Concursuri Internationale Vol 1 PDF

Cuprins
Prefat
a
Introducere
I. Algebr
a si Geometrie
1 Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri
2 Polinoame
44
3 Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice
85
4 Spatii vectoriale si aplicatii liniare
146
5 Spatii euclidiene si operatori liniari
171
6 Geometrie vectorial
a si analitic
a
204
Lucrarea a fost elaborat

a dup
a cum urmeaz
a:
Capitolul 1. Cornel B
aetica
Capitolul 2. Gabriel Mincu
Capitolul 3. Vasile Pop, Ariadna Pletea
Capitolul 4. Vasile Pop
Capitolul 5. Vasile Pop, Ariadna Pletea
Capitolul 6. Vasile Pop, Marcel Roman
Prefat
a
Cartea de fat
a a fost elaborat
a n cadrul proiectului POSDRU/56/1.2/S/32768, Formarea cadrelor didactice universitare si a studentilor n domeniul utilizarii unor instrumente moderne de predare-nv
atare-evaluare pentru disciplinele matematice, n vederea
crearii de competente performante si practice pentru piata muncii.
Finantat din Fondul Social European si implementat de catre Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului, n colaborare cu The Red Point, Oameni si Companii, Universitatea din Bucuresti, Universitatea Tehnica de Constructii din Bucuresti,
Universitatea Politehnica din Bucuresti, Universitatea din Pitesti, Universitatea Tehnica
Gheorghe Asachi din Iasi, Universitatea de Vest din Timisoara, Universitatea Dunarea
de Jos din Galati, Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca, Universitatea 1 Decembrie
1918 din Alba-Iulia, proiectul contribuie n mod direct la realizarea obiectivului general
al Programului Operational Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane - POSDRU si se
nscrie n domeniul major de interventie 1.2 Calitate n nvatamantul superior.
Proiectul are ca obiectiv adaptarea programelor de studii ale disciplinelor matematice
la cerintele pietei muncii si crearea de mecanisme si instrumente de extindere a oportunitatilor de nv
atare.
Evaluarea nevoilor educationale obiective ale cadrelor didactice si studentilor legate de utilizarea matematicii n nv
at
am
antul superior, masterate si doctorate precum si analizarea
eficacitatii si relevantei curriculelor actuale la nivel de performanta si eficienta, n vederea
dezvoltarii de cunostinte si competente pentru studentii care nvata discipline matematice
n universitati, reprezint
a obiective specifice de interes n cadrul proiectului. Dezvoltarea
si armonizarea curriculelor universitare ale disciplinelor matematice conform exigentelor
de pe piata muncii, elaborarea si implementarea unui program de formare a cadrelor
didactice si a studentilor interesati din universitatile partenere bazat pe dezvoltarea si
armonizarea de curriculum, crearea unei baze de resurse inovative, moderne si functionale
pentru predarea-nv
atarea-evaluarea n disciplinele matematice pentru nvatamantul universitar sunt obiectivele specifice care au ca raspuns materialul de fata.
Formarea de competente cheie n matematica si informatica presupune crearea de abilitati
de care fiecare individ are nevoie pentru dezvoltarea personala, incluziune sociala si insertie
pe piata muncii. Se poate constata ns
a ca programele disciplinelor de matematica nu au
ntotdeauna n vedere identificarea si sprijinirea elevilor si studentilor potential talentati la
matematica. Totusi, studiul matematicii a evoluat n exigente pana la a ajunge sa accepte
provocarea de a folosi noile tehnologii n procesul de predare-nvatare-evaluare pentru a
face matematica mai atractiv
a. In acest context, analiza flexibilitatii curriculei, nsotita de
analiza metodelor si instrumentelor folosite pentru identificarea si motivarea studentilor
talentati la matematic
a ar putea r
aspunde deopotriva cerintelor de masa, cat si celor de
elita.
Viziunea pe termen lung a acestui proiect preconizeaza determinarea unor schimbari n
abordarea fenomenului matematic pe mai multe planuri: informarea unui numar cat mai
1
Prefata
mare de membri ai societ

atii n leg
atura cu rolul si locul matematicii n educatia de baza,
n instructie si n descoperirile stiintifice menite sa mbunatateasca calitatea vietii, inclusiv popularizarea unor mari descoperiri tehnice, si nu numai, n care matematica cea mai
avansata a jucat un rol hot
ar
ator. De asemenea, se urmareste evidentierea a noi motivatii
solide pentru nv
atarea si studiul matematicii la nivelele de baza si la nivel de performanta;
stimularea creativit
atii si formarea la viitorii cercetatori matematicieni a unei atitudini deschise fata de nsusirea aspectelor specifice din alte stiinte, n scopul participarii cu succes
n echipe mixte de cercetare sau a abordarii unei cercetari inter si multi disciplinare;
identificarea unor forme de preg
atire adecvata de matematica pentru viitorii studenti ai
disciplinelor matematice n scopul utilizarii la nivel de performanta a aparatului matematic
n construirea unei cariere profesionale.
Introducere
Concursurile de matematic
a, nationale si internationale pentru elevi au o traditie
ndelungata, primul concurs international fiind organizat la initiativa Romaniei, n
Romania n anul 1959 (Olimpiada Internationala de Matematica). In toti acesti ani, la
nivelul matematicii preuniversitare s-a ajuns la o programa de concurs comuna, unanim
acceptata de toate t
arile participante la OIM (n prezent peste 120 de tari) iar concursul reprezint
a pentru multi dintre participanti cel mai important test de verificare al
nivelului preg
atirii matematice si n acelasi timp un barometru pentru nivelul matematicii
competitionale al t
arii din care provin.
Este de dorit ca si la nivel universitar competitiile internationale sa urmeze modelul
OIM, n special ca form
a de organizare si ca programa de concurs general acceptata si
cunoscuta.
La nivel universitar concursurile de matematica s-au desfasurat foarte mult timp doar
la nivel national n diverse t
ari si n multe cazuri sporadic. Cea mai veche competitie
nationala cu desf
asurare nentrerupt
a este concursul Putnam, organizat n Statele Unite
ale Americii ncep
and cu anul 1938. In Romania, Concursul National Studentesc Traian
Lalescu s-a desf
asurat la mai multe discipline, s-a ntrerupt n perioada 1992-2006 si a
fost reluat din 2007 la matematic
a.
Cea mai important
a competitie internationala de matematica pentru studenti este
IMC (International Mathematics Competition for University Students) care se organizeaza
itinerant din 1994 fiind echivalentul Olimpiadei Internationale de Matematica la nivel
universitar. In ultimii ani la aceast
a competitie participa peste 300 de studenti din peste 70
de universitati si peste 30 de t
ari. Competitia este individuala iar fiecare echipa reprezinta o
universitate (nu o tar
a). Dificultatea problemelor date n concurs este deosebit de ridicata,
iar rezultatul este edificator: concursul se desfasoara pe durata a doua zile si se dau 5 sau
6 probleme n fiecare zi.
Incepand din 2007 se desf
asoar
a Concursul International Studentesc SEEMOUS (South
Eastern European Mathematical Olympiad for University Students), analogul Olimpiadei
Balcanice de Matematic
a pentru elevi, la care au participat n fiecare an studenti de la
universitati din Rom
ania (Bucuresti, Cluj-Napoca, Iasi, Timisoara).
Aceasta culegere de probleme a fost gandita pentru a pune la dispozitia studentilor
din Romania un material necesar pentru o buna pregatire matematica n vederea ridicarii
nivelului preg
atirii obisnuite la nivel competitional (national sau international). La
elaborarea c
artii au fost implicati profesori cu experienta la concursurile nationale si
internationale studentesti.
In elaborarea programei care st
a la baza culegerii am decis, dupa discutii cu
reprezentanti ai majorit
atii universit
atilor din tara, sa folosim curricula concursurilor
internationale de matematic
a la care studentii de la universitatile din Romania participa
cel mai frecvent.
Problemele au fost mp
artite pe teme n 14 capitole:
3
Introducere
Algebra - capitolele 1 si 2,
Algebra liniar
a - capitolele 3, 4, 5,
Geometrie analitic
a - capitolul 6,
Analiza real
a (functii de o variabil
a) - capitolele 7, 8, 9,
Analiza matematic
a (functii de mai multe variabile) - capitolul 10,
Siruri si serii de functii - capitolul 11,
Functii complexe - capitolul 12,
Matematici discrete - capitolele 13 si 14.
Fiecare capitol ncepe cu o prezentare a notiunilor si rezultatelor necesare rezolvarii
problemelor, urmat
a de un num
ar suficient de probleme rezolvate, unele clasice, dar semnificative, altele pentru antrenament si altele selectate din concursurile internationale sau
nationale ale altor t
ari ca: Rusia, Franta, Iran, S.U.A., Ungaria, Cehia, Israel.
Culegerea contine peste 600 de probleme cu rezolvari complete, o lista de peste 50 de
titluri bibliografice (c
arti editate n tara sau n strainatate), precum si o lista de adrese
de Internet ale diverselor concursuri internationale studentesti. Dupa cunostinta autorilor
aceasta culegere este prima n lume care trateaza o astfel de tematica la modul general,
nefiind dedicat
a doar unui anumit concurs.
Fiecare capitol al culegerii a fost elaborat de unul sau doi dintre cei 11 autori si fiecare
a putut contribui cu probleme la orice alt capitol. De coordonarea ntregii culegeri si
finalizarea ei s-au ocupat conf. dr. Vasile Pop de la Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca
si conf. dr. Cornel B
aetica de la Universitatea din Bucuresti.
Capitolul 1
Structuri algebrice: monoizi,

grupuri, inele, corpuri
Definitii si rezultate
Legi de compozitie. Semigrupuri. Monoizi
Fie M o multime nevid
a. O functie : M M M se numeste lege de compozitie
pe M . Daca nu mention
am altfel, legea de compozitie va fi notata multiplicativ, adica
(x, y) = xy. Dac
a legea de compozitie este asociativ
a, adica (xy)z = x(yz) pentru orice
x, y, z M , atunci (M, ) se numeste semigrup. Daca n plus exista un element neutru
e M , adic
a xe = ex = x pentru orice x M , atunci semigrupul M se numeste monoid.
Daca nu exist
a nici un pericol de confuzie, n loc de (M, ) vom scrie simplu M .
Daca M este monoid, atunci multimea U (M ) = {x M | x este simetrizabil} este grup
cu legea de compozitie indus
a din cea a lui M si se numeste grupul unit
atilor lui M .
0
0
Fie M un monoid si M o submultime nevida a sa. Daca M este monoid n raport cu
legea indusa (echivalent, xy M 0 pentru orice x, y M 0 si elementul identitate al lui M
se afla n M 0 ), atunci M 0 se numeste submonoid al lui M .
Daca S, S 0 sunt semigrupuri si f : S S 0 o functie cu proprietatea ca f (xy) = f (x)f (y)
pentru orice x, y S, atunci f se numeste morfism de semigrupuri. Daca M, M 0 sunt
monoizi, iar f : M M 0 este o functie cu proprietatea ca f (xy) = f (x)f (y) pentru orice
x, y M si f (e) = e0 , unde e, e0 sunt elementele identitate ale celor doi monoizi, atunci f
se numeste morfism de monoizi.
Grupuri
Daca G este un grup multiplicativ, atunci, daca nu se precizeaza altfel, elementul neutru
se noteaza cu e (sau cu 1).
Ordinul unui element g al unui grup se noteaza ord(g) si este cel mai mic numar natural
nenul n cu proprietatea c
a g n = e.
Daca G este grup finit, atunci ord(g) | |G|.
Fie G grup si H G, H 6= . Atunci H se numeste subgrup al lui G daca pentru orice
x, y H avem c
a xy 1 H.
Scriem ca H este un subgrup al lui G astfel: H G.
Un subgrup H al lui G se numeste propriu daca H 6= G.
Daca X este o submultime a unui grup G, atunci intersectia tuturor subgrupurilor lui
G care contin pe X se numeste subgrupul generat de X si se noteaza cu hXi.
Fie G un grup si H G. Dou
a elemente x, y G se numesc congruente modulo H la
5
stanga (respectiv, la dreapta) dac

a x1 y H (respectiv, xy 1 H). Ambele relatii de
congruenta modulo H sunt relatii de echivalenta.
Notam cu (G/H)s (respectiv, (G/H)d ) multimea claselor de resturi pentru relatia de
congruenta la st
anga (respectiv, la dreapta) modulo H si avem ca |(G/H)s | = |(G/H)d |.
Fie [G : H] = |(G/H)s | = |(G/H)d |; [G : H] se numeste indicele lui H n G.
Teorema lui Lagrange. Fie H K G. Atunci [G : H] = [G : K][K : H].
Lema lui Poincare. Fie H, K G. Atunci [G : H K] [G : H][G : K]. Daca
[G : H] < si [G : K] < , atunci [G : H K] = [G : H][G : K] daca si numai daca
G = HK.
Fie H G. Dac
a xHx1 = H pentru orice x G sau echivalent, (G/H)s = (G/H)d ,
atunci H se numeste subgrup normal.
Scriem ca H este subgrup normal al lui G astfel: H E G.
In acest caz, pe multimea G/H = (G/H)s = (G/H)d se defineste o structura de grup.
G/H se numeste grupul factor al lui G prin subgrupul normal H.
Fie H E G. Aplicatia p : G G/H, p(a) = a
pentru orice a G, este morfism de
grupuri si se numeste proiectia canonic
a.
Grupurile factor au urm
atoarea proprietate de universalitate: fie G, G0 doua grupuri, H
subgrup normal al lui G si f : G G0 morfism de grupuri cu proprietatea ca H Ker f .
Atunci exist
a si este unic un morfism de grupuri f : G/H G0 care satisface conditia
f p = f , unde p : G G/H este proiectia canonica.
Un subgrup propriu H al lui G se numeste subgrup maximal daca pentru orice K G
cu H K, rezult
a c
a K = H sau K = G.
Fie Z(G) = {x G | xg = gx pentru orice g G}. Multimea Z(G) se numeste centrul
grupului G si este subgrup normal al lui G.
Daca H G, atunci CG (H) = {x G | xh = hx pentru orice h H} se numeste
centralizatorul lui H n G. Pentru un element g G, multimea CG (g) = {x G | xg = gx}
se numeste centralizatorul elementului g. Sa observam ca CG (g) si CG (H) sunt subgrupuri
ale lui G.
Un grup G se numeste simplu dac
a singurele sale subgrupuri normale sunt G si {e}.
T
Fie G un grup, H G si HG =
xHx1 . HG se numeste interiorul normal al lui H
xG
n G si este cel mai mare subgrup normal al lui G continut n H. In particular, H E G

daca si numai dac
a HG = H.
Fie G un grup, H G si NG (H) = {x G : xHx1 = H}. NG (H) se numeste
normalizatorul lui H n G si NG (H) este cel mai mare subgrup al lui G n care H este
normal. In particular, H E G dac
a si numai daca NG (H) = G.
Daca H G, atunci CG (H) E NG (H) si NG (H)/CG (H) este izomorf cu un subgrup al
lui Aut(H).
Fie G un grup si x, y G. Definim comutatorul lui x cu y ca fiind elementul
[x, y] = x1 y 1 xy. Elementele lui G de forma [x, y] se numesc comutatori. In general,
produsul a doi (sau mai multi) comutatori nu este neaparat un comutator. Definim
subgrupul comutator al lui G ca fiind subgrupul generat de toti comutatorii lui G si l vom
nota cu G0 (se mai noteaz
a si cu [G, G]). Sa observam ca G/G0 este un grup comutativ,
numit abelianizatul lui G. Mai mult, daca H E G, atunci G/H este abelian daca si numai
daca G0 H.
Daca X este o multime nevid
a, multimea bijectiilor de la X la X este grup cu
compunerea functiilor. Acest grup se numeste grupul simetric al multimii X si se noteaza
cu S(X). Elementele lui S(X) se numesc permut
ari. Daca X = {1, . . . , n}, atunci S(X)
se noteaza cu Sn . Subgrupul lui Sn care consta din toate permutarile pare se noteaza cu
Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri
An si se numeste grupul altern de grad n.

Un grup finit G se numeste p-grup, unde p este numar prim, daca |G| = pn , n N . In
acest caz, Z(G) 6= {e}.
Fie G un grup finit si p un num
ar prim cu proprietatea ca p | |G|.
Un subgrup H al lui G cu |H| = pm , m N , se numeste p-subgrup. In cazul n care
(p, [G : H]) = 1, H se numeste p-subgrup Sylow.
Multimea p-subgrupurilor Sylow ale lui G se noteaza Sylp (G).
Teoremele lui Sylow. Fie G un grup finit si p un numar prim cu proprietatea ca p | |G|.
(i) G contine un p-subgrup Sylow.
(ii) Orice dou
a p-subgrupuri Sylow sunt conjugate, adica daca P1 si P2 sunt p-subgrupuri
Sylow, atunci exist
a x G astfel nc
at P2 = xP1 x1 .
(iii) Daca np este num
arul p-subgrupurilor Sylow ale lui G, atunci np 1 (mod p),
np = [G : NG (P )] si np | [G : P ] pentru orice p-subgrup Sylow P .
Inele
Prin inel vom ntelege o multime R nzestrata cu doua legi de compozitie: adunarea
+ si nmultirea , astfel nc
at (R, +) este grup abelian, iar nmultirea este asociativa
si distributiv
a la st
anga si la dreapta fata de adunare. Daca, n plus, exista un element
neutru pentru nmultire (notat de obicei cu 1), atunci (R, +, ) se numeste inel unitar.
Daca R si S sunt inele, un morfism de inele f : R S este o functie pentru care
f (a + b) = f (a) + f (b) si f (ab) = f (a)f (b) pentru orice a, b R. Daca R si S sunt
inele unitare si morfismul de inele f : R S verifica si f (1R ) = 1S (unde 1R si 1S sunt
elementele identitate la nmultire pentru R si S), atunci f se numeste morfism unitar de
inele. Daca R si S sunt inele unitare, atunci, daca nu precizam altfel, prin morfism de inele
de la R la S se ntelege morfism unitar.
Pentru orice submultime nevid
a A a unui inel R se noteaza CR (A) = {r R | ra = ar
pentru orice a A} si se numeste centralizatorul lui A n R. In particular, CR (R), care se
noteaza cu Z(R) (sau C(R)), se numeste centrul lui R.
Fie R un inel unitar. Un element x R se numeste inversabil la st
anga (respectiv la
dreapta) dac
a exist
a y R astfel nc
at yx = 1 (respectiv xy = 1). Elementul y se numeste
invers la st
anga (respectiv la dreapta) al lui x. Daca x este inversabil la stanga si la dreapta,
atunci se numeste element inversabil.
Fie R un inel. Un element a R se numeste divizor al lui zero la st
anga (respectiv la
dreapta) dac
a exist
a b R, b 6= 0, astfel ncat ab = 0 (respectiv ba = 0). Daca a este divizor
al lui zero la st
anga si la dreapta, atunci se numeste divizor al lui zero. (De exemplu, 0
este divizor al lui zero.) Un element care nu este divizor al lui zero nici la stanga si nici
la dreapta se numeste nondivizor al lui zero sau element regulat. Un inel fara divizori ai
lui zero la st
anga si la dreapta (diferiti de 0) se numeste inel integru. (Echivalent, daca
ab = 0, atunci a = 0 sau b = 0.) Un inel integru comutativ (cu 0 6= 1) se numeste domeniu
de integritate.
Fie R un inel si x R. x se numeste nilpotent daca exista un n N astfel ncat
xn = 0. Cel mai mic n cu proprietatea ca xn = 0 se numeste indicele de nilpotenta
al lui
x. Elementul x se numeste idempotent daca x2 = x.
Fie R un inel si I R, I 6= . I se numeste ideal st
ang (respectiv ideal drept) al lui R
daca x y I pentru orice x, y I si ax I (respectiv xa I) pentru orice a R, x I.
Daca I este si ideal st
ang si ideal drept, atunci se numeste ideal bilateral. Daca R este inel
comutativ, atunci cele trei definitii de mai sus coincid si spunem ca I este ideal.
Daca I este ideal bilateral n inelul R, notam cu R/I inelul factor. Aplicatia p : R R/I,
p(a) = a
pentru orice a R, este morfism de inele si se numeste proiectia canonic
a.
Inelele factor au urm

atoarea proprietate de universalitate: fie R, R0 doua inele, I ideal
bilateral al lui R si f : R R0 morfism de inele cu proprietatea ca I Ker f . Atunci
exista si este unic un morfism de inele f : R/I R0 care satisface conditia f p = f , unde
p : R R/I este proiectia canonic
a.
Daca R este un inel si I J dou
a ideale bilaterale ale sale, atunci exista un izomorfism
canonic R/I
J/I ' R/J.
Fie R un inel comutativ si P R un ideal.
P se numeste ideal prim dac
a P 6= R si ab P implica a P sau b P , unde a, b R.
Echivalent, R/P este domeniu de integritate.
P se numeste ideal maximal dac
a P 6= R si nu exista un alt ideal propriu al lui R care sa
contina strict pe P . Echivalent, R/P este corp.
Pentru un inel R se vor folosi urm
atoarele notatii:
U (R) = multimea elementelor inversabile din R,
D(R) = multimea divizorilor lui zero din R,
N (R) = multimea elementelor nilpotente din R,
Idemp(R) = multimea elementelor idempotente din R,
Spec(R) = multimea idealelor prime ale lui R,
Max(R) = multimea idealelor maximale ale lui R.
Daca I si J sunt ideale (st
angi, drepte, bilaterale) n inelul R, notam cu IJ multimea
elementelor lui R de forma x1 y1 +. . .+xn yn , cu n N , x1 , . . . , xn I si y1 , . . . , yn J, iar
cu I +J multimea elementelor lui R de forma x+y, cu x I si y J. Atunci IJ, respectiv
I + J, este ideal (st
ang, drept, bilateral) al lui R si se numeste produsul, respectiv suma,
idealelor I si J. Puterile I n ale idealului I se definesc recurent prin I 1 = I si I n = II n1
pentru n 2.
Un ideal (st
ang, drept, bilateral) al lui R se numeste ideal nilpotent daca exista n N
cu proprietatea c
a I n = 0.
Prin R[X] vom nota inelul polinoamelor n nedeterminata X cu coeficienti ntr-un inel
R. Inelele de polinoame au urm
atoarea proprietate de universalitate: pentru orice morfism
de inele f : R S si pentru orice s S, exista si este unic un morfism f : R[X] S
astfel ncat f = f (unde : R R[X], (a) = a pentru orice a R, este morfismul
canonic) si f (X) = s.
Daca f R[X], atunci prin grad(f ) notam gradul lui f .
Daca I este ideal (st
ang, drept, bilateral) al lui R, atunci prin I[X] notam multimea
polinoamelor din R[X] cu toti coeficientii n I. Se observa ca I[X] este ideal (stang, drept,
bilateral) al inelului R[X].
Prin Mn (R), n N , not
am inelul matricelor patratice de ordin n cu coeficienti ntr-un
inel R.
Daca I este un ideal (st
ang, drept, bilateral) al lui R, atunci se noteaza cu Mn (I) multimea
matricelor cu toate elementele n I. Se observa ca Mn (I) este ideal (stang, drept, bilateral)
al lui Mn (R).
Are loc si o reciproc
a: orice ideal bilateral al lui Mn (R) este de forma Mn (I), cu I ideal
bilateral al lui R.
Fie R un inel comutativ si unitar. Prin R[[X]] vom nota inelul de serii formale n
nedeterminata X cu coeficienti n R. Daca f = a0 + a1 X + este o serie formala nenula,
atunci ordinul lui f se noteaz
a cu ord(f ) si este cel mai mic n cu proprietatea ca an 6= 0.
Probleme
Problema 1.1 Fie (M, ) un semigrup finit. Sa se arate ca exista un sir de numere naturale
n1 < n2 < . . . < nk < . . . astfel nc
at pentru orice x M are loc xn1 = xn2 = . . . = xnk =
. . ..
Solutie. Incepem prin a observa c
a daca n semigrupul finit M consideram un element
x, iar (kn ) este un sir strict cresc
ator de numere naturale, atunci putem alege un subsir
(kni ) al sau astfel nc
at elementele xkni , i 1, sa ia toate aceeasi valoare. Aceasta este
evident, deoarece elementele sirului xkn pot lua doar un numar finit de valori. Fie M =
{x1 , . . . , xr }. Aplic
am observatia de mai sus elementului x1 si sirului tuturor numerelor
naturale. Obtinem un sir (ni )i1 de numere naturale pentru care toate puterile xn1 i sunt
egale. Aplic
am acum observatia de mai sus elementului x2 si sirului (ni )i1 . Renotand,
obtinem un sir (ni )i1 pentru care toti xn1 i iau aceeasi valoare si toti xn2 i sunt egali.
Continuand procedeul obtinem dup
a r pasi sirul cautat.
Problema 1.2 Fie (M, +) un submonoid al lui (N, +). Sa se arate ca exista o submultime
finita A a lui N si d, n0 N astfel nc
at M = A {nd | n n0 }.
Solutie. Vom demonstra mai nt
ai urmatoarea
Lem
a. Fie n 2 un num
ar natural si a1 , . . . , an N cu proprietatea ca (a1 , . . . , an ) = 1.
Atunci exist
a n0 N cu proprietatea ca pentru orice x N, x n0 , exista k1 , . . . , kn N
astfel ncat x = k1 a1 + + kn an .
Demonstratie. Inductie dup
a n. Dac
a n = 2, alegem n0 = a1 a2 si consideram sirul de
numere 0 a2 , 1 a2 , . . . , (a1 1) a2 . S
a observam ca termenii sirului dau resturi distincte
la mpartirea cu a1 si fiind n num
ar de a1 vor aparea toate resturile posibile. Daca x n0 ,
scriem x = qa1 + r cu 0 r < a1 . Din cele de mai sus rezulta ca exista l {0, . . . , a1 1}
astfel ncat la2 = q 0 a1 + r. Deci x la2 = (q q 0 )a1 . Daca q q 0 < 0, atunci x < la2 si
rezulta a1 a2 < la2 , adic
a a1 < l, fals. Rezulta ca q q 0 0 si r = la2 + (q q 0 )a1 .
Daca n > 2, not
am b = (a1 , . . . , an1 ) si c = an . Atunci (b, c) = 1 si din cele de mai sus
rezulta ca exist
a n1 N cu proprietatea ca pentru orice x N, x n1 , exista k, l N
astfel nct x = kb + lc. Dar (a1 /b, . . . , an1 /b) = 1 si din ipoteza de inductie rezulta ca
exista n2 N cu proprietatea c
a pentru orice y N, y n2 , exista l1 , . . . , ln1 N
astfel nct y = l1 a1 /b + + ln1 an1 /b by = l1 a1 + + ln1 an1 pentru y n2 .
Consideram n0 = n2 b(1 + c) + n1 si aratam ca pentru orice x n0 exista k1 , . . . , kn N
astfel ca x = k1 a1 + + kn an .
Cum n0 > n1 , exist
a k, l N astfel ca x = kb + lc. Putem presupune ca k n2 , altfel
k < n2 n2 b(1 + c) < x = kb + lc < n2 b + lc n2 bc < lc n2 b < l x =
(k + n2 c)b + (l n2 b)c, scriere n care coeficientii lui b si c sunt numere naturale iar
coeficientul lui b este mai mare sau egal decat n2 . Deci bk = l1 a1 + + ln1 an1 , unde
l1 , . . . , ln1 N. In concluzie, x = kb + lc = l1 a1 + + ln1 an1 + lc si nu avem decat sa
alegem k1 = l1 , . . . , kn1 = ln1 , kn = l pentru a obtine scrierea dorita.
Sa trecem acum la rezolvarea problemei. Fie d cel mai mare divizor comun al elementelor multimii M {0}. Atunci (1/d)M N este submonoid, deci putem presupune
de la nceput c
a d = 1. Scriem M {0} = {a1 , . . . , an , . . .} si notam qn = (a1 , . . . , an )
. . . | qn | qn1 | . . . | q2 | q1 . . . qn qn1 . . . q2 q1 , deci exista t N
astfel ncat qn = qn+1 pentru orice n t. Notam q = qn si cum q|an pentru orice n N ,
10
avem ca q = 1. Deci (a1 , . . . , an ) = 1, unde n t este fixat exista n0 N (conform

lemei) cu proprietatea c
a pentru orice x N, x n0 , exista k1 , . . . , kn N astfel ncat
x = k1 a1 + + kn an {x N | x n0 } M , deci M = A {x N | x n0 }, unde
A = {x M | x < n0 } este n mod evident o multime finita.
Observatie. Din demonstratie rezulta ca elementele multimii A sunt si ele multipli de
d.
Problema 1.3 (i) S
a se arate c
a monoidul (N , ) este izomorf cu monoidul (M2 , ), unde
M2 = {2n + 1 | n 0}.
(ii) Fie M3 = {3n + 1 | n 0} si M5 = {5n + 1 | n 0}. Sa se arate ca (M3 , ) si (M5 , )
sunt monoizi si c
a oricare doi dintre monoizii (N , ), (M3 , ) si (M5 , ) sunt neizomorfi.
Solutie. (i) Definim f : N M2 astfel: daca n = 2k m, k N si m impar, atunci
= m. Este usor de v
azut c
a f este izomorfism de monoizi.
(ii) Este imediat c
a M3 si M5 sunt monoizi n raport cu operatia de nmultire. Sa presupunem ca ar exista un izomorfism f : N M3 . Fie p N un numar prim de forma
3k 1. Atunci p2 M3 si deci exist
a x N astfel ncat f (x) = p2 . Avem ca x este numar
prim, altfel x ar fi reductibil, deci ar exista y, z N {1} astfel ncat x = yz. De aici
rezulta f (x) = f (yz) = f (y)f (z), adic
a f (y) = f (z) = p (deoarece f (a) = 1 a = 1). In
consecinta, p M3 , contradictie.
Fie acum q N nc
a un num
ar prim de forma 3k 1, q 6= p. Rezulta ca exista y, z N
numere prime astfel nc
at f (y) = q 2 si f (z) = pq. Obtinem f (x)f (y) = f (z)2 si tinand
seama ca f este izomorfism de monoizi rezulta ca xy = z 2 . T
inand cont ca x, y, z sunt
numere prime, deducem c
a x = y = z, contradictie. Deci monoizii N si M3 nu sunt
izomorfi.
Analog se poate ar
ata c
a monoizii N si M5 nu sunt izomorfi, considerand numere
prime de forma 5k 1.
Presupunem acum c
a exist
a un izomorfism f : M3 M5 . Sa aratam mai ntai ca daca
x M3 si x este ireductibil n M3 , atunci x este numar prim sau x = p1 p2 cu p1 , p2 numere
prime de forma 3k 1. Presupunem c
a x nu este numar prim, deci exista a, b N, a, b > 1
astfel ncat x = ab. Rezult
a c
a a, b sunt de forma 3k 1 (altfel ar trebui sa fie de forma
3k + 1, ceea ce ar nsemna c
a x este reductibil n M3 ). Daca a nu este numar prim, atunci
a = uv cu u, v N, u, v > 1. Atunci u este de forma 3k + 1 si v este de forma 3k 1 (sau
invers), deci x = u(vb) cu u, vb M3 x reductibil in M3 , contradictie. Deci a si b sunt
numere prime.
Fie acum q1 , q2 , q3 , q4 N numere prime distincte de forma 5k + 2. Atunci (q1 q2 )2 ,
(q1 q3 )2 , (q2 q4 )2 , (q3 q4 )2 , q1 q2 q3 q4 M5 si exista x, y1 , y2 , z1 , z2 M3 distincte si ireductibile astfel nct f (x) = q1 q2 q3 q4 , f (y1 ) = (q1 q2 )2 , f (y2 ) = (q3 q4 )2 , f (z1 ) = (q1 q3 )2 ,
f (z2 ) = (q2 q4 )2 . De aici obtinem c
a f (x)2 = f (y1 )f (y2 ) = f (z1 )f (z2 ) f (x2 ) = f (y1 y2 ) =
2
f (z1 z2 ) x = y1 y2 = z1 z2 , deci n monoidul M3 elementul x2 are trei descompuneri distincte n factori ireductibili, ceea ce este usor de verificat ca nu este posibil (tinand cont
de descrierea elementelor ireductibile din M3 ).
f (2k m)
Problema 1.4 Fie A o multime nevida si f : A3 A o functie cu proprietatile:

(a) f (x, y, y) = x = f (y, y, x) pentru orice x, y A;
11
(b) f (f (x1 , x2 , x3 ), f (y1 , y2 , y3 ), f (z1 , z2 , z3 )) =

= f (f (x1 , y1 , z1 ), f (x2 , y2 , z2 ), f (x3 , y3 , z3 ))
pentru orice x1 , x2 , x3 , y1 , y2 , y3 , z1 , z2 , z3 A.
Aratati ca pentru un a A fixat operatia x + y = f (x, a, y) defineste pe A o structura de
grup abelian.
Vojtech Jarnik, 2005
Solutie. (1) Element neutru.
Fie e = a. Atunci e + x = a + x = f (a, a, x) = x = f (x, a, a) = x + a = x + e.
(2) Orice element este simetrizabil.
Fie x A fixat si definim x0 = f (a, x, a). Avem x+x0 = x+f (a, x, a) = f (x, a, f (a, x, a)) =
f (f (a, a, x), f (a, x, x), f (a, x, a)) = f (f (a, a, a), f (a, x, x), f (x, x, a)) = f (a, a, a) = a = e.
Analog se arat
a c
a x0 + x = e.
(3) Asociativitatea.
(x + y) + z = f (x, a, y) + z = f (f (x, a, y), a, z) = f (f (x, a, y), f (a, a, a), f (a, a, z)) =
f (f (x, a, a), f (a, a, a), f (y, a, z)) = f (x, a, f (y, a, z) = x + f (y, a, z) = x + (y + z).
(4) Comutativitatea.
x+y = f (x, a, y) = f (f (x, a, a), f (x, x, a), f (y, x, x)) = f (f (x, x, y), f (a, x, x), f (a, a, x)) =
f (y, a, x) = y + x.
Problema 1.5 Fie G un grup cu proprietatea ca elementele lui G0 (subgrupul comutator
al lui G) sunt de ordin finit. S
a se arate ca multimea elementelor de ordin finit ale lui G
formeaza un subgrup.
Iran, 2006
Solutie. Este suficient s
a ar
at
am ca produsul a doua elemente de ordin finit este tot
un element de ordin finit.
Fie g, h G cu ord(g) < si ord(h) < . In grupul factor G/G0 , elementele gb si b
h au
c are ordinul
ordinele finite, si cum acest grup este comutativ rezulta ca si produsul lor gh
c n = eb. De aici obtinem
finit. Asadar exist
a un num
ar natural n 1 cu proprietatea ca gh
ca (gh)n G0 . Cum elementele lui G0 au ordinul finit, vom avea ca (gh)n are ordinul finit.
In particular obtinem c
a gh are ordinul finit, ceea ce trebuia demonstrat.
Problema 1.6 Fie a, b, c elemente de ordin finit ntr-un grup. Aratati ca daca a1 ba = b2 ,
b2 cb2 = c2 si c3 ac3 = c2 , atunci a = b = c = e, unde e este elementul neutru al grupului.
Solutie. Presupunem contrariul si fie p cel mai mic numar prim cu proprietatea ca
p | ord(a) ord(b) ord(c). F
ar
a a pierde generalitatea, putem presupune ca p | ord(b). Fie
k 1 astfel nc
at ord(b) = pk si fie d = bk . Atunci ord(d) = p si pentru orice m 1 avem
12
m
am dam = d2 .
Din mica teorem
a a lui Fermat stim ca 2p 2 (mod p), de unde rezulta ca ap dap =
p
2
2
1
d = d = a da. De aici deducem imediat ca
al(p1) dal(p1) = d
(1.1)
pentru orice l Z.
Pentru ca (ord(a), p 1) = 1 exist
a u, v Z cu proprietatea ca u ord(a) + v(p 1) = 1.
Inlocuind acum pe l cu v n relatia (1.1) obtinem d = av(p1) dav(p1) = a1 da = d2 care
implica d = e, contradictie.
Problema 1.7 Fie p un num
ar prim si G un grup finit care are exact n elemente de ordin
p. Sa se arate c
a n = 0 sau p | n + 1.
Putnam, 2007
Solutie. S
a presupunem c
a n 1. Din teorema lui Lagrange pentru grupuri rezulta
ca p | |G|.
Fie S multimea tuturor submultimilor lui G cu p elemente. Consideram actiunea lui G pe
S prin multiplicare la st
anga.
Vom arata c
a pentru aceast
a actiune, numarul de elemente al oricarei orbite este |G| sau
|G|/p. Mai mult, n acest ultim caz, orbita contine un unic subgrup de ordin p.
Fie X S. Not
am cu OX orbita lui X si cu HX stabilizatorul lui X. Evident, OX =
{gX : g G} si HX = {g G : gX = X}. Stim ca |OX | = [G : HX ]. Pe de alta parte,
[
[
X=
hX =
HX x,
hHX
xX
deci X este o reuniune de clase la dreapta modulo HX , de unde rezulta ca |HX | | |X|. In
concluzie, |HX | | p, ceea ce demonstreaza prima parte a afirmatiei de mai sus.
Daca |HX | = p, atunci stabilizatorul oricarei multimi din OX va avea tot p elemente; n
particular, o submultime Z OX contine elementul neutru al lui G, si pentru aceasta
avem HZ Z. Cum |HZ | = |Z| rezulta ca Z = HZ , ceea ce arata ca OX contine un
subgrup de ordin p. Unicitatea acestuia rezulta din faptul ca orice alta submultime din
OX este o clas
a modulo HX .
Acum fie |G| = pm si s
a presupunem ca sunt k orbite cu pm elemente si l orbite cu m

(pm
p )
elemente. Din ecuatia claselor avem c
a |S| = kpm + lm; dar |S| = pm
s
i
cum
p
m 1
(mod p) obtinem l 1 (mod p).
Dar cele l orbite contin fiecare c
ate un subgrup cu p elemente, deci numarul elementelor
de ordin p este n = l(p 1) 1 (mod p), ceea ce era de demonstrat.
Problema 1.8 Exist
a un grup abelian finit G pentru care produsul ordinelor tuturor
elementelor sale s
a fie 22009 ?
Putnam, 2009
Solutie. R
aspunsul este nu.
Din teorema de structur
a a grupurilor abeliene finite stim ca G este izomorf cu un produs
13
direct (finit) de grupuri ciclice. Evident, niciunul dintre aceste grupuri ciclice nu poate
avea ordin impar, altfel G ar contine un element de ordin impar, ceea ce este imposibil. In
fapt, G este un 2-grup. Pentru un astfel de grup produsul ordinelor elementelor sale este
de forma 2i(G) .
Q
ek
Tot din teorema de structur
a putem scrie acum ca G '
k=1 (Z2k ) , unde ek sunt numere
naturale aproape toate nule.
Pentru oriceQ
num
ar natural m, elementele lui G de ordin cel mult 2m formeaz
P a un subgrup
ek
sm elemente, unde s
izomorf cu k=1
(Z
)
s
i
care
are
2
=
m
k=1 min(k, m)ek .
P 2min(k,m)
s
s
k
k1
Asadar i(G) = k=1 k(2 2
). Deoarece s1 s2 . . . , i(G) + 1 va fi divizibil cu 2s1 .
Cum i(G) = 2009, rezult
a s1 1. Aceasta se ntampla n doua cazuri: ori ek = 0 pentru
toti k, ceea ce duce la i(G) = 0, ori ek = 1 pentru un k si ej = 0 pentru orice j 6= k, caz
n care i(G) = (k 1)2k + 1. Dar se vede imediat ca ecuatia (k 1)2k + 1 = 2009 nu are
solutii, ceea ce demonstreaz
a afirmatia.
Problema 1.9 Fie G un grup finit de ordin n. Aratati ca orice element al lui G este
patrat perfect dac
a si numai dac
a n este impar.
Solutie. Dac
a orice element al lui G este patrat perfect, atunci functia f : G G
definita prin f (a) = a2 este surjectiv
a, deci si injectiva. In particular, daca a2 = e, atunci
a = e, ceea ce arat
a c
a grupul G nu poate avea elemente de ordin 2. In consecinta, ordinul
lui G este impar.
Reciproc, dac
a n este impar l vom scrie sub forma n = 2k 1. Fie x G. Atunci xn = e,
de unde rezult
a c
a (xk )2 = x, deci x este patrat perfect.
Problema 1.10 Aflati ntregii pozitivi n pentru care exista o familie F formata din
submultimi cu trei elemente ale multimii S = {1, . . . , n} si care satisface urmatoarele
conditii:
(i) pentru oricare dou
a elemente distincte a, b S exista o unica multime A F care
le contine;
(ii) daca a, b, c, x, y, z S au proprietatea ca {a, b, x}, {a, c, y}, {b, c, z} F, atunci
{x, y, z} F.
IMC, 2003
Solutie. Conditia (i) ne permite s
a definim pe S o operatie algebrica astfel:
a b = c dac
a si numai daca {a, b, c} F, pentru orice a 6= b.
Evident, operatia nu este complet definita, ramanand de definit si a a.
Pentru moment ns
a vom studia proprietatile sale asa cum a fost definita. Pentru a 6= b,
din proprietatea (i), rezult
a imediat c
a operatia satisface urmatoarele trei proprietati:
14
(a) a b 6= a si a b 6= b;
(b) a b = b a;
(c) a (a b) = b.
Pentru x, a, c S disticte oricare dou
a, din conditia (ii) obtinem:
(d) (x a) c = b c = z = x y = x (a c),
deci operatia este asociativ
a n cazul n care cele trei elemente sunt diferite.
Acum putem completa operatia n asa fel ncat aceasta sa ramana asociativa si n cazul n
care elementele nu sunt neap
arat diferite. (De exemplu, va trebui sa avem b = a (a b) =
(a a) b.) Pentru aceasta i vom ad
auga lui S un element nou, sa-i zicem 0, si vom defini
(e) a a = 0 si a 0 = 0 a = a, pentru orice a S {0}.
Este usor de verificat acum c
a propriet
atile (a), (b), (c) au loc pentru orice a, b, c S {0}.
Mai mult, vom avea si c
a
(f) (a b) c = a (b c),
pentru orice a, b, c S {0}.
In concluzie, (S {0}, ) are o structura de grup abelian n care orice element diferit de 0
are ordinul doi, deci |S {0}| = 2r pentru un r 1, de unde rezulta ca n = 2r 1.
Reciproc, dac
a n = 2r 1 pentru un r 1, vom construi o familie de submultimi ale lui
S cu propriet
atile (i) si (ii). Pentru a face aceasta vom folosi tot o operatie algebrica. Mai
precis, daca a = a0 + 2a1 + + 2r1 ar1 si b = b0 + 2b1 + + 2r1 ar1 , unde ai , bi sunt
0 sau 1, definim
a b = |a0 b0 | + 2|a1 b1 | + + 2r1 |ar1 br1 |.
Este usor de verificat c
a aceast
a operatie safisface (a), (b), (c), (d). Daca F va fi familia
formata din tripletele {a, b, a b}, cu a, b S distincte, atunci conditia (i) va rezulta din
(a), (b), (c), iar conditia (ii) din (d).
In concluzie, r
aspunsul este n = 2r 1.
Problema 1.11 Pentru un grup G si un numar ntreg m 1 definim G(m) ca fiind
subgrupul lui G generat de g m , g G. Aratati ca daca G(m) si G(n) sunt comutative,
atunci si G((m, n)) este comutativ. (Am notat cu (m, n) cel mai mare divizor comun al
lui m si n.)
IMC, 2005
Solutie. Fie d = (m, n). Este imediat ca hG(m), G(n)i = G(d), deci va fi suficient sa
aratam ca orice dou
a elemente de forma am , bn comuta.
Sa consideram c = [am , bn ], adic
a c = am bn am bn . Rescriem pe c astfel:
c = (am bam )n bn = am (bn abn )m .
Aceste scrieri arat
a c
a c G(m) G(n). In particular, obtinem ca c Z(G(d)).
2
m
Acum, din relatia a bn = bn am c, rezulta prin inductie ca amr bnr = bnr amr cr , pentru
orice r 1. Pentru r = m/d, respectiv r = n/d, folosind ca G(m), respectiv G(n) sunt
2
2
comutative, obtinem c
a c(m/d) = c(n/d) = e, de unde rezulta c = e.
15
Problema 1.12 Pentru un grup abelian G fie mG cel mai mic n N cu proprietatea
ca orice functie f : Zn G are o restrictie a carei suma a valorilor este zero. Aflati
max mG .
|G|=2010
SEEMOUS Shortlist, 2010

Solutie. S
a consider
am functiile fk : Zk Z2010 , fk (b
x)P
= 1, cu k {1, 2, . . . , 2009}.
Pentru orice astfel de k si orice =
6 M Zk , avem
fk (a) = |M | =
6 0. Deci
aM
mZ2010 2010.
Pe de alta parte, fie G un grup abelian cu |G| = 2010, f : Z2010 G si g :
m
P
{0, 1, . . . , 2009} Z2010 , g(m) =
f (k). Functia g este sau bijectiva sau neinjectiva. In
k=0
primul caz, exist

a un m {0, 1, . . . , 2009} astfel ncat
m1 < m2 astfel nc
at
m
P1
f (k) =
k=0
m
P2
m
P
f (k) = 0, iar n al doilea obtinem
k=0
f (k). Aceasta relatie duce la
k=0
m
P2
f (k) = 0.
k=m1 +1
Ambele cazuri dau o restrictie a lui f ale carei valori au suma zero. Deci mG 2010.
Concluzia este c
a max mG = 2010.
|G|=2010
Problema 1.13 Fie m N, m > 2 si G un grup finit cu proprietatea ca ord(x) > m,

oricare ar fi x G {e}. Ar
atati c
a G nu se poate scrie ca reuniune de m subgrupuri
proprii.
Solutie. S
a presupunem c
a G = H1 . . . Hm , unde H1 , . . . , Hm sunt subgrupuri
proprii ale lui G, i = 1, . . . , m. Deoarece exista xi Hi cu ord(xi ) > m, rezulta ca |Hi | > m
pentru orice i = 1, . . . , m. Fie ti = [G : Hi ]. Avem ti > 1 pentru orice i = 1, . . . , m. Pe de
alta parte, |G| < |H1 | + + |Hm | (deoarece Hi Hj 6= oricare ar fi i, j {1, . . . , m}).
Fie t = min{t1 , . . . , tm }. Rezult
a c
a t > 1 si fie p un divizor prim al lui t p | |G|
exista g G cu ord(g) = p (din teorema lui Chauchy) p > m ti > m, pentru orice
1
i = 1, . . . , m 1 > t11 + + t1m = |G|
(|H1 | + + |Hm |) > 1, contradictie.
Problema 1.14 Fie G un grup cu proprietatea ca x2 = e pentru orice x G. Sa se arate
ca:
(i) G este grup abelian;
(ii) Daca G este finit, atunci exist
a n N astfel ncat |G| = 2n . Mai mult, n acest caz
G ' Z2 Z2 ,
produsul direct contin
and n factori.
16
Solutie. (i) Fie x, y G. Atunci (xy)2 = e, deci xyxy = e. Inmultind cu x1 la stanga

si cu y 1 la dreapta si tin
and cont c
a x2 = y 2 = e, obtinem yx = xy.
(ii) Observam c
a grupul abelian (G, ) se poate nzestra cu o structura de Z2 -spatiu vectorial, nmultirea cu scalari fiind definita astfel: 0 x = e si 1 x = x pentru orice x G.
Verificarea este imediat
a, observ
andu-se ca este esentiala conditia x2 = e pentru orice
x G (trebuie, de exemplu, ca (
1+
1)x = (1x)(1x) ceea ce este echivalent cu x2 = e).
Cum G este grup finit, va avea dimensiune finita. Fie aceasta n. Atunci G este izomorf,
ca Z2 -spatiu vectorial, cu Z2 Z2 (produs de n factori). In particular, acesta este si
izomorfism de grupuri, deci G are 2n elemente.
Problema 1.15 Fie G un grup. Ar
atati ca urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) toate subgrupurile lui G sunt normale;
(ii) oricare ar fi a, b G exist
a m Z cu proprietatea ca (ab)m = ba.
Iran, 2009
Solutie. (i) (ii) Fie a, b G. Atunci habi este subgrup normal, deci b(ab)b1 habi.
In consecint
a, exist
a m Z cu proprietatea ca (ab)m = ba.
(ii) (i) Fie H G si fie h H, g G. Atunci exista m Z cu proprietatea ca
((hg 1 )g)m = ghg 1 , de unde rezult
a ca ghg 1 = hm H, deci H E G.
Problema 1.16 Fie G un grup finit si H subgrup al lui G de ordin impar cu [G : H] = 2n ,
n 1. Aratati c
a toate elementele lui G de ordin impar sunt n H daca si numai daca H
este subgrup normal.
Iran, 2010
Solutie. Fie x H si g G. Atunci ord(x) | |H|, deci ord(x) este impar. Cum
ord(gxg 1 ) = ord(x), rezult
a c
a gxg 1 H, ceea ce arata ca H E G.
Reciproc, dac
a H E G, atunci fie x G un element de ordin impar. Scriem ord(x) =
2r + 1. In grupul factor G/H avem c
ax
b2r+1 = eb, deci ord(b
x) | 2r + 1. Pe de alta parte,
n
ord(b
x) | |G/H| = 2 . In consecint
a, ord(b
x) = 1, adica x
b = eb, ceea ce nseamna ca x H.
Problema 1.17 Fie G un grup infinit care are doar un numar finit de subgrupuri ce nu
sunt normale. Dac
a H G cu |H| = , sa se arate ca H E G.
Solutie. Sa observ
am mai nt
ai c
a daca K H si H \ K este multime finita, atunci
K = H.
Deoarece H \K este multime finit
a si H este grup infinit, avem ca subgrupul K este infinit.
Daca K 6= H, atunci [H : K] > 1 si de aici rezulta ca H \ K este o reuniune de clase (la
stanga, de exemplu) de forma xK, x H \ K. Dar |xK| = |K|, deci H \ K este multime
infinita, contradictie.
Revenind la rezolvarea problemei, presupunem prin reducere la absurd ca H nu este subgrup normal. Atunci exist
a g G astfel ncat H * gHg 1 .
17
Notam K = H gHg 1 si fie x H \ K. Daca g 1 hxig = hxi, atunci g 1 xg hxi H,

deci x K, fals. Asadar g 1 hxig 6= hxi, ceea ce arata ca hxi nu este subgrup normal al lui
G.
Pe de alta parte, num
arul de elemente din H \ K care genereaza acelasi subgrup ca si x
este finit, deoarece hxi are un num
ar finit de generatori.
In consecint
a, multimea H \ K este finita. Atunci, conform celor de mai sus, K = H, deci
H gHg 1 , contradictie.
Problema 1.18 Fie G un grup cu G0 = G si H un subgrup al sau. Aratati ca daca H
este ciclic si H E G, atunci H Z(G).
Iran, 2005
Solutie. Deoarece H E G avem c
a NG (H) = G. Se stie ca NG (H)/CG (H) este izomorf
cu un subgrup al lui Aut(H). Cum H este ciclic, Aut(H) va fi abelian, deci si G/CG (H)
este abelian. De aici obtinem c
a G0 CG (H), deci CG (H) = G, ceea ce implica H Z(G).
Problema 1.19 Fie G un grup cu proprietatea ca G0 (subgrupul comutator al lui G) este
abelian si orice subgrup normal si abelian al lui G este finit. Aratati ca G este finit.
Iran, 2009
Solutie. Folosind lema lui Zorn putem alege un subgrup N al lui G care sa fie maximal
abelian si normal ce contine pe G0 . Din ipoteza, N va fi finit. Deoarece N este abelian
avem ca N CG (N ), unde CG (N ) este centralizatorul lui N n G.
Daca N = G, am terminat.
Daca N 6= G, consider
am un element x CG (N ). Deoarece G/N este abelian, subgrupul
hx, N i este normal si pentru c
a x l centralizeaza pe N , hx, N i este subgrup abelian normal.
Pentru ca N este maximal, hx, N i = N , si de aici rezulta ca x N , deci N = CG (N ),
adica N este propriul s
au centralizator.
Definim acum un morfism de grupuri : G Aut(N ), (g) = g , unde g Aut(N )
este un automorfism interior, adic
a g (h) = ghg 1 pentru orice h N . Rezulta imediat ca
Ker = N si din teorema fundamentala de izomorfism, G/N este izomorf cu un subgrup
al grupului Aut(N ). Cum N este finit, Aut(N ) este finit, deci G/N este finit. Cum si N
este finit, din teorema lui Lagrange rezulta ca G este grup finit.
Problema 1.20 Presupunem c
a exist
a un grup G care are exact n subgrupuri de indice
2. Sa se arate c
a exist
a un grup abelian finit care are exact n subgrupuri de indice 2.
Iran, 2007
Solutie. Fie H1 , . . . , Hn cele n subgrupuri
Tn de indice 2 ale lui G. Evident, Hi CG pentru
orice i = 1, . . . , n si de aici rezult
a c
a H = i=1 Hi C G. Mai mult, G/H este izomorf cu un
subgrup al lui G/H1 G/Hn , deci G/H este grup abelian finit, deoarece G/Hi ' Z2
pentru orice i = 1, . . . , n.
Ramne sa ar
at
am c
a G/H are exact n subgrupuri de indice 2. Evident, H/Hi este subgrup
de indice 2 al lui G/H pentru orice i = 1, . . . , n. Daca K/H ar fi subgrup de indice 2 al lui
G/H
G/H, atunci, deoarece K/H
' G/K, K va fi subgrup de indice 2 al lui G, deci va coincide
cu unul dintre subgrupurile H1 , . . . , Hn .
18

ar prim si G un grup care nu este ciclic cu |G| = pn , n 2.
Sa se arate c
a G are cel putin p + 3 subgrupuri distincte.
Iran, 2007
Solutie. Proced
am prin inductie dupa n.
Daca n = 2, atunci G este izomorf cu Zp Zp . Subgrupurile netriviale ale lui Zp Zp
coincid cu Zp -subspatiile vectoriale de dimensiune 1, iar numarul acestora este p + 1,
deoarece exist
a p2 1 vectori liniari independenti si fiecare p 1 dintre acestia genereaza
acelasi subspatiu. In concluzie, n acest caz G are exact p + 3 subgrupuri.
Sa presupunem acum c
a n > 2. Deoarece G este p-grup, centrul sau Z(G) este netrivial,
deci |G/Z(G)| < |G|. Evident, G/Z(G) este un p-grup.
Daca G/Z(G) nu este grup ciclic, din ipoteza de inductie va avea cel putin p+3 subgrupuri
distincte, deci G are cel putin p + 3 subgrupuri distincte.
Daca G/Z(G) este grup ciclic, atunci G este abelian, deci este izomorf cu un produs direct
de grupuri ciclice de forma Zpk , k 1. Mai mult, G nefiind ciclic, produsul direct are cel
putin doi factori de forma de mai sus. Insa un grup de forma Zpk are un subgrup izomorf
cu Zp , deci produsul direct va contine un subgrup izomorf cu Zp Zp si putem aplica
acum cazul n = 2.
Problema 1.22 Fie G un grup netrivial cu proprietatea ca orice subgrup normal al sau
este finit generat. Ar
atati c
a nu exist
a N E G, N 6= {e}, astfel ncat G sa fie izomorf cu
G/N .
Iran, 2008
Solutie. Presupunem, prin reducere la absurd, ca exista N E G, N 6= {e}, astfel ncat
G ' G/N . Exist
a astfel un morfism surjectiv de grupuri f : G G cu Ker f = N .
Vom construi acum un subgrup normal al lui G care nu este finit generat, obtinand o
contradictie.
Fie f n = f f , n 1, unde compunerea se face de n ori. Definim Kn = Ker f n
si K = n1 Kn . Kn sunt subgrupuri normale n G si Kn Kn+1 , oricare ar fi n 1.
Evident, K E G.
Sa aratam c
a K nu este finit generat. Daca K este finit generat, atunci exista j 1 astfel
ncat K = Kj si de aici deducem c
a Kj = Kj+1 = . . . . Insa egalitatea Kj = Kj+1 este
j
imposibila, altminteri f f (x) = e implica f j (x) = e si cum f j este morfism surjectiv
rezulta ca Ker f = {e}, ceea ce este fals.
Problema 1.23 Fie G un grup finit cu proprietatea ca pentru orice H G exista un
morfism fH : G H astfel nc
at fH (h) = h pentru orice h H. Aratati ca G este izomorf
cu un produs direct de grupuri ciclice cu ordinele numere prime.
Iran, 2008
Solutia 1. Proced
am prin inductie dupa n, numarul numerelor prime (nu neaparat
distincte) care apar n descompunerea lui |G| n factori primi.
19
Daca n = 1 nu este nimic de demonstrat.

Daca n > 1, atunci scriem |G| = p1 pn si consideram H G cu |H| = pn elemente (un
astfel de H exist
a din teorema lui Cauchy). Din ipoteza exista fH : G H astfel ncat
fH (h) = h pentru orice h H.
Fie K = Ker fH . Din teorema fundamentala de izomorfism pentru grupuri avem ca
G/K ' H, deci |K| = p1 pn1 . Din ipoteza de inductie, K este izomorf cu un produs
direct de grupuri ciclice cu ordinele numere prime.
Pe de alta parte, exist
a, de asemenea, un morfism fK : G K astfel ncat fK (k) = k
pentru orice k K.
Fie L = Ker fK . Evident, K, L sunt subgrupuri normale si K L = {e}. Mai mult, vom
arata ca G = KL.
Fie g G. Scriem g = fK (g)(fK (g)1 g), unde fK (g) K si fK (g)1 g L deoarece
fK (fK (g)1 g) = fK (g)1 fK (g) = e, deci G = KL.
Acum rezult
a imediat c
a G ' K L. Dar G/L ' K implica |L| = pn , deci L este grup
ciclic.
In concluzie, G este izomorf cu un produs direct de grupuri ciclice cu ordinele numere
prime.
Solutia 2. Fie P un p-subgrup Sylow al lui G, unde p este un numar prim care divide
|G|. Stim ca exist
a un morfism fP : G P cu proprietatea ca fP (x) = x pentru orice
x P.
Fie K = Ker fP . Atunci G/K ' P si exista un morfism fK : G K astfel ncat fK (k) = k
pentru orice k K.
Fie L = Ker fK . Cum G/L ' K avem ca |G/L| = |K|. Dar |G/K| = |P | si de aici deducem
ca |P | = |L|, deci L este p-subgrup Sylow normal al lui G. Cum orice doua p-subgrupuri
Sylow sunt conjugate, va trebui ca P = L.
Asadar orice p-subgrup Sylow al lui G este normal, deci G este grup nilpotent. Dar orice
grup nilpotent este produsul direct al subgrupurilor sale Sylow, deci G este izomorf cu un
produs direct de p-grupuri.
Deoarece proprietatea din enunt se transfera la subgrupuri, va fi suficient sa consideram
cazul n care G este p-grup. Fie |G| = pn , n 1. Vom face inductie dupa n.
Daca n = 1, atunci G este grup ciclic.
Daca n > 1, atunci avem dou
a posibilitati: Z(G) = G sau Z(G) 6= G.
In cazul n care Z(G) = G obtinem c
a G este abelian si atunci ord(x) = p pentru orice
x G, x 6= {e}, altminteri ar exista un grup ciclic cu pm elemente, m > 1, si care are
proprietatea din enunt, ceea ce este fals. Asadar, n acest caz, G este Zp -spatiu vectorial
de dimensiune n, deci este izomorf cu produsul direct Zp Zp (n care Zp apare de
n ori).
In cazul n care Z(G) 6= G consider
am un morfism f : G Z(G) ca n enunt si aratam
ca G ' Z(G) Ker f (folosim faptul ca Z(G) si Ker f sunt subgrupuri normale ale
lui G, Z(G)Ker f = G si Z(G) Ker f = {e}). Cum 1 < |Z(G)| < |G| si implicit
1 < |Ker f | < |G|, din ipoteza de inductie rezulta ca G este izomorf cu un produs direct
de grupuri ciclice cu p elemente.

ar prim, G un p-grup finit, x, y G si z = [x, y]. Presupunem ca x se afl
a n orice subgrup normal al lui G care l contine pe z. Sa se arate ca
x = e.
20
Iran, 2009
Solutie. Vom face inductie dup
a |G|.
Daca |G| = p, atunci G este ciclic, deci z = e. Rezulta imediat ca x = e, deoarece {e} este
subgrup normal n G.
a |G| > p.
Fie g Z(G) cu ord(g) = p si definim subgrupul normal N = hgi. Fie G = G/N si
z = [x, y] G. Evident G este p-grup si satisface conditia din enunt cu privire la elementele
x, y si z. Din ipoteza de inductie obtinem ca x = e, adica x N . Cum nsa N Z(G)
rezulta ca x Z(G), deci z = e si de aici x = e.
Problema 1.25 Fie G un grup si N un subgrup normal si finit al lui G cu proprietatea
ca G/N este grup abelian finit generat. Demonstrati ca:
(i) orice subgrup al lui G este finit generat;
(ii) C = CG (N ) este subgrup normal si [G : C] este finit;
(iii) G/Z(G) este grup finit.
Iran, 2009
Solutie. (i) Fie H G. Atunci HN G si HN/N G/N . Cum orice subgrup al
unui grup abelian finit generat este la randul sau finit generat, rezulta ca HN/N este finit
generat. Fie x
b1 , . . . , x
br HN/N un sistem de generatori pentru HN/N cu xi H pentru
orice i = 1, . . . , r. Se arat
a usor c
a H este generat de x1 , . . . , xr si H N . Cum H N N ,
avem ca H N este o multime finit
a, deci H este finit generat.
(ii) Se stie c
a CG (N ) E NG (N ). Dar N E G implica NG (N ) = G, deci C E G.
Mai stim ca NG (N )/CG (N ) este izomorf cu un subgrup al lui Aut(N ), deci G/C este grup
finit.
(iii) Pentru nceput observ
am c
a G0 N , deoarece G/N este abelian. Rezulta ca G0 este
grup finit.
Din (i) obtinem, n particular, c
a G este finit generat si fie g1 , . . . , gm un sistem de generatori pentru G.
Cum G0 este grup finit, multimea conjugatilor lui gi nu poate fi decat finita, altminteri am
avea o infinitate de comutatori distincti. De aici rezulta ca [G : CG (gi )] < pentru orice
i = 1, . . . , m. T
Dar Z(G) = m
a imediat ca [G : Z(G)] < , ceea ce era de
i=1 CG (gi ). De aici rezult
demonstrat.
Observatie. Nu este nt
ampl
ator faptul ca n rezolvarea punctului (iii) am folosit ca
G0 este grup finit. Exist
a o teorem
a a lui Schur care spune ca daca G/Z(G) este grup finit,
atunci G0 este grup finit.
Problema 1.26 (i) S
a se arate c
a pentru orice n N , grupul (C , ) are exact un subgrup
cu n elemente si anume Un = {z C | z n = 1}.
(ii) Daca p este un num
ar prim, ar
atati ca Cp =
S
n0
Upn este un subgrup al lui (C , )
21
care nu este finit generat.

(iii) Aratati c
a dac
a H este un subgrup propriu al lui Cp , atunci exista n N cu
H = Upn .
(iv) Daca G este un subgrup infinit al lui (C , ) cu proprietatea ca orice subgrup propriu
al sau este finit, atunci exist
a p num
ar prim astfel ncat G = Cp .
Olimpiada Nationala de Matematica, Romania, 1998
Solutie. (i) Un = {z C | z n = 1} este subgrup al lui (C , ), deoarece pentru
x, y Un avem (xy 1 )n = xn y n = 1, deci xy 1 Un . Daca H este un subgrup cu n
elemente al lui (C , ), din teorema lui Lagrange rezulta ca z n = 1 pentru orice z H,
deci H Un . Cum H si Un au acelasi numar de elemente rezulta ca H = Un .
(ii) In grupul (C , ) consider
am subgrupurile Upn cu n N. Avem Upn Upn+1 , deoarece
n
n+1
p
p
z = 1 implic
az
= 1 si incluziunea este stricta, cele doua subgrupuri avand cardinale
diferite. Rezult
a usor acum c
a Cp nu este finit generat.
(iii) Fie H un subgrup al lui Cp . Atunci orice element al lui H are ordinul de forma pm ,
m N. Avem dou
a posibilit
ati: multimea {m N | exista x H cu ord(x) = pm } este
marginita sau nem
arginit
a.
Daca multimea {m N | exist
a x H cu ord(x) = pm } este nemarginita, atunci vom
avea H = Cp . Fie g Cp , ord(g) = pn . < g > este un subgrup cu pn elemente al lui
Cp si din (i) rezult
a c
a < g > = Upn . Pe de alta parte, exista m N, m > n si x H cu
m
ord(x) = p . Atunci, ca mai sus, < x > = Upm Upn , deci g < x > H.
Daca multimea {m N | exist
a x H cu ord(x) = pm } este marginita, atunci fie n cel
mai mare element al s
au si x H cu ord(x) = pn . Vom arata ca n acest caz H = Upn .
Intr-adevar, dac
a g H, atunci ord(g) = pm cu m n si < g > = Upm Upn , deci
H Upn . Pe de alt
a parte, H < x > = Upn si de aici rezulta egalitatea dorita.
(iv) G nu este grup ciclic, altfel G ar fi izomorf cu Z si nu are proprietatea din enunt. Mai
mult, rezulta c
a ord(x) < pentru orice x G, deoarece < x > este un subgrup ciclic al
lui G si din aceleasi motive ca mai sus nu poate fi infinit.
Aratam acum c
a exist
a un unic numar prim p > 0 cu proprietatea ca ord(x) este o
putere a lui p pentru orice x G. S
a presupunem ca exista x1 , x2 G cu ord(x1 ) = pa11 si
ord(x2 ) = p2a2 , unde p1 , p2 sunt numere prime distincte. (Sa observam ca ntotdeauna exista
elemente n grupul G care au ordinul o putere a unui numar prim: daca ord(x) = q1b1 qrbr ,
b2
br
qi numere prime distincte, atunci ord(xq2 qr ) = q1b1 .) Alegem a1 , a2 maxime. (Daca ar

exista un num
ar prim p astfel nc
at multimea {k N | exista x G cu ord(x) = pk } sa
fie infinita, atunci Cp G, deci Cp este un subgrup infinit al lui G, deci Cp = G.)
Fie x3 G < x1 , x2 > (exist
a un astfel de element, deoarece < x1 , x2 > este subgrup
p
k2
finit al lui G). Dac

a ord(x3 ) = pk11 pk22 , atunci k1 a1 si k2 a2 (deoarece ord(x32 ) = pk11
k1
k2
k1
si ord(x31 ) = pk22 ). Rezult

a c
a x32 < x1 > = Upa1 si x31 < x2 > = Upa2 , deci
k
p 2
x3 2 <
(pk11 , pk22 )
p 1
x3 1
x1 , x2 > si
< x1 , x2 >. In particular, obtinem x3 < x1 , x2 > (deoarece
= 1), contradictie. Rezult
a c
a exista un numar prim p3 , diferit de p1 , p2 , astfel
ncat p3 | ord(x3 ). Deci exist
a n G elemente de ordin o putere a lui p3 . Notam tot cu x3 un
element de ordin pa33 cu a3 maxim. In acest fel se obtine un sir (xn ) de elemente din G, un
sir de numere prime distincte (pn ) si un sir de numere naturale nenule (an ) cu proprietatea
ca ord(xn ) = pann pentru orice n 1. In mod clar < x2 , . . . , xn , . . . > este subgrup infinit
22
al lui G si diferit de G (infinit, deoarece ord(x2 xn ) = pa22 pann pentru orice n 2 si

diferit de G, deoarece x1
/ < x2 , . . . , xn , . . . >), contradictie.
Deci exista un unic num
ar prim p cu proprietatea ca ord(x) este o putere a lui p pentru
orice x G. Dac
a multimea {k N | exista x G cu ord(x) = pk } ar fi finita, fie
k0 maximul s
au. Rezult
a c
a G Upk0 , fals. Deci multimea este infinita si n acest caz
obtinem ca G = Cp .
Problema 1.27 Fie G un grup care are un automorfism de ordin doi fara puncte fixe
netriviale (adic
a (x) = x implic
a x = e).
(i) Daca G este grup finit, atunci G este abelian;
(ii) Daca oricare ar fi x G exist
a un unic element y G astfel ncat x = y 2 , atunci G
este abelian.
Iran, 2003
Solutie. (i) Definim o functie f : G G prin f (x) = x1 (x), oricare ar fi x G.
Sa aratam c
a f este injectiv
a: f (x) = f (y) x1 (x) = y 1 (y) (xy 1 ) = xy 1
xy 1 = e x = y.
Deoarece G este grup finit rezult
a c
a f este functie bijectiva, deci orice element al lui G
se scrie sub forma x1 (x) pentru un x G.
Dar (x1 (x)) = (x1 )((x)) = (x)1 x = (x1 (x))1 , deci (y) = y 1 pentru orice
y G si folosind c
a este morfism de grupuri rezulta imediat ca G este abelian.
(ii) Fie x G. Atunci exist
a un unic element y G cu proprietatea ca x1 (x) = y 2 .
1
Deducem ca (x (x)) = (y 2 ) (x)1 ((x)) = (y)2 (x)1 x = (y)2
((x)1 x)1 = ((y)2 )1 x1 (x) = (y 1 )2 .
Din ipoteza rezult
a acum c
a (y 1 ) = y (y) = y 1 .
Calculam (xy) = (x)(y) = xy 2 y 1 = xy si obtinem ca xy = e y = x1
x1 (x) = x2 (x) = x1 , deci G este abelian.
Observatie. In cazul (i) se poate arata usor ca |G| este impar.
Problema 1.28 Ar
atati c
a urm
atoarea afirmatie are loc pentru n = 3, 5 si nu are loc
pentru n = 4: ,,Pentru orice 1 Sn , 1 6= e, exista 2 Sn cu proprietatea ca h 1 , 2 i =
Sn .
IMC, 1998
Solutie. Cazul n = 3 este imediat.
Daca 1 este o transpozitie, s
a zicem ca 1 = (12), atunci putem considera 2 = (123).
Daca 1 este un ciclu de lungime 3, sa zicem ca 1 = (123), atunci putem considera
2 = (12).
Cazul n = 5.
(i) Daca 1 este o transpozitie, s
a zicem ca 1 = (12), atunci putem considera 2 =
(12345).
(ii) Daca 1 este un ciclu de lungime 3, sa zicem ca 1 = (123), atunci putem considera
23
2 = (124)(35). Avem 42 = (124) si 32 1 32 = (125), deci (123), (124), (125) h 1 , 2 i.

Stim nsa ca A5 = h(123), (124), (125)i, deci A5 h 1 , 2 i. Cum [S5 : A5 ] = 2, iar 2 este
permutare impar
a, rezult
a h 1 , 2 i = S5 .
(iii) Daca 1 este produsul dintre un ciclu de lungime 3 si o transpozitie (disjuncte, desigur), sa zicem c
a 1 = (123)(45). Atunci, ca n cazul precedent, putem alege 2 = (124).
(iv) Daca 1 este un ciclu de lungime 4, sa zicem ca 1 = (1234), atunci putem considera 2 = (12345). Avem ( 2 1 )3 = (24), 21 (24) = (13) si 22 = (13524). Din faptul ca
(13), (13524) h 1 , 2 i obtinem imediat ca h 1 , 2 i = S5 .
(v) Daca 1 este produsul a dou
a transpozitii disjuncte, sa zicem ca 1 = (12)(34), atunci
vom considera 2 = (1354). Avem 22 1 = (125) si 32 1 = (124)(35). Din (iii) rezulta
acum ca h 1 , 2 i = S5 .
(vi) Daca 1 este un ciclu de lungime 5, sa zicem ca 1 = (12345), atunci putem considera
2 = (12).
Cazul n = 4.
Fie 1 = (12)(34) si presupunem c
a exista 2 S4 cu h 1 , 2 i = S4 . Consideram
K = {e, (12)(34), (13)(24), (14)(23)}. Stim ca K este subgrup normal al lui S4 si din
cele de mai sus avem c
a grupul factor S4 /K este ciclic, generat de clasa lui 2 . Pe de alta
parte, |S4 /K| = 6, deci acest grup factor contine un element de ordin 6. Dar pentru orice
S4 , ord() {1, 2, 3, 4}, ceea ce contrazice existenta unui element de ordin 6 n S4 /K.
Observatie. Afirmatia din problema are loc pentru orice n 6= 4 si a fost demonstrata
n lucrarea S. Piccard, Sur les bases du groupe symetrique et du groupe alternant, Commentarii Mathematici Helvetici, vol. 11, 1938.
Problema 1.29 Fie G un subgrup al lui Sn , n 2, cu proprietatea ca pentru orice
G \ {e} exist
a un unic k {1, . . . , n} pentru care (k) = k. Aratati ca acest k este
acelasi pentru orice G \ {e}.
IMC, 2010
Solutia 1. Consider
am actiunea canonica a lui G pe multimea X = {1, . . . , n} data
prin (, x) (x). Pentru x X definim Stab(x) = {g G : g(x) = x} si Gx = {g(x) :
g G}, stabilizatorul si respectiv orbita lui x relativ la actiunea data. Din enunt avem ca
G=
Stab(x)
(1.2)
xX
si
Stab(x) Stab(y) = {e}
(1.3)
pentru x 6= y.
Vom demonstra c
a exist
a x X cu proprietatea ca Stab(x) = G, ceea ce rezolva problema.
Fie Gx1 , . . . , Gxr orbitele distincte ale actiunii. Stim ca acestea formeaza o partitie a lui
X, deci putem scrie
r
[
[
G=
Stab(x).
(1.4)
i=1 xGxi
Mai stim ca |Gx| = |G|/| Stab(x)|. Daca y Gx, atunci Gy = Gx si de aici rezulta ca
| Stab(y)| = | Stab(x)|.
24
Din relatia (1.4) obtinem

|G| 1 = |G \ {e}| = |
r
[
[
i=1 xGxi
de unde rezult
a
r
X
|G|
Stab(x) \ {e}| =
(|Gxi | 1),
|Gxi |
i=1
X
1
1
=
).
(1
|G|
|Gxi |
(1.5)
i=1
Faptul ca exist
a x X cu proprietatea ca Stab(x) = G este echivalent cu existenta unei
orbite triviale.
Daca toate orbitele sunt netriviale si sunt cel putin doua, atunci din relatia (1.5) vom avea
ca
r
X
1
1
1
1
1
=
) (1 ) + (1 ) = 1,
(1
|G|
|Gxi |
2
2
i=1
contradictie.
Daca exista o singur
a orbit
a si aceea este netriviala, atunci din (1.2) si (1.3) rezulta ca
P
|G| 1 = xX (| Stab(x)| 1) = n |G|
ie.
n n = |G| n, contradict
In concluzie, exist
a cel putin o orbita triviala, deci un punct fix comun tuturor
permutarilor din G.
Solutia 2. Vom folosi aceleasi notatii ca n solutia precedenta.
Pentru un element g G definim Fix(g) = {x X : gx = x}. Evident, |Fix(g)| = 1 pentru
orice g 6= e si |Fix(e)| = n.
1 P
Vom folosi acum lema lui Burnside care spune ca numarul de orbite N = |G|
gG |Fix(g)|.
1
Asadar N = |G| (|G| 1 + n), de unde rezulta ca |G| divide pe n 1.
Pe de alta parte, din ecuatia claselor avem ca n = m1 + + mN , unde mi = |Gxi |,
elementele {x1 , . . . , xN } reprezent
and un sistem complet si independent de reprezentanti
pentru relatia de echivalent
a determinata de actiunea canonica a lui G pe X. Din relatia
orbita-stabilizator deducem c
a mi | |G| pentru orice i = 1, . . . , N .
Daca N = 1, atunci n | n 1, fals.
Daca N > 1, atunci vom avea N 1 elemente dintre m1 , . . . , mN egale cu |G|, altminteri
n (N 2)|G|+|G| = (N 1)|G| = n1, contradictie. In concluzie, n = (N 1)|G|+mi =
n 1 + mi , deci mi = 1 ceea ce nseamna ca exista o orbita triviala.
Problema 1.30 Fie G un subgrup al lui Sn , n 2, cu proprietatea ca pentru orice
i, j {1, . . . , n} exist
a G astfel ncat (i) = j. Aratati ca pentru orice k {1, . . . , n}
avem Gk Z(G) = {e}, unde Gk = { G : (k) = k}.
Iran, 2004
Solutie. Consider
am actiunea lui G pe multimea {1, . . . , n} data prin (, i) (i).
Pentru k {1, . . . , n} avem c
a Stab(k) = { G : (k) = k}, deci Stab(k) = Gk .
Este imediat din enunt c
a Gk = {1, . . . , n}, unde Gk este orbita lui k, adica Gk = {(k) :
G}.
Din formula orbit
a-stabilizator obtinem ca n = |Gk| = [G : Gk ]. Asadar exista
1 , . . . , n1 G cu proprietatea c
a G = Gk 1 Gk . . . n1 Gk (reuniune disjuncta).
25
Fie Gk Z(G). Avem c

a j = j pentru orice j {1, . . . , n 1} si de aici deducem
ca ( j (k)) = j (k) pentru orice j {1, . . . , n 1}.
Aratam acum c
a {k, 1 (k), . . . , n1 (k)} = {1, . . . , n} si de aici rezulta, n mod evident, ca
= e. Sa presupunem prin absurd c
a i (k) = j (k), i 6= j. Atunci 1
j i (k) = k, echivalent
1
j i Gk , deci i Gk = j Gk , contradictie.
Problema 1.31 (i) Dac
a G este un subgrup al lui Sn care nu este continut n An , atunci
G contine un subgrup de indice 2.
(ii) Daca G este grup finit si |G| = 4n + 2, atunci G contine un unic subgrup de indice 2.
Solutie. (i) Fie G Sn astfel ncat G nu este inclus n An . Rezulta imediat ca
[G : G An ] [Sn : An ] = 2. Dar G 6= G An , deci [G : G An ] > 1. Am obtinut ca
[G : G An ] = 2 si deci G An este subgrup de indice 2 n G.
Se poate argumenta chiar mai simplu: deoarece G 6= G An , G contine o permutare
impara, sa o not
am cu . Rezult
a c
a G An si (G An ) formeaza o partitie a lui An .
Daca G, atunci poate fi par
a, caz n care G An , sau poate fi impara, caz n
care 1 G An (G An ).
(ii) Cum |G| = 4n + 2, din teorema lui Cauchy rezulta ca G are un element g de ordin
2. Din teorema lui Cayley stim c
a exista un morfism injectiv de grupuri f : G S(G)
definit prin f (x)(y) = xy pentru orice x, y G. (Prin S(G) am notat grupul simetric al
multimii G, care n acest caz este izomorf cu S4n+2 ). Sa observam ca permutarea f (g) nu
are puncte fixe, deoarece g 6= e, si c
a (f (g))2 = IdG . Rezulta ca descompunerea lui f (g)
n produs de cicli disjuncti const
a n produsul a 2n + 1 transpozitii. Asadar f (g) este o
permutare impar
a si aplic
and (i) pentru grupul Im(f ) obtinem ca Im(f ) are un subgrup
de indice 2. Dar f este morfism injectiv, deci G ' Im(f ), de unde rezulta ca G are un
subgrup de indice 2.
Presupunem acum c
a exist
a dou
a subgrupuri distincte H1 , H2 de indice 2 n G. Acestea
sunt subgrupuri normale si deci H1 H2 /H1 ' H2 /H1 H2 . Deoarece H1 este subgrup
propriu al lui H1 H2 , rezult
a c
a H1 H2 = G, deci |H1 H2 /H1 | = 2 = |H2 /H1 H2 |, ceea ce
|H2 |
nseamna ca H1 H2 are 2 = 2n+1
elemente, ceea ce este absurd.
2
Problema 1.32 S
a se arate c
a grupurile GL(2, Z) si GL(3, Z) nu sunt izomorfe.
Solutie. S
a presupunem c
a grupurile GL(2, Z) si GL(3, Z) sunt izomorfe. Vom defini
acum
un
morfism
injectiv
de
grupuri
f : GL(2, Z) {1} GL(3, Z) prin f (A, 1) =

A 0
. Deoarece grupul ({1}, ) este izomorf cu Z2 si GL(2, Z) este izomorf cu
0 1
GL(3, Z), rezult
a c
a avem un morfism injectiv de la GL(2, Z) Z2 la GL(2, Z). Iterand
obtinem ca exist
a un morfism injectiv de la GL(2, Z)Z2 Z2 (n produs se considera
n copii ale lui Z2 ) la GL(2, Z). In particular, aceasta nseamna ca pentru orice n N
exista A1 , . . . , An GL(2, Z) cu proprietatea ca ord(Ai ) = 2 si Ai Aj = Aj Ai , oricare ar fi
i, j {1, . . . , n}.

a b
Elementele de ordin 2 din GL(2, Z) sunt matricele I2 si
, cu bc = 1 a2 . Sa
c a
consider
a matrice de
a form
am dou

aceast
a si sa vedem n ce conditii acestea comuta: fie
0
0
a b
a
b
A=
si A0 =
astfel ncat AA0 = A0 A. Din calcule se obtine ca
c a
c0 a0
26
ab0 = a0 b, ac0 = a0 c, bc0 = b0 c. T

in
and cont de faptul ca bc = 1 a2 si b0 c0 = 1 a02 , rezulta
ca singurele matrice de ordin 2 cu care A comuta sunt A si I2 , contradictie.
Observatie. Solutia dat
a se bazeaz
a pe faptul ca grupul Z32 nu se scufunda n GL(2, Z),
dar se scufund
a n GL(3, Z). Aceast
a observatie se poate generaliza ducand la concluzia
ca grupurile GL(m, Z) si GL(n, Z) nu sunt izomorfe pentru m 6= n.
Problema 1.33 Fie G un grup finit, p cel mai mic divizor prim al lui |G| si H un subgrup
normal. Sa se arate c
a dac
a |H| = p, atunci H este continut n Z(G).
Iran, 1990 si Iran, 2011
Solutia 1. Presupunem c
a H 6 Z(G). Atunci rezulta ca H Z(G) = {e}. Consideram
acum actiunea prin conjugare a lui G pe
P H si scriem ecuatia claselor pentru aceasta
actiune. Vom avea |H| = |H Z(G)| + [G : CG (x)], unde CG (x) este centralizatorul
elementului x H, n acest caz cu CG (x) 6= G. Deoarece [G : CG (x)] divide |G| si
p este cel maiP
mic num
ar prim care divide |G|, rezulta ca [G : CG (x)] p, de unde
p = |H| = 1 + [G : CG (x)] 1 + p, contradictie.
Solutia 2. Actiunea prin conjugare a lui G pe H defineste un morfism : G
Aut(H). Cum H ' Zp , avem c

a Aut(H) ' Aut(Zp ). Stim nsa ca Aut(Zp ) ' Z
p , iar Zp
este grup ciclic cu p 1 elemente. Fiindca p este cel mai mic divizor prim al lui |G|, avem
ca (|G|, p 1) = 1 si astfel morfismul este trivial. Deci gxg 1 = x pentru orice g G si
orice x H, ceea ce nseamn
a c
a H Z(G).
Observatie. Se observ
a c
a putem nlocui conditia din enunt asupra lui H cu
(|G|, | Aut(H)|) = 1.
Problema 1.34 Fie G un grup finit si H1 , H2 , H3 trei subgrupuri abeliene. Daca ([G :
Hi ], [G : Hj ]) = 1 pentru orice i, j {1, 2, 3}, i 6= j, atunci G este grup abelian.
Solutie. Fie p un num
ar prim cu proprietatea ca p | |G|. Atunci vor exista i, j
{1, 2, 3}, i 6= j, astfel nc
at p - [G : Hi ] si p - [G : Hj ].
Deoarece ([G : Hi ], [G : Hj ]) = 1, avem G = Hi Hj si de aici deducem ca [G : Hi Hj ] =
[G : Hi ][G : Hj ]. In particular, obtinem ca p - [G : Hi Hj ] si aceasta conduce imediat la
existenta unui p-subgrup Sylow al lui G continut n Hi Hj .
Fie P p-subgrup Sylow al lui G, P Hi Hj . Cum Hi , Hj sunt abeliene avem ca Hi
NG (P ), respectiv Hj NG (P ). In consecinta, G = Hi Hj NG (P ), deci G = NG (P ),
ceea ce nseamn
a c
a P E G.
Am obtinut astfel c
a pentru orice p | |G| exista un unic p-subgrup Sylow n G si acesta
este abelian. Dar n aceste conditii G este produsul direct al subgrupurilor sale Sylow, deci
G este abelian.
Observatie. Acest rezultat apare n lucrarea lui lui K. Doerk, Minimal nicht u
beraufl
osbare, endlicher Gruppen, Math. Z., 91 (1966), 198-205, si este valabil si pentru alte
tipuri de subgrupuri, cum ar fi cele nilpotente sau cele rezolubile.
Problema 1.35 Fie G un grup finit simplu si neabelian si H un subgrup propriu. Aratati
ca pentru orice divizor prim p al lui |H| multimea p-subgrupurilor Sylow ale lui H nu poate
fi egala cu multimea p-subgrupurilor Sylow ale lui G.
27
Iran, 2003
Solutie. Presupunem prin absurd ca Sylp (H) = Sylp (G). In particular, orice p-subgrup
Sylow al lui G este continut n H.
Fie P Sylp (G) si g G. Atunci g 1 P g Sylp (G), deci g 1 P g Sylp (H). De aici
1
1
rezult
Ta ca g P1g H, deci P gHg . Cum g a fost ales arbitrar n G, obtinem ca
P gG gHg .
T
Dar gG gHg 1 = HG E G si cum G este simplu avem ca HG = {e} sau HG = G.
Dar P HG , deci HG 6= {e}.
Daca HG = G, atunci H C G, fals.
Asadar am obtinut o contradictie.
Problema 1.36 Fie G un grup finit cu exact 50 de 7-subgrupuri Sylow. Fie P un 7subgrup Sylow al lui G si N = NG (P ).
(i) Aratati c
a N este subgrup maximal al lui G;
(ii) Daca N are un 5-subgrup Sylow Q si Q E N , atunci Q E G.
Iran, 2007
Solutie. (i) Din a doua teorem
a a lui Sylow stim ca [G : N ] = 50. Fie acum H G
cu N H. Atunci P este, de asemenea, 7-subgrup Sylow al lui H si N = NH (P ), deci
[H : N ] 1 (mod 7). Din teorema lui Lagrange avem ca [H : N ] divide pe [G : N ] si se
verifica usor c
a singurele posibilit
ati sunt [H : N ] = 1 sau [H : N ] = 50. Astfel H = N
sau H = G, deci N este maximal.
(ii) Fie R un 5-subgrup Sylow al lui G care l contine pe Q. In mod evident R N = Q.
Daca Q = R, atunci NG (Q) = NG (R) si cum N NG (Q) rezulta ca [G : N ] este
divizibil prin [G : NG (Q)]. Deoarece [G : NG (R)] 1 (mod 5), exista k N astfel ncat
[G : NG (R)] = 5k + 1 si 5k + 1 | 50. Pentru k 1 este fals, iar pentru k = 0 se obtine ca
NG (Q) = G, deci Q E G.
Sa consideram acum c
a Q 6= R. Deoarece R este un 5-grup, NR (Q) l contine strict pe Q.
(Aceasta este o proprietate valabil
a n orice p-grup finit: daca Q = NR (Q), atunci Z(R)
Q si n grupul factor R/Z(R) avem ca subgrupul Q/Z(R) coincide cu normalizatorul
sau. Cum ns
a |R/Z(R)| < |R|, ajungem imediat la o contradictie.) Asadar NR (Q) 6 N ,
altminteri NR (Q) ar fi continut n N R = Q, fals. Astfel, hNR (Q), N i l contine strict
pe N si cum acesta este maximal (din (i)) avem hNR (Q), N i = G. Deoarece Q E NR (Q)
si Q E N , rezult
a Q E G.
Problema 1.37 Fie G un grup finit si N un subgrup maximal al lui G. Presupunem ca
N este abelian, [G : N ] = pn cu p prim si n 1, si N nu contine nici un subgrup normal
netrivial al lui G. Ar
atati c
a p nu divide |N |.
Iran, 2010
Solutie. Presupunem prin reducere la absurd ca p | |N | si fie x N cu ord(x) = p.
Exista P un p-subgrup Sylow al lui G cu proprietatea ca x P .
28
Cum P N este subgrup al lui N si N este abelian rezulta ca P N este subgrup normal
al lui N . Asadar N NG (P N ).
Dar N este subgrup maximal, deci trebuie ca NG (P N ) = N sau NG (P N ) = G.
Cazul NG (P N ) = G este imposibil, pentru ca am avea P N subgrup normal n G,
netrivial si continut n N .
Ramane ca NG (P N ) = N . De aici obtinem ca NP (P N ) = P N . Insa P N P
si P p-grup, iar conform celor ar
atate n solutia problemei 1.36, daca P N 6= P , trebuie
sa avem P N 6= NG (P N ). In consecinta, P N = P ceea ce implica p - [G : N ],
contradictie.
Problema 1.38 S
a se determine numarul structurilor neizomorfe de inel care pot fi definite pe o multime cu p elemente, unde p este un numar prim.
Solutie. Deoarece orice grup cu p elemente este izomorf cu (Zp , +), este suficient sa
determinam structurile de inel al c
aror grup abelian subiacent este (Zp , +).
Cum acest grup este generat de
1, nmultirea din inel este complet determinata de
1 1. Intr-adev
ar, dac
a
1
1=a
, atunci n
m
=n
[
ma pentru orice n
, m
Zp . Pe de alta
parte, o verificare simpl
a arat
a c
a pentru orice a
Zp nmultirea n
m
=n
[
ma defineste
o structura de inel (Zp , +, ).
Daca a
6= 0, atunci inelul (Zp , +, ) este izomorf cu inelul (Zp , +, ) al claselor de resturi
modulo p, un izomorfism fiind f : (Zp , +, ) (Zp , +, ), f (
n) = n
ca.
Daca a
= 0, atunci (Zp , +, ) este inelul nul, n care n
m
= 0 pentru orice n
, m
Zp , si
acesta este evident neizomorf cu (Zp , +, ).
Prin urmare exist
a exact dou
a structuri de inel neizomorfe pe o multime cu p elemente, si
anume inelul nul si inelul (Zp , +, ) care este chiar corp comutativ.
Problema 1.39 Fie R un inel cu grupul (R, +) ciclic. Sa se arate ca R este inel comutativ.
Solutie. Dac
a grupul (R, +) subiacent inelului este ciclic, fie a un generator al acestui
grup si r, s R dou
a elemente arbitrare. Atunci exista m, p N cu r = ma si s = pa.
Rezulta rs = (ma)(pa) = mpa2 = pma2 = (pa)(ma) = sr si deci R este comutativ.
Problema 1.40 (i) S
a se arate c
a orice inel unitar cu p2 elemente este comutativ, unde
p este un num
ar prim.
(ii) Sa se arate c
a exist
a inele neunitare cu p2 elemente care nu sunt comutative.
Iran, 2010
Solutie. (i) Fie R un inel unitar cu p2 elemente. Daca 1 = 1R are ordinul p2 n (R, +),
atunci (R, +) este ciclic si din problema 1.39 rezulta ca R este comutativ.
Daca 1 are ordinul p, fie K subinelul lui R generat de 1. Atunci K are p elemente, deci
este corp comutativ (vezi rezolvarea problemei 1.38). Mai mult, exista a R astfel ncat
{1, a} este o baz
a a K-spatiului vectorial R si K = {n 1R | n N } este inclus n centrul
lui R. Daca r, s R, atunci exist
a , , , n K astfel ncat r = + a si s = + a.
Efectuand nmultirile obtinem rs = sr.
(ii) Fie R = Zp Zp cu adunarea pe componente si nmultirea data de (a, b)(c, d) =
29
(ac + bc, ad + bd) pentru orice a, b, c, d Zp .

Se arata prin calcul c
a sunt satisf
acute axiomele inelului.
Avem (1, 1)(1, 0) = (2, 0) si (1, 0)(1, 1) = (1, 1), deci R nu este comutativ. In particular,
din prima parte a problemei rezult
a c
a R nu este unitar.
Problema 1.41 Fie R un inel finit cu urmatoarea proprietate: pentru orice a, b R
exista c R (depinz
and de a si b) astfel ncat a2 + b2 = c2 .
Sa se arate c
a pentru orice a, b, c R exista d R cu proprietatea ca 2abc = d2 .
Solutie. Definim R(2) = {x2 : x R} si observam ca proprietatea lui R data n enunt
se poate rescrie ca R(2) + R(2) R(2) .
Pentru un element y R(2) fixat, functia f : R(2) R(2) definita prin f (x) = x + y este
injectiva si cum R(2) este o multime finita rezulta ca f este bijectiva. Asadar R(2) este
nchisa si la sc
adere, deci R(2) este subgrup al lui (R, +).
Fie acum dou
a elemente x, y R. Deoarece xy + yx = (x + y)2 x2 y 2 , rezulta ca
xy + yx R2 . Pentru
x = a si y = bc, obtinem ca abc + bca R2 ,
x = c si y = ab, obtinem ca cab + abc R(2) ,
x = ca si y = b, obtinem ca cab + bca R(2) .
Acum, daca adun
am primele dou
a relatii si o scadem pe cea de-a treia, obtinem ca 2abc
R(2) .
Problema 1.42 Fie R un inel unitar care are un numar finit, strict mai mare decat 1, de
divizori ai lui zero la st
anga sau la dreapta. Sa se arate ca R este finit.
Mai mult, dac

a |R| = n, atunci |U (R)| n [ n].
Solutie. Fie D = {a1 , . . . , an } multimea divizorilor lui zero la stanga sau la dreapta
din R. Presupunem prin absurd c
a R este infinit. Fie a D \ {0} un divizor al lui zero
la dreapta (se rationeaz
a analog pentru un divizor al lui zero la stanga). Daca x R \ D,
atunci ax este un element nenul din D. Cum D este finita, rezulta ca exista o multime
infinita de elemente din R, fie acestea r1 , . . . , rn , . . ., astfel ncat ar1 = . . . = arn = . . ..
Rezulta ca ri rj D pentru orice i, j N , deci ri r1 D pentru orice i N ceea ce
contrazice finitudinea lui D. Prin urmare, R este finit.
Fie x R \ {0} un divizor al lui zero la dreapta si : R xR definita prin (a) = xa.
Avem ca este morfism surjectiv de grupuri, deci R/Ker ' xR, de unde obtinem
|R| = |Ker ||xR|. Cum multimile Ker si xR sunt formate din divizori ai lui zero la
dreapta, rezult
a |D|2 n, deci |D| n [ n] (se poate rationa analog pentru un divizor
al lui zero la st
anga, lu
and Rx n loc de xR). Cum ntr-un inel finit avem U (R) = R \ D,
rezulta ca |U (R)| n [ n].

Problema 1.43 Fie R un inel cu urmatoarele proprietati:
30
(i) (ab)2 = a2 b2 pentru orice a, b R;

(ii) x3 = 0 implic
a x = 0.
Aratati ca R este inel comutativ.
Iran, 2007
Solutie. Fie u, v R si x = uv, y = vu. Din relatia (vu)2 = v 2 u2 rezulta ca x3 = xyx,
iar din relatia (uv)2 = u2 v 2 rezult
a y 3 = yxy. Un calcul simplu arata ca (x y)3 =
2
2
2
2
xy x y + y x yx . Dac
a x = 0, atunci (y)3 = 0, si din (ii) avem ca y = 0.
Asadar uv = 0 implic
a vu = 0.
Din (i) obtinem c
a a(ba ab)b = 0 si din cele de mai sus rezulta ca ba(ba ab) = 0.
Schimband pe a cu b obtinem c
a ab(ab ba) = 0. Adunand ultimele doua relatii avem ca
2
(ab ba) = 0. De aici obtinem c
a (ab ba)3 = 0, deci ab = ba, ceea ce trebuia demonstrat.
Problema 1.44 Fie R un inel oarecare. Sa se arate ca daca x2 Z(R) pentru orice
x R, atunci (xy)2 = (yx)2 pentru orice x, y R.
Iran, 2008
Solutie. Fie x, y R. Atunci (xy +x)2 (xy)2 x2 = xyx+x2 y Z(R). In particular,
avem ca y(xyx + x2 y) = (xyx + x2 y)y (yx)2 + yx2 y = (xy)2 + x2 y 2 . Cum x2 Z(R)
rezulta ca yx2 y = x2 y 2 , deci (yx)2 = (xy)2 , ceea ce trebuia demonstrat.
Problema 1.45 Fie R un inel unitar. Aratati ca:
(i) daca orice element inversabil este central, atunci orice element nilpotent este central;
(ii) daca orice element nilpotent este central, atunci orice element idempotent este central.
Iran, 2007
Solutie. (i) Fie a R element nilpotent. Atunci exista n N, n 1, astfel ncat
an = 0. Deoarece 1 = 1 an = (1 a)(1 + a + + an1 ) = (1 + a + + an1 )(1 a),
rezulta ca 1 a este element inversabil, deci central, de unde rezulta ca a este central.
(ii) Fie e R un element idempotent si x R un element oarecare. Avem ca (exeex)2 = 0
si (exe xe)2 = 0. Din ipotez
a, elementele exe ex, exe xe sunt centrale. In particular,
e(exe ex) = (exe ex)e si e(exe xe) = (exe xe)e. De aici obtinem ca ex = exe,
respectiv xe = exe. In concluzie, ex = xe, deci e este element central.
Problema 1.46 Fie R un inel unitar. Stim ca orice element al lui R se poate scrie ca
produs de elemente idempotente. S
a se arate ca R este inel comutativ.
Iran, 2009
31

a ar
at
am ca orice element idempotent este central.
Sa presupunem mai nt
ai c
a avem dou
a elemente x, y R cu proprietatea ca xy = 1. Vom
arata ca x = y = 1. Dac
a x 6= 1, atunci scriem x = e1 en , cu ei elemente idempotente
si e1 6= 1. Fie z = e2 en y. Avem e1 z = 1 si de aici rezulta ca 1 e1 = (1 e1 )e1 z = 0,
fals.
a avem un element a R cu proprietatea ca a2 = 0. Atunci
2
1 a = 1, de unde (1 a)(1 + a) = 1 si folosind observatia de mai sus obtinem a = 0.
Fie e R un element idempotent si x R arbitrar. Atunci (exexe)2 = 0 si (xeexe)2 =
0, de unde rezult
a c
a ex = exe = xe, deci orice element idempotent este central.
Problema 1.47 Fie R un inel comutativ unitar. Sa se arate ca:
(i) Idemp(R) are o structur
a de grup n raport cu legea de compozitie definita prin:
e f = e + f 2ef pentru orice e, f Idemp(R).
(ii) Daca R are un num
ar finit de idempotenti, atunci exista n N astfel ncat
| Idemp(R)| = 2n .
Solutie. (i) Fie e, f Idemp(R). Atunci
(e + f 2ef )2 = e2 + f 2 + 4e2 f 2 + 2ef 4e2 f 4ef 2
= e + f + 4ef + 2ef 4ef 4ef
= e + f 2ef,
deci e + f 2ef este idempotent. Rezulta ca Idemp(R) este parte stabila n raport cu .
Pentru orice e, f, g Idemp(R) avem
(e f ) g = (e + f 2ef ) g
= (e + f 2ef ) + g 2(e + f 2ef )g
= e + f + g 2ef 2eg 2f g + 4ef g
si
e (f g) = e + (f + g 2f g) 2e(f + g 2f g)
= e + f + g 2f g 2ef 2eg + 4ef g,
deci este asociativ
a.
Pentru orice e Idemp(R) avem e 0 = 0 e = e, deci 0 este element neutru pentru .
Orice idempotent e are un invers e (1 e) = (1 e) e = e.
Prin urmare (Idemp(R), ) este grup.
(ii) Observam c
a e e = 0 pentru orice e Idemp(R), deci n acest grup orice element
este de ordin 2. In ipoteza c
a Idemp(R) este grup finit putem aplica rezultatul problemei
1.14(ii) si obtinem c
a exist
a n N astfel ncat | Idemp(R)| = 2n .
Problema 1.48 Fie R un inel de caracteristica zero si e, f, g R elemente idempotente
care satisfac relatia e + f + g = 0. S
a se arate ca e = f = g = 0.
32
IMC, 2000
Solutie. Avem g = g 2 = (ef )2 = e+(ef +f e)+f = (ef +f e)g, deci 2g = ef +f e.
Comutatorul aditiv [e, f ] = ef f e se poate scrie astfel: [e, f ] = [e, ef + f e] = 2[e, g] =
2[e, e f ] = 2[e, f ], de unde rezult
a ca [e, f ] = 0. Din aceasta relatie si din faptul ca
2g = ef + f e obtinem g = ef .
Acum relatia e + f + g = 0 devine e + f + ef = 0 si prin nmultire la stanga cu e vom avea
e + 2ef = 0. Analog f + 2ef = 0. Din aceste ultime doua relatii deducem ca e = f .
Similar se obtine c
a e = g, deci e = f = g si din e + f + g = 0 rezulta e = f = g = 0.
Problema 1.49 Fie R un inel si un numar ntreg n > 2. Presupunem ca xn = x, pentru
orice x R. S
a se arate c
a xy n1 = y n1 x oricare ar fi x, y R.
Solutie. Vom ar
ata mai nt
ai c
a ntr-un inel fara nilpotenti netriviali ele-mentele
idempotente sunt centrale. Fie e R un element idempotent si x R arbitrar. Atunci
(ex exe)2 = 0 si (xe exe)2 = 0, de unde rezulta ca ex = exe = xe.
Acum este lesne de observat c
a R nu are nilpotenti netriviali si ca y n1 este idempotent,
pentru orice y R.
Problema 1.50 S
a se arate c
a nu exista inele unitare cu exact cinci elemente inversabile.
Solutia 1. Presupunem c
a exist
a un inel unitar R cu exact cinci elemente inversabile.
Asadar |U (R)| = 5 si cum 1 U (R), rezulta ca (1)5 = 1, deci 1 + 1 = 0.
Mai mult, grupul U (R) av
and ordinul 5 este grup ciclic. Fie a un generator al lui U (R). Evident a 6= 1. Atunci (1+a+a2 )2 = 1+a2 +a4 , deci (1+a+a2 )3 = (1+a2 +a4 )(1+a+a2 ) = a3 .
Insa ecuatia x3 = a3 are o singur
a solutie, si anume x = a, deoarece x trebuie sa fie
inversabil si verific
am pe r
and valorile 1, a, a2 , a3 , a4 .
Dar 1 + a + a2 = a duce la a2 = 1, ceea ce este absurd.
Solutia 2. Incepem exact ca la solutia precedenta si obtinem ca 1 + 1 = 0. Consideram
un element a U (R) care genereaz
a acest grup.
Definim acum un morfism de inele unitare a : F2 [X] R cu proprietatea ca a (X) = a.
Deoarece a5 = 1, Ker a va contine polinomul X 5 1 = (X 1)(X 4 + X 3 + X 2 + X + 1).
Fie o radacin
a a lui X 4 + X 3 + X 2 + X + 1 (n nchiderea algebrica a lui F2 ). Atunci
F2 () este un corp cu 2n elemente, unde 1 n 4. Din teorema lui Lagrange rezulta ca
n
5 = ord() divide pe |F
a n = 4 si ca X 4 + X 3 + X 2 + X + 1
2n | = 2 1, ceea ce implic
este polinomul minimal al lui peste F2 .
Fie S = Im(a ). S este un subinel al lui R care are ca si R exact cinci elemente inversabile.
Dar S este izomorf cu un inel factor al lui F2 [X]/(X 5 1). Din teorema chineza a resturilor
obtinem ca
F2 [X]/(X 5 1) ' F2 [X]/(X 1) F2 [X]/(X 4 + X 3 + X 2 + X + 1) ' F2 F16 ,
deci S este izomorf cu 0 sau cu F2 sau cu F16 sau cu F2 F16 , deci are 1 sau 15 unitati,
contradictie.
Problema 1.51 S
a se arate c
a nu exista inele cu exact cinci elemente regulate.
33
Iran, 2008
Solutie. Presupunem c
a exist
a un inel R cu exact cinci elemente regulate.
Fie G multimea elementelor regulate ale lui R. Observam ca G este nchisa la nmultire.
Mai mult, nmultirea la st
anga (dreapta) pe G cu elemente din G este injectiva, deci si
surjectiva. Asadar ecuatiile ax = b si ya = b au solutii n G pentru orice a, b G. Deducem
de aici ca G este grup n raport cu operatia de nmultire din R. Cum |G| = 5, rezulta ca
G este grup ciclic si not
am cu 1 elementul sau neutru.
Evident {1, 1} este subgrup al lui G, deci neaparat 1 = 1.
Apoi, pentru a G {1} fixat, definim un morfism canonic de inele a : Z2 [X] R cu
urmatoarele propriet
ati: a (b
1) = 1 si a (X) = a.
Fie S = Im(a ). S este subinel al lui R cu elementul unitate 1 si pentru ca G = hai S
obtinem ca orice element regulat al lui R este element inversabil n S.
Reciproc, orice element c U (S) este element regulat n R. Altminteri ar exista un element
x R, x 6= 0, cu (s
a zicem) xc = 0. Fie b S cu cb = 1. Atunci x1 = x(cb) = (xc)b = 0,
ceea ce contrazice faptul c
a elementul 1 G este regulat n R.
Deci S este un inel unitar cu |U (S)| = 5, contradictie cu problema 1.50.
Problema 1.52 Fie R un inel unitar si a R cu a3 a 1 = 0. Aratati ca daca I este
un ideal bilateral al lui R cu proprietatea ca |R/I| 4, atunci I = R.
Iran, 2006
Solutie. S
a presupunem c
a I 6= R. Consideram urmatoarele elemente ale lui R/I: b
0, b
1,
2
3
b
a, b
a si b
a . Din ipotez
a rezult
a c
a cel putin doua dintre aceste elemente sunt egale. Asadar
avem zece cazuri: b
0=b
1, b
0=b
a, b
0=b
a2 , b
0=b
a3 , b
1=b
a, b
1=b
a2 , b
1=b
a3 , b
a=b
a2 , b
a=b
a3 sau
2
3
b
a =b
a . Aceasta nsemn
a c
a cel putin unul dintre urmatoarele elemente este n I: 1, a,
2
3
2
3
a , a , a 1, a 1, a 1, a2 a, a3 a sau a3 a2 .
Din relatia a3 a 1 = 0 rescris
a sub forma a(a 1)(a + 1) = 1 rezulta ca cele zece
elemente de mai sus sunt toate inversabile, deci cu necesitate vom avea I = R.
Problema 1.53 Fie R un inel unitar si I un ideal bilateral cu proprietatea ca I N (R).
Atunci orice idempotent din R/I se ridica la un idempotent n R (adica pentru orice
f R/I cu f 2 = f , exist
a e R cu e2 = e astfel ncat f = e).
c2 = x
Solutie. Cum f R/I, exist
a x R astfel ncat f = x
. Din x
rezulta a =
2
n
x x I N (R), deci exist
a n N astfel ncat a = 0. Obtinem
0 = (x2 x)n
n
X
=
(1)k Cnk x2k xnk
=
k=0
n
X
(1)k Cnk xn+k
k=0
= xn xn+1
n
X
(1)k1 Cnk xk1 .
k=1
34
Notand t =
n
P
(1)k1 Cnk xk1 , avem ca xn = xn+1 t si xt = tx. Fie e = xn tn . Aratam ca
k=1
e este idempotent si c
a f = e. Avem e = xn tn = (xn+1 t)tn = xn+1 tn+1 = (xn+2 t)tn+1 =
n+1 se
xn+2 tn+2 = . . . = x2n t2n = (xn tn )2 = e2 . De asemenea, e = (
xt)n si cum x
= x[
2
\
n+1 t = x
n+1 t = x
cn , deci e = (x
cn )n = x
obtine x
t = x[
n = x
= f , ceea ce era de demonstrat.
Problema 1.54 Fie R un inel comutativ si unitar, P un ideal prim al sau si I idealul
generat de elementele idempotente din P . Sa se arate ca R/I nu are idempotenti netriviali
(adica diferiti de 0 si 1).
Solutie. Fie x
R/I cu x
2 = x
. Rezulta x2 x I, deci x2 x = a1 e1 + . . . + an en
cu ai R si ei P, e2i = ei pentru orice 1 i n. Avem (1 e1 ) (1 en )(x2 x) = 0,
deoarece pentru fiecare i = 1, . . . , n, termenul ai ei este anulat de 1 ei . Acum o inductie
simpla dupa n ne conduce la concluzia ca (1e1 ) (1en ) = 1e pentru un e P, e2 = e
(pentru aceasta se observ
a c
a (1 e1 )(1 e2 ) = 1 e pentru e = e1 + e2 e1 e2 cu e2 = e).
2
Deci (1 e)(x x) = 0. Pe de alt
a parte, x2 x I P x P sau 1 x P .
2
Daca x P , atunci x ex = x (ex)2 = (x ex)2 x ex este un element idempotent
al lui P x ex I x
= ex
=
0.
Daca 1x P , atunci se verific
a usor ca (1x)e(1x) P este un element idempotent
1 x
= e(
1x
) =
0x
=
1.
Problema 1.55 Fie R un inel oarecare (nu neaparat unitar) care nu are ideale bilaterale
nilpotente nenule. Ar
atati c
a orice ideal stang nenul al lui R are un element al carui patrat
este nenul.
Iran, 2005
Solutie. Presupunem prin reducere la absurd ca R are un ideal stang I 6= 0 ale carui
elemente au p
atratele nule.
Rezulta ca (x + y)2 = 0 pentru orice x, y I, deci xy = yx pentru orice x, y I.
Asadar (Ix)(Ix) = 0 pentru orice x I, de unde rezulta ca (IxR)(IxR) (Ix)I(xR) =
(Ix)(Ix)R = 0 pentru orice x I. Deci idealul bilateral IxR este nilpotent, ceea ce, n
virtutea ipotezei, duce la IxR = 0 pentru orice x I.
In consecint
a, Ix lannR (R), unde prin lannR (R) am notat anulatorul la stanga al lui R
n R.
Este usor de probat c
a lannR (R) este ideal bilateral si ca (lannR (R))2 = 0, deci, conform
ipotezei, lannR (R) = 0. De aici avem si ca Ix = 0 pentru orice x I. In consecinta,
I 2 = 0.
Idealul bilateral IR are proprietatea c
a (IR)(IR) I 2 R = 0, deci este nilpotent si conform
ipotezei IR = 0. Aceasta nseamn
a c
a I lannR (R), deci I = 0, contradictie.
Problema 1.56 Fie R un inel unitar. Aratati ca urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) orice ideal propriu al lui R este prim;
35
(ii) orice ideal I al lui R satisface I 2 = I si oricare ar fi doua ideale I, J avem I J sau
J I.
Iran, 2009
Solutie. (i) (ii) Fie I un ideal al lui R. Daca I = R, atunci I 2 = I. Daca I 6= R,
atunci I 2 6= R, deci I 2 este ideal prim. Fie a I. Cum a2 I 2 si I 2 este ideal prim,
rezulta ca a I 2 . Asadar I I 2 , deci egalitate.
Fie acum I, J ideale ale lui R si presupunem ca I 6= R, J 6= R. Idealul IJ este propriu,
deci prim si cum IJ IJ rezult
a c
a I IJ sau J IJ, deci I J sau J I.
(ii) (i) Fie P un ideal propriu al lui R si I, J ideale cu proprietatea ca IJ P . Vrem
sa aratam ca I P sau J P .
Sa presupunem c
a I J. Atunci I 2 IJ si cum I 2 = I rezulta I P , deci P este ideal
prim.
Problema 1.57 Fie R un inel comutativ unitar. Daca R/N (R) este corp, atunci R este
inel local, adic
a are un singur ideal maximal.
Iran, 2003
Solutie. S
a ar
at
am mai nt
ai c
a R este inel local daca si numai daca oricare ar fi x R
avem x U (R) sau 1 x U (R).
Daca R este inel local, fie m idealul s
au maximal. Evident, U (R) R m. Fie x R m.
Daca x nu este inversabil, atunci xR 6= R si xR va fi continut n m, fals. Deci Rm = U (R)
si de aici rezult
a imediat c
a x U (R) sau 1 x U (R).
Reciproc, fie m un ideal maximal al lui R. Vom arata din nou ca R m = U (R). Fie
x R m. Atunci m + xR = R, deci exista y m si a R astfel ncat y + xa = 1.
Cum y m, el nu poate fi inversabil. Din ipoteza rezulta 1 y U (R) si de aici avem ca
x U (R). In concluzie, singurul ideal maximal al lui R este R U (R).
Fie acum x R.
Daca x
b=b
0 (n inelul factor R/N (R)), atunci x N (R) si deci 1 x U (R).
Daca x
b 6= b
0, atunci x
b este inversabil, deci exista yb R/N (R) cu proprietatea ca x
byb = b
1.
De aici rezult
a c
a 1 xy N (R), deci xy = 1 (1 xy) U (R). In concluzie, x U (R).
Observatie. Se poate ar
ata c
a daca R/N (R) este corp, atunci R are un singur ideal
prim.
Problema 1.58 Fie R un inel unitar. R se numeste inel Boole daca x2 = x pentru orice
x R. Sa se arate c
a:
(i) Daca R este inel Boole, atunci R este comutativ si 2x = 0 pentru orice x R.
(ii) Spec(R) = Max(R).
(iii) Daca X este o multime, atunci (P(X), , ) este inel Boole.
36
(iv) Daca R este inel Boole finit, atunci exista o multime finita X cu proprietatea ca
R este izomorf cu (P(X), , ). In particular, un inel Boole finit are 2r elemente,
r N.
(v) Pe orice multime infinit
a X se poate defini o structura de inel Boole.
Olimpiada Nationala de Matematica, Romania, 1998
Solutie. (i) Vom ar
ata mai nt
ai c
a n inelul R avem 1 + 1 = 0. Intr-adevar, (1)2 =
1 1 = 1 1 + 1 = 0. Deci 2x = 0 pentru orice x R. Fie x, y R. Atunci
(x + y)2 = x + y x2 + xy + yx + y 2 = x + y xy + yx = 0 xy = yx xy = yx.
(ii) Fie P Spec(R). Exist
a M Max(R) astfel ncat P M . Daca P 6= M atunci exista
x M \ P . Dar x2 = x x(1 x) = 0 P 1 x P 1 x M 1 M ,
contradictie. Deci P = M Max(R).
(iii) Pentru o multime X se verific
a prin calcul ca multimea partilor sale P(X) are o
structura de inel n raport cu diferenta simetrica AB = (A \ B) (B \ A) (care joaca
rolul adunarii n P(X)) si intersectia multimilor (care joaca rolul nmultirii n P(X)).
Elementul nul al acestui inel este multimea vida, iar elementul unitate este X. Mai mult,
A A = A pentru orice A P(X), deci (P(X), , ) este inel Boole.
(iv) Fie R un inel Boole finit. Atunci (R, +) este grup finit si 2x = 0 pentru orice x R.
Aplicand problema 1.14(ii) rezult
a c
a exista n N astfel ncat |R| = 2n . Daca n = 0 sau
n = 1, atunci este clar.
Daca n 2 vom ar
ata prin inductie dupa n ca exista elementele a1 , . . . , an R \ {0, 1} cu
proprietatea c
a ai aj = 0 pentru orice i 6= j.
Pentru n = 2 exist
a e R \ {0, 1} si alegem a1 = e, a2 = 1 e. Pentru n > 2 se considera
e R \ {0, 1} si se scrie R = Re + R(1 e). Re si R(1 e) sunt inele Boole cu elementul
unitate e, respectiv 1 e, iar R ' Re R(1 e) deoarece Re R(1 e) = 0. Dar |Re| = 2r
si R(1 e) = 2s cu r + s = n, iar din ipoteza de inductie rezulta ca exista b1 , . . . , br Re
astfel ncat bi bj = 0 pentru orice i 6= j si c1 , . . . , cs R(1 e) astfel ncat ck cl = 0 pentru
orice k 6= l. Fie acum a1 = b1 , . . . , ar = br , ar+1 = c1 , . . . , an = cn si cum e(1 e) = 0 vom
avea ai aj = 0 pentru orice i 6= j.
Aratam acum c
a multimea tuturor sumelor ai1 + . . . + aik , cu 1 i1 < . . . < ik n, are
2n elemente, deci coincide cu R, de unde rezulta ca pentru orice x R exista si sunt unice
1 i1 < . . . < is n cu proprietatea ca x = ai1 + . . . + ais . Este suficient sa aratam
ca daca avem 1 j1 < . . . < js n si 1 k1 < . . . < kt n, atunci aj1 + . . . + ajs =
ak1 + . . . + akt s = t si j1 = k1 , . . . , js = ks . Aceasta se demonstreaza aratand ca
j1 , . . . , js {k1 , . . . , kt } si k1 , . . . , kt {j1 , . . . , js }. Daca, de exemplu, j1
/ {k1 , . . . , kt },
atunci din aj1 (aj1 + . . . + ajs ) = aj1 (ak1 + . . . + akt ) rezulta ca a2j1 + . . . + aj1 ajs =
aj1 ak1 + . . . + aj1 akt aj1 = 0, contradictie.
Va fi suficient s
a consider
am acum aplicatia f : R (P({1, . . . , n}), , ) definita prin
f (x) = {i1 , . . . , is }, unde x = ai1 + . . . + ais , care este izomorfism.
(v) Fie Pf (X) multimea p
artilor finite ale lui X si Pcf (X) multimea partilor lui X care
au complementara finit
a. Este usor de verificat ca Pf (X) Pcf (X) este subinel unitar
al inelului Boole (P(X), , ). Se stie nsa ca |Pf (X)| = |X|. Este clar ca aplicatia care
duce o multime n complementara ei defineste o bijectie ntre Pf (X) si Pcf (X), de unde
|Pcf (X)| = |Pf (X)|. Atunci |Pf (X) Pcf (X)| = |Pcf (X)| + |Pf (X)| = |X| + |X| = |X|.
Rezulta ca exist
a o bijectie ntre Pf (X) Pcf (X) si X. Transportand structura de inel
37
Boole a lui Pf (X) Pcf (X) prin aceasta bijectie, obtinem ca exista o structura de inel
Boole pe X.
Problema 1.59 Fie R un inel unitar de caracteristica 2 cu proprietatea ca pentru orice
x 6= 1 si y 6= 1 avem xy = xy 2 . Ar
atati ca R este inel comutativ.
Iran, 1988
Solutie. Cum orice inel Boole este comutativ (vezi problema 1.58(i)), va fi suficient
sa aratam ca R este inel Boole.
Fie x R cu x 6= 0, 1. Deoarece caracteristica lui R este 2, exista un element x1 R,
x1 6= 0, 1, cu proprietatea c
a x = 1 + x1 . Din ipoteza (1 + x1 )y = (1 + x1 )y 2 pentru orice
2
y R. Dar x1 y = x1 y , deci y = y 2 pentru orice y R, ceea ce nseamna ca R este inel
Boole.
Problema 1.60 Fie R un inel unitar cu proprietatea ca orice ideal al sau este principal.
Aratati ca orice morfism surjectiv f : R R este izomorfism.
Iran, 1988
Solutie. Vom demonstra c
a Ker f = {0}, ceea ce rezolva problema.
Avem urmatorul sir cresc
ator de ideale: Ker f Ker f 2 . . . . Se arata imediat ca
proprietatea lui R c
a orice ideal al s
au este principal conduce la faptul ca un astfel de sir
de ideale este neap
arat stationar, adica exista un n N, n 1, astfel ncat Ker f n =
Ker f n+1 = . Asadar f n+1 (x) = 0 implica f n (x) = 0 sau, echivalent, f (f n (x)) = 0
implica f n (x) = 0. Dar f n este un morfism surjectiv, deci f (y) = 0 implica y = 0, ceea ce
nseamna ca Ker f = 0.
Observatie. Un rationament asemanator apare n rezolvarea problemei 1.22.
Problema 1.61 Fie A1 , . . . , Am , B1 , . . . , Bn inele comutative unitare care nu au idempotenti netriviali (adic
a diferiti de 0 si 1). Atunci A1 Am ' B1 Bn daca si
numai daca m = n si exist
a Sn astfel ncat Ai ' B(i) pentru orice 1 i n.
Solutie. Not
am A = A1 Am si B = B1 Bn . Sa observam ca x =
(x1 , . . . , xm ) Idemp(A) xi Idemp(Ai ) pentru orice i = 1, . . . , m xi = 0 sau
xi = 1 pentru orice i = 1, . . . , m.
Presupunem A ' B. Atunci | Idemp(A)| = | Idemp(B)| 2m = 2n m = n.
Fie acum f : A B izomorfism de inele. Pentru fiecare i = 1, . . . , n fie ei A (respectiv
fi B) elementul care are 1 (elementul unitate al inelului Ai , respectiv Bi ) pe pozitia i
si 0 n rest. Observ
am c
a ei Idemp(A) si ei ej = 0 pentru orice i 6= j. Rezulta ca f (ei )
Idemp(B)\{0} si f (ei )f (ej ) = 0 pentru orice i 6= j. Deci f (ei ) are pe fiecare componenta 0
sau 1. Atunci f (ei )f (ej ) = 0 supp(f (ei ))supp(f (ej )) = , unde prin supp(x) s-a notat
suportul elementului x = (x1 , . . . , xn ), definit ca supp(x) = {i | 1 i n, xi 6= 0}. Avem
n
n
S
P
|supp(f (ei ))| 1 pentru orice i = 1, . . . , n. Rezulta |
supp(f (ei ))| =
|supp(f (ei ))|
n. Dar
n
S
i=1
supp(f (ei )) {1, . . . , n} implica |
n
S
i=1
i=1
i=1
supp(f (ei ))| n. Deci |supp(f (ei ))| = 1
38
pentru orice i = 1, . . . , n. Rezult

a c
a exista Sn astfel ncat f (ei ) = f(i) pentru orice
i = 1, . . . , n. Dar ei A ' Ai iar f(i) B ' B(i) si cum f (ei A) = f(i) B rezulta ca Ai ' B(i)
pentru orice i = 1, . . . , n.
Problema 1.62 Fie C = {f | f : [0, 1] R, f functie continua} cu structura de inel
unitar data de adunarea si nmultirea functiilor. Daca t [0, 1] notam cu t : C R
aplicatia dat
a de t (f ) = f (t). S
a se arate ca:
(i) t este morfism de inele.
(ii) Orice morfism de inele : C R este de forma t pentru un t [0, 1].
Solutie. (i) Avem t (f + g) = (f + g)(t) = f (t) + g(t) = t (f ) + t (g) si t (f g) =
(f g)(t) = f (t)g(t) = t (f )t (g). Elementul identitate la nmultire n inelul C este u :
[0, 1] R, u(t) = 1 pentru orice t [0, 1]. Atunci t (u) = u(t) = 1. Rezulta ca t este
morfism de inele.
(ii) Fie : C R un morfism unitar de inele. Presupunem prin absurd ca 6= t pentru
orice t. Atunci, pentru orice t [0, 1], exista ft C cu (ft ) 6= t (ft ), deci (ft ) 6= ft (t).
Fie gt = ft (ft )u. Avem gt C, (gt ) = 0 si gt (t) 6= 0. Cum gt este continua, exist
S ao
Vt
vecinatate Vt a lui t astfel nc
at gt (x) 6= 0 pentru orice x Vt [0, 1]. Dar [0, 1]
t[0,1]
si cum [0,1] este compact, rezult

a c
a exista t1 , . . . , tn astfel ncat [0, 1] Vt1 . . . Vtn .
n
P
Atunci avem
gt2i (x) 6= 0 pentru orice x [0, 1], deoarece x apartine unui Vti . Rezulta
ca g =
n
P
i=1
i=1
gt2i
este inversabil
a n C. Dar (g) = 0, contradictie.
Problema 1.63 Dac

a R este un inel comutativ unitar integru infinit cu |U (R)| < , sa
se arate ca R are o infinitate de ideale maximale.
Iran, 1984 si Iran, 2011
Solutie. Presupunem c
a | Max(R)| < . Rezulta ca intersectia tuturor idealelor maximale, notat
a J(R), este diferit
a de 0, deoarece idealele maximale ale lui R sunt nenule
(pentru ca R nu este corp) si produsul acestora (care este continut n J(R)) este nenul
pentru ca R este inel integru.
Fie acum x J(R), x 6= 0 si definim f : R U (R) prin f (a) = 1 ax pentru orice a R.
Este clar ca f este bine definit
a, deoarece x J(R) 1 ax U (R) pentru orice a R.
Aratam ca f este injectiv
a. Pentru a, b R avem f (a) = f (b) 1 ax = 1 bx
(a b)x = 0 a = b. Deci |R| |U (R)| |R| , contradictie.
Problema 1.64 Dac
a R este un inel comutativ unitar, sa se arate ca inelul de polinoame
R[X] are o infinitate de ideale maximale.
Iran, 2007
39
Solutie. Mai nt
ai ar
at
am c
a dac
a K este corp, atunci K[X] contine o infinitate de
polinoame ireductibile.
Aceasta se arat
a folosind un argument similar celui descoperit de Euclid pentru demonstrarea infinit
atii numerelor prime. Asadar sa presupunem ca exista un numar finit de
polinoame ireductibile n K[X] si fie acestea f1 , . . . , fn . Dar polinomul 1 + f1 fn trebuie sa aiba un divizor ireductibil, deci un polinom fj , 1 j n, trebuie sa divida pe
1 + f1 fn , ceea ce este o contradictie.
Sa observam acum c
a un polinom ireductibil f K[X] genereaza un ideal maximal. Pentru aceasta este suficient s
a ar
at
am c
a inelul factor K[X]/(f ) este corp. Fie gb K[X]/(f ),
gb 6= b
0. Prin mp
artirea cu rest a lui g la f putem presupune ca grad(g) < grad(f ) si de
aici rezulta c
a (g, f ) = 1. Din algoritmul lui Euclid deducem ca exista u, v K[X] cu
proprietatea c
a uf + vg = 1 si trec
and relatia la clase modulo idealul (f ) obtinem vbgb = b
1,
deci gb este element inversabil.
Revenind la problem
a, vom considera acum un m Max(R) si cu ajutorul sau construim
idealele mR[X] + f R[X], unde f R[X] cu proprietatea ca f (R/m)[X] este polinom
ireductibil. Stim din cele de mai sus c
a exista o infinitate de astfel de polinoame si ramane
sa mai aratam c
a idealele mR[X] + f R[X] sunt maximale n R[X]. Aceasta rezulta din
urmatorul izomorfism:
R[X]
(R/m)[X]
'
.
mR[X] + f R[X]
(f )
Problema 1.65 Fie K un corp comutativ si consideram inelul neunitar R = XK[[X]].
(i) Fie I un ideal al lui R si n cel mai mic ordin al unei serii formale nenule din I.
Definim
GI = {a K | exist
a f I cu f = aX n + n+1 X n+1 + }.
Sa se arate c
a GI este subgrup al grupului abelian (K, +). Mai mult, daca I este
ideal maximal n R, atunci s
a se arate ca GI este subgrup maximal n (K, +).
(ii) Fie G un subgrup al lui (K, +). Sa se arate ca
IG = {f R | exista a G cu f = aX + 2 X 2 + }
este ideal n R. Mai mult, s
a se arate ca daca G este subgrup maximal al lui (K, +),
atunci IG este ideal maximal al lui R.
(iii) Deduceti c
a R are ideale maximale daca si numai daca grupul (K, +) are subgrupuri
maximale.
Solutie. (i) Este clar c
a GI 6= , deoarece 0 GI . De asemenea, daca a, b GI ,
atunci exista f, g I, f = aX n + n+1 X n+1 + , g = bX n + n+1 X n+1 + , si cum
f g = (a b)X n + (n+1 n+1 )X n+1 + rezulta ca a b GI , ceea ce arata ca GI
40
este subgrup n (K, +).

Presupunem c
a I este ideal maximal al lui R. Fie atunci GI G (K, +) cu G 6= K.
Definim
J = {f R | () G cu f = X n + 2 X n+1 + }.
Este imediat c
a J este ideal al lui R si I J. In plus J 6= R, altfel am avea n = 1 si
G = K. Cum I este ideal maximal, rezulta ca J = I. Atunci daca a G, avem aX n J,
deci aX n I, de unde a GI . Am obtinut ca GI = G, ceea ce arata ca GI este subgrup
maximal.
(ii) Evident IG 6= , deoarece 0 IG . De asemenea, daca f, g IG , f = aX + 2 X 2 + ,
g = bX + 2 X 2 + cu a, b G, atunci f g = (ab)X + IG , si qf = q1 aX 2 + IG
pentru orice q = q1 X + . . . R, deci IG este ideal al lui R.
Presupunem acum c
a G este subgrup maximal n (K, +). Fie J un ideal al lui R cu IG J
si J 6= R. Atunci
G H = {a R | ()f J cu f = aX + },
deoarece dac
a a G, atunci aX IG , deci aX J, de unde a H. Este clar ca H este
subgrup n (K, +).
Aratam ca H 6= K. Intr-adev
ar, dac
a H = K avem 1 H, deci exista f = X + a2 X 2 +
J. Atunci f = Xu, unde u este un element inversabil n inelul seriilor formale
K[[X]]. Atunci pentru orice g R de forma g = b2 X 2 + avem g = X 2 q pentru un
q K[[X]], de unde g = XuXu1 q J, pentru ca Xu = f J si Xu1 q R. Fie acum
h = c1 X + c2 X 2 + R. Atunci g = c2 X 2 + J. Pe de alta parte c1 K = H,
deci exista p = c1 X + d2 X 2 + J. Cum d2 X 2 + J, obtinem ca c1 X J. Atunci
h = c1 X + g J, ceea ce nseamn
a c
a J = R, contradictie. Prin urmare H 6= K.
Obtinem H = G, deoarece G este maximal. Daca f = aX +. . . J, atunci avem ca a H,
deci a G, si deci f IG . Obtinem J = IG , ceea ce arata ca IG este maximal.
(iii) Rezulta direct din (i) si (ii).
Problema 1.66 S
a se arate c
a nu exista un morfism de inele f : M2 (R) M3 (R) care
sa fie surjectiv.
Iran, 2008
Solutie. Ker f este ideal bilateral al lui M2 (R), deci avem doua posibilitati: Ker f =
M2 (R) sau Ker f = (0).
Primul caz este n mod evident imposibil.
In al doilea caz, din teorema fundamentala de izomorfism pentru inele obtinem ca M3 (R) '
M2 (R). Dar acest lucru nu este posibil, deoarece n M2 (R) orice matrice A cu proprietatea
ca A3 = 0 va avea si A2 = 0, pe c
and n M3 (R) exista o matrice B cu B 3 = 0 si B 2 6= 0.
De exemplu, putem lua B ca fiind matricea
0 1 0
0 0 1 .
0 0 0
Observatie. Un morfism surjectiv de inele f : M2 (R) M3 (R) este neaparat unitar:
din surjectivitate exist
a o matrice X M2 (R) cu f (X) = I3 si de aici avem ca I3 =
f (X) = f (XI2 ) = f (X)f (I2 ) = I3 f (I2 ) = f (I2 ).
41
Ne punem acum ntrebarea pentru ce numere naturale m, n 2 exista morfisme unitare

f : Mm (R) Mn (R)? L
as
am cititorului sa arate ca aceasta se ntampla numai pentru
m | n.
Problema 1.67 (a) Fie R un inel. Sa se arate ca Z(Mn (R)) = {aIn | a R} si ca
Z(Mn (R)) ' R.
(b) Fie K si L corpuri comutative. S
a se arate ca Mm (K) ' Mn (L) daca si numai daca
K ' L si m = n.
Solutie. (a) Pentru orice 1 i, j n notam cu eij matricea n n care are 1 pe pozitia
(i, j) si 0 n rest. Atunci eij epq = jp eiq pentru P
orice i, j, p, q, unde jp este P
simbolul lui
Kronecker. Fie A = (aij )1i,jn . Atunci A =
aij eij si avem Aepq =
aip eiq si
1i,jn
1in
P
epq A =
aqj epj . De aici obtinem ca Aepq = epq A daca si numai daca aip = aqj = 0
1jn
pentru orice i 6= p si j 6= q, si app = aqq . Rezulta ca daca A Z(Mn (R)), deci Aepq = epq A
pentru orice p, q, atunci avem auv = 0 pentru orice u 6= v si a11 = a22 = . . . = ann , adica
A = aIn pentru un a R. Reciproc, daca A = aIn , atunci este evident ca A comuta cu
orice matrice din Mn (R).
Este clar ca aplicatia f : R Z(Mn (R)), f (a) = aIn , este izomorfism de inele.
(b) Este usor de verificat c
a dac
a f : A B este un izomorfism de inele si Z(A) este corp,
atunci Z(B) este un corp izomorf cu Z(A), iar Z(A)-spatiul vectorial A si Z(B)-spatiul
vectorial B au aceeasi dimensiune. Intr-adevar, prima parte se probeaza printr-un calcul
direct, iar pentru a doua se arat
a c
a daca (ei )iI este o baza n Z(A)-spatiul vectorial A,
atunci (f (ai ))iI este o baz
a n Z(B)-spatiul vectorial B.
In cazul particular n care A = Mm (K) si B = Mn (L), din (a) avem ca Z(A) ' K, rezulta
ca K ' Z(Mm (K)) ' Z(Mn (L)) ' L si ca dimK (A) = dimL (B), deci m2 = n2 , de unde
m = n.
Problema 1.68 Fie D un corp. Se numeste comutator aditiv n D un element de forma
xa ax cu x, a D. S
a se arate c
a daca un element y D comuta cu toti comutatorii
aditivi ai lui D, atunci y Z(D).
Solutie. Presupunem prin absurd ca y
/ Z(D). Atunci exista x D cu yx 6= xy. Are
loc relatia x(xy) (xy)x = x(xy yx) si cum xy yx este nenul, el este inversabil si
x = [x(xy) (xy)x](xy yx)1 . Fie CR (y) = {r R | ry = yr}. Cum y comuta cu toti
comutatorii aditivi obtinem c
a x(xy)(xy)x, xyyx CR (y), de unde (xyyx)1 CR (y)
si deci x CR (y), contradictie.
Problema 1.69 Fie D un corp. Pentru orice a D fie aplicatia a : D D definita prin
a (x) = ax xa. S
a se arate c
a:
(i) a (x + y) = a (x) + a (y) si a (xy) = x a (y) + a (x)y pentru orice a, x, y D.
(ii) Daca D are caracteristica diferit
a de 2 si K este un subcorp al lui D pentru care
a (K) K pentru orice a D, atunci K Z(D).
42
Solutie. (i) Rezult

a imediat prin calcul.
(ii) Fie b K. Ar
at
am c
a b comut
a cu toate elementele lui D. Fie a D \ K. Din relatiile
2a (b) = a2 b 2aba + ba2 K si a2 (b) = a2 b ba2 K se obtine prin adunare ca
2(a2 b aba) = 2a a (b) K. Dac
a a (b) 6= 0 rezulta 2 a (b) K si se obtine a K,
contradictie. Deci a (b) = 0, adic
a b comuta cu elementele din D \ K.
Fie acum c K . Atunci a si ac se g

asesc n D \ K, deci din cele de mai sus ele comuta
cu b. Obtinem (ac)b = b(ac) = (ba)c = abc si nmultind cu a1 rezulta ca cb = bc, deci b
comuta si cu elementele din K. Rezult
a b Z(D), deci K Z(D).
Problema 1.70 Fie D un corp. Se numeste comutator multiplicativ n D un element de
forma a1 bab1 , cu a, b D \ {0}. S
a se arate ca daca un element c D comuta cu toti
comutatorii multiplicativi din D, atunci c Z(D).
Solutie. Fie c D un element care comuta cu toti comutatorii multiplicativi din D.
Presupunem prin absurd c
a exist
a a D cu ac 6= ca (echivalent, a1 cac1 6= 1). Fie
b = a 1 D . Atunci bc cb = ac ca 6= 0, deci b1 cbc1 6= 1. Avem
a(a1 cac1 b1 cbc1 ) = cac1 ab1 cbc1
= [c(b + 1) (b + 1)b1 cb]c1
= (c b1 cb)c1
= 1 b1 cbc1
6= 0.
Din ipoteza c comut
a cu a1 cac1 si cu b1 cbc1 , de unde, folosind ultima relatie, rezulta
ca c comuta si cu a, contradictie.
Problema 1.71 Fie D un corp si K un subcorp al lui D pentru care xKx1 K oricare
ar fi x D. Atunci K Z(D).
Solutie. Fie c K. Ar
at
am c
a c comuta cu toate elementele lui D (putem considera
c K ). Fie a D \ K. Presupunem prin absurd ca ac 6= ca, atunci notand b = a 1 D

avem bc cb = ac ca 6= 0 ( c 6= b1 cb). Avem a(a1 ca b1 cb) = ca ab1 cb =
c(b + 1) (b + 1)b1 cb = c b1 cb 6= 0 si cum a1 ca, b1 cb K rezulta ca si a K ,
ceea ce este o contradictie. Deci c comuta cu orice element a D \ K.
Fie acum c0 K . Atunci a, ac0 D \ K, deci c comuta cu ele. Rezulta ca c comuta si cu
a1 ac0 = c0 . Prin urmare, c Z(D), deci K Z(D).
Problema 1.72 S
a se arate c
a un corp K nu se poate scrie ca reuniune finita de subcorpuri proprii.
Solutie. Presupunem K = K1 . . . Kn , unde K1 , . . . , Kn sunt subcorpuri proprii ale
lui K, n 2.
Daca corpul K este finit, atunci (K , ) este grup ciclic, deci exista x K astfel ncat
K = < x >, de unde rezult
a c
a exist
a 1 i n astfel ncat K = Ki , fals.
n
T
Deci putem presupune c
a corpul K este infinit. Vom arata ca |
Ki | n. Presupunem
i=1
prin absurd c
a|
n
T
Ki | > n. Atunci, considerand x K1 \
i=1
S
i6=1
fixate, multimea {x + ay | a
1 i n si a, b
43
n
T
n
T
Ki si y K2 \
Ki arbitrar
i6=2
Ki , a 6= 0} K are cel putin n elemente, deci exista
i=1
Ki , a 6= b, astfel ncat x + ay, x + by Ki . Rezulta (a b)y Ki ,
i=1
deci y Ki , ceea ce nseamn

a c
a i = 2, deci x + ay K2 , de unde obtinem x K2 ,
n
T
Ki | n.
contradictie cu alegerea lui x. Asadar, |
Pe de alta parte, vom ar
ata c
a |
n
T
i=1
Ki | = . Deoarece K este infinit, cel putin unul
i=1
dintre corpurile K1 , . . . , Kn este infinit, sa presupunem (printr-o eventuala renumerotare)

ca corpul K1 este infinit. Fie sirul (an )n1 K1 si fie K \ K1 , atunci + an
/ K1
pentru orice n N . Rezult
a c
a exist
a 2 i n astfel ncat Ki contine o infinitate de
termeni ai sirului ( + an )n1 . S
a presupunem i = 2, deci K2 are aceasta proprietate.
Deci exista un subsir (ank )k1 al sirului (an )n1 cu proprietatea ca ank an1 K1 K2
(deoarece ank an1 = (ank + ) (an1 + ) K2 ) pentru orice k N . Renotand, rezulta
ca exista un sir (bn )n1 cu proprietatea ca bn K1 K2 pentru orice n N . Acum vom
considera K \ (K1 K2 ) + bn
/ K1 K2 pentru orice n N exista 3 i n
astfel ncat Ki contine o infinitate de termeni ai sirului ( + bn )n1 . Sa presupunem ca
i = 3, deci K3 are aceast
a proprietate. Obtinem acum un sir (cn )n1 cu proprietatea ca
cn K1 K2 K3 pentru orice n N . Procedand ca mai sus vom gasi n final un sir
care are toti termenii n K1 . . . Kn , deci |K1 . . . Kn | = .
Astfel am obtinut o contradictie.
Problema 1.73 Fie K un corp finit de caracteristica 3. Aratati ca exista x, y K cu
proprietatea c
a x2 + y 2 6= a2 pentru orice a K.
Traian Lalescu, 1984
Solutie. S
a presupunem, prin absurd, ca pentru orice x, y K exista a K astfel
2
2
ncat x + y = a2 si s
a consider
am L = {x2 | x K} K. Se observa ca L este
2
2
subcorp al lui K deoarece x y = x2 + 2y 2 = x2 + a2 y 2 = x2 + (ay)2 L, unde
a K astfel nc
at 2 = a2 . Deoarece K este corp finit de caracteristica 3, atunci exista
n N si x K cu proprietatea c
a |K| = 3n si K = < x >. Cum ord(x) = 3n 1
2
n
n
rezulta ca ord(x ) = (3 1)/(2, 3 1) = (3n 1)/2. Este imediat ca L 6= K (deoarece
aplicatia : K K, (x) = x2 pentru orice x K, nu este injectiva, deci nu poate fi
nici surjectiv
a). Apoi, cum x2 = y 2 x = y sau x = y rezulta ca [K : L ] = 2. Deci
|K | = 2|L | si cum L este si el corp finit de caracteristica 3, exista r N astfel ncat

|L| = 3r , deci |L | = 3r 1. Obtinem ca 3n 1 = 2(3r 1), de unde 3n + 1 = 2 3r , deci
3|3n + 1, contradictie.
Capitolul 2
Polinoame
In cele ce urmeaz
a, n lipsa vreunei alte mentiuni, R va desemna un inel comutativ si
unitar. Pe multimea S a sirurilor (a0 , a1 , . . .) de elemente din R pentru care exista n N
astfel ncat an = an+1 = = 0 introducem operatiile
+ bn , . . .)
(a0 , a1 , . . .) + (b0 , b1 , . . .) = (a0 + b0 , a1 + b1 , . . . , anP
ai bj , . . .).
(a0 , a1 , . . .) (b0 , b1 , . . .) = (a0 b0 , a0 b1 + a1 b0 , . . . ,
i+j=n
S are n raport cu aceste operatii o structura de inel comutativ si unitar; notand

X = (0, 1, 0, 0, . . .) S, X 0 = 1, si identificand R cu (R), unde este morfismul injectiv de inele P
de la R la S dat prin a 7 (a, 0, 0, . . .), constatam ca
(a0 , a1 , . . . , an , 0, 0, . . .) = ni=0 ai X i . Aceasta constructie justifica urmatoarele:
Definit
polinom n nedeterminata X cu coeficienti n R orice expresie de
Pn ie. Numim
i
forma i=0 ai X , unde ai R pentru orice i {1, 2, . . . , n}.
Multimea polinoamelor cu coeficienti n R are n raport cu operatiile
m
X
i=0
m
X
i=0
ai X +
n
X
max {m,n}
j
bj X =
j=0
(ak + bk )X k si
k=0
! n
m+n
X
X
X
ai X i
bj X j =
ai bj X k
j=0
k=0
i+j=k
(unde, n lumina celor prezentate mai sus, am+1 = am+2 = = 0 si

bn+1 = bn+2 = = 0) o structura de inel comutativ si unitar. Vom nota acest
inel cu R[X] (renunt
and din acest moment la notatia provizorie S).
P
Definitie. Dat fiind polinomul f = ni=0 ai X i R[X], a0 se numeste termenul liber
al lui f , iar an se numeste coeficientul dominant al lui f . Daca an = 1, polinomul f se
44
Polinoame
45
numeste monic.
P
Pn
i
j
Observatie. Dou
a polinoame f = m
a
i=0 ai X , g =
j=0 bj X R[X] sunt egale dac
si numai dac
a a0 = b0 , a1 = b1 , . . . , amax{m,n} = bmax{m,n} .
P
Definitie. Prin gradul polinomului nenul f = ni=0 ai X i R[X] ntelegem numarul
natural max{j N | aj 6= 0}. Convenim ca gradul polinomului nul este .
Vom nota gradul polinomului f R[X] cu grad f .
Propozitie. Dac
a f, g R[X], atunci
a) grad(f + g) max{grad f , grad g}
b) grad(f g) grad f + grad g.
Daca, n plus, R este domeniu de integritate, atunci
b) grad(f g) = grad f + grad g.
P
Definitie. Prin ordinul polinomului nenul f = ni=0 ai X i R[X] ntelegem cel mai
mic numar natural j pentru care aj 6= 0. Convenim ca ordinul polinomului nul este +.
Vom nota ordinul polinomului f R[X] cu ord f .
Propozitie. Dac
a f, g R[X], atunci
a) ord(f + g) min{ord f , ord g}
b) ord(f g) ord f + ord g.
Daca, n plus, R este domeniu de integritate, atunci
b) ord(f g) = ord f + ord g.
Pn
i
n elementul r R
Definitie. Prin valoarea
polinomului f =
i=0 ai X R[X]
Pn
i
ntelegem elementul i=0 ai r R. Vom nota acest element cu f (r).
Definitie. Prin functia polinomial
a asociat
a polinomului f R[X] ntelegem functia
e
e
f : R R, f (x) = f (x).
Observatie. La polinoame egale corespund functii polinomiale egale. Reciproca nu
este numaidec
at adev
arat
a.
Teorema mp
artirii cu rest. Fie f, g R[X] cu coeficientul dominant al lui g
inversabil. Atunci, exist
a si sunt unice q, r R[X] cu proprietatile f = gq + r si grad r <
grad g.
Definitie. Elementul a R se numeste r
ad
acin
a a lui f R[X] daca f (a) = 0.
Definitie. Fie S un domeniu de integritate si a, b S. Spunem ca a divide b (si
scriem a | b) n S dac
a exist
a c S astfel ncat b = ac.
Definitie. Fie S un domeniu de integritate si a, b S. Spunem ca d S este un cel
mai mare divizor comun pentru a si b daca:
(i) d | a si d | b.
(ii) Daca d0 S divide a si b, atunci d0 | d.
46
Observatie. Definitiile anterioare se aplica n particular daca S = R[X], cu R

domeniu de integritate.
Teorem
a (B
ezout). Fie R un domeniu de integritate si f R[X]. Atunci, a R
este radacin
a a lui f dac
a si numai daca X a | f .
Definitie. Fie R un domeniu de integritate, f R[X] \ {0} si a o radacina a lui f .
Numarul k N cu propriet
atile (X a)k | f si (X a)k+1 - f se numeste ordinul de
multiplicitate al lui a.
Pn
i
ntelegem polinomul
Definit
ie. Prin derivata polinomului f =
i=0 ai X R[X]
P
n
0
i1
f = i=1 iai X
R[X]. Consider
and definita derivata de ordin n (notata f (n) ) a lui
f , prin derivata de ordin n + 1 a lui f ntelegem polinomul (f (n) )0 .
Teorem
a. Fie K un corp comutativ, f K[X] \ {0}, n N si a K.
a) Daca a este r
ad
acin
a cu ordin de multiplicitate n pentru f , atunci f (a) = f 0 (a) =
(n1)
= f
(a) = 0.
b) Presupun
and caracteristica lui K egala cu zero, daca f (a) = f 0 (a) = = f (n1) (a) = 0
(n)
si f (a) 6= 0, atunci ordinul de multiplicitate al radacinii a a lui f este n.
Propozitie. Fie R un domeniu de integritate, f R[X] un polinom nenul,
a1 ,a2 , . . . , ak R r
ad
acini distincte ale lui f , iar pentru fiecare i {1, 2, . . . , k} fie mi
ordinul de multiplicitate al lui ai . Atunci, exista g R[X] astfel ncat
f = (X a1 )m1 (X a2 )m2 (X ak )mk g.
Corolar. Dac
a R este un domeniu de integritate, iar f R[X] este un polinom nenul
de grad n, atunci f are cel mult n r
ad
acini n R.
Propozitie. Fie R un domeniu de integritate si f = a0 + a1 X + + an X n R[X],
an 6= 0. Presupunem c
a f are n r
ad
acini x1 ,x2 , . . . , xn n R. Atunci, f = an (X x1 )(X
x2 ) (X xn ) si au loc relatiile ntre r
ad
acini si coeficienti (relatiile lui Viète):
an (x1 + x2 + + xn ) = an1 ,
an (x1 x2 + x1 x2 + + x1 xn + + xn1 xn ) = an2 ,
........................................................................................
an (x1 x2 . . . xk + + xnk+1 xnk+2 . . . xn ) = (1)k ank ,
........................................................................................
an x1 x2 . . . xn = (1)n a0 .
Definitie. Inelul de polinoame n mai multe variabile se defineste inductiv astfel:
R[X1 , X2 , . . . , Xn+1 ] = R[X1 , X2 , . . . , Xn ][Xn+1 ].
Observatie. Elementele lui R[X1 , X2 , . . . , Xn ] se scriu n mod unic sub forma
r1 X
r2
X
i1 =0 i2 =0
cu r1 , r2 , . . . rn N si ai1 ,i2 ,...,in R.
rn
X
in =0
ai1 ,i2 ,...,in X1i1 X2i2 . . . Xnin ,
Polinoame
47
Observatie. Vom nota polinoamele din R[X1 , X2 , . . . , Xn ] fie prescurtat (de exemplu,
f ), fie punand n evident
a variabilele (de exemplu, f (X1 , X2 , . . . , Xn )), n functie de
necesitatile de moment.
Definitie. Prin valoarea polinomului
f=
r1 X
r2
X
rn
X
i1 =0 i2 =0
ai1 ,i2 ,...,in X1i1 X2i2 . . . Xnin
in =0
n (x1 , x2 , . . . , xn ) Rn ntelegem elementul (notat f (x1 , x2 , . . . , xn ))

r1 X
r2
X
i1 =0 i2 =0
rn
X
ai1 ,i2 ,...,in xi11 xi22 . . . xinn R.
in =0
Definitie. Prin functia polinomial

a asociat
a lui f R[X1 , X2 , . . . , Xn ] ntelegem
functia fe : Rn R, fe(x1 , x2 , . . . , xn ) = f (x1 , x2 , . . . , xn ).
Definitie. Polinomul f R[X1 , X2 , . . . , Xn ] se numeste simetric daca pentru orice
Sn avem
f (X(1) , X(2) , . . . , X(n) ) = f (X1 , X2 , . . . , Xn ).
Propozitie. Urm
atoarele polinoame din R[X1 , X2 , . . . , Xn ] sunt simetrice:
s1 = X1 + X2 + + Xn ,
s2 = X1 X2 + X1 X2 + + X1 Xn + + Xn1 Xn ,
........................................................................................
sk = X1 X2 . . . Xk + X1 X2 . . . Xk1 Xk+1 + Xnk+1 Xnk+2 . . . Xn ,
........................................................................................
sn = X1 X2 . . . Xn .
Definitie. Polinoamele din propozitia anterioara se numesc polinoamele simetrice
fundamentale n nedeterminatele X1 , X2 , . . . , Xn .
Teorema fundamental
a a polinoamelor simetrice. Pentru orice polinom
simetric f R[X1 , X2 , . . . , Xn ] exist
a si este unic g R[X1 , X2 , . . . , Xn ] astfel ncat
f = g(s1 , s2 , . . . , sn ), unde s1 , s2 , . . . , sn sunt polinoamele simetrice fundamentale n
variabilele X1 , X2 , . . . , Xn .
Observatie. Dac
a S este domeniu de integritate, R este subinel al lui S, iar
f R[X] \ {0} de gradul n are (toate) radacinile x1 , x2 , . . . , xn n S, atunci pentru orice
polinom simetric g R[X1 , X2 , . . . , Xn ] avem g(x1 , x2 , . . . , xn ) R.
Teorem
a. Fie K un corp comutativ si f K[X] \ {0} de grad n. Atunci, exista un
corp L K n care f are n r
ad
acini.
Teorema fundamental
a a algebrei. Orice polinom neconstant cu coeficienti
complecsi are cel putin o r
ad
acin
a complexa.
Definitie. Fie R un domeniu de integritate. f R[X1 , X2 , . . . , Xn ] se numeste ireductibil daca nu se poate scrie ca produs de doi factori neinversabili din R[X1 , X2 , . . . , Xn ].
48
Teorem
a. Fie K un corp comutativ. Orice polinom f K[X1 , X2 , . . . , Xn ] se scrie
n mod unic (abstractie f
ac
and de ordinea factorilor si de asocierea n divizibilitate) ca
produs de polinoame ireductibile.
Observatie. a) Sigurele polinoame ireductibile din C[X] sunt cele de gradul I.
b) Singurele polinoame ireductibile din R[X] sunt cele de gradul I si cele de gradul II cu
< 0.
Definitie. Dac
a R este un domeniu cu proprietatea ca orice doua elemente ale sale
admit un c.m.m.d.c., iar f R[X], definim c(f ) ca fiind c.m.m.d.c al coeficientilor lui f .
f R[X] se numeste primitiv dac
a c(f ) = 1.
Propozitie. Dac
a R este un domeniu cu proprietatea ca orice doua elemente ale sale
admit un c.m.m.d.c., iar f, g R[X], atunci c(f g) = c(f )c(g).
Definitie. Dat fiind un corp comutativ K si n N , vom nota cu K(X1 , X2 , . . . , Xn )
corpul de fractii al inelului K[X1 , X2 , . . . , Xn ]. K(X1 , X2 , . . . , Xn ) se numeste corpul de
fractii rationale n nedeterminatele X1 , X2 , . . . , Xn cu coeficienti n K.
Propozitie. Dac
a R este un inel factorial cu corpul de fractii Q, atunci pentru
f R[X] sunt echivalente afirmatiile:
(i) f este ireductibil.
(ii) f este ireductibil n Q[X] si primitiv.
Criteriul lui Eisenstein. Fie R un inel factorial cu corpul de fractii Q,
f = a0 + a1 X + + an X n R[X] si p un element prim al lui R cu proprietatile:
(i) p | a0 , p | a1 , . . . , p | an1 .
(ii) p - an .
(iii) p2 - a0 .
Atunci f este ireductibil n Q[X].
Criteriul reducerii. Fie R un inel factorial cu corpul de fractii Q, S un domeniu,
u : R S un morfism unitar de inele si u : R[X] S[X] extinsul acestuia (adica
u(a0 + a1 X + + an X n ) = u(a0 ) + u(a1 )X + + u(an )X n ). Daca pentru f R[X] avem
ca u(f ) este ireductibil n S[X] si grad u(f ) = grad f , atunci f este ireductibil n Q[X].
Probleme
Problema 2.1 Pentru P = a0 + a1 X + + am X m R[X] definim (P ) = a20 + a21 +
+ a2m . Fie f = 3X 2 + 7X + 2. G
asiti g R[X] cu proprietatile:
a) g(0) = 1, si
b) (f n ) = (g n ) pentru orice n N .
Putnam, 1985
Solutie. Pentru P R[X] definim (P ) = P (X)P (X 1 ). Observam ca (P ) este
Polinoame
49
coeficientul lui X 0 din (P ). S

a not
am g = 6X 2 + 5X + 1.
1
Cum (X + 2) = (X + 2)(X + 2) = (1 + 2X 1 )(1 + 2X) = (1 + 2X), iar este
multiplicativ
a, obtinem
n
(f ) = ((3X + 1)n )((X + 2)n ) = ((3X + 1)n )((1 + 2X)n ) = (g n ). Atunci, si
coeficientii lui X 0 din (f n ) si (g n ) vor fi egali, deci (f n ) = (g n ). In plus, este evident
ca g(0) = 1.
Observatie. Solutia nu este unic
a: de exemplu, pentru orice k N , polinoamele
k
k
k
g = (3X + 1)(2X + 1) si g = (3X 1)(2X k 1) au si ele proprietatile cerute.
Problema 2.2 Fie r, s N si a0 , a1 , . . . , ar1 , b0 , b1 , . . . , bs1 R+ cu proprietatea ca
(a0 + a1 X + + ar1 X r1 + X r )(b0 + b1 X + + bs1 X s1 + X s ) =
= 1 + X + X 2 + + X r+s .
(2.1)
Aratati ca toate numerele ai , i {0, 1, . . . , r 1}, si bj , j {0, 1, . . . , s 1}, sunt egale cu

0 sau cu 1.
IMC, 2001
Solutie. Consider
and coeficientii lui X s+i , respectiv X r+j din cei doi membri ai relatiei
(2.1), obtinem relatiile:
ai + ai+1 bs1 + = 1 si
(2.2)
bj + ar1 bj+1 + = 1.
(2.3)
Cum toti coeficientii sunt pozitivi, din aceste relatii obtinem ai 1, i {0, 1, . . . r 1},
si bj 1, j {0, 1, . . . s 1}. De aici si din a0 b0 = 1 rezulta ca a0 = b0 = 1.
Consideram acum urm
atoarele cazuri particulare ale relatiilor (2.2) si (2.3):
a0 + a1 bs1 + = 1 si
(2.4)
b0 + ar1 b1 + = 1.
(2.5)
Cum a0 = b0 = 1, din (2.4) si (2.5) rezulta ca

ak bsk = ark bk = 0 pentru orice k {1, 2, . . . , min{r, s}}.
(2.6)
Din relatiile a1 + b1 = a0 b1 + a1 b0 = 1, ar1 + bs1 = 1 si a1 bs1 = ar1 b1 = 0 obtinem

fie a1 = ar1 = 1 si b1 = bs1 = 0, fie a1 = ar1 = 0 si b1 = bs1 = 1. Sa presupunem
pentru a fixa ideile c
a avem r s. Fie k {2, 3, . . . , r}. Presupunem ca aj = arj {0, 1}
si bj = bsj {0, 1} pentru orice j {1, 2 . . . , k 1}. Considerand coeficientii lui X k ,
respectiv X r+sk din cei doi membri ai relatiei (2.1), obtinem
ak + ak1 b1 + + a1 bk1 + bk = 1 si
(2.7)
ark + ark+1 bs1 + + ar1 bsk+1 + bsk = 1.
(2.8)
Folosind ipoteza de inductie, constat

am ca ak1 b1 + + a1 bk1 = ark+1 bs1 + +
ar1 bsk+1 N; de aici si din relatiile (2.7) si (2.8) se obtine ak +bk = ark +bsk {0, 1}.
Daca ak + bk = 0, rezult
a ak = ark = bk = bsk = 0. Daca ak + bk = 1, atunci
50
ark + bsk = 1. Conform (2.6), avem si ak bsk = ark bk = 0. De aici obtinem fie
ak = ark = 1 si bk = bsk = 0, fie ak = ark = 0 si bk = bsk = 1, ceea ce ncheie
pasul de inductie. Afirmatia problemei este probata acum pentru ai , i {0, 1, . . . r 1},
si pentru bj , j {0, 1, . . . , r 2, r 1, s r, s r + 1, . . . s 1}.
Daca r = s, demonstratia este ncheiata.
Daca r < s, din (2.3) deducem
bsr1 + ar1 bsr + + a0 bs1 = 1.
De aici rezult
a bsr1 Z; cum bsr1 [0, 1], obtinem bsr1 {0, 1}. In continuare,
demonstram inductiv, pe baza relatiei
bsj + ar1 bsj+1 + + a0 bs+rj = 1, j {r + 2, r + 3 . . . , s r 1}
(dedusa de asemenea din (2.3)), c
a bj {0, 1} pentru orice j {r + 1, r + 2, . . . , s r 2}.
Problema 2.3 Fie P = X 5 + X, Q = X 5 + X 2 C[X]. Aflati toate perechile de numere
complexe (z, w), z 6= w, pentru care P (z) = P (w) si Q(z) = Q(w).
IMC, 2000
Solutie. Fie o pereche (z, w) ca n enunt. Atunci, z 5 w5 = w z si z 5 w5 = w2 z 2 ,
deci, cum z 6= w, (z + w) = z 4 + z 3 w + z 2 w2 + zw3 + w4 = 1, de unde z + w = 1.
Atunci, z 3 w + zw3 = zw(1 2zw) si z 4 + w4 = (z 2 + w2 )2 2z 2 w2 = (1 2zw)2 2z 2 w2 .
Inlocuind n z 4 + z 3 w + z 2 w2 + zw3 + w4 = 1, obtinem z 2 w2 3zw + 2 = 0, deci zw
!
1i 3 1i 3
1i 7 1i 7
{1, 2}. Cum z + w = 1, obtinem perechile
,
,
,
. Se
2
2
2
2
constata usor c
a aceste patru perechi au ntr-adevar proprietatea ceruta.
Problema 2.4 Vom numi un polinom P R[X1 , X2 , . . . , Xk ] ,,bun!
daca exista matricile
k
X
A1 , A2 , . . . , Ak M2 (R) astfel nc
at P (X1 , . . . , Xk ) = det
Xi Ai . Determinati toate
i=1
valorile k N pentru care toate polinoamele omogene de grad 2 din R[X] sunt bune.
IMC, 2007
Solut
Pentru k = 1, orice P ca n enunt este de forma aX 2 si putem alege
ie.
1 0
A=
.
0 a
2
2
Pentru k = 2,orice P ca
n enunt
este de forma aX1 + bX2 + cX1 X2 si putem alege
1 0
0 b
A1 =
si A2 =
.
0 a
1 c
Fie acum k 3 si P = X12 + + Xk2 . Presupunem ca exista matricile A1 , A2 , . . . , Ak
Ak
A2
1
ce verifica relatia din enunt. Cum primele coloane cA
ale matricilor
1 , c1 , . . . , c1
A1 , A2 , . . . , Ak sunt liniar dependente, exista 1 , 2 , . . . , k R, nu toti nuli, cu propriAk
A2
1
etatea 1 cA
a ca prima coloana a combinatiei liniare
1 + 2 c1 + + k c1 =0. Rezult
Pk
Pk
a. Prin urmare, det
n timp ce 21 + 22 + + 2k 6= 0.
i=1 i Ai este nul
i=1 i Ai = 0,
Polinoame
51
De aici rezult
a c
a det
k
X
!
Xi Ai
6= X12 + X22 + + Xk2 , deci P = X12 + + Xk2 nu este
i=1
bun.
Prin urmare, valorile lui k cu proprietatea ceruta sunt 1 si 2.
Problema 2.5 Fie R un domeniu de integritate. Aratati ca daca m, n N, atunci n
inelul R[X] are loc relatia (X m 1, X n 1) = X (m,n) 1.
Solutie. Dac
a a, b N, k N si a = kb, atunci are loc relatia
X a 1 = (X b 1)(X (k1)b + X (k2)b + + X b + 1),
deci
Xb 1 | Xa 1
(2.9)
(aceasta ultim
a relatie fiind adev
arat
a si pentru k = 0).
Fie m, n N. Din relatia (2.9) rezult
a imediat ca X (m,n) 1 | X m 1 si X (m,n) 1 | X n 1.
Scriem algoritmul lui Euclid pentru m si n: m = nq1 + r1 , n = r1 q2 + r2 , r1 = r2 q3 +
r3 , . . . , rs1 = rs qs+1 + rs+1 , rs = rs+1 qs+2 . Avem, desigur, (m, n) = rs+1 .
Fie acum f R[X] care divide X m 1 si X n 1.
Atunci, f | X nq1 +r1 1 = X r1 (X nq1 1) + X r1 1. De aici si din f | X n 1 rezulta,
conform relatiei (2.9), c
a f | X r1 1. Folosind consideratii similare, se arata inductiv ca
r
f | X k 1 pentru orice k {1, 2, . . . , s + 1}. De aici rezulta ca f | X (m,n) 1.
Problema 2.6 Fie R un inel comutativ si f = a0 + a1 X + . . . + an X n R[X]. Sa se arate
ca:
(i) f este nilpotent dac
a si numai dac
a ai este nilpotent pentru orice 0 i n.
(ii) f este inversabil dac
a si numai dac
a a0 este inversabil si ai este nilpotent pentru orice
1 i n.
(iii) f este divizor al lui zero dac
a si numai daca exista a R, a 6= 0, cu af = 0.
(iv) f este idempotent dac
a si numai daca f = a0 si a20 = a0 .
Solutie. (i) Proced
am prin inductie dupa n = grad f . Pentru n = 0 este clar. Presupunem afirmatia adev
arat
a pentru toate polinoamele de grad mai mic strict decat n.
Daca grad f = n, atunci din faptul ca f este nilpotent obtinem ca an este nilpotent
(deoarece coeficientul dominant al lui f p este apn ). Atunci polinomul an X n este nilpotent,
de unde f an X n este nilpotent. Din ipoteza de inductie rezulta acum ca a0 , a1 , . . . , an1
sunt nilpotenti. Reciproca este evidenta.
(ii) Avem c
a a0 este inversabil si a1 X +. . .+an X n este nilpotent (ca suma de elemente
nilpotente). De aici rezult
ac
a f este inversabil, fiind suma dintre un element inversabil si
un element nilpotent.
Proced
am prin inductie dup
a grad f = n. Pentru n = 0 este clar. Presupunem
afirmatia adev
arat
a pentru toate polinoamele de grad mai mic strict decat n si fie f cu
grad f = n. Fie g = b0 + b1 X + . . . + bm X m inversul lui f . Din f g = 1 rezulta ca
an bm = 0, an bm1 + an1 bm = 0, . . . , a0 b0 = 1.
52
De aici rezult
a c
a a0 si b0 sunt inversabili.
Inmultind a doua relatie cu an obtinem ca a2 bm1 = 0, si apoi prin recurenta rezulta
n
ca ain bmi+1 = 0 pentru orice 1 i m + 1. Pentru i = m + 1 aceasta nseamna
ca am+1
b0 = 0. Cum b0 este inversabil rezulta ca am+1
= 0, deci an este nilpotent.
n
n
In continuare g = f an X n este nilpotent ca suma dintre un element inversabil si un
element nilpotent. Din ipoteza de inductie rezulta acum ca si elementele a1 , . . . , an1 sunt
nilpotente.
(iii) Evident.
Daca f este divizor al lui zero, exista g R[X], g 6= 0 cu f g = 0. Alegem g de grad
minim cu aceast
a proprietate. Fie g(X) = b0 + b1 X + . . . + bm X m . Din f g = 0 rezulta
ca an bm = 0. Atunci an g are gradul mai mic ca m si (an g)f = 0, de unde obtinem ca
an g = 0. In particular an bm1 = 0 si atunci egaland cu zero coeficientul lui X m+n1 din
f g rezulta c
a an1 bm = 0. Atunci an1 g are grad mai mic ca m si (an1 g)f = 0, de unde
an1 g = 0. Continu
am recurent si obtinem ca ai g = 0 pentru orice 0 i n. Aceasta
implica ai bm = 0 pentru orice i, de unde bm f = 0, ceea ce ncheie demonstratia.
(iv) Daca f este idempotent, f 2 = f , atunci a20 = a0 , 2a0 a1 = a1 , 2a0 a2 + a21 = a2 , si asa
mai departe. Inmultind a doua relatie cu a0 si folosind-o pe prima obtinem 2a0 a1 = a0 a1 ,
deci a0 a1 = 0. Rezult
a c
a si a1 = 0. Apoi nmultind a treia relatie cu a0 si folosind-o pe
prima, obtinem c
a 2a0 a2 = a0 a2 , deci a0 a2 = 0, ceea ce arata ca si a2 = 0. Continuand
recurent gasim ai = 0 pentru 1 i n, deci f = a0 .
ata (de exemplu, prin inductie dupa n) ca afirmatiile problemei raman valabile si n inelul R[X1 , X2 , . . . , Xn ].
Problema 2.7 Fie a Z, n N si f (X) = X n a Z[X]. Daca pentru orice m N,
m 2 polinomul f Zm [X], f(X) = X n a
are o radacina n Zm , sa se arate ca f are o
radacina n Z.
Solutie. Vom ar
ata c
a exponentul oricarui divizor prim al lui a este multiplu de n,
ceea ce garanteaz
a c
a a este puterea a n-a a unui numar ntreg, deci f are o radacina
ntreaga.
Fie p un divizor prim al lui a, deci a = pt a0 , t N , a0 Z si (a0 , p) = 1. Daca t nu este
multiplu al lui n, atunci exist
a h N astfel ncat hn < t < (h + 1)n. Fie m = p(h+1)n .
n
Polinomul X a
are o r
ad
acin
a n Zm , deci exista x Z cu p(h+1)n | xn a. Cum p | a,
s
avem p | x si fie x = p y, cu y Z si (p, y) = 1. Cum pt | m, avem si pt | xn a =
pns y n pt a0 , de unde pt | pns y n , ceea ce garanteaza ca t ns. Atunci avem si hn < ns,
de unde deducem c
a h < s. Deci h + 1 s. Dar pns | xn , deci si pn(h+1) | xn , adica m | xn .
Cum m | xn a, obtinem c
a m | a, adica (h + 1)n < t, contradictie. Asadar t trebuie sa
fie multiplu de n.

