Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pablo Neruda
Pablo Neruda
Bucurie,
verde frunza
lipita de geam,
micuta
lumina
de-abia nascuta,
elefant sonor,
scaparatoare
moneda,
si, cateodata,
vijelie trecatoare,
paine statornica,
nadejde-mplinita,
datorie desfasurata.
Dispretuitu-te-am, bucurie.
Luna
Stravechii poeti
ma-nzestrara cu ochelari
un nimb de-ntunerlc
lasai,
E inca devreme.
Primeste-mi cainta.
s-ar aprinde
de spinii durerii,
vesmantul,
daca as inchide
trandafirului ochii
si as lua parte
la toate durerile,
N-aveam dreptate.
M-am ratacit,
La fel ca pamantul
esti
necesara.
Un tanar tacut
am fost,
bucurie
desfranate mi se pareau
cositele tale.
am aflat-o
in inima mea.
cu tine vreau sa merg din casa in casa, din sat in sat, din flamura-n flamura.
in galerii de mina
si in paduri.
si biete spalatorese,
cioplitori de piatra
ci si taietorii de lemn
si marinarii
organizati,
baietii neinfricati,
in luptele lor.
Cu tine, in largul lumii ! Cu cantecul meu ! Cu zborul stelei intredeschis, cu desfatarile spumei !
imi voi plati datoria fata de toti, caci tuturor le sunt dator bucuria.
Nimeni sa nu se mire
cu daruri terestre,
e sa-mpart bucuria.