Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
initiere si formare.
La inceput feciorul de crai nu are incredere in fortele proprii, deoarece atunci cand tatal,
punandu-l si pe fiul cel mic in acceasi situatie, chiar daca el nu si-a incercat norocul, a spus:
Din cati feciori are tata, nici unul sa nu fie bun de nimica?!. Fiul de crai nu a avut curajul
sa-i spuna tatalui ca vrea sa incerce si el, de frica ca si el il va dezamagi, si incepe a plange in
sufletul sau. El este pana la urma convins de Sfanta Duminica sa incerce si el, ca el va reusi
unde fratii lui au dat gres.
In aceasta situatie a lui Harap Alb suntem si noi adesea pusi, deoarece si noi am fost
descurajati la randul nostru de anumite lucruri, dar familia sau prietenii sunt alaturi de noi
incercand sa ne incurajeze, spunandu-ne sa avem incredere in noi si sa incercam, ca vom reusi
sa trecem de obstacole.
Fiul de crai i-a aminte de sfaturile Sf. Duminici, si ii spune tatalui ca va incerca si el, dar ca ii
trebuie armura, armele si calul din tinerete. La alegerea calului, Harap Alb a refuzat de doua
ori singurul cal care a mancat din cenusa deoarece a judecat dupa aparente, dar cand acesta s-a
transformat intr-un cal superb, cu puteri magice, fiul de crai doreste sa devina prieten cu el.
In aceasta parte a basmului ni se spune sa nu judecam dupa aparente intotdeauna, deoarece
aparentele pot fi uneori inselatoare, si ca orice fapta rea pe care o infaptuim se va abate si
asupra noastra.
In calatoria sa fiul de crai nu i-a aminte de sfatul tatalui sau:sa te feresti de omul ros, mai
ales de cel span si il i-a pe span drept tovaras de drumetie, deoarece aceasta parea cea mai
buna alegere la momentul respectiv, dar insa el ajunge sclav iar spanul ajunge fiu de crai in
locul lui.
Acest moment al basmului ne arata ca trebuie sa luam aminte la sfaturile inteleptilor, deoarece
acestia au trecut prin viata si stiu cum sa nu repete acceasi greseala de doua ori. Harap Alb
risca insa sa moara de sete si de foame in padurea cea deasa, asa ca a ales raul cel mai mic,
dar acesta sa dovedit mult mai rau. Observam aici ca armasarul lui Harap Alb nu intervine,
deoarece vrea sa-l lase pe acesta sa se descurce singurin viata.
El isi respecta juramantul pe care l-a facut si anume sa nu spuna nimanui ce s-a intamplat in
aceea padure. Acesta indeplineste sarcinile pe care spanul ii spune sa le faca deoarece nu avea
curajul sa-l infrunte si dorind totodata sa se tina de juramantul facut.
Daca nu avem curaj sa ne infruntam temerile, atunci vom avea de suferit toata viatasi ne mai
invata sa ne respectam juramantul oricat de greu sau de imposibil ar fi de tinut.
In drum spre Imparatul Ros, Harap Alb ocoleste niste furnici pentru a nu le strivii si
construieste un stup unor albine fara casa. In urma acestor fapte el este rasplatit, aratandu-ne
ca daca facem fapte bune vom fi multumiti sufleteste si poate si rasplatiti.
Tot in drum spre palat, eroul isi face noi priteni care il insoteste la drum. El se foloseste de tot
ajutorul prietenilor pentru a indeplinii sarcinile Imparatului Ros, aratand ca adevaratii prieteni
nu ne lasa la greu si ca putem sa ne bizuim pe ei dar nu in sensul de a profita.
Spre final el nu apuca sa-si foloseasca curajul dobandit deoarece este ucis fara sa poata sa
actioneze. El este reinviat de fata Imparatului Ros, iar Spanul este ucis de catre cal. Dupa
aceasta experienta eroul devine mai increzator in sine si in prieteni.
Ultima parte a basmului vrea sa ne demonstreje ca dupa ce am trecut printr-o experienta de
viata noi ne maturizam, devenind mai increzatori in sine.
In concluzie, deoarece acest basm are toate elementele de mai sus este considerat un
Bildungsroman.
Harap Alb
La inceput el este decat cel de-al treilea fiu al unui crai. Nu are nume pentru ca nu are
identitate. El se va individualiza mai tarziu, odata cu intalnirea cu Spanul.
Tatal, craiul, il pune pe acelasi nivel cu fratii sai, fapt ce-l intristeaza pe mezin.
Sprijinul si imboldul vin insa la timp, facandu-l sa se ambitioneze. Se dovedeste a fi milostiv,
chiar daca putin impulsiv la inceput - se rasteste la cersetoare - si ii da acesteia un ban. Sfanta
(caci era Sfanta Duminica) il invata sa ceara de la tatal sau calul, armele si hainele in care a
fost el mire. Caracterul vechi al acestor lucruri, sugereaza faptul ca eroul trebuie sa le
reactualizeze virtutile (V. Lovinescu), deoarece ele se comporta ca un fel de talisman.
Este indraznet la vorba, in discutia cu tatal, iar acesta din urma ii permite sa plece,
dandu-i (intr-un mod simbolic) ceea ce el ceruse. De asemenea il povatuieste sa se fereasca de
omul Span si de omul Ros. 48153voj43fxv3c
Acum, fiul de crai este nevinovat, nestiutor, necunoscand patima si pacatul, pentru ca
nu cunostea raul, reprezentat prin Span.
Un alt gest de impulsivitate este acela in care loveste calul slabanog ce se repezise la
jaratic. Insa acesta se va transforma intr-un bun pedagog pentru fecior. Vasile Lovinescu
spune ca zborul calului are un sens religios, realizand o cruce cosmica. Se poate spune ca el
are doua viteze : ca vantul si ca gandul.
La pod, tatal, imbracat in urs, ii iese in cale incercand sa-l sperie. Dar feciorul se
napusteste asupra lui, fara frica, dovedindu-si curajul in lupta. Aici el se desparte de familie,
de protectia oferita de tatal sau, si de lipsa de evenimente, podul fiind considerat un simbol al
trecerii intre doua lumi.
De-a lungul drumului sau feciorul este supus la doua morti, ambele cauzate de Span.
Prima cand ii este eliminata vechea identitate profana (episodul fantanii), dandu-i-se numele
de Harap Alb, iar a doua o moarte la propriu, cand ii este retezat capul. Aceste morti ale lui
Harap Alb pot fi privite ca ritualuri de purificare ti initiere, pentru ca numai asa el se poate
elibera de robie.
Pe tot parcursul calatoriei sale el este supus la probe, care sunt, la randul lor, tot
ritualuri de initiere, prin care feciorul trece treptat de la profan la sacru. Drumul sau nu este
unul fizic, ci spiritual, de continua perfectionare, dar si ireversibil: Si cine apuca a se duce pe
atunci intr-o parte a lumii adeseori dus ramanea pana la moarte.
Prima proba este aducerea salatilor din Gradina Ursului. Se dovedeste a fi prudent si
slab de inger, descuranjadu-se inca de pe acum. El nu are puteri supranaturale, iar incercarea
pare a fi imposibila. Cu ajutorul Sfintei si al blanii de urs, el o indeplineste insa. A doua proba,
la care se descurajeaza de asemenea, consta in aducerea pietrelor cerbului. Ajutat de aceeasi
Sfanta indeplineste si acesta misiune. Vanarea cerbului face trecerea de la viata la moarte, de
la profan la sacru, de la conditia obisnuita la suveranitate cum afirma Eliade. Groapa este un
spatiu regenarator pentru Harap Alb.
Inca o data isi dovedeste milostenia fata de furnici si albine, dar si fata de monstrii pe
care ii intalneste si pe care-i castiga ca aliati. Acestia au un rol foarte important, deoarece il
ajuta pe fecior in momente cruciale, castigand bataliile pentru el. Astfel, singurul merit al
feciorului este sinceritatea prieteniei lui si insusirea morala ce compenseaza alte defecte.
Totusi, cand se desparte de monstrii, se arata rece: Harap Alb le multameste, s-apoi pleaca
linistit.
Mezinul este personajul care sufera cel mai mult. Vorbele calului dau o explicatie la
aceasta: