Mihai Eminescu

1. Trecut-au anii

Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri

Si niciodat n-or s vie iar,
Cci nu m-ncnt azi cum se miscar
Povesti si doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninar,

Abia-ntelese, plin de-ntelesuri -
Cu-a tale umbre azi n van m-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfintit de sar.

S smulg un sunet din trecutul vietii,

S fac, o, suflet, ca din nou s tremuri
Cu mna mea n van pe lir lunec;

Pierdut e totu-n zarea tineretii

Si mut-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creste-n urma mea... m-ntunec!

2. Noi amndoi avem acelai dascl

Noi amndoi avem acelai dascl,

colari suntem aceleiai preri
Unitul gnd oricine recunoasc-l.
Ce tii tu azi, eu am tiut de ieri.
De-aceleai lucruri plngem noi i rdem
Non idem est si duo dicunt idem.

Tu zici c patria e-n decdere,

De rs i de ocar c-au ajuns;
Cnd cineva opinia mi-ar cere,
El ar primi tot astfel de rspuns,
Ca de ruine ochii s-i nchidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

Cci din adncul gndurilor tale

Rsare ur din al meu amor.
Tu ai vrea tot s mearg pe-a sa cale,
Eu celui slab i sunt n ajutor.
Cu-acelai gnd, noi totui ne desfidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

Pe mine rul, dei rd, m doare,

M ine linitea vieii-ntregi;
Iar tu uii tot la raza de splendoare
Ce-o vars-asupra ta a lumii regi
-ai vrea cu proprii mni s ne ucidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

E greu a spune ce deosebire

Ne-a desprit, de nu mergem de-a valma.
i s-ar vedea atunci fr-ndoial
Cnd noi ne-am scoate sufletele-n palm,
Ca-ntregul lor cuprins noi s-l deschidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

3. Pe aceeasi ulicioar...

Pe aceeasi ulicioar
Bate luna n feresti,
Numai tu de dup gratii
Vecinic nu te mai ivesti !

Si aceiasi pomi n floare

Crengi nting peste zaplaz,
Numai zilele trecute
Nu le fac s fie azi.

Altul este al tu suflet,

Altii ochii ti acum,
Numai eu, rmas acelasi,
Bat mereu acelasi drum.

Ah, subtire si gingas

Tu pseai ncet, ncet,
Dulce mi veneai n umbra
Tinuitului boschet

Si lsndu-te la pieptu-mi,
Nu stiam ce-i pe pmnt,
Ne spuneam att de multe
Fr-a zice un cuvnt.

Srutri erau rspunsul

La-ntrebri ndeosebi,
Si de alte cele-n lume
N-aveai vreme s ntrebi.

Si n farmecul vietii-mi
Nu stiam c-i tot aceea
De te razimi de o umbr
Sau de crezi ce-a zis femeia.

Vntul tremur-n perdele

Astzi ca si alte dti,
Numai tu de dup ele
Vecinic nu te mai arti !