1
k+2
Problema 2.8 a) Exist
a polinoame P R[X] cu proprietatea P
=
pentru
k
k
orice k N ?

1
1
b) Exista polinoame P R[X] cu proprietatea P
=
pentru orice k N ?
k
2k + 1
Solutie. a) Da. Este suficient s
a consideram polinomul P = 2X + 1.
b) Nu. Presupunem c
a exist
a un astfel de polinom P . Definim polinomul Q = (X +2)P X.
Polinoame
53

1
1
1
1
=
= 0. Prin urmare, Q
Atunci, pentru orice k
avem Q
+2 P
k
k
k
k
are o infinitate de r
ad
acini, deci el este nul. Rezulta ca (X + 2)P = X, de unde 0 = 2,
contradictie.
N
Problema 2.9 Fie P R[X, Y, Z] si F : R2 R cu proprietatatile: P (ux, uy, uz) =

u2 F (y x, z x) pentru orice x, y, z, u R, P (1, 0, 0) = 4, P (0, 1, 0) = 5 si P (0, 0, 1) = 6.
Fie A, B, C C astfel nc
at P (A, B, C) = 0 si |B A| = 10. Determinati |C A|.
Putnam, 1987
Solutie. F
ac
and u = 1 si x = 0, obtinem ca F (y, z) = P (0, y, z) este polinomiala. In
plus, F (uy, uz) = P (0, uy, uz) = u2 F (y, z) pentru orice u, y, z R, deci F este omogena
de grad 2. Prin urmare, exist
a a, b, c R astfel ncat
P (x, y, z) = F (y x, z x) = a(y x)2 + b(y x)(z x) + c(z x)2 .
Obtinem a = P (0, 1, 0) = 5, c = P (0, 0, 1) = 6 si a + b + c = P (1, 0, 0) = 4, deci b = 7.
Din
0 = P (A, B, C) = 5(B A)2 7(B A)(C A) + 6(C A)2
CA
este radacina a ecuatiei 6m2 7m + 5 = 0. Radacinile
deducem ca num
arul m = BA
acestei ecuatii sunt complexe conjugate si au produsul 56 , prin urmare modulul lor este
q
q
5
5
5
.
Rezult
a
|C
A|
=
|B
A|
6
6 = 3 30.
Problema 2.10 Fie R un domeniu de integritate infinit si f R[X1 , . . . , Xn ]. Daca

exista o submultime A = A1 An a lui Rn , astfel ncat Ai este infinita pentru orice
1 i n, cu proprietatea c
a f(a) = 0 pentru orice a A, atunci f = 0.
Solutie. Proced
am prin inductie dupa n. Daca n = 1, se stie ca un polinom nenul
ntr-o nedeterminat
a peste un domeniu de integritate are un numar de radacini grad f ,
deci functia polinomial
a asociat
a are doar un numar finit de zerouri.
Presupunem adev
arat pentru n 1 si demonstram pentru n. Scriem
X
f (X1 , . . . , Xn ) =
fi (X1 , . . . , Xn1 )Xni ,
0im
unde fi (X1 , . . . , Xn1 ) K[X1 , . . . , Xn1 ] pentru orice 0 i m. Rezulta ca pentru

orice a1 A1 , . . . , an1 An1 , functia polinomiala asociata polinomului
X
f (a1 , . . . , an1 , Xn ) =
fi (a1 , . . . , an1 )Xni R[Xn ]
0im
se anuleaza pentru orice an An . Cum multimea An este infinita, rezulta ca polinomul

f (a1 , . . . , an1 , Xn ) este nul, deci fi (a1 , . . . , an1 ) = 0 pentru orice 0 i m. Din ipoteza
de inductie rezult
a c
a fi (X1 , . . . , Xn1 ) = 0 pentru orice 0 i m. Atunci evident f = 0.
Observatie. Dac
a f se anuleaz
a ntr-o multime infinita care nu mai este de forma
A1 . . . An cu Ai infinite, atunci concluzia nu mai ramane adevarata. Pentru aceasta
54
consideram polinomul f (X, Y ) = XY Z[X, Y ]. Atunci f(0, y) = 0 pentru orice y Z,

dar f 6= 0.
Daca R nu este inel comutativ, atunci rezultatul nu mai este adevarat. De exemplu, daca H
este corpul cuaternionilor, atunci polinomul nenul f (X) = X 2 + 1 H[X] are o infinitate
de radacini n H.
Problema 2.11 Fie K un corp comutativ, q N, q > 1 si f K[X1 , . . . , Xn ]. Sa se arate
P
ca f se poate scrie astfel: f =
(Xiq Xi )gi + g0 , cu gi K[X1 , . . . , Xn ] pentru orice
1in
0 i n, gradXi (g0 ) < q pentru orice 1 i n, si grad g0 grad f .

a demonstram afirmatia n cazul n care f consta ntr-un
singur monom (prin sumare se obtine apoi rezultatul pentru un polinom arbitrar). Fie
X1k1 Xnkn un monom care apare n scrierea lui f . Pentru fiecare 1 i n folosim
teorema de mp
artire cu rest si obtinem Xiki = (Xiq Xi )qi (Xi )+ri (Xi ), unde qi , ri K[Xi ]
P
cu grad ri < q. Inmultind aceste relatii obtinem f =
(Xiq Xi )gi + r1 rn , si notand
1in
g0 = r1 rn , toate conditiile dorite sunt satisfacute.

Problema 2.12 Fie K un corp finit, |K| = q, si fie g K[X1 , . . . , Xn ] cu proprietatea ca
gradXi (g) < q pentru orice 1 i n. Daca g = 0, sa se arate ca g = 0.
Solutie. Proced
am prin inductie dupa n la fel ca la problema 2.10.
Problema 2.13 Fie K un corp finit, |K| = q, si fie g K[X1 , . . . , Xn ]. Sa se arate ca
g = 0 daca si numai dac
a g (X1q X1 , . . . , Xnq Xn ).
xq
Solutie. Rezult
a imediat din problemele 2.10 si 2.11 daca tinem cont de faptul ca
= x pentru orice x K.
Problema 2.14 Fie K un corp finit si n N . Sa se arate ca orice functie : K n K

este polinomial
a, adic
a exist
a f K[X1 , . . . , Xn ] cu = f.
n
Solutia 1. Fie |K| = q. Num

arul functiilor de la K n la K este q q . Pe de alta parte,
orice functie polinomial
a este de forma f, unde f este un polinom pentru care gradXi (f ) <
q pentru orice 1 i n, deoarece xq = x pentru orice x K. In scrierea unui astfel de f
apar numai monoame de forma X1k1 Xnkn , cu ki < q pentru orice 1 i n. Numarul
n
acestor monoame este q n si cu ele putem forma q q polinoame cu coeficienti n K. Dar
functiile polinomiale asociate acestor polinoame sunt distincte din problema 2.12, de unde
n
rezulta ca avem exact q q functii polinomiale de la K n la K. De aici rezulta ca orice functie
: K n K este polinomial
a.
Solutia 2. Not
am K = {x1 , x2 , . . . , xq }. Procedam prin inductie dupa n. Pentru n = 1,
consideram sistemul
a0 + a1 x1 + a2 x21 + + aq1 xq1

=
(x1 )
q1
2
a0 + a1 x2 + a2 x2 + + aq1 x2
=
(x2 )
(S) :
...................................................
.....
...........
a0 + a1 xq + a2 x2q + + aq1 xq1

=
(xq )
q
Polinoame
55
cu necunoscutele a0 , a1 , . . . , aq1 . Determinantul sau fiind Vandermonde, acest sistem

are solutie unic
a. Prin urmare, exist
a un unic polinom f K[X] de grad < q cu
proprietatea c
a (x) = f (x) pentru orice x K. Presupunem acum ca orice functie
: K n K este polinomial
a. Fie : K n+1 K. Atunci, functia x : K n K,
x (x1 , x2 , . . . , xn ) = (x1 , x2 , . . . , xn , x) este polinomiala pentru
zicem
orice x K, sa
X
Y Xn+1 a
gx .
x = gex , gx K[X1 , X2 , . . . , Xn ]. Rezulta = fe, unde f =
xa
xK
aK\{x}
Observatie. Dat fiind un corp comutativ K si x1 , x2 , . . . , xn K distincte

doua cate dou
a, se constat
a c
a, pentru orice y1 , y2 , . . . , yn K, polinoamele li =
(X x1 ) . . . (X xi1 )(X xi+1 ) . . . (X xn )
(numite polinoamele fundamentale de in(xi x1 ) . . . (xi xi1 )(xi xi+1 ) . . . (xi xn )
terpolare Lagrange) au propriet
atile li (xi ) = 1 si li (xj ) = 0 pentru orice j 6= i. Prin urmare,
polinomul
n
X
(X x1 ) . . . (X xi1 )(X xi+1 ) . . . (X xn )
f=
yj
(xi x1 ) . . . (xi xi1 )(xi xi+1 ) . . . (xi xn )
j=1
(numit polinom de interpolare Lagrange) are proprietatea ca f (xi ) = yi pentru orice i

{1, 2, . . . , n}. Polinomul ce se obtine n urma rezolvarii sistemului (S) este de acest tip. Si
ideea din pasul de inductie din solutia 2 este data tot de forma polinoamelor de interpolare.
Problema 2.15 Fie K un corp finit, |K| = q, si fie f K[X1 , . . . , Xn ] cu proprietatile
grad f = d < n si f (0, . . . , 0) = 0. S
a se arate ca:
(i) Exista a K n , a 6= (0, . . . , 0), cu f(a) = 0.
(ii) Daca |{a K n | f(a) = 0}| = N si p = char(K), atunci p | N .
Solutie. (i) Presupunem c
a f(a) 6= 0 pentru orice a 6= (0, . . . , 0). Fie polinoamele
q1
q1
g = 1f
si h = (1 X1 ) (1 Xnq1 ). Atunci, pentru orice a 6= (0, . . . , 0) avem
h(a)
= 0 (deoarece xq1 = 1 pentru orice x K, x 6= 0) si g(a) = 1 (f(a))q1 = 0
(deoarece f(a) K {0}). Pentru a = (0, . . . , 0) avem g(a) = h(a)

= 1. Rezulta ca g = h.
In plus, avem c
a grad g = d(q 1) <P
n(q 1) = grad h.
Din problema 2.11 rezult
a c
ag=
(Xiq Xi )gi + g0 , cu gi K[X1 , . . . , Xn ] pentru
1in
orice 0 i n, gradXi g0 < q pentru orice 1 i n, si grad g0 grad g = d(q 1).

Aplicand problema 2.12 (observam ca g0 si h satisfac
Este clar ca g0 = g, de unde g0 = h.
conditiile impuse asupra gradelor, c
aci si gradXi h < q), rezulta ca g0 = h. Avem nsa grad
g0 grad g <grad h, contradictie. Asadar presupunerea facuta este falsa.
(ii) Am vazut n solut
a g(a) = 1 daca f(a) = 0 iar g(a) = 0 daca f(a) 6= 0.
Pia punctului (i) c
Asadar N 1K =
g(a). Dar g = g0 si din solutia problemei 2.11 stim ca g0 = r1 rn ,
aK n
unde r1 K[X1 ], . . . , rn K[Xn ], toate de grad mai mic decat q. Rezulta ca g0 se poate
scrie sub forma
X
g0 =
ci1 cin X1i1 Xnin
0i1 ,...,in <q
si de aici rezult
a c
a
N 1K
=
=
ci1 cin ai11 ainn )

(a1 ,...,an )K n 0i1 ,...,in <q
P
P
ci1 cin (
ai11 ainn ).
P
0i1 ,...,in <q
(a1 ,...,an )K n
56
Dar
(a1 ,...,an )K n
ai11 ainn = (
a1 K
ai11 ) (
P
an K
ainn ) si cum grad g0 grad g = d(q 1) <
n(q 1), rezult

a c
a nu P
toti indicii i1 , . . . , in sunt egali cu q 1. Pe de alta parte, daca
1 i < q 1, atunci
xi = 0. Se stie ca (K , ) este grup ciclic. Exista prin urmare
xK
K astfel nc
at K = {1, , 2 , . . . , q2 }. Pentru orice 0 < i < q 1 avem i 1 6= 0
si
X
X
ij = ((q1)i 1)(i 1)1 = (((q1) )i 1)(i 1)1 = 0.
xi =
0jq2
xK
Rezulta ca
(a1 ,...,an )K n
ai11 ainn = 0 pentru orice i1 , . . . , in . Obtinem ca N 1K = 0, deci
p | N.
Problema 2.16 Fie K un corp finit, |K| = q, si fie f (X) = a0 + a1 X + . . . + aq2 X q2
K[X] cu aq2 6= 0. Atunci |{a K | f(a) = 0}| = q 1 rang(A), unde A este matricea
a0
a1
a2
. . . aq3 aq2
a1
a2 a3 . . . aq2 a0
A=
... ... ... ...

...
...
aq2 a0 a1 . . . aq4 aq3

Solutie. Fie K = {b1 , . . . , bq1 }.
matricea
1
b1
... ...
B=
1
bq1
Avem ca bq1
= 1 pentru orice i. Consideram
i
. . . b1q2
. . . . . . Mq1 (K).
q2
. . . bq1
Atunci avem
(q2)
. . . b1
f (b1 )
f (b1 )
b1
1 f (b1 )
...
... ...
BA = . . .
.
(q2)
1
f (bq1 ) bq1 f (bq1 ) . . . bq1 f (bq1 )
N = |{a K | f(a) = 0}| este numarul de zerouri din sirul f (b1 ), . . . , f (bq1 ). Sa
presupunem de exemplu c
a ultimii N termeni ai acestui sir sunt nuli. Atunci ultimele N
linii ale matricei BA sunt nule, de unde rang(BA) q 1 N . Pe de alta parte minorul
lui BA format de primele (q 1 N ) linii si primele (q 1 N ) coloane este nenul
(determinantul este un determinant de tip Vandermonde nmultit cu elementele nenule
f (b1 ), . . . , f (bq1N )), deci rang(BA) = q 1 N . Cum B este inversabila, rezulta ca
rang(A) = q 1 N . De aici obtinem ca N = q 1 rang(A).

Problema 2.17 Fie P = {f R[X] | grad f 3, |f (1)| 1, f 21 1}.
Calculati sup max |f 00 (x)| si determinati toate polinoamele f pentru care se atinge acest
f P |x|1
supremum.
Polinoame
57
IMC, 1998
3
Q
Solutie. Not
am x0 = 1, x1 = 21 , x2 = 21 , x3 = 1, w =
(X xi ),
i=0
Q
1
(X xi ) si lk = wk (x
wk , k {0, 1, 2, 3}.
wk =
k)
i6=k
Gandindu-ne la forma polinoamelor de interpolare, constatam ca pentru orice f P si

3
3
P
P
lk00 (x)f (xk ), deci |f 00 (x)|
lk (x)f (xk ), de unde f 00 (x) =
x [1, 1] are loc f (x) =
k=0
k=0
3
P
k=0
|lk00 (x)|.
Cum grad f 00 1, max |f 00 (x)| se atinge fie n x = 1, fie n x = 1. Daca punctul pentru
|x|1
care se atinge maximumul este x = 1, atunci sup max |f 00 (x)|

f P |x|1
3
P
k=0
lk00 (x)f (xk ),
egalitatea se realizeaz
a fie daca f (xk ) =
3
P
k=0
sgn lk00 (1)
|lk00 (1)|. Cum f 00 (x) =
pentru toti k {0, 1, 2, 3},
fie daca f (xk ) = sgn lk00 (1) pentru toti k {0, 1, 2, 3}. Calculand efectiv lk00 (1), k
{0, 1, 2, 3}, constat
am c
a semnele lor alterneaza. De aici rezulta ca polinoamele f pentru
care se realizeaz
a supremumul din enunt au proprietatea ca f (x0 ) = f (x2 ) = 1 si f (x1 ) =
f (x3 ) = 1. Prin urmare, f = (4X 3 3X), iar supremumul cerut este egal cu 24. Cazul
n care punctul n care se realizeaz
a maximul este -1 conduce la aceleasi polinoame f si la
acelasi supremum.
Problema 2.18 Fie f : R R cu proprietatea ca pentru orice n {2, 3, . . .} functia
fn : R R, fn (x) = (f (x))n este polinomiala. Este f n mod necesar polinomiala?
IMC, 2005
Solutia 1. Fie g, h R[X] astfel ncat ge = f 2 si e
h = f 3 . Cum R[X] este factorial,
1
putem scrie g = ap1 pr r si h = bq1 1 qs s , unde a, b R, p1 , . . . , pr , q1 , . . . , qs R[X]
sunt polinoame ireductibile si monice, iar 1 , . . . , r , 1 , . . . , s N . Cum ge3 = f 6 = e
h2 ,
obtinem g 3 = h2 . Din unicitatea descompunerii n factori primi n inelul R[X] rezulta
ca a3 = b2 , r = s si, dup
a o eventuala renumerotare a polinoamelor qi , i {1, . . . , s},
pi = qi si 3i = 2 i pentru fiecare i {1, . . . , s}. Toti exponentii i , i {1, . . . , s}, sunt
/3
/3
deci divizibili prin 3. Consider
am polinomul F = 3 b q1 1 . . . qs s . Trecand la functii
asociate, (Fe(x))3 = e
h(x) = (f (x))3 pentru orice x R. Rezulta ca f (x) = Fe(x) pentru
orice x R, deci f este polinomial
a.
p
Solutia 2. Fie q forma ireductibil
a a fractiei rationale hg R(X), cu g si h ca n solutia
2
1. Atunci, pqee2 = f 2 , de unde p2 = q 2 g. Daca q ar avea vreun factor ireductibil n R[X],

ar rezulta din ultima relatie c
a acesta divide si p, contradictie. Putem deci considera
q = 1, de unde hg = p. Rezult
a c
a pentru orice x R \ {x R | f (x) 6= 0} avem
3
(f (x))
e(x). Relatia pe2 = qe2 f 2 implica si f (x) = pe(x) pentru toate
f (x) = (f
= h(x)
g
e(x) = p
(x))2
zerourile x ale lui f . Prin urmare, f = pe, deci f este polinomiala.
Observatie. Rationamentele prezentate functioneaza folosind doar ipoteza ca x 7
(f (x))2 si x 7 (f (x))3 sunt functii polinomiale.
e
58

ar prim si Zp corpul claselor de resturi modulo p. Fie W
cea mai mic
a multime de polinoame din Zp [X] cu proprietatile
(i) X + 1, X p2 + X p3 + + X 2 + 2X + 1 W ,
(ii) Pentru orice h1 , h2 W , restul r al mpartirii lui h1 h2 la X p X este n W .
Cate elemente are W ?
IMC, 2009
Solutie. Preciz
am mai nt
ai c
a acea conditie de minimalitate impusa n enunt asupra
lui W este relativ
a la relatia de incluziune.
Observam c
a functia polinomial
a asociata lui f = X + 1 este ciclul 0 1 2
(p 1) 0, iar cea asociat
a lui g = X p2 + X p3 + + X 2 + 2X + 1 este transpozitia
0 1. Cum aceste permut
ari genereaz
a grupul S(Zp ) al permutarilor lui Zp , pentru fiecare
S(Zp ) exist
a n W cel putin un polinom h cu = e
h.
e
Rezulta ca functia : W S(Zp ), (P ) = P este surjectiva. Pe de alta parte, daca
(P ) = (Q), rezult
a c
a polinoamul P Q (de grad strict mai mic decat p) are p radacini
distincte, deci este nul. Rezult
a c
a P = Q, deci este bijectiva. Prin urmare, |W | =
|S(Zp )| = p!.
Problema 2.20 Fie K un corp si f : K K K cu proprietatea ca pentru orice
x0 K functia f (x0 , y) este polinomiala n y, iar pentru orice y0 K functia f (x, y0 ) este
polinomiala n x.
Rezulta din aceste conditii c
a f este polinomiala daca:
a) K = Q?
b) K este un corp finit?
Argumentati r
aspunsurile!
SEEMOUS, 2007
Solutie. a) In cazul K = Q, nu rezulta ca f este polinomiala, dupa cum arata
urmatorul contraexemplu:
Scriem Q = {a0 , a1 , a2 , . . .} (acest lucru este posibil, Q fiind numarabila). Consideram
m Y
k
X
f : Q Q Q, f (ai , aj ) =
[(ai al )(aj al )], unde m = min{i, j}.
k=0 l=0
Pentru ai Q arbitrar ales, f (ai , y) =
i Y
k
X
[(ai al )(y al )] pentru orice y Q,
k=0 l=0
deci f (ai , y) este functie polinomial

a de y, iar pentru aj Q arbitrar ales, f (x, aj ) =
j
k
XY
[(x al )(aj al )] pentru orice x Q, deci f (x, aj ) este functie polinomiala de x.
k=0 l=0
Presupunem c
a f este polinomial
a si notam cu n gradul sau n raport cu x. Atunci, exista
b0 , b1 , . . . , bn Q[Y ] astfel nc
at f (x, y) = b0 (y) + b1 (y)x + + bn (y)xn pentru orice x, y
Polinoame
Q. De aici rezult
a c
a functia g : Q Q, g(x) = f (x, an+1 ) =
59
n Y
k
X
[(x al )(an+1 al )],
k=0 l=0
este polinomial
a de grad cel mult n, contradictie.
b) Cum pentru orice corp finit K si orice n N toate functiile g : K n K sunt polinomiale (a se vedea problema 2.14), rezult
a ca functia f din enunt este polinomiala. Observam
ca n acest caz nici nu mai trebuie s
a facem uz de proprietatile date n ipoteza pentru f
(care sunt ns
a verificate).
Observatie. De fapt, pentru un corp comutativ K, sunt echivalente urmatoarele
afirmatii :
1. Exista functii f ca n enunt care nu sunt polinomiale.
2. Corpul K este num
arabil.
Pentru situatia de num
arabilitate, contraexemplul se poate construi exact ca n
demonstratia punctului a).
Pentru corpurile finite, chestiunea a fost transata la punctul b).
Daca corpul K este nenum
arabil, iar f : K K K are proprietatea din enunt,
notam Ar =
S {x K S| grady f (x, y) = r} si Bs = {y K| gradx f (x, y) = s}.
Cum K = r0 Ar = s0 Bs , iar K este nenumarabil, exista m, n N pentru care
Am si Bn sunt infinite (aici ar esua aceasta demonstratie n cazul n care K ar fi
cel mult num
arabil). Conform ipotezei, exista functiile a0 , a1 , . . . , an : Bn K astfel ncat f (x, y) = a0 (y) + a1 (y)x + + an (y)xn . Fie x1 , x2 , . . . , xn+1 Am . Pentru orice j {1, 2, . . . m + 1} exist
a constante b0 (xj ), b1 (xj ), . . . , bm (xj ) astfel ncat
f (xj , y) = b0 (xj ) + b1 (xj )y + + bm (xj )y m pentru orice y K. Consideram y Bn arbitrar. Rezolv
and sistemul a0 (y) + a1 (y)xj + + an (y)xnj = f (xj , y), j {1, 2, . . . , m + 1},
obtinem, n virtutea relatiilor de mai sus, ca ak (y), k {0, 1, . . . , n}, sunt functii polinomiale de y. Prin urmare, exist
a P K[X, Y ] astfel ncat f (x, y) = P (x, y) pentru orice
x K si y Bn . Pe de alt
a parte, daca (x, y) K K este o pereche arbitrara, functia
polinomiala t 7 f (x, t) coincide cu functia polinomiala t 7 P (x, t) pe multimea infinita
Bn , deci cele dou
a functii coincid, de unde obtinem f (x, y) = P (x, y), ceea ce ncheie
demonstratia.
Problema 2.21 Fie f R(X). Presupunem ca f (n) Z pentru o infinitate de valori
n Z. Aratati c
a f este polinom.
IMC, 2006
Solutie. Fie S Z o multime infinita cu proprietatea ca f (x) Z pentru orice x S.
Scriem f = pq , p, q R[X], q 6= 0. Notam T = S \ {x S | q(x) = 0}. Privim relatiile
p(x) = q(x)f (x), x T , ca pe un sistem de ecuatii liniare care are drept nedeterminate
coeficientii polinoamelor p si q. Observ
am ca toti coeficientii acestui sistem sunt ntregi, iar
sistemul este compatibil, deoarece chiar valorile coeficientilor lui p si q constituie o solutie.
Aspectul coeficientilor arat
a ns
a c
a putem gasi pentru acest sistem solutii cu componentele
0
rationale. Prin urmare, exist
a p , q 0 Q[X] cu proprietatea ca p0 (x) = q 0 (x)f (x) pentru
orice x T . Cum p(x) = q(x)f (x), obtinem p0 (x)q(x)f (x) = p(x)q 0 (x)f (x) pentru orice
x T . Obtinem de aici relatia p0 (x)q(x) = p(x)q 0 (x) pentru orice element x al multimii
0
infinite T \ {x T | f (x) = 0}. In consecinta, avem p0 q = pq 0 , de unde pq0 = pq = f .
Prin urmare, f se poate scrie ca un c
at de polinoame cu coeficienti rationali. Amplificand
aceasta fractie cu un num
ar ntreg potrivit, putem scrie f chiar ca un cat de polinoame
00
cu coeficienti ntregi: f = pq00 . Conform teoremei de mpartire cu rest, exista s, r Q[X]
60
asa ncat p00 = q 00 s + r si grad r < grad q 00 . Se obtine relatia f = s + qr00 . Exista nsa N N
astfel ncat N s Z[X]. Are deci loc relatia
N r(x)
q 00 (x)
= N f (x) N s(x) Z pentru orice x

N r(x)
00
n q (x)
S \{x S | q 00 (x) 6= 0}. Pe de alt

a parte, grad N r < grad q 00 , deci lim
q 00 (x)
= 0. Rezulta
ca pentru x S \ {x S |
6= 0} cu |x| suficient de mare avem N f (x) N s(x) = 0,
de unde r(x) = 0. Asadar, r are o infinitate de radacini, deci este nul. Rezulta ca f = s,
deci f este polinom.
Observatie. Din demonstratie rezulta chiar f Q[X].
Problema 2.22 a) Fie n N si P R[X] un polinom de grad n. Daca P (a) Z pentru
n + 1 valori ntregi consecutive ale lui a, atunci P (a) Z pentru orice a Z.
b) Fie n N si P R[X, Y ] un polinom de grad mai mic decat n. Daca P (a, b) Z pentru
orice valori a, b Z cu 0 a < b n, atunci P (a, b) Z pentru orice a, b Z.
Solutie. a) Demonstr
am afirmatia prin inductie dupa n. Cazul n = 0 este evident.
Presupunem afirmatia adev
arat
a pentru polinoamele de grad n si fie P R[X] de grad n+1
cu proprietatea c
a exist
a t Z astfel ncat P (a) Z pentru orice a {t, t+1, . . . , t+n+1}.
Consideram polinomul Q(X) = P (X +1)P (X). Q are gradul n, iar Q(a) Z pentru orice
a {t, t+1, . . . , t+n}. Conform ipotezei de inductie, Q(a) Z pentru orice a Z. Pe baza
relatiilor P (a+1)P (a) = Q(a) Z, obtinem inductiv atat P (t+n+2), P (t+n+3), . . . Z,
cat si P (t 1), P (t 2), . . . Z.
b) Si aici vom face demonstratia prin inductie dupa n. Daca n = 1, atunci P este constant,
de unde P = P (0, 1) Z, deci afirmatia problemei este adevarata.
Fie acum n 2. Presupunem c
a afirmatia este adevarata pentru polinoamele de grad
mai mic dec
at n 1. Fie polinomul P R[X, Y ] de grad mai mic decat n si care are
proprietatea P (a, b) Z pentru orice valori a, b Z cu 0 a < b n. Consideram
polinoamele
Q1 (X, Y ) = P (X + 1, Y + 1) P (X, Y + 1) si
(2.10)
Q2 (X, Y ) = P (X, Y + 1) P (X, Y ).
(2.11)
Daca 0 a < b n 1, atunci numerele P (a, b), P (a, b + 1) si P (a + 1, b + 1) sunt ntregi,

deci Q1 (a, b) si Q2 (a, b) sunt si ele ntregi. In plus, polinoamele Q1 si Q2 au gradul mai
mic decat n 1. Conform ipotezei de inductie, Q1 (a, b) si Q2 (a, b) sunt ntregi pentru orice
a, b Z. T
in
and cont de propriet
atile lui P si de relatiile (2.10) si (2.11), obtinem
P (0, 1) Z,
(2.12)
P (a, b) Z P (a + 1, b + 1) Z si
(2.13)
P (a, b) Z P (a, b + 1) Z.
(2.14)
Fie a, b Z. Aplic
and (2.13) de |a| ori si apoi (2.14) de |b a 1| ori, obtinem:
P (a, b) Z P (0, b a) Z P (0, 1) Z.
De aici si din (2.12) rezult
a c
a P (a, b) Z.
Polinoame
61

X X(X 1) . . . (X k + 1)
Problema 2.23 Pentru k N not
am =
Q[X]
k!
k

X
(pentru k = 0, convenim s
a not
am = 1).
0

X + 1 X X
a) Aratati c
a
= pentru orice k N.
k+1
k+1
k

X
b) Aratati c
a polinoamele , k N, iau valori ntregi n orice n Z.
k
c) Aratati ca dac
a exist
a n Z astfel ncat polinomul P R[X] de grad k ia valori ntregi
n n, n + 1, . . . , n + k, atunci exist
a numerele ntregi c0 , c1 , . . . , ck astfel ncat

X
X
X
X
P = ck + ck1
+ + c1 + c0 .
k
k1
1
0
Solutie. a) Se obtine prin calcul direct.
b) Inductie dup
a k: Pentru k {0, 1}, afirmatia este evidenta. Presupunem acum
caea

m
este adevarat
a pentru k. Folosind n mod repetat relatia de la a), constatam ca
k+1

0
n
Z.
Z pentru orice m, n Z. Demonstratia se ncheie constatand ca
k+1
k+1

X
X
X
X
constituie o baza
,...,
,
are gradul k, rezulta ca
c) Cum polinomul
k
1
0
k
a spatiului vectorial real {P R[X] | grad P k}. Prin urmare, pentru orice polinom
P R[X] de grad cel mult k exist
a c0 , c1 , . . . , ck R astfel ncat

X
X
X
X
P = ck
+ ck1
+ + c1
+ c0
.
k
k1
1
0
Mai avem de ar
atat c
a dac
a P are valori ntregi n n, n+1, . . . , n+k, atunci c0 , c1 , . . . , ck
Z.
Procedam prin inductie dup
a k.
Pentru k = 0, dac
a un polinom P de grad 0 ia n n Z valoarea a Z, atunci P = a,
deci P (m) Z pentru orice m Z.
Presupunem acum afirmatia adev
arat
a pentru polinoamele de grad cel mult k. Sa presupunem ca polinomul

X
X
X
X
P = ck+1
+ ck
+ + c1
+ c0
k+1
k
1
0
ia valori ntregi n n, n + 1, . . . , n + k + 1. Atunci polinomul

X
X
X
P (X) = P (X + 1) P (X) = ck+1
+ ck
+ + c1
k
k1
0
62
are gradul cel mult k si ia valori ntregi n n, n + 1, . . . , n + k. Conform ipotezei de inductie,

c1 , c2 , . . . , ck+1 Z. In plus,

n
n
n
Z,
c0 = P (n) ck+1
ck
c1
1
k+1
k
ceea ce ncheie pasul de inductie si demonstratia.
f (k) f (m)
Z pentru orice
km
f (a) f (b)
valori ntregi k, m cu 0 k < m n. Aratati ca
Z pentru orice doua
ab
numere ntregi a 6= b.
Problema 2.24 Fie f R[X] de grad n. Presupunem ca
IMC, 2011
Solutia 1. Demonstr
am afirmatia prin inductie dupa gradul n al polinomului f . Ea
este adevarat
a n mod evident pentru n = 1. Fie n 2; presupunem ca afirmatia problemei
este adevarat
a pentru polinoamele de grad n 1. Fie f R[X] un polinom de grad n care
ndeplineste conditiile din ipotez
a.
(0)
Polinomul g cu proprietatea f = Xg + f (0) are gradul n 1; n plus, g(a) = f (a)f
Z
a0
pentru orice a {1, 2, . . . , n}. Conform problemei 2.22 a), P (a) Z pentru orice a Z,
deci
f (a) f (0)
Z pentru orice a Z.
(2.15)
a0
Pe de alta parte, polinomul g(X) = f (X + 1) f (X) are gradul n 1, iar pentru k, m Z,
k 6= m, are loc relatia
g(k) g(m)
f (k + 1) f (m + 1) f (k) f (m)
=
.
km
(k + 1) (m + 1)
km
Rezulta ca
g(k)g(m)
km
(2.16)
Z pentru orice valori ntregi k, m cu 0 k < m n 1. Conform
Z pentru orice doua numere ntregi a 6= b.

ipotezei de inductie, g(a)g(b)
ab
Fie acum dou
a valori ntregi a 6= b. Daca a > b > 0, tinand cont de (2.15) si (2.16),
obtinem
b
f (a) f (b) X g(a k) g(b k) f (a b) f (0)
=
+
Z.
ab
(a k) (b k)
(a b) 0
k=1
Celelalte cazuri se trateaz

a analog.
Solutia 2.
Lem
a Not
am L(k) = [1, 2, . . . , k] si definim hk = L(k) X
k , k N . Atunci, a b divide
hk (a) hk (b) pentru orice a, b Z, a 6= b.
Demonstratie. Presupunem mai nt
ai k b < a. Comparand coeficientii lui X k din
X

k
a
ab
b
a
ab
b
(1 + X) si (1 + X) (1 + X) , constatam ca
=
. Prin urmare,
k
j
kj
j=0

a
b
hk (a) hk (b) = L(k)
k
k

k
k
X
X
L(k) a b 1
ab
b
b
= L(k)
= (a b)
.
j1
kj
j
kj
j
j=1
j=1
(2.17)
Polinoame
63
Rezulta c
a polinoamele P

X
b
= L(k)
R[X] si Q = (X
k
k

k
X
L(k)
b
X b1
b)
R[X] au proprietatea P (a) = Q(a) pentru orice
kj
j1
j
j=1
a {b + 1, b + 2, . . .}. Rezult
a c
a P =
Q, deci
ia (2.17) are loc si pentru
relat

X
Y
a b. Prin urmare, polinoamele R = L(k)
R[X, Y ] si S = (X
k
k

k
X
L(k) X Y 1
Y
Y)
R[X, Y ] au proprietatea ca R(a, b) = S(a, b) pentru
j1
kj
j
j=1
orice (a, b) Nk Nk , unde am notat Nk = {k, k + 1, . . .}. Conform problemei 2.10 avem
R = S, de unde si concluzia lemei.
Polinomul f fiind de grad n, l putem scrie sub forma

X
X
X
f = A0 + A1
+ A2
+ + An
,
(2.18)
1
2
n
cu A1 , . . . , An R. Vom demonstra prin inductie ca pentru orice m {1, 2, . . . , n} exista
(0)
tm Z astfel nc
at Am = tm L(m). Cum A1 = f (1)f
Z, afirmatia este adevarata
10
pentru m = 1. Presupunem c
a pentru orice j {1, 2, . . . , m 1} exista tj Z astfel ncat
Aj = tj L(j). D
and n (2.18) lui X valorile m si k {0, 1, . . . , m 1}, obtinem
m1
X Aj hj (m) hj (k)
f (m) f (k)
Am
=
+
.
mk
L(j)
mk
mk
j=1
Cum, conform lemei, toti ceilalti termeni ce apar n aceasta relatie sunt ntregi, rezulta ca
Am
si el ntreg. Cum k {0, 1, . . . , m 1} a fost ales arbitrar, rezulta ca Am Z si
mk este
L(m)|Am , ceea ce ncheie inductia. Considerand acum a, b Z, a 6= b, avem
n
f (a) f (b) X Aj hj (a) hj (b)

=
.
ab
L(j)
ab
j=1
f (a) f (b)
Z.
ab
Solutia 3. Afirmatia problemei se obtine aplicand rezultatul din problema 2.22 b)
(Y )
polinomului g(X, Y ) = f (X)f
.
XY
Conform lemei, de aici obtinem
Problema 2.25 Fie P Z[X] si numerele ntregi a1 < a2 < . . . < an .

a) Demonstrati c
a exist
a a Z cu proprietatea ca P (ai ) | P (a) pentru orice i {1, 2 . . . , k}.
b) Exista pentru orice P Z[X] un numar a Z astfel ncat P (a1 )P (a2 ) P (ak ) | P (a)?
IMC, 2008
Solutie. a) Dac
a exist
a vreo valoare i pentru care P (ai ) = 0, afirmatia problemei
este evident
a. Dac
a P (a1 ) = = P (ak ), alegem a = a1 si am terminat. Putem asadar
considera ca P (a1 ), . . . , P (ak ) sunt nenule si (dupa eventuala eliminare a elementelor ai
care produc repetitii) distincte dou
a c
ate doua.
Exista n mod evident numerele s, t prime ntre ele cu proprietatile s | P (a1 ), t | P (a2 ) si
64
st = [P (a1 ), P (a2 )]. Exist

a de asemenea m, n Z astfel ncat a1 + sm = a2 + tn; notam
b2 = a1 + sm. Cum s | P (a1 + sm) P (a1 ) si t | P (a2 + tn) P (a2 ), rezulta st | P (b2 ).
Cu calcule similare, construim inductiv numerele ntregi bi , i {3, . . . , k}, cu proprietatile
P (ai ) | P (bi ) si P (bi1 ) | P (bi ). a = bk este numarul cerut.
b) Raspunsul la aceast
a ntrebare este negativ: Daca P = 2X 2 + 2, a1 = 0 si a2 = 1, atunci
pentru orice a Z avem P (a) 2 sau 4 (mod 8), deci 8 = P (a1 )P (a2 ) - P (a).
Problema 2.26 Fie f, g Z[X], neconstante, cu proprietatea g | f . Aratati ca daca
polinomul f 2008 are cel putin 81 r
adacini ntregi distincte, atunci grad g > 5.
IMC, 2008
Solutie. Fie h Z[X] astfel nc
at f = gh. Consideram radacinile ntregi distincte
a1 , . . . , a81 ale lui f 2008. Atunci, g(ai )h(ai ) = f (ai ) = 2008, i {1, . . . , 81}. Deci,
g(a1 ), . . . , g(a81 ) sunt divizori ai lui 2008.
Dar 2008 = 23 251, deci 2008 are exact 16 divizori ntregi. Conform principiului cutiei,
n lista g(a1 ), . . . , g(a81 ) g
asim cel putin 6 numere egale, fie ele g(ai1 ), . . . , g(ai6 ). Atunci,
polinomul g g(ai1 ) are cel putin 6 r
adacini distincte, deci are gradul cel putin 6. De aici
rezulta ca avem si grad g 6.
Problema 2.27 Fie f Z[X]. Definim a0 = 0 si an+1 = f (an ) pentru orice n N.
Aratati ca dac
a exist
a m N pentru care am = 0, atunci a1 a2 = 0.
Putnam, 2000
Solutia 1. Pentru orice m, n Z avem m n | f (m) f (n). In particular, daca notam
bn = an+1 an , obtinem c
a bn | bn+1 pentru orice n N.
Presupunem c
a exist
a m N pentru care am = 0. Atunci, am = a0 , de unde am+1 = a1 ,
deci bm = b0 . Dac
a b0 = 0, atunci a0 = a1 = . . . = am si am terminat. Daca b0 6= 0,
din b0 |b1 | . . . |bm si bm = b0 deducem ca bk = b0 pentru orice k {1, 2, . . . , m}. Dar
b0 + b1 + + bm1 = am a0 = 0, deci jumatate dintre numerele b0 , b1 , . . . , bm1 sunt
pozitive, iar celelalte sunt negative. Rezulta ca exista k {1, 2, . . . , m 1} pentru care
bk1 = bk . De aici, ak+1 = ak1 si apoi an+2 = an pentru orice n k 1. In particular,
am+2 = am , de unde a2 = f (f (a0 )) = f (f (am )) = am+2 = am = 0.
Solutia 2. Fie m N minim pentru care am = 0. Daca exista i, j {0, 1, . . . , m 1},
i < j, astfel nc
at ai = aj , atunci am(ji) = am = 0, contrazicand minimalitatea lui m.
Prin urmare, pentru i, j N arbitrari, vom avea ai = aj daca si numai daca m | j i.
Daca m = 1, demonstratia se ncheie.
Daca m > 1, fie ai , respectiv aj , elementul maxim, respectiv minim, al multimii
{a0 , a1 , . . . , am1 }. Cum ai aj | f (ai ) f (aj ) = ai+1 aj+1 , iar |ai+1 aj+1 | ai aj ,
rezulta ca |ai+1 aj+1 | = ai aj . De aici, rezulta ca {ai+1 , aj+1 } = {ai , aj }. Daca ai+1 = ai ,
atunci m = 1. Altfel, ai+1 = aj , de unde ai+2 = aj+1 = ai , deci m|2. Prin urmare,
m {1, 2}, de unde si concluzia problemei.
Observatie. Printr-o schimbare de varibila, rezulta ca daca f Z[X], a Z, iar sirul
a, f (a), f (f (a)), . . . este periodic, atunci perioada sa este cel mult 2.
Problema 2.28 Determinati polinoamele P = an X n + an1 X n1 + + a0 , an 6= 0, care
ndeplinesc urm
atoarele dou
a conditii:
Polinoame
65
(i) (a0 , a1 , . . . , an ) este o permutare a sistemului (0, 1, . . . , n)

(ii) Toate rad
acinile lui P sunt rationale.
IMC, 2005
Solutia 1. Cum P (x) > 0 pentru orice x > 0, P nu are radacini n R+ . Vom
reprezenta deci r
ad
acinile lui P sub forma i , i {1, 2, . . . , n}, cu i Q+ pentru
fiecare i {1, 2, . . . , n}.
Daca a0 6= 0, atunci exist
a k {1, 2, . . . , n 1} pentru care k = 0; folosind relatiile
lui Viète, obtinem contradictia 0 < 1 2 . . . nk + 1 2 . . . nk1 nk+1 + +
k+1 k+2 . . . n = aank = 0. R
am
ane asadar ca a0 = 0, deci una dintre radacinile lui
P este nula, fie ea n . Presupunem c
a n 3 si consideram polinomul Q = an X n1 +
an1 X n2 + + a1 , care are r
ad
acinile i , i {1, 2 . . . , n 1}. Conform relatiilor lui
Viète,
a1
1 2 n1 =
(2.19)
an
a2
1 2 n2 + 1 2 n3 n1 + + 2 3 n1 =
(2.20)
an
an1
.
(2.21)
1 + 2 + + n1 =
an
Impartind membru cu membru relatia (2.20) la (2.19), obtinem
1
1
1
a2
+
+ +
=
.
1 2
n1
a1
(2.22)
Din (2.21) si (2.22), folosind inegalitatea mediilor, obtinem

1 + 2 + + n1
an1
=
(n 1)an
n1
1
1
1
2
n1
+ +
1
n1
(n 1)a1
,
a2
a2 an1
n2
a2 an1
(n 1)2 . Rezult
a c
a
(n 1)2 , de unde n 3. Asadar,

a1 an
2
a1 an
polinoamele care satisfac simultan (i) si (ii) au gradul cel mult 3. Calcule imediate ne arata
ca polinoamele cerute sunt X, X 2 + 2X, 2X 2 + X, X 3 + 3X 2 + 2X si 2X 3 + 3X 2 + X.
Solutia 2. Cum P are toate r
ad
acinile rationale, el se poate scrie sub forma
de unde
P =
n
Y
qk X + rk
,
sk
(2.23)
k=1
Q
unde qk , rk , sk Z siQ(qk , rk , sk ) = 1, k {1, 2, . . . , n}. Atunci, P s1 . . . sn = nk=1 (qk X +
rk ), deci s1 . . . sn | nk=1 c(qk X + rk ), unde c(f ) desemneaza, ca de obicei, continutul
polinomului f . Rezult
a c
a putem simplifica membrul drept
Q din (2.23) pana la disparitia
completa a numitorilor. Prin urmare, putem scrie P = nk=1 (bk X + ck ), unde bk , ck
Z pentru fiecare k {1, 2 . . . , n}. Coeficientul dominant al lui P fiind pozitiv, putem
presupune bk > 0, k {1, 2 . . . , n}. Radacinile lui P sunt negative, deci ck 0, k
{1, 2 . . . , n}. In plus, cel putin n 1 dintre coeficientii ck sunt strict pozitivi, altminteri
am obtine contradictia a0 = a1 = 0. Se obtine
n
Y
n(n + 1)
= 0 + 1 + + n = an + + a0 = P (1) =
(bk + ck ) 2n1 ,
2
k=1
66
de unde n 4. In plus, num

arul n(n+1)
se scrie ca produs de n 1 numere naturale mai
2
mari decat 1, ceea ce elimin
a cazul n = 4.
Pentru n = 1, singura solutie este P = 1 X + 0.
Pentru n = 2, P (1) = 3 = 1 3, deci un factor trebuie sa fie X, iar celalalt, X + 2 sau
2X + 1.
Pentru n = 3, P (1) = 6 = 1 2 3, deci doi dintre factori trebuie sa fie X si X + 1, iar al
treilea poate fi unul dintre X + 2 si 2X + 1.
Se verifica usor faptul c
a polinoamele astfel obtinute satisfac ntr-adevar conditiile (i) si
(ii). Ele sunt, desigur, cele enumerate la finalul primei solutii.
Problema 2.29 Fie a (0, 1), iar 0, a1 a2 a3 . . . reprezentarea sa zecimala. Consideram
X
an xn . Dovediti ca a este rational daca si numai daca exista
fa : (0, 1) R, fa (x) =
n1
P, Q Z[X] astfel nc
at fa (x) =
P (x)
pentru orice x (0, 1).
Q(x)
SEEMOUS, 2007
X
Solutie. Preciz
am c
a seria de puteri
an xn are raza de convergenta cel putin 1. Prin
n1
urmare, ea este convergent

a pentru orice x (0, 1).
Daca a (0, 1) Q, atunci fractia zecimala asociata lui este periodica, sa zicem a =
0, a1 . . . , at (at+1 . . . at+s ). Atunci, pentru orice x (0, 1) avem
fa (x) =
t
X
an xn + xt
n=1
s
X
j=1
t
X
an x + x
n=1
Pt
at+j xj (1 + xs + x2s + ) =
s
X
j=1
Ps
t
at+j
P (x)
xj
=
,
1 xs
Q(x)
Z[X] si Q = 1 X s Z[X].
1
P ( 10
)
1
Reciproc, dac
a fa e de tipul precizat, atunci a = fa 10
= Q 1 Q.
( 10 )
unde P = (1 X s )
n=1 an X
+X
j=1 at+j X
Problema 2.30 Fie n, k N . Presupunem ca polinomul X 2k X k + 1 C[X] divide

X 2n + X n + 1. Ar
atati c
a si X 2k + X k + 1 divide X 2n + X n + 1.
IMC, 2008
Solutie. Not
am f = X 2n + X n + 1, g = X 2k X k + 1, h = X 2k + X k + 1.
Numarul complex z = cos 3k

+ i sin 3k
este radacina a lui g. Notam a = n
3k . Cum g|f ,
2n
n
f (z) = g(z) = 0. Prin urmare, 0 = z + z + 1 = (cos 2a + i sin 2a) + (cos a + i sin a) + 1 =
(2 cos a + 1)(cos a + i sin a). De aici rezulta 2 cos a + 1 = 0, deci a = 2
3 + 2c, c Z.
X 3k 1
2s
Fie w o rad
acin
a a lui h. Cum h = X k 1 , w este de forma cos 3k + i sin 2s
3k , cu s =
2n
3t 1, t Z. Este suficient s
a probam ca f (w) = 0. Dar f (w) = w + wn + 1 =
(cos 4sa + i sin 4sa) + (cos 2sa + i sin 2sa) + 1 = (2 cos 2sa + 1)(cos 2sa + i sin 2sa). Cum
4(3t1)
4s
2 cos 2sa + 1 = 2 cos(2s( 2
+ 1 = 0, rezulta ca
3 + 2c)) + 1 = 2 cos 3 + 1 = 2 cos
3
f (w) = 0 si problema este rezolvat
a.
Polinoame
67
Problema 2.31 Consider

am polinomul P = X 2 1 R[X]. Cate solutii reale distincte
are ecuatia P (P (. . . (P (x)))) = 0?
|
{z
}
2004
IMC, 2004
Solutie. Not
am Pn (X) = P (P (. . . (P (X)))), n N . Pentru orice n 2 si orice x R
|
{z
}
n
avem Pn (x) = P (Pn1 (x)) 1. Inegalitatea este evidenta si pentru n = 1. Prin urmare,
ecuatia Pn (x) = a, a < 1, nu are solutii reale. Vom demonstra prin inductie dupa n ca
ecuatia Pn (x) = a, a > 0, are exact doua radacini reale distincte. Pentru n = 1, afirmatia
este evident
a. O presupunem adev
arata pentru n; fie a > 0. Pn+1 (x) = a se
rescrie
P (Pn (x)) =
a;
solut
ia
acestei
ecuat
ii
este
reuniunea
solut
iilor
ecuat
iilor
P
(x)
=
a + 1 si
n
Pn (x) = a + 1. Dar a +
1 > 0, deci prima dintre aceste ecuatii are exact doua solutii
reale distincte, n timp ce a + 1 < 0, deci cea de-a doua ecuatie nu are solutii reale.
Prin urmare, Pn+1 (x) = a are exact doua solutii reale distincte.
Vom demonstra acum prin inductie faptul ca ecuatia Pn (x) = 0 are exact n+1 solut
ii reale
distincte. Dac
a n = 1, solutiile sunt x = 1, iar daca n = 2, solutiile sunt 0 si 2, deci
afirmatia este adev
arat
a n aceste situatii. Presupunem acum afirmatia adevarata pentru
n N . Observ
am c
a Pn+2 (x) = P2 (Pn (x)) = Pn2 (x)(Pn2 (x) 2),
deci solutia ecuat
iei
Pn+2 (x) = 0 este reuniunea solutiilor ecuatiilor Pn (x) = 0, Pn (x) = 2 si Pn (x) = 2.

Conform ipotezei de inductie, ecuatia Pn (x) =0 are exact n + 1 solutii reale distincte;
conform celor ar
atate
mai sus, ecuatia Pn (x) = 2 are doua solutii reale distincte, pe cand
ecuatia Pn (x) = 2 nu are solutii reale. Prin urmare, ecuatia Pn+2 (x) = 0 are exact
n + 3 solutii reale distincte, ceea ce ncheie pasul de inductie.
In concluzie, ecuatia din enunt are exact 2005 solutii reale distincte.
Problema 2.32 Fie k cel mai mic numar natural cu proprietatea:
,,Exista numere ntregi distincte m1 , m2 , m3 , m4 , m5 cu proprietatea ca polinomul P =
(X m1 )(X m2 )(X m3 )(X m4 )(X m5 ) are exact k coeficienti nenuli.
Determinati k si o multime {m1 , m2 , m3 , m4 , m5 } pentru care el se realizeaza.
Putnam, 1985
Solutie. Dac
a am avea k = 1, atunci P ar fi X 5 , care nu are 5 radacini ntregi distincte.
Daca am avea k = 2, atunci P ar fi de forma X 5 + aX r , a Z , 0 r 4. P ar avea deci
radacina dubl
a 0 pentru r 2 si cel putin o radacina nereala pentru r {0, 1}. Asadar,
P nu ar verifica conditiile din enunt.
Prin urmare, trebuie s
a avem k 3. Cum X(X 1)(X + 1)(X 2)(X + 2) = X 5
5X 3 + 4X, rezult
a k = 3 si un exemplu de multime pentru care se realizeaza acest minim:
{2, 1, 0, 1, 2}.
Observatie. Problema a fost dat
a ca atare la concurs; ea se generalizeaza astfel:
Determinati cel mai mic num
ar natural k cu proprietatea:
,,Exist
a numerele ntregi distincte m1 , m2 , . . . , mn cu proprietatea c
a polinomul
P = (X m1 )(X m2 ) (X mn ) are exact k coeficienti nenuli.
Varianta generalizat
a se poate rezolva cu ajutorul urmatoarei teoreme a lui Descartes:
Teorem
a. Dac
a P = a1 X r1 + a2 X r2 + + ak X rk R[X], a1 a2 ak 6= 0,
68
r1 > r2 > . . . > rk , atunci num

arul r
ad
acinilor reale pozitive ale lui P (socotind
si ordinele de multiplicitate) este egal cu num
arul de schimb
ari de semn din sirul
a1 , a2 , . . . , ak minus un num
ar natural par.
Solutia variantei generalizate a problemei: Daca P are exact k coeficienti nenuli, atunci
P are cel mult k 1 r
ad
acini mai mari decat 0. Aplicand teorema lui Descartes pentru
P (X), constat
am c
a P are cel mult k 1 radacini mai mici decat 0. Prin urmare, P are
cel mult 2k 1 r
ad
acini distincte.
Asadar, n 2k 1, deci k n+1
a parte,
2 . Pe de alt

n+1
daca n este par, iar k = 2 , atunci polinomul
P = (X 1)(X + 1)(X 2)(X + 2) (X (k 1))(X + (k 1))

are exact k coeficienti nenuli. Dac
a n este impar, iar k = n+1
2 , atunci polinomul
P = X(X 1)(X + 1)(X 2)(X + 2) (X (k 1))(X + (k 1))
are de asemenea exact k coeficienti nenuli. Prin urmare, minimumul cerut este k =
n+1
2
Problema 2.33 Fie P R[X] cu proprietatea ca P (x) 0 pentru orice x R. Aratati

P
ca exista k N si polinoame f1 , f2 , . . . , fk R[X] astfel ncat P = nj=1 fj2 .
Putnam, 1999
Solutia 1. Dac
a P = c R+ , lu
am k = 1 si f1 = c.
Daca grad P 1, descompunem P n produs de factori ireductibili n R[X]. In aceasta descompunere, factorii de gradul nt
ai trebuie sa apara la puteri pare, deoarece n caz contrar
am avea schimbare de semn pentru valorile lui P n radacina oricarui factor ,,recalcitrant.
Asadar, P va fi produsul dintre un p
atrat si un produs de polinoame monice si ireductibile
de gradul 2. Dac
a X 2 + aX + b este un astfel de factor, atunci el se poate scrie sub forma
q
2

a 2
a2
X+2 +
b 4 , deci este suma patratelor a doua polinoame. Este evident nsa
ca daca nmultim sume de p
atrate, rezultatul va fi o suma de patrate, deci problema este
rezolvata.
Solutia 2. Demonstr
am afirmatia problemei prin inductie dupa gradul lui P . Daca P
are gradul 0, atunci P = c R+ , si lu

am k = 1 si f1 = c.
Daca grad P 1, observ
am, ca n solutia 1, ca factorii liniari ai lui P trebuie sa apara
la puteri pare. Prin urmare, P se scrie sub forma Q2 R, unde Q, R R[X], iar R nu are
radacini reale.
Daca grad Q > 0, atunci, conform ipotezei de inductie, R este suma de patrate, deci
aceeasi proprietate o are si P = Q2 R.
Daca grad Q = 0, atunci, cum grad R este par, avem lim R(x) = +, deci R va avea
x
o valoare minim
a, fie ea a. Din proprietatile lui R deducem ca a > 0. Atunci, R a are
radacina a si toate valorile n R+ , deci i putem aplica lui R a tratamentul din cazul
precedent. Obtinem faptul c

a R a este suma de patrate, deci si P = Q2 (R a) + (Q a)2
are aceeasi proprietate.
Observatie. De fapt, orice polinom P R[X] care are numai valori pozitive se poate
scrie ca sum
a de (cel mult) dou
a p
atrate de polinoame. Pentru a demonstra acest lucru,
este suficient s
a complet
am solutia 1 cu precizarea ca scrierea lui P ca produs de polinoame
care se scriu ca sume de c
ate dou
a p
atrate ne conduce (folosind inductiv observatia ca daca
Polinoame
69
pentru doua elemente x, y ale unui inel comutativ A exista x1 , x2 , y1 , y2 A astfel ncat
x = x21 + x22 si y = y12 + y22 , atunci xy = (x1 y1 + x2 y2 )2 + (x1 y2 x2 y1 )2 ) la o scriere a lui
P ca suma de dou
a p
atrate de polinoame.
Problema 2.34 Polinomul P R[X] de grad n N are proprietatea ca exista Q R[X]
polinom de gradul 2 astfel nc
at P = QP 00 . Aratati ca daca P are doua radacini distincte,
atunci el are n r
ad
acini distincte.
Putnam, 1999
Solutie. Dac
a n {0, 1}, nu exist
a polinoame P ca n enunt, deci afirmatia problemei
este adevarat
a n mod trivial. Dac
a n = 2, concluzia este imediata. Fie acum n 3.
Presupunem c
a P are dou
a r
ad
acini distincte, dar ca nu are n radacini distincte. Atunci, P
are cel putin o r
ad
acin
a cu ordin de multiplicitate k 2; putem presupune fara restrangere
de generalitate c
a aceast
a r
ad
acin
a este 0. Atunci, cea mai mare putere a lui X care divide
P 00 este X k2 . Cum P = QP 00 , rezult
a ca X 2 | Q. Cum Q este de gradul al doilea, rezulta
ca exista C R astfel nc
at Q = CX 2 . Comparand
Pcoeficientii dominanti ai polinoamelor
1
00
P si QP , constat
am c
a C = n(n1)
. Scriem P = nj=0 aj X j ; din egalitatea P = CX 2 P 00 ,
obtinem aj = Cj(j 1)aj pentru orice j {0, 1, . . . , n}. De aici rezulta ca aj = 0 pentru
orice j {0, 1, . . . , n 1}. Prin urmare, P = an X n , deci P nu are doua radacini distincte,
contradictie.
Problema 2.35 Exist
a siruri de numere reale nenule a0 , a1 , . . . astfel ncat pentru orice
n N polinomul Pn = a0 + a1 X + + an X n sa aiba n radacini reale distincte?
Putnam, 1998
Vom arata c
a r
aspunsul la ntrebarea problemei este afirmativ.
Solutia 1. Punem a0 = 1, a1 = 1. Construim inductiv sirul (an )n dupa cum urmeaza:
Presupunem construite numerele a0 , a1 , . . . , an asa ncat Pn sa aiba n radacini reale distincte x1 < x2 < < xn . Fie c0 , c1 , . . . , cn R astfel ncat c0 < x1 < c1 < < xn < cn .
Atunci, semnele numerelor Pn (c0 ), Pn (c1 ), . . . , Pn (cn ) alterneaza. Definim an+1 = sgn
(Pn (cn )), unde este pozitiv si suficient de mic ncat, definind Pn+1 = Pn + an+1 X n+1 ,
sa avem sgn(Pn+1 (ci )) = sgn(Pn (ci )) pentru orice i {0, 1, . . . , n}. Cum functia asociata
lui Pn+1 este continu
a, ea are proprietatea lui Darboux. Prin urmare, Pn+1 va avea cate o
radacina ntre ci si ci+1 pentru fiecare i {0, 1, . . . , n 1} si o radacina mai mare decat cn ,
deoarece sgn(Pn+1 (cn )) 6= limx+ sgn(Pn+1 (x)). Prin urmare, Pn+1 are n + 1 radacini
reale.
2
Solutia 2. Definim an = (1)n 10n , n N. Daca Pn = a0 + a1 X + + an X n ,
atunci avem
n
X
2
2
(1)k 10k Pn (102k ) =
(1)ik 10(ik) =
i=0
nk
X
j=k
(1)j 10j > 1 2
10j > 0,
j=1
Pn (1)Pn (102 ), Pn (104 ), . . . , Pn (102n )
deci semnele numerelor

alterneaza. Prin urmare,
folosind proprietatea lui Darboux a functiei polinomiale asociate lui Pn , rezulta ca Pn
70
are cel putin n r

ad
acini reale distincte. Cum nsa grad P = n, P va avea exact n radacini
reale distincte.
Problema 2.36 Polinomul P R[X] de grad n are toate radacinile reale.
a) Aratati c
a pentru orice x R are loc inegalitatea
(n 1)(P 0 (x))2 nP (x)P 00 (x).
(2.24)
b) Precizati cazurile n care n relatia (2.24) are loc egalitatea.

IMC, 1998
Solutie. Observ
am c
a dac
a n 1 ambii membri ai relatiei (2.24) sunt nuli, deci ea e
verificata cu egalitate. Presupunem acum n > 1. Notam cu x1 , x2 , . . . , xn radacinile lui P .
Relatia (2.24) este evident verificat
a pentru x = xi , i {1, 2, . . . , n}, iar egalitatea are loc
daca si numai dac
a P 0 (xi ) = 0, deci daca si numai daca xi este radacina multipla pentru
P.
a x nu e r
ad
acina pentru P . Folosind relatiile
n
P 0 (x) X 1
=
P (x)
x xi
P 00 (x)
=
P (x)
si
i=1
n
X
1i<jn
2
,
(x xi )(x xj )
obtinem

(n 1)
P 0 (x)
P (x)
2
n
P 00 (x) X n 1
=
P (x)
(x xi )2
i=1
n
X
1i<jn
2
.
(x xi )(x xj )
(2.25)
Membrul drept al relatiei anterioare este nsa

n
X
1i<jn
1
1
(x xi ) (x xj )
2
0
(2.26)
si inegalitatea (2.24) este demonstrat

a. Din (2.26) deducem si ca daca n relatia (2.24) are
loc egalitatea, atunci x1 = x2 = = xn . Pe de alta parte, verificarea directa arata ca
orice polinom P de forma c(X a)n , c, a R, n N, verifica relatia (2.24).
Problema 2.37 G
asiti toate polinoamele P R[X] de grad n 2 care au n radacini

reale distincte r1 < r2 < < rn si verifica relatiile P 0 ri +r2 i+1 = 0 pentru orice
i {1, 2, . . . , n 1}.
Putnam, 1991

2
Solutie. Dac
a P = aX 2 + bX + c, atunci P 0 = 2a X r1 +r
. Prin urmare, toate
2
polinoamele de gradul 2 cu r
ad
acini reale distincte au proprietatile din enunt.
a polinomul P R[X] de grad n > 2 are radacinile reale r1 < r2 <
Polinoame
71
< rn . Exist
a prin urmare a R astfel ncat P = a(X r1 )(X r2 ) (X rn ). Notam
r = rn12+rn . Cum P (r) 6= 0, avem
1
1
P 0 (r)
1
+
+ +
.
=
P (r)
r r1 r r2
r rn
Dar r rn = (r rn1 ), deci
P 0 (r)
1
1
1
+
+ +
> 0,
=
P (r)
r r1 r r2
r rn2
de unde deducem c
a P 0 (r) 6= 0. Prin urmare, niciun polinom de grad mai mare decat 2 nu
satisface propriet
atile din enunt.
In concluzie, polinoamele cu proprietatea data sunt exact cele de gradul II care au radacini
reale distincte.
Observatie. Cazul polinoamelor de grad n > 2 putea fi abordat dupa cum urmeaza:
Notand Q = (X r1 )(X r2 ) (X rn2 ), se obtine
P 0 = 2a(X r)Q + a(X rn1 )(X rn )Q0 .
Conform teoremei lui Rolle, r
ad
acinile lui Q0 sunt n intervalul (r1 , rn2 ). Rezulta ca r nu
e radacina a lui Q0 , deci nici a lui P . Ca urmare, P nu satisface conditiile din enunt.
Problema 2.38 Fie f 6= 0 un polinom cu coeficienti reali. Definim sirul de polinoame
f0 , f1 , f2 , . . . astfel: f0 = f , iar fn+1 = fn + fn0 pentru orice n N. Demonstrati ca exista
N N astfel nc
at pentru orice n N polinomul fn sa aiba toate radacinile reale.
IMC, 2007
Solutie. Pentru comoditatea scrierii, vom folosi aceeasi notatie pentru polinoame si
pentru functiile asociate. Pentru g R[X] notam cu d(g) distanta minima dintre doua
radacini ale sale (dac
a g are mai putin de doua radacini reale, punem d(g) = +).
Lema 1. Fie g R[X]. Presupunem c
a g si g + g 0 sunt ambele de grad k 2 si au c
ate
0
k r
ad
acini distincte. Atunci, d(g + g ) d(g).
Demonstratie. Fie x1 < x2 < < xk radacinile lui g. Presupunem ca exista radacini
a, b ale lui g + g 0 pentru care 0 < b a < d(g). Atunci, a, b nu sunt radacini ale lui g si
0 (a)
0 (b)
0
au loc relatiile gg(a)
= gg(b)
= 1. Cum functia gg este strict descrescatoare pe intervalele
dintre doua r
ad
acini consecutive ale lui g, trebuie sa existe j {1, 2, . . . , k} astfel ncat
a < xj < b.
Pe de alta parte, pentru orice i {1, 2, . . . , k 1} avem xi+1 xi > b a, de unde
a xi > b xi+1 . Pentru i < j, ambii membri ai acestei inegalitati sunt pozitivi; daca
1
i j, ei sunt negativi. In oricare din cazuri, ax
< bx1i+1 . Prin urmare,
i
k1
k1
X
g 0 (a) X 1
1
1
1
g 0 (b)
=
+
<
+
=
,
g(a)
a xi a xk
b xi+1 b x1
g(b)
i=1
| {z }
| {z } i=1
<0
>0
contradictie. Aceasta ncheie demonstratia lemei 1.

Revenim la solutia problemei. Not
am m = grad f . Vom demonstra prin inductie dupa m ca
72
pentru n suficient de mare fn are m r

adacini reale distincte. Cazurile m {0, 1} sunt triviale; vom presupune deci m 2. Putem, fara a restrange generalitatea, sa presupunem ca f
este monic. Conform ipotezei de inductie, afirmatia este adevarata pentru f 0 ; ignorand acei
primi termeni care nu au proprietatea considerata, vom presupune ca fn0 are m1 radacini
(n)
(n)
(n)
distincte pentru orice n. Not
am aceste radacini cu x1 > x2 > > xm1 . Atunci, fn are
(n)
(n)
(n)
(n)
punctele de minim local x1 , x3 , . . . si punctele de maxim local x2 , x4 , . . .. Aplicand

0
teorema lui Rolle functiei ex fn0 (x), constatam ca pentru orice n si i functia fn+1
= fn0 + fn00
(n)
(n)
0
are o radacin
a n intervalul (xi+1 , xi ). Folosind aceeasi functie, constatam ca fn+1
are de
(n)
asemenea o r
ad
acin
a n intervalul (, xm1 ). Prin urmare, n fiecare dintre aceste m 1
0
intervale fn+1
are exact o r
ad
acin
a. Avem deci
(n)
x1
(n+1)
> x1
(n)
> x2
(n+1)
> x2
(n)
> x3
(n)
(n+1)
> x3
> ...
(2.27)
(n)
Lema 2. Avem lim fn (xj ) = pentru j impar, iar lim fn (xj ) = + pentru j
n+
n+
par.
Demonstratie. Not
am d = min{d(f 0 ), 1}; conform lemei 1, d(fn0 ) d pentru orice n N .
(n)
Consideram o valoare par
a j {1, 2, . . . , m 1}. Notam b = xj si alegem a R astfel
ncat d b a 1, iar fn0 nu are nicio radacina n intervalul (a, b). Fie R cu
1
proprietatea c
a b = m
(b a); evident, (a, b). Observam ca
m1
X
X
X
1
fn00 ()
1
1
1
+
,
=
=
+
0
(n)
(n)
(n)
fn ()
b
i=1 xi
i<j xi
i>j xi
| {z }
| {z }
1
< a
<0
fn00 ()
1
1
< (m 1)
+
= 0.
0
fn ()
a b
00
Cum fn0 este pozitiv
a pe (a, b), iar ffn0 este descrescatoare pe acest interval, rezulta ca fn00
n
atoare) pe (, b). Prin urmare,
este negativ
a (deci, fn0 este descresc
de unde
Z
fn (b) fn () =
fn0 (t)dt
fn0 ()dt = (b )fn0 ().
De aici,
fn () + fn0 () fn (b) + (1 (b ))fn0 () =

1
1
= fn (b) + (1 (b a))fn0 () fn (b) + 1
fn0 ().
m
m
Cum nsa fn0 () = |fn0 ()| = m
m1
Y
i=1
dm1
(n)
| xi | m| b|m1
, deducem ca
mm2
| {z }
|b|
m1
0
fn () + fn () fn (b) + , unde am notat = (m1)d
. De aici si din (2.27) rezulta ca
mm1
(n+1)
(n)
(n)
fn+1 (xj
) fn (xj ) + , ceea ce conduce imediat la lim fn (xj ) = +. Cazul j
n+
impar se trateaz
a analog. Lema 2 este asadar demonstrata.
Lema 2 arat
a c
a, pentru n suficient de mare, maximele locale ale lui fn sunt strict pozitive,
iar minimele sale locale sunt strict negative. Prin urmare, fn are m radacini distincte, ceea
ce ncheie pasul de inductie si demonstratia.
Polinoame
73
Problema 2.39 G
asiti r
ad
acinile complexe ale polinomului
P =
2008
X
(1004 |1004 n|)X n
n=1
si ordinele lor de multiplicitate.

Solutie. Se observ
a c
aP =X
1003
X
!2
X
n=0
. Cum
1003
X
n=0
Xn =
X 1004 1
, P are radacina
X 1
k
k
+ i sin 502
, k {1, 2, . . . , 1003}, fiecare cu ordin de multiplicisimpla 0 si r
ad
acinile cos 502
tate 2.
Problema 2.40 Polinomul P C[X] are gradul n si toate radacinile sale se afla pe cercul
unitate. Aratati c
a si polinomul 2XP 0 nP are toate radacinile pe cercul unitate.
IMC, 1995
Solutie. Not
am Q = 2XP 0 nP ; fie a1 , a2 , . . . , an radacinile lui P . Avem Q = (X +
a1 )(X a2 ) (X an )+(X a1 )(X +a2 ) (X an )+ +(X a1 )(X a2 ) (X +an ),
n
X
Q
X + ak
z+a
|z|2 |a|2
deci
=
. Cum pentru orice z, a C avem Re
=
, obtinem
P
X ak
za
|z a|2
k=1
n
X
Q(z)
|z|2 1
Re
=
pentru orice z C\{a1 , a2 , . . . , an }. Prin urmare, Q(z) = 0
P (z)
|z ak |2
k=1
implica |z| = 1.
Problema 2.41 Fie p C[X] de grad n 1. Aratati ca exista cel putin n + 1 numere
complexe z pentru care p(z) {0, 1}.
IMC, 2000
Solutie. Pentru q C[X] si c C vom nota cu m(q, c) ordinul de multiplicitate al
radacinii c a lui q (dac
a q(c) 6= 0, consideram m(q, c) = 0). Notam cu Sj = {z C | p(z) =
j}, j {0, 1}. S0 S1 contine toate r
adacinile polinoamelor p si p 1. Prin urmare,
X
X
m(p, c) =
m(p 1, c) = n.
(2.28)
cS0
cS1
Polinomul p0 are cel mult n 1 r

ad
acini (aici se foloseste ipoteza n 1), deci
X
m(p0 , c) n 1.
(2.29)
cS0 S1
Daca p(c) = 0 sau p(c) 1 = 0, atunci

m(p, c) m(p0 , c) = 1, respectiv m(p 1, c) m(p0 , c) = 1.
(2.30)
74
Din (2.28), (2.29) si (2.30) obtinem

|S0 | + |S1 | =
(m(p, c) m(p0 , c)) +
cS0
X
cS0
m(p, c) +
m(p 1, c)
cS1
(m(p 1, c) m(p0 , c)) =
cS1
m(p0 , c) n + n (n 1) = n + 1.
cS0 S1
Problema 2.42 (Formulele lui Newton) Fie K un corp comutativ. Pentru fiecare i N,
i > 0, consider
am polinoamele pi = X1i + . . . + Xni K[X1 , . . . , Xn ]. Sa se arate ca:
(i) pk s1 pk1 + . . . + (1)n sn pkn = 0 pentru orice k > n.
(ii) pk s1 pk1 + . . . + (1)k1 sk1 p1 + (1)k ksk = 0 pentru orice 1 k n.
Solutie. (i) Din relatiile Xin s1 Xin1 + +(1)n1 sn1 Xi +(1)n sn = 0, 1 i n,
obtinem ca Xik s1 Xik1 + + (1)n1 sn1 Xikn+1 + (1)n sn Xikn = 0 pentru orice
k > n. Sumand aceste relatii obtinem relatia dorita.
(ii) Pentru k = n, formula se obtine cu calculele de la punctul (i). Pentru k < n, aratam mai
ntai ca daca un polinom f K[X1 , . . . , Xn ] este omogen de grad q < n si are proprietatea
ca atunci cand d
am valoarea zero la oricare n q dintre nedeterminatele X1 , . . . , Xn , polinomul (n celelalte q nedeterminate) care rezulta se anuleaza, atunci f = 0. Intr-adevar,
daca f ar fi nenul, el s-ar scrie ca o suma de termeni nenuli de forma aXik11 Xikss cu
kj 1 pentru orice 1 j s si k1 + . . . + ks = q. De aici rezulta n particular ca s q.
Alegand un astfel de termen si f
ac
and Xi zero pentru orice i
/ {i1 , . . . , is }, obtinem un
polinom nenul, contradictie.
Consideram acum polinomul simetric f (X1 , . . . , Xn ) = pk s1 pk1 + +(1)k1 sk1 p1 +
(1)k ksk pentru k < n. Avem ca f este polinom omogen de grad k. Dar
f (X1 , . . . , Xk , 0, . . . 0) = p0k s01 p0k1 + + (1)k1 s0k1 p01 + (1)k ks0k , unde s0j =
sj (X1 , . . . , Xk , 0, . . . 0) si p0j = pj (X1 , . . . , Xk , 0, . . . 0). Cum s01 , . . . , s0k sunt polinoamele
simetrice fundamentale n nedeterminatele X1 , . . . , Xk , rezulta din cazul k = n considerat
la nceput c
a avem f (X1 , . . . , Xk , 0, . . . 0) = 0. Cum f este polinom simetric, obtinem ca
polinomul care rezult
a atunci c
and d
am valoarea zero la oricare n k dintre nedeterminatele X1 , . . . , Xn este nul. Aceasta arata ca f = 0.
Problema 2.43 C
ati coeficienti nenuli poate avea un polinom P Z[X] daca |P (z)| 2
pentru orice z C cu |z| = 1?
IMC, 2007
Solutie. Vom ar
ata c
a num
arul coeficientilor nenuli nu poate fi decat 0, 1 sau 2. Cum
polinoamele P0 = 0, P1 = 1 si P2 = 1 + X ndeplinesc conditiile din enunt, putem ntradevar avea 0, 1, respectiv 2 coeficienti nenuli.
Fie acum un polinom P = a0 + a1 X + + an X n ca n enunt. Presupunem ca P are cel
putin doi coeficienti nenuli. Inlocuind eventual P cu P si mpartind prin X ord P (n urma
acestor operatii, conditia din enunt se pastreaza, iar numarul de coeficienti nenuli ramane
acelasi), putem considera a0 > 0.
Notam Q = a1 X + a2 X 2 + + an1 X n1 . Vom arata ca Q = 0.
Polinoame
75
Pentru k {0, 1, . . . , n} consider

am numerele complexe
( 2ki
e n ,
daca an > 0
wk =
(2k+1)i
e n , daca an < 0.
Utilizand de pild
a formulele lui Newton (vezi problema 2.42), constatam ca aceste numere
verifica relatia
n1
X
Q(wk ) =
k=0
n1
X
Q(w0 e
2ki
n
)=
n1
X
j=1
k=0
aj w0j
n1
X
(e
2ji
n
)k = 0,
k=0
de unde deducem
n1
n1
k=0
k=0
1X
1X
P (wk ) =
(a0 + Q(wk ) + an wkn ) = a0 + |an |.
n
n
Folosind inegalitatea din enunt, obtinem
n1
n1
k=0
k=0
1X
1X
2
|P (wk )| |
P (wk )| = a0 + |an | 2.
n
n
De aici rezult
a c
a a0 = |an | = 1 si |2 + Q(wk )| = |P (wk )| = 2 pentru fiecare k {1, . . . , n
1}. Prin urmare, toate valorile Q(wk ) sunt pe cercul |2 + z| = 2, n timp ce suma lor este
0. De aici deducem Q(wk ) = 0 pentru toate valorile k {1, . . . , n 1}. In concluzie, Q
are cel putin n r
ad
acini, iar gradul cel mult n 1. Rezulta ca polinomul Q este nul, deci
n
P = a0 + an X are exact doi coeficienti nenuli.
Problema 2.44 Fie k N si P un polinom de gradul n cu coeficienti n {1, 0, 1}.
q
k
<
.
Presupunem c
a (X 1)k | P . Fie q un numar prim cu proprietatea
lnq
ln(n + 1)
Dovediti ca r
ad
acinile complexe de ordin q ale unitatii sunt radacini si pentru P .
IMC, 2001
2j
i
q
, j {1, 2, . . . q 1}. Dupa

Solutie. Punem P = (X 1)k R, R Z[X], si j = e
cum polinomul ciclotomic q = X q1 + X q2 + + 1 (care este ireductibil!) divide sau
nu R, avem fie c
a R are ca r
ad
acini toate numerele 1 , . . . , q1 , fie ca R nu are drept
radacina niciunul dintre aceste numere.
Sa presupunem c
a niciunul dintre numerele 1 , . . . , q1 nu este radacina pentru R. Atunci,
q1
Y
R(j ) este un polinom simetric de 1 , . . . , q1 , deci este un numar ntreg nenul.
j=1
Obtinem

q1
q1

Y
Y

q1
k

R(j )
(n + 1)
|P (j )| = (1 j )

j=1
j=1
j=1

k
q1

Y

(1 j ) = (1q1 + 1q2 + + 1)k = q k ,
j=1

q1
Y
q
k
.
ln q
ln(n + 1)
Ramane asadar c
a toate numerele 1 , . . . , q1 sunt radacini pentru R, deci si pentru P .
ceea ce conduce la contradictia
76
Problema 2.45 Fie P, Q C[X] cu grad P > grad Q si f (z) =
P (z)
Q(z) .
Presupunem ca
toate radacinile lui P sunt n interiorul cercului unitate |z| = 1, iar toate radacinile lui Q
sunt n exteriorul acestui cerc. Ar
atati ca
max |f 0 (z)| >
|z|=1
grad P grad Q
max |f (z)|.
2
|z|=1
Solutie. Putem presupune f

ar
a a restrange generalitatea ca valoarea max |f (z)| se
|z|=1
atinge pentru z = 1. Fie P = a
n1
Q
(X cj ) si Q = b
j=1
n2 = grad Q. Atunci,
n2
Q
(X dk ), unde n1 = grad P , iar
k=1
n
j=1
k=1
1
2
X
f 0 (z) X
1
1
=
.
f (z)
z cj
z dk
Cum |cj | < 1, rezult

a c
a Re
rezulta ca Re
Prin urmare,
1
1
>
pentru orice j {1, 2, . . . , n1 }. Cum |dk | > 1,
1 cj
2
1
1
< pentru orice k {1, 2, . . . , n2 }.
1 dk
2
|f 0 (1)|
f 0 (1)
n1 n2
grad P grad Q
Re
>
=
, deci
|f (1)|
f (1)
2
2
2
max |f 0 (z)| |f 0 (1)| =

|z|=1
|f 0 (1)|
grad P grad Q
|f (1)|
max |f (z)|.
|f (1)|
2
|z|=1
Problema 2.46 Demonstrati c

a exist
a o constanta reala C astfel ncat pentru orice polinom P R[X] de grad 1999 s
a aib
a loc inegalitatea
Z
|P (0)| C
|P (x)|dx.
1
Putnam, 1999
Solutia 1. Fie R[X] multimea polinoamelor de grad cel mult 1999. Identificam
cu R2000 via
1999
X
: R2000 , (
ai X i ) = (a0 , a1 , . . . , a1999 ).
i=0
Fie
S=
(1999
X
i=0
)
ai X i |
max
i=0,...,1999
|ai | = 1 .
Atunci, S este compact

a n R2000 , deoarece este nchisa si marginita.RFunctia R
1
R, (P, x) 7 |P (x)| este continu
a. Prin urmare, si g : R, g(P ) = 1 |P (x)|dx este
continua; aceeasi proprietate o va avea deci si restrictia lui g la S. Cu consideratii similare,
obtinem faptul c
a functia f : S R, f (P ) = |P (0)| este continua. Cum g(P ) 6= 0 pentru
Polinoame
77
orice P S, functia
f
g
: S R este continua. S fiind compacta, exista C > 0 astfel ncat
f (P )
g(P )
< C pentru orice P S.

Fie acum P arbitrar. Exist
a a R si Q S astfel ncat P = aQ. Avem deci
f (P ) = |a|f (Q) |a|Cg(Q) = Cg(P ), si afirmatia problemei este demonstrata.
Observatie. Aceast
a metod
a foloseste la demonstratia rezultatului standard care
afirma ca orice dou
a norme pe un spatiu vectorial real finit dimensional sunt echivalente.
De fapt, problema poate fi rezolvat
a aplicand acest rezultat normelor P 7 sup |P (x)|
x[1,1]
Z 1
si P 7
|P (x)|dx definite pe R-spatiul vectorial R2000 .
1
Solutia 2. Este suficient s

a demonstram afirmatia pentru polinoame cu termenul
liber egal
cu
1.
Fie
deci
P
R[X] de grad 1999 si astfel ncat P (0) = 1. Scriem

Q
1
1
P = 1999
(1
X),
unde
r
,
r
adacinile lui P . Fixam un < 3998
1 2 , . . . , r1999 sunt r
i=1
r1
si consideram discurile nchise de raz
a centrate n r1 , r2 , . . . , r1999 . Intersectia reuniunii
acestor discuri cu segmentul 21 , 21 consta n cel mult 1999 intervale de lungime totala
cel mult 3998; complementara n raport cu 12 , 12 a acestei intersectii consta n cel mult
2000 de intervale, de lungime total
a cel putin 1 3998. Prin urmare, cel putin unul dintre
aceste intervale va avea lungimea cel putin = 13998
> 0. Fie (c, d) un astfel de inter2000
val. Daca x (c, d), pentru acele r
ad
acini ri ale lui P cu proprietatea |ri | 1 vom avea
|1 rxi | |x ri | > , n timp ce pentru radacinile ri ale lui P cu proprietatea |ri | 1
vom avea |1 rxi | 1 | rxi | > . Prin urmare,
Z
Z
|P (x)|dx
d 1999
Y
i=1

1 x dx 1999 .

ri
, obtinem |P (0)| C
|P (x)|dx.
1999
1
Observatie. A doua metod
a d
a o valoare explicita pentru C. De exemplu, punand
1
1999
2001
=
, obtinem C = 2
2000
.
4000
Punand C =
Problema 2.47 Pentru f, g Z[X] si m Z spunem ca f g (mod m) daca toti

coeficientii lui f g sunt multipli de m. Fie n, p N , p prim. Aratati ca daca pentru
f, g, h, r, s Z[X] au loc relatiile rf + sg 1 (mod p) si
f g h (mod p), atunci exist
a F, G Z[X] astfel ncat F f (mod p), G g (mod p) si
F G h (mod pn ).
Putnam, 1986
Solutie. Fie f, g, h, r, s Z[X] ca n enunt. Vom demonstra prin inductie dupa k
faptul ca exist
a Fk , Gk Z[X] astfel ncat Fk f (mod p), Gk g (mod p) si Fk Gk h
k
(mod p ), iar cu aceasta problema va fi rezolvata.
Pentru k = 1, polinoamele F1 = f si G1 = g au n mod evident proprietatile cerute.
Presupunem acum construite Fk si Gk . Vom cauta Fk+1 de forma Fk + pk S si Gk+1 de
forma Gk + pk R, unde R, S Z[X] vor fi alese mai tarziu. Cu alegeri de acest tip, avem
Fk+1 Fk f (mod p), Gk+1 Gk g (mod p) si Fk+1 Gk+1 = Fk Gk + pk (RFk +
SGk ) + p2k RS Fk Gk + pk (RFk + SGk ) (mod pk+1 ).
78
Conform ipotezei de inductie, exist

a t Z[X] cu proprietatea h Fk Gk = pk t. Alegand
R = tr si S = ts, obtinem RFk + SGk trf + tsg t (mod p), de unde Fk+1 Gk+1
Fk Gk + pk (RFk + SGk ) Fk Gk + pk t = h (mod pk+1 ), ceea ce ncheie pasul de inductie
si demonstratia.
Problema 2.48 S
a se arate c
a urm
atoarele polinoame sunt ireductibile:
(i) f Q[X], f = X n 2;
(ii) f Q[X], f = X p1 + . . . + X + 1, unde p N este numar prim;
n
(iii) f Q[X], f = X p + p 1, unde n, p N si p este numar prim;

(iv) f Z[X], f = X p X + a, unde a, p Z, p este numar prim si (a, p) = 1.
Solutie. (i) f este ireductibil n Q[X] conform criteriului lui Eisenstein (aplicat pentru
inelul factorial Z si elementul prim p = 2). Cum n plus f este primitiv, rezulta ca el este
ireductibil si n Z[X].
(ii) Aplicatia : Z[X] Z[X], (h) = h(X + 1) este evident un morfism de inele
unitare. Analog : Z[X] Z[X], (h) = h(X 1) este morfism de inele unitare si este
inversul lui , deci este izomorfism. Prin urmare, f este ireductibil daca si numai daca
(f ) = f (X + 1) este ireductibil. Avem nsa
p
(X + 1)p 1 X k k1
f (X + 1) =
=
Cp X
.
(X + 1) 1
k=1
Din scrierea
Cpj =
p!
p(p 1) (p j + 1)
=
,
j!(p j)!
j(j 1) 1
se obtine j(j 1) 1 Cpj = p(p 1) (p j + 1) si deci p divide unul din factorii

produsului din membrul st
ang al egalitatii iar singurul posibil este Cpj . In concluzie, p|Cpj
pentru orice j {1, . . . , p 1}. Prin urmare, f (X + 1) Z[X] verifica conditiile pentru
aplicarea criteriului lui Eisenstein (n raport cu elementul prim p Z). Se obtine ca
f (X + 1) este ireductibil peste Q. Fiind monic este si primitiv, deci este ireductibil peste
Z. Conform celor de mai sus, f Z[X] este la randul sau ireductibil.
pn
P
(iii) Cu notatiile de la punctul (ii), (f ) =
Cpkn X k + p. Pentru j {1, 2, . . . , pn 1}
k=1
avem
Cpjn =
pn (pn 1) (pn j + 1)
pn pn 1 pn 2
pn (j 1)
=
.
j!
j
1
2
j1
Fiecare i {1, 2, . . . , j} se poate reprezenta sub forma pti hi , unde ti N, ti < n iar hi nu
se divide cu p. Atunci
Cpjn
j1
j1
pn Y pn i
pn Y pnti hi
=
= tj
.
j
i
p hj
hi
i=1
i=1
Membrul drept al relatiei de mai sus, fiind egal cu Cpjn , trebuie sa fie ntreg. Pe de alta
parte, singurele numere divizibile cu p care apar n el sunt pn si ptj . Prin urmare, dupa
ce facem toate simplific
arile posibile, obtinem un numar ntreg divizibil prin pntj . Cum
Polinoame
79
tj < n, tragem concluzia c

a fiecare coeficient binomial Cpjn , j {1, . . . , pn 1}, este
divizibil cu p. In consecint
a, lui f (X + 1) Z[X] i se poate aplica criteriul lui Eisenstein
(n raport cu elementul prim p Z). Se deduce ca f (X + 1) este ireductibil n Q[X]. Fiind
monic, este si primitiv, deci este ireductibil si peste Z. Rezulta asadar ca f Z[X] este la
randul sau ireductibil.
(iv) Aplicam criteriul reducerii. Consideram morfismul canonic : Z Zp , (x) = x
b si
extinsul sau : Z[X] Zp [X]. Este suficient sa demonstram ca polinomul f = (f ),
f = Xp X + b
a este ireductibil n Zp [X]. Fie K o extindere a lui Zp n care f are
o radacina si fie K o r
ad
acin
a a lui f . In grupul multiplicativ Zp \ {0} (de ordin
p 1) orice element x
b are proprietatea x
bp1 = 1, deci pentru orice b
k Zp avem relatia
p
b
b
b
[
k = k. De aici rezult
a c
a , + 1, . . . , + p 1 sunt si ele radacini pentru f . Fiind
n numar de p, ele sunt de fapt toate radacinile polinomului f . Presupunem acum ca f
este reductibil n Zp [X]. Exist
a atunci doua polinoame neconstante g, h Zp [X] pentru
\
care f = gh. De aici obtinem (X )(X b
1) (X (p
1)) = gh, adica g
b
b
b
este de forma (X k1 )(X k2 ) (X ks ), 1 s < p. Atunci elementul
(+ kb1 )+(+ kb2 )+ +(+ kbs ), care este coeficientul lui X s1 din scrierea lui g, apartine
lui Zp . Urmeaz
a s Zp , de unde, cum p - s, Zp . Acum, pe de o parte f () = b
0, deci
p
+b
a=b
0, iar pe de alta, p = b
0. Rezulta b
a=b
0, adica p|a, contradictie.
Problema 2.49 S
a se arate c
a urm
atoarele polinoame sunt ireductibile:
(i) f Q[X], f = (X 4 + X 3 + 1)n + 4(X 4 + X 3 + 1)m + 2, unde m, n N, n > m;
(ii) f Z[X], f = X 4 + 3X 3 + 3X 2 5.
Solutie. (i) Consider
am morfismul canonic : Z Z2 , (a) = b
a, si extinsul sau
: Z[X] Z2 [X] (pentru orice h Z[X] vom nota (h) cu h). Atunci f = (X 4 +X 3 +1)n .
Daca presupunem c
a f admite o descompunere relevanta peste Z, fie ea f = gh, atunci
(cum gradul lui f nu scade c
and i reducem coeficientii modulo 2 iar g si h nu pot fi
constante caci f este polinom primitiv) exista p, q N cu p + q = n astfel ca g = (X 4 +
X 3 +1)p si h = (X 4 +X 3 +1)q . Rezult
a ca f = [(X 4 +X 3 +1)p +2g1 ][(X 4 +X 3 +1)q +2h1 ].
Inmultim si obtinem (X 4 + X 3 + 1)n + 4(X 4 + X 3 + 1)m + 2 = (X 4 + X 3 + 1)p+q +
2(X 4 + X 3 + 1)p h1 + 2(X 4 + X 3 + 1)q g1 + 4g1 h1 , de unde 2(X 4 + X 3 + 1)m + 1 =
(X 4 + X 3 + 1)p h1 + (X 4 + X 3 + 1)q g1 + 2g1 h1 . Aplicand din nou , obtinem n Z2 [X]
relatia contradictorie 1 = (X 4 + X 3 + 1)p h1 + (X 4 + X 3 + 1)q g1 . Ramane asadar ca f este
ireductibil peste Z (deci si peste Q).
(ii) Polinomul f = X 4 + 3X 3 + 3X 2 5 nu are radacini rationale, deoarece nici unul dintre
divizorii lui 5 nu este r
ad
acin
a. Prin urmare, el fiind si primitiv, singurul mod n care s-ar
putea descompune este ca produs de doua polinoame (ireductibile) de gradul al doilea.
Fie f = gh o astfel de descompunere a lui f n Z[X]. Reducem aceasta relatie modulo 2
si obtinem n Z2 [X] relatia X 4 + X 3 + X 2 + 1 = f = gh. Cum 4 = grad g + grad h
grad g + grad h = 4, obtinem grad g = grad h = 2. Pe de alta parte, n inelul euclidian
Z2 [X] polinomul f are descompunerea unica n factori primi f = (X + 1)(X 3 + X + 1),
contradictie. R
am
ane deci c
a f este ireductibil.
ar prim. Vom spune ca numarul n N este p-interesant
daca exista f, g Z[X] astfel nc
at X n 1 = (X p X + 1)f + pg.
80
a) Aratati c
a num
arul pp 1 este p-interesant.
b) Pentru care numere prime p este pp 1 cel mai mic numar p-interesant?
IMC, 2011
Solutie. S
a observ
am pentru nceput ca numarul n este p-interesant daca si numai
p
daca X X + 1 divide X n 1 n Zp [X]. Toate congruentele care vor aparea n continuare
sunt modulo X p X + 1 n inelul Zp [X].
2
a) Avem evident X p X 1. Apoi, X p (X 1)p = X p 1 X 2. Inductiv,
k
p
p
X p X k, k N. Rezult
a c
a X p X, adica X(X p 1 1) 0. Cum X si (X p X +1)
p
p
sunt prime ntre ele n Zp [X], rezult
a X p 1 1 0, adica (X p X + 1)|X p 1 1.
2
p1
p
b) X 1+p+p ++p
= X X p X p 1 X(X 1) (X (p 1)) = X p X 1.
2
p1
Prin urmare, X 2(1+p+p ++p ) 1 0, deci numarul a = 2(1 + p + p2 + + pp1 ) este
p-interesant.
2
Daca p > 3, atunci a = p1
(pp 1) < pp 1, deci avem numere p-interesante mai mici
p
decat p 1.
Vom arata c
a pentru p = 2 si p = 3, pp 1 este cel mai mic numar p-interesant. Sa
observam ca, deoarece (X t 1, X u 1) = X (t,u) 1 (vezi problema 2.5), cel mai mare
divizor comun al unor numere p-interesante este si el un numar p-interesant. In consecinta,
cel mai mic num
ar p-interesant divide toate numerele p-interesante. In particular, cel mai
mic numar p-interesant divide pp 1.
Daca p = 2, pp 1 = 3, deci cel mai mic numar 2-interesant este 1 sau 3. Cum nsa
X 2 X + 1 nu divide X 1 n Z2 [X], ramane ca 3 = 22 1 este cel mai mic numar
2-interesant.
Daca p = 3, pp 1 = 26, care are divizorii 1, 2, 13 si 26. Evident, X 3 X + 1 nu divide n
2
Z3 [X] nici pe X 1, nici pe X 2 1. Pe de alta parte, X 13 = X 1+3+3 1 6 1. Asadar,
niciunul dintre numerele 1,2 si 13 nu este 3-interesant, deci cel mai mic numar 3-interesant
este 26 = 33 1.
Asadar, numerele cerute sunt 2 si 3.
2
p1
Observatie. Punctul a), precum si congruenta X 1+p+p ++p
1 se pot obtine
Zp [X]
si astfel: consider
am extinderea de corpuri Zp , K = (X p X+1)
(K este corp deoarece
X p X + 1 este ireductibil peste Zp ). Gradul extinderii fiind p, avem |K| = pp . Cum
b 6= 0, el este un element al grupului multiplicativ K \ {0}. Prin urmare, X
b pp 1 =
x=X
p
p
xp 1 = 1 n K, adic
a X p X + 1|X p 1 1 n Zp [X]. In plus, polinomul X p X + 1 are
p1
n K radacinile x, xp , . . . , xp . Produsul acestora va fi, conform relatiilor lui Viète, egal
cu (1)p , de unde congruenta dorit
a.
Problema 2.51 G
asiti toate aplicatiile Q-liniare : Q[X] Q[X] cu proprietatea ca
pentru orice polinom ireductibil P Q[X] polinomul (P ) este de asemenea ireductibil.
Solutie. Vom ar
ata c
a aplicatiile cerute sunt cele de forma : Q[X] Q[X], (P ) =
aP (bX + c), unde a, b, c Q, ab 6= 0. Este clar ca orice astfel de aplicatie pastreaza
ireductibilitatea polinoamelor. Demonstram n continuare ca orice aplicatie cu proprietatile
dorite este de aceast
a form
a.
Lema 1 Fie f, g Q[X] cu proprietatea c
a pentru orice c Q polinomul f + cg este
Polinoame
81
ireductibil. Atunci, fie g = 0, fie f are gradul 1, iar g este o constant

a nenul
a.
(x0 )
Demonstratie. Presupunem c
a exist
a x0 Q pentru care g(x0 ) 6= 0. Pentru c = fg(x
0)
avem (f + cg)(x0 ) = 0, deci exist
a Q astfel ncat f + cg = (X x0 ). Fie x1 6= x0
(x1 )
pentru care g(x1 ) 6= 0. Cum f (x1 ) + cg(x1 ) = (x1 x0 ) 6= 0, pentru c1 = fg(x
avem
1)
c1 6= c. Ca mai sus, exist
a 1 Q pentru care f + c1 g = 1 (X x1 ). Scazand cele doua
relatii, obtinem informatia c
a gradul lui (c1 c)g este cel mult 1; este imediat ca g si f
au aceeasi proprietate. Dac
a f = aX + b, iar g = a1 X + b1 , atunci din ireductibilitatea
lui f deducem a 6= 0. Dac
a a1 6= 0, atunci polinomul f aa1 g este constant, deci nu este
ireductibil, contradictie. R
am
ane c
a a1 = 0 si lema este demonstrata.
Notam acum gk = (X k ).
Lema 2 g0 este o constant
a nenul
a, iar g1 are gradul 1.
Demonstratie. Cum polinomul X + c este ireductibil pentru orice c Q, rezulta ca
g1 + cg0 are aceeasi proprietate. Conform lemei 1, fie g0 = 0, fie g0 este constant, iar
g1 de gradul 1. S
a presupunem c
a g0 = 0. Fie c Q. Polinomul X 2 + cX + c2 Q[X]
fiind ireductibil, rezult
a c
a g2 + cg1 este ireductibil. Conform lemei 1, obtinem ca g1 este
constant, deci nu este ireductibil, contradictie. Ramane prin urmare ca g0 6= 0, ceea ce
ncheie demonstratia lemei 2.
Notam g0 = C, g1 = AX + B. Intrucat aplicatiile , : Q[X] Q[X], , (P ) =
P (X + ) sunt automorfisme de inel unitar, rezulta ca putem continua demonstratia
nlocuind cu aplicatia
P 7 C 1 (P (A1 CX A1 CB)).
In aceste conditii, g0 = 1, g1 = X, iar noi dorim sa aratam ca gn = X n pentru orice
n N. Fie n 2. Presupunem c
a gk = X k pentru orice k {0, 1, . . . , n 1}. Notam
n
h = gn X . Presupunem c
a h 6= 0. Pentru orice polinom f monic, ireductibil si de grad
n, avem (f ) = f + h, deci si f + h este ireductibil. Fie x0 Q pentru care h(x0 ) 6= 0.
Scriem h(x0 ) = uv , u Z , v N . Notam t = 6uv si consideram un divizor prim p al
numarului 1 6n un1 v n+1 6 {1, 0, 1}.
Daca p2 - 1 6n un1 v n+1 , consider
am f = (X x0 + t)n tn + uv . Cum vf = v(X x0 +
t)n + u(1 6n un1 v n+1 ), vf (X + x0 t) este ireductibil conform criteriului lui Eisenstein,
deci si f este ireductibil.
Daca p2 | 16n un1 v n+1 , consider
am f = (X x0 +t)n +p(X x0 +t)tn pt+ uv . Atunci,
n
vf = v(X x0 + t) + vp(X x0 + t) + u(1 6n un1 v n+1 ) 6puv 2 . Cum (p, 6uv) = 1,
rezulta ca p2 - u(1 6n un1 v n+1 ) 6puv 2 . Prin urmare, vf (X + x0 t) este ireductibil
conform criteriului lui Eisenstein, deci si f este ireductibil.
Am obtinut asadar un polinom monic, de grad n si ireductibil f Q[X] cu proprietatea
f (x0 ) = h(x0 ). Atunci, X x0 |f + h. Conditia de ireductibilitate ne duce la concluzia
ca grad(f + h) = 1.
Daca n 3, constat
am, cu argumente similare celor de mai sus, ca macar unul dintre
polinoamele f + p(X x0 + t)2 pt2 si f + 2p(X x0 + t)2 2pt2 este ireductibil; notam
cu g acest polinom. Avem c
a g + h este ireductibil, de grad 2 si divizibil prin X x0 ,
contradictie.
Daca n = 2, iar h = X 2 + aX + b, alegem c Q astfel ca polinomul f = X 2 aX + c
sa fie ireductibil, si constat
am c
a f + h (care trebuie sa fie ireductibil!) este constant,
contradictie.
Presupunerea c
a h 6= 0 duce asadar la contradictie n toate situatiile. Ramane ca h = 0,
deci gn = 0, ceea ce ncheie pasul de inductie si demonstratia.
82
Problema 2.52 Fie K un corp. S

a se arate ca:
(i) polinomul X r + Y s , r, s N , (r, s) = 1, este ireductibil n K[X, Y ];
(ii) polinomul X r + Y s + Z t , r, s, t N cu r 1 (mod st), este ireductibil n K[X, Y, Z].
Solutie. (i) Not
am f = X r + Y s . Sa presupunem ca f = gh cu g, h K[X, Y ] neinversabile. Scriem g = g0 + g1 X + + gk X k si h = h0 + h1 X + + hl X l , unde gi K[Y ]
pentru orice i {1, . . . , k}, hj K[Y ] pentru orice j {1, . . . , l} si constatam ca l =grad
si k = gradX (g) r. Cu consideratii similare gasim m = gradY (g) s si
X (h) r
n = gradY (h) s. De fapt, inegalit
atile aparute sunt chiar stricte, caci daca, de exemplu
f = g(X)h(X, Y ), rezult
a c
a gradY (h) = s si, daca notam coeficientul dominant al lui
h K[X][Y ] cu h(X), g(X)h(X)
= 1, ceea ce arataPca g(X) este inversabil, contradictie.
P
Acum scriem g =
gij X i Y j si h =
hij X i Y j , gij , hij K. Cum r
0ik,0jl
0im,0jn
si s sunt prime ntre ele, unul dintre ele este impar, sa zicem s. Atunci, n inelul de polinoame K[U ] avem P
relatia g(U s , U r )h(U s , U r ) = f (U s , U r ) =
P0. Pe de jalta parte,
s
r
(1)j gij U is+jr iar h(U r , U s ) =
(1) hij U is+jr .
g(U , U ) =
0ik,0jl
0im,0jn
Dar i1 s + j1 r = i2 s + j2 r (i1 i2 )s = (j2 j1 )r, de unde i1 i2 (mod r) si j1 j2

(mod s). Dar i1 , i2 {0, 1, . . . , r 1} si j1 , j2 {0, 1, . . . , s 1}, deci n situatia data
i1 s + j1 r = i2 s + j2 r i1 = i2 si j1 = j2 . In concluzie, la termeni diferiti din g si h corespund termeni diferiti n g(U s , U r ) si h(U s , U r ). Prin urmare, termenii din g, respectiv
h nu se pot reduce c
and facem X = U r si Y = U s . Atunci g(U s , U r ) 6= 0 6= h(U s , U r ),
contradictie cu g(U s , U r )h(U s , U r ) = f (U s , U r ) = 0.
(ii) Notam f = X r + Y s + Z t . Aplic
am criteriul reducerii: consideram : K[Y, Z]
K[Y ], (g) = g(Y, 0). Extindem pe la un morfism : K[Y, Z][X] K[Y ][X] cu proprietatea (X) = X si observ
am c
a (f ) = X r +Y s . Din r 1 (mod st) rezulta ca (r, s) = 1,
deci, conform (i), (f ) K[Y ][X] este ireductibil. In plus, gradX ((f )) = r = gradX (f ),
deci conform criteriului reducerii f este ireductibil n K(Y, Z)[X]. Cum f este n mod clar
primitiv, rezult
a c
a el este ireductibil n K[Y, Z][X] ' K[X, Y, Z].
Problema 2.53 Fie K un corp algebric nchis cu Char K 6= 2 si f K[X1 , . . . , Xn ],

f = X12 + . . . + Xn2 . S
a se arate c
a f este polinom ireductibil daca si numai daca n 3.
Solutie. Dac
a n = 1, f = X12 , care este n mod evident reductibil. Daca n = 2,
atunci f = (X1 + iX2 )(X1 iX2 ), deci este reductibil. Pentru n = 3, consideram
f K[X1 , X2 ][X3 ] si, constat
and c
a f este primitiv, aplicam criteriul lui Eisenstein
cu p = X2 + iX3 (care este prim n K[X2 , X3 ] deoarece K[X2 , X3 ]/(X2 + iX3 ) '
K[X3 ][X2 ]/(X2 + iX3 ) ' K[X3 ], care este inel integru).
Fie acum k 3. S
a presupunem c
a X12 + + Xk2 este ireductibil n K[X1 , . . . , Xk ].
2
2
Atunci, lui X12 + + Xk+1
= Xk+1
+ (X12 + + Xk2 ) K[X1 , X2 , . . . , Xk+1 ] '
K[X1 , X2 , . . . , Xk ][Xk+1 ], care constat
am ca este primitiv deoarece este monic, i aplicam
criteriul lui Eisenstein cu p = X12 + +Xk2 si constatam ca este ireductibil, ceea ce ncheie
pasul de inductie si demonstratia.
Polinoame
83
Problema 2.54 S
a se arate c
a polinomul fn Z[{Xij |1 i, j n}],
X11 X12 . . . X1n
X
X
.
.
.
X
21
22
2n
fn = det .
..
..
.
.
.
.
Xn1 Xn2 . . . Xnn

este ireductibil.
Solutie. Proced
am prin inductie dupa n. Pentru n = 1, f1 = X11 , care este n
mod evident ireductibil. Presupunem acum ca fk este ireductibil. Avem relatia fk+1 =
Xk+1,1 Ak+1,1 + + Xk+1,k+1 Ak+1,k+1 , unde Aij desemneaza complementul algebric al lui
Xij din matricea
X11
X12
. . . X1,k+1
X21
X22
. . . X2,k+1
..
..
..
.
.
.
Xk+1,1 Xk+1,2 . . . Xk+1,k+1
Sa observam c
a Ak+1,k+1 = fk . Cum fk+1 are gradul unu n Xk+1,k+1 , rezulta ca este
ireductibil n Q(Z[{Xij | i, j {1, . . . , k + 1}} \ {Xk+1,k+1 }])[Xk+1,k+1 ]. Este suficient
deci sa aratam c
a este primitiv n Z[{Xij | i, j {1, . . . , k + 1}} \ {Xk+1,k+1 }][Xk+1,k+1 ].
Presupunand c
a nu este primitiv, rezulta (tinand cont ca fk este ireductibil din ipoteza
de inductie) c
a fk | Xk+1,1 Ak+1,1 + + Xk+1,k Ak+1,k , ceea ce revine la fk | Ak+1,j
pentru orice j {1, . . . , k}. Dar aceste relatii sunt contradictorii, deoarece daca facem
X1j = = Xkj = 0, fk se anuleaz
a, iar Ak+1,j nu se anuleaza. Ramane ca fk+1 este
primitiv n Z[{Xij | i, j {1, . . . , k + 1}} \ {Xk+1,k+1 }][Xk+1,k+1 ] si demonstratia este
ncheiata.
Problema 2.55 Fie b1 , b2 , . . . , bn Z distincte si a1 , a2 , . . . , an R. Presupunem ca
n
X
exista f R[X] care verific
a identitatea (1 X)n f = 1 +
ai X bi . Aratati ca f (1) =
i=1
b1 b2 bn
.
n!
Putnam, 1986
Solutia 1. Not
am (b)j = b(b 1) (b j + 1), j 1. Pentru 0 j n, derivand
identitatea din enunt de j ori si d
and apoi lui X valoarea 1, obtinem relatiile: 0 = 1 +
n
n
n
X
X
X
ai , 0 =
ai (bi )j , j {1, 2, . . . , n 1}, si (1)n n!f (1) =
ai (bi )n . Aceste relatii se
i=1
i=1
pot scrie sub forma Av = 0, unde
1
1
1
0
b1
b2
0
(b
)
(b
1
2
2 )2
A=
..
..
..
.
.
.
0
(b1 )n1 (b2 )n1
(1)n n!f (1) (b1 )n
(b2 )n
i=1
..
.
1
bn
(bn )2
..
.
(bn )n1
(bn )n
a1
a2
, iar v =
.
..
an
84
Cum v 6= 0, avem det A = 0. Deoarece (b)j este polinom monic de grad j n b fara termen
liber, putem, pentru fiecare k {2, 3, . . . , n}, sa adunam la linia k + 1 o combinatie liniara
de liniile 2, 3, . . . , k astfel nc
at s
a obtinem matricea
1
1
1
0
b1
b2
bn
2
2
0
b1
b2
b2n
A0 =
..
..
..
.. .
.
.
.
.
.
.
.
n1
n1
n1
0
b1
b2
bn
(1)n n!f (1) bn1
bn2
bnn
Datorita modului n care am obtinut matricea A0 , avem det A0 = det A. Dezvoltand determinantul lui A0 dup
a prima coloana, obtinem 0 = det A0 = det V 0 + n!f (1) det V ,
unde
b1
b2
bn
1
1
1
b21
b1
b22
b2n
b2
bn
2
2
2
.
..
.. .
..
b2
bn
V = b1
, iar V 0 = ..
.
.
.
n1 n1
..
..
..
.
.
n1
b
.
.
.
.
bn
b2
1
bn1
bn2
bnn
bn1
bn1
bn1
n
2
1
Obtinem (b1 b2 bn + n!f (1)) det V = 0. Cum bi sunt distincte, rezulta ca det V 6= 0,
b1 b2 bn
.
deci f (1) =
n!
Solutia 2. Sc
adem 1 din ambii membri ai identitatii din enunt, nlocuim X cu et si
dezvoltam membrul st
ang n serie. T
inand cont de faptul ca 1 et = t+ (termeni de
grad 2), obtinem
n
1 + (1) f (1)t + (termeni de grad > n) =
n
X
ai ebi t .
(2.31)
i=1
Membrul drept F (t) al acestei relatii verifica ecuatia

F (n) (t) (b1 + b2 + + bn )F (n1) (t) + + (1)n b1 b2 bn F (t) = 0.
(2.32)
Derivand n mod repetat relatia (2.31), deducem ca F (0) = 1, F (i) (0) = 0 pentru toti
i {1, 2, . . . , n 1}, iar F (n) (0) = (1)n f (1)n!. Prin urmare, facand t = 0 n (2.32),
obtinem
(1)n f (1)n! 0 + 0 0 + + (1)n b1 b2 bn (1) = 0,
de unde f (1) =
b1 b2 bn
.
n!
Capitolul 3
Matrice. Matrice cu blocuri.

Forme canonice
Notatii
a11 a12
a21 a22
A = [aij ]i=1,m =
... ...
j=1,n
am1 am2
si n coloane) cu elementele aij
a11 a12
a21 a22
A = [aij ]i,j=1,n =
... ...
an1 an2
mentele aij
. . . a1n
. . . a2n
- matrice de dimensiuni m n (m linii
... ...
. . . amn
. . . a1n
. . . a2n
- matrice patratica de ordin n cu ele... ...
. . . ann
Mm,n (K) - multimea matricelor de dimensiuni m n si elemente din multimea K

(n general (K, +, ) este inel sau corp)
Mn (K) - multimea matricelor p
atratice de ordin n cu elemente din K
At = [aji ] j=1,n Mn,m (K) - transpusa matricei A = [aij ]i=1,m Mm,n (K)
i=1,m
j=1,n
A = [aij ]i=1,m - conjugata matricei A = [aij ]i=1,m Mm,n (C)

j=1,n
j=1,n
A = (A)t Mn,m (C) - adjuncta (hermitiana) a matricei A Mm,n (C)
1
0 ... 0
0
1 ... 0
In =
. . . . . . . . . . . . - matricea unitate de ordin n
0
0 ... 1
85
86
J =
1
0
0
1
... ... ...
0
0
0
0
0
0
... 0
0
... 0
0
... ... ...
...
1
... 0
Mn (C) - celula Jordan cu C
diag [a1 , a2 , . . . , an ] - matricea diagonala
a1 0
0
0 a2 0
0
0 a3
... ... ...
0
0
... 0
... 0
... 0
... ...
. . . an
det A - determinantul matricei p

atratice An
Tr (A) - urma matricei p
atratice A Mn (K), Tr (A) =
n
X
aii
i=1
rang A - rangul matricei A Mm,n (K)

A1 - inversa matricei p
atratice A Mn (K) (cu det A 6= 0)
GLn (K) - multimea matricelor inversabile n Mn (K)
fA K[X] - polinomul caracteristic al matricei A Mn (K),
fA (X) = (1)n det(A XIn )
mA K[X] - polinomul minimal al matricei A Mn (K)
A C - valoare proprie pentru matricea A Mn (C) (radacina a polinomului
caracteristic)
XA Mn,1 (C) - vector propriu pentru matricea A Mn (C) corespunzator valorii
proprii A (AXA = A XA , XA 6= 0)
Spec(A) - spectrul matricei A Mn (C) (multimea valorilor proprii ale lui A)
ij - minorul complementar elementului aij n matricea patratica A = [aij ]i,j=1,n
(determinantul de ordin (n 1) obtinut prin eliminarea din A a liniei i si coloanei j)
Aij = (1)i+j ij - complementul algebric al elementului aij
A = [Aij ]ti,j=1,n - reciproca matricei A Mn (C)
In cele ce urmeaz
a (K, +, ) este un corp comutativ.
Definitie. Matricea A Mn (K) se numeste:
- idempotent
a, dac
a A2 = A
- involutiv
a, dac
a A2 = In
- nilpotent
a, dac
a An = 0.
Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice
87
Definitie. Determinantul matricei patratice A Mn (K) este

X
det A =
(sgn )a1(1) a2(2) an(n) .
Sn
Teorem
a. det A =
n
X
aij Aij (dezvoltarea dup

a linia i)
j=1
det A =
n
X
aij Aij (dezvoltarea dup

a coloana j)
i=1
AA = A A = det A In .
Definitie. Matricea A Mn (K) este inversabil
a daca exista matricea B Mn (K)
astfel ca AB = BA = In . (A este element inversabil n inelul (Mn (K), +, )).
Teorem
a. Matricea A Mn (K) este inversabil
a dac
a si numai dac
a det A 6= 0 si
inversa este
A1 = (det A)1 A .
Teorem
a. Dac
a A, B Mn (K) atunci det(AB) = det A det B.
Definitie. Se numeste minor de ordin k min{m, n}, n matricea A Mm,n (K), un
determinant n care se retin elementele aflate la intersectia a k linii cu k coloane: m i1 ,...,ik .
j1 ,...,jk
Definitie. Se numeste rangul matricei A Mm,n (K) ordinul maxim al unui minor
nenul din matricea A.
Teorem
a. Rangul unei matrice A Mm,n (K) nu se schimb
a dac
a o nmultim (n
dreapta sau n st
anga) cu o matrice inversabil
a.
Definitie. Matricele A, B Mm,n (K) sunt echivalente daca exista matricele inversabile Q Mm (K), P Mn (K) astfel ca
B = QAP
si notam A B.
Teorem
a. Matricele A, B Mm,n (K) sunt echivalente dac
a si numai dac
a ele au
acelasi rang.

Ik 0
Definitie. O matrice de forma
Mm,n (K), m k, n k se numeste form
a
0 0
canonic
a a matricelor de rang k.
Definitie. Matricele A, B Mn (K) sunt asemenea daca exista o matrice inversabila
P GLn (K) astfel ca
B = P 1 AP.
Daca n plus P = P 1 , se spune c
a matricele sunt unitar asemenea.
Teorem
a. Orice matrice p
atratic
a A Mn (C) este asemenea cu o matrice blocdiagonal
a de forma
J 1
JA =
..
,
.
Jk
88
n care matricele J1 , . . . , Jk sunt celule Jordan iar 1 , . . . , k sunt valorile proprii ale
matricei A. Matricea JA se numeste forma canonic
a Jordan a matricei A.
Definitie. Un element A K se numeste valoare proprie pentru matricea A
Mn (K) dac
a exist
a un vector (matrice coloana) nenul xA K n = Mn,1 (K) astfel ca
AxA = A xA ; n acest caz vectorul xA se numeste vector propriu pentru matricea A
(corespunzator valorii proprii A ).
Definitie. Multimea valorilor proprii pentru matricea A se numeste spectrul matricii
A si se noteaz
a cu Spec(A).
Definitie. Pentru o matrice A Mn (K) polinomul fA K[X],
fA (X) = (1)n det(A XIn )
se numeste polinomul caracteristic al matricei A.
Teorem
a. Valorile proprii ale matricei A sunt r
ad
acinile polinomului caracteristic
(A Spec(A) fA (A ) = 0).
Teorem
a. Polinomul caracteristic al matricei A este
fA (X) = X n 1 X n1 + 2 X n2 . . . + (1)n1 n1 X + (1)n n ,
unde k este suma minorilor diagonali (formati cu linii si coloane de aceiasi indici) din
matricea A.
particular
In
1 = Tr A =
n
X
k ,
n = det A =
k=1
n
Y
k ,
k=1
unde 1 , 2 , . . . , n sunt valorile proprii ale matricei A.

Teorem
a. (Cayley-Hamilton). Orice matrice si anuleaz
a propriul polinom caracteristic:
fA (A) = 0.
Definitie. Polinomul unitar de grad minim mA K[X] care anuleaza matricea A
Mn (K) se numeste polinomul minimal al matricei A (mA (A) = 0).
Teorem
a. (Frobenius). Polinomul minimal al matricei A, mA , divide polinomul caracteristic, fA , iar polinoamele mA si fA au aceiasi factori ireductibili n inelul K[X].
Definitie. Dac
a A Mn (K) si Spec(A), atunci multimea
V = {X K n | AX = X}
se numeste subspatiul propriu corespunzator valorii proprii .
Teorem
a. Dac
a 1 , 2 , . . . , n sunt valorile proprii ale matricei A Mn (K) si
P K[X] este un polinom atunci P (1 ), P (2 ), . . . , P (n ) sunt valorile proprii ale matricei P (A). Dac
a n plus matricea A este inversabil
a atunci 1 , 2 , . . . , n sunt nenule si
1
1
1 .
1
,
,
.
.
.
,
sunt
valorile
proprii
ale
matricei
A
n
1
2
Teorem
a. Dou
a matrice asemenea au acelasi polinom caracteristic, deci aceleasi valori
proprii.
Definitie. Fie A Mm,n (C), m 2, n 2. O succesiune de k linii consecutive din
matricea A (k m) se numeste band
a orizontal
a de latime k si se pune n evidenta
89
prin ncadrarea acestor linii ntre dou

a drepte orizontale (duse printre cate doua linii ale
matricei A).
O succesiune de k coloane consecutive din matricea A (k n) se numeste band
a
vertical
a de l
atime k si se pune n evidenta prin ncadrarea acestor coloane ntre doua
drepte verticale (duse printre c
ate dou
a coloane ale matricei A).
Daca matricea A este partitionat
a n p benzi orizontale si q benzi verticale, matricele
aflate la intersectia unei benzi orizontale cu o banda verticala se numeste bloc al matricei
A si daca not
am blocurile cu Aij , 1 i p, 1 j q, atunci matricea A se reprezinta
ca matrice cu blocuri sub forma:
A11 A12
A1q
A21 A22
A2q
.
A=
Ap1 Ap2
Apq
Observatie. In matricea cu blocuri A = [Aij ] i=1,p toate matricele Ai1 , Ai2 , . . . , Aiq au
j=1,q
acelasi numar de linii si toate matricele A1j , A2j , . . . , Apj au acelasi numar de coloane.
Blocurile de dimensiune (1, n) sunt linii ale matricei A, blocurile de dimensiune (m, 1)
sunt coloane ale matricei A, blocurile de dimensiune (1, 1) sunt elemente ale matricei A.
Adunarea matricelor cu blocuri

Daca matricele de acelasi tip A, B Mm,n (C) sunt la fel partitionate n blocuri:
A = [Aij ] i=1,p ,
B = [Bij ] i=1,p
j=1,q
j=1,q
si blocurile Aij si Bij au aceeasi dimensiune (i = 1, p, j = 1, q) atunci adunarea matricelor A si B se face evident dup
a formula
A + B = C = [Cij ] i=1,p
j=1,q
unde Cij = Aij + Bij , i = 1, p, j = 1, q.
Inmultirea matricelor cu blocuri

Fie A = [Aik ] i=1,p , B = [Bkj ]k=1,q doua matrice pentru care se poate efectua produsul
k=1,q
j=1,r
AB.
Daca pentru orice i = 1, p, k = 1, q si j = 1, r produsele Aik Bkj pot fi efectuate
(numarul coloanelor matricelor Aik este egal cu numarul liniilor matricelor Bkj ), atunci
produsul AB se face ca pentru matrice cu elemente:
AB = C = [Cij ] i=1,p ,
j=1,r
unde Cij =
q
X
k=1
Aik Bkj (se poate verifica prin calcul direct).
90
Transform
ari elementare n matrice cu blocuri
Analog cu transform
arile elementare efectuate n matrice se pot defini transformari
elementare n matrice cu blocuri (care sunt de fapt compuneri de transformari elementare
normale).
Fie A = [Aik ] i=1,p o matrice cu blocuri.
k=1,q
Definitie. Urm
atoarele transform
ari efectuate pe benzile matricei A se numesc transformari elementare:
a1 ) schimbarea ntre ele a dou
a benzi orizontale
b1 ) nmultirea unei benzi orizontale la stanga cu o matrice patratica inversabila
c1 ) adunarea la o band
a orizontala a unei alte benzi orizontale de aceeasi latime
nmultita la st
anga cu o matrice p
atratica
a2 ) schimbarea ntre ele a dou
a benzi verticale
b2 ) nmultirea unei benzi verticale, la dreapta, cu o matrice patratica inversabila
c2 ) adunarea la o band
a vertical
a a unei alte benzi verticale de aceeasi latime, nmultita
la dreapta cu o matrice p
atratic
a.
La fel ca n cazul transform
arilor elementare clasice, efectuarea unei transformari elementare pe benzile orizontale revine la nmultirea matricei A la stanga cu o matrice
inversabila (elementar
a pe blocuri) care este un produs de matrice elementare.
Efectuarea unei transform
ari elementare pe benzile verticale revine la nmultirea matricei A la dreapta cu o matrice inversabila (elementara pe blocuri).
Pentru schimbarea benzilor orizontale A1 si A2 de latimi l1 si l2 n matricea
A1
A = A2
A3
se nmulteste la st
anga cu matricea
0
0 .
Il3
Il1
0
0
0
E1 = Il2
0
Obtinem:
A2
E1 A = A1 .
A3
Pentru nmultirea n matricea

A=
A1
A2
a benzii A1 de l
atime k cu matricea X Mk (C) se nmulteste la stanga cu matricea

X 0
0 I
XA1
A2
E2 =
si avem
E2 A =
91
Pentru adunarea n matricea
A1
A = A2
A3
a benzii A1 de l
atime k la band
a A2 (de latime tot k) se nmulteste la stanga cu matricea
Ik 0 0
E3 = Ik Ik 0
0 0 I
si avem
A1
E3 A = A1 + A2 .
A3
Probleme
Problema 3.1 Fie A Mm,n (C) si B Mn,m (C). Sa se arate ca ntre polinoamele
caracteristice ale matricelor AB si BA exista relatia
X n fAB (x) = X m fBA (x).
Solutie. Se verific
a relatia:

XIm AB
Im 0
Im 0
XIm
A
A
=
0
XIn
B In
B In
0
XIn BA

AB 0
0
0
si se trece la determinanti (matricele cu blocuri
si
sunt matrice
B 0
B AB
asemenea).
Problema
3.2 Fie A, B Mn (C). Sa se arate ca polinomul caracteristic al matricei
A B
este egal cu produsul polinoamelor caracteristice ale matricelor A + iB si
B A
A iB.

A In
B
Solutie. det(M I2n ) = det
=
B
A In

(A iB) In B iA + iIn
= det
=
B
A In

(A iB) In
0
= det
=
B
(A + iB) In
= det[(A iB) In ] det[(A + iB) In ].
In particular, pentru = 0 si A, B Mn (R) obtinem ca

A B
det
0.
B A
92
Problema
3.3Fie A, B Mn (C). Sa se arate ca polinomul caracteristic al matricei
A B
M =
este egal cu produsul polinoamelor caracteristice ale matricelor A + B si
B A
A B.

A XIn
B
=
Solutie. det(M XI2n ) = det
B
A XIn

= det
A B XIn B A XIn
B
A XIn
(A B) XIn
0
B
(A + B) XIn
= det
= det[(A B) XIn ] det[(A + B) XIn ] = fAB (X)fA+B (X).

Problema 3.4 Fie A1 , A2 , . . . , Ak Mn (R). Sa se arate ca
det
k
X
!
Ati Ai
0.
i=1
Solutie. Consider
am matricea cu blocuri
M =
A1
A2
..
.
Ak
si avem
t
det(M M ) 0 det
k
X
!
Ati Ai
0.
i=1
Problema 3.5 Fie A Mn (C) nesingulara si M Mk+n (C),
A B
M =
.
C D
Sa se arate c
a det M = det A det(D CA1 B).

In
0
A
B
Solutie. det M = det
.
CA1 In
0 D CA1 B
Observatie. Matricea D CA1 B se numeste complementul Schur al matricei A.
Problema 3.6 Fie A, B, C, D Mn (C). Sa se arate ca daca CDt = DC t , atunci
A B
2
t
t
det2
= det (AD BC ).
C D

Solutie. det
A B
C D
93
t
t

A B
A Ct
= det
=
C D
B t Dt
t

D Bt
Dt B t
= det
= det
C t At
C t At

= det
(s-a facut nmultirea cu 1 a liniilor n + 1, . . . , 2n si a coloanelor n + 1, . . . , 2n).

Rezulta

A B
A B
Dt B t
2
det
= det
=
C D
C D
C t At

ADt BC t AB t + BAt
= det
= det(ADt BC t ) det(ADt BC t )t
0
CB t + DAt
= det2 (ADt BC t ).
Problema 3.7 Dac
a A Mp,n (C), B Mn,p (C), p < n sunt doua matrice de rang p, sa
se arate ca det(BA) = 0 si c
a:
det(AB) =
1,2,...,p
i1 ,i2 ,...,ip
i1 ,i2 ,...,ip
1,2,...,p
n care suma se face dup

a toti indicii i1 , i2 , . . . , ip cu 1 i1 < i2 < < ip n, D
1,2,...,p
i1 ,i2 ,...,ip
este minorul de ordin p al matricei A format cu coloanele i1 , i2 , . . . , ip , iar i1 ,i2 ,...,ip este
1,2,...,p
minorul de ordin p al matricei B format cu liniile i1 , i2 , . . . , ip .

Solutie. Consider

Op A
,
M=
B In
al carui determinant l calcul
am n doua moduri:
a) Adunam la linia 1 liniile p+1, p+2, . . . , p+n nmultite respectiv cu a11 , a12 , . . . , a1n .
Adunam la linia 2 liniile p + 1, p + 2, . . . , p + n nmultite respectiv cu a21 , a22 , . . . , a2n .
Adunam la linia p liniile p + 1, p + 2, . . . , p + n nmultite respectiv cu ap1 , ap2 , . . . , apn si
obtinem

C O
det M = det
= (1)n det C
B In
unde C = AB Mp (C).
b) Dezvolt
am det M dup
a primele p linii (Laplace) si avem:
X
det M =
(1)1+2++p+(p+i1 )++(p+ip ) D 1,...,p
i1 ,...,ip
(1)(p+1)+(p+2)++n+ip+1 ++in i1 ,...,ip =

1,...,p
X
=
(1)2(1+2++p)+p(p1)+n D 1,...,p i1 ,...,ip =
i1 ,...,ip
1,...,p
X
= (1)n
D 1,...,p i1 ,...,ip .
i1 ,...,ip
1,...,p
Pentru matricea BA avem BA Mn (C) si rang (BA) rang B = p, deci rang (BA) <
n. Rezulta det(BA) = 0.
94
Problema 3.8 Fie A, B, C, D Mn (C) astfel ca AC = CA. Sa se arate ca
A B
det
= det(AD CB).
C D
Solutie. Dac
a matricea A este inversabila avem:

A B
0
In
A1 B
A1
=
,
CA1 In
C D
C D CA1 B
deci
det A

det
A B
C D

det

A B
C D
= det(D CA1 B)
= det(AD CAA1 B) = det(AD CB).
Daca A este neinversabil

a lu
am matricea Ax = A xIn si pentru det Ax 6= 0 avem:

Ax B
det
= det(Ax D CB).
C D
Ultima egalitate este o relatie polinomiala n x care are loc pentru orice x care nu
este printre r
ad
acinile ecuatiei polinomiale det(A xIn ) = 0 (care nu este valoare proprie
pentru A). Egalitatea de polinoame av
and loc pe o multime infinita de valori ale lui x, ea
este identitate si o putem aplica n x = 0.
Problema 3.9 Fie A = B + iC Mn (C) o matrice inversabila cu B, C Mn (R).Sa se
B C
arate ca dac
a A1 = D + iE, cu D, E Mn (R), atunci inversa matricei
este
C B
D E
.
E D
Solutie. Avem:

(B + iC)(D + iE) = In
Dar
B C
C B

D E
E D
BD CE = In
CD + BE = On

BD CE (CD + BE)
In 0
=
=
.
CD + BE
BD CE
0 In
Problema 3.10 Fie X Mm,n (C) si matricea cu blocuri A
Im X
A=
,
0 In
Im , In fiind matrice unitate de ordin m respectiv n. Sa se determine A1 .
Solutie.
A1

=
95

.
Im X
0
In
Problema 3.11 Fie A Mn (C) nesingulara,

X = [x1 , . . . , xn ],
Y = [y1 , . . . , yn ] Cn
si a C. Form
am matricea cu blocuri M Mn+1 (C)
A Y
M =
X a
Sa se determine conditia ca M s
a fie inversabila si sa se exprime inversa ei.
Solutie. Avem:

In
0
XA1 1
M=

A
Yt
0 a XA1 Y t
det M 6= 0 c = a XA1 Y t =
6 0.

t
B U
, Z, U M1,n (C), b C.
Fie M 1 =
Z b
Din relatiile M M 1 = In+1 si M 1 M = In+1 obtinem sistemele:
AB + Y t Z = In
BAt + U t X = In
AU t + Y t b = 0
BY t + U t a = 0
si
XB + aZ = 0
ZA + bX = 0
t
XU + ab = 1
ZY t + ab = 1

din care obtinem:

M
=c
(cIn A1 Y t X)A1 A1 Y t
XA1
1

.
Problema 3.12
B, C, D Mn (C) matrice care comuta ntre ele. Sa se arate ca
Fie A,
A B
matricea M =
este inversabila n M2n (C) daca si numai daca matricea AD
C D
BC este inversabil
a n Mn (C).
Solutie.

A B
C D

D B
C A

=
AD BC
0
0
AD BC
det M det N = (det(AD BC))2 .

Avem
M
unde E = AD BC.

=
D B
C A

E 1
0
0
E 1

,
96
Problema 3.13 Fie A Mm,n (C) o matrice de rang k min{m, n}. Sa se arate ca
exista doua matrice B Mn,k (C) si C Mk,m (C) astfel ca A = BC.
Solutie. Dac
a rang A = k atunci

A
Ik 0
0 0
deci exista matricele inversabile P Mm (C) si Q Mn (C) astfel ca

A=P
Ik 0
0 0
Q.
Este usor de verificat egalitatea

Ik
0
Ik 0
Ik 0
0 0
Ik 0
si atunci

A=P
Ik
0
Q.
Notam

B=P
Ik
0

si C =
Ik 0
Q.
Problema 3.14 Fie A Mm,n (C) o matrice de rang k min{m, n}. Sa se arate ca
exista matricele coloane C1 , C2 , . . . , Ck si matricele linie L1 , L2 , . . . , Lk astfel ca
A = C1 L1 + C2 L2 + + Ck Lk .

Ik 0
sub forma C10 L01 +
Solutie. Ca n problema precedenta, scriem matricea
0 0
C20 L02 + + Ck0 L0k unde C10 , C20 , . . . , Ck0 sunt primele k coloane ale matricei unitate Im
si L01 , L02 , . . . , L0k sunt primele k linii ale matricei unitate In . Definim C1 = P C10 , C2 =
P C20 , . . . , Ck = P Ck0 si L1 = L01 Q, L2 = L02 Q, . . . , Lk = L0k Q.

Problema 3.15 Pentru orice matrice A Mm,n (C), B Mp,n (C) si C Mp,q (C) sunt
verificate relatiile:
A 0
A 0
rang
rang A + rang C = rang
.
B C
0 C
Solutie. In matricea

M=
A 0
B C
97
prin transform
ari elementare pe primele m linii si pe primele n coloane matricea M se
transforma n matricea
Ik 0
0
N = 0 0
B1
C
cu rang M = rang N . In matricea N daca facem transformari elementare pe ultimele p
linii si ultimele q coloane, ea se transforma ntr-o matrice de forma
Ik 0
0
0 0
P =
Ip 0
B2
0 0
unde k = rang A si p = rang
C.
Ik 0
, este triunghiular si are valoarea 1, deci
Minorul matricei P ,
X Ip
rang P = rang N = rang M k + p.
Daca matricea B este 0, atunci
Ik 0
0 0
P =
0
Ip
0
0
0
si prin schimb
ari de linii si coloane o aducem la forma

Ik+p 0
0
0
care are rangul k + p.
Problema 3.16 Dac
a A Mm,n (C) si B Mn,p (C), atunci are loc inegalitatea:
rang (AB) rang A + rang B n.
(Sylvester)
Solutie. Fie

Im A
A 0
, N=
,
0
In
In B

In B
0 AB
P =
si Q =
.
0 Ip
In
0
M=
Se verific
a prin calcul direct relatia M N P = Q. Matricele M si P sunt inversabile (au
determinantul 1) dac
a nu se schimb
a rangul lui N si atunci avem:

AB 0
= n + rang (AB).
rang N = rang Q = rang
0 In
Avem
rang Q = rang (AB) + rang In = rang N rang A + rang B,
deci
rang (AB) + n rang A + rang B.
98
Problema 3.17 Dac

a A Mm,n (C), B Mq,p (C), C Mn,q (C), atunci
rang (ACB) + rang C rang (AC) + rang (CB).
(Frobenius)
Solutie. Folosim relatia

Im A
AC
Iq B
0 ACB
0
=
0
In
0 CB
0 Ip
C
0
si rezulta

rang
AC
0
0 CB
0 ABC
C
0
= rang

.
Primul rang este rang (AC) + rang (CB), iar al doilea este egal cu rang (ABC) +
rang C.
Observatie. Dac
a n teorema lui Frobenius luam n = q si C = In , obtinem teorema
lui Sylvester.
Problema 3.18 Dac
a A Mm,n (C) si B Mn,p (C), atunci
rang (AB) rang A si
rang (AB) rang B.
Solutie. Avem:

Im A
0 In

0 0
B 0

=
AB 0
B 0
si atunci

rang B = rang
0 0
B 0
AB 0
B 0
= rang

rang (AB).
Analog

0 0
A 0

In B
0 Ip

=
0
0
A AB

.
Problema 3.19 Dac

a A, B Mm,n (C), atunci:

rang (A + B) rang

A B
rang A + rang B.
Solutie.

A B = rang A A + B rang (A + B)

A 0 + 0 B
rang A B = rang

rang A 0 + rang 0 B = rang A + rang B.

(In egalitatea rang A B = rang A A + B am adunat primele n coloane la

ultimele n, transformare
elementar
a care nu schimba rangul. In relatia rang A 0 =

rang A si rang A A + B rang (A + B) am folosit faptul ca rangul unui bloc dintr-o
matrice este mai mic sau egal cu rangul matricei.)
rang
99
Problema 3.20 Dac

a A, B Mm,n (C) atunci:
rang (A B) |rang A rang B|.
Solutie. Avem
rang A = rang (A + B B) rang (A + B) + rang (B)
= rang (A + B) + rang B,
deci
rang (A + B) rang A rang B.
Schimband B cu A rezult
a
rang (A + B) rang B rang A,
deci
rang (A + B) |rang A rang B|.
Schimband B n B obtinem rang (A B) |rang A rang B|.
Problema 3.21 Fie B Mn (R) o matrice cu proprietatea:
n X
n
X
bij xi xj 0, xi R, i = 1, n.
i=1 j=1
Sa se arate c
a:
a) det(B + xIn ) 0, x [0, );
b) det(At A) 0, A Mn,m (R), m N .
Solutie. a) Fie P (x) = det(B + xIn ), P R[x]. E suficient sa aratam ca P nu are
radacini strict pozitive.
Prin absurd, fie x0 > 0 o r
ad
acin
a a lui P det(B + x0 I) = 0 sistemul (B +
x0 In )X = 0 are o solutie nebanal
a X 6= 0 deci
BX = x0 X X t BX = x0 X t X
X
bij xi xj = x0
X

x2i < 0.
b) Fie B = At A. Avem
X
n

X
bij xi xj = X t At AX = (AX)t (AX) =
yi2 0
i=1
si din a) rezult
a det(B + xIn ) 0, x [0, ). Pentru x = 0 det B 0
det At A 0.
100
Problema 3.22 Fie k N , u1 , u2 , . . . , uk C , z1 , z2 , . . . , zk C distincte si

an = u1 z1n + u2 z2n + + uk zkn ,
n N.
Sa se arate c
a dac
a multimea {an | n N} este finita, atunci exista d N astfel ca
an = an+d , pentru orice n N.
Solutie. Dac
a multimea A = {an | n N} este finita, atunci si multimea k-uplurilor:
B = {(an , an+1 , . . . , an+k1 ) | n N}
este finita, deci exist
a p < q astfel ca:
(ap , ap+1 , . . . , ap+k1 ) = (a1 , aq+1 , . . . , aq+k1 )
ap = aq , ap+1 = aq+1 , . . . , ap+k1 = aq+k1
p d
z1 (z1 1)u1 + z2p (z2d 1)u2 + + zkp (zkd 1)uk = 0
p+1 d
z1 (z1 1)u1 + z2p+1 (z2d 1)u2 + + zkp+1 (zkd 1)uk = 0
S:
.........................................................
p+k1 d
(z1 1)u1 + z2p+k1 (z2d 1)u2 + + zkp+k1 (zkd 1)uk = 0
z1
unde d = q p 6= 0.
Notand x1 = (z1d 1)u1 , x2 = (z2d 1)u2 , . . . , xk = (zkd 1)uk privim relatiile S, ca
sistem de ecuatii liniare, omogen cu necunoscutele x1 , x2 , . . . , xk .
Determinantul sistemului este:

z1p
...
zkp
z2p
p+1
p+1
p+1
z1
z2
...
zk
= z p z p . . . z p V (z1 , z2 , . . . , zk )
=
1 2
k

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

p+k1
p+k1
p+k1

z
z2
. . . zk
1
Din 6= 0 sistemul are doar solutia banala
z1d = z2d = = zkd = 1 an = an+d ,
n N.
Problema 3.23 Fie A Mn (R), det A 6= 0 si fA : Mn (R) R,

fA (X) =
n
X
bij xij , unde B = AAt .
i,j=1
Sa se arate c
a:
a) fA (XX t ) = 0 X = 0,
b) [fA (XY )]2 fA (XX t )fA (Y t Y ), X, Y Mn (R).
Solutie. a) XX t = Y = [yij ], yij =
n
X
xik xjk , bij =
k=1
fA (XX t ) =
n
X
i,j=1
bij yij =
n
X
ail ajl
l=1
X
k,l
X
(xik ail )(xjk ajl )
i,j
n
X
101
(a1l x1k + + anl xnk )2 0
k,l=1
t
fA (XX ) = 0
n
X
ail xik = 0, k, l = 1, n
i=1
n
X
atli xik = 0, k, l = 1, n At X = 0
i=1
det At 6= 0 At X = 0 X = 0.
b) Avem
fA (aX + bY ) = afA (X) + bfA (Y )
si
fA (X t ) = fA (X),
fA (ZZ t ) 0
si luam Z = X + zY t , z R
fA (XX t + z(XY + (XY )t ) + z 2 Y t Y )
= fA (XX t ) + 2zfA (XY ) + z 2 fA (Y t Y ) 0, z R
[fA (XY )]2 fA (XX t )fA (Y t Y ) 0

1
se obtine fA (X) = Tr X
Observatii. 1) In cazurile particulare A = In si A =
n
si fA (X) = S(X) (suma tuturor elementelor matricei X) care deci verifica b).
n
X
2) fA (X) =
c2ij , C = At X.
i,j=1
Problema 3.24 Fie a R si n N, n 2. Sa se arate ca pentru orice matrice inversabila

A Mn (R) care are toate elementele unei linii egale cu a, suma elementelor matricei
inverse A1 este aceeasi.
Solutie. Din AA1 = In not
and cu C1 , C2 , . . . , Cn coloanele matricei A1 si cu Lj
linia matricei A cu toate elementele egale cu a, avem:
Lk C1 = [0], Lk C2 = [0], . . . , Lk Ck = [1], . . . , Lk Ck = [0],
deci
n
X
Lk Ci = [1] Lk
i=1
unde A1 = [bij ]i,j=1,n , adic

a
n
X
i=1
n
X
i,j=1
bij =
Ci = [1] a
n
X
bij = 1,
i,j=1
1
.
a
Problema 3.25 S
a se determine toate functiile surjective f : Mn (C) {0, 1, . . . , n} cu
proprietatea f (XY ) min{f (X), f (Y )}, pentru orice X, Y Mn (C).
SEEMOUS, 2008
102
Solutie. Functia f (X) = rang (X) verifica conditia. Vom arata ca ea este unica.
Avem: f (XIn ) min{f (X), f (In )}
f (X) min{f (X), f (In )}, deci f (X) f (In ), pentru orice X Mn (C)
f (In ) = f (X X 1 ) min{f (X), f (X 1 )} f (X), pentru orice matrice inversabila.
Deci dac
a X este inversabil
a (rang X = n) atunci f (X) = f (In ).
Daca X este inversabil
a si Y o matrice oarecare atunci
f (XY ) min{f (X), f (Y )} f (Y )
si
f (Y ) = f (X 1 XY ) min{f (X 1 ), f (XY )} f (XY )
deci f (XY ) = f (Y ) pentru orice matrice inversabila X si orice matrice Y . Analog f (Y Z) =
f (Y ) daca Z este inversabil
a.
O matrice arbitrar
a Y , de rang k, prin transformari elementare poate fi adusa la
forma

Ik 0
Y =
,
0 0
deci exista matricele inversabile X si Z astfel ca
Y = XY Z.
Conform rationamentelor anterioare f (Y ) = f (Y ), deci este suficient sa definim f pe
matricele de forma

Ik 0
Jk =
.
0 0
Deoarece Jk Jk+1 = Jk rezult
a f (Jk ) f (Jk+1 ). Din surjectivitate rezulta f (J0 ) = 0,
f (J1 ) = 1, . . . , f (Jn ) = n, deci f (Y ) = rang Y , pentru orice Y Mn (C).
Problema 3.26 Fie A Mn (C) o matrice cu proprietatea ca suma elementelor de pe
fiecare linie este egal
a cu 1.
Sa se arate c
a:
a) det(A In ) = 0.
b) Pentru orice k N suma elementelor de pe fiecare linie a matricei Ak este egala cu
1.
c) Daca A este inversabil
a, atunci suma elementelor de pe fiecare linie a matricei A1
este egala cu 1.
d) Pentru orice polinom P C[X] suma elementelor de pe fiecare linie a matricei P (A)
este aceeasi.
Solutie.
Condit
ia ca suma elementelor de pe fiecare linie sa fie egala cu 1 este Ae = e,
1
1

unde e = . .
..
1
103
a) e este vector propriu pentru A si = 1 este valoare proprie, deci det(A I) = 0.

b) Ae = e Ak e = e.
c) Ae = e A1 e = e.
d) Ae = e P (A)e = P (1)e suma elementelor de pe fiecare linie a matricei
P (A) este P (1).
Observatii. 1) Dac
a si suma elementelor de pe fiecare coloana este 1, atunci et A = et
si are loc a), b), c), d).
2) Daca sumele pe linii si coloane sunt 1, atunci acelasi lucru se ntampla pentru Ak
si A1 , iar n P (A) sumele sunt P (1).
3) Daca sumele pe linii si coloane sunt 1 atunci suma tuturor elementelor matricei Ak
este n pentru orice k.
Problema 3.27 Se consider
a functia f : Mn,1 (R) [0, ),
f (x) =
n
X
|xk |,
k=1
pentru orice x Mn,1 (R).

Sa se arate c
a exist
a un num
ar finit de matrice A Mn (R) cu proprietatea f (Ax) =
f (x) pentru orice x Mn,1 (R).
Solutie. Fie e1 , e2 , . . . , en coloanele matricei unitate. Din f (Aej ) = f (ej ) rezulta
n
X
(1)
|aij | = 1,
j = 1, n
i=1
Daca luam x = e1 e2 rezult

a
n
X
(2)
|ai1 + ai2 | =
i=1
Avem
2=
n
X
n
X
|ai1 ai2 | = 2
i=1
|ai1 + ai2 |
i=1
n
X
(|ai1 | + |ai2 |) = 2,
i=1
deci
|ai1 + ai2 | = |ai1 | + |ai2 |
(3)
2=
n
X
i=1
|ai1 ai2 |
n
X
(|ai1 | + | ai2 |) = 2,
i=1
deci
|ai1 ai2 | = |ai1 | + | ai2 |
(4)
Din (3) si (4) rezult
a
(5)
ai1 = 0 sau ai2 = 0
104
Din (1) rezult

a c
a pe fiecare coloana avem un element nenul si din (5) rezulta ca daca
pe coloana 1 elementul nenul este ai1 6= 0, atunci ai2 = ai3 = = ain = 0. In concluzie
pe fiecare linie si pe fiecare coloan
a avem un singur element nenul si din (1) rezulta ca
modulul lui este 1. Deci pe fiecare linie si coloana un singur element este nenul, egal cu 1
sau 1. Multimea acestor matrice este finita si are 2n n! elemente.
a functia f : Mn,1 (R) [0, ),
f (x) = max |xk |, pentru orice x Mn,1 (R).
k=1,n
Sa se arate c
a exist
a un num
ar finit de matrice A Mn (R) cu proprietatea f (Ax) =
f (x), pentru orice x Mn,1 (R).
Solutie. Dac
a not
am cu e1 , e2 , . . . , en coloanele matricei unitate, din relatia f (Aej ) =
f (ej ) rezulta max |aij | = 1, j = 1, n si atunci matricea A nu contine elemente de modul
i=1,n
mai mare ca 1, dar pe fiecare coloan

a avem un element de modul 1. Daca pe coloana j
elementul nenul este aij cu |aij | = 1 lu
am x = (li )t (transpusa liniei i) si din f (Ax) = f (x)
rezulta
n
n
X
X
X
|aik |2 1 |aij |2 +
|aik |2 = 1
aik aik 1
i=1
k=1
1+
j6=j
|aik |2 = 1 aik = 0, k 6= j.
k6=j
In concluzie pe fiecare linie exist

a exact un element nenul de modul 1 (si pe fiecare
coloana). Num
arul acestor matrice este finit N = 2n n!.
Problema 3.29 Fie A, B Mn (C) si = cos
2
2
+ i sin . Sa se arate ca:
n
n
det(A + B) + det(A + B) + + det(A + n1 B) = n[det A + det B].

Solutie. det(A + xB) = det(A) + + xn det B = P (x).
Avem
P (1) + P () + + P (n1 ) = n[det A + det B]
deoarece sumele 1 + k + 2k + + (n1)k sunt 0, k = 1, n 1.
a matricea
1
1
2
1
1
2
3
An =
... ...
1
n
1
n+1
1
3
...
1
n
1
4
...
1
n+1
...
...
...
1
n+2
...
1
2n1
unde n este un num

ar natural nenul.
1) Aratati c
a det An este nenul.
2
2) Aratati c
a suma elementelor matricei inverse A1
n este n .
Solutie. 1) An =
1
i+j1 i,j=1,n .
105
Scadem ultima linie din celelalte linii, dam factor pe
linia i (i = 1, 2, . . . , n 1) pe n i iar pe coloana j (j = 1, 2, . . . , n) pe
1
2
1
3
1
3
1
4
...
...
n1
1
n
1
n+1
1
2
[(n 1)!]2
det An =
det
. 1. .
(2n 1)!
...
...
...
...
...
1
n
1
n+1
...
1
2n2
1
n+j1 .
Astfel,
Scadem ultima coloan

a din celelalte coloane, dam factor comun pe linia i (i =
1
1, 2, . . . , n 1) pe n+i1 iar pe coloana j (j = 1, 2, . . . , n 1) pe n j. Rezulta ca
det An =
[(n 1)!]4
det An1 .
(2n 2)!(2n 1)!
T
inand cont c
a det A1 6= 0, rezult
a conluzia. (Chiar mai mult, det An =
2) Consider
am sistemul liniar

x1
1
x2 1

An . = . .
.
. ..
xn
1
[1!2!...(n1)!]3
n!(n+1)!...(2n1)! .)
Atunci xi reprezint
a suma elementelor de pe linia i a matricei A1
n , deci suma elementelor
1
lui An este x1 + x2 + + xn .
Consider
am
f (x) =
x1
x2
xn
P (x)
+
+ +
=
,
x+1 x+2
x+n
(x + 1)(x + 2) (x + n)
unde P va fi un polinom de grad cel mult n 1. Avem f (0) = f (1) = . . . = f (n 1) = 1,

deci radacinile polinomului (x + 1)(x + 2) (x + n) P (x) sunt 0, 1, . . ., n 1. Inseamna
ca (x + 1)(x + 2) (x + n) P (x) = x(x 1) (x (n 1)). Egaland coeficientii lui
xn1 rezulta
n(n + 1)
(n 1)n
(x1 + x2 + . . . + xn ) =
2
2
adica
x1 + x2 + . . . + xn = n2
ceea ce ncheie demonstratia.
Problema 3.31 Fie A Mn (R) astfel ca det A = 0 si exista i {1, 2, . . . , n} astfel ca
minorul ii s
a fie nenul. S
a se arate c
a rang Ak = n 1 pentru orice k N .
Solutie. Din conditiile problemei rezulta ca rang A = n 1, deci sistemul Ax = 0 cu
x Mn,1 (R) are solutiile de forma x = x0 cu R, x0 6= 0. Din AA = det A In = 0
rezulta ca coloanele matricei reciproce sunt proportionale toate cu vectorul x0 .
Vom arata c
a sistemele Ay = 0, A2 y = 0, . . . , Ak y = 0, . . . sunt echivalente si atunci
cum primul sistem are rangul n 1 rezulta ca toate au rangul n 1.
106
Daca A2 y = 0, atunci A(Ay) = 0, deci Ay = x0 care este un sistem neomogen

compatibil, deci determinantul s
au caracteristic este nul. Daca nn este minorul nenul
din matricea A, atunci determinantul caracteristic este c = det[a1 , . . . , an1 , x0 ] si
cum x0 = an , 6= 0 unde a1 , . . . , an1 , an sunt coloanele matricei A si a1 , . . . , an
coloanele matricei reciproce A . Dezvoltand ultimul determinant dupa ultima coloana
c = (21n + 22n + + 2nn ), deci c = 0 = 0 Ay = 0.
Analog din Ak+1 y = 0 rezult
a Ak y = 0, k N .
Problema 3.32 S
a se arate c
a pentru orice matrice A Mn (C) exista o infinitate de
numere naturale k astfel ca matricea Ak + In sa fie inversabila.
Solutie. Dac
a 1 , 2 , . . . , n sunt valorile proprii ale matricei A atunci k1 + 1, k2 +
1, . . . , kn + 1 sunt valorile proprii ale matricei Ak + In . Pentru ca matricea Ak + In sa fie
inversabila este suficient ca k1 + 1 6= 0, k2 + 1 6= 0, . . . , kn + 1 6= 0.
Pentru valorile proprii pentru care ki + 1 6= 0 pentru orice k N nu avem probleme.
Daca nsa exist
a k1 , k2 , . . . , kn astfel ca
k11 + 1 = 0, k22 + 1 = 0, . . . , knn + 1 = 0
atunci
2k2
2kn
1
2k
1 + 1 6= 0, 2 + 1 6= 0, . . . , n + 1 6= 0
si
1
2
n
2pk
+ 1 6= 0, 2pk
+ 1 6= 0, . . . , 2pk
+ 1 6= 0,
n
1
2
p N .
Alegem k = 2k1 k2 kn .
Problema 3.33 Fie matricele A, B Mn (C) cu proprietatea:
| det(A + zB)| 1 pentru orice z C cu |z| = 1.
Sa se arate c
a:
a) | det A + z det B| 1 pentru orice z C cu |z| = 1.
b) Daca A, B Mn (R) atunci (det A)2 + (det B)2 1.
Solutie. a) Fie u C astfel nc
at un = z (|u| = 1)

z
det(A + zB) = det A + uB = det(A + vC)
u
unde |v| = 1 si C = uB
det(A + vC) = det A + v1 + + v n det C = P (v)
Avem:
n1
X
det(A + k C) = n(det A + det C)
k=0
unde k , k = 0, n 1, sunt r
ad
acinile de ordin n ale unitatii.
107
Problema 3.34 Fie A Mn (R) o matrice cu elemente pozitive si cu proprietatea

n
X
aik = 1, i = 1, n.
k=1
Sa se arate c
a A nu poate avea valori proprii de modul mai mare ca 1.
Solutie. Dac
a C este valoare proprie si X vector propriu avem:
AX = X,
X 6= 0
n
X
aik xk = xi ,
i = 1, n
k=1

n
n
n
X
X
X

|| |xi | =
aik xk
|aik xk | =
aik (xk )

k=1
n
X
k=1
k=1
aik max |xk | = max |xk |
k=1
k=1,n
k=1
|| max |xk | max |xk | || 1.

Observatie. A[1] = [1], deci = 1 este valoare proprie si X = [1, . . . , 1]t este vector
propriu.
Problema 3.35 Fie matricele A, B, C Mn (C) astfel ca C comuta cu A sau cu B. Sa
se arate ca:
det(AB + C) = det(BA + C).
Solutie. Dac
a C este inversabil
a si comuta cu A atunci A comuta si cu C 1 si avem:
det(AB + C) = det C det(C 1 AB + In ) = det C det(AC 1 B + In )
det(BA + C) = det(BAC 1 + In ) det C.
Luam X = AC 1 si Y = B si avem:
det(XY + In ) = det(Y X + In ).
Daca C este neinversabil
a consideram matricea C = C In si pentru orice C
care nu este valoare proprie pentru C, C este inversabila si
P () = det(AB + C ) = det(BA + C ) = Q().
Deoarece P si Q sunt polinoame n , cu valori egale ntr-o infinitate de valori C,
rezulta P = Q si n particular
P (0) = Q(0) det(AB + C) = det(BA + C).
Problema 3.36 Fie A Mn (Q) astfel ca det(A In ) = 0 si Ap = In , unde p este un
numar prim. S
a se arate c
a p 1 | n.
108
Solutie. Polinomul P (x) = xp 1 se anuleaza n A (adica P (A) = 0), deci valorile

proprii verific
a ecuatia p 1 = 0. Din det(A In ) 6= 0 rezulta 6= 1, deci fiecare valoare
proprie este r
ad
acin
a a polinomului g(x) = xp1 + xp2 + + x + 1 care este ireductibil
peste Q. Dac
a polinomul caracteristic are ca valoare proprie o radacina a lui g, le are pe
toate (cu acelasi ordin de multiplicitate), si nu mai are altele, deci fA (x) = (g(x))k , deci
n = k(p 1).
Problema 3.37 Fie S(X) suma tuturor elementelor matricei X.
Sa se arate c
a dac
a A Mn (C) si
a) S(A) = S(A2 ) = = S(An ) = n, atunci S(Ak ) = n, k N .
b) S(A) = n2 , S(A2 ) = n3 , . . . , S(An ) = nn+1 , atunci S(Ak ) = nk+1 , k N .
Solutie. Din teorema Cayley-Hamilton:
An + a1 An1 + a2 An2 + + an1 A + an In = 0
si nmultind cu Ak+1 :
An+k+1 + a1 An+k + + an1 Ak+2 + an Ak+1 = 0.
Aplicam functia S n cele dou
a relatii si obtinem:
S(An ) + a1 S(An1 ) + a2 S(An2 ) + + an1 S(A) + an S(In ) = 0
S(An+k+1 ) + a1 S(An+k ) + + an1 S(Ak+2 ) + an S(Ak ) = 0.
Prin inductie, dac
a presupunem adevarate concluziile pentru orice p k + n, cele doua
relatii dau:
a) n + a1 n + a2 n + + an n = 0
S(An+k+1 ) + a1 n + a2 n + + an n = 0
Prin scaderea lor rezult
a S(An+k+1 ) = n.
b)
(1)
nn+1 + a1 nn + + an1 n2 + an n = 0
(2)
S(An+k+1 ) + a1 nn+k+1 + + an1 nk+2 + an nk+1 = 0

Scadem din (2) relatia (1) nmultit
a cu nk+1 si obtinem:
S(An+k+1 ) = nn+k+2 .
Problema 3.38 Fie A Mn (C) si Tr A =
n
X
aii urma matricei A.
i=1
Sa se arate c
a dac
a Tr (Ak ) = 0, k = 1, n, atunci
a) det A = 0
b) An = 0.
109
Solutie. Dac
a 1 , 2 , . . . , n sunt valorile proprii ale matricei A, atunci 21 , 22 , . . . , 2n
sunt valorile proprii ale matricei A2 , . . . , n1
, n1
, . . . , n1
sunt valorile proprii ale
n
1
2
n1
matricei A
si atunci conditiile devin:
1 + 2 + + n = 0
2
1 + 22 + + 2n = 0
...
n1
1 + 2n1 + + n1
= 0.
n
Daca 1 , 2 , . . . , p sunt valorile proprii distincte, de multiplicitati
k1 , k2 , . . . , kp atunci primele p relatii din sistem devin:
k1 1 + k2 2 + + kp p = 0
k1 21 + k2 22 + + kp 2p = 0
...
k1 p1 + k2 p2 + + kp pp = 0
Relatiile arat
a c
a (k1 1 , k2 2 , . . . , kp p ) este solutie a unui sistem de ecuatii liniare
omogen, al c
arui determinant este un determinant Vandermonde
V (1 , 2 , . . . , p ) 6= 0,
deci k1 1 = k2 2 = = kp p = 0 sau 1 = 2 = = p = 0.
In concluzie matricea A are toate valorile proprii nule. Polinomul caracteristic al matricei A este fA (x) = xn si din teorema Cayley-Hamilton rezulta An = 0.
Problema 3.39 Fie A Mn (C) o matrice. Sa se arate ca daca An 6= 0, atunci Ak 6= 0
pentru orice k N .
Solutie. Dac
a prin absurd ar exista k N astfel ca Ak = 0, atunci k > n si alegem
k minim cu aceast
a proprietate, deci Ak1 6= 0.
Scriem teorema Cayley-Hamilton sub forma
a0 In + a1 A + a2 A2 + + an1 An1 + An = 0
(1)
Inmultimd cu Ak1 si rezult

a a0 Ak1 = 0 cu Ak1 6= 0 deci a0 = 0.
k2
Inmultim cu A
si rezult
a a1 Ak1 = 0 deci a1 = 0.
Continuam nmultind succesiv cu Ak3 , Ak4 , . . . , Akn si obtinem pe rand a2 = 0,
a3 = 0, . . . , an1 = 0. Recitind relatia (1) rezulta An = 0 (contradictie).
Problema 3.40 Fie A Mn (C) o matrice patratica de ordin n pentru care exista astfel
k N ca Ak = 0. S
a se arate c
a:
n
X
a)
aii = 0,
b)
i=1
n
X
i,j=1
aij aji = 0.
110
Solutie. Dac
a Ak = 0, matricea AxIn este inversabila pentru orice x 6= 0. Intr-adevar
(A xIn )(Ak1 + xAk2 + + xk In ) = Ak xk In = xk In
deci
(A xIn )1 =
1
(Ak + xAk1 + + xk In )
(x)k
Atunci det(A + xIn ) 6= 0, x 6= 0. Dar dezvoltand determinantul obtinem:

n
f (x) = det(A + xIn ) = x +
n
X
!
x
aii
n1

X aij

+
ajj
i<j
i=1

aij n1
x
+ ...
ajj
Dar singurul polinom de grad n cu singura radacina x = 0 este axn , deci det(A+xIn ) =
n
X
n
x si identific
and coeficientii obtinem
aii = 0 si
i=1
X
X
(aii ajj aij aji ) = 0
(aii ajj aij aji ) = 0
i<j
X
i,j
aii ajj =
i6=j
a2ii
aij aji = 0
X
aii
2
n
X
aij aji = 0
i,j=1
i6=j
n
X
aij aji = 0.
i,j=1
Problema 3.41 Fie A Mn (Z) cu det A = 1 si m Z. Sa se arate ca exista k N

astfel ca matricea Ak In s
a aib
a toate elementele divizibile cu m.
Solutie. Pentru a dovedi afirmatia este suficient sa trecem n clasele de resturi Zm si
sa aratam ca dac
a A Mn (Zm ) exist
a k N astfel ca Ak In = On (n Zm ).
2
n
Dar Mn (Zm ) este finit
a (are m matrice), deci n sirul {Ak In }kN exista cel putin
doua matrice egale: Ak1 In = Ak2 In Ak2 (Ak In ) = 0 (unde k = k1 k2 ), dar
cum det A = 1, det(Ak2 ) = 1, deci Ak2 este inversabila si nmultind cu (Ak2 )1 obtinem
Ak In = 0.
Problema 3.42 Fie A, B, C, D Mn (C) cu A si C inversabile astfel ca Ak B = C k D
pentru orice k N . S
a se arate c
a B = D.
Solutie. Dac
a f si g sunt polinoamele minimale ale matricelor A si C atunci f (0) 6= 0,
g(0) 6= 0 (zero nu este valoare proprie pentru o matrice inversabila).
m
X
Notam h(x) = (f g)(x) = a0 +
ak xk , a0 6= 0. Avem h(A) = h(C) = 0 si atunci
k=1
h(A)B = h(C)D a0 B = a0 D B = D.
111
Problema 3.43 Fie n si k numere naturale mai mari sau egale cu 2. Sa se arate ca n
Mn (C) ecuatia matriceal
a
0 1
..
X =
..
..
. 1
nu are solutie pentru nici un k 2.

Solutie. Dac
a not
am
A=
1
..
.
0
..
..
. 1
0
.
atunci An1 6= 0, An = 0. Dac

a ar exista X Mn (C) cu X k = A, atunci X kn = An = 0,
deci X este nilpotent
a si atunci X n = 0. Din X k = A 6= 0 rezulta k < n.
Fie n = kp + r, k, p N, n k 1. Din n < k(p + 1) rezulta X k(p+1) = 0 Ap+1 = 0
deci p + 1 n. Rezult
a kp + r p + 1 (k 1)p + r 1 0. Deoarece k 1 1,
avem: r = 1 si p = 0 sau r = 0 si p = 0 sau r = 1 si p = 1. In primele doua cazuri rezulta
n = 1 sau n = 0 (fals), iar n ultimul caz rezulta n = k + 1 si A2 = 0, deci n = 2 si k = 1
(contradictie cu k 2).
Problema 3.44 Fie A Mn (C) o matrice cu proprietatea
Tr (A) = Tr (A2 ) = = Tr (An1 ) = 0 si Tr (An ) = n.
Sa se arate c
a An = In .
Solutie. Conditiile date se scriu n functie de valorile proprii 1 , . . . , n ale matricei
A, astfel:
1 + + n = 0, 21 + + 2n = 0, . . . , n1
+ + nn1 = 0
1
si
n1 + + nn = 1,
sistem care datorit
a relatiilor lui Newton, determina unic valorile proprii. Se observa ca
radacinile de ordin n ale unit
atii 1 = 1 , . . . , n = n verifica sistemul, deci polinomul
caracteristic al matricei A este X n 1 = 0. Datorita Teoremei Cayley-Hamilton avem
An In = 0.
Problema 3.45 S
a se arate c
a dac
a A M3 (Q) verifica relatia A8 = I3 , atunci A4 = I3 .
112
Solutie. Polinomul minimal al matricei A divide polinomul P Q[x],

P (x) = x8 1 = (x 1)(x + 1)(x2 + 1)(x4 + 1).
Daca A4 6= I3 , atunci polinomul caracteristic al matricei A ar avea ca radacina una din
radacinile ecuatiei x4 + 1 = 0. Dar polinomul x4 + 1 este ireductibil n Q[x], deci am avea
divizibilitatea x4 + 1 | mA , ceea ce este imposibil caci grad mA 3 si grad(x4 + 1) = 4.
Problema 3.46 S
a se arate c
a dac
a exista matrice inversabile A Mn (Q) astfel ca
A1 = A2 + A, atunci n este divizibil cu 3.
Solutie. Avem A3 + A2 I = 0, deci polinomul minimal al matricei A este mA =
x3 + x2 1, ireductibil n Q[x]. Din teorema lui Frobenius polinomul caracteristic are
aceiasi factori ireductibili, deci fA = mkA si atunci n = 3k.
Observatie. Un exemplu de matrice A M3 (Q) care verifica relatia este
0 0 1
A = 1 0 0 .
0 1 1
(In Mn (R) exist
a matrice A de orice dimensiuni care sa verifice relatia data: daca notam
cu a unica r
ad
acin
a real
a a ecuatiei x3 + x2 1 = 0, atunci matricea A = aIn verifica
relatia data.)
Problema 3.47 Fie
an x2n , dezvoltarea n serie a functiei f (x) =
n=0
1
. Numerele
cos x
1
en =
an se numesc numerele lui Euler. Sa se arate ca en = (2n)!Dn , unde
(2n)!

1

2!

1

4!

Dn =

1

6!

...

1

(2n)!
...
1
2!
...
1
4!
...
1
(2n 2)!
1
2!
...
1
(2n 4)!
...
...
1
(2n 6)!
...
...
1
2!
...
Solutie. Avem:
1
cos x
=1
cos x
x2n
(1)
(2n)!
n=0
X
n=0
!
an x
2n
=1
si prin identificare
113
obtinem sistemul:
a1 =
1
2!
1
1
a1 a2 =
2!
4!
1
1
1
a1 a2 + a3 =
4!
2!
6!
...
1
1
1
a1
a2 + + (1)n1 an =
(2n 2)!
(2n 4)!
(2n)!
n(n1)
n
, = (1) 2
n(n2)
= (1) 2 Dn , deci an = Dn sau en = (2n)!Dn .
din care an =
Problema 3.48 Fie n 2, n N. Sa se determine toate polinoamele f C[X] cu

proprietatea f (Tr A) = Tr (f (A)) pentru orice A Mn (C).
x1
0
..
Solutie. Fie A =
. Avem:
.
0
xn
f (x1 + + xn ) = f (x1 ) + + f (xn )
Luand x1 = = xn = 0, f (0) = 0.
Luand x3 = = xn = 0, f (x1 + x2 ) = f (x1 ) + f (x2 ), deci f (x) = ax, a C.
Problema 3.49 Fie n 2, n N. Sa se determine toate polinoamele f C[X] cu
proprietatea det(f (A)) = f (det A) pentru orice A Mn (C).
Solutie. f 0 verific
a relatia. Daca exista a C
x1
0
.
..
A=
0
xn
astfel ca f (a) 6= 0, fie:
Avem:
det f (A) = f (x1 )f (x2 ) f (xn ) = f (det A) = f (x1 x2 xn )
1
Luand x1 = , x2 = x, x3 = = xn = a
x

1
f (x)(f (a))n2
f (an2 ) = f
x
Daca f (x) = a0 + a1 x + + ak xk obtinem f (x) = ak xk si revenind la prima relatie:
f (x) = xk , n = care verific
a:
det(Ak ) = n (det A)k = (det A)k .
Deci polinoamele au forma: f (x) = xk , cu n = .
114
Problema 3.50 S
a se determine num
arul matricelor de tip (m, n) cu elemente aij {1}
pentru care produsul elementelor fiec
arei linii si fiecarei coloane este 1.
Solutie. Se calculeaz
a produsul elementelor matricei A n doua moduri:
Y
Y
Y
Y
aij =
(1) = (1)m
aij =
i=1,m
j=1,n
i=1,m
i=1,m
j=1,n
i=1,m
j=1,n
aij =
j=1,n
aij =
(1) = (1)n
i=1,m
i=1,m
rezulta (1)m = (1)n (1)m+n = 1 m + n este par.

Deci dac
a m + n este impar nu exista matrice cu proprietatea din enunt.
Daca m + n este par vom ar
ata c
a exista o bijectie ntre multimea matricelor de tip
(m 1, n 1) cu elemente din {1} si multimea matricelor de tip (m, n) cu proprietatea
ceruta.
Fie B = [bij ] i=1,m1 , bij {1}.
j=1,n1
Definim matricea A = [aij ] i=1,m astfel

j=1,n
aij = bij , pentru i = 1, m 1, j = 1, n 1

n1
Y
ain =
aij , pentru i = 1, m 1
j=1
m1
Y
amj =
amn
aij , pentru j = 1, n 1
i=1
Y
Y
amj = (1)n
aij =
=
i=1,m1
j=1,n1
j=1,n1
ain = (1)n
aij
i=1,m1
j=1,n1
i=1,m1
care verifica proprietatea cerut

a.
Evident si invers, dintr-o matrice A de tip (m, n) cu proprietatea ceruta, prin eliminarea
unei linii si coloane obtinem o matrice A.
Deci num
arul elementelor este 2(m1)(n1) (numarul functiilor definite pe o multime
cu (m 1)(n 1) elemente cu valori n multimea {1} cu doua elemente).
Problema 3.51 S
a se determine numarul matricelor A Mm,n (Zp ), p prim, care au
suma elementelor de pe fiecare linie si coloana egala cu r (r 6= 0).
X
X
X
X
Solutie. Din
aij =
r = mr si
aij =
r = nr rezulta mr = nr
i=1,m
1,n
i=1,m
i=1,m
j=1,n
j=1,n
(m n)r = 0 p | m n.
Deci dac
a m n nu este divizibil cu p nu exista matrice cu proprietatea ceruta.
Daca p | m n ar
at
am c
a exist
a o bijectie ntre multimea ceruta si Mm1,n1 (Zp ).
Fie B Mm1,n1 (Z). Definim matricea A Mm,n (Zp ):
aij = bij , i = 1, m 1, j = 1, n 1
n1
X
ain = r
aij , i = 1, m 1
j=1
amj = r
m1
X
am,n = r
115
aij , j = 1, n 1
i=1
m1
X
ain =
i=1
aij (n 2)r =
aij (m 2)r = r
amj
j=1
i=1,m1
j=1,n1
i=1,m1
j=1,n1
n1
X
Deci A are proprietatea cerut

a.
Evident functia astfel definit
a (f (B) = A) este injectiva si inversa sa este functia care
asociaza matricei A, matricea obtinut
a prin eliminarea ultimei linii si coloane.
(m1)(n1)
Deci num
arul matricelor este p
(numarul functiilor de la o multime cu (m
1)(n 1) elemente cu valori n Zp cu p elemente).
Problema 3.52 Fie A Mn (R) astfel ca A2 = In . Sa se arate ca n este par si exista
o matrice P Mn (R) astfel ca
P 1 AP =
0
Ik
Ik
,
0
n = 2k.
Solutie. Forma Jordan verific

a aceeasi relatie JA2 = In , la fel si fiecare celula Jordan.
Valorile proprii verific
a relatia 2 = 1 deci {i, i} si polinomul caracteristic fiind real,
ele se cupleaz
a n perechi, deci sunt n numar par. Daca forma Jordan nu ar fi diagonala
2
atunci JA 6= In , deci forma Jordan este

JA =
a carei form
a real
a este
(R)
JA

=
iIk 0
0
iIk
0
Ik
Ik 0

.
Problema 3.53 S
a se arate c
a dac
a A M5 (R) si A5 = I, atunci det(A I) = 0.
Solutie. Dac
a prin absurd det(A I) 6= 0, atunci din A5 I = 0 (A I)(A4 +
2
+ A + A + I) = 0 rezult
a A4 + A3 + A2 + A + I = 0. Daca este o valoare proprie
atunci ea verific
a ecuatia x4 + x3 + x2 + x + 1 = 0 care are doar radacini complexe x1 , x1
si x2 , x2 . Polinomul caracteristic fiind cu coeficienti reali de grad impar trebuie sa aiba cel
putin o radacin
a real
a (aceasta nu poate fi decat = 1).
A3
Problema 3.54 Fie A Mn (C) o matrice cu valorile proprii distincte si

C(A) = {B Mn (C)| AB = BA}.
a) Sa se arate c
a toate matricele din C(A) au aceeasi vectori proprii.
b) Sa se arate c
a C(A) este un subspatiu vectorial n Mn (C) de baza
{I, A, A2 , . . . , An1 }.
116
Solutie. a) Fie 1 , . . . , n valorile proprii distincte ale lui A si X1 , . . . , Xn vectorii

proprii corespunz
atori. Subspatiile Vk = {X| AX = k X} = {aXk | a C} sunt de
dimensiune 1. Dac
a B C(A) atunci A(BXk ) = B(AXk ) = k (BXk ) deci BXk Vk sau
BXk = k Xk , k C, deci Xk este vector propriu pentru B.
Observatie. In baza X1 , . . . , Xn matricele
din C(A)au forma diagonala.
1
0
.
..
b) Din observatia anterioar
a C(A) =
, k C, deci C(A) este spatiu
0
k
vectorial de dimensiune n. E suficient sa aratam ca matricele I, A, . . . , An1 sunt liniar
independente.
Daca a1 I + a2 A + + an An1 = 0 P (A) = 0, atunci P (A)Xk = P (k )Xk = 0,
deci P (k ) = 0, k = 1, n
a 0
1
1 1 . . . 1n1

a
1 2 . . . n1
2
0
2
. = .
... ... ...
. . . .. ..
1 n . . . nn1
an
0
si cum matricea din dreapta este o matrice Vandermonde de numere distincte rezulta
a1 = = an = 0.
Problema 3.55 a) S
a se arate c
a orice matrice este asemenea cu matricea obtinuta prin
simetrie fata de centrul ei.
b) Sa se arate c
a o matrice este asemenea cu transpusa ei.
Solutie. a) Consider
am matricea
0
1
.
J =
,
..
1
0
J = J 1
Daca nmultim cu J n st
anga se r
astoarna liniile, iar daca nmultim pe J n dreapta
se rastoarna coloanele.
b) Aducem A la form
a canonic
a Jordan
J1
..
A
.
Jk
Pentru o celul
a Jordan J matricea obtinuta prin simetrie centrala este (J ) = Jt
t
JA JA prin
J1
..
Q=
.
Jk
deci
A = P JA P 1 ,
At = P t JAt (P 1 )t = P t QJA Q1 (P 1 ) = (P t QP 1 )A(P Q1 (P 1 )t )
At A prin P t QP 1 .
117
Problema 3.56 S
a se arate c
a orice matrice A Mn (C) este asemenea cu o matrice
simetrica SA Mn (C).
a demonstram pentru A celula Jordan, chiar mai particular
A = J0 .
1
Consider
am P = (I + iJ), P P = I, unde
2
0
1
.
J =
..
1
0
Avem prin calcul direct
0 1
..
.
J0 =
JJ0 =
0
..
..
. 1
0
0
..
J0 J =
1
,
. ..
.
.
.
0 1
0
1 0
.
.
.. ..
.
.
1 .
0
0
1 ...
JJ0 J =
..
.
0
0
..
1
1
i
P J0 P 1 = (I + iJ)J0 (I iJ) = (J0 + JJ0 J) + (JJ0 J0 ) =
2
2
2
0 1
0
0
1 0
.
.
.
.
i
.. .. 1
1
1 .. ..
+ 2
.
.
.. ..
2
.
.
1 .
.
.
. 1
0
care este simetric

a.
Problema 3.57 Fie A Mn (C). S
a se arate ca A are n valori proprii distincte daca si
numai daca singura matrice nilpotent
a cu care comuta este matricea nula.
Solutie. Dac
a A are valorile proprii distincte 1 , 2 , . . . , n , atunci forma sa canonica
Jordan este
JA = P 1 AP = diag[1 , 2 , . . . , n ].
Fie B Mn (C) o matrice nilpotenta cu care A comuta. Din AB = BA rezulta
JA (P 1 BP ) = (P 1 BP )JA
din care rezult
a c
a matricea P 1 BP este diagonala si n plus nilpotenta, deci
P 1 BP = 0 B = 0.
118
Reciproc, vom ar
ata c
a dac
a A are o valoare proprie multipla, atunci exista o matrice
nilpotenta nenul
a B cu care A comut
a. Fie JA = P 1 AP forma canonica Jordan a matricei
A,
JA = diag[J1 , J2 , . . . , Jk ]
n care blocul Jordan J1 are dimensiunea 2. Consideram blocul Jordan B1 de aceeasi
dimensiune cu J1 , cu zero pe diagonala si construim matricea
B 0 = diag[B1 , B2 , . . . , Bk ]
n care B2 = . . . = Bk = 0. Observ
am ca
JA B 0 = B 0 JA P 1 AP B 0 = B 0 P 1 AP
A (P B 0 P 1 ) = (P B 0 P 1 )A
iar matricea B = P B 0 P 1 este nilpotenta si nenula.
Problema 3.58 Fie A, B, C, D Mn (R) astfel ca matricele AB t si CDt sa fie simetrice
si ADt BC t = In . S
a se arate c
a At D C t B = In .
Putnam, 1986
Solutie. Din conditiile date prin transpunere obtinem:
AB t = BAt ,
CDt = DC t
si DAt CB t = In
care pot fi scrise sub forma

In 0
Dt B t
A B
=
= I2n
0 In
C t At
C D

M N = I2n N M = I2n

In 0
A B
Dt B t
=
0 In
C D
C t At
C t B + At D = In .
A B
Problema 3.59 Fie A, B, C, D Mn (C) astfel ca matricea M =
sa fie inC D
E F
versabila si not
am M 1 =
, cu E, F, G, H Mn (C).
G H
Sa se arate c
a det M det H = det A.
IMC, 1997
Solutie. In egalitatea

se trece la determinanti.
A B
C D

In F
A 0
=
0 H
C In
119
Problema 3.60 Fie A, B, C Mn (C) cu A inversabila. Sa se arate ca
A B
t 1
det
= det A det(C B A B).
Bt C
Concurs Rusia, 2004
Solutie. In egalitatea:

A B
Bt C

=
In
0
B t A1 In

A
0
In A1 B
0 C B t A1 B
0
In
se trece la determinanti.
Problema 3.61 Fie A M4,2 (R) si B M2,4 (R) astfel ca
1
0 1 0
0
1
0 1
AB =
.
1
0
1 0
0 1 0
1
Sa se determine BA.
IMC, 2004

Solutie. Fie A =
A1
A2

,B=

B1 B2 , cu A1 , A2 , B1 , B2 M2 (R).
Avem

AB =
I2 I2
I2 I2

=
A1
A2
B1 B2

=
A1 B1 B1 B2
A2 B1 A2 B2
deci
A1 B 1 = A2 B 2 = I 2
si A1 B2 = A2 B1 = I2 .
1
Astfel B1 = A1
si A2 = B21 = A1 , deci
1 , B2 = A2
BA =
B1 B2
A1
A2

= B1 A1 + B2 A2 = 2I2 =
2 0
0 2

.
Problema 3.62 Fie A, B M2 (R) avand valorile proprii 1 si 3, respectiv 2 si 4. Pot fi

valorile proprii ale matricei A + B 5 si 6? Dar 1 si 9?
Concurs Rusia
120
Solutie. Avem Tr A = 1 + 3 = 4, Tr B = 2 + 4 = 6 si Tr (A + B) = Tr A + Tr B
5 + 6 = 4 + 6 fals, deci n primul caz r
aspunsul este negativ.
In cazul al doilea Teorema Cayley-Hamilton pentru A, B si A + B da:
A2 4A + 3I2 = 0 (A 2I2 )2 = I2
B 2 6B + 8I2 = 0 (A 3I2 )2 = I2
(A + B)2 10(A + B) + 5I2 = 0 (A + B 5I2 )2 = 16I2
Notam A 2I2 = X, B 3I2 = Y obtinem relatiile
X 2 = Y 2 = I2 si (X + Y )2 = 16I2 X 2 + Y 2 + XY + Y X = 16I2
XY + Y X = 14I2
()
In () nmultim cu X la dreapta si obtinem

Y + XY X = 14X
nmultim cu Y la st
anga si obtinem
X + XY X = 14Y
Prin scadere rezult
a X = Y si atunci (X + Y )2 = 4I2 6= 16I2 , deci nici acest caz nu
poate exista.
Problema 3.63 Fie A M3 (C) cu det A = 1, Tr A = Tr A1 = 0. Sa se arate ca A3 = In .
Iran
Solutie. Fie 1 , 2 , 3 valorile proprii ale lui A. Avem:
1 2 3 = 1,
1 + 2 + 3 = 0,
S1 = 0,
S2 = 0,
1
1
1
+
+
=0
1 2 3
S3 = 1 fA (x) = x3 1
si din Teorema Cayley-Hamilton rezulta A3 = I3 .

Problema 3.64 Fie A, B Mn (C) astfel ca AB + A + B = 0. Sa se arate ca AB = BA.
IMC, 2003
Solutie. Avem AB + A + B + In = In
(A + In )(B + In ) = In (B + In )(A + In ) = In
BA + A + B = 0 AB = BA.
Observatie. Analog dac
a AB = A + B atunci AB = BA.
Problema 3.65 Fie A, B Mn (R) astfel ca A2 + B 2 = AB si matricea AB BA este
inversabila. S
a se arate c
a n este divizibil cu 3.
121
IMC, 1997
1 + i 3
Solutie. Fie =
, r
ad
acina de ordin 3 a unitatii (3 = 1) si C = A + B.
2
Avem
CC = (A + B)(A + B) = A2 + BA + AB + B 2
= AB + BA + AB = (BA AB).
Deoarece det(CC) = det C det C = | det C|2 0 si pe de alta parte
det(CC) = n det(BA AB),
rezulta ca det(BA AB) = 0 sau n R n se divide cu 3.
Problema 3.66 Fie A, B, C Mn (C) cu A inversabila si (A B)C = BA1 . Sa se arate
ca C(A B) = A1 B.
IMC, 2009
Solutie. (A B)C = BA1 AC BC BA1 + AA1 = In
(A B)(C + A1 ) = In (C + A1 )(A B) = In C(A B) = A1 B.
Problema 3.67 Fie A1 , A2 , . . . , Ak Mn (R) astfel ca
A1 At1 + A2 At2 + . . . + An Atn = 0.
Sa se arate c
a A1 = A2 = . . . = An = 0.
Solutie. Consider

A = A1 A2 . . . Ak Mn,kn (R)
si conditia dat
a se scrie sub forma
AAt = 0 Tr (AAt ) = 0
n X
kn
X
|aij |2 = 0
i=1 j=1
aij = 0, i = 1, n, j = 1, kn, deci A = 0.

Problema 3.68 Fie A Mn (C) o matrice cu proprietatea ca pentru orice x Mn,1 (C)
exista Nx N astfel ca ANx x = 0. S
a se arate ca An = 0.
Solutie. Fie
E1 =
1
0
..
.
0
, E2 =
0
1
..
.
, . . . , En =
0
0
..
.
baza canonic
a si N = max{NE1 , NE2 , . . . , NEn }.
Avem:
AN E1 = AN E2 = . . . = AN En = 0 sau AN In = 0,
deci AN = 0 si din Teorema Cayley-Hamilton rezulta An = 0.
122
Problema 3.69 Fie A, B Mn (C) astfel ca A2 B + BA2 = 2ABA. Sa se arate ca exista

un numar natural k astfel ca (AB BA)k = 0.
IMC, 2009
Solutie. Dac
a not
am C = AB BA, atunci relatia data se scrie sub forma AC CA =
0 AC = CA.
Avem:
C m+1 = C m (AB BA) = A(C m B) (C m B)A,
deci Tr (C m+1 ) = 0, pentru orice m 0. Din Tr (C) = Tr (C 2 ) = . . . = Tr (C n ) = 0
rezulta ca toate valorile proprii ale matricei C sunt egale cu zero, polinomul caracteristic
este fC (x) = xn si din teorema Cayley-Hamilton rezulta C n = 0.
Problema 3.70 Fie A, B Mn (R) astfel ca AB BA = aA, unde a 6= 0.
a) Sa se arate c
a pentru orice k N avem Ak B BAk = akAk .
b) Sa se arate c
a An = 0.
IMC, 1994
Solutie. a) Prin inductie dup
a k, daca n relatia Ak B BAk = akAk nmultim cu A
obtinem:
Ak+1 B ABAk = akAk+1 .
Acum nlocuim AB cu BA + aA si obtinem:
Ak+1 B (BA + aA)Ak = akAk+1
Ak+1 B BAk+1 = a(k + 1)Ak+1 .
b) Trecand la urme n relatia de la a) obtinem:
Tr (akAk ) = Tr (Ak B) Tr (BAk ) = 0,
deci Tr (Ak ) = 0. Din Tr A = Tr A2 = . . . = Tr An = 0 rezulta ca toate valorile proprii
ale matricei A sunt egale cu zero. Polinomul caracteristic este fA (x) = xn si din teorema
Cayley-Hamilton rezult
a An = 0.
Problema 3.71 Fie A, B Mn (C) doua matrice pentru care exista numerele distincte
z0 , z1 , z2 , . . . , zn C astfel ca matricele Ck = A + zk B, k = 0, n sa fie nilpotente. Sa se
arate ca matricele A si B sunt nilpotente.
IMC, 1995
Solutie. O matrice X Mn (C) este nilpotenta daca si numai daca
X n = 0.
123
Consider
and matricea Z(z) = A + zB, avem ca
(A + zB)n = 0 pentru orice z {z0 , z1 , . . . , zn }.
Avem
(A + zB)n = An + zD1 + z 2 D2 + . . . + z n1 Dn1 + z n B n = 0
unde D1 , D2 , . . . , Dn1 Mn (C). Deoarece pe fiecare pozitie (i, j) polinomul se anuleaza
n n + 1 numere distincte, el este identic nul, deci n An si n B n elementele de pe orice
pozitie (i, j) sunt egale cu zero. Deci An = B n = 0.
Problema 3.72 Fie A Mn (R) astfel ca 3A3 = A2 + A + In . Sa se arate ca sirul Ak
converge la o matrice idempotent
a.
IMC, 2003
Solutie. Polinomul minimal al matricei A este divizor al polinomului f (x) = 3x3
x 1, care are trei r
ad
acini distincte. Rezulta ca matricea
A este diagonalizabila.
1 i 2
5
cu |2,3 | =
< 1. Astfel ca
Valorile proprii sunt 1 = 1 si 2,3 =
3
3

Ip 0
k
lim A =
=B
0 0
k
x2
unde p este num

arul valorilor proprii egale cu 1. Evident B 2 = B.
Problema 3.73 Fie A, B M2 (Z) astfel ca matricele A, A+B, A+2B, A+3B si A+4B
sa fie inversabile si inversele lor s
a fie n M2 (Z). Sa se arate ca A + 5B este inversabila si
(A + 5B)1 M2 (Z).
Putnam, 1994
Solutie. Consider
am polinomul de grad 2, fA,B (x) = det(A + xB) si observam ca
daca C M2 (Z), atunci C 1 M2 (Z) daca si numai daca det C {1, 1}.
Din conditiile date avem: fA,B (0), fA,B (1), fA,B (2), fA,B (3) si fA,B (4) sunt fiecare egale
cu 1 sau 1, cel putin trei din ele au aceeasi valoare. Din fA,B (i) = fA,B (j) = fA,B (k) si
gradfA,B 2 rezult
a c
a fA,B este constant (egal cu 1 sau cu 1), deci si fA,B (5) {1, 1},
adica matricea A + 5B este element inversabil n inelul M2 (Z).
Problema 3.74 Fie A, B M2 (R) astfel ca exista n 1 cu (AB BA)n = I2 . Sa se
arate ca n este par si c
a (AB BA)4 = I2 .
Putnam
124
Solutie. Fie C = AB BA cu Tr (C) = 0 deci

C 2 = det C I2 unde C =
a b
c a

.
Avem: C 2k = ( det C)k I2 si C 2k+1 = ( det C)k C 6= I2 .

Ramane c
a
( det C)k = 1 (a2 + bc)k = 1 a2 + bc {1, 1} C 4 = (1)2 I2 = I2 .
Problema 3.75 Fie A, B, C, D M2 (C) si notam [A, B] = AB BA. Sa se arate ca
exista C astfel ca
[A, B] [C, D] [C, D] [A, B] = I2 .
Putnam
Solutie. Avem Tr [A, B] = 0, deci exista C astfel ca
[A, B]2 = I2
( = det[A, B]).
Analog exist
a , C astfel ca
[C, D]2 = I2
si
[A, B] + [C, D]2 = I2 .
Rezulta
[A, B] [C, D] + [C, D] [A, B] = ([A, B] + [C, D])2 [A, B]2 [C, D]2
= ( )I2
deci = .
Problema 3.76 Fie A M3,2 (C), B M2,3 (C)
8 2
AB =
2 5
2 4
astfel ca
4
.
Sa se arate c
a BA = 9I2 .
Putnam
Solutie. Prin calcul (AB)2 = 9(AB) rang (AB)2 = rang (AB) = 2
rang A(BA)B = 2 rang (BA) 2
si cum BA M2 (C) rang (BA) = 2, deci BA este inversabila. Deci
(AB)2 = 9AB B(AB)2 A = 9BABA (BA)3 = 9(BA)2 BA = 9I2 .
125
Problema 3.77 Fie A Mn (R), A 6= 0 astfel ca aik ajk = akk aij pentru orice i, j, k =
1, n. Sa se arate c
a:
a) Tr A 6= 0.
b) At = A.
c) fA (x) = xn1 (x Tr A).
Iran
Solutie. Fie B = AAt = [bij ], avem
bij =
n
X
k=1
aik ajk =
n
X
akk aij = aij (Tr A)
k=1
B = (Tr A)A AAt = (Tr A)A
()
a) Daca prin absurd Tr A = 0 AAt = 0 Tr (AAt ) = 0 A = 0.

b) Din () prin transpunere
(AAt )t = (Tr A)At AAt = (Tr A)At A = At .
c) Este suficient s
a ar
at
am c
a rang A = 1 deci ca coloanele sunt proportionale. Din
Tr A 6= 0 rezult
a c
a exist
a akk 6= 0. Avem
Cj =
ajk
Ck .
akk
Problema 3.78 Fie A, B Mn (C) astfel ca rang (AB BA) = 1. Sa se arate ca (AB
BA)2 = 0.
IMC, 2000
Solutie. Matricea C = AB BA fiind de rang 1 are cel mult o valoare proprie nenula
si daca o not
am cu atunci Tr (C) = . Pe de alta parte Tr (C) = Tr (AB) Tr (BA) = 0,
deci = 0. Astfel c
a toate valorile proprii ale matricei C sunt egale cu zero. In plus n
forma canonic
a Jordan a matricei C exista un singur bloc de dimensiune 2 (n rest este
diagonala) si atunci JC2 = 0, deci C 2 = 0.
Problema 3.79 Fie A, B Mn (R) astfel ca Tr (AAt + BB t ) = Tr (AB + At B t ). Sa se
arate ca A = B t .
Putnam
Solutie. Tr (AAt + BB t ) = Tr (AAt ) + Tr (BB t )
= Tr (AAt ) + Tr (B t B) = Tr (AAt + B t B)
Tr (AB + At B t ) = Tr (AB) + Tr (At B t )
126
= Tr (AB) + Tr (B t At ) = Tr (AB + B t At ).
Relatia dat
a devine:
Tr (AAt + B t B) = Tr (AB + B t At )
Tr (AAt + B t B AB B t At ) = 0 Tr ((A B t )(At B)) = 0
Tr ((A B t )(A B t )t ) = 0 A B t = 0 A = B t
(din Tr (M M t ) = 0 rezult
a M = 0).
1
Problema 3.80 Fie A, B Mn (C). Sa se arate ca Tr (AB) Tr (AA + BB ).
2
Solutia 1. Avem
Tr (AB) = a11 b11 + a12 b21 + a13 b31 + . . . + a1n bn1 + a21 b12
+a22 b22 + . . . + a2n bn2 + . . . + an1 b1n + an2 b2n + . . . + ann bnn
(1) p
p
|a11 |2 + |a12 |2 + . . . + |ann |2 |b11 |2 + |b21 |2 + . . . + |bnn |2
p
= Tr (AA ) Tr (BB )
(2)
1
1
(Tr (AA ) + Tr (BB )) = Tr (AA + BB ).
2
2
In (1) am aplicat inegalitatea Cauchy-Schwarz, iar n (2) am aplicat inegalitatea mediilor.

Solutia 2. Fie B = C . Avem
Tr (AB) = Tr (AC ) = hA, Ci kAk kCk
p
p
p
p
= hA, Ai hC , C i = Tr (AA ) Tr (C C)
p
p
1
= Tr (AA ) Tr (BB ) (Tr (AA ) + Tr (BB )).
2
Problema 3.81 Fie A Mn (C) o matrice nesingulara cu coloanele A1 , A2 , . . . , An si
fie B Mn (C) cu coloanele A2 , A3 , . . . , An , 0. Sa se arate ca matricele C = BA1 si
D = A1 B au rangurile n 1 si toate valorile proprii sunt zero.
IMC, 1995
Solutie. Fie
J0 =
0
1
0
0
0
1
... ... ...
0
0
0
0
0
0
... 0
... 0
... ...
... 1
... 0
celula Jordan cu = 0 pe diagonal

a.
Se verific
a relatia B = AJ0 J0 = A1 B = D si C = BA1 = AJ0 A1 , deci
matricele C si J0 sunt asemenea iar J0 are rangul n 1 si toate valorile proprii egale cu
zero (la fel matricele C si D).
127
Problema 3.82 Fie m 2, n 2 numere naturale si a1 , a2 , . . . , am , am+1 numere

reale. Sa se arate c
a exist
a matricele A1 , A2 , . . . , Am Mn (R) astfel ca det A1 =
a1 , . . . , det Am = am si det(A1 + . . . + Am ) = am+1 .
Putnam
Solutie. Lu
am
a1 0
1 1
0
A1 =
,
..
.
0
1
a2 b
0 1
0
A2 =
,
..
.
0
1
ai
1
Ai =
,
..
.
1
i = 3, m
si avem det Ai = ai , i = 1, m
A1 + A2 + . . . + Am
s b
1 m
0
=
..
.
0
m
, unde s = a1 + a2 + . . . + am .
Dezvoltand cu regula lui Laplace dupa primele doua linii obtinem:

det(A1 + A2 + . . . + Am ) = mn2 (sm b).
Din conditia mn2 (sm b) = am+1 rezulta b = sm am+1 m2n .
Problema 3.83 Fie A Mn (R) astfel ca A3 = A. Sa se arate ca
rang A + rang (A In ) + rang (A + In ) = 2n.
Solutie. Ar
at
am mai nt
ai c
a matricea A este diagonalizabila. Daca J este unul
din blocurile diagonale din forma canonica Jordan avem J3 = J , ceea ce este fals daca
dimensiunea blocului J este 2. Valorile proprii ale matricei A verifica ecuatia 3 =
deci {0, 1, 1} si atunci forma canonica Jordan este
0n
Ip
JA =
Iq
si avem:
rang A = rang JA = p + q,
rang (A In ) = r + q
si
rang (A + In ) = r + p,
deci rang A + rang (A In ) + rang (A + In ) = 2(n + p + q) = 2n.
128
Problema 3.84 Fie A Mn ({1, 1}), n impar. Notam cu ai produsul elementelor de

pe linia i si cu bj produsul elementelor de pe coloana j. Sa se arate ca
n
X
ai +
i=1
n
X
bj 6= 0.
j=1
Iran
Solutie. Consider
am matricea Jn = [1] cu toate elementele egale cu 1 si avem
X
X
ai = bj = 1, i, j
ai +
bj = 2n = 4k + 2 (pentru n = 2k + 1).
Orice matrice A Mn ({1, 1}) se obtine nlocuind succesiv n Jn cate un 1 cu cate
un 1. La fiecare
si cate un bj n bj
Xastfel de modificare se schimba cate un ai n aiX
ai se m
areste sau se micsoreaza cu 2 si la fel
bj astfel ca suma
si astfel suma
X
X
A+B =
ai +
bj creste cu 4 sau scade cu 4 sau ramane la fel. Pornind de la suma
4k + 2 n final obtinem pentru orice A dat o suma de forma 4p + 2 6= 0.
Observatie. Pentru n par n = 2k (k impar) un contraexemplu este matricea
Hadamard

Jk Jk
H4k =
Jk Jk
cu a1 = . . . = ak = 1, ak+1 = . . . = a2k = 1, b1 = . . . = bk = 1, bk+1 = . . . = b2k = 1.
A2
Problema 3.85 Fie A Mn (C) astfel ca
= In si
n
X
aij = s, i = 1, n. Sa se
j=1
determine valorile posibile ale lui s.

Iran
Solutie. Not
am A2 = B = [bij ] si avem:
bij =
n
X
aik akj .
k=1
Avem
n
X
bij = n
i,j=1
n
X
n
X
i,j=1
k=1
!
aik akj
=n
n
n
n
X
X
X
aik akj = n
(a1k + . . . + ank )(ak1 + . . . + akn ) = n
|{z} |{z}
k=1
n
X
i,j=1 i
k=1
n
X
(a1k + . . . + ank )s = n
k=1
k=1
2
!
a1k
+ ... +
n
X
k=1
ns = n s = 1, deci s {1, 1}.

Observatie. s = 1 pentru A = In si s = 1 pentru A = In .
!!
ank
s=n
129
Problema 3.86 Fie A Mn (Z), det A 6= 0, astfel ca pentru orice k N exista Xk

Mn (Z) astfel ca Xkk = A. S
a se arate ca A = In .
bk este inversabila
Solutie. Pentru orice num
ar prim p care nu divide det A, matricea X
bk )k = Ibn ,
n Mn (Zp ) si dac
a lu
am k = |GLn (Zp )| avem din teorema lui Lagrange ca (X
b = Ibn A In (mod p). Rezulta ca toate elementele matricei A In sunt
deci A
divizibile cu p. Deoarece aceasta are loc pentru toate numerele prime p care nu divid det A
(o infinitate), rezult
a A In = 0, deci A = In .
Problema 3.87 Fie A, B, C, D Mn (C) astfel ca Ak C = DB k , pentru orice k N .
a) Sa se arate c
a dac
a A si B sunt inversabile, atunci C = D.
b) Daca matricele A si B nu au valori proprii comune, sa se arate ca ecuatia AX = XB
are doar solutia X = 0 iar ecuatia AY Y B = C are o singura solutie, pentru orice
C Mn (C).
Solutie. a) Fie fA , fB polinoamele caracteristice ale matricelor A si B si
g = fA fB =
m
X
aik xk + a0 , cu a0 = fA (0)fB (0) 6= 0.
k=1
Avem g(A) = g(B) = 0 deci

g(A)C = Dg(B)
Ak C + a0 C =
DB k + a0 D C = D.
b) Fie X o solutie a ecuatiei AX = XB (exista cel putin solutia banala). Prin inductie
Ak X = XB k , k N
fA (A)X = XfA (B) XfA (B) = 0.
Daca valorile proprii ale lui A sunt 1 , 2 , . . . , n atunci
fA (x) = (x 1 ) . . . (x n ),
fA (B) = (B 1 I) . . . (B n I)
si det(B i I) 6= 0 fA (B) este inversabila si atunci X = 0.

Consider
am ecuatia AY Y B = C ca sistem de n2 ecuatii liniare cu n2 necunoscute
(elementele matricei Y ). Matricea sistemului este aceeasi cu a sistemului AX XB = 0
care am vazut c
a are doar solutie unica. Atunci si sistemul neomogen are doar solutie
unica.
Problema 3.88 Fie A = [aij ]i=1,m o matrice cu elementele numere pozitive. Numim
j=1,n
transformare nlocuirea tuturor elementelor de pe o linie sau de pe o coloana cu inversele

lor. Sa se arate c
a putem efectua o succesiune de transformari care modifica matricea
A n matricea B cu proprietatea c
a produsul tuturor elementelor de pe fiecare linie si de
pe fiecare coloan
a este cel putin 1.
130
Solutie. Dac
a C este o matrice obtinuta prin transformari din A, atunci cij = aij sau
1
cij =
, deci num
arul matricelor ce pot fi obtinute din A este finit (maxim 2mn ). Fie
aij
B matricea pentru care produsul tuturor elementelor este maxim (dintre toate matricele
obtinute prin transform
ari succesive din A). Aratam ca B are proprietatea ceruta. Daca
de exemplu, prin absurd ar exista o linie sau coloana cu produsul elementelor mai mic ca
1, facem n ea transformarea care inverseaza elementele acestei linii sau coloane si obtinem
o matrice B1 n care produsul elementelor este strict mai mare (contradictie cu alegerea
matricei B).
Problema 3.89 Fie A Mn (C) o matrice cu proprietatea
S(A) = S(A2 ) = = S(An ) = 0,
unde S(Ak ) este suma tuturor elementelor matricei Ak , k = 1, n.
Sa se arate c
a:
a) Determinantul matricei A este egal cu zero.
b) S(Ak ) = 0, pentru orice k N .
c) Sa se dea exemplu de matrice nenula A cu proprietatea din enunt.
Solutie. Din teorema Cayley-Hamilton scriem relatia
An 1 An1 + 2 An2 + (1)n1 n1 A + (1)n det A In = 0
a) Aplicam n (2) functia S si obtinem
S(An ) 1 S(An1 ) + + (1)n1 n1 S(A) + (1)n det A n = 0
si din ipotez
a rezult
a det A = 0.
b) Inmultim n (1) cu A si apoi aplicam S, obtinem S(An+1 ) = 0.
Inmultim n (1) cu A2 si apoi aplic
am S, obtinem S(An+2 ) = 0.
Prin inductie rezult
a S(An+k ) = 0, k N.
c) Fie x1 , x2 , . . . , xn R cu x1 + x2 + + xn = 0 si
X=
x1
x2
..
.
6= 0.
xn
Definim A = XX t si avem
S(A) = (x1 + x2 + + xn )2 = 0.
A2 = XX t XX t = (x21 + x22 + + x2n )A, deci S(A2 ) = 0
Ak = (x21 + x22 + + x2n )k1 A, deci S(Ak ) = 0, k N .
(1)
131
Problema 3.90 Fie U = {z C | |z| = 1} si A, B Mn (C) astfel ca det B 6= 0,

AB = BA si det(A + zB) U pentru orice z U . Sa se arate ca det B U si An = 0.
Solutie. Functia f (z) = det(A + zB) = a0 + a1 z + a2 z 2 + + an z n este polinomiala
de grad n (an = det B 6= 0).
Conditia det(A + zB) U pentru orice z U se scrie f (z)(f (z)) = 1, pentru orice z
1
cu z = . Avem
z
(a0 + a1 z + a2 z 2 + + an z n )(a0 + a1 z + a2 z 2 + + an z n ) = 1
(a0 + a1 z + a2 z 2 + + an z n )(a0 z n + a1 z n1 + a2 z n2 + + an ) = z n .
Ultima egalitate av
and loc pentru o infinitate de valori ale lui z, ea este identitate de
polinoame. Prin identificarea coeficientilor obtinem succesiv:
a0 an = 0, an 6= 0 a0 = 0
a1 an = 0 a1 = 0, a2 an = 0 a2 = 0, . . . , an1 an = 0 an1 = 0 si
an an = 1 | det B| = 1 det B U.
In concluzie
f (z) = an z n det(A + zB) = det B z n
det[B(B 1 A + zIn )] = det B z n det B det(B 1 A + zIn ) = det B z n
det(B 1 A + zIn ) = z n h(z) = z n ,
unde h este polinomul caracteristic al matricei C = B 1 A. Conform teoremei CayleyHamilton
(B 1 A)n = 0 (B 1 A)n = 0 (B 1 )n An = 0 An = 0
Observatie. Conditia AB = BA este necesara dupa cum se vede din urmatorul exemplu:
0
1
0
0
1
1 ... 0
A=
, B =
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0
1
0
1 0
AB 6= BA
n+1 n
det(A + zB) = (1)
z ;
| det(A + zB)| = 1, deci |z| = 1 dar An = A 6= 0.
Problema 3.91 Fie A o matrice de ordin 2n, n 1, cu elementele numere naturale si cu

proprietatea:
(P): pentru orice dou
a linii Li , Lj cu i 6= j, suma lor Li +Lj contine n elemente numere
pare si n elemente numere impare.
a) Sa se arate c
a pentru orice dou
a coloane Ci si Ci cu i 6= j, suma lor Ci + Cj contine
n elemente numere pare si n elemente numere impare.
b) Sa se arate c
a pentru orice k 1 exista matrice de ordin 2k cu proprietatea (P ).
132
Solutie. a) Asociem matricei A = [aij ], matricea B = [bij ] n care bij = 1 daca aij
este numar par si bij = 1 dac
a aij este numar impar (bij = (1)aij ).
Observam c
a matricea A are proprietatea (P) daca si numai daca produsul oricaror
2n
X
doua linii L0i si L0j din matricea B contine n de 1 si n de 1, adica
bik bjk = 0.
k=1
Deoarece
2n
X
(bik )2 = 2n, i = 1, 2n rezulta ca A are proprietatea (P) daca si numai daca
k=1
B B t = 2n I2n . Evident avem si B t B = 2nI2n , relatie care reinterpretata da aceleasi

conditii asupra coloanelor matricei B, respectiv asupra coloanelor matricei A.
b) Definim

B2k B2k
1 1
B2 =
si B2k+1 =
, k 1,
1 1
B2k B2k
respectiv

A2 =
1 1
0 1

si A2k+1 =
A2k
A2k
A2k
A2k

, k 1,
unde [aij ] = [aij ] si 1 = 0, 0 = 1.

Observatie. Se poate pune urm
atoarea problema: care sunt numerele naturale n pentru care exist
a A de dimensiune 2n cu proprietatea (P)?
Nu stim raspunsul, dar credem c
a sunt numai numerele de forma n = 2k , k N.
Problema 3.92 Cu numerele reale a1 , a2 , . . . , an ; b1 , b2 , . . . , bn definim matricele patratice
de ordin n: A = [aij ], B = [bij ], unde aij = ai bj si
1 daca aij 0
bij =
,
0 daca aij < 0
i, j = 1, n.
Fie C = [cij ] o matrice cu elementele 0 sau 1 si cu proprietatea

n
X
bij =
j=1
n
X
cij , i = 1, n si
j=1
n
X
bij =
i=1
n
X
cij , j = 1, n.
i=1
a) Sa se arate c
a
n
X
aij (bij cij ) = 0 si
B = C.
i,j=1
b) In ce conditii matricea B este inversabila?

SEEMOUS, 2009
Solutie. a)
n
X
i,j=1
aij (bij cij ) =
n
X
i=1
ai
n
X
j=1
bij
n
X
j=1
cij
n
X
j=1
bj
n
X
i=1
bij
n
X
i=1
!
cij
=0
133
Analizam semnul termenului

aij (bij cij ) = (ai bj )(bij cij ).
(1)
Daca ai bj atunci aij 0, bij = 1 si cij {0, 1}, deci aij (bij cij ) 0.
Daca ai < bj atunci aij > 0, bij = 0 si cij {0, 1}, deci aij (bij cij ) 0.
Din (1) si din aij (bij cij ) 0, i, j = 1, n rezulta aij (bij cij ) = 0, i, j = 1, n.
Daca aij 6= 0 bij = cij .
Daca bij = 0 aij < 0 (aij 6= 0) bij = cij = 0.
n
n
X
X
Deci bij cij , i, j = 1, n si din conditiile date
bij =
cij , rezulta bij =
i,j=1
i,j=1
cij , i, j = 1, n.
b) Putem considera c
a numerele sunt ordonate a1 a2 an si b1 b2 bn ,
deoarece reordonarea numerelor a1 , a2 , . . . , an revine la permutarea liniilor matricei B iar
reordonarea numerelor b1 , b2 , . . . , bn revine la permutarea coloanelor matricei B.
Daca exist
a ai si ai+1 ntre care nu se afla nici un bj atunci liniile Li si Li+1 sunt egale
(matricea B este neinversabil
a). Dac
a exista bi si bi+1 ntre care nu se afla nici un aj atunci
coloanele ci si ci+1 sunt egale.
In concluzie numerele b1 , b2 , . . . , bn separa numerele a1 , a2 , . . . , an . Daca a1 este cel mai
mic numar atunci prima linie are toate elementele zero. Deci cel mai mic este b1 si avem
conditia b1 a1 < b2 a2 < < bn an pentru care matricea B este
1
0
0 ... 0
1
1
0 ... 0
1
1 ... 0
B= 1
, inversabila.
... ... ... ... ...
1
1
1 ... 1
Concluzie: bi1 aj1 < bi2 aj2 < < bin ajn , unde i1 , . . . , in si j1 , . . . , jn sunt
permutari ale multimii {1, 2, . . . , n}.
Problema 3.93 S
a se determine rangul maxim si rangul minim al unei matrice A
Mn (R) ale c
arei elemente sunt numerele 1, 2, . . . , n2 .
IMC, 2007
Solutie. Rangul maxim este n. Un exemplu este o matrice n care sub diagonala
toate numerele sunt pare, pe diagonal
a sunt numai numere impare iar deasupra diagonalei
celelalte elemente. Valoarea determinantului este impara (trecand n Z2 ), deci nenula.
Rangul minim este 2: putem rearanja liniile si coloanele astfel ca 1 = a11 < a12 < . . . <
a1n si a11 < a21 < . . . < an1 astfel c
a a1n n si an1 n, cel putin una din inegalitati fiind
stricta. Minorul

a11 a1n

= a11 ann a1n an1 < 1 n2 n2 = 0
=
an1 ann
deci 6= 0.
Matricea A = [aij ]i,j=1,n cu aij = n(i 1) + j are rangul 2, orice linie este o combinatie
liniara a liniilor [1, 2, . . . , n] si [1, 1, . . . , 1].
134
Problema 3.94 a) Fie A Mn (R), n 2 o matrice simetrica, inversabila, cu elemente

pozitive. Sa se arate c
a num
arul elementelor egale cu zero n matricea A1 este cel mult
n2 2n.
b) Sa se dea un exemplu de matrice A simetrica si inversabila pentru care matricea
inversa A1 are n2 2n elemente egale cu zero.
IMC, 1994
Solutie. a) Fie B = A1 = [bij ]i,j=1,n .
n
X
Din AB = In obtinem
aik bkj = 0, pentru orice i 6= j si cum matricea A are toate
i=0
elementele pozitive rezult

a c
a pentru orice i = 1, n fixat, exista cel putin un bkj > 0 si un
bk0 j < 0, deci pe orice coloan
a a matricei B avem cel putin doua elemente nenule. In total
avem cel putin 2n elemente nenule n A1 , deci cel mult n2 2n elemente egale cu zero.
b) Luam
1 1 1 ... 1
1 2 2 ... 2
A = 1 2 1 ... 1 ,
. . .
.. .. ..
1 2 1

si prin transform
ari elementare n matricea A In obtinem ca A1 = B cu elementele
nenule:
pentru i = j = 1
2
(1)n pentru i = j = n
bij =
(1)k pentru i = k, j = k + 1 sau i = k + 1, j = k.

In total B are 2n 2 + 2 = 2n elemente nenule.
Problema 3.95 Fie A, B Mm,n (C). Sa se arate ca rang B rang A daca si numai
daca exista matricele Q Mm (C) inversabila si M Mn (C) astfel ca
B = QAM.
Solutie. Evident c
a rang B = rang (QAM ) rang A.
Ramane s
a ar
at
am c
a orice matrice B de rang rang A se poate pune sub forma
B = QAM . Fie rang A = k si fie B o matrice de rang p k. Consideram forma canonica
de rang a matricei B:

Ip 0
B=
0 0
si forma canonic
a a matricei A:

A=
si se verifica relatia B = AB.
Ik 0
0 0
135
Cum B = Q1 BP1 , A = Q2 AP2 , cu Q1 , Q2 GLm (C), P1 , P2 GLn (C) rezulta

Q1 BP1 = Q2 AP2 B
1
B = (Q1
1 Q2 )A(P2 BP1 ) = QAM.
Problema 3.96 Fie G = {A1 , A2 , . . . , Ak } Mn (R) astfel ca (G, ) sa fie un grup si

k
n
X
X
Tr (Ai ) = 0. S
a se arate c
a
Ai = 0.
i=1
i=1
Putnam, 1985
Solutie. Pentru orice j = 1, k fixat avem:
Aj G = G {Aj A1 , . . . , Aj Ak } = {A1 , . . . , Ak }.
Sumam si not
am S = A1 + . . . + Ak si obtinem
Aj S = S,
j = 1, k.
Sumam din nou si obtinem S 2 = kS.

Valorile proprii ale matricei S nu pot fi decat radacini ale polinomului x2 = kx = 0
deci S {0, k}. Din conditia Tr (S) = 0, suma acestor valori proprii trebuie sa fie zero
deci toate valorile proprii sunt 0. Matricea S kIn are toate valorile proprii egale cu k,
deci nenule si atunci S kIn este inversabila. Din S(S kIn ) = 0 rezulta S = 0.
Problema 3.97 Fie A GLn (C) astfel ca AA = In . Sa se arate ca exista B GLn (C)
astfel ca A = B 1 B.
IMC, 2002
Solutie. Vom c
auta matricea B sub forma B = A + In cu , C.
Avem:
A = B 1 B BA = B (A + In )A = A + In
AA = A = A + In In + A = A + In .
Daca luam = relatia are loc, deci
B = A + In ,
C.
Mai trebuie pus

a conditia det B 6= 0.
Avem

det B = det(A + In ) = det A + In .
Este suficient s
a alegem un numar C diferit de 1 , 2 , . . . , n , unde
1 , 2 , . . . , n sunt valorile proprii ale matricei A.
136
a11 a12
Problema 3.98 Fie matricea A = a21 a22 si b =
a31 a32
proprietatea
a ecuatia AX = b admite o solutie. Sa se arate
b1
b2
un vector coloana cu
b3
ca exista un vector coloana
c1
c=
at ecuatia
c2 astfel nc
c3
a
a
b
11 12 1
a
21 a22 b2 Y = c
a31 a32 b3
(3.1)
sa nu aiba nici o solutie.

First Internet Mathematics Olympiad Ariel, 2 ianuarie 2008
a cu C1 si C2 coloanele matricei A, A = [C1 C2 ] .
Solutie. Varianta I. Se noteaz
Faptul c
a ecuat
ia AX = b admite o solutie este echivalent cu
x1
[C1 C2 ]
= b b = x1 C1 + x2 C2 b Span {C1 , C2 } .
x2
3
Dar dim
R Span {C1 , C2 } 2 si rezulta ca exista c R \ Span {C1 , C2 } pentru care
a11 a12 b1
sistemul a21 a22 b2 Y = c nu are solutie.
a31 a32 b3
Varianta II. Deoarece sistemul AX = b are solutie, rezulta ca determinantul caracteristic estenul, deci
a11 a12 b1
rang a21 a22 b2 2.
a31 a32 b3
Conform teoremei lui Kronecker-Cappelli sistemul (3.1) este compatibil daca si numai
daca rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse. Rezulta ca pentru ca
sistemul
sa fie incompatibil trebuie
ca
a11 a12 b1 c1
a11 a12 b1
rang a21 a22 b2 c2 6= rang a21 a22 b2 .
a31 a32 b3 c3
a31 a32 b3
Evident c
a se poate g
asi un vector c astfel ncat sa avem conditia satisfacuta.
Problema 3.99 Fie matricele A, B Mn (R) care satisfac conditiile:
A 6= B, AB = BA si A2 = B 2 .
Sa se demonstreze c
a matricea A + B este singulara.
First Internet Mathematics Olympiad Ariel, 2 ianuarie 2008
137
Solutie. Datorit
a conditiei AB = BA se poate scrie A2 B 2 = (A B) (A + B) = On .
Daca A + B ar fi nesingular
a, atunci exista (A + B)1 .
2
Se nmulteste relatia A B 2 = On la dreapta cu (A + B)1 .
Rezulta c
a A B = On A = B, n contradictie cu ipoteza.
Problema 3.100 Fie A Mn (R) si se defineste
1 3
1
1
1
A + A5 A7 + A9
3!
5!
7!
9!
sin A = A
(3.2)
(a) Sa se demonstreze c
a dac
a A este o matrice simetrica, atunci toate elementele matricei
sin A apartin intervalului [1, 1].
(b) Este afirmatia adev
arat
a si pentru matrice nesimetrice?
Second Internet Mathematics Olympiad Ariel, 19 Mai 2008

Solutie. Dac
a se consider
a o norm
a matriceala | . |, are loc proprietatea Ak |A|k .
Dar

X
(1)n1 2n+1 X (1)n1 2n+1 X (1)n1

A
A
|A|2n+1

(2n + 1)!
(2n + 1)!
(2n + 1)!
n=1
n=1
n=1
care este o serie numeric

a convergent
a. De aici rezulta convergenta seriei (3.2).
(a) Daca A este simetric
a, atunci matricea este ortogonal asemenea cu o matrice diagonala.
Fie P Mn (R), P 1 = P t , A = P DP t .

Atunci sin A = P D 3!1 D3 + 5!1 D5 7!1 D7 + 9!1 D9 ... P t = P (sin D) P t ,
sin D =
sin 1
0
sin 2
..
..
..
.
.
.
0
0
0
0
..
.
sin n
unde 1 , . . . , n sunt valorile proprii ale matricei A. Pe diagonala lui sin D elementele sunt
mai mici sau egale cu 1. Dac
a un vector se nmulteste cu o matrice ortogonala, lungimea
vectorului nu se modific
a.
Se presupune c
a matricea sin A ar avea un element mai mare decat 1. Prin nmultire
matricei cu un vector al bazei canonice convenabil ales se obtine un vector de lungime mai
mare ca 1. Ceeace este ncontradictie cu cele afirmate mai sus.
0 1
(b) Fie A =
nesimetrica. Atunci
1 0

0 1
0 1
1 0
A2 =
=
= I
1 0
1 0
0 1

1 0
0 1
0 1
A3 =
=
= A
0 1
1 0
1 0
A5 = A2 A3 = A

Deci sin A = A 1 + 3!1 + 5!1 + 7!1 + 9!1 + ...
care are elemente mai mari ca 1.
138
Problema 3.101 Fie A M2008 (R). Toate elementele matricei sunt 0 sau 1. Se presupune ca orice dou
a linii difer
a ntre ele prin jumatate din pozitii. Sa se demonstreze ca
orice doua coloane difer
a ntre ele prin jumatate din pozitii.
Second Internet Mathematics Olympiad Ariel, 19 Mai 2008
Solutie. F
ar
a a schimba sensul problemei se poate presupune ca elementele matricei
A sunt 1 si 1. Se observ
ac
a orice doua linii din matrice sunt ortogonale. Daca se mpart
elementele matricei prin 2008, atunci liniile matricei vor forma o baza ortonormata.
Rezulta ca matricea este ortogonal
a, deci si coloanele vor forma o baza ortonormata. Prin
urmare n matricea initial
a orice dou
a coloane difera ntre ele prin jumatate din pozitii.
Problema 3.102 S
a se demonstreze ca daca X Mn (R) cu Tr X = 0, atunci exista
doua matrice A, B Mn (R) astfel nc
at X = AB BA.
Internet Mathematics Olympiad Individual Contest, 17 Noiembrie 2008
Solutie. Varianta I.
Se poate considera forma Jordan a lui X. Structura lui X va fi: pe diagonala principala
si deasupra diagonalei principale, eventual, elemente diferite de zero si Tr X = 0.
Se consider
a matricea A ca fiind matricea cu 1 deasupra diagonalei principale si 0 n
rest. Se observ
a c
a pentru orice matrice B, produsul AB este matricea B din care s-a
taiat linia nt
ai si s-a ad
augat o linie egala cu 0; produsul BA este matricea B n care s-a
introdus o coloan
a nul
a si s-a t
aiat ultima coloana.
Presupunem c
a B are pe diagonala principala elementele b1 , b2 , . . . , bn si sub diagonala
principal
a
c
,
c
,
.
1 2 . . , cn1 .
b1
0
0
0
0
c1 b2
0
0
0
c2 b3
0
0
B=
0
.

0
0
0 cn1 bn
AB BA =

0
b1
0
c1 b2
0
0
0
c1 b2
c2 b3
0
0 0

0
0
0 cn1 bn 0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
c1 b2 b1
0
0
0
0 c2 c1 b3 b2
0
0
0
0
0
cn1 cn2 bn bn1
0
0
0
0
cn1
0
0
0
0
cn2 bn1
0
cn1
Se observ
a c
a Tr (AB BA) = 0 iar determinarea lui (bi )i=1,n se reduce la un sistem
de n 1 ecuatii cu n necunoscute care ntodeauna este compatibil (rangul matricei este
n 1).
139
Daca se consider
a o matrice oarecare, care admite o forma Jordan si daca P este
matricea modal
a se observ
a c
a

P XP 1 = P ABP 1 P BAP 1 = P AP 1 P BP 1 P BP 1 P AP 1 ,
de unde rezult
a concluzia.
Varianta II.
Fie subspatiile vectoriale S = Span{AB BA : A, B Mn (R)}, U = {X Mn (R) :
Tr (X) = 0}.
Se demonstreaz
a c
a S = U si de aici rezulta solutia problemei propuse.
Se observ
a c
a dac
a X S atunci exista (Ai )i=1,k , (Bi )i=1,k Mn (R) , (ci )i=1,k R
k
P
ci (Ai Bi Bi Ai ). Rezulta, folosind proprietatile urmei, ca
astfel ncat X =
i=1
k
k
X
X
Tr (X) = Tr (
ci (Ai Bi Bi Ai )) =
ci Tr (Ai Bi Bi Ai ) = 0.
i=1
i=1
Asadar S U.
Pentru a ar
ata cealalt
a incluziune se defineste aplicatia liniara Tr : Mn (R) R.
Din Teorema rangului avem c
a dim Mn (R) = dim(Ker Tr ) + dim(rang Tr ), deci
dim(Ker Tr ) = n2 1.
Rezulta dim U = n2 1 si dim S n2 1.
Se demonstreaz
a c
a dim S = n2 1. Pentru aceasta se pune n evidenta n S un sistem
2
de n 1 vectori liniar independenti.
Fie matricea Eij Mn (R) cu elementul de pe pozitia (i, j) egal cu 1 si zero n rest.
Pentru i 6= j, Eij = Eik Ekj Ekj Eik , deci Eij S. Pentru j > 1, E11 Ejj = Ej1 E1j
E1j Ej1 , deci E11 Ejj S si se demonstreaza ca sistemul de n2 1 vectori astfel construit
este liniar independent.
Problema 3.103 S
a se g
aseasc
a toate numerele naturale n astfel ncat ecuatia
(a21 + a22 + + a2n )(b21 + b22 + + b2n ) (a1 b1 + a2 b2 + + an bn )2 = n + 1
sa fie satisfacut
a pentru orice numere naturale a1 , a2 , . . . , an , b1 , b2 , . . . , bn .
Third Internet Mathematics Olympiad for Students, 18 Decembrie 2008
Solutie. Se observ
a
a c

a21 + a22 + ... + a2n b21 + b22 + ... + b2n (a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn )2 =
n P
n
n
P
P
P
P
=
a2i b2j
a2i b2i
2ai bi aj bj =
(ai bj aj bi )2 .
i=1 j=1
i=1
1i<jn
1i<jn

ai
Se consider
a vectorii vi =
, i = 1, n. Fiecare pereche de vectori nenuli, daca
bi
vectorii sunt coliniari, nu contribuie la suma, iar daca vectorii nu sunt coliniari contribuie
printr-un num
ar natural pozitiv.
Daca toti vectorii sunt coliniari, rezultatul este zero.
Se presupune c
a nu toti vectorii sunt coliniari. Se considera un vector v0 si k vectori
coliniari cu v0 iar n k vectori necoliniari cu v0 . Fiecare pereche formata dintr-un vector
din cei k vectori si un vector din cei n k vectori contribuie la suma cu cel putin valoarea
1, deci suma total
a va avea valoarea cel putin k(n k).
140
k(nk) poate fi privit

a ca ecuatia unei parabole n k, valorile expresiei k(nk) trebuie
sa fie pozitive, valoarea 0 este luat
a pentru k = 0 sau k = n. Valoarea minima trebuie sa
fie mai mare strict dec
at zero, ea poate fi luata pentru k = 1 sau k = n 1. Atunci valoare
minima este n 1.
Se consider
a cazurile:
a) k(n k) = n 1
Aceasta se nt
ampl
a dac
a k = 1 si respectiv k = n 1. Fiecare pereche de vectori poate
influenta suma cu valoarea 1, dac
a ar influenta cu 4 sau mai mult, suma va creste cu 3 si
va deveni n + 2. Astfel, deoarece r
aspunsul nu este n 1 rezulta ca printre cei n 1 vectori
trebuie sa existe vectori necoliniari. Atunci contributia celor n 1 vectori va fi cel putin
n 2 si astfel valoarea va fi m
acar 2n 3 n 1, deci n 4.
b) k(n k) 6= n 1
Se consider
a valori minime nenule, ele vor fi luate n k = 1 si respectiv k = n 1, care
contrazic k(n k) 6= n 1. Valorile acceptate vor fi k = 2 si k = n 2, valoarea minima
fiind 2 (n 2) . Rezult
a c
a 2 (n 2)
n 5.

n
1, deci

1
1
1
1
1
Exemplu de 5 vectori, n = 5 :
.
,
,
,
,
2
2
1
1
1
Sunt trei vectori coliniari si alti doi vectori coliniari, toti cei cinci vectori nefiind coliniari, P
astfel nc
at obtinem 6 perechi necoliniare.
(ai bj aj bi )2 = 6.
1i<j5

2
2
1
1
.
,
,
,
Exemplu de 4 vectori, n = 4 :
3
3
2
1
P
(ai bj aj bi )2 = 5.
1i<j4
Problema 3.104 Fie A, B Mn (R) cu proprietatea ca ABA = BAB. Sa se demonstreze

ca una din urm
atoarele conditii este satisfacuta:
(a) una dintre matrice este singular
a,
(b) matricele A si B au acelasi determinant.
Fourth Internet Mathematics Olympiad for Students, 14 Mai 2009
Solutie. Se aplic
a determinantul ambilor membri si se obtine
(det A)2 det B = (det B)2 det A (det A) (det B) (det A det B) = 0,
de unde rezult
a concluzia.
Problema 3.105 Fie A, B M2 (C) doua matrice nenule. Sa se demonstreze ca exista o
matrice C M2 (C) astfel nc
at ACB 6= 0.
Fifth Internet Mathematics Olympiad for Students, 17 Decembrie 2009
Solutie. Se stie c
a oric
arei matrice i corespunde o aplicatie liniara. Daca matricea
este nenula, aplicatia liniar
a nu este identic egala cu aplicatia nula. De asemenea, daca
aplicatia liniar
a nu este aplicatia nul
a, exista cel putin un vector care nu apartine nucleului
aplicatiei liniare si imaginea aplicatiei contine un vector nenul.
141
Se consider
a c
a cele trei matrice sunt matricele (de exemplu, n baza canonica) a trei
a trei aplicatii liniare, T, P si respectiv Q.
Se consider
a vectorul w
/ Ker T , T (w) 6= . Fie v Im Q. Rezulta ca exista u
astfel ncat Q(u) = v. Se defineste aplicatia liniara P astfel ncat P (v) = w. Rezulta ca
(T P Q)(u) = T (P (Q(u)) = T (P (v)) = T (w) 6= .
Problema 3.106 Liniile unui determinant corespunzator unei matrice patratice de ordin
3 sunt cifrele consecutive a unor numere formate din trei cifre, toate divizibile prin 17.
Demonstrati c
a determinantul se divide prin 17.
Sixth Internet Mathematics Olympiad for Students, 20 Mai 2010
Solutie. Se presupune c
a n scrierea determinantului pe prima coloana este scrisa cifra
sutelor, pe a doua cifra zecilor si pe a treia a unitatilor. Se nmulteste prima coloana cu
100, a doua cu 10 si se adun
a la ultima coloana. Valoarea determinantului nu se schimba
si elementele de pe ultima coloan
a sunt divizibile cu 17, deci determinantul se divide prin
17.
Problema 3.107 C
ate matrice p
atratice de ordin doi satisfac urmatoarele conditii:
(a) elementele matricelor iau valori n multimea {1, 0, 1},
(b) ridicand matricea la puterea 2010! se obtine matricea identitate.
Second Team Internet Mathematical Olympiad for Students, 14 Decembrie 2010
Solutie. Polinomul caracteristic al matricei A este x2 (Tr A)x + det A = 0.
Din conditia b) rezult
a c
a det A = 1 si valorile proprii ale matricei A sunt radacinile
complexe ale lui 1. Se observ
a c
a |Tr A| 2, deoarece elementele matricei nu depasesc
valoarea 1.
In continuare se analizeaz
a separat toate valorile posibile ale lui Tr A si det A.
Cazul 1. |Tr A| = 2. In acest caz ambele valori proprii sunt sau 1 sau 1. Matricea este
diagonalizabil
a deoarece, n caz contrar daca se ridica matricea la puterea n n coltul din
dreapta nu se poate obtine niciodat
a zero. Rezulta ca A = I2 . In acest caz exista doua
matrice care satisfac conditiile problemei.
Cazul 2. Tr A = 0, det A = 1. Valorile proprii ale matricei sunt 1. Pe diagonala
principala a matricei se pot pune:
- doi de zero,iar pe diagonala
secundar
a obligatoriu

doi de 1sau doide 1.
0 1
1 0
0 1
1 0
A=
, A2 =
, A=
, A2 =
,
1 0
0 1
1 0
0 1
deci A la orice putere par
a este I2 .
In acest caz sunt dou
a matrice care satisfac conditiile problemei.
- un 1 si un 1. Atunci pe diagonala secundara se pot pune un 1 si un 0, un 1 si un
0 sau doi de 0.

1 1
1 0
1 1
1
0
A =
, A =
, A =
, A =
, A =
0 1
1 1
0 1
1 1

1 0
.
0 1
La fel
142

A =

1 1
0 1

, A =
1 0
1 1

, A =
1 1
0
1

, A =
1 0
1 1

, A =
1 0
.
0 1
In toate situatiile de mai sus A la orice putere para este I2 .
In acest caz sunt 12 matrice.
Cazul 3. Tr A = 0, det A = 1. Valorile proprii ale matricei sunt i.
Daca pe diagonala principal
a a matricei se pune 1 si 1, atunci produsul elementelor
de pe diagonala secundar
a trebuie s
a fie 2, ceea ce este imposibil, conform conditiei a).
Daca pe diagonala principal
a avem 0, atunci numerele de pe diagonala secundara
trebuie s
a
fie
1
s
i
1.

0 1
1 0
0 1
1 0
4
4
A=
, A =
; A=
, A =
,
1 0
0 1
1 0
0 1
deci A la orice putere multiplu de 4 este I2 .
In acest caz sunt dou
a matrice care satisfac conditiile problemei.
Cazul 4. Tr A = 1. Polinomul caracteristiceste x2 + x+ det A = 0.
Daca det A = 1 x2 + x 1 = 0, x1,2 = 21 5 12 , 12 5 12 deci cazul nu se accepta
conform observatiei c
a valorile proprii ale matricei
adacinile complexe ale lui 1.
A sunt r
Daca det A = 1 x2 + x + 1 = 0, x1,2 = 12 i 3 21 , 12 i 3 12 . In acest caz matricele

se pot lua
de forma

1 1
1 1
0
1
0 1
A=
, A=
, A=
, A=
.
1 0
1
0
1 1
1 1
In toate aceste cazuri A3 = I2 . Deci sunt patru matrice.
Cazul 5. Tr A = 1. Conditiile sunt satisfacute de matricea A de la cazul 4.
In toate aceste cazuri A6 = I2 . Deci sunt patru matrice.
In total sunt 2 + 12 + 2 + 4 + 4 = 24 de matrice.
Problema 3.108 Fie matricele A, B Mn (R) care satisfac conditiile B = [bij ]i=1,m si
j=1,n
bij = 1 i = 1, n, j = 1, n, det A = det(A + B) = 1. Sa se calculeze det(A + 2011B).

Seventh Internet Mathematics Olympiad for Students, 15 Mai 2011
Solutie. Egalitatea
det(A + xB) =
n
Q
sgn (ai(i) + xbi(i) ) =
i=1
Sn
= detA + x
sgn a2(2) an(n) + + a1(1) a2(2) an1(n1)
Sn
rezulta din forma special

a a matricei B. (det(A + xB) se descompune ca o suma de
determinanti si toti minorii de ordin mai mare sau egal cu doi formati cu elementele
matricei
P B sunt nuli.) Cum det A = det(A + B) = 1 rezulta ca
sgn a2(2) an(n) + + a1(1) a2(2) an1(n1) = 0.
Sn
De aici concluzia det(A + 2011B) = 1.

Problema 3.109 Fie A Mn (C). Daca
|aii | >
n
X
j=1,j6=i
|aij | , i = 1, n,
143
atunci sa se arate c
a det A 6= 0.
Solutie. Se presupune det A = 0. Rezulta ca o coloana este combinatie liniara de
celelalte coloane. Se consider
a c1 v (1) + c2 v (2) + + cn v (n) = 0, unde v (i) sunt vectoriicoloana ai matricei A si m
acar un coeficient este 6= 0. Fie |ck | |ci | pentru i = 1, n.
Avem
c1
c2 (2)
cn (n)
v (k) = v (1)
v
v ,
ck
ck
ck
unde n dreapta, desigur, lipseste termenul cu v (k) . In coloana k, pe linia k se afla termenul
akk , pentru care avem
akk =
de unde rezult
a
c2
cn
c1
ak1
ak2
akn
ck
ck
ck

c1
c2
cn

|akk | |ak1 | + |ak2 | + + |akn |
ck
ck
ck
adica
|akk | |ak1 | + |ak2 | + + |akn |
unde, evident, n dreapta lipseste termenul |akk |.
Contradictie, deci detA 6= 0.
Problema 3.110 Fie A Mm,n (R), b Rm si x Rn . Dintre sistemele liniare
Ax = b si
(3.3)
At u = 0, bt u = c (c 6= 0)
(3.4)
unul si numai unul este compatibil.

Solutie. In sistemul (3.3), necunoscuta este x Rn , iar n (3.4) necunoscuta este
u Rm , 0 fiind vectorul nul din Rn .
Cazul: sistemul (3.3) este incompatibil. Conform teoremei lui Kronecker-Capelli,
unde A este matricea (A|b), obtinuta din A prin adaugarea
rezulta rang (A) < rang (A)
= r + 1. Sistemul (3.4)
coloanei b. Dac
a rang (A) = r (r min(m, n)), rezulta ca rang (A)
se scrie pe larg, astfel
a11 u1 + a21 u2 + + am1 um = 0
...........................
(3.5)
a1n u1 + a2n u2 + + amn um = 0
b1 u1 + b2 u2 + + bm um = c
t
At
Matricea coeficientilor acestui sistem se poate scrie n forma
si ea are rangul
bt
r + 1, fiind transpusa matricei A = (A|b). Matricea obtinuta prin adaugarea coloanei
termenilor liberi (matricea extins
a) se scrie n forma
t

A 0
.
(3.6)
bt c

144
Evident, ultima ecuatie n (3.5) nu este o consecinta a primelor n linii, deci matricea
(3.6) are rangul mai mare dec
at r, adic
a are rangul r+1. Deci sistemul (3.4) este compatibil.
Cazul: sistemul (3.3) este compatibil. Fie x o solutie a sa, adica Ax = b. Presupunem
ca si (3.4) este compatibil si fie u o solutie a sa, adica At u = 0, bt u = c (c 6= 0). Au loc
relatiile

bt u = (Ax)t u = xt At u = xt 0 = 0
(3.7)
care sunt n contradictie cu bt u 6= 0. Rezulta ca daca sistemul (3.3) este compatibil, atunci
sistemul (3.4) este incompatibil.
Problema 3.111 Fie A Mn (R) o matrice simetrica. Sa se arate ca suma patratelor
valorilor proprii este egal
a cu suma p
atratelor elementelor sale, adica
n
X
i=1
2i =
n X
n
X
a2ij .
i=1 j=1
Solutie. Numerele reale 2i , i = 1, n, sunt valorile proprii ale matricei A2 . Daca

n
n
P
P
se noteaza A2 = B, rezult
a
2i = Tr (B) =
bii , unde B = [bij ]i=1,m . Dar
i=1
bii =
n
P
aij aji =
j=1
n
P
j=1
a2ij ,
deci
n
P
2i
i=1
i=1
n P
n
P
i=1 j=1
j=1,n
a2ij .
Problema 3.112 Matricea A Mn (R) are valorile proprii i 6= 0, i = 1, n. Sa se arate

ca

1
1
1
det(A + A ) = 1 +
2 +
n +
.
1
2
n

1
1 A2 + I
1
Solutie. Deoarece
A
+
A
=
A
rezult
a
c
a
det
A
+
A
=
n

detA1 det A2 + In . Se tine seama c
a A2 + In = f (A), unde f () = 2 + 1. Dar valorile
proprii ale matricei A2 + In sunt 21 + 1, 22 + 1, . . . , 2n + 1. In concluzie,
1

1
21 + 1 22 + 1 2n + 1 =
n
1 2

1
1
1
2 +
n +
.
= 1 +
1
2
n

det A + A1 =
Problema 3.113 Fie A Mn (R). S

a se demonstreze echivalenta:
xt Ax = 0, x Rn AT = A.
Solutie.
Din xt Ax = 0 se obtine prin transpunere ca si xt At x = 0. Rezulta ca

xt A + At x = 0, x Rn ceea ce implica A + At = 0, deci At = A.
Reciproc, n ipoteza c
a At = A, adica A este antisimetrica, se obtine aii = 0 pentru
i = 1, n si aij = aji , pentru i, j = 1, n. Dar atunci,
xt Ax =
n X
n
X
i=1 j=1
aij xi xj =
n
X
i,j=1i6=j
aij xi xj =
n
X
i,j=1i<j
(aij + aji ) xi xj = 0,
x Rn .
145
Problema 3.114 Fie A Mn (C) o matrice avand proprietatea ca
n
P
|aij | < 1 pentru
j=1
orice i = 1, n. S
a se arate c
a matricele In + A si In A sunt inversabile.
Solutie. Matricea In + A are elementele 1 + aii pe diagonala principala si respectiv
aij pentru i 6= j. Pentru i fixat, au loc inegalitatile
|aii | +
n
X
i,j=1,j6=i
|aij | < 1
n
X
|aij | < 1 |aii | |1 + aii | ,
i,j=1j6=i
deci elementul de pe diagonala principala are modulul mai mare decat suma modulelor
celorlalte elemente de pe linia corespunzatoare. Conform problemei 3.109, aceasta conditie
implica det(In + A) 6= 0.

In mod analog, det(In A) 6= 0, deci si det In A2 6= 0.
Capitolul 4
Spatii vectoriale si aplicatii liniare

Notatii
(V, K, ) - grupul (V, +) este spatiu vectorial peste corpul (K, +, ) cu nmultirea cu
scalari : K V V , (, x) = x, K, x V
L(X, Y ) - multimea aplicatiilor liniare T : X Y , unde X, Y sunt spatii vectoriale
peste acelasi corp
End(V ) - multimea endomorfismelor spatiului vectorial V
(End(V ) = L(V, V ))
Aut(V ) - multimea automorfismelor spatiului vectorial V (multimea endomorfismelor bijective)
V # - dualul algebric al spatiului vectorial V (multimea functionalelor liniare f :
V K)
Spec(T ) - spectrul endomorfismului T
Span(S) - subspatiul vectorial generat n spatiul V de multimea de vectori S
Im T - imaginea aplicatiei liniare T : X Y ,
Im T = {T (x) | x X}
Ker T - nucleul aplicatiei liniare T : X Y ,
Ker T = {x X | T (x) = 0}
[x]e - matricea coloan
a a coordonatelor vectorului x din spatiul de dimensiune finita
V , n raport cu baza (e) = {e1 , e2 , . . . , en }
dimK V - dimensiunea spatiului vectorial V peste corpul K
(f,e)
- matricea aplicatiei liniare T : X Y n perechea de baze (f, e), ((f ) =

MT
{f1 , . . . , fm } baz
a n Y si (e) = {e1 , . . . , en } baza n X)
146
147
(e)
MT - matricea endomorfismului T : X X n baza (e) = {e1 , . . . , en }

V1 V - V1 este subspatiu n V
V1 + V2 = {x1 + x2 | x1 V1 , x2 V2 } - suma subspatiilor V1 si V2
V1 V2 - suma direct
a a subspatiilor V1 si V2 (V1 V2 = {0})
0
P (e,e ) - matricea de pasaj de la baza (e) la baza (e0 ) n spatiul vectorial V (de
dimensiune finit
a)
In cele ce urmeaz
a (V, +) este un grup comutativ ale carui elemente le numim vectori
si (K, +, ) este un corp comutativ ale carui elemente le numim scalari.
Definitie. Tripletul (V, K, ) este spatiu vectorial (V este spatiu vectorial peste K)
daca functia : K V V numit
a nmultire cu scalari (a vectorilor) verifica axiomele:
a) ( + , x) = (, x) + (, x)
b) (, x + y) = (, x) + (, y)
c) (, (, x)) = (, x)
d) (1, x) = x
pentru orice x, y V , , K.
De obicei se noteaz
a (, x) = x, K, x V .
Definitie. O multime de vectori V1 V formeaza un subspatiu n V daca (V1 , +) este
subgrup n (V, +) si tripletul (V1 , K, ) este spatiu vectorial. Se noteaza V1 V .
Teorem
a. V1 este subspatiu n V dac
a si numai dac
a pentru orice x, y V1 si orice
, K avem: x + y V1 .
Definitie. Se numeste subspatiul generat de multimea (nevida) de vectori S V ,
cel mai mic subspatiu al lui V care contine multimea S. Acest subspatiu se noteaza cu
Span(S).
Teorem
a. Span(S) = {1 s1 + + n sn | n 1, 1 , . . . , n K, s1 , . . . , sn S}.
Definitie. Dac
a V1 si V2 sunt subspatii n V , atunci suma
V1 + V2 = {x1 + x2 | x1 V1 , x2 V2 }
formeaza un subspatiu n V numit suma subspatiilor V1 si V2 .
Definitie. Spunem c
a subspatiul V3 este suma direct
a a subspatiilor V1 si V2 daca
V3 = V1 + V2 si V1 V2 = {0}. Not
am V3 = V1 V2 .
Teorem
a. Dac
a V1 , V2 , V3 sunt subspatii n V , atunci V3 = V1 V2 dac
a si numai dac
a
pentru orice x3 V3 exist
a si sunt unici x1 V1 si x2 V2 astfel ca x3 = x1 + x2 . (x1
se numeste componenta lui x3 din subspatiul V1 iar x2 se numeste componenta lui x3 din
subspatiul V2 ).
Definitie. O multime de vectori (finita sau nu) S V se numeste multime liber
a
(vectorii din S sunt liniar independenti), daca pentru orice multime finita s1 , s2 , . . . , sn
de vectori distincti din S, din relatia
1 s1 + 2 s2 + . . . + n sn = 0
cu 1 , . . . , n K, rezult
a 1 = 2 = . . . = n = 0.
148
Definitie. O multime de vectori B V se numeste baz

a a spatiului vectorial V (peste
K) daca B este liber
a (vectorii bazei sunt liniar independenti) si Span(B) = V (vectorii
bazei genereaz
a tot spatiul V ).
Teorem
a. Orice spatiu vectorial admite baze si orice dou
a baze sunt cardinal echivalente.
Definitie. Dac
a B este o baz
a n spatiul vectorial V , atunci cardinalul multimii B (finit
sau infinit) se numeste dimensiunea spatiului V peste K si se noteaza dimK V .
Teorem
a. Dac
a V este un spatiu vectorial de dimensiune finit
a si
B = {b1 , b2 , . . . , bn }
este o baz
a a sa, atunci pentru orice x V exist
a si sunt unici scalarii 1 , 2 , . . . , n K
astfel ca
x = 1 b1 + 2 b2 + . . . + n bn .
Scalarii 1 , 2 , . . . , n se numesc coordonatele vectorului x n baza B si vom folosi
notatia
[x]B =
b1
b2
n
.. K .
bn
Teorem
a. Dac
a V1 , V2 sunt subspatii n V , atunci
dim(V1 + V2 ) = dim(V1 ) + dim(V2 ) dim(V1 V2 )
(teorema dimensiunii sumei).
Definitie. Dac
a X si Y sunt spatii vectoriale peste acelasi corp K atunci o functie
T : X Y se numeste aplicatie liniar
a (transformare liniara, operator liniar) daca
T (1 x1 + 2 x2 ) = 1 T (x1 ) + 2 T (x2 ),
pentru orice 1 , 2 K si orice x1 , x2 X.
Multimea aplicatiilor liniare de la X la Y se noteaza cu L(X, Y ).
Teorem
a. Dac
a T : X Y este o aplicatie liniar
a atunci:
a) Ker T = {x X | T (x) = 0} este un subspatiu n X.
b) Im T = {T (x) | x X} este un
c) dim X = dim(Ker T ) + dim(Im
(Se presupune c
a dim X este finit
a).
Numarul dim(Ker T ) se numeste
numeste rangul aplicatiei T . Aceast
a
subspatiu n Y .
T ).
defectul aplicatiei T , iar numarul dim(Im T ) se
teorema se mai numeste si teorema rang-defect.
149
Teorem
a. Dac
a X, Y, Z sunt spatii vectoriale peste acelasi corp K, T1 , T2 L(X, Y ),
K si S L(Y, Z), atunci
T1 + T2 L(X, Y ),
S T1 L(X, Z) si
T1 L(X, Y ),
S (T1 + T2 ) = S T1 + S T2 .
Teorem
a. Grupul (L(X, Y ), +) este spatiu vectorial peste K si
dim L(X, Y ) = dim X dim Y.
L(X) se noteaz
a End(X) si se numeste multimea endomorfismelor lui X. (End(X), +, )
formeaza o structur
a algebric
a de inel unitar (inelul endomorfismelor lui X).
Definitie. Fie (V, K, ) un spatiu vectorial si T : V V un endomorfism. Un scalar
K se numeste valoare proprie pentru T daca exista un vector nenul x V astfel ca
T (x) = x.
In acest caz vectorul x se numeste vector propriu pentru T (corespunzator valorii
proprii ).
Multimea valorilor proprii pentru T se numeste spectrul endomorfismului T si se
noteaza cu Spec(T ), iar pentru Spec(T ), multimea
V = {x V | T (x) = x}
formeaza un subspatiu numit subspatiu propriu (corespunzator valorii proprii ).
Definitie. Dac
a X, Y sunt spatii vectoriale de dimensiuni finite peste corpul K, T :
X Y o aplicatie liniar
a si (e) = {e1 , . . . , en } este o baza n X, (f ) = {f1 , . . . , fn } o baza
n Y , este unic definit
a matricea A Mn,m (K) prin relatia:
f1
.. .
.
fm
T (e1 )
..
= A
.
T (en )
Matricea At Mm,n (K) se numeste matricea aplicatiei T n perechea de baze (f, e)

(f,e)
si se noteaza cu MT .
In cazul X = Y si (e) = (f ) matricea endomorfismului T se noteaza cu M (e) Mn (K).
T
Teorem
a. Pentru orice x X avem:
(f,e)
[T (x)]f = MT
Definitie. Dac
a (e) = {e1 , . . . , en } si (e0 ) =
definita matricea B Mn (K) prin relatia
0
e1
..
. =B
e0n
[x]e .
{e01 , . . . , e0n } sunt baze n X, este unic
e1
.. .
.
en
150
Matricea inversabil
a B t Mn (K) se numeste matricea de pasaj de la baza (e) la
0
0
baza (e ) si se noteaz
a B t = P (e,e ) .
Teorem
a. Pentru orice x X avem:
0
[x]e = P (e,e ) [x]e0 .

Teorem
a. Dac
a T : X Y este o aplicatie liniar
a, (e), (e0 ) sunt baze n X si (f ), (f 0 )
sunt baze n Y , atunci:
(f 0 ,e0 )
MT
(f,e)
(Matricele A = MT
(f 0 ,e0 )
, B = MT
= P (f
0 ,f )
(f,e)
MT
P (e,e ) .
sunt echivalente:
B = QAP,
unde Q GLm (K), P GLn (K)).

Teorem
a. Dac
a T : X X este un endomorfism, (e), (e0 ) sunt dou
a baze n X, atunci:
(e0 )
MT
(e)
= P (e ,e) MT P (e,e )
B = P 1 AP.
(Matricele A si B sunt asemenea).

Teorem
a. Valorile proprii ale endomorfismului T : X X coincid cu valorile proprii
ale matricei atasate MT n orice baz
a.
Teorem
a. Dac
a 1 , 2 K, T1 , T2 L(X, Y ), S L(Y, Z), (e), (f ), (g) sunt baze n
X, Y, Z, atunci:
(f,e)
(f,e)
M1 T1 +2 T2 = 1 MT1
(g,e)
(g,f )
MST1 = MS
(f,e)
+ 2 MT 2
(f,e)
MT1
Observatie. Problemele legate de spatii vectoriale de dimensiuni finite si aplicatii

liniare ntre ele se reduc la calcul matricial.
Definitie. Un endomorfism T : V V se numeste:
- proiectie (proiector) dac
a T T =T
- simetrie (involutie) dac
a T 1 = T .
Probleme
Problema 4.1 a) S
a se arate c
a dac
a V1 si V2 sunt subspatii ale unui subspatiu vectorial,
atunci V1 V2 este subspatiu dac
a si numai daca V1 V2 sau V2 V1 .
b) Sa se arate c
a V1 + V2 = Span(V1 V2 ).
151
Solutie. Avem: x V1 + V2 X
x = x1 + x2 , x1 V1 , x2 V2 x Span(V1 V2 ).
Daca x Span(V1 V2 ) atunci x =
xi , xi V1 V2 , i I. Separam n suma termenii din
iI
V1 , xi , i I1 si din V2 , xi , i I2 si avem x =
xi +
iI1
si y2 =
xi = y1 + y2 cu y1 =
iI2
xi V1
iI1
xi V2 , deci x V1 + V2 .
iI2

ar prim. Poate fi organizat grupul (Z, +) spatiu vectorial
peste corpul (Zp , +, )?
Solutie. S
a ar
at
am c
a (Z, +) nu poate fi spatiu vectorial peste (Zp , +, ), unde p este
un numar prim. (Se cunoaste c
a dac
a p este prim (Zp , +, ) este corp.) Sa presupunem
ca se poate defini o operatie extern
a astfel ca (Z, +) sa fie spatiu vectorial. Aplicand
axiomele spatiului vectorial avem
p = 1 + 1 + + 1 = 1 1 + 1 1 + + 1 1 =
= (1 + 1 + + 1) 1 = p 1 = 0 1 = 0.
Deci am ajuns la contradictie. (S-a notat x clasa de resturi modulo p a lui x Z.)
Problema 4.3 S
a se arate c
a n spatiul vectorial C[0, 2] subspatiile
V1 = Span{1, cos x, cos2 x, . . . , cosn x}
si
V2 = Span{1, cos x, cos 2x, . . . , cos nx}
coincid.
Solutie. Vom ar
ata c
a fiecare generator al subspatiului V2 este n V1 si invers. Avem
cos kx + i sin kx = (cos x + i sin x)k ,
de unde rezult
a
cos kx = Ck0 cosk x Ck2 cosk2 x sin2 x + Ck4 cosk4 x sin4 x . . .
= Ck0 cosk x Ck2 cosk2 x(1 cos2 x) + Ck4 cosk4 x(1 cos2 x)2 . . .
= Tk (cos x) V1
unde Tk este polinom de grad k (polinomul lui Cebasev).
Invers:
(cos x + i sin x) + (cos x i sin x)
z+z
cos x =
=
2
2
1
cosk x = k (z + z)k
2
1 0 k
= k [Ck (z + z k ) + Ck1 (z k1 z + z z k1 ) + Ck2 (z k2 z 2 + z 2 z k2 ) + . . . ]
2
1
= k [Ck0 2 cos kx + Ck1 2 cos(k 2)x + Ck2 2 cos(k 4)x + . . . ] V2 .
2
152
Problema 4.4 Fie T : V V un operator liniar pe spatiul vectorial V de dimensiune

n > 1 cu proprietatea T n = 0 si T n1 6= 0. Sa se arate ca:
a) vectorii v0 , T (v0 ), . . . , T n1 (v0 ) sunt liniar independenti daca T n1 (v0 ) 6= 0 (deci
formeaza o baz
a n V ).
b) nu exist
a un operator liniar S : V V cu proprietatea S 2 = T .
Solutie. a) a1 v0 + a2 T (v0 ) + + an T n1 (v0 ) = 0, ai K. Se aplica succesiv
T n1
T n2
...
T
a1 = 0
a2 = 0
an1 = 0
an = 0
In baza v0 , T (v0 ), . . . , T n1 (v0 ) matricea lui T este
0 1
0
.. ..
.
.
MT =
..
. 1
0
0
b) Daca exist
a S cu S 2 = T , valorile proprii ale lui S sunt toate 0 (S este nilpotent).
Forma canonic
a Jordan a lui S este formata doar din blocuri Jordan de forma
0 1
0
.. ..
.
.
.
.
. 1
0
0
Daca JS nu este format
a dintr-un singur bloc, atunci JSn1
n1
0 T
= 0, contradictie.
Daca JS este format
a dintr-un singur bloc, atunci
0 0
1
0
.. .. ..
.
.
.
.. ..
JS2 =
.
. 1
..
. 0
0
= 0 S n1 = 0 S 2(n1) =
si rang JS2 = rang S 2 = n 2 6= n 1 = rang T .

Problema 4.5 Dac
a P : X X este un operator de proiectie, atunci:
0) Im P = Fix P , unde Im P = {P (x)| x X} este subspatiul imagine a lui P iar
Fix P = {x X| P (x) = x} este subspatiul punctelor fixe ale lui P .
153
1) Subspatiul X este suma direct

a a subspatiilor Ker P si Im P adica X = Im P
Ker P .
2) Daca X1 , X2 sunt subspatii complementare, X = X1 X2 , atunci exista si este
unic un operator de proiectie P : X X pentru care Im P = X1 si Ker P = X2 (acest
operator se numeste operatorul de proiectie pe subspatiul X1 , paralel cu subspatiul X2 ).
3) Daca dimensiunea spatiului X este finita, atunci exista o baza n X n raport cu
care matricea operatorului P este:
Ik 0
MP =
,
0 0
unde k = dim(Im P ).
Solutie. 0) Dac
a x Im P , atunci exista x0 X astfel ca x = P (x0 ) si atunci
0
P (x) = P (P (x )) = (P P )(x0 ) = P (x0 ) = x deci x Fix P . Reciproc, daca x Fix P ,
atunci x = P (x) Im P .
1) Trebuie ar
atat c
a pentru orice x X exista si sunt unice x1 Fix P si x2 Ker P
astfel ca x = x1 + x2 .
Daca ar exista x1 , x2 ei ar verifica relatiile:
x = x1 + x2 ,
P (x1 ) = x1
si P (x2 ) = 0.
In relatia x = x1 + x2 aplic
am endomorfismul P si obtinem
P (x) = P (x1 ) + P (x2 ) = x1 + 0,
deci din cele dou
a relatii rezult
a c
a singurii candidati posibili pentru x1 si x2 sunt x1 =
P (x) si x2 = x P (x). Ar
at
am c
a acestia verifica toate conditiile:
P (x1 ) = P (P (x)) = P (x) = x1 ,
deci x1 Fix P = Im P
P (x2 ) = P (x P (x)) = P (x) P (P (x)) = P (x) P (x) = 0,
deci x2 Ker P si evident x1 + x2 = x.
2) Deoarece orice vector x X se scrie unic sub forma x = x1 +x2 cu x1 X1 , x2 X2 .
Daca ar exista un proiector P : X X, am avea P (x) = P (x1 + x2 ) = P (x1 ) + P (x2 ) =
x1 + 0, deci unica definitie posibil
a a operatorului P ar fi: P (x) = x1 (componenta din X1
a vectorului x).
Aratam c
a aceast
a definitie este corecta, deci P este aplicatie liniara,
P P = P,
Fix P = X1
si
Ker P = X2 .
Avem:
P (ax + by) = P (a(x1 + x2 ) + b(y1 + y2 )) = P ((ax1 + by1 ) + (ax2 + by2 )) =
154
= ax1 + by1 = aP (x) + bP (y),

pentru orice a, b K, x = x1 + x2 , y = y1 + y2 X, x1 , y2 X1 si x2 , y2 X2 .
(P P )(x) = P (P (x)) = P (x1 ) = P (x1 + 0) = x1 = P (x)
x Ker P P (x) = 0 x1 = 0 x = x1 + x2 = x2 X2
x Fix P P (x) = x x1 = x1 + x2 x2 = 0 x = x1 X1 .
3) Deoarece subspatiile Im P = Fix P si Ker P sunt complementare, daca
alegem o baz
a {e1 , . . . , ek } n Im P si {ek+1 , . . . , en } o baza n Ker P , rezulta ca
{e1 , . . . , ek , ek+1 , . . . , en } este baz
a n X, pentru care avem relatiile
P (e1 ) = e1 = 1 e1 + + 0 ek + 0 ek+1 + + 0 en
...
P (ek ) = ek = 0 e1 + + 1 ek + 0 ek+1 + + 0 en
P (ek+1 ) = 0 = 0 e1 + + 0 ek + 0 ek+1 + + 0 en
...
P (en ) = 0 = 0 e1 + + 0 ek + 0 ek+1 + + 0 en
din care rezult
a c
a matricea lui P n aceasta baza este

Ik 0
(e)
MP =
.
0 0
Observatie.
Daca P : X X este o proiectie, atunci pentru orice k N avem P k = P P =
P.
Daca X = X1 X2 , P1 este operatorul de proiectie pe X1 paralel cu X2 si P2 este
operatorul de proiectie pe X2 paralel cu X1 , atunci P1 + P2 = I (relatie numita
descompunerea unit
atii).
Daca X = C (R) este spatiul vectorial real al functiilor de clasa C pe R, operatorii
Pn : X X, n N, definiti prin
Pn (f )(x) = f (x0 ) +
1 0
1
f (x0 )(x x0 ) + + f (n) (x0 )(x x0 )n
1!
n!
sunt operatori de proiectie care definesc polinoamele lui Taylor atasate functiei f n
jurul punctului fixat x0 R.
Problema 4.6 Dac
a S : X X este un operator de simetrie, atunci:
1) X = Fix S Inv S, unde
Fix S = {x X| S(x) = x}
si
Inv S = {x X| S(x) = x}.
155
2) Pentru orice scindare a spatiului X sub forma X = X1 X2 , exista o unica simetrie

S : X X astfel ca X1 = Fix S si X2 = Inv S, numita simetrica fata de subspatiul X1 ,
paralela cu subspatiul X2 .
3) Daca dimensiunea spatiului X este finita, atunci exista o baza n X fata de care
matricea simetriei S este
I
0
k
MS =
.
0 Ink
Solutie. 1) In relatia x = x1 + x2 cu x1 Fix S, x2 Inv S aplicam S si obtinem a

1
1
doua relatie S(x) = S(x1 )+S(x2 ) = x1 x2 si rezulta x1 = (x+S(x)), x2 = (xS(x)),
2
2
care verifica conditiile S(x1 ) = x1 si S(x2 ) = x2 .
2) Daca x = x1 + x2 , x1 X1 , x2 X2
S(x) = S(x1 ) + S(x2 ) = x1 x2 ,
deci singurul mod n care s-ar putea defini S este S(x1 + x2 ) = x1 x2 cu x1 X1 si
x2 X2 . Se arat
a c
a S astfel definit este liniar, S S = I, Fix S = X1 si Inv S = X2 .
3) Alegem o baz
a {e1 , . . . , ek } n Fix S si o baza {ek+1 , . . . , en } n Inv S si deoarece
X = Fix S Inv S, ele mpreun
a formeaza o baza n X, {e1 , . . . , ek , ek+1 , . . . , en }. In
aceasta baza matricea lui S are forma data.
Problema 4.7 S
a se arate c
a n spatiul vectorial real C[0, 2] functiile 1, cos x, sin x,
cos 2x, sin 2x, . . . , cos nx, sin nx sunt liniar independente.
Solutie. In combinatia liniar
a
n
X
k=0
ak cos kx +
n
X
bk sin kx = 0 (pentru orice x),
k=1
nmultim pe r
and cu cos kx, k = 1, n si sin kx, k 1, n si integram relatia obtinuta de
la 0 la 2. T
inem cont de relatiile

Z 2
0, k 6= p
cos kx cos px =
, k = p 1
0

Z 2
0, k 6= p
sin kx sin pxdx =
, k = p 1
0
Z 2
sin kx cos pxdx = 0, pentru k, p N.
0
Se obtine pe r
and ak = 0, k = 1, n, bk = 0, k = 1, n si apoi a0 = 0.
Problema 4.8 Fie R4 [X] spatiul polinoamelor de grad 4 si functia
T : R4 [X] R4 [X],
T (f )(x) = x2 f 00 (x) 6f 0 (x) + 12f (x).
Sa se arate c
a T este endomorfism, sa se determine Ker T si Im T .
156
Solutie. Avem
a1 , a2 R, f1 , f2 R4 [X].
T (a1 f1 + a2 f2 ) = a1 T (f1 ) + a2 T (f2 ),

T (1) = 12,
T (x) = 6x,
T (x2 ) = 2x2 ,
Matricea lui T n baza canonic

a este
12
0
MT =
0
0
0
0
6
0
0
0
0
0
2
0
0
0
0
0
0
0
T (x3 ) = 0,
0
0
0
0
0
T (x4 ) = 0.
Im T = R2 [X], Ker T = {f = ax3 + bx4 | a, b R}.

Problema 4.9 Pentru ce valori ale lui n N, grupul (Zn , +) poate fi organizat ca spatiu
vectorial peste corpul Zp ?
Solutie. Dac
a (Zp , ) este spatiu vectorial, deci (Zn , +) este spatiu vectorial peste
corpul (Zp , +, ), not
am clasele modulo n cu x si clasele modulo p cu yb. Avem
p = (b
1, p) = (b
1, 1 + + 1) = (b
1, 1) + + (b
1, 1) =
= (b
1 + +b
1, 1) = (b
p, 1) = (b
0, 1) = 0,
deci p = 0 (mod n), adic
a p este divizibil cu n, ceea ce este posibil doar pentru p = n.
Problema 4.10 Fie V spatiul vectorial tridimensional al vectorilor liberi. Consideram
aplicatia A : V V , A(u) = a u, u V , unde a este un vector fixat.
a) Sa se arate c
a A este o transformare liniara;
b) A pastreaz
a unghiul vectorilor ortogonali pe a;
c) A este o transformare ortogonal
a a subspatiului vectorial perpendicular pe a;
d) Sa se arate c
a exist
a o baz
a ortonormata n raport cu care A are matricea
0 0 0
MA =
0 0 1 .
0 1 0
Solutie. a) Rezult
a din propriet
atile produsului vectorial.
b) Fie u, v doi vectori ortogonali pe a. Avem
cos(A(u), A(v)) =
(a u) (a v)
[(a u) a]v
=
=
ka uk ka vk
a2 uv
[a2 u (a u)a]v
uv
=
= cos(u, v).
2
a uv
uv
157
c) Daca u a atunci kA(u)k = ka uk = kuk.

d) Fie baza format
a din e1 , e2 , e3 . Trebuie sa avem a e1 = 0 de unde rezulta ca e1
am e1 = a. Mai trebuie sa avem a e2 = e3 , de unde rezulta ca e2
este coliniar cu a. Lu
este vector ortogonal pe a iar e3 un vector ortogonal pe a si e2 .
Problema 4.11 Fie Pn spatiul vectorial al polinoamelor reale de o variabila si de grad
n. Definim T : Pn Pn , T (P )(t) = P (t + a) P (t).
a) Sa se arate c
a T este o transformare liniara;
b) Sa se determine matricea lui T n baza 1, t, . . . , tn ;
c) Sa se determine Ker T .
Solutie.
a imediat.
a) Se verific
0
0
...
0
0
a
0
.
.
.
0
0
2
1
...
0
0
C2a
b) MT = a
...
...
...
...
...
an Cn1 an1 . . . Cnn1 a 0
c) Ker T = {a0 | a0 R}.
Problema 4.12 In spatiul polinoamelor de grad n sa se gaseasca matricea de trecere

de la baza
{1, x a, (x a)2 , . . . , (x a)n }
la baza
{1, x b, (x b)2 , . . . , (x b)n }.
C00
0
Solutie. P =
...
0
C10 (a b) C20 (a b)2

C11
C21 (a b)
...
...
0
0
...
...
...
...
Cn0 (a b)n
Cn1 (a b)n1
.
...
n
n
Cn (1)
Problema 4.13 S
a se determine toate polinoamele f R[x] cu proprietatea f (Z) Z.
Solutie. Folosim scrierea unui polinom n baza

x x(x 1)
x(x 1) . . . (x n + 1)
B = 1, ,
,...,
,
1!
2!
n!
deci cautam polinoamele f de forma:
f (x) = a0 + a1
x
x(x 1)
x(x 1) . . . (x n + 1)
+ a2
+ + an
.
1!
2!
n!
Din conditiile f (0) Z, f (1) Z, . . . , f (n) Z rezulta a0 , a1 , . . . , an Z (conditie

necesara).
Conditia este si suficient
a deoarece produsul a k numere ntregi consecutive, se divide
cu k!. In concluzie polinoamele c
autate sunt cele care n baza B au coeficientii numere
ntregi.
158
Problema 4.14 S
a se determine toate functiile f : R R cu proprietatea f (x + y) =
f (x) + f (y), x, y R. (Ecuatia lui Cauchy)
Solutie. Se deduce usor c
a
f (nx) = nf (x), n N, x R

1
1
f
x = f (x), n N , x R,
n
n
f (x) = f (x),
xR
si
f (qx) = qf (x),
q Q, x R,
deci
f (q1 x1 + q2 x2 ) = q1 f (x1 ) + q2 f (x2 )
pentru q1 , q2 Q si x1 , x2 R. Solutiile ecuatiei lui Cauchy sunt aplicatii liniare (endomorfisme) ale spatiului vectorial R peste corpul Q. Fie {hi | i I} o baza a lui R peste Q.
Orice numar real nenul x se exprim
a n mod unic sub forma
x=
n
X
qk (x)hik , cu qk (x) Q .
k=1
Daca definim n mod arbitrar f (hi ) = yi obtinem

f (x) =
n
X
qk (x)yik .
k=1
Problema 4.15 a) Fie V1 , V2 dou

a subspatii ale spatiului V finit dimensional, astfel ca
dim V1 = dim V2 . S
a se arate c
a exist
a subspatiul V3 al lui V astfel ca V = V1 V3 = V2 V3 .
b) Cate astfel de descompuneri exista pentru spatiul vectorial R3 ? Sa se interpreteze
geometric.
Solutie. a) Fie V1 V2 = W , unde W poate fi si {0}.
Consider
am o baz
a a lui W , e1 , e2 , . . . , em . Completam aceasta baza pana
la o baza a lui V1 si obtinem e1 , e2 , . . . , em , fm+1 , . . . , fn si la o baza n V2
e1 , e2 , . . . , em , gm+1 , . . . , gn . Prin urmare pentru V1 + V2 avem sistemul de generatori
e1 , e2 , . . . , em , fm+1 , . . . , fn , gm+1 , . . . , gn . Dimensiunea care formeaza o baza a spatiului
V1 + V2 este 2n + m si dac
a este mai mica decat dimensiunea lui V1 , extindem baza lui
V1 +V2 la o baz
a a lui V prin ad
augarea vectorilor h1 , h2 , . . . , hk . Subspatiul V3 este generat
de sistemul de vectori fm+1 + gm+1 , . . . , fn + gn , h1 , h2 , . . . , hk .
b) Deosebim dou
a cazuri:
i) dim V1 = dim V2 = 1, n acest caz V1 V2 = {0} si vectorii f1 si g1 care formeaza cate
o baza n V1 respectiv V2 nu sunt coliniari. Dimensiunea spatiului generat de V1 si V2 este
2 si f1 , g1 formeaz
a o baz
a a acestui subspatiu. Extindem aceasta baza a lui R3 adaugand
un vector h1 necoplanar cu f1 , g1 . Subspatiul V3 este un plan pentru care f1 + g1 si h1 este
o baza.
159
ii) Daca dim V1 = dim V2 = 2, adica sunt doua plane, atunci V1 V2 6= {0} si W are
dimensiunea 1. Fie e o baz
a n W . Daca f1 este un vector n V1 necoliniar cu e atunci
e, f1 este o baz
a n V1 . Analog e, g1 este o baza n V2 . Subspatiul generat de V1 si V2
are dimensiunea 3 deci V3 este unidimensional si f1 + g1 este o baza a sa si reprezinta o
dreapta.
Problema 4.16 Fie V un spatiu vectorial n-dimensional peste Zp . Sa se determine

numarul endomorfismelor lui V .
Solutie. Consider
am o baz
a e1 , . . . , en n V si T o transformare liniara, atunci matricea
2
lui T , MT Mn (Zp ) determin
a unic pe T iar spatiul Mn (Zp ) are cardinalul pn .
Problema 4.17 Fie V spatiul vectorial al matricelor din Mn (C) generat de matricele de
forma AB BA, A, B Mn (C). S
a se arate ca dimC V = n2 1.
Solutie. Pentru orice matrice din V , urma este 0 si
W = {M Mn (C)| Tr M = 0} = {M Mn (C)| f (M ) = 0}
unde f : Mn (C) C, f (M ) = Tr M este o aplicatie liniara, deci W = Ker f , dim W =
n2 1 deci V W si dim V n2 1.
Pentru a ar
ata c
a dim V = n2 1 este suficient sa gasim n2 1 matrice independente
n V .
Daca {Eij }i,j=1,n este baza canonica n spatiul matricelor avem
Eij Ekl = jk Eil .
Deci Ei1 E1l = Eil , E1l Ei1 = 0 dac
a i 6= l
Ei1 E1l E1l Ei1 = Eil pentru i 6= l,
n total n2 n matrice independente n V . Apoi
0
0
Ei1 E1i E1i Ei1 = Eii E11 =
1
0
n total nca n 1 matrice independente n V .
Problema 4.18 Fie V un spatiu vectorial de dimensiune n si V1 , V2 doua subspatii de

dimensiune n1 si n2 astfel ca V = V1 + V2 .
Sa se arate c
a multimea endomorfismelor T : V V cu proprietatea T (V1 ) V1 si
T (V2 ) V2 formeaz
a un subspatiu n End(V ) si sa se determine dimensiunea sa.
160
Solutie. Fie V0 = V1 V2 .
a n V0
{e1 , . . . , en0 } baz
a n V1
{e1 , . . . , en0 , fn0 +1 , . . . , fn1 } baz
a n V2
{e1 , . . . , en0 , gn0 +1 , . . . , gn2 } baz
atunci {e1 , . . . , en0 , fn0 +1 , . . . , fn1 , gn0 +1 , . . . , gn2 } este o baza n V .
dim V0 = n0 , dim V = n1 + n2 n0 = n.
Avem: V = V0 W1 W2 unde
W1 = Span{fn0 +1 , . . . , fn1 },
W2 = Span{gn0 +1 , . . . , gn2 }
Din T (V1 ) V1 si T (V2 ) V2 T (V0 ) V0 , atunci T |V0 : V0 V0 este endomorfism.

T |W1 : W1 V1
si T |W2 : W2 V2
A defini T revine la a defini T0 , T1 , T2

dim{T0 | T0 End V0 } = n20
dim{T1 | T1 Hom(W1 , V1 )} = (n1 n0 )n1
dim{T2 | T2 Hom(W2 , V2 )} = (n2 n0 )n2
Deci dimensiunea c
autat
a este n20 + (n1 n0 )n1 + (n2 n0 )n2 cu n0 = n1 + n2 + n.
Problema 4.19 In spatiul vectorial real al sirurilor de numere reale
R = {(xn )n | xn R}
se considera subspatiul Va,b al sirurilor date prin recurenta
Va,b = {(xn )n | xn+1 = (a + b)xn abxn1 , n N }.
Sa se arate c
a dac
a a 6= b atunci o baza n Va,b este formata din sirurile {(an )n , (bn )n }
cu an = an si bn = bn , n N, iar dac
a a = b atunci o baza este {(cn ), (dn )n } cu cn = an
si dn = nan1 , n N.
Solutie. S
irurile (en )n cu e0 = 1, e1 = 0, en+1 = (a + b)en aben+1 , n N si (e0n )n
cu e00 = 0, e01 = 1, e0n+1 = (a + b)e0n abe0n1 formeaza o baza n Va,b caci daca (xn )n este
un sir arbitrar din Va,b atunci (xn )n = x0 (en )n + x1 (x0n )n (scriere unica). Spatiul Va,b are
dimensiune 2 si se verific
a usor c
a sirurile {(an )n , (bn )n } sunt liniar independente, la fel si
sirurile {(en )n , (dn )n } ele fiind n Va,b .
Problema 4.20 Fie X un spatiu vectorial de dimensiune n peste un corp K cu p elemente.
Sa se arate c
a num
arul bazelor lui X peste K este
N = (pn 1)(pn p)(pn p2 ) . . . (pn pn1 ),
acelasi cu num
arul matricelor p
atratice inversabile de ordin n din GLn (K).
161
Solutie. Primul vector e1 dintr-o baza poate fi ales arbitrar, diferit de 0, deci n pn 1
moduri. Subspatiul general he1 i are p elemente, deci al doilea vector poate fi ales n pn p
moduri. Subspatiul he1 , e2 i = {a1 e1 + a2 e2 | a1 , a2 K} are p2 elemente. Al treilea vector
se poate alege n pn p2 moduri si asa mai departe.
Daca fix
am o baz
a {e1 , . . . , en } n X atunci orice alta baza {e01 , . . . , e0n } este unic
0
determinata de o matrice inversabil
a P (e,e ) GLn (K).
Problema 4.21 S
a se determine valorile proprii nenule si vectorii proprii corespunzatori
pentru endomorfismele T : C[0, 2] C[0, 2]
Z
sin(x + y)f (y)dy.
T (f )(x) =
0
Z
Z
cos yf (y)dy si bf =
Solutie. T (f )(x) = af sin x + bf cos x, unde af =

0
sin yf (y)dy, deci Im f hsin, cosi = V .

0
Pentru valori proprii nenule, vectorii sunt n Im T , deci putem sa ne restrangem la V

T : V V.
Avem T (sin) = cos, T (cos) = sin, deci matricea lui T n baza {sin, cos} este

0
.
MT =
0

Valorile proprii sunt 1 = , 2 = iar vectorii proprii ai matricei MT sunt

1
, carora le corespund vectorii (functiile)
1
f (x) = a(sin x + cos x),

1
,
1
a R
si
f (x) = a( sin x + cos x),
a R .
Problema 4.22 S
a se determine valorile proprii si vectorii proprii pentru endomorfismele
T : C[1, 1] C[1, 1]
Z
(3xy + 5x2 y 2 )f (y)dy.
T (f )(x) =
1
Solutie. Im T = Span{x, x2 }, = 2 este singura valoare proprie nenula si f (x) =

ax + bx2 , a, b R sunt vectorii proprii.
Problema 4.23 S
a se arate c
a polinoamele lui Legrendre
Pn (x) =
1
2n n!
[(x2 1)n ](n)
162
sunt vectori proprii pentru operatorul T : C [1, 1] C [1, 1], definit prin relatia:
T (f )(x) = [(x2 1)f 0 (x)]0 .
Solutie. Not
and fn (x) = (x2 1)n avem: (x2 1)fn0 (x) = 2nxfn (x). Derivand de
(n + 1) ori cu formula Leibniz-Newton:
(x2 1)fn(n+2) (x) + 2x(n + 1)fn(n+1) (x) + n(n + 1)f (n) n(x) =
= 2nxfn(n+1) (x) + 2n(n + 1)fn(n) (x)
(x2 1)fn(n+2) (x) + 2xfn(n+1) (x) = n(n + 1)fn(n) (x)
(x2 1)Pn00 + 2xPn0 = n(n + 1)Pn ((x2 1)Pn0 )0 = n(n + 1)Pn
T (Pn ) = n(n + 1)Pn
Deci n = n(n + 1) sunt valori proprii si Pn vectori proprii.
Problema 4.24 Fie T : R[X] R[X], T (f )(x) = 2xf 0 (x) f 00 (x).
a) Sa se arate c
a subspatiile proprii au dimensiune 1;
b) Sa se arate c
a n = 2n sunt valori proprii si polinoamele lui Hermite
2
Hn (x) = (1)n ex (ex )(n)

sunt vectori proprii.
Solutie. a) Dac
a este valoare proprie pentru T si f, g vectorii proprii corespunzatori,
vom arata c
a f si g sunt liniar dependenti.
Fie

f (x) g(x)
f (x) g(x)
0
, W (x) =

W (x) = 0
f 00 (x) g 00 (x) =
f (x) g 0 (x)

f (x)
g(x)

= 2xW (x).
=
0
0
2xf (x) f (x) 2xg (x) g(x)
0
f
0
0
0
Dar W R[x], grad W < grad 2xW , deci W = 0 f g f g = 0
= 0, unde
g
g(x) 6= 0 f (x) = cg(x) f, g sunt liniar dependente.
2
2
2
2
b) Hn0 (x) = (1)n (2xex (ex )(n) + ex (2xex )(n) ) =
2
= (1)n ex (2x(ex )(n) 2(x(ex )(n) + n(ex )(n1) )) = 2nHn1 (x)

0
Hn00 (x) = 2nHn1
(x) = 2n 2(n 1)Hn2 (x)
2
Hn (x) = (1)n ex (ex )(n) = (1)n ex (2xex )(n1) =

2
= (1)n ex (2)(x(ex )(n1) + (n 1)(ex )(n2) ) =

= 2xHn1 (x) 2(n 1)Hn2 (x)
Deci T (Hn ) = 2nHn .
163
Problema 4.25 Fie g : (a, b) R o functie de clasa C (a, b) cu derivata g 0 (x) 6= 0,

x (a, b). Sa se determine valorile proprii si vectorii proprii ai operatorului T : C (a, b)
C (a, b)
T (f )(x) =
f 0 (x)
,
g 0 (x)
x (a, b).
Solutie. Din relatia T (f ) = f cu R si f C (a, b) rezulta ecuatia diferentiala

f 0 (x)
= f (x) f 0 (x) g 0 (x)f (x) = 0
g 0 (x)
(f (x)eg(x) )0 = 0 f (x)eg(x) = c
deci f (x) = ceg(x) .
Toate numerele reale sunt valori proprii iar functiile f (x) + ceg(x) , x (a, b) cu
c 6= 0 sunt vectori proprii corespunz
atori.
Problema 4.26 Fie K : [0, 1] [0, 1] [0, 1]
x(1 y), 0 x y 1
K(x, y) =
y(1 x), 0 y < x 1

si operatorul T : C 0 [0, 1] C 0 [0, 1]
Z
T (f )(x) =
K(x, y)f (y)dy.

0
Sa se arate c
a functiile fn (x) = sin(nx), n N sunt vectori proprii.
Z
Solutie. T (fn )(x) =
K(x, y)f (y)dy =

0
Z
y(1 x)fn (y)dy +
=
0
Z
y sin(ny)dy + x
=
Deci n =
x(1 y)fn (y)dy =

x
y sin(ny)dy x
sin(ny)dy =
x
sin(nx)
1
=
fn (x)
(n)2
(n)2
1
sunt valori proprii, iar fn vectori proprii.
(n)2
Problema 4.27 S
a se determine valorile si vectorii proprii ai endomorfismului T :
Mn (C) Mn (C) definit prin T (A) = B, unde B = [bij ]i,j=1,n si bij = aij + sij unde sij
este suma vecinilor lui aij n A (un element din A are 3, 5 sau 8 vecini).
164
Solutie. Observatia esential

a este ca daca consideram matricea
.
1 ..
C=
..
.
0
0
..
..
. 1
1 1
.
atunci T (A) = CAC.

Deoarece C este simetric
a, ea este diagonalizabila si notand cu D forma sa Jordan
1
(diagonala) avem C = P DP . Dac
a C este valoare proprie pentru T si X Mn (C),
X 6= 0 este vector propriu, atunci avem:
T (X) = X CXC = X
P DP 1 XP DP 1 = X D(P 1 XP )D = (P 1 XP )
DY D = Y,
y 6= 0 dii yij djj = yij
pentru orice i, j = 1, n, deci = dii djj sunt valori proprii. Dar {djj | j = 1, n} sunt valorile
proprii ale matricei D, aceleasi ca ale matricei C, care prin calcul se determina:
djj = 1 2 cos
j
,
n+1
j = 1, n.
Valorile proprii ale lui T sunt

j
i
1 2 cos
,
i,j = 1 2 cos
n+1
n+1
i, j = 1, n.
ata c
a valorile proprii ale operatorului TA,B : Mn (C)
Mn (C), TA,B (X) = AXB unde A, B Mn (C) sunt matrice fixate, sunt i,j = i j ,
i, j = 1, n, unde 1 , . . . , n sunt valorile proprii ale matricei A iar 1 , . . . , n sunt valorile
proprii ale matricei B.
Problema 4.28 Fie V un subspatiu vectorial n M5,7 (R), care contine matrice de rang
1, 2, 4 si 5. Se poate ca V s
a nu contina matrice de rang 3?
Putnam, 1981
Solutie. R
aspunsul este afirmativ.
Definim
b
0
b
V =
0
b
c 0
0 c
; a, b, c R
care formeaz
a subspatii n V si contine matricele de rang 1 (a = 1, b = c = 0), 2 (c = 1,
a = b = 0), 4 (b = 1, a = c = 0), 5 (a = b = 1, c = 0), dar nu contine matrice de rang 3.
165
Problema 4.29 Fie T si S dou

a endomorfisme ale spatiului vectorial de dimensiune finita
V , astfel ca V = Ker T + Ker S = Im T + Im S.
a) Sa se arate c
a cele dou
a sume sunt sume directe.
b) Ramane rezultatul adev
arat daca V are dimensiune infinita?
Examen Franta
Solutie. Din teorema dimensiuni sumei avem:
dim V = dim Ker T + dim Ker S dim(Ker T Ker S)
(1)
dim V = dim Im T + dim Im S dim(Im T Im S)
(2)
Din teorema dimensiunii aplicatiilor liniare T si S avem:

dim V = dim Ker T + dim Im T = dim Ker S + dim Im S
(3)
Din (1), (2) si (3) rezult

a:
dim(Ker T Ker S) + dim(Im T Im S) = 0
deci
Ker T Ker S = Im T Im S = {0}.
b) Afirmatia nu r
am
ane adev
arat
a.
Luam V = {(xn )n1 : xn R, n N } spatiul sirurilor si definim
T (x1 , x2 , . . . , xn , . . .) = (x3 , x4 , . . .)
S(x1 , x2 , . . . , xn , . . .) = (x1 , 0, 0, . . .)
Avem:
Im T = V
si
Ker T = {(x, y, 0, 0, . . .) | x, y R}
Im S = {(x, 0, 0, . . .) | x R},
Ker S = {(0, x2 , x2 , . . .)}.
Evident c
a V = Im T + Im S = Ker T + Ker S, dar
Im T Im S = Im S 6= {0},
Ker T Ker S = {(0, y, 0, . . .) | y R} =

6 {0}.
Problema 4.30 Fie V un spatiu vectorial si T : V V un endomorfism. Sa se arate ca

dim(Ker T Im T ) = dim(Im T ) dim(Im T 2 ).
Solutie. Fie T = T |Im
: Im T Im T . Avem:
dim(Im T ) = dim Ker T + dim Im T

Im T = T (Im T ) = T (T (V )) = T 2 (V )
x Ker T T (x) = 0, x Im T
T (x) = 0 si x Im T x Ker T Im T
dim(Ker T Im T ) = dim(Im T ) dim(Im T 2 ).
166
Problema 4.31 S
a se determine dimensiunea maxima a unui subspatiu V Mn (R) cu
proprietatea c
a
Tr (XY ) = 0, pentru orice X, Y V.
IMC, 2005
Solutie. Din implicatia Tr (XX t ) = 0 X = 0, rezulta ca V nu contine nici o
matrice simetric
a nenul
a, deci V Sn = {0}, unde Sn este subspatiul matricelor simetrice
n(n + 1)
care are dimensiunea
. Astfel ca
2
dim V n2
n(n + 1)
n(n 1)
=
.
2
2
Un exemplu de subspatiu V de dimensiune

superior triunghiulare.
n(n 1)
este subspatiul matricelor strict
2
Problema 4.32 Fie f : Mn (R) R o aplicatie liniara.

a) Sa se arate c
a exist
a A Mn (R) astfel ca f (X) = Tr (XA).
b) Daca n plus f (XY ) = f (Y X), pentru orice X, Y Mn (R), atunci exista a R
astfel ca f (X) = aTr (X).
Solutie. a) Fie Eij baza canonic
a a spatiului Mn (R). Definim matricea A = [aij ]i,j=1,n
prin aij = f (Eji ).
b) Fie V subspatiul matricelor cu urma zero, care este un subspatiu de dimensiune
n2 1. Matricele
Eij = Eij Ejj Ejj Eij , i 6= j
si
Eii Enn = Ein Eni Eni Ein ,
i = 1, n 1,
formeaza o baz
a n V pe care functia f se anuleaza. Pe de alta parte matricea X
1
(Tr X)In este din V , deci
n

1
1
f X (Tr X)In = 0 f (X) = f (In )Tr X.
n
n
Problema 4.33 Fie A Mn (C) o matrice diagonala avand polinomul caracteristic
fA (x) = (x a1 )n1 (x a2 )n2 (x ak )nk ,
cu a1 , a2 , . . . , ak distincte si n1 + n2 + . . . + nk = n.
Sa se determine dimensiunea spatiului vectorial
C(A) = {B Mn (C) | AB = BA}.
167
IMC, 1994
Solutie. Fie
A = [aij ]i,j=1,n , B = [bij ]i,j=1,n ,
AB = [xij ]i,j=1,n
si BA = [yij ]i,j=1,n .
Avem xij = aii bij si yij = ajj bij , si din AB = BA rezulta

(aii ajj )bij = 0,
i, j = 1, n.
Pentru aii 6= ajj rezult

a bij = 0, deci raman arbitrare n B doar elementele bij pentru
care aii = ajj .
Numarul perechilor (i, j) pentru care aii = ajj = a1 este n21 . Obtinem ca
dim C(A) = n21 + n22 + + n2k .
Problema 4.34 Fie V un K-spatiu vectorial si T : V V un endomorfism cu proprietatea ca vectorii x si T (x) sunt coliniari pentru orice x V . Sa se arate ca exista K
astfel ca T (x) = x, pentru orice x V .
Examen Franta
Solutie. Din conditia dat
a pentru orice x V exista x K (care poate depinde de
x) astfel ca T (x) = x x.
Vom arata c
a pentru orice x, y V avem x = y .
Fie T (x) = x x, T (y) = y y. Cum
T (x + y) = (x + y) x x + y y = (x + y) (x )x + (y )y = 0.
Daca x, y sunt liniar independenti rezulta x = y = .
Daca x, y sunt liniar dependenti, atunci
y = x T (y) = T (x) = x x = x x = x y, deci x = y .
Problema 4.35 Fie V spatiul vectorial al sirurilor de numere reale
V = {(x1 , x2 , . . . , xn , . . .) | x1 , x2 , . . . , xn , . . . R}
si T : V V aplicatia liniar
a definit
a prin
T (x1 , x2 , . . . , xn , . . .) = (x2 , x3 , . . . , xn+1 , . . .).
Sa se arate c
a T nu este o putere, adica nu exista nici o aplicatie liniara S : V V si
nici un num
ar natural k 2 astfel ca S k = T .
168
Solutie. Consider
am subspatiul V1 V ,
V1 = {(x1 , x2 , 0, . . . , 0, . . .) | x1 , x2 R}
care este un subspatiu de dimensiune 2 si observam ca V1 = Ker (T T ) (T
T (x1 , x2 , . . . , xn , . . .) = (x3 , x4 , . . . , xn+2 , . . .)). Mai mult T (V1 ) V1 si S(V1 ) V1 (daca
S1 V1 si S(S1 ) = S1 6 V1 T 2 (S(S1 )) 6= 0 S(T 2 (S1 )) 6= 0 S(0) 6= 0 fals).
k
Consider
am restrictiile T , S : V1 V1 si va trebui sa avem S = T . Baza canonica a
spatiului V1 este format
a din sirurile (1, 0, 0, . . .) si (0, 1, 0, . . .) si n aceasta baza matricea
lui T este

0 1
.
MT =
0 0
Notam cu MS matricea lui S n aceasta baza si daca (MS )k = MT
(MT )2 = 0 (MS )2 = 0 (MS )k = 0 (k 0), fals.
(MS )2k =

a spatiul vectorial real V = C (R) si D : V V operatorul
de derivare (D(f ) = f 0 ). S
a se arate c
a nu exista un operator liniar T : V V astfel ca
T T = D.
Examen Franta
Solutie. Fie
V1 = Ker (D D) = {f C (R) | f 00 = 0} = {f | f (x) = a + bx, a, b R}
(polinoamele de grad 1).
Daca ar exista T astfel ca T T = D, atunci T 3 = T D = D T , deci D si T comuta.
In plus, V1 este invariant pentru D, deci este invariant si pentru T . Notam cu T si D
4
restrictiile lui T si D la V1 , deci T : V1 V1 , D : V1 V1 . Avem D D = 0 T = 0,
2
deci T este nilpotent si cum dim V1 = 2 rezulta T = 0 D = 0, ceea ce este fals.
Problema 4.37 Fie P1 , P2 : V V doua proiectii n spatiul V astfel ca
Im P1 Ker P2
(P2 P1 = 0).
Sa se arate c
a aplicatia P = P1 + P2 P1 P2 este o proiectie si ca
Ker P = Ker P1 Ker P2 ,
Im P = Im P1 Im P2 .
Examen Franta
Solutie. Avem
P 2 = (P1 + P2 P1 P2 )2 = P12 + P22 + (P1 P2 )2 + P1 P2 + P2 P1
P12 P2 P1 P2 P2 P2 P1 P2 P1 P22 = P1 + P2 + P1 P2 P1 P2
+P1 P2 + 0 P1 P2 0 0 P1 P2 = P1 + P2 + 0 P1 P2 = P.
169
Avem
P1 P = P12 = P1 Ker P Ker P1 ,
P2 P = P22 = P2 Ker P Ker P2
deci Ker P Ker P1 Ker P2 si evident Ker P1 Ker P2 Ker P .
Avem evident Im P Im P1 + Im P2 .
Invers: fie x Im P1 + Im P2 , x = x1 + x2 .
Avem P2 (x) = P2 (x1 ) + P2 (x2 ) = 0 + x2 = x2 si
P (x) = P1 (x) + P2 (x) P1 P2 (x) = x1 + P1 (x2 ) + x2 P1 (x2 ) = x1 + x2 = x
deci x Im P . Acum deoarece Im P1 Im P2 Ker P2 Im P2 = {0} rezulta ca Im P =
Im P1 Im P2 .
Problema 4.38 Fie V un spatiu vectorial de dimensiune finita si T : V V un endomorfism. Sa se arate c
a afirmatiile urmatoare sunt echivalente:
a) Ker T = Ker T 2
b) Im T = Im T 2
c) V = Ker T Im T .
Examen Franta
Solutie. Evident avem Ker T Ker T 2 si Im T 2 Im T . Din
dim(V ) = dim(Ker T ) + dim(Im T ) = dim(Ker T 2 ) + dim(Im T 2 )
rezulta ca a) si b) sunt echivalente.
a)
Aratam a) c): fie x Ker T Im T T (x) = 0 si x = T (y), deci T 2 (y) = 0

T (y) = 0 x = 0, deci Ker T Im T = {0} si atunci suma subspatiilor Ker T si Im T
este suma direct
a. In plus, dim V = dim(Ker T ) + dim(Im T ), deci V = Ker T Im T .
Aratam implicatia c) b): fie x Im T , x = T (y), y V . Scriem pe y conform sumei
directe y = y1 +y2 , cu y1 Ker T , y2 Im T si atunci x = T (y1 )+T (y2 ) = 0+T (T (z2 ))
Im T 2 , deci Im T Im T 2 Im T = Im T 2 .
Problema 4.39 Fie m, n numere naturale cu m > n > 1, A o multime cu n elemente si
A1 , A2 , . . . , Am submultimi nevide, distincte ale lui A.
Sa se arate c
a exist
a indici distincti i1 , i2 , . . . , ik {1, 2, . . . , m} astfel ca
Ai1 Ai2 . . . Aik = ,
unde am notat cu XY = (X Y ) \ (X Y ), diferenta simetrica a multimilor X si Y .
Solutie. Fie A = {a1 , a2 , . . . , an } si pentru fiecare submultime Ai definim vectorul sau
caracteristic vi = (xi1 , xi2 , . . . , xin ), unde xij = 1 daca aj Ai si xij = 0 daca aj 6 Ai ,
170
i = 1, m, j = 1, n. Observ
am c
a vectorul caracteristic al multimii Ai1 Ai2 este suma
modulo 2 a vectorilor vi1 si vi2 .
Consider
am numerele 0 si 1 ca elemente ale corpului Z2 renotate b
0 si b
1 iar vectorii vi
n
ca elemente ale spatiului vectorial Z2 , care este spatiu vectorial de dimensiune n peste
corpul Z2 . Problema astfel reformulata cere sa aratam ca exista vectorii caracteristici
vbi1 , vbi2 , . . . , vbik cu suma zero:
0, b
0, . . . , b
0).
vbi1 + vbi2 + + vbik = (b
Avand m > n vectori (caracteristici) ntr-un spatiu vectorial de dimensiune n (Zn2 ),
rezulta ca ei sunt liniar dependenti. Exista deci scalarii 1 , 2 , . . . , m {b
0, b
1} astfel ca
1 vb1 + 2 vb2 + + m vbm = (b
0, b
0, . . . , b
0).
Daca n relatia de mai sus nu mai scriem coeficientii b
0 si raman doar coeficientii egali
b
cu 1, i1 = i2 = = ik = b
1 obtinem:
vbi1 + vbi2 + + vbik = (b
0, b
0, . . . , b
0),
adica
Ai1 Ai2 . . . Aik = .
Capitolul 5
Spatii euclidiene si operatori

liniari
Notatii
In cele ce urmeaz
a V este un spatiu vectorial real sau complex (corpul scalarilor este
R sau C).
hx, yi - produsul scalar al vectorilor x si y
kxk - norma euclidian
a a vectorului x, kxk =
p
hx, xi
d(x, y) - distanta (euclidian

a) dintre vectorii x si y,
d(x, y) = kx yk
[
(x,
y) - unghiul dintre vectorii nenuli x si y (ntr-un spatiu euclidian real)
[
(x,
y) = arccos
hx, yi
kxk kyk
x y - vectorii x si y sunt ortogonali (hx, yi = 0)

V1 - complementul ortogonal al subspatiului V1 V ,
V1 = {y V | y x, x V1 }
d(x, V1 ) - distanta de la vectorul x la subspatiul V1
d(x, V1 ) = inf d(x, x1 )
x1 V1
T - adjunctul operatorului T : X Y
(hT (x), yi = hx, T (y)i,
171
x X, y Y )
172
G(v1 , v2 , . . . , vn ) - determinantul Gram al vectorilor v1 , v2 , . . . , vn :

hv1 , v1 i hv1 , v2 i . . . hv1 , vn i

hv , v i hv2 , v2 i . . . hv2 , vn i
G(v1 , v2 , . . . , vn ) = 2 1
...
...
...
...
hvk , v1 i hvk , v2 i . . . hvk , vn i
In cele ce urmeaz
a (V, K, ) este un spatiu vectorial n care corpul K este R sau C.
Definitie. O functie de dou
a variabile h, i : V V K se numeste produs scalar pe
V daca verific
a axiomele:
a) hx + y, zi = hx, zi + hy, zi
b) hx, yi = hx, yi
c) hy, xi = hx, yi
d) hx, xi = 0 si hx, xi = 0 x = 0
pentru orice x, y, z V si orice K (R sau C).
Definitie. O pereche (V, h, i) n care V este un spatiu vectorial real sau complex si h, i
un produs scalar pe V se numeste spatiu euclidian (real sau complex).
Definitie. O familie de vectori nenuli {vi | i I} se numeste:
- ortogonal
a dac
a hvi , vj i = 0, pentru
orice i 6= j
1, i = j
- ortonormat
a dac
a hvi , vj i = ij =
0, i 6= j
Teorem
a. (Gram-Schmidt) Din orice multime de vectori liniar independenti
{v1 , v2 , . . . , vn } se poate obtine o familie ortogonal
a {v10 , v20 , . . . , vn0 } si apoi o familie
ortonormat
a {e1 , e2 , . . . , en }:
n1
v10 = v1 , v20 = v2
X hvn , v 0 i
hv2 , v10 i 0
k
v1 , . . . , vn0 = vn
v0
0
0
hv1 , v1 i
hvk0 , vk0 i k
k=1
e1 =
v10
v0
, . . . , en = n .
kv1 k
kvn k
Teorem
a. Orice spatiu euclidian admite baze ortonormate si n raport cu o astfel de
baz
a {e1 , e2 , . . . , en } produsul scalar are expresia:
* n
+
n
n
X
X
X
i ei ,
j ej =
i j .
i=1
j=1
i=1
Definitie. Se spune c
a subspatiile V1 si V2 sunt ortogonale daca
hx1 , x2 i = 0,
pentru orice x1 V1 si x2 V2 si se noteaza V1 V2 .
Teorem
a. Dac
a V1 este un subspatiu n V , atunci multimea
V1 = {y V | hy, x1 i = 0, x1 V1 }
Spatii euclidiene si operatori liniari
173
plus,
formeaz
a un subspatiu n V numit complementul ortogonal al subspatiului V1 . In
dac
a V are dimensiune finit
a, atunci V = V1 V1 . (Orice vector x V se descompune
unic sub forma x = x1 + x

ste proiectia
1 cu x1 V1 , x1 V1 .) Vectorul x1 se nume
ortogonal
a a lui x pe subspatiul V1 , iar vectorul x1 se numeste componenta ortogonal
a
a lui x relativ
a la subspatiul V1 .
Teorem
a. Dac
a v1 , v2 , . . . , vn sunt vectori liniar independenti si v10 , v20 , . . . , vn0 vectorii
ortogonalizati prin procedeul Gram-Schmidt, atunci
G(v1 , v2 , . . . , vn ) = G(v10 , v20 , . . . , vn0 ) = kv10 k2 kv20 k2 kvn0 k2 .
Teorem
a. Distanta de la un vector x la un subspatiu V1 este:
s
G(v1 , . . . , vk , x)
d(x, V1 ) = kx
,
1k=
G(v1 , . . . , vk )
unde x1 este componenta ortogonal
a a lui x relativ
a la V1 iar {v1 , . . . , vk } este o baz
a a
subspatiului V1 .
Definitie. Dac
a (X, h, iX ), (Y, h, iY ) sunt spatii euclidiene de acelasi tip (ambele reale
sau ambele complexe) si T : X Y este o aplicatie liniara (operator liniar), atunci daca
exista aplicatia liniar
a T : Y X astfel ca
hT (x), yiY = hx, T (y)iX , x X, y Y,
aceasta se numeste adjuncta aplicatiei T .
Definitie. Un endomorfism T : X X se numeste:
- normal dac
a T T = T T
- autoadjunct (hermitian) dac
a T = T
- antiautoadjunct (antihermitian) daca T = T
- unitar (ortogonal) dac
a T = T 1 .
Teorem
a. Matricea unui operator liniar ntr-o baz
a ortonormat
a este de acelasi tip cu
operatorul (MT = (MT ) ).
Teorem
a. Dac
a (X, h, i) este un spatiu euclidian si T : X X un operator normal (n
particular autoadjunct, antiautoadjunct, unitar), atunci n X exist
a o baz
a ortonormal
a
particular matricea lui T este diagonalizabil
format
a din vectori proprii pentru T . (In
a
printr-o matrice de pasaj unitar
a).
Teorem
a. Valorile proprii ale unui operator autoadjunct sunt numere reale.
Teorem
a. Valorile proprii ale unui operator antiautoadjunct sunt numere imaginare
(complexe cu partea real
a zero).
Teorem
a. Valorile proprii ale unui operator unitar au modulul 1.
Se face conventia ca s
a se foloseasca n loc de Mn,1 (K) notatia K n , unde K este R
sau C.
Definitie. Fie V un spatiu vectorial real. O functie k.k : V R este o norm
a pe V
daca satisface urm
atoarele axiome:
1 kXk 0, X V si kXk = 0 X = 0 (elementul nul din V ),
2 kXk = || kXk, K si X V ,
3 kX + Y k kXk + kY k, X, Y V .
Definitie. Un spatiu vectorial real V pe care este definita o norma se numeste spatiu
vectorial normat.
174
Norma vectorial
a kk este o norma definita pe Rn R+ . Pentru a deosebi normele,
atunci cand se lucreaz
a cu mai multe norme pe acelasi spatiu, se asociaza cate un indice,
de exemplu kk1 , kk2 , etc.
Definitie. Norma vectorial
a maxim (sau norma l ) este definita prin relatia kk :
n
R R+ , kXk = max |xi |.
i
Definitie. Norma vectorial

a sum
a (sau norma l1 ) este definita prin relatia kk1 : Rn
n
P
R+ , kXk1 =
|xi |.
i=1
Definitie. Normapvectorial
a euclidiana (sau norma l2 ) este definita prin relatia kk2 :
n
R R+ , kXk2 = x21 + x22 + + x2n .
Aceasta este o particularizare a normei
n

P p 1/p
n
kkp : R R+ , kXkp =
xi
i=1
Observatie. Dac
a kk este o norm
a vectoriala pe Rn si A Mn (R) este o matrice
nesingulara, atunci (X) = kAXk pentru orice X Rn defineste o noua norma vectoriala.
(Se verifica usor cele trei axiome).
Prin acest procedeu se pot defini o infinitate de norme pe Rn , deoarece exista o infinitate de matrice nesingulare.
Definitie. O functie || : Mn (R) R se numeste norm
a matriceal
a daca pentru
orice A, B Mn (R) satisface urm
atoarele axiome:
1 |A| 0, A Mn (R) si |A| = 0 A = 0,
2 |A| = || |A|, R si A Mn (R) ,
3 |A + B| |A| + |B|, A, B Mn (R) ,
4 |AB| |A| |B|, A, B Mn (R) .
Se observ
a c
a axiomele 1-3 sunt identice cu axiomele de la norma vectoriala. Ultima
axioma nu are corespondent n cazul normei vectoriale.
Propriet
ati ale normei

kmatriceale:
1. A, B Mn (R) : A |A|k , k N,
2
In |In |2 ,
2. |In | 1, deoarece |In | =

1
3. A Mn (R) : 1 |A| A ,
4. A Mn (R) : |A| < 1 In A GLn (R) .
Definitie. Se numeste norma spectral
a a matricei A, norma data de formula

kAXk2
n
|A|s = sup
; X 6= 0, X R .
kXk2
175
Probleme
Problema 5.1 S
a se arate c
a n spatiul euclidian C[1, 1] cu produsul scalar
Z 1
f (x)g(x)dx,
hf, gi =
1
pornind de la baza canonic

a a subspatiului polinoamelor {1, x, x2 , . . . , xn , . . . }, prin ortogonalizare Gram-Schmidt obtinem polinoamele lui Legendre
Ln (x) =
n!
[(x2 1)n ](n) , n N.
(2n)!

a ar
at
am c
a Ln este polinom monic de grad n si ca hLn , Lm i = 0
pentru m 6= n. Avem
(x2 1)n = x2n + . . .
si
[(x2 1)n ](n) = (2n)(2n 1) . . . (n + 1)xn + =
deci
hLn , Lm i =
(2n)! n
x + ...
n!
n!
[(x2 1)n ](n) = xn + . . .
(2n)!
Z 1
Ln (x)Lm (x)dx = n
Lm (x)[(x2 1)n ](n) dx =
Z
1

= n (Lm (x)[(x2 1)n ](n1)
1
= n
1
L0m (x)[(x2 1)n ](n1) dx) =
L0m (x)[(x2 1)n ](n1) dx,
deoarece polinomul (x2 1)n are de n ori radacina pe 1 si pe 1, deci derivatele lui pana
la ordinul (n 1) se anuleaz
a n 1 si 1. Integram n continuare prin parti de n ori si
obtinem
Z
1
n
1
care daca m < n este egal

a cu 0
(n)
(Lm
2
n
L(n)
m (x)(x 1) dx
= 0).
Problema 5.2 In spatiul vectorial C[0, ) se considera subspatiul polinoamelor R[x] pe

care se defineste produsul scalar
Z
hf, gi =
ex f (x)g(x)dx.
Sa se arate c
a pornind de la baza canonica 1, x, x2 , . . . , xn , . . . prin procedeul GramSchmidt obtinem baza L0 , L1 , L2 , . . . , Ln , . . . , unde
Ln (x) = (1)n ex [xn ex ](n) ,
n N.
176

a ar
at
am ca Ln este polinom unitar de grad n si ca sistemul
{L0 , L1 , . . . , Ln , . . . } este ortogonal.
Avem
[xn ex ](n) = xn (ex )(n) + Cn1 (xn )0 (ex )(n1) + Cn2 (xn )00 (ex )(n2) + =
= xn (1)n ex + n1 xn1 + . . .
Deci Ln (x) = xn + . . .
Pentru ortogonalitate calcul
am pentru n 6= k,
Z
ex Lk (x) (1)n ex (xn ex )(n) dx =
hLn , Lk i =
0
= (1)n
Lk (x)(xn ex )(n) dx.
Integram prin p
arti si avem:
Z

hLn , Lk i = (1)n Lk (x)(xn ex )(n1) (1)n
0
L0k (x)(xn ex )(n1) dx,
dar (xn ex )(n1) = ex Pn (x), unde Pn este un polinom care se anuleaza n x = 0 (ultimul
n1 n (n1) x
(x )
e = (n 1)!xex .) Produsul
termen din derivarea produsului xn ex este Cn1
x
Lk (x)Pn (x) este un polinom si lim e Lk (x)Pn (x) = 0 si la fel Lk (0)Pn (0) = 0, deci
x
hLn , Lk i = (1)n1
L0k (x)(xn ex )(n1) dx.
Aplicam succesiv integrarea prin p

arti si obtinem dupa n pasi
Z
(n)
hLk , Ln i = (1)nk
Lk (x)(xn ex )dx
0
si daca n > k, atunci (Lk )(n) = 0 (Lk este polinom de grad k), deci hLn , Lk i = 0.
Problema 5.3 S
a se determine minimul functiei f : Rn R,
Z
f (a1 , a2 , . . . , an ) =
(cosn x + a1 cosn1 x + + an1 cos x + an )2 dx.
Solutie. Consider
am spatiul euclidian C[0, 2] cu produsul scalar
Z 2
hf, gi =
f (x)g(x)dx
0
si avem:
f (a1 , a2 , . . . , an ) = d2 (cosn x, Span{1, cos x, . . . , cosn1 x}).
Dar Span{1, cos x, . . . , cosn1 x} = Span{1, cos x, . . . , cos(n 1)x} si

n
1
1
n
cos x =
(z + z)
= n (Cn0 (z n + z n ) + Cn1 (z n1 z + z z n1 ) + . . . ) =
2
2
=
1
(C 0 2 cos nx + Cn1 2 cos(n 2)x + . . . ),
2n n
177
unde z = cos x + i sin x.

Avem
d2 (cosn x, Span{1, cos x, . . . , cosn1 x}) =

1
= d2
cos
nx,
Span{1,
cos
x,
.
.
.
,
cos(n
1)x}
=
2n1

1
1
G 1, cos x, . . . , cos(n 1)x, n1 cos nx
2 n 2(n1)
2
2
=
=
= n1 .
n
G(1, cos x, . . . , cos(n 1)x)
2
4
Z 1
Problema 5.4 S
a se determine A(n, k) = inf
(xn gk (x))2 dx, k < n.
gk Rk [x] 0
Solutie. Consider
and spatiul euclidian C[0, 1], infimumul cautat este patratul distantei
de la polinomul xn la subspatiul polinoamelor de grad k, Rk [x].
Avem:
G(1, x, . . . , xk , xn )
,
d2 (xn , Rk [x]) =
G(1, x, . . . , xk )
n care produsul scalar este
Z 1
1
p q
hx , x i =
xp xq dx =
.
p+q+1
0
Determinantii ce apar sunt determinanti Cauchy
G(1, x, . . . , xk , xn ) = det[aij ]i,j=1,k+2
unde
aij =
1
ai + bj
iar
a1 = 0, a2 = 1, . . . , ak+1 = k, ak+2 = n,
b1 = 1, b2 = 2, . . . , bk+1 = k + 1, bk+2 = n + 1
si valoarea lui este
=
V (0, 1, . . . , k, n)V (1, 2, . . . , k + 1, n + 1)

=
k+2
Y
(ai + bj )
i,j=1
[n(n 1) . . . (n k)]2 V 2 (0, 1, . . . , k)

.
k+2
Y
(ai + bj )
i,j=1
Determinantul de la numitor are valoarea

V 2 (0, 1, . . . , k)
.
k+1
Y
(ai + bj )
i,j=1
In concluzie

A(n, k) =
n(n 1) . . . (n k)
(n + 1)(n + 2) . . . (n + k + 1)
2
1
.
2n + 1
178
Problema 5.5 S
a se arate c
a valoarea minima a integralei
(f (x))2 dx, unde f R[x]
22n+1 (n!)4
este polinom monic de grad n, este
.
(2n + 1)(2n!)2
Solutie. Minimul c
autat este p
atratul distantei de la polinomul xn la Rn1 [x] n spatiul
euclidian C[1, 1] cu produsul scalar
Z 1
hf, gi =
f (x)g(x)dx.
1
Pentru calculul determinantilor Gram din formula distantei, folosim polinoamele ortogonale (baza ortogonal
a) Legendre. Avem xn = Ln (x) + g(x) cu grad g n 1 si atunci:
d2 (xn , Rn1 [x]) = d2 (Ln (x), Span{L0 , L1 , . . . , Ln1 }) =
=
G(L0 , L1 , . . . , Ln1 , Ln )
kL0 k2 kL1 k2 . . . kLn1 k2 kLn k2
=
= kLn k2 ,
G(L0 , L1 , . . . , Ln1 )
kL0 k2 kL1 k2 . . . kLn1 k2
unde Ln (x) =
n!
[(x2 1)n ](n) si atunci
(2n)!
Z 1
n!2
2
kLn k =
[(x2 1)n ](n) [(x2 1)n ](n) dx.
(2n)!2 1
Integram prin p
arti si obtinem:
(n!)2 (1)n
kLn k =
((2n)!)2
2
(n!)2
(1)n
(2n)!
(x2 1)n [(x2 1)n ](2n) dx =
(x 1)n (x + 1)n dx.
Dupa integrare prin p

arti de n ori obtinem
Z
(n!)2 (n!)2 1
22n+1 (n!)4
kLn k2 =
(x + 1)2n dx =
.
(2n)! (2n)! 1
((2n)!)2 (2n + 1)
Problema 5.6 S
a se arate c
a dac
a A = [aij ]i,j=1,n Mn (R) este o matrice simetrica si
n
X
aii >
|aij |, atunci functia f : Rn Rn R
j=1
j6=i
f (X, Y ) =
n
X
aij xi yj
i,j=1
este un produs scalar pe Rn .

Solutie. Se verific
a usor relatiile f (X, Y ) = f (X, Y ), f (X, Y ) = f (Y, X) si
f (X + Y, Z) = f (X, Z) + f (Y, Z).
Singura problem
a o ridic
a proprietatea f (X, X) > 0, pentru X 6= 0. Avem
f (X, X) =
n
X
i,j=1
aij xi xj =
n
X
i=1
aii x2i + 2
X
i<j
aij xi xj >
>
n
X
X
X
|aij | x2i + 2
aij xi xj =
i=1
179
i<j
j6=i
|aij |(x2i + x2j ) + 2
i<j
aij xi xj
i<j
=2
|aij | 2|xi ||xj | + 2
i<j
aij xi xj =
i<j
X
(|aij ||xi ||xj | + aij xi xj ) 0
i<j
deoarece |x| x, x R.
Observatie. Dac
a A Mn (R) este matrice simetrica pozitiv definita, atunci functia
f : Rn Rn R,
n
X
f (X, Y ) =
aij xi yj
i,j=1
determina pe Rn o structur
a de spatiu euclidian real.
Problema 5.7 S
a se determine toate aplicatiile liniare T : R2 R2 si S : R3 R3 care
transforma orice vector v ntr-un vector ortogonal. Sa se determine n aceste cazuri Ker T ,
Im T , Ker S, Im S.
Solutie. T (x, y) = (x0 , y 0 )

x0
y0

= MT
x
y

=
a b
c d

x
T (x, y) (x, y) h(x, y), (x0 , y 0 )i = 0

(ax + by)x + (cx + dy)y = 0, x, y R
x = 0 d = 0, y = 0 a = 0, x = y = 1 c = b

0 1
T (x, y) = b(y, x)
MT = b
1 0
Daca b = 0 Ker T = R2 , Im T = {(0, 0)}.
Daca b =
6 0 Ker T = {(0, 0)}, Im T = R2 .
S(x, y, z) = (x0 , y 0 , z 0 ),
a1 b1 c1
MS = a2 b2 c2
a3 b3 c3
0
3 2
0
1 T (v = a v
MS = 3
2 1
0
unde a = 1 i + 2 j + 3 k.
Daca a = 0 atunci S = 0.
Daca a 6= 0 atunci Im S = planul perpendicular pe a, Ker S = dreapta determinata
de a.
180
Problema 5.8 S
a se arate c
a dac
a e1 , . . . , ek , f1 , . . . , fp sunt vectori independenti ntr-un
spatiu euclidian, ntre determinantii Gram exista relatia
G(e1 , . . . , ek , f1 , . . . , fp ) G(e1 , . . . , ek )G(f1 , . . . , fp ).
Solutie. Dac
a Span{e1 , . . . , ek } Span{f1 , . . . , fk }, atunci

G[e1 , . . . , ek ]
0
G[e1 , . . . , ek , f1 , . . . , fp ] =
,
0
G[f1 , . . . , fp ]
deci G(e1 , . . . , ek , f1 , . . . , fp ) = G(e1 , . . . , ek )G(f1 , . . . , fp ).
In general facem inductie dup
a numarul de vectori. Este suficient sa aratam ca
G(e1 , . . . , ek , f ) G(e1 , . . . , ek )G(f ).
Notam Vk = Span{e1 , . . . , ek } si descompunem f sub forma f = ek+1 + gk+1 , cu
gk+1 Vk si ek+1 Vk .
Avem:
G(e1 , . . . , ek , f ) = G(e1 , . . . , ek , ek+1 ) = G(e1 , . . . , ek )G(ek+1 ) =
= G(e1 , . . . , ek ) kek+1 k2 G(e1 , . . . , ek ) kf k2 = G(e1 , . . . , ek )G(f ).
Observatie. G(e1 , . . . , ek ) ke1 k2 kek k2 .
Problema 5.9 S
a se arate c
a dac
a n spatiul vectorial normat (V, k k), norma provine
dintr-un produs scalar, atunci pentru orice x, y V avem inegalitatea:
kx + yk kx yk kxk2 + kyk2 .
In ce caz are loc egalitatea? Are loc inegalitatea pentru toate normele vectoriale?
Solutie. Dac
a norma provine dintr-un produs scalar atunci
kx + yk2 + kx yk2 = 2(kxk2 + kyk2 ).
Inmultind cu 2 inegalitatea dat
a obtinem
2kx + yk kx yk kx + yk2 + kx yk2
sau
(kx + yk kx yk)2 0,
inegalitate adev
arat
a.
Egalitatea are loc dac
a si numai daca
kx + yk = kx yk
kxk2 + hx, yi + hy, xi + kyk2 = kxk2 hx, yi hy, xi + kyk2
hx, yi + hy, xi = 0 hx, yi + hx, yi = 0
Re hx, yi = 0
181
(ntr-un spatiu vectorial real conditia este x y).

In general inegalitatea nu are loc daca norma nu provine dintr-un produs scalar: n R2
luam norma k(x, y)k = |x| + |y| si consideram vectorii x = (1, 0), y = (0, 1), x + y = (1, 1),
x y = (1, 1) si
kx + yk = 2, kx yk = 2, kxk = 1, kyk = 1
si
kx + yk kx yk = 4 > 2 = kxk2 + kyk2 .
Problema 5.10 S
a se demonstreze c
a polinomul minimal al unei matrice A Mn (C)
poate fi determinat astfel (f
ar
a a g
asi polinomul caracteristic si valorile proprii): sistemului
de matrice In , A, A2 , . . . , An (liniar dependent) i se aplica procedeul de ortogonalizare
n
X
Gram-Schmidt, utiliz
and produsul scalar n Mn (C), hX, Y i =
xij yij (cu X = [xij ]
i,j=1
si Y = [yij ]). Dac

a n sistemul ortogonalizat, la pasul k obtinem matricea 0, atunci avem
0 = Ak + (a0 In + a1 A + + ak1 Ak1 ). Polinomul minimal al matricei A este mA =
xk + ak1 xk1 + + a1 A + a0 In .
Solutie. Dac
a vectorii v0 , v1 , . . . , vk1 sunt liniar independenti iar vectorul vk este
liniar dependent de v0 , v1 , . . . , vk1 , atunci prin ortogonalizare Gram-Schmidt obtinem
k1
X
vectorii ortogonali nenuli w0 , w1 , . . . , wk1 si din wk = vk +
bi wi rezulta wk
i=0
Span{v0 , v1 , . . . , vk1 } = V1 si wk (Span{v0 , v1 , . . . , vk1 }) = V1 deci wk V1 V1 =

{0} adica wk = 0.
k=1
k=1
k1
X
X
X
Deoarece
bi wi =
ai vi rezult
a vk +
ai vi = 0. Polinomul minimal este polinoi=0
i=0
i=0
mul de grad k, minim cu proprietatea c

a matricele In , A, A2 , . . . , Ak sunt liniar dependente
2
k1
(deci matricele In , A, A , . . . , A
sunt liniar independente).
Problema 5.11 In spatiul vectorial R[x] se considera produsul scalar
Z
hf, gi =
ex f (x)g(x)dx.
Sa se arate c
a prin ortogonalizarea bazei canonice 1, x, x2 , . . . prin procedeul GramSchmidt obtinem baza ortogonal
a H0 , H1 , H2 , . . . , unde
Hn (x) =
(1)n x2 x2 (n)
e (e ) ,
2n
Hn (x) =
(1)n x2
2
e (2xex )(n1) =
2n
Solutie. Avem
n N.
(1)n x2
2
2
1
e (2x(ex )(n1) + Cn1
(2)(ex )n2 ) =
n
2
182
(1)n1 x2 x2 (n1)
(1)n2 x2 x2 (n2)
e
(e
)
x
e (e )
2(n 1) =
2n1
2n2
= xHn1 (x) 2(n 1)Hn2 (x).
Prin inductie se arat

a c
a Hn este polinom unitar de grad n.
Ramane de ar
atat c
a hHn , Hk i = 0, pentru orice n 6= k.
Avem:
Z
(1)n x2 x2 n
2
ex Hk (x)
hHn , Hk i =
e (e ) dx =
2n
Z
2
Hk (x)(ex )(n) dx.
= n
Integram prin p
arti si obtinem
hHk , Hn i = n Hk (x)(e

x2 (n1)
)
Z

2
2
2
= n Hk (x)ex (ex )(n1) ex
n
Dar
2
2
(ex )(ex )(n1)
Hk0 (x)(ex )(n1) dx =

2
Hk0 (x)(ex )(n1) dx
este polinom (de grad (n 1)) si atunci

2
lim k Hk (x)(ex (ex )(n1) )ex = 0
si atunci
Z
hHk , Hn i = n
Hk0 (x)(ex )(n1) dx
Daca continu
am s
a integr
am prin parti, dupa n pasi obtinem
Z
2
(n)
hHk , Hn i = (1)n n
Hk (x)ex dx
(n)
= 0 deci hHk , Hn i = 0.
si pentru k < n avem Hk

a n discuri D1 , D2 , . . . , Dn n plan si notam ariile (Di Dj ) =
aij . Sa se arate c
a det[aij ]i,j=1,n 0.
n
[
Solutie. Dac
aD=
Di si not
am cu i : D {0, 1} functia caracteristica a multimii
i=1
Di , i = 1, n, atunci
Z
aij =
D
Z
Di Dj (x)dx =
i (x)j (x)dx = hi , j i,
D
deci
det[aij ] = G(1 , 2 , . . . , n ) 0,
fiind un determinant Gram.
Problema 5.13 S
a se arate c
a:
a) Ker (T T ) = Ker T
b) Im (T T ) = Im T .
183
Solutie. a) x Ker (T T ) (T T )(x) = 0 hx, T T (x)i = 0

= 0 T (x) = 0 x Ker T .
Daca x Ker T T (x) = 0 (T T )(x) = 0 x Ker (T T ).
b) Im (T T ) = [Ker (T T )] = (Ker T ) = ((Im T ) ) = Im T .
hT (x), T (x)i
Problema 5.14 S
a se arate c
a pentru un operator liniar T : V V urmatoarele afirmatii
sunt echivalente:
a) T este un operator unitar (T T = T T = I).
b) hT (x), T (y)i = hx, yi, x, y V .
c) kT (x)k = kxk, x V .
Solutie. hT (x), T (y)i = hx, yi hx, (T T )(y)i = hx, yi T T = I deci a b.
Punand n b) y = x obtinem c). R
amane sa aratam ca c) b):
hT (x + y), T (x + y)i = hx + y, x + yi
hT (x), T (x)i + hT (x), T (y)i + hT (y), T (x)i + hT (y), T (y)i =
= hx, xi + hx, yi + hy, xi + hy, yi
hT (x), T (y)i + hT (x), T (y)i = hx, yi + hx, yi
Daca n relatia de mai sus nlocuim y cu iy obtinem:
hT (x), T (y)i hT (x), T (y)i = hx, yi hx, yi
din care prin adunare obtinem
hT (x), T (y)i = hx, yi.
Problema 5.15 Pe spatiul vectorial
V = C (0, 1) = {f : (0, 1) R | exista f (n) , n N}
se considera endomorfismele T, S : V V definite prin:
T (f )(x) = f 0 (x) si S(f )(x) = xf (x).
a) Sa se determine valorile proprii si vectorii proprii pentru T si S.
b) Sa se arate c
a pentru orice n 1
T n S S T n = n T n1 .
c) Daca V este un spatiu de dimensiune finita peste R, sa se arate ca nu exista endomorfisme A, B : V V cu proprietatea
A B B A = I.
184
Solutie. a) T (f ) = f f 0 f = 0 (f (x)ex )0 = 0 f (x) = cex . Orice

numar real este valoare proprie pentru T si orice functie exponentiala f (x) = cex ,
c 6= 0 este vector propriu corespunz
ator.
S(f ) = f xf (x) f (x) = 0 (x )f (x) = 0, x (0, 1) f (x) = 0, pentru
orice x 6= si f continu
a rezult
a f = 0. Deci S nu are valori si vectori proprii.
b) Facem inductie dup
a n. Pentru n = 1, trebuie aratat ca
(T S S T )(f ) = f (xf (x))0 xf 0 (x) = f (x)
f (x) + xf 0 (x) xf 0 (x) = f (x) adevarata.
Compunem n P (n) la st
anga si apoi la dreapta cu T
T n+1 S T S T n = nT n
T n S T S T n1 = nT n
Adunam
(T n+1 S S T n+1 ) + T (T n1 S S T n1 ) T = 2nT n
T n+1 S S T n+1 + T (n 1)T n2 T = 2nT n
T n+1 S S T n+1 = (n + 1)T n .
c) Daca V are dimensiune finit
a A si B pot fi considerate matrice reale. Sa aratam ca
egalitatea AB BA = In nu este posibila. Avem Tr (AB) = Tr (BA) deci Tr (AB BA) =
0 6= n = Tr (In ).
Problema 5.16 S
a se arate c
a dac
a S : V V este un operator de simetrie, atunci
Fix S = (Inv S) si Inv S = (Fix S) , unde Inv T = {x| T (x) = x}.
Solutie. a) y Fix S S (y) = y hx, S (y)i = hx, yi, x V hS(x), yi =
hx, yi hS(x) x, yi = 0 y S(x) x, x V y Im (S I). Aratam
ca Im (S I) = Inv S: z Im (S I) z = S(x) x S(z) = S 2 (x) S(x) =
x S(x) = z, z Inv S.
b) y Inv S S (y) = y hx, S (y)i = hx, yi, x V hS(x), yi = hx, yi,
x V hS(x) + x, yi = 0, x V y [Im (S + I)] . Aratam ca Im (S + I) = Fix S,
x Fix S S(x) = x

1
1
x = (x + S(x)) x = (I + S)
x x Im (S + I)
2
2
Daca x Im (S + I), x = S(y) + y S(x) = S 2 (y) + S(y) = y + S(y) = x,
Problema 5.17 S
a se arate c
a un operator de proiectie P este autoadjunct daca si numai
daca Ker P Im P .
Solutie. Dac
a P 2 = P si P = P trebuie aratat ca oricare ar fi y cu P (y) = 0 si
oricare ar fi x avem:
hP (x), yi = 0 hx, P (y)i = 0 hx, P (y)i = 0 hx, 0i = 0.
185
Problema 5.18 S
a se arate c
a dac
a T : X X este un operator normal, atunci Ker T =
Ker T si Im T = Im T .
Solutie. Un operator normal verifica relatia
hT (x), T (x)i = hT (x), T (x)i pentru orice x X.
Avem x Ker T T (x) = 0 hT (x), T (x)i = 0 hT (x), T (x)i = 0
= 0 x Ker T .
Se stie c
a Im T = (Ker T ) si Im T = (Ker T ) .
T (x)
Problema 5.19 Fie S : V V un operator de simetrie (S 2 = I). Sa se arate ca

urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
a) S este autoadjunct.
b) S este unitar.
c) Fix S Inv S.
Solutie. a) b) S = S , S S = I, S S = I S S = S S = I S
unitar.
b) c) S unitar hx, yi = hS(x), S(y)i.
Daca x Fix S, y Inv S S(x) = x, S(y) = y, deci
hx, yi = hx, yi = hx, yi hx, yi = 0.
c) a) Dac
a S este simetrie Fix S = Im (S + I) si Inv S = Im (S I). Trebuie aratat
ca daca hS(x) + x, S(y) yi = 0, x, y V atunci S = S . Din relatia anterioara obtinem:
(S + I) (S I) = 0 si (S I) (S + I) = 0
S S S + S I = 0 si S S + S S I = 0
care prin scadere dau S = S.
Problema 5.20 Fie T : Cn Cn o aplicatie liniara cu proprietatea
hx, yi = 0 hT (x), T (y)i = 0.
Sa se arate c
a exist
a un operator unitar S : Cn Cn si un scalar a C astfel ca
T = aS.
Solutie. Fie z = xkyk2 hx, yiy. Avem
hz, yi = hx, yikyk2 hx, yikyk2 = 0 hT (z), T (y)i = 0
hT (x), T (y)ikyk2 hx, yikT (y)k2 = 0
hT (x), T (y)ikyk2 = hx, yikT (y)k2
(1)
186
Schimband x cu y rezult
a
hT (y), T (x)ikxk2 = hy, xikT (x)k2
hT (x), T (y)ikxk2 = hx, yikT (x)k2
(2)
kT (x)k
kT (y)k
=
.
kxk
kyk
Pentru hx, yi = 0 lu
am xk = ak y + y , y 6= 0 cu (ak )k un sir cu lim ak = 0, ak 6= 0,
Din (1) si (2) pentru hx, yi =

6 0 rezulta
k N.
Avem hxk , yi = ak hy, yi =
6 0.
kT (xk )k
kT (y)k
kT (x)k
kT (y)k
Deci
=
si trec
and la limita
=
.
kxk k
kyk
kxk
kyk
kT (y)k
kT (x)k
=
= a [0, ) este ndeplinita pentru orice x, y (Cn ) .
Deci relatia
kxk
kyk
Revenind n (1) hT (x), T (y)i = a2 hx, yi, x, y Cn .
1
Daca a = 0 lu
am S = 0 si dac
a a 6= 0 luam S = T .
a
Problema 5.21 S
a se arate c
a o forma patratica f =
n
X
aij xi xj cu aij = aji si aii >
i,j=1
|aij | (diagonal dominant

a) este pozitiv definita.
j6=i
Solutie. Pentru (x1 , . . . , xn ) 6= (0, . . . , 0) avem
n
n
X
X
X
aii x2i >

|aij | x2i = (|a12 | + |a13 | + + |a1n |)x21 +
i=1
i=1
j6=i
+(|a21 | + |a23 | + + |a2n |)x22 + + (|an1 | + |an2 | + + |ann1 |)x2n =

= |a12 |(x21 + x22 ) + |a13 |(x21 + x23 ) + + |a1n |(x21 + x2n )+
+|a23 |(x22 + x23 ) + |a24 |(x22 + x24 ) + + |a2n |(x22 + x2n ) + +
+|an1,n |(x2n1 + x2n ) 2|a12 ||x1 ||x2 | + 2|a13 ||x1 ||x3 | + +
+2|a1n ||x1 ||xn | + + |an1,n ||xn1 ||xn | =
X
X
X
=2
|aij ||xi ||xj | =
|aij ||xi ||xj |
(aij )xi xj .
i<j
Am obtinut
i6=j
n
X
aii x2i >
i=1
sau
n
X
X
(aij )xi xj
i6=j
aii x2i +
i=1
sau
i6=j
aij xi xj > 0
i6=j
n
X
i,j=1
aij xi xj > 0.
187

a pe axa reala intervalele A1 , A2 , . . . , An si se noteaza cu aij
lungimea intervalului Ai Aj , i, j = 1, n. Sa se arate ca forma patratica:
f (x1 , x2 , . . . , xn ) =
n
X
aij xi xj
i,j=1
este pozitiv semidefinit

a.
Solutie. Not
am cu A =
n
[
Ai si pentru B A consideram functia caracteristica a
i=1
multimii B, B : A {0, 1}

B (x) =
1 daca x B
0 daca x 6 B
Daca B este interval, atunci lungimea lui

Z
Z
l(B) =
B (x)dx = (B (x))2 dx.
A
In plus A A = A A si atunci
i
j
i
j
Z
aij =
A
Ai (x)Aj (x)dx.
Avem:
n
X
i,j=1
Z
=
A
Z
aij xi xj =
n
X
Ai (x)Aj (x)xi xj dx
i,j=1
(A1 (x)x1 + A2 (x)x2 + + An (x)xn )2 dx 0.
Problema 5.23 Fie A, B Mn (R) doua matrice ortogonale (AAt = In si BB t = In ).

Sa se arate c
a dac
a det A + det B = 0, atunci det(A + B) = 0.
Solutie. det A det(A + B) = det A det(At + B t ) = det(In + AB t )
= det(In + BAt ) = det B det(At + B t ) = det B det(A + B)
= det A det(A + B)
2 det A det(A + B) = 0 det(A + B) = 0.
Problema 5.24 Fie A = [aij ]i,j=1,n Mn (R) o matrice ortogonala.

X

n
n
X

Sa se arate c
a
|aij | n n si
aij n.
i,j=1
i,j=1
188
Solutie. Avem:
n
X
|aij | =
i,j=1
n
X
1 |aij |
i,j=1
si aplicam inegalitatea Cauchy-Schwarz:
2
n
n
n
X
X
X
|aij |
1
|aij |2
i,j=1
= n2
n
X
n
X
i=1
i,j=1
|aij |2 = n2
j=1
i,j=1
n
X
1 = n2 n = n3 .
i=1
Pentru a doua inegalitate, observ

am ca daca notam cu [1] matricea coloana cu toate
elementele egale cu 1, atunci
n
X
aij = h[1], A[1]i,
produsul scalar fiind cel obisnuit
i,j=1
n Rn .
Folosind aceeasi inegalitate:

|h[1], A[1]i| k[1]k kA[1]k = n k[1]k = n n = n
(A fiind ortogonal
a avem kAXk = kXk).
Problema 5.25 Fie A Mn (R) o matrice simetrica pentru care exista k natural astfel
ca Ak = In . S
a se arate c
a A2 = I n .
Solutie. A fiind simetric
a este diagonalizabila si are valorile proprii reale. Din Ak = In ,
pentru orice valoare proprie A avem kA = 1 si din A R rezulta A = 1. Forma
diagonala a matricei A va fi

Ip
0
DA =
0 Inp
2 P 1 = P I P 1 = I .
si din A = P DA P 1 rezult
a A2 = P DA
n
n
Problema 5.26 Fie A Mn (R) astfel ca A + At = In . Sa se arate ca det A > 0.

Concurs Rusia
Solutie. Scriem relatia sub forma

t
1
1
A In + A In = 0,
2
2
1
deci matricea B = A In este antisimetrica (reala) si are valorile proprii imaginare sau
2
zero. Daca B = bi, b 6= 0, atunci B are valoare proprie si pe B = ib (cu acelasi ordin
1
1
de multiplicitate). Valorile proprii ale matricei A sunt A = + B , deci A =
sau
2
2
1
1
A = + ib si A = ib.
2
2
Determinantul matricei A este produsul valorilor proprii, deci
k Y

k Y

1
1
1
1
1
2
det A =
+ ib
ib =
+ b > 0.
2
2
2
2
4
189
Problema 5.27 Fie V un spatiu vectorial de dimensiune n si V1 , V2 , V3 subspatii n V .

Sa se arate c
a dim V1 + dim V2 + dim V3 dim(V1 V2 V3 ) 2n.
Solutie. Consider
am aplicatia liniara T : V1 V2 V3 V V
T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 x3 , x2 x3 )
si avem
Ker T = {(x, x, x) | x V1 V2 V3 }
deci dim Ker T = dim(V1 V2 V3 ).
Din teorema dimensiunii pentru aplicatia T avem:
dim(V1 V2 V3 ) = dim(Ker T ) + dim(Im T ).
Dar dim(V1 V2 V3 ) = dim V1 + dim V2 + dim V3 si
dim(Im T ) dim V + dim V = 2n
si astfel avem:
dim V1 + dim V2 + dim V3 dim(V1 V2 V3 ) + 2n.
Problema 5.28 Fie (X, h, i) un spatiu euclidian de dimensiune finita si T : X X un
endomorfism care conserv
a ortogonalitatea (x y T (x) T (y)). Sa se arate ca exista
a 0 astfel ca
kT (x)k = akxk, pentru orice x X.
Solutie. Fie {e1 , e2 , . . . , en } o baz
a ortonormata n X. Vectorii ei ej si ei + ej sunt
ortogonali pentru orice i 6= j:
(hei ej , ei + ej i = kei k2 + hei , ej i hej , ei i kej k2 = 1 + 0 0 1 = 0)
si atunci
hT (ei ej ), T (ei + ej )i = 0 kT (ei )k2 kT (ej )k2 = 0,
deci
kT (e1 )k = kT (e2 )k = . . . = kT (en )k = a 0.
Pentru x =
n
X
i ei avem
i=1
2 *

+
n
n
n

X
X
X

kT (x)k2 =
i T (ei ) =
i T (ei ),
j T (ej )

i=1
n X
n
X
i=1
i j hT (ei ), T (ej )i =
i=1 j=1
j=1
n
X
2i kT (ei )k2
i=1
n
X
i=1
2i a2 = a2
n
X
2i = 2 kxk2 ,
i=1
deci
kT (x)k = akxk,
x X.
190
Problema 5.29 Fie (X, h, i) un spatiu euclidian de dimensiune finita si P : X X un

operator de proiectie cu proprietatea ca
kP (x)k kxk, pentru orice x X.
Sa se arate c
a P este autoadjunct.
Solutie. Vom ar
ata mai nt
ai c
a Im P Ker P .
Fie x = P (z) Im P si y Ker P .
Avem:
kP (ax + y)k2 kax + yk2 kaP (x) + P (y)k2 kax + yk2
a2 kP (x)k2 a2 kxk2 + 2ahx, yi + kyk2 pentru orice a R
a2 kP (z)k2 a2 kP (z)k2 + 2ahx, yi + kyk2
2ahx, yi + kyk2 0 pentru orice a R.
Rezulta hx, yi = 0.
Din X = Ker P Im P rezult
a c
a Ker P = (Im P ) si Im P = (Ker P ) .
Pe de alt
a parte pentru orice endomorfism avem: Ker P = (Im P ) si Im P =
(Ker P ) , astfel c
a Ker P = Ker P = V2 si Im P = Im P = V1 , deci P si P sunt egali
(proiectia pe V1 paralel
a cu V2 cu V1 V2 deci o proiectie ortogonala).
Problema 5.30 Fie (X, h, i) un spatiu euclidian si f : X X o functie cu proprietatea
hf (x), yi = hx, f (y)i, pentru orice x, y X.
Sa se arate c
a f este un operator autoadjunct.
Solutie. Ar
at
am c
a f este aplicatie liniara.
Avem:
hf (ax + by), zi = hax + by, f (z)i = ahx, f (z)i + bhy, f (z)i
= ahf (x), zi + bhf (y), zi = haf (x) + bf (y), zi pentru orice x, y, z X.
Rezulta f (ax + by) = af (x) + bf (y), pentru orice x, y X, deci f este aplicatie liniara.
Din hf (x), yi = hx, f (y)i si hf (x), yi = hx, f (y)i rezulta
hx, f (y)i = hx, f (y)i,
x, y X hx, f (y) f (y)i = 0
si luand x = f (y) f (y) rezult

a
kf (y) f (y)k2 = 0
deci
f (y) = f (y),
deci f este autoadjunct
a.
y X f = f ,
191
Problema 5.31 Fie (X, h, i) un spatiu euclidian real si f : X X o functie cu proprietatea f (0) = 0 si kf (x) f (y)k = kx yk pentru orice x, y X.
Sa se arate c
a f este o aplicatie liniara ortogonala.
Solutie. Lu
and y = 0 n relatia data obtinem kf (x)k = kxk. Avem:
kf (x) f (y)k2 = kx yk2 hf (x) f (y), f (x) f (y)i = hx y, x yi
hf (x), f (x)i hf (x), f (y)i hf (y), f (x)i + hf (y), f (y)i
= hx, xi hx, yi hy, xi + hy, yi
2hf (x), f (y)i = 2hx, yi hf (x), f (y)i = hx, yi,
deci f conserv
a produsul scalar.
Vom arata c
a f (ax + by) = af (x) + bf (y), pentru orice x, y X si orice a, b R.
Pentru aceasta ar
at
am c
a kf (ax + by) af (x) bf (y)k = 0. Avem:
kf (ax + by) af (x) bf (y)k2 = kf (ax + by)k2 + a2 kf (x)k2 + b2 kf (y)k2
2ahf (ax + by), f (x)i 2bhf (ax + by), f (y)i + 2abhf (x) + f (y)i
= kax + byk2 + a2 kxk2 + b2 kyk2 2ahax + by, xi 2bhax + by, yi + 2abhx, yi
= kax + byk2 + a2 kxk2 + b2 kyk2 2a2 kxk2 2abhy, xi 2bahx, yi 2b2 kyk2
+2abhx, yi = kax + byk2 a2 kxk2 b2 kyk2 2abhx, yi = 0.
Din f liniar
a si hf (x), f (y)i = hx, yi hx, f f (y)i = hx, yi
hx, f f (y) yi = 0, pentru orice x, y X,
luand x = f f (y) y, rezult
a
kf f (y) yk2 = 0 deci f f (y) = y, y X
f f = I f = f 1 ,
deci f este aplicatie ortogonal
a.
Problema 5.32 Fie V un spatiu euclidian real de dimensiune n si v1 , . . . , vn , vn+1 vectori
din V cu proprietatea c
a kvi k, kvi + vj k Q pentru orice i, j = 1, n + 1.
Sa se arate c
a acesti vectori sunt liniar dependenti peste Q.
IMC, 2006
Solutie. Dac
a Span{v1 , v2 , . . . , vn , vn+1 } 6= V ne reducem de la n la n 1 (inductie).
Presupunem c
a v1 , v2 , . . . , vn sunt liniar independenti peste R si fie
vn+1 = 1 v1 + 2 v2 + . . . + n vn ,
scrierea lui vn+1 n baza {v1 , v2 , . . . , vn }.
192
Din kvi + vj k2 = kvi k2 + kvj k2 + 2hvi , vj i si din kvi + vj k Q, kvi k Q, kvj k Q

rezulta hvi , vj i Q. Inmultind scalar pe vn+1 pe rand cu v1 , v2 , . . . , vn obtinem relatiile
hv1 , vn+1 i = 1 hv1 , v1 i + 2 hv1 , v2 i + . . . + n hv1 , vn i
hv2 , vn+1 i = 1 hv2 , v1 i + 2 hv2 , v2 i + . . . + n hv2 , vn i
........................
hvn , vn+1 i = 1 hvn , v1 i + 2 hvn , v2 i + . . . + n hvn , vn i
relatii pe care le interpret
am ca sistem de ecuatii cu necunoscutele 1 , 2 , . . . , n si
coeficientii din Q. Determinantul sistemului este determinantul Gram G(v1 , . . . , vn ) care
este nenul deoarece vectorii v1 , . . . , vn sunt liniar independenti. Asadar sistemul are solutie
unica 1 , . . . , n Q.
Problema 5.33 Fie A, B Mn (C) matrice unitare. Sa se arate ca | det(A + B)| 2n .
Solutie. O matrice unitar
a este inversabila si are toate valorile proprii de modul 1.
Avem:
det(A + B) = det A(In + A1 B) = det A det(In + A1 B).
Aratam ca matricea A1 B este ortogonala:
(A1 B)1 = B 1 A,
(A1 B) = B (A1 ) = B (A ) = B A = B 1 A.
Daca 1 , 2 , . . . , n sunt valorile proprii ale matricei A1 B, atunci
1 + 1 , 1 + 2 , . . . , 1 + n
sunt valorile proprii ale matricei In + A1 B si atunci
| det(In + A1 B)| = |1 + 1 | |1 + 2 | |1 + n | 2 2 . . . 2 = 2n ,
iar | det A| = 1. Obtinem | det(A + B)| 2n .
Problema 5.34 Fie V un spatiu vectorial de dimensiune n si V1 , V2 , V3 subspatii astfel
ca
dim(V1 ) + dim(V2 ) + dim(V3 ) > 2n.
Sa se arate c
a V1 V2 V3 6= {0}.
Examen Franta
Solutie. Consider
am aplicatia liniara T : V1 V2 V3 V V
T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 x3 , x2 x3 )
si avem
Ker T = {(x, x, x) | x V1 V2 V3 }.
193
Aplicam teorema dimensiunii pentru aplicatia T si avem:

dim(V1 V2 V3 ) = dim(Ker T ) + dim(Im T ).
Avem
dim(V1 V2 V3 ) = dim V1 + dim V2 + dim V3 > 2n
si
dim(Im T ) dim(V V ) = 2n.
Ramane c
a dim(Ker T ) > 0, deci Ker T 6= {0} V1 V2 V3 6= {0}.
Problema 5.35 Dac

a kk este o norma pe Rn si A Mn (R), exista un numar M > 0
astfel ncat kAxk M kxk, x Rn .
Solutie. Multimea S = {x : x Rn cu kxk = 1} este o multime compacta n Rn
(marginita si nchis
a). Orice norm
a pe Rn este o functie continua de cele n variabile
independente xi si deci este m
arginit
a pe S (teorema lui Weierstrass). Deci avem kAxk
n
M pentru orice x S. Dac
a x R este un vector oarecare diferit de vectorul nul, avem
kA (x/ kxk)k M si deci kAxk M kxk. Altfel spus, avem kAxk / kxk M pentru orice
x 6= 0 din Rn .
Problema 5.36 Fie o norm

a vectoriala definita pe Rn notata kk. Se defineste || :
Mn (R) R+ prin

|A| = sup

kAxk
n
; x 6= 0, x R .
kxk
(5.1)
Sa se arate c
a aplicatia astfel definit
a este o norma matriceala. (Aceasta se numeste norma
matriceal
a generat
a de norma vectorial
a kk.)
Solutie. Definitia (5.1) este corect
a, deoarece acest supremum nu poate fi (conform
problemei 5.35). Prima axiom
a este evident satisfacuta.
Pentru cea de a doua, se scrie

k(A) xk
n
|A| = sup
; x 6= 0, x R
=
kxk

|| kAxk
= sup
; x 6= 0 =
kxk

kAxk
= || sup
; x 6= 0, x Rn =
kxk
= || |A| , R si A Mn (R) .
(5.2)
194
Pentru a verifica axioma a treia, se scrie

k(A + B) xk
n
; x 6= 0, x R
=
|A + B| = sup
kxk

kAx + Bxk
= sup
; x 6= 0, x Rn
kxk

kAxk + kBxk
n
sup
; x 6= 0, x R

kxk
kAxk
; x 6= 0, x Rn +
sup
kxk

kBxk
+ sup
; x 6= 0, x Rn = kAk + kBk , A, B Mn (R) .
kxk
(5.3)
Pentru ultima axiom

a, se observ
a ca

k(AB) xk
|AB| = sup
; x 6= 0 =
kxk

kA (Bx)k
= sup
; x 6= 0

kxk
|A| kBxk
; x 6= 0 =
sup
kxk

kBxk
= |A| sup
; x 6= 0 = |A| |B|
kxk
(5.4)
oricare ar fi A, B Mn (R). (S-a folosit majorarea kAxk |A| kxk pentru orice vector
x Rn , care rezult
a din definitia (5.1).)
In concluzie, formula (5.1) defineste ntr-adevar o norma pe Mn (R), care n acest fel
devine un spatiu vectorial normat real.
Problema 5.37 Fie norma matriceal
a generata de norma vectoriala maxim

|A| = sup

kAxk
n
; x 6= 0, x R .
kxk
(5.5)
Sa se demonstreze c
a pentru orice matrice A Mn (R), aceasta norma este data de
formula
|A| = max
i
n
X
|aij | .
(5.6)
j=1
Solutie. Se noteaz
a Ax = y si deci kAxk = kyk = max |yi |. Dar yi =
i
si |xj | kxk rezult

a c
a |yi | kxk1
n
P
j=1
|aij |. Se noteaza cu M = max

i
n
P
n
P
aij xj
j=1
|aij | si se
j=1
presupune c
a acest maxim este atins pentru valoarea k a indicelui de linie i. Din |yi |
M kxk , i = 1, n rezult
a kAxk1 M kxk1 pentru orice x Rn . Toate rapoartele
multimii din (5.5) sunt m
arginite superior de M , care este un majorant pentru aceasta
multime. Dac
a se g
aseste un vector x
e 6= 0, pentru care raportul kAe
xk / ke
xk are valoarea
M (echivalent kAe
xk = M ke
xk ), rezulta ca M este marginea superioara a multimii de
195
rapoarte. Acest vector este x

e = (sgn ak1 , sgn ak2 , . . . , sgn akn )t , are elementul de pe linia k,
n
P
yek =
|akj | = M si norma ke
xk = 1. Deci el satisface egalitatea kAe
xk = M ke
xk si
j=1
atunci formula (5.5) este demonstrat

a.
Observatie. Norma |A| se numeste uneori norma pe linii, deoarece se obtine
sumand valorile absolute ale elementelor de pe fiecare linie si luand apoi cea mai mare
suma gasita.
Problema 5.38 Fie norma matriceal
a generata de norma vectoriala suma

kAxk1
n
|A|1 = sup
; x R , x 6= 0 .
kxk1
(5.7)
Sa se demonstreze c
a pentru orice matrice A Mn (R), aceasta norma este data de
formula
|A|1 = max
j
n
X
|aij | .
(5.8)
i=1
Solutie. Se noteaz
a Ax = y si rezulta ca kAxk1 = kyk1 =
se obtine |yi |
n
P
n
P
|yi |. Din yi =
i=1
n
P
aij xj ,
j=1
|aij | |xj |, i = 1, n si deci
j=1
kAxk1
n
X
i=1
Se noteaz
a M = max
j
n
X
n
P
|aij | |xj | =
j=1
n
n
X
X
j=1
!
|aij | |xj | .
(5.9)
i=1
|aij |, si se scrie
i=1
kAxk1 M
n
X
|xj | = M kxk1 , x Mn,1 (R) .
(5.10)
j=1
Ca si n cazul precedent, dac

a se g
aseste un vector x
e pentru care kAe
xk1 = M ke
xk1 , va
rezulta ca M = |A|1 si deci formula (5.8) este adevarata. Acest vector x se poate determina
n
P
astfel: daca se admite c
a max
|aij | se realizeaza pentru valoarea k a indicelui de coloana
j
j, M =
n
P
i=1
|aik |, se consider
a vectorul x ale carui elemente sunt egale cu zero, n afara de
i=1
cel de pe linia k, care este egal cu 1. El are proprietatea ca Ae

x coincide cu coloana k a
matricei A, deci kAe
xk1 = M si pe de alta parte ke
xk1 = 1. Prin urmare kAe
xk1 = M ke
xk1 .
Problema 5.39 Se defineste functia ||2 : Mn (R) R+ prin
v
uX
n
u n X
|A|2 = t
a2ij , A Mn (R) , A = [aij ] i=1,n .
i=1 j=1
(5.11)
j=1,n
Sa se arate c
a ||2 este o norm
a matriceala, dar nu este o norma generata de o norma
vectoriala.
196
Solutie. Primele trei axiome sunt n mod evident ndeplinite.

Demonstr
am ultima axiom
a:
|AB|2 |A|2 |B|2 , A, B Mn (R) .
(5.12)
Se arata mai nt
ai c
a kAxk2 |A|2 kxk2 , x Rn . In adevar, daca Ax = y, atunci
!2
n
n
P
P
yi =
aij xj si deci yi2 =
aij xj . Din
j=1
j=1
n
n
n
X
X
X
yi2
a2ij
x2j =
a2ij kxk22 , i = 1, n.
j=1
j=1
rezulta
kAxk22 =
=
n
P
i=1
n P
n
P
i=1 j=1
yi2
n
P
n
P
i=1
j=1
!
a2ij
kxk22 =
(5.14)
!
a2ij
(5.13)
j=1
kxk22
|A|22
kxk22
adica kAxk2 |A|2 kxk2 .

In cazul ultimei axiome, dac
a v (1) , v (2) , . . . , v (n) sunt coloanele matricei B, vectorii
Av (1) , Av (2) , .. . , Av (n) sunt coloanele
matricei AB, adica
AB = col Av (1) , Av (2) , . . . , Av (n) si
2
2
2

|AB|22 = Av (1) + Av (2) + + Av (n)

(5.15)
2
2

|A|22 v (1) + + v (n) = |A|22 |B|22
deci (5.12) este adev
arat
a. Functia astfel definita este o norma matriceala.
Demonstr
am c
a aceast
a norm
a matriceala nu este o norma generata de o norma vec
toriala. Fie matricea unitate In care are norma euclidiana egala cu n. Daca ar exista o
norma vectorial
a kk care s
a ne conduca la norma ||2 pentru matrice, ar trebui sa avem
kIn xk
|In |2 = sup
= 1, ceea ce este evident imposibil. De aici rezulta ca exista norme
kxk
matriceale care nu sunt generate de norme vectoriale.
Problema 5.40 Se defineste functia : Mn (R) R+ prin
(A) = max |aij | , A Mn (R) , A = [aij ] i=1,n .
i,j
j=1,n
Sa se arate c
a aceast
a functie nu defineste o norma pe Mn (R).
Solutie. Fie A = B cu aij = bij = 1, i, j = 1, n. Matricea AB are toate elementele
egale cu n. Deci (A) = (B) = 1, iar (AB) = n si nu are loc inegalitatea (AB)
(A) (B).
Problema 5.41 Se defineste functia : Mn (R) R+ prin

(A) = n max |aij | , A Mn (R) , A = [aij ] i=1,n .
i,j
Sa se demonstreze c
a este o norm
a matriceala.
j=1,n
197
Solutie. Primele trei axiome se verifica imediat. Pentru a se verifica ultima axioma
se considera dou
a matrice oarecare A = [aij ] i=1,n , B = [bij ] i=1,n si se noteaza C = AB.
Atunci cij =
n
P
j=1,n
j=1,n
aik bkj si
k=1
n
P
|aik | |bkj |
k=1

n
P
|aik |
max |bkj | n max |aik |
max |bkj |
|cij |
j,k=1,n
k=1
deci

n |cij |
i,k=1,n
j,k=1,n

n max |aik |
n max |bkj | , i, j = 1, n
i,k=1,n
(5.16)
(5.17)
j,k=1,n
ceea ce implic
a (AB) (A) (B).
Problema 5.42 Fie A Mn (R) matrice simetrica cu valorile proprii 1 2 . . . n .
Sa se arate c
a
1 kxk22 xt Ax n kxk22 ,
x Rn .
Solutie. Deoarece matricea A este simetrica, exista o baza ortonormata n Rn ,

n

P
x, v (i) v (i) ,
formata din vectori proprii ai lui A, v (i) : i = 1, n . Rezulta ca x =
Ax =
x, v

(i)
i v (i) , xt Ax =
i=1
Dar 1 kxk2
n
P
i x, v
i=1
n
P
i=1
i x, v

(i) 2
, x Mn,1 (R).
i=1

(i) 2
n kxk22 . Din ultimele doua relatii, rezulta
1 kxk22 xt Ax n kxk22 ,
x Rn .
Observatie. Se mai poate scrie

2
t
min i kxk2 x Ax max i kxk22 ,
i=1,n
i=1,n
x Rn ,
unde i , i = 1, n sunt valorile proprii ale matricei simetrice A. Folosind majorarea obtinuta
si formula (5.1), putem obtine norma matriceala pe Mn (R) generata de norma euclidiana
a vectorilor din Rn .
Problema 5.43 S
a se demonstreze c
a expresia normei spectrale este data de
|A|s =
max i ,
i=1,n
n care i sunt valorile proprii matricei reale simetrice B = At A.

Solutie. Mai nt
ai se observ
a c
a xt Bx 0, x Rn . Intr-adevar,

xt Bx = xt At A x = (Ax)t (Ax) = kAxk22 0.
198
Conform problemei 5.42

x Bx
max i kxk22 , x Rn .
i=1,n
Dar avem si i 0 pentru i = 1, n, daca se tine seama de conditia xt Bx 0 pentru
orice x Rn . Din inegalitatea kAxk2 max i kxk2 , x Rn se deduce

kAxk2 q
q
max i |A|s max i .
kxk2
i=1,n
i=1,n
Pentru a termina demonstratia, r
amane sa se determine un vector x 6= 0, pentru care
kAvk2
q
= max i . Acest vector va fi vectorul propriu al lui B, care satisface Bv = v,
kvk2
i=1,n
unde = max i . In adev
ar,
i=1,n
v t Bv = kAvk22 si v t Bv = v t v = kvk22
kAvk2
= .
kvk2
Observatie. De retinut c
a norma euclidiana pentru vectori nu genereaza norma euclidiana pentru matrice. Evident, are loc inegalitatea |A|s |A|2 .
ceea ce implic
a
Problema 5.44 Functia || : Mn (R) R+ definita prin

|A| =
n X
n
X
|aij | ,
i=1 j=1
defineste o norm
a matriceal
a pe multimea Mn (R) .
a se demonstreze numai ca |AB| |A| |B| , A, B Mn (R) .
Se scrie
n

!
n X
n X
n X
n
n
X
X
X

|AB| =
aik bkj
|aik | |bkj |

i=1 j=1 k=1
si folosind majorarea evident

a |bkj |
i=1 j=1
n
P
k=1
|bmj |, se obtine
m=1
n
X
k=1
|aik | |bkj |
n
X
|aik |
k=1
n
X
!
|bmj |
m=1
n X
n
X
|aik | |bmj | ,
k=1 m=1
deci
n n

n P
n
P
P P
|AB|
|aik | |bmj | =
i=1 j=1 k=1 m=1
!
n n
n n
P P
P P
=
|aik |
|bmj | = |A| |B| .
i=1 k=1
j=1 m=1
Problema 5.45 Fie A Mn (R). Daca este valoare proprie pentru A, rezulta || |A|,
oricare ar fi norma matriceal
a aleas
a.
199
Solutie. Fie Ax = x si C = col [x, x, . . . , x] matricea cu toate coloanele x Rn (s-a

presupus x 6= 0). Avem Ax = x, c
aci fiecare coloana din AC coincide cu vectorul x, la fel
ca si fiecare coloan
a din matricea x. Deducem ca |C| = |AC| sau nca || |C| |A| |C|.
Simplificand cu |C| =
6 0, obtinem || |A|.
Problema 5.46 Fie A Mn (C). Se noteaza i =
n
P
|aij |, i = 1, n. Sa se arate ca
j=1,j6=i
Spec (A)
n
[
{z; |z aii | i } .
i=1
n
S
Solutie. Fie un num

ar complex care nu face parte din multimea
Di . Aceasta
i=1
nseamna ca avem | aii | > i pentru toti i = 1, n. Dar aii este elementul de
pe diagonalela principal
a a determinantului care da valoarea polinomului caracteristic
P () = det (I A), iar conditiile | aii | > i pentru i = 1, n spun ca pe fiecare
linie, elementul de pe diagonala principala este mai mare n modul decat suma modulelor
celorlalte elemente din linia sa. Conform problemei 3.109, P () 6= 0, deci n afara multimii
n
n
S
S
Di nu se afl
a nici o r
ad
acin
a a polinomului P (), adica Spec (A)
Di .
i=1
i=1
Observatie. Multimea Di = {z; |z aii | i } reprezinta un disc din planul complex

cu centrul n aii si de raz
a i . Acestea se numesc discurile lui Gershgorin.
Problema 5.47 Fie A Mn (C). Se noteaza (A) = max |i | si se numeste raza speci=1,n
tral
a a matricei A. S
a se demonstreze ca
n
X
|aij | .
(A) max
i=1,n
j=1
Solutie. Fie Spec(A). Utiliz

and rezultatul problemei 5.46, exista i {1, 2, . . . , n}
n
P
astfel ncat | aii | i . Dar || |aii | | aii | i . Rezulta ca ||
|aij | ||
j=1
!
!
n
n
P
P
|aij | (A) max
|aij | .
max
i=1,n
i=1,n
j=1
j=1
Problema 5.48 Fie A, B Mn (R) doua matrice simetrice cu valorile proprii 1 2

. . . n , respectiv 1 2 . . . n . Notam i , i = 1, n valorile proprii ale matricei
A + B. Sa se arate c
a
1 + 1 i n + n ,
i = 1, n.
Solutie. Din inegalit

atile 1 kxk22 xt Ax n kxk22 si 1 kxk22 xt Bx n kxk22 ,
valabile pentru orice x Rn , obtinem
(1 + 1 ) kxk22 xt (A + B) x (n + n ) kxk22 .
Fie v un vector propriu al matricei A+B, corespunzator valorii proprii , adica (A + B) v =
v si v 6= 0. Lu
am n inegalit
atile precedente x = v si gasim 1 + 1 n + n pentru
orice valoare proprie a matricei A + B.
200
Problema 5.49 Fie A, B Mn (R) doua matrice simetrice, avand valorile proprii nenegative. Sa se arate c
a
det(A + B) det A + det B.
Solutie. P
astr
and notatiile din problema precedenta, se obtine
det(A + B) = 1 2 n (1 + 1 )(2 + 2 ) (n + n )
1 2 n + 1 2 n = det A + det B.
Observatie. Ipoteza c
a valorile proprii i si i , i = 1, n sunt 0 a fost esentiala n
deducerea inegalit
atii enuntate care nu are loc n cazul matricelor oarecare.
i , respectiv
Problema 5.50 Fie A, B Mn (R). Se noteaza, n ordine crescatoare cu
i , i = 1, n valorile proprii ale matricelor reale simetrice At A sau B t B. Daca este o

valoare proprie real
a a matricei AB, s
a se arate ca
1
n
1 2
n.

i sunt 0. La fel,
Solutie. Avem xt At A x = kAxk22 0, deci toate valorile proprii
toate valorile proprii
i sunt 0. In plus, au loc si inegalitatile
1 kxk2 kAxk2
n kxk2 ,
2
2
2
n kxk22 ,
1 kxk22 kBxk22
x Rn .
Fie v un vector propriu pentru AB corespunzator valorii proprii reale , adica (AB) v =
v, v 6= 0. Atunci
n kBvk2
n
k(AB) vk22 = kA (Bv)k22
n kvk22
2
n
n
n . Asemanator, se gaseste si inegalitatea
care implica 2 kvk2
n kvk2 , deci 2
2
1
1 .
Problema 5.51 Fie A, B Mn (R) doua matrice simetrice cu AB = BA si avand
valorile proprii i , respectiv i . Atunci rezulta

min 2i
i=1,n

min 2i
i=1,n
2j
max 2i
i=1,n

max 2i
i=1,n

,
j = 1, n
pentru toate valorile proprii j ale matricei AB.

Solutie. Intr-adev
ar, n acest caz AB este simetrica, deci are toate valorile proprii j
t
2
t
2
i = 2 ,
si
reale, A A = A , B B = B 2 ,
i , i = 1, n nu mai sunt,
i i = i , i = 1, n. Dar i
n general, numerotate n ordinea crescatoare. Putem scrie si altfel

min |i |
min |i | j max |i |
max |i | , j = 1, n.
i=1,n
i=1,n
i=1,n
i=1,n
201
Problema 5.52 Fie A Mn (R) o matrice care satisface conditia xt Ax 0, x Rn .

Daca > 0, s
a se arate c
a A + In este inversabila.
Solutie. Conditia xt Ax 0 se mai scrie ca hAx, xi 0, x Rn . Daca (A + In ) x =
0, atunci
h(A + In ) x, (A + In ) xi = hAx, Axi + 2 hAx, xi + 2 hx, xi = 0.
Deoarece cei trei termeni sunt nenegativi si au suma zero, rezulta ca toti sunt egali cu zero.
Din hx, xi = 0 x = 0, asa nc
at sistemul algebric (A + In ) x = 0 are numai solutia
banala x = 0, ceea ce implic
a det (A + In ) 6= 0, deci matricea A + In este inversabila.
Problema 5.53 Fie A Mn (R) o matrice antisimetrica. Sa se arate ca:
(a) In + A si In A sunt inversabile;
(b) B = (In A) (In + A)1 este ortogonala si B + In este inversabila.
Solutie. (a) Varianta I. Valorile proprii ale lui A, matrice antisimetrica, sunt de forma
forma i, cu R. Valorile proprii ale matricelor In A sunt de forma 1 i 6= 0, deci
In A sunt inversabile.
Varianta II. Dac
a In A ar fi inversabila ar exista un vector nenul x astfel ncat
t
Ax = x x Ax = xt x si transpun
and relatia obtinem xt (A) x = xt x xt x = xt x pe
care adunandu-le obtinem
n
P
0 = xt x sau 0 =
x2i x = 0.
i=1

t
(b) B t = (In + A)1 (In A)t = (In A)1 (In + A), deci
B t B = (In A)1 (In + A) (In A) (In + A)1 =
= (In A)1 (In A) (In + A) (In + A)1 = In ,
adica B este ortogonal
a.
B + In = (In A) (In + A)1 + (In + A) (In + A)1 = 2 (In + A)1 care este in1
versabila. Rezult
a c
a (B + In )1 = (In + A) .
2
Problema 5.54 Fie A Mn (R) cu proprietatile:
(a) In + A si In A sunt inversabile;
(b) B = (In A) (In + A)1 este ortogonala.
Sa se arate c
a A este antisimetric
a.
Solutie. Fie u Rn si not
am x = (In + A) u, deci u = (In + A)1 x. Atunci
1
Bx = (In A) (In + A) x = (In A) u = u Au. Deoarece B este ortogonala, avem
hBx, Bxi = hx, xi, x Rn . Deci, rezulta
hu Au, u Aui = hu + Au, u + Aui ,
sau echivalent
kuk2 2 hAu, ui + kAuk2 = kuk2 + 2 hAu, ui + kAuk2 .
202
In concluzie, hAu, ui = ut Au = 0, u Rn si matricea A este antisimetrica (conform

problemei 3.113).
Problema 5.55 Fie A, D Mn (R), AD = DA si D = diag [1 , 2 , . . . , n ] cu i 6= j
pentru i 6= j. S
a se arate c
a A este o matrice diagonala.
Solutie. Fie i 6= j o pereche de indici; n AD pe locul (i, j) avem elementul
n
P
aik dkj =
k=1
n
P
dik akj = dii aij = i aij . Din
aij djj = j aij . In DA, pe locul (i, j) avem elementul
k=1
(j i ) aij = 0 aij = 0 pentru i 6= j. Deci A este o matrice diagonala.

Problema 5.56 Fie A, B Mn (R) doua matrice simetrice, cel putin una avand valorile
proprii diferite ntre ele. S
a se arate echivalenta afirmatiilor:
(a) AB = BA;
(b) exist
a o matrice ortogonal
a C astfel ncat C 1 AC si C 1 BC sunt amandoua matrice diagonale.
Solutie. (a) (b) Se presupune c
a AB = BA. Exista C matrice ortogonala astfel ncat
= diag [1 , 2 , . . . , n ], n care i sunt valorile proprii ale matricei A, distincte.
Matricele C 1 AC si C 1 BC comut
a ntre ele, caci

C 1 AC C 1 BC = C 1 (AB) C = C 1 (BA) C = C 1 BC C 1 AC
C 1 AC
si prima este o matrice diagonal

a, cu elemente diferite pe diagonala principala. Rezulta ca
si a doua matrice este diagonal
a (conform problemei 5.55).
(b) (a) Matricele C 1 AC si C 1 BC sunt permutabile, fiind amandoua diagonale.
Avem

C 1 AC C 1 BC = C 1 BC C 1 AC C 1 (AB) C = C 1 (BA) C,
de unde gasim AB = BA.
Observatie. Mai interesant
a este implicatia (a) (b). Aceasta spune ca este suficient
sa gasim o baz
a ortonormat
a format
a din vectori proprii v (i) ai matricei
cu valori proprii

(1)
(2)
(n)
distincte, pentru ca not
and x = Cy, unde C = col v , v , . . . , v
, sa aducem simultan
la forma canonic
a cele dou
a forme p
atratice f (x) = xt Ax si g(x) = xt Bx, tinand seama si
de conditia C 1 = C t .
Problema 5.57 Fie A Mn (C) o matrice cu valorile proprii i , i = 1, n, diferite ntre
ele. Sa se arate c
a toate solutiile ecuatiei B 2 = A sunt date de formula
h p
p i
B = Cdiag 1 , . . . , n C 1 ,
unde C este o matrice inversabil
a.
203
Solutie. Scriem A = Cdiag [1 , . . . , n ] C 1 . Pentru orice matrice B de forma data n

enunt are loc B 2 = Cdiag [1 , 2 , . . . , n ] C 1 = A.
Reciproc, dac
a B 2 = A, matricele A si B comuta la nmultire si atunci comuta si C 1 AC cu C 1 BC. Dar C 1 AC este o matrice diagonala, cu elementele de
pe diagonala principal
a diferite ntre ele si atunci C 1 BC este tot o matrice diagonala: C 1 BC = diag [1 , . . . , n ]. De aici rezulta B = Cdiag [1 , . . . , n ] C 1 si B 2 =
Cdiag 21 , . . . , 2n C 1 = A, de unde 21 = 1 , . . . , 2n = n . Prin urmare, B este de forma
enuntata.
Capitolul 6
Geometrie vectorial
a si analitic
a
Notatii
R2 - planul punctual euclidian
~ 2 - planul vectorial euclidian
R
R3 - spatiul punctual euclidian
~ 3 - spatiul vectorial euclidian
R
A, B, C, . . . - puncte n R2 sau n R3
(AB) - dreapta determinat
a de punctele A si B
(D), (D1 ), . . . - drepte n R2 sau n R3
[A, B] - segment orientat
|AB| - lungimea segmentului [AB]
AB, a - vector liber
||a||, ||AB||, d(A, B) - lungimea (norma) unui vector
a0 - versorul vectorului a
este baza ortonormat
~ 3,
{i, j, k}
a canonica n R
~2
{i, j} este baza ortonormat
a canonica n R
este reperul cartezian canonic n R
~3
{O; i, j, k}
~2
{O; i, j} este reperul cartezian canonic n R
ha, bi sau a b - produsul scalar al vectorilor a si b
a b - produsul vectorial al vectorilor a si b
(a, b, c) - produsul mixt al vectorilor a, b si c
204
Geometrie vectorial
a si analitic
a

G =

205

(
a, a
) (
a, b) (
a, c)
(b, a
) (b, b) (b, c) - determinantul Gram al vectorilor a, b si c
(
c, a
) (
c, b) (
c, c)
Geometrie vectorial
a
Modelul algebric al geometriei euclidiene a planului si spatiului l reprezinta spatiile
vectoriale euclidiene.
Definitie. Numim plan euclidian un spatiu euclidian real de dimensiune doi. Modelul
algebric al planului euclidian este R2 = {(x, y)| x R, x R} ca spatiu vectorial real n
care produsul scalar este h(x1 , y1 ), (x2 , y2 )i = x1 x2 + y1 y2 .
Baza E = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} este baza canonica care este ortonormata. Daca
notam vectorii e1 = ~i, e2 = ~j atunci obtinem modelul vectorial al planului euclidian
~ 2 = {v = x i + y j | x R, y R}, iar produsul scalar devine v 1 v 2 = x1 x2 + y1 y2 daca
R
v 1 = x1 i + y1 j, v 2 = x2 i + y2 j. Astfel vom privi planul euclidian n doua moduri:
R2 = {(x, y)| x, y R}, elementele sale le numim puncte si notam M (x, y) (punctul M
~ 2 = {x i + y j| x, y R}, elementele sale le numim vectori pe
de coordonate x si y) si R
care i reprezent
am prin s
ageti ce pornesc din origine.
2
~
Definitie. Intre R si R2 este evidenta bijectia

M (x, y) 7 rM = x i + y j,
unde vectorul rM se numeste vectorul de pozitie al punctului M . Invers,
v = x i + y j 7 Mv (x, y)
arful vectorului v.
punctul Mv l numim v
~ 2.
Vectorii {i, j} formeaz
a o baz
a ortonormata n R
Definitie. Suma a doi vectori este definita algebric prin
v 1 + v 2 = (x1 + x2 ) i + (y1 + y2 ) j, daca v 1,2 = x1,2 i + y1,2 j,
operatie care geometric revine la regula paralelogramului.
Definitie. Numim segment orientat n planul R2 orice pereche de puncte si l notam cu
[A, B] (se figureaz
a printr-o s
ageat
a de la A la B).
Oricarui segment orientat [A, B] i asociem vectorul AB definit prin AB = rB rA .
Analog se defineste spatiul punctual euclidian R3 = {(x, y, z)| x, y, z R} si spatiul
~ 3 = {v = x i + y j + z k| x, y, z R}.
vectorial euclidian R
~ 3 , reducerea la plan fiind evidenta.
In continuare vom lucra doar n spatiul R3 sau R
Operatii cu vectori
Definitie. Adunarea vectorilor: Daca vectorii v 1 si v 2 sunt dati de
v 1 = x1 i + y1 j + z1 k, v 2 = x2 i + y2 j + z2 k,
atunci suma celor doi vectori este
v 1 + v 2 = (x1 + x2 ) i + (y1 + y2 ) j + (z1 + z2 ) k.
206
Definitie. Produsul vectorilor cu scalari:

~ 3 , atunci
Daca a R si v = x i + y j + z k R
~ 3.
a v = (a x) i + (a y) j + (a z) k R
Observatii.
~3 R
~ 3 , Tv = v 0 + v se numeste translatie de vector v 0 (fixat).
Functia Tv0 : R
0
~3 R
~ 3 , Oa (v) = a v, unde a R, a > 0 se numeste omotetie de
Functia Oa : R
raport a.
Doi vectori nenuli v 1 si v 2 sunt coliniari (au aceeasi directie) daca exista t R astfel
ca v 1 = t v 2 . Dac
a t > 0 spunem ca vectorii au acelasi sens.
Definitie. Produsul scalar: Dac
a vectorii v 1 si v 2 sunt dati de
v 1 = x1 i + y1 j + z1 k, v 2 = x2 i + y2 j + z2 k,
atunci produsul scalar al celor doi vectori este
v 1 v 2 = x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 R.
~ 3 , R, ) este spatiu euclidian real de dimensiune 3 cu baza
Observatie. Tripletul (R
ortonormata {i, j, k}.
~3
Definitie. Norma unui vector: v = x i + y j + z k R
p
kvk = v v = x2 + y 2 + z 2
(reprezinta geometric lungimea unui vector, vectorii bazei au lungimea 1 (sunt versori)).
~ 3 , v 1 6= 0, v 2 6= 0
Definitie. Unghiul dintre doi vectori nenuli: v 1 , v 2 R
cos(v\
1, v2) =
v1 v2
kv 1 k kv 2 k
sau
(v\
1 , v 2 ) = arccos
v1 v2
kv 1 k kv 2 k
Observatie. Vectorii v 1 si v 2 sunt ortogonali daca si numai daca au produsul scalar

egal cu 0, deci v 1 v 2 v 1 v 2 = 0.
Definitie. Produsul vectorial: Daca v 1 = x1 i + y1 j + z1 k, v 2 = x2 i + y2 j + z2 k
definim

i j k

v 1 v 2 = x1 y1 z1 =
x 2 y2 z2

y1 z1
z1 x 1
x1 y1

k =
i+
j+
=
y2 z2
z2 x 2
x2 y2
= (y1 z2 z1 y2 ) i + (z1 x2 + x1 z2 ) j + (x1 y2 y1 x2 ) k.
Observatii.
Avem v 1 v 2 = 0 v 1 si v 2 sunt coliniari.
Daca v 1 , v 2 sunt necoliniari si v = v 1 v 2 atunci:
kv 1 v 2 k = kv 1 k kv 2 k sin(v\
si
1 , v 2 ) = aria paralelogramului construit pe vectorii v 1
v2.

y1 z1 2 z1 x1 2 x1 y1 2

y2 z2 + z2 x2 + x2 y2 =
= (x21 + y12 + z12 )(x22 + y22 + z22 ) (x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 )2 .
Geometrie vectorial
a si analitic
a
207
Folosind determinantul Gram avem:

v1 v1 v1 v2
= kv1 k2 kv2 k2 (v 1 v 2 )2 = kv 1 v 2 k2
G(v 1 , v 2 ) =
v2 v1 v2 v2
v v 1 , v v 2 (v este ortogonal pe planul vectorilor v 1 si v 2 ).
Triedrul {v 1 , v 2 , v} are orientarea pozitiva (la fel ca triedrul {i, j, k}).
Definitie. Produsul mixt (triplul produs scalar)
produsul mixt al lor prin

(v 1 , v 2 , v 3 ) = v 1 (v 2 v 3 ) =

Daca v 1 , v 2 , v 3 R , atunci definim

x1 y1 z1
x2 y2 z2
x3 y3 z3
Observatii.
Avem (v 1 , v 2 , v 3 ) = 0 v 1 se afla n planul determinat de v 2 si v 3 v 1 , v 2 , v 3
sunt coplanari.
(v 1 , v 2 , v 3 ) = (sgn )(v 1 , v 2 , v 3 ), S3 .
(a1 v 1 , a2 v 2 , a3 v 3 ) = (a1 a2 a3 ) (v 1 , v 2 , v 3 )
(v 1 + v 01 , v 2 , v 3 ) = (v 1 , v 2 , v 3 ) + (v 01 , v 2 , v 3 )

x1 y1 z1 x1 x2 x3

(v 1 , v 2 , v 3 )2 = x2 y2 z2 y1 y2 y3 =
x3 y3 z3 z1 z2 z3

v1 v1 v1 v2 v1 v3

= v 2 v 1 v 2 v 2 v 2 v 3 = G(v 1 , v 2 , v 3 )
v3 v1 v3 v2 v3 v3
|(v 1 , v 2 , v 3 )| = volumul paralelipipedului construit pe vectorii v 1 , v 2 , v 3 .
Definitie. Dublul produs vectorial a trei vectori

v2
v 3
= (v 1 v 3 ) v 2 (v 1 v 2 ) v 3
v 1 (v 2 v 3 ) =
v1 v2 v1 v3
(formula lui Gibbs).
Dreapta n spatiu
~ 3 , orice varietate liniara de dimensiune
Definitie. Se numeste dreapt
a n spatiul R3 sau R
1, din acest spatiu vectorial.
Ecuatii ale dreptei
(D1)
r = rA + td,
tR
este ecuatia vectorial

a a dreptei ce trece prin punctul A si este paralela cu vectorul d 6= 0
numit vector director.
208
r = (1 t)rA + trB ,
(D2)
tR

a a dreptei ce trece prin punctele A si B (vectorul director este
d = AB).
Observatii.
Pentru fiecare valoare atribuit
a parametrului t R, obtinem cate un punct pe
dreapta AB. Pentru t = 0 obtinem punctul A, pentru t = 1 punctul B, iar pen1
tru t = obtinem mijlocul segmentului [AB], pentru t (0, 1) obtinem puncte de
2
pe segmentul (A, B), pentru t > 1 puncte de pe semidreapta cu originea n B situata
de partea opus
a punctului B iar pentru t < 0 obtinem punctele de pe semidreapta
cu originea n A situat
a de partea opusa punctului B.
Ecuatia r = (1 t)rA + t rB , t 0 reprezinta ecuatia traiectoriei unui punct ce se
misca rectiliniu si uniform pe dreapta AB cu viteza v = AB.
x xA
y yA
z zA
=
=
(D3)
sunt ecuatiile dreptei ce trece prin A si are parametrii directori , , sub forma normala.
(Prin conventie se admite c
a unii din numitorii , sau sa fie egali cu 0 dar nu toti. In
acest caz num
ar
atorii corespunz
atori sunt 0.)
y yB
z zA
x xA
=
=
xB xA
yB yA
z B zA
(D4)
sunt ecuatiile dreptei ce trece prin A si B, sub forma normala.
Planul n spatiu
~ 3 orice varietate liniara de dimensiune 2,
Definitie. Se numeste plan n spatiu R3 sau R
din acest spatiu vectorial.
Ecuatii ale planului
(P 1)
r = rA + t d1 + s d2 ,
t R, s R

a a planului ce trece prin punctul A si este paralel cu vectorii necoliniari d1 si d2 (d1 d2 6= 0).
(P 2)
r = rA + t AB + s AC = rA + rB + rC ,
, , R, + + = 1

a a planului ce trece prin punctele necoliniare A, B, C n coordonate
barimetrice (, , ).
Observatii.
Un punct M se afl
a n planul determinat de punctele A, B si C daca vectorul sau de
pozitie rM este combinatie afin
a a vectorilor de pozitie rA , rB si rC .
Geometrie vectorial
a si analitic
a
209
Punctele M din interiorul triunghiului ABC sunt caracterizate prin

rM = rA + rB + rC
cu + + = 1 si > 0, > 0, > 0 deci vectorul de pozitie rM este combinatie
convex
a a vectorilor de pozitie rA , rB si rC .
Daca M Int(4ABC) si rM = rA + rB + rC atunci notand (ABC) aria
triunghiului ABC avem:
=
=
(M BC)
(M CA)
(M AB)
(P 3)
(r rA , d1 , d2 ) = 0,
d1 d2 6= 0
este ecuatia planului ce trece prin A si este paralel cu vectorii d1 si d2 sub forma de produx
mixt.
(P 4)

x xA y yA z zA

1
1
1

2
2
2

=0

este ecuatia planului ce trece prin A si este paralel cu vectorii

d1 = 1 i + 1 j + 1 k si d2 = 2 i + 2 j + 2 k

1 1 1
= 2).
(rang
1 2 2
(P 5)
x
y
z
xA yA zA
x B yB zB
x C yC zC
1
1
1
1

=0

este ecuatia planului ce trece prin punctele A, B, C sub forma de determinant. (Conditia
de necoliniaritate a punctelor A, B, C este AB AC 6= 0.)
(P 6)
x
y
z
+ + 1=0

este ecuatia planului prin t

aieturi (daca planul P nu este paralel cu nici unul din planele
de coordonate (cu nici una din axele de coordonate) atunci el taie cele trei axe n trei
puncte A(, 0, 0), B(0, , 0), C(0, 0, ), , , sunt numitorii din ecuatia prin taieturi).
(P 7)
ax + by + cz + d = 0;
a2 + b2 + c2 6= 0
este ecuatia general

a a planului (ecuatia implicita a planului) (vectorul n = ai+bj+ck 6=
0 este vectorul director al normalei la plan, a, b, c fiind parametrii directori ai normalei la
plan).
210
(P 8)
a2 + b2 + c2 6= 0
a(x xA ) + b(y yA ) + c(z zA ) = 0,
este ecuatia implicit

a a planului ce trece prin A si este perpendicular pe vectorul n =
a i + b j + c k.
(r rA ) n = 0,
(P 9)
n 6= 0
este ecuatia planului ce trece prin A si este perpendicular pe n sub forma de produs scalar.
Dreapta ca intersectie de plane

Daca L1 si L2 sunt variet
ati liniare si L1 L2 6= atunci L1 L2 este varietate liniara
avand subspatiul director VL1 VL2 . Daca P1 si P2 sunt plane distincte, neparalele (vectorii
directori ai normalelor n1 si n2 sunt necoliniari, atunci P1 P2 este o dreapta D).

(D5)
a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0
a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0

rang
a1 b1 c1
a2 b2 c2

=2
ecuatiile dreptei ca intersectie de plane sau ecuatiile implicite ale dreptei.
Fascicule de plane
Definitie. Multimea tuturor planelor din spatiu, paralele cu un plan dat P : ax + by +
cz + d = 0 se numeste fasciculul de plane paralele (a2 + b2 + c2 6= 0).
Fasciculul de plane paralele are ecuatia
P : ax + by + cz = ,
(orice plan paralel cu P este unul din planele P , R).

Definitie. Multimea tuturor planelor care contin o dreapta fixata D se numeste fascicul
de plane ce trec prin axa D.
Daca scriem dreapta D (axa fasciculului)sub forma implicita

D:
p1 : a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0
p2 : a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0
fasciculul de plane are ecuatia

P, : p1 + p2 = 0.
Observatie. In general se prefer
a folosirea unui singur parametru (de exemplu daca
6= 0 notam = ) si obtinem fasciculul:
P : p1 p2 = 0,
care contine toate planele ce contin dreapta D cu exceptia planului p2 .
Geometrie vectorial
a si analitic
a
211
Perpendiculara comun
a pe dou
a drepte neparalele
Daca
D1 : r = r1 + t d1 ,
tR
D2 : r = r2 + s d2 ,
sR
si
sunt doua drepte neparalele (d1 d2 6= 0) atunci exista o unica dreapta D care se sprijina
pe D1 si D2 (D D1 6= , D D2 6= ) si este perpendiculara pe D1 si D2 (D D1 ,
D D2 ).
Dreptele D si D1 determin
a un plan P1 ce trece printr-un punct M1 D1 si este paralel
cu vectorii d1 si d = d1 d2 . La fel D si D2 determina un plan P2 ce trece printr-un punct
M2 D2 si este paralel cu vectorii d2 si d. Obtinem D = P1 P2 , deci

(r r1 , d1 , d) = 0
D:
(r r2 , d2 , d) = 0
care este ecuatia implicit
a a perpendicularei comune.
Relatii metrice
Definitie. Distanta ntre dou
a puncte
p
d(A, B) = kABk = (xA xB )2 + (yA yB )2 + (zB zA )2
Definitie. Aria unui triunghi
1
1
(4ABC) = kAB ACk =
2
2
q
G(AB, AC)
Definitie. Volumul unui tetraedru

VABCD
q
1
1
= |(AB, AC, AD)| =
G(AB, AC, AD) =
6
6

x A yA zA 1

1 xB yB zB 1
= |
|
6 xC yC zC 1
x D yD z D 1
Definitie. Distanta de la un punct la o dreapt

a
D : r = r0 + td, t R, M R3
s
G(rM r0 , d)
k(rM r0 ) dk
d(M, D) =
=
G(d)
kdk
Definitie. Distanta de la un punct la un plan
P : r = r0 + td1 + sd2 , t R, s R, M R3
s
G(rM r0 , d1 , d2 )
|(rM r0 , d1 , d2 )|
d(M, P ) =
=
G(d1 , d2 )
kd1 d2 k
212
Daca P : ax + by + cz + d = 0 atunci
d(M, P ) =
(axM + byM + czM + d)
a2 + b2 + c2
Definitie. Distanta dintre dou

a drepte
D1 : r = r1 + td1 ,
D2 : r = r2 + sd2 ,
t R, s R
Daca d1 kd2 atunci

s
d(D1 , D2 ) =
G(r2 r1 , d1 )
G(d1 )
Daca d1 d2 6= 0
s
d(D1 , D2 ) =
|(r2 r1 , d1 , d2 )|
G(r2 r1 , d1 , d2 )
=
G(d1 , d2 )
kd1 d2 k
Definitie. Unghiul dintre un plan si o dreapt

a
D : r = r0 + td,
tR
P : (r r1 ) n = 0
\
\
n)
(D,
P ) = (d,
2
\
sin (D,
P) =
dn
kdk knk
Definitie. Unghiul diedru dintre dou

a plane
P1 : (r r1 ) n1 = 0
P2 : (r r2 ) n2 = 0
\
\
P
1 , P2 = n
1 , n2
\
cos (P
1 , P2 ) =
n1 n2
kn1 k kn2 k
Probleme
Problema 6.1 Fie A si B dou
a puncte fixe n plan si a, b doua numere reale a, b (0, 1).
Pentru fiecare punct M din plan, nesituat pe dreapta AB, se considera punctele P [AM ]
AP
BN
astfel ca
= a si N [BM ] astfel ca
= b.
AM
BM
Sa se determine locul geometric al punctelor M pentru care AN = BP .
Geometrie vectorial
a si analitic
a
213
Solutie
rP = (1 a)rA + arM ,
rN = (1 b)rB + brM
|AN | = |BP | |rN rA | = |rP rB |

|(1 b)rB + brM rA | = |(1 a)rA + arM rB |

1 1
1
rM
rB + rA

a
a b
b

=

1
1
b

r M
1
r
+
r
A
B

a
a
r A0
rB0
a
A0 M
a
|rM rA0 |
=
=
|rM rB 0 |
b
B0M
b

1
1
A0 B
1
= 1
rB + rA , A0 AB,
=
b
b
AB
b

0
1
AB
1
1
rA + rB , B 0 AB,
=
= 1
a
a
AB
a
(1)
Din (1) pentru a = b locul geometric este mediatoarea segmentului A0 B 0 .

Pentru a 6= b locul geometric este un cerc (Apollonius).
Problema 6.2 Segmentele [X1 , Y1 ] si [X2 , Y2 ] aluneca respectiv pe dreptele d1 si d2 . Daca
P este mijlocul lui X1 X2 si Q mijlocul lui Y1 Y2 sa se arate ca:
a) Segmentul P Q are lungime constanta.
b) Daca cele dou
a segmente se misca cu viteze constante v 1 si v 2 atunci punctele P si
Q se misca cu viteze constante si egale.
Solutie.
a) Fixam O un punct n plan ca origine a vectorilor si notam OX = rX . Avem:
1
rP = (rX1 + rX2 ),
2
1
rQ = (rY1 + rY2 )
2
1
P Q = rQ rP = [(rY1 rX1 ) + (rY2 rX2 )]
2
1
= [X1 Y1 + X2 Y2 ] = constant
2
(cand [X1 , Y1 ] si [X2 , Y2 ] alunec
a vectorii X1 Y1 si X2 Y2 sunt constanti).
Din P Q = constant |P Q| = constant.
b) Daca pozitia initia pentru [X1 , Y1 ] este [A1 , B1 ] si pentru [X2 , Y2 ] este [A2 , B2 ], dupa
timpul t pozitia lui [A1 , B1 ] este [X1 , Y1 ] data de
rX1 = rA1 + tv 1 ,
rY1 = rB1 + tv 1
rX2 = rA2 + tv 2 ,
rY2 = rB2 + tv 2
iar pentru [X2 , Y2 ]

Avem:
1
v1 + v2
rP = (rA1 + rA2 ) + t
2
2
214
1
v1 + v2
rQ = (rB1 + rB2 ) + t
2
2
Punctele P si Q se deplaseaz
a cu viteza
v=
v1 + v2
2
Problema 6.3 Pe laturile AB si AC ale triunghiului ABC se iau punctele variabile M si

N astfel ca BM = CN . S
a se determine locurile geometrice ale mijlocului P al segmentului
M N n cazurile
a) M si N sunt de aceeasi parte a lui BC
b) M si N sunt n semiplane opuse fata de BC.
Solutie. Dac
a alegem originea reperului plan n A si notam AB = b si AC = c atunci
avem:
b
c
a) rM = b t , rN = c t (kbk = b, kck = c) deci
b
c

b+c
b c
rP =
t
+
, tR
2
b c
b c
b c
si sunt vectori de m
arime 1 (egale) rezulta ca + da directia bisectoarei din
b c
b c
A (interioar
a). Locul geometric este dreapta ce trece prin mijlocul lui BC si este paralela
cu bisectoarea interioar
a a unghiului A.
b
c
b) rM = b t , rN = c + t
b
c

b+c
b c
rP =
t
, tR
2
b c
Cum
Locul geometric este dreapta ce trece prin mijlocul lui BC si e paralela cu bisectoarea
exterioara a unghiului A.
Problema 6.4 Fie ABC un triunghi de laturi BC = a, CA = b, AB = c. Pentru fiecare
dreapta (d) not
am cu dA , dB , dC distantele de la A, B, C la (d) si consideram expresia
E(d) = ad2A + bd2B + cd2C .
Sa se arate c
a dac
a E(d) este minima atunci (d) trece prin centrul cercului nscris n
triunghi.
Solutie. Not
am cu A1 , B1 , C1 , I1 proiectiile lui A, B, C, I pe d si cu A0 , B 0 , C 0 proiectiile
punctelor A, B, C pe (d0 ). Avem:
AA21 AA02 = (AA21 + I1 A21 ) (AA02 + IA02 ) = AI12 AI 2
Geometrie vectorial
a si analitic
a
215
si analog pentru AB1 , AC1 si rezult

a
E(d) = a AA21 + b BB12 + c CC12 = a AA02 + b BB 02 + c CC 02
+(a I1 A2 + b I1 B 2 + c I1 C 2 ) (a IA2 + b IB 2 + c IC 2 ) = E(d0 ) + S(I1 ) S(I),
unde S(M ) = a M A2 + b M B 2 + c M C 2 . Calculam
S(M ) = a M A2 + b M B 2 + c M C 2
= a(OA OM )2 + b(OB OM )2 + c(OC OM )2
2
= a OA + b OB + c OC + (a + b + c)OM 2OM (a OA + b OM + c OC)

a OA + b OB + c OC
2
2
= (a + b + c) OM 2OM
+ OI
a+b+c
2
(a + b + c)OI + a OA + b OB + c OC ,
unde
OI =
a OA + b OB + c OC
a+b+c
Luam O = I si rezult
a
S(M ) = (a + b + c)IM 2 + a IA2 + b IB 2 + c IC 2
()
In () pentru M = I1 , S(I1 ) = (a + b + c)I1 I 2 + S(I), deci:

E(d) E(d0 ) = S(I1 ) S(I) = (a + b + c)I1 I 2 0
cu egalitate pentru I = I1 .
Observatie. Esential am folosit relatia
OI =
a OA + b OB + c OC
a+b+c
Pentru determinarea minimului lu

am O = I (arA + brB + crc = 0)
d : x + y = 0
E(d) = f () =
a(xA + yA )2 b(xB + yB )2 c(x2c + yc2 )

+
+
2 + 1
2 + 1
2 + 1
1
2
2
2
[2 (ax2A + bx2B + cx2C ) + 2(axA yA + bxB yB + cxc yc ) + ayA
+ byB
+ cyC
]
2 + 1
Emin =
4a
1
2
2
2
= 2
[(ax2A + bx2B + cx2C )(ayA
+ byB
+ cyC
) (axA yA + bxB yB + cxC + yC )2 ]
+1
Problema 6.5 Fie ABCD un patrulater convex. Sa se determine locul geometric al

punctelor X din planul patrulaterului, care verifica relatiile:
XA2 + XB 2 + CD2 = XB 2 + XC 2 + DA2
= XC 2 + XD2 + AB 2 = XD2 + XA2 + BC 2 .
216
Solutie.
2
CD2 = CD = (XD XC)2 = XD + XC 2XD XC

si analoagele pentru DA2 , AB 2 , BC 2 .
2
2
2
2
Inlocuim n relatiile date si sc
adem suma XA +XB +XC +XD si obtinem relatiile
(1)
(2)
(3)
XC XD = XD XA = XA XB = XB XC.
Din (1) rezult
a
XD (XC XA) = 0 XD AC = 0 XD AC
(4)
Din (3) rezult

a
XB (XC XA) = 0 XB AC = 0 XB AC
(5)
Din (2) rezult

a
XA (XD XB) = 0 XA BD = 0 XA BD.
(6)
XC XD = XB XC XC (XD XB) = 0 XC BD
(7)
Analog

a BD AC si X BD.
a AC BD si X AC.
In concluzie dac
a diagonalele AC si BD nu sunt perpendiculare atunci nu exista puncte
X (multimea lor este vid
a). Dac
a AC BD singurul punct care verifica conditiile este
X = AC BD.
Problema 6.6 Pe laturile patrulaterului ABCD se considera punctele Mi AB, Ni
DC, Pj AD, Qj BC astfel ca
AMi
DNi
i
=
= ,
AB
DC
n
APj
BQj
j
=
= ,
AD
BC
m
i = 0, n,
j = 0, m
Notam cu Xij = Mi Ni Pj Qj si cu Sij , aria patrulaterului cu varfurile Xi,j , Xi+1,j ,

Xi+1,j+1 , Xi,j+1 . S
a se arate c
a Si+k,j+p + Sik,jp = 2Si,j .
Solutie.
Lema 1. Dac
a M AB, N CD, P AD, Q BC astfel ca
AM
DN
AP
BQ
=
= x si
=
= y,
AB
DC
AD
BC
atunci not
and R = M N P Q, avem:
PR
MR
= x si
= y.
PQ
MN
Geometrie vectorial
a si analitic
a
217
Demonstratie. rM = (1 x)rA + xrB , rN = (1 x)rB + xrC , rP = (1 y)rA + yrD ,

rQ = (1 y)rB + yrC .
P R1
Punctul R1 P Q pentru care
= x are vectorul de pozitie
PQ
rR1 = (1 x)rP + xrQ
= (1 x)(1 y)rA + x(1 y)rB + xyrC + (1 x)yrD .
MR
Punctul R2 M N pentru care
= y are vectorul de pozitie
MN
rR2 = (1 y)rM + yrN
= (1 x)(1 y)rA + x(1 y)rB + xyrC + (1 x)yrD = rR2
Deci R1 = R2 = R.
Lema 2. Dac
a M1 , M2 AB si N1 , N2 CD astfel ca
AM1 = M1 M2 = M2 B si DN1 = N1 N2 = N2 C,
atunci
aria(AM1 N1 D) + aria(M2 BCN2 ) = 2aria(M1 M2 N2 N1 ).
Demonstratie.
(AN1 M1 ) = (M1 M2 N1 ),
1
(ADN1 ) = (ADC),
3
2
(AM2 CN1 ) = (ABCD),
3
(N1 N2 M2 ) = (N2 CM2 )

1
(M2 CB) = (ABC)
3
1
(M1 M2 N2 N1 ) = (ABCD)
3
Lema 3. Dac
a AM = M B, DN = N C, AP = P D si BQ = QC; R = M N P Q si
S1 = aria(DP RM ), S2 = aria(N RQC), S3 = aria(P AM R), S4 = aria(M BQR), atunci
S2 S1 = S4 S3 si S3 S1 = S4 S2 .
Demonstratie. Patrulaterul M QN P este paralelogram.
1
1
S2 S1 = aria(N QC) aria(N DP ) = aria(BCD) aria(ADC)
4
4
1
1
S4 S3 = aria(BQM ) aria(AP M ) = aria(ABC) aria(ADB)
4
4
S2 S1 = S4 S3 aria(BCD) + aria(ADB) = aria(ABC) + aria(ADC)
aria(ABCD) = aria(ABCD)
Folosind cele trei leme facem urm
atorul rationament.
Din lema 1 rezult
a c
a punctele Xi0 ,j , j = 0, m sunt echidistante si la fel punctele Xi,j0 ,
i = 1, n. Din lema 2, rezult
a c
a ariile Si0 ,j , j = 0, m sunt n progresie aritmetica cu ratiile
rj . Din lema 3 ratiile rj sunt egale ntre ele, rj = r, j = 1, m.
Analog pe coloane ariile sunt n progresie aritmetica cu aceeasi ratie r0 , deci Si,j =
a + (i 1)r + (j 1)r0 si relatia din enunt se verifica.
218
Problema 6.7 Fie ABCDE un pentagon convex si O un punct interior astfel ca

OA DC = A0 ,
BO DE = B 0 ,
CO AE = C 0 ,
DO AB = D0 si EO BC = E 0 .
Sa se arate c
a dac
a A0 , B 0 , C 0 , D0 sunt mijloacele laturilor pe care se afla, atunci E 0
este mijlocul lui BC.
Solutie. Not
am OA = a, OB = b, OC = c, OD = d, OE = e. Vectorii
si a sunt coliniari deci:
a (c + d) = 0
c+d
0
= OA
2
si analog
b (d + e) = 0,
c (e + a) = 0,
d (a + b) = 0
din care ar trebui s

a obtinem
(b + c) e = 0.
Avem:
ac+ad=0
(1)
bd+bc=0
(2)
ce+ca=0
(3)
da+db=0
(4)
si dorim sa rezulte
(2,3)
(1,4)
be+ce=0 bd+ca=0 ad+da=0

care este evident
a.
Problema 6.8 Fie A1 A2 A3 A4 un tetraedru n spatiu. Pentru fiecare permutare a
varfurilor A(1) , A(2) , A(3) , A(4) , fiecarui punct M din spatiu i atasam punctul obtinut
prin simetrie succesiv
a fat
a de A(1) , A(2) , A(3) , A(4) , notat cu M . Sa se arate ca
pentru cele 24 de permut
ari se obtin doar sase puncte distincte, care formeaza 3 segmente
cu mijlocul M .
Solutie. Compunerea a dou
a simetrii centrale este o translatie.
SA1 SA2 = T2A2 A1 ,
compunerea a dou
a translatii d
a o translatie
Tv1 Tv2 = Tv1 +v2 .
Obtinem
rM = 2(r(A2 ) + r(A4 ) r(A1 ) r(A3 ) ) + rM ,
Geometrie vectorial
a si analitic
a
219
trebuie sa alegem dou

a semne + si doua din patru semne, ceea ce se poate face
n C42 = 6 moduri. Cele sase puncte sunt date de
rM1 = 2(rA1 + rA2 rA3 rA4 ) + rM
rM2 = 2(rA3 + rA4 rA1 rA2 ) + rM
rM3 = 2(rA1 + rA3 rA2 rA4 ) + rM
rM4 = 2(rA2 + rA4 rA1 rA3 ) + rM
rM5 = 2(rA1 + rA4 rA2 rA3 ) + rM
rM6 = 2(rA2 + rA3 rA1 rA4 ) + rM
M1 M2 , M3 M4 , M5 M6 au mijlocul M .
Problema 6.9 Fie A1 A2 A3 A4 un tetraedru si M un punct n spatiu. Notam Bij mijlocul
laturii Ai Aj si Mij simetricul punctului M fata de Bkl (mijlocul laturii opuse laturii Ai Aj ).
Sa se arate c
a cele sase drepte Aij Mij sunt concurente.
Solutie. Avem
rMij
1
rBij = (rAi + rAj )
2
= 2rBkl rM = rAk + rAl rM
Un punct de pe dreapta Bij Mij are vectorul de pozitie de forma

r = (1 t)rBij + t rMij ,
sau
tR
1
r = (1 t) (rAi + rAj ) + t[(rAk + rAl ) rM ],
2
pentru t =
1
obtinem punctul I dat de
3
1
1
4
1
rI = (rA1 + rA2 rA3 rA4 ) rM = rG rM
3
3
3
3
care nu depinde de i si j.
G este centru de greutate dat de
1
rG = (rA1 + rA2 + rA3 + rA4 ).
4
Punctul de concurent
a I se g
aseste pe semidreapta M G si
4
MI
= .
MG
3
Problema 6.10 Fie A1 A2 A3 A4 un tetraedru si M un punct n spatiu. Notam cu G1
centrul de greutate al fetei A2 A3 A4 si analog se definesc G2 , G3 , G4 . Daca Mi este simetricul
lui M fata de Gi , i = 1, 4 s
a se arate ca dreptele A1 M1 , A2 M2 , A3 M3 si A4 M4 sunt
concurente.
220
Solutie. Avem:
1
rG1 = (rA2 + rA3 + rA4 )
3
2
rM1 = 2rG1 rM = (rA2 + rA3 + rA4 ) rM
3
Un punct de pe dreapta M1 A1 are vectorul de pozitie de forma
r = (1 t)rM1 + trA1 ,
Pentru t =
t R.
2
obtinem punctul I de vector de pozitie:
5
3
2
8
3
rI = (rA1 + rA2 + rA3 + rA4 ) rM = rG rM .
5
5
5
5
Punctul de intersectie se afl

a pe semidreapta M G si
IG
3
= .
GM
5
Problema 6.11 Fie ABCDA0 B 0 C 0 D0 un paralelipiped si M un punct n spatiu.
Sa se arate c
a:
a) Dreptele ce unesc v
arfurile cu simetricele lui M fata de varfurile opuse, sunt concurente.
b) Dreptele ce unesc mijloacele muchiilor cu simetricele lui M fata de mijloacele muchiilor opuse, sunt concurente.
c) Dreptele ce unesc centrele fetelor cu simetricele lui M fata de centrele fetelor opuse,
sunt concurente.
Solutie. a) Simetricul lui M fat
a de A este A1 cu vectorul de pozitie rA1 = 2rA rM .
0
Un punct de pe dreapta A1 C are vectorul de pozitie de forma:
r = (1 t)rC 0 + trA1 = (1 t)rC 0 + 2trA trA1 , t R.
Pentru t =
1
obtinem punctul I de vector de pozitie:
3
2
1
4
1
rI = (rA + rC 0 ) rM = rO rM
3
3
3
3
unde O este centrul paralelipipedului (intersectia diagonalelor)

rO =
rA + rC 0
rB + rB0
r C + r A0
rD + rB0
=
=
=
.
2
2
2
2
Punctul I nu depinde de v
arfuri, deci este acelasi pentru orice alte perechi de varfuri
opuse.
IO
1
I se gaseste pe semidreapta M O cu
= .
OM
3
Geometrie vectorial
a si analitic
a
221
b) Simetricul lui M fat

a de mijlocul muchiei AB este P cu
rP = rA + rB rM ,
mijlocul muchiei C 0 D0 este Q cu vectorul de pozitie
QP are vectorul de pozitie de forma:
r = (1 t)
Pentru t =
rC 0 + rD0
. Un punct de pe dreapta
2
rC 0 + rD0
+ t(rA + rB rM ).
2
1
obtinem
3
1
1
rJ = (rA + rB + rC 0 + rD0 ) rM
3
3

rB + rB0
4
1
1
2 rA + rC 0
+
rM = rO rM
=
3
2
2
3
3
3
Deci dreptele sunt concurente n acelasi punct ca cele de la punctul a) al problemei.

c) Centrul fetei ABCD are vectorul de pozitie
1
1
1
rG = (rA + rB + rC + rD ) = (rA + rC ) = (rB + rD )
4
2
2
Simetricul lui M fat
a de G este G1 cu vectorul de pozitie
rG1 = 2rG rM = rA + rC rM
Un punct de pe dreapta G0 G1 (G0 este centrul fetei A0 B 0 C 0 D0 ) este de forma:
r = (1 t)rG0 + trG ,
Deci
r = (1 t)
Pentru t =
tR
r A0 + r C 0
+ t(rA + rC rM )
2
1
obtinem punctul K de vector de pozitie
3
1
1
rK = (rA + rC + rA0 + rC 0 ) rM
3
3

2 rA + rC 0
r C + r A0
1
4
1
=
+
rM = rO rM .
3
2
2
3
3
3
Punctul K coincide cu punctele I si J de la a) si b).

In concluzie toate dreptele de la punctele a), b), c) sunt concurente n acelasi punct
avand vectorul de pozitie
4
1
rI = rO rM .
3
3
Punctul I se g
aseste pe semidreapta (M O, dincolo de O si este precizat prin raportul
1
OI
= .
OM
3
222
Problema 6.12 In tetraedrul OABC notam BOC = , COA = and AOB = .

Fie unghiul diedru dintre planele (OAB) si (OAC), iar unghiul diedru dintre planele
(OBA) si (OBC). S
a se arate c
a
> cos + cos .
IMC, 2002
Solutie. Putem considera |OA| = |OB| = |OC| = 1. Intersectand sfera unitate centrata n O cu interioarele unghiurilor AOB, BOC si COA, obtinem sectoare de cerc
_
AOB, BOC, COA de arii 21 , 12 si respectiv, 21 .

_
_
In continuare, proiect
am sectoarele AOC si COB pe planul (OAB). Notam cu C 0
proiectia punctului C si cu A0 si B 0 simetricele punctelor A si B fata de centrul O. Fiind
proiectie, |OC 0 | < 1.
_
Proiectiile arcelor de cerc AC si BC sunt portiuni din elipsele ce au axa mare AA0 ,
respectiv BB 0 (elipsele sunt degenerate cand sau sunt unghiuri drepte). Cele doua
elipse se intersecteaz
a dup
a 4 puncte.
_
Proiectiile sectoarelor de cerc AOC si COB au ariile 12 cos si respectiv, 12 cos .

_
Suma celor dou

a proiectii este inclus
a n sectorul de cerc AOB si n consecinta, obtinem
inegalitatea cerut
a.
Observatie. Sunt trei cazuri diferite de discutat n functie de semnele lui cos si cos .
Problema 6.13 Fie V ABC un tetraedru. Prin centrul de greutate G al fetei ABC ducem
un plan care taie muchiile V A, V B, V C n M , N , P . Sa se arate ca ntre volumele
tetraedrelor are loc inegalitatea:
V(V ABC) V(V M N P ).
Solutie. Fie u1 , u2 , u3 versorii vectorilor V A, V B, V C si
V A = a u1 ,
V B = b u2 ,
V C = c u3 .
Volumul tetraedrului V ABC se exprima folosind produsul mixt

1
1
V(V ABC) = |(a u1 , b u2 , c u3 )| = abc|(u1 , u2 , u3 )|.
6
6
Daca V M = u1 , V N = u2 , V P = u3 , ecuatia planului (M N P ) este
x
y
z
+ + =1

si din G
a b c
, ,
3 3 3

(M N P ) rezult
a legatura
a
b
c
+ + =3

Geometrie vectorial
a si analitic
a
iar
223
1
V(V M N P ) = |(u1 , u2 , u3 )|
6
Avem
V(V ABC)
abc
=
V(V M N P )
Trebuie ar
atat c
a dac
a , , , a, b, c sunt pozitive si
a
b
c
+ + =3

atunci
abc
0
Din
s
3
a
b
c
+ +
a b c

= 1,

3
deci
abc
1.
Observatie. Dac
a prin centrul de greutate al tetraedrului V ABC se duce un plan ce
taie muchiile V A1 V B1 V C n A1 , B1 , C1 atunci
V(V A1 B1 C1 )
27
V(V ABC).
64
Problema 6.14 Pe muchiile AB, AC si AD ale tetraedrului ABCD se iau punctele

M, N, P astfel ca:
CN
DP
BM
+
+
=1
MA NA
PA
Sa se arate c
a planele (M N P ) trec printr-un punct fix.
Solutie. Dac
a not
am
AB = b,
AM = b,
AC = c,
BM = c,
AD = d,
CM = d
un punct din planul (M N P ) are vectorul de pozitie de forma:

r = xb + yc + zd cu x + y + z = 1.
Conditia din enunt se scrie
1 1 1
1
1
1
+
+
=1
+ + = 4.

Daca luam x =
1
1
1
,y=
,z=
, x + y + z = 1 deci punctul de vector de pozitie:
4
4
4
r=
b+c+d
4
se afla n planul (M N P ). Punctul fix este centrul de greutate al tetraedrului.
224
Problema 6.15 Fie ABCD un tetraedru. Notam A1 simetricul lui A fata de B, B1

simetricul lui B fat
a de C, C1 simetricul lui C fata de D si cu D1 simetricul lui D fata de
A.
a) Sa se arate c
a tetraedrele ABCD si A1 B1 C1 D1 au acelasi centru de greutate.
b) Sa se arate c
a ntre volumele lor exista relatia
V(A1 B1 C1 D1 ) = 15V(ABCD).
c) Daca se sterge toat
a figura si se retin doar punctele A1 , B1 , C1 , D1 sa se determine
geometric punctele initiale A, B, C, D.
Solutie. a) Dac
a not
am cu rA , rB , rC , rD vectorii de pozitie ai varfurilor avem:
rA1 = 2rB rA ,
rB1 = 2rC rB ,
Avem:
rC1 = 2rD rB ,
rD1 = 2rA rB
1
rG = (rA + rB + rC + rD )
4
si
1
rG1 = (rA1 + rB1 + rC1 + rD1 ) = rG ,
4
deci G = G1 .
b) Calcul
am volumele cu ajutorul produsului mixt:
1
V(A1 B1 C1 D1 ) = |(A1 B1 , A1 C1 , A1 D1 )|
6
1
= |(2rC 3rB + rA , 2rD 2rB rC + rA , 3rA 2rB rD )|
6
n care putem considera rA = 0 (alegem originea spatiului n A). Obtinem
1
V(A1 B1 C1 D1 ) = |(2rC , 2rD , 2rB ) + (2rC , 2rB , rD ) + (3rB , rC , rD )|
6
1
= | 8(rB , rC , rD ) 4(rB , rC , rD ) 3(rB , rC , rD )|
6
1
= 15|(rB , rC , rD )| = 15V(ABCD).
6
c) Din relatiile () obtinem:
1
(4rA1 + 8rB1 + rC1 + 2rD1 )
15

2
1 1
2
4
1
+ r B1 +
rC1 + rD1 = rM + rN ,
3
5 3
3
5
5
rA =
4
=
5
unde
1
rA
3 1
1
2
r M = r A1 + r B 1 ,
3
3
1
2
rN = rC1 + rD1 .
3
3
()
Geometrie vectorial
a si analitic
a
225
Punctul M se afl
a pe segmentul A1 B1 astfel ca
B1 M
1
= , punctul N se afla pe
B 1 A1
3
1
D1 N
= , deci ele se determina din A1 , B1 , C1 , D1 . Punctul
D1 C1
3
AN
1
A se afla pe segmentul M N astfel ca
= , deci A se poate determina (construi
MN
5
geometric). Analog se determin
a punctele B, C, D.
segmentul C1 D1 astfel ca

a pentagonul convex ABCDE si se noteaza cu M , N , P , Q,
R mijloacele laturilor AB, BC, CD, DE si EA, iar cu A1 , B1 , C1 , D1 , E1 mijloacele
segmentelor N Q, P R, QM , RN si M P .
Sa se arate c
a:
a) AA1 + BB1 + CC1 + DD1 + EE1 = 0;
b) raportul ariilor pentagoanelor A1 B1 C1 D1 E1 si ABCDE este
1
;
16
c) dreptele AA1 , BB1 , CC1 , DD1 sunt concurente;

d) Daca se sterge toat
a figura si se retin doar punctele A1 , B1 , C1 , D1 , E1 sa se reconstruiasca punctele A, B, C, D, E.
Solutie. Not
am cu rX vectorul de pozitie al punctului X (rX = OX) si avem:
1
rM = (rA + rB ),
2
1
rM = (rB + rC ),
2
1
1
rP = (rC + rD ), rQ = (rD + rA ),
2
2
1
rR = (rE + rA )
2
1
1
rA1 = (rN + rQ ) = (rB + rC + rD + rE )
2
4
1
1
rB1 = (rP + rR ) = (rC + rD + rE + rA )
2
4
1
1
rC1 = (rQ + rM ) = (rD + rE + rA + rB )
2
4
1
1
rD1 = (rR + rN ) = (rE + rA + rB + rC )
2
4
1
1
rE1 = (rM + rP ) = (rA + rB + rC + rD )
2
4
a) AA1 = rA1 rA , . . . AA1 + BB1 + CC1 + DD1 + EE1 = 0
rA1 + rB1 + rC1 + rD1 + rE1 = rA + rB + rC + rD + rE
relatie ce este verificat
a.
b) Avem
1
1
A1 B1 = rB1 rA1 = (rA rB ) = BA,
4
4
226
1
deci A1 B1 kAB si A1 B1 = AB. Analog B1 C1 kBC, C1 D1 kCD, D1 E1 kDE, E1 A1 kAE si
4
1
B1 C1 = BC,
4
1
C1 D1 = CD,
4
1
D1 E1 = DE,
4
1
E1 A1 = AE.
4
1
Pentagoanele ABCDE si A1 B1 C1 D1 E1 sunt asemenea cu raportul laturilor
deci
4
2
1
1
raportul ariilor este
= .
4
16
1
A1 B 1
= . Daca
c) Patrulaterul ABA1 B1 este trapez cu raportul laturilor opuse
AB
4
notam cu G intersectia dreptelor AA1 si BB1 , avem ca
A1 G
B1 G
1
=
= .
GA
GB
4
Folosind trapezele BCB1 C1 , CDC1 D1 , DED1 E1 , EAE1 A1 se arata ca si dreptele CC1 ,
DD1 si EE1 trec prin G.
d) Punctul G este centrul de greutate al pentagoanelor ABCDE si A1 B1 C1 D1 E1 . El
se determina astfel: not
am cu S mijlocul lui A1 B1 , cu T mijlocul segmentului D1 E1 si cu
X mijlocul lui ST . Punctul G se afl
a pe segmentul C1 X determinat de raportul
4
GC1
= .
C1 X
5
Dupa ce am determinat pe G folosind doar A1 , B1 , C1 , D1 , E1 luam A pe dreapta GA1 ,
astfel ca
GA1
1
=
GA
4
si analog determin
am B, C, D, E.
Problema 6.17 Fie R 3 = {

v = x i + y j + z k | x, y, z R} spatiul vectorial euclidian
si
a R 3 un vector nenul fixat. Definim T : R 3 R 3 ,
T (
v)=
a
v,
v R 3.
a) Sa se arate c
a T este o aplicatie liniara si sa se determine Ker T si Im T .
b) Sa se arate c
a pentru orice
v 1,
v 2 Im T avem:
v\
1 , v 2 = T ( v 1 ), T ( v 2 ).
c) Sa se determine toate aplicatiile liniare S : R 3 R 3 cu proprietatea S(

v)
v,
pentru orice
v R 3.
Solutie. a) T (1
v 1 , 2
v 2 ) = 1 T (
v 1 ) + 2 T (
v 2 ).
T ( v ) = 0 a si v sunt coliniari, deci Ker T = {t

a | t R} (dreapta suport a
vectorului a ).
Aratam c
a Im T = {
a } (planul dus prin origine, perpendicular pe
a ).
Geometrie vectorial
a si analitic
a
227
Evident (
a
v)
a deci Im T {
a } si pe de alta parte dim Ker T = 1 si dim Ker T =
3 1 = 2 = dim{ a } deci Im T = {
a } .
b) Aratam c
a dac
a v1 a = v2
a = 0 atunci
v1
v2
T (
v 1 ) T (
v 2)
=
.
k
v k k
v k
kT (
v )k kT (
v )k
1
Avem:
T (
v 1 ) T (
v 2 ) = (
a
v 1 ) (
a
v 2 ) = (
a
v 1,
a ,
v 2)

a
v1
= (
a ,
v 2,
a
v 1) =
a (
v 2 (
a
v 1 )) =
a
v2 a v2
v1
=
a ((
v
v )
a ) = (
v
v ) k
a k2
1
kT (
v 1 )k = k
a
v 1 k = k
a k k
v 1 k sin(
a\
,
v 1 ) = k
a k k
v 1k
si atunci
T (
v 1 ) T (
v 2)
(
v1
v 2 ) k
a k2
v1
v2
=
.
=
2
kT ( v 1 )k kT ( v 2 )k
k v 1k k v 2k k a k
k v 1 k k
v 2k
c) Fie T (
v)=
w , unde
v =x i +y j +zk,
w = x0 i + y 0 j + z 0 k .

Daca matricea lui T n baza canonica { i , j , k } este
a1 b1 c1
MT = a2 b2 c2 M3 (R)
a3 b3 c3
avem:
x0 = a1 x + b1 y + c1 z, y 0 = a2 x + b2 y + c2 z,
si conditia T (
v)
v = 0 devine:
z 0 = a3 x + b3 y + c3 z
(a1 x + b1 y + c1 z)x + (a2 x + b2 y + c2 z)y + (a3 x + b3 y + c3 z)z = 0, x, y, z R

a1 x2 + b2 y 2 + c3 z 2 + (b1 + a2 )xy + (c1 + a3 )xz + (c2 + b3 )yz = 0
deci a1 = b2 = c3 = 0 si b1 + a2 = c1 + a3 = c2 + b3 = 0 deci matrica MT este de forma
0
3 2
0
1
MT = 3
2 1
0
si
T (x i + y j + z k ) = (2 y + 2 z) i + (3 x 1 z) j + (2 x + 1 y) k =
a
v
unde
a = 1 i + 2 j + 3 k ,
v =x i +y j +zk

i
j
k

a v = 1 2 3 = i (2 z 3 y) + j (3 x 1 z) + k (1 y 2 x)
x y
z
deci singurele astfel de aplicatii liniare sunt de forma
T (
v)=
a
v.
228
Problema 6.18 In interiorul p

atratului de latura 1 construim cercuri avand suma
circumferintelor egal
a cu dublul perimetrului patratului. Sa se arate ca exista o infinitate de drepte care s
a taie cel putin trei cercuri.
SEEMOUS, 2010
Solutie. Not
am n num
arul de cercuri, cu ri si respectiv di , raza si respectiv diametrul
cercului i. Din ipotez
a avem conditia
8=
n
X
2ri =
i=1
n
X
di
i=1
unde di este un diametru, care evident este mai mic decat 1. Urmeaza ca
n
8 X
=
di n
i=1
deci n 2, 54.
Daca dou
a dintre cercuri sunt secante, rezulta ca unind de exemplu mijlocul coardei
comune cu centrul celui de al treilea cerc, avem o directie si totodata o infinitate de drepte
paralele cu ea, care intersecteaz
a cele 3 cercuri.
Cazul cel mai general este al cercurilor care nu au puncte comune. Deoarece suma diametrelelor este mai mare dec
at 2 proiectand diametrele pe o latura a patratului acoperim
de doua ori latura , iar restul diametrelor se proiecteaza pe segmente ce se vor suprapune
peste segmentele din cele dou
a siruri anterioare. Deci exista cel putin 3 diametre ale caror
proiectii se suprapun si care dau solutia problemei.
Problema 6.19 Pentru orice x [0, 1] si y [0, 1] consideram pe laturile AB, DC, BC
si AD punctele M (x), N (x), P (y), Q(y) astfel ca:
AM
DN
BP
AQ
=
= x si
=
= y.
AB
DC
BC
AD
a) Sa se arate c
a dreptele M N si P Q sunt concurente.
b) Sa se arate c
a dreptele M (x)N (x), x [0, 1] genereaza aceeasi suprafata ca dreptele
P (y)Q(y), y [0, 1].
c) Daca not
am

1
M1 = M
,
3

1
P1 = P
,
3

1
N1 = N
,
3

1
Q1 = Q
,
3

2
2
M2 = M
, N2 = N
,
3
3

2
2
P2 = P
, Q2 = Q
,
3
3
M1 N1 P1 Q1 = A1 ,
M2 N2 P1 Q1 = B1 ,
M2 N2 P2 Q2 = C1 ,
M1 N1 P2 Q2 = D2 ,
Geometrie vectorial
a si analitic
a
229
sa se arate c
a
V(A1 B1 C1 D1 ) =
1
V(ABCD).
81
Solutie. a) rM = (1 x)rA + xrB , rN = (1 x)rD + xrC ,

rP = (1 y)rB + yrC ,
Punctul I1 aflat pe M N astfel ca
rQ = (1 y)rA + yrD .
M I1
= y are vectorul de pozitie
MN
rI1 = (1 y)rM + yrM = (1 x)(1 y)rA + (1 y)xrB + xyrC + y(1 x)rD .

Punctul I2 aflat pe P Q astfel ca
I2 Q
= x are vectorul de pozitie
QP
rI2 = (1 x)rQ + xrP = rI1

deci I1 = I2 = M N P Q.
b) Dreptele M N si P Q genereaz
a suprafata pe care se afla punctul I = I1 = I1 , ecuatia
ei este
S : r(x, y) = (1 x)(1 y)rA + x(1 y)rB + xyrC + (1 x)yrD ,
x, y [0, 1].
c) Avem:

1 1
,
3 3
1
= (4rA + 2rB + rC + 2rD )
9
2 1
,
3 3
1
= (2rA + 4rB + 2rC + rD )
9
2 2
,
3 3
1
= (rA + 2rB + 4rC + 2rD )
9
r A1 = r
rB1 = r
rC1 = r

1 2
1
rD1 = r
,
= (2rA + rB + 2rC + 4rD )
3 3
9
Calculam volumele folosind produse mixte si pentru simplificarea calculelor alegem
originea n A deci rA = 0.
Avem:
1
V(A1 B1 C1 D1 ) = |(A1 B1 , A1 C1 , A1 D1 )|
6
1
= |(rB1 rA1 , rC1 rA1 , rD1 rA1 )|
6
1
= 3 |(2rB + rC rD , 3rC , rB + rC + 2rD )|
9 6
1
= 3 |(12(rB , rC , rD ) + 3(rD , rC , rB )|
9 6
1
1 1
1
= 3
9|(rB , rC , rD )| =
|(rB , rC , rD )| = V(ABCD).
9 6
81 6
81
Problema 6.20 Fie [A1 A2 . . . A2n A2n+1 ] un poligon cu numar impar de laturi. Numim
naltime orice dreapt
a ce trece printr-un varf Ak si este perpendiculara pe latura opusa
An+k An+k+1 . S
a se arate c
a dac
a 2n dintre naltimi sunt concurente, atunci toate naltimile
sunt concurente.
230
Solutie. Alegem n planul poligonului un reper cu originea n H (intersectia naltimilor

din A1 , A2 , . . . , A2n ) si not
am
HA1 = a1 , HA2 = a2 , . . . , HA2n = a2n si HA2n+1 = a2n+1 .
Conditia HA1 An+1 An+2 se scrie a1 (an+2 an+1 ) = 0 sau a1 an+1 = a1 an+2 .
Analog din HA2 An+2 An+3 , . . . , HA2n An1 An obtinem sistemul de relatii:
(1) : a1 an+1 = a1 an+2 ,
(2) : a2 an+2 = a2 an+2 ,
..................
(n) : an a2n = an a2n+1 ,
(n + 1) : an+1 a2n+1 = an+1 a1 ,
(n + 2) : an+2 a1 = an+2 a2 , . . . ,
(2n) : a2n an1 = a2n a1
Daca adunam toate relatiile, termenii din stanga ai egalitatilor (1), (2), . . . , (n) se reduc
cu termenii din dreapta ai relatiilor (n + 1), (n + 2), . . . , (2n), iar termenii din stanga ai
egalitatilor (n + 2), . . . , (2n) se reduc la cei din dreapta din egalitatile (1), . . . , (n 1).
Ramane n dreapta an+1 a2n+1 din (n + 1) si n stanga ramane termenul an a2n+1 din
(n), deci an a2n+1 = an+1 a2n+1 a2n+1 (an+1 an ) = 0 HA2n+1 An An+1 .
Problema 6.21 S
a se arate c
a dac
a ntr-un poligon [A1 A2 . . . A2n A2n+1 ], 2n dintre mediane sunt concurente, atunci toate medianele sunt concurente (numim mediana dreapta
ce uneste un v
arf Ak cu mijlocul laturii opuse An+k An+k+1 ).
Solutie. Alegem un reper cu originea n G, intersectia medianelor din A1 , A2 , . . . , A2n
si notam GA1 = a1 , GA2 = a2 , . . . , GA2n = a2n si GA2n+1 = a2n+1 si
cu B1 , B2 , . . . , B2n , B2n+1 mijloacele laturilor opuse varfurilor A1 , A2 , . . . , A2n , A2n+1 .
Conditia ca punctele Ak , G, Bk sunt coliniare se scrie:
1
ak (an+k + an+k+1 ) = 0,
2
k = 1, 2n.
Obtinem sistemul de relatii:

(1) : a1 (an+1 + an+2 ) = 0,
(2) : a2 (an+2 + an+3 ) = 0, . . . ,
(n) : an (a2n + a2n+1 ) = 0,
(n + 1) : an+1 (a2n+1 + a1 ) = 0,
(n + 2) : an+2 (a1 + a2 ) = 0, . . . ,
(2n) : a2n (an1 + an ) = 0.
Daca adun
am toate aceste relatii si reducem doi cate doi termeni ramane
an a2n+1 + an+1 a2n+1 = 0 a2n+1 (an + an+1 ) = 0,
deci punctele A2n+1 , G si B2n+1 sunt coliniare.
Geometrie vectorial
a si analitic
a
231
Problema 6.22 Fie 0 < < 1 si Pk un poligon convex [A1 A2 An ]. Se considera

punctele B1 , B2 , . . . , Bn pe laturile (A1 A2 ), (A2 A3 ), . . . si respectiv, (An A1 ) astfel ncat
A1 B1
A2 B 2
An B n
=
= =
= .
A1 A2
A2 A3
An A1
Vom nota cu Pk+1 poligonul astfel obtinut [B1 , B2 , , Bn ].
Dandu-se un poligon convex P0 , se construieste n maniera de mai sus un sir de
poligoane P0 , P1 , P2 , . . . .
Demonstrati c
a exist
a un singur punct n interiorul tuturor poligoanelor Pk , pentru
orice k = 0, 1, 2, . . . .
SEEMOUS, 2008
Solutie. Fie O centrul de greutate al poligonului [A1 A2 An ]. Cum

OB1 + OB2 + + OBn = OA1 + OA2 + + OAn = 0,

O apartine fiec
arui poligon P0 , P1 , P2 , . . . .
Fie R = max{||OA1 ||, ||OA2 ||, . . . , ||OAn ||} astfel ncat Pk este nscris n discul de
raza R centrat n O. Fie C1 , C2 , . . . , Cn varfurile poligonului Pk+n . Este usor de aratat ca
n
n
X
X
OC1 =
i OAi unde i > 0 si
i = 1.
i=1
Fie =
i=1
at OA1 + OA2 + + OAn = 0, obtinem

min i . Intruc
i=1,2,..,n

n
n
n1
X
X
X

|OC1 | = ( i )OAi+1
( i ) = R(1 n).
( i )|OAi+1 | R

i=1
i=1
i=1
Aceasta nseamn
a c
a Pk+n se afl
a nscris n discul de raza R(1 n) si centrat n O.
Continuand n acelasi mod deducem ca poligonul Pk+mn este nscris n discul de raza
R(1 n)m si centrat n O, prin urmare O este unicul punct comun al poligoanelor P0 ,
P1 , P2 , . . . .
Observatie. Pentru = 12 poligoanele interioare se construiesc cu varfurile n mijloacele poligonului din exterior.
Problema 6.23 Fie A1 , A2 , . . . , An puncte n spatiu si a1 , a2 , . . . , an R cu a1 + a2 +
+ an = 1. Dac
a not
am cu r1 , r2 , . . . , rn vectorii de pozitie ai punctelor A1 , A2 , . . . , An
si cu A0 punctul cu vectorul de pozitie
r0 = a1 r1 + a2 r2 + + an rn
sa se arate c
a:
n
X
a)
ak (M A2k r2k ) = M A20 r20
k=1
232
b) Sa se afle locul geometric al punctelor M din spatiu pentru care

n
X
ak M A2k = a2
(constanta).
k=1
c) Sa se determine valoarea minim

a a sumei
S(M ) =
n
X
ak M A2k
k=1
cand M parcurge spatiul.

Solutie.
n
X
ak (M A2k r2k ) =
ak ((rk r)2 r2k )
k=1
k=1
n
X
n
X
ak (r2 2r rk ) = r2
k=1
n
X
ak 2r
k=1
= r 2r r0 = (r r0 )
r20
n
X
ak rk
k=1
= M A20 r20 .
b) Din a) rezult
a
n
X
ak M A2k
n
X
ak r2k r20 + M A20 = a2
k=1
k=1
M A20 = a2
n
X
ak r2k + r20 = C = constant
k=1
In functie de m
arimea C locul geometric este:
sfera dac
aC>0
punct dac
aC=0
multimea vid
a dac
a C < 0.
c) Minimul se atinge n M = A0 si este
Smin =
n
X
ak r2k r20 .
k=1
Problema 6.24 Fie D o dreapt

a si P un punct n spatiu astfel ca distanta de la P la D
este r > 0. Not
am cu S multimea punctelor X din spatiu pentru care d(X, D) 2d(X, P ).
Sa se determine volumul corpului S.
IMC, 2009
Solutie. Alegem un sistem de coordonate n spatiu astfel ca dreapta D sa fie axa Oz
iar punctul P s
a se afle pe axa Ox, P (r, 0, 0). Pentru un punct X(x, y, z) avem:
p
p
d(X, D) = x2 + y 2 si d(X, P ) = (x r)2 + y 2 + z 2 .
Obtinem conditia:
x2 + y 2 4((x r)2 + y 2 + z 2 )
Geometrie vectorial
a si analitic
a
233

4 2
4
3x2 8rx + 4r2 + 3y 2 + 4z 2 0 3 x r + 3y 2 + 4z 2 r2
3
3

4 2
x r
y2
z2
3
2 + 2 +
2 1
2
2
1
r
r
r
3
3
3
Astfel corpul S este un elipsoid cu semiaxele
2
a = r,
3
2
b = r,
3
1
c= r
3
al carui volum este

4abc
16r3
= .
3
27 3
a familia de plane:
Pt : 2x cos t + 2y sin t z = 0,
t [0, 2].
a) Sa se arate c
a exist
a sfere care sunt tangente la toate planele din familie.
b) Sa se determine locul geometric al centrelor acestor sfere.
c) Sa se scrie ecuatia conului cu v
arful n origine circumscris unei astfel de sfere.
Solutie. a) Pentru a exista o astfel de sfera (de centru M (u, v, w) si raza > 0) va
trebui ca distanta de la M la fiecare plan din familie sa fie , deci
2u cos t + 2v sin t w
= , pentru orice t [0, 2)

5
2u cos t + 2v sin t + (w
5) = 0, pentru orice t [0, 2)
u = v = 0 si w = 5.
Deci o astfel de sfer
a este de exemplu de centru M0 (0, 0, 5) si raza R0 =
b) Pentru [0, ) M Oz deci locul este axa Oz.
c) Fie sfera de la a)
: x2 + y 2 + (z 5)2 = 2
5.
si o dreapta ce trece prin origine si un punct de pe sfera, de ecuatii
x = tX
y = tY
d:
z = tZ
cu d = 1 ecuatia (tX)2 + (tY )2 + (tZ
0 4X 2 + 4Y 2 Z 2 = 0.
5)2 = 2 are o singura solutie =
234
Problema 6.26 Fie n 1 un num

ar natural si curba plana:
Cn : |x|n + |y|n = 1.
Pentru fiecare punct M Cn not
am cu XM si YM proiectiile lui M pe axele Ox si Oy si
cu TM functiile din interiorul si de pe laturile triunghiului OXM YM . Sa se arate ca:
[
TM = {(x, y) R2 | |x| n+1 + |y| n+1 1}.
M Cn
Solutia 1. Datorit
a simetriei curbei Cn este suficient sa ne restrangem la primul cadran
(x 0, y 0). Pentru un punct M (, ) Cn dreapta XM YM are ecuatia
d, :
Un punct P (x, y)
y
x
+ 1 = 0.

TM dac
a si numai daca exista (, ) astfel ca:
M Cn
x
y
+ 1 0,

n + n = 1.
Avem:

x n
y
x
x n
+ 1 0 yn n 1
= (1 n ) 1
= fx ().

Consider
am functia
fx : [0, 1] R,

x n
fx () = (1 ) 1
si determinam valoarea maxim

a, ceea ce se poate face n doua moduri:
n1 1

x
a) fx0 () = n 1
2 (n+1 x) care are n = n+1 x un punct de maxim
n care se ia valoarea maxim

a
fx,max = (1 n+1 xn )n+1 .

b) Folosim inegalitatea
v
un+1
uY
n+1
t (1 a ) 1
i
v
un+1
uY
n+1
t
a
i=1
i=1
(care rezulta din inegalitatea mediilor) si o aplicam pentru a1 = n , a2 = . . . = an+1 =

x
1 si obtinem
fx () (1 n+1 xn )n+1 .
In concluzie:
y n (1
n+1
xn )n+1 x n+1 + y n+1 1.
Geometrie vectorial
a si analitic
a
235
Solutia 2. Curba C : |x| n+1 + |y| n+1 = 1 fiind concava n cadranul I, punctele situate
sub ea este reuniunea triunghiurilor determinate de axe si de tangentele la curba C. Tan1
genta n Q(1 , 1 ) C taie axele n X(1n+1 , 0) si Y (0, 1n+1 ) deci punctul M (1n+1 , 1n+1 )
se afla pe curba
1
Cn ((1n+1 )n + ( 1n+1 )n = 1)
si atunci X = XM , Y = YM deci triunghiurile OXY
[ si OXM YM coincid.
Solutia 3. Curba ce delimiteaz
a reuniunea
TM este nfasuratoarea familiei de
M Cr
drepte
(
x
y
+ 1=0

n + n = 1
d, :
Daca not
am
F (x, y, ) =
x
y
+ 1

si consideram ca functie implicit

a de din relatia n + n = 1, curba nfasuratoare
verifica sistemul de relatii:
F (x, y, ) = 0
F (x, y, ) = 0
Avem:
x
y
+ 1=0
x y 0 = 0
2 2
nn1 + n n1 0 = 0
n
+ n = 1
si obtinem:
x = n+1 ,
sau
=
n+1
x,
n+1
y = n+1
n
y si 1 = n + n = x n+1 + y n+1 .
Problema 6.27 Fie d1 si d2 dou

a drepte n spatiu si notam cu T1 si T2 operatorii de
proiectie ortogonal
a pe d1 , respectiv d2 . Pentru un punct arbitrar X R3 definim sirurile
(An )n1 , (Bn )n1 prin
An = (T1 T2 )n (X) si Bn = (T2 T1 )n (X),
n 1.
Sa se arate c
a sirurile sunt convergente si daca notam
A = lim An ,
n
B = lim Bn ,
n
atunci distanta dintre dreptele d1 si d2 este distanta ntre punctele A si B.
236
Solutie. Dac
a dreptele d1 si d2 sunt paralele sau perpendiculare, sirurile sunt constante
si problema este evident
a.
In cazul general alegem un sistem de coordonate convenabil astfel ca

d1 = Ox si d2 :
z=d
y = mx
si atunci avem:
T1 (x, y, z) = (x, 0, 0), pentru orice (x, y, z) R3
si pentru a g
asi T2 (x, y, z) = (X, Y, Z) intersectia d2 cu un plan perpendicular pe d2 ce
trece prin (x, y, z), deci obtinem sistemul:
X x + m(Y y) = 0,
Y = mX,
Z=d
cu solutia
X=
my + x
,
1 + m2
Y =
m2 y + mx
,
1 + m2
Z = d.
Avem:

a + mb
(T1 T2 )(a, b, c) =
, 0, 0 ,
1 + m2

a
(T1 T2 )n (a, b, c) =
,
0,
0
, n2
(1 + m2 )m

a
am
(T2 T1 )(a, b, c) =
,
,d
1 + m2 1 + m2

n
a
m
n
(T2 T1 ) (a, b, c) =
,a
, d , n 2.
(1 + m2 )n
1 + m2
Avem
lim An = (0, 0, 0) = A,
lim Bn = (0, 0, d) = B
si perpendiculara comun
a dreptelor d1 si d2 este chiar dreapta AB, deci
d(A, B) = d(d1 , d2 ).
Problema 6.28 Numim parabol
a standard graficul polinomului de gradul al doilea
y = x2 + ax + b av
and coeficientul dominant egal cu 1. Trei parabole standard avand
varfurile V1 , V2 , V3 se intersecteaz
a doua cate doua n punctele A1 , A2 , A3 . Fie s(A) simetricul punctului A fat
a de axa Ox.
Aratati c
a parabolele standard cu varfurile n s(A1 ), s(A2 ), s(A3 ) se intersecteaza doua
cate doua n punctele s(V1 ), s(V2 ), s(V3 ).
IMC, 2002
Geometrie vectorial
a si analitic
a
237
Solutie. Mai nt
ai ar
at
am c
a o parabola standard cu varful V contine punctul A daca
si numai dac
a parabola standard cu v
arful n s(A) contine punctul s(V ).
Fie A(a, b) si V (v, w). Ecuatia prabolei standard cu varful V (v, w) este y = (xv)2 +w,
iar ea contine punctul A dac
a si numai daca b = (a v)2 + w. Analog, ecuatia prabolei
standard cu v
arful n s(A) = (a, b) este y = (x a)2 b. Aceasta contine punctul
s(V ) = (v, w) dac
a si numai dac
a w = (v a)2 b. Cele doua conditii sunt echivalente.
Sa presupunem c
a parabolele standard cu varfurile n V1 si V2 , V1 si V3 si respectiv, V2
si V3 se intersecteaz
a n A3 , A2 si respectiv, A1 . Atunci, n conformitate cu ce am aratat
mai sus, parabolele standard cu v
arfurile n s(A1 ) si s(A2 ), s(A1 ) si s(A3 ), respectiv s(A2 )
si s(A3 ) se intersecteaz
a dou
a c
ate doua n punctele V3 , V2 si respectiv V1 deoarece ele
contin doua c
ate dou
a aceste puncte.
Problema 6.29 Se dau dou
a elipse diferite astfel ncat acestea au unul din focare comun.
Demonstrati c
a elipsele se intersecteaz
a n cel mult doua puncte.
IMC, 2008
Solutie. Folosim definitia elipsei ca loc geometric al punctelor pentru care raportul
dintre distanta la un punct fix (focar) si distanta la o dreapta fixa (directoare) este subunitar (e < 1).
Asadar, dac
a un punct M apartine ambelor elipse, avand focarul comun F, excentricitatile e1 , e2 si directoarele l1 , l2 , atunci avem
e1 d(M, l1 ) = |M F | = e2 d(M, l2 ).
Consider
am M (x, y) si dreptele l1 : a1 X +b1 Y +c1 = 0 respectiv, l2 : a2 X +b2 Y +c2 =
0. Ecuatia e1 d(M, l1 ) = e2 d(M, l2 ) devine atunci
e1
|a1 x + b1 y + c1 |
|a2 x + b2 y + c2 |
p
= e2 p
,
2
2
a1 + b1
a2 2 + b2 2
adica
Ax + By + C = 0,
unde
A = e12a1
e22a2
B=
e22b2
C=
a1 +b1 2
e1 b1 2
a1 2 +b1
e1 c1 2
a1 2 +b1
a2 +b2 2
a2 +b2 2
e2 c2 2 .
a2 2 +b2
Deci toate punctele M ce satisfac relatia de mai sus sunt situate pe dreapta Ax + By +
C = 0. Cum intersectia dintre o dreapta si o elipsa este data de cel mult doua puncte,
obtinem concluzia problemei.
Problema 6.30 In interiorul unei sfere de raza R si centru O se considera un punct fix
A, iar pe sfer
a punctele variabile X, Y, Z astfel ca AX AY , AY AZ, AZ AX. Sa
se determine locul geometric al v
arfului M , opus lui A n paralelipipedul cu muchiile AX,
AY , AZ.
238
Solutie. Ar
at
am c
a distanta OM este constanta. Avem:
OM = OA + AM = OA + AX + AY + AZ
2
OM = OA + 2OA(AX + AY + AZ) + AX + AY + AZ
= OA + 2OA(OX OA + OY OA + OZ OA)
2
= (OX OA)2 + (OY OA ) + (OZ OA)2

2
= OX + OY 2OA = 3R2 2OA2 = constant.

Locul este o sfer
a cu centrul O.
Problema 6.31 Fie n 4 si M o multime finita cu n puncte din R3 , oricare 4 puncte
din multime fiind necoplanare. Presupunem ca punctele sunt colorate n alb si negru asa
ncat orice sfer
a care intersecteaz
a multimea M n cel putin 4 puncte are proprietatea ca
exact jumatate din punctele din intersectia cu M sunt albe.
Aratati c
a toate punctele din multimea M sunt situate pe o aceeasi sfera.
IMC, 2004
Solutie. Definim functia

f : M {1, 1},
Conditia din enunt devine
f (X) =
1,
1,
daca X este alb

daca X este negru.
f (X) = 0 pentru orice sfera S care trece prin cel putin 4
XS
puncte ale lui M. Pentru oricare 3 puncte A, B, C din M, notam cu S(S, B, C) multimea
tuturor sferelor ce trec prin A, B, C si prin cel putin un alt punct din M, iar |S(A, B, C)|
numarul acestor sfere.
Avem
X
X
X

0=
f (X) = (|S(A, B, C)| 1) f (A) + f (B) + f (C) +
f (X)
SS(A,B,C) XS
XM
ntrucat valorile lui A, B, C apar de |S(A, B, C)| ori fiecare si celelalte valori apar numai
o data.
Daca avem 3 puncte A, B, C asa ncat |S(A, B, C)| = 1, demonstratia este terminata.
Daca X
|S(A, B, C)| > 1 pentru oricare puncte distincte A, B, C din M, vom arata mai
ntai ca
f (X) = 0.
XM
Presupunem c
a
f (X) > 0. Din relatia de mai sus rezulta ca f (A) + f (B) +
XM
3
f (C) X
< 0 si sum
and dup
a toate
Xcele Cn alegeri posibile ale tripletei (A, B, C), obtinem
3
Cn
f (X) < 0, adic
a
f (X) < 0 (contrazice presupunerea facuta). Acelasi
XM
XM
rationament se aplic
a n cazul c
and presupunem
X
XM
f (X) < 0.
Geometrie vectorial
a si analitic
a
Acum, din
239
f (X) = 0 si relatia initiala, rezulta f (A)+f (B)+f (C) = 0 pentru orice
XM
puncte distincte A, B, C din M. Considerand un alt punct D M, au loc urmatoarele

egalitati:
f (A) + f (B) + f (C) = 0
f (A) + f (B) + f (D) = 0
f (A) + f (C) + f (D) = 0
f (B) + f (C) + f (D) = 0
ce conduc la f (A) = f (B) = f (C) = f (D) = 0, ceea ce contrazice definirea functiei f.
Problema 6.32 S
a se determine num
arul maxim de puncte de pe sfera de raza 1 din Rn
astfel ncat distanta dintre oricare dou

a puncte sa fie strict mai mare decat 2.
IMC, 2001
Solutie. Sfera unitate din Rn este definita de
n
X

Sn1 = (x1 , . . . , xn ) Rn |
x2k = 1 .
k=1
Distanta dintre punctele si Y (y1 , . . . , yn ) este data:

d2 (X, Y ) =
n
X
(xk yk )2 .
k=1
Avem
d(X, Y ) >
d2 (X, Y ) > 2
n
X
x2k +
yk2 + 2
k=1
k=1
n
X
n
X
n
X
xk yk > 2
k=1
xk yk < 0.
k=1
T
inand cont de simetria sferei, presupunem ca A1 (1, 0, . . . , 0).
n
X
Pentru X = A1 ,
xk yk < 0 rezulta y1 > 0, Y Mn .
k=1
Y Rn1 .
Y (y1 , Y ) Mn \ {A1 }, X,
Fie X(x1 , X),
Obtinem
n
X
k=1
unde
xk yk < 0 = x1 y1 +
n1
X
x
k yk < 0
k=1
n1
X
x0k yk0 < 0,
k=1
x
k
yk
x0k = q
, yk0 = q
.
x2k
yk2
Asadar
0
(x01 , . . . , x0n1 ), (y10 , . . . , yn1
) Sn2 si
n
X
k=1
xk yk < 0.
240
Daca an este num

arul punctelor c
autate n Rn avem ca an 1 + an1 si a1 = 2 implica
an n + 1.
Aratam c
a an = n + 1, d
and exemplu o multime Mn cu n + 1 elemente satisfacand
conditiile problemei:
A1 (1, 0, 0, 0, . . . , 0, 0)
A2 ( n1 , c1 , 0, 0, . . . , 0, 0)
1
A3 ( n1 , n1
c1 , c2 , 0, . . . , 0, 0)
1
1
1
A4 ( n , n1 c1 , n2
c2 , c3 , . . . , 0, 0)
1
1
1
An1 ( n1 , n1
c1 , n2
c2 , n3
c3 , . . . , cn2 , 0)
1
1
1
1
An ( n , n1 c1 , n2 c2 , n3 c3 , . . . , 12 cn2 , cn1 )
1
1
1
c1 , n2
c2 , n3
c3 , . . . , 12 cn2 , cn1 )
An+1 ( n1 , n1
unde
s
ck =

1+

1
, k = 1, n 1.
nk+1
n
X
1
x2k = 1, X, Y {A1 , A2 , . . . , An+1 }.
< 0 si
n
k=1
k=1
Aceste puncte se afl
a pe sfera unitate din Rn si distanta dintre oricare doua puncte
este egala cu
r
1
d = 2 1 + > 2.
n
Observatie. Pentru n = 2, punctele formeaza un triunghi echilateral n cercul unitate;
pentru n = 3 cele 4 puncte sunt v
arfurile unui tetraedru regulat iar n Rn punctele formeaza
un simplex regulat n-dimensional.
Avem
n
X
1
1+
n
xk yk =
Problema 6.33 Fie A, B, C, D patru sfere distincte n spatiu. Presupunem ca sferele A si

B se intersecteaz
a dup
a un cerc ce este continut n planul P, sferele B si C se intersecteaza
dupa un cerc ce este continut n planul Q, sferele C si D se intersecteaza dupa un cerc ce
este continut n planul S iar sferele D si A se intersecteaza dupa un cerc ce este continut
n planul T. Demonstrati c
a planele P , Q, S si T sunt paralele cu o aceeasi dreapta sau
se intersecteaz
a toate ntr-un punct.
SEEMOUS Shortlist, 2008 si Ariel Internet Math. Olympiad, 2009
Solutie. T
in
and cont de faptul c
a n ecuatia unei sfere termenii de gradul al doilea sunt
2
2
2
doar x + y + z , ecuatiile celor 4 sfere difera doar prin partea lor liniara. Avem cele patru
ecuatii:
A : a(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0,
B : b(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0,
C : c(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + a3 x + b3 y + c3 z + d3 = 0,
D : d(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + a4 x + b4 y + c4 z + d4 = 0.
Prin urmare, diferenta a dou
a polinoame sferice de mai sus este liniara, deci reprezinta
ecuatia unui plan, planul ce contine cercul de intersectie al celor doua sfere. Deci planele
Geometrie vectorial
a si analitic
a
241
din enunt au ecuatiile:

P :
Q:
S:
T :
(a1 a2 )x + (b1 b2 )y + (c1 c2 )z + (d1 d2 ) = 0,

(a2 a3 )x + (b2 b3 )y + (c2 c3 )z + (d2 d3 ) = 0,
(a3 a4 )x + (b3 b4 )y + (c3 c4 )z + (d3 d4 ) = 0,
(a4 a1 )x + (b4 b1 )y + (c4 c1 )z + (d4 d1 ) = 0,
P ((a1 a2 ), (b1 b2 ), (c1 c2 )), N

Q ((a2 a3 ), (b2 b3 ), (c2 c3 )), N
S ((a3 a4 ), (b3
unde N
b4 ), (c3 c4 )) si NT ((a4 a1 ), (b4 b1 ), (c4 c1 )) sunt normalele celor 4 plane.

P + N
Q + N
S + N
T = 0.
Observam c
aN
Avem 2 cazuri:
Daca trei dintre normale sunt liniar dependente (coplanare), rezulta ca si cea de-a patra
este n acelasi plan cu ele (fiind opusul sumei celor trei). In acest caz toate normalele sunt
. In consecinta, cele 4 plane sunt
perpendiculare pe normala planului din care fac parte, N
.
paralele cu N
Daca trei dintre normale sunt liniar independente (necoplanare), cele trei plane au un
punct comun. Coordonatele acestui punct verifica sistemul liniar format cu ecuatiile celor
trei plane. Cum cel de-al patrulea plan are ecuatia data de combinatia liniara a primelor
3 plane, coordonatele punctului comun o verifica si pe aceasta. Prin urmare, toate cele 4
plane se intersecteaz
a n acelasi punct.
Problema 6.34 Punctele mobile A, B, C se afla pe un elipsoid de centru O astfel ca
OA, OB, OC sunt dou
a c
ate dou
a perpendiculare. Fie H ortocentrul triunghiului ABC.
Sa se determine locul geometric al punctelor H.
Solutie. Folosind teorema celor trei perpendiculare n tetraedrul OABC rezulta ca OH
este perpendicular
a pe planul (ABC). Ne raportam la reperul ortogonal OABC. Ecuatia
prin taieturi a planului (ABC) este:
x
y
z
+
+
1 = 0.
|OA| |OB| |OC|
Notand m =
1
|OA| ,
n=
1
|OB|
si p =
1
|OC|
rezulta
1
|OH| = p
.
2
m + n2 + p 2
Ecuatia elipsoidului este dat
a de
mx2 + ny 2 + pz 2 + 2axy + 2bxz + 2cyz = 1
iar matricea atasat
a formei p
atratice este
2
m
a b
A = a n2 c .
b
c p2
1
Observam c
a |OH| = Tr
. Cum urma matricei A este suma valorilor proprii ale
A
formei patratice care depinde numai de elipsoid (nu si de pozitia reperului, Tr A fiind
invariant ortogonal), obtinem c
a |OH| = constant = R. Cum OH parcurge toate directiile
posibile prin rotirea reperului, rezult
a ca locul geometric cautat este sfera centrata n
origine si de raz
a R.
242
Problema 6.35 a) S
a se arate c
a suprafata S R3 , de ecuatie
S : 4(x2 + z 2 ) y 2 10xz + 36 = 0
este o suprafat
a riglat
a si o suprafat
a de rotatie.
b) Sa se determine toate suprafetele care sunt n acelasi timp suprafete riglate si
suprafete de rotatie.
Solutie. a) S este o cuadric
a. Matricea formei patratice este
4
0 5
A = 0 1 0
5 0
4
cu valorile proprii 1 = 2 = 1 si 3 = 9. Vectorii proprii sunt

1
0
1
1
1
X1 = 0 , X2 = 1 , X3 = 0 .
2 1
2 1
0
Cu schimbarea de variabile
1 0
1
u
x
u
y = P v = 1 0
2 0 v
2
w
z
w
1 0 1
obtinem suprafata
S : u2 + v 2 9w2 36 = 0
care este hiperboloid cu o p
anz
a (suprafata riglata).
Suprafata se obtine de exemplu rotind hiperbola
H : v 2 9w2 36 = 0, u = 0
n jurul axei Oz 0 .
b) S fiind suprafat
a riglat
a, prin orice punct de pe S trece o dreapta inclusa n S.
S fiind suprafat
a de rotatie, prin orice punct de pe S trece un cerc cu centrul pe axa
de rotatie, perpendicular pe axa de rotatie si situat n ntregime n S.
Luand toate cercurile ce trec prin punctele unei generatoare obtinem suprafata obtinuta
prin rotatia dreptei n jurul axei. In concluzie suprafetele sunt cele obtinute prin rotatia
unei drepte n jurul altei drepte.
Putem obtine:
1. Plan (dac
a D D0 ).
2. Cilindru (dac
a DkD0 ).
3. Con (dac
a D D0 = un punct).
4. Hiperboloid cu o p
anz
a (daca D si D0 sunt necoplanare si neperpendiculare).
Problema 6.36 Fie un elipsoid sau un hiperboloid si D o dreapta n spatiu. Notam cu
S suprafata cilindric
a cu generatoarea paralela cu D si tangenta la . Notam cu C curba
punctelor de tangent
a dintre generatoare si . Sa se arate ca C este o curba plana.
Geometrie vectorial
a si analitic
a
243
Solutie. Putem schimba sistemul de coordonate astfel ca ecuatia elipsoidului sau hiperboloidului sa fie sub form
a redus
a
S : ax2 + by 2 + cz 2 = 1.
Un punct (x, y, z) este punct de pe curba de tangenta daca normala la suprafata
n acest punct este perpendicular
a pe generatoare, deci daca vectorii F si d sunt
perpendiculari, unde
F (x, y, z) = ax2 + by 2 + cz 2 1 si d = i + j + k
este vectorul director al generatoarei (al dreptei D). Obtinem pentru curba de tangenta
ecuatiile implicite
(
F (x, y, z) = 0
C:
d V F = 0.
A doua ecuatie este
2ax + 2by + 2cz = 0
care reprezint
a ecuatia unui plan (ce trece prin origine) si curba C se afla n acest plan.
Curba are originea ca centru de simetrie.
Problema 6.37 Fie un elipsoid sau hiperboloid si V un punct n spatiu. Notam cu S
suprafata conic
a generat
a de dreptele ce trec prin V si care sunt tangente la S (daca exista
astfel de drepte) si cu C curba punctelor de tangenta ale generatoarelor cu suprafata .
Sa se arate c
a C este o curb
a plan
a.
Solutie. Alegem n spatiu un sistem de coordonate n care suprafata are ecuatia
redusa
: ax2 + by 2 + cz 2 = 1.
Un punct M (x, y, z) de pe suprafata se afla pe curba C daca normala n M la
suprafata este perpendicular
a pe vectorul V M . Vectorul normal la n M este
F
F
F
F =
i+
j+
k
x
y
z
unde
F (x, y, z) = ax2 + by 2 + cz 2 1
iar vectorul
V M = (x a)i + (y b)j + (z c)k,
unde a, b, c sunt coordonatele lui V . Astfel curba C are ecuatiile
F (x, y, z) = 0
C:
F
F
F
+ (y b)
+ (z c)
=0
(x a)
x
y
z
sau
(
ax2 + by 2 + cz 2 1 = 0
C:
(x a)2ax + (y b)2by + (z c)2cz = 0.
Daca din relatia a doua sc
adem prima nmultita cu 2 obtinem relatia
a2 x + b2 y + c2 z = 1
care este ecuatia unui plan n care se gaseste curba C.
Bibliografie
[1] T. Andreescu, R. Gelca, Putnam and Beyond, Springer, 2007.
[2] C. Baetica, C. Boboc, S. D
asc
alescu, G. Mincu, Probleme de algebr
a, Ed. Universitatii din Bucuresti, 2006.
[3] D. Dummit, R. Foote, Abstract Algebra, Prentice-Hall, 1999.
[4] D. Flondor, N. Donciu, Algebr
a si analiz
a matematic
a. Culgere de probleme, vol. I
si II, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1979.
[5] D. Harville, Matrix Algebra: Exercices and solutions, Springer, 2001.
[6] R. Horn, C. Johnson, Analiz
a matricial
a, Ed. Theta, Bucuresti, 2001.
[7] H. Ikramov, Recueil de problemes dalgebre lineaire, MIR, 1977.
[8] I. D. Ion, N. Radu, Algebr
a, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[9] C. Nast
asescu, C. Nit
a, C. Vraciu, Bazele algebrei, Ed. Academiei, Bucuresti, 1986.
[10] V. Pop, Algebr
a liniar
a, Ed. Mediamira, 2003.
[11] V. Pop, Algebr
a liniar
a. Matrice si determinanti pentru elevi, studenti si concursuri,
Ed. Mediamira, 2007.
[12] V. Pop, Algebr
a liniar
a si geometrie analitic
a, Ed. Mega, 2011.
[13] V. Pop, I. Corovei, Algebr
a liniar
a - seminarii, teme, concursuri, Ed. Mediamira,
2006.
[14] V. Prasolov, Problems and Theorems in Linear Algebra, A.M.S., 1994.
[15] I. Proskurjakov, Problems in Linear Algebra, MIR, 1979.
[16] P.N. de Souza, J.-N. Silva, Berkeley Problems in Mathematics, Springer, 2004.
[17] G. Szekely (ed.), Contests in Higher Mathematics, Miklos Schweitzer Competitions
1962-1991, Springer, 1996.
[18] F. Zhang (ed.), The Schur Complement and Its Applications, Springer, 2005.
244
BIBLIOGRAFIE
245
Concursuri
[19] Ariel: Internet Mathematical Olympiad for Students, 2008-2011.
[20] IMC: International Mathematics Competition for University Students, 1994-2011.
[21] Iran: Iranian University Students Mathematics Competitions, 1973-2011.
[22] Vojtech Jarnik: Vojtech Jarnik International Mathematical Competition, 1991-2011.
[23] Putnam: William Lowell Putnam Mathematical Competition, 1938-2010.
[24] SEEMOUS: South Eastern European Mathematical Olympiad for University Students, 2007-2011.

Concursuri Internationale Vol 1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Concursuri Internationale Vol 1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

1 Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri

3 Matrice. Matrice cu blocuri. Forme canonice

4 Spatii vectoriale si aplicatii liniare

5 Spatii euclidiene si operatori liniari

Lucrarea a fost elaborat

mare de membri ai societ

Structuri algebrice: monoizi,

stanga (respectiv, la dreapta) dac

n G si este cel mai mare subgrup normal al lui G continut n H. In particular, H E G

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri

An si se numeste grupul altern de grad n.

Inelele factor au urm

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri

avem ca q = 1. Deci (a1 , . . . , an ) = 1, unde n t este fixat exista n0 N (conform

Problema 1.4 Fie A o multime nevida si f : A3 A o functie cu proprietatile:

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri

(b) f (f (x1 , x2 , x3 ), f (y1 , y2 , y3 ), f (z1 , z2 , z3 )) =

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri

SEEMOUS Shortlist, 2010

primul caz, exist

f (k) = 0, iar n al doilea obtinem

f (k). Aceasta relatie duce la

Problema 1.13 Fie m N, m > 2 si G un grup finit cu proprietatea ca ord(x) > m,

Solutie. (i) Fie x, y G. Atunci (xy)2 = e, deci xyxy = e. Inmultind cu x1 la stanga

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri

Notam K = H gHg 1 si fie x H \ K. Daca g 1 hxig = hxi, atunci g 1 xg hxi H,

Problema 1.21 Fie p un num

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri

Daca n = 1 nu este nimic de demonstrat.

Problema 1.24 Fie p un num

Upn este un subgrup al lui (C , )

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri

care nu este finit generat.

qi numere prime distincte, atunci ord(xq2 qr ) = q1b1 .) Alegem a1 , a2 maxime. (Daca ar

finit al lui G). Dac

si ord(x31 ) = pk22 ). Rezult

al lui G si diferit de G (infinit, deoarece ord(x2 xn ) = pa22 pann pentru orice n 2 si

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri

2 = (124)(35). Avem 42 = (124) si 32 1 32 = (125), deci (123), (124), (125) h 1 , 2 i.

Din relatia (1.4) obtinem

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri

Fie Gk Z(G). Avem c

ab0 = a0 b, ac0 = a0 c, bc0 = b0 c. T

Aut(H). Cum H ' Zp , avem c

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri

(ac + bc, ad + bd) pentru orice a, b, c, d Zp .

Mai mult, dac

rezulta ca |U (R)| n [ n].

(i) (ab)2 = a2 b2 pentru orice a, b R;

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri

Solutie. Este suficient s

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri

(1)k Cnk xn+k

(1)k1 Cnk xk1 , avem ca xn = xn+1 t si xt = tx. Fie e = xn tn . Aratam ca

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri

Structuri algebrice: monoizi, grupuri, inele, corpuri

supp(f (ei )) {1, . . . , n} implica |

supp(f (ei ))| n. Deci |supp(f (ei ))| = 1

pentru orice i = 1, . . . , n. Rezult

si cum [0,1] este compact, rezult