Enigma Otiliei: Costache Giurgiuveanu

Costache Giurgiuveanu este personajul central al romanului pentru ca, direct

sau indirect, el hotaraste destinele celorlalte personaje care se concentreaza in
jurul averii sale, in goana dupa mostenire. El este unchiul lui Felix, cumnat cu
doctorul losif Sima, care avusese o singura sora, casatorita cu Giurgiuveanu, dar
aceasta murise demult. Mult mai tarziu, dupa moartea doctorului, Costache
devenise tutorele lui Felix Sima. Giurgiuveanu estetatal vitregal Otiliei,
deoarecefusese casatorit,a doua oara, cu mama acesteia, care murise si ea, dar
batranul n-o infiase oficial pe fata.
Portretul fizic, realizat prin ochii lui Felix, ca personaj-martor, reliefeaza, prin
caracterizare directa, un personaj ce se apropie de grotesc, un om mititel, putin
adus de spate, cu o chelie de portelan, cu fata spana, buzele galbene de prea
mult fumat, cu ochii clipind rar si moale:
Capul ii era atins de o calvitie totala si fata parea aproape spana si, din cauza
aceasta, patata. Buzele ii erau intoarse in afara si galbene de prea mult fumat,
acoperind numai doi dinti vizibili, ca niste aschii de os. Omul, a carui varsta
desigur inaintata ramanea totusi incerta, zambea cu cei doi dinti, clipind rar si
moale, intocmai ca bufnitele suparate de o lumina brusca, dar privind intrebator
si vadit contrariat.
Aspectul exterior si interior al casei paraginite, aflate aproape in ruina,
ilustreaza indirect - cu toate detaliile descriptive caricaturale ~ avaritia
personajului si un soi de parvenitism, arhitectura casei sugerand "intentia de a
executa grandiosul clasic in materiale nepotrivite". Ca toti avarii, Costache
Giurgiuveanu se teme de orice nou venit, ca de un intrus periculos, un potential
atentator la averea sa, de aceea mai intai il respinge pe Felix.
Caracterizarea indirecta a personajului se face prin acumularea de fapte,
intamplari, vorbe, gesturi, ganduri si atitudini. Micile "ciupeli" fata de Pascalopol,
socotelile incarcate pentru intretinerea lui Felix, obtinerea unor castiguri anuale
prin inchirierea unor imobile pentru studenti, localurile, restaurantele motiveaza,
indirect, avaritia personajului, mai ales ca el se supune unor privatiuni personale
de hrana, imbracaminte ori ingrijiri medicale. De cate ori are prilejul sa manance
de la altii, gesturile sale sunt sugestive pentru lacomia structurala:
Batranul manca cu lacomie, varand capul in farfurie.
Umanizat in avaritia sa de grija paterna pentru Otilia, Cosatache vrea sa-i
construiasca o casa, pentru a-i asigura "fe-fetitei" lui o stabilitate in viitor, dar,
zgarcit pana la absurd, foloseste materiale foarte ieftine ori gratuite, stranse de la
demolari, iar planul arhitectural il face singur, desi nu se pricepe deloc la desen
tehnic. Aduna bani din orice, nu se da in laturi de la nimic pentru a acumula cat
de minore avantaje materiale: vinde cursuri, manuale, seringi, instrumente

medicale pe care le confisca sau le ia pur si simplu de la studentii care stateau la

el cu chirie si care intarziau cu plata acesteia. Banii ii tine in casa, ascunsi in
locuri ferite, temandu-se permanent sa nu-l vada cineva atunci cand umbla la ei,
dar nu ii depune la banca, deoarece avarul trebuie sa pipaie si sa numere mereu
banii, pe care-i iubeste mai mult decat orice pe lume.
Gesturile, balbaiala, raguseala sunt arme de aparare si procedee indirecte
de caracterizare, sugerand reactii provocate de teama de a nu fi jefuit, de a nu fi
pus in situatia sa dea vreun ban cuiva care ii cere. Ciudatenia personajului este
data de glasul "stins" si "ragusit", de duiosiile si emotiile stiute numai de el, cand
isi freca mainile cu "un ras prostesc" sau de atitudinea fata de Otilia pe care "o
sorbea umiiit din ochi si radea din toata fiinta spana cand fata il prindea in bratele
ei lungi".
Tinuta vestimentara ridicola - poarta ciorapi de lana de o grosime "fabuloasa",
"plini de gauri" - si aspectul neingrijit -unghiile netaiate, ghetele de gumilastic,
nadragii largi de stamba colorata prinsi cu sfoara - il plaseaza la granita dintre
tragic si comic, dar accentueaza, indirect, evidenta avaritie si privare de un minim
necesar pentru un trai decent.

Enigma Otiliei: Otilia Marculescu

Ca eroina realista moderna, Otilia este tipica pentru categoria tinerelor
inteligente, cu sensibilitate artistica si atractie catre lux si calatorii in strainatate,
ceea ce ar constitui o componenta importanta a femeii enigmatice dintotdeauna.
Firea captivanta a tinerei este sugerata indirect si de titlul romanului, care scoate
in evidenta un personaj tipic de feminitate tnigmatica si controversata pentru
toate personajele romanului.
Tanara enigmatica este cel mai controversat personaj al romanului, aparand
in opinia personajelor in mod diferit, starnind contradictii surprinzatoare. Mos
Costache o iubeste pe "Otilica", "pe fe-fetita mea". Rationalul Felix vede in Otilia
"o fata admirabila, superioara, pe care n-o inteleg". Pascalopol o priveste pe
Otilia ca pe femeia in devenire, are rabdare cu ea, dar nu distinge "ce e patern si
ce e viril" in dragostea lui pentru tanara, pe care o considera "o artista" si care il
incanta si il emotioneaza, "e ca o randunica". Pentru Stanica Ratiu, Otilia este o
femeie cu "spirit practic", care stie ce vrea si cum sa se descurce in viata:
"desteapta fata!". Aglae o considera "o zanatica", "o dezmatata", "o stricata", care
suceste capul baietilor de familie, deoarece chiar si pe Titi reusise sa-l
cucereasca, iar Aurica o uraste si o invidiaza pentru ca are succes la barbati.
Definita indirect, prin felul de a fi, prin fapte, actiuni, gesiuri, vorbe si ganduri,
Otilia este un personaj complex, cu un comportament derutant, fiind capabila de
emotii puternice, apoi trecand brusc de la o stare la alta, imprastiata si visatoare,
deseori dovedind in mod surprinzator luciditate si tact.
Un procedeu modern de caracterizare a personajelor realiste este mediul
ambiant, camera Otiliei definind-o intru totul prin detaliile cu semnificatii
comportamentale: "o masa de toaleta cu trei oglinzi mobile si cu multe sertare,
[...] un scaun rotativ pentru pian", ceea ce ar putea fi interpretat ca sugestie
pentru firea ei imprevizibila, manifestandu-se aici motivul oglinzilor. Dezordinea
tinereasca a lucrurilor aruncate amestecat peste tot - rochii, palarii, pantofi,
jurnale de moda frantuzesti, carti, note muzicale, papusi -, sugereaza exuberanta
juvenila, un univers spiritual al "ascunzisului feminin", cum afirma in mod direct
naratorul omniscient.

