Pecs PDF

CUPRINS
1. SISTEME ELECTROENERGETICE. ASPECTE GENERALE

1.1. DEFINIRE 13
1.2. PARTI COMPONENTE 14
1.2.1. Surse de energie electrica 14
1.2.2. Retele electrice 16
1.2.3. Consumatori de energie electrica 18
1.3. ELEMENTE CARACTERISTICE 21
1.3.1. Felul curentului si frecventa nominala 21
1.3.2. Tensiuni normate 22
1.4. CARACTERIZAREA TRANZITULUI DE SARCINA 24
PRIN INSTALATIILE ELECTRICE
1.4.1. Notiunea de sarcina 24
1.4.2. Caracterizarea tranzitului prin curbe de sarcina 24
1.4.3. Caracterizarea tranzitului prin indicatori 25
2. CONSIDERATII PRIVIND GENERATOARELE SINCRONE

2.1. ASPECTE GENERALE 29
2.2. AGENTI SI SISTEME DE RACIRE 30
2.2.1. Racirea generatoarelor cu aer 30
2.2.2. Racirea generatoarelor cu hidrogen 34
2.2.3. Racirea directa cu lichide 36
2.2.4. Racirea prin evaporare 37
2.2.5. Generatoare superconductoare 38
2.3. SCHEME PRINCIPIALE FOLOSITE PENTRU 39
EXCITATIA GS
2.3.1. Sisteme cu excitatoare rotativa de curent continuu 39
2.3.2. Sisteme cu excitatoare rotativa de curent alternativ 40
2.3.3. Excitatia excitatoarei 42
2.3.4. Sisteme de excitatie fara excitatoare rotativa 43
2.3.5. Procese limita de modificare a excitatiei GS 45
8 Comanescu,Gh., Costinas,S. - PECS. NOTE DE CURS
2.4. CONECTAREA LA SISTEM A GS DIN CENTRALE 47

2.4.1. Definitii si conditii de sincronizare 47
2.4.2. Sincronizarea fina sau precisa 48
2.4.3. Reglarea ncarcarii GS 51
2.4.4. Pornirea si oprirea grupurilor 52
3. SCHEME DE CONEXIUNI PENTRU STATII ELECTRICE

3.1. NOTIUNI GENERALE 53
3.2. FUNCTIILE APARATELOR ELECTRICE 54
3.3. ECHIPAREA CIRCUITELOR PRIMARE RACORDATE LA 55
UN SISTEM DE BARE COLECTOARE
3.3.1. Linii electrice 56
3.3.2. Generator si bloc generator-transformator 60
3.3.3. (Auto)transformator 61
3.3.4. Circuite de alimentare a receptoarelor electrice 64
3.3.5. Masurarea tensiunii si protectia la supratensiuni 65
3.3.6. Racordarea transformatoarelor de curent 66
3.4. CONDITII DE CALITATE A ALIMENTARII 67
3.5. SCHEME CU UN SISTEM DE BARE COLECTOARE SI 67
UN NTRERUPTOR PE CIRCUIT
3.5.1. Varianta de baza 68
3.5.2. Sectionare longitudinala a sistemului de bare 69
3.5.3. Scheme cu un sistem de bare colectoare si cu ocolire 71
3.5.4. Scheme cu un sistem de bare colectoare sectionate 73
longitudinal si cu ocolire
3.6. SCHEME CU DOUA SISTEME DE BARE COLECTOARE 73
SI UN NTRERUPTOR PE CIRCUIT
3.6.1. Varianta de baza 74
3.6.2. Schema cu doua bare colectoare si cu sectionare longitudinala 75
3.6.3. Schema cu doua bare colectoare si cu ocolire 76
3.7. SCHEME CU 2 BC LA CARE REVIN NTRE UNUL 78
SI DOUA NTRERUPTOARE PE CIRCUIT
3.8. SCHEME POLIGONALE 80
3.9. SCHEME BLOC SI VARIANTE DE MARIRE A 82
FLEXIBILITATII ACESTORA
3.9.1. Scheme pentru centrale 82
3.9.2. Scheme de racord adnc 84
3.9.3. Scheme pentru statii de tip H 86
4. CALCULUL CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT

SI MASURI DE LIMITARE A ACESTORA
4.1. DEFINIRE 87
4.2. CAUZE PRINCIPALE 87
4.3. FACTORI DE INFLUENTA 88
CUPRINS 9
4.4. SCURTCIRCUIT TRIFAZAT DEPARTAT DE GENERATOR 89

4.5. SCURTCIRCUIT TRIFAZAT APROPIAT DE GENERATOR 92
4.6. CALCULUL CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT 92
4.7. ALGORITM DE CALCUL AL 93
CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT TRIFAZAT
PRIN METODA UNITATILOR RELATIVE
4.8. CALCULUL CURENTILOR DE 98
SCURTCIRCUIT NESIMETRIC
4.9 CERINTE TEHNICO-ECONOMICE PRIVIND 99
LIMITAREA CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT
4.10 CAI DE REDUCERE A 101
CURENTULUI DE SCURTCIRCUIT
4.11 LIMITAREA CURENTULUI DE SCURTCIRCUIT 102
PRIN MARIREA REZISTENTEI ECHIVALENTE
4.11.1 Sectionarea barelor colectoare 104
4.11.2. Sectionarea barelor colectoare si utilizarea unor 105
transformatoare cu nfasurare divizata
4.11.3. Sectionarea barelor colectoare si fractionarea puterii instalate 107
4.11.4. Utilizarea transformatoarelor cu tensiune de scurtcircuit marita 108
4.11.5. Utilizarea unor bobine limitatoare 108
4.11.6. Utilizarea unor dispozitive limitatoare cu crestere rapida a 112
inductantei dupa aparitia scurtcircuitului
5. CRITERII DE ALEGERE A APARATELOR ELECTRICE

5.1. CONDITII MINIMALE 115
5.1.1. Tipul constructiv al instalatiei 115
5.1.2. Altitudinea 116
5.1.3. Conditiile climatice 116
5.1.4. Gradul de poluare 116
5.2. CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE 117
5.2.1. Tipul constructiv al aparatului 117
5.2.2. Numarul de poli sau unitati constructive 117
5.2.3. Destinatia (clasa) aparatului 117
5.3. CARACTERISTICI ALE IZOLATIEI 118
5.3.1. Tensiunea nominala 118
5.3.2. Tensiunea cea mai ridicata pentru echipament 118
5.3.3. Nivelul de izolatie 119
5.4. COMPORTAREA N REGIM DE LUNGA DURATA 120
(CURENTUL NOMINAL)
5.5. COMPORTAREA N REGIM DE SCURTCIRCUIT 121
5.5.1. Stabilitatea electrodinamica 121
5.5.2. Stabilitatea termica 121
5.6. FRECVENTA NOMINALA 122
5.7. CRITERII SPECIFICE FIECARUI TIP DE APARAT 122

5.7.1. Criterii specifice pentru ntreruptoare 122
5.7.2. Criterii specifice pentru separatoare 123
5.7.3. Criterii specifice pentru transformatoare de curent 123
5.7.4. Criterii specifice transformatoarelor de tensiune 124
6. NOTIUNI PRIVIND ALEGEREA SOLUTIILOR OPTIME

PENTRU INSTALATIILE ELECTRICE
6.1 ALGORITM PENTRU LUAREA UNEI DECIZII
6.2. VENITURI SI CHELTUIELI CARE CARACTERIZEAZA 129
PROIECTELE TEHNICE
6.2.1. Venitul brut si venitul net 129
6.2.2. Categoriile de cheltuieli prin care se caracterizeaza 129
performantele economice ale solutiilor tehnice
6.3. CHELTUIELILE TOTALE ACTUALIZATE CU 132
PIERDERILE DE PUTERE SI ENERGIE ELECTRICA
6.3.1. Estimarea pierderilor de putere si energie 132
n instalatiile de distributie a energiei electrice
6.3.2. Cheltuielile totale actualizate cu 138
pierderile de putere si energie electrica
6.4. CRITERII ECONOMICE PENTRU ANALIZA 141
SOLUTIILOR TEHNICE
6.4.1. Criteriul cheltuielilor totale actualizate 141
6.4.2. Criteriul venitului net actualizat 142
6.4.3. Criteriul ratei interne de rentabilitate 143
6.4.4. Criteriul duratei de recuperare actualizata 143
6.4.5. Criteriul duratei de recuperare simple 144
7. SCHEME DE PRINCIPIU PENTRU CENTRALE ELECTRICE

7.1. ASPECTE GENERALE 145
7.2. SCHEME PENTRU CENTRALE CU STATII ELECTRICE 146
DE EVACUARE A ENERGIEI ELECTRICE LA
TENSIUNEA GENERATORULUI
7.2.1. Centrale cu o statie la tensiunea generatorului si cu o statie la 147
tensiune mai mare, pentru legatura cu sistemul energetic
7.2.2. Centrale cu mai mult de doua statii 147
7.3. SCHEME PENTRU CENTRALE CU STATII ELECTRICE 148
DE EVACUARE A ENERGIEI ELECTRICE LA TENSIUNI
MAI MARI DECT TENSIUNEA GENERATORULUI
7.4. PARTICULARITATI ALE 153
CENTRALELOR TERMOELECTRICE
7.5. SCHEME PENTRU CENTRALE CU 154
CICLURI MIXTE ABUR-GAZE
CUPRINS 11
8 SERVICII PROPRII DE CURENT ALTERNATIV

8.1. DEFINIRE, CONSUM SI CLASIFICARE 155
8.2. FORME DE ENERGIE SI TREPTE DE TENSIUNE 157
FOLOSITE LA ALIMENTAREA SERVICIILOR PROPRII
8.3. SURSE DE CURENT ALTERNATIV PENTRU 158
ALIMENTAREA SERVICIILOR PROPRII
8.3.1. Alimentarea normala a serviciilor proprii 158
8.3.2. Alimentarea de rezerva a serviciilor proprii 160
8.4. ACTIONARI ELECTRICE PENTRU SERVICII PROPRII 160
8.4.1. Caracteristica mecanica a actionarilor electrice 162
8.4.2. Motoare pentru antrenarea mecanismelor din 167
instalatiile de servicii proprii
8.4.3. Comportarea motoarelor asincrone n conditii nenominale de 172
functionare
8.5. SCHEME DE PRINCIPIU PENTRU 181
ALE CENTRALELOR ELECTRICE
8.5.1. Consideratii generale 181
8.5.2. Scheme de principiu ale serviciilor proprii pentru 182
centrale cu generatoare de putere relativ mica
8.5.3. Scheme de principiu pentru servicii proprii 185
ale centralelor cu blocuri generator-transformator
8.5.4. Particularitati ale schemelor de serviciilor proprii 189
la blocurile cu ntreruptor ntre generator si transformator
8.5.5. Particularitati ale schemelor de alimentare 190
ale serviciilor proprii ale CNE
8.6. ALEGEREA PUTERII TRANSFORMATOARELOR 193
CARE ALIMENTEAZA SERVICIILE PROPRII
8.7. EXEMPLE DE ALIMENTARE A 195
SERVICIILOR PROPRII IN ANSAMBLUL
SCHEMELOR CENTRALELOR ELECTRICE
9 SERVICII PROPRII DE CURENT CONTINUU

9.1. SCHEME DE PRINCIPIU PENTRU ALIMENTAREA 197
CONSUMATORILOR DE CURENT CONTINUU
9.2. SURSE DE ALIMENTARE CU CURENT CONTINUU 198
9.2.1. Principiul de functionare si conceptii lede realizare a 198
acumulatoarelor
9.2.2. Baterii de acumulatoare stationare 200
9.3. CARACTERISTICI ELECTRICE 202
9.4. NUMARUL BATERIILOR INSTALATE 203
9.5. INSTALAREA SI EXPLOATAREA BATERIILOR 204
10 NOTIUNI DE ELECTROSECURITATE
10.1. ELEMENTE DE ELECTROFIZIOLOGIE MUSCULARA 205
10.2. FACTORI CARE DETERMINA GRAVITATEA 206
EFECTELOR ELECTROCUTARII
10.1.1.Intensitatea curentului stabilit prin corp. Calea 206
de nchidere a curentului electric. Felul curentului.
10.1.2. Frecventa curentului electric 213
10.1.3. Rezistenta electrica a corpului n momentul atingerii 214
10.1.4. Tensiunea la care este supus omul 219
10.1.5. Starea fizica a omului 222
10.1.6. Durata actiunii curentului asupra corpului omenesc 222
10.1.7. Atentia omului n momentul atingerii 223
10.3. ANALIZA STATISTICILOR PRIVIND 224
ELECTROCUTARILE
10.4. CONSIDERATII GENERALE PRIVIND INSTALATIILE 224
DE LEGARE LA PAMNT
10.4.1. Tipuri de retele 225
10.4.2. Tipuri de instalatii electrice 226
10.4.3. Parti componente ale unei retele de legare la pamnt 226
10.4.4. Potentialul solului n zona unei prize de pamnt 227
10.5. MODURI PRIN CARE SE POT PRODUCE 227
ACCIDENTELE PRIN ELECTROCUTARE
10.6. VALORI MAXIME ADMISE NORMATE PENTRU 229
TENSIUNEA DE ATINGERE SI TENSIUNEA DE PAS
PROFESORII NOSTRI... 232

Ioan STEFANESCU RADU 233
Dimitrie LEONIDA 234
Constantin DINCULESCU 236
Martin BERCOVICI 238
Pavel BUHUS 240
Alexandru SELISCHI 242
Mihaela IORDACHE 244
BIBLIOGRAFIE 246
This document was created with Win2PDF available at http://www.win2pdf.com.
The unregistered version of Win2PDF is for evaluation or non-commercial use only.
This page will not be added after purchasing Win2PDF.
1 SISTEME ELECTROENERGETICE
ASPECTE GENERALE
1.1. DEFINIRE
Totalitatea instalaiilor electroenergetice interconectate, situate pe
teritoriul unei ri, prin care se realizeaz producerea, transportul, distribuia i
utilizarea energiei electrice constituie un sistem electroenergetic naional
[10,11]. Ansamblul unitar de conductoare, aparate de transformare i conectare,
maini, diferite instalaii auxiliare i construciile aferente, destinate producerii,
transformrii, distribuirii sau utilizrii energiei electrice constituie instalaii
electrice. Instalaiile electrice includ staiile electrice, precum i instalaiile
electrice de evacuare a puterii produse de generatoare.
Un sistem electroenergetic poate funciona:
- interconectat cu alte sisteme;
- izolat (cu autoreglaj).
Sistemul electroenergetic naional (SEN) din Romnia a fost creat n

1958, prin interconectarea unor sisteme energetice locale. n prezent, SEN include
instalaii aflate n gestiunea unor companii naionale, societi comerciale,
organizaii etc. i constituie infrastructura de baz utilizat n comun de
participanii la piaa de energie electric.
Conducerea prin dispecer a sistemelor electroenergetice este o activitate
specific industriei energiei electrice, avnd drept scop exploatarea coordonat a
instalaiilor i echipamentelor componente.
14 Comnescu,Gh., Costina,S. - PECS. NOTE DE CURS
Obiectivele conducerii prin dispecer a sistemelor energetice se refer la:

alimentarea consumatorilor n condiii de siguran, calitate i eficien
economic;utilizarea raional a resurselor energetice;
asigurarea unui echilibru permanent producie-consum;
reglarea schimburilor comerciale cu rile vecine;
coordonarea regimurilor de funcionare i a manevrelor n regim normal i
de avarie.
1.2. PRI COMPONENTE

Un sistem electroenergetic este constituit din surse de energie electric,
reele electrice de transport i distribuie, precum i consumatori de energie
electric.
1.2.1. SURSE DE ENERGIE ELECTRIC

Ansamblul de instalaii, construcii i echipamente care are drept scop
producerea energiei electrice constituie o central electric.
Prima central electric public din lume, construit de Edison, a fost pus
n funciune la New York, pe 3 septembrie 1882. n acelai an, la data 22
octombrie, a fost inaugurat centrala electric din Bucureti, pentru iluminatul
incintei Grii de Nord.
Ca surse de energie electric, n centrale se folosesc generatoare

sincrone. Motorul primar de antrenare a arborelui (deci cel care furnizeaz energia
mecanic la arbore) poate fi, de exemplu, o turbin cu abur, cu gaze sau hidraulic.
1.2.1.1. Tendine pe plan mondial
La nivelul anilor 70-80 a existat o tendin de concentrare a puterilor n
centrale electrice mari. n anul 1983, cea mai mare central electric n funciune
era hidrocentrala Grand-Coule (SUA) de 6200 MW, fiind urmat de centrala
nuclear Fukushima (Japonia) de 4700 MW i centrala termoelectric Tashima
(Japonia) de 4400 MW. n 1987, centrala hidroelectric Itaipu (Brazilia) avea o
putere instalat de 12600 MW [19].
n prezent, tendina de cretere a puterii unitare a blocurilor
energetice, precum i a puterilor instalate n centrale electrice s-a atenuat,
concentrarea puterilor instalate conducnd la dificulti n controlul unor regimuri
tranzitorii i postavarie. S-a trecut la reconsiderarea distribuiei generatoarelor de
putere, cu repartiia lor mai uniform n uniti mai mici, mai apropiate de zonele
de consum. n acest context, crearea unor linii de transport de foarte nalt
tensiune, care s permit vehicularea unor puteri de schimb foarte mari a devenit
mai puin preocupant.
SISTEME ELECTROENERGETICE. ASPECTE GENERALE 15
1.2.1.2. Stadiul actual al surselor de energie electric din Romnia

Sistemul energetic naional al Romniei nsumeaza in prezent o putere
instalat de circa 19 GW, puterea disponibila, in 2003, fiind de circa 16 GW.
La sfritul secolului XX, sectorul de producere a energiei electrice a fost
influenat n primul rnd de continuarea procesului de scdere a consumului de
energie electric pe ansamblu i n special a celui industrial, manifestat cu
ncepere din anul 1989 i pn n prezent.
Diminuarea consumului de energie electric s-a manifestat mai ales n
agricultur, n industria extractiv i n cea prelucrtoare. O uoar cretere s-a
nregistrat n activitile comerciale, la cele financiar bancare i pentru iluminat
public.
Productia de energie electrica [TWh]
83,4
69,9
56,91 59,27 61,35 57,25 56,91

54,2 55,48 55,14 53,97 53,86 55,19
49,89 51,95
1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Anul
Fig.1.1. Evoluia produciei de energie electric n perioada 1989-2003,

conforn Raportului anul al ANRE pe 2003
n Romnia, cel mai mare grup energetic care funcioneaz n prezent pe

combustibili fosili este de 330 MW.
La CNE Cernavod functioneaza un grup de 700 MW iar in anul 2006 se
va pune in functiune inca un grup de 700MW.
La nivelul anului 2003, producia total de energie electric la nivelul
ntregii ri a fost de 56906 GWh
Participarea procentual a combustibililor i a productorilor la producia
de energie electric, n 2003, este prezentat n figurile 1.2 i 1.3.
Prognozele pe diferite scenarii de dezvoltare economico-social a
Romniei arat o cretere a produciei brute de energie electric n centrale
conform valorilor din tabelul 1.1.
Combustibil
nuclear
Resurse hidro 9% Carbuni
24% 41%
Hidrocarburi
26%
Fig.1.2. Combustibili utilizai pentru producerea de energie electric n anul 2003
SC Nuclearelectrica SA SC Hidroelectrica SA
9% 22%
Alti producatori
12%
SC Termoelectrica SA
7%
SC Electrocentrale
Bucuresti SA SC Electrocentrale Turceni
19% SA
SC Electrocentrale Rovinari 12%
SC Electrocentrale Deva SA
8% SA
11%
Fig.1.3. Participarea la producia de energie electric n anul 2003
Tabel 1.1.
Evoluia produciei brute de energie electric
AN 2003 2004 2005 2010 2015
Energie electric
56,91 59,3 60,1 64,9 72,9
[TWh/an]
Sursa: Foaie de parcurs pentru sectorul energiei din Romnia, Ministerul
Economiei i Comerului, iulie 2003.
1.2.2. REELE ELECTRICE

Ansamblul de linii i staii electrice, racordate ntre ele, care funcioneaz
interconectat, constituie o reea electric.
n cadrul SEN, reele electrice ndeplinesc funcii de transport i

distribuie a energiei electrice. Prin intermediul acestor reele, n Romnia sunt
alimentai aproximativ 8,5 milioane de abonai. Circa 12% din puterea produs n
centralele electrice se pierde n reelele de transport i distribuie.
1.2.2.1. Reelele electrice de transport

Reelele electrice de transport (RET) sunt reele de nalt tensiune
(de 220 kV i mai mult) prin care se transport la distan puteri electrice
importante. De obicei, aceste reele servesc la evacuarea energiei electrice produse
n centralele de mare putere i la transportul acesteia la distane mari, precum i la
realizarea importului/exportului de energie electric.
Ca urmare a tendinei de reconsiderare a distribuiei generatoarelor de
putere (cu repartiia lor mai uniform, n uniti mai mici, mai apropiate de zonele
de consum) n prezent a sczut interesul pentru creterea nivelului tensiunilor de
transport. Astfel, sisteme energetice extrem de puternice din Europa de Vest, cu
puteri instalate de ordinul sutelor de gigawai funcioneaz interconectat la
tensiunea de 400 kV, nentrezrindu-se necesitatea amplificrii acestui nivel de
tensiune n viitor. Limitarea nivelului de tensiune mai este dictat i de dificultatea
gsirii de noi culoare pentru liniile de foarte nalt tensiune, precum i de impactul
sporit asupra mediului ambiant. O alt piedic n calea dezvoltrii liniilor lungi de
foarte nalt tensiune, destinate transportului unor puteri foarte mari la distane de
ordinul miilor de kilometri este costul foarte mare al acestora, n comparaie cu cel
al altor purttori de energie electric.
Energia electric vehiculat pe distane mari (de 1500 - 2000 km) atinge
costuri care o fac necompetitiv cu cea produs la faa locului, chiar cu
randamente incomparabil mai slabe [19].
n Romnia, reelele de transport exploatate de Compania Naional
TRANSELECTRICA sunt de (750) - 400 - 220 kV i totalizeaz o lungime de
8794 km. Prin dezvoltarea reelelor de transport de 220 - 400 kV, reelele de 110
kV i-au schimbat rolul iniial, ndeplinind n prezent funcii de distribuie zonal a
energiei electrice.
1.2.2.2. Reelele electrice de distribuie

Reelele electrice de distribuie (RED) sunt reele prin care se transmite
energia electric n zonele de consum i se distribuie la consumatori. Ele servesc,
n principal, la alimentarea consumatorilor i la evacuarea puterii din centrale
mici. O reea electric este constituit din noduri (staii electrice) i laturi (linii
electrice).
Reelele de distribuie pe care se bazeaz funcionarea Societii
Comerciale ELECTRICA, funcionnd la tensiuni sub 110 kV inclusiv, au o
lungime total de peste 18500 km.
1.2.2.3. Staii electrice

Staiile electrice sunt noduri n SEN care cuprind mai ales extremitile
liniilor electrice, legturi conductoare, aparataj electric, cldiri i eventual,
(auto)transformatoare de for. n principal, staiile electrice pot realiza funcii de:
transformare: prin intermediul transformatoarelor este modificat
tensiunea (staii ridictoare sau cobortoare), fiind deci posibil
interconectarea mai multor reele de diferite tensiuni; staiile de
transformare care realizeaz transformarea energiei la o treapt de joas
tensiune ( 1 kV) constituie categoria posturilor de transformare;
conexiune: conin legturi conductoare i aparataj electric cu tensiunea
nominal mai mare de 1 kV i sunt destinate primirii i distribuirii energii
electrice, la aceeai tensiune i frecven; staiile de conexiuni de medie
tensiune, destinate alimentrii unor posturi de transformare constituie
puncte de alimentare;
conversie: prin intermediul convertizoarelor, curentul alternativ este
convertit n curent continuu sau invers.
Din totalul de peste 950 staii de tensiune nominal 35 ... 750 kV existente
n SEN, una este de 750 kV, 26 sunt de 400 kV, 49 sunt de 220 kV, iar
aproximativ 90% staii sunt de 110 kV.
O categorie foarte important a staiilor de transformare o reprezint
posturile de transformare, n SEN fiind n funciune peste 65000 posturi de
transformare, totaliznd o putere instalat de peste 23000 MVA.
1.2.3. CONSUMATORI DE ENERGIE ELECTRIC

Consumatorul este o persoan fizic sau juridic ce cumpr energie
electric pentru uzul propriu sau pentru un subconsumator racordat la instalaiile
sale.
Persoana fizic sau juridic ce consum energie electric pe baz de
contract i ale crui instalaii electrice de utilizare sunt conectate la instalaia de
alimentare a furnizorului, prin unul sau mai multe puncte de delimitare1, constituie
un consumator final [10, 11, 17].
Consumatorii de energie electric pot fi clasificai dup mai multe criterii.
n funcie de posibilitatea de a-i alege furnizorul, consumatorii de energie
electric pot fi:
eligibili: cei acreditai de Autoritatea competent, care i pot alege
furnizorul2 i pot contracta direct cu acesta energia consumat, avnd
acces la reelele de transport i/sau de distribuie;
1
locul n care instalaiile consumatorului se racordeaz la instalaiile furnizorului i n care acestea se
delimiteaz ca proprietate.
2
persoan juridic, titular a unei licene de furnizare, care asigur alimentarea cu energie
electric a consumatorilor pe baz de contract
captivi: cei care din motive de configurare a reelei sunt obligai s

contracteze furnizarea energiei cu un anumit distribuitor3.
Dup natura consumului, consumatorii se mpart n urmtoarele categorii:

casnici: cei care folosesc energie electric pentru iluminat i receptoare
din propria gospodrie; n 2003 erau 7989395 consumatori casnici
(repartizai 55% n mediul urban i 45% n mediul rural);
industriali i similari (construcii, staii de pompare, transporturi etc.): cei
care folosesc energia electric, n principal n domeniul extragerii de
materii prime, al fabricrii unor materiale ori al prelucrrii materiilor
prime, a materialelor sau a produselor agricole, n scopul obinerii de
mijloace de producie sau bunuri de consum; aceast categorie reprezint
circa 1,5% din totalul consumatorilor;
teriari (restul ): circa 4,5% din total.
Din totalul consumatorilor captivi, consumatorii casnici reprezint 93,6%,

n timp ce 6,4% reprezint consumatorii industriali. In 2003, ponderea energiei
electrice furnizat consumatorilor casnici4 a fost de 22,7% fa de ponderea de
77,3% furnizat consumatorilor industriali.
Dup sarcina maxim de durat (cea mai mare dintre sarcinile medii pe
15... 20 minute) absorbit n punctele de primire a energiei electrice, consumatorii
se pot grupa n 4 clase, prezentate n tabelul 1.3. [56].
Tabelul 1.2
Clasificarea consumatorilor n funcie de sarcina maxim absorbit
clasa A clasa B clasa C clasa D
> 50 MVA 7,5... 50 MVA 2,5... 7,5 MVA < 2,5 MVA
Dup puterea contractat (cea mai mare putere medie cu nregistrare orar
sau 15 minute consecutiv), consumatorii de energie electric se mpart n
urmtoarele categorii:
mici consumatori (P < 100 kW, cu excepia celor casnici): circa 6,4% din
numrul total al consumatorilor;
mari consumatori (P 100 kW): circa 0,1% din numrul total al
consumatorilor.
3
persoan juridic, titular a unei licene de distribuie i deintoare a unei reele electrice
situat ntr-un anumit perimetru, cu niveluri de tensiune 110 kV, care asigur alimentarea
cu energie electric a consumatorilor situai n acest perimetru
4
Pentru anul 2003 consumul mediu anual al unui consumator casnic a fost de 999 kWh, cu
5% mai mare dect cel realizat n 2002. Acest consum a variat ntre 803 kWh la filiala
Oltenia i 1425 kWh la filiala Muntenia Sud .
Consumatorii de energie electric pot avea receptoare electrice sensibile

la ntreruperi n alimentare, sub acest aspect fiind definite urmtoarele categorii:
categoria zero: ntreruperea n alimentare poate provoca explozii,
incendii, pierderi de viei omeneti sau distrugeri grave de utilaje;
categoria I: ntreruperea n alimentare poate provoca dereglarea unui
proces tehnologic n flux continuu, rebuturi i pierderi materiale
importante prin nerealizarea produciei i imposibilitatea recuperrii
acesteia;
categoria a II-a: ntreruperea n alimentare presupune nerealizri ale
produciei pe perioada ntreruperii, dar acestea pot fi recuperate;
categoria a III-a: restul.
n funcie de tipul consumatorului i de puterea solicitat, alimentarea cu

energie electric se poate face direct la 110 kV (mari consumatori) sau la tensiuni
inferioare, prin staii i posturi de transformare. Consumatorii casnici i cei care
solicit puteri mici se alimenteaz direct la joas tensiune.
n cursul anului 2003, cele opt filiale de distribuie i furnizare ale
S.C. Electrica S.A. (Banat, Dobrogea, Moldova, Muntenia Nord, Muntenia Sud,
Oltenia, Transilvania Nord, Transilvania Sud) au alimentat cu energie electric un
numr de 8 491 388 consumatori racordai, pe niveluri de tensiune, astfel:
- 99,70% pe joas tensiune;
- 0,30% pe medie tensiune;
- 0.003% pe nalt tensiune.
Cantitatea de energie electric furnizat n anul 2003 a fost de

35 205,8 GWh repartizat pe cele trei niveluri de tensiune astfel:
- 42.0% pe joas tensiune;
- 33,2% pe medie tensiune;
- 24,8% pe nalt tensiune.
Sub aspectul compatibilitii electromagnetice n punctul comun de racord

cu sistemul de alimentare cu energie electric, consumatorii pot avea receptoare
electrice:
perturbatoare: provoac perturbaii electromagnetice conduse prin
conductoarele reelelor electrice (regim deformant, nesimetrii, flicker
etc.);
sensibile la perturbaii: la regim nesimetric i/sau nesinusoidal, la variaii
lente sau rapide ale frecvenei sau tensiunii de alimentare etc.;
n acelai timp, perturbatoare i sensibile la perturbaii electromagnetice.
Legea energiei electrice nr. 318/2003 este un act normativ care, la opt
decenii dup apariia primei legi a energiei n Romnia, redefinete principiile i
coordonatele dezvoltrii sectorului energetic.
n anul 2004, Romnia a fost acceptat cu drepturi depline n UCTE i s-a
nceput privatizarea n distribuie, fcndu-se astfel pai decisivi ctre integrarea n
piaa regional de energie electric.
1.3. ELEMENTE CARACTERISTICE

