Sunteți pe pagina 1din 1

Greierele i furnica

Iar cutia st precis


Chiar pe masa mea de scris.

Ana Blandiana
Dnsul e un greiera
Care-a fugit la ora.
Ce nu-i place dumnealui
n sat nu-i uor s spui,
Dar ntr-o zi l remarc
Pe o banc, ntr-un parc
Zgribulit i mor de fric,
Tot cutnd dup-o furnic.
(Pentru c, nu tiu ce tii,
Greierii-s de mult vestii
C-atunci cnd li-i foame tare,
Cer furnicii de mncare).
Ei, dar, vezi, aici e-aici,
C la ora nu-s furnici.
Dar cnta cu-aa sfial,
C-mi fcui o socoteal
i cnta cu-atta foc,
nct chiar atunci pe loc,
I-am propus aa, hai-hui,
S fiu eu furnica lui.
i, cum accept n grab,
M-am i apucat de treab.
Nici bine n-a acceptat,
M-am grbit i l-am cazat,
Ba-l i transportai discret,
n batist, n poet.
Domiciliul lui acum e
n cutia mea de gume.

Cnd se plictisete-n cas,


Iese la mine pe mas
i se plimb-n sus i-n jos,
Salutnd politicos
Climar, foi n stiv,
Toc, penie, sugativ,
Pentru c, nti s spui,
tia sunt vecinii lui.
i-am uitat s spun: firesc,
Eu am grij s-l hrnesc;
Eu i dau cas i mas,
El cnt i nici c-i pas
C tot ce mi cnt mie
Eu scriu aici pe hrtie;
Cci la tot ce scriu de zor,
El este co-autor.
(Chiar i-acum transcriu fidel
Numai ce mi cnt el.
Dar, fiind analfabet,
l mai stilizez discret!)