Enigma Otiliei: Familia Tulea

Aglae Tulea este "baba absoluta, fara cusur in rau", asa cum o caracterizeaza
Weissmann, este sora lui Costache Giurgiuveanu, mama a trei copii, Olimpia,
Aurica, Titi si sotia lui Simion Tulea. Portretul fizic este detaliat si are semnificatii
indirecte pentru portretul moral, fiind conturat in mod direct, tot prin ochii lui Felix,
in ipostaza de personaj-martor: "cu parul negru pieptanat bine intr-o coafura
japoneza", cu fata "galbicioasa", cu "buzele subtiri", cu nasul incovoiat, obrajii
brazdati de cute adanci sugereaza, indirect, ura, veninsi invidie. Gesturile,
mimica, limbajul si intreg comportamentul, evidentiaza, indirect, o femeie
proasta, acra si vulgara, limitata in gandire si, ca toti membrii familiei Tulea,
lipsita total de fantezie si de capacitate creativa.
Simion Tulea este sotul Aglaei si tatal celor trei copii, Olimpia, Aurica si Titi.
Fost mecanic, acum pensionar, devine senil si apatic, evoluand treptat spre
nebunie. Starea lui se manifesta prin crize de melancolie sau, dimpotriva, de
agitatie, devine obsedat de mancare, se crede Iisus Hristos, lucreaza la gherghef
fete pentru perne decorative, picteaza tablouri, copiind carti postale ilustrate.
Toate acestea o lasa total indiferenta pe sotia lui, pe care o interesau numai
banii, asa cum noteaza naratorul: "Aglae avea destula avere, stransa din chiar
banii lui Simion, privat sistematic de orice placeri". PortretuI fizic este conturat in
mod direct prin ochii lui Felix, inca de lainceputul romanului. Simion Tulea este
"un barbat in varsta, cu papuci verzi in picioare si cu o broboada pe umeri ", cu
mustati "pleostite si un mic smoc de barba".
Aurica Tulea este fiica cea mica a Aglaei, conturata in antiteza cu feminitatea
si delicatetea Otiliei, supusa de la inceput si pana la sfarsit unui automatism
psihologic si intruchipeaza tipul fetei batrane. Mediul ambiant evidentiaza
trasaturi tipice ale personajului realist. Avida dupa barbati, este obsedata de
maritis si vede in oricine un posibil pretendent, fara sa ia in considerare
dragostea, sentiment indestructibil intr-o casnicie.
Titi Tulea este mezinul familiei Tulea, un tanar neputincios, incapabil de a
gandi ceva creativ.
Descrierea detaliata a infatisarii lui Titi este facuta de Felix, cu prilejul primei sale
vizite la familia Tulea. Tanarul era "mai in varsta decat Felix cu cativa ani", avea
"o usoara mustata si barbia despicata in doua", semanand cu Simion la
barbisonul abia schitat de cateva fire de mustata.
Olimpia Tulea (Ratiu) este fata cea mare a familiei Tulea si sotia lui Stanica
Ratiu. Portretul fizic evidentiaza elementul genetic in descendenta masculina si
sugereaza, ca procedeu artistic de caracterizare indirecta, firea calma a a femeii:
"Olimpia semana in chip izbitor cu Simion si cu Titi, avand barbia despicata la fel,

in doua, in chip suparator pentru o femeie. Era maslinie la fata si cam

planturoasa, si cativa peri ii conturau o usoara mustata. Sprancenele, ca si la
Titi, erau imbinate viguros deasupra nasului".
Relatiile dintre membrii familiei Tulea sunt degradate, lipsite de sinceritate si
de legaturi afectuoase, asa cum remarca Felix: "Curioasa familie [...]. Niciunul nu
are cea mai mica iubire pentru ceialalt, toti se barfesc si se urasc".

Enigma Otiliei: Leonida Pascalopol

Leonida Pascalopol, personaj secundar si realist, este tipic pentru categoria

moierilor si, mai nou, a burgheziei aflate in plina ascensiune la inceputul
secolului al XX-lea. Moierul are capacitatea de a se adapta noilor conditii
economice si, fara a fi tributar uzanelor traditionale, cultiva pamanturile mosiei
sale din Baragan cu tot felul de plante ori cereale pe care le exporta, aceasta
abilitate in afaceri incluzandu-l in burghezia epocii.
Portretul lui Pascalopol este prezentat in mod direct cititorilor prin ochii lui
Felix, care vede "un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totusi
evitand impresia de exces, carnos la fata si rumen ca un negustor, insa elegant
prin finetea pielii si taietura englezeasca a mustatii carunte. Parul rar dar bine
ales intr-o carare care mergea din mijlocul fruntii pana la ceafa, lantul greu de
aur cu breloc la vesta, hainele de stofa fina, parfumul discret in care intra si o
nuanta de tabac, toate acestea reparau cu desavarsire, in apropiere,
neajunsurile varstei si ale corpolentei". Detaliile trasaturilor fizice sugereaza,
totodata, structura morala a personajului, care atesta o educatie solida,
inteligenta, bun gust, eleganta si distinctie, conturand astfel, un burghez rafinat.
Comportamentul, gesturile si atitudinile personajului contureaza, indirect, un
barbat generos, rafinat, cu gusturi desavarsite, elegant, iar casa mobilata cu
distinctie si pasiunea discreta pentru flaut completeaza un spirit cultivat si plin de
noblete. In biblioteca lui Pascalopol se afla "rafturi intesate cu carti", cuprinzand
volume frantuzesti, nemtesti si englezesti, din domenii diferite, precum si carti de
istorie, filologie, dar mai ales "foarte multa literatura". Generozitatea deloc
ostentativa a moierului se manifesta in diverse situatii, fata de toate personajele
romanului.