Sunteți pe pagina 1din 18

CONSTANTIN PETROVICI

Unitatea de învățare 14. NOȚIUNEA DE OPERAŢIE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREȘCOLAR ȘI ÎN CEL PRIMAR. METODOLOGIA PREDĂRII-ÎNVĂŢĂRII OPERAŢIILOR DE ADUNARE ȘI SCĂDERE

14.1. FORMAREA REPREZENTĂRILOR DESPRE OPERAŢII ŞI ÎNŢELEGEREA SENSULUI OPERAŢIILOR

Operaţia aritmetică decurge din situaţiile matematice din viaţă şi este expresia unei operaţii mentale

ce corespunde unei acţiuni reale, caracterizată prin realizarea transformării matematice, deci simbolice,

a acţiunilor. Orice operaţie aritmetică porneşte de la o situaţie matematică, întâmplătoare sau provocată, care prin observaţie, descoperire, acţiune declanşează un act raţional, de gândire. Intervenţia prin acţiune

provoacă o schimbare, situaţia matematică suferă în acest mod o transformare. Această intervenţie prin acţiune este tocmai „operaţia”. Sensul transformării (adăugare, luare, micşorare etc.) conduce la precizarea sensului operaţiei (adunare, scădere). Învăţarea sensului operaţiilor parcurge trei etape:

• operaţia se traduce prin acţiune efectivă, intervenţie directă (ia, adaugă, pune la un loc);

• se renunţă la manipulare directă şi operaţia presupune o căutare (ce trebuie adăugat sau se efectuează operaţia inversă);

• abstractizare şi operare simbolică, asocierea simbolului operaţiei. Capacitatea de efectuare a operaţiei aritmetice ce corespunde unei acţiuni reale presupune, după J. Piaget, dobândirea conservării cantităţii, indiferent de natură, formă şi poziţie spaţială, şi a reversibilităţii. Reversibilitatea operaţiei se dobândeşte după vârsta de 6 ani şi necesită:

• inversare – reversibilitatea prin inversare – în cazul experimentelor de conservare a lichidelor: turnăm lichidul din vasul A în vasul B, dar putem turna lichidul din vasul B în vasul A şi ne regăsim în situaţia iniţială, cantitatea de apă nu s-a modificat, indiferent de forma vaselor A şi B;

reciprocitate reversibilitate prin compensare – în cazul conservării lichidelor: vasul B este mai înalt, dar mai îngust decât vasul A, deci conţine tot atâta lichid cât se găsea în vasul A (creşterea în înălţime este compensată de micşorarea diametrului vasului). Fără reversibilitate nu se pot învăţa operaţiile directe (adunarea) şi inverse (scăderea). Dacă acest proces nu are loc, nu se poate înţelege „cât trebuie adăugat la 4 pentru a obţine 6” fiindcă trebuie să se efectueze o scădere, şi anume 6 – 4 = 2, şi nu o adunare, 4 + 2 = 6 (adunarea este totuşi acceptată). 34 În grădiniţă, activităţile care au ca scop învăţarea operaţiilor aritmetice realizează prima etapă a acestui proces. Operaţiile de adunare şi scădere efectuate cu obiecte sunt accesibile copiilor de 5-6 ani, dar corectitudinea rezolvării lor este condiţionată de numărul de obiecte folosit. Operaţiile în care termenii depăşesc 3-4 obiecte reale sunt numai în aparenţă concrete, copilul nu poate să-şi reprezinte grupe numerice (de exemplu un grup de 4 mere la care se adaugă încă 5 mere). În aceste cazuri, el renunţă la operarea cu reprezentări şi revine la operarea prin numărare, deoarece preferă să folosească procedee cu care este familiarizat şi apelează la scheme operatorii deja automatizate. Cercetările au arătat că operaţia se rezolvă cu uşurinţă în cazul când se execută practic cu obiecte, copilul utilizând frecvent numărarea obiectelor. O mică parte dintre copii adaugă unul câte unul obiectele celui de-al doilea termen la primul, luat global, dovedind astfel interiorizarea acţiunii externe. Efectuarea operaţiilor de adunare şi scădere se face, pe etape, astfel:

• acţiune cu obiecte concrete;

• acţiune cu obiecte reprezentate grafic sau prin reprezentări simbolice;

• operare cu numere abstracte.

34 Piaget, J., Construirea realului la copil (trad.), E.D.P., Bucureşti, 1976

114

DIDACTICA ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE

În formarea unei operaţii aritmetice, ca acţiune mentală, punctul de plecare îl constituie acţiunea externă, materială, cu obiecte. În acest proces se produc transformări semnificative sub raport cognitiv. Astfel, în cazul operaţiei de adunare, procesul se desfăşoară după următorul traseu: 35

în planul acţiunii materiale – sub forma acţiunii efective, prin deplasare sau adăugare reală a unui grup de obiecte la altul, copilul considerându-le apoi împreună;

în planul limbajului extern procesul îşi pierde treptat caracterul concret, „adunarea” se face fără sprijin pe obiecte;

în planul limbajului intern – operaţia se realizează ca act de gândire verbală, procesul se transpune în plan mental. În această etapă, procesul are loc prin reproducerea structurii generale a acţiunii externe. Procesul de formare, pe etape, a noţiunii de operaţie (adunarea) se poate reprezenta astfel:

planul acţiunii externe materiale – copilul formează mulţimi; pune lângă primele trei obiecte încă un obiect, le consideră împreună şi le numără cu glas tare; stabileşte că sunt „la un loc” patru obiecte.

planul limbajului extern – copilul adaugă unitatea celui de-al doilea termen, dar fără a folosi acţiunea, numărând doar cu privirea. Au loc:

interiorizarea acţiunii externe – copilul adaugă direct unitatea termenului secund, numărând în continuare trei-patru fără sprijin pe obiecte;

planul limbajului intern – copilul adaugă la primul termen al doilea termen, luat în totalitate: „3 şi cu 1 fac 4", acest stadiu marcând conceptualizarea operaţiei; copilul face abstracţie de natura obiectelor, de poziţia lor spaţială, generalizează operaţia; se produce automatizarea ei, transformându-se în stereotip dinamic Copilul înţelege sensul termenilor operaţionali ai aritmeticii (adunare, scădere) printr-un proces similar celui de însuşire a sensului unor cuvinte ce desemnează acţiuni. Simbolul verbal „şi cu” este folosit de educatoare când copilul desfăşoară o acţiune de adăugare a unor elemente la o clasă. Prin acţiune repetată, simbolul verbal capătă sens semnificativ printr-o reprezentare a procesului de adunare, prin generalizarea unor operaţii concrete, executate cu mulţimi de obiecte. În formarea şi dobândirea abilităţii de calcul este necesar ca adunarea şi scăderea cu o unitate să

se realizeze în formă explicită şi verbalizată – pornind de la cadrul acţional în plan material. Copiii vor fi solicitaţi să realizeze practic acţiuni de mărire şi micşorare cu 1-2 unităţi, accentul punându-se pe

verbalizarea simultană a operaţiilor (acţiunilor) realizate practic; se utilizează forma: Am mai pus

am

luat

, Achiziţia structurii raţionamentului aritmetic va determina generalizarea operaţiilor de adunare, scădere şi stabilirea egalităţii: şi cu, fără, fac.

,

au rămas.

14.2. ADUNAREA ŞI SCĂDEREA NUMERELOR NATURALE PÂNĂ LA 30 FĂRĂ TRECERE PESTE ORDIN

Prezentăm procedeul de calcul la adunare şi la scădere, prin numărare, pe axa numerelor. Adunarea

Se porneşte de la numărul care reprezintă primul termen (10) şi se numără crescător atâtea diviziuni, cât indică cel de al 2-lea termen (3). Numărul la care se ajunge, este suma obţinută. Ca suport, se poate folosi reprezentarea pe axă a numerelor naturale.

Exemplu: 10 + 3 = ?;

15 + 4 = ?

+ 3 + 4 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
+ 3
+ 4
10
11
12
13
14 15
16
17
18
19
20

35 Neveanu-Popescu, P., Andreescu, F., Bejat, M., Studii psihopedagogice privind dezvoltarea copiilor între 3 şi 7 ani, E.D.P., Bucureşti, 1990.

115

CONSTANTIN PETROVICI

Scăderea

Se porneşte de la numărul care reprezintă descăzutul (15) şi se numără descrescător atâtea diviziuni de pe axă, cât indică scăzătorul (7). Numărul la care se ajunge este diferenţa (restul).

Exemplu:

15 – 7 = ?; – 7 19 – 3 = ?
15 – 7 = ?;
– 7
19 – 3 = ?

3

(restul). Exemplu: 15 – 7 = ?; – 7 19 – 3 = ? – 3

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15
15

16

17

18

19
19

Se efectuează adunări şi scăderi pe axă, la tablă şi pe caietele de clasă. Exerciţiile de adunare şi de scădere se pot desprinde şi din mici probleme, asemănătoare celor din manual, pentru ca elevii să deprindă ideea de adunare şi de scădere, din limbajul specific, într-o exprimare cât mai variată. Cu ajutorul pătratelor şi cu numărătoarea de poziţionare, se demonstrează legătura dintre adunare şi scădere:

se demonstrează legătura dintre adunare şi scădere: ; 5 + 4 = 9 ; 4 +

; 5 + 4 = 9

; 4 + 5 = 9

; 9 4 = 5

; 9 5 = 4

Se reiau cele 4 relaţii cu alte numere, demonstraţiile fiind efectuate de elevi. Exemplu: 6 + 2; 5 + 3. (Se aleg numere mici, pentru ca aşezarea materialului să nu necesite prea mult timp). Se explică necesitatea cunoaşterii acestor relaţii dintre adunare şi scădere, pentru:

a) a verifica rezultatele obţinute la exerciţii de adunare sau de scădere, prin probă:

Exemplu: 6 + 7 = 13 proba prin scădere: 13 7 = 6 sau 13 6 = 7 b) a afla un termen necunoscut al adunării, descăzutul sau scăzătorul:

Exemple:

13

+ ? = 19;

19 13 = 6;

deci 13 + 6 = 19

deci 17 5 = 12

17

? = 12;

12 + ? = 17;

17 12 = 5;

? 7 = 11;

11 + 7 = 18;

deci 18 11 = 7

Se rezolvă la tablă şi pe caiete mai multe adunări şi scăderi la care se efectuează proba prin

operaţia inversă. Se efectuează frontal exerciţii de găsire a unui termen necunoscut. La fiecare exerciţiu este important să se facă verificarea calculului efectuat.

14.3. ADUNAREA ŞI SCĂDEREA NUMERELOR FORMATE DIN ZECI ÎNTREGI

Învăţarea de tehnici de calcul poate începe de la problemele din manual, sau de la altele asemănătoare, reprezentate prin desene pe tablă. Un procedeu agreat de elevi este acela al jocului de rol, elevii înşişi fiind personajeledin povestea problemei. Deci, se scot în faţa clasei 2 elevi. Unul are 3 legături de câte 10 beţişoare, iar celălalt - 6 legături de câte 10 beţişoare. Elevii sunt solicitaţi să formuleze enunţul cu datele problemei, apoi întrebarea problemei, ştiind că, problema este de tipul a + b = x, sau a b = y. Pentru rezolvarea problemei de adunare, se adună grupurile de câte 10 obiecte (bile sau beţişoare), aşa cum se adună unităţile:

3 zeci + 6 zeci = 9 zeci.

116

DIDACTICA ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE

Se reia calculul după desenul de pe manual (sau de pe tablă), completând cifra 0 la unităţi. Se vor efectua adunările pe axa numerelor. În acest scop, anterior începerii lecţiei, învăţătorul va trasa pe tablă 3 — 4 segmente de axă a numerelor, reprezentând pe ele numerele 0 - 100, din 10 în 10:

Se va explica procedeul de calcul al sumei, prin adunare. + 60

va explica procedeul de calcul al sumei, prin adunare. + 60 0 10 20 30 40

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

Învăţarea procedeelor de calcul pentru operaţia de scădere se realizează asemănător celei de la adunare, utilizând desenul sau manipularea barelor de câte 10 pătrăţele (în bănci sau la tablă) şi axa numerelor:

pătrăţele (în bănci sau la tablă) şi axa numerelor: 60 – 20 = – 20 0

60 20 =

– 20
– 20

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

20 30 40 50 60 70 80 90 100 Se reamintesc relaţiile prin care se pun

Se reamintesc relaţiile prin care se pun în evidenţă legătura dintre adunare şi scădere, pornind de la un exerciţiu de adunare a două numere formate din zeci întregi. Învăţătorul scrie pe tablă:

40 + 20 = 60 Apoi se reactualizează relaţiile dintre termeni şi putem afla foarte uşor un termen necunoscut al adunării sau putem efectua proba adunării sau a scăderii prin operaţia inversă. Se vor propune spre rezolvare şi probleme de adunare, de scădere, sau de adunare şi scădere. Se va cere elevilor să compună probleme după exerciţiile (sau formulele) problemelor rezolvate.

14.4. ADUNAREA NUMERELOR FORMATE DIN ZECI ŞI UNITĂŢI FĂRĂ TRECERE PESTE 10

1) Adunarea unui număr format din zeci şi unităţi, cu un număr format numai din unităţi. Operarea cu obiecte va precede calculul desfăşurat şi în scris. Se scrie calculul pe tablă, elevii urmărind cu atenţie atât scrierea cât şi explicarea orală a fiecărei etape de calcul:

2 3 + 6 2 0 + 3 + 6 2 0 + 9 2
2 3 +
6
2
0
+
3
+ 6
2
0
+
9
2 9

Se descompune numărul 23 în două zeci şi trei unităţi. Se coboară, pentru adunare, cele 6 unităţi (al doilea termen al adunării).

Se adună numerele formate numai din unităţi:

3 + 6 = 9 şi se coboară zecile întregi (20).

Se adună zecile întregi cu totalul unităţilor 20 + 9 = 29 Deci: 23 + 6 = 29.

Elevii vor fi îndrumaţi să scrie şi ei pe pagina caietului calculul sumei, în arbore, ca pe tablă, explicându-le modul de scriere. Se va sublinia tehnica folosită: descompunerea numărului format din zeci şi unităţi cu scopul de a se transforma adunarea în cazuri de adunări învăţate anterior.

117

CONSTANTIN PETROVICI

În acelaşi mod se procedează pentru învăţarea tehnicii de calcul în cazul când ambele numere care se adună sunt formate din zeci şi unităţi. Elevii vor fi antrenaţi să redescopere singuri procedeul de calcul, pe baza cazului de adunare învăţat anterior, observând deosebirea: se descompun în zeci şi unităţi ambele numere care se adună. Elevii efectuează operaţia mai întâi prin manipularea de obiecte: banda de 10 pătrate pentru zeci şi pătrate pentru unităţi.

Se adună laolaltă benzile de câte 10 pătrate, deci zecile: 4 zeci + 2 zeci = 6 zeci.

Se adună, apoi, laolaltă totalul zecilor (60) cu totalul unităţilor (8) şi se obţine suma: 60 + 8 = 68.

Urmează demonstrarea calculului scris. Învăţătorul poate explica atât aşezarea calculului pe verticală sub formă de arbore (formă care redă mai concret gândirea calculului) cât şi scrierea calculului

(pe linie orizontală) prin utilizarea parantezelor pentru gruparea termenilor, formă mai sintetică şi mai uşor de scris pe caiete. Se vor exersa ambele forme sau numai una dintre ele, în funcţie de resursele colectivului de elevi. 2) Adunarea numerelor formate din zeci şi unităţi Utilizarea obiectelor pentru înţelegerea tehnicii de calcul Se cere elevilor: Aşezaţi pe bancă un grup de 42 de beţişoare. Adăugaţi încă 36 de beţişoare. Câte beţişoare sunt acum, în total? Explicaţi cum aţi procedat pentru a afla suma. Se obţine împreună cu clasa concluzia că se adună zecile cu zecile şi unităţile cu unităţile

La explicarea concretă a modului de calcul, se va proceda astfel:

42 + 36 = ?

4 2 + 3 6 4 0 + 2 + 3 0 + 6 7
4 2
+
3 6
4 0
+
2
+
3 0
+
6
7 0
+
8
7 8

Explicaţie orală:

Se descompun cele două numere în zeci şi unităţi.

Se adună unităţile cu unităţile şi zecile cu zecile.

Se adună totalul zecilor cu totalul unităţilor.

Suma este 78. 42 + 36 = 40 + 30 + 2 + 6 =70+8= 78

Scrierea calculului sub formă de arbore pe tablă este bine să se realizeze pe reţea de pătrăţele asemănătoare caietelor elevilor, pentru ca aceştia să aibă modelul derulării etapelor de calcul şi amplasarea lor în spaţiul reţelei de linii. Altfel elevii vor trasa săgeţile în dezordine, consumând inutil spaţiul pe foaia de scris şi nepunând în evidenţă pe rânduri orizontale, cele trei etaje ce marchează etapele de calcul: descompunerea numerelor; adunarea separată a zecilor şi a unităţilor; aflarea sumei prin adunarea totalului zecilor cu totalul unităţilor. Fiind prima lecţie de redactare a calculului desfăşurat, învăţătorul va controla atent scrierea ordonată a calculului desfăşurat. După efectuarea a 3 - 4 exerciţii prin activitate frontală (la tablă şi pe caiete), se poate verifica, prin activitate independentă, gradul de însuşire a tehnicilor de calcul învăţate. Demonstrarea calculului adunării prin calcul scris:

a) Etapa concret - intuitivă va urmări fixarea scrierii poziţionale a unităţilor şi a zecilor, precum şi începerea adunării cu unităţile. Se efectuează adunarea figurativ, ca în desenul de mai sus: 43 + 24 = ? b) Apoi se demonstrează calculul scris, însoţit de explicaţii orale:

Se scriu numerele unul sub celălalt, aşezând unităţile sub unităţi şi zecile sub zeci.

Se adună întâi unităţile: 3 + 4 = 7. Scriem cifra 7 la rezultat, pe poziţia unităţilor.

Se adună apoi zecile: 4 zeci + 2 zeci = 6 zeci. Se scrie cifra 6 la rezultat, pe poziţia zecilor.

Se efectuează la tablă şi pe caiete exerciţii pentru fixarea procedeului de calcul.

118

DIDACTICA ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE

În timp ce lucrează la tablă, elevii vor verbaliza întreaga activitate, conform explicaţiei date de învăţător.

În cadrul acestei activităţi frontale, se pot introduce şi adunări cu 3-4 termeni, având grijă ca

sumă unităţilor să nu depăşească o zece. Elevii le vor efectua singuri (eventual cu sprijin din partea

învăţătorului) observând că aplică această tehnică de calcul privind aşezarea poziţională a numerelor unul sub celălalt şi începerea adunării de la unităţi. 3) Adunarea cu trei termeni Se va realiza învăţarea în trei etape:

a) Prin reprezentarea pe numărătoarea de poziţionare, a sumei celor trei termeni. (În cazul în care

nu există o astfel de numărătoare în dotare, ea se desenează pe tablă (şi elevii pe caiete), sau se

apelează la formarea numerelor care se adună din zeci şi unităţi reprezentate prin pătrate). Exemplu:

Zeci
Zeci

34 + 12 + 50 = ?

Se formează pe numărătoare fiecare dintre cele trei numere care se adună — trecând unităţile

pe poziţia unităţilor şi zecilor pe poziţia zecilor. Se numără apoi totalul bilelor care reprezintă zeci şi bilele care reprezintă unităţi.

b) Prin calculul desfăşurat, la tablă şi pe caiete, explicându-le elevilor procedeul de calcul: se

adună mai întâi doi dintre termeni, după modelul învăţat anterior, apoi rezultatul obţinut se adună cu al treilea termen: 34 + 12 + 50 = (34 + 12) + 50 =

= 46 + 50 =

= 96

c) Prin calcul scris la tablă şi pe caiete. Se cere elevilor să exemplifice şi alte posibilităţi de grupare

a celor doi termeni, pentru ca efectuarea să se realizeze mai uşor:

[34 + (12 + 50); 12 + (34 + 50)]. Se desfăşoară calculul, de fiecare dată, semnalând în aceste cazuri, efectuarea mai întâi a operaţiei dintre paranteze.

14.5. ADUNAREA NUMERELOR NATURALE PÂNĂ LA 20 CU TRECERE PESTE 10

În prima parte a lecţiei este important să se efectueze activităţi de:

descompunere a numerelor în zeci şi unităţi;

descompunere în perechi de numere formate numai din unităţi, numerele: 16; 13; 14; 18 şi

găsirea a cât mai multe posibilităţi, în fiecare caz. Elevii pot realiza descompunerile prin manipulare de

materiale (beţişoare, figuri geometrice, numărătoare poziţională sau orice alt material aflat la îndemâna învăţătorului).

compunere de numere cu ajutorul beţişoarelor

scriere pe caiete a tuturor perechilor de numere găsite;

15
15

10

5

15 9 6
15
9
6
15
15

8

7

15 15 6 9 7 8
15
15
6
9
7
8

formularea de probleme pornind de la o situaţie concretă din viaţa cotidiană a copilului; Explicarea tehnicii de calcul prin utilizarea axei numerelor:

Se desenează pe tablă un segment din axa numerelor, cuprinzând numere de la 0 la 20 şi se reprezintă pe ea, prin numărare, numărul 9:

119

CONSTANTIN PETROVICI

+8

C ONSTANTIN P ETROVICI +8 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9
9

10 11 12 13 14 15 16

17

18 19 20

- Se numără în continuare de la 9, al doilea termen 8: 10; 11; 12; 13; 14; 15; 16; 17. În acest mod se ajunge la suma numerelor 9 şi 8.

- Se completează pe tablă şi pe caiete: 9 + 8 = 17.

- După explicarea procedeului de calcul la tablă, se cere elevilor să deseneze singuri, pe caiete, o „axă a numerelor“ de la 0 la 20.

- Li se cere să calculeze, pe axă, prin numărare, diferite sume, ca:

3 + 8; 6 + 7; 8 + 6; 9 + 5. Deducerea operaţiei de adunare din expresia „cu a mai muţi (multe) decât b“; b) reprezentarea datelor unei problemei prin desen schematic (se lucrează cu manualul). Explicarea procedeului de calcul mintal rapid al adunării cu trecere peste ordin:

Un alt model, deosebit de util pentru efectuarea adunării, este cel în care se utilizează cuburi suprapuse (figuri geometrice de poziționare). De exemplu:

suprapuse (figuri geometrice de poziționare). De exemplu: 8 + 7 = 8 + (2 + 5)
suprapuse (figuri geometrice de poziționare). De exemplu: 8 + 7 = 8 + (2 + 5)
suprapuse (figuri geometrice de poziționare). De exemplu: 8 + 7 = 8 + (2 + 5)

8

+

7

=

8

+

(2 + 5) =

 
 
 

8

+

2

+

5

=

(8 + 2)

+

5

 
 

10

+

5

= 8 + (2 + 5) =   8 + 2 + 5 = (8 +
= 8 + (2 + 5) =   8 + 2 + 5 = (8 +
 

15

=

1 5

În cazul în care se desfăşoară calculul în arbore - procedeu de calcul foarte sugestiv, se explică elevilor în ce spaţiu se încadrează cu săgeţile, pentru ca arborele să nu ocupe un spaţiu prea mare pe caiet. Comutativitatea adunării (fără terminologia specifică), este recomandabil să constituie conţinutul de predare-învăţare al unei alte ore. Antrenamentul mental pentru înţelegerea ideii de comutativitate se poate realiza prin exersarea, în continuare, a unor operaţii de adunare, cu trecere peste ordin, în care unul dintre termeni se descompune în două numere mai mici, astfel încât se ajunge la suma de 3 termeni. Descompunerea numărului 6 se poate face în 1 şi 5; 2 şi 4; 3 şi 3; 4 şi 2; 5 şi 1. Pentru efectuarea adunării, se aleg perechile de numere care permit cel mai uşor completarea celuilalt număr (9) până la 10. Aceste perechi sunt: 1 şi 5; 5 şi 1 sau 1 + 5 şi 5 + 1. Se constată că ambele perechi dau suma 6, indiferent de ordinea celor doi termeni. Pentru rezolvarea exerciţiului, se alege perechea de numere care permite cel mai bine completarea zecii: Exemplu: 5 + 1 + 9 = 5 + 10 = 15. Se poate demonstra că şi prin utilizarea perechii de numere 1 + 5, rezultatul este acelaşi: Exemplu:

1 + 5 + 9 = 1 + 9 + 5 = 10 + 5 = 15. Se mai efectuează circa 2-3 exerciţii de adunare cu trecere peste ordin.

120

DIDACTICA ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE

Demonstrarea comutativităţii prin manipularea de obiecte se va realiza mai întâi demonstrativ, la tablă, şi apoi individual, de către elevi. Demonstrarea la tablă:

Se înşiră la tablă (eventual pe tabla magnetică) un număr de 12 pătrate, dintre care 5 galbene şi în

continuare, 7 albastre. În cazul în care nu există nici acest material, pătratele pot fi desenate pe tablă.

- Se cere elevilor să numere pătratele galbene, apoi pe cele albastre.

- Se cere să se formuleze exerciţiul prin care se află suma tuturor pătratelor 5 + 7 = 12.

- Se inversează apoi locul pătratelor galbene cu al celor albastre (sau se desenează pe tablă şirul

de 12 pătrate, schimbând locul pătratelor galbene cu al celor albastre. Se constată că suma obţinută este aceeaşi.

Exemplul I

g g g g g a a a a a a a
g g g g g
a a a a a a a

Exemplul II

5 + 7 = 2 + 3 + 7
5 + 7 = 2 + 3 + 7

= 2+10=

= 12

a a a a a a a g g g g g 7 + 5
a
a a a a a a
g g g g g
7 + 5 = 7 + 3 + 2
=10+ 2
=12

Exerciţiul se repetă prin activitate independentă, în bănci:

Se cere elevilor:

Aşezaţi pe bancă 9 beţişoare albe şi apoi, în continuarea acestora, 4 beţişoare colorate.

Spuneţi exerciţiul prin care se află suma sau totalul celor două grupe de beţişoare! (9 + 4 = 13).

Reprezentaţi pe caiete, prin desen, beţişoarele adunate şi scrieţi în dreptul lor, operaţia de adunare corespunzătoare.

9 + 4 = 13.

Aşezaţi acum pe bănci cele 4 beţişoare colorate!

Aşezaţi, în continuarea acestora, cele 9 beţişoare albe!

Spuneţi exerciţiul prin care se află suma beţişoarelor!

Reprezentaţi prin desen beţişoarele adunate şi scrieţi în dreptul lor, operaţia de adunare corespunzătoare!

4 + 9 = 13.

Se strâng beţişoarele şi se cere elevilor:

Comparaţi cele două exerciţii scrise pe caiete şi spuneţi:

a) prin ce se aseamănă?

b) prin ce se deosebesc?

c) ce s-a întâmplat cu suma obţinută, dacă am schimbat ordinea termenilor adunării?

Legătura cu manualul: se lucrează pe pagina corespunzătoare din manualul alternativ ales la clasă. Se explică şi se demonstrează, prin aplicaţii practice necesitatea cunoaşterii acestei proprietăţi, pentru uşurarea calculului. În acest scop se pot efectua exerciţii de adunare cu trei termeni în care se pot opera schimbări ale poziţiilor unor termeni, în scopul uşurării calculului sumei. Exemple: 2 + 7 + 8 = 7 + 2 + 8 = 7 + 10 = 17

sumei . Exemple: 2 + 7 + 8 = 7 + 2 + 8 = 7
sumei . Exemple: 2 + 7 + 8 = 7 + 2 + 8 = 7

sau: 2 + 7 + 8 = 2 + 8 + 7 = 10 + 7

7 + 2 + 8 = 7 + 10 = 17 sau: 2 + 7 +
7 + 2 + 8 = 7 + 10 = 17 sau: 2 + 7 +

Se mai pot efectua independent exerciţii de tipul: 3 + 5 + 7, unde se pot opera modificări în poziţia termenilor, fără ca rezultatul să se schimbe.

121

CONSTANTIN PETROVICI

Se propun şi se rezolvă probleme de adunare, operându-se cu un limbaj cât mai divers. Se pot efectua oral sau în scris şi câteva exerciţii de tipul:

Priviţi sumele: 6 + 9; 3 + 9; 7 + 6; 8 + 9; 9 + 3; 9 + 6; 6 + 7; 9 + 8. Spuneţi sumele între care puteţi stabili relaţia de egalitate! Sumele egale se pot scrie pe caiete: Exemplu: 6 + 9 = 9 + 6 Lecţia se poate încheia prin câteva exerciţii orale de estimare, care stimulează gândirea şi creativitatea elevilor:

Adunaţi 2 numere care să dea un rezultat mai mare decât 5.

Adunaţi 2 numere care să dea un rezultat mai mic decât 5.

Se scriu pe tablă exerciţii de adunare şi se cere elevilor să precizeze la care din aceste exerciţii,

rezultatul este mai apropiat de 10 decât de 20. Răspunsul se dă oral, fără a scrie pe tablă rezultatul

adunării. Se fac efectiv calculele numai dacă apar nelămuriri şi întrebări din partea clasei.

14.6. ADUNAREA CU TRECERE PESTE ORDIN

Explorarea metodelor de calcul folosind obiecte

Luaţi 35 de beţişoare (3 zeci legate) şi apoi alte 8 beţişoare. Adăugând beţişoarele nelegate mai

puteţi forma o grupă de 10? Formaţi-o! Câte beţişoare au rămas în afara grupei? (3). Număraţi câte beţişoare aveţi în total. Luaţi 16 beţişoare (o zece legată) şi apoi alte 36 de beţişoare (3 zeci legate). Puneţi-le laolaltă şi număraţi câte beţişoare aveţi în total. (Formaţi mai întâi o nouă grupă de 10). Folosind numărătoarea de poziţionare, calculaţi 53 + 38. Cum procedaţi? Aşezăm 5 bile pe tija zecilor şi 3 pe tija unităţilor. Deci am poziţionat numărul 53. Apoi aşezăm 3 bile pe tija zecilor şi 8 pe tija unităţilor. În acest fel am poziţionat numărul 38. Observăm că pe tija unităţilor avem acum mai mult de 10 bile. Înlocuim zece dintre ele cu o bilă pe care o aşezăm pe tija zecilor. Acum să calculăm numărul format: nouă zeci şi unu. Copii vor efectua folosind obiecte, numărătoarea, sau calculul mintal. Calculul scris va fi ca în exemplul de mai sus.

Exerciţii de calcul scris Calcularea sumei prin completarea unui termen până la cel mai apropiat număr format numai din

zeci.

36 + 27 = ? Învăţătorul formează pe tablă (sau pe tabla magnetică) din bare de 10 pătrate şi pătrate decupate numărul 36, apoi numărul 27. El cere şi elevilor să formeze aceste numere, pe bănci şi întreabă în continuare: Care este numărul format din zeci întregi, cel mai apropiat de 36? (40). Câte unităţi ar trebui să mai adăugăm la 36, pentru a forma numărul 40? (4 unităţi: 36 + 4 = 40). Luaţi 4 pătrate de la numărul 27 şi adăugaţi-le la 36. Ce numere avem de adunat acum? (40 + 23). Având unul dintre numere format din zeci întregi, adunarea s-a simplificat: 40 + 20 + 3 = 63. Alt mod de rezolvare:

Completăm până la zeci întregi celălalt număr: 27. Luăm 3 unităţi de la 36 şi le completăm la 27, pentru a obţine 30. Acum avem de adunat numerele: 33 + 30 = 63. Să arătăm cum vom exprima aceste calcule în scris. Învăţătorul scrie pe tablă şi elevii lucrează pe caiete.

122

DIDACTICA ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE

3 6 + 2 7 3 6 + 4 + 2 3 4 0 +
3 6
+
2
7
3 6
+
4
+
2
3
4 0
+
2 3
63

36 + 27 = ?

Coborâm numărul 36 şi descompunem numărul 27 în numerele 4 şi 23.

Adunăm numărul 36 cu 4 pentru a forma 4 zeci întregi şi coborâm numărul 23.

Adunăm numărul 40 cu 23.

Suma este 63.

Se reia calculul, rotunjind celălalt număr (27) la 3 zeci întregi şi se realizează cu clasa, la tablă şi

pe caiete o schemă asemănătoare dar în care este descompus primul termen al adunării. Numărul 36 se va descompune în 33 şi 3 pentru că lui 27 îi trebuie 3 unităţi pentru a completa 3 zeci.

Descompunem numărul 36 în 33 şi 3 unităţi, de care avem nevoie să le adăugăm la 27 pentru a forma 3 zeci întregi şi coborâm numărul 27.

Coborâm numărul 33 şi adunăm numerele 3 şi 27.

Adunăm numărul 33 cu numărul 30. Suma este tot 63.

Exerciţii de calcul desfăşurat

Demonstrarea scrierii calculului desfăşurat prin utilizarea parantezelor:

36 + 27 = 36 + (4 + 23)=

36 + 27 = (33 + 3) + 27 = = 33 + (3 + 27) = = 33 + 30 = = 63

= (36 + 4) + 23 =

= 40 + 23 =

= 63

Se exersează calculul prin alte 2-3 exerciţii, care se scriu pe tablă şi pe caiete:

Exemplu:

58 + 24 = 82

a) 58+24

b) 58 + 24 = 58 + (2 + 22) =

58+2+22

=

(58 + 2) + 22 = = 60 + 22 =

= 82

=

82

60+22
60+22

82

Calcularea sumei prin descompunerea ambelor numere în zeci şi unităţi Se calculează cu ajutorul obiectelor:

Se adună întâi beţişoarele simple (unităţile).

Se observă că numărul beţişoarelor simple depăşeşte o zece. Se iau 10 beţişoare şi se leagă în

mănunchi, iar mănunchiul obţinut se adaugă la celelalte 5. Se constată că se formează 6 zeci şi 2 beţişoare, sau 62.

a) 3 8 + 2 4 3 0 + 8 + 2 0 + 4
a)
3 8
+
2
4
3 0
+ 8
+
2 0
+ 4
5 0
+
1 2
6 3

123

CONSTANTIN PETROVICI

Explicaţie orală

Se descompun ambele numere în Se demonstrează scrierea calculului în arbore şi desfăşurat cu utilizarea parantezelor: zeci şi unităţi.

Se adună zecile cu zecile şi unităţile cu unităţile.

Se adună totalul zecilor cu totalul unităţilor.

Suma este 62.

b) 38 + 24 = (30 + 8) + (20 + 4) =

Descompunem numerele în zeci şi unităţi.

= (30 + 20) + (8 + 4) =

Adunăm zeci cu zeci şi unităţi cu unităţi.

= 50 + 12 =

Adunăm totalul zecilor cu totalul unităţilor.

= 62

Suma este 62.

Se lucrează încă 1 - 2 exerciţii, elevii verbalizând etapele de calcul.

14.7. SCĂDEREA NUMERELOR NATURALE FORMATE DIN ZECI SI UNITĂȚI

Explorarea metodelor de calcul, prin manipularea obiectelor:

Așezați pe banca 58 de bețișoare (cinci grupe de câte 10 si încă 8). Dați colegului 32 de

bețișoare! Câte bețișoare v-au mai rămas? Cum ați procedat pentru a calcula cât mai rapid? Din cele 5 grupe de câte 10 am luat 3 zeci si au rămas 2 zeci. Din cele 8 bețișoare nelegate, am luat 2 bețișoare si au rămas 6. Deci, după ce am dat cele 32 de bețișoare, au rămas 26. Se scrie pe tabla si pe caiete: 58 32 = 26. Se poate continua cu încă 2 sau 3 scăderi, accentuându-se ideea ca se scad zecile din zeci si unitățile din unități. Grupele de zece beţişoare fiind legate, elevii vor ajunge la concluzia dorită prin explicarea modului în care au lucrat.

Folosiți numărătoarea de poziționare pentru a efectua scăderea: 58 – 26.

Zeci
Zeci

În timp ce se lucrează, 1, 2 elevi sunt solicitați să explice cum procedează:

- Poziționăm numărul 58 (descăzutul) pe numărătoare. Pentru aceasta, așezăm 5 bile pe tija zecilor si 8 bile pe tija unităților. (58). - Efectuăm scăderea: Luăm 2 bile de pe tija zecilor și 6 bile de pe tija unităților. Au mai rămas 3 bile pe tija zecilor și 2 bile pe tija unităților, deci restul este 32. 58 26 = 32 Se mai efectuează individual, pe numărătoare, 1 - 2 exerciții, elevii fiind solicitați să verbalizeze activitatea. Se va accentua concluzia: zecile scăzătorului se scad din zecile descăzutului, iar unitățile, din unități. Demonstrarea calculului scris desfășurat, al scăderii:

Se citeşte enunţul unei probleme din manual. În urma analizei datelor se stabilește operația prin care se află răspunsul problemei; se scrie pe tablă și pe caiete: 45 – 26 = ?

124

DIDACTICA ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE

Sunt solicitați elevii să explice cum se procedează pentru efectuarea scăderii: Se scad zecile din zeci și unitățile din unități. Învățătorul demonstrează și explică oral, desfășurarea calculului efectuat cu obiecte, în scris: 58 – 26 = (50 + 8) (20 + 6) =

Se descompun cele două numere în zeci și unități: = (50 – 20) + (8 6) =

Se scad zecile din zeci și unitățile din unități: = 30 + 2 =

Se adună zecile și unitățile rămase: = 32

Diferența este 32.

Se scrie pe tablă și pe caiete răspunsul exercițiului.

Se efectuează în același mod alte 2 - 3 scăderi, elevii verbalizând tehnica de calcul, împreună cu învățătorul.

Se verifică, prin activitate independentă, dacă toți elevii și-au însușit tehnica de calcul.

Exerciţii de calcul scris a) Pe tablă se reproduce desenul de pe ecranul calculatorului, care figurează efectuarea unei scăderi. Exemplu: 54 - 23. În același timp, elevii vor lucra pe bănci, cu materialul ajutător (bare de 10 pătrate și cele 10 pătrate decupate).

Învățătorul întreabă:

Pentru a efectua scăderea, cu ajutorul obiectelor, care este operația pe care trebuie să o facem la început? Se poziționează numărul din care se scade, adică descăzutul, la tablă, (și elevii - pe bănci),

numărul 54 din care se iau unităţile scăzătorului şi apoi zecile.

Într-un tabel de poziționare liniat alăturat, pe tablă, se scrie numărul 54.

Dialogul cu clasa urmăreşte succesiunea acţiunilor făcute de copii.

Se efectuează, pentru fixare, alte 3 - 4 exerciții de scădere, la tablă și pe caiete, elevii care lucrează la tablă verbalizând etapele de calcul, ca și învățătorul. Calculul scris

Așezăm numerele unul sub altul, unități sub unități și zeci sub zeci.

2) Scădem mai întâi unitățile: 8 – 3 = 5 si scriem rezultatul pe poziția unităților. 68

23

5

3) Scădem zecile: 6 – 2 = 4 şi scriem rezultatul pe poziția zecilor. 4) Diferența este 45. Pentru verificarea gradului de înțelegere a tehnicii de calcul, elevii vor lucra câteva exerciții de scădere din manual, independent,apoi, prin probă, se verifică rezultatele obținute şi se utilizează alternativ, proba prin adunare si proba prin scădere.

14.8. SCĂDEREA CU TRECERE PESTE ORDIN (CU ÎMPRUMUT LA ORDINUL ZECILOR)

Numere naturale din concentrul 0 - 20 Utilizarea axei numerelor în scopul efectuării scăderii prin numărare în ordine descrescătoare. Exemplu: 12 – 5 (se poate porni de la o problemă: Din cei 12 copii care fac gimnastică, cinci pleacă pe terenul de fotbal. Câți copii au rămas în sala de gimnastică?)

Se desenează pe tablă (elevii pe caiete) un segment din axa numerelor, cuprinzând numerele 0 - 20.

Se numără mai întâi crescător, de la 0 la 12, pentru a se afla descăzutul (numărul total de copii).

Pornind de la 12, se numără descrescător, cei 5 copii care pleacă de la gimnastică. Numărul la care se ajunge este diferenţa dintre 12 şi 5. Exemplu:

125

CONSTANTIN PETROVICI

–5 1
–5
1
C ONSTANTIN P ETROVICI –5 1 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

0

1

2

3

4

5

6

7
7

8

9

10

C ONSTANTIN P ETROVICI –5 1 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

11 12 13 14

15 16 17 18

19 20

Procedeul de calcul al scăderii prin descompunerea descăzutului sau a scăzătorului Descompunerile condiţionate au rolul de a pregăti înţelegerea acestui procedeu de calcul. Copiii au pe bancă o grupă de 10 beţişoare legate cu elastic şi alte 10 beţişoare libere. Se pot formula următoarele sarcini:

Număraţi 15 beţişoare. Luaţi din mulţimea de 15 beţişoare, 8 beţişoare. Socotiţi câte rămân. Cum procedaţi? (Dăm 5 beţişoare deoparte, apoi desfacem zecea şi luăm încă 3. Sau: desfacem zecea, luăm 8 bețișoare și adăugăm pe cele 5 la cele 2 rămase). Rămân 7 beţişoare. Legaţi 10 beţişoare. Număraţi 17 beţişoare şi luaţi 9 din ele. Câte rămân? Explicaţi cum aţi procedat. Câţiva copii explică pe rând cum se procedează şi lucrează în acelaşi timp cu beţişoare. Este important ca procedura să fie repetată verbal şi faptic! Pentru a efectua mai uşor un exerciţiu de scădere cu trecere peste ordin, putem să-l transformăm într-un exerciţiu care cuprinde numai operaţii cu numere cuprinse între 0 şi 10 prin descompunerea numărului ce reprezintă descăzutul sau a numărului ce reprezintă scăzătorul în perechi de numere convenabile. a) Calculul scăderii prin descompunerea numărului ce reprezintă descăzutul în unităţi şi zeci. Exemplu: 15 7 = ?

Descompunem numărul 15 în 10 şi 5.

Reluăm scrierea exerciţiului, înlocuind numărul 15 cu cele două numere în care l-am descompus.

Vom schimba ordinea celor 2 numere (deoarece rezultatul nu se schimbă, astfel: 5 + 10 – 7.

Efectuăm scăderea numărului 7 din 10, (scăderea din 10 fiind foarte uşoară!): 5 + 10 – 7 = 5 + 3.

Efectuăm adunarea rămasă: 5 + 3 = 8. Calculul se poate desfăşura în două moduri:

15 7 = 5 + 10 7 = 5 + 3 = 8

10 + 5
10 + 5

15 - 7 = 5 + 3 +7 7 = = 5 + 3 = = 8

Pentru fixarea procedeului de calcul, se mai pot efectua similar alte 3 - 4 exerciţii de scădere.

14.9. ADUNAREA ȘI SCĂDEREA NUMERELOR NATURALE DIN CONCENTRUL 0-100

Exerciţii de calcul cu sprijin pe obiecte Copiii sunt solicitaţi să rezolve o problemă în care poate interveni calculul prin scădere cu împrumut la ordinul zecilor a unei sume de bani. Copiii vor efectua calculul pe bancă folosind bancnote de carton de mărimi distincte pentru zeci şi unităţi. Se cere efectuarea calculului: 84 65 = S-a luat o bancnotă de 10 lei (din cei 80 lei) şi s-a transformat în 10 bancnote de câte un leu. S-au obţinut 14 bancnote de 1 leu, sau 14 unităţi. Acum putem efectua scăderea unităţilor: 14 – 5 = 14 4 1 = 10 1 = 9. Câte zeci au rămas la descăzut, după ce s-a luat o zece şi s-a transformat în unităţi? (7

zeci). Scădeţi acum zecile scăzătorului din zecile descăzutului: 7 – 6 = 1. Vom poziţiona restul obţinut: 1 zece şi 9 unităţi sau 19.

În scris, calculul îl putem aşeza astfel:

84

65

19

Se scriu: calculul şi răspunsul problemei pe tablă şi pe caiete.

126

DIDACTICA ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE

Operarea cu obiecte pentru efectuarea calculului: 53 - 26

Operarea cu obiecte pentru efectuarea calculului: 53 - 26 • Poziţionăm descăzutul (5 zeci şi 3

Poziţionăm descăzutul (5 zeci şi 3 unităţi).

Poziţionăm, sub el, scăzătorul (2 zeci și 6 unităţi).

Începem scăderea unităţilor: 3 – 6 nu se poate efectua pentru că descăzutul, 3, este mai mic decât scăzătorul, 6.

• Ne împrumutămla zeci. Luăm o zece din 5 şi rămân 4 zeci. Transformăm zecea luată în 10 unităţi, la care adunăm cele trei unităţi care au fost la descăzut: 10 + 3 = 13 (unităţi).

Scădem acum unităţile: 13 – 6 = 7. Scriem cifra 7 la rezultat, pe poziţia unităţilor.

Din cele 4 zeci rămase la descăzut, scădem cele 2 zeci ale scăzătorului: 4 zeci – 2 zeci = 2 zeci.

Scriem cifra 2 la rezultat, pe poziţia zecilor:

53

26

27

Se rezolvă alte 3 - 4 exerciţii de scădere, pentru fixarea tehnicii de calcul, utilizându-se şi numărătoarea de poziţionare:

Se scoate o bilă de pe tija zecilor şi se transformă în 10 bile care se aşază pe tija unităţilor. Pe tija zecilor sunt acum 6 bile, iar pe tija unităţilor, 13 bile.

Se scad cele 5 bile de pe tija unităţilor: 13 – 5 = 8 bile. (Se scrie 8 pe poziţia unităţilor).

Se scad zecile: 6 zeci – 4 zeci = 2 zeci (Se scrie cifra 2 pe poziţia zecilor).

Diferenţa este 28.

Se rezolvă numai prin calcul scris alte 2 - 3 scăderi, elevii realizând numai mental împrumutul de la zeci fără a mai scrie deasupra zecile rămase şi numărul unităţilor format prin împrumut. În timp ce efectuează scăderea, fiecare elev verbalizează procedeul de calcul, conform explicaţiilor date de învăţător. Exerciţii de calcul desfăşurat prin descompunere Se propune scăderea: 73 – 45 = ? Calculul se desfăşoară concomitent prin manipulare de către elev a beţişoarelor, individual, pe bănci şi prin scriere - la tablă şi pe caiete a operaţiilor executate cu obiecte. Se formează, din beţişoare şi se poziţionează numărul 73. Se scrie pe tablă numărul 73. Scăzătorul este 45, deci trebuie să luăm 5 beţişoare. Luăm o zece din cele 7 zeci şi o transformăm în 10 unităţi, care, împreună cu cele 3, formează 13 beţişoare, deci 13 unităţi.

Aceasta înseamnă că am descompus numărul 73 în 6 zeci şi 13 unităţi:

Se scrie pe tablă: 73 – 45 Se descompune şi scăzătorul în zeci şi unităţi şi se continuă calculul, explicându-se:

Descompunem numărul 73 în zeci şi unităţi, astfel încât să putem efectua scăderea unităţilor (60

+ 13). Descompunem şi numărul 45 (scăzătorul) în zeci şi unităţi (40 + 5).

Efectuăm scăderea zecilor: 60 – 40 = 20.

Efectuăm scăderea unităţilor: 13 – 5 = 8.

Adunăm restul zecilor cu restul unităţilor: 20 + 8 = 28.

Pentru fixare, se mai rezolvă 3 - 4 scăderi, la tablă şi pe caiete.

7 3 – 4 5 6 0 + 1 3 – 4 0 – 5
7 3
4 5
6 0
+
1 3
4 0
5
2 0
+
8
2 8

127

CONSTANTIN PETROVICI

Calculul scăderii prin descompunerea convenabilă a unui singur număr. (Demonstraţie la tablă şi scrierea calculului pe caiete.)

Coborâm numărul 54 (descăzutul).

Descompunem numărul 36 (scăzătorul) într-un număr format din zeci şi tot atâtea unităţi ca şi descăzutul, şi un număr format din restul unităţilor.

Efectuăm scăderea 54 – 34 = 20 şi coborâm numărul 2.

Efectuăm scăderea unităţilor rămase: 20 – 2 = 18.

5 4 – 3 6 5 4 – 3 4 - 2 2 0 –
5 4
3 6
5 4
3 4
-
2
2 0
2
1 8

b) În acelaşi mod putem descompune şi numai descăzutul, astfel încât unul dintre numere să fie egal cu scăzătorul. Exemplu:

7 3 – 3 6 3 7 + 3 6 – 3 6 3 7
7 3
3 6
3
7
+
3 6
3 6
3
7
+
0
3 7

Activitatea se poate desfăşura individual, pe bănci, cu ajutorul beţişoarelor, insistându-se asupra faptului că, pentru a se completa unităţile până la 6, trebuie să se desfacă o zece - o legătură de 10 beţişoare). Aflarea unui termen necunoscut Sarcinile au ca scop realizarea unui antrenament mental în scopul exersării relaţiilor de egalitate şi de inegalitate prin:

Exerciţii de numărare pe segmente din axa numerelor, desenate pe tablă şi de comparare a numerelor. Exerciţii de utilizare a balanţei pentru compararea unor mărimi. Prin conversaţia euristică, ce însoţeşte exemplificarea, copiii sunt familiarizaţi cu folosirea balanţei pentru cântărirea obiectelor şi sunt conduşi spre înţelegerea semnificaţiei poziţiei de echilibru şi de dezechilibru. Exemplu:

Aşezăm pe un taler al balanţei 5 cuburi identice, iar pe celălalt 16 cuburi identice cu primele. Ce se întâmplă cu balanţa? Balanţa se înclină, talerul cu mai multe cuburi lăsându-se în jos. Cum putem proceda, aşa încât cele două talere să fie pe aceeaşi linie, adică să aducem balanţa în echilibru? Adăugăm 11 cuburi pe talerul cu mai puţine cuburi. De ce trebuie să adăugăm acest număr de cuburi? (sau ce semnificație are acest fapt?) Pentru că 5 + 11 = 16. Copiii rezolvă încă două - trei exerciţii practice de acest tip. Punem 10 cuburi pe un taler al balanţei şi 10 pe celălalt taler. Balanţa stă în echilibru. De ce? Sunt tot atâtea cuburi pe fiecare taler al balanţei. Câte cuburi sunt pe fiecare taler? 10 cuburi. Adăugăm câte 3 cuburi pe fiecare taler al balanţei. Ce observăm? După ce am adăugat 3 cuburi pe unul din talere, balanţa se dezechilibrează, apoi după ce am adăugat 3 cuburi şi pe celălalt taler, balanţa revine în echilibru. De ce? Pe fiecare taler al balanţei sunt tot atâtea cuburi. Câte cuburi sunt pe fiecare taler? 10 + 3 = 13 (cuburi). Acum dăm la o parte cele 3 cuburi de pe fiecare taler. Să adăugăm câte 5 cuburi pe fiecare taler. Ce se va întâmpla cu balanţa? Va ajunge din nou în echilibru pentru că pe fiecare taler al balanţei sunt tot atâtea cuburi. Câte cuburi sunt pe fiecare taler? 10 + 5 = 15 (cuburi).

128

DIDACTICA ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE

Să luăm 7 cuburi de pe un taler. Ce se întâmplă cu balanţa? Se dezechilibrează, înclinându-se

înspre talerul unde au rămas mai multe cuburi. Luaţi acum tot atâtea cuburi de pe celălalt taler. Ce se întâmplă cu balanţa? Balanţa ajunge din nou în echilibru pentru că de pe ambele talere s-au luat tot atâtea cuburi, adică 7, iar pe fiecare taler erau iniţial tot atâtea cuburi. Cu cât cântăreşte mai mult o jucărie, decât cealaltă ? Iepuraşul cântărește cu 3 cuburi mai mult decât veveriţa pentru că balanţa s-a echilibrat dacă am adăugat 3 cuburi lângă veveriţă. Răspunsul poate fi formulat astfel:

- Iepuraşul cântărește cât veveriţa şi încă 3 cuburi.

- Veveriţa şi încă 3 cuburi au aceeaşi greutate ca iepuraşul.

- Iepuraşul este cu 3 cuburi mai greu decât veveriţa.

Rolul învăţătorului: Dirijarea învăţării trebuie să aibă drept consecinţă uşurinţa elevilor de a formula

concluziile pentru toate experimentele făcute:

balanţa este în echilibru dacă pe cele două talere sunt numere egale de cuburi (tot atâtea cuburi, cu aceeaşi greutate);

balanţa se dezechilibrează dacă se iau sau se adaugă un număr de cuburi numai pe unul dintre talere;

balanţa rămâne în echilibru dacă se adaugă sau se iau tot atâtea cuburi(toate cuburile au aceeaşi greutate). Observarea şi analiza poziţiei de dezechilibru a balanţei. Se justifică cauza pentru care balanţa nu este în echilibru (Pe unul dintre talere sunt mai multe cuburi decât pe celălalt). Elevii sunt solicitaţi să răspundă la următoarele întrebări:

Câte cuburi sunt pe fiecare taler? Câte cuburi trebuie să se mai aşeze pe talerul din stânga, pentru a echilibra balanţa? Se scriu pe tablă şi pe caiete relaţiile exprimate de cele trei balanţe aflate în dezechilibru:

30

50

25 46

37 60

30

< 50

25 < 46

37 < 60.

Se scrie, pe tablă şi pe caiete transformarea fiecărei inegalităţi în relaţie de egalitate:

30 = 50fiecărei inegalităţi în relaţie de egalitate: 25 + = 46 25 + 21 = 46 46

25 + = 46 25 + 21 = 46 46 = 46
25 +
= 46
25 + 21 = 46
46
= 46
37 + = 60 37 + 23 = 60 60 = 60
37 +
= 60
37 + 23 = 60
60
= 60
30 + 20 = 50
30 + 20 = 50

50 = 50

Deci, dacă mai aşezăm pe fiecare balanţă: respectiv 20, 21, 23 cuburi, balanţele se echilibrează, aceasta însemnând că numărul de cuburi de pe primul taler este egal cu numărul de cuburi de pe al doilea taler. Este semnificativ de observat că aflarea termenului necunoscut se face în acest caz prin compunere - ce număr trebuie adăugat la 30 pentru a obţine 50? Activitatea frontală de lucru pe secvenţe din manual, va fi completată cu momente de activitate independentă, pentru a se verifica înţelegerea poziţiilor balanţei, de dezechilibru sau echilibru, şi a relaţiilor de egalitate - inegalitate.

Rolul învăţătorului: în această secvenţă a demersului didactic accentul este pus pe verificarea înţelegerii poziţiilor balanţei de dezechilibru sau echilibru şi a relaţiilor de egalitate - inegalitate prin:

- scrierea inegalităţilor şi transformarea lor în egalităţi;

- scrierea egalităţilor şi găsirea termenului necunoscut prin compunerea numărului din membrul 2 din termenul 1 şi numărul lipsă;

- observarea faptului că echilibrarea balanţei se poate face atât prin adăugarea unei anumite

cantităţi pe talerul care este mai ridicat, sau prin luarea unei anumita cantităţi de pe talerul care este mai greu. Accentuarea echivalenţei dintre echilibrare-egalitate, dezechilibrare-inegalitate.

129

CONSTANTIN PETROVICI

Activitatea se poate organiza cu ajutorul manualului şi cu lucru individual pe fişe. Elevii verbalizează acţiunile, iar relaţiile care se desprind, se scriu pe tablă şi pe caiete. Exemplu: Se pun pe cele două talere ale balanţei trei săculeţi albi cu câte 10 bile şi un săculeţ colorat în care nu ştim câte bile sunt. Dar pe talerul din dreapta? 4 săculeţi albi cu câte 10 bile fiecare. În ce poziţie se află balanţa? În poziţie de echilibru. Ce înseamnă aceasta? Cantităţile de pe cele 2 talere sunt egale. Să notăm numărul de bile din săculeţul colorat cu litera a şi Scrieţi fiecare pe caiet relaţia pe care o exprimă balanţa aflată în echilibru: a + 30 = 40.

Să răspundem acum la întrebarea problemei: Câte bile ar trebui luate pentru ca, pe talerul stâng

să rămână numai bilele din săculeţul colorat, iar balanţa să rămână în echilibru?

Luăm cei trei săculeţi de pe talerul stâng. Ce se întâmplă cu balanţa? Se dezechilibrează. De ce?

Pentru că în săculeţul colorat sunt mai puţine bile (este mai uşor) decât bilele din cei 4 săculeţi de pe talerul drept. În scris, această situaţie se prezintă astfel:

a + 30 30 40, a 40, a < 40

Luăm şi de pe talerul din dreapta aceeaşi cantitate de bile: 3 săculeţi cu câte 10 bile, adică 30 de

bile. Balanţa este din nou în echilibru. Aceasta înseamnă că săculeţul colorat este la fel de greu ca şi

săculeţul rămas pe talerul din dreapta. În scris, aceasta se prezintă astfel:

a = 40 30, a = 10 Deci, săculeţul colorat (a) cântăreşte 10 bile. Se iau cei 3 săculeţi (30 de bile) şi cele 3 bile de pe talerul cu săculeţul colorat şi se constată că balanţa se dezechilibrează. Din punct de vedere matematic aceasta înseamnă că egalitatea se transformă în inegalitate.

b + 33 33 45, b + 0 < 45,

b < 45

Pentru a se reechilibra balanţa, se ia aceeaşi cantitate (33 de bile) şi de pe talerul din dreapta şi se constată că balanţa este din nou în echilibru; Între cantitatea de pe talerul stâng şi cea de pe talerul din dreapta este o relaţie de egalitate: b = 45 33, b = 12. Verificare: 12 + 33 = 45 Săculeţul b cântăreşte 12 bile. Rolul învăţătorului: activităţile trebuie conduse astfel încât să conducă elevii spre a formula cu uşurinţă concluziile:

dacă se ia de pe ambele talere ale balanţei aceeaşi cantitate, balanţa rămâne în echilibru, pentru că pe talere rămân cantităţi egale;

dacă se ia numai de pe un singur taler o anumită cantitate, balanţa se dezechilibrează, deoarece cantităţile de pe cele două talere nu mai sunt egale.

Scrierea literală a unei situaţii matematice. Prin observarea individuală a acţiunii descrise în manual, sau pe baza unei ilustraţii mărite, pe tablă. Toţi elevii sunt solicitaţi să compună o problemă pornind de la această situaţie practică. Compunere de exerciţii cu necunoscute, după desene de balanţe date; Reprezentarea prin desen (balanţă corespunzătoare) a unui exerciţiu cu o necunoscută. Este necesar să fie exersate ambele tipuri, deoarece ele conduc la rezolvarea conştientă a ecuaţiilor şi se evită astfel memorarea mecanică a unor reguli algebrice. Mai mult, aceste asocieri repetate ale rezolvărilor scrise cu desenele corespunzătoare, constituie baza gândirii şi înţelegerii conştiente a algoritmilor de calcul de mai târziu, care se vor învăţa prin studiul algebrei. Şcolarul mic, poate înţelege transformarea expresiei a + 30 = 40 în forma a = 40 – 30, numai prin asocierea cu desenul care exprimă acţiunea luării de lângă cantitatea a a cantităţii cunoscute şi acţiunea reechilibrării balanţei prin luarea aceleiaşi cantităţi de pe celălalt taler al balanţei:

Pentru micul şcolar, regula algebrică a trecerii unui termen cu semn schimbat în celălalt membru al ecuaţiei, nu exprimă nici o bază logică pentru calcul.

130

DIDACTICA ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE

Litera a rămasă singură în membrul stâng al egalităţii exprimă acţiunea din desen: tăierea, deci luarea celor 30 de bile şi rămânerea numai a punguţei notate cu a. Relaţia 40 – 30 reprezintă acţiunea vizibilă pe talerul al 2-lea al balanţei: tăierea, deci luarea celor 30 de bile şi de pe talerul drept. Deci etapele de rezolvare a ecuaţiei au o bază logică de înţelegere:

1) a + 30 = 40; 2) a = 40 30; 3) a = 10; 4) verificare 10+30=40 În alte situaţii, balanţele schimbă locul necunoscutei de pe talerul din stânga în partea dreaptă, talerul din stânga având numai cantităţi cunoscute. Scrierea exerciţiului începe, deci, cu cantitatea cunoscută: 43 = 31 + c. Aflarea necunoscutei c se bazează pe acelaşi principiu: eliminarea unor cantităţi egale de cuburi (sau bile) de pe ambele talere. În scris aceasta se exprimă astfel:

43 31 = c, 12 = c sau c = 12 După fiecare secvenţă de învăţare prezentată în succesiunea indicată în manual şi care s-a explicitat prin activitate frontală, se poate da elevilor activitate independentă distribuită pe parcursul lecţiei, din caietele auxiliare.

TESTUL NR. 14 DE AUTOEVALUARE (alegeți singura variantă corectă de răspuns) Introducerea operaţiei de adunare se face prin: (alegeți singura variantă corectă de răspuns) Introducerea operaţiei de adunare se face prin:

a) reuniunea a două mulţimi disjuncte;

b) reuniunea a două mulţimi oarecare;

c) reuniunea a două mulţimi nevide.

TEMĂ DE CONTROL NR. 14 . 14

1. Prezentați un demers didactic pentru predarea la clasă a adunării a doua numere naturale formate fiecare din zeci si unități, fără trecere peste ordin.

2. Prezentați un demers didactic pentru introducerea la clasă a adunării cu trecere peste ordin.

3. Prezentați un demers didactic pentru predarea la clasă a scăderii în cazul descăzutului cuprins între 10 și 20 și scăzătorului de o cifră, mai mare decât cifra unităților descăzutului.

4. Proiectaţi o secvenţă de activitate pentru predarea adunării în concentrul 1 – 5.

5. Proiectaţi o secvenţă de activitate pentru predarea adunării în concentrul 1 – 10.

6. Proiectaţi o secvenţă de activitate pentru predarea scăderii în concentrul 1 – 5.

7. Proiectaţi o secvenţă de activitate pentru predarea scăderii în concentrul 1 – 10.

131