Sunteți pe pagina 1din 4

DIDACTICA ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE

Unitatea de învățare 19. METODOLOGIA PREDĂRII-ÎNVĂŢĂRII ELEMENTELOR DE GEOMETRIE

19.1. ROLUL INTUIŢIEI ÎN PREDAREA ELEMENTELOR DE GEOMETRIE

Cunoaşterea senzorială, care reprezintă reflectarea nemijlocită a obiectelor şi fenomenelor care acţionează asupra analizatorilor, constituie izvorul cunoștințelor noastre. Pe baza datelor perceptive şi prin mijlocirea limbajului, se formează noţiunile, judecăţile, raţionamentele. Dacă unele cuvinte pierd contactul cu realitatea, cu obiectele şi fenomenele pe care le desemnează, ele încetează de a mai fi semnale ale realităţii, îşi pierd valoarea lor cognitivă. Intuiţia în procesul de învăţământ are un rol mai mare în etapele micii şcolarităţi, fondul de imagini fiind mai redus la aceste vârste. Materialul, intuitiv este necesar, pe de o parte, pentru a-l ajuta pe elev să cunoască acele fenomene şi obiecte ale lumii reale care nu sunt accesibile perceperii şi observării sale în realitatea vie înconjurătoare, iar, pe de altă parte, pentru a supune obiectele şi fenomenele unei observaţii şi studierii sistematice de către elevi sub îndrumarea cadrului didactic, în vederea desprinderii însuşirilor şi raporturilor esenţiale dintre obiecte şi fenomene, şi de a forma la elevi noţiuni ştiinţifice. Cunoştinţele elevului despre obiecte şi fenomene studiate vor fi cu atât mai adânci, mai precise şi mai operaţionale, cu cât se vor baza pe un număr mai mare de reprezentări vii, dobândite printr-o experienţă perceptivă directă. Cunoaşterea intuitivă se poate realiza fie pe calea perceperii directe a obiectelor şi fenomenelor, fie pe calea perceperii imaginilor care redau aceste obiecte şi fenomene, fie, în sfârşit, pe calea evocării de către învățător, prin utilizarea unui limbaj plastic şi expresiv a reprezentărilor concrete existente la elevi şi a îmbinării acestor reprezentări în conformitate cu obiectivul urmărit în lecţie. Când vorbim de material intuitiv, în mod obişnuit avem în vedere numai aspectul vizual al acestui material, perceperea vizuală a obiectelor. Fără îndoială acest aspect al perceperii are un mare rol, cu atât mai mult cu cât, foarte frecvent, în şcoală, obiectele şi fenomenele lumii reale sunt prezentate sub formă de imagini, ilustraţii, diagrame. Această împrejurare nu trebuie să ne facă să uităm şi celelalte aspecte ale obiectelor şi fenomenelor care se adresează celorlalţi analizatori. Un mare rol în perceperea obiectelor şi însuşirea cu succes a cunoştinţelor îl are operarea cu obiectele, organizarea unei activităţi practice cu ele. Un mijloc important de perfecţionare a analizei şi sintezei în procesul de învăţământ îl constituie şi desenarea de către elevi a obiectului studiat. In procesul desenării, copilul observă multe aspecte ale obiectului pe care înainte nu le-a observat. Sarcina de a reda în desen cele observate duce la precizarea observaţiei, la control şi verificare. Perceperea are totdeauna un caracter selectiv. Acest caracter selectiv se datoreşte fie unor cauze obiective, de exemplu, intensitatea stimulului, contrastul de stimuli etc., fie unor cauze subiective, cum ar fi semnificaţia stimulului pentru cel care percepe, relaţia cu experienţa lui anterioară, cu interesele sale, cu starea psihică prezentă etc. Întrucât cu prilejul perceperii materialului concret se poate întâmpla ca tocmai însuşirile esenţiale ale obiectului să nu fie observate de către elevi, este necesar să cunoaştem mijloacele şi căile prin care se poate asigura perceperea corectă a materialului. Principalul mijloc prin care se poate asigura orientarea percepţiei elevilor în direcţia necesară este instrucţia verbală a învățătorului. Nu este suficient să-i punem pe elevi în faţa anumitor obiecte, să efectuăm în faţa lor anumite experimente, să-i scoatem în mijlocul naturii etc. pentru ca ei să vadă şi să observe în conformitate cu obiectivele lecţiei. Fără o dirijare adecvată a percepţiei prin cuvânt, percepţia elevilor poate fi atrasă de alte aspecte ale materialului concret, nesemnificativ din punctul de vedere al sarcinii date. Orientarea percepţiei prin cuvânt în direcţia necesară este foarte mult ajutată dacă, odată cu explicaţia verbală, se indică (cu un creion, arătător etc.) elementul despre care este vorba.

161

CONSTANTIN PETROVICI

Un mijloc important de adâncire a cunoaşterii perceptive este comparaţia, stabilirea asemănărilor şi deosebirilor dintre obiecte. Sarcina de a descoperi asemănările la obiecte foarte diferite şi deosebirile la obiecte foarte asemănătoare se poate realiza numai printr-o fină activitate de analiză şi sinteză. Întrucât deosebirile sunt sesizate mai uşor decât asemănările, este recomandabil ca, atunci când se face comparaţia, să se înceapă cu găsirea deosebirilor şi apoi să se treacă la găsirea asemănărilor. Desenarea de către învățător pe tablă a obiectului despre care vorbeşte, constituie un ajutor preţios pentru perceperea şi înţelegerea de către copii a materialului utilizat la lecţie. Studiul elementelor de geometrie trebuie început cu cercetarea directă (văz, pipăit şi manipulare) a mai multor obiecte din lumea reală, situate în diverse poziţii în spaţiul înconjurător în vederea descoperirii şi altor caracteristici comune care conturează imaginea geometrică materializată. Binevenite sunt modelele mobile care permit elevilor să înţeleagă şi să reţină proprietăţile figurilor. Elevii nu trebuie să înveţe definiţiile pe de rost. Definiţiile şi proprietăţile figurilor geometrice se vor deduce după ce au fost analizate modelele. Observaţiile şi concluziile vor avea la bază intuiţia şi experienţa elevilor, raţionamentul de tip analogic de tip intuitiv, elemente de deducţie necesare dezvoltării gândirii elevilor. Se va urmări prin lecţiile de geometrie ca un număr cât mai mare din cunoştinţele învăţate să poată fi folosite în activitatea următoare a elevilor la această disciplină dar şi în alte discipline şcolare. Ținând seama de aspectul elementar al noţiunilor de geometrie ce se studiază la clasele I –IV şi de particularităţile de vârstă ale elevilor, se pot stabili câteva idei călăuzitoare:

a) predarea geometriei să aibă mereu în vedere respectarea principiului intuiţiei în predarea şi asimilarea noilor cunoştinţe;

b) formularea noţiunilor geometrice trebuie pusă în legătură cu obiectele lumii reale, nu numai în forma exterioară, ci şi în ce priveşte apartenenţa elementelor geometrice. Elevii trebuie astfel îndrumaţi ca să ajungă la convingerea că figurile geometrice nu sunt relaţii artificiale ale lumii omeneşti, că ele sunt părţi inseparabile ale obiectelor lumii reale. Trebuie să se ţină seama de faptul că stadiul în care se află studiul geometriei la clasele PRIMARE este cel al imaginilor, stadiul contemplării directe.

c) noţiunile pe care şi le formează elevii şi cunoştinţele pe care le dobândesc trebuie să corespundă

rigurozităţii ştiinţifice, deşi la clasele PRIMARE elementele de geometrie se predau pe bază intuitivă. Trebuie avut mereu în atenţie că predarea noţiunilor va fi reluată, dezvoltată şi completată în clasele următoare, că acestea vor fi integrate în ansamblul cunoştinţelor care formează cursul de geometrie.

In privinţa definirii unor noţiuni, este de menţionat faptul că definiţiile se introduc în clasele a III-a şi a IV-a. Ele trebuie să fie formulate corect, în aşa fel încât să conţină cele două elemente: genul proxim și diferenţa specifică, iar în cazul când acest lucru nu este posibil, se consideră suficientă enunţarea proprietăţilor respective. Atunci când se formulează o definiţie şi se însuşeşte conţinutul ei, se poate proceda în două moduri:

- inductiv – prin cercetarea şi stabilirea proprietăţilor pe care se bazează definiţia respectivă, folosind figuri în poziţii şi de mărimi diferite, pornind de la fapte, de la date intuitive, pentru a se ajunge prin analiză, sinteză şi generalizare la formularea definiţiei;

- deductiv – prin enunţarea definiţiei și apoi ilustrarea ei cu ajutorul materialului intuitiv şi exemplificarea pe diferite cazuri. Pentru clasele primare se recomandă metoda inductivă, dar este bine ca, treptat, să se folosească şi metoda deductivă. Precizăm că este de preferat lipsa unei definiții, decât prezentarea uneia incomplete sau greșite. Fazele pe care trebuie să le aibă în vedere învăţătorul în formarea unei anumite noţiuni se pot formula astfel:

1. intuirea unor obiecte ale lumii reale, care reprezintă figura ce urmează a fi studiată;

2. prezentarea figurilor geometrice sub formă de material didactic, în diferite poziţii şi mărimi;

162

DIDACTICA ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE

3. reprezentarea prin desen a figurii și,eventual, dacă programa o cere, notarea figurii, a elementelor ei;

4. stabilirea proprietăţilor care intră în conţinutul definiţiei şi apoi formularea acesteia;

5. stabilirea celorlalte proprietăţi ale figurilor;

6. identificarea figurii în mediul înconjurător, exemplificarea variată a acesteia;

7. studierea altor elemente ale figurii, construirea acestora şi notarea lor;

8. clasificare figurilor care fac parte din aceeaşi categorie (spre exemplu clasificarea unghiurilor sau a triunghiurilor);

9. construirea figurilor geometrice ţinând cont de anumite condiţii date: poziţie şi dimensiuni;

10.utilizarea în exerciţii şi probleme aplicative a noţiunilor formate

19.2. ÎNVĂŢAREA GEOMETRIEI ÎN CICLUL PRIMAR

Din punct de vedere instructiv, studiul geometriei în clasele PRIMARE urmăreşte înarmarea elevilor cu un sistem de cunoştinţe coerent şi bine structurat despre formele obiectelor lumii reale, mărimea şi proprietăţile acestora, despre efectuarea măsurătorilor, stabilirea unor lungimi şi distanţe, formarea şi dezvoltarea reprezentărilor spaţiale. În ciclul primar, prin predarea geometriei se urmăreşte ca elevii să-şi formeze deprinderi de observaţie şi descriere a corpurilor şi figurilor geometrice. Activitatea de observare şi de cercetare experimentală a realităţii, desfăşurate de învăţător cu elevii în vederea descoperirii (redescoperirii) propoziţiilor geometriei, determină la aceştia formarea de reprezentări active, de suporturi imaginative în plan spaţial, foarte necesare în însuşirea ulterioară a cunoştinţelor de geometrie şi în aplicarea acestora. În plus, prin însuşi specificul lor, lecţiile de geometrie angajează elevii într-o activitate intensă prin care li se cere să observe, să descrie, să construiască, să facă măsurători, să facă şi calcule, să rezolve probleme. Aceasta impune ca studiul geometriei să înceapă prin procese intuitive, pe cale inductivă, cercetarea directă prin văz, pipăit, manipularea mai multor obiecte din realitatea înconjurătoare, în diverse poziţii, în vederea descoperirii caracteristicilor comune care conturează imaginea geometrică. Aceste imagini se concretizează apoi prin modele geometrice şi prin desen. Noţiunile primare de geometrie predate în ciclul primar nu pot fi însuşite de elevi ca abstracţii depline. Elevii vor ajunge treptat la stadiul înţelegerii noţiunilor geometrice, după ce vor observa, vor decupa, vor măsura şi vor compara anumite figuri/corpuri geometrice.

Procesul de formare a noţiunilor geometrice parcurge mai multe faze:

A. Intuirea obiectelor din mediul înconjurător care evidenţiază materializat noţiunea (dreptunghi, pătrat, disc, etc.) cu dirijarea atenţiei elevilor spre ceea ce interesează a fi observat.

B. Analizare prin/şi comparare a proprietăţilor intuite anterior, pe un material didactic (model obiectual în formă de dreptunghi, pătrat, disc, etc.).

C. Reprezentarea prin desen (nivel iconic) a noţiunii intuite şi materializate didactic indicând elementele componente observate, notând, evidenţiind, proprietăţi caracteristice.

D. Enunţarea unei definiţii (dacă e posibil prin analiza genului proxim - patrulater cu laturi opuse paralele (pentru dreptunghi) şi a diferenţei specifice – având unghiuri drepte) sau stabilirea proprietăţilor caracteristice conţinutului noţiunii (poligon – o linie frântă închisă; care “nu se taie pe ea însăşi” şi nu conţine trei vârfuri pe aceeaşi dreaptă).

E. Identificarea noţiunii (figurii) şi în alte situaţii corespunzătoare din mediul înconjurător, decât cele semnalate la A.

F. Construirea materializată a noţiunii (figurii) folosind carton, hârtii, etc. şi instrumente geometrice (prin operaţii de pliere se pot pune în evidenţă axele de simetrie ale unei figuri; prin tăiere şi suprapunere a părţilor astfel obţinute se pot deduce proprietăţi ale paralelogramului – exerciţii de manifestare a capacităţii de deducţie în geometrie.

G. Efectuarea unor operaţii de clasificare prin suprapunere după formă, după proprietăţi, etc.

H. Rezolvarea unor exerciţii şi probleme cu conţinut geometric în combinaţie cu alte metode: figurativă, reducere la unitate; cu probleme de măsurare şi utilizare a unităţilor de măsură pentru lungime; de

163

CONSTANTIN PETROVICI

realizare a transferului de strategie rezolutivă la probleme mai puţin cunoscute, în situaţii geometrice noi. În ciclul primar se realizează primele două faze. Materialul didactic este folosit pentru observarea proprietăţilor şi justificarea lor. În utilizarea materialului didactic trebuie respectate câteva condiţii legate atât de materialul confecţionat cât şi de modul în care este folosit de învăţător şi de elevi. Materialul didactic confecţionat trebuie:

- să aibă dimensiunile suficient de mari pentru a fi văzut cu claritate, din orice punct al clasei

- să aibă o formă estetică atractivă,

- să fie expresia fidelă a ceea ce vrea să reprezinte;

- să contribuie la uşurarea transpunerii în desen a figurii geometrice studiate, a elementelor sale şi a relaţiilor ce există între ele;

- să se adreseze elevilor respectând particularităţile lor de vârstă. O insuficientă valorificare a materialului didactic duce la însuşirea formală a cunoştinţelor, influenţând negativ procesul formării reprezentărilor spaţiale. De un real folos sunt figurile geometrice confecţionate din lemn, carton, plastic, metal, pe care le poate mânui fiecare elev în parte şi instrumentele necesare care sunt rigla şi echerul. Obiectele din realitatea înconjurătoare care au feţe sub formă de pătrat, triunghi sunt observate cu mult interes de elevi şi reprezintă un material didactic specific momentului în care sunt folosite. În predarea şi învăţarea elementelor de geometrie din ciclul primar, metodele care contribuie la dezvoltarea spiritului de investigare, a imaginaţiei şi creativităţii elevilor sunt: problematizarea şi învăţarea prin descoperire, prin care elevii sunt conduşi ca prin eforturi proprii să ajungă la descoperirea unor adevăruri, observarea și demonstrația.

APLICAȚII 1. Precizați conținuturile învățării elementelor de geometrie la clasa a IV -a. 2. Enumerați

APLICAȚII

1. Precizați conținuturile învățării elementelor de geometrie la clasa a IV-a.

2. Enumerați cerințele metodice care trebuie respectate în procesul predării-învățării elementelor de geometrie în ciclul primar.

3. Evidențiați rolul materialului didactic și al desenului într-o lecție de geometrie.

4. Enumerați și exemplificați etapele parcurse pentru formarea unei noțiuni geometrice.

5. Precizați conținuturi învățării elementelor de geometrie, la clasele PRIMARE.

TESTUL NR. 19 DE AUTOEVALUARE (alegeți singura variantă corectă de răspuns) Un patrulater este romb dacă are: (alegeți singura variantă corectă de răspuns) Un patrulater este romb dacă are:

a) diagonalele perpendiculare

b) toate laturile congruente

c) toate unghiurile congruente

TEMĂ DE CONTROL NR. 19 1. Proiectați o secvență de predare a elementelor de geometrie

TEMĂ DE CONTROL NR. 19

1. Proiectați o secvență de predare a elementelor de geometrie la clasa a III-a, la alegere.

2. Proiectați o unitate de învățare pentru geometrie pentru o clasă la alegere.

3. Elaborați o probă practică de evaluare pentru o lecție din unitatea anterioară.

164