Genurile Literare

Genul liric:
Ideile si tririle autorului sint exprimate nemijlocit, direct

Specii ale genului liric:

Elegie-specie a genului liric cult, meditative, care e ptruns de o tristee, melancolie, jale,
dezndejde printr-o filosofe profund, intr-o atmosfera de adnci framintari existentiale(sin
prezente metafore si simboluri.).
Romanta- cintec specific doar romnilor. Acesta putind fi trist,melanolic, sentimental.
Meditatie- specie a genului liric, cu caracter filosofic in care sint puse probleme , teme
mari, legate de existenta omului: binele, raul, (societatea) trecerea timpului, conditia
geniului, viata, nasterea, moartea- ca element al destinului.
Satira- specie a genului liric in care sint biciuite defectele morale ale oamenilor sau ale
societatii cu intentii moralizatoare.
Epistola- sp. a gen. lir. in versuri apartinind poeziei didactice, in care se trateaza un subiect
filosofic moral, artistic etc. sub forma de scrisoare.
Idila- specie de poezie lirica si erotica din sfera poeziei bucolice in care este prezentata
dragostea in cadrul rustic; bucolica.

Poezie cu forma fixa:

Sonetul- specie a genului liric alcatuit din dou catrene si trei terene, ultima fiind cu un
continut de mesaj.
Exemplu: Eminescu Cnd insusi glasul
Rondelul- specie a liricii fixe ,constituita din 13 si 14 (lit. univers.) versuri si cu un refren,
care deschide poezia si care este reluat la mijlocul si la sfirsitul ei.
Exemplu: N.Costenco Rondelul doinei.
Gazelul- specie a liricii culte cu forma fixa alcatuita din 5-15 distihuri, originala in
literaturile orientale; in care fiecare al 2-lea vers al strofelor rimeaza cu 1 distih. Exemplu:
G. Cosbuc Lupta vietii.
Glosa- specie a liricii culte filosofice de forma fixa ce este alcatuita din atitea strofe cite
versuri cuprinde I , fiecare vers din prima strofa e comentat in strofele ulterioare, iar ultima
e prima inversata.
Exemplu: Eminescu Glosa.
Particularitati:
Incepind cu strofa a2-a unde se comenteaza fiecare vers, versurile din prima pot sa nu se
repete; abordeaza principii filosofic, morale, epice si estetice.

Genul epic:
Toate sentimentele, ideile si gindurile sint prezentate cu ajutorul personajelor si al
actiunilor.
Sint prezente momentele subiectului. Este prezenta expunerea artistica. Sin prezente
personajele artistice.
Sin prezente modurile de expunere.

Specii ale genului epic:

Poem- specie a genului epico-lirica, alcatuita din mai multe episoade de intindere mare, in
care se evoca fapte glorioase din istoria unui popor, cu unul sau mai multe personaje axate
in jurul unui erou exceptional, legendar.
Exemplu: Dumbrava Rosie de Alecsandri.
Balada- specie a genului epic in versuri in care sint descrise real, fantastic sau mixt,
momente incordate, de regula tragice, din viata unui popor (fapte neobisnuite, intimplari
dramatice din trecutul istoric, social, national).
Povestirea- specie a genului epic in proza, in care se descrie o intimplare, un fapt real din
viata, in care actiunea se petrece intr-o perioada de timp nu prea mare.
Exemplu.:Sadoveanu Cealalta Ancuta
Basm- specie a genului epic, cu elemente fantastice supranaturale care simbolizeaza fortele
binelui si ale raului in lupta pentru sau impotriva fericirii omului.
Poveste-specie a genului epic in proza in care se relateaza intimplarile fantastice ale unor
personaje imaginare in lupta cu personaje nefaste in care binele triumfa.
Snoava- s. a gen. epic in proza, de dimensiuni mici, care ironizeaza viciile societatii si ale
oamenilor (minciuna, lasitatea, lenea, mindria, aviditatea, avaritia).
Particularitati:
Caracter de fabula, anecdota.
Naraiune expresiva.
Predomina dialogul.
Legenda s. a gen. epic in versuri sau in proza in care se impleteste armonios realitatea cu
fantasticul, in care se exprima geneza unui lucru, finite, fenomen, eveniment, istorie, eroi.
Tipuri de legende:
Istorice
Mitologice
Culte (O sama de cuvinte I. Neculce) populare
Nuvela- s. a gen. epic in proza de dimensiuni mai mari decit schita si mai reduse ca
romanul (cu un fir narativ), in care este prezentat un episod, un eveniment de mare
importanta din viata personaj. Principal, cele secund. axinduse in jurul acestuia.

Particularitati:
Stilul obiectiv. Final tragic. Intriga relativ complexa.
Un singur fir narativ. Accentul se pune pe personaje.
Actiunea are loc pe un singur plan.
Schita- specie a genului epic in proza de dimensiuni reduse ce infatiseaza o intimplare
scurta, dar caracteristica unui personaj
Particularitat:
Caracter hazliu. Personaje tipice. Un adevar veridic. Un singur fir narativ. Stil concis.
Caracter moralizator deschis.

Literatura popular
Liric:
1 Neritualic
Cntecul
Doina
Balada
Strigtul
Creaia aforistic

Epic:
2 Ritualic
poezia obiceiurilor
(colinde, urtturi,paparude)
poezia trecerii
(oraii de nunt, bocete)
poezia magic

Epica Popular
Caracterici:
1 Formule: Iniiale
de continuare
finale
2 Hiperbola
3 Limbajul popular
4 Numele proprii tipice
5 ncercarea

Trsturi fundamentale ale literaturii populare:

1.Oral
2.Anonim
3.Specific
4.Colectiv
5.Sincretic
6.Intraductibil

legenda
snoava
basmul
balada
anecdota
parabola

Genul dramatic:

Actiunea se desfasoara in fata spectatorilor. Mod. principal de expunere este dialogul.

Actiunea e impartita in acte, actele in scene si tablouri.

Cuprinde textul propriu-zis, literar (monologurile, dialogurile personajelor), dar si

indicatii scenice (mimica, gesturi, decorul). Efecte vizuale, auditive (zgomot., muz.)

Intre acte se face de obicei cite o pauza.

De obicei se prezinta multe personaje.

De obicei actiunea se axeaza in jurul citorva personaje.

Continutul de idei si mesajul operei sint scoase in evidenta de jocul actorilor.

Subiectul si momentele subiectului sint specifice.

Specii ale genului dramatic:

Comedia- s. a gen. dramatic, in versuri ori in proza, cu un conflict comic, ce satirizeaza
viciile omenesti si sociale, avind deznodamint vessel si caracter moralizator.
Drama- s. a gen. dramatic in proza, plasata intr-e comedie si tragedie , avind conflicte
puternice intre personaje, conceptii si actiuni cu deznodamint grav.
Particulariti:
Personaje puternice, comlexe, imbinind trasaturile positive si negative.
Sublimul se imbina cu grotescul, tragicul cu comicul.
Prezenta elementelor lirice. Reda viata in toata complexitatea.
Tipuri de drame:
Sociala, istorica, romantica.
Psihologica, satirica, antica.

Tragedia- s. a gen. dramatic in versuri sau in proza, care are conflicte puternice, actiune
grava si deznodamint tragic.
Particularitati:
Personajele inflexibile.
Personajul se clasifica ca un ideal.
Contine conflicte psihologice intre om si destin, datorie si pasiune.

Sentimente marete: patriotismul, dragostea, demnitate.

VASILE ALECSANDRI
In ,,muzeul literaturii romane, V. Alecsandri isi are locul sau, un loc insemnat in toata
dezvoltarea culturii romane, fiind ,,un om nascut in ceas bun (Slavici), ,,un noroc al istoriei
noastre (P.Zarifopol), cu reale si importante contributii la unificarea constiintei nationale.
Scriitor cetatean, Alecsandri a considerat ca radacinile
adevaratei literaturi stau in folclor, in realitatea sociala si cea
istorica. Marturisea: ,,daca imprejurarile m-au facut poet, aceasta
a s-o multumesc poporului roman din care m-am nascut si care
cuprinde in sanul sau comoara nesecata de cea mai sublima
poezie.
Alecsandri este cel mai important poet roman de pana
la Eminescu. A daruit contemporanilor si urmasilor sai o uriasa
opera cu larga deschidere catre poezie, proza si dramaturgie, cu
innoiri remarcabile pentru fiecare gen si specie literara. El a
daltuit si modernizat limba literara. Un contemporan al sau,
Hasdeu, aprecia pe Vasile Alecsandri: ,,El este reprezentantul cel
mai puternic, cel mai complet al gandirii si al simtirii romanesti.
El a cantat toate dorintele, el a plans toate nevoile si necazurile
romanimii El este gloria nediscutabila a literaturii romane.
Tabel cronologic
1821 Iulie 21 S-a nascut, conform opiniei majoritatii cercetatorilor, cel de-al doilea copil, Vasile, al
medelnicerului Vasile Alecsandri si al Elenei, nascut Cozoni, n orasul Bacu. Curnd familia
viitorului scriitor se mut la Iasi.
(Conform altor surse, Alecsandri s-ar fi nscut n 1819 sau chiar n 1818.)
1827 Vasile Alecsandri ia primele lectii de la dasclul maramuresean Gherman Vida, profesor la
Seminarul de la Socola.
1828-1834 Viitorul scriitor si continu nvttura n pensionul lui Victor Cuenim, deschis n 1828 la
Iasi. Verile si le petrece la Mircesti, unde tatl su cumprase mosia.
1834-1839 mpreun cu alti fii de boieri, Vasile Alecsandri si face studiile la Paris. Dup trecerea
bacalaureatului literar se pregteste s intre la medicin, dar abandoneaz. Urmeaz cursurile
facultatii de drept, ns dup cteva luni renunt. Tatal su l-ar fi vrut inginer, dar i lipsea
bacalaureatul n stiinte, pe care nu-l poate obtine. Se dedic literaturii, scriind primele versuri n
limba francez, ntre care poemul Zunarilla.
1839

n drum spre Patrie, Vasile Alecsandri ntreprinde o lung cltorie prin Italia. Viziteaz

1840

Florenta, Roma, Padova, Venetia, Triest. Din aceast cltorie culege impresii necesare
scrierii primelor opere n limba romn Buchetiera de la Florenta si Muntele de Foc.

1840 n revista "Dacia literar" (nr. 3, mai-iunie) este publicat nuvela Buchetiera de la Florenta.
Este numit, mpreun cu C. Negruzzi si M. Koglniceanu, director al teatrului din Iasi. Pentru
nevoile scenei scrie vodevilul Farmazonul din Hrlu, care se joac la 18 noiembrie.
1841

Pe scena teatrului iesean se joac piesa lui Vasile Alecsandri Modista si cinovnicul.

1842 V. Alecsandri cltoreste prin muntii Moldovei, fapt care i-a prilejuit "descoperirea tezaurului
poeziei populare". Sub influenta acesteia Vasile Alecsandri scrie primele sale poezii romnesti - Doinele.
1843-1844 Vasile Alecsandri ntreprinde lungi excursii prin muntii si prin satele Moldovei, culegnd
folclor. Din aceast perioad dateaz nuvela O primblare la munti.
1844 La 18 ianuarie are loc premiera piesei Iorgu de la Sadagura, primit de public cu deosebit
cldur. mpreun cu Mihail Koglniceanu si Ion Ghica, scriitorul se afl n fruntea revistei "Propsirea".
Aici sunt publicate o parte a doinelor sale, nuvelele O primblare la munti si Istoria unui galben. Aflat
pentru cur la Borsec, Vasile Alecsandri scrie nuvela Borsec. D la iveal "fiziologia" Iasii n 1844.
1845 Face cunostint cu Nicolae Balcescu si cu alti tineri munteni la mosia Mnjina a lui Costache
Negri. Tot acum viziteaz Bucurestii. Este epoca n care creste afectiunea sa pentru Elena Negri,
careia i dedic o seam de poeme.
1846-1847 Vasile Alecsandri o nsoteste pe Elena Negri n strintate, pentru ngrijirea snttii. Italia,
Austria, Germania, Franta, apoi din nou Italia i prilejuiesc impresii profunde. Ins boala Elenei se
agraveaz, iubita poetului stingndu-se pe vapor la ntoarcere n Patrie. n var se afl la odihn la
Balta Alb. Impresiile din aceast localitate si-au gsit expresia n nuvela Balta Alb.
1847 Scrie piesa Piatra din cas.
1848 Martie ncepe miscarea revolutionar din capitala Moldovei. Alecsandri scrie Desteptarea
Romniei si redacteaz mpreun cu alti patrioti petitia cuprinznd revendicrile ce trebuiau aduse la
cunostinta domnitorului Mihail Sturza. Dup nbusirea miscarii se refugiaz n munti, apoi trece la
Brasov. Evocarea acestor ntmplri o face n fragmentul de proz Un episod din anul 1848.
1849 Vasile Alecsandri redacteaz studiul Romnii si poezia lor, sub forma unei scrisori ctre A.
Hurmuzachi, studiul fiind publicat n revista "Bucovina".
1850 Aprilie 9 Are loc reprezentatia piesei Chirita n Iasi sau Dou fete s-o neneac.
1851 La ntoarcerea din Paris si Londra, cu vaporul pe Dunre, vasul e pe punctul de a se
scufunda. ntmplarea e povestit n episodul necarea vaporului Seceni pe Dunre, destinat s
apar n primul numr al proiectatei reviste "Romnia literar". Episodul este mai trziu ncadrat n
naratiunea dramatizat Un salon din Iasi. August 5 Se reprezint cu mare succes Chirita n Iasi.
1852 Aprilie Apare la Iasi prima fascicul din colectia de opere folclorice: Poezii poporale. Balade
(cntece btrnesti) adunate si ndreptate de V. Alecsandri. Octombrie Vasile Alecsandri scoate
prima culegere din teatrul su, Repertoriu dramatic. Se reprezint piesa Chirita n provincie.
1853 La Paris, unde se gsea nc din toamna precedenta, Vasile Alecsandri public primul volum
de poezii originale, Doine si lcrimioare, dispuse n trei cicluri: Doine, Lcrimioare, Suvenire. La
Iasi i apare cea de-a doua fascicul a Poeziilor poporale. Vasile Alecsandri ntreprinde o lung
cltorie n sudul Frantei, n Spania si n nordul Africii. Relatarea partial a acestei cltorii se
cuprinde n "ziarul de cltorie" Cltorie n Africa. Scriitorul intercaleaz n cursul relatarii

