Boroboata - la fel cum, mai tarziu, intalnim la CaragialE) o
lectie de furtisag din averea stapanilor, prezentandu-le o lista cu doua rubrici:
una cu socoteala incarcata, alta, cu socoteala dreapta; concluzia reprezinta si
titlul capitolului: Fa-te om de lume noua sa furi closca dupe oua";
- Dinu Paturica reuseste sa intre in posesia intregii averi a stapanului sau fanariot,
Andronache Tuziuc, si sa-l lase cu punga mai usurica decat a unui nefer de spatarie
si cu sufletul incarcat cu blestemele saracilor, din ale caror sudori si-a strans acele
bogatii";

- dupa fuga lui Caragea de pe tronul Tarii Romanesti (29 septembrie 1818), Dinu
Paturica il paraseste definitiv pe postelnic si se casatoreste cu amanta acestuia,
Chera Duduca; la auzul acestei vesti, Andronache Tuziuc este lovit de dambla si-
si pierde mintile;

- Alexandru Sutu, noul domnitor al tarii, isi aduce la curte toti parazitii; Paturica
primeste postul de mare stolnic si functia de ispravnic pentru straini; ospatul in
care isi celebreaza inaltarea este intrerupt pentru cateva clipe de aparitia tatalui
sau, imbracat saracacios, si pe care ticalosul fiu nu vrea sa-l recunoasca,
numindu-l cersetor de ulita"; tatal va arunca asupra lui un blestem profetic: Cum
ma gonesti tu pe mine, sa te goneasca ingerul Domnului in toata viata () si-n
toate vedeniile tale sa-ti stea inainte toate faradelegile tale. Amin!";

- 19 ianuarie 1821 - Alexandru Sutu este otravit; 20 ianuarie, in acelasi an,

izbucneste Revolutia lui Tudor Vladimirescu; Dinu Paturica devine fervent
aparator al revolutiei;

- la intrarea domnitorului Alexandru Ipsilanti in tara, isi schimba strategia si il

tradeaza pe Tudor Vladimirescu;

- este rasplatit de noul domnitor fanariot cu posturile de ispravnic peste judetele

Prahova si Sacuieni si de caimacam al Craiovei; se foloseste de oameni duri
(precum asa-zisul Neagu Rupe-Piele, om nascut sa fie calau") pentru a stoarce de
la tarani birurile grele pe care le impusese;

- inscaunarea pe tronul Tarii Romanesti a primului domnitor roman, Grigore

Ghica, aduce si rasturnarea destinului ascensional al eroului; taranii de pe mosia
lui Dinu Paturica se infatiseaza la curtea domneasca cu rogojina aprinsa-n cap si
cu jalba-n protap" si isi reclama stapanul, care va fi trimis la ocna; toate averile
lui sunt impartite sarmanilor;

- protagonistul este parasit de sotia ce-si lasa pe drumuri copiii si fuge cu un turc
peste Dunare (Duduca va plati si ea pentru pacatele savarsite - prinsa de turc
cochetand cu barbatii, va fi pedepsita dupa obiceiurile musulmane: cusuta intr-un
sac si aruncata in fluviU);

- Dinu Paturica moare in ocna; cortegiul sau funerar se intalneste cu cel al lui
Andronache Tuziuc, pe care il deposedase de avere si cu al treilea scelerat", Chir
Costea Chiorul, tintuit de urechi in fata pravaliei sale, pedepsit si el de Voda
Ghica pentru ca nu-si platea taxele la domnie.
Constructia discursului narativ

Incipitul romanului este traditional si in spiritul realismului. El fixeaza cu

exactitate timpul si spatiul naratiunii si aduce in scena protagonistul: Intr-o
dimineata din luna lui octombre, anul 1814, un june de 22 de ani, scurt la
statura, cu fata oachesa, ochi negri plini de viclenie, un nas drept si cu varful
cam ridicat in sus, ce indica ambitiunea si mandria grosolana, imbracat cu anteriu
de samqlagea rupt in spate; cu caravani de panza de casa vapsiti cafeniu; incins
cu o bucata de panza cu marginile cusute cu gherghef etc."

Remarcam tehnica detaliului, ce inregistreaza fizionomia personajului, trasaturile

fizice care trimit la trasaturi morale (nasul cu varful cam ridicat in sus, ce indica
ambitiunea si mandria grosolana"). Vestimentatia este si ea sugestiva pentru
conditia umila a eroului si contrasteaza cu gandurile lui de marire ce inchipuirea
lui cea vie ii punea inainte". Naratorul, omniscient si omniprezent, deconspira
inca de la inceput statutul moral al personajului. Fraza ampla incearca sa
epuizeze prin enumerafie intregul arsenal de elemente de imbracaminte purtate
de tanar, necunoscute insa cititorului contemporan (anteriu de samalgea,
caravani, iminei, cauc, fermena, bogasiu etC), dar care participa la crearea culorii
locale a epocii fanariote in spatiul romanesc. Discursul plin de arhaisme nu este
lipsit de neologismele nu foarte bine fixate in limba (distinge, ambitiunea,
obstacole, absorbit, materii etC), dar si de forme populare [incingatoare,
oachesa, incins etC).

Finalul. Romanul se incheie cu pedepsirea exemplara a personajelor negative, in

antiteza cu destinul personajelor pozitive, care vor trai si vor cunoaste fericirea
intr-o lume mai buna. Lectia de morala pe care o da cartea lui Filimon este ca
binele invinge si armonia lumii este restabilita - final utopic, nerealist, naiv,
senzational, in spirit romantic.

Pauzele descriptive. Pauzele descriptive sunt frecvente in text in prezentarea

personajelor, a interioarelor, a imbracamintii sau a ospetelor cu mese incarcate
(urmareste scena petrecerii organizate de Dinu Paturica, in capitolul Fa-te om de
lume noua sa furi closca dupe oua!", in care este prezentat in cele mai mici
detalii luxul de la masa orientala a vatafului Paturica). Descrierea are astfel
importanta in conturarea atmosferei de epoca, a culorii locale", in crearea iluziei
realitatii.

Coloarea locala, acel parfum al timpului trecut, care stramuta pe cititor in mijlocul
intamplarilor povestite, ii descrie localitatile ce le-au servit drept scena, il face
partas la obiceiele, la credintele, la viata publica si privata, la cugetarile si chiar la
limba timpului si locurilor unde s-au petrecut faptele" (Al.l. OdobescU) incearca!
Cauta in roman aspecte din viata sociala si culturala a tarii din epoca de inceput
de secol al XlX-lea. Descopera topografia Bucurestiului de altadata in capitolul
Scene din viata sociala".
Alternanta si inlantuire. Episoadele alterneaza pe masura ce naratorul trece de la
un cadru la altul. Intruziunea autorului in text este evidenta. El intrerupe
naratiunea si, folosindu-se de spatiul metatextualitatii, isi introduce personajele
rand pe rand (Ne oprim din povestea noastra, ca sa introducem pe scena inca un
personagiu foarte interesant care are sa joace un rol insemnat in aceasta istorie")
sau da lamuriri privitoare la diferite stari de fapt (Pana ce Paturica va gasi pe
capitan Urdareanu, noi vom atrage bagarea de seama lectorilor asupra starii
morale a trupelor lui Tudor Vladimirescu").

Timpul povestirii sau timpul nararii - este timpul in care se petrece actul
povestirii;

Timpul povestit sau timpul naratiunii = este timpul in care se desfasoara

evenimentele narate; intre cele doua intervaluri de timp exista o distanta mai
mare sau mai mica, exceptie fac situatiile rare in care faptele sunt narate pe
masura ce se petrec.

Personajele. In Ciocoii vechi si noi personajele tipice cunosc o evolutie lineara,

doar in plan social, cele negative incadrandu-se in schema: ascensiune-stralucire-
de-cadere, iar cele pozitive, in schema: ascensiune-decadere-reabilitare.
incearca! Realizeaza caracterizarea personajului principal Dinu Paturica din
romanul lui Nicolae Filimon, Ciocoii vechi si noi. Tine cont de urmatoarele
elemente:

- in scrierea unui astfel de eseu, posibil la examenul de bacalaureat, trebuie sa ai

in vedere realizarea unei compuneri unitare, cu inceput, cuprins si incheiere; de
aceea este bine ca in introducere sa prezinti cateva date referitoare la opera al
carei personaj principal ai ales sa-l caracterizezi;

- enuntarea temei principale a textului poate fi utila;

- prezentarea statutului personajului caracterizat (poate fi pozitie sociala, tipul

uman, personaj negativ/pozitiv, complex/simplu, rotund/plat etc.) - in cazul lui
Dinu Paturica, ai in vedere tipul ciocoiului/arivistului, lucrat exclusiv in tonalitati
negative;

- evolutia personajului (Paturica evolueaza pe scara sociala de la umila slujba de

ciubucciu la cea de ispravnic si caimacaM);

- caracterizarea directa (portretul facut de narator in primul capitol al romanului;

cauta si alte modalitati de caracterizare directa: facuta de alte personaje sau de
el insusi - autocaracterizarE);

- caracterizarea indirecta rezultata din felul cum se comporta, actioneaza,

gandeste, simte sau vorbeste personajul, cum se imbraca si cum traieste; numele
poate fi si el o modalitate de caracterizare (numele Paturica trimite la patura":
patura sociala al carei reprezentant este/patura folosita pentru a acoperi, a
ascunde ceva - disimularea personajuluI);
- numeste cel putin patru caracteristici ale personajului pe care sa le argumentezi
cu exemple din roman (de pilda: arta disimularii sau dedublarii; rapacitatea cu
care isi saraceste stapanul; lipsa de scrupule morale in atingerea scopului -
parvenirea; inteligenta pusa in slujba rauluI);

- relatia personajului cu cel putin alte doua personaje din roman (relatia cu
stapanul, Andronache Tuzluc; relatia cu ceilalti doi delapidatori - Chera Duduca si
Chir Costea Chiorul, cu care formeaza un triunghi diaboliC);

- eventuale opinii critice comentate (spre exemplu: G. Calinescu - Dinu Paturica

este un Julien Sorel valah. [] Paturica nu este un simplu si vulgar vanator de
avere, ci un insetat de toate senzatiile vietii []. Esentialul este ca toata energia lui
Paturica ramane intacta, aspiratia lui la inaltare neavand nici o oprire");

- semnificatia sfarsitului destinului personajului.