Titlul Referatului

Secretarul de stat american Dean Acheson, fragment din adresa radiodifuzat de la Bruxelles,
Tratatul Atlanticului de Nord, 18 martie, 1949.

naintea primelor conferinte dintre W. Churchill si F.D. Roosevelt din perioada rzboiului, o prognoz elaborat de
Serviciile Americane de Informatii care se referea la pozitia postbelic a U.R.S.S., concluziona [1]: "Odat cu
nfrngerea Germaniei, nu va mai exista nici o putere n Europa care s se opun fortei militare colosale [a U.R.S.S.-
n.n.]Pentru viitor concluzia este evident. Dup ce Rusia va deveni un factor decisiv n rzboi, ea trebuie s
primeasc orice asistent si trebuie fcute toate eforturile pentru a-i obtine prietenia. De asemenea, este fr ndoial
c n urma nfrngerii Axei ea va domina Europa si este mult mai important s dezvoltm si s pstrm cele mai
prietenesti relatii cu Rusia".
Previziunea unei ere a bunelor intentii ntre S.U.A.si U.R.S.S. a fost caracteristic pentru neasteptata si utopica natur
a diplomatiei americane din timpul rzboiului. n mod iluzoriu, aceasta presupunea c rzboiul nu era dect o
ntrerupere a unei stri normale de armonie ntre natiuni, pentru pedepsirea agresorilor si a criminalilor de rzboi, o
cruciad ideologic n care trile aliate erau egale din punct de vedere moral si, odat ce rzboiul se va termina,
vechea armonie si lupta mondial pentru putere va lua sfrsit. Implicatia acestei utopii a fost clar : S.U.A. nu si-au
luat nici o msur de precautie mpotriva "nobililor" aliati din timpul rzboiului, n anticiparea unei posibile dezintegrri
a aliantei si n eventualitatea unor ostilitti.
Permanentele semnale ale ostilittii si suspiciunii sovietice pot explica aceste previziuni optimiste. De-a lungul
ntregului rzboi, U.R.S.S. a suspectat n mod constant S.U.A. si Marea Britanie de intentii necinstite.
Conductorii americani, fr a tine seama de prognozele serviciilor de informatii, au gsit imediat o explicatie pentru
suspiciunea sovietic. Ei percepeau politica extern a U.R.S.S. nu n termenii dinamicii interne ai regimului comunist
si n dusmnia lui pentru toate natiunile necomuniste, ci numai ca pe o reactie a Uniunii Sovietice la politica dus de
occidentali. Atitudinea Moscovei era perceput numai prin prisma actelor antebelice : interventia aliatilor cu scopul de
a rsturna regimul sovietic si, dup acest esec, stabilirea de ctre Franta a unui cordon sanitar n Europa de Est, cu
scopul de a feri restul continentului european de virusul comunist. Pe lng acestea se adaug respingerea de ctre
occidentali n anii `30 a initiativei sovietice de a se constitui o aliant mpotriva lui Hitler si, n mod special, acordul de
la Mnchen din 1938, care a distrus Cehoslovacia si i-a deschis lui Hitler portile ctre est. Eforturile occidentalilor n
ncercarea de a ndeprta de vest pericolul hitlerist, directionndu-l spre est, erau considerate motivele principale ale
ostilittii sovietice. Occidentalii, pentru a modifica aceast atitudine, trebuiau s demonstreze Uniunii Sovietice, prin
dovezi de prietenie, bunele lor intentii. Problema principal, n viziunea lor, era nu dac pentru lumea postbelic
cooperare sovietic va fi obtinut, ci cnd va fi ea stabilit.
Dizolvarea Cominternului, reducerea ideologiei comuniste, noua emfaz a nationalismului rus, relaxarea restrictiilor
impuse bisericii si, nu n ultimul rnd, declaratiile fcute de sovietici n limbajul pcii, al democratiei si liberttii i-a
convins pe occidentali s perceap n U.R.S.S. un nou prieten.
Presedintele Roosevelt si consilierii si au avut certitudinea c la Ialta s-au stabilit relatii mult mai amicale cu U.R.S.S.
Stalin, demonstrndu-si bunvointa, a fcut concesii la subiectele importante. n problema membrilor Natiunilor Unite
si-a redus pretentiile pentru 16 locuri (ce ar fi revenit pentru fiecare republic sovietic) la numai trei, afirmnd c va
sprijini S.U.A. dac vor ridica pretentii de paritate. n Germania, el a acceptat o zon de ocupatie francez si primirea
Frantei n Comisia de Control, precum si o unic administratie pentru toate zonele de ocupatie. Mai mult, prin
Declaratia privind Europa eliberat, Stalin a promis organizarea de alegeri libere si autoguvernarea n Europa de Est.
Rspunznd dorintelor militare americane pentru Orientul ndeprtat, el a promis c va intra n rzboi mpotriva
Japoniei. Nu n ultimul rnd, el a exprimat speranta c vor urma cincizeci de ani de pace si puternic cooperare.
Se poate spune c a fost o minune c, la Conferinta de la Ialta, delegatia american a avut o dispozitie de "exaltare
suprem". Harry Hopkins, consilier apropiat al presedintelui, afirma [2] : "Noi suntem ferm convinsi c am cstigat
prima mare victorie a pcii, si prin noi m refer la noi toti, ntrega ras uman civilizat". Aceast prere poate fi
completat cu ajutorul cuvintelor secretarului de stat Cordell Hull [3]: "Nu va mai fi nevoie de sfere de influent, de
aliante, echilibrarea puterii, sau de orice alt fel de aranjament, prin intermediul crora, ca n trecutul nefericit, natiunile
s se strduiasc s-si apere securitatea sau s-si promoveze propriile interese".
Oamenii politici americani au ignorat, sau s-au fcut c ignor existenta unui scop final la care sovieticii nu
renuntaser niciodat si a crui realizare devenise acum posibil datorit mprejurrilor internationale. Visul american
de pace postbelic si cooperare ntre cei trei mari va fi distrus odat cu expansiunea Uniunii Sovietice n Europa
Central si de Est, odat cu impunerea controlului asupra Poloniei, Romniei, Ungariei, Bulgariei si Albaniei
(Iugoslavia se afla deja sub controlul comunist al maresalului Iosif Broz Tito si Cehoslovacia tria n umbra Armatei
Rosii). n fiecare dintre aceste tri unde U.R.S.S. avea trupe, s-au stabilit unilateral coalitii guvernamentale pro-
sovietce. Postul cheie n aceste regimuri - ministrul de interne, care de obicei controla politia - se afla n minile
comunistilor. De la acest nivel - decisiv - al puterii era facilitat posibilitatea extinderii dominatiei sovietice si
subjugarea independentei acestor tri. Concesiile fcute de S.U.A. la Ialta doreau s constituie o baz de cooperare
ntre cei trei mari, n perspectiva c ele ar fi fost respectate. De fapt, Roosevelt si Churchill nu au avut cu ce s forteze
U.R.S.S. pentru a obtine de la aceasta concesii mai mari, dat fiind incapacitatea sovieticilor de a accepta limite.
Cu toate c rzboiul se terminase, devenea foarte clar faptul c angajamentele luate la Ialta, prin care U.R.S.S. se
obligase s organizeze alegeri libere si guverne democratice n Europa de Est, erau percepute diferit de rusi, spre
deosebire de americani. Pentru sovietici "guvernele democratice" reprezentau guverne comuniste, iar "alegerile
libere" semnificau alegeri la care nu puteau participa partidele ce nu erau favorabile comunistilor. Diplomatul romn
Grigore Gafencu, cu prilejul unui discurs tinut la Radio Europa Liber, caracteriza foarte clar intentiile sovieticilor :
"Hotrrile luate la Ialta, astfel cum au fost tlmcite si mplinite de U.R.S.S., au dus la alunecarea ntregii Europe
rsritene n zona de influent si sub stpnirea exclusiv a mprtiei bolsevice ".[4]
n 1944, Stalin i declarase lui Tito c "acest rzboi nu este ca cele din trecut ; cine ocup un teritoriu si impune
propriul sistem social".
Se poate spune c aliatii occidentali au constatat n cele din urm c ntelegerile de la Ialta nu puteau face altceva
dect s consimt sau s ntrzie. n problema granitelor Poloniei, sovieticii au cerut estul acestei tri, oferind drept
compensatii teritorii luate Germaniei. Roosevelt si Churchill au acceptat propunerea, dar au considerat noua granit
de vest a Poloniei pe rurile Oder si Neisse doar temporar, desi conferinta de pace la care urma s se hotrasc
granita de vest a Poloniei nu a mai avut loc niciodat, datorit disensiunilor ulterioare.
Ulterior, acordurile de la Ialta au fost criticate pentru c "au predat "[5] Europa de Est dominatiei sovietice. Unii au
afirmat c sntatea subrezit a lui Roosevelt l-a fcut s cedeze la insistentele lui Stalin. Cursul rzboiului a fost ns
cel care a determinat actiunile ulterioare Yaltei si nu diplomatia, deoarece Armata Rosie detinea deja controlul n
Europa de Est. Pe lng aceasta se adaug faptul c se estima c Japonia mai poate rezista nc optsprezece luni
dup nfrngerea Germaniei si americanii au sperat n permanent c acordurile de la Ialta vor fi puse n practic.
Politica sovietic n Europa de Est si extinderea influentei comuniste au creat anxietate. Incapabile s stvileasc
aceast expansiune, Statele Unite si-au concentrat din ce n ce mai mult atentia asupra reconsolidrii Germaniei ca
natiune. Ideea mprtirii a fost abandonat si nlocuit cu un program economic, prin care Germania urma s fie
capabil de a se autosustine. Guvernul militar a fost directionat spre implantarea rdcinilor unei veritabile democratii,
S.U.A. ncepnd s gndeasc n termenii ocupatiei militare si ai controlului pentru cel putin o generatie. Documentul
ce traseaz aceast directie a diplomatiei americane n Germania este J.C.S. (Joint Chiefs of Staff)/1067 [6], datat 14
mai 1945, directiv politic ultrasecret. Acesta a fost actul ce a ghidat administrarea n zona american de ocupatie
si a "stat la baza negocierilor membrilor guvernului cvadripartit "[7]. Germania era ocupat ca o natiune nvins n
care se va impune o administratie care va descuraja orice fraternizare. Economia german urma s fie controlat
numai ct s asigure necesarul fortelor de ocupatie, pentru a produce bunuri care s previn dezastrul si tulburrile,
care ar putea ameninta fortele de ocupatie. Partidul nazist si organizatiile sale erau dizolvate, legile si regulile naziste
erau anulate. Membrii si asociatii partidului care au avut mai mult dect o participare nominal la activitatea partidului
erau exclusi din posturile de responsabilitate public, propriettile si actele partidului erau luate n custodia guvernului
cvadripartit. Fortele armate germane erau demobilizate si armele, munitia si materialele de rzboi urmau s fie
distruse. Criminalii de rzboi si persoanele suspectate c ar putea s se opun acestor obiective urmau s fie
arestate. J.C.S./1067 ddea numai o autoritate limitat guvernului militar. Era specificat interzicerea guvernului
militar american de a face orice pas n reabilitarea sau mentinerea economiei germane, exceptnd stimularea
agriculturii.
Directivele politice ale J.C.S./1067 au fost modificate si extinse (n octombrie 1945) prin corelarea cu Protocolul
ncheiat la Potsdam si din nou modificate n 1947 (15 iulie) printr-un nou act - "Directivele obiectivelor Statelor Unite si
politica de baz n Germania" (Directive on US Objectives and Basic Policies in Germany) .[8]
Germania ncepea s fie privit din ce n ce mai mult ca un important bastion mpotriva expansiunii sovietice n
Europa. Motivatia din spatele reorientrii diplomatiei americane - care a devenit originea Rzboiului Rece - a fost
actiunea U.R.S.S. din primvara anului 1945, n Polonia si Europa rsritean. Stalin considera aceste fapte ca o
necesitate pentru viitoarea securitate a Uniunii Sovietice. Truman nu a acceptat ns acest punct de vedere, mai ales
din momentul n care actiunile lui Stalin amenintau interesele Americii si trilor vest europene.
Diferentele aprute n problema tratrii Germaniei au fost principalul factor n deteriorarea unittii aliatilor. Esecul de a
obtine o ntelegere mutual comun si acceptabil pentru Germania, n spiritul ntelegerilor de la Ialta si Potsdam, a
accentuat clivajul dintre S.U.A. si U.R.S.S. Absenta Frantei de la Conferinta de la Potsdam a creat complicatii,
deoarece aceast tar a refuzat s se limiteze la aceste ntelegeri. Un rezultat nefericit al derulrii rzboiului a fost
decizia Comisiei Consultative Europene din 1944, prin care n definirea zonelor de ocupatie Berlinul era plasat adnc
n zona de est sovietic. Desi n primvara anului 1945 anglo-americanii au avut posibilitatea s ajung la Berlin
nainte de sosirea rusilor, nu au fcut-o. Trupele aliate occidentale au traversat Rinul si au ptruns n Germania,
Churchill dorind s asedieze si s captureze Berlinul naintea rusilor. Eisenhower a refuzat ns, datorit priorittii
ntelegerilor dintre aliati (privind viitoarele zone de ocupatie) pentru Berlin, nclcarea lor putnd avea ca rezultat
accidente politice. Cu toate c primul ministru britanic a ncercat s-l determine pe Truman s modifice decizia luat
de Roosevelt, presedintele a refuzat s reconsidere problema. n fata iminentei capitulri a Germaniei, Truman nu
dorea s pericliteze viitoarea cooperare cu sovieticii. Ca urmare, Berlin, Praga si Viena au czut n minile sovieticilor.
Imediat dup nfrngerea Germaniei, U.R.S.S. a nceput s izoleze zona estic si s-o transforme ntr-o regiune
satelit .[9] Din punct de vedere economic, Uniunea Sovietic dorea s obtin avantaje rapide si maxime din propria
zon de ocupatie. Din punct de vedere politic, sovieticii doreau s foloseasc zona ca baz de operatii pentru un
eventual control asupra ntregii Germanii.
U.R.S.S. a nceput controlul asupra Germaniei de est naintea conferintei de la Potsdam, concentrndu-si atentia n
construirea Partidului Comunist si stabilirea unui sindicat centralizat, sub control comunist. Creat la 9 iunie,
administratia militar sovietic a autorizat, sub directa coordonare a maresalului G. K. Jukov, crearea a patru "partide
democratice" antifasciste : Partidul Comunist German (K.P.D.), Partidul Social-Democrat (S.P.D.), Partidul Crestin-
Democrat (C.D.U.) si Partidul Liberal (L.D.P.D.). Un Partid Comunist German a fost nfiintat aproape imediat n Berlin,
dar organizarea lui nu a fost deloc usoar. Numai o mic miscare secret comunist reusise s supravietuiasc celor
doisprezece ani n care Hitler a condus Germania. Au scpat doar ctiva comunisti care s-au alturat national-
socialistilor la nceputul anului 1930, dup ce Hitler ajunsese la putere, parte dintre ei fugind n trile vestice sau n
U.R.S.S., multi altii fiind trimisi trimisi n lagrele de concentrare. Acesti comunisti, antrenati si ndoctrinati la Moscova
n timpul rzboiului, s-au ntors n Germania pe urmele Armatei Rosii, furniznd nucleul Partidului Comunist din
Germania .[10] Pe 30 aprilie 1945, un grup de zece emigranti comunisti au sosit cu un avion special de la Moscova n
Germania de Est. Acesta era dirijat de Walter Ulbricht (1893-1973), un vechi membru al S.P.D., integrat n
Spartakusbund, militant comunist convins, animatorul de la Moscova al "Comitetului National al Germaniei libere" .[11]
Sovieticii i-au plasat rapid pe comunistii germani n pozitii cheie n Berlin si n ntreaga zon de est. Partidul Comunist
German a avut ns greutti n transformarea sa ntr-un partid national majoritar. Motivul nu este greu de nteles,
majoritatea germanilor detestndu-i pe rusi, privindu-i ca ocupanti. Comunismul era identificat cu Armata Rosie,
soldatii acesteia fiind considerati violatori, tlhari, criminali si incendiatori. Pentru a aplana aceast ostilitate, a fost
aranjat o fuziune ntre comunistii germani si social-democrati, fiind creat la nceputul anului 1946 Partidul Socialist
Unit, asociat al administratiei militare sovietice. La sfrsitul anului 1946, sovieticii au pregtit intens preluarea
controlului efectiv de ctre Partidul Socialist Unit a tuturor guvernelor landurilor din zona de est.
Sperantele ca ntelegerile Conferintei de la Potsdam s fie respectate si Germania s fie tratat ca o singur entitate
economic au fost desarte. U.R.S.S. nu numai c a demontat industria german, dar ntreaga productie a fabricilor
rmase era considerat ca parte a reparatiilor de rzboi. n schimb, n sectorul occidental, S.U.A. "pompau" din ce n
ce mai mult capital pentru a sustine poporul german. Cele dou puncte de vedere, total opuse, au fcut imposibil
statuarea unui punct de vedere comun n problema resurselor germane din cele patru zone.
Pe plan politic, nrdcinarea progresiv a comunistilor minoritari n organismele administrative si politice are ca punct
de plecare anul 1945, odat cu nationalizarea industrial si cu reforma agrar decise de ocupantul sovietic .[12]
La 6 septembrie 1946, printr-un discurs tinut la Stuttgart, secretarul de stat Byrnes a reliefat o schimbare a politicii
americane n Germania : "Va veni timpul cnd granitele zonale vor fi privite numai ca o definire a suprafetelor ocupate
si nu ca unitti economice sau politice, n care securitatea va fi impus de ctre puterile de ocupatie. "[13] Dac
Germania nu urma s fie tratat ca o singur unitate economic, atunci acest lucru va avea ca rezultat fuzionarea
zonelor de ocupatie occidentale. Byrnes a mai adugat c vor fi fcuti pasi pe calea stabilirii unei agentii economice
centrale si a formrii unui guvern provizoriu german : "Consiliul de Control [din Berlin-n.n.] are dreptul s guverneze
Germania numai pn cnd Germania se va guverna singur. "[14] Exprimnd pozitia poporului american, Byrnes a
mai adugat : "Poporul american doreste returnarea guvernrii Germaniei ctre poporul german. Poporul american
doreste s ajute poporul german pentru a-si recstiga un loc onorabil n lume, ntre natiunile libere si iubitoare de
pace. "[15] Secretarul de stat a accentuat c nu doreste ca Germania s devin un pion ntre est si vest, Statele Unite
nedorind s se retrag din Europa. "Vom rmne aiciAtta timp ct va exista o armat de ocupatie n Germania,
fortele militare americane vor face parte din aceast armat de ocupatie."
n discursul tinut la Stuttgart, Byrnes a vorbit pentru prima oar de o lupt militar ntre est si vest ,[16] reasigurnd
poporul german c America nu-l va abandona controlului sovietic. El repeta publicului su german c Statele Unite
aprobau o revizuire a frontierelor similar cu cea din 1939, n favoarea Poloniei, regiunea ce va fi cedat urmnd s
fie reglementat ulterior, secretarul de stat american anuntnd sfrsitul perioadei punitive de ocupatie. Prin acest
dicurs, Byrnes a transformat complet politica oficial fat de Germania, dac nu ca ton, mcar ca tonalitate.
La 10 martie 1947, s-a deschis la Moscova a patra sesiune a Consiliului Ministrilor de Externe, desfsurndu-se ntr-o
atmosfer tensionat. Pe 12 martie, ntr-un mesaj adresat Congresului american, presedintele Truman definea la
Washington ceea ce avea s se numeasc Doctrina Truman : "n fata comunismului, vom acorda trilor amenintate
un ajutor att economic si financiar ct si militar ."[17]Conferinta esua.
La Moscova, au fost definite de Marshall sase aspecte de unitate economic pentru Germania : utilizarea n comun a
resurselor, programe de export si de import, reparatii, reform financiar, libertate de circulatie, organisme
administrative germane la nivel central. Bidault reclama n plus crbune pentru Franta si combaterea pozitiei lui
Molotov, potrivnic atasrii Saarei la Franta. De fapt, Molotov ncerca s apeleze la Bidault pentru a servi ca mediator
ntre rusi si anglo-americani.
Esecul Conferintei de la Moscova este adevratul debut al "rzboiului rece" si al mprtirii lumii n dou tabere.
Consecintele sale au fost resimtite n mod particular n Germania, unde a transformat diviziunea geografic n regiuni
de influent. La sfrsitul lunii aprilie, [18] presa comunist din Germania de Est a atacat pentru prima dat politica
american de ocupatie, calificnd-o drept imperialist si nazist. Pe 5 octombrie a luat fiint Kominformul care, n
primul su manifest, a acuzat Statele Unite si Marea Britanie c au dus un rzboi propriu, pentru a se debarasa de
concurenta economic japonez si german, acuzatie ce relua tezele sovietice ante-1941. Manifestul a mprtit lumea
n dou fronturi : un front imperialist si un front socialist al "democratiei", care nu a avut posibilitatea s scape
Mnchenul de imperialisti.
Aliatii "cuceriser" de la U.R.S.S. ocuparea quadripartit a Berlinului. Dar aliatii occidentali nu au dat prea mare
atentie izolrii acestuia n zona de ocupatie sovietic. Ei au neglijat asigurarea unui land-coridor pentru Berlin. Anii
urmtori vor dovedi c aceast omisiune a fost o greseal important.

Criza Berlinului (1948-1949)

n acord cu discutiile din 1943 de la Teheran, puterile victorioase au decis, prin protocolul si ntelegerea din 12
septembrie si respectiv 14 noiembrie 1945 ncheiate la Conferinta de la Ialta, s divid Germania n patru zone de
ocupatie, cu scopul controlului si administrrii .[19] La 5 iunie 1945, aliatii au dat publicittii patru declaratii, cte una
de fiecare parte, n care se prevedea la capitolul 4 statutul special al Berlinului, ce urma s fie ocupat si administrat
mpreun (de ctre cele patru puteri).
n momentul capitulrii Germaniei, respectiv pe 8 mai 1945, situatia militar nu corespundea cu frontierele de
ocupatie ale celor patru puteri. Oparte important a Saxoniei, Thuringia si Meckleburg au fost ocupate de trupele
americane si britanice. Pe de alt parte, trupele sovietice au capturat Berlinul la 2 mai 1945. Imediat dup ocuparea
Berlinului, trupele sovietice au organizat o magistratur, ce se afla sub controlul Armatei Rosii si sub influenta
comunistilor.
n iunie 1945 Truman si Churchill i-au propus lui Stalin ca trupele britanice si americane s prseasc o zon
desemnat de sovietici, acestia urmnd s nlocuiasc n acea regiune trupele anglo-americane .[20] n schimb, trupe
americane, franceze si britanice urmau s fie introduse n Berlin, cu scopul ocuprii comune a acestui oras. Desi
aranjamentele pentru accesul liber dinspre zonele aliatilor vestici spre Berlin urmau s fie fcute de guvernatorii
militari, nici o ntelegere scris nu a fost stabilit .[21]
Stalin a acceptat procedura sugerat de Truman si Churchill. Transferul de trupe a nceput la 1 iulie 1945 si primele
trupe anglo-americane au intrat n Berlin pe 4 iulie ; trupele franceze si-au ocupt propriul sector la 12 iulie. Corpul aliat
de control a fost format n acord cu ntelegerile interguvernementale din septembrie 1944. Reprezentanti ai naltului
Comandament Aliat, incluznd si reprezentanti ai Republicii Franta, s-au ntlnit pe 7 iulie 1945 si au stabilit detaliile
administrrii n comun a Berlinului. Comandamentul aliat era pus sub autoritatea unui comandant suprem,
comandantul fiecrui sector urmnd s ocupe aceast functie prin rotatie, cte cincizeci de zile. Comandamentul era
direct subordonat Consiluilui de Control Aliat. Un ordin emis pe 21 ianuarie 1946 confirma din nou c Berlinul nu fcea
parte din nici o zon de ocupatie, stabilindu-se c n interiorul Berlinului nu era valabil nici un decret sau ordin al
vreunui comandant al zonelor de ocupatie.
Administrarea german a Berlinului a fost pus sub contolul celor patru puteri, mprtirea fcndu-se n relatie direct
cu o situatie deja existent. De exemplu, Statele Unite au preluat zona de sud-vest, deoarece trupele americane se
aflau pe flancul drept al aliatilor .[22] Magistratura orasului, format mai nti sub administratia militar sovietic, a
primit un statut constitutional pe 13 august 1946, cnd Comandamentul si-a dat aprobarea pentru stabilirea unei
constitutii provizorii pentru Berlin.
Sistemul de ocupatie al Berlinului si ntregul control al Germaniei presupunea ncrederea si cooperarea ntre puterile
ocupante. Aceast baz de confident mutual, att de necesar, a lipsit n administrarea Berlinului mai mult dect n
celelalte zone de ocupatie. Zonele, create initial cu scopul ocuprii militare, au nceput s se dezvolte ca unitti
administrative independente, n acordul directivelor propriilor guvernatori militari. n toate cele patru sectoare ale
Berlinului, de ndat ce euforia victoriei s-a risipit, au iesit la suprafat fisurile existente n rationamentele aliatilor.
n februarie 1948, cele trei puteri occidentale s-au ntlnit la Londra pentru a pune bazele unei politici comune cel
putin pentru partea vestic a Germaniei. Conform ntelegerii de la Londra, cei trei comandanti-sefi, care aveau
autoritatea de ministrii-presedinti, trebuiau s organizeze alegeri pentru Adunarea Constituant si ntocmirea unei
constitutii pentru ntreaga Germanie de Vest .[23] Sovieticii au protestat, maresalul Vassily D. Sokolovsky prsind la
20 martie 1948 Consiliul de Control Aliat, afirmnd c puterile occidentale au violat ntelegerile pentru controlul
cvadripartit. El a protestat fat de deciziile luate pe 6 martie la Londra, ce prevedeau viitoarea organizare a celor trei
zone vestice.
Eforturile americane de a consolida si redresa Germania de Vest au contribuit la consolidarea Europei Occidentale,
conducnd la intensificarea represaliilor sovietice, punctul central al tensiunilor devenind Germania.
n martie 1947, Franta si Marea Britanie au semnat Tratatul de la Dunkirk, ntelegere mutual defensiv, cu scopul de
a se sprijini reciproc n cazul unei viitoare amenintri din partea Germaniei. Peste numai un an, la 17 martie 1948,
Marea Britanie, Franta, Belgia, Olanda si Luxemburg au semnat Pactul de la Bruxelles, stabilindu-se o aliant
defensiv colectiv, ce se opunea agresiunii sovietice .[24] Ultima clauz special a acestui pact specifica sprijinul
reciproc n cazul unui atac al U.R.S.S. mpotriva Germaniei .[25] Truman a aprobat aceast initiativ, afirmnd n fata
Congresului : "Pentru a le ajuta s-o realizeze, hotrrea trilor libere din Europa trebuie combinat cu aceeasi
hotrre din partea noastr. "[26] Presedintele a cerut Congresului s urgenteze aprobarea legii pentru ajutorarea
Europei si adoptarea unei legi universale pentru manevrele militare ale armatei Statelor Unite.
Berlinul de Vest reprezenta de fapt o enclav, situat la 110 de mile n interiorul zonei sovietice. n sectoarele
american, britanic si francez triau 2,25 milioane de locuitori. Fortele militare aliate din Berlin totalizau numai 11.000
de persoane, dintre care 6.500 erau americani. Berlinul de Vest era un oras industrial, situat ca mrime ntre Paris si
Moscova. Zilnic, peste 30.000 de tone de alimente, materiale de constructii si bunuri de consum intrau n zona vestic
a orasului. n aceeasi perioad de timp, peste 4.000 de tone de masini industriale, becuri, tigri, articole textile, pantofi
si alte articole manufacturate erau trimise spre Germania de Vest. Traficul era sustinut de 13 trenuri de marf si 12 de
pasageri zilnic si 700 de barje lunar .[27] ntre sfrsitul lui martie si nceputul lunii iulie, criza din Germania a luat
amploare. Sovieticii au nceput s obstructioneze transporturile dintre Germania de Vest si Berlin. Inspectiile impuse
pe sosele, barajele si perchezitionarea camioanelor au completat aceast actiune. Uniunea Sovietic si-a justificat
actiunile, declarnd c a actionat conform drepturilor pe care le detinea, deoarece i-au fost respinse planurile de
participare la guvernarea Germaniei de Vest. Pe 31 martie, administratia militar sovietic a emis un ordin prin care
se stabilea perchezitionarea tuturor transporturilor occidentale ce traversau zona sovietic. Aceasta era de fapt o
violare a ntelegerilor verbale fcute de reprezentantii occidentali cu maresalul Jukov, care specificase c personalul
aliat nu va fi controlat la granitele zonei sovietice. Pe 1 aprilie, pentru a pune n aplicare ordinul, reprezentantii
sovietici au decretat c nici un mijloc de transport nu poate prsi Berlinul fr aprobarea comandamentului sovietic.
Acest decret unilateral conferea autorittilor sovietice dreptul de a controla orice transport din si nspre Berlinul de
Vest.
Imediat dup ce sovieticii au initiat blocada, presedintele american a ntrunit Cabinetul. Cu toate c unul dintre
apropiatii presedintelui a ntrebat dac Berlinul este chiar att de important, Truman a remarcat n mod clar c acesta
nu este un subiect pentru el, singura sa preocupare fiind cnd si cum va decurge aprovizionarea Berlinului pe calea
aerului .[28]
Pus n fata acestei situatii, generalul Lucius D. Clay, comandantul zonei de ocupatie american, a solicitat pe 10
aprilie 1948 o teleconferint cu Deprtamentul de Stat. Fiind sigur de extinderea blocadei, Clay si-a exprimat opinia c
S.U.A. nu trebuie s cedze : "Am pierdut deja Cehoslovacia .[29] Norvegia este amenintat. Dac Berlinul de Vest va
cade, Germania de Vest va fi urmtorul pas. Dac vrem s aprm Europa de comunism, nu trebuie s ne clintim
Dac America nu ntelege acum acest lucru, nu-l va ntelege niciodat si comunismul se va extinde nestingherit. Cred
c viitorul democratiei ne impune s rmnem "[30] La 23 iulie, nceput cu nchiderea cilor ferate, cilor de
navigatie si urmat de restrictionarea traficului pe sosele, blocada sovietic devine total .[31]
Instructiunile transmise generalului Clay i indicau s fie foarte precaut, recomandndu-i-se s nceap evacuarea
familiilor americane din Berlin. Clay s-a opus ns acestei solutii, considernd c acest evacuare va fi interpretat ca
un semn de slbiciune, att de ctre sovietici, ct si de poporul german. El era convins c S.U.A. nu trebuie s
prseasc Berlinul, n nici o circumstant : "Dac ne vom retrage, pozitia noastr n Europa va fi amenintat ".[32]
Punctul culminant a fost luna iunie. De-a lungul primverii, ntre puterile occidentale s-au ncheiat o serie de acorduri
privind coordonarea politicii economice n cele trei zone, astfel nct Germania de Vest devenise parte a Programului
Europen de Redresare, ncepnd organizarea politic a Republicii Federale Germane. n acelasi context s-a decis si
realizarea unei reforme monetare, ce urma s introduc o singur moned pentru cele trei zone occidentale de
ocupatie. Curnd a devenit ns evident c U.R.S.S. nu va fi de acord cu un sistem monetar uniform, exceptnd
proprii termeni. Clay a anuntat ns pe 18 iunie c Germania de Vest va adopta o nou moned, nfiintndu-se Banca
National German. Pentru a evita confuziile n Berlin, el a decis c noua marc (Deutschen Mark) s nu circule n
acest oras.
Maresalul Sokolovski i-a nvinuit pe occidentali c, prin introducerea noilor monede, urmreau de fapt divizarea
Germaniei, declarnd c va lua msuri pentru a contracara aceast initiativ. Fr anuntarea prealabil a puterilor
occidentale, Uniunea Sovietic a introdus pe 23 iunie o nou moned (Ost Mark) n Berlin si n Germania de Est. Ziua
urmtoare, puterile occidentale au transformat marca vestic ntr-o moned legal. Urmtorul pas fcut de sovietici a
fost impunerea blocadei totale asupra Berlinului de Vest, ntrerupnd complet comunicatiile cu zona occidental pe
uscat si pe ap.
Luni de zile liderii puterilor occidentale au dezbtut situatia creat prin blocada impus Berlinului de Vest. S-au emis
dou solutii. Cea dinti sustinea c nu exista nici un factor ce ar putea avea ca rezultat prsirea Berlinului de ctre
vestici. La sfrsitul rzboiului, Statele Unite si-au redus considerabil efectivele militare. n primvara anului 1948,
fortele conventionale americane erau destul de reduse. Americanii aveau bomba atomic, dar era un mare semn de
ntrebare pentru cum putea fi folosit aceast arm ntr-un eventual conflict pentru Berlin. Treptat, s-a dovedit c
bomba atomic era simbolul "impotentei marii potente". Diplomatia atomic dus de Statele Unite cu Moscova se
baza pe o experient trit doar de Extremul Orient, aceasta urmnd s fie aplicat si relatiilor cu U.R.S.S. Multi
experti militari americani au afirmat c, dac asupra Moscovei ar fi fost aruncat o bomb atomic, Armata Rosie va
prsi Europa. Marshall, ct si secretarul de stat pentru rzboi Kenneth C. Royall, au fost extrem de pesimisti n
privinta acestei solutii.
O a doua prere sustinea ipoteza c U.R.S.S. blufeaz, afirmndu-se c sovieticii nu doreau un rzboi armat, ci se
vor angaja ntr-un rzboi al nervilor. Un aspect important al acestui punct de vedere se baza pe faptul c occidentalii
trebuie s stea ferm pe pozitii, fr a face concesii sau s se retrag. Generalul Clay a fost unul dintre cei mai ferventi
avocati ai politicii fermittii, fiind sigur c dac puterile occidentale vor trimite un convoi blindat n Berlin, blocada va fi
ntrerupt, fr ca aceast actiune s declanseze un rzboi. ns la Washington nimeni nu dorea s-si asume riscul
unei astfel de actiuni.
n aprilie, cnd fuseser impuse de ctre sovietici primele restrictii asupra traficului spre Berlin, a fost improvizat un
mic pod aerian, pentru aprovizionarea personalului aliat. Zilnic erau transportate ntre saizeci si o sut de tone de
produse. Dup aproximativ zece zile, cnd sovieticii au relaxat restrictiile impuse pe cile ferate, podul aerian a fost
ntrerupt. Pe 24 iunie, n ziua urmtoare impunerii blocadei totale, Clay a ncercat s afle dac se poate folosi un pod
aerian pentru a aproviziona nu numai personalul aliat, ci ntreaga populatie a Berlinului de Vest.
De ce a revenit Clay la ideea de pod aerian ?
Pe de o parte datorit faptului c S.U.A. nu aveau nici un angajament oficial prin care s li se permit accesul ctre
Berlinul de Vest. Exista ns posibilitatea folosirii unui coridor aerian. n iunie 1945, Truman a discutat printr-un schimb
de mesaje cu Stalin problema accesului spre Berlin. La acel timp, presedintele american era de acord s se retrag
din Saxonia si Thuringia dac U.R.S.S. se angaja s faciliteze accesul pe cile ferate, si sosele spre Berlin - ce se
afla foarte adnc n interiorul zonei sovietice - pentru americani. Stalin a acceptat ncheierea unui acord, dar Truman
nu a exploatat mai departe problema, bazndu-se pe acordul verbal al liderului sovietic. Att el, ct si alti oficiali
americani, au realizat mai trziu greseala de a nu statua printr-un acord scris accesul spre Berlin. Colonelul Frank
Howley, comandantul militar al zonei americane din Berlin, a afirmat ulterior c S.U.A. ar fi trebuit s nu se retrag din
Saxonia si Thuringia, ce constituiau unele dintre cele mai fertile zone, dar s abandoneze n schimb Berlinul, pentru a
se concentra asupra dezvoltrii Germaniei de Vest. "Am abandonat aceste teritorii Rusiei - a declarat Howley - n
schimbul unui mic colt din Berlin" .[33]
Dup ocuparea Germaniei nu a fost definitivat nici un act care s stabileasc un coridor de comunicatie ntre zonele
vestice si sectorul occidental al Berlinului. Imediat dup sfrsitul rzboiului, nu s-a mai insistat asupra acestui subiect
de teama de a nu ofensa U.R.S.S. Clay a adus n discutie aceast problem cu prilejul uneia dintre primele ntlniri a
Consiliului de Control Aliat. n cursul acestor discutii s-a stabilit ca ntregul trafic pe calea aerului, soselelor sau cilor
ferate spre Berlin s fie liber, ns nici un document scris nu a nregistrat aceste ntelegeri. "M ndoiesc foarte mult -
declara mai trziu Clay - c orice nscris ar fi ajutat cu ceva pentru a preveni aceste evenimente. "[34]
Dac exista o ambiguitate n privinta coridoarelor terestre, nu se putea spune acelasi lucru n privinta respectrii
coridoarelor aeriene. Aici ntelegerile erau enuntate destul de clar. Pe perioada blocadei, sovieticii nu au fcut nici o
ncercare serioas de a se interfera n coridorul aerian, deoarece stiau c un atac ostil asupra aviatiei occidentalilor
va avea ca rezultat un rzboi deschis, ceea ce ei nu si doreau. Ei erau ns siguri c presiunile exercitate prin
intermediul blocadei vor avea ca rezultat prsirea Berlinului de ctre occidentali sau, n cel mai ru caz, negocierea
unui acord favorabil n privinta Germaniei.
Cea mai mare problem cu care s-a confruntat Clay a fost stabilirea succesiunii traficului aerian. El era constient c
acest lucru ar fi fost imposibil n lipsa deplinei cooperri a populatiei germane. A doua zi dup impunerea blocadei
generale, Clay l-a chemat n biroul su pe Ernst Reuter, primarul Berlinului, informndu-l asupra planului de
aprovitionare pe calea aerului. Reprezentantul american a subliniat c, dac blocada va continua si pe perioada iernii,
poporul german va avea de ndurat privatiuni severe, dorind s stie dac populatia Berlinului i va sprijini pe aliati.
Reuter l-a asigurat pe Clay c se poate baza pe ajutorul populatiei germane, berlinezii neacceptnd n nici o
circumstant cererile sovieticilor.
n urma rspunsului primit din partea primarului Berlinului, Clay l-a contactat pe generalul Curtis LeMay, comandantul
fortelor aeriene americane din Germania (cu sediul la Wiesbaden) : "Curt, poti transporta crbuni pe calea aerului ?"
"Scuz-m generale - a replicat surprins LeMay - vrei s repeti ntrebarea ? "[35]
Clay a repetat si LeMay a rspuns fr s ezite c va face tot posibilul. n ziua urmtoare podul aerian spre Berlin a
nceput s functioneze. Clay nu era nc sigur dac va fi suficient aprovizionarea pe calea aerului pentru necesittile
ntregului oras, gndindu-se c acest mod de aprovizionare ar fi putut asigura ntre 500 si 700 de tone pe zi, ceea ce
nu era ndeajuns pentru nevoile populatiei. Truman a acordat ns un sprijin maxim podului aerian, ordonnd folosirea
tuturor avioanelor disponibile din Europa pentru aprovizionarea Berlinului de Vest. La mijlocul lunii iulie, podul aerian
avea o capacitate de transport de 2.500 de tone zilnic. Nici aceast cantitate nu era ns suficient pentru a asigura
minimul necesar pentru Berlin, estimat la circa 4.500 de tone zilnic, dar era suficient pentru a demonstra c blocada
poate fi ntmpinat cu succes printr-un pod aerian.
n luna iulie, generalul Lucius D. Clay a vizitat Washingtonul, promitndu-i-se un numr de 160 avioane C-54 ce
urmau s nlocuiasc avioanele C-47. Aceste mbunttiri au mrit capacitatea de transport, de la 6.987,7 tone la
8.000 tone .[36] n decembrie 1948, media zilnic a cantittii de bunuri deplasat de avioanele americane ce aterizau
n Berlinul de Vest a crescut la 4.500 de tone, n ianuarie si februarie ajungnd la 5.500 tone, minimul necesar pentru
asigurarea existentei populatiei fiind de 4.000 de tone .[37]
Pentru a sustine Berlinul pe perioada iernii, transportul aerian se dovedea ns insuficient, puterile occidentale fiind
incapabile s pstreze orasul dac aceast situatie nu va fi rezolvat pe cale diplomatic.De-a lungul verii anului
1948, puterile vestice au nceput negocierile cu Uniunea Sovietic pentru a pune capt crizei Berlinului. Toate
informatiile indicau ns c U.R.S.S. nu era grbit s ridice blocada. Ambasadorul american Walter Bedell Smith s-a
ntlnit pe 2 august 1948 cu Stalin si Molotov. Discutiile preliminare s-au dovedit mult mai amabile dect se
anticipase, Stalin declarnd c U.R.S.S. nu avea intentia de a forta puterile occidentale s prseasc Berlinul,
deoarece "peste toate, noi rmnem aliati ".[38]
Discutiile s-au concentrat asupra desfsurrii reformei monetare, Stalin declarnd c dac puterile occidentale vor
retrage din circulatie marca vestic si vor accepta marca sovietic, restrictiile vor fi ridicate. Eliminarea mrcilor
occidentale si introducerea celor sovietice urma s se fac simultan, Stalin neinsistnd asupra amnrii stabilirii unui
guvern vest german, ca o conditie pentru ridicarea embargoului.
Termenii negociati cu Stalin preau acceptabili, Smith discutnd aceste propuneri cu reprezentantii francezi si
britanici, prevznd ns faptul c blocada nu va lua sfrsit numai prin satisfacerea acestor conditii. n momentul n
care ambasadorul american a exprimat dorinta stabilirii unui acord scris, Molotov a revenit asupra cererilor initiale,
exprimndu-si dorinta ca aliatii occidentali s decid asupra amnarii instituirii unei republici vest-germane. Aceast
cerere se afla ns n contradictie cu ntelegerea stabilit cu Stalin, Molotov adugnd c restrictiile vor fi suprimate
numai n momentul n care puterile occidentale vor renunta la reforma monetar instituit la 18 iunie. U.R.S.S. urma
s ridice blocada, dar si asuma n continuare autoritatea de a controla traficul din si nspre Berlinul de Vest. Aceste
conditii se dovedeau ns inacceptabile pentru S.U.A. Mai mult dect att, problema controlului monetar nu era
statuat n mod clar, Molotov exprimndu-si dorinta de nfiintare a unei bnci sovietice centrale ce urma s
nlocuiasc agentia bancar a celor patru puteri, n vederea controlului unilateral al finantelor germane. Molotov a
obiectat si asupra opiniei exprimate de reprezentantii occidentali, care afirmau c prezenta lor n Berlin era o
problem deja statuat prin acordurile precedente.
ansele de a rezolva criza Berlinului s-au diminuat. Smith s-a rentlnit cu Stalin la 23 august, ntr-un ultim efort de a
rezolva impasul negocierilor cu Molotov. Stalin s-a artat dispus ndeprtrii celor dou obstacole majore. ns, n loc
s elimine restrictiile impuse naintea blocadei, el a afirmat c "restrictiile impuse dup [impunerea blocadei-n.n.] vor fi
ridicate". Aceast declaratie implica de fapt mentinerea tuturor restrictiilor. n privinta problemei monetare, Stalin a
subliniat c, att n Berlin, ct si n Germania de Est trebuia s circule aceeasi moned, circulatia monetar urmnd
s fie dirijat de o banc sovietic, liderul sovietic acceptnd ca aceasta s fie supervizat de Consiliul Aliat de
Control. Stalin a exprimat ns dorinta ca, n ntelegerea final, s nu fie mentionat stabilirea unui guvern vest-
german si reprezententii occidentali s afirme c discutiile asupra crizei Berlinului au avut loc ntr-o atmosfer de
ntelegere mutual.
Comunicatul final al discutiilor purtate la Moscova au lsat n suspensie problema blocadei, fiind transmis cte o
directiv fiecrui guvern n care se "stabilea" ridicarea restrictiilor de trafic si reforma monetar n Berlin. Nu s-a definit
ns nici o politic pentru modul n care aceste principii s fie puse n practic. Ca rezultat, situatia nu s-a mbunttit,
devenind chiar mai grav, devenind clar c Uniunea Sovietic nu dorea s ridice blocada, asteptnd ca iarna s-i
forteze pe occidentali s prseasc Berlinul, sau s accepte conditiile impuse de sovietici.
n octombrie, masina sovietic de propagand a trecut la o strategie de teroare, comunicndu-li-se berlinezilor c
dac nu-i vor alunga pe occidentali se vor confrunta cu aceleasi orori ca n 1945. Occidentalii, afirmau sovieticii, nu-i
vor sprijini, singurele lucruri la care puteau s se astepte de la acestia fiind foametea si lagrele de concentrare .[39]
Hrana si ajutoarele medicale livrate germanilor de ctre S.U.A. au fost confiscate de Armata Rosie.
Berlinezii din sectorul vestic au rezistat eroic acestor presiuni psihice, fapt demonstrat n mai multe rnduri. Dovada
cea mai evident a fost ndeprtarea n septembrie 1948 a steagului sovietic de pe poarta Branderburg, berlinezii
dovedind prin aceast actiune c refuzau s accepte teroarea sovietic. La scurt timp dup acest incident, puterile
occidentale au naintat problema Berlinului Natiunilor Unite.
Treptat, criza Berlinului s-a transformat ntr-o confruntare de uzur ntre americani si sovietici. n perioada iernii anului
1948, podul aerian a fost extins, devenind ns evident c era imposibil satisfacerea minimului necesar pentru
sustinerea orasului .[40] Cu toate c greuttile si suferinta erau mari, moralul populatiei germane era sustinut
permanent de zgomotul fcut de avioanele americane si britanice. Solidaritatea berlinezilor a atins punctul maxim cu
prilejul alegerilor municipale, desi sovieticii au ncercat s foloseasc orice metod pentru a mpiedica desfsurarea
acestora, interzicnd populatiei germane din sectorul de est al Berlinului s participe la vot. Efortul s-a dovedit ns
inutil : 86% din electorat s-a prezentat la urne si Partidul Social-Democrat, ce a refuzat s fuzioneze cu Partidul
Comunist, a cstigat detasat alegerile.
n aprilie 1949, Consiliul Poporului din zona sovietic, ce aprobase o asa-numit constitutie a Germaniei de est, a
ncercat s aranjeze o ntlnire la Brunswick cu oficialii vest-germani. Cu toate c aceast ntlnire a fost respins,
oficialii germani din est s-au ntlnit cu o serie de lideri germani occidentali, n efortul de a dezvolta un program pentru
unificarea Germaniei, ce avea ca scop stoparea progreselor guvernului vest-german. Aceste tatonri est-germane n
domeniul politic camuflau adevrata intentie de restabilire a relatiilor comerciale cu Germania de Vest .[41]
La sfrsitul lunii ianuarie 1949, Uniunea Sovietic a fcut prima miscare strategic n lupta de uzur pentru Berlinul de
Vest. Rspunznd unei ntrebri puse de un corespondent de pres american, Stalin a afirmat c blocada ar putea fi
ridicat, dac occidentalii vor renunta la contrablocada impus Germaniei de Est, ca replic la blocada impus de
sovietici asupra Berlinului de Vest .[42] Liderul sovietic nu a amintit nimic despre reforme monetar din Germania de
Vest, sau de celelalte conditii sovietice. Aceste omisiuni au fost sesizate promt de Departamentul de Stat. Pentu a
testa veridicitatea afirmatiilor, delelegatul american la Natiunile Unite, Philip Jessup, a fost instruit s abordeze
subiectul blocadei cu delegatul sovietic, Jacob Malik, fiind ns nsrcinat s pstreze caracterul secret si confidential
al discutiilor.
Jessup a avut mai nti o ntlnire uzual cu Malik, pe 15 februarie. Folosind tehnica obisnuit, delegatul american l-a
ntrebat pe Malik dac Stalin nu a fcut cumva accidental declaratia. Delgatul sovietic a rspuns c nu are informatii
asupra subiectului, urmnd s se informeze n aceast privint. Peste aproximativ o lun, Malik l-a ntlnit pe Jessup,
spunndu-i c a primit precizri n privinta subiectului, omisiunile nefiind accidentale. Cu toate c Stalin se opunea n
continuare nfiintrii unui guvern vest-german, el nu va pune o conditie n aceast sens pentru ridicarea blocadei.
Discutiile s-au desfsurat n secret la sediul Natiunilor Unite, ntelegerea fiind ncheiat n mai, dup ce n prealabil, la
1 martie, restrictiile au fost ridicate de ambele prti. Urmtoarea ntlnire a Consiliului Ministrilor de Externe a fost
programat pentru a avea loc pe 23 mai la Paris, avnd ca principal subiect rezolvarea problemei germane. Blocada
Berlinului s-a ncheiat la 12 mai, devenind ns evident ireconcilierea conflictului dintre S.U.A. si U.R.S.S. n
problema Germaniei. Nu s-a putut ncheia nici o ntelegere privind unificarea economic si politic a acestei tri.
Singurul aspect pozitiv, n ciuda acestui impas, a fost c Uniunea Sovietic nu intentiona s reinstituie blocada,
dreptul liberttii transporturilor fiind recunoscut de cele patru puteri.
La miezul noptii dintre 11 si 12 mai 1949, trenurile americane au trecut granita sovietic spre Berlin fr nici un
incident. Un mare numr de corespondenti de pres americani si din alte tri au trecut frontiera ca simplii pasageri, cu
primul tren. n Berlin a fost o zi de relaxare a populatiei, cu un evident spirit de srbtoare. Oricum, podul aerian se
desfsura n continuare. Blocada fusese ridicat dar lupta pentru libertate nc nu se ncheiase. Populatia german
trecuse un test major si era fericit si mndr c a contribuit la victoria rzboiului de uzur.
Retragerea embargoului impus asupra transporturilor spre Berlin de ctre Uniunea Sovietic a reprezentat o mare
victorie a politicii Statelor Unite. n parte ea a fost rezultatul norocului, n parte datorit hotrrii berlinezilor de a
rezista la presiunile sovieticilor, orict de mare ar fi fost sacrificiul implicat. n mare msur, la acest succes al
diplomatiei americane, a contribuit eficienta podului aerian. Rezultatele au fost surprinztoare. 400 de avioane de
transport au actionat 322 de zile si nopti, aterizrile si decolrile avnd o succesiune de 63 de secunde. n total,
avioanele americane si britanice au avut un numr de 277.728 de aterizri pe aeroportul Tempelhof din Berlin,
transportnd n Berlinul de Vest peste 2,1 milioane de tone de mrfuri .[43] Piloti americani din Alaska, Panama si
Hawaii au venit la bordul avioanelor C-47 si C-54 pentru a participa la podul aerian. Populatia german era
impresionat de emblemele acestor avioane, ce indicau din ce parte a lumii veniser s participe la sprijinirea
Berlinului .[44]
Podul aerian devenise parte a vietii zilnice .[45] n aceast perioad, de aproape doisprezece luni, populatia din
sectorul vestic al Berlinului, inclusiv personalul aliat, a fost tinut n viat de podul aerian americano-britanic, care din
ziua impunerii blocadei a transportat 1.402.644 metri cubi de hran, crbuni si alte produse esentiale. n primvara
anului 1949, berlinezii din sectorul occidental se hrneau mai bine dect la nceputul blocadei. Situati alimentar a
acestora era cu mult mai bun dect n cazul germanilor din Berlinul de Est, dovedind ineficienta blocadei sovietice.
Dup ridicarea embargoului, gazul si electricitatea au fost redistribuite douzeci si patru de ore pe zi, viata n Berlin
revenind la normal.
Prin acest rzboi de uzur, Uniunea Sovietic a testat pn unde putea ajunge determinarea politicii americane,
acesta fiind primul pas ntr-o serie de actiuni ce aveau ca scop convingerea S.U.A. s prseasc Berlinul sau chiar
ntreaga Germanie. Cu certitudine c, pentru acea perioad, monopolul american al armei atomice a fost un factor
determinant n aplanarea crizei Berlinului .[46] Pn n 1972 ,[47] s-au dezvoltat dou Germanii cu dou guverne
separate, integrndu-se n dou structuri economice si militare opuse. n Germania de Vest, un consiliu parlamentar a
emis o constitutie provizorie, n august 1949 avnd loc primele alegeri libere de dup 1932, punndu-se bazele
Republicii Federale Germania. n acelasi an, n Germania de Est, sovieticii au constituit un regim marionet declarnd
capitala la Berlin, iar din 1950 sovieicii au nceput s militarizeze regiunea.
n urma Conferintei Germaniei de Est tinut la Praga (n februarie 1948), la 22 octombrie 1948, se ntruneste la Berlin
Congresul Popoarelor Germane, cu scopul proiectrii unei constitutii pentru o Germanie unit si o pres a "justitiei si
pcii", fiind ales un "Consiliu Popular" (Volksrat) .[48] La 30 mai 1949, Congresul Poporului din Berlin adopt
Constitutia Germaniei n zona sovietic, iar pe 6 octombrie este proclamat Republica Democrat German (D.D.R.).
n Germania de Vest, n urma Conferintei Ministrilor de externe de la Paris, la 23 mai 1949 este semnat la Bonn
Constitutia Germaniei de Vest. La 15 septembrie Konrad Adenauer, liderul Uniunii Crestin-Democrate (CDU), este
ales cancelar al Republicii Federale a Germaniei (Bundesrepublik Deutschland).
Desi la 8 octombrie 1949 s-a semnat o ntelegere ntre R.F.G. si R.D.G., ruptura era foarte clar. Spre deosebire de
Constitutia R.F.G., denumirea de Republica Democrat German si noua constitutie a acesteia fceau clar
deosebirea de o alt Germanie, aceasta fiind una "democrat".
R.D.G. a devenit avanpostul lumii socialiste n fata sistemului capitalist occidental, opunndu-se R.F.G. ce fusese
integrat ntr-un sistem ostil de aliante. Din punctul de vedere sovietic si est-german, Germania de Vest era o
marionet a S.U.A.
Divizarea Germaniei ntre R.D.G. si R.F.G. a fost un rezultat al politicii ocupantilor si o evident a faptului c, n ciuda
faptului c aliatii au cstigat rzboiul, au pierdut pacea. n zona de ocupatie occidental, nu s-a trecut la
nationalizarea agriculturii, renuntndu-se la msuri radicale .[49] Concomitent, pe msur ce opinia public
american si-a schimbat atitudinea, n Germania de Vest a fost implementat un nou sistem politic. R.F.G. nu mai era
receptionat ca inamic principal, ci U.R.S.S. Aceasta din urm ncerca sistematic s-si extind influenta n Europa de
Est, provocnd o reconsiderare a politicii externe a S.U.A. fat de Europa si Germania.
Blocada Berlinului a fost un test pentru politica postbelic a Statelor Unite. La acel timp, Stalin s-a bazat pe dou
argumente : n primul rnd pe dimensiunile Armatei Rosii si n al doilea rnd pe faptul c S.U.A. si Marea Britanie nu
vor fi capabile s aprovizioneze Berlinul pe calea aerului. Primul avantaj s-a dovedit a fi corect, al doilea dovedindu-se
ns complet gresit. Cnd Stalin a realizat acest lucru, si-a dat seam c trebuie s ridice embargoul sau s doboare
avioanele anglo-americane, riscnd declansarea unui rzboi cu acestia. Monopolul american al armei atomice a fost
decisiv pentru alegerea primei variante.
n zona sovietic a Germaniei, ndoctrinarea comunist, nivelul sczut de trai si nu n ultimul rnd politia secret Stasi
[50] au determinat un mare numr de est-germani s emigreze prin Berlin n Germania de Vest. n anul nfiintrii
Republicii Democrate Germane, 59.245 de est-germani au trecut din Berlinul de Est n zona occidental, 197.788 n
1950, 165.648 n 1951, 182.393 n 1952 .[51]
Criza Berlinului a accelerat procesul de creare a unei republici vest-germane, blocada stimulnd efortul american de
consolidare a aprrii Europei de Vest si de accelerare a Programului European de Reconstructie. Diviziunea
Germaniei si dividerea Berlinului au existat pn n 1989 din cauz c U.R.S.S. a refuzat s fac un aranjament
pentru ncheierea unui tratat de pace cu reprezentantii ntregii Germanii, alesi prin alegeri libere sau prin orice alt
procedur de autodeterminare. Sovieticii nu au permis niciodat sustinerea de alegeri libere, deoarece stiau c le vor
pierde, n acest caz cortina de fier fiind mpins cu 200 de mile spre est.