1.3.1. FELUL CURENTULUI I FRECVENA NOMINAL
n general, sistemele electroenergetice funcioneaz n curent alternativ
trifazat, la frecvena nominal de 50 Hz sau 60 Hz. Cu cteva excepii mai
apropiate (Arabia Saudit) i a continentului nord-american, unde este generalizat
utilizarea frecvenei de 60 Hz, frecvena curentului este de 50 Hz. Trebuie
menionat cazul Japoniei, unde o jumtate din ar funcioneaz la 50 Hz, iar restul
la 60 Hz.
Prima producie de energie electric trifazat din Romnia i pentru prima

dat la frecvena de 50 Hz a avut loc spre sfritul anului 1898, cu ocazia punerii
n funciune a CHE Sinaia, 4x250 kW, 3 kV, proiectat de inginerul romn Elie
Radu.
Alegerea frecvenei de funcionare ntr-un sistem energetic este bazat pe

un compromis ntre cerinele diferite ale celor trei sectoare de baz dintr-un sistem
electroenergetic: producere, transport i utilizare a energiei electrice.
Cele trei funcii principale ale sistemelor electroenergetice ridic probleme
contradictorii n ceea ce privete alegerea frecvenei optime de funcionare a
sistemului, a cror exemplificare este prezentat succint n cele ce urmeaz [56]:
a) n sectorul utilizrii energiei electrice:
fluctuaiile fluxului luminos au devenit foarte suprtoare n reelele de
25 Hz, atunci cnd lmpile cu filament de carbon au fost nlocuite prin
lmpi incandescente cu filament metalic de nalt temperatur i apoi, prin
lmpi fluorescente;
unele maini unelete sunt mai bine realizate la frecvene mai mari dect
50 Hz, iar altele la frecvene sub 50 Hz; uneori se justific pentru
alimentarea lor utilizarea unor convertizoare de frecven;
comutaia motoarelor cu colector ridic probleme mai greu de rezolvat la
frecvene mai ridicate; de aceea, folosirea n traciuni electrice a
motoarelor monofazate cu colector a condus la alegerea i meninerea n
acest domeniu, pentru o lung perioad de timp, a frecvenei de 16,66 Hz;
de abia dup 1950 s-au pus la punct motoare monofazate cu colector de 50
Hz;
b) n sectorul transportului i distribuiei energiei electrice:

circuitele magnetice (transformatoarele) au dimensiuni, mas i deci, pre
de cost cu att mai mic cu ct frecvena este mai mare;
impedanele, dimpotriv, cresc liniar cu frecvena pn la 50 Hz i, apoi,
mai rapid, deci este mai avantajoas funcionarea conductoarelor electrice
la frecvene mai mici;
inducia n circuitele telefonice nvecinate liniilor electrice de transport i
distribuie a energiei electrice crete odat cu mrirea frecvenei, ceea ce
conduce la necesitatea limitrii acesteia.
c) n sectorul producerii energiei electrice
ntre puterea produs de generatoare i frecvena lor de funcionare exist
o corelaie, care influeneaz preul de cost i randamentul acestora; astfel,
calculele arat c pentru puteri mici (de ordinul 10-20 MW), frecvena
optim este de aproximativ 100 Hz, iar pentru puteri de ordinul 125 MW,
ea se apropie de 50 Hz; corelaia este ns destul de slab din punct de
vedere economic, deoarece costul total al unui generator de 125 MW
(inclusiv costul pierderilor) este doar cu circa 10% mai mare, dac
frecvena crete de la 50 Hz la 100 Hz.
Prin urmare, alegerea unei frecvene optime de funcionare, unic pentru

ntreg sistemul energetic, trebuia efectuat pe baza unui compromis. n majoritatea
trilor, acesta s-a realizat ntre anii 1920-1930 (perioad n care a avut loc o
expansiune rapid a electrificrii) i n majoritatea trilor s-a ales valoarea de
50 Hz. Astzi, innd cont de progresele tehnologice, se apreciaz c valoarea
optim a frecvenei ar fi deja peste 50 Hz. Ca urmare, n cazul anumitor procese
tehnologice, optimizarea procesului de producie presupune utilizarea unor
convertizoare de frecven, care s permit reglajul acesteia pe domeniul de
variaie necesar.
1.3.2. TENSIUNI NORMATE

Conform reglementrilor n vigoare se utilizeaz noiuni, precum cele
definite n continuare:
tensiunea nominal (Un) o mrime cu caracter reprezentativ, folosit
pentru denumirea instalaiilor i ca mrime de referin, la care se
raporteaz anumite caracteristici de funcionare;
tensiunea de serviciu (Us) valoarea efectiv a tensiunii ntre dou faze
definit ntr-un punct ( de exemplu, de livrare a energiei) i la un moment
dat;
tensiunea cea mai ridicat pentru reea (UMR): cea mai mare valoare a
tensiunii de serviciu, n condiii normale de exploatare;
tensiunea de utilizare: tensiunea ntre faze sau ntre faze i neutru la priza
de alimentare sau la bornele unui echipament;
tensiunea cea mai ridicat pentru echipament (UME): cea mai ridicat
valoare a tensiunii maxime de serviciu pentru care poate fi utilizat
echipamentul.
Valorile normate pentru reele cu trei conductoare sunt, de obicei,

mrimile efective ntre faze i sunt indicate pentru punctul de livrare5.
Respectndu-se recomandarea general a Comisiei Electrotehnice Internaionale
(CEI) ca, n aceeai ar, raportul ntre dou tensiuni nominale succesive s nu fie
mai mic de cifra doi, n Romnia sunt standardizate urmtoarele tensiuni [59]:
pentru reelele de curent alternativ (cu trei sau patru conductoare), a cror
tensiune nominal este cuprins ntre 100 V i 1000 V (inclusiv) i
echipamentul aferent au fost adoptate urmtoarele trepte, denumite de
joas tensiune:
230/400 V, 400/690 V, 1000 V ;
pentru reele trifazate de curent alternativ i echipamentul aferent (de
nalt tensiune) au fost adoptate treptele prezentate n tabelul 1.2.
Tabelul 1.2
Trepte de nalt tensiune standardizate n Romnia
Un [kV] 6(*) 10 20 110 220 400 750

UME [kV] 7,2(*) 12 24 123 245 420 765
(*)
aceste valori nu trebuie utilizate pentru reele de distribuie public
n condiii normale de utilizare este recomandat ca variaiile de tensiune n
punctul de livrare la joas i medie tensiune s nu difere fa de tensiunea
nominal a reelei cu mai mult de 10% [65].
Pentru reelele de tensiuni nominale peste 35 kV, domeniul admisibil de
variaie a tensiunii este precizat n Codul tehnic al Reelei Electrice de Transport
[10], dup cum urmeaz:
n orice punct al reelei electrice de 750 kV, marja de variaie a tensiunii
este cuprins ntre 735 kV i 765 kV;
5
nivelul de reea n care sunt conectate reeaua distribuitorului de energie electric i
reeaua clientului

este cuprins ntre 99 kV i 123 kV.
1.3.3. IRURI DE NUMERE NORMALIZATE

n scopul facilitrii schimburilor comerciale ntre diveri parteneri,
fabricanii utilizeaz iruri de numere normalizate, pentru stabilirea seriilor de
cureni i puteri nominale (de catalog) ale echipamentelor electrice.
Organizaia internaional de standardizare (ISO) recomand ca mod de
realizare a iruirlor normale de numere utilizarea unor multiplicatori, ca de
exemplu:
multiplicatorul m10 = 10 10 = 1,25 (formeaz irul de numere R10);
multiplicatorul m5 = 5 10 = 1,6 (formeaz irul de numere R5);

Tabelul 1.3
iruri de numere normalizate utilizate pentru cureni i puteri nominale
R10 1 1,25 1,6 2 2,5 3,15 4 5 6,3 8
R10 1 - 1,6 - 2 - 4 - 6,3 -
Observaei: valorile din tabelul 1.3 pot fi rotunjite; se admite multiplicarea valorilor cu 10n,
n care n este un numr ntreg, pozitiv sau negativ.
Prin urmare, valorile curenilor i puterilor aparente nominale se obin prin
nmulirea multiplicatorilor din tabelul 1.3 cu puteri ale lui 10, de exemplu:
1600 kVA, 2500 A, 63 MVA etc.
1.4. CARACTERIZAREA TRANZITULUI DE SARCIN PRIN

INSTALAIILE ELECTRICE
1.4.1. NOIUNEA DE SARCIN
Prin sarcin nelegem curentul sau puterile aparent, activ, reactiv care
tranziteaz o instalaie electric. De remarcat, c spre deosebire de curent sau
putere aparent, puterea activ sau reactiv reprezint numai o parte a sarcinii,
respectiv sarcina activ sau reactiv
1.4. 2. CARACTERIZAREA TRANZITULUI PRIN CURBE DE SARCIN
Reprezentarea analitic, grafic sau tabelar a variatiei n timp a sarcinii
constituie curba de sarcin. In figura 1.4 este reprezentat o curb de sarcin
activ corespunztoare unei durate T .
t t
Fig. 1.4. Curb de sarcin pe o perioad de timp T
Curbele de sarcin I(t) sau S(t) caracterizeaz complet tranzitul de sarcin

printr-o instalaie electric. Cu ajutorul lor instalaia poate fi dimensionat din
punct de vedere tehnic sau pot fi calculate pierderile de putere i mai ales de
energie electric n instalaia respectiv.
1.4.3. CARACTERIZAREA TRANZITULUI PRIN INDICATORI
In cazurile n care, fie nu se dispune de curba de sarcin, fie nu se dorete
folosirea ei, tranzitul poate fi caracterizat printr-o serie de indicatori.
1.4.3.1. Energia tranzitat
Aria de sub curba de sarcin activ reprezint energia activ tranzitat n
perioada T:
T
WP = P(t )dt (1.1)
0
Analog, pentru toate celelalte tipuri de sarcin se pot defini:

T
WQ = Q( t )dt (1.2)
0
T
WS = S ( t )dt (1.3)
0
T
WI = I ( t )dt (1.4)
0
De regul, n instalaiile electrice se msoar (cu ajutorul contoarelor)

energiile activ i reactiv.
Doar n ultimul timp, datorit contoarelor electronice a aprut posibilitatea

msurrii i a celorlalte dou mrimi (WS si WI). In lipsa acestor determinri, se
poate folosi urmtoarea relaie6 :
WS 3UWI 1,03 WP2 + WQ2 (1.5)
Semnul aproximativ dintre WS si WI este rezultatul considerrii tensiunii

ca fiind constant.
1.4.3.2. Sarcina medie
Sarcina medie se determin cu urmtoarele relaii:
WI
I med = (1.6)
T
WS
S med = (1.7)
T
WP
Pmed = (1.8)
T
WQ
Qmed = (1.9)
T
1.4.3.3. Sarcina maxim

Sarcina maxim se definete ca fiind cea mai mare dintre sarcinile medii
dintr-o perioad de timp T, sarcini medii calculate fiecare pe perioade de timp t.
n practic se utilizeaz dou tipuri de sarcini maxime :
- Sarcina maxim de vrf se determin cu ajutorul sarcinilor medii
determinate pe perioade de timp t de ordinul a cteva secunde. Aceast sarcin
medie se folosete pentru alegerea siguranelor fuzibile, pentru reglarea
proteciilor etc.
- Sarcina maxim de durat IM, SM, PM sau QM reprezint cea mai mare
dintre sarcinile medii calculate pe intervale de timp t de 1560 minute din
perioada de analiz T. De regul, pentru instalaiile n funciune, sarcina maxim
de durat se determin cu ajutorul contoarelor. Aceast sarcin va fi folosit la
dimensionarea cilor de tranzit a energiei electrice (linii, transformatoare) precum
i la calculul pierderilor de putere i energie.
Observaie: nu putem spune ntotdeauna c: S M2 = PM2 + Q M2 deoarece PM si QM
pot s nu fie simultane.
6
Aceast relaie a fost propus de profesorii Pavel Buhu i Gheorghe Comnescu.
1.4.3.4. Durata de utilizare a sarcinii maxime

Prin definiie, durata de utilizare a sarcinii maxime TIM, TSM, TPM, T es:
WI
TIM = (1.10)
IM
WS
TSM = (1.11)
SM
WP
TPM = (1.12)
PM
WQ
TQM = (1.13)
QM
Cu aproximaia dat de considerarea tensiunii ca fiind constant pe
perioada T putem scrie:
TIM TSM (1.14)
Este evident c, n practic, se estimeaz cu mai mult usurint TPM si TQM .

Totui, pentru calculul pierderilor de energie sunt necesare duratele de utilizare a
sarcinii maxime TIM sau TSM. Exist posibilitatea de a stabili relaii de calcul ntre
aceste durate:
1,03 WP2 + WQ2 1,03 PM2 TM2 + QM2 TQM

2
TIM TSM = = (1.14a)

SM SM
PM2 2 QM
2
= 1,03 TPM
2
+ TQM
S M2 S M2
Observaie. Unii autori consider
PM Q
= cos M i M = sin M ,
SM SM
ceea ce poate s nu fie corect deoarece PM , QM si SM pot s nu fie simultane.
Dac TPM=TQM atunci, cu unele aproximaii, putem scrie c:
TPM=TQM TSM TIM

1.4.3.5. Coeficientul de umplere al curbei de sarcin

Prin definitie, coeficientul de umplere al curbei de sarcin kuI, kuS,, kuP,, kuQ
este :
WI T I
k uI = = IM = med (1.15)
IMT T IM
WS T S
k uS = = SM = med (1.16)
SMT T SM
WP T P
k uP = = PM = med (1.17)
PM T T PM
WQ TQM Qmed
k uQ = = = (1.18)
QM T T QM
Unii autori mai numesc acest coeficient i coeficientul de aplatizare a

curbei de sarcin. Se observ c acest coeficient este de fapt valoarea relativ a
duratei de utilizare a sarcinii maxime n raport cu durata T de analiz.
n literatura de specialitate folosirea coeficientului de umplere sau a
duratei de utilizare a sarcinii maxime ine de obinuina autorilor.
Pentru instalaiile electrice aflate n faza de proiectare se impune
caracterizarea tranzitului prin indicatori. Sarcina proiectantului este n acest caz s
estimeze indicatorii.
Pentru instalaiile electrice existente n exploatare este posibil obinerea
prin msurtori a curbei de sarcin. Din cauza volumului mare de instalaii acest
lucru nu este fezabil nc dect n destul de puine cazuri. Ca urmare, se impune i
n aceste cazuri utilizarea indicatorilor pentru caracterizarea tranzitului. Spre
deosebire de proiectare, o parte din indicatori pot fi determinati prin msurtori n
instalatiile existente folosind mai ales contoarele.
2 CONSIDERAII PRIVIND
GENERATOARELE SINCRONE
2.1. ASPECTE GENERALE

Pentru producerea energiei electrice n curent alternativ trifazat, n
centralele electrice se folosesc n majoritatea cazurilor generatoarele sincrone
(GS). Cele care debiteaz pe o reea proprie sunt ntlnite destul de des n
instalaiile mobile sau n reelele izolate, adesea fiind utilizate ca surse de rezerv
pentru alimentarea cu energie electric a unor obiective mai importante n caz de
avarii ale sistemului energetic.
GS este o main electric rotativ cu nfurarea statoric conectat la o
reea de curent alternativ, iar cea rotoric (care face parte din inductor) este
alimentat n curent continuu.
Turbogeneratoarele sunt antrenate de turbine cu abur, gaze sau motoare
Diesel i funcioneaz la viteze mari, n0=(1500-3000) rot/min. Au numr mic de
poli, cei rotorici fiind poli necai (rotorul este monobloc cilindric, prevzut cu
crestturi rotorice), adic se asigur un ntrefier constant, iar arborele este
orizontal.
Hidrogeneratoarele au ca main primar o turbin hidraulic; turaia n
acest caz este de ordinul sutelor de rotaii pe minut, iar numrul polilor este mai
mare. Au polii rotorici proemineni, iar ntrefierul nu mai este constant de-a lungul
circumferinei interioare a statorului. Arborele este de obicei vertical.
Puterea debitat de un generator sincron poate fi scris ca fiind:
P = k D 2 L n0 A B ,
n care k reprezint un coeficient de proporionalitate; D diametrul rotorului, n
m; L- lungimea, n m; n0 - turaia de sincronism, n rot/ min; A densitatea de
curent din nfurare, n A/mm2; B - inducia cmpului magnetic, n Wb /m2.
Creterea puterii unitare presupune mrirea fie a dimensiunilor mainilor,

fie a solicitrilor electrice i magnetice din main.
Din analiza funcionrii mainii sincrone rezult c prin mrirea tuturor
dimensiunilor mainii de un numr de p ori, la aceleai solicitri electrice i
magnetice, puterea mainii crete de p4 ori, pierderile n fier i nfurri cresc de
p3 ori, iar suprafeele de rcire cresc de p2 ori [5].
Ca urmare a aciunii forelor centrifuge, care tind s smulg nfurrile,
diametrul rotorului D este limitat la aproximativ un metru. De asemenea, mrirea
lungimii L peste 10-15 m este limitat din cauza masei mari, care ar solicita
lagrele, ar scdea frecvena proprie de oscilaie i ar conduce la pericolul de
rezonan i de distrugere a rotorului. Creterea induciei magnetice B este limitat
de saturaia miezului magnetic.
Singura posibilitate real de mrire a puterii GS este mrirea densitii de
curent A i rezolvarea problemelor legate de evacuarea cantitii de cldur
corespunztoare tuturor pierderilor dependente de curent.
2.2. AGENI I SISTEME DE RCIRE

n principal, nclzirea trebuie limitat i controlat deoarece:
limita pn la care se poate ajunge cu temperatura nfurrii este dictat
de clasa de izolaie din care face parte materialul izolant;
exist pericolul apariiei unor solicitri mecanice periculoase din cauza
dilatrilor diferite ntre materialele folosite n main (fier, cupru etc.).
Cldura transmis de o parte a generatorului agentului de rcire depinde
de mrimea suprafeei prii respective, de coeficientul de transfer de cldur i de
diferena de temperatur ntre partea respectiv a GS i agentul de rcire.
Dup modul de cedare a cldurii de la prile active ale mainii spre
mediul de rcire se deosebesc:
rcirea indirect cldura se dezvolt n nfurri, ajunge la mediul de
rcire trecnd prin izolaia conductoarelor i crestturilor i prin fierul
miezului magnetic;
rcirea direct canalele de rcire parcurse de mediul de rcire sunt
amplasate n crestturi sau chiar n interiorul barelor elementare ale
nfurrilor i astfel cldura dezvoltat n conductoarele nfurrilor
trece direct la mediul de rcire.
2.2.1. RCIREA GENERATOARELOR CU AER

Utilizarea aerului ca mediu de rcire la puteri ale GS din ce n ce mai mari
impune mrirea suprafeelor de rcire (se prevd canale longitudinale i
transversale) i a debitului de aer (deci i a gabaritului instalaiei). Rcirea cu aer
(forat cu ventilatoare cu aer) se poate face n circuit deschis sau n circuit nchis.
CONSIDERAII PRIVIND GENERATOARELE SINCRONE 31
n cazul rcirii cu aer n circuit deschis, aerul se absoarbe din exterior, se

trece printr-un filtru, se introduce n GS i se evacueaz dup ce a preluat cldura.
Dintre dezavantajele rcirii cu aer n circuit deschis se pot meniona:
orict s-ar filtra aerul, acesta rmne impur i devine o surs important
de defecte;
la apariia unui defect de natur electric, oxigenul din aer alimenteaz
incendiul i l amplific;
conductele de aer (rece i cald) ocup mult spaiu i mresc considerabil
zgomotul din sala mainilor.
n cazul rcirii cu aer n circuit nchis este necesar un schimbtor de
cldur. Aerul cald se trece prin schimbtorul de cldur, se rcete i se
rentoarce n main. Turbogeneratoarele rcite cu aer se caracterizeaz prin
robustee, spatiu redus, fundaii simple, interfee puine cu alte sisteme, nu necesit
butelii de hidrogen i/sau CO2, au puine piese complexe, mentenana i
supravegherea se efectueaz uor, au o bun fiabilitate, sunt sigure i simple.
Puterea nominal a generatoarelor rcite cu aer a fost ntotdeauna adaptat
evoluiei turbinelor. Seria generatoarelor de 300 MVA rcite cu aer a fost
introdus n anul 1995 i sunt n funciune 30 de astfel de grupuri la 50 Hz i 60
Hz, n centrale cu turbine pe gaze. Statorul este cu bobinajul din cupru, iar rcirea
acestuia se face indirect. Eforturile intensive pentru dezvoltarea acestei tehnologii
au fcut posibil creterea progresiv a puterii grupurilor, ajungndu-se n anul
1998 la testarea grupurilor de 480 MVA, iar n anul 2000 - a celor de 500 MVA
(fig.a 2.1).
Principalele contribuii la creterea puterii nominale constau n:
mrirea dimensiunilor active ale generatorului prin:
creterea diametrului rotorului D cu 9%;
creterea lungimii active L cu 17%;
mrirea densitii de curent A cu 20% prin:
curarea sistemului de rcire, utilizarea unui curent invers (rcirea
axial a rotorului i segmentarea axial a statorului rcit radial, ca n
figura 2.2 );
schimbarea clasei de izolaie F (utilizate pn acum), cu clasa de
izolaie H (izolaia barelor statorului se realizeaz din Micadur,
izolaia crestturilor pentru bobinajul rotorului este fcut din Nomex,
etc.).
Rcirea cu aer conduce la micorarea randamentului ca urmare a
pierderilor prin ventilaie (care n cazul puterilor de peste 50 MW sunt
aproximativ 50% din pierderile totale din generator).
Puteri nominale ale

600
grupurilor [MVA]
500
400
300
200
100
0
65
75
85
95
00
19
19
19
19
20
Anul
Fig. 2.1. Evoluia puterilor unitare ale grupurilor rcite cu aer
Fig.2.2. Circuitul de rcire cu aer al turbogeneratorului de 480 MVA

Tabel 2.1.
Date tehnice comparative a unor generatoare rcite cu aer din noua generaie [29]
Puterea nominal debitat (la MVA 300 480 500

40C, conform recomandrilor
CEI 34)
Rcire - aer aer hidrogen
Tensiune la borne kV 19 23 21
Frecven Hz 50
Factor de putere - 0,8 0,85 0,8
Comportare termic clasa B F B
Materiale izolante clasa F H F
Excitaie - static
Eficien (valori msurate)
- ncrcare 100% % 98,75 98,72 98,90
- ncrcare 75% % 98,57 98,54 98,92
Comportare la scurtcircuit - 0,51 0,45 0,50
Reactan tranzitorie - 0,21 0,30 0,34
(valori msurate, nesaturate)
Reactan subtranzitorie - 0,17 0,24 0,27
(valori msurate, nesaturate)
Mas total tone 334 429 425
Lungime ansamblu m 11,9 14,1 14,6
100%
Pierderi prin
90% ventilatie, frictiune
80%
70%
Pierderi in miezul
60%
magnetic
50%
40%
30% Pierderi dependente
20% de curentul prin
10%
stator [%]
0% Pierderi dependente
210 300 480 500 de curentul prin rotor
Putere nominala [M VA]
Fig.2.3. Defalcarea pierderilor la tipurile de generatoare menionate n tabelul 2.1

2.2.2. RCIREA GENERATOARELOR CU HIDROGEN

n cazul utilizrii hidrogenului ca mediu de rcire, gradul de puritate are
efect considerabil asupra densitii, cldurii specifice i a conductivitii termice.
n tabelul 2.2 se prezint caracteristicile fizice ale hidrogenului, aerului uscat i
apei.
n continuare se menioneaz cteva dintre avantajele utilizrii
hidrogenului ca agent de rcire.
- Hidrogenul pur, n aceleai condiii de temperatur i presiune, are
greutatea specific de 14,3 ori mai mic dect aerul, ceea ce nseamn
pierderi de ventilaie de 14,3 ori mai mici i un gabarit mai redus al
mainii. n condiii reale de exploatare, n generator se gsete un amestec
gazos cu 97-98% hidrogen i n rest aer, vapori de ap i alte gaze. Acest
amestec este de 9-10 ori mai uor dect aerul i n aceleai condiii de
presiune i temperatur duce la pierderi prin ventilaie de 9-10 ori mai
mici. Rcirea se poate intensifica prin mrirea presiunii hidrogenului.
- Hidrogenul pur are cldura specific de 14,3 ori mai mare dect aerul.
Astfel n aceleai condiii de presiune, la aceleai debite volumetrice i la
temperaturi identice pentru cele dou medii de rcire, att la intrarea lor n
main, ct i la ieire, cantitile de cldur evacuate de aer i hidrogen
sunt aceleai. n condiiile n care pierderile prin ventilaie la rcirea cu
hidrogen sunt de 14,3 ori mai mici, capacitatea de evacuare a cldurii
hidrogenului este egal cu cea a aerului.
- Coeficientul de transmitere a cldurii de la suprafeele materialelor active
din main la hidrogenul n micare este de aproximativ 1,5 ori mai mare
dect n mediul de rcire aer, n aceleai condiii de presiune.
- Rcirea cu hidrogen mrete securitatea n funcionare a materialelor
electroizolante din main i durata de via a acestora, deoarece elimin
aciunea distructiv a oxigenului i o diminueaz pe cea a umiditii.
- La rcirea direct cu hidrogen, nfurrile se gsesc la o temperatur
foarte apropiat de cea a mediului de rcire din canalele de rcire.
Cteva dintre dezavantajele utilizrii hidrogenului ca agent de rcire

sunt menionate n continuare.
- Hidrogenul este mai scump dect aerul.
- Deoarece hidrogenul nu ntreine arderea, n cazul rcirii cu hidrogen,
deteriorrile care apar n urma unui scurtcircuit interior sunt localizate n
jurul defectului. Amestecul dintre hidrogen i aer, dac hidrogenul este n
proporie de 3,3 - 74%, este exploziv. Amestecul cel mai periculos este
30% hidrogen, 70% aer. La acest tip de generatoare este important s se
evite formarea amestecului exploziv. Instalaia de rcire trebuie controlat
permanent.
- Statoarele generatoarelor rcite cu hidrogen se dimensioneaz astfel nct

s reziste la presiunea creat n cazul producerii unei explozii n interiorul
lor. Ca urmare, rezult carcase cu 50 80% mai grele dect la
generatoarele de aceeai putere rcite cu aer.
- Generatoarele rcite cu hidrogen trebuie etanate (cu garnituri de cauciuc
la mbinrile fixe i cu ulei sub presiune la arbore).
- La rcirea indirect, din cderea de temperatur dintre nfurri i mediul
de rcire, aproximativ 50-60% i revine izolaiei nfurrilor i a
crestturilor.
- Rcirea cu hidrogen a GS presupune existena unor instalaii auxiliare care
asigur alimentarea cu hidrogen a GS, respectiv cu un gaz inert (CO2 ),
necesar umplerii sau evacurii hidrogenului din GS; de asemenea prin alte
instalaii auxiliare se asigur circulaia uleiului de etanare i se menine
calitatea uleiului.
Tabelul 2.2
Caracteristicile fizice ale principalilor ageni de rcire [63]
Agentul Tempe- Densi- Cldura Capaci- Conductivi- Vscozitatea

de rcire ratura tatea specific tatea tatea termic cinematic
U.M. C kg /m3 kJ/kg K kJ/ m3K W/m K 10-6 x m 2/ s

20 0,085 1,22 0,186 105
Hidrogen 40 0,080 14,3 1,14 0,197 114
60 0,076 1,09 0,206 127
20 1,20 1,20 0,026 15,1
Aer uscat 40 1,13 1 1,13 0,027 17,0
60 1,06 1,06 0,0285 18,9
20 998 4190 0,598 1,00
Ap 40 992 4,2 4170 0,628 0,68
Hidrogenul, necesar umplerii GS i compensrii pierderilor prin

neeteneiti, poate fi adus n butelii de oel la presiune ridicat sau n autocisterne
sub presiune, dar poate fi produs i n cadrul centralei prin electroliza apei.
Buteliile de oel care conin hidrogen se amplaseaz n afara slii
mainilor, iar reducerea presiunii hidrogenului se realizeaz n dou trepte, mai
nti prin reductoare amplasate n imediata apropiere a buteliilor i apoi n sala
mainilor, prin ventile automate de reducere i reglare a presiunii.
Hidrogenul obinut n electrolizoarele din central se strnge n rezervoare
tampon, ntre acestea i GS existnd ventile automate de reducere i reglare a
presiunii.
Buteliile de CO2 sunt prevzute cu reductoare de presiune i se pstreaz

n sala mainilor. Instalaia de CO2 este echipat cu dispozitiv de decongelare a
CO2. CO2 se folosete n centralele electrice i pentru stingerea unor eventuale
incendii.
2.2.3. RCIREA DIRECT CU LICHIDE
Capacitatea de evacuare a cldurii este mult mai mare la lichide dect la
hidrogen i de aceea utilizarea rcirii directe a nfurrilor generatoarelor cu
lichide permite practic dublarea densitilor de curent n nfurri.
Drept mediu de rcire lichid se pot utiliza uleiul mineral i apa
demineralizat. Se prefer apa, deoarece aceasta prezint urmtoarele avantaje:
- are o capacitate de evacuare a cldurii de 3 ori mai mare dect a uleiului;
- prezint cost redus;
- se micoreaz seciunea canalelor de rcire n nfurri de 2 ori, ceea ce
are ca efect diminuarea gabaritului mainii i micorarea pierderilor
provocate de circulaia agentului de rcire;
- nu prezint pericol de incendiu;
- nu murdrete maina etc.
Circulaia apei este asigurat de pompe. Apa de rcire, cu conductibilitate
electric 5-20 s/cm, poate fi ap distilat de cazan.
Tabelul 2.3
Cele mai rspndite sisteme de rcire, n funcie de puterile GS
SISTEM DE RCIRE AGENT DE RCIRE PUTERE GS

Stator Rotor [MW]
Rcirea indirect aer aer < 25

Rcirea indirect hidrogen hidrogen 25 - 160
Rcirea indirect hidrogen hidrogen
combinat cu rcire direct
Rcirea direct hidrogen hidrogen < 200
Rcirea direct lichide 165 - 1000
combinat cu rcire direct hidrogen
La grupurile de mare i foarte mare putere, rcirea direct a nfurrilor

statorice i rotorice se asigur prin canale practicate n conductoarele (barele)
nfurrilor. Aducerea apei la nfurarea statoric se face cu ajutorul unui
colector inelar, care comunic cu capetele de bar prin conducte realizate din
teflon. Aducerea apei la rotor prezint dificulti mai mari. Se poate realiza printr-
un canal practicat n arborele mainii, de unde apa se aduce la bobinaj prin
conducte flexibile.
Rcirea cu ap se poate aplica i n raport cu miezul magnetic al statorului.

n acest scop ntre pachetele de tole statorice se amplaseaz serpentine de rcire.
Cel mai mare dezavantaj n cazul rcirii cu ap al GS este costul ridicat al
tuturor acestor acestor instalaii, comparativ cu rcirea cu hidrogen.
2.2.4. RCIREA PRIN EVAPORARE

Presiunile economice i reglementrile industriale, la scar global, din
ultima decad, au adus i n industria energetic multe transformri care au
influenat tiparele dezvoltrii. Factorul comun care conduce la aceste schimbri
este efortul depus pentru scderea continu a preului de producie a energiei
electrice, manifestat n principal prin:
reducerea costului iniial al echipamentului, utilizarea unor materiale mai
performante;
eficien ridicat i/sau costuri de mentenan sczute.
n decembrie 1999 a fost experimentat i acceptat de industria

energetic, o nou tehnologie de rcire - rcirea prin evaporare - pentru
nfurrile statorului unui hidrogenerator de 400 MW [21]. Tehnologia rcirii
prin evaporare este bazat pe fenomenul conform cruia, atunci cnd lichidul se
transform n gaz, este absorbit o mare cantitate de cldur. Volumul de agent de
rcire evaporat este recirculat ntr-o bucl nchis i preia cldura de la
componentele nclzite ca agent de rcire primar. Apoi se utilizeaz un
condensator, apa natural fiind folosit ca agent de rcire secundar la schimbul de
cldur de la agentul de rcire evaporat. Se obine o distribuie mai uniform a
temperaturii, ca i n cazul rcirii directe cu ap a nfurrilor. Tehnologia rcirii
prin evaporare poate fi clasificat n mai multe moduri, n funcie de:
temperatura de fierbere a agentului de rcire:
joas (temperatura de fierbere a agentului de rcire este mai mic
dect a apei din natur, care este utilizat ca agent de rcire secundar);
normal (temperatura de fierbere a agentului de rcire este mai mare
dect cea a apei din natur);
metoda de circulaie a agentului de rcire:
forat (necesit o pomp);
autocirculaie (nu necesit pompare);
structura sistemului de rcire:
rcire interioar (agentul de rcire intr n interiorul conductorului
care este gol pe interior) la GS mari;
rcire cu imersiune (componentele care trebuie rcite sunt cufundate
n agentul de rcire) la turbogeneratoare de 50 MW.
Temperatura de distribuie fiind uniform i rezonabil, sunt nlturate

toate problemele ntlnite la GS n cazul altor tehnologii de rcire, provocate de
neuniformitatea distribuiei de temperatur. Noua tehnologie de rcire, cu structur
simpl, fiabil i stabil, la care mentenana este redus, poate conduce la
creterea, n siguran, a puterii cerute i la dezvoltarea industriei energetice.
Tabelul 2.4
Caracteristici tehnice ale unui hidrogenerator de 400 MW rcit prin evaporare [21]
Putere nominal [MVA] 444 Factor de putere 0,9

Randament [%] 98,69 Turaie [rot/ min] 125
Frecven [Hz] 50 Numr de poli 48
Tensiune nominal [kV] 18 Curent nominal [A] 14,256
Tensiune de excitaie [V] 441 Curent de excitaie [A] 1699
Numr de crestturi 396 ntrefier [mm] 26
Xd 1 Xd 0,336
Xd 0,23 Comportare la scurtcircuit 1,1
Temperatur nominal limit 67 Temperatur nominal limit 60
n rotor [K] n stator [K]
2.2.5. GENERATOARE SUPERCONDUCTOARE

Generatoarele superconductoare prezint, fa de cele convenionale,
multiple avantaje, dintre care se pot meniona:
reducerea pierderilor de putere;
micorarea dimensiunilor i a masei;
mbuntirea stabilitii sistemului energetic;
creterea capacitii generatorului de a consuma/produce putere reactiv.
n Japonia au fost construite trei modele de generatoare superconductoare

(trei tipuri diferite de rotoare i un model de stator) pentru clasa 70 MW cu un
sistem de refrigerare de mare fiabilitate, cu heliu [1]. Durata de funcionare fr
defecte a sistemului de rcire a fost de 14637 ore, depind specificaia de
proiectare, conform creia erau garantate 10000 ore.
Rezultatele testrilor, care au verificat performanele de baz i de
exploatare ale generatoarelor superconductoare, arat c sistemul criogenic este
suficient de fiabil pentru a fi utilizat n practic la sistemele de rcire ale
generatoarelor superconductoare. n raportul prezentat de cercettorii japonezi la
CIGRE 2000 se arat c aceste rezultate au fost integrate n stabilirea tehnologiei
de baz pentru clasa pilot de 200 MW i c ele deschid calea ctre introducerea
generatoarelor superconductoare pentru producerea energiei electrice.
2.3. SCHEME PRINCIPIALE FOLOSITE PENTRU EXCITAIA GS

Un rol nsemnat n exploatarea n condiii de siguran maxim a
sistemelor energetice revine sistemului de excitaie al generatoarelor sincrone,
care, n afara rolului de baz n crearea cmpului inductor n main, prezint un
rol important n schemele de reglaj automat ale diferitelor mrimi.
Sistemul de excitaie al unui GS se adopt n funcie de mai muli factori
care pot fi rezumai prin: economicitate, stabilitate i fiabilitate.
Prin economicitate se urmrete un efort investiional ct mai redus,
costul sistemului de excitaie reprezentnd 5-12% din costul total al agregatului.
Condiia de stabilitate presupune ca generatorul s poat prelua creteri
importante ale cuplului i s tolereze cderi mari de tensiune pe reea, fr
pericolul de a iei din sincronism.
n proiectarea schemelor de excitaie se impune, ca una din condiiile
eseniale pentru buna funcionare a GS, realizarea unei viteze de rspuns ct mai
mare, adic asigurarea unei viteze de cretere a curentului n nfurarea de
excitaie a generatorului ct mai mare, pentru ca, n cazul unor avarii, tensiunea la
bornele GS s poat fi meninut constant. La o scdere a tensiunii de alimentare
pn la valoarea (0,7 0,8)Un, curentul de excitaie trebuie s creasc fa de
curentul nominal n limitele (1,4 2)Ien, iar schema de excitaie trebuie s suporte
n bune condiii aceast suprasarcin un timp determinat. Puterea sursei necesar
excitaiei reprezint n general 1 5% din puterea mainii sincrone, iar tensiunea
50 300V.
Prin fiabilitate se urmrete sigurana n funcionare un timp ndelungat, n
condiii de exploatare determinate.
Dup modul de antrenare, se disting dou scheme de excitaie: schema
direct i schema indirect. Fiecare schem poate fi realizat pe dou ci, adic cu
ajutorul mainilor electrice rotative sau cu ajutorul schemelor de redresare.
Dac pentru furnizarea energiei de excitaie se folosesc mainile electrice
rotative, maina de curent continuu care alimenteaz nfurarea de excitaie a GS
se numete excitatoare. n cazul schemei directe, excitatoarea se cupleaz direct cu
generatorul excitat (schema nu este influenat de variaiile de tensiune n timpul
proceselor tranzitorii n reeaua de alimentare). n cazul schemei indirecte,
excitatoarea este antrenat de un motor auxiliar.
2.3.1. SISTEME CU EXCITATOARE ROTATIV DE CURENT CONTINUU

Excitatoarea rotativ de curent continuu este soluia clasic, care se
menine i astzi la puteri mici i mijlocii, pn la 150 - 200 MW. n scopul
mbuntirii performanelor dinamice, drept excitatoare se poate utiliza n locul
generatorului obinuit de curent continuu, o amplidin.
Excitatoarea rotativ de curent continuu cuplat direct cu GS (figura 2.4)
este - la turbogeneratoare - de 3000 rot/min.
Construcia colectorului, problemele legate de comutaie, captarea

curentului cu perii pe colector etc., limiteaz puterea generatoarelor de curent
continuu cu turaie ridicat la cel mult 100 MW. Costul acestei excitatoare este
relativ redus, proprietile de funcionare sunt bune, dar din cauza necesitilor de
ngrijire a colectorului i periilor, sunt rspndite doar la grupurile puse n
funciune n trecut, iar utilizarea lor n instalaiile noi este limitat.
Pentru a menine excitatoarea rotativ de curent continuu i la puteri ale
generatoarelor de peste 100 MW, se renun la cuplarea direct a excitatoarei cu
GS i se utilizeaz excitatoarea (la turaie mai mic) antrenat prin motor Diesel,
turbin sau motor asincron, alimentat fie la reeaua ce se racordeaz la GS, fie de
la o reea independent.
Fig.2.4. Sistem de excitaie cu Fig.2.5. Sistem de excitaie cu grup de excitaie independent

excitatoarea rotativ de curent
M motor asincron; V volant care asigur meninerea
continuu cuplat direct cu GS
turaiei la scderea sau dispariia pe timp scurt a tensiunii la
barele de servicii proprii; TSP transformator de servicii
proprii; BSP bara de servicii proprii; AR alimentarea de
rezerv, utilizat la scderea tensiunii sub 0,7 Un .
Grupul de excitaie independent (figura 2.5) prezint fa de excitatoarea

rotativ de curent continuu cuplat direct cu GS, cteva avantaje, dintre care:
poate fi realizat la puteri mai mari;
permite amplasarea oriunde n sala mainilor, ceea ce contribuie la
reducerea cheltuielilor de investiii n central;
ngduie aplicarea tensiunii de excitaie la bornele nfurrii de excitaie
a GS nc nainte de pornirea agregatului generator i astfel permite
nclzirea barelor rotorice cnd rotorul nc st pe loc;
un grup de excitaie de rezerv poate nlocui oricare grup de excitaie de
serviciu.
2.3.2. SISTEME CU EXCITATOARE ROTATIV

DE CURENT ALTERNATIV
Excitatoarele rotative de curent alternativ reprezint n prezent principala
direcie de dezvoltare a sistemelor de excitaie care se aplic la GS cu puteri de
peste 100 150 MW, avnd n vedere c nu apar limitri n mrirea puterii lor.
n scopul de a reduce gabaritul excitatoarei, de a-i mbunti

performanele n regim tranzitoriu i de a reduce armonicele n tensiunea de
excitaie a GS, excitatoarea de curent alternativ se execut la frecven mai mare,
(100 500 Hz).
Principial, excitatoarele rotative de curent alternativ se realizeaz n
urmtoarele dou variante.
- Excitatoarea are nfurarea de excitaie n rotor, iar nfurrile de
curent alternativ n stator (figura 2.6); puntea redresoare este fix n
spaiu.
- Excitatoarea are nfurarea de excitaie n stator, iar nfurrile de
curent alternativ n rotor (figura 2.7); puntea redresoare se fixeaz de
partea rotitoare a agregatului, iar alimentarea nfurrii de excitaie a GS
se realizeaz fr inele i perii. Aceast soluie prezint avantaje eseniale,
mai ales pentru mainile de mare putere, cci inelele de contact i periile
sunt costisitoare i prezint n exploatare inconvenientul c sunt o surs
permanent de murdrire a mainii, necesitnd o ntreinere
corespunztoare.
Sistemele de excitaie cu excitatoare rotativ de curent alternativ se
asociaz cu elemente semiconductoare comandate (tiristoare) i necomandate
(diode). Reglajul excitaiei generatorului principal se poate realiza:
prin reglarea excitaiei excitatoarei de c.a., dac puntea de redresare se
realizeaz cu diode (excitatoarea se execut la 200 400 Hz);
prin modificarea deschiderii tiristoarelor, dac puntea de redresare se
realizeaz cu tiristoare (excitatoarea se realizeaz la 150 - 200 Hz). n
acest caz exist i un regulator automat de excitaie (RAE) care acioneaz
n circuitul de excitaie al excitatoarei de curent alternativ. Excitatatoarea
este ntotdeauna puternic excitat (lucreaz la un factor de putere de
aproximativ 0,3 i cu coninut de armonice foarte ridicat). Comanda
tiristoarelor se face prin intermediul unor sisteme de inducie.
Fig.2.6. Sistem de excitaie cu excitatoare Fig.2.7. Sistem de excitaie cu excitatoare

rotativ de curent alternativ, rotativ de curent alternativ,
care are nfurarea de excitaie n rotor, iar care are nfurarea de excitaie n stator iar
nfurrile de curent alternativ n stator nfurrile de curent alternativ n rotor
Sistemele de excitaie cu excitatoare rotativ de curent alternativ se pot

realiza i sub form de grupuri independente de excitaie.
2.3.3. EXCITAIA EXCITATOAREI

Excitatoarei, fie c este de curent continuu, fie c este de curent alternativ,
trebuie s i se asigure excitaia n curent continuu.
Soluiile de asigurare a excitaiei excitatoarei, prezentate schematic n
figurile 2.8 2.13, influeneaz comportarea sistemului de excitaie n regim
tranzitoriu.
Fig.2.8. Excitatoare de curent continuu cu Fig.2.9. Excitatoare de curent alternativ cu

autoexcitaie autoexcitaie asigurat printr-o punte redresoare
Fig.2.10. Excitatoarea este un generator de Fig.2.11. Excitatoarea este un generator de

curent continuu cu excitatie separata, asigurata curent continuu cu excitatie separata, asigurata
de la o excitatoare pilot(EP) de curent continuu de la o excitatoare pilot(EP), care este o
amplidina
Fig.2.12. Excitatoarea este un generator de

curent continuu cu excitaie separat,
asigurat de la o excitatoare pilot de
curent alternativ
Fig.2.13. Excitatoarea este un generator de curent continuu cu excitaie separat,

asigurat de la o excitatoare pilot de curent alternativ cu autoexcitaie
n trecut, RAE erau regulatoare electromecanice, cu sectoare rulante i cu

vibraii, dar n prezent se utilizeaz cele electronice. RAE echivaleaz cu o
rezisten variabil n circuitul de excitaie al excitatoarei. n toate schemele
prezentate, sgeata indic calea prin care RAE sesizeaz tensiunea la bornele GS
(prin intermediul transformatoarelor de msurare montate la bornele GS).
Excitatoarea pilot de curent alternativ poate fi un generator cu magnei
permaneniLa puteri ale grupurilor de peste 100 150 MW, dimensiunile
excitatoarei pilot cu magnei permaneni ar fi prea mari i e mai avantajoas
utilizarea unei excitatoarei pilot cu autoexcitaie (figura 2.13). RAE acioneaz
asupra circuitelor de comand ale amplificatoarelor magnetice sau ale tiristoarelor.
Excitatoarea pilot, mpreun cu excitatoarea, pot fi cuplate direct la
arborele GS, dar chiar dac excitatoarea este cuplat direct cu GS, excitatoarea
pilot poate fi antrenat independent. Pe lng soluiile de excitare a excitatoarei
prezentate, exist un numr mare de alte rezolvri, unele dintre acestea utiliznd
excitatoare cu mai multe nfurri de excitaie.
2.3.4. SISTEME DE EXCITAIE FR EXCITATOARE ROTATIVE

Prin utilizarea elementelor semiconductoare comandate se poate face ca
indusul mainii sincrone s fie folosit ca surs de tensiune pentru nfurarea de
excitaie, realizndu-se astfel un GS autoexcitat.
n continuare se prezint cteva scheme de baz pentru sistemele statice de
excitaie. Exist un numr foarte mare de variante i combinaii pentru aceste
scheme.
Sistemul de excitaie prezentat n figura 2.14 este simplu, ieftin, cu
comportare dinamic foarte bun. Are ns dezavantajul c la tensiune sczut la
bornele GS nu poate asigura forarea excitaiei. Pentru a se asigura buna lui
funcionare ntr-un domeniu mai larg al tensiunilor sczute la bornele GS, acest
sistem de excitaie se supradimensioneaz (astfel funcioneaz la un factor de
putere sczut i cu coninut ridicat de armonice). Pentru a evita acest inconvenient,
se utilizeaz schemele cu GS autoexcitat compoundat.
Fig. 2.14. Sistem de excitaie fr excitatoare

rotative, la care puterea de excitaie este dat de
un transformator T
La compoundarea serie (figura 2.15, a), ramura principal asigur n

ntregime cerinele excitaiei, iar ramura alimentat de la transformatorul
suplimentar (TS) furnizeaz putere numai la micorarea pronunat a tensiunii la
bornele GS i suprancrcarea n curent a acestuia. Tensiunea furnizat de ramura
alimentat de la TS este limitat de bobinele (BR).
La compoundarea paralel (figura 2.15, b), punile redresoare sunt mult mai
ieftine, cci acestea se dimensioneaz numai pentru valoarea curenilor
corespunztori laturilor, nu pentru ntregul curent de excitaie.
a b
Fig.2.15. Sistem de excitaie fr excitatoare rotative,
la care compoundarea are loc pe partea de curent continuu, iar
punile redresoare ale celor dou ramuri se leag n serie (a) sau n paralel (b)
La schema prezentat n figura 2.16, a solenaia nfurrii

transformatorului T, care alimenteaz nfurarea de excitaie a GS, este
determinat de solenaiile celor dou nfurri (una dependent de tensiunea de la
bornele GS, cealalt dependent de curentul GS).
a b
Fig.2.16. Sistem de excitaie fr excitatoare rotative, la care compoundarea are loc
pe partea de curent alternativ cu nsumare de tensiuni (a) sau cu nsumare de cureni(b)
n figura 2.16, b se nsumeaz tensiunile secundare ale celor dou

transformatoare din schem (una proporional cu tensiunea de la bornele GS,
cealalt cu curentul GS) n ipoteza c solenaia nfurrii secundare n
transformatorul serie este mic fa de solenaia nfurrii primare i deci fluxul
acestui transformator este determinat de curentul din nfurarea primar.
Comparnd cele dou sisteme de excitaie prezentate n figura 2.16,
rezult c acestea sunt practic identice din punct de vedere al performanelor.
La generatoarele de puteri mici, fr pretenii privind reglajul tensiunii, se
pot aplica sistemele de excitaie fr excitatoare rotative, la care compoundarea
are loc pe partea de curent alternativ, cu redresare simpl necomandat i fr
RAT.
2.3.5. PROCESE LIMIT DE MODIFICARE A EXCITAIEI GS

Sistemul de excitaie asigur creterea n timp a tensiunii de excitaie.
Desfurarea proceselor tranzitorii de modificare a excitaiei unui GS depinde de
parametrii generatorului, de caracteristicile sistemului de excitaie, a RAE i a
celorlalte elemente auxiliare care intervin n procesul de modificare a excitaiei.
Procesele limit de modificare a excitaiei sunt forarea excitaiei i dezexcitarea
rapid.
2.3.5.1. Forarea excitaiei GS
n timpul proceselor tranzitorii care sunt nsoite de variaii ale tensiunii,
n scopul asigurrii unui surplus de energie reactiv sistemului alimentat de
generatoarele sincrone, acestea sunt prevzute cu dispozitive pentru forarea
excitaiei. Procedeul de forare a excitaiei depinde de structura sistemului de
excitaie i de RAE aplicat. n general, forarea excitaiei se realizeaz cu elemente
independente de RAE sau prin RAE.
Forarea excitaiei GS nseamn modificarea tensiunii de excitaie de la o

valoare iniial la valoarea ei plafon. n acest scop, n circuitul excitaiei la
funcionarea normal se nseriaz o rezisten auxiliar R care printr-o schem
simpl cu relee poate fi scurtcircuitat, atunci cnd tensiunea la bornele
generatorului scade sub o anumit valoare.
Fig.2.17. Schem pentru forarea excitaiei GS
untarea rezistenei este echivalent cu aplicarea unei tensiuni sporite la

bornele circuitului de excitaie, ceea ce va determina o cretere a curentului de
excitaie i a puterii reactive debitate n reea.
n figura 2.17, elementul 2 reprezint releul minimal de tensiune, iar
elementul 1 este un releu intermediar.
Schema funcioneaz astfel: la o scdere a tensiunii la borne sub o anumit
valoare, releul minimal de tensiune acioneaz releul intermediar care prin
nchiderea contactului su (normal deschis) unteaz rezistena R.
Comportarea sistemelor de excitaie n regim tranzitoriu se apreciaz prin
plafonul tensiunii de excitaie i viteza de rspuns. Tensiunea maxim ce se obine
la borne dup scurcircuitarea rezistenei R se numete plafonul tensiunii de
excitaie (la mersul n gol). Viteza de rspuns a unei excitatoare se definete ca
raportul dintre creterea tensiunii la borne (care se nregistreaz n decurs de o
jumtate de secund cnd se scurtcircuiteaz rezistena R ) i tensiunea nominal
a excitatoarei respective. untarea rezistenei R poate fi efectuat la mersul n gol
al GS sau la mersul n sarcin. Deosebit de important pentru funcionarea GS este
viteza de rspuns n sarcin.
n cazul unui scurtcircuit n reeaua din apropierea GS, meninerea n
sincronism a GS nu se poate realiza decat prin forarea excitaiei.
Raportul dintre plafonul tensiunii de excitaie i tensiunea normal de
funcionare la excitatoarele GS variaz ntre 2 - 5, iar viteza relativ nominal de
rspuns la excitatoarele mainilor moderne are valori cuprinse n intervalul 0,5 3.
2.3.5.2. Dezexcitarea rapid a GS

Dezexcitarea rapid a GS este procedeul de stingere (anulare) a cmpului
magnetic din interiorul GS i de deconectare a acestuia de la reea ca urmare a
unui scurtcircuit n interiorul sau la bornele GS.
De exemplu, n cazul unui scurtcircuit intern, dezexcitarea rapid a GS

este singura soluie ca GS s nu debiteze pe defect.
Dezexcitarea nu se poate realiza prin simpla ntrerupere a circuitului de
excitaie, deoarece aceasta ar duce la apariia unor supratensiuni periculoase
pentru izolaia nfurrilor.
Sunt numeroase procedee de dezexcitare rapid a GS, toate avnd la baz
intercalarea unei rezistene n circuitul de excitaie al GS i/sau aplicarea unei
tensiuni inverse la bornele acestei nfurri.
Dezexcitarea trebuie conceput astfel nct s decurg ct mai rapid, dar
tensiunea ce apare n timpul dezexcitrii la bornele nfurrii de excitaie s nu
pericliteze izolaia nfurrilor.
Fig.2.18. Dezexcitarea rapid a GS
2.4. CONECTAREA LA SISTEM A GS DIN CENTRALE

2.4.1. DEFINIII I CONDIII DE SINCRONIZARE
Sincronizarea este o manevr complex i vital pentru exploatarea
sistemelor energetice; se realizeaz cu ocazia fiecrei cuplri a unui GS n paralel
cu celelalte GS care funcioneaz n sistem. Acest proces se continu i dup
cuplare, n tot timpul funcionrii unui sistem energetic desfurndu-se un proces
permanent de sincronizare reciproc a mainilor sale sincrone care funcioneaz n
paralel. n principiu, printr-o sincronizare se realizeaz:
punerea n concordan a dou sisteme de tensiune;
cuplarea n paralel a celor dou sisteme de tensiuni prin conectarea unui
ntreruptor.
n cazul GS, sincronizarea presupune n primul rnd realizarea i

meninerea aceluiai sens i a aceleiai viteze de rotaie a cmpurilor nvrtitoare,
respectiv a sistemelor de fazori ale tensiunilor induse. la cuplarea fiecrui GS n
paralel cu sistemul prin manevra de sincronizare, trebuie luate toate msurile
astfel nct conectarea s se realizeze cu un oc de curent i cu solicitri mecanice
la arbore nepericuloase sau pe ct posibil mai mici. n acest scop, pe lng
egalitatea vitezelor celor dou sisteme de fazori, se mai urmrete i realizarea
prealabil a concordanei altor parametri, ca de exemplu, egalitatea valorilor
tensiunilor i concordana fazelor.
Concordana sensurilor de rotaie se verific o singur dat (dup

terminarea lucrrilor de montaj), la punerea n funciune. Dac se constat
un sens de rotaie contrar, n instalaiile trifazate trebuie inversate
legturile a dou faze.
Aceeai vitez de rotaie trebuie realizat cu ocazia fiecrei cuplri n
paralel i apoi meninut n tot timpul funcionrii. Ea se realizeaz prin
intermediul cuplului mecanic aplicat la arborele mainii sincrone. De
exemplu, n cazul pornirii GS, n acest sens se acioneaz asupra admisiei
la motorul primar.
Concordana modulelor tensiunilor se obine prin reglarea curentului
de excitaie al generatorului.
Concordana fazelor se realizeaz prin modificarea fin a vitezei de
rotaie.
Dup cum main sincron se cupleaz dup sau nainte de a fi excitat, n

practic se folosesc dou moduri de sincronizare diferite: sincronizare fin sau
precis, dac maina se cupleaz dup ce a fost excitat i sincronizare grosier
(dac excitarea mainii se face abia dup cuplare), care dup cuplare se
desvrete printr-o autosincronizare.
2.4.2. SINCRONIZAREA FIN SAU PRECIS

2.4.2.1. Principiul metodei i condiiile ce trebuie ndeplinite
Maina fiind excitat, exist pericolul ca n momentul cuplrii, diferena
U dintre tensiunea ei electromotoare i cea a sistemului, aplicat circuitului
format din reactana subtranzitorie Xd a mainii n serie cu reactana sistemului Xs
(figura 2.19), s dea natere unui oc important de curent i deci unei solicitri
mecanice periculoase la arbore.
UG US
G X d IC XS S
UR
UGR
G USR
S
Fig.2.19. Schema monofilar principial i diagrama tensiunilor naintea sincronizrii fine

2.4.2.2. Tolerane admisibile n cazul sincronizrii fine

Nu se respect condiia egalitii tensiunilor, dar f G = f S i =0
(figura 2.20).
Aadar, la arbore se va aplica doar
cuplul corespunztor pierderilor n
stator, care este neglijabil. De
asemenea, din punct de vedere
termic, valori mici i de scurt durat
ale acestui curent nu vor prezenta un
pericol. Prin urmare, n momentul
cuplrii se pot admite anumite
diferene ntre valorile celor dou
sisteme de tensiuni de ordinul 5-10%
Fig.2.20. Diagrama tensiunilor pentru cazul: i uneori chiar mai mari.
U G U S , f G = f S si = 0.
Nu se respect condiia concordanei de faz, dar U G = U S i f G = f S

Curentul de egalizare, inductiv fa
de U, n raport cu tensiunea
generatorului poate prezenta o
important component activ Ia.
Cuplul corespunztor, aplicat brusc
la arbore, va tinde s aduc
tensiunile generatorului n faz cu
cele ale sistemului. De exemplu, n
cazul din figura 2.21, tensiunile
generatorului fiind decalate nainte,
acesta va debita o component
activ, care i va frna rotorul.
Pentru a evita ocuri periculoase,
experiena arat c este de dorit ca
Fig.2.21. Diagrama tensiunilor pentru cazul: decalajul de faz s nu depeasc
U G = U S , f G = f S si 0. valori de ordinul a 10 grade
electrice, respectiv 2,5-3% dintr-o
perioad.
Nu se respect condiia egalitii frecvenelor, respectiv

G S , dar U G = U S . n acest caz valoarea defazajului variaz n timp
proporional cu viteza relativ = G S , iar diferena de potenial U
variaz continuu ntre 0 i 2U, cu o frecven f = f G f S .
Pe figura 2.21 se poate imagina c unul din sistemele de tensiuni ar

rmne fix, iar cellalt s-ar roti cu viteza unghiular . n figura 2.22 sunt
prezentate curbele tensiunilor a dou faze omoloage, curba tensiunii de bti U
i nfurtoarea acesteia.
Fig.2.22. Oscilograma tensiunilor a dou faze omoloage i a tensiunii de bti U
n mrimi instantanee:
G + S
u = u G u S = U m sin G t U m sin S t = U M (t ) cos t,
2
n care:
G S
U M (t ) = 2U m sin t = 2U m sin .
2 2
Cea mai periculoas este ipoteza cuplrii n momentul n care cele dou
sisteme de tensiuni ar fi n opoziie ( =180o ).
Dac sistemul este de putere mare i reactana sa echivalent se poate
considera Xs 0, atunci:
2U
I eg = = 2 I sc 0 .
X d"
Valoarea efectiv a curentului de egalizare rezult de dou ori mai mare
dect valoarea iniial a componentei periodice debitat de main n cazul unui
scurtcircuit la borne. Lund n considerare i componenta aperiodic care s-ar mai
putea suprapune, ar rezulta o valoare instantanee, respectiv un oc de curent foarte
periculos.
n condiiile de mai sus, nu este exclus i riscul ca sistemul s nu poat
desvri atragerea generatorului n sincronism. Este deci recomandabil ca maina
sincron excitat s fie cuplat la sistem numai dup ce diferena de frecven a
fost redus la minimum, folosind citiri pe aparate cu clas de precizie ct mai
bun.
Din cele prezentate rezult c nu este necesar o concordan perfect. De

regul, n practic, orict de fin sau de precis s-ar dori s se realizeze o
sincronizare, dup cuplare, aceasta va fi ntotdeauna desvrit de un scurt proces
de autosincronizare prin care sistemul va atrage n sincronism total maina
cuplat.
2.4.2.3. Posibiliti de realizare a sincronizrii fine sau precise

Sincronizarea fin se poate efectua: manual, automat i semiautomat.
Sincronizarea manual se face dup punerea n rotaie a agregatului i
apoi excitarea prealabil a mainii.
Algoritmul sincronizrii manuale:

Se realizeaz concordana ct mai exact a frecvenelor, reglnd turaia
mainii prin intermediul admisiei de fluid motor la maina primar.
Se realizeaz cu suficient exactitate egalitatea valorilor tensiunilor,
reglnd curentul de excitaie cu reostatul respectiv.
n final se trece la realizarea concordanei de faz a celor dou sisteme de
tensiuni, care acum se rotesc n acelai sens cu viteze foarte apropiate i cu
aproximativ aceleai valori. Se conecteaz sincronoscopul i se acioneaz
tot prin variaia turaiei. De aceast dat reglajul admisiei la motorul
primar trebuie fcut mult mai fin, acionnd asupra butonului respectiv de
pe pupitrul de comand prin impulsuri scurte.
Sincronizarea fin automat reproduce succesiunea operaiilor de

sincronizare fin manual, alegnd n mod automat unghiul pentru conectarea
generatorului care se leag n paralel. Trebuie menionat c n centralele i staiile
moderne, automatizarea include tot mai des i ntregul ciclu de manevre de pornire
a agregatului electrogen.
Instalaiile de sincronizare fin semiautomat realizeaz doar ultimele
operaii de sincronizare, inclusiv cuplarea n paralel, primele operaii trebuind s
fie fcute manual. n multe centrale exist astfel de instalaii care realizeaz
automat numai alegerea momentului i comanda de anclanare a ntreruptorului.
Egalizarea frecvenelor i a tensiunilor se execut manual i apoi se comut o
cheie special de selectare a modului de sincronizare, ateptndu-se terminarea
manevrei.
2.4.3. REGLAREA NCRCRII GENERATOARELOR SINCRONE

ncrcarea unui generator sincron se caracterizeaz prin dou componente:
putere activ P i putere reactiv Q. ncrcarea activ poate fi variat acionnd
asupra admisiei la motorul primar, iar ncrcarea reactiv poate fi variat
acionnd asupra curentului de excitaie.
Prin variaia admisiei la motorul primar se poate modifica:

turaia i ncrcarea activ a grupului, atunci cnd acesta debiteaz singur
pe o reea;
numai ncrcarea activ a grupului, atunci cnd el este conectat n paralel
la un sistem de mare putere.
n ultimul caz, sistemul menine constant turaia tuturor grupurilor i

respectiv frecvena n toate punctele sale. Orice variaie a ncrcrii unui grup de
ctre personalul de exploatare, precum i variaiile aleatorii ale cererilor
consumatorilor sunt preluate de ctre grupurile din sistem, care sunt prevzute cu
regulatoare automate pentru meninerea constant a frecvenei sistemului.
Pentru a se asigura o funcionare stabil n sincronism a generatorului,
odat cu ncrcarea activ trebuie mrit n mod corespunztor i ncrcarea
reactiv.
2.4.4. PORNIREA I OPRIREA GRUPURILOR

n centrale, aceste manevre se fac direct de la tabloul de comand sau din
sala mainilor.
Manevrele care se fac la pornire depind de specificul motorului primar.
Pentru oprirea mainilor primare care antreneaz generatoarele sincrone
se recomand urmtoarea succesiune de operaii:
se reduc ncrcrile activ i reactiv;
se deconecteaz grupul de la bare;
se reduce turaia mainii;
se ntrerupe alimentarea circuitului de excitaie al generatorului sincron;
se ntrerupe alimentarea mainii primare.
n cazul turbinelor termice din centrale, agregatul se mai rotete lent cu

ajutorul unui motor electric numit viror un interval de timp suficient pentru ca n
timpul rcirii, datorit greutii rotorului, s nu se ajung la o deformare remanent
a arborelui.
SCHEME DE CONEXIUNI
PENTRU STATII ELECTRICE
3.1. NOTIUNI GENERALE
Prin schema se ntelege un desen care arata modul n care diferite parti ale
unei retele, instalatii, ale unui aparat sau ale unui ansamblu de aparate sunt
functional conectate ntre ele. Clasificarea schemelor electrice se poate face dupa
mai multe criterii, cum ar fi:
numarul de conductoare reprezentat pe desen:
scheme monofilare: indiferent de numarul de conductoare ale
circuitului se reprezinta numai unul, celelalte fiind echipate identic;
scheme multifilare: daca echiparea fazelor este diferita, se reprezinta
toate conductoarele circuitului;
scopul urmarit prin reprezentare:
scheme explicative ( principiale sau detaliate );
scheme de conexiuni, destinate realizarii fizice si verificarii
conexiunilor;
scheme sinoptice, reprezentnd starea reala a aparatelor de comutatie
la un moment dat;
planuri de amplasare, care ofera indicatii precise despre amplasarea
partilor unei instalatii.
Din punct de vedere al functiei ndeplinite, circuitele electrice pot fi:

circuite primare: sunt circuite prin care se realizeaza tranzitul de energie
de la surse catre consumatori (de exemplu circuite de generator,
transformator, linie electrica, cupla etc.);
circuite secundare: sunt circuite care contribuie n diferite feluri la buna

functionare a circuitelor primare (circuite de masurare, protectie, comanda,
control, semnalizare etc.).
Legatura ntre circuitele primare si cele secundare se realizeaza prin
intermediul transformatoarelor (senzorilor) de curent si de tensiune.
O statie electrica reprezinta un nod n cadrul unei retele, nod la care sunt
racordate mai multe elemente de retea: generatoare, linii electrice , transformatoare
etc. Ansamblul de aparate electrice si legaturi conductoare prin care un element de
retea este racordat la o statie electrica este numit frecvent circuit electric : circuit de
linie, circuit de transformator etc.
3.2. FUNCTIILE APARATELOR ELECTRICE

Aparatele electrice utilizate n instalatii pentru echiparea circuitelor
electrice ndeplinesc diferite functii, ca spre exemplu, de:
protectie, respectiv de eliminare / limitare a scurtcircuitelor (de
exemplu ntreruptoare, sigurante fuzibile, bobine limitatoare) sau a
supratensiunilor (eclatoare, descarcatoare);
supraveghere mpotriva depasirii unor valori admisibile ale tensiunii,
curentului, temperaturii etc. (spre exemplu, transformatoare de masurare
sau senzori de curent / tensiune); aceste aparate pot provoca o semnalizare
(alarma) sau o ntrerupere de circuit (relee, declansatoare);
comutatie: comanda voluntara (manuala sau automata) de nchidere,
respectiv, deschidere a unui circuit n conditii normale de exploatare (de
exemplu, ntreruptoare, separatoare de sarcina, contactoare);
izolare (separare) a unei parti de instalatie, pentru a se putea lucra fara
risc de electrocutare, n conditiile mentinerii restului instalatiei sub
tensiune (de exemplu, separatoare obisnuite sau de sarcina, ntreruptoare
debrosabile).
n cazul unui scurtcircuit pe un circuit electric se impune deconectarea sa

rapida, pentru a se reduce solicitarile echipamentelor si totodata, pentru a se
asigura continuitatea n functionarea altor circuite racordate la acelasi sistem de
bare colectoare. De asemenea, n exploatare este de dorit sa existe posibilitatea
conectarii si deconectarii fiecarui circuit electric n parte, astfel nct aceste
manevre sa nu conduca la ntreruperea altor circuite.
Elementul de protectie, cu care trebuie prevazut orice circuit electric, are
drept scop principal detectarea sensibila, rapida si sigura a avariei, precum si
deconectarea selectiva a elementului avariat, n vederea evitarii extinderii avariei
si revenirii ct mai rapide la regimul normal de functionare pentru restul
sistemului. O unitate de protectie are deci urmatoarele functii principale:
supravegherea permanenta a diversilor parametri pe circuit;
interventia n situatii anormale;
transmiterea (uneori) de informatii pentru exploatarea retelei.
SCHEME DE CONEXIUNI PENTRU STATII ELECTRICE 55
Informatia necesara pentru comanda de nchidere/deschidere a aparatajului

de comutatie n regim autocomandat provine de la transformatoarele de masurare
(curent si tensiune), conventionale sau neconventionale.
Transformatoarele de masurare mai asigura si informatia directa privind
valoarea curentului si tensiunii, cea necesara pentru contorizare-nregistrare si,
eventual, cea necesara implementarii functiilor SCADA (Supervizory Control And
Data Acquisition). De asemenea, transformatoarele de tensiune constituie si sursa
de alimentare a dispozitivelor mecanice de actionare, prin asigurarea ncarcarii cu
energie a unor acumulatoare (n perioadele de functionare normala), pentru
alimentarea acelorasi dispozitive mecanice n absenta tensiunii.
Diversele functii ndeplinite de aparatele electrice pe un circuit pot fi
realizate individual, utiliznd pentru fiecare dintre ele cte un aparat
specializat (reunirea mai multor functii presupune folosirea mai multor
aparate pe circuit) sau prin asocierea mai multor functii pe un aparat
(aparate cu functiuni multiple). Tendinta actuala n domeniul statiilor
electrice este de a se integra n constructia echipamentelor de baza
(transformator de putere, ntreruptor) celelalte echipamente specifice.
3.3 ECHIPAREA CIRCUITELOR RACORDATE LA

UN SISTEM DE BARE COLECTOARE
Partea unei statii care cuprinde ansamblul de echipamente, materiale,

aparate electrice si dispozitive amplasate ntr-un singur loc, care au un scop
functional determinat pentru un anumit circuit, constituie o celula electrica.
Un sistem de bare colectoare reprezinta un nod de conexiuni electrice,

extins n spatiu pentru a se crea conditiile constructive necesare racordarii mai
multor celule dintr-o statie electrica.
Montajul aparatajului electric n celula se poate face fix sau debrosabil.
Montajul fix prezinta avantajul unei realizari simple, fara aparate sau
blocaje speciale, dar conduce la dimensiuni mai mari ale celulelor.
Montajul debrosabil realizeaza, n primul rnd, o importanta reducere a
volumului celulelor, deoarece este eliminat spatiul din interiorul acestora destinat
montajului sau reviziilor. Se reduce, de asemenea, timpul de nlocuire a unor
aparate defecte si cel necesar reviziilor, prin folosirea unui carucior/caseta de
rezerva. Utilizarea sistemului debrosabil permite realizarea unei constructii fara
separatoare, ceea ce conduce la reducerea greselilor de manevrare cu separatorul
(n general, nsotite de arc electric liber) si contribuie sensibil la compactarea
celulei. Este favorizata, de asemenea, utilizarea elementelor prefabricate.
Constructiile debrosabile implica nsa blocaje speciale pentru interzicerea
deplasarii caruciorului atunci cnd ntreruptorul si eventual separatoarele nu sunt n
pozitie deschis. Sunt necesare, de asemenea, masuri speciale de protectie
mpotriva atingerii elementelor ramase sub tensiune dupa scoaterea caruciorului.
n constructia statiilor moderne, tendinta generala este de a utiliza

echipamente prefabricate.
Echipamentele prefabricate prezinta avantaje cunoscute de multa vreme
cum ar fi de exemplu: reducerea investitiilor n partea de constructie a statiilor,
economie de timp si manopera la montaj, nlocuire rapida etc. Fiind un tot unitar
realizat la scara industriala, care se livreaza complet pregatit si ncercat electric,
celulele prefabricate beneficiaza de un control de calitate care le garanteaza
siguranta si securitatea n functionare. n plus, cerintele mereu n crestere privind
ameliorarea calitatii distributiei de energie electrica conduc spre descentralizarea
automatizarilor si dezvoltarea dispozitivelor de teleconducere, a caror realizare
industriala permite cresterea sensibila a fiabilitatii si scaderea costurilor. Progresele
din domeniul aparatajului electric, precum si a echipamentelor de control-
comanda, au condus la o reducere sensibila a dimensiunilor celulelor prefabricate,
la o diminuare a cheltuielilor de punere n functiune si de exploatare (s-a ajuns la
solutii care nu necesita practic ntretinere), la cresterea duratei de viata a
instalatiilor, precum si la o crestere a fiabilitatii sistemului pe ansamblu.
n continuare sunt prezentate diferite module de echipare electrica
pentru principalele tipuri de circuite utilizate n instalatiile electrice, avantajele sau
dezavantajele fiecarei variante de echipare, precum si domeniile lor de utilizare.
3.3.1. LINII ELECTRICE

Liniile electrice reprezinta laturi n cadrul retelelor electrice, prin care se
realizeaza evacuarea puterii produse n centrale electrice, transportul sau distributia
energiei electrice.
3.3.1.1. Circuite de linie de joasa tensiune

Astfel de circuite distribuie energia electrica de la tablourile generale ale
posturilor de transformare spre locurile de consum (mici consumatori din domeniul
public sau abonati la joasa tensiune).
n figura 4.1 sunt prezentate cteva variante de echipare a unor circuite de
linie cu tensiunea sub 1 kV. Variantele de echipare a, b, c se caracterizeaza prin
faptul ca protectia circuitului n caz de scurtcircuit este realizata rapid si relativ
ieftin utiliznd sigurante fuzibile). .Printre dezavantajele protectiei prin fir fuzibil
se pot mentiona:
sensibilitate mai redusa a acestui mod de protectie (n unele cazuri,
valoarea curentilor de sarcina n regim normal de functionare este
apropiata de cea a curentilor de scurtcircuit monofazat, protectia prin
sigurante fuzibile fiind deci insensibila la acestia din urma);
din cauza dispersiei relativ mari a caracteristicilor de topire a fuzibilelor,
siguranta n functionare a sigurantei este mai redusa, comparativ cu alte
aparate de protectie; din aceeasi cauza, sigurantele fuzibile nu sunt indicate
pentru protectia n regim de suprasarcina, (mai ales la suprasarcini mici de
circa 1,1 1,5 In);
exista riscul ca fuzibilul sigurantei sa se arda doar pe una dintre faze, ceea
ce poate conduce, n cazul consumatorilor trifazati, la regimuri de
functionare nesimetrice;
cu ajutorul sigurantelor fuzibile nu pot fi facute manevre de comutatie
manuala dect la sarcini foarte mici.
Prin urmare, scheme de echipare a liniilor n varianta a se utilizeaza n
cadrul retelelor de alimentare radiala a unor consumatori monofazati, fara
suprasarcini si fara comutatii frecvente.
a b c d
Fig. 3.1. Variante de echipare a liniilor de joasa tensiune
Comutatia circuitului (manevre n regim normal de functionare) se

mbunatateste n varianta b, prin introducerea unui ntreruptor cu prghie, cu
ajutorul caruia se poate conecta/deconecta manual circuitul de linie la/de la barele
colectoare ale tabloului de distributie. n varianta c, utilizarea separatorului de
sarcina asigura comutatia circuitului (eventual, prin telecomanda), adaugnd n
plus si functia de separare (izolare).
Pentru asigurarea selectivitatii si sensibilitatii protectiei, variantele a, b, c

se utilizeaza pentru echiparea liniilor radiale de joasa tensiune, de lungimi reduse.
n varianta d, utilizarea ntreruptorului automat asigura:

protectia la scurtcircuit (de regula, prin intermediul unui declansator
electromagnetic, care n caz de scurtcircuit actioneaza mecanic direct
asupra contactelor principale ale ntreruptorului);
protectia la suprasarcina (de regula, prin intermediul declansatorului
termic, care n caz de suprasarcina actioneaza mecanic direct asupra
contactelor principale ale ntreruptorului);
comutatia circuitului (conectare/deconectare n regim normal de
functionare).
ntreruptoarele automate sunt aparate complexe, care necesita periodic

lucrari de ntretinere/reparatie. Pentru a se putea lucra la ntreruptorul liniei cu
mentinerea continuitatii n alimentare a altor circuite racordate la acelasi sistem de
bare colectoare, n schema se introduce separatorul fata de barele colectoare
(Sb).
n cazul unei linii alimentate de la ambele capete (retele buclate) este

necesara introducerea pe circuit a unui separator de linie (Sl), care permite
efectuarea de lucrari la ntreruptor fara scoaterea circuitului de linie de sub
tensiune. Exista variante n care ntreruptorul automat este debrosabil, caz n care
se poate renunta al separatoarele fata de bare si fata de linie.
3.3.1.2. Circuite de linie de nalta tensiune

Astfel de circuite realizeaza transportul/repartitia ntre nodurile (statiile)
SEN, precum si distributia energiei electrice catre locurile de consum (distributie
publica sau catre abonati).
n toate variantele de echipare prezentate n figura 3.2 apare separatorul
fata de barele colectoare (Sb), avnd ca functie principala izolarea echipamentelor
electrice din aval (n cazul efectuarii unor lucrari de revizie/reparatie) fata de
tensiunea barelor colectoare. Din motive de electrosecuritate, separatoarele sunt
astfel construite nct, la un separator deschis, nivelul de izolatie dintre contactele
unei faze este mai mare dect nivelul de izolatie ntre fiecare contact si pamnt.
Separatorul este un aparat de comutatie care, spre deosebire de ntreruptor,
nu este prevazut cu dispozitiv de stingere a arcului electric. Cu separatorul sunt
permise doar manevre de comutatie sub curent neglijabil (0,5 A pentru
separatoare cu tensiuni nominale de pna la 400 kV inclusiv). n general, pentru a
se evita consecintele deosebit de grave ale arcului electric care ar aparea n cazul
unor manevre gresite, separatoarele electrice se prevad cu diferite sisteme de
blocaj.
Variantele de echipare a, b se caracterizeaza prin faptul ca protectia
circuitului n caz de scurtcircuit este realizata rapid si cu investitii relativ reduse
utiliznd sigurante fuzibile. Lund n considerare avantajele/dezavantajele
sigurantelor fuzibile prezentate n paragraful precedent, astfel de scheme se
utilizeaza, n general, pentru distributie publica la medie tensiune. n varianta a,
separatorul S b permite doar comutatia liniei n gol. n varianta b, utilizarea
separatorului de sarcina asigura comutatia circuitului (eventual, prin
telecomanda), adaugndu-se n plus si functia de separare (izolare).
Pentru delimitarea unei zone de lucru ntr-o instalatie electrica, normele de

protectie a muncii (NPM) impun legarea instalatiei la pamnt si n scurtcircuit, pe
toate partile de unde ar putea aparea tensiune.
Desi delimitarea zonei de lucru presupune n prealabil scoaterea acesteia

de sub tensiune si separarea (vizibila), exista pericolul reaparitiei tensiunii, de
exemplu, ca urmare a unor manevre gresite, sarcini capacitive, curenti indusi,
fenomene atmosferice.
Scurtcircuitarea si legarea la pamnt a unei parti de instalatie se poate face
cu legaturi:
portabile: scurtcircuitoare mobile, construite pentru LEA sau pentru statii
si posturi de transformare (clasice sau cu puncte fixe de aplicare);
fixe: cutite de legare la pamnt (CLP); legaturile fixe sunt de preferat daca:
distantele de izolatie ale instalatiei sunt mari, instalarea
scurtcircuitoarelor mobile fiind dificil de realizat (Un 220 kV);
exista pericolul unor apropieri periculoase de parti aflate sub tensiune;
exista pericolul unor curenti mari de scurtcircuit (peste 40 kA).
Conform PE 101, se monteaza cutite de legare la pamnt:
pe toate liniile electrice de nalta tensiune (figura 3.2);
pe barele colectoare si de ocolire cu Un 110 kV;
pentru legarea la pamnt a oricarei portiuni cuprinsa ntre aparate de
conectare (ntreruptoare, separatoare) pentru Un 220 kV.
Sub aspect constructiv, cutitele de legare la pamnt se pot realiza ca un

aparat independent sau pot fi asociate altui aparat (de exemplu, unui separator
care, n afara cutitelor sale principale, mai este prevazut cu unul sau doua cutite de
legare la pamnt).
n variantele de echipare c si d , protectia circuitului n caz de scurtcircuit
sau suprasarcina este realizata mai scump, dar mai sigur, prin utilizarea unui
ntreruptor n asociere cu dispozitive de detectare (transformatoare sau alti
senzori de curent si tensiune), de protectie si de control-comanda, precum si de
actionare. n plus, ntreruptorul asigura comutatia circuitului (conectare sau
deconectare n regim normal de functionare).
Sb Sb
CLP
SFMT SFMT
I I
SS
CLP
SL SL
CLP
a b c d
Fig. 3.2. Variante de echipare a liniilor de nalta tensiune.
Separatorul de linie (SL) permite efectuarea de lucrari la ntreruptor fara

scoaterea circuitului de linie de sub tensiune.
Manevrarea aparatelor de comutatie si separare la un astfel de circuit
trebuie sa tina seama de cele precizate mai sus n legatura cu separatorul : acesta nu
trebuie manevrat n sarcina pentru ca se va distruge si va avaria toata instalatia. Ca
urmare, manevrarea separatoarelor S b si SL se va face numai cu ntreruptorul
deschis.
n ceea ce priveste manevrarea cutitului de legare la pamnt (CLP) aceasta

se va face numai cu cutitul separatorului principal ( pe care se afla montat CLP-ul)
deschis si numai dupa verificarea lipsei tensiunii n zona pe care o va lega la
pamnt CLP-ul.
n varianta d cele doua CLP-uri aflate de-o parte si de alta a ntreruptorului
au rolul de a lega la pamnt zona de lucru unde se afla ntreruptorul realizata prin
deschiderea separatorului de bare Sb si a separatorului de linie SL. Este o situatie
specifica statiilor cu tensiuni mari (220 400 kV).
3.3.2. GENERATOR SI BLOC GENERATOR-TRANSFORMATOR

Din motive economice, tensiunea la bornele generatoarelor sincrone
folosite n centrale electrice este o valoare din gama de medie tensiune care nu
corespunde ntotdeauna cu una dintre valorile normate prin SR-CEI 38 (tabelul
1.1). n astfel de cazuri, racordarea generatoarelor la reteaua electrica se face prin
intermediul unui transformator ridicator.
Generatorul si transformatorul de racordare la retea constituie un bloc
energetic, caracterizat prin aceea ca orice defectiune la unul dintre elemente scoate
din functiune ntreg ansamblul.
Un UnG Un > UnG
SnT SnG
TB Un/UG
ADR ADR
G ~ G ~
a b
Fig. 3.3. Variante de echipare a circuitelor de generator si bloc generator-transformator
n tabelul 3.1 sunt prezentate cazurile cele mai uzuale ntlnite n centralele
sistemului energetic national romnesc. Protectia circuitelor de generator sau bloc
generator-transformator n caz de scurtcircuit sau suprasarcina se realizeaza cu
ajutorul unui ntreruptor n asociere cu dispozitive de detectare (transformatoare
sau alti senzori de curent si tensiune), de protectie si de control-comanda, precum
si de actionare. n plus, ntreruptorul asigura comutatia circuitului (decuplarea de la
retea sau cuplarea n paralel cu sistemul energetic, dupa verificarea conditiilor de
sincronizare).
Tabelul 3.1
Corelatia ntre tensiunea nominala a retelei, respectiv, tensiunea si
puterea nominala a generatoarelor electrice
Unretea [kV] 6(*) 110 110 110-220 110-220 220-400
UnG [kV] 6,3 10,5 13,8 15,75 18 20...24
PnG [MW] 25 50...120 120 160...200 165 250
(*) - conform recomandarilor CEI, aceste valori nu trebuie utilizate pentru
retele de distributie publica.
Pentru a se putea lucra la ntreruptor cu mentinerea continuitatii n

alimentare a celorlalte circuite racordate la acelasi sistem de bare colectoare, n
schema se introduce separatorul fata de bare (Sb).
Pe ct posibil, n zona generator-transformator de bloc se evita montarea
aparatajului de comutatie, mai ales din cauza solicitarilor termice si
electrodinamice mari la care ar trebui sa reziste acest echipament n caz de defect
la bornele generatorului.
Legatura parcursa de curenti mari (de regim normal sau de defect) dintre
generator si transformatorul de bloc este realizata din conductoare neizolate rigide
n constructie capsulata, n vederea cresterii sigurantei n functionare a blocului
(protejarea acestui circuit mpotriva diversilor agenti externi si deci reducerea
riscului de scurtcircuit, eliminarea pericolului atingerilor accidentale etc.). n cazul
grupurilor de putere mare, capsularea se realizeaza monofazat, pentru diminuarea
eforturilor mecanice corespunzatoare curentilor mari n caz de scurtcircuit si pentru
limitarea extinderii defectului monofazat la celelalte faze ale circuitului.
Generatoarele sunt prevazute cu un automat de dezexcitare rapida (ADR),
pentru a se ntrerupe ct mai rapid circuitul de excitatie a masinii sincrone n caz de
scurtcircuit la bornele sau n interiorul acesteia. n absenta acestei automatizari,
masina (desi decuplata de la retea si cu admisia de abur nchisa rapid), ar continua
sa se nvrta n virtutea inertiei, alimentnd n continuare defectul pna la oprirea
completa si agravndu-i deci consecintele termice si electrodinamice.
3.3.3. (AUTO)TRANSFORMATOR
n statiile electrice de transformare se instaleaza transformatoare si
autotransformatoare de putere care permit interconectarea mai multor retele de
tensiuni diferite.
3.3.3.1. (Auto)transformator avnd toate nfasurarile de nalta tensiune

n figura 3.4 sunt prezentate variante de echipare a unor circuite de
(auto)transformator cu doua sau trei nfasurari, avnd toate nfasurarile cu
tensiunea nominala peste 1 kV.
U1 U1
U3
U2 U2
a b
Fig. 3.4. Variante de echipare a circuitelor de (auto)transformator
a - transformatoare cu doua nfasurari si autotransformatoare cu tertiar nefolosit;
b - transformatoare cu trei nfasurari, TID, autotransformatoare cu tertiar folosit.
Protectia circuitelor de (auto)transformator n caz de scurtcircuit sau

suprasarcina se realizeaza cu ajutorul ntreruptoarelor n asociere cu dispozitive
de detectare (transformatoare de masurare sau alti senzori de curent si tensiune), de
protectie si de control-comanda, precum si de actionare. n plus, ntreruptoarele
asigura comutatia circuitului (cuplarea/decuplarea n regim normal de functionare).
Pentru a se putea lucra la ntreruptoare cu mentinerea continuitatii n
alimentare a celorlalte circuite racordate la aceleasi sisteme de bare colectoare, n
schema se introduc separatoarele fata de bare (Sb). n varianta b, separatorul
fata de transformator (St) permite efectuarea de lucrari la un ntreruptor cu
mentinerea tranzitului de energie pe celelalte nfasurari ale transformatorului.
3.3.3.2. Variante de echipare pentru posturi de transformare

Posturile de transformare reprezinta statii cobortoare la joasa tensiune,
echipate n general cu transformatoare cu doua nfasurari de mica putere (al caror
curent secundar nu depaseste, de regula, 2500-4000A). n SEN sunt n functiune
peste 65000 posturi de transformare, totaliznd o putere instalata de aproximativ
23000 MVA. Dupa destinatie, posturile de transformare se realizeaza n varianta
retea si n varianta abonat, cu alimentare n cablu sau aeriana.
Varianta retea cu alimentare n cablu se proiecteaza pentru alimentarea
retelelor de distributie publica de joasa tensiune radiale si buclate care deservesc
consumatori casnici si tertiari, fiind echipate, n general, cu un transformator de
putere 250-630 kVA la tensiunea primara de 20 kV. Din postul de transformare pot
fi alimentate si alte mici receptoare, care nu ridica probleme deosebite de
continuitate n alimentare si care nu produc perturbatii n punctul comun de racord
la retea, ca de exemplu mici unitati comerciale, ateliere, depozite etc.
Varianta retea cu alimentare aeriana poate alimenta retele de distributie

de joasa tensiune radiale, care deservesc, de regula, consumatorii casnici si
iluminatul public din mediu rural.
Varianta abonat de realizare a posturilor de transformare este prevazuta
pentru alimentarea cu energie electrica a consumatorilor industriali si similari. n
functie de nivelul de siguranta necesar a fi asigurat, pot fi echipate cu unul, doua
sau mai multe transformatoare.
n toate variantele de echipare prezentate n figura 3.5 apare separatorul
fata de barele colectoare (Sb), avnd ca functie principala izolarea echipamentului
electric din aval (n cazul efectuarii unor lucrari de revizie/reparatie) fata de
tensiunea barelor colectoare. Cu separatorul sunt permise doar manevre de
comutatie cu transformatorul n gol.
Echiparea pe partea de tensiune superioara. Variantele a si b se
caracterizeaza prin faptul ca protectia circuitului n caz de scurtcircuit este realizata
rapid si cu investitii relativ reduse utiliznd sigurante fuzibile. Lund n
considerare avantajele/dezavantajele sigurantelor fuzibile prezentate anterior, astfel
de scheme se utilizeaza, n general, pentru posturile de transformare realizate n
varianta retea.
Din cauza unui risc mare de aparitie a unor regimuri de alimentare
nesimetrice, o astfel de echipare este neindicata n cazul posturilor de transformare
care alimenteaza consumatori trifazati.
n varianta a, separatorul Sb permite doar comutatia transformatorului n
gol. n varianta b, utilizarea separatorului de sarcina asigura comutatia circuitului
(eventual, prin telecomanda), adaugndu-se n plus si functia de separare (izolare).
n varianta de echipare c, protectia circuitului n caz de scurtcircuit sau
suprasarcina este realizata mai scump, dar mai sigur, prin utilizarea unui
ntreruptor n asociere cu dispozitive de detectare, de protectie si de control-
comanda, precum si de actionare. n plus, ntreruptorul asigura comutatia
circuitului (conectare sau deconectare n regim normal de functionare).
U1
U2 1kV
a b c
Fig. 3.5. Variante de echipare a posturilor de transformare.
Echiparea pe partea de joasa tensiune. Utilizarea unui simplu separator

este ntlnita n alimentarea unor retele radiale, comutatia acestuia fiind permisa
doar n gol sau dupa deconectarea unui aparat de comutatie corespunzator pe partea
de medie tensiune. Scheme de echipare a posturilor de transformare cu sigurante
fuzibile se utilizeaza n cazul retelelor de alimentare radiala a unor consumatori
monofazati, fara suprasarcini si fara comutatii frecvente. Echiparea pe joasa
tensiune cu ntreruptoare automate este obligatorie n cazul alimentarii unor
retele buclate sau a unor abonati importanti.
3.3.4. CIRCUITE DE ALIMENTARE A RECEPTOARELOR ELECTRICE

Pentru alegerea variantei de echipare a alimentarii unor receptoare electrice
sunt necesare informatii cu privire la tensiunea si puterea nominala a receptorului,
precum si numarul de actionari ale circuitului respectiv.
De la caz la caz protectia la scurtcircuit se asigura prin utilizarea
sigurantelor fuzibile sau a ntreruptoarelor.
Pentru asigurarea functiilor de izolare si/sau comutatie se pot utiliza
separatoare obisnuite (circuite comutate n gol), separatoare de sarcina (comutatii
manuale) sau ntreruptoare (atunci cnd sunt necesare manevre rare de comutatie,
manuale sau telecomandate). n cazul unor actionari frecvente se utilizeaza
contactoare prevazute cu relee termice, care asigura un numar mare de comutatii,
precum si protectia la suprasarcina (spre deosebire de declansatoare, releele
termice actioneaza asupra unor contacte electrice nseriate n circuitul bobinei de
comanda a contactorului).
n figura 3.6 sunt prezentate cteva variante de echipare a circuitelor de
alimentare a motoarelor electrice de joasa si de medie tensiune.
n general, se prefera echiparea cu:
ntreruptor: pentru receptoare de putere/tensiune mare (In > 300A,
respectiv, Un 6 kV);
contactor (prevazut cu relee termice) asociat cu sigurante fuzibile:
n celelalte cazuri, mai ales pe circuitele cu actionari frecvente (> una/ zi).
Un 1 kV Un > 1 kV
M M M M
M M
a b
Fig. 3.6. Variante de echipare a circuitelor motoarelor electrice
a - de joasa tensiune; b - de medie tensiune
3.3.5. MASURAREA TENSIUNII SI PROTECTIA LA SUPRATENSIUNI

Pentru alimentarea cu tensiune a circuitelor secundare din statii electrice se
pot folosi transformatoare de tensiune conventionale sau alti senzori de
tensiune. Protectia la supratensiuni se poate realiza utiliznd de exemplu,
descarcatoare cu rezistenta variabila ( DRV) sau cu oxizi metalici (DOM).
Att echipamentele folosite n statii electrice pentru masurarea tensiunii,
ct si cele utilizate ca protectie mpotriva supratensiunilor se conecteaza n
derivatie:
la barele colectoare ale statiei (ntr-o celula speciala, denumita celula de
masurare cu sau fara descarcator);
n spatii apartinnd altor circuite electrice primare (de linie, de
transformator etc.).
a b cc d
Fig. 3.7. Variante de echipare a celulelor de masurare cu sau fara descarcator
n figura 3.7 sunt prezentate cteva variante de echipare a celulelor de

masurare cu sau fara descarcator.
Separatorul fata de bare (Sb) permite cuplarea celulei la sistemul de bare
colectoare, respectiv, decuplarea acesteia n caz de revizie sau reparatie.
Protectia sistemului de bare n caz de scurtcircuit n transformatorul de
tensiune se poate realiza prin nserierea unei sigurante fuzibile pe circuit (fig.
3.7,a). Din cauza unor supratensiuni relativ mari, care s-ar putea produce prin
arderea firului fuzibil, o astfel de varianta de echipare a celulelor de masurare se
utilizeaza doar pentru medie tensiune. Pentru instalatii de Un 110 kV se prefera
varianta din fig. 3.7,b, prelundu-se riscul ca un defect pe circuitul de masurare a
tensiunii sa conduca la deconectarea sistemului de bare colectoare si deci a tuturor
circuitelor alimentate de la acesta.
Cutitele de legare la pamnt sunt utilizate n caz de revizii/reparatii la
sistemul de bare colectoare si pot fi amplasate n orice celula din statie (nu apartin
functional celulei de masurare sau descarcator).
Montarea transformatoarelor (senzorilor) de tensiune si a descarcatoarelor
n spatii apartinnd altor circuite conduce la reducerea riscului de aparitie a unor
defecte pe barele colectoare. Creste nsa numarul de aparate instalate n statie.
Racordarea acestora la circuite se face de regula direct, fara aparataj de protectie

sau de comutatie (figura 3.8).
La tensiuni nalte se pot utiliza transformatoare de tensiune capacitive,
care n afara functiei de masurare a tensiunii, pot fi utilizate si drept capacitate de
cuplare a telefoniei de nalta frecventa.
Un 110 kV Un< 110 kV Un 110 kV Un 110 kV
~
Fig. 3.8. Variante de racordare a transformatoarelor demasurare de tensiune
si a descarcatoarelor pe diverse circuite
3.3.6. RACORDAREA TRANSFORMATOARELOR DE CURENT

Pentru realizarea functiei de protectie, ntreruptoarele de nalta tensiune
sunt, de regula, nsotite de transformatoare sau alti senzori de curent, care permit
detectarea curentului de scurtcircuit.
Montarea acestor aparate (figura 3.9) se face de regula n aval de
ntreruptor (n raport cu sistemul de bare colectoare), pentru a se evita ca un defect
n transformatorul de curent sa fie defect pe barele colectoare si sa conduca la
scoaterea de sub tensiune a tuturor circuitelor racordate n acel nod electric. De
asemenea, pentru a se putea scoate de sub tensiune pentru revizii, reparatii si
transformatorul de curent odata cu ntreruptorul, acesta se amplaseaza ntre
separatorul de linie si ntreruptor
Un 110 kV Un< 110 kV
Fig.3.9.Amplasarea transformatoarelor de masurare de curent

Ceea ce trebuie retinut n legatura cu amplasarea transformatoarelor de

curent este faptul ca ntreruptoarele de nalta tensiune au instalatia de protectie la
scurtcircuit realizata separat si alimentata de la un transformator de curent. Ca
urmare, n toate instalatiile care folosesc ntreruptoare de nalta tensiune vom gasi
ntotdeauna, montat lnga ntreruptor, un transformator de curent sau ceva similar
(senzor de curent). n celelalte cazuri amplasarea unui transformator de masurare
de curent este dictata de necesitatea masurarii unor curenti mari, care nu pot fi
masurati direct.
3.4. CONDITII DE CALITATE A ALIMENTARII

n cele ce urmeaza se va face o analiza comparativa a performantelor
schemelor electrice de conexiuni privind alimentarea cu energie electrica, n
conditii de calitate si eficienta economica, cu respectarea stricta a cerintelor
privitoare la protectia vietii oamenilor si a mediului ambiant.
n general, calitatea alimentarii cu energie electrica se poate considera
ca fiind n mod direct determinata de urmatorii factori:
siguranta n functionare a instalatiei, care se defineste prin aptitudinea
instalatiei de a-si ndeplini functiile pentru care a fost creata, de-a lungul
unei perioade de referinta date;
calitatea produsului furnizat consumatorilor, respectiv, calitatea energiei
electrice tranzitate prin instalatia respectiva, care se poate defini prin
aptitudinea energiei electrice de a satisface necesitatile consumatorilor
(conformitatea produsului cu normele de calitate);
compatibilitatea instalatiei cu mediul nconjurator, prin care se ntelege
aptitudinea instalatiei de a functiona n mediul sau ambiant ntr-un mod
satisfacator si fara a produce perturbatii intolerabile pentru tot ceea ce se
afla n acest mediu.
mbunatatirea nivelului calitativ al serviciului de alimentare cu energie

electrica este un proces complex, care necesita n general cheltuieli suplimentare,
verificarea eficientei economice a masurilor adoptate pentru cresterea calitatii
presupunnd analiza corelatiilor ntre variatia costurilor calitatii (investitii,
cheltuieli de exploatare, daune) si variatia indicatorilor de masurare a calitatii..
3.5. SCHEME CU UN SISTEM DE BARE COLECTOARE SI

Pentru exemplificarea avantajelor/dezavantajelor unor astfel de scheme
electrice, precum si pentru delimitarea unor preferinte n ceea ce priveste domeniul
lor de utilizare, n cele ce urmeaza se considera cazul unei statii de transformare cu
Un 110kV.
3.5.1. VARIANTA DE BAZA

n varianta de baza (figura 3.10), schema cu un sistem de bare colectoare
(1BC) presupune existenta unui singur nod de conexiuni, la care sunt racordate
circuite cu solutii de echipare simple (doua circuite de linie si doua circuite de
(auto)transformator).
n continuare, schema din figura 3.10 va fi considerata ca varianta de
referinta, pentru analiza comparativa a diferitelor tipuri de scheme de conexiuni
utilizate n statii electrice.
Fig. 3.10. Exemplu de schema electrica de conexiuni cu un sistem de bare colectoare
Principalele avantaje ale schemelor cu 1BC sunt configuratia lor mai

simpla si numarul de aparate mai redus n raport cu alte tipuri de scheme electrice
de conexiuni. Ca urmare, la aceste scheme sunt necesare eforturi mai mici de
investitie si totodata (prin reducerea numarului surselor potentiale de
defecte/greseli de manevrare), numarul ntreruperilor n alimentare este potential
mai mic. Deoarece contin echipament putin, astfel de scheme necesita suprafete de
teren mai mici pentru dispunere, fiind indicate si n cazul statiilor amplasate n
constructii (de interior).
Principalul dezavantaj al schemelor cu 1BC consta n faptul ca defectele
(sau reviziile) la sistemul de bare/separatoarele de bare sau refuzul de actionare al
unui ntreruptor conduce la scoaterea ntregii statii din functiune. n cazul unor
ntreruperi n zona barelor colectoare, daunele ca urmare a nelivrarii energiei
electrice vor fi cu att mai mici, cu ct vor fi conectate mai putine circuite la
sistemul de bare colectoare.
n cazul reviziilor/reparatiilor la o celula, ntreruperea n alimentare va
afecta numai circuitul aferent celulei respective. Daunele ca urmare a nelivrarii
energiei electrice pot fi reduse daca circuitul respectiv este rezervat (pna la zero,
n cazul unei rezerve de 100%).
Scheme cu 1 BC si un ntreruptor pe circuit sunt folosite pentru toate
treptele de tensiune din retelele de distributie, atunci cnd aparatajul electric
este fiabil, presupune mentenanta redusa si/sau consumatorii admit ntreruperi n
alimentare ori pot fi preluati de alta sursa de rezerva.
3.5.2. SECTIONARE LONGITUDINALA A SISTEMULUI DE BARE

Cresterea sigurantei n functionare a schemelor cu un sistem de bare
colectoare si un ntreruptor pe circuit se poate face prin sectionare longitudinala a
sistemului de bare.
Probabilitatea ca un defect la sistemul de bare , la separatoarele de bare sau
refuzul de actionare al unui ntreruptor sa afecteze mai multe sectii de bare este
relativ redusa. Prin sectionare se reduce deci numarul de circuite ntrerupte ca
urmare a unor defecte/revizii n zona barelor si a separatoarelor de bare, daca
se tine seama de unele aspecte:
se pot crea attea sectii de bare cte surse de alimentare exista pentru statia
respectiva;
consumatorii vor fi ct mai uniform repartizati pe sectii, iar cei cu dubla
alimentare vor fi racordati la sectii diferite;
ntre sectii se prevad circuite suplimentare (cuple longitudinale), care
permit alimentarea a doua sectii de la aceeasi sursa, n cazul
defectarii/revizuirii uneia dintre surse.
n figura 3.11 este prezentat un exemplu de schema de conexiune pentru o

statie de 110kV/MT, cu doua sectii de bare. Fiecare sectie de bare este alimentata
din SEN prin cte o linie electrica, iar numarul plecarilor din statie este egal
repartizat pe cele doua sectii. n cazul unor ntreruperi (planificate sau nu) n zona
barelor si a separatoarelor de bare , daunele de nelivrare a energiei electrice vor fi
mai mici, fiind afectati doar jumatate dintre consumatorii alimentati de la sistemul
de bare colectoare. Aceasta modificare a variantei de baza presupune un efort
suplimentar de investitii, pentru echiparea cuplei longitudinale ntre sectiile de
bare.
Sectia A Sectia B
BC
Cupla
longitudinala
Fig.3.11. Exemplu de schema electrica de conexiuni cu doua sectii de bare colectoare

Deoarece n costul unei celule, ponderea principala revine ntreruptorului,

pentru reducerea cheltuielilor cu echiparea statiei se cauta solutii de micsorare a
numarului de ntreruptoare. n acest scop se pot utiliza mai multe tipuri de cuple
longitudinale (figura 3.12).
Fig. .3.12. Variante de echipare a circuitelor de cupla longitudinala
Cupla longitudinala cu un separator (figura 3.12, a) presupune o investitie

minima, dar ofera o elasticitate n exploatare foarte redusa, deoarece
cuplarea/decuplarea celor doua sectii de bare se poate face numai n absenta
sarcinii (dupa deconectarea surselor de alimentare).
De asemenea, n cazul unor manevre gresite cu separatorul cuplei sau n
cazul revizuirii acestuia, trebuie scoase din functiune ambele sectii de bare. Acest
ultim dezavantaj poate fi partial remediat prin prevederea unui al doilea separator
de cupla (figura 3.12, b).
Cele doua separatoare din figura 4.3,b se pot izola reciproc, ceea ce
permite mentinerea n functiune a uneia dintre cele doua sectii de bare, atunci cnd
se lucreaza la cealalta sectie.
Elasticitate si siguranta maxima n exploatare sunt oferite de cupla
longitudinala cu doua separatoare si un ntreruptor (figura 3.12, c).
Conectarea/deconectarea longitudinala a sectiilor se face n acest caz numai cu
ajutorul ntreruptorului (capabil sa stinga arcul electric).
Lucrarile de revizie/reparatie la ntreruptorul cuplei se pot face cu
mentinerea ambelor sectii de bare sub tensiune. n regim normal de functionare,
circuitul cuplei longitudinale este mentinut n starea n functiune sau n rezerva
calda (separatoarele cuplei sunt nchise, ntreruptorul fiind declansat) n functie de
conditiile de exploatare de la un moment dat.
De exemplu, daca una din sectiile de bare nu are o sursa de

alimentare(aceasta este n reparatie sau revizie) atunci trebuie sa mentinem cupla n
functiune. Daca nsa ambele sectii au surse de alimentare este de preferat ca
circuitul de cupla longitudinala sa fie mentinut n starea de rezerva calda.
Mentinerea cuplei n rezerva calda prezinta unele avantaje pentru
siguranta n functionare a statiei:
se evita ca n cazul unui scurtcircuit pe una din sectii sa declanseze doua
ntreruptoare (al sursei de alimentare si al cuplei longitudinale), situatie
care ar conduce la expunerea celeilalte sectii, n cazul nefunctionarii
ntreruptorului cuplei;
se scurteaza durata manevrelor de conectare;
se reduce riscul unor manevre gresite cu separatoarele;
se reduce valoarea curentilor de scurtcircuit n cazul unui scurtcircuit pe
una dintre sectiile de bare.
Pentru cresterea continuitatii n exploatare, cuplele longitudinale echipate
cu ntreruptor se prevad cu sisteme de anclansare automata a rezervei (AAR). Mai
nou, se foloseste denumirea transfer automat.
3.5.3. SCHEME CU UN SISTEM DE BARE COLECTOARE SI CU OCOLIRE

Ca urmare a solicitarilor la care sunt supuse n exploatare, ntreruptoarele
sunt aparatele din statii care necesita de regula cele mai frecvente lucrari de
ntretinere sau de remediere a unor defecte.
Pe durata efectuarii acestor lucrari se ntrerupe functionarea circuitelor
respective si se pot nregistra daune. Pentru reducerea acestora devine uneori
justificata din punct de vedere economic prevederea unui ntreruptor suplimentar,
intercalat pe o legatura ocolitoare, astfel nct acesta sa poata nlocui, pe rnd, cte
un ntreruptor din statie.
Prin ocolire se reduce timpul de ntrerupere n alimentarea cu energie
electrica, pe un circuit la care a aparut un defect. Lucrarile planificate n zona
unei celule se executa fara ntrerupere n alimentare.
n figura 3.13 este prezentat un exemplu de schema de conexiuni cu un
sistem de bare colectoare si bara de ocolire (numita frecvent n exploatare si bara
de transfer). Instalatiile cu ocolire presupun investitii suplimentare din cauza
introducerii ntreruptorului de ocolire (care mpreuna cu separatoarele sale
formeaza cupla de ocolire), a sistemului barelor de ocolire si a separatoarelor de
ocolire, pentru fiecare circuit care urmeaza a fi ocolit.
De asemenea, comparativ cu varianta de baza din figura 3.10, ocolirea
presupune un consum suplimentar de teren pentru amplasarea statiei.
Calculele arata ca instalatiile cu bare de ocolire sunt pot rezulta eficiente
din punct de vedere economic atunci cnd:
durata nelivrarii de energie, ca urmare a lucrarilor de revizie/reparatie n

celule este mare (statii cu multe circuite nerezervate ntre ele, cu
echipamente nvechite, cu fiabilitate redusa, cu solicitari frecvente ale
ntreruptoarelor etc.);
sarcina electrica vehiculata pe circuite este mare (ocolirea se prevede n
statii cu Un 110kV);
exista o mare sensibilitate la ntreruperi a zonelor alimentate si circuitele
nu sunt rezervate prin alte cai de alimentare.
BC
Ioc
Soc
B oc
Fig.3.13. Exemplu de schema de conexiuni cu un sistem de bare colectoare si bara de ocolire
Manevrele pentru ocolirea unui ntreruptor aflat n functiune trebuie astfel

etapizate nct sa nu conduca la ntreruperea tranzitului de energie pe circuitul
respectiv. Acest lucru este perfect posibil. Etapele unei astfel de manevre sunt
urmatoarele:
se aduce n starea n functiune cupla de ocolire, punnd n acest fel sub
tensiune bara de ocolire; daca bara de ocolire este fara defecte ntreruptorul
cuplei de ocolire ramne nchis; n caz contrar el va declansa prin
protectiile sale; spunem ca, astfel, am verificat izolatia barei de ocolire;
se nchide separatorul de ocolire, punnd astfel n paralel ntreruptorul
cuplei de ocolire cu ntreruptorul pe care vrem sa-l scoatem n reparatie sau
revizie;
se deschide ntreruptorul circuitului respectiv si apoi se separa deschiznd
cele doua separatoare : cel de bare si cel de linie;
pe toata durata reparatiei functiunile ntreruptorului ocolit vor fi preluate
de ntreruptorul cuplei de ocolire.
Manevra de revenire se poate face, de asemenea, fara ntreruperea

circuitului respectiv.
3.5.4. SCHEME CU BARE COLECTOARE SECTIONATE LONGITUDINAL

SI CU OCOLIRE
Pentru marirea continuitatii n alimentarea consumatorilor, schemelor cu
simplu sistem de bare colectoare sectionat longitudinal li se poate asocia ocolirea.
B oc
BC BC
BC
a
B oc B oc
BC BC BC BC
BC BC
b c
Fig.3.14. Variante de echipare a unor cuple cu functiuni multiple n cazul unor statii cu
un sistem de bare colectoare si bare de ocolire
Pentru o elasticitate ridicata n functionarea unor astfel de scheme,

corespunzator fiecarui nod de bare se pot prevedea cuple individuale: una
longitudinala si doua de ocolire (figura 3.14, a).
n conditiile unei elasticitati mai reduse, efortul de investitii poate fi
sensibil micsorat prin folosirea unor cuple cu functiuni multiple. Printr-o
selectare convenabila a separatoarelor de bare, cu ajutorul unei astfel de cuple pot
fi realizate pe rnd, doua (figura 3.14, b) sau toate cele trei cuple (figura 3.14, c).
Dezavantajul principal al folosirii unor cuple cu functiuni multiple
este acela ca n caz de revizie sau defectare a ntreruptorului de cupla se pierd toate
posibilitatile de cuplare a diverselor noduri ntre ele.
n plus, n cazul unui refuz al singurului ntreruptor de cupla este
deconectata toata statia (ntrerupere totala), iar comutatia prin separatoare este o
potentiala sursa de incidente pe barele colectoare, cu consecinte foarte grave.
3.6. SCHEMA CU DOUA SISTEME DE BARE COLECTOARE SI

n cazul sectionarii longitudinale, sectiile apartinnd aceluiasi sistem de
bare sunt dispuse una n prelungirea alteia. Fiecare circuit din statie poate fi
racordat doar la una dintre sectiile de bare si si pierde alimentarea, n caz de
indisponibilitate a sectiei respective. Din aceasta cauza, sectionarea longitudinala
este considerata o sectionare rigida.
Spre deosebire de aceasta, un mod de sectionare elastic poate fi

considerat acela care permite cuplarea circuitelor, pe rnd, la oricare dintre sectiile
de bare. Aceasta se poate realiza prin sectionarea transversala a sistemului de
bare din varianta de referinta.
Sectionarea transversala presupune cresterea numarului de separatoare de
bare, care pe lnga functia de izolare a circuitului fata de sistemul de bare, capata
si functia suplimentara de selectare a sistemului de bare pe care urmeaza sa
functioneze acesta.
Prin sectionare transversala rezulta scheme cu mai multe sisteme de bare
colectoare.
3.6.1. VARIANTA DE BAZA

n varianta de baza, schemele cu doua sisteme de bare colectoare (2BC)
presupun existenta a doua noduri de conexiuni dispuse alaturat, fiecare circuit fiind
prevazut cu cte doua separatoare de bare, care sunt folosite att pentru selectarea
sistemului de bare la care urmeaza a fi racordat circuitul respectiv, ct si pentru
separarea celulei la care se lucreaza fata de barele colectoare.
n figura 3.15 este prezentata o schema de conexiuni cu doua sisteme de
bare colectoare pentru statia de transformare 110 kV/MT, folosita ca exemplu n
cazurile anterioare.
Fiecare circuit se poate racorda la oricare dintre sistemele de bare colectoare, aceasta
manevra efectundu-se n regim normal de functionare fara ntreruperea functionarii.
Fiecare bara colectoare poate fi izolata n scopul executarii lucrarilor de

ntretinere, fara ntreruperea vreunui circuit.
Un incident pe un sistem de bare ntrerupe doar circuitele racordate n
nodul respectiv, timpul de nelivrare a energiei fiind cel necesar efectuarii
manevrelor de trecere a circuitelor pe celalalt sistem de bare colectoare (deci mult
mai mic dect timpul de nelivrare n cazul variantei de referinta, necesar pentru
reparatii).
Fig.3.15. Exemplu de schema de conexiuni cu doua sisteme de bare colectoare

Cuplarea celor doua noduri de conexiuni prin nchiderea ambelor

separatoare de bare ale aceluiasi circuit presupune riscul unor avarii grave (nsotite
de arc electric) si deci o astfel de manevra este strict interzisa.
Cuplarea sistemelor de bare poate fi facuta numai prin intermediul
ntreruptorului cuplei transversale, denumit astfel deoarece n teren se adopta o
dispunere paralela a celor doua sisteme de bare colectoare.
Cupla transversala este un circuit specific tuturor schemelor cu un singur
ntreruptor pe circuit si doua (sau mai multe) sisteme de bare. Functiile cuplei
transversale sunt :
punerea sub tensiune a unui sistem de bare colectoare cu scopul de a
verifica starea izolatiei acestuia; ntre doua sisteme de bare legate prin
cupla transversala, circuitele pot fi redistribuite fara a fi necesare
ntreruperi n functionarea acestora;
legarea n paralel a doua sisteme de bare colectoare, ambele aflate sub
tensiune;
ocolirea ntreruptorului unui circuit, cu doua scurte ntreruperi n
functionarea circuitului respectiv.
Ca urmare a prezentei celui de al doilea sistem de bare, respectiv, a

suplimentarii numarului de separatoare pe fiecare circuit, precum si a introducerii
circuitului de cupla transversala, cresc cheltuielile de investitii pentru echiparea
statiei, precum si cheltuielile de ntretinere (comparativ cu varianta de referinta,
prezentata n figura 3.10). Este redus nsa considerabil timpul de ntrerupere n
alimentare si numarul circuitelor afectate de revizia/reparatia unui sistem de bare
(deci puterea nelivrata).
Este foarte important de retinut ca, n regim normal de functionare nici
un circuit (n afara celui de cupla transversala) nu poate functiona cu ambele
separatoare de bare nchise simultan.
3.6.2. SCHEMA CU DOUA BARE COLECTOARE SI

CU SECTIONARE LONGITUDINALA
Pentru marirea continuitatii n alimentarea consumatorilor, schemelor cu
bare colectoare duble (sectionare transversala) li se asociaza sectionarea
longitudinala a unuia sau a ambelor sisteme de bare.
n statiile cu doua sisteme de bare, se justifica mai frecvent sectionarea
longitudinala a unuia singur dintre cele doua noduri de conexiuni. Pentru o
elasticitate ridicata n functionarea unor astfel de scheme, corespunzator fiecarei
noi sectii de bare se pot prevedea cuple individuale: una longitudinala si doua
transversale (figura 3.16, a).
n conditiile unei elasticitati mai reduse, efortul de investitii poate fi sensibil
micsorat prin folosirea unei cuple longo-transversale (figura 3.16, b). Cu ajutorul
unei astfel de cuple cu functii multiple pot fi realizate pe rnd o cupla
longitudinala si doua cuple transversale.
Doua variante de cuple cu functii multiple care pot fi folosite n cazul

sectionarii longitudinale a ambelor sisteme de bare sunt prezentate n figura 3.16,c
si 3.16, d. n varianta din figura 3.16, c pot fi realizate pe rnd doua cuple
longitudinale, respectiv, doua cuple transversale. n varianta din figura 3.16, d, n
locul celor doua cuple longitudinale pot fi realizate doua cuple n cruce (n
diagonala).
a b
c d
Fig. 3.16. Variante de echipare a unor cuple cu functiuni multiple n cazul unor statii cu
doua sisteme de bare colectoare si sectionare longitudinala
Modalitatea si gradul de sectionare dintr-o statie de conexiuni se stabilesc

n functie de conditiile concrete de functionare.
Principalele avantaje urmarite prin aceasta sunt cresterea continuitatii n
alimentare si micsorarea curentilor n caz de scurtcircuit. Pentru marirea
continuitatii n alimentare, pe lnga sectionare mai trebuie asigurata si o repartitie
judicioasa a circuitelor ntre noduri. Pentru reducerea curentilor de scurtcircuit,
statia functioneaza cu cuplele longitudinale sau transversale normal deschise.
3.6.3. SCHEMA CU DOUA BARE COLECTOARE SI CU OCOLIRE

Similar celor prezentate n paragraful 3.5.3, pentru reducerea daunelor de
nelivrare a energiei ca urmare a efectuarii unor lucrari la celule, devine uneori
justificata din punct de vedere economic prevederea unei legaturi ocolitoare, astfel
nct acesta sa poata nlocui, pe rnd, cte un ntreruptor din statie, fara ntrerupere
n alimentare.
n figura 3.17 este prezentat un exemplu de schema de conexiuni cu doua
sisteme de bare colectoare si bara de ocolire (numita uneori si bara de transfer).
Asa cum s -a aratat deja n paragraful 3.5.3, instalatiile cu ocolire presupun
investitii suplimentare din cauza introducerii cuplei de ocolire, a sistemului barelor
de ocolire, precum si a separatoarelor de ocolire, pentru fiecare circuit care
urmeaza a fi ocolit. De asemenea, comparativ cu varianta de baza din figura 3.10,
ocolirea presupune un consum suplimentar de teren pentru amplasarea statiei.
Fig. 3.17. Exemplu de schema de conexiuni cu doua sisteme de bare colectoare

si sistem de bare de ocolire
n unele cazuri se utilizeaza scheme simplificate, folosindu-se cuple cu

functiuni multiple , la care se combina cupla transversala cu cupla de ocolire (figura
3.18, a), fie la bara de ocolire si cupla de ocolire (figura 3.18, b si c), ceea ce
conduce la reducerea costurilor de realizare a statiei si a suprafetei de teren
necesare pentru dispozitia constructiva.
Fig. 3.18. Scheme simplificate cu doua sisteme de bare colectoare si ocolire

c
b
Fig. 3.18. Scheme simplificate cu doua sisteme de bare colectoare si ocolire
Ca si n celelalte cazuri, folosirea unor cuple cu functiuni multiple

prezinta dezavantajul ca n caz de revizie sau defectare a ntreruptorului de cupla se
pierd toate posibilitatile de cuplare a diverselor noduri ntre ele. n plus, n cazul
unui refuz al singurului ntreruptor de cupla este deconectata toata statia
(ntrerupere totala), iar comutatia prin separatoare este o potentiala sursa de
incidente pe barele colectoare, cu consecinte foarte grave.
n variantele de schema prezentate n figurile 3.18, b si c ocolirea se face
prin cupla transversala nseriata cu unul dintre cele doua sisteme de bare
colectoare, care n prealabil trebuie degajat de alte circuite. Prin urmare, pe durata
fiecarei perioade de ocolire, n statiile cu astfel de scheme se dispune de un singur
sistem de bare colectoare, celalalt sistem devenind bara de ocolire.
Trebuie remarcat ca n toate variantele din figura 3.18 manevra de ocolire
a unui ntreruptor de circuit se face fara ntreruperea circuitului respectiv.
3.7. SCHEMA CU 2BC SI N+1 INTRERUPTOARE FOLOSITE N

COMUN DE N CIRCUITE
La aceste scheme, din punct de vedere al investitiei revin (N+1)/N
ntreruptoare pe circuit. Pentru N=1 avem schema cu 2 ntreruptoare pe circuit,
pentru N=2 avem schema cu 1,5 ntreruptoare pe circuit iar pentru N=3 avem
schema cu 1,33 ntreruptoare pe circuit.
Mai des ntlnite n practica sunt schemele de conexiuni cu 1,5 sau 2
ntreruptoare pe circuit. n regim normal de lucru, o astfel de schema, functioneza
cu toate aparatele de comutatie nchise si ambele sisteme de bare colectoare n
functiune. Astfel de scheme prezinta flexibilitate foarte mare n timpul
exploatarii si disponibilitate marita, deoarece:
n regim normal de functionare, ambele sisteme de bare colectoare sunt

mentinute sub tensiune; toate comutatiile se fac prin ntreruptoare, ceea ce
reduce riscul unor avarii grave (nsotite de arc electric liber);
fiecare bara colectoare poate fi izolata n scopul executarii lucrarilor de
ntretinere, fara ntreruperea vreunui circuit; un incident pe un sistem de
bare nu afecteaza nici un circuit, deci nu conduce la ntreruperi n
alimentare;
lucrarile de revizie/reparatii la ntreruptoare se pot efectua fara ntreruperea
functionarii circuitului respectiv, deci fara daune de nelivrare.
Datorita avantajelor mai sus mentionate, este redus considerabil timpul de

ntrerupere n alimentare si puterea nelivrata, nemaifiind necesare circuite
suplimentare de cupla transversala si de ocolire.
Principalul dezavantaj al unor astfel de scheme consta n cresterea
investitiilor pentru echiparea statiilor, att din cauza numarului sporit de
ntreruptoare pe circuit, ct si ca urmare a costurilor mai ridicate pentru asigurarea
protectiilor.
n figura 3.19 este prezentata o schema de conexiuni cu doua sisteme de
bare colectoare si doua ntreruptoare pe circuit. Fiecare circuit este n permanenta
cuplat prin celula cu ntreruptor la ambele sisteme de bare colectoare, deci prezinta
avantajele unei duble alimentari.
Ca urmare a dublarii numarului de ntreruptoare pe fiecare circuit, cresc
nsa sensibil cheltuielile de investitii pentru echiparea statiei, precum si cheltuielile
de ntretinere (comparativ cu varianta de referinta, prezentata n figura 3.10). Acest
tip de schema prezinta interes n cazul circuitelor pentru care trebuie asigurata o
foarte mare siguranta n functionare.
Fig. 3.19. Scheme cu 2 ntreruptoare pe circuit Fig. 3.20. Schema cu 1,5 ntreruptoare
pe circuit
Punerea n functiune la CET Isalnita, a primului grup frantuzesc de

315 MW, care reprezenta cel mai mare grup din tara la acea data (31 decembrie
1967), s-a facut prin celula cu doua ntreruptoare.
Pe de alta parte, anumite firme constructoare realizeaza scheme cu bare
colectoare duble n sistem duplex si la medie tensiune, prin montarea pe fiecare
circuit a cte doua celule prefabricate cu bare colectoare simple si ntreruptor.
O cale de reducere a investitiilor, aplicata n cazul statiilor de foarte nalta
tensiune, o constituie utilizarea a cte trei ntreruptoare pentru doua circuite
(figura 3.20). Ramne nsa ca dezavantaj costul ridicat al realizarii protectiilor si al
reanclansarii automate rapide, caci ntreruptorul median trebuie sa functioneze
independent n fiecare din directiile celor doua plecari.
Un alt dezavantaj este acela ca, n anumite situatii ntreruptorul de lnga
bara colectoare trebuie sa duca sarcina a doua circuite, deci trebuie sa aiba un
curent nominal mare.
Calculele tehnico-economice arata ca astfel de scheme pot rezulta eficiente
din punct de vedere economic mai ales atunci cnd:
durata nelivrarii de energie, ca urmare a lucrarilor de revizie/reparatie n
statii este mare;
sarcina electrica vehiculata pe circuite este mare (de regula, n statii cu
Un 220 kV);
exista o mare sensibilitate la ntreruperi a zonelor alimentate si circuitele
nu sunt rezervate prin alte cai de alimentare.
Un exemplu de utilizare n Romnia a schemei electrice cu

1,5 ntreruptoare pe circuit este cel al statiei de 400 kV, realizata pentru evacuarea
puterii produse si interconectarea cu SEN a CNE Cernavoda.
Dezavantajele prezentate mai sus se amplifica atunci cnd folosim mai
mult de trei ntreruptoare n comun. Ca urmare, scheme cu 1,33 ntreruptoare pe
circuit sunt foarte rare si nu s-au realizat scheme cu 5 ntreuptoare folosite n
comun de 4 circuite
3.8. SCHEME POLIGONALE

Datorita conturului nchis, desi unui circuit i revine cte un singur
ntreruptor, schema prezinta avantajele conectarii fiecarei plecari la retea prin
cte doua ntreruptoare. Daca ne referim la schemele anterioare, se poate spune
ca n cazul schemelor poligonale toate ntreruptoarele sunt folosite n comun de
toate circuitele . Aceasta conduce la o mai mare flexibilitate, mai ales n ceea ce
priveste ntretinerea ntreruptoarelor, cu costuri mai reduse dect n cazul
schemelor prezentate n paragraful 3.6:
toate comutatiile se fac prin ntreruptoare (figura 3.21), ceea ce reduce
riscul unor avarii grave (nsotite de arc electric liber);
deconectarea/declansarea oricarui ntreruptor se face fara ntreruperea

sarcinii pe circuit, deci nu este necesara prevederea unui sistem de ocolire;
legaturile transversale ntre noduri sunt asigurate prin laturile poligonului
(echipate cu ntreruptoare), deci un circuit de cupla transversala este inutil.
Printre dezavantajele schemelor poligonale se pot mentiona:
amperaj mai mare pentru ntreruptoare, deoarece atunci cnd inelul
poligonal este deschis unele ntreruptoare trebuie sa asigure sarcina mai
multor circuite electrice; sub acest aspect, schema este mai indicata la
Un 220 kV;
volum mai mare de protectii si scheme de circuite secundare mai
complicate;
dificultati legate de numarul uneori insuficient al nfasurarilor secundare
cu care sunt prevazute transformatoarele de curent pentru alimentarea
protectiilor (se poate ajunge la folosirea n comun a unei nfasurari pentru
mai multe protectii sau la suplimentarea numarului de transformatoare de
masurare);
este de preferat ca numarul maxim de circuite racordat la o schema
poligonala sa nu depaseasca 6-8 circuite.
L L
L L
T T T T
b
a
Fig. 3.21. Schema electrica poligonala

a - schema de principiu; b - schema corespunzatoare planului de amplasare
Schemele poligonale constituie o alternativa importanta a schemelor cu

1,5 ntreruptoare pe circuit pentru realizarea schemelor de conexiuni la statii
electrice de foarte nalta tensiune (spre exemplu, statia de 750 kV de la Isaccea este
un patrat).
3.9. SCHEME BLOC SI VARIANTE DE

MARIRE A FLEXIBILITATII ACESTORA
O schema bloc constituie un ansamblu functional care este disponibil
numai daca toate elementele sale componente sunt disponibile.
Volumul foarte redus de aparataj electric necesar pentru echipare, precum
si lipsa unor legaturi intermediare cu alte blocuri conduce la unele avantaje:
investitii minime;
surse potentiale de defect mai putine;
spatiu foarte restrns pentru amplasarea n teren;
simplificare a exploatarii;
limitare a curentilor de scurtcircuit, datorita unui grad de functionare n
paralel mai redus.
Principalul dezavantaj consta n aceea ca, din punct de vedere fiabilistic,

blocul constituie o structura de tip serie: la defectarea unui element al din
structura sa, tot ansamblul iese din functiune.
Scheme bloc sunt folosite atunci cnd fiabilitatea elementelor componente
este ridicata (necesita mentenanta redusa) si/sau sarcina admite ntreruperi n
alimentare ori poate fi preluata de alta sursa. Cresterea flexibilitatii schemelor
bloc se poate realiza prin marirea volumului de aparataj utilizat pentru echiparea
schemei, ceea ce permite modularea unor subansambluri functionale, astfel nct la
defectarea unui element sa nu se piarda tot ansamblul.
3.9.1. SCHEME PENTRU CENTRALE

n cazul centralelor electrice se utilizeaza scheme bloc formate din
generator, transformator (ridicator) pentru evacuarea puterii si transformator
(cobortor) pentru alimentarea serviciilor proprii (fig. 3.22, a). Uneori, blocul
include si o linie electrica de evacuare a puterii n sistem (fig. 3.22, b).
Cresterea flexibilitatii operationale, a numarului de combinatii posibile si a
sigurantei n functionare se poate realiza prin introducerea n schema a unui
ntreruptor de generator (fig. 3.23).
n centrale echipate cu grupuri de putere unitara redusa, se pot realiza
scheme electrice cu doua generatoare, bloc cu un singur transformator ridicator
(figura 3.23, a), iar n cazul centralelor electrice echipate cu grupuri de mare putere
se pot adopta variante de echipare cu un grup bloc cu doua transformatoare
ridicatoare (figura 3.23, b). Aceasta din urma varianta de echipare mareste
disponibilitatea centralei, permitnd ca n caz de indisponibilitate a unuia dintre
transformatoare, generatorul sa poata fi mentinut n functiune la sarcina partiala. n
plus, astfel se rezolva mai usor problema transportului unitatilor de
(auto)transformare de foarte mare putere, din fabrica si pna la locul de montare.
Tbloc Tbloc
Tsp Tre Tsp Tre

~ ~
s.p a b s.p
Fig. 3.22. Scheme electrice bloc utilizate n centrale electrice

a - schema bloc G+TB+Tsp ; b - schema bloc G+TB+Tsp+LE
Actualmente, mai mult de 60% din totalul centralelor electrice din ntreaga
lume sunt echipate cu ntreruptor de generator [56], deoarece prin aceasta:
se elimina necesitatea prevederii unui transformator suplimentar de T/MT
pentru alimentarea serviciilor proprii la pornirea/oprirea blocului;
se evita producerea unor tensiuni tranzitorii, ca urmare a transferului automat
al surselor de alimentare normala si de rezerva a serviciilor proprii.
L L
Tbloc Tbloc,1 Tbloc,2
Tsp Tsp
~ ~ ~
G1 G2 G
a s.p. b s.p.
Fig. 3.23. Scheme electrice bloc cu flexibilitate marita utilizate n centrale electrice
a - cu grupuri de putere unitara mica; b - cu grupuri de putere unitara mare
Functiile pe care le preia ntreruptorul de generator sunt:

izolarea generatorului fata de retea; aceasta functie este deosebit de
importanta, mai ales n cazul centralelor de vrf, unde manevrele de
cuplare/decuplare se fac des si trebuie ca aparatul de comutatie sa dispuna
de o buna anduranta electrica si mecanica; peste 80% dintre centralele cu
turbine pe gaze, care sunt cele mai frecvent construite n prezent, datorita
costului relativ mai scazut si a disponibilitatii mai mari (comparativ cu
centralele clasice) si care au porniri/opriri dese, sunt prevazute cu
ntreruptor de generator;
la centralele cu turbine pe gaze, IG are n plus o functie n procesul de
pornire al centralei; mai nainte de a putea functiona autonom, generatorul
trebuie adus la o anumita viteza de rotatie, cu ajutorul unui motor de
lansare sau utiliznd regimul de functionare al generatorului ca motor; n
acest ultim caz, se injecteaza generatorului un curent de frecventa
variabila, produs de un convertizor static de frecventa, prin intermediul
unui cablu de medie tensiune si un separator introduse n carcasa
ntreruptorului de generator;
sincronizarea generatorului cu sistemul; n caz de cuplare n opozitie de
faza, ntreruptorul de generator (dispus pe legatura capsulata a
generatorului, deci cu risc de conturnare din cauze externe practic nul)
dispune de o marja de siguranta mai mare la solicitari electrice dect
ntreruptorul de nalta tensiune;
ruperea curentilor de scurtcircuit debitati de generator, n caz de defect la
transformatorul de putere sau la cel servicii proprii, ntr-un timp foarte
scurt (sub 80 ms).
Costul unui astfel de ntreruptor de generator (introdus pe legatura

capsulata dintre generator si transformator) este foarte ridicat, ca urmare a
solicitarilor mari din regim normal si de scurtcircuit, la care trebuie sa faca fata IG .
n aceeasi legatura capsulata, pot exista diferite optiuni de echipare:
separatoare, cutit(e) de legare la pamnt pe fiecare parte, transformatoare (senzori)
de masurare a curentului si tensiunii etc.
Uneori, pentru reducerea investitiilor, la bornele generatorului electric se
utilizeaza separatoare de sarcina de constructie speciala.
3.9.2. SCHEME DE RACORD ADNC

Statiile de distributie tip racord adnc (SRA) sunt prevazute cu una sau
doua celule bloc linie electrica - transformator de forta, prevazute cu ntreruptoare
doar pe partea de alimentare a liniei electrice si pe partea de tensiune inferioara a
transformatorului.
Transformatorul fiind amplasat aproximativ n centrul de sarcina al
consumatorului, astfel de scheme sunt folosite n scopul reducerii pierderilor de
energie n retelele electrice.
Acest tip de statie este destinat alimentarii obiectivelor industriale de

putere importanta, a centrelor urbane cu densitate mare de sarcina etc.
Alimentarea SRA se face, de regula, de la barele statiilor de 110 kV sau din
liniile electrice de distributie (tip intrare-iesire sau agatate n T), direct, fara
bare colectoare pe partea de nalta tensiune si fara alte legaturi ntre caile de
alimentare (figura 3.24).
Deoarece protectia ntreruptorului de la capatul de alimentare al liniei este
insensibila la o buna parte dintre defectele care se produc pe nfasurarile secundare
ale transformatorului, n cazul unor curenti de scurtcircuit monofazat nu prea mari
si daca ntreruptorul liniei rezista la defect kilometric, se poate utiliza SRA cu
separator de scurtcircuitare la bornele transformatorului (figura 3.24, a). Acesta
este prevazut cu dispozitiv de actionare rapida si se nchide automat n caz de
defect n transformator, transformnd defectul n scurtcircuit trifazat, pentru a fi
sesizat si deconectat de ntreruptorul de la capatul liniei de alimentare.
L L
L
T T
T
a b c
Fig.3.24. Scheme electrice de distributie tip racord adnc

a cu separator de scurtcircuitare; b prevazuta cu canal de telecomunicatii;
c - cu ntreruptor pe partea de nalta tensiune a transformatorului
Atunci cnd nu sunt ndeplinite conditiile de utilizare ale separatorului de

scurtcircuitare, buna functionare a unor astfel de scheme (figura 3.24, b) poate fi
asigurata prin utilizarea unor canale de telecomunicatii (cabluri pilot, canale de
nalta frecventa prin conductoarele liniilor de nalta tensiune, canale hertziene prin
unde ultrascurte). Toate aceste solutii presupun nsa un efort de investitii pe care
reducerea numarului de ntreruptoare nu-l poate uneori compensa.
Pentru lungimi mari ale racordului (de regula, peste 10 km), poate rezulta
oportuna din punct de vedere economic montarea unui ntreruptor suplimentar pe
partea de nalta tensiune a transformatorului (figura 3.24, c).
3.9.3. SCHEME DE TIP H

Denumirea provine din asemanarea schemei de conexiuni cu majuscula H,
schema fiind obtinuta prin lega rea a doua celule bloc linie electrica - transformator
de forta printr -o punte (cupla longitudinala). Schema prezinta o disponibilitate
marita fata de SRA cu doua celule bloc linie - transformator, deoarece n cazul
indisponibilitatii unui circuit din structura blocului, functionarea statiei poate
continua cu elementele ramase, prin intermediul puntii (cuplei).
n functie de pozitia puntii n raport cu ntreruptoarele schemei, se pot
realiza scheme de tip H superior (figura 3.25, a) sau de tip H inferior (figura
3.25, b).
Alegerea uneia dintre variante se poate face n functie de complexitatea
manevrelor pe care le implica exploatarea circuitelor de linie, respectiv, de
transformator.
L L L L
T T T T
a b
Fig. 3.25. Scheme electrice cu conexiuni tip H

a - superior; b - inferior.
n cazul schemei H superior, manevrele de cuplare/decuplare a unui circuit

de transformator se fac direct, prin comutatia unui singur ntreruptor si deci implica
un numar mai mic de operatii dect manevrele corespunzatoare cuplarii/decuplarii
unui circuit de linie.
n cazul schemei H inferior, manevrele de cuplare/decuplare a unui circuit
de linie se fac direct, prin comutatia unui singur ntreruptor, n timp ce manevra de
scoatere n revizie a unui circuit de transformator implica cinci operatii succesive.
CALCULUL SI LIMITAREA
CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT
4.1. DEFINIRE
Scurtcircuitul reprezinta o legatura galvanica (accidentala sau voita) printr-
o impedanta de valoare relativ redusa, ntre doua sau mai multe puncte ale unui
circuit care, n regim normal au tensiuni diferite. La aparitia scurtcircuitului,
impedanta circuitului se micsoreaza, ceea ce conduce la marirea curentilor,
comparativ cu valorile din regimul normal. La rndul sau, aceasta marire determina
o scadere a tensiunii n sistem, mai nsemnata n apropierea locului de scurtcircuit.
Curentul de scurtcircuit este acel curent care se nchide la locul de
scurtcircuit. Acest curent este initial asimetric n raport cu axa de timp si poate fi
descompus ntr-o componenta de curent periodica (simetrica) si o componenta
aperiodica, descrescatoare de la valoarea initiala la zero. Componenta aperiodica a
curentului de scurtcircuit este valoarea medie ntre nfasuratoarea superioara si cea
inferioara a curentului de scurtcircuit (figura 4.1), ceea ce permite separarea ei
dintr-o curba data a curentului.
4.2. CAUZE PRINCIPALE

Printre cauzele unui scurtcircuit se pot mentiona:
conturnarea cu strapungerea izolatiei;
ruperea unor fire;
contacte accidentale stabilite de animale;
manevre gresite.
Conform statisticilor de exploatare, mai mult de 65% din totalul
scurtcircuitelor sunt monofazate, n timp ce numai 5% din defecte sunt de tip
trifazat (afecteaza n mod simetric toate cele trei faze ale unei instalatii electrice
trifazate).
Desi cele mai rare, prin consecintele foarte grave pe care le pot avea,
scurtcircuitele trifazate sunt uneori hotartoare n aprecierea posibilitatii de
functionare a sistemului n conditii de scurtcircuit, precum si pentru dimensionarea
echipamentelor si legaturilor electrice. Pe de alta parte, folosirea metodei
componentelor simetrice permite estimarea valorilor curentilor si tensiunilor de
succesiune directa pentru orice scurtcircuit, pe baza marimilor corespunzatoare
unor scurtcircuite trifazate conventionale.
4.3. FACTORI DE INFLUENTA

Asupra marimii curentului de scurtcircuit exercita influenta unii factori, ca
de exemplu:
- puterea sursei ce alimenteaza defectul;
- tensiunea la locul de defect;
- impedanta circuitului pna la locul de defect;
- rezistenta de trecere la locul defectului, determinata de rezistenta arcului
electric care se produce si de rezistenta altor cai de curent, de la o faza la
alta sau de la faza la pamnt.
Astfel, evolutia curentului de scurtcircuit este direct influentata de pozitia

locului de scurtcircuit fata de generatoare. Sub acest aspect se pot deosebi
scurtcircuite (fig. 4.1):
Fig. 4.1. Variatia curentului de scurtcircuit n functie de distanta fata de generator:

a n cazul unor defecte departate; b n cazul unor defecte apropiate
departe de generator (de exemplu, scurtcircuit la capatul unor linii electrice de

nalta tensiune sau pe partea de joasa tensiune a statiilor de transformare):
componenta periodica, alternativa a curentului de scurtcircuit este practic
constanta pe toata durata scurtcircuitului (sursa se poate considera, ipotetic, de
putere infinita n raport cu punctul de defect, respectiv impedanta sa proprie
este nula si tensiunea sa are, la frecventa constanta, amplitudine constanta);
CALCULUL SI LIMITAREA CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT 89
aproape de generator (de exemplu, scurtcircuit la bornele generatorului):

componenta periodica este variabila n timp; evolutia curentului de scurtcircuit
este diferita n functie de prezenta sau absenta reglajului automat de tensiune
(RAT) la generator (fig. 4.2).
Fig.4.2. Oscilogramele curentilor de scurtcircuit:

a n lipsa reglajului automat al tensiunii; b cu reglaj automat al tensiunii
Atunci cnd trebuie gasite valorile maxime posibile ale curentilor de

scurtcircuit (de exemplu, pentru dimensionarea si verificarea echipamentelor si
legaturilor electrice) se pleaca de la conditiile cele mai grele, considernd ca la
locul defectului lipseste orice forma de rezistenta de trecere (defect metalic).
4.4. SCURTCIRCUIT TRIFAZAT DEPARTAT DE GENERATOR

n figura 4.3 sunt reprezentate curbele de variatie a curentilor pe faza la un
scurtcircuit trifazat, pe o retea simpla, de tipul:
U S =constant
Ik
La aparitia scurtcircuitului, impedanta retelei scade brusc, ceea ce conduce

la cresterea curentilor, mult peste valoarea de regim normal de functionare.
Trecerea de la un regim de functionare la altul se produce printr-un regim
tranzitoriu, n cursul caruia curentul variaza de la valoarea normala dinaintea
scurtcircuitului, teoretic, pna la valoarea stabilizata a curentului de scurtcircuit.
Fig.4.3. Oscilogramele curentilor de faza la un scurtcircuit trifazat brusc
Un calcul complet de scurtcircuit trebuie sa dea variatia n timp a

curentilor la punctul de scurtcircuit, de la nceputul acestuia (t = 0) si pna la
eliminarea lui, n corelatie cu valorile instantanee ale tensiunii la nceputul
scurtcircuitului.
Valoarea instantanee a curentului de scurtcircuit pe faza (ik) se poate obtine
prin suprapunerea a doua componente: una periodica (ip) si alta aperiodica (ia).
Deoarece tensiunea sursei are (la frecventa constanta) amplitudine constanta,
componenta periodica a curentului de scurtcircuit este practic constanta pe toata
durata scurtcircuitului.
Relatia de calcul a curentului total este:
t /T (4.1)
i i i I sin ( t ) i e a
k p a pm k ao
n care: Ipm este amplitudinea componentei periodice, constanta n timp;

iao - valoarea initiala a componentei aperiodice (anuleaza
saltul curentului permanent n momentul aparitiei
scurtcircuitului, deci la t=0);
k - defazaj ntre tensiune si curentul de scurtcircuit;
Ta - constanta de timp a circuitului, care depinde de raportul
dintre inductanta si rezistenta la locul defectului.
n majoritatea cazurilor practice, n functie de scopul calculului de
scurtcircuit, nu este necesara cunoasterea evolutiei pas cu pas a valorii curentului
de scurtcircuit, fiind suficient doar calculul valorilor la anumite momente de timp.
n cazul scurtcircuitelor departate de generator prezinta un interes

deosebit:
valoarea efectiva initiala a componentei simetrice de curent alternativ (Ipo);
vrful curentului de scurtcircuit (curent de soc): valoarea maxima

instantanee a curentului rezultant (isoc).
Valoarea curentului de soc se obtine (figura 4.4) pentru valoarea maxima a

componentei aperiodice, considernd ca aceasta valoare apare aproximativ la o
T 1
semiperioada ( 0,01 s) de la aparitia scurtcircuitului.
2 50 2
Fig. 4.4. Oscilograma curentului de scurtcircuit pentru cazul componentei aperiodice maxime
Daca n regimul anterior scurtcircuitului, curentul a fost zero n circuitul

dat, componenta aperiodica poate atinge amplitudinea componentei periodice (Ipm),
daca n momentul scurtcircuitului aceasta componenta trece prin maximul sau
pozitiv sau negativ [72]. n aceste conditii se poate scrie:
0,01 / T 0,01 / T (4.2)

i I I e a I (1 e a) k 2I
soc pm pm pm soc po
unde coeficientul de soc este:

k soc 1 e 0 , 01 / Ta
. (4.3)
Pentru o constanta Ta 0,045 s , uzuala n instalatiile de nalta tensiune, ksoc 1,8.
4.5. SCURTCIRCUIT TRIFAZAT APROPIAT DE GENERATOR

La aparitia unui scurtcircuit apropiat de bornele generatorului, marirea
reactantei statorului duce la demagnetizarea generatorului si prin urmare la
scaderea tensiunii sale, pna la un anumit nivel a carui valoare depinde de
parametrii generatorului si de distanta pna la punctul de scurtcircuit. Ca urmare a
faptului ca tensiunea sursei nu se mai mentine constanta, componenta periodica a
curentului de scurtcircuit este variabila n timp. Evolutia curentului de scurtcircuit
este diferita, n functie de prezenta sau absenta reglajului automat de tensiune
(RAT) la generator (figura 4.2). Existenta RAT face posibila o compensare partiala
sau chiar completa a scaderii tensiunii, prin marirea curentului de excitatie.
n cazul scurtcircuitelor apropiate de generator prezinta un mare interes si
alte componente, n afara celor mentionate n paragraful precedent. Astfel, se
calculeaza:
valoarea efectiva initiala a componentei simetrice de curent alternativ (Ipo);
valoarea de vrf a curentului de scurtcircuit (isoc);
componenta periodica si cea aperiodica a curentului de scurtcircuit, n
momentul separarii contactelor la ntreruptorul care elimina defectul; acest
timp se poate calcula cu relatia:
tr t relee t propriu intreruptor 0,01 t propriu intreruptor 0,1 s; (4.4)
curentul periodic stabilizat (curent permanent de scurtcircuit): valoarea

efectiva a curentului de scurtcircuit care ramne dupa trecerea fenomenelor
tranzitorii (Ip ).
4.6. CALCULUL CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT

Calculul se poate face n diferite scopuri:
- dimensionarea/verificarea aparatelor de comutatie si a conductoarelor
utilizate n instalatiile electrice din centrale si statii;
- calculul curentilor pentru reglajul protectiilor;
- verificarea conditiilor de compatibilitate electromagnetica n diferite
noduri ale sistemului energetic national.
Pentru dimensionarea/verificarea echipamentelor electrice, este necesar

calculul curentilor de scurtcircuit n regimul de functionare care conduce la
solicitarile maxime. Pentru reglajul protectiilor si verificarea compatibilitatii
electromagnetice sunt necesare si calcule de scurtcircuit n regim minim de
functionare.
Calculul regimului de scurtcircuit trifazat metalic (prin impedanta nula)
desi foarte rar, conduce la solicitari maxime n retele si se efectueaza ntotdeauna
n proiectare si exploatare. n retelele cu neutrul legat la pamnt, un loc deosebit l
ocupa calculul scurtcircuitului monofazat ca defect cel mai probabil [57].
Principalele ipoteze simplificatoare care se admit n calculele de

scurtcircuit sunt:
tensiunile electromotoare ale tuturor surselor din schema se considera ca
au aceeasi valoare si faza;
n zona n care se considera scurtcircuitul, tensiunea n momentul anterior
defectului poate fi diferita de cea nominala (Un), acest aspect lundu-se n
considerare prin factorul de tensiune CU; de exemplu, pentru calculul
curentului maxim de scurtcircuit CU =1,1 pentru instalatiile cu Un 220 kV
si 1,0 pentru instalatiile cu Un 400 kV;
toate transformatoarele cu tensiunea de scurtcircuit mai mare de 5% se iau
n considerare numai prin reactanta lor inductiva;
reactanta ohmica a liniilor electrice aeriene (LEA) si a liniilor electrice n
cablu (LEC) cu U n 110 kV, de regula, poate fi neglijata; si n cazul
liniilor de medie tensiune rezistenta poate fi neglijata, cu conditia ca acest
lucru sa nu majoreze substantial valoarea curentilor de scurtcircuit;
impedanta sarcinilor, de regula, se neglijeaza; fac exceptie motoarele
sincrone si asincrone de mare putere (de ordinul sutelor de kVA) n cazul
unor scurtcircuite apropiate de bornele acestor motoare, precum si n cazul
n care se calculeaza curentii de scurtcircuit pe partea de nalta tensiune a
transformatoarelor care alimenteaza aceste motoare.
Avnd n vedere scopul calculului, pentru cazul proiectelor de centrale sau
de statii electrice, de regula, curentii se calculeaza pe barele statiilor electrice
(inclusiv pentru statiile de servicii proprii din centrale) si la bornele generatoarelor
electrice.
4.7. ALGORITM DE CALCUL A CURENTILOR DE SCURT-CIRCUIT

TRIFAZAT PRIN METODA UNITATILOR RELATIVE
Se figureaza schema de principiu a instalatiei. Se considera schema

principiala a unei retele electrice simple, prezentata n figura 4.5.
G TR L
UnG=U1n U2n U2n

U
Fig. 4.5. Schema electrica monofilara pentru exemplificarea algoritmului
Se figureaza schema echivalenta pentru calculul curentilor de

scurtcircuit, pornind de la schema de principiu a instalatiei.
Pentru simplificarea calculelor, schemele care contin transformatoare se
nlocuiesc prin scheme echivalente n care toate elementele sunt cuplate galvanic.
ntocmirea unei astfel de scheme consta n raportarea parametrilor elementelor si a

tensiunilor electromotoare ale diferitelor trepte de transformare ale schemei date la
o treapta oarecare din schema, care devine treapta de referinta (de baza).
Se considera:
U n referinta U n defect s. (4.5)
Raportarea se efectueaza pe baza relatiilor care rezulta din teoria generala

a transformatorului, iar pentru raportare se foloseste raportul de transformare
determinat ca raport al tensiunilor ntre faze ale nfasurarii transformatorului,
corespunzatoare prizei de lucru alese la mersul n gol al transformatorului.
Se fac urmatoarele ipoteze simplificatoare:
- se neglijeaza curentii de magnetizare ai transformatoarelor;
- se neglijeaza capacitatea de serviciu pentru linii;
- se neglijeaza caderile de tensiune pe linii.
Prin urmare, cuplajele magnetice se nlocuiesc prin legaturi galvanice si
reactantele trebuie raportate la tensiunea locului de defect. Rezulta schema
echivalenta pentru calculul curentilor de scurtcircuit din figura 4.6.
U2n U2n
U1n U
ZG ZTR ZL ZC
ZTC
Fig.4.6. Schema echivalenta pentru calculul curentului de scurtcircuit

corespunzatoare schemei din figura 4.5
n general, daca se neglijeaza caderile de tensiune pe linie, se poate scrie:

2
U n defect (4.6)
Z rap Z .
U n funct
Pentru schema din figura se pot calcula reactantele raportate (n ohmi), ca de

exemplu:
2 2
U U n def . (4.7)
Z TC , rap Z TC 3n Z TC .
U 2n U n funct.
2 2 2
U U 2n U n def . (4.8)
Z G, rap Z G 3n ZG .
U 2n U1n U n funct.
Se calculeaza valorile reactantelor n unitati relative, prin raportare la

marimi de baza. Exprimarea marimilor electrice n unitati relative se poate face
prin raportarea acestora la marimi oarecare, alese ca baza:
Z I A S MVA UV (4.9)
Z* ; I* ; S* ;U * .
Z baza Ib A S b MVA Ub V
Pentru calcul se fixeaza doua dintre marimile de baza si rezulta celelalte

doua. De obicei se aleg:
Sb 100 ; 1000;...10 n MVA (4.10,a)
Ub U n def U referinta (4.10,b)
Lund n considerare ipotezele simplificatoare prezentate n paragraful

precedent, calculul de scurtcircuit pentru retele de nalta tensiune se poate face
neglijnd rezistentele (Z X). Reactanta raportata la marimile de baza este:
X X S (4.11)
X b.
* X
b U2
b
Daca, de exemplu, se aleg drept marimi de baza cele corespunzatoare

regimului nominal de functionare, reactantele raportate la marimile nominale
rezulta:
X X Sn (4.12)
X *n
Xn U 2 funct.
n
Prin urmare se poate scrie raportul:
2
X* Sb U n funct. (4.13)
.
X *n Sn Ub
n cele ce urmeaza se dau exemple de calcul a reactantelor n unitati

relative pentru:
generatoare: se cunoaste, din datele de catalog, reactanta generatorului
"
raportata la marimile nominale( X *nG X d % 100 ); prin urmare se poate
scrie reactanta raportata la marimi de baza si la tensiunea locului de defect:
2 2
S U n funct U n def . X d" % S b (4.14)
X *G X *nG b ;
S nG U b U n funct. 100 S nG
transformatoare: se stie, din datele de catalog, reactanta transformatorului

raportata la marimile nominale:
U XT 3 I nT XT (4.15)
uk % X *nT ,
Un Un X Tn
prin urmare rezulta reactanta raportata la marimi de baza si la tensiunea locului de

defect:
2 2
S U n funct U n def . uk % Sb (4.16)
X *T X *nT b ;
S nT U b U n funct. 100 S nT
sistem: daca se cunoaste puterea de scurtcircuit la locul defectului (Sk),

valoarea reactantei relative a sistemului (raportata la marimi de baza) rezulta:
X KS U n2 def S b Sb (4.17)
X *S 2
.
Xb SK U b SK
Observatie: un avantaj al metodei de calcul al scurtcircuitului n unitati relative

consta n faptul ca reactantele nu depind de tensiunea de la locul defectului.
Se transfigureaza schema n raport cu punctul de defect. Se aplica
regulile uzuale de transfigurare a schemelor electrice:
reactantele se conecteaza n serie, n paralel etc.;
se fac transfigurari stea-triunghi;
reactantele aflate ntre doua puncte de potential egal nu intervin n calcul,
deoarece nu sunt parcurse de curentul de defect (de exemplu, latura dintr-
un triunghi situata ntre doua surse, n cazul transfigurarii stea-triunghi;
liniile radiale de consumatori sau de servicii proprii, atunci cnd se
calculeaza scurtcircuitul pe barele statiilor de conexiuni);
pentru cazul n care n surse de tensiune debiteaza printr-o reactanta
comuna Xc, se poate aplica metoda suprapunerii efectelor.
n final, ca urmare a reducerilor succesive, schema echivalenta trebuie

adusa sub forma din figura 4.7, n care exista mai multe ramuri generatoare:
ramura tip centrala (care a rezultat prin punerea n paralel a generatoarelor de
tipuri asemanatoare, n diferite etape succesive),
ramura tip sistem (care contine reactanta sistemului si este determinata de date
initiale de proiectare referitoare la contributia sistemului n caz de scurtcircuit,
ramura motoarelor electrice etc.
Se determina valorile curentilor de scurcircuit. Curentul total de

scurtcircuit este dat de suma componentelor debitate de fiecare sursa de putere din
figura 4.7:
n
I I (4.18)
k i 1 ki
SG SS
Xech,G Xech,S
ki
Fig. 4.7. Schema redusa pentru calculul curentilor de scurtcircuit
Pentru a putea analiza comportarea la scurtcircuit a fiecarei ramuri n

raport cu punctul de defect, se raporteaza reactantele la marimile nominale ale
locului de defect considerat, aplicndu-se pentru fiecare ramura relatia:
n Sn (4.19)
X ech X ech
Sb
n care: Xech este reactanta echivalenta n unitati relative de baza;
Xnech - reactanta echivalenta n unitati relative nominale;
Sn - puterea rezultanta care debiteaza la locul de defect prin
ramura;
Sb - puterea de baza.
Observatie. Pentru ramura sistemului energetic, Sn se poate considera ca fiind

puterea n functiune estimata pentru o perspectiva de circa cinci ani (de exemplu:
tinnd seama de evolutia consumului n viitor n SEN, se poate alege
8000 - 10000 MVA).
a) Daca Xnech > 3 sursa se considera departata de locul scurtcircuitului, iar

componenta periodica este constanta n timp. Rezulta curentii:
I b cu I n cu t / Ta (4.20)
I po Ip ; I aperiodic 2 I po e
X* X *n
Sb Sn (4.21)
unde: I b ; In
3 U bU n def 3 U n def
b) Pentru Xnech 3 , calculul variatiei n timp a componentei periodice se face

utiliznd curbele de calcul care dau valoarea curentului periodic relativ (I*pt) n
functie de X nech. [49]. Se calculeaza la diverse moment de timp t curentii:
t / Ta
I pt kA I* pt I n kA ; I aperiodic 2 I po e (4.22)
Dupa calculul curentului total de scurtcircuit, urmeaza interpretarea

rezultatelor obtinute si stabilirea masurilor care se impun.
4.8. CALCULUL CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT NESIMETRIC

