Personajul principal din lucrarea Apus de soare de B.

Delavrancea este Stefan cel Mare,

domnitor ce a fost ca un soare pentru intreg neamul nostru. Stefan era un om al poporului,
binevoitor mereu oamenilor de rind Mie nu-mi plac oamenii smeritiVeniti sa va blagoslovesc.
Avea in el omenia pentru care poporul il pretuia foarte mult saruta mai bine, nu te sfii, Ilinco.
Stefan isi iubea poporul si vorbea cu oamenii sai blind, fiind ca un tata pentru intreg neamul Pe
crestetul tau sa cada sarutul voievodului ca ploaia peste holdele verzi.. Era un domnitor iscusit,
avea strategii excelente in urma carora avea victorii stralucitoare Matura tot inaintea lui. Si toti ii
jurara credinta. Slabit de boala cum era, el totusi incerca sa faca ceva ca domnitor pentru tara
sa, dar unii boieri il considerau deja dus S-a dus Stefan. Vecinica lui pomenire. Nu-I este frica
de moarte si pleaca din viata impacat, pentru ca a lasat Tara Moldovei in miini bune Te-am privit
de atitea ori in fata Nu-mi este frica de tine isi face cruce, iar capul ii cade pe pieptul
Oanei..Fiul sau, Petru Rares a fost un bun domnitor, incercind sa continue scopurile tatalui sau,
luptind pentru statul sau. Stefan cel Mare a avut o domnie lunga, in timpul careia a dus o multime
de lupte stralucitoare, incercind sa faca tot posibilul ca poporul sau sa traiasca bine. A facut totul
doar pentru popor, fiind un om foarte binevoitor, fapt pentru care a fost, este si va fi pretuit si
proslavit.
Mara este personajul principal, al romanului ''Mara'' de Ioan Slavici, acesta dand numele
romanului, dasemenea Mara este prezentata pe tot parcursul romanului.
Mara este vaduva cizmarului Barzovanu, este o precupeata din Radna Aradului care ''vinde poame, peste,
carnati si turta dulce''. Mara are doi copii: Persida (Sida) si Trica, ''zdrentarosi si desculti, si nepieptanati,
si nespalati, si obraznici''. Pe Mara o preocupa la fel de mult viitorul ei cat si al copiilor. De aceea, la
sfarsitul fiecarei zile, are grija sa puna o parte din banii castigati in trei ciorapi: unul pentru batranete si
inmormantare, unul pentru Trica si altul pentru Persida.
Mara isi motiveaza zbaterea pentru copiii ei prin dragostea fata de acestia si prin spiritul matern. Ea este
tipul omului avar, in realitate, ea isi abandoneaza copii, se bucura sa-i stie in grija strainilor. Mara profita
de bunatatea calugaritelor pentru a scuti, de fapt, banii destinati educatiei Persidei, iar pe Trica il lasa in
grija cojocarului Bocioaca.
Personajul principal are principii ferme, exprimate puternic, dar pe care nu le respecta. De exemplu
casatoria Persidei: ''Neam de neamul meu nu si-a spurcat inca sangle, striga ea cu ochii plini de lacrami''.
Dar mai apoi este mandra de casatoria Persidei.
Mara este o femeie saraca si care se bucura sincer de castigul cinstit, dar ea evolueaza spre avaritie,
datorita educatiei si a societatii si de doua mituri ale vietii sale: datoria fata de copii ei si teama fata de
ziua de maine.
Autorul o caracterizeaza fizic, schitandu-i trasaturi ferme, care creeaza impresia unui caracter puternic :
'Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare si de vant, Mara sta ziua toata sub satra, in
dosul mesei pline de poame si de turta dulce".