Ireductibilitate n inele de polinoame

Marius Tarnauceanu
Octombrie 2012
Abstract
Principalul scop al acestei lucrari l constituie prezentarea unor
criterii de ireductibilitate pentru polinoame.

MSC (2010): 11C08, 11R09.

Key words: polinoame ireductibile, criterii de ireductibilitate.

Introducere

Definitia 1. Fie R un domeniu de integritate si a, b R. Spunem ca:

a) a divide b, si notam a|b, daca exista c R astfel ncat b = ac;
b) a si b sunt asociate n divizibilitate, si notam a b, daca a|b si b|a.
Observatie. | este o relatie de preordine pe R, iar este o relatie de
echivalenta pe R.
Definitia 2. Fie R un domeniu de integritate si U (R) = {a R | a =
inversabil}. Un element p R \ U (R) se numeste:
a) ireductibil daca d R, d|p = d 1 sau d p (n caz contrar
spunem ca p este reductibil );
b) prim daca a, b R, p|ab = p|a sau p|b.

Observatie. Orice element prim din R este elementireductibil. Reciproca

acestei implicatii este falsa (3 este ireductibil n Z[i 5], dar nu este prim).
Cea mai cunoscuta conditie suficienta pentru a avea prim ireductibil
este ca oricare doua elemente din R sa admita un cmmdc. In particular, cele
doua concepte coincid n inele euclidiene, principale sau factoriale.
Caracteriz
ari. Fie R un domeniu de integritate si p R \ U (R). Atunci:
a) p = ireductibil (p) = element maximal n multimea idealelor principale proprii ale lui R. In particular, daca R este un inel principal,
atunci p = ireductibil (p) = ideal maximal al lui R.
b) p = prim (p) = ideal prim al lui R.
Observatii. Daca K este un corp comutativ, atunci inelul de polinoame
K[X] este euclidian, deci:
1. Orice polinom nenul din K[X] poate fi scris ca un produs finit de polinoame ireductibile peste K.
2. Polinoamele ireductibile peste K determina ideale maximale n K[X].
Acest fapt este extrem de util n constructia corpurilor finite. Mai
precis, daca p, n N cu p = prim, atunci un corp finit cu pn elemente
(unicul pana la un izomorfism!) este
Fpn = Zp [X]/(f ),
unde f Zp [X] este un polinom ireductibil de grad n.
Avem astfel o puternica motivatie pentru studiul polinoamelor ireductibile
si, n particular, pentru identificarea unor criterii de ireductibilitate.

Criterii de ireductibilitate pentru polinoame

Criteriul 1.
a) Fie f C[X]. Atunci f este ireductibil daca si numai daca deg(f )=1.
b) Fie f R[X]. Atunci f este ireductibil daca si numai daca deg(f )=1
sau deg(f )=2 si f nu are rad
acini reale.
2

Criteriul 2. Fie K un corp comutativ si f K[X].

a) Daca deg(f )=1, atunci f este ireductibil peste K.
b) Daca deg(f ) {2, 3}, atunci f este ireductibil peste K f nu are
rad
acini n K.
Exemplu. f = X 3 + 2X 2 + 1 este ireductibil peste Z3 .
Observatii.
1. Implicatia = de mai sus are loc si pentru deg(f ) 4 (teorema lui
Bezout).
2. Implicatia = de mai sus nu are loc n absenta ipotezei deg(f )
{2, 3}. Spre exemplu, polinomul f = (X 2 + 1)(X 2 + 2) nu are radacini
n R, dar este reductibil peste R.
Criteriul 3. Fie R un domeniu de integritate si f = f0 + f1 X + ... + fn X n
R[X] cu f0 6= 0. Numim reciprocul lui f polinomul f = fn + fn1 X + ... +
fn X n R[X]. Atunci
f este ireductibil n R[X] f este ireductibil n R[X].
Exemple.
1. f = 6X 9 + 27X 5 + 17 este ireductibil n Z[X].
2. f = pX n 1 este ireductibil n Z[X], unde p = prim si n N .
Observatie. Fie R un domeniu de integritate. Un polinom f = f0 + f1 X +
... + fn X n R[X] se numeste primitiv daca g.c.d(f0 , f1 , ..., fn ) 1. Daca R
este inel factorial si n 1, atunci legatura dintre ireductibilitatea lui f peste
R si ireductibilitatea lui f peste corpul de fractii K al lui R este urmatoarea:
f este ireductibil n R[X] f este primitiv si ireductibil n K[X].
Criteriul 4 (Eisenstein). Fie R un inel factorial, K corpul de fractii al
lui R, f = f0 + f1 X + ... + fn X n R[X] cu n 1 si p R un element prim
cu propriet
atile:
3

a) p - fn ;
b) p | fi , i = 0, 1, ..., n 1;
c) p2 - f0 .
Atunci f este ireductibil n K[X]. Daca, n plus, f este primitiv, atunci el
este ireductibil n R[X].
Exemple. Urmatoarele polinoame sunt ireductibile n inelele indicate:
1. f = X 5 + 15X 4 + 20X 3 40X + 35 n Z[X];
2. f = X n p n Z[X], unde p = prim si n N ;
3. f = X p1 + X p2 + ... + X + 1 n Z[X], unde p = prim;
n

4. f = X p + p 1 n Z[X], unde p = prim;

5. f = X 3 Y + X 2 Y 2 + X 3 + Y n Z[X, Y ];
6. f = X 2 + XY + Y 2 X 1 n K[X, Y ], unde K este un corp comutativ
de caracteristica 6= 2;
7. f = X 6 + X 5 Z + Y Z 3 + Z XY Z n K[X, Y, Z], unde K este un corp
comutativ;
8. f = X1p + X2p + ... + Xnp n K[X1 , X2 , ..., Xn ], unde p 3 este prim,
n N \ {0, 1, 2} si K este un corp comutativ de caracteristica diferita
de p;
9. f = X n 28 n (Z[i])[X], unde n N ;

10. f = X 2012 2010 n (Z[i 2])[X].

Criteriul 5 (Perron). Fie polinomul f = f0 + f1 X + ... + fn1 X n1 + X n
Z[X], unde n 2 si f0 6= 0. Daca |fn1 | > 1 + |f0 | + |f1 |... + |fn2 |, atunci
f este ireductibil n Z[X].
Exemple. Urmatoarele polinoame sunt ireductibile n Z[X]:
1. f = X 10 + 2011X 9 + 2008X 4 + 1;
4

2. f = X n + 5X n1 + 3, unde n 2;
3. f = X n + (a + 3)X n1 + X + a, unde n 2 si a N .
Criteriul 6. Fie R1 , R2 dou
a domenii de integritate, K1 , K2 corpurile lor
de fractii si : R1 R2 un morfism de inele. Presupunem ca R1 este inel
factorial si notam cu : R1 [X] R2 [X] morfismul de inele definit prin
(X) = X si |R1 = . Daca f R1 [X] satisface
a) deg((f )) = deg(f ),
b) (f ) este ireductibil n K2 [X],
atunci f este ireductibil n K1 [X]. Daca, n plus, f este primitiv, atunci el
este ireductibil n R1 [X].
Caz particular. Fie p = prim, f = f0 + f1 X + ... + fn X n Z[X] si
f = f0 + f1 X + ... + fn X n Zp [X] redusul lui f modulo p. Daca
a) deg(f) = deg(f ),
b) f este ireductibil n Zp [X],
atunci f este ireductibil n Q[X]. Daca, n plus, f este primitiv, atunci el
este ireductibil n Z[X].
Exemple. Urmatoarele polinoame sunt ireductibile n Z[X]:
1. f = 17X 7 + 4X 5 X 3 8X + 1;
2. f = X p X + a, unde p = prim, a Z si p - a.
Criteriul 7 (Sch
onemann). Fie polinomul f Z[X] ce are coeficientul
dominant 1 si poate fi scris sub forma f = g n + ph, unde n N si p este
prim, iar polinoamele g, h Z[X] satisfac:
a) g este ireductibil n Zp [X];

b) g - h.
Atunci f este ireductibil n Z[X].
Exemple. Urmatoarele polinoame sunt ireductibile n Z[X]:
5

1. f = (X 2 + 2)n + 5(X 2n1 + 10X n + 5), unde n N ;

2. f = (X 2 + 1)n + p, unde n N si p = prim, p 3 (mod 4).
Criteriul 8 (Cohn). Daca un numar prim p se exprima n baza 10 sub
forma p = a0 + a1 101 + ... + an 10n , 0 ai 9, i = 0, 1, ..., n, atunci
polinomul f = a0 + a1 X 1 + ... + an X n este ireductibil n Z[X].
Exemplu. f = 3 + 7X + 9X 2 + 9X 3 este ireductibil n Z[X] (9973 = prim).
Generalizare. Fie b 2 un numar natural si polinomul f = a0 + a1 X 1 +
...+an X n astfel nc
at 0 ai b 1, i = 0, 1, ..., n. Daca f (b) este un numar
prim, atunci polinomul f este ireductibil n Z[X].
Observatie. O reciproca a criteriului lui Cohn este urmatoarea: Daca
f Z[X] este un polinom primitiv ireductibil, atunci exista o baza b astfel
ncat coeficientii lui f formeaza reprezentarea unui numar prim n baza b.
Aceasta constituie o celebra problema deschisa, cunoscuta sub titulatura de
Conjectura lui Buniakovsky.
Polya si Szego au dedus un criteriu de ireductibilitate pentru polinoame
cu coeficienti ntregi din studiul marginilor radacinilor lor.
Criteriul 9. Dac
a f este un polinom cu coeficienti ntregi si exista m N,
m 2, astfel ncat
a) f (m 1) 6= 0,
b) f (m) este numar prim,
c) Re(z) < m

1
pentru orice rad
acin
a z a lui f ,
2

atunci polinomul f este ireductibil n Z[X].

Exemplu. f = X 4 X 2 + 1 este ireductibil n Z[X] (m = 2 satisface
conditiile de mai sus).
Tot lui Polya i datoram si urmatorul criteriu.
6

Criteriul 10. Daca f Z[X] este un polinom de grad n astfel nc

at exista
x1 , x2 , ..., xn Z distincte cu
0 < |f (xi )| < 2N N !, i = 1, 2, ..., n,
unde N = [n/2], atunci f este ireductibil peste Q.
Inspirate de rezultatele de mai sus, au fost stabilite mai multe criterii
de ireductibilitate pentru polinoame cu coeficienti ntregi ce au un coeficient
suficient de mare sau iau o valuare prima. Amintim aici doua din ele, probate
de matematicienii romani A.I. Bonciocat si N.C. Bonciocat n 2009:
Criteriul 11. Daca un numar prim se exprima ca o suma de numere ntregi
a0 , a1 , ..., an cu a0 an 6= 0 si
|a0 | >

n
X

|ai |2i ,

i=1

atunci polinomul f = a0 + a1 X 1 + ... + an X n este ireductibil peste Q.

Criteriul 12. Daca toti coeficientii unui polinom f sunt 1 si exista m N,
m 3, astfel nc
at f (m) este numar prim, atunci polinomul f este ireductibil
peste Q.
In final, mentionam ca pentru toate criteriile de mai sus sunt cunoscute
numeroase generalizari.

3
3.1

Clase remarcabile de polinoame ireductibile

Polinoame ciclotomice

Fie K un corp, K nchiderea algebrica a lui K, n N si Pn (K) multimea

radacinilor primitive de grad n ale unitatii din K. Polinomul
Y
n =
(X ) K[X]
Pn (K)

se numeste al n-lea polinom ciclotomic peste K.

Propriet
ati.
1. n K[X]. Mai precis, toti coeficientii lui n apartin corpului prim
al lui K. In particular, daca char(K) = 0, atunci n Z[X], iar daca
char(K) = p > 0, atunci n Zp [X].
2. deg(n ) = (n).
Y
3. X n 1 =
d .
d|n

4. n =

(X d 1)(d) , unde : N Z este functia lui Mobius. Cazuri

d|n

particulare:
a) 1 = X 1,
b) 4 = X 2 + 1,
c) 6 = X 2 X + 1,
d) p = X p1 + X p2 + ... + X + 1 pentru p = prim.
5. Daca K = C, atunci n este ireductibil peste Z (deci este polinomul
minimal peste Q al oricarei radacini primitive de grad n a unitatii
complexe).
6. Daca K = Zp , atunci n este ireductibil peste Zp daca si numai daca
(n) coincide cu gaussianul lui p modulo n, adica cu ordinul elementului p n grupul multiplicativ (U (Zn ), ). In plus, n acest caz d este
ireductibil peste Zp pentru toti divizorii d ai lui n.

3.2
O problema formulata de catre I. Schur ([12]) n 1908 vizeaza ireductibilitatea
polinoamelor de tipul
P = (X a1 )(X a2 ) (X an ) 1,
unde a1 , a2 , ..., an Q sunt distincte. Aceasta a fost solutionata un an mai
tarziu de catre W. Fl
ugel ([6]) si J. Westlund ([16]), care au aratat urmatorul
rezultat.
8

Teorem
a. Polinimul P este ireductibil peste Z, iar polinomul P+ este ireductibil peste Z daca si numai daca nu exista a Z astfel nc
at
P+ (X a) = (X 1)2 sau P+ (X a) = (X 2 3X + 1)2 .

3.3
In acest paragraf prezentam un rezultat ce furnizeaza o modalitate simpla de
constructie a unei clase infinite de polinoame ireductibile peste Z, plecand
de la un polinom arbitrar.
Teorem
a. Fie polinomul nenul f Z[X] si k N fixat. Atunci exista
N1 N astfel nc
at polinomul f kp este ireductibil, oricare ar fi p prim,

p N1 . In plus, daca f are o rad

acin
a simpla n Q, atunci exista N2 N
astfel nc
at polinomul f kpm este ireductibil, oricare ar fi p prim si m N
cu pm N2 .

3.4
O conjectura interesanta privitoare la o clasa de polinoame ireductibile peste
Q a fost enuntata de catre M. Filaseta n 1986:
Conjectura A. Fie n 2 un numar natural si polinomul f = 1 + X + X 2 +
... + X n . Atunci f 0 este ireductibil peste Q.
Ulterior, n 1991, aceasta a fost generalizata de catre T.Y. Lam:
Conjectura B. Fie n, k N satisfac
and n 2 si 1 k n1, si polinomul
f = 1 + X + X 2 + ... + X n . Atunci f (k) este ireductibil peste Q.
Utilizand calculatorul, ambele au fost probate pentru valori suficient de
mari ale lui n.

Bibliografie
a finita pentru Centrele de Excelent
a, Editura Taida,
[1] Baetu, I., Algebr
Iasi, 2010.
9

[2] Becheanu, M., Dinca, A., Ion, I.D., Nita, C., Purdea, I., Radu, N.,
Stefanescu, M., Vraciu, C., Algebr
a pentru perfectionarea profesorilor,
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[3] Bonciocat, A.I., Bonciocat, N.C., The irreducibility of polynomials that
have one large coeficient and take a prime value, Canad. Math. Bull.
52 (2009), 511-520.
[4] Borisov, A., Filaseta, M., Lam, T.Y., Trifonov, O., Classes of polynomials having only one non-cyclotomic irreducible factor, Acta Arith.
XC (1999), 121-153.
[5] Brillhart, J., Filaseta, M., Odlyzko, A., On an irreducibility theorem of
A. Cohn, Canad. J. Math. 33 (1981), 1055-1059.
ugel, W., Solution to problem 226, Archiv. Math. Physik 15 (1909),
[6] Fl
271.
[7] Ion, I.D., Radu, N., Algebr
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991.
[8] Ion, I.D., Radu, N., Nita, C., Popescu, D., Probleme de algebra, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
a a ecuatiilor algebrice, Editura
[9] Nastasescu, C., Nita, C., Teoria calitativ
Tehnica, Bucuresti, 1979.
[10] Polya, G., Verschiedene Bemerkungen zur Zahlentheorie, Jber. Deutsch.
Math.-Verein. 28 (1919), 31-40.
[11] Polya, G., Szego, G., Aufgaben und Lehrs
atze aus der Analysis, Springer
Verlag, Berlin, 1964.
[12] Schur, I., Problem 226, Archiv. Math. Physik 13 (1908), 367.
[13] Sepanski, M., Algebra, American Mathematical Society, Providence,
Rhode Island, 2010.
[14] Tarnauceanu, M., Probleme de algebra, vol. II., Editura Universitatii
Al. I. Cuza, Iasi, 2004.

10

[15] Tofan, I., Volf, A.C., Algebr

a: Inele. Module. Teorie Galois, Editura
Matrix Rom, BucureIasti, 2001.
[16] Westlund, J., On the irreducibility of certain polynomials, Amer. Math.
Monthly 16 (1909), 6667.
[17] Gazeta Matematica, 1990-2012.

Marius Tarn
auceanu
Facultatea de Mathematica
Universitatea Al.I. Cuza
Iasi, Romania
e-mail: tarnauc@uaic.ro

11