Cu exceptia scurtcircuitului trifazat, celelalte tipuri de defecte ntre
conductoarele retelei, cu si fara legatura cu pamntul, sunt nesimetrice. Pentru
studiul unor astfel de scurtcircuite se utilizeaza teoria componentelor simetrice
(teorema lui Fortescue, 1918), la baza careia sta ideea descompunerii unui sistem
trifazat nesimetric de marimi sinusoidale n trei sisteme trifazate simetrice de
marimi sinusoidale, dupa cum urmeaza:
sistemul de succesiune directa, n care fiecare dintre marimi este defazata
naintea celei care i succede cu 2 /3 ;
sistemul de succesiune inversa, n care fiecare dintre marimi este defazata
n urma celei care i succede cu 2 /3 ;
sistemul de succesiune homopolara, care este un sistem de marimi
sinusoidale, caracterizat prin amplitudini egale si n faza.
Aplicarea metodei componentelor simetrice presupune calculul a trei

componente independente (de succesiune directa, inversa si homopolara), fara
legaturi ntre ele, n afara conditiilor de la locul de scurcircuit. Fiecare dintre aceste
componente are propria ei impedanta. Tipul de nesimetrie sau de dezechilibru din
retea poate fi reprezentat printr-o interconectare ntre retele echivalente de diferite
succesiuni.
Algoritmul de determinare a curentilor de scurtcircuit nesimetric
presupune n principal, urmatoarele etape :
se analizeaza schema electrica a instalatiei, adoptndu-se unele ipoteze
care permit simplificarea calculelor, fara a afecta precizia rezultatelor;
corespunzator acestor ipoteze simplificatoare, se construiesc schemele de

succesiune directa, inversa si homopolara si se determina impedantele
directa, inversa si homopolara echivalente, care se obtin prin transfigurari
n raport cu punctul de defect;
daca se cunosc impedantele echivalente de succesiune directa (Zd), inversa
(Z i) si homopolara (Zh), precum si tensiunea sursei echivalente, se pot
calcula curentii si tensiunile la locul defectului, pentru diferite tipuri de
defecte [13,57] .
Tabelul 4.1
Relatii pentru calculul curentilor n cazul diferitelor tipuri de scurtcircuite
Tipul Reactanta echivalenta pentru Curentul de scurtcircuit

scurtcircuitului calculul curentului de
secventa directa Isc.
3 3 3 3 3
Xe X ed I sc. k I pd I pd
n=3
(trifazat)
2 2 2 2 2
Xe X ed X ei I sc. k I pd 3 I pd
n=2
(bifazat)
1 1 1 1 1
Xe X ed X ei X eh I sc. k I pd 3 I pd
n=1
(monofazat)
4.9. CERINTE TEHNICO - ECONOMICE PRIVIND

LIMITAREA CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT
Cresterea puterii instalate sau interconectarea retelelor electrice conduce la
cresterea curentilor de scurtcircuit, ceea ce provoaca n unele cazuri solicitari
electrodinamice si termice periculoase pentru echipamentul electric. n functie de
locul de aparitie si de durata defectului, consecintele sale pot fi cu caracter local
sau se pot reflecta n tot sistemul.
Scaderea masiva a tensiunii se observa n apropierea locului de
scurtcircuit, n timp ce n alte puncte ale retelei se nregistreaza o scadere mai
redusa a tensiunii. n figura 4.8 este ilustrat acest fenomen pe o retea electrica
radiala, care alimenteaza o serie de consumatori. Pe figura este reprezentata (cu
linie plina) variatia tensiunii ntre sursa si punctele de consum (B,C,D etc.), n
regim normal de functionare. La aparitia unui scurtcircuit (metalic) ntre doua faze
ale retelei, potentialul celor doua conductoare se egalizeaza n punctul P de defect.
Fig. 4.8. Schema de alimentare cu energie electrica a unor consumatori radiali n regim normal de
functionare, respectiv, n conditiile aparitiei unui scurtcircuit n punctul P
Pentru punctele situate n aval de locul defectului (de exemplu,

consumatorul D), tensiunea este nula; ea creste progresiv spre sursa de alimentare
(linie punct) si are valoarea cea mai ridicata la bornele sursei; de asemenea, se
poate observa ca si consumatorii alimentati din nodul A prin circuite sanatoase,
care nu sunt parcurse de curentul de defect, sunt supusi unor caderi de tensiune
mai mari dect n regim normal de alimentare (de exemplu, consumatorul din B);
acestor consumatori li se aplica, n cel mai bun caz, tensiunea remanenta pe barele
statiei A, care din cauza defectului din P, este mai mica dect n regim normal de
functionare.
Eliminarea defectului, prin deconectarea circuitului AD, permite tensiunii
sa revina la normal pe barele statiei A, deci si consumatorul din B revine la nivelul
de tensiune anterior aparitiei defectului. O scadere mare a tensiunii si o disimetrie
accentuata a acesteia, ca urmare a scurtcircuitelor nesimetrice, se resimte asupra
functionarii consumatorilor. Astfel, o scadere a tensiunii de numai 30 40% fata
de valoarea nominala, timp de una sau cteva secunde, poate conduce la oprirea
motoarelor asincrone, ceea ce uneori poate avea consecinte foarte grave asupra
procesului tehnologic sau chiar a stabilitatii de functionare a sistemului.
Curentul de scurtcircuit fiind de cele mai multe ori de cteva ori mai mare
dect curentul nominal al circuitului avariat, chiar daca este de scurta durata, poate
provoca o ncalzire suplimentara a partilor conductoare, afectnd uneori
stabilitatea lor termica. n afara actiunii termice, curentii de scurtcircuit provoaca
solicitari mecanice ntre conductoare, care sunt foarte mari, mai ales la nceputul
scurtcircuitului, cnd curentul atinge valoarea maxima (curentul de soc). Ca
urmare, poate fi afectata stabilitatea electrodinamica a circuitelor.
n toate instalatiile electrice n care apar curenti de scurtcircuit inadmisibili
pentru asigurarea sigurantei n functionare a retelelor electrice trebuie adoptate
masuri de limitare a acestora.
Printre conditiile tehnice de calitate pe care trebuie sa le ndeplineasca
metodele de limitare a curentilor de scurtcircuit se pot mentiona urmatoarele:
sa prezinte pierderi ct mai mici de putere si tensiune n regim normal de
functionare;
sa limiteze sensibil curentul de soc;
sa nu afecteze siguranta si stabilitatea sistemului;
sa contribuie la amortizarea rapida a proceselor tranzitorii.
n plus, metodele de limitare a curentilor de scurtcircuit trebuie analizate

si sub aspect economic (efort de investitii, cheltuieli de exploatare, daune).
4.10. CAI DE REDUCERE A CURENTULUI DE SCURT-CIRCUIT

Pentru o retea simpla, de tipul celei prezentate n figura 4.9, se observa ca
valoarea curentului de scurtcircuit se poate obtine din relatia:
I E , (4.22)
k 3Z
S
n care E este tensiunea electromotoare a sursei, iar ZS impedanta echivalenta a
sistemului de alimentare a defectului.
~
Ik
Fig.4.9 Exemplu de retea simpla
Analiznd relatia (4.22), se constata ca pentru a limita valoarea curentului

de scurtcircuit, teoretic, se poate actiona prin micsorarea tensiunii electromotoare a
sursei de alimentare sau prin marirea impedantei totale, de la sursa si pna la locul
de defect.
Micsorarea tensiunii electromotoare E pentru reducerea curentului de

scurtcircuit nu are aplicabilitate practica, deoarece prin micsorarea curentului de
excitatie al generatorului se reduce tensiunea la bornele masinii sincrone, ceea ce
conduce la o scadere si mai accentuata a tensiunii n reteaua electrica (procesul de
scadere a tensiunii prezentat n figura 4.9 se accentueaza). n felul acesta,
consumatorii alimentati prin circuite sanatoase vor fi supusi unor caderi de
tensiune cu mult mai mari si ar putea intra ntr-un domeniu inadmisibil de
functionare.
Dimpotriva, pentru a ajuta consumatorii alimentati prin circuite
sanatoase sa depaseasca problemele legate de scaderea tensiunii provocata de
aparitia scurtcircuitului, intervine fortarea excitatiei masinilor sincrone, care
asigura cresterea curentului de excitatie si deci a tensiunii la borne prin instalatii
speciale de reglare automata a tensiunii (RAT), urmnd ca limitarea curentilor de
scurtcircuit sa se faca prin alte mijloace.
Atunci cnd se urmareste, pe lnga limitarea curentilor de scurtcircuit, si
cresterea capacitatii de tranzit a instalatiilor electrice, se poate recurge la marirea
tensiunii nominale. Marirea tensiunii nominale a instalatiilor, de exemplu de m
ori, reduce curentii de scurtcircuit de acelasi numar de ori .
Solutia cea mai folosita pentru limitarea curentilor de scurtcircuit este nsa
marirea reactantei inductive a circuitului ntre sursa si locul de defect.
Majoritatea metodelor de limitare a curentilor de scurtcircuit presupun
cheltuieli suplimentare, att investitionale, ct si de exploatare. Decizia de adoptare
a unei metode de limitare a curentilor de scurtcircuit trebuie luata printr-o analiza
economica a diverselor solutii posibile din punct de vedere tehnic.
4.11 LIMITAREA CURENTULUI DE SCURTCIRCUIT PRIN

MARIREA IMPEDANTEI ECHIVALENTE
n cele ce urmeaza, analiza comparativa ntre diverse posibilitati de
limitare a curentilor de scurtcircuit prin marirea reactantei inductive se va face pe
baza cazului de referinta prezentat n figura 4.10.
Regim normal de functionare. Pierderile de putere activa n fier si n
bobinaje, atunci cnd prin cele doua transformatoare de putere nominala SnT se
transmite o putere S sunt:
2
S 2
p T ,ref 2 p0 pk , (4.23)
SnT
n care: po sunt pierderile de mers n gol ale transformatorului;

pk - pierderile de mers n scurtcircuit ale transformatorului.
Pierderile procentuale de tensiune pe transformatoare pot fi aproximativ

exprimate prin relatia:
u k [%] S sin
U T , ref [%] , (4.24)
S nT
n care: uk este tensiunea de scurtcircuit a transformatorului;
f - defazajul sarcinii S alimentate de statia de transformare.
~ S
S
U1
XS
SnT SnT
uk [%] uk [%] XT XT
U2
S
a b
Fig. 4.10. Statie cu doua transformatoare care functioneaza n paralel
a - schema electrica monofilara;
b - schema echivalenta pentru calculul curentului de scurtcircuit
Regim de scurtcircuit. n cazul aparitiei unui scurtcircuit pe barele de

tensiune U2, pe baza schemei echivalente de calcul prezentate n figura 4.10,b
rezulta reactanta echivalenta pentru calculul curentilor de scurtcircuit:
X e,ref XS XT 2 XT 2 . (4.25)
Daca se face calculul n unitati relative considernd tensiunea de baza

egala cu tensiunea la locul defectului si puterea de baza egala, de exemplu, cu SnT,
atunci valoarea curentului de scurtcircuit rezulta:
I nT 2 I nT 100
I k ,ref , (4.26)
X e ,ref uk [%]
unde I nT este curentul nominal al transformatorului pe partea de tensiune U2.
Trebuie mentionat faptul ca defectele pe sistemul de bare U2 conduc la
scoaterea ntregii statii din functiune, deci daunele ca urmare a nelivrarii energiei
electrice vor fi relativ mari.
4.11.1. SECTIONAREA BARELOR COLECTOARE

Prin sectionarea barelor statiei de tensiune U2, fiecare sectie de bare este
alimentata din SEN prin cte un transformator, numarul plecarilor din statie fiind
ct mai uniform repartizat pe cele doua sectii.
Metoda de limitare a curentilor de scurtcircuit prin sectionarea barelor
statiei de tensiune U2 implica investitii mici, comparativ cu cazul de referinta
prezentat n figura 4.10, fiind necesara n plus doar o cupla longitudinala, care
permite alimentarea celor doua sectii de bare de la un transformator, n cazul
indisponibilitatii celuilalt. Pentru cresterea continuitatii n exploatare, cuplele
longitudinale echipate cu ntreruptor se prevad cu sisteme de anclansare automata a
rezervei (AAR).
Regim normal de functionare. n ipoteza n care fiecare sectie de bare
alimenteaza jumatate din sarcina S, pierderile totale de putere si respectiv, tensiune,
prin transformatoarele statiei ramn nemodificate fata de cazul de referinta. Prin
urmare nu se vor modifica nici cheltuielile de exploatare dependente de aceste
pierderi.
Regim de scurtcircuit. Probabilitatea ca un defect sa afecteze ambele
sectii de bare este relativ redusa.
n cazul aparitiei unui scurtcircuit pe o sectie, pe baza schemei echivalente
de calcul prezentate n figura 4.11, b rezulta reactanta echivalenta pentru calculul
curentilor de scurtcircuit, corespunzatoare acestei prime metode de limitare:
X e,1 XS XT XT 2 X e,ref (4.27)
~ S
S
U1
XS
SnT SnT
uk [%] uk [%]
XT XT
U2 U2
S/2 S/2
a b
Fig. 4.11. Limitarea curentilor de scurtcircuit prin sectionarea barelor de tensiune U2

Prin urmare, sectionarea barelor conduce la o reducere a curentilor de

scurtcircuit, practic la jumatate fata de cazul considerat de referinta.
Pe de alta parte, probabilitatea ca un defect sa afecteze ambele sectii de
bare fiind relativ redusa, prin sectionare se reduce si numarul de circuite ntrerupte
ca urmare a unor defecte n zona barelor colectoare, deci schema presupune si
daune de nelivrare a energiei electrice mai reduse dect n cazul de referinta.
Sectionarea barelor colectoare constituie deci o metoda eficienta de
limitare a curentilor de scurtcircuit, att din punct de vedere tehnic, ct si
economic.
n cazurile n care o reducere de circa 50% a curentilor de scurtcircuit nu
este suficienta, sectionarii barelor i se mai pot asocia si alte metode de limitare,
cum sunt cele succint prezentate n continuare.
4.11.2. SECTIONAREA BARELOR COLECTOARE SI UTILIZAREA UNOR
TRANSFORMATOARE CU NFASURARE DIVIZATA (TID)
n unele cazuri, pentru limitarea curentilor de scurtcircuit se utilizeaza
transformatoare cu nfasurarea secundara divizata n doua sau mai multe nfasurari
distincte, identice ca putere si tensiune, fara legatura galvanica ntre ele.
Daca se functioneaza cu cele n nfasurari identice n paralel, atunci
transformatorul are caracteristici identice cu un transformator obisnuit cu doua
nfasurari.
n figura 4.12 este prezentata o solutie de limitare a curentilor de
scurtcircuit care se bazeaza pe sectionarea barelor si utilizarea unor
transformatoare cu nfasurarea de tensiune U2 divizata n doua nfasurari, fiecare
avnd o putere nominala egala cu jumatate din puterea nominala a
transformatorului.
Cele doua nfasurari secundare identice, avnd putere nominala mai mica
(SnT/2), vor prezenta o reactanta mai mare (practic dubla fata de transformatorul
clasic, cu doua nfasurari).
Ca urmare, daca cele doua nfasurari secundare nu functioneaza n paralel,
curentii de scurtcircuit prin transformator vor fi redusi practic la jumatate,
comparativ cu transformatorul clasic cu doua nfasurari.
Regim normal de functionare. n ipoteza n care fiecare sectie de bare

alimenteaza un sfert din sarcina S ceruta pe partea de tensiune U2, pierderile totale
de putere si respectiv, tensiune, prin transformatoarele statiei sunt ceva mai mari
fata de cazul de referinta (cu circa 20%), deoarece acest tip de transformator are
pierderile de catalog putin mai mari dect cele corespunzatoare unui transformator
cu doua nfasurari de aceeasi putere nominala.
Prin urmare, cheltuielile de exploatare dependente de pierderile de putere
si energie vor fi mai mari dect n varianta de referinta.
~ S
S
U1
XS
T1 T2
SnT SnT
uk [%] uk [%]
2XT 2XT 2XT 2XT

U2
U2
S/4 S/4 S/4 S/4

a b
Fig. 4. 12. Limitarea curentilor de scurtcircuit prin sectionarea barelor de tensiune U2 si utilizarea
transformatoarelor cu nfasurare divizata
Regim de scurtcircuit. Probabilitatea ca un defect sa afecteze toate cele

patru sectii de bare este foarte redusa. n cazul aparitiei unui scurtcircuit pe o
sectie, pe baza schemei echivalente de calcul prezentate n figura 4.12,b rezulta
reactanta echivalenta pentru calculul curentilor de scurtcircuit, corespunzatoare
acestei metode de limitare:
X e,2 XS 2 XT 2 XT 4 X e,ref (4.28)
Prin urmare, sectionarea barelor si utilizarea transformatoarelor cu

nfasurare divizata conduce la o reducere considerabila a curentilor de scurtcircuit,
practic la un sfert, fata de cazul considerat de referinta.
Sectionarea barelor colectoare asociata cu utilizarea TID constituie deci o
metoda foarte eficienta de limitare a curentilor de scurtcircuit.
Desi costul unui TID este comparabil cu cel al unui transformator obisnuit
de aceeasi putere si raport de transformare, utilizarea unui numar mai mare de
celule pe partea de tensiune U2 contribuie la cresterea investitiei necesara pentru
realizarea statiei de transformare. Pe de alta parte, trebuie remarcat faptul ca prin
sectionarea barelor n patru sectii de bare se reduce (teoretic la un sfert) numarul de
circuite ntrerupte ca urmare a unor defecte n zona barelor colectoare, deci pe
ansamblu schema poate rezulta mai eficienta economic dect cea din cazul de
referinta.
4.11.3. SECTIONAREA BARELOR COLECTOARE

SI FRACTIONAREA PUTERII INSTALATE
n unele cazuri, ca solutie alternativa celei prezentate n paragraful
precedent, se utilizeaza un numar mai mare de transformatoare cu doua nfasurari
de putere nominala mai mica.
n figura 4.13 este prezentata o solutie de limitare a curentilor de
scurtcircuit care se bazeaza pe sectionarea barelor si utilizarea a patru
transformatoare, avnd o putere nominala practic egala cu jumatate din puterea
nominala a transformatorului considerat de referinta.
~ S
S
U1
XS
SnT/2 SnT/2 SnT/2 SnT/2
uk [%] uk [%] uk [%] uk [%]

2XT 2XT 2XT 2XT
U2
S/4 S/4 S/4 S/4

a b
Fig. 4.13. Limitarea curentilor de scurtcircuit prin

sectionarea barelor de tensiune U2 si fractionarea puterii instalate
Se nlocuieste astfel solutia 2x100% de realizare a puterii instalate cu

solutia 4x50%. Transformatoarele avnd o putere nominala mai mica (SnT/2), vor
prezenta o reactanta mai mare (dubla fata de transformatorul de putere SnT).
Att sub aspectul comportarii n regim nominal, ct si sub aspectul
comportarii n regim de scurtcircuit, aceasta metoda de limitare a curentilor de
scurtcircuit este practic echivalenta celei prezentate n paragraful anterior, dar
presupune o investitie initiala sensibil mai mare.
ntr-adevar, pe lnga un cost sensibil mai ridicat al transformatoarelor,
cresc cheltuielile pe partea de tensiune superioara a statiei, fiind necesare doua
celule suplimentare la tensiunea U1.
4.11.4. UTILIZAREA UNOR TRANSFORMATOARE

CU TENSIUNE DE SCURTCIRCUIT MARITA
n oricare dintre situatiile prezentate n cadrul acestui capitol, pentru
echiparea statiei se pot utiliza transformatoare care au din fabricatie tensiunea de
scurtcircuit (uk) marita cu 50 70%, deci prezinta o reactanta corespunzator mai
mare. Desi prin aceasta creste costul de fabricatie al transformatoarelor si se
maresc pierderile de putere si energie n regim normal de functionare, metoda
permite o reducere suplimentara cu 50 70% a curentilor de scurtcircuit, fiind
foarte eficienta pentru limitare, att n cazul considerat de referinta, ct si n
asociere cu celelalte metode prezentate anterior[5] .
5.11.5. UTILIZAREA UNOR BOBINE LIMITATOARE
Pentru limitarea curentilor de scurtcircuit pe circuitele electrice se
nseriaza bobine fara miez feromagnetic, consolidate cu beton si racite n aer
(uscate), care introduc n circuit o reactanta suplimentara, astfel dimensionata nct
curentii de scurtcircuit sa nu depaseasca un anumit plafon, considerat admisibil de
proiectantul statiei.
Fiind aparate cu masa si gabarit mare, bobinele limitatoare sunt realizate n
constructie monofazata si se livreaza n seturi de cte trei bucati. Pe circuitele
electrice se utilizeaza bobine limitatoare:
cu doua borne pe faza;
Priza
cu trei borne pe faza mediana
(jumelate sau cu priza mediana).
Comparativ cu metodele prezentate anterior, aceasta solutie de limitare a

curentilor de scurtcircuit este scumpa, deoarece n afara unor investitii necesare
procurarii bobinelor, apar pierderi suplimentare de putere si tensiune n regim
normal de functionare. Sub acest ultim aspect, bobinele jumelate prezinta unele
avantaje.
Alimentnd bobinele jumelate prin priza mediana si folosind judicios
cuplajul magnetic dintre cele doua ramuri ale bobinei, se pot obtine n regim
normal de functionare reactante cu valori mai scazute, iar n caz de scurtcircuit n
reteaua alimentata prin bobina, reactante cu valori duble sau chiar mai mari [5].
n figura 4.14 sunt prezentate exemple de intercalare a bobinelor
limitatoare ale curentului de scurtcircuit pe statia de transformare considerata caz
de referinta (fig. 4.10), cu observatia ca n locul bobinelor cu doua borne pe faza se
pot folosi si bobine cu priza mediana. nserierea bobinelor pentru limitarea
curentilor de scurtcircuit pe plecarile dintr-o statie electrica se poate face n doua
variante (fig. 4.14,b).
n varianta b1, alegerea ntreruptorului trebuie facuta n functie de curentii

de scurtcircuit nelimitati de bobina, deci pentru echiparea statiei de tensiune U2 se
vor folosi ntreruptoare scumpe, cu masa si gabarit mare.
n plus, sub aspect constructiv, o astfel de solutie se realizeaza pe trei
niveluri, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare legate de structura de rezistenta
a cladirii statiei de transformare.
~ S ~ S
U1 U1
SnT
SnT
uk [%] SnT SnT
uk [%]
SnB uk uk [%]
SnB
XnB[%]
XnB[%]
U2 U2
S/2 S/2
a
b1 b2
Fig.4.14. Exemple de intercalare a bobinelor limitatoare n scheme electrice

a pe circuite de amperaj mare; b pe plecari
n varianta b2, alegerea ntreruptorului se face n functie de curentii de

scurtcircuit limitati de bobina, deci pentru echiparea statiei de tensiune U2 se vor
folosi ntreruptoare mai ieftine, cu masa si gabarit mai mici, dar un potential defect
n bobina este echivalent unui defect pe barele colectoare. n general se prefera
varianta b2, deoarece riscul producerii unui defect n zona bobinei este relativ
redus, iar sub aspect constructiv, aceasta solutie de limitare se poate realiza pe
doua niveluri.
Precizari cu privire la criteriul conditii de instalare.
n general, bobinele uscate folosite pentru limitarea curentilor de
scurtcircuit sunt destinate functionarii n interior, ntr-un mediu fara praf, gaze,
acizi, cu o umiditate sub 80% la 35 C.
Domeniul de temperatura pentru care este garantata buna functionare a
bobinelor limitatoare fabricate n Romnia este -25 C... +40 C. Pentru asigurarea
acestui domeniu de temperatura, ncaperile n care sunt instalate bobine trebuie
prevazute cu un sistem corespunzator de ventilatie.
Bobinele limitatoare trebuie instalate cu respectarea stricta a distantelor

minime de amplasare recomandate de furnizor, n special pentru a se evita:
ncalzirea inadmisibila a partilor metalice nvecinate prin curenti de
inductie, ceea ce ar putea conduce la pierderi importante;
influenta fortelor electrodinamice asupra pieselor de otel care pot fi atrase
spre bobina si pot deteriora izolatia spirelor.
Ansamblul trifazat al bobinelor poate fi realizat prin montarea suprapusa a
celor trei faze (n general pentru o masa trifazata sub 3000 kg) sau cu cele trei faze
alaturate . Nu este admisa existenta unor piese de otel la distante mai mici de
0,5 metri de bobina. Se recomanda ca usile boxei n care sunt instalate bobinele (de
obicei, boxele sunt executate din zidarie de caramida) sa fie confectionate din
profiluri de aluminiu cu plasa de srma tot din aluminiu.
Precizari cu privire la criteriul caracteristicile izolatiei. Alegerea se
face n conformitate cu cerintele prezentate n capitolul anterior, cu precizarea ca
bobinele de limitare a curentilor de scurtcircuit se fabrica doar pentru tensiunile
7,2 kV si 12 kV.
Reactanta procentuala. Alegerea acestei caracteristici specifice bobinelor

limitatoare permite verificarea:
eficientei limitarii curentilor de scurtcircuit n urma nserierii bobinei pe
circuit (deci a faptului ca bobina si ndeplineste functia sa de baza n
schema electrica);
conditiilor de calitate a tensiunii n retea, rezultate n urma racordarii bobinei
la instalatia respectiva (controlul pierderilor de tensiune pe bobina n regim
normal de functionare, precum si a tensiunii remanente pe bare n cazul unui
scurtcircuit n aval de bobina).
n prospectul de fabricatie este indicata reactanta procentuala a bobinei

(X nB [%]) care reprezinta raportul (exprimat n procente) ntre caderea de tensiune
inductiva dintr-o faza a bobinei, cnd prin aceasta trece curentul nominal al bobinei
(InB ) si respectiv (la numitor), tensiunea nominala a bobinei (UnB ). Pentru o alegere
corecta a bobinei limitatoare trebuie ndeplinita conditia:
S
nB 100 X , [%] (4.29)
S nB
sc
n care: S nB este puterea nominala a bobinei (SnB = 3.UnB. InB );

S sc - plafonul de scurtcircuit admisibil pentru instalatia
respectiva (care trebuie realizat dupa nserierea
bobinei pe circuit);
X nB [%] - reactanta procentuala nominala a bobinei, indicata n
prospect.
Bobina limitatoare fiind o reactanta concentrata nseriata pe circuit, pe

acest element de retea pot aparea caderi importante de tensiune, care pot afecta
calitatea alimentarii cu energie electrica a receptoarelor nvecinate electric, att sub
aspectul calitatii tensiunii aplicate acestora, ct si sub cel al sigurantei n
functionare. Ca urmare, dupa alegerea bobinei sunt necesare unele verificari pentru
functionarea n regim normal, precum si n regim de scurtcircuit.
Pierderea relativa de tensiune n regim normal de functionare. Se

determina pierderea relativa de tensiune pe bobina (diferenta aritmetica a tensiunii
de faza nainte si dupa bobina). n ipoteza ca rezistenta bobinei este cu mult
inferioara reactantei sale se poate scrie:
U I sin
U B 100 X [%] B , [%] (4.30,a)
% U nB I
n nB
n care : IB este curentul prin bobina n regim normal de functionare;

- defazajul ntre tensiunea retelei si curentul care
parcurge bobina.
Trebuie verificata conditia:
U 5 [%] (4.30,b)
%
n caz contrar trebuie refacut calculul pentru a se verifica daca este posibila
alegerea unei bobine cu reactanta procentuala mai mica.
Precizari privind comportarea bobinelor n regim de scurtcircuit. n

afara verificarilor comune majoritatii aparatelor privind stabilitatea
electrodinamica si termica n regim de scurtcircuit, dupa alegerea bobinei
limitatoare trebuie verificata tensiunea remanenta n amonte de bobina.
Spre deosebire de alte metode de limitare a curentilor de scurtcircuit, bobinele
limitatoare prezinta avantajul mentinerii unei tensiuni remanente pe barele de
alimentare, n cazul parcurgerii lor de curentul de defect.
Ca urmare, pe durata defectului este mentinut un anumit nivel de tensiune
n reteaua nvecinata electric si deci functionarea circuitelor neafectate de defect
este mai putin perturbata. Lund n considerare caderea de tensiune pe bobina n
conditiile parcurgerii acesteia de curentul de defect, se poate scrie:
I
po
U X [%] , [%] (4.31,a)
rem nB I
nB
Pentru a permite autopornirea unor eventuale motoare asincrone cuplate n

punctul comun de racord cu bobina, trebuie ndeplinita conditia:
U 60...70 [%]. (4.31,b)

rem
n caz contrar trebuie refacut calculul pentru a se verifica daca este posibila
alegerea unei bobine cu reactanta procentuala mai mare.
Reactanta procentuala a bobinei limitatoare trebuie aleasa pe baza unui

compromis ntre eficienta limitarii curentilor de scurtcircuit si comportarea ei n
regim normal de functionare.
n figura 4.15 este realizata o comparatie ntre cazul de referinta si cele
cinci metode de limitare a curentilor de scurtcircuit prezentate anterior, att sub
aspect tehnic ct si economic.
Trebuie remarcat faptul ca la ora actuala, ca urmare a aparitiei unor aparate
mai performante cu functii de protectie n caz de defect, precum si a unor
dispozitive perfectionate de limitare a curentilor de scurtcircuit, folosirea bobinelor
limitatoare este considerata depasita pentru echiparea unor statii electrice noi.
5
4
3
2
1
0
reactanta cost pierderi de putere pierderi de tensiune
echivalenta la
scurtcircuit
caz de referinta (2x40 MVA, 11%)

sectionare longitudinala
sectionare+T ID (2x40 MVA, 11%)
sectionare +fractionare (4x16 MVA, 11%)
marire uk (2x40 MVA, 17%)
inseriere bobine pe circuit trafo(4000A,12%)
Fig. 4.15. Comparatie ntre diverse solutii de limitare a curentilor de scurtcircuit
4.11.6. UTILIZAREA UNOR DISPOZITIVE LIMITATOARE CU CRESTERE

