Dionis este personajul principal din nuvela Sarmanul Dionis
scrisa de Mihai Eminescu. El este un tinar de aproape optsprezece ani ramas orfan de mic copil, pentru ca tatal sau murise mult prea devreme. A fost crescut doar de mama sa cum a putut din rodul miinilor ei, cu pretul unor mari sacrificii. Dar din pacate, a decedat si ea, copilul raminind singur. Dionis era de o frumusete demonica, fapt ce accentueaza tineretea fermecatoare a baiatului. Fata ii era de acea dulceata vinata alba ca si marmura in umbra, deci avea un chip luminos, zimbitor si senin. Dionis era o fire melancolica semn caracteristic al orfanilor. Era pasionat de carti, avea profesia de copist, avea dorinta de a-si forma o cultura temeinica, manifesta o atractie deosebita pentru astrologie, pentru secretele metempsihozei, toate fiind de natura romantica. De asemenea era visator, neavind pe nimeni in lume, iubitor de singuratate, de refugiu. Dionis este caracterizat direct de catre autor prin portretul fizic: parul prea lung, curgea in vite pina pe spate; ochii tristi in forma migdalei erau de acea intensiva voluptate pe care o are catifeaua neagra, de o adincime tulburatoare, iar fata copilaroasa purta in acelasi timp amprenta imaturitatii, surisul sau era foarte inocent, de o profunda melancolie. Avea o frunte atit de neteda, alba, corect boltita, care coincide pe deplin cu fata intr- adevar placuta. Dionis este caracterizat indirect prin numele sau, mediul ambiant din care face parte. Numele Sarmanul Dionis formeaza un oximoron alcatuit din doua cuvinte opuse ca inteles. Epitetul sarman semnifica nefericirea lui Dionis cauzata de esecul sau in urma incercarii de a atinge absolutul in cunoastere, nu se refera la conditia materiala. Iar numele Dionis reprezinta numele zeului Dyonisos din mitologia greaca, fire vesela si petrecareata. Iar mediul ambiant denota saracia sa: casa cu treptele putrede, cu geamuri sparte, cu peretii invadati de mucegai, cu paianjeni. Dionis era un bucurestean sarac, apartinea clasei poporului de jos, nu avea nici o sparanta, dar ii placea singuratatea. Se refugia in lumea cartilor, citind tot ce-i cadea in mina. Era inzestrat cu o capacitate de intelegere iesita din comun, un om cu inclinatii spre meditatie. E definit ca personaj tipic romantic, cu caracter si pasiune demonica, de-o sensibilitate deosebita, ce-si afla dezamagirea in timp si spatiu, recunoscind ca nu atinge si nu descopera absolutul. Dionis se aseamana cu Ieronim, personajul nuvelei Cezara scrisa tot de Mihai Eminescu. Ei ambii erau calugari, dar nu in sensul adevarat al cuvintului. Dionis era calugar doar in visul sau, iar Ieronim era calugar fara vocatie. Ambii sunt niste personaje romantice si visatoare. Ambii erau interesati de carti. Dionis era preocupat de carti de astrologie, iar Ieronim era preocupat de cartile de cult bisericesc care ii facilitau manifestarea fanteziei creatoare. In opinia mea, Dionis era un geniu care m-a impresionat, un om superior care avea mereu dorinta apriga de depasire a conditiei umane. El era insetat de absolut, un visator deplin ce dorea sa cunoasca ce se afla dupa poarta cea mare, care spera sa i se implineasca ideal iubirea. Pot spune cu desavirsire ca Dionis este un personaj tipic romantic. Toma Nour Toma Nour este un bucurestean cu un nume simbolic si metaforic, cu o natura neguroasa, sfasiata de contradictii; un revoltat, contrazis in aspiratiile sale. Toma Nour este caracterizat direct de catre autor prin portretul fizic: Era frumos de-o frumusete demonica. Asupra fetei sale palide, musculoase, expresive, se ridica o frunte senina si rece ca cugetarea unui filosof. Ai fi crezut ca e un poet ateu, unul din acei ingeri cazuti, un satan, nu cum si-1 inchipuise pictorii: zbarcit, hidos, uracios, ci un satan frumos, de-o frumusete stralucita, un satan mandru de cadere, pe-a carui frunte Dumnezeu a scris geniul, si iadul indaratnicia - un satan dumnezeiesc.