diverse episoade narative, ca Cel nti pas n lume (publicat initial n 1841 n "Albina romneasc"
sub titlul Pierderea iluziilor) si Suvenire din Italia. Monte di Fo, publicat tot acolo, n 1843.
1854 Moare tatal scriitorului. Prelundu-si mostenirea, Alecsandri elibereaz tiganii robi de pe
mosiile sale.
1855 Apare, sub conducerea poetului, revista "Romnia literar", n care se public poezia Anul
1855. Tot aici apar fragmente din Cltorie n Africa si nuvela Balta Alb.
1856 Are loc congresul de pace de la Paris, decisiv pentru viitorul politic al Principatelor, care
aspirau la unire. Alecsandri se dedic integral cauzei luptei pentru Unire. n "Steaua Dunrii", ziar
condus de Mihail Koglniceanu, apare la 9 iunie Hora Unirii.
1857 Vede lumina tiparului culegerea de proz Salba literar, continnd povestiri, impresii de
cltorie si cteva scrieri dramatice. In ziarul "Concordia" din Bucuresti apare poezia Moldova n
1857.
1859 Dup alegerea ca domnitor a lui Cuza, scriitorul pleac ntr-o lung misiune diplomatic la
Paris, Londra si Torino, pentru a obtine recunoas-terea dublei alegeri a lui Cuza. La Paris i
viziteaz pe Lamartine si pe Merimee si caut s cstige bunvointa ambasadorului Rusiei, contele
Kisseleff, fostul guvernator al Principatelor ntre 1829 si 1834.
1860 Abandoneaz activitatea politic si se retrage la Mircesti, n mijlocul familiei, unde se dedic
scrisului, compunnd piese de teatru, printre care Rusaliile si cteva cntecele comice.
1861 ndeplineste o nou misiune diplomatic, ncredintat de Cuza. n vederea recunoasterii
Unirii de ctre puterile europene, Alecsandri viziteaz Parisul, Torino, Milano, iar un timp gireaz
afacerile agentiei diplomatice de la Paris, n locul fratelui su. Rentors la Mircesti, scrie piese si
cntecele comice.
1863 La Iasi apare editia a doua a volumului Doine si lcrimioare cu ciclul Mrgritrele. Apare
partea a doua a Repertoriului dramatic, cuprinznd ultimele piese ale scriitorului.
1866 Apare ntr-un volum ntreaga colectie a Poeziilor poporale. E numit membru al Societatii
literare romne pentru cultura limbii, care n 1879 avea s devin Academia Romn.
1868 Public, n "Convorbiri literare", primele pasteluri: Sfrsit de toamn, Iarna, Gerul etc.
1871 si d demisia din Societatea literar romn, dup ce aceasta hotrse s adopte principiul
etimologic n scriere si s publice dictionarul lui Laurian si Massim.
1872 Apare studiul Introducere la scrierile lui Constantin Negruzzi, mai nti n "Convorbiri", apoi
ca prefat la volumul de scrieri ale lui Negruzzi scos de Editura Socec. Scrie Dumbrava Rosie, pe
care o citeste la o sedint a "Junimii".
1874 Apare piesa Boieri si ciocoi, fiind reprezentat pe scena teatrului iesean.
1875 Apar la Socec primele patru volume din seria Operelor complete, cu o prefat a autorului. Ele
cuprind creatia dramatic. n acelasi an apar urmtoarele trei volume, cuprinznd creatia poetic.
1876 Apare volumul al optulea al Operelor complete: Proza.

1877 Mai 9 Proclamarea independentei trii n parlament. La aflarea vestii Alecsandri scrie poezia
Balcanul si Carpatul, cu care inaugureaz ciclul Ostasii nostri.
1878 Apare volumul Ostasii nostri.
1878-1879 Se dedic lucrului la drama istoric Despot-Vod. n mai 1879 citeste piesa la o sedint
a "Junimii" bucurestene. Are loc reprezentatia piesei la Teatrul National din Bucuresti. Este invitat
s-si reia locul la Academie si s participe la lucrrile anuale, fiind ales n comisia pentru
modificarea ortografiei.
1880 Apare cel de al noulea volum din seria Operelor complete, cuprinznd Legende nou si
Ostasii nostri. Apare nuvela Vasile Porojan, sub forma unei scrisori ctre Ion Ghica. Scrie feeria
Snziana si Pepelea. n "Albumul macedoromn" al lui V. A. Urechi apare "istorioara de nceput
de amor" Margrita, scris cu zece ani mai nainte, dar relatnd un episod de tinerete, localizat n
timp prin 1850-1852.
1881 I se decerneaz Marele premiu "Nsturel-Herascu" al Academiei Romne pentru drama
Despot-Vod si poeziile din ultimul volum de Opere complete.
1883 ntr-o sedint a "Junimii" si la Academie Alecsandri citeste noua sa pies Fntna Blanduziei.
1884 Fntna Blanduziei este reprezentat, cu mare succes, la Teatrul National. Scrie piesa Ovidiu.
1885 Este numit ministru plenipotentiar al Romniei la Paris, post pe care l detine pn la moarte.
1886 Realizeaz o nou versiune a piesei Ovidiu.
1888 Scrie Plugul blestemat. Se ivesc primele semne ale bolii care avea s-l rpun.
1890 August 22 Vasile Alecsandri se stinge din viat la Mircesti. Este nmormntat la 26 august n
grdina casei, daruit n 1914 Academiei, de ctre sotia poetului. Deasupra mormntului a fost
ridicat un mausoleu din initiativa Academiei, n 1928. ntreg ansamblul a devenit muzeu memorial.

Geneza pastelurilor
Alecsandri, din 1880 is creeaza un climat linistitor la Mircesti, eliberandu-se de
corvezile politice si oferindu-si indelungate ore de meditatie critica asupra propiei creatii. Intuind
si exigentele timpului sau, ii scrie lui Hurmuzachi in 1865: ,,Am scris bucati mai mult sau mai
putin usoare, a venit timpul ca sa scriu ceva mai serios, mai literar. Peste trei ani, ii marturiseste
aceluiasi: ,,Am inceput o galerie de pasteluri ce va cuprinde diferite tablouri de frumuseti ale
naturii si de munca campului.
,,Pastelurile au aparut in ,,Convorbiri literare intre 1868-1869, iar in 1875, au aparut
in ,,Opere complete, intr-o selectie unitara, propusa chiar de poet, si cuprinzand 30 de poezii,
carora le adauga 10 piese, nelegate organic de acestea. In fruntea ciclului de poeme
sublime(Hasdeu), autorul a asezat Serile de la Mircesti, o idila de interior, si pastel ce exprima
personalitatea creatorului sau, fiind si intaia poezie ce introduce la noi motivul meditatiei la masa
de scris, cu somnolarea in fata sobei.
Mircesti devine astfel resedinta poeziei, un spatiu unic, cu un bogat si tare aer
spiritual, cu o atmosfera de o puritate aproape metafizica, fara povara.(V. Voiculescu)
Pastelurile compuse acum, sunt expresia temperamentului sau clasic, inclinat spre
soare. Ele constituie intr-o lirica a linistii si a fericirii rurale, un calendar al spiritului rural si
al muncilor campenesti(G. Calinescu). Poeziile, compuse numai din catrene, au puncte de

plecare hesiodice, horatiene si vergiliene, carora le adauga puternice valente de sensibilitate

moderna.
In vesnica rotire a anotimpurilor, Toamna, cea mai rasfatata de poetii romani, are la V.
Alecsandri un singur pastel:Sfarsit de toamna. Imaginile ei constracteaza cu cele ale verii,
avand corespondente cu pictura lui Andreescu Padurea desfrunzita. Anotimpul ramane bogat
reprezentat in lirica romaneasca, prin Eminescu, Pillat In vie, Goga Coboara toamna,
Voiculescu Faurirea toamnei,Bacovia In gradina, Blaga Bunatatea toamnei, demonstrand
tot atitea valente ale anotimpului si reprezentari estetice. Astfel, preludiu poate fi sugerat de
poezia lui Alecsandri si Goga, un crescendo al anotimpului se afla in creatiile celor trei siluete
masive ale poeziei Voiculescu, Blaga, Bacovia, ultimul declansand spectacolul tragic
shakesperean, Blaga propunand-o ca pe un catarsis.
Iarna,desi neiubita de fiinta meridionala a lui Alecsandri, populeaza universul sau
poetic, oferind un spectacol fascinant,presarat uneori cu amintirea unor intamplari parca uitate, cu
zboruri fantastice, cu vise. ,,Iarna, ,,Viscolul, ,,Sania, ,,Miezul iernii, ,,Sfarsitul iernii,
infatiseaza acest anotimp cu notele lui caracteristice ; zapada , crivatul , gerul , ce inunda
vazduhul, campul, dealurile, apele, casele, padurea si vietuitoarele, ce fug spaimantate.
Vara e la Alecsandri anotimp ce aminteste de iarna, prin acea liniste deplina, dar
diferit de aceasta prin miscare, flora si fauna, ca si prin verdele, ce apare atat de rar in cromatica
pastelului.,,Lunca din Mircesti, ,,Concertul in lunca, ,,Rodica, ,,Balta, ,,Secerisul, ,,Cositul
si ,,Baraganul compun un scenariu original al anotimpului, simtit ca o simbioza a omului cu
natura.Vara lui Alecsandri o anticipeaza pe cea a lui Cosbuc din ,,Vara si ,,Noapte de vara, pe
Blaga din ,,Vara, St.O.Iosif din ,,Pasteluri, V.Eftimiu ,,Seceta, ori pe O.Cazimir,,Iulie. De
asemenea ,,Cosasi odihnindu-se si ,,Tarancuta,cunoscutele picturi ale lui Grigorescu se pot
asocia celebrarii acestui anotimp nuntit cu soarele. Doua serii de tablouri constante sunt definite
in pastelurile verii: pe de o parte seceta, (la V.Eftimiu si O.Cazimir), pe de alta, rodnicia (la
Blaga, G.Dumitrescu). La Alecsandri apare cel de-al-II-lea aspect, asociat cu prezenta campului.
In cartea anotimpurilor, Primavara ocupa in pastelul romanesc o suprafata redusa,
fiind infatisata in doua registre; unul de suprafata, ca anotimp al copilariei, al izbucnirii la viata,
ca revansa la amorteala iernii, si celalalt, de adincime, de meditatie lirica. La mircesteanul
Alecsandri se gasesc ambele aspecte. Strigatul triumfator al victoriei vietii izbucneste din cele
mai mici glasuri: paraie, muguri, fluturi, firul de iarba si gandacul, copilasii veseli, ca in
,,Oaspetii primaverii, ,,Cucoarele, ,,Dimineata, ,,Tunetul, ,,Pastele,.Alte versuri sugereaza
un vadit potential emotiv si meditativ al poetului care observa: ,, lumina e mai calda si-n inima
patrunde. Unele poezii ale lui Pillat, Voiculescu si Blaga vor adanci aceste aspecte in viziuni
proprii.
In pastelurile romanesti, ca reper intermediar intre cosmic si uman, se concretizeaza
diferite elemente caracteristice cum ar fi: marea, muntele, sesul, balta. Din acestea Minulescu,
Baconski, Maniu au facut semnificatii mai adanci, simboliste. Alecsandri le-a transformat in
efigii ale naturii, devenite la el insusi obiect al admiratiei. De exemplu, Baraganul lui Alecsandri,
aflat in vecinatatea lui Odobescu din ,,Pseudokinegeticos, ocupa un loc important,impresionand
prin lipsa semnelor de viata,prin tristetea sesului.Balta ce a debutat in literatura prin Alecsandri:
in,,Malul Siretului, siBalta, creeaza un univers activ colcaind de viata incipienta, o expresie
originala a fertilitatii spontane.In acelasi timp, in pastelurile lui Alecsandri lipsesc elementele
extremitatii naturii, cum ar fi: marea si muntele.
Ca aspect general, in pastel, umanizarea naturii este privita ca o infrangere, pierzind
raporturile directe sau indirecte cu cosmicul, prin intrarea sub imperiul legii umane. Naturii i se
amputeaza dimensiunile infinite, mai ales in poezia moderna, prin ingradirea ei de perceptii
limitate ale unui spatiu ca: targul, gradina, casa (prezentate miniatural, ori umoristic sau malefic).
,,Pastelurile lui Alecsandri contribuie la cunoasterea culturi romanesti cu inefabilul ei,
cu farmecul vietii rurale.,,Pastelurile au reprezentat,,Una din insulele cele mai izolate de furtuni
din arhipelagulpoeziei noastre descriptive.Sunt Georgicele noastre ajustate la meridianul
nostrul moldav(Perpessicius).

Nu numai clasic sau numai romantic, Alecsandri este mai curand ,,un tip autohton de
simtire gratioasa, de un lirism senin, de o anume contemplativitate etnica ( P. Constantinescu).
Valorificand exprisivitatea limbii noastre, poetul ,,Legendelor, al,,Doinelor dar mai ales al
,,Pastelurilor a facut sa sune intr-un mod nou ,,graiul cel mai dulce din tarile romane,
parcurgand un drum de cautari fericite si impliniri.Pentru Alecsandri, limba ,,e cartea de noblete,
testimoniul de nationalitate al unui neam, altarul imprejurului caruia toti se aduna, cu inima
iubitoare si cu simtire de devotament unii catre altii.
Limba si stilul o culme a artei sale poetice in ,,Pasteluri, ca o expresie a asimilarii
superioare a folclorului, a limbii vechi, careia i-a adaugat elemente carturaresti si
romantice.Astfel, poetul a depasit perioada copilariei estetismului, ,,pastelurile fiind ,,Cea mai
mare podoaba a poeziei lui Alecsandri, o podoaba a literaturii romane indeobste, dupa cum
observa marele critic literar Titu Maiorescu.
Stilul sau se caracterizeaza prin: claritate, simplitate, expresivitate, naturalete,
conciziune, in mare masura datorate influentei folclorului. In destule pasteluri, poetul porneste de
la contemplarea unui fapt real, de la care ajunge la un element fantastic sau invers: luna ploaia,
zapada, focul il introduc in lumea mirifica a tineretii, a iubirii.
Pastelul e construit pe o structura binara: debuteaza cu o imagine a naturii in
generalitatea ei sau in detaliu (vazduhul in ,,IARNA, cerul albastru in ,,Oaspetii primaverii,
zorile in ,,Dimineata) si se incheie cu un element concret, foarte apropiat poetului(,,O sopirla de
smarald,/ cata tinta, lung la mine, parasind nisipul cald in ,,Malul Siretului sau ,,Iat-o gingasa
mladita cu sirag de martisor/Tu o rupi?Ea te stropeste cu fulgi albi racoritori).
Poate fi aceasta optica si o expresie a cerintei lui Maiorescu de a avea un sfirsit brusc
in poezie. Se observa in aceasta poezie ca poetul se foloseste de fraze alcatuite mai ales din
propozitii principale, ca in creatile folclorice (ex. Oaspetii primaverii etc.) sau si cu o
subordonata, de regula, atributiva( ex.: ,,Iarna, ,,Dimineata etc.). Propozitiile pe care se sprijina
aceste tablouri descriptive, sunt todeauna dezvoltate, cu parti multiple de propozitie. Infuzia
folclorului confera oralitatea stilului, confirmata de versuri ce contin interjectii (,,iata, in ,,Serile
la Mircesti, ,,Iarna, in,,Sania, ,,Plugurile) ori expresii populare (,,dar ce vad, in ,, Miezul
iernei), exclamatii ce dau o nota de subectivitate tabloului (,,Ah! iata primavara cu sinu-i de
verdeata/In lume-i veselie, amor sperare, viata, /Si cerul si pamantul preschimba sarutari/Prin
raze aurite si vesele cantari/-,,Oaspetii Primaverii).
Cromatica pastelurilor (comentata de Calinescu, Piru, Cazacu) este monocroma.
Paleta e saraca: alb, negru, rar: galben, verde, culori intunecate sau sumbre. Notatiile auditive
sunt mai rare decat cele vizuale; ,,Alecsandri nu ne ofera un tablou de natura in care sa se simta
farmecul ei muzical (Vianu).
In privinta figurilor de stil, de asemenea, se poate observa optiunea poetului, inraurita
de modelele epocii. Alecsandri valorifica resursele lexicale (cu masura foloseste arhaismele si
neologismele, avand aria lexicala cea mai intinsa si mai variata din literatura romana de pana la
Eminescu). Lexicul, morfologia si sintaxa sunt folosite, creator, cu diferite valente stilistice. Mai
frecvente sunt epitetele, indeosebi cele fizice, in structuri nominale dar si verbale. ,,Alecsandri
este un pictor impresionist, mai inainte ca impresionismul sa fie reprezentat in tanara scoala
romaneasca (Vianu). Se remarca si epitetele morale, personificatoare (,,Toamna, mandra
harnica, ,,Tacutul miez de noapte), epitete cu caracter enumerativ (,,Vesela campie acu-i trista,
vestejita). Analiza epitetelor evidentiaza tehnica picturala a poetului. Un rol deosebit il joaca si
comparatiile mono si polisemantice, statice ori dinamice, simple sau complexe, obiective si
subiective (,,Fulgii zbor plutesc in aer ca un roi de fluturi albi). Personificarile folosite in poezii,
ofera dinamism (,,Siretul se-nconvoaie, adoarme la bulboace balta care ,, se ascunde sub un val
misterios). Metafora este la Alecsandri o sinteza a influentei populare, culte, pe de o parte, pe de
alta, o influenta a clasicismului si romantismului (,,Saniuta, cuib de iarna e cam stramta pentru
doi). Se intalneste si alegoria (,,Concertul in lunca are la baza o alegorie, natura cu privighetori
este sala de concerte).

Versificatia contribuie alaturi de celelalte elemente, la dezvaluirea sufletului poetului.

Poezii ca ,,Sfarsit de toamna, ,,Iarna, ,,Sania, ,,Dimineata, ,,Plugurile, ,,Noapte au in
primele doua versuri rima feminina, iar in ultimile doua, rima masculina. Predomina rimele
luminoase: ca de ex.,,calare/,,infiorare, ,,randunele/,,pasarele, ,,Zbor/,,dor etc. Cele
mentionate au relevat cateva contributii ale poetului Vasile Alecsandri la dezvoltarea
patrimoniului nostru national, creatia sa confirmand caracterul apolinic al culturii romane, ca o
izbanda asupra dionisiacului uman.
Personalitatea lui a acoperit o epoca de raspantii in istoria noastra. Usa pantheonului
ramane deschisa de acel ,,rege al poeziei.

Caracteristicile pastelului

Descrisrea naturii
Versuri lungi
Figuri de stil
Timpul invariabil
Catrene
Rima imperecheat
Armoia dintre universul omului si natur
Tabloul dinamic i concis
Claritate

Miezul iernii
n pduri trsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par ngheate, cerul pare oelit,
Iar zpada cristalin pe cmpii strlucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scrie sub picioare.
Fumuri albe se ridic n vzduhul scnteios
Ca naltele coloane unui templu maiestos,
i pe ele se aeaz bolta cerului senin,
Unde luna i aprinde farul tainic de lumin.
O! tablou mre, fantastic!... Mii de stele argintii
n nemrginitul templu ard ca vecinice fclii.
Munii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivtul ptrunde, scotnd note-ngrozitoare.
Totul e n neclintire, fr via, fr glas;
Nici un zbor n atmosfer, pe zpad - nici un pas;
Dar ce vd?... n raza lunii o fantasm se arat...
E un lup ce se alung dup prada-i spimntat!

Glossa
Originea: spaniol
conceput de poieii curteni la

Sructura: form fix

fiecare vers din prima strf se repet n sfritul strofelor ulteriuare

se formeaz o nou srof
ultima srof este n form inversat in comparaie cu prima

Carcterul: poiezie gnomicexprim preri i sentimente

filosofic

Mihai Eminescu

(1850 - 1889)

Note Bibliografice

Nscut
15 ianuarie 1850
Botosani

Tabel cronologic
1812 La 10 februarie se naste Gheorghe Eminovici, fiu al lui Vasile Eminovici si al sotiei acestuia, Ioana. Este tatl poetului.
S-a rupt de mediul satului natal si, prsind Bucovina, s-a stabilit n Moldova.
1816 Se naste mama poetului, Raluca Jurascu, fiica stolnicului Jurascu din Joldesti.
1840 La 29 iunie, Gheorghe Eminovici se cstoreste cu Raluca Jurascu.
1850 La 15 ianuarie, se naste n Botosani Mihail (Mihai cum i se zicea n familie), poetul, al saptelea copil.
1857 n luna august caminarul Eminovici conducea, cu pasaport, cinci copii la studii, peste granit, la Cernuti, printre care
si Mihai. Ce cursuri a urmat Mihai n acest an nu se stie.
1858-1859 Copilul Mihai a urmat clasa a III-a la "National Hauptschule" din Cernuti, fiind clasificat al 15-lea ntre 72 de
elevi.
1859-1860 A urmat clasa a IV-a, fiind clasificat al 5-lea ntre 82 de elevi.
1860-1861 nscris la Ober-Gymnasium din Cernuti, elevul Eminovici Mihai promoveaza clasa I, fiind clasificat al 11-lea n
primul semestru si al 23-lea n cel de-al doilea semestru.
1861-1862 Urmeaza clasa a II-a.
1862-1863 Repeta clasa, dar de la 16 aprilie 1863 prseste definitiv cursurile, desi avea o situatie bun la nvttur.
Plecnd de vacanta Pastelui la Ipotesti, nu s-a mai ntors la scoal. Moare Ilie, care studia medicina la scoala lui Davila
din Bucuresti.
1864 Elevul Eminovici Mihai solicit Ministerului nvatamntului din Bucuresti o subventie pentru continuarea studiilor sau
un loc de bursiet. I se refuza "nefiind nici un loc vacant de bursier". Prin adresa nr. 9816 din 21 martie, ctre gimnaziul
din Botosani, i se promite c va fi primit "negresit la ocaziune de vacant, dupa ce, ns, va ndeplini conditiunile
concursului". Elevul Eminovici pleac la Cernuti unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu ddea reprezentatii.

La 5 octombrie Eminovici intr ca practicant la tribunalul din Botosani, apoi, peste putin timp, este copist la comitetul
permanent judetean.
1866 La 12/24 ianuarie moare Aron Pumnul. Cu aceast mprejurare sapte gimnazisti tipresc o brosura cu "lacrimioare... la
mormntul prea-iubitului lor profesoriu". A doua din aceste poezii este semnata: M. Eminoviciu, privatist. La 25
februarie/9 martie revista Familia din Pesta i publica poezia De-as avea... Iosif Vulcan, directorul revistei, i-a
schimbat nsa numele din Eminovici n Eminescu, nume pe care poetul l-a adoptat imediat si pentru totdeauna. La
15/27 mai i se public poezia O calarire n zori. In iunie prseste Bucovina si se stabileste la Blaj cu intentia
marturisita de a-si rencepe studiile. La 16/29 iulie, revista Familia i publica poezia Din strainatate, la 14/26 august
poezia La Bucovina, la 11/23 septembrie Speranta, si la 16/28 octombrie Misterele noptii. n cinci numere
consecutiiive din octombrie si noiembrie, aceeasi revist i publica nuvela Lantul de aur, tradus dupa Onkel Adam,
scriitor suedez. Un scurt timp a fost si la Alba Iulia, unde particip la 27-28 august la adunarea anual a "Astrei". n
toamn a prsit Blajul si s-a dus la Sibiu, unde e prezentat lui N. Densusianu; de aici trecu muntii cum putu si veni la
Bucuresti.
1867 Intr n trupa lui Iorgu Caragiale, unde are rolul de sufleur si de copist. Cu aceast trup facu turnee la Brila, Galati,
Giurgiu, Ploiesti. Citea mult din Schiller, din care a si tradus poezia Besignatiune. i apare n Familia din 2/14 aprilie
poezia Ce-ti doresc eu tie, dulce Romnie, iar la 18/30 iunie poezia lui La Heliade.
1868 Este angajat ca sufleur n trupa lui Mihai Pascaly, care concentrase mai multe forte teatrale: Matei Millo, Fanny
Tardini-Vladicescu si actori din trupa lui Iorgu Caragiale. n timpul verii, aceasta trup a jucat la Brasov, Sibiu, Lugoj,
Timisoara, Arad si alte orase bntene
La 29 septembrie Eminescu semna contractul legal n aceast calitate. Obtinu de la Pascaly o camer de locuit, n
schimb, ns, se oblig s traduc pentru marele actor Arta reprezentrii dramatice - Dezvoltat stiintific si n legtura
ei organic de profesorul dr. Enric Theodor Rotscher (dup editiunea a doua). Traducerea, neterminat, scris pe mai
multe sute de pagini, se afl printre manuscrisele rmase. Acum ncepe si proiectul su de roman Geniu pustiu.
1869 La 1 aprilie nfiinteaz mpreun cu alti tineri cercul literar "Orientul", care avea ca scop, ntre altele, strngerea
basmelor, poeziilor populare si a documentelor privitoare la istoria si literatura patriei. La 29 iunie se fixeaz cornisiile
de membri ale "Orientului", care urmau s viziteze diferitele provincii. Eminescu era repartizat pentru MoldovaLa 2
octombrie, Eminescu se nscrie la Facultatea de filozofie ca student extraordinar, ca simplu auditor deci, lipsindu-i
bacalaureatul. Aici face cunostint cu I. Slavici si cu alti studenti romni din Transilvania si din Bucovina. Reia
legturile cu vechii colegi de la Cernuti si de la Blaj. Se nscrie n cele dou societati studentesti existente, care apoi
se contopesc ntr-una singur -`Romnia jun". Scrisorile si telegramele ctre printi penru trimiterea banilor de
ntretinere se ntetesc.
1872 Anul probabil al ntlnirii lui cu Veronica Micle, la Viena. La 10 februarie, ntr-o scrisoare ctre printi, se plnge ca a
fost bolnav, din care cauza se afl ntr-o stare sufleteasc foarte rea, agravat si de stirile triste primite de acas. La 18
martie ajunge s constate c "anul acesta e ntr-adevr un an nefast" din cauza boalei si a lipsurilor de tot felul. La 8
aprilie solicit bani pentru a se nscrie n semestrul al doilea. Se plnge si de lipsa unui pardesiu. n aceste mprejurri
prseste Viena si vine n tar 1874 ntre 17/29 ianuarie si 7 mai are loc o bogat corespondent ntre Maiorescu si
Eminescu, n care i se propunea poetului s-si obtin de urgent doctoratul n filozofie pentru a fi numit profesor la
Universitatea din Iasi. Ministrul Invtmntului i trimite la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea
doctoratuluiPe lng sarcinile de la bibliotec, Eminescu pred acum lectii de logic la Institutul academic n locul lui
Xenopol. Convorbirile literare de la 1 decembrie i public mprat si proletar. La 8 noiembrie promitea c va veni
ntr-o joi la serat literar de la Veronica Micle, spre a citi o poezie cu subiect luat din folclor. Colaboreaz la
Lexiconul lui Brockhaus. Toamna o petrece n tovrsia lui Slavici, gzduit la Samson Bodnarescu. Public n
Convorbiri literare din 1 noiembrie un articol asupra lui Constantin Blcescu, reproducndu-i multe poezii.
1875 n prima parte a anului pune ordine n bibliotec si propune mbogtirea ei cu manuscrise si crti vechi romnesti. ntrun raport din 6 martie, adresat lui Maiorescu, ministrul nvtmntului, nainteaz o list bogat de tiprituri si
manuscrise vechi pentru achizitionare. ncepe traducerea din nemteste a unei gramatici paleoslaveLa 15 august se
stinge din viat la Ipotesti, Raluca Eminovici. Rmas fr slujb, Eminescu primeste postul de corector si redactor al
prtii neoficiale la ziarul local Curierul de lasi. Frecventeaz cu regularitate sedintele "Junimii". De multe ori l vizit
pe Creanga n bojdeuca sa. Convorbirile literare i publicau la 1 septembrie poeziile Melancolie, Criasa din povesti,
Lacul si Dorinta, la 1 noiembrie Clin, iar la 1 decembrie Strigoii. Curierul de Iasi avea numeroase rubrici redactate de
Eminescu, fr semnatur. n aceast form apare la 9 iunie schita La aniversara si nuvela Cezara n numerele de la 6,
11, 13, 15 si 18 august. Face un drum la Bucuresti, unde, prin Maiorescu, se mprieteneste cu Mite Kremnitz. Veronica
Micle rmne ns idolul su.
1877 Continu activitatea ziaristic la Curierul de Iasi. n forma polemic ia aprarea manualului de logic a lui Maiorescu,
sub titlul Observatii critice, n Curierul de Iasi din 12 august, si nc o dat recensiunea logicei Maiorescu, n
Convorbiri literare din 1 septembrie. Public cronici teatrale n legatur cu spectacolele la care asist. Viziteaz n dese

rnduri casa btrnului Micle si particip la sedintele "Junimii", dar se simte din ce n ce mai singur, fapt pe care i-l
comunic la 20 septembrie lui Slavici, iar la 12 octombrie precizeaza, ctre acelasi, ca Iasii i-au devenit "nesuferiti".
Fiind invitat sa intre n redactia ziarului Timipul Eminescu paraseste Iasii n a doua jumatate a lunii octombrie si vine
la Bucuresti, unde se dedic gazetriei. Anul se scurge fr ca poetul s fi publicat mcar un vers. La 18 decembrie,
totusi, Negruzzi se entuziasm de seria de articole din Timipul, Icoane vechi si icoane nou "minunat scrise si minunat
cugetate". Eminescu ns nu avea bani nici pentru o fotografie cerut de Negruzzi la Iasi spre a-i pune chipul n tabloul
cu portretele junimistilor.
1879 Satisface din plin cererile repetate ale lui Negruzzi si-i trimite la Iasi poezii care se public n Convorbiri literare: Pajul
Cupidon..., O, rmi, Pe aceeasi ulicoar.., la 1 februarie, De cte ori, iubita.. Rugciunea unui Dac si Att de fraged..,
la 1 septembrie, Afr-i toamn, Sunt ani la mijloc, Cnd nsusi glasul, Freamt de codru, Revedere, Desprtire si
Foaia vested, la 1 octombrie. Creste pasiunea pentru Mite Kremnitz, careia i pred lectii de limba romn si-i ofer
n manuscris poezia Att de fraged. Faptul l alarmeaz pe Maiorescu, dup cum reiese dintr-o nsemnare a criticului
din ziua de 1 iunie: "Grea epoca Eminescu" .
La 6 august moare Stefan Micle. Eminescu scrie Veronici. Vduva lui Micle vine la Bucuresti si-l roag s intervie
pentru urgentarea pensiei sale. mpreun fac planuri de cstorie nerealizabile. Se afund din ce n ce mai mult n
munca de gazetar. n redactie are un rol preponderent, dar obositor.
1880 ntr-o scrisoare ctre Henrieta se plnge c are mult de lucru si c-i bolnav trupeste, dar mai mult sufleteste. Din partea
familiei primeste numai imputri, n special adresate de tatl su. N-are nici timp, nici dispozitie s-l felicite mcar pe
Matei, care-i trimisese invitatie de nunt. Se simte mbtrnit si ar vrea s moar. Nu-si vede capul de datorii. Nu
publica dect o poezie: O, mam.., care apare n Convorbiri literare din 1 aprilie. Negruzzi i scrie imputndu-i c nu-i
mai trimite nici o colaborare. Renunt la cstoria proiectat cu Veronica Micle. Mite Kremnitz afirm c inima
poetului s-a aprins de o nou flacr. Maiorescu precizeaz c e vorba de o doamn Poenaru-Lecca, care-l inspir,
probabil. n poeziile pe care nu le public, dar le citeste la ntlnirile literare saptamnale. Corespondenta cu Veronica
se poarta pe un ton iritat. La 6 decembrie Veronica se plnge lui Hasdeu c Maiorescu l-a determinat pe Eminescu s
nu-si tin fgduiala de a o lua n cstorie.
1881 Scrie la 18 martie, cernd iertare tatlui su, bolnav, c nu poate veni s-l vada. Lucreaz la desvrsirea Luceafrului
si la diversele forme din Mai am un singur dor. n Timpul din 4 octombrie Eminescu public o introducere la seria de
Palavre, anecdote, taclale etc. ale lui E. Baican, iar n numrul de la 10 octombrie se ocup, ntr-un articol de fond, de
nsemnatatea limbii vechi din crtile bisericesti. La 21 noiembrie, cu ocazia dezvelirii statuii lui Eliade, scrie un articol
n care ataca c Eliade este cel dinti scriitor modern al romnilor. Raporturile epistolare cu Veronica devin ncordate
din cauza lui Caragiale, cu care Eminescu se si ceart la serbarea pomului de Crciun de la Mite Kremnitz.
1882 La gazeta, Eminescu este flancat cu ncepere de la 1 ianuarie de un director si un comitet redactional care urma s-i
tempereze avntul sau polemic. Reorganizarea redactiei ns e inoperant, fiindc poetul continua s scrie n stilul su
propriu. La 28 martie semneaz un "prim-Bucuresti" ca recenzie la volumul nti de nuvele publicat de I. Slavici. Nu
public nici o poezie n tot timpul anului. n schimb citeste n mai multe rnduri Luceafrul n sedintele "Junimii" de la
Maiorescu. Mite Krernnitz i-l traduce n nemteste. Este semnalat adeseori n cas la Maiorescu. n seara de 13
septembrie, n absenta poetului, probabil, se citesc "iarasi vecinic frumoasele poezii de Eminescu". In seara de 8
octombrie citeste si corecteaz, mpreun cu Maiorescu, Luceafrul pe care l prezinta slefuit la "Junimea" de la 28
octombrie.
mpacat cu Veronica, i scrie si primeste numeroase scrisori. i comunic planurile pentru viat n comun la Bucuresti.
n cteva rnduri, Veronica a fost pentru scurt timp n Bucuresti. Dar curnd raporturile dintre ei se stric.
1883 n ianuarie, Eminescu este internat pentru ctva vreme n spital. n lipsa lui se citeste la Maiorescu, n dou rnduri,
Luceafrul n limba german, traducere fcuta de Mite Kremnitz. Poezia, n romneste, vede lumina tiparului n
Almanahul societtii studentesti "Romnia jun" din Viena aprut cu mentiunea aprilie.
La 21 decembrie apare la Socec volumul cu poeziile lui Eminescu, avnd o scurt prefat semnat de Titu Maiorescu,
si portretul autorului. Impresie puternic pe lng cele publicate anterior de poet, volumul cuprinde si 26 poezii
inedite.
1885 Apare la Socec editia a doua a volumului de poezii, cu acelasi continut. Convorbirile literare din iulie i public Sara pe
deal. Eminescu continua modesta slujb la bibliotec si pred lectii la scoala comercial. Lipseste n lunile iulie si
august, urmnd o cur la Liman, lng Odesa, de unde scrie cernd bani pentru plata taxelor. La nceputul lunii
septembrie nc nu venise la Iasi. I se d de ctre Editura Socec 500 lei n contul volumului de poezii.
1886 Este mentinut n serviciul bibliotecii, unde ndeplineste roluri sterse: scrie statele de plat, adresele pentru naintarea
lor, diverse circulare pentru restituirea crtilor mprumutate si pentru convocarea comisiei bibliotecii. Epoca ilustrat
din 1 ianuarie public Dalila (fragment). n ntregime poezia a aprut postum n Convorbiri literare la 1 februarie 1890.
Albumul literar al societtii studentilor universitari "Unirea", cu data de 15 martie, i public poezia Nu ma ntelegi, iar

Convorbirile literare din decembrie poezia La steaua.

1889 La 3 februarie Eminescu este internat la spitalul Marcuta din Bucuresti si apoi este transportat la sanatoriul Caritas. La
13 aprilie se instituie o curatel pentru asistenta judiciara a bolnavului. In noaptea de 15 iunie, la ora 3, poetul moare n
sanatoriul doctorului Sutu din strada Plantelor, Bucuresti. Ziarul Romnul din 16 iunie anunt la stiri: Eminescu nu
mai este. nmormntarea are loc n ziua de 17 iunie. Corpul defunctului este depus n groap la umbra unui tei din
cimitirul Bellu. n octombrie se d la tipar editia a patra a volumului de poezii de la Socec, cu un studiu al lui
Maiorescu, intitulat: Poetul Eminescu. La 14 octombrie moare la Botosani Henrieta Eminovici, sora care-l ngrijise pe
Eminescu n ultimii si ani de viata. Veronica Micle ncetase din viat nca de la 3 august n chiria unor mici de la
Mnstirea Vratec.
Tot n acest an moare si I. Creanga.

Dimitrie Cantemir
Dimitrie Cantemir (*26 octombrie 1673 - 1723) a fost un domn al Moldovei, crturar
enciclopedist, lingvist i scriitor.
La 26 octombrie 1673 se nate la Siliteni (la sud de Hui, judeul Flciu), ca fiu al
serdarului Constantin i al Anei.
La 15 ani este luat ostatic la Constantinopol, ca zlog al tatlui su pe lng nalta
Poart, nlocuindu-l pe Antioh.
Dup moartea tatlui su este ales domn al Moldovei n 1693, dar Poarta nu-l confirm.
Din 1695 e capuchehaie la Constantinopol, al fratelui su Antioh, acesta fiind ales domn.
Se cstorete cu fiica lui erban Cantacuzino, Casandra, care-i druiete mai muli
copii, ntre care viitorul preot i diplomat rus Antioh Cantemir (1708-1744).
Turcii l-au nscunat pe Dimitrie Cantemir la Iai n 1710, avnd ncredere n el, dar noul
domn - crturar ncheie la Lutk un tratat secret cu Petru cel Mare n 1711, n dorina
eliberrii de sub turci.
Dup doar un an de domnie (1710-1711) se altur lui Petru cel Mare n campania
mpotriva turcilor i plaseaz Moldova sub suzeranitate ruseasc. Dup ce e nfrnt de
turci, neputndu-se ntoarce n Moldova, emigreaz n Rusia, unde rmne cu familia sa.
Moare la Kharkov n [[1723].

Opere principale

Divanul sau glceava neleptului cu lumea, prima oper scris n romn i tiprit la Iai n
1698;
Istoria ieroglific, cea mai important oper literar scris la Constantinopol n romn (17031705). E prima ncecare de roman politic-social.
Hronicul vechimei a roman-moldo-vlahilor, scris in romn (1719-1722), cuprinde istoria noastr
de la origini pn la desclecare. Susine ideea cronicarilor: originea comun a tuturor romnilor.
Istoria Imperiului Otoman (Creterea i descreterea curii otomane), redactat n latin ntre 1714
i 1716 i tradus n englez, francez i german.
Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scris n latin (1714-1716), cnd tria n Rusia, la
cererea
Academiei
din

Descrierea

Moldovei

Structura:
I Partea nti
1.Numele rii
2.Hotarele i cima
3.Apele Moldovei
4.Organizarea teritorial
5.Muni i minerale
6.Cmpii i pduri
7.Animalele slbatic i domestice ale rii

IIPolitica
1.Forma statului
2.Alegerea domnitorului
3.Obiceiuri de nscunare
4.Confirmarea domnitorului
5.Destituirea domnitorului
6.Boierimea
7.Armata
8.Ceremoniile de la curte

Date generale(anul, locul aparitiei)

9.Vntoarea
10.ngroparea domnitorului
11.Legile rii
12Justiia.
13.Veniturile rii
14.Tributul
15.Nobilimea Moldoveneasc
16.Ceilali locuitori
17.Moravurile
18.Logodna i nunta
19.nmormintarea

III.Biserica
1.Religia
2.Erarhia Bisericeasc
3.Mnstirea
4.Limba
5.Alfabetul

Fiind ales membru al Academiei din Berlin(sectia orientalistica) in 1714, la cererea acestei
institutii incepe scrierea cartii Descriptio Moldaviae,terminata in 1716 si publicata 53 de ani mai
tarziu, mai intai in germana(1769-1770), apoi in rusa(1789). In anul 1825, apare in varianta
romana cu titlul Scrisoarea Moldovei, urmata in 1851 de traducerea lui Costache Negruzzi, sub
titlul Descrierea Moldaviei. Materialul e organizat in trei parti: Partea geografica, Partea
politica si Despre cele bisericesti si ale invataturii in Moldova. Cartea devine un adevarat
monument inchinat etnografiei si geografiei unui intreg popor.

Explicarea titlului
Titlu dat de Dimitrie Cantemir operei sale subliniaza ideea sa de a crea o descriere a Moldovei,
cuprinzand o analiza completa, din punctul de vedere geografic, istoric,economic, politic,
etnografic, folcoloric, religioas, administrativ si militar al acesteia, reusind sa realizeze o sinteza
admirabila de factori ce contribuie la individualitatea unui popor.
Astfel, cartea este structurata in trei parti, prima geografica, a doua politica, a treia despre
biserica, limba vorbita, scoli, obiceiuri, relevand calitatile moldovenilor (veselia, ospitalitatea),
defectele (irascibilitatea), diferite rituri si zeitati: Lado, Mano, Zana, Dragaica, Ursitele,
Sanzienele, fiind amintit pentru prima oara mitul Zburatorului, fiinta supranaturala inzestrata cu o
putere deosebita, aceea de a insufla sentimentul dragostei la tinerele fete. Cartea devine un
adevarat monument inchinat etnografiei si geografiei unui intreg popor.
Modul principal de expunere folosit in realizarea celor trei parti -si anume descrierea- este un
alt argument in explicarea titlului.
Prin complexitatea operei, scriitorul devine primul nostru carturar care preia in sfera
cercetarilor etnografia si folclorul, facand-o cu o vibranta dragoste de tara si cu autentice virtuti
literare.

Impresia generala asupra operei

Cantemir a pus temelia constiintei de sine a culturii romane in calitate de cultura europeana,
intr-o vreme cand Occidentul isi definea el insusi acest spirit european, Dimitrie Cantemir a
traversat experienta unei sinteze personale intre cele doua spatii culturale - oriental si occidental
- si a intuit in profunzime caracteristica europeana a culturii poporului sau. Acesta este meritul
lui cel mai mare.

El a contribuit la constientizarea apartenentei spatiului romanesc la aceasta unitate. Ii

datoram faptul de a fi deschis peste timp arcul de cer care ne situeaza in plina lumina europeana si
ne permite sa pastram activ spiritul critic al culturii romane, consolidata pe linia mediana dintre
Orient si Occident.
Putem constata ca lucrarile lui Dimitrie Cantemir propun un stil erudit si, in general,retoric.
Valoarea lor se impune de lor se impune de la nivelul amplu, documentar, prin idei progresiste,
prin spirit enciclopedic.

Aprecieri critice asupra textului

George Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, 1941:
Prin 1711 Cantemir avea gata o <<Description Moldaviae>> ceruta de Academia din Berlin, ce fu
publicata in traducere germana la Hamburg abia in 1769 si care cuprinde pe scurt de toate,
geografie, fizic, fauna, vegetatie, interesante observatii despre ceremoniile de la curte si obiceiurile
poporului(nunta, inmormantare).
Umanismul lui Cantemir nu formeaza o particularitate a unui om izolat, care a vazut multe tari si
a citit multe carti. Desigur ca ideile lui sociale si politice, ca si cele despre civilizatie intrec pe cele
ale lui Miron Costin si ale stolnicului Cantacuzino, dar ele deriva din acelasi curent cultural care
formeaza scoala umanista romaneasca. Si Miron Costin tradusese si scrisese versuri, incercase sa

descrie frumusetile Moldovei, vazute de pe varful Ceahlaului. Asadar, Dimitrie Cantemir are locul
sau in istoria culturii noastre si nu in afara ei; el este un mare continuator si un varf de munte izolat
de sirul muntilor din tara noastra
Al.Bistriteanu,Creatia populara ca preocupare si izvor de inspiratie la D.Cantemir si N.Balcescu
in Studii si Cercetari de istorie literara si folclor, anul II, 1953, p.40:
O data cu Dimitrie Cantemir notiunea de creatie populara incepe sa capete contur in cultura
noastra: productia colectiva a maselor constituie un domeniu aparte, distinct de acela al gandirii
carturaresti. Istoricul Cantemir foloseste adesea informatia orala, dar stie, in acelasi timp, sa o
deosebeasca de documentul scris.[]Materialul folcloric serveste la cunoasterea psihologiei
maselor populare. Atat in <<Descrierea Moldovei>> cat si in <<Sistema religiei mahomedane>>
definitiile etnografice se fundeaza pe acest material.
P.P.Panaitescu,Dimitrie Cantemir,viata si opera, Bucuresti, 1958, p.256-257:
Chiar si <<Descrierea Moldovei>>, opera lui geografica prin excelenta, se vede bine ca este o
scriere geografica datorita unui istoric. Istoric al romanilor si al turcilor, Cantemir a lasat urme
adanci in cultura istorica a posterioritatii. Nicolae Iorga:Il fut le precurseur de Montesquieu pour la
theorie des revolutions dEmpire ensuite si familiere au XIII-ieme siecle.

Mircea Eliade

Biografia:
1907 Mircea Eliade s-a nscut pe data de 9 martie n Bucureti, Romnia, ca al doilea
fiu al cpitanului Gheorghe Eliade i al Ioanei Eliade. Iniial numele tatlui su a fost
Ieremia, i era originar din Tecuci.
1914

Se mut la Bucureti, unde urmeaz coala din strada Mntuleasa.

1917

Este admis la liceul Spiru Haret.

1921 Pe 12 mai, Mircea Eliade debuteaz cu Inamicul viermelui de mtase. A fost

semnat Eliade Gh. Mircea.
1923 nva italiana pentru a putea citi Papini n original i engleza pentru a-l citi pe
Frazer. ncepe s nvee ebraica i persana.
1925

Eliade este student la filosofie la Facultatea de Litere i Filosofie din Bucureti.

1927

Prima lui vizit n Italia. l viziteaz pe Papini, care l-a influenat n tineree.

1928 n octombrie el absolv Universitatea din Bucureti cu o lucrare despre

Campanella.
1928

Pe 20 noiembrie pleac n India.

1928 ntre 25 noiembrie i 5 decembrie cltorete n Egipt. Pe 26 decembrie el ajunge

la Calcutta.
1930

Din ianuarie pn n septembrie triete n Calcutta unde o ntlnete pe Maitreyi.

1931

Decembrie, Eliade prsete India i se ntoarce la Bucureti.

1933

Mircea Eliade i ia doctoratul cu lucrarea Istorie comparat a tehnicilor Yoga.

1936

ntre iulie i august Eliade cltorete la Londra, Oxford, Berlin

1940

Pleac la Londra ca i ataat cultural.

1941

Din 10 februarie i pn n 1944 este consilier la ambasada din Lisabona.

1945

16 septembrie, se mut la Paris cu fiica lui, Giza.

1948

i ncepe colaborarea la revista Critique, sub comanda lui Georges Bataille.

1949 15 iulie Mircea Eliade face o cltorie n Italia, unde scrie 300 de pagini din
romanul Noaptea de Snziene.
1950

Particip la Congresul Internaional de Istorie a Religiilor din Amsterdam.

1952

n mai pleac n Italia din nou.

1956

Pe 1 Octombrie pleac la Chicago.

1957 Eliade se mut la Chicago ca profesor de istorie a religiilor la Universitatea din

Chicago.
1960

n septembrie Mircea Eliade ia parte la Congresul de istorie a religiilor la Marburg.

1964

Primete titlul de Sewele L. Avery Distinguished Service Professor.

1966

Pe 11 mai devine membru al Academiei Americane de arte i tiine.

1970 August - septembrie viziteaz Suedia i Norvegia i particip la Congresul de

istorie a religiilor.

1977

Mircea Eliade primete premiul Bordin al Academiei Franceze.

1985

Devine Doctor Honoris Causa al Universitii din Washington.

1986 Pe 22 aprilie, la ora 9 am, Mircea Eliade moare i este incinerat a doua zi la
Capela Rockfeller din Hyde Park.

LUCIAN BLAGA
Personalitate impunatoare a culturii interbelice, Lucian Blaga, filosof, scriitor, profesor
universitar, a marcat perioada respectiva prin elemente de originalitate compatibile cu
inscrierea in universalitate. S-a nascut la 9 mai 1895 la Lancram, linga Alba Iulia, intr-o
familie de preoti. Copilaria i-a stat, dupa cum marturiseste el insusi, "sub semnul unei
fabuloase absente a cuvintului", viitorul poet - care se va autodefini mai tirziu "mut ca o
lebada" - neputind sa vorbeasca pina la virsta de patru ani.
Primele clase le-a facut la Sebes (1902-1906), a urmat Liceul "Andrei Saguna" din
Brasov (1906-1914), unde era profesor ruda sa Iosif Blaga, autorul primului tratat
rom^nesc de Teoria dramei. In anul izbucnirii primului razboi mondial si-a inceput studiile
de teologie la Sibiu, pe care le-a finalizat cu licenta in 1917. Intre 1917 si 1920 a
frecventat cursurile Universitatii din Viena, unde a studiat filosofia obtinind si doctorantul.
Revenit in Romnia reintregita, s-a daruit cauzei presei romnesti din Transilvania, fiind
redactor la revistele "Cultura" din Cluj si "Banatul" din Lugoj.

Cariera
la 9 mai 1895 la Lancrm, lng Alba Iulia, ntr-o familie de preoi. Copilria i-a stat, dup
cum mrturisete el nsui, "sub semnul unei fabuloase absene a cuvntului", viitorul
poet - care se va autodefini mai Personalitate impuntoare a culturii interbelice, Lucian
Blaga, filosof, scriitor, profesor universitar, diplomat, a marcat perioada respectiv prin
elemente de originalitate compatibile cu nscrierea n universalitate. S-a nscut trziu
"mut ca o lebd" - neputnd s vorbeasc pn la vrsta de patru ani.
Primele clase le-a fcut la Sebe (1902-1906), a urmat Liceul "Andrei aguna" din Braov
(1906-1914), unde era profesor ruda sa Iosif Blaga, autorul primului tratat romnesc de
teoria dramei. n anul izbucnirii primului rzboi mondial i-a nceput studiile de teologie la

Sibiu, pe care le-a finalizat cu licen n 1917. ntre 1917 i 1920 a frecventat cursurile
Universitii din Viena, unde a studiat filosofia obinnd i doctoratul.
Revenit n Romnia rentregit, s-a druit cauzei presei romneti din Transilvania, fiind
redactor la revistele Cultura din Cluj i Banatul din Lugoj.
n 1926 a intrat n diplomaie ocupnd succesiv posturi la legaiile rii noastre din
Varovia, Praga, Lisabona, Berna i Viena. A fost ales membru al Academiei Romne n
1937. Discursul de recepie i l-a intitulat "Elogiul satului romnesc".
n 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutat temporar la
Sibiu n anii ce au urmat dictatului de la Viena. La Sibiu redacteaz, ncepnd cu 1943,
revista Saeculum, care va aprea un an.
Din 1948, ndeprtat de la catedr, a lucrat n cadrul filialei din Cluj a Institutului de Istorie
al Academiei.
A trecut la cele venice pe 6 mai 1961, fiind nmormntat la Lancrm.

Versuri
Poemele luminii (1919),
Pasii profetului (1921),
In marea trecee (1924),
Lauda somnului (1929),
La cumpana apelor (1933),
La curtile dorului (1938),
Nebanuitele trepte (1943),

Poezii(1962) - volum postum cuprinzind ciclurile Mirabila saminta, Vara de noiembrie ssi
Stihuitorul. Postum au aparut si ciclurile Virsta de fier 1940-1944, Cintecul focului, Corabii
cu cenusa, Ce aude unicornul.

Dramaturgie
Zamolxe, mister pagin (1921); Daria; Fapta; Ivanca; Invierea (1925); Mesterul Manole
(1927); Cruciada copiilor (1930); Arca lui Noe (1944), postum aparind Anton Pann (1964).

Filosofie
Creatia filosofica este grupata in trei trilogii: a cunoasterii (1943), a culturii (1944), a
valorilor (1946). Cea de-a patra, cosmologica, a ramas in stadiul de proiect.
In 1926 a intrat in diplomatie ocupind succesiv posturi la legatiile tarii noastre din
Varsovia, Praga, Lisabona, Berna si Viena. A fost ales membru al Academiei Rom^ne in
1937. Discursul de receptie si l-a intitulat Elogiul satului rom^nesc.
In 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutata temporar la
Sibiu in anii ce au urmat dictatului de la Viena. La Sibiu redacteaza, incepind cu 1943,
revista Saeculum, care va aparea un an.
Din 1948, indepartat de la catedra, a lucrat in cadrul filialei din Cluj a Institutului de Istorie
al Academiei.
aA trecut la cele vesnice pe 6 mai 1961, fiind inmormintat la Lancram.

Liviu Rebreanu

LIVIU REBREANU
(1885-1944)
Liviu Rebreanu (*27 noiembrie 1885, n comuna Trliua, judeul Bistria-Nsud, 1
septembrie 1944, n Valea Mare, judeul Arge) este primul nscut dintr-o serie de 14 copii ai familiei
Vasile Rebreanu, nvtor, i Ludovica din Beclean.

Biografie
1891-1891 Termin coala primar n Maieru.

1895-1899 Absolv gimnaziul n Nsud i Bistria.

1900-1903 Urmeaz cursurile Liceului militar din Sopron.
1903-1908 i continu educaia militar la Academia Militar din Budapesta, devine ofier
la Gyula, post din care i d demisia.
1908-1909 E funcionar n Mgura Ilvei, Vrarea. Debutul literar n revista Luceafrul din
Sibiu. Trece munii i se stabilete n Bucureti. 1910 La cererea guvernului maghiar este
arestat, nchis la Vcreti i extrdat, va fi nchis la Gyula pn n luna august, dup
care se ntoarce la Bucureti.
1911-1919 Devine secretar literar la Teatrul Naional din Craiova unde se cstorete cu
actria Fanny Rdulescu. Debuteaz cu un volum de povestiri Frmntri (1912) urmat
de alte volume de povestiri: Golanii (1916), Mrturisire (1916), Rfuiala (1919).
1920 Public romanul Ion. Blestemul pmntului, blestemul iubirii l consacr drept mare
scriitor i i aduce premiul Academiei Romne.
1922-1944 Faima lui crete dup ce public Pdurea spnzurailor n care ntlnim
acelasi motiv pe care l tratase n povestirea Catastrofa. Romanul este inspirat dintr-un
fapt real, fratele sau Emil, sublocotenent n armata Imperiului Austro-Ungar fiind
spnzurat dup ce a ncercat n timpul primului rzboi mondial s treac de partea
armatei romne. n perioada urmtoare a scris romanele Adam i Eva (pe schema
rencarnrii, apte poveti de dragoste diferite, un roman cu rama), (1925), nuvela
psihologic Ciuleandra (1927), Criorul (1929)(o biografie romanat a criorului
Horia), Rscoala (1932)(un roman epopeic al rscoalei din 1907), Jar (1934), Gorila
(1938), Amndoi (1940). Piesele sale Cadrilul, Plicul i Apostolii sunt considerate de critici
ca fiind sub nivelul artistic al romanelor.

Cri tiinifice
Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936)
Cosmologie i alchimie babilonian (1937)
Comentarii la legenda meterului Manole (1943)
Trait d'histoire des religions (1949)
Le Sacre et le Profane (1956)
Aspects du mythe (1963)
Le mythe de l'eternel retour (1969)
Le Chamanisme et les Techniques archaiques de l'extase (1974)

Opere literare
Maitreyi (1933)
ntoarcerea din rai (1934)
Huliganii (1935)
Domnioara Christina (1936)
Nunt n cer (1938)
Pe strada Mntuleasa (1968)
La ignci (1969)
Noapte de Snziene (1971)
Btrnul i birocratul (1974)
Debutul literar al scriitorului este nuvelistic. Il consemneaza
revista \"Luceafarul\", din Sibiu, condusa de O.Goga si O.Taslauanu, catre
sfirsitul anului 1908, apoi, in anul urmator, revista \"Convorbiri critice\", la
Bucuresti, unde tinarul prozator se stabilise, incercind sa se afirme in viata
literara romaneasca. In anul 1910 este secretar de redactie la \"Falanga
literara si artistica\", condusa de M.Dragomirescu, functie ce o va detine si
la \"Convorbiri critice\". In 1911 este numit secretar al Teatrului National din
Craiova, mai apoi devenind colaborator de baza al lui Emil Girleanu, la acea
data directoral institutiei.
Pina la aparitia primului sau roman, Ion(1920), a publicat citeva volume de
nuvele (Framintari, 1912; Golanii, 1916; Marturisire, 1916; Rafuiala, 1919).
In decembrie 1928 este numit director al Teatrului National din Bucuresti,
functie pe care o va detine vreme de un an. In anul 1932 tipareste, la
Bucuresti, revista \"Romania literara\", care apare pina la 6 ianuarie 1934.
Moare la 1 septembrie 1944 la Valea Mare, in virsta de 59 de ani. Peste citeva
luni va fi deshumat si reinhumat la Cimitirul Bellu din Bucuresti.
Autorul romanului Ion izbuteste practic, gratie unor creatii epice obiective,
neegalate, sa strabata o intreaga etapa evolutiva.
Daca Sadoveanu e rapsodul literaturii romane moderne, Rebreanu e
romancierul ei.
(George Calinescu)
Aparitia lui Rebreanu in literatura il situeaza intre traditie si inovatie. Liviu
Rebreanu incheie epoca literaturii samanatoriste si poporaniste dominata de
idilism si compasiune, si deschide un drum nou, in care scriitorul a asimilat si
s-a integrat viziunii europene dominante a timpului.Predilectia analitica a
scriitorului incepe sa se contureze, pe spatii epice mai intinse, in nuvele care
vorbesc despre efectele umane tragice, pricinuite de primul razboi mondial
(Catastrofa, Itic, Sirul, Dezertor, Calvarul).
In cadrul evolutiei romanului romanesc, se poate vorbi de \"momentul
Rebreanu\". Prozatorul continua si adinceste cercetarea societatii romanesti,
in traditia lui N.Filimon, D.Zamfirescu si I.Slavici, printr-o vasta documentare
si compozitie, printr-un studiu atent de analiza psihologica.
Ne aflam in fata unui scriitor obiectiv, care uimeste prin puterea de a prezenta

viata in complexitatea ei sociala si psihologica, prin personaje surprinse

in \"umila si precara lor realitate sociala\"(Tudor Vianu).
Romanul Ion este primul mare succes al lui Rebreanu. Cartea, deosebit de
apreciata, primeste Premiul Academiei Romane. Reputatia prozatorului se
consolideaza, doi ani mai tirziu , cind scoate romanul Padurea spinzuratilor in
care reia motivul din nuvela Catastrofa, dar inspirat de sfirsitul tyragic al
fratelui scriitorului, Emil Rebreanu, sublocotenent in armata austro-ungara,
executat pentru incercarea de a trece de partea romanilor, in primul razboi
mondial.
Alte romane, Adam si Eva, Ciuleandra, Craisorul, reprezinta preocupari, in
parte izbutite, de largire a investigatiei scriitoricesti. Deosebit este insa
romanul Rascoala(1932), eposul rascoalelor taranesti din 1907 si cronica a
vietii social-economice si politice a Romaniei din preajma rascoalei.
Scrierile care au aparut dupa acel roman prezinta mai putina importanta,
remarcabile sunt insa incercarile dramatice ale scriitorului (Cadrilul si Apostolii
- comedii cu putina substanta dramatica - si Plicul, satira mai viguroasa
impotriva coruptiei administrative a unui oras de provincie) si articole si
interventiile sale in periodicele literare interbelice, reunite in volumul
Amalgam(1943). A fost director al Teatrului National din Bucuresti, presedinte
al Societatii Scriitorilor Romani (din 1925) si membru al Academiei Romane
din 1934 (discursul de receptie - Lauda taranului roman).
L.Rebreanu se distinge in literatura noastra prin realismul viziunii, prin
caracterul social al prozei sale, prin arhitectura riguroasa, desavirsita, in
marele sale creatii, prin \"darul masiv de a crea viata\". (M.Sebastian)

Apostol Bologa
Apostol Bologa este personajul principal al romanului Pdurea spnzurailor, primul erou
din literatura romn ntruchipat de intelectualul ce triete o dram de contiin.Eroul principal
se contureaz n trei ipostaze importante: cea de cetean, cea de romn i cea de om.
Apostol Bologa este fiul aprigului avocat Iosif Bologa ce fusese doi ani ntemniai, i al
Marie, care avea pentru copilul ei o dragoste idolatr i al crui suflet era plin de credin,
reprondu-i chiar daca nu cumva l iubete mai mult pe odrasla mai mult dect pe
Atotputernicul. Astfel copilul Bologa La vrsta de 6 ani are o viziune pe care mama sa o
interpreteaz cape un semn divin i i dirijeaz copilul spre calea preoiei . Acesta dezvolt din
Bologa un caracter fricos, ndoielnic. Dar tatl ntors din armat dezvolt din Apostol un caracter
tenace , accentund latura patriotic n educarea lui, cuvintele lui emblematice fiind s nu uii nici
odat c eti romn. Astfel Bologa primete din partea priniilor lui o educaie contradictorie care
prea solid. Elev la liceul din Nsud triete un experien trist prin moartea tatlui su
considernd c la pierdut pe D-zeu . Am pierdut pe D-zeu, l fulger prin minte.

Student la facultatea de filozofie din Budapesta este dornic de cunoatere dobndind stima
profesorilor pentru inteligena srguina i curajul opiniilor, aici caut certitudini creznd c tiina
i poate oferii un adevr absolut.
Se logodete cu Marta Dansa i din orgoliu dar i din dorina de cunoatere se nroleaz pe
front convins c rzboiul este un adevrat izvor de via cel mai eficace element de seleciune()
pentru c numai rzboiul este adevratul generator de energii .
Romanul debuteaz cu scena spnzurtorii lui Svoboda n care se contureaz ipostaza de
cetean. Toat aceast ipostaz poate fi plasat sub formula omul nu este nimic n afar de stat.
Pe front este viteaz , decorat i captat n Curtea Marial i participnd astfel la
condamnarea lui Svoboda. Momentul n care afl c va fi mutat pe frontul din Transilvania va
genera n sufletul lui adevrat imposibilitate moral, de a lupta mpotriva propriului su neam.
Acum se contureaz a doua ipostaz a eroului cea de romn. Apartenena lui la naiunea
romn va traversa acum contiina eroului. Pentru a traversa situaia limit a existenei sale
Bologa va ncerca s distrug reflectorul rusesc creznd ca n acest fel ca rsplat nu va fi trimis pe
frontul din Transilvania.Generalul Kark refuz rugmintea lui Bologa i emite ipoteza unei viitoare
dezertri. Ia hotrrea de a dezerta dar este rnit i internat n spital iar confruntarea cu moartea l
ngrozete.i mrturisete lui Varga c ideea dezertrii nu l-a prsit pentru c: Lege, datorie,
jurmnt sunt valabile numai pn n clipa cnd i impun o crim fa de contiina dat, nici o
datorie din lume nu are dreptul s calce n picioare sufletul omului.Repartizat la coloana de
muniii din spatele frontului contribuie indirect la crim fa de propriul neam.
Este chemat din nou la Curtea Marial i pus n situaia de a judeca 12 rani romni
nvinuii pentru trdare. Pentru a doua oar se contureaz ipostaza de romn. El hotrte pentru a
doua oar s dezerteze i de aceast dat o i face dei era contient c sublocotenentul Varga l
urmrete. Pleac ntr-o noapte s treac linia frontului dar se rtcete i este prin de o patrul
chiar n sectorul lui Varga, care-l aresteaz. Este judecat i condamnat la moarte. Acum se
contureaz ipostaza lui de om.
Condamnat la moarte eroul se caut pe sine nsui, se elibereaz de teroarea ideilor pure de
zbuciumul sufletesc generat de sentimentul de culpabilitate de povara nesinceritii i a crimei de
existena neautentic i fals. Asistm astfel la un adevrat proces de purificare de mpcare a
eroului cu sine cu ntreaga umanitate cu sine. Acuma mi-e sufletul linitit iubirea mi ajunge cci
iubirea mbrieaz deopotriv pe oameni i pe D-zeu viaa i moartea
n momentul spnzurri, ca i Svoboda la nceputul romanului, Apostol i potrivi singur
treangul cu ochii nsetai de lumina rsritului. Moare n vreme ce n urechi i se stingea glasul
preotului: Primete, Doamne, sufletul robului tu Apostol
Apostol Bologa moare ca un erou al neamului su, din dragoste pentru ara sa, pentru libertate i
adevr, pentru triumful valorilor morale.

Bogdan Petriceicu
Hasdeu
S-a nscut la, n Basarabia i a studiat la universitatea din Kharkov-Harkov. n 1858 se
mut la Iai ca profesor de liceu i bibliotecar. Poate fi considerat ca fiind un pionier al
multor ramuri ale filologiei i istoriei romne.
n 1876 a fost numit director al Arhivelor de Stat din Bucureti, iar din 1878, profesor de
filologie la Universitatea din Bucureti.
Hasdeu a fost de asemenea i un ager politician. ns dup moartea singurei lui fiice,
Iulia, n 1888, a devenit un mistic cu o puternic credin n spiritism. Moare la Cmpina
la 7 septembrie 1907.

Lucrri
Filologie i istorie
La Iai, a publicat Arhiva historic a Romniei (1865-1867) n care multe documente
vechi slavone i romneti au fost publicate pentru prima dat. n 1870 a inaugurat
Columna lui Traian, cea mai bun revist filologic din Romnia. n lucrarea sa Cuvente
den Btrni (2 volume, 1878-1881) a fost primul s contribuie la istoria literaturii apocrife
din Romnia.
n Historia antic a Romnilor (1875), dei incomplet, ncepe investigaiile critice asupra
istoriei Romniei. Hasdeu a editat Psaltirea lui Coresi din 1577, publicnd-o n 1881.
Etymologicum Magnum Romaniae din 1886 a fost nceputul unui dicionar enciclopedic al
limbii romne, dar nu a terminat nici litera B.

Literatur
Lucrrile sale, printre care i o dram, Rsvan i Vidra, dau impresia unei originaliti a
gndirii, iar autorul divagheaz deseori purtat de erudiia sa profund i imaginaia vast.
Bogdan Petriceicu-Hasdeu (1836-1907) basarabean, s-a nscut n Hotin i a nvat n
Rusia (Harkov), i a slujit i ca ofier n armata ruseasc. La 1856, cnd se anex sudul
Basarabiei la Moldova, trecu n acest inut ca s scape de proteciunea ruseasc i ca s
devin cetean romn. Ruii cerur extrdarea lui i-l despuiar de dreptul de motenire
pe care-l avea asupra unor moii ale familiei rmase n partea ruseasc a Basarabiei, dar
mai trziu i s-a recunoscut acest drept pe cale judiciar. La 1857 fu numit membru al
tribunalului din Cahul, dar nu sttu dect apte luni i demision. Veni la Iai unde fu
numit profesor de istorie i fond ntre altele, revista "Din Moldova" (1862-1863) n care,
pe lng istorie, ncerc s scrie poezii lirice, fabule, nuvele, critice etc. Tot atunci fu
numit bibliotecar al universitii, funcie pentru care arat mare rvn, druind chiar
bibliotecii 4 000 de volume. Pe cnd era ministru Al. Odobescu, fu numit membru n
comisia instituit n Bucureti pentru examinarea documentelor mnstirilor nchinate.
Aflndu-se aici, intr n politic militant, fiind partizan al lui Koglniceanu i susintor al
loviturii de stat din 2 mai 1864, apoi membru al partidului naional-liberal i deputat.
Numit n 1878 director general al Arhivelor statului, ntreprinse publicarea documentelor
din Arhiv i a altora privitoare la romni n "Arhiva istoric" i "Cuvente den btrni".
Atunci (1878) fu numit profesor la universitatea din Bucureti pentru filologia comparativ,
n care calitate tipri o parte din leciile sale pline de originalitate i de cunotine vaste
asupra literaturilor strine i asupra limbii romne.
n 1877 fu ales membru al Academiei. n aceast calitate, el fcu rapoarte interesante
asupra diferitelor chestiuni. Activitatea literar a lui Hasdeu e foarte ntins. Vom pomeni
numai lucrrile de cpetenie i mai cunoscute.
A scris nuvele, poezii, piese de teatru. Dintre nuvele citm una satiric "Micua" (1864),
pentru care a avut i n Iai un proces de pres, dar a fost achitat. Volumul de poezii
(1873) cuprinde poezii ocazionale, fabule, poezii sociale i politice, precum i o traducere
din Tristele lui Ovidiu. Cugetri adnci exprimate ntr-o "form dur" cum zice autorul
nsui, versuri scrise n momente de suprare sau chiar de dezndejde: aceasta e opera
poetic a lui Hasdeu care n-a avut un rsunet deosebit. El a caracterizat-o prin
urmtoarele rnduri:
O poezie neagr, o poezie dur, O poezie de granit, Micat de teroare i palpitnd de
ur, Ca vocea rguit pe patul de tortur Cnd o silab spune un chin nemrgini.

Bogdan Petriceicu Hasdeu, personalitate a culturii si a

literaturii romane
Spirit enciclopedic in descendenta lui Dimitrie Cantemir si alui Ion Heliade Radulescu,
poliglot B.P.Hasdeu
a dominat prin vocatia universalitatii cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ca
reprezentant al gandirii stiintifice umaniste, insetat de cunoastere si creatie. El a deschis
drumuri in filologie, folcloristica, istorie, asezand cercetarea acestor domenii intr-un cadru
care nu se va schimba multa vreme.
A desfasurat o prodigioasa activitate gazetareasca, fiind initiatorul a numeroase reviste si
ziare: "Romania" (1858), "Foaia de istorie romana", "Foaia de istorie si literatura" (1860),
"Lumina", "Foaia umoristica Aghiuta" (1863), "Arhiva istorica", "Satyrul" (1866), "Traian",
"Columna lui Traian" (1870), "Revista noua" (1877) s.a.
Principalele sale lucrari, concepute initial in dimensiuni uriase, au ramas, din pacate,
neterminate. Cu toate acestea Hasdeu poate fi considerat parintele filologiei romanesti
moderne. El este cel care formuleaza teoria substratului dacic, proiecteaza si realizeaza
primele trei volume din "Etymologicum Magnum Romaniae" (dictionar al limbii romane
ramas la cuvantul "barbat"). In lucrarea "Principie de lingvistica" este inclusa teoria
privitoare la circulatia cuvintelor, criteriu de apreciere a individualitatii unei limbi. Din vasta
culegere de studii asupra limbii si culturii populare vechi intitulata "Cuvente den batrani"
au aparut doar doua volume si introducerea la cel de-al treilea. Hasdeu studiaza in
aceeasi lucrare folclorul din perspectiva comparatista, extinzandu-si cercetarile pana in
spatiul iranian si sanscrit. Dealtfel, se pare ca Hasdeu este primul care foloseste termenul
de "folclor" in cultura romana, si il defineste ca totalitatea culturii populare, in stransa
legatura cu etnografia. Tot el este cel care a scris "Arhiva istorica a Romaniei" ce
cuprinde culegeri stiintifice de documente istorice, filologice, literare nationale si
internationale.
Ca istoric, este autorul monografiei "Ioan-Voda cel Cumplit", evocare a unui destin
dramatic din trecutul nostru, ce impune prin curajul si demnitatea sa. Lucrarea "Istoria
critica a romanilor", proiectata in cel putin cinci volume, a aparut numai intr-un volum si
partea intai din cel de-al doilea, fiind o ampla sinteza a istoriei si civilizatiei romane.
In domeniul literaturii beletristice a scris nuvela "Duduca Mamuca", republicata ulterior
sub titlul "Micuta", dar si un fragment dintr-un proiectat roman istoric: "Ursita". A scris
versuri romantice, meditative. In creatia dramatica a lasat comedia "Trei crai de la
Rasarit" si drama "Razvan si Vidra". (1867)
Prima drama romantica de inspiratie istorica, "Razvan si Vidra" prezinta o viziune
pasoptista asupra trecutului, in spiritul ideilor "Introductiei" la "Dacia literara". Punctul de
plecare l-a constituit un articol al lui Balcescu despre Razvan-Voda, publicat postum in
"Romania literara" (1852).
Destinul lui Razvan, tigan rob eliberat, este cel al unui erou romantic de exceptie,
evoluand in situatii de exceptie. El va cunoaste de-a lungul celor cinci canturi, cu titluri
semnificative ("Un rob pentr-un galben", "Razbunarea", "Nepoata lui Motoc", "Inca un
pas", "Marirea"), bucuria maririi, dar si amaraciunea caderii. Proiectat pe fundalul sociopolitic al veacului al XVI-lea, Razvan urca treapta cu treapta spre devenirea sa: este mai
intai ofiter de haiduci, apoi ofiter in armata leseasca, hatman si in final domn. Lupta
impotriva prejudecatilor epocii, constituie principalul element al conflictului dramatic de

esenta estica si psihologica, adaugandu-se celui social. Pe masura desfasurarii actiunii,

conflictul social (boieri-popor-domn) ramane in umbra, conturandu-se din ce in ce mai
sustinut cel psihologic, personajel devenind mai complexe si mai individualizate.
Piesa apeleaza la o serie de conventii si teme cunoscute cititorului din literatura
romantica anterioara. Gasim astfel, in piesa, tema saracului imbogatit din intamplare care
refuza bogatia, a stapanului devenit robul robului sau, a celui umil si dispretuit care se
ridica datorita meritelor sale proprii, a razbunarii prin bunatate, etc. Pentru descrierea si
realizarea scenica a acestor situatii dramatice romantice, autorul utilizeaza procedee
retorice, in general declamative si bazate pe exagerari, pe o viziune hiperbolica a
realitatii. Unul dintre cele mai frecvente procedee este "repetitia", cu diversele ei variante:
repetitia unui cuvant ("caci tu, tu ai fost pricina..."), a unui grup de cuvinte la inceputul
unei sintagme sau propozitii dintr-un sir de acelasi fel ("Nici un sprijin, nici un reazam, nici
un scut..."), repetitia unui cuvant prin unul sau mai multe sinonime ("Si-l intinde, si-l anina,
si-l agata.") sau reluarea unui cuvant de la sfarsitul unui vers la inceputul urmatorului.
Razvan, personajul principal, este construit in viziune populara, ca un luptator legendar
pentru dreptate, suferinta personala topindu-se in razvratirea sociala. Ca erou romantic,
el este structurat contradictoriu, inzestrat cu calitati de exceptie, de care este constient
dar neputincios in afirmarea lor, apasat de prejudecatile ce-i ignora virtutile. Astfel, el este
generos, modest, are sentimentul responsabilitatii, dragoste de semeni, sete de libertate,
dezaprobare fata de stapanitorii haini pe care ii uraste, are spiritul datoriei, o iubire
patimasa pentru Vidra, si un patriotism fierbinte ("Fie paine cat de rea/Tot mai dulce mi se
pare/Cand o stiu din tara mea!"); slabiciunea pentru putere si marire, sub influenta Vidrei,
duc la caderea fulgeretoare cu sentimentul inferioritatii rasiale ("Tigan!...Tigan!...").
Hasdeu imbogateste literatura romana cu un personaj feminin de referinta, reflecand
ideile inaintate ale autorului. Vidra este un personaj complex, viguros, o femeie voluntara,
ambitioasa, cu gustul maririi. Apartinand neamului "acelui groaznec barbat/Care numai
c-o-mvancire patru domni a rasturnat" ea infrunta energic prejudecatile sociale si de rasa.
Celelalte personaje sunt impartite in doua "tabere" opuse, pe principul antitezei
romantice. Astfel Sbierea, Ganea, Basota sunt robii averii, ai autoritatii feudale
subordonata marilor latifundiari; iar la polul opus se afla luptatorii pentru libertate sociala,
omenie, demnitate.

Alexandru Lpuneanul
de Costache Negruzzi
Negruzzi este creatorul nuvelei istorice romneti. Nuvela Alexandru Lpuneanul a fost
publicat n primul numr al revistei Dacia Literar n anul 1840. Nuvela lui Negruzzi este o
capodoper, o culme nentrecut pn n prezent.
Adevr i ficiune: n scrierea acestei nuvele Negruzzi s-a inspirat din scieri vechi, mai ales
din cronica lui Grigore Ureche. De aici a luat informaia despre ntoarcerea lui Lpuneanul
mpotriva dorinei marilor boieri i episodul uciderii celor 47 de boieri. Cercetrile recente pun n
lumin faptul c Lpuneanul nici nu a fost un domn att de crud; n realiate nici nu au omort 47
de boieri i c mai aspr era soia sa. Vinovat de acest deformare este ns cronicarul Ureche.
Important ns este, c pornind de la sumare date istorice, Negruzzi -prin talentul i imaginaia saa reuit s creeze o ficiune credibil.
Nuvela nfieaz ntmplri din a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul. Este o
perioad frmntat, tensionat din istoria Moldovei, din cauza luptelor pentru putere.

Structura nuvelei: nuvela este alctuit din patru pri, fiecare avnd un moto
semnificativ.
1. Dac voi nu m vrei, eu v vreu! - ilustreaz hotrrea lui Lpuneanul de a ocupa
tronul mpotriva dorinei marilor boieri
2. Ai s dai sama, doamn! - sunt cuvintele rostite de vduva unui boier i adresate
doamnei Ruxandra, ca o ameninare pentru crimele nfptuite de soul ei
3. Capul lui Mooc vrem! - exprim nemulumirea poporului din cauza numeroaselor dri i
din cauza asupririi boiereti
4. De m voi scula, pre muli am s popesc i eu! - sunt cuvintele lui Lpuneanul, care,
revenit la realitate, i amenin pe cei care voiau s-l clugreasc.
Nuvela are o compoziie echilibrat i a fost asemnat cu a celor patru acte ale unei drame.
Astfel expoziia o reprezint sosirea lui Lpuneanul n Moldova, intriga: aciunile domnitorului
ndreptate mpotriva marilor boieri, punctul culminant: uciderea celor 47 de boieri i a lui Mooc,
iar deznodmntul este moartea lui Lpuneanul.
Alexandru Lpuneanul este un personaj complex, alctuit din lumini i umbre, asemenea
oamenilor adevrai. Cruzimea domnitorului este motivat istoric i psihologic: el i pedepsete pe
marii boieri, care i doreau puterea i pentru c l trdaser n prima domnie. Scopul politicii sale
este centralizarea puterii n minile domnitorului mpotriva tendinelor marii boierimi. Cuvintele
lui Lpuneanul sunt memorabile, exprimnd hotrre i o voin de fier.
Chiar de la nceput domnitorul dovedete vederi progresiste, naintate, rspunznd
boierilor: Voi mulgei laptele rii, dar a venit vremea s mulg i eu pre voi!
Pentru a se rzbuna, domnitorul se preface, simuleaz mpcarea cu marii boieri. De
asemenea i-l apropie pe Mooc. Totui violena i cruzimea lui depesc la un moment dat limitele
normalului n scena uciderii boierilor i a alctuirii piramidei de capete. n caracterizarea
personajului Negruzzi noteaz gesturi, mimica, comportarea, replica: -Bine ai venit boieri, zise
Lpuneanul, silindu-se a zmbi; rspunse Lpuneanul, a crui ochi scnteiar ca un
fulger
i celelalte personaje sunt bine caracterizate (iretenia mitropolitului, care i sugereaz
doamnei Ruxandra s-i otrveasc soul, fr ca el s se implice).
Pentru prima oar n literatura romn Negruzzi caracterizeaz personajul colectiv:
mulimea adunat sub zidurile palatului.

Alexandru Lapusneanul
( rezumat )
Nuvela istorica Alexandru Laspusneanul de C. Negruzzi apare in 1840 si se incadreaza
tematic in categoria lucrarilor inspirate din istorie, pe linia recomandarilor pe care Kogalniceanu le
facea in cunoscuta Introductie la Dacia literara.
Desi literatura romana se afla, pe atunci, in plin proces de formare, Alexandru Lapunseanul
este cea mai valoroasa nuvela istorica, neintrecuta pana acum.
Sursa de inspiratie a constituit-o Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche, capitolul
Cand au omorat Alexandru Voda 47 de boiari. In cateva pagini sunt concentrati cei cinci ani
(1564-1569) al celei de a doua domnii a lui voda Laspusneanul in Moldova. Privita in profunzime

si in esentialitatea ei stricta, nuvela inchide idei si categorii existentiale care o scot din limitele
temporale, asigurandu-i perenitatea: Destin, Vina, Pedeapsa, Rascumparare.
Structural, nuvela este alcatuita din patru capitole, cu tot atatea motto-uri:
Daca voi nu ma vreti, eu va vreu
Ai sa dai sama, doamna!
Capul lui Motoc vrem
De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu
Comparabile cu patru acte ale unei drame si strabatute de puternicul conflict intre domn si
boieri, cele patru capitole ar putea fi rezumate astfel:
Pierzandu-si tronul in prima domnie din pricina tradarii boieresti, Lapusneanu se intoarce cu
oaste otomana, hotarat sa si-l reia. In apropiere de Tecuci, este intampinat de postelnicul
Veverita, vornicul Mooc, spatarul Spancioc si Stroici care il sfatuiesc sa se intoarca deoarece
poporul nu-l vrea. Raspunsul lui Lapusneanu este memorabil: Daca voi nu ma vreti, eu va
vreu () si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi si voi merge ori cu voia, ori fara voia
voastra. Cunoscator al slabiciunilor omenesti, prevazator si viclean, Lapusneanu le da drumul
celorlalti boieri, pastrandu-l pe Mooc, caruia ii spune: Te voi cruta caci imi esti trebuitor, ca
sa ma mai usurezi de vlastamurile norodului. Sunt alti trantori de care trebuie curatit stupul.
In capitolul al doilea, gandurile de razbunare ale voievodului prind viata: cetatile sunt arse,
boierii sunt ucisi la cea mai mica greseala dregatoreasca, la cea mai mica plangere ce i sarata. Privelistea sangeroasa a capetelor spanzurate la poarta cetatii domina emblematic
capitolul al doilea. Intr-una din zile, o vaduva al carei barbat fusese ucis de curand o opreste pe
strada pe doamna Ruxanda cerandu-i sa intervina pentru a se curma varsarea de sange: Ai sa
dai sama, doamna! () ca lasi pre barbatul tau sa ne taie parintii, barbatii si fratii.
Inspaimantata, Ruxanda incearca sa intervina pe langa sangerosul ei sot caruia ii marturiseste ca
ii este frica. Lapusneanu ii promite un leac de frica.
Capitolul al treilea este centrat pe momentul culminant al actiunii: uciderea celor 47 de boieri.
Aceasta este prefatata de sosirea domnitorului la mitropolie, unde, disimulant, acesta tine o
desantata cuvantare prin care-si cere iertare, totul incheiandu-se cu invitarea boierilor la un
ospat, la curtea domneasca. Spancioc si Stroici, presimtind primejdia, fug in Polonia. La
sfarsitul ospatului, conform unui scenariu alcatuit initial cu sange recem 47 de boieri sunt ucisi
de catre lefegiii domnitorului deghizati in servitori. In timpul macelului, Lapusneanu luase pe
Motoc de mana si se trasese langa o fereastra deschisa, de unde privea macelaria ce incepuse.
El radea; iar Motoc, silindu-se a rade ca sa placa stapanului, sitea parul zburlindu-i-se pe
cap.
Intre timp, multimea se adunase la porti si ameninta sa intre in curte. Intrebati de armas ce vor,
oamenii cer capul lui Motoc pe care Lapusneanu li-l da pentru ca sunt prosti, dar multi.
Din capetele mortilor, asezate dupa rang, crudul Lapusneanu face o piramida pe care i-o arata
doamnei ca leac de frica. Vazand privelistea, Ruxanda lesina in timp ce domnul exclama:
Femeia, tot femeie; () in loc sa se bucure, ea se sparie!.
In capitolul al patrulea este evocata moartea domnitorului. Retras in cetatea Hotinului, se
imbolnaveste de lingoare si cere sa fie calugarit, dar isi revine si ameninta. Ruxanda ii da sa bea
otrava aduse de Spancioc si Stroici, punand astfel capat unei domnii tiranice si sangeroase.
In nuvela se imbina, intr-o reusita sinteza, trasaturile a trei curente literare: clasicismul
(echilibrul compozitiei, evolutia conflictului, mesajul, economia de mijloace, realizarea unor
caractere, atitudinea detasata a autorului), romantismul (antiteza angelic-demonic, culoarea de
epoca, surse de inspiratie, personajul principal alcatuit din contraste tari, accentuarea unor
trasaturi) si reaslismul (caracterul pictural al unor scene, imaginea multimii din capitolul al
treilea).

Cu un exceptional talent artistic, autorul a imbinat in nuvela un ascutit simt al istoriei cu taina
patrunderii psihologice.

Ionel Teodoreanu
(1897-1954)
Poate cel mai popular romancier al adolescenilor din perioada interbelic. Romancierul,
cunoscut pentru trilogia sa "La Medeleni" este ieean, fiu al avocatului Osvald
Teodoreanu i al Sofiei. Nscut la 6 ianuarie 1897. Termin Liceul Naional Iai, iar n
1919 obine licena n drept. Profeseaz avocatura, dar e atras de beletristic. Debuteaz
cu schia "Bunicii" (n "nsemnri literare" 1919). Se cstorete, n 1920, cu tefana
Lupacu (scriitoarea tefana Velisar). Debut editorial cu volumul de nuvele "Ulia
copilriei" (1923). Este legat, ca i fratele sau Pstorel, de grupul "Viaa Romneasc",
tutelat de Ibrileanu.
A scris vreo 20 de cri n proz, dar a avut cel mai mare succes de public, mai ales n
rndul tineretului colar, cu romanul masiv "La Medeleni" (1925-1927). Critica a subliniat
prospeimea condeiului su n evocarea copilriei i a adolescenei exuberante.
Clinescu i ironiza stilul ncrcat, uor baroc poreclindu-l "Metaforel" i i desfiineaz n
"Istoria literaturii romane" cele trei romane. Presarnd cele trei pri ale crii cu
ntmplri din propria via, se pierde subtil n analiza sufletului omenesc. Creeaz
cteva tipuri memorabile de fete (Olgua, Monica). Romanul eman via, nvluind
cititorul ntr-un farmec de poezie. E un minunat evocator al vieii i gndirii copiilor, mici i
mari. A mai scris romanele: "Bal mascat", "Fata din Zlataust", "Lorelei", "Golia", "Turnul
Milenei", "Fundacul Varlamului" etc., precum i scrierile memorialistice "n casa bunicilor",
"Masa umbrelor".

Ion Minulescu (1881 - 1944)

Note Bibliografice
Nscut6 ianuarie 1881
Bucuresti
Murit
11 aprilie 1944

Bucuresti, nmormntat la Bellu

Tabel cronologic
1881 n noaptea de 6 spre 7 ianuarie se naste Ion Minulescu, in Bucuresti, strada Covaci nr.
15. Viitorul poet va copilri la Slatina, de unde e originar mama sa, Alexandrina Ciuc,
fiic a unui caval. Foarte tnr cnd rmne vduv, Alexandrina Ciuc se va recstori
nu peste mult timp de la moartea sotului cu Ion Constantinescu, cpitan de cavalerie.
1887 ncepe cursul primar la Pitesti.
1891 ncepe liceul in acelasi oras.
1897 Sub pseudominul (I. M.) Nirvan apar primele productii poetice ale lui Ion Minulescu, inc
elev la Pitesti, in revista "Povestea vorbei".
1898 Sub semntura I. Minulescu-Nirvan, tnrul poet public in "Foaia pentru toti".
1899 Dup ce si-a incheiat studiile liceale (clasa a VI-a si a VII-a le trece intr-un an, la
pensionul particular "Brnz si Arghirescu" din Bucuresti), Ion Minulescu si ia
bacalaureatul.
1990 Poetul pleac la Paris spre a urma dreptul. Va renunta ins curnd la studiile juridice,
fascinat de viata boemei artistice pariziene. Acum ia Minulescu cunostint de literatura
simbolist, citind cu pasiune pe Baudelaire, Nerval, Aloysius Bertand, Lautramont,
Verlaine, Rimbaud, Laforque etc.
1904 Ion Minulescu se intoarce in tar. l gsim printre scriitorii care frecventeaz cafeneaua
Kubler (D. Anghel, St. O. Iosif, Ilarie Chendi, P. Cerna etc.).
1905 Public versuri si fragmente de proz (Din jurnalul unui pribeag) in revista "Viata nou" a
lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai insemnate ale miscrii simboliste.
1906 Ion Minulescu incepe s publice parte dintre versurile ce vor compune Romantele pentru
mai trziu in revista "Viata Literar si artistic" a lui Ilarie Chendi. Tot in acest an incepe
prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce in colaborare versuri din Albert Samain,
Charles Gurin, H. Bataille, H. de Rgnier, publicate in "Smntorul". Iarna 1906 - 1907
cei doi prieteni o petrec la Constanta, ecourile acestei sederi pe trmurile Mrii Negre
regsindu-se in versurile lor, in minulescianele Romante pentru mai trziu (1908) si in
Fantaziile lui D. Anghel (1909).
1907 l gsim pe Minulescu participnd la "smbetele literare" organizate de "Convorbirile
critice" ale lui Mihail Dragomirescu (din cercul "Convorbirilor critice" mai fac parte, in
aceast perioad, Liviu Rebreanu, Emil Grleanu, Mihail Sorbul, Dim. Nanu etc.). O
poezie a lui Minulescu publicat in "Convorbiri critice" (n orasul cu trei sute de biserici) i
atrage atentia lui I. L. Caragiale care, de la Berlin, i scrie lui Mihail Dragomirescu spre asi arta pretuirea si spre a se interesa de tnrul poet.
1908 Sub directia lui Ion Minulescu apare la 20 martie "Revista celorlalti", de orientare
simbolist. Dintre colaboratori fac parte Mihail Cruceanu, Eugeniu Stefnescu-Est, N.
Davidescu, Eugeniu Sperantia. Articolul-program Aprindeti tortele reprezint o reactie
violent, in numele artei innoitoare, mpotriva traditionalismului. Revista si inceteaz
aparitia o dat cu cel de-al treilea numr (10 aprilie 1908). Apare primul volum de versuri
al lui I. Minulescu, Romante pentru mai trziu, cu o copert desenat de Iser, prieten de o
viat al poetului. Apare volumul de povestiri de factur simbolist Casa cu geamuri
portocalii.
1909 Succesul de public (dac nu si de critic) al Romantelor pentru mai trziu determin
publicitatea celei de-a doua editii a volumului, la Biblioteca romneasc enciclopedic
"Socec".
1910 Cunoaste in redactia "Viitorului" (in cadrul creia lucreaz) pe Claudia Millian, viitoarea
lui sotie.
1912 Ion Minulescu scoate a doua sa revist, "Insula", in jurul creia grupeaz colaboratori ca
G. Bacovia, Claudia Millian, Eugeniu Stefnescu-Est, Adrian Maniu, Mihail Cruceanu, D.

Iacobescu, M. Sulescu, N. Davidescu. Revista si inceteaz aparitia - simbolic? - tot

dup al treilea numr (5 aprilie 1912).
1913 Apare volumul de versuri De vorb cu mine nsumi (copert si ilustratii de Iser).
1914 La 11 aprilie se celebreaz cstoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millian (1887 - 1961),
poet simbolist, autoarea volumelor de versuri Garoafe rosii (1914), Cntri pentru
pasrea albastr (1923), ntregire (1936), precum si a unor piese de teatru, intre care
drama Vreau s triesc (1937). Ion Minulescu si Claudia Millian au avut o fiic, pe Mioara
Minulescu, artist plastic inzestrat, care s-a consacrat cu devotiune filial pstrrii
memoriei printilor ei.
1916 - 1918 n timpul rzboiului, sotii Minulescu se refugiaz la Iasi.
1920 Un nou volum de proz al lui Minulescu: Msti de bronz si lampioane de portelan.
1921 Minulescu si face debutul ca autor dramatic: pe scena Nationalului se reprezint Pleac
berzele si comedia intr-un act Lulu Popescu (10 ianuarie).
1922 Romantele pentru mai trziu se tipresc in cea de-a treia editie, la "Cultura national".
Poetul este numit Director General al Artelor in Ministerul Artelor si Cultelor. Va detine
aceast functie pn in 1940.
1924 Apare romanul Rosu, galben si albastru, unul din marile succese literare ale vremii, dup
ce fusese in prealabil publicat in paginile "Vietii romnesti". Se reprezint Omul care
trebuie s moar "grotesc tragic in trei acte", publicat mai trziu, in 1939, sub titlul
Ciracul lui Hegesias.
1926 Se joac o pies caracteristic minulescian: Manechinul sentimental.
1927 Dup o lung intrerupere, Minulescu reapare cu un nou volum de versuri, Spovedanii,
publicat in colectia "Manuscriptum" (textele, in transcriptie autograf, sunt litografiate).
Poemele din aceast culegere in tiraj limitat (1.500 exemplare) vor fi incluse, mpreun cu
altele, in volumul din 1930, Strofe pentru toat lumea. Se reprezint piesa Allegro ma non
troppo.
1928 Minulescu public romanul autobiografic Corigent la limba romn. O nou pies,
relund in manier fantezist motivul lui Don Juan: Amantul anonim. Se acord lui Ion
Minulescu "Premiul national de poezie".
1930 Apare volumul Strofe pentru toat lumea. Apare culegerea de nuvele fantastice Cetiti-le
noaptea.
1931 Un roman cu intentii satirice: Brbierul regelui Midas sau Voluptatea adevrului. I se
reprezint piesa Porumbita fr aripi.
1933 Minulescu public un nou roman: 3 si cu Rezeda 4.
1935 Minulescu adun intr-o elegant plachet traducerile mai vechi realizate in colaborare cu
Dimitrie Anghel (Victor Hugo, Albert Samain, Charles Gurin, Henri Bataille, Henri de
Rgnier).
1936 Apare un volum de Poezii in vechea serie a "Bibliotecii pentru toti", editat de Alcalay, in
care sunt reunite culegerile anterioare de versuri ale lui Ion Minulescu. Sub titlul Nu sunt
ce par a fi Minulescu si adun poeziile din ultimii ani.
1937 Piesa de teatru Nevasta lui Mos Zaharia.
1939 La "Fundatia pentru literatur si art" apare - sub ingrijirea autorului - volumul de Versuri
al lui Ion Minulescu, in seria editiilor "definitive".
1943 Apare o culegere de nuvele (intre care regsim unele din buctile din Cetiti-le noaptea)
sub titlul: Cine-i autorul acestui roman senzational? Se tipreste a doua editie definitiv,
cu adugri, a Versurilor ("Fundatia pentru literatur si art").
1944 La 11 aprilie, in urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu inceteaz din viat in Bucurestii
rvsiti de bombardamentele americane. Este inmormntat la Cimitirul Bellu.

Acuarel

n orau-n care plou de trei ori pe sptmn

Orenii, pe trotuare,
Merg inndu-se de mn,
i-n orau-n care plou de trei ori pe sptmn,
De sub vechile umbrele, ce suspin
i se-ndoaie,
Umede de-atta ploaie,
Orenii pe trotuare
Par ppui automate, date jos din galantare.
n orau-n care plou de trei ori pe sptmn
Nu rsun pe trotuare
Dect paii celor care merg inndu-se de mn,
Numrnd
n gnd
Cadena picturilor de ploaie,
Ce coboar din umbrele,
Din burlane
i din cer
Cu puterea unui ser
Dttor de via lent,
Monoton,
Inutil
i absent...
n orau-n care plou de trei ori pe sptmn
Un btrn i o btrn Dou jucrii stricate Merg inndu-se de mn..