RAPIDA A INDUCTANTEI DUPA APARITIA SCURTCIRCUITULUI
Au fost construite diverse dispozitive de limitare a curentilor de
scurtcircuit a caror inductanta n regim normal de functionare este minima si creste
rapid odata cu aparitia curentului de scurtcircuit [5].
n felul acesta se obtine o mare eficienta a limitarii curentilor de
scurtcircuit (chiar din prima semiperioada), reducndu-se pierderile de putere
reactiva si de tensiune din regim normal de functionare.
Creste nsa efortul de investitii si nu pot fi evitate pierderile de energie activa

din rezistenta interna a acestor dispozitive.
Spre exemplu, pentru limitarea curentilor de scurtcircuit n retele de medie
si joasa tensiune a fost realizat un limitator de scurcircuit constituit dintr-un aparat
de comutatie foarte rapid, dimensionat pentru curenti nominali ridicati, dar cu
capacitate mica de rupere a curentilor de scurtcircuit si un fuzibil cu mare
capacitate de rupere, cuplat n paralel.
n regim normal de functionare, acest dispozitiv permite trecerea unor
curenti de sarcina importanti, fara pierderi de putere si tensiune.
n regim de scurtcircuit, o capsula exploziva (comandata de un dispozitiv
electronic de masura alimentat de la transformatoarele de curent) declanseaza
circuitul principal de curent, introducnd n circuit fuzibilul care ntrerupe curentul
de scurtcircuit n prima semiperioada (nainte de aparitia curentului de soc) .
n figura 4.16 este prezentata schema de principiu a unei statii electrice de
transformare cu limitatorul montat pe cupla longitudinala (a) si prima semiperioada
a curentului de scurtcircuit i = i1 + i2 la locul de scurtcircuit (b).
~ S
i
U1 io= i1+i2
T1 T2 im= i1+i2
I k I k
i1 i2
i1
i2
U2 t
Ik
i = i1 + i2
a b
Fig. 4.17. Folosirea limitatorului de scurtcircuit

pe cupla longitudinala a unei statii de transformare
n absenta limitatorului curentilor de scurtcircuit, curentul total la locul

defectului este i0 = i1 + i2.
Utiliznd dispozitivul limitator, barele colectoare pot fi dimensionate la o

valoare efectiva a curentului admisibil Ik (n loc de 2Ik), deoarece n prima
semiperioada a curentului de scurtcircuit, dispozitivul declanseaza cupla
longitudinala, limitnd curentul i2 astfel nct acesta nu mai contribuie dect foarte
putin la formarea curentului total la locul defectului. n prezenta limitatorului,
curentul total la locul defectului este im = i1 + i2.
Dupa anii 90, majoritatea marilor firme constructoare de echipament
electric si-au intensificat preocuparile pentru realizarea unor limitatoare ale
curentului de defect bazate pe caracteristica puternic neliniara curent-tensiune a
materialelor supraconductoare de nalta temperatura [19].
n regim normal de functionare limitatorul se afla n stare
supraconductoare si are impedanta neglijabila. n cazul unui defect, trecerea ntr-o
stare normala de conductie limiteaza automat si sigur curentul de scurtcircuit.
Utilizarile unui astfel de limitator sunt variate, beneficiul economic depinznd de
fiecare situatie n parte. n orice caz, utilizarea unui astfel de limitator va fi o
solutie economica, daca astfel poate fi evitata conectarea obiectivului la un nivel de
tensiune mai ridicat.
CRITERII DE ALEGERE A
APARATELOR ELECTRICE
Aparatele electrice alese trebuie sa satisfaca o serie de grupe de criterii

tehnice, indicndu-se valorile necesare determinate de solicitarile din instalatii si
valorile garantate de fabricanti pentru toate aceste criterii. Principalele grupe de
criterii tehnice pentru alegerea aparatelor electrice sunt:
conditii ambientale,
caracteristici constructive,
caracteristici de izolatie,
curent nominal,
frecventa nominala,
comportarea n regim de scurtcircuit,
criterii specifice.
Criteriile tehnice de alegere a aparatelor electrice trebuie nsotite de

criterii economice (investitii, costuri pentru ntretinere si reparatii etc.), precum si
de criterii privind ncadrarea n mediul ambiant (masa, gabarit, aspect estetic,
poluare etc.).
5.1. CONDITII AMBIENTALE

5.1.1. TIPUL CONSTRUCTIV AL INSTALATIEI
Instalatiile electrice pot fi interioare sau exterioare. De regula, pentru
tensiuni nominale de peste 110 kV, majoritatea statiilor electrice clasice se
realizeaza tip exterior. Instalatiile de tip interior sunt protejate mpotriva
intemperiilor. n statiile interioare nu se recomanda alegerea unor aparate cu volum
mare de ulei, avnd n vedere riscul unor explozii si incendii care se pot produce n
asemenea situatii.
5.1.2. ALTITUDINEA
De regula, fabricantii de aparate garanteaza performantele de catalog
pentru naltimi de functionare a instalatiilor sub 1000 m. Pentru altitudini mai mari
(de peste 1000 m), unele performante electrice si eventual, conditiile de stingere a
arcului electric se nrautatesc, constructorii de aparate indicnd coeficienti pentru
corectia acestora.
5.1.3. CONDITIILE CLIMATICE

Se refera la principalii factori meteorologici la care trebuie sa reziste
aparatele electrice (tabelul 5.1). Temperatura influenteaza conditiile de racire si
ncarcarile admisibile ale circuitelor; umiditatea si precipitatiile influenteaza
comportarea izolatiei si stingerea arcului electric.
Tabelul 5.1
Conditii climatice la amplasarea instalatiilor electrice
Factori meteorologici UM Tip instalatie

interior exterior
temperatura maxima C +40 +40
temperatura medie maxima C +35 +35
temperatura minima C -5 -30
umiditatea relativa a aerului % 70 100
2
presiunea vntului N/m - 700
viteza vntului m/s - 32-36
grosimea stratului de chiciura mm - *
* Grosimea stratului de chiciura difera n functie de zona meteo n care se amplaseaza
instalatia.
Observatie. Pentru conditii climatice deosebite (clima tropicala, clima rece etc.), se
pot comanda aparate cu protectii climatice speciale.
5.1.4. GRADUL DE POLUARE

Acest criteriu se refera la poluarea atmosferei (produsa de fum, praf,
vapori ai unor substante chimice etc.) n zona n care se amplaseaza aparatele si
este necesar a se cunoaste pentru a evita conturnarile care pot solicita n mod
periculos instalatiile electrice. Din punctul de vedere al gradului de poluare, PE
109 mparte zonele geografice n patru categorii (tabelul 5.2), pentru care se
recomanda lungimea liniei de fuga necesara alegerii izolatiei externe a instalatiilor
electrice. Pentru instalatiile electrice uzuale de tip exterior, nivelul de izolatie
corespunde unui grad mai redus de poluare (I sau II). Considerarea unor instalatii
de tip interior poate aparea oportuna pentru zone mai puternic poluate (n
apropierea platformelor industriale, n zone marine etc.).
CRITERII DE ALEGERE A APARATELOR ELECTRICE 117
Tabelul 5.2
Clasificarea zonelor de poluare
Nivel (grad) de poluare a zonei Lungimea specifica a liniei de fuga,
cm/kV
I - slab 1,6
II - mediu 2,0
III - puternic 2,5
IV - foarte puternic 3,1
n instalatiile electrice de tip interior, izolatia aparatajului electric se alege

pe baza considerentelor tehnico-economice, astfel:
izolatie pentru exterior, corespunzatoare cel putin nivelului I de poluare,
pentru cazurile n care cladirea este protejata mpotriva patrunderii din
exterior a impuritatilor, prin etansare si presurizare interioara;
izolatie pentru interior (fara conditii impuse pentru linia de fuga sau natura
materialului izolant), n cazul n care se asigura prin climatizare o
umiditate relativa a aerului sub limita de 65%, la +20 C.
5.2. CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE

Se refera la corespondenta dintre caracteristicile constructive ale instalatiei
electrice n care urmeaza a fi integrat aparatul electric si o serie de aspecte
constructive ale acestuia.
5.2.1. TIPUL CONSTRUCTIV AL APARATULUI

Este determinat de tipul instalatiei n care se monteaza aparatul si se indica
prin principiul de functionare. Spre exemplu, atunci cnd se urmareste compactarea
instalatiei se poate utiliza aparataj debrosabil sau module compacte, cu izolare n
aer sau n hexafluorura de sulf.
5.2.2. NUMARUL DE POLI SAU UNITATI CONSTRUCTIVE

Acest criteriu se aplica de la caz la caz. Astfel, n cazul aparatelor de
comutatie, numarul de poli se alege n concordanta cu numarul de faze ale
circuitului si specificul legaturii respective. Transformatoarele de curent fiind de
constructie monofazata, n majoritatea cazurilor se vor utiliza cte trei unitati
monofazate pe circuit etc.
5.2.3. DESTINATIA (CLASA) APARATULUI

Acest criteriu se aplica la putine aparate. Spre exemplu, sigurantele
fuzibile se aleg pentru uz general sau pentru nsotirea unor alte aparate (de
exemplu, transformatoare de tensiune).
5.3 CARACTERISTICI ALE IZOLATIEI

Se refera la solicitarile la tensiune ale aparatelor n instalatiile electrice. De
regula, se utilizeaza criteriile precizate n continuare.
5.3.1. TENSIUNEA NOMINALA

Tensiunea nominala (Un) este o marime cu caracter reprezentativ, folosita
pentru denumirea instalatiilor si ca marime de referinta, la care se raporteaza
anumite caracteristici de functionare. La alegerea aparatelor electrice, trebuie
ndeplinita conditia:
U n aparat U n retea , (5.1)
unde Un retea este tensiunea nominala a retelei. Valorile normate pentru retele cu trei
conductoare sunt, de obicei, marimile efective ntre faze si sunt indicate pentru
punctul de livrare 1. Respectndu-se recomandarea generala a Comisiei
Electrotehnice Internationale (CEI) ca, n aceeasi tara, raportul ntre doua tensiuni
nominale succesive sa nu fie mai mic de cifra doi, n Romnia sunt standardizate
urmatoarele tensiuni [58]:
pentru retele de curent alternativ (cu trei sau patru conductoare), a caror
tensiune nominala este cuprinsa ntre 100 V si 1000 V (inclusiv) si
echipamentul aferent au fost adoptate urmatoarele trepte, denumite de
joasa tensiune:
230/400 V, 400/690 V, 1000 V;
pentru retele trifazate de curent alternativ si echipamentul aferent de

nalta tensiune au fost adoptate treptele prezentate n tabelul 5.3.
Inegalitatea din relatia (5.1) se poate justifica pentru altitudini mai mari de
1000 m sau n cazul n care treapta de tensiune necesara nu face parte din
nomenclatorul fabricilor constructoare de aparate electrice. Spre exemplu, n
instalatiile cu tensiunea nominala 6 kV se pot folosi aparate cu tensiunea nominala
10 kV.
5.3.2. TENSIUNEA CEA MAI RIDICATA PENTRU ECHIPAMENT

Tabelul 5.3
Trepte de nalta tensiune standardizate n Romnia
Un [kV] 6(*) 10 20 110 220 400 750
UME [kV] 7,2(*) 12 24 123 245 420 765
(*) - aceste valori nu trebuie utilizate pentru retele de distributie publica
1
nodul de retea n care sunt conectate reteaua distribuitorului de energie electric si reteaua clientului.
La alegerea aparatelor electrice, cea mai mare valoare a tensiunii ntre faze
(UME) pentru care poate fi utilizat un echipament (tabelul 5.3) trebuie sa
ndeplineasca conditia:
U MS U ME , (5.2)
unde UMS este tensiunea maxima de serviciu a retelei2, respectiv, cea mai mare
valoare efectiva a tensiunii ntre doua faze, definita ntr-un punct al retelei si la un
moment dat, n conditii normale de exploatare.
5.3.3. NIVELUL DE IZOLATIE

Se defineste prin:
tensiunea nominala de tinere la frecventa industriala (Utf) pentru instalatii
cu tensiuni UMe 300 kV sau tensiunea de tinere la impuls de comutatie
pentru instalatii cu UMe 300 kV;
tensiunea nominala de tinere la unda de trasnet (Uti);
lungimea specifica a liniei de fuga (care este determinata de zona de
poluare n care se amplaseaza instalatia si deci se alege n corelatie cu
conditiile ambientale).
La alegerea aparatelor electrice, trebuie ndeplinita conditia:

U ti ,necesar U ti , garantat . (5.3)
Valorile standardizate n tara noastra pentru categoriile de tensiuni

precizate mai sus sunt precizate n tabelele 5.4 si 5.5.
Tabelul 5.4
Niveluri de izolatie asociate celor mai ridicate tensiuni pentru echipament
din domeniul medie tensiune
Tensiunea cea Tensiunea nominala de tinere la Tensiunea nominala de
mai ridicata a impuls de trasnet, tinere la frecventa
echipamentului, KVmax industriala, kV
kV Lista 1 Lista 2
7,2 40 60 20
12 60 75 28
24 95 125 50
Alegerea valorilor din lista 1 sau 2 (tabelul 5.4) se face tinnd seama de
gradul de expunere la supratensiuni, de modul de legare la pamnt a neutrului
retelei si de tipul dispozitivelor de protectie utilizate mpotriva supratensiunilor.
2
In standardul SR.CEI 38 + A1, n locul tensiunii maxime de serviciu (notiune utilizata
frecvent n practica, s-a introdus termenul tensiunea cea mai ridicata a retelei.
Tabelul 5.5
Niveluri de izolatie asociate celor mai ridicate tensiuni pentru echipament
din domeniul nalta tensiune"
Tensiunea cea mai Tensiuni nominale de tinere
ridicata a
echipamentului la impuls de la impuls de la frecventa
trasnet, comutatie, industriala,
kV kVmax kVmax kV
A B A B A B
123 550 450 (440) (360) 230 185
245 1050 950 (750) (650) 460 395
420 1425 1425 1050 1050 - -
787 2100 2100 1425 1425 - -
n situatiile n care se impune un grad ridicat de siguranta n functionare, se

utilizeaza aparate corespunzatoare listei 2 (conform PE 109).
Observatii:
coloanele A indica valorile utilizate pentru toate echipamentele, cu
exceptia transformatoarelor de putere;
coloanele B indica valorile utilizate pentru transformatoarele de putere;
valorile dintre paranteze de refera la instalatii la care studiul de coordonare
a izolatiei indica posibilitatea aparitiei unor supratensiuni de comutatie cu
-4
risc de defect mai mare de 10 .
5.4 COMPORTAREA N REGIM DE LUNGA DURATA

(CURENTUL NOMINAL)
Se calculeaza curentul maxim de durata pe fiecare tip reprezentativ de
circuit (generator, transformator de legatura, linii de consumator, linii de sistem
etc.) si se aleg aparate care au curentul nominal garantat imediat superior. Curentul
maxim de durata (Imd) se stabileste n functie de tipul circuitului. De exemplu:
circuitul de generator sau bloc generator-transformator: Imd este curentul
nominal al generatorului;
circuitul de transformator: Imd este curentul nominal al transformatorului.
circuitele de cupla: Imd se considera cel putin egal cu curentul celui mai
mare circuit racordat la bare;
linie de interconexiune: Imd este curentul de stabilitate termica a
conductoarelor sau curentul rezultat din studiul circulatiei de puteri din
sistem;
linie de alimentare: Imd este curentul maxim al ansamblului consumatorilor

alimentati cu luarea n considerare a perspectivei lor de dezvoltare n anii
urmatori;
Pentru transformatoarele de curent se admite o suprancarcare n regim de lunga

durata de pna la 20% din valoarea curentului nominal.
5.5 COMPORTAREA N REGIM DE SCURTCIRCUIT

Pentru aparatele electrice nseriate pe circuit, comportarea n regim de
scurtcircuit se analizeaza prin doua criterii reprezentative.
5.5.1. STABILITATEA ELECTRODINAMICA

Pentru a asigura functionarea fara deteriorari ale aparatelor, trebuie ca
valoarea garantata de fabricant (Id) sa fie mai mare dect curentul de soc, deci sa
fie ndeplinita conditia:
i s oc I d kAmax (5.4)
unde i soc este curentul de soc, respectiv valoarea maxima instantanee a curentului
total de scurtcircuit, care se calculeaza cu relatia:
isoc 2 k soc I p0 kAmax (5.5)
n care k soc este coeficientul de soc, iar Ipo este valoarea initiala a curentului
periodic de scurtcircuit.
n cazul folosirii unor aparate cu efect limitator (de exemplu, sigurante
fuzibile) se vor utiliza indicatiile fabricantului pentru calculul curentului de soc
limitat.
4.5.2. STABILITATEA TERMICA

Pentru a asigura functionarea fara deteriorari ale aparatelor, trebuie ca
valoarea garantata de fabricant pentru o solicitare cu durata de 1 secunda (Ilimita t)
trebuie sa fie mai mare dect curentul echivalent termic (Iet), deci sa fie ndeplinita
conditia:
I I kA (5.6)
et limita t
Curentul echivalent termic se calculeaza cu relatia:
I et I p0 ( m n ) t d 1 kA (5.7)
n care: m este un coeficient care tine seama de influenta componentei aperiodice

asupra curentului de scurcircuit; n - coeficient care tine seama de variatia n timp a
componentei periodice a curentului de scurtcircuit; td - durata de deconectare a
defectului (care, n absenta altor date mai exacte, se poate alege de 1 secunda).
5.6. FRECVENTA NOMINALA

Aparatele trebuie folosite n domeniul de frecvente indicat de fabrica
constructoare.
5.7. CRITERII SPECIFICE FIECARUI TIP DE APARAT

Pentru fiecare tip de aparat sunt valabile anumite criterii specifice, care vor
fi prezentate n mod distinct.
5.7.1. CRITERII SPECIFICE PENTRU NTRERUPTOARE

5.7.1.1. Capacitatea de rupere la scurtcircuit
n aceasta grupa de criterii intra o serie de criterii, dintre care, pentru o
prima alegere (orientativa) a ntreruptorului este necesara verificarea comportarii
acestuia n conditii de scurtcircuit.
Capacitatea nominala de rupere la scurtcircuit reprezinta cel mai mare
curent de scurtcircuit (Ir) pe care ntreruptorul trebuie sa fie capabil sa-l ntrerupa
n conditiile de utilizare si functionare prescrise, ntr-un circuit n care tensiunea de
restabilire la frecventa retelei corespunde tensiunii nominale a ntreruptorului, iar
tensiunea tranzitorie de restabilire corespunde valorii nominale indicate de
constructor. n principal, trebuie verificata conditia:
I p0 Ir kA (5.8)
5.7.1.2. Capacitatea de nchidere pe scurtcircuit

Se verifica prin conditia:
i s oc 2 ,5 I r kAmax (5.9)
De regula, aceasta conditie coincide cu verificarea stabilitatii

electrodinamice a ntreruptorului.
5.7.1.3. Alte criterii pentru alegerea ntreruptoarelor

Pentru anumite cazuri particulare de comutatie sunt necesare verificari
suplimentare referitoare la performantele ntreruptoarelor. Exemple n acest sens
sunt:
- deconectarea scurtcircuitului apropiat de linie (defectul kilometric);
- ntreruperea curentilor mici inductivi;
- ntreruperea curentilor capacitivi;
- deconectarea defectului consecutiv;
- declansarea si anclansarea n opozitie de faza;
- deconectarea scurtcircuitului prin dubla punere la pamnt.
5.7.2. CRITERII SPECIFICE PENTRU SEPARATOARE

5.7.2.1. Capacitatea de nchidere si de conectare
Garantii cu privire la capacitatea de rupere si de nchidere a separatoarelor
trebuie cerute constructorului n urmatoarele cazuri:
pentru separatoarele care n lipsa unui ntreruptor sunt folosite la
comutarea curentilor de mers n gol al transformatoarelor de forta;
pentru separatoarele care trebuie sa comute curentii de mers n gol ai unor
LEA sau LEC;
pentru separatoarele care trebuie sa comute curentul de magnetizare al
transformatoarelor de tensiune.
5.7.2.2. Sistemul de actionare

Se pot alege sisteme de actionare manuale sau mecanice (pneumatice,
hidraulice, cu motor electric).
Pentru separatoarele care pot ndeplini numai functia de separare electrica,
de regula se alege actionarea manuala.
La separatoarele care sunt folosite si n cadrul manevrelor de comutatie,
datorita rapiditatii care poate fi necesara, se prefera actionarea mecanica.
Pentru tensiuni nalte, actionarea este monofazata sau trifazata (la 110 kV
exista ambele solutii, dar de la 220 kV n sus exista numai dispozitive de actionare
monofazate, deoarece gabaritele sunt mai mari, puterile necesare de actionare sunt
mai mari etc.).
Cutitele de legare la pamnt se prevad cu dispozitive de actionare distincte.
5.7.3. CRITERII SPECIFICE PENTRU TRANSFORMATOARE DE CURENT

5.7.3.1. Curentul secundar nominal
Valoarea garantata poate fi 5 A sau 1 A (pentru tensiuni peste 220 -
400 kV, n situatiile cnd conductoarele circuitului secundar au lungimi mari).
Valoarea necesara se calculeaza n functie de valoarea primara necesara si
de raportul nominal de transformare al transformatorului de curent.
5.7.3.2. Numarul de nfasurari secundare

Numarul de nfasurari secundare este dependent de numarul de aparate pe
care transformatorul de curent urmeaza sa le alimenteze, precum si de valoarea
ncarcarii circuitului pe care acesta se amplaseaza.
De obicei, se prevede alimentare separata, de la nfasurari secundare
distincte, pentru urmatoarele categorii de receptoare:
aparate de masurare,
aparate de protectie si automatizare (exclusiv protectiile diferentiale),
aparatele aferente fiecarei protectii diferentiale n parte,
dispozitivele de actionare.
5.7.3.3. Clasa de precizie

Dintre aparatele care se conecteaza la o nfasurare secundara a
transformatorului de curent, cel care admite erori minime n alimentare determina
alegerea clasei de precizie a nfasurarii respectiv.
Clasa de precizie este caracteristica fiecarei nfasurari si se alege din oferta
fabricantilor de aparate. Prescriptiile de proiectare prevad, pentru cazurile uzuale:
clasa 0,2 pentru alimentarea aparatelor de laborator, a contoarelor de
interconexiune cu alte tari;
clasa 0,5 pentru alimentarea celorlalte contoare;
clasa 1 pentru alimentarea aparatelor indicatoare si nregistratoare utilizate
pentru evidente tehnice,
clasa P pentru alimentarea majoritatii tipurilor de protectii.
5.7.3.4. Puterea secundara

Pentru fiecare nfasurare secundara, puterea secundara necesara se
calculeaza n functie de aparatele racordate n secundarul transformatorului
respectiv si se compara cu valoarea nominala garantata de fabricant.
5.7.3.5. Alte caracteristici ale transformatoarelor de curent

Alegerea riguroasa a transformatoarelor de curent presupune considerarea
si a altor caracteristici, cum ar fi coeficientul de saturatie, conexiunea nfasurarilor
secundare, sectiunea circuitului secundar etc [3].
5.7.4. CRITERII SPECIFICE TRANSFORMATOARELOR DE TENSIUNE

5.7.4.1. Numarul de unitati componente si schema lor de conexiuni
n principal, alegerea transformatoarelor de masurare de tensiune se face n
functie de aparatele de masurare si de protectie care trebuie alimentate (fig. 4.1).
Circuitele secundare sunt prevazute cu o legatura la pamnt pentru
securitatea personalului si cu sigurante fuzibile pentru protectia transformatorului
de tensiune si a conductoarelor n caz de scurtcircuit.
Cele mai uzuale solutii sunt:
un transformator bipolar pentru masurarea tensiunii ntre faze;
doua transformatoare bipolare conectate n V, care pot masura toate cele
trei tensiuni dintre faze;
un transformator monopolar (cu o singura borna de nalta tensiune) care se foloseste
pentru masurarea tensiunii ntre o faza si pamnt;
trei transformatoare monopolare prevazute fiecare cu cte o nfasurare de
baza si una auxiliara.
De regula, pentru tensiuni Un 110 kV, se utilizeaza transformatoare de tip
capacitiv (care sunt simbolizate n Romnia prin TECU sau TECH).
Fig. 5.1. Exemple de scheme de conexiuni ale transformatoarelor de tensiune
a - transformator bipolar conectat ntre doua faze; b - doua transformatoare monofazate

n montaj V, c - trei transformatoare monofazate cu o singura nfasurare secundara; d - trei
transformatoare monofazate cu doua nfasurari secundare; e - transformator trifazat n stea cu trei
coloane; f - transformator trifazat n stea cu cinci coloane
Observatie. Neutrele stelelor transformatoarelor de tensiune se leaga obligatoriu la

pamnt, din motive de protectie a muncii pentru personalul care lucreaza, citeste,
verifica aparatele de masurare, protectiile si automatizarile alimentate de acestea.
5.7.4.2. Tensiunea secundara nominala

De regula, valoarea necesara este egala cu valoarea garantata de fabricant;
se va acorda atentie valorilor diferite pentru nfasurari secundare diferite, astfel:
pentru nfasurarea de baza:
100 V - pentru transformatoare bipolare;
100 / 3 V - pentru transformatoare monopolare.
pentru nfasurarea auxiliara:
100/3 V - pentru cazul instalatiilor n care neutrul nu este efectiv legat la
pamnt (Un 110 kV);
100 V - pentru instalatii n care neutrul este efectiv legat la pamnt.
5.7.4.3. Clasa de precizie
Alegerea acesteia se face n functie de conditiile pe care le impun aparatele
racordate n secundar. Clasa de precizie este caracteristica fiecarei nfasurari si se
alege din oferta fabricantilor de aparate. Prescriptiile de proiectare prevad, pentru
cazurile uzuale:
clasa 0,2 pentru alimentarea aparatelor de laborator, a contoarelor de
interconexiune cu alte tari;
clasa 0,5 pentru alimentarea celorlalte contoare;
clasa 1 pentru alimentarea aparatelor indicatoare si nregistratoare utilizate
pentru evidente tehnice;
clasa 0,5 pentru regulatoare de tensiune;
clasa 1 pentru protectiile care necesita o precizie mai mare n alimentare;
clasa 3P (sau 6P) pentru protectii.
5.7.4.4. Puterea secundara

n mod normal, puterea secundara necesara se calculeaza n functie de
aparatele de masurare, protectiile, automatizarile racordate n secundarul
transformatorului de tensiune respectiv si se compara cu valoarea nominala
garantata de fabricant.
5.7.4.5. Puterea limita termica
Daca transformatorul de tensiune este utilizat numai ca sursa de energie
(de exemplu, pentru alimentarea unor lampi de semnalizare) si nu intereseaza
erorile, sarcina ceruta n secundar poate sa depaseasca puterea secundara nominala,
dar nici ntr-un caz nu trebuie sa fie mai mare dect puterea limita termica a
nfasurarii, precizata de fabricant.
Observatie. Transformatoarele de tensiune fiind aparate electrice conectate la retea

n derivatie, ele nu sunt parcurse de curent de scurtcircuit dect daca scurtcircuitul
are loc chiar n transformator. n aceste conditii nu se mai pune problema
verificarii stabilitatii lor la scurtcircuit.
NOTIUNI PRIVIND ALEGEREA
SOLUTIILOR OPTIME PENTRU
INSTALATIILE ELECTRICE
Marimea si complexitatea majoritatii proiectelor de investitii din sectorul

energetic, care nu se refera doar la obiective noi, ci si la extinderi, modernizari sau
reabilitari ale unor obiective exixtente, necesita fonduri de investitii importante si
conduc, de regula, la o diversitate de solutii tehnice.
Este foarte important ca decizia care trebuie luata n aceste cazuri sa fie o
decizie temeinic fundamentata, bazata pe analiza unui numar ct mai mare de
variante posibile tehnic prin prisma unor criterii, de regula, economice.
Problematica este amplu studiata n literatura de specialitate.
n cadrul acestui scurt capitol se vor aminti doar particularitatile care apar
n cazul stabilirii solutiilor optime privind dimensionarea cailor de tranzit a
energiei electrice: linii electrice, statii electrice, transformatoare sau auto-
transformatoare etc.
6.1. ALGORITM GENERAL PENTRU LUAREA UNEI DECIZII

Procesul de luare a unei decizii a fost studiat n numeroase lucrari de
specialitate. Iata n figura 6.1 un exemplu de algoritm de urmat n cazul luarii unei
decizii privind realizarea unui obiectiv.
Clarificarea scopului urmarit . n orice activitate trebuie precizat, de la
nceput, ct mai clar si concis obiectivele pentru care se va consuma timp
si bani. n sectorul energetic obiectivele proiectelor de investitii pot diferi
foarte mult ca dimensiuni si importanta.
Exista proiecte de dimensiuni reduse si importanta locala (de exemplu,

nlocuirea transformatoarelor de masurare dintr-o statie), precum si
proiecte deosebit de complexe, de importanta nationala ( de exemplu,
construirea unei statii noi de tensiune foarte nalta sau reabilitarea unei
astfel de statii ). Este de preferat sa ncercam la aceasta etapa sa formulam
n scris scopul urmarit.
1 Clarificarea scopului urmarit
2 ntocmirea listei de solutii posibile
3 Trierea solutiilor n functie de restrictii
4 Precizarea criteriului de alegere a solutiei optime
5 Stabilirea solutiei optime
Fig.6.1. Algortim pentru luarea unei decizii
ntocmirea listei de solutii. n aceasta etapa se ntocmeste lista tuturor

solutiilor posibile din punct de vedere tehnic care corespund scopului
propus. Desigur, este de preferat ca aceasta lista sa fie ct mai mare pentru
a nu se omite solutii care ar putea fi optime. ntocmirea ei depinde nsa de
nivelul de cunostiinte n domeniu, de calitatea acestora, de inventivitatea si
perseverenta analistului.
Trierea listei de solutii n functie de restrictii . Aceasta etapa are drept
scop identificarea restrictiilor care pot influenta proiectul tehnic : restrictii
tehnice, restrictii financiare, restrictii de timp, restrictii privind protectia
muncii, restrictii privind protectia mediului nconjurator, restrictii de
compatibilitate electromagnetica etc. Dupa stabilirea restrictiilor, solutiile
care nu corespund acestora se vor elimina sau se vor reformula, pentru a se
conforma restrictiilor.
Precizarea criteriului de alegere a solutiei optime. Un criteriu este un
punct de vedere prin prisma caruia se analizeaza si ierarhizeaza solutiile
ramase de la faza anterioara. n mod normal, cele mai utilizate criterii sunt
cele economice avnd n vedere faptul ca proiecte tehnice mobilizeaza
cheltuieli importante. n paragraful cx.3 sunt prezentate o serie de criterii
economice ce pot fi folosite la ierarhizarea solutiilor
Stabilirea solutiei optime . Dupa stabilirea criteriului de alegere urmeaza
ierarhizarea solutiilor pe baza criteriului ales. De regula, fiecare criteriu se
aplica folosind functii obiectiv care se calculeaza pentru fiecare solutie n
parte.
ALEGEREA SOLUTIILOR OPTIME PENTRU INSTALATIILE ELECTRICE 129
Valorile functiei obiectiv vor permite apoi ierarhizarea solutiilor si

stabilirea solutiei optime.
Procesul de stabilire a solutiei optime este iterativ n sensul ca, la fiecare
etapa este posibila revenirea la etapa anterioara pentru revederea unor aspecte care
au fost trecute cu vederea sau reconsiderarea altora.
6.2. VENITURI SI CHELTUIELI CARE CARACTERIZEAZA

PROIECTELE TEHNICE
6.2.1. VENITUL BRUT SI VENITUL NET
Venitul brut (VB) reprezinta totalitatea fondurilor obtinute prin vnzarea de
catre un agent economic a produselor sau a serviciilor sale.
Venitul net (VN) se obtine prin scaderea din venitul brut a tuturor
cheltuielilor aferente productiei de bunuri sau servicii
6.2.2. CATEGORIILE DE CHELTUIELI PRIN CARE SE
CARACTERIZEAZA PERFORMANTELE ECONOMICE ALE
SOLUTIILOR TEHNICE
6.2.2.1. Cheltuielile de investitii
Aceasta categorie cuprinde totalitatea cheltuielilor pentru conceperea,
realizarea constructiva si punerea n functiune a unor instalatii noi sau pentru
optimizarea unor instalatii existente.
n cazul instalatiilor electroenergