POVESTEA LUI HARAP ALB Basmul a aparut in anul 1877 in revista ,,Convorbiri literare.

Considerata o capodopera,povestea lui Harap-Alb porneste de la un model al basmului popular, dar prin constructia sa epica sunt relatate intamplari care modeleaza un erou.//Basmul este specia literaturii populare cu o larga raspandire in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare aflate in lupta cu fortele malefice ale naturii sau ale societatii prin balauri,zmei,pe care le biruiesc in cele din urma.//Naratiunea este obiectiva,realizata la persoana a III-a de catre un narator omniscient.//Basmul cult presupune imbinarea naratiunii cu dialogul si cu decrierea,opera are un autor cunoscut, este transmisa pe cale scrisa.Tema basmului o constituie triumfului binelui asupra raului.//Incipitul este prezentat de formula initiala:,,Amu cica era odata o tara.//In expozitiune sunt relatate fapte care se petrec intr-un tinut indepartat,peste mari si tari.Tatal eroului isi pune cei trei fii la o proba pentru a-si dovedi curajul,pentru a vedea care dintre cei trei este demn sa ia locul la tron fratelui sau,Imparatul Verde .Dintre cei trei,mezinul este cel cae reuseste sa treaca aceasta proba,primeste un sfat de la tatal sau si acela de a se feri de,,omul span si de ,,omul ros si apoi pleaca la drum impreuna cu calul sau .In drumul catre imparatia unchiului sau,traverseaza un pustiu,mezinul ratacindu-se prin acele locuri.//Intriga se declanseaza in momentul in care acesta incalca sfatul parintesc, avand ca urmare schimbarea indentitatii si a statutului acestuia,devenind sluga Spanului,primind numele de Harap Alb.//Desfasurarea actiunii cuprinde incercarile la care acesta este supus.Cand ajunge la curtea unchiului sau,este trimis de catre vicleanul span sa-I aduca salata din Gradina Ursului,pielea si corpul cerbului care aveau niste pietre pretioase foarte frumoase si foarte rare care se obtineau foarte greu si in cele din urma pe fata Imparatului Ros.Dintre cele trei misiuni, cea mai grea este cea a aducerii fetei de imparat.Ajutat de Sfanta Duminica acesta reuseste sa-i aduca spanului salatile ,pielea si capl cerbului. In drumul spre palatal Imparatului Ros,Harap Alb da peste o nunta de furnici pe un mod,iar pentru a nu le curma viata gazelor trece el impreuna cu calul prin apa.In semn de multumire primeste de la Regina Furnicilor o pana pentru ca atunci cand craisorul va avea nevoie de aceasta sa-I dea foc aripii.Merge acesta cat mai merge si intaleste si un roi de albine .Acesta isi pune palaria jos pentru a le face albinelor un loc unde sa stea.Intre timp Regina Albinelor ii multumeste si ii da si aceasta o pana.Mergand mai departe, acesta le intalneste pe cele 5 personaje magnifice:Gerila,Setila,Flamanzila,Ochila si Pasari-Lat-Lungila .Ajuns la palatal Imparatului Ros,Harap Alb este supus la multe probe pe care le trece cu ajutorul celor cinci prieteni, iar impartul nu are incotro si-I da fata.//Punctul culminant reise din demascarea Spanului de catre fata de imparat.Spanul ii taie capul lui Harap Alb,dar el va scapa datorita fetei de imparat cu ajutorul celor cinci smicele de mar, cu apa vie si apa moarta, pe care I le adusese calul acestuia fetei.Spanul moare fiind dus in inaltul cerului de calul lui Harap Alb care ii da drumul de acolo.//Deznodamantul este unul fericit:eroul casatorindu-se cu fata de imparat si mostenind imparatia unchiului sau ,Imparatul Verde.//Basmul ,,Povestea lui Harap-Alb a lui Ion Creanga este un exemplu de opera culta cu o ilustrare magistrala si o valoare moralizatoare.

LA TIGANCI Mircea Eliade este un scriitor de mare valoare a poporului roman. In literatura

ALEXANDRU LAPUSNEANU Costache Negruzzi este primul scriitor roman modern din Moldova, initiator al speciei denumita nuvela istorica. Nuvela istorica Alexandru Lapusneanul este publicata in anul 1840 in primul numar al revistei Dacia literara, respectand dezideratele cuprinse de Mihail Kogalniceanu in articolul -program al revistei, intitulat Introductie. Costache Negruzzi s-a inspirat din cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin, insa nu a respectat intru-totul adevarul istoric national. Astfel figura domnitorului Alexandru Lapusneanul, faptele din a-II-a sa domnie sunt preluate din Letopisetul Tarii Moldovei a lui Ureche.//Nuvela este o specie a genului epic, in proza cu un subiect mai dezvoltat decat al schitei, cu o naratiune mai complexa, pe mai multe planuri narative si cu mai multe episoade, prezentand un conflict puternic si un personaj reliefat. Nuvela este structurata in 4 capitole, fiecare capitol avand la baza cate un motto (de aici reiese structura clasicista a operei).//Primul motto este rostit de Alexandru Lapusneanul, ca raspuns la cererea soliei domnesti de a se intoarce din drum. Cei patru boieri Spancioc, Stroici, Veverita si Motoc ii spun lui Lapusneanul ca tara nu il vrea si nu-l iubeste. Raspunsul dat sugereaza ambitia personajului de a-si recupera tronul pierdut, in urma unui complot pus la cale de boieri: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu () si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pe voi.//Al doilea motto este amenintarea rostita de sotia unui boier, omorat de domnitor. Ea se intalneste cu doamna Ruxanda si ii cere sa intervina pe langa Lapusneanul ca sa inceteze cu razbunarile, altfel si ea se face vinovata de sange varsat daca nu-l impiedica: Ai sa dai sama, doamna.//Al treilea motto face parte din punctul culminant cei 47 de boieri sunt invitati la curte, la masa domneasca, unde sunt ucisi, conform planului viclean al domnitorului. Multimea, aflata la portile cetatii, dupa cateva ezitari cer capul lui Motoc, pe care-l considera vinovat de toate necazurile existente in societate: Capul lui Motoc vrem.//Ultimul motto e rostit de insusi domnitorul care se retrage in cetatea Hotinului pentru a-i supraveghea pe cei doi boieri care au scapat de macel: Spancioc si Stroici. Aici, se imbolnaveste grav si doreste sa se calugareasca. Intr-un moment de luciditate ii ameninta pe cei aflati in jurul lui, inclusiv pe episcopul Teofan: De ma voi scula pe multi am sa popesc si eu.//Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica. Istoria ca subiect al unui discurs literar apare odata cu romantismul si aduce in prim-plan personaje dramatice si puternic individualizate. Este o nuvela istorica deoarece se inspira din istoria nationala, personajul principal a existat in istoria Moldovei si trateaza subiectul respectand anumite structuri mentale , comportamentale si sociale specifice perioadei in care Negruzzi a plasat actiunea. Ca sursa de inspiratie nuvela respecta unul din dezideratele originale cerute de Mihail Kogalniceanu in Introductie. Autorul se inspira din Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche, dar modifica anumite secvente, nerespectand in totalitate adevarul istoric. La venirea lui Alexandru la domnie , Motoc pleaca cu Tomsa in Polonia, insa Negruzzi il pastreaza pe boier cu scopul de a reliefa trasaturile domnitorului. Stroici nu a existat in epoca, el fiind o inventie a autorului.//Subiectul nuvelei este cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569). Situatia initiala descrie intoarcerea lui Lapusneanul; aceasta este redata intr-o maniera asemanatoare cronicii istorice. Elementul de diferentiere il reprezinta faptul ca Lapusneanul si vornicul Bogdan sunt inarmati din cap pana-n picioare. Cauza care declanseaza actiunea este punctata de dialogul dintre Alexandru Lapusneanul si solia domneasca. Acesta este un moment semnificativ al operei, se contureaza conflictul intre Lapusneanul si boierime, un conflict tipic pentru epoca respectiva. Conflictul dintre domnitor si Motoc creioneaza porteretul lui Lapusneanul. Acesta din urma isi cunoaste adversarii, privindu-i ca pe niste dusmani ce trebuie eliminati. Rezolvarea conflictelor dintre Lapusneanul si boieri si dintre Lapusneanul si Motoc va surveni in capitolul al VIII-lea, cand ii omoara pe cei 47 de boieri si il da pe Motoc pe mana norodului furios, in acest fel descotorosindu-se de boierul tradator. In acest capitol autorul ofera cititorului o decriere amanuntita a personajului. Primul aspect este exterior(al tinutei), fiind surprins elementul semnificativ care sugereaza intentia razbunatoare. Desi este imbracat conform traditiei domnesti, Lapusneanul are pe sub haina lui o zea de sarma si la brau un junghier cu prasele de aur. Stapaneste bine arta disimularii, in acest sens cuvantarea pe care o tine este elocventa, pentru ca ii induce pe cei 47 de boieri in eroare. Scenariul uciderii boierilor este unul cinic. Cinismul este caracteristic domnitorului , acest lucru fiind redat si de scena in care se hotaraste sa-l predea pe Motoc in mana multimii. Initiativa dialogului dintre boier si domn apartine lui Motoc care i se adreseaza cu marite domn. Motoc sugereaza faptul ca taranimea ar trebui inlaturata, afirmand cu ipocrizie Eu sunt boier mare; ei sunt niste prosti. Culmea cinismului este atinsa de domnitor in momentul in care dezvaluie motivul pentru care Motoc este osandit la moarte: judeca si tu ii spune boierului, transformand moartea acestuia intr-un sacrificiu pentru binele tarii. In acest caz, Lapusneanul s-a dovedit a fi un bun psiholog, deoarece l-a pastrat pe Motoc, anticipand cererea multimii :capul lui Motoc vrem. Omorarea lui Motoc apare ca o rezolvare a conflictului dintre cei doi. Situatia finala se concretizeaza prin otravirea domnitorului de sotia sa, doamna Ruxanda, ajutata de cei doi boieri Spancioc si Stroici intorsi in tara.//Structurile mentale, comportamentale si sociale se individualizeaza in text prin imaginea vietii publice si private si relatiile dintre boieri si domnitor. Viata privata este putin redata, ea neexistand ca atare in epoca. Singurele referiri sunt legate de Ruxanda si de faptul ca ea traieste separat de domnitor, in apartamentul femeilor. Incercarea ei de integrare in viata publica va fi tratata cu cinism muiere nesocotita, oferindu-i-se un leac de frica piramida de capete boieresti. Viata publica este centrata pe relatia domnitor boieri: o relatie conflictuala. Acest conflict este de natura sociala, boierii dorind sa detina puterea pentru a se imbogati, il privesc pe domnitor ca pe un tiran, un dusman in calea fericirii lor. Un alt element al vietii sociale este sugerat prin supusi (norod) care reprezinta personajul colectiv. Pentru popor, domnitorul este drept si bun, toate greselile fiind comise de boieri. //Modul de expunere al lui Motoc reda respectarea ierarhiei sociale. Domnitorului i se adreseaza cu Doamne, Doamne, implorandu-l: nu ne pedepsi pre noi dupa faradelegile noastre. Acest discurs se inscrie in structurile mentale ale epocii, domnitorul fiind unsul lui Dumnezeu pe pamant. Comportamentul fata de domnitor dezvaluie umilinta supusilor. Boierii trebuie sa i se inchine si sa-i sarute poala hainei.//Asadar Costache Negruzzi face din Alexandru Lapusneanul un personaj crud, prototipul domnului despotic, tiranic. Subiectul nuvelei este inspirat din istorie, bazandu-se atat pe elemente reale, cat si imaginare. Nuvela istorica Alexandru Lapusneanul este prima de acest gen in literatura romana, fiind apreciata de criticii epocii respective.

romana proza fantastica a fost creata in perioada de inflorire a romantismului. In acest sens, Mihai Eminescu a lasat Sarmanul Dionis, prima nuvela fantastica si filosofica din literatura romana. De asemenea si marele nostru dramaturg, I.L.Caragiale, a lasat nuvele fantastice reprezentative: Calul dracului, La hanul lui Manjoala, etc.//Mircea Eliade va aduce ceva nou in specia literara denumita nuvela fantastica. Fantasticul eliadesc are radacini mitice, fiind creat pe simboluri esentiale. Pentru evidentierea elementelor fantastice, Eliade considera Bucurestiul (locul natal), ca fiind perfect, el reprezinta unoras al melancoliilor, o geografie sacra, centrul unei mitologii inepuizabile. In acest spatiu al realitatii mitologizate, se desfasoara actiunea din majoritatea scrierilor fantastice ale lui Eliade.//Fantasticul este o categorie estetica care se realizeaza prin redarea, recrearea lumii dintr-o perspectiva imaginara. Intr-o opera fantastica realul este imbinat cu o latura ireala. Straniul este construit prin intermediul unor evenimente care vor schimba destinul personajului central. Teme fantastice des intalnite: parasirea timpului prezent, existenta unui cadru ireal in care personajele isi implinesc destinul, motivul nunta-moarte prin care omul este supus initierii(cunoasterii). Asadar o creatie fantastica este o creatie aflata sub semnul miraculosului, inexplicabilului, imaginarului. Personajele din nuvela fantastica sunt persoane care au cunoscut cel putin o data in viata sentimentul de ideal neimplinit, au o viata banala, construind un ciclu care reprezinta destinul nefavorabil al personajului. In nuvela La tiganci, Eliade construieste subiectul in 8 secvente prin intermediul carora realul se imbina cu irealul. Camuflarea sacrului in profan(hierofania), trecerea din real in ireal si incapacitatea omului de a trai mitul, constituie punctul de plecare in opera lui Eliade.//Prima secventa din nuvela este dominata de planul real in care personajul principal savarseste un ritual fara insa a realiza acest lucru. Gavrilescu merge de 3 ori pe saptamana cu tramvaiul, aceasta cifra reprezentand totalitatea ritualurilor sacre. Banalitatea in care viata personajului se desfasoara poate fi considerata drept o consecinta a unei greseli care i-a schimbat cursul vietii.//Elementele fantastice care apar pe parcursul secventei sunt sugestive in conturarea personajului. El merge cu tramvaiul intr-o zi caniculara de vara, participa la o discutie despre un anumit colonel Lawrence si de asemenea se face referire cu o oarecare retinere la locul numit la tiganci, unde timpul pare a fi suspendat: Avem timp. Ca n-am ajuns inca la tiganci. Pentru ceilalti pasageri din tramvai casa tigancilor este un loc rau famat, pentru Gavrilescu este un refugiu impotriva canicului. In momentul in care el realizeaza ca si-a uitat partiturile la eleva lui, Otilia, va schimba cursul destinului sau, intrand intr-o noua etapa existentiala. Este prea tarziu sa se intoarca din drum, astfel se produce o ruptura de realitate in momentul in care patrunde in spatiul miraculos de la tiganci. Inainte de a intra in sacru este lovit de lumina, producandu-se asadar o sciziune in existenta personajului. Prima secventa sta sub semnul unui destin ratat, soarta nefiindu-i favorabila din pricina firii lui de artist. Urmatoarele 3 secvente stau sub semnul fantasticului, personajul traind o experienta stranie, fiind prins intre realitate si mistic. Intrand la tiganci, el cunoaste o noua dimensiune existentiala. Este intampinat de o baba care ii cere bani - ea semnifica cerberul care ia bani celor care trec dintr-un spatiu(viata) intr-altul(moarte). Tigancile s-au stabilit in Bucuresti de 21 de ani (adica de 3 ori cate 7), semn al perfectiunii , al creatiei perfecte. Aceste indicii sunt ignorate de Gavrilescu care nu poate face diferenta dintre realitate si fantastic. Amestecul de real si mitic va conduce la ambiguitate, personajul fiind derutat pe parcursul intregii nuvele. La tiganci timpul nu are limite, asadar acest loc sacru dispune de atemporalitate Avem timp. Nu e nici trei.. Gavrilescu va fi prins intr-un joc pe care nu-l cunoaste. Cele trei fete il atrag intr-o hora care in folclorul romanesc reprezinta jocul ielelor. Deoarece este incapabil sa deosebeasca cele trei fete prin etnie, el este condamnat sa strabata un labirint, nu insa inainte de a cunoaste experinta onirica.//El isi va reaminti tragedia vietii sale: pierderea lui Hildegard, iubirea vietii lui.Preocuparea pentru neimplinirea sufleteasca il va impinge pe un drum greu de strabatut, devenind prizonierul unui univers labirintic. Jocul tigancilor i-a trezit sentimentul de tradare, care a fost refulat in banalitatea cotidiana. Intrarea in labirint este asociata cu sentimentul abandonului; el este parasit de cele trei fete, se pierde si el la randul lui printre paravane, este sufocat de caldura si se dezbraca, semn al pierderii identitatii si individualitatii. In aceste conditii grele, personajul se simte mai batran, sleit de puteri, insetat, dar si schimbat din punct de vedere fizic: se privi mirat in oglinda, parca i-ar fi fost greu sa se recunoasca. Pentru a-si potoli setea, cere apa: band direct din cana, indelung, galgaind, dandu-si capul pe spate; apa detine calitatea magica de a reda fiintei putinta renasterii. Pentru Gavrilescu, experienta de la tiganci este un joc, de aceea nu percepe rostul identificarii celor trei fete, sensul ratacirii prin labirint si experienta onirica care va duce la crearea unei noi identitati. Trairea sa in locul sacru de la tiganci seamana cu o mistuire, cu moartea, insa legaturile cu realitatea nu sunt definitiv rupte: aude voci si zgomote si scaune trase pe parchet. In ratacirea prin labirint primeste semnele apropierii sfarsitului: este atras de un giulgiu care ii acopera goliciunea corpului asemenea unui mort. Asadar, experienta lui Gavrilescu echivaleaza cu initierea in moarte, caci a iesi si a intra intr-un labirint este un ritual initiatic prin excelenta.//Secventele V, VI, VII reprezinta confruntarea lui Gavrilescu cu o realitate ambigua. Timpul petrecut in bordeiul tigancilor si ratacirea personajului in labirint este o avertizare asupra a ceea ce-l asteapta in lumea profana, caci intors in realitate eroul se va confrunta cu un nou labirint: in locurile cunoscute el intalneste alti oameni, banii se schimbasera, tramvaiul se scumpise, in casa lui locuiau alti oameni, Elsa este plecata in Germania, iar pe strada Preoteselor, la doamna Voitinovici locuiau niste straini. El nu este recunoscut de crasmarul Costica, care ii relateaza ca Gavrilescu a disparut de 12 ani. In acest moment eroul realizeaza ca cele cateva ore petrecute la tiganci echivaleaza cu 12 ani, adica un ciclu cosmic. Isi da seama ca a pierdut legatura cu realitatea si vrea sa se intoarca in spatiul sacru de la tiganci. In drumul sau initiatic va fi dus de un fost dricar (reprezentandu-l pe Charon) care nu ii ia bani. Vor trece pe langa o biserica si simbolurile mortii sunt sesizabile usor:regina noptii, locul de veci in care o persoana a fost ingropata de dimineata. Schimbarea la care Gavrilescu este supus reprezinta intoarcerea la momentul de gratie: iubirea lui Hildegard, inainte de a fi ales ca sot de Elsa, el acceptand din lasitate si din lipsa de bani. Conditia materiala nu l-a lasat sa-si implineasca iubirea, el pierzandu-si astfel firea de artist.//Revenirea la casa tigancilor reprezinta ultima secventa, momentul in care trece din real in sacru, primind o a doua sansa de a-si implini destinul. El este pregatit, in initierea in moarte cunoscand desavarsirea. Intalnirea cu Hildegard inseamna dreptul de a intra in eternitate prin iubire, prin nunta care se realizeaza sub semnul visului Asa incepe. Ca intr-un vis. Plecarea cu Hildegard spre padure(simbol al eternitatii), reprezinta a doua sansa in implinirea destinului sau cosmic. La Eliade nunta este un simbol de patrundere in moarte, in inteles mitic, de contopire a individului cu Fiinta suprema, Dumnezeu.//La tiganci este o nuvela fantastica, deoarece exista elemente ce definesc categoria estetica, numita fantastic: planul real-ireal, trecerea din viata in moarte, motivul nunta-moarte, ritualul initiatic pentru desavarsirea destinului cosmic. Aceasta nuvela are ca element original modul in care Eliade vede fantasticul: mitul si imbinarea sacrului cu profanul reprezinta esenta spiritualitatii.

esti om, Lica, iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti. Neintelegerea dintre Ana si Ghita o va determina pe sotia credincioasa sa-i cedeze lui Lica. Esecul lui Ghita este datorat lipsei de comunicare in cuplu. Acesta o ucide pe Ana, nemaiavand nimic de pierdut. Ghita este si el ucis de Raut din ordinul Samadaului. Astfel Slavici si-a urmarit personajele pe parcursul vietii de la bunastre la decadenta. Asadar prin intermediul lui Ghita, Slavici creaza un personaj complex, de exceptie, un personaj mobil a carui stare sufleteasca se schimba profund de-a lungul nuvelei; trairile interioare sunt intens studiate de Slavici si redate cititorilor intr-un stil minutios.//Moara cu noroc este o nuvela psihologica pentru ca urmareste modul in care conflictul exterior se rasfrange in planul constiintei personajelor. Descrierea personajului central este minutioasa, ceea ce a dus la realizarea unui personaj complex. Analiza psihologica duce la o teza moralizatoare: goana dupa bani duce la distrugerea echilibrului interior si provoaca catastrofe in relatiile interumane. MOARA CU NOROC Ioan Slavici este situat de istoricii literari in randul marilor clasici ai literaturii romane, dupa Eminescu, Creanga si Caragiale. Opera scriitorului reliefeaza in general viziunea realista pe care Slavici o are privitor la viata satului ardelenesc. Se poate spune ca el contribuie semnificativ la progresul literaturii romane in directia oglindirii realiste a vietii sociale. Dintre nuvelele scrise de prozator: Popa Tanda; Budulea Taichii; Padureanca; Moara cu noroc este capodopera lui Slavici. A scris un singur roman Mara care reliefeaza inclinatia spre realism a prozatorului transilvanean.//Moara cu noroc este o nuvela psihologica inlusa in volumul de debut Novele din popor, aparut la Bucuresti in anul 1881.//Caracterul nuvelistic al operei este redat prin actiunea desfasurata in timp si spatiu, conflictul puternic si fara solutionare, existenta unui personaj central in jurul caruia se desfasoara actiunea si care este caracterizat evolutiv pana la decadenta sa. Structural, nuvela este organizata riguros: 17 capitole care surprind personajele in etape semnificative ale vietii. Compozitional este respectata forma standard a unei opere epice: expozitiunea sau incipitul operei anunta tema si elementele in jurul carora se va concentra actiunea, si de asemenea reprezinta si prologul nuvelei o familie tipic ardeleneasca dezbate problema materiala, batrana inteleapta sustinand ferm: nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Intriga reprezinta decizia lui Ghita de asi depasi conditia sociala, mutandu-se la moara cu noroc. Desfasurarea actiunii prezinta progresiv conturarea conflictului in jurul personajelor. Ghita devine agresiv fata de sotia lui, Ana, gandindu-se obsedat la bani si la imbunatatirea situatiei financiare. Evolutia negativa a personajului este incurajata de Lica, care o va seduce pe Ana. Punctul culminant sta sub semnul solutionarii conflictelor prin moartea celor trei personaje: Ghita, Ana si Lica, care sunt pedepsite pentru incercarea de a trece peste destin(Ghita), pentru neincredere si slabiciune(Ana), si pentru incalcarea legilor morale ale unei societati(Lica). Deznodamantul este revenirea la situatia initiala si consemneaza o concluzie a batranei, personajul intelept a nuvelei, care este moralizatoare: neascultarea duce la moarte. Moara cu noroc arde, focul reprezentand purificare impotriva spiritelor rele. Asa le-a fost dat, fiind replica batranei care pune totul sub semnul fatalitatii, a destinului. Caracterul psihologic al nuvelei este reflectat de drama personajelor. Ghita, eroul operei, traieste o drama psihologica dubla: infragerea increderii in sine si increderea celorlalti in el. Ana, sotia lui, traieste si ea o drama concretizata prin pierderea treptata a increderii sotului ei. Pe parcursul nuvelei, Ghita incearca sa-si depaseasca conditia sociala de simplu cismar, iar acest lucru este potrivnic destinului. El se va instraina de familie, dezbinarea si ura fiind inevitabile. Personajul care ia in arenda moara este construit complex, in jurul lui polarizandu-se intreaga actiune. Intrand in contact cu toate personajele nuvelei, el va fi stapanit de framantari interioare redate fie de autor, fie de celelalte personaje, fie de faptele pe care le savarseste.//In debutul nuvelei, Ghita este prezentat din latura sociala: sot, tata, ginere, fiind cap al familiei. Deciziile pe care le ia sunt respectate inclusiv de batrana inteleapta care sustine fericirea caminului, nu prosperitatea materiala: Omul sa fie multumit cu saracia sa, ca, daca-i vorba nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Aceste vorbe reprezinta prologul operei, anuntandu-se astfel tema nuvelei si cele doua elemente ce vor constitui conflictul central: bogatia linistea familiei. Moara cu noroc, hanul luat in arenda, este pentru inceput un loc prielnic pentru desfasurarea armonioasa a relatiilor familiale. Ghita este calduros si tandru cu sotia lui pe care o considera inteleapta si asezata. La randul ei, Ana isi iubeste si respecta sotul, acesta fiind o autoritate in fata femeii.//Dupa acomodarea la moara cu noroc, Ghita trebuie sa-l infrunte pe Lica Samadaul, vazut ca stapanitor al acelor tinuturi. La inceput eroul face fata actiunilor ilegale ale Samadaului, insa ganduri necurate se nasc incet in mintea lui Ghita care este puternic influentat de pozitia lui Lica. Acceptand masurile impuse de Lica, apare primul conflict a lui Ghita, care este si cel mai important: pierderea sigurantei de sine,pierderea autoritatii. Realizand ca nu poate sta la han fara permisiunea lui Lica, Ghita incearca un parteneriat de la egal la egal cu un om lipsit de srupule, care are, precum el insusi afirma: un fel de boala, care ma apuca din cand in cand. Pactul dintre cei doi marcheaza pentru Ghita inceputul obisnuirii cu raul. Banul nu ii ofera siguranta si libertatea caminului, ci dependenta de Samadau, de malefic. Dorinta de a-si recupera banii luati de Lica va calca moralitatea personajului care ajunge sa faca compromisuri.Grija lui Ghita pentru starea materiala se va rasfrange in relatiile cu familia. Framantarile interioare ale personajului vor afecta relatia cu Ana. Cei doi se distanteaza datorita pierderii increderii. Se face o comparatie intre situatia initiala cand cei doi isi impartaseau problemele si situatia actuala cand comunicarea dispare si lasa loc unor conflicte ireversibile. Desi personajul central realizeaza decalajul aparut, nu poate actiona: ar fi voit sa mearga la ea, sa-i ceara iertare si sa o impace, dar nu putea ; era in el ceva ce nu-l lasa.//De la statutul de om cinstit, drept, el va ajunge subiect intr-o ancheta, fiind banuit de talharie si de crima. Recunoasterea faptului ca s-a schimbat in rau, fata de copii, reprezinta constientizarea personajului asupra modului gresit in care a actionat de cand a devenit omul lui Lica: Sarmanilor mei copii (),voi nu mai aveti un tata om cinstit. Dupa intamplarea cu procesul crimei, viata morala a protagonistului se frange, simtindu-se instrainat de toti si de toate. Rusinea fata de lume il face sa ia in considerare posibilitatea de a pleca de la moara cu noroc, insa dorinta de a-si recupera banii luati de Lica mistuie gandurile lui Ghita. Reactiile lui sunt contradictorii: pe de-o parte doreste razbunare, pe de alta parte vrea sa-si recupereze banii. Dorinta de a-si apara familia il face sa se alieze cu jandarmul Pintea pentru a-l demasca pe Lica. Mentalitatea de om traditional se observa datorita preocuparii pe care crasmarul o are: imaginea publica este importanta. Este ingrijorat ca nu a putut fi un model pentru copii lui, afirmand cu amaraciune: Nu mai pot sili pe nimeni sa nu le zica copiilor astora: Tatal vostru e un ticalos. In opinia protagonistului: cinstea este sila pe care le-o faci oamenilor rai de te socoti om intre oameni. S-a intovorasit cu Lica, a aparut la judecata alaturi de el, deci nu mai poate sa-si sustina integritatea morala si nu poate pretinde celorlalti sa admita ca este un om cinstit. Monologul interior prin care se autocaracterizeaza ca om neputincios si cu o fire slaba, este o incercare de a motiva faptele grave pe care le savarseste in complicitate cu Lica: Ei! Ce sa-mi fac?Asa m-a lasat Dumnezeu. Ce sa-mi fac daca este in mine ceva mai tare decat vointa mea?. Tot pentru a incerca sa-si disculpe faptele nelegiuite, autorul, prin stilului indirect liber prezinta gandurile lui Ghita: acum parca-i venea sa-si zica : Dar cemi pasa?! Cele facute tot nu se mai pot desface.//Psihologicul nuvelei reiese si din evolutia relatiei existente in cadrul familiei lui Ghita. La inceputul nuvelei relatia dintre Ana si Ghita este una armonioasa, bazata pe dragoste, intelegere, dar si autoritate, conferind astfel caracterul traditional pe care se baza familia la aceea data. Autoritatea barbatului este recunoscuta, el fiind cel care ia deciziile pentru familie, afisand in fata sotiei lui un spirit protector si impunator in acelasi timp. Intre cei doi exista o comunicare bazata pe incredere, iar Ghita apreciaza calitatile spirituale ale Anei, tipice pentru femeia traditionala din popor: inima-i rade cand Ana cea inteleapta si asezata deodata-si pierde cumpatul si se arunca rasfatata asupra lui, caci Ana era tanara si frumoasa, Ana era frageda si subtirica, Ana era sprintena si mladioasa. La aparitia lui Lica, ,Ghita se inchide in sine, iar Ana simtind caracterul demonic al Samadaului incearca sa-si previna sotul. Comportamentul rece al sotului, care se indeparteaza de Ana din cauza problemelor, este perceput la inceput ca un pretext de sotia crasmarului care nu doreste sa renunte la dragostea sotului. De acum Ghita vede in sotia lui o naivitate suparatoare: iara,tu, Ano, esti buna si blanda, dar esti usoara la minte si nu intelegi nimic: sunt cu tine ca fara tine. Ghita isi plange de mila pentru ca Ana se indeparteaza de el: el era singur si parasit.//Conflictul interior se rasfrange asupra relatiei dintre cei doi, cand Ghita este banuit de Ana ca ar fi complice la uciderea vaduvei. Ana traieste ea insasi un conflict interior: dragostea pentru sotul ei este pusa la incercare, exista o dorinta de a-si salva casnicia, dar si rusinea de-a avea un sot talhar. Dupa proces, Ana il priveste pe Lica cu recunostinta , ca fiind cel ce i-a salvat sotul de inchisoare. Comportamentul bizar al lui Ghita o va face pe Ana sa-l vada ca fiind un las, iar pe Lica ca pe un adevarat barbat: Tu

Romanul BALTAGUL de Mihail Sadoveanu a fost scris in numai 17 zile si a aparut in noiembrie 1930; romanul este un poem al naturii si al sufletului omului simplu,o Miorita in dimensiuni mari (G. Calinescu) sau este o continuare a Mioritei(Vladimir Streinu). Versul motto cu care debutezaa romanul Stapane, stapane,/Mai cheama si-un cane, este o prima dovada a faptului ca romanul prezinta o versiune mioritca asupra mortii, cu mentiunea ca Sadoveanu ii atribuie o noua interpretare- a existentei ciclice, succesiunea existentiala de la viata la moarte si din nou la viata./Scriitorul utilizeaza ca surse de inspiratie in alcatuirea romanului balade populare, din care preia unele idei: din Salgasetea de implinire a actului justitiar=> dorinta de infaptuirea dreptatiii ce domina toate actiunule eroinei; din Dolca- ideea profundei legaturi a omului cu animalul credincios: din Miorita- tema, motivul, conflictul, discursul epic simplu, conceptia asupra mortii,s.a.//Tema romanului o reprezinta lumea arhaica a satului romanesc de munte si destinul cosmic al taranului muntean, pastratorul traditiilor, adept al unui mod de viata bazat pe conceptii arhaice bine inradacinate.Semnificatia titlului este una dubla deoarece baltagul este atat arma crimei cat si unealta justitiara./Modalitatea narativa se remarca prin lipsa marcilor formale ale naratorului si relatatrea la persoana a III-a, fapt ce argumenteaza detasarea acestuia de evenimente. Naratorul este omniscient si omniprezent, viziunea sa este insa dindarat, lasand viata personajelor sa decurga neintrerupta./Timpul in care are loc actiunea este limitat si cronologic, intamplarile se petrec din toamna si pana in primavara. Perspectiva spatiala este reprezentata de meleagurile stancoase ale muntilor din Moldova, ilustrand viata grea a muntenilor.//Incipitul il constituie legenda privind randuielile pentru toate neamurile omenesti pe care Dumnezeu le-a facut la inceputul lumii. Legenda o spunea Nechifor Lipan la cumatrii si nunti, de la care era nelipsit in timpul iernii. Aceasta poveste ii revine in minte sotiei lui, Vitoria Lipan, din memoria afectiva. Legenda este o prezentare a locuitorilor de la munte, cu caracterul lor innasprit de traiul in muntii tarilor de sus, carora Dumnezeu le harazise sa stapaneasca ce au si inima usoara sa va bucurati cu al vostru.//Actiunea roamnului este simpla, subiectul avand un singur fir epic (drumul parcurs de Vitoria si Gheorghita Lipan in cautarea lui Nechifor) si mai multe planuridrumul Vitoriei si monografia satului de munte. Efortul cautarii urmeaza un traseu dificil si sinuos, Vitoria parcurgandu-l nelinistita, sub influenta zbuciumului sufletesc. Traseul reprezinta doua labirinte: primul, labirintul interior-al zbuciumului sufletesc, si al doilea, labirintul exterior- cararile de munte.//In satul Magura Tarcaului, Vitoria Lipan este ingrijorata de soarta sotului, Nechifor Lipan, care plecase la Dorna dupa oi si nu se intoarse dupa cum ii era obiceiul si nici nu trimise veste despre el familiei. Grija sotiei este justificata prin faptul ca niciodata pana atunci Nechifor nu intarziase atata (73 zile) si chiar daca era cunoscuta firea lui petrecareata intotdeauna se intoarcea la famile. Femeia incercase sa se apropie de sotul ei cu gandurile, dar ii auzea doar glasul fara a-i putea vedea chipul.Familia Lipan avea avere cat le trebuia si, din cei 7 copii cu care ii binecuvantase Dumnezeu, ramasesera cu doi- Minodora si Gheorghita.//Primul semn prevestitor de rau este visul Vitoria in care vazuse pe Nechifor Lipan calare, cu spatele intors catra ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape, iar in alt vis trecand calare o apa neagra[...] era cu fata incolo; din acestea deduce ca ceva rau i se intamplase lui Nechifor. Atunci cand cocosul se intoarce cu secera cozii spre focul din horn si pliscul spre poarta, Vitoria intelege ca Nechifor nu vine deoarece cucosul da semn de plecare, iar nourul catre Ceahlau e cu bucluc.//Cautand o talmacire a semnelor rele, Vitoria se adreseaza preotului satului, Danila, care ii promite ca va face slujbe in Biserica pentru ca Dumnezeu sa faca lumina si are sa-ti aduca pace. Femeia se duce si la baba Maranda, vrajitoarea satului, care ii spune ca Nechifor isi gasise una cu ochii verzi si sprancene imbinate, oferindu-se sa faca vraji ca sa-l aduca inapoi; Vitoria insa refuza deoarece vrea mai intai sa faca rugaciunile cele de cuviinta la Maica Domnului si sa tina un post negru de 12 vineri si poate sa-si aduca acasa sotul.//Premonitia ca se intamplase o nenorocire era ca un vierme neadormit, iar Vitoria se desfacuse incet-incet de lume si intrase oarecum in sine labirintul interior. Vitoria se inchisese atat de bine in framantarile interioare incat timpul statu, singurele repere fiind vinerile negre, in care se purta de colo colo, fara hrana, farar apa, fara cuvant cu broboada cernita peste gura. Inafara realitatii inconjuratoare, ea se socotea moarta, ca si omul ei care nu era langa dansa, ceea ce inseamna ca banuiala devenise certitudine, si se hotareste sa plece la drum in cautarea adevarului Daca a intrat el pe celalalt taram, oi intra si eu dupa dansul./Vitoria pune ordine in gospodarie, o duce pe Minodora la manastire, vinde agoniseala pentru a face rost de bani pentru drum, si ii lasa argatului Mitrea porunci si cele de trebuinta pentru timpul cat ea va lipsi. Ii comanda fiului un baltag pe care preotul il blagosloveste./Intr-o zi de vineri, 10 Martie, Vitoria pleaca la drum cu Gheorghita, nu inainte de a pargurge un drum spiritual pentru a se curata sufleteste. Ea pleaca in cautarea lui Nechifor, urmand traseul parcurs de acesta cu un scop bine definit: Mai ales daca-i pierit cata sa-l gasesc; caci viu, se poate intoarce si singur.//Episodul narativ al drumul contureaza drumul parcurs de Nechifor, pe care acum il urma Vitoria, intreband peste tot, pe la oameni si pe la hanuri, de barbatul cu caciula brumarie si cal negru tintat. Pana la Calugareni, Vitoria si Gheorghita sunt insotiti de dl David, iar primul popas il fac la han la Donea, care le spune ca nu-l mai vazuse pe Nechifor cam de asta-toamna. La urmatoarele doua popasuri, la Calugareni si Farcasa, cei doi drumeti afla ca un muntean calare pe un cal negru tintat trecuse pe acolo. La Borca dau peste o cumatrie, la care Vitoria, respectand traditia, inchina in cinstea leuzei si da bani noului crestin, iar la Cruci intalnesc o nunta , unde din nou Vitoria inchina si face o urare frumoasa miresei. Cu toate acsetea, Vitoria considera intalnirea semn rau deoarece intai am dat peste un botez; si s-ar fi cuvenit sa vad mai intai nunta si apoi botezul./La Vatra-Dornei, Vitoria afla de la prefectura ca in noiembrie Nechifor Lipan achizitionase 300 de oi, din care vanduse apoi 100 la doi munteni, si apoi plecasera impreuna spre Neagra. Vitoria ia decizia de a se intoarce acasa, dupa cum presupunea ca facuse sotul ei in noiembrie. Poposind la marginea Dornelor la o crasma, Vitoria afla de trecerea a unei turme de 300 de oi, in frunte cu trei oameni calari, dintre care unul era pe un cal negru tintat si purta caciula brumarie.//Drumul o poarta mai departe pe Vitoria la Brosteni, la Borca, apoi la Sabasa, afland urma oilor s-a calaretilor. Coborand muntele, drumetii au poposit la Suha, la hanul d-lui Iorgu Vasiliu, care le spune ca au trecut nmai intai oile si ciobanii, apoi proprietarii-2 si nu 3 cum sustinea femeia, mai ales ca-i cunostea: pe cel cu buza-crapata il cheama Calistrat Bogza, iar pe celalalt, Ilie Cutui./Vitoriei ii apare limpede ca omorul se petrecuse intre cele doua localitati. Trecand din nou muntele si intreband de Nechifor, descopera pe Lupu, cainele sotului, care o calauzeste pe ea si pe Gheorghita intr-o rapa, unde gasesc osemintele sotului ei, laolalta cu ale calului lui. La o inspectie mai atenta a oaselor, femeia descopera craniul lui Nechifor Lipan brazdat de baltag si socoteste ca este obligata sa afle adevarul, pentru ca faptasii sa primeasca pedeapsa dumnezeiasca ce li se cuvenea.//Munteanca face randuielile cuvenite pentru mort, da de stire autoritatilor, se ingrijeste de preot, angajeaza bocitoare, veghiand ca ritualurile sa fie indeplinite pana la ultimul detaliu. Chemat de zvonul clopotelor, intreg satul se aduna la biserica, unde se face o slujba mare cum putine s-au vazut in Sabasa./Episodul denuntarii vinovatilor

incepe cu vizita Vitoriei la Prefectura. Prefacandu-se, ea se arata nestiutoare, ca si cum nu cunostea ce i se intamplase lui Nechifor. Totusi, desi nu acuza pe nimeni, insinueaza joc murdar prin aceea ca lipsea dovada faptului ca Nechifor ar fi vandut si restul turmei celor doi. Este foarte insistenta cand il invita pe subprefect si pe Calistrat Bogza si Iie Cutui la ingropaciune.Dupa inmormantare, pomelnicul s-a facut la casa d-lui Toma, si desi mancarea a fost o problema fiind vremea postului mare, bautura era destula si buna, care implinea lipsurile. Vitoria era multumita ca Nechifor isi gasise in sfarsit hodina.//Scena demscarii fapatsilor este una dramatica. In timp ce indeamna mesenii sa manance si sa bea, Vitoria observa baltagul lui Bogza, despre care spune ca e vechi si stie multe.apoi incepe sa povesteasca cele intamplate, dupa cum i le spusese Nechifor in rapa, cand il priveghiase. Toata lumea tacuse si asculta acum cu atentie vorbele femeii. Nechifor umbla pe la asfintitul soarelui impreuna cu alti doi oameni. Cautand sa nu vina cineva, unul dintre ei a ramas in urma, iar celalalt a venit in spatele lui sotului ei si l-a rapus pe acesta cu o singura lovitura in cap, iar barbatul a cazut in coama calului, pe care ucigasul l-a impins in rapa. Cainele credincios s-a aruncat la ucigas, dar cu o lovitura de picior a fost aruncat la randu-i in prapastie. Cei doi au incalecat si au plecat nu i-a vazut si nu i-a stiut nimeni pana acuma. Terminand istorisirea il intreaba pe Gheorghita daca nu poate citi ceva pe baltagul lui Bogza caci ei i se pare ca pe baltag e scris cu sange si acesta-i omul care a lovit pe tatu-tau. Intr-un acces de furie, Calistrat se repede la Gheorghita sa-i ia baltagul, il loveste pe Cutui care incercase sa-l opreasca, dar Vitoria striga sa se dea drumul cainelui. In timp ce Gheorghita, simtind in el crescand o putere mai mare si ami dreapta, il loveste scurt cu muchea baltagului in frunte, Lupu sare la beregata lui.//Inainte de a muri, Calistrat Bogza marturiseste ca intr-adevar omorase pe Nechifor Lipan, asa cum aratase sotia acestuia, impreuna cu Ilie Cutui, pentru a-i lua oile.//Odata vinovatii gasiti si dreptatea infaptuita, Vitoria Lipan se pregateste sa plece acasa, urmand a se intoarce la parastasul de 40 de zile, cand va face praznic cu carne de miel de la turma cea noua. Tot atunci o va aduce pe Minodora pentru a cunoaste mormintul tatalui ei, dar deocamdata trebuiau sa se intoarca acasa pentru a face ordine in treburile care le lasase nerezolvate cand plecase la drum. Intorcandu-se dinspre moarte spre viata, Vitoria se vede in situatia de lua singura deciziile privitoare la copii ei, finalul romanului ilustrand aceeasi luciditae a femeii care se gandeste ca nu-si poate marita fata dupa feciorul acela nalt si cu nasul mare al dascalitei Topor. Prin aceste framantari lumesti, Vitoria dovedeste ca viata merge mai departe, dar cu alte generatii.//In romanu Baltagul , autorul prezinta destinul omului de a fi muritor si rolul traditiei in implinirea acestui destin: intamplarile narate se altoiesc pe tulpina unitara a eposului mortii si ritualelor ei(Perpessicius); dar Nicaieri n-a pus Sadoveanu mai multa obiectivitate si mai putin sentimentalism decat in acest roman(Nicolae Manolescu-Sadoveanu sau utopia cartii).

Ion de Liviu Rebreanu este primul roman obiectiv din literatura romana , a aparut in 1920 , dupa o lunga perioada de elaborare , asa cum insusi autorul mentioneaza in finalul operei , intre martie 1913 iulie 1920 .//Tema romanului o constituie patima pentru pamant a unui tanar taran si consecintele ei tragice.//Alcatuit dintr-un singur, titlul are sobrietatea coloanelor dorice. Numele protagonistului se arcuieste astfel peste intreg romanul.//Structura romanului este simetrica (rotunda). La realizarea acesteia contribuie mai multe elemente de compozitie://1.Titlurile celor doua parti ale romanului: Glasul pamantului si Glasul iubirii. Fiecare dintre cele doua titluri numeste o dominanta sufleteasca a personajului principal, o porunca mai puternica decat el insusi. In scurta existenta a lui Ion, cele doua glasuri se impletesc,cel dintai fiind mereu prezent; aparenta lui tacere in partea ultima a romanului isi vadeste inconstienta in scena mortii personajului cand ...ii ramaie ale nimanui.//2.Titlurile de capitol (primul fiind Inceputul, iar ultimul Sfarsitul) care contribuie la impresia de sfericitate a operei.//3.Imaginile initiale si finale ale romanului. Ion incepe si se incheie cu imaginea drumului spre Pripas. Daca in prima parte, soseaua vine sugerand astfel o introducere in actiune, in ultima se pierde odata cu plecarea invatatorului Herdelea, lasand loc altei generatii.//4.Hora este un alt element de compozitiecare deschide si incheie romanul avand -de fiecare data- o alta semnificatie: in primul capitol, la acest moment din viata satului iau parte mai toate personajele antrenate in actiune; in final, ni se sugereaza ca, daca unii s-au stins, altii leau luat locul, iar Timpul nepasator acopera totul.//5.Ca si Lev Tolstoi in romanul Razboi si pace, Rebreanu si-a organizat actiunea pe doua planuri narative care se intretaie://a)Primul dintre acestea prezinta momente din existenta taraneasca si are drept tema problema pamantului; in interiorul lui se consuma destinele literare sau dramatice ale personajelor: Ion al Glanetasului, Alexandru Glanetasul, Vasile Baciu, Ana, Florica, George Bulbuc, Savista, Zenobia si multe altele//b)Cel de al doilea plan narativ prezinta aspecte din viata intelectualilor satului (reprezentati prin invatatorul Zaharia Herdelea si prin preotul Belciug) si are ca tema problema nationala a romanilor transilvaneni.//Cele doua teme reunite in Ion vor fi flexionate ulterior in doua capodopere: Rascoala (roman al dezlantuirii energiilor gloatei insetate de pamant) si Padurea spanzuratilor (roman al dramei traite de romanii transilvaneni obligati sa lupte, in primul razboi mondial, impotriva romanilor din Regat).//Romanul este o specie a genului epic. Opera narativa in proza, de mare amploare si diversitate, a carei actiune se desfasoara pe mai multe planuri, romanul are un conflict bine marcat si personaje complexe.//In romanul obiectiv naratorul este impartial (detasat) si se afla in afara actiunii. Faptele sunt povestite la persoana a IIIa.//Cercetarea universului operei releva ca Ion este o opera narativa in proza, de mare amploare, in a carei actiune sunt antrenate zeci de personaje.//Alcatuit din doua parti intitulate Glasul pamantului si Glasul iubirii si cuprinzand treisprezece capitole, romanul are o actiune lineara, care se desfasoara cronologic si inglobeaza un fluviu curgator de fapte ce se perinda aproape fara inceput si fara sfarsit.//Aparitia capodoperei Ion, de L. Rebreanu reprezinta un moment de referinta in literatura noastra.//Roman traditional, avand ca sursa de inspiratie lumea exterioara constiintei (satul transilvanean de la inceputul secolului al XX-lea), Ion aducea si primele elemente ale romanului modern.//Fraza care deschide romanul fixeaza cateva repere geografice (valea Somesului, oraselul Armadia) urmarind drumul care duce spre Pripas, spatiul actiunii.//Curgerea evenimentelor incepe intr-o duminica de vara, cand tot satul era adunat la hora, in curtea vaduvei lui Maxim Oprea.//Scena (avand rol de expozitiune) constituie o veritabila pagina monografica, in Pripas (ca si in alte sate ardelenesti), ritualurile fiind pastrate din vechime.//Printre tinerii aflati la hora se afla si Ion al Glanetasului,flacau harnic, dar sarac, intrucat tatal sau isi instrainase pamanturile; iar Ion iubea cu patima pamantul, inca de cand era copil (intriga).//Solutia pt a dobandi ravnitele loturi, ar fi casatoria cu Ana (uratica fata a bogatului Vasile Baciu)./Inca din scena horei, Ion incearca sa si-o apropie, cu toate ca se stia dispretuit de tatal fetei si cu toate ca Ana ii fusese sortita lui George Bulbuc (fecior si el de oameni avuti)./In aceeasi seara, rusinat din pricina ca Baciu il facuse sarantoc, Ion il provoaca pe George, pe care il bate cumplit la carciuma lui Avrum (capitolul Inceputul).//Chiar a doua zi, mergand la coasta, Ion este coplesit de glasul pamantului, de parca un personaj mitologic urias l-ar fi chemat; si privind brazda de iarba pe care o taiase, Ion se vazu crescand din ce in ce mai mare.//In acest timp, satul fierbe comentand intamplarea de la carciuma, cel mai indignat fiind preotul Belciug.//De partea flacaului se afla familia invatatorului Herdelea. In aceeasi seara, vizitandu-l pe dascal, Ion le spune tuturor ca trebuie s-o ia pe Ana (capitolul Zvarcolirea)./In duminica urmatoare, preotul il afuriseste pe Ion in timpul predicii./Intr-o zi insa intalnind-o pe Ana (pe care o neglijase), Ion ii promite ca vor fi impreuna.//In toamna, imboldit de glasul pamantului, tanarul savarseste un gest necugetat: fura o brazda de pamant din lotul vecinului sau, Simion Lungu.//Pe alt plan al actiunii, Laura (fiica invatatorului Herdelea) este ceruta in casatorie de teologul Pintea (capitolul Iubirea).//Odata cu sosirea iernii, George vine mereu in casa lui Baciu, dar Ana il primeste cu raceala, mai ales ca Ion incepuse sa treaca, noaptea, pe la poarta ei.//Fiul Glanetasului trece acum si printr-un necaz: dat in judecata de simion Lungu, va fi condamnat la doua saptamani de inchisoare.//De teama ca, in lipsa lui, Ana va fi data lui George, Ion isi inteteste vizitele; aproape de Craciun, acesta ramane cu fata pana spre dimineata avand sentimentul ca a triumfat (capitolul Noaptea).//Sarbatorile de iarna aduc bucurie in casa invatatorului, dar si in sufletul lui Ion caruia Ana ii marturiseste ca este insarcinata. Din acea clipa, tanarul isi inceteaza vizitele, spre suferinta fetei.//Cand Vasile Baciu afla adevarul, o bate cumplit pe Ana, numai interventia satului salvand-o din mainile omului care parea ca si-a pierdut mintile.In acest timp, Ion, aflat in curtea sa, statea cu un par, cu urechile ciulite spre sat, cu fata-i osoasa aprinsa de o multumire stranie.//Incercand sa indrepte lucrurile, Baciu isi trimite fiica acasa la Ion, dar acesta o primeste trufas pentru a-si impune conditiile (capitolul Rusinea).//Preotul Belciug pune la cale o intalnire intre cele doua familii, in casa sa. Dupa indelungi discutii, Baciu promite sa le dea tinerilor cinci loturi de pamant si o pereche de boi, dar Ion nu este multumit.//Pe neasteptate, se ajunge la o invoiala, urmand ca, dupa nunta, ana sa primeasca toate pamanturile si cele doua case.//Ceremonialul nuptial (care tine trei zile, dupa obicei) este descris in cuvinte solemne; tabloul sirului de carute pline de nuntasi si al calaretilor care pocneau din pistoale are cadenta vechilor epopei.//Abia acum intelege Ion ca, odata cu

pamanturile, o va primi si pe Ana si incepe s-o urasca. chiar in timpu ospatului, mirele o ia la joc pe Florica, Spre mahnirea Anei (capitolul Nunta).//Astfel, ion traieste si clipe de bucurie, facandu-si planuri legate de pamanturile lui Baciu, pe care le si considera ale lui. Socrul sau insa refuza sa-si tina fagaduiala, punand in aplicare propriile-i cuvinte rostite la nunta: Stai melenasule. stai sa vezi tu cine-i Vasile Baciu!.//In timpul acestor tratative, Ana, batuta de tatal ei (care credea ca s-a inteles cu Ion sa-l jefuiasca), lovita crunt si de acesta din urma si batjocorita de soacra sa Zenobia, starneste compatimirea intregului sat (capitolul Vasile).//In vara, in timp ce se afla la seceris (impreuna cu Ion si cu Al. Glanetasul), Ana il naste pe Petrisor. Evenimentul plasat in mijlocul unei naturi solemne- devine arhetipal, iar tipatul copilului pare a fi glasul celui dintai om al planetei.//Batuta de Ion chiar dupa botezul lui Petrisor, Ana este tot mai nefericita (capitolul Copilul).//In iarna, de teama procesului cu Ion, baciu il cheama la notar si-i trece toate pamanturile.//Mergand sa-si vada loturile, Ion simte nevoia sa imbratiseze pamantul, de parca misteriosul glas al iubirii si-ar fi schimbat obiectul (capitolul Sarutarea).//In iarna, Florica se marita cu George bulbuc, spre surprinderea tuturor. La nunta, Ana isi da seama ca ion pofteste pe Florica si mahnirea care o cuprinde devine chemare a mortii.//In sufletul lui Ion, se trezeste acum glasul iubirii, mergand tot mai des pe la noua familie.//Instiintata de Savista (oloaga satului), Ana intelege adevarul. Derutata si cu mintea stinsa, ea se spanzura.//Scena care da titlul capitolului (Streangul) este magistral construita: intrand in grajd sub impulsul unui gand nou, Ana gaseste streangul vitelului, pe care il ia in maini cuprinsa de bucurie mare. Dupa ce il leaga de o grinda, are un moment de ezitare si vrea sa fuga, dar din lat, ca si din crapatura usii, chipurile a doi morti (Avrum si Dumitru) pareau sa-i zambeasca, atragand-o in lumea lor.//Inca de la inmormantarea Anei, Ion intelege ca singura lui legatura cu pamantul era Petrisor. Dar, in timp ce barbatul se afla la inchisoare, copilul se imbolnaveste, iar doctorul chemat prea tarziu, nu-l mai poate salva (capitolul Blestemul).//Capitolele II-VI (din primul volum) si I-V ( din volumul al doilea) constituie desfasurarea actiunii.//Pe masura ce trece timpul, Ion devine tot mai bun prieten cu George, cautand apropierea Floricai.//Bulbuc este instiintat de Savista si decide sa-l pedepseasca pe vechiul sau rival.//Intr-o noapte, George se intoarce de la padure pe neasteptate si-l surprinde pe Ion in curtea sa, venind la Florica. In mod simbolic, George il loveste cu o sapa (unealta a pamantului), ucigandu-l (momentul culminant) (capitolul George).//Ion este inmormantat in curtea noii biserici, acestui lacas urmand sa-i ramana pamanturile. George este dus la inchisoare, dar hora satului este la fel de aprinsa ca si cea de la inceputul romanului, intrucat viata merge inainte.//O alta trasatura a speciei o constituie existenta a doua planuri narative: unul al existentei taranesti si altul infatisand aspecte din viata intelectualitatii rurale.//In al doilea plan al constructiei epice, intelectualii satului (reprezentati prin familia invatatorului Herdelea si prin preotul Belciug), traiesc aproape la fel de greu ca si taranii: doamna Herdelea reuseste prin mari eforturi sa pastreze aparentele unui trai mai rasarit si sa-si marite fetele; mobila invatatorului (cumparata in rate) este scoasa la licitatie, din pricina neachitarii; Herdelea este mutat cu slujba si intra in conflict cu autoritatile maghiare.//Peste toate, Herdelea (care-si cladise casa pe un teren al bisericii) intra in conflict cu preotul Belciug si este inspaimantat ca va ramane pe drumuri.//In final, la sfintirea noii biserici din Pripas, toate conflictele se sting; hora dovedeste ca Soarta si Timpul raman atotputernice (deznodamantul).//O alta trasatura a speciei o constituie existenta conflictului, element care modifica profund evolutia personajului central.//Conflictul principal al romanului este lupta pentru pamant, intr-o lume in care propietatea constituie masura cu care sunt apreciati oamenii.//Ion se incadreaza in categoria romanelor traditionale prin sursa de inspiratie, ca si prin faptul ca lumea infatisata este omogena si coerenta.//In acelasi timp, prin investigarea unor stari sufletesti, romanul Ion prezinta si elemente moderne.//Ion este un roman obiectiv, naratorul omniscient si omniprezent relatand faptele detasat, la persoana a III-a. Focalizarea este zero.

In Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini , care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea aomenirii angrenate in tragismul unui razboi absurd, vazut ca iminenta a mortii.//Ca orice roman, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este o specie a genului epic, in proza, de dimensiuni mari, cu actiune complexa, cu puternice conflicte si o intriga complicate la care participa numeroase personaje construite modern de Camil Petrescu.//Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect din propriile fapte, ganduri, sentimente, realizate prin dialog, monolog interior, introspectie.//Tema romanului o constituie dragostea si razboiul ca experiente ale cautatorului de absolute.//Titlul romanuljui ar putea sugera ratacirea tanarului Stefan Ghiorghidiu prin noaptea incertitudinilor si a intrebarilor fara raspuns legate de iubire.//Cuvantul noapte, repetat in titlu reda simbolic incertitudinea, indoiala, irationalul, nesiguranta si absurdul, necunoscutul si tainele firii umane. Cele doua nopti sugereaza si doua etape din evolutia protagonistului: iubirea si trazboiul.//Naratorulpersonaj, subiectiv si naratiunea la persoana I definesc perspective narativa.//Perspectiva psihologica este realizata prin mijloace de analiza a constiintei, naratorul autodiegenic apeland la dialog, monolog interior, flashback si cuvinte cu valoare de symbol. Toate acestea argumenteaza caracterul subiectiv al romanului.//Modalitatea narativa se remarca prin prezenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese implicarea acestuia in evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj.//Timpul este discontinuu, bazat pe alternanta temporala a evenimentelor sub forma de flashback si analepsa.//Perspectiva spatiala reflecta un spatiu real, fontul si un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din constiinta personajului.//Incipitul romanului il reprezinta pe Stefan Ghiorghidiu, potrivit jurnalului de front al acestuia, ca proaspat sublocotenent reservist in primavera anului 1916, contribuind la amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei si din apropierea Dambovicioarei.//Romanul incepe printr-o disctutie de la popota, cand Ghiorghidiu adduce in present (timpul subiectiv) experienta erotica, pe care o noteaza in jurnalul de campanie: Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala. //Casnicia este linistita o vreme, mai ales ca duc o viata modesta, aproape de saracie, iubirea fiind singura lor avere. //Moartea unui unchi dea lui Ghiorghidiu, pe nume Tache, ii aduce lui Stefan o mostenire substantiala, fapt care schimba radical viata tanarului cuplu, societatea mondena capata pentru Ela importanta primordiala. //Sub influenta unei verisoare a lui Stefan, Ela este atrasa intr-o lume mondena, lipsita de griji, dar si de adevarate orizonturi, preocupata numai de moda, distractii nocturne sau escapade, lume in care ea se simtea uimitor de bine. In casa acestei verisoare cei doi cunosc un vag avocat, dansator, foarte cautat de femei, domnul G. Stefan observa ca Ela pare foarte fericita in preajma lui, ba mai mult, se staduia sa se afla mereu alaturi de el. Stefan incepe sa fie din ce in ce mai suspicios ca Ela l-ar putea insela.// Excursia de la Odobesti pune sub semnul indoielii fidelitatea sotiei. Alta data, sosind pe neasteptate intr-o noapte de la Azuga, unde fusese concentrate d doua saptamani, nu-s gaseste sotia acasa. Ela ajunge pe la opt dimineata. Stefan o alunga, fiind convins ca niciodata femeia asta nu ma iubise si-i cere sa divorteze.//Dupa un timp, cei doi se impaca si sublocotenentul Ghiorghidiu, fiind concentrate in armata pe Valea Prahovei, aranjeaza ca Ela sa petreaca vara la Campulung. Il zareste in oras pe domnul G. si atunci nu se mai indoieste ca acesta venise pentru ea aici, ii era deci sigur amant. Planuieste sa-I omoare pe amandoi, dar se intalneste cu locotenent-colonelul care il sileste sa mearga impreuna la regiment.//Cartea a doua incepe cu capitolul Intaia noapte de razboi, care ilustreaza o imagine de groaza a frontului, cu o armata dezorganizata, ofiteri incompetenti si ostasi cu totul dezorientati.//Deprinderea eroului din drama tortuara a incertitudinii se face prin trairea unei experiente cruciale, mult mai dramatice, aceea a razboiului la care Ghiorghidui participa efectiv, luptand pentru libertatea Ardealului de sub ocupatia trupelor austro-ungare.//Pe front Stefan Ggiorghidiu este ranit. Se intoarace in Bucuresti, in convalescenta. Acum Ela ii pare o straina. Isi da seama, cu luciditate, ca oricand ar fi putut gasi alta la fel. Ii daruieste casele de la Constanta, bani, absolut tot ce era in casa, de la obiecte de prt la carti [] Adica tot trecutul, ramanand singur.//Romanul este structurat in doua carti, cu titluri semnificative Ultima noapte de dragoste, care exprima aspiratia catre sentimental de iubire absoluta, si Intaia noapte

de razboi, care ilustreaza imaginea razboiului tragic si absurd, ca iminenta a mortii.//Daca prima parte a romanului este o fictiune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nut raise o drama de iubire pana la scrierea romanului, partea a doua este insa o experienta traita, scriitorul fiind ofiter al armatei romane, in timpul primului razboi mondial.//Este un roman modern deoarece: Stefan Ghiorghidiu este intellectual, foloseste mijloace moderne de analiza psihologica (introspectia, monologul interior), demitizari (iubirea, razboiul, statul).//Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman subiectiv deoarece evenimentele sunt relatate la persoana I, naratorul relateaza propriile trairi, ganduri, sentimente si se implina in evenimentele pe care le nareaza.//Este un roman erotic intrucat sunt prezente mitul iubirii si motivul cuplului. Stefan Ghiorghiu vede in Ela idealul de femeie (se casatoreste cu ea din orgoliu, deoarece era cea mai frumoasa fata din Universitate), apoi ca pe o Madona falsa (este uimit cand observa ca ELei ii placea sa discute politica, sa intervina indiscutiile barbatilor). Nu o mai recunoaste (in ochii lui Stefan, Ela decade, devine o femeie oarecare), isi da seama ca e indragostit de o iluzie (in capitotlul Diagonalele unui testament, viata celor doi se schimba radical), intr-un final iubirea dintre cei doi esueaza.//Registrul stilistic e caracterizeaza prin claritate, sobrietate, fraza scurta si nervoasa, este analytic si intelectualizat.//Originalitatea romanului subiectiv e data subtilitatea analitica a propriei constiintei, de drama intelectualului complex si introvertit, declansata prin memorie involuntara, de faptul ca autorul este in acelasi timp personaj si narrator (narrator autodiegenic).//In conceptia lui George Calinescu, Stefan Ghiorghidiu este un om cu un suflet clocotitor de idei si pasiuni, un om inteligent.

interpreteaza altfel decat se stie el. Prabusirea gospodariei sale se va petrece si din aceasta cauza, pentru ca fiii ii ignora planurile neexplicate si se simt animati de alte ganduri, mai realiste, sau, in orice caz, in spiritul timpului lor. In momentul in care Paraschiv, Nila si Achim vor avea puterea sa se desprinda de sub influenta tatalui, politica de echilibru a micii proprietati, iluzia cea mare a lui Moromete, intra intr-o stare de criza.// Fiii cei mari inteleg altfel problema si, pe fondul mai veehi al urii lor impotriva mamei si surorilor vitrege, pun la cale separarea de bunuri si fuga la oras. Pentru a preveni razmerita, Moromete ii permite lui Achim sa plece la Bucuresti cu oile ca sa aduca in toamna sase mii de lei, le duce eu vorba pe Catrina si pe fete, ii lasa si lui Niculae speranta ca-1 va trimite la scoala. Fiii isi dispretuiese tatal pentru nepriceperea lui in afaceri si Moromete trece la masuri extreme. Ii bate cu parul pe Paraschiv si pe Nila intr-o secventa de mare dramatism, care-i exprima disperarea de a nu fi putut sa-i oblige sa ramana ceea ce ar trebui ei sa fie, dupa parerea lui, adica tarani adevarati. Paraschiv si Nila reusesc pana la urma sa fuga, luand si caii din grajd, iar Moromete e obligat sa vanda o parte din pamant, deci sa faca exact ceea ce a luptat sa nu faca. "Cu banii luati Moromete isi cumpara doi cai, plati foncierea, rata anuala la banca, datoria lui Aristide si taxele de internat ale lui Niculae, ramanand ca necunoscuta solutia acestor probleme pentru viitor: din nou rata la banca, din nou foncierea, din nou Niculae.// Volumul intai se termina prin schimbarea unghiului de referinta asupra timpului, care, departe de a fi rabdator si tolerant, sia dus la bun sfarsit inexorabila-i eroziune. Moromete ia cunostinta cu acest timp in urma unei tragice experiente care ii modifica psihologia.// Morometii, volumul al doilea, pare alt roman si prin structura, si prin tehnica narativa si prin stil. El reprezinta in primul rand o victorie a scriitorului asupra lui insusi.// ctiunea celui de-al doilea volum are loc tot in satul Silistea-Gumesti, in primele doua decenii dupa Eliberare. Tehnica de compozitie nu mai este cea a decupajului, ci una rezumativa: evenimentele sunt selectionate, naratiunea cunoaste intoarceri in timp si eliminari de fapte (reluate in Marele singuratic), singurul moment de o mai intinsa coerenta epica fiind cel in care Niculae Moromete participa ca activist la o campanie de seceris in propriul sau sat.// Ilie Moromete intra intr-o zona de umbra, autoritatea lui in sat se diminueaza, familia nu-1 mai asculta, vechii lui prieteni au murit sau l-au parasit, noii prieteni, Matei Dimir, Nae Cismaru, Costache al Joachii, Giugudel, ii apar mediocri, el insusi are impresia ca nu mai gaseste nici un om in stare sa glumeasca inteligent.// Ilie Moromete nu se impaca cu gandul ca rostul lui in lume a fost gresit, si ca taranul trebuie sa dispara. Ideea nu numai ca il deruteaza, dar ii produce o disperare fara margini. //Morfologic, textul e dominat de verbe, ceea ce tradeaza caracterul narativ al stilului. Verbele intra intr-un joc subtil de relatii temporale - prezentul, perfectul simplu, imperfectul - care ingaduie individualizarea si identificarea mai multor actiuni simultane. Aparitia celor trei gerunzii din final nu este nici ea lipsita de semnificatie, gerunziul fiind modul unei actiuni in desfasurare, fara referire precisa la momentul vorbirii, si cum verbele conducand, facand, continuand se refera la Moromete, acesta pare parca pentru totdeauna prins intr-o actiune fara durata, ceea ce este in perfect consens cu ideea de baza a fragmentului.// upa modul de constructie sintactica a frazelor, stilul lui Preda e intrucatva diferit in cele doua volume: Primul se caracterizeaza printr-o folosire mai accentuata a stilului indirect liber, precum si printr-o tehnica normala de imbinare a stilului direct cu cel indirect; normala, in sensul folosirii tuturor procedeelor gramaticale care indica trecerea de la un stil la altul; In volumul al doilea domina stilul direct al autorului care, topind in fluxul sau - ca in exemplul citat - toate celelalte forme, de exprimare, da gandirii o coerenta si o fluenta remarcabile.// rta literara a lui Marin Preda este complexa. El stapaneste nu numai frazele, ci si stiinta organizarii epice, in care distributia episoadelor, a faptelor, si intamplarilor urmareste un inteles, si acompaniaza drumul secret al cartii. Fluxul epic nu este stingherit de nimic. Portretul, descrierea, aluzia, anecdota, analiza, completarile, oricat de minutioase, nu opresc in nici un fel miscarea narativa, care ca singura comunica o impresie covarsitoare de viata.//Din acest punct de vedere, iritarea cu care scriitorul respinge calificaticul de "analist" si "proza analitica" se justifica. Principalele lui procedee artistice, viziunea scenica; dialogul, vorbirea aluziva, textul si subtextul ironic, parafraza neologistica, micro-eseul analitic, pauzele si diferentele de ritm, simtul comic si simtul tragic, imbinarea stilului direct si indirect etc. sunt subordonate unor calitati narative si portretistice deosebite. Vocatia fundamentala a lui Marin Preda este cea de povestitor.

MOROMETII Romanul Morometii a aparut in anul 1955(primul vol.) si in 1967(al doilea volum).//Morometii reprezinta, pe aproape o mie de pagini, povestea unei familii de tarani din Campia Dunarii care cunoaste de-a lungul unui sfert de secol o adanca si simbolica destramare. Actiunea e plasata, in punctul ei initial, 1a cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, cand timpul parea foarte rabdator cu oamenii, iar viata se scurgea fara conflicte mari. In spatiul epic al lui Marin Preda functia acestui timp este insa paradoxala. El nu mai are rabdare si va produce in sanul taranimii schimbari fulgeratoare, care pun in cumpana insusi destinul ei milenar. Primele pagini sunt construite in perfecta concordanta cu timpul sugerat si un sfert din volumul intii se petrece de sambata seara pana duminica noapte, adica de la intoarcerea Morometilor de la camp pana la fuga Polinei cu Birica. Scriitorul decupeaza scene de o mare simplitate din viata taranilor si nareaza lent, staruind asupra fiecarui amanunt, gest sau replica. Totul se desfasoara parca dupa un tipic anume, nimic nu e spontan, in asa fel incat impresia de ceremonial e staruitoare, ca si cum taranii s-ar orienta in cele mai elementare miscari ale lor dupa o ordine prestabilita, dupa un cod stravechi.// Morometii, stransi in jurul unei mese mici si rotunde, dominati de un tata temut si ascultat, par incremenirea unei vechi randuieli. Cina lor este un ecou peste milenii al ceremonialului unei familii gentilice, care si-a conservat intr-o forma aproape intacta structura, nu si mentalitatea.//Marin Preda isi incepe romanul prin analiza acestui moment din viata unei familii de tarani, reliefand conflictul dintre vechea ei structura si noua realitate sufleteasca. Gospodaria Morometilor pare solida si grija conducatorului ei este s-o mentina intacta. E pentru intaia oara cind in literatura romana taranul nu e stapanit de ideea de a avea pamant, ca sansa a fericirii sale, ci de a si-1 pastra. Ilie Moromete are doua loturi, al lui si al Catrinei, si o multime de copii care sa munceasca. Si totusi, mica-i proprietate intra in declin, pentru ca in calculele lui nu prevazuse disensiunea interioara a familiei si nici nu intelege pericolul real al vesnicelor sale datorii amanate.//In primele capitole ale cartii aceste lucruri raman necunoscute. Prozatorul nu-si incepe povestea de la cap, ci de la un punct oarecare din desfasurarea ei. Personajele sunt gata formate, ele intra in actiune fara nici o pregatire prealabila si se misca conform firii lor. Modalitatea aceasta tradeaza un gust al reprezentarii dramatice, viziunea artistica a lui Marin Preda fiind adeseori scenica, ceea ce creeaza un puternic sentiment al autenticitatii.//Dupa lunga descriere a intoarcerii Morometilor acasa, atentia scriitorului se indreapta spre viata comunitatii rurale. El isi alege in acest scop secvente dintr-o zi de duminica la tara si nareaza, dilatand prin insistenta, evenimente obisnuite, ca taierea unui salcam, un drum spre fierarie cu secerile pe umar, o adunare in poiana, plata unor impozite, calusul, hora. Capacitatea lui Marin Preda de a vedea semnificatia ascunsa a faptului banal, cotidian, este aici magistrala si obisnuitul capata un relief neasteptat, tulburator, ca si cum. ne-am afla in fata unor adevarate ritualuri ale universului satesc. Cadrul acesta este necesar prozatorului, intrucat, fara el, functiile vitale, si spirituale ale eroului nu s-ar putea exercita. In relatie cu satul, individualitatea lui Ilie Moromete se dezvaluie pregnant si ceea ce in sanul familiei parea o ipoteza devine acum o confirmare: el are trasaturi care il asaza deasupra celorlalti.//Scena care-l defineste profund, tocmai pentru ca sintetizeaza epic pozitia lui Moromete in relatie cu o colectivitate umana reprezentativa pentru mediul sau de viata, se petrece in poiana fierariei lui Iocan, unde taranii, gatiti ca de sarbatoare, se aduna sa discute, cu un inimitabil umor, politica.// Sociabilitatea, inteligenta, ironia, umorul, darul de a vedea dincolo de lucruri, fantezia, bucuria contemplatiei fac din el un taran neobisnuit, un observator si un moralist. Exista si o alta fata a lui Moromete, in consens cu trasaturile lui fundamentale, dar care il particularizeaza si mai mult printre ceilalti tarani. Personajul este un disimulat, stapaneste arta de a-si desincroniza in mod voit gandurile si vorbele, de a mima gesturi si opinii false pentru a sonda partenerul de discutie si a se distra pe seama prostiei, a ingamfarii si a limbajului acestuia sau, pur si simplu, pentru a se ascunde pe sine.// titudinea lui Moromete creeaza un fenomen de instrainare, de o dureroasa intensitate, observabil mai ales in relatiile lui cu cei sase copii. El ii iubeste si le vrea binele, dar isi cenzureaza orice induiosare fata de ei. Serbarea scolara la care Niculae ia premiul intai ii provoaca pentru prima data nevoia de a-si transmite afectiunea in mod direct si atunci el nu gaseste gesturile cuvenite. Uimirea de a-si vedea fiul premiant, cand el credea ca va ramane repetent, stinghereala copilului si saracia lui, criza de friguri care il cuprinde in timp ce incerca sa spuna o poezie ii produc o emotie vecina cu panica. Intoarcerea lor spre casa e aproape patetica fiindca, pentru o clipa, distanta dintre tata si fiu dispare prin gesturi schitate cu multa stangacie. Una din multele iluzii ale lui Moromete este credinta lui in posibilitatea comunicarii. El banuie ca oamenii il inteleg sau ca cel putin nevasta si copiii il inteleg si nu-si poate reprima mirarea cand acestia il

I. L. Caragiale a mbogit literatura romn att cu opere n proz, ct i cu creaiile sale dramatice de o excepional valoare, el fiind considerat cel mai mare dramaturg romn. Una dintre cele mai reprezentative comedii ale sale este O SCRISOARE PIERDUTA, jucat pentru prima dat la 13 noiembrie 1884, pe scena Teatrului Naional din Bucureti.//Comedia este specia genului dramatic care provoac rsul prin surprinderea moravurilor, a unor tipuri de oameni sau a unor situaii neateptate. Fiind o comedie, O scrisoare pierdut ntrunete att condiiile generale ale unei creaii dramatice, ct i pe cele caracteristice speciei pe care o ilustraz. Ca orice oper dramatic, a fost scris cu scopul de a fi reprezentat pe scen i este structurat n 4 acte, fiecare cu cte 9, 14, 7 i 14 scene. Totodat, timpul i spaiul aciunii sunt limitate, ntmplrile relatate petrecndu-se n capitala unui jude de munte, n timpul alegerii de deputai n anul 1883.//Caracterul dramatic al operei este evideniat de folosirea dialogului i a monologului dramatic, precum i de prezena indicaiilor scenice prin care se fixeaz cadrul aciunii i se evideniaz unele dintre trsturile specifice personajelor. Descrierea i naraiunea nu sunt prezente ca moduri de expunere dect n indicaiile scenice ale autorului sau n replicile personajelor.//Prezena conflictului dramatic este o alt trstur specific acestui gen literar. n expoziiune, autorul pune fa n fa dou grupri politice adverse: cea de la putere, condus de Zaharia Trahanache, i cea din opoziie, reprezentat de Nae Caavencu. Aceast situaie se evideniaz n schimbul de replici din prima i a doua scen, dintre prefectul judeului, tefan Tiptescu, i poliaiul Pristanda.//Conflictul piesei pornete de la un fapt aperent mrumt, ns cu urmri foarte mari, care constituie intriga: Zoe Trahanache pierde o scrisoare de dragoste primit de la Tiptescu, scrisoare care, ajuns n posesia lui Caavencu, devine o arm de antaj. Acesta amenin cu publicarea ei n ziarul Rcnetul Carpailor, n cazul n care nu i se susine candidatura ca deputat.//Desfurarea aciunii prezint o serie de rsturnri de situaie care provoac rsul: Zoe decide s primeasc trgul, dar Tiptescu pune s fie arestat Caavencu, pe care soia prezidentului l elibereaz; Trahanache descoper o poli falsificat cu care Caavencu ridicase o sum de bani din avutul statului i crede c i scrisoarea este un fals; are loc o mare ntrunire electoral, prilej pentru rostirea de discursuri interminabile prin care aleii poporului i demonstreaz lipsa de cultur i demagogia. Punctul culminant l constituie momentul n care venerabilul prezident, dl. Zaharia Trahanache, anun numele lui Agami Dandanache, fapt ce produce o ncierare ntre cele dou grupri politice adverse. Caavencu pierde plria n cptueala creia se afla scrisoarea. Ceteanul turmentat o regsete i o returneaz andrisantului.//Conflictul se rezolv i deznodmntul ne nfieaz mpcarea fotilor rivali politici. Caavencu este obligat nu numai s renune la preteniile sale, dar chiar s conduc petrecerea dat n cinstea alegerii lui Agami, candidatul trimis de la centru.//Se observ prezena celor trei tipuri de comic. O scrisoare pierdut provoac rsul att prin situaiile neateptate n care sunt puse personajele, dar i prin surprinderea moravurilor i a unor tipuri de oameni. Astfel, nfind relaia dintre Tiptescu i Zoe sau felul n care se desfoar alegerile pentru Camer,I. L. Caragiale realizeaz un comic de moravuri. Sunt vizate att viaa de familie, n care soul n vrst accept i prezena amantului, ct i corupia politicienilor.//Este prezent i comicul de caracter, pentru c autorul portretizeaz diferite tipuri umane, care provoac rsul prin comportare i trsturi de caracter. Pristanda strnete rsul prin supunerea oarb cu care duce la mplinire ordinele efilor; Farfuridi i Brnzovenescu devin ridicoli prin teama exagerat de trdare, iar Caavencu prin discursul demagogic i schimbarea de atitudine din final, cnd din pclitor devine pclit.

Generatoare de comic sunt i ticiala venerabilului nenea Zaharia, dar i prostia ramolitului de Agami Dandanache. nsei numele personajelor sunt alese magistral de Caragiale, avnd rezonane care trimit la caracterul acestora: Caavencu simbolizeaz vorbria de ca, Zaharia zahariseala, ramolirea, Agami decderea (numele fiind un diminutiv al eroului antic Agamemnon). De asemenea, putem ntlni i comicul de situaie, ntruct ntmplrile comice abund: pierderea i gsirea succesiv a scrisorii, situaia iniial i cea final n care se afl Caavencu sau deznodmntul farsei electorale care se termin cu mulumirea tuturor, n sunetele muzicii.//Prin aceste tipuri de comic, I. L. Caragiale a reuit s realizeze umorul i ironia, privind cu mai mult sau mai puin ngduin personajele i faptele lor.//Realiznd aceste categorii estetice umorul i ironia prin intermediul diverselor tipuri de comic folosite n cadrul unei structuri dramatice, opera literar O scrisoare pierdut are toate caracteristicile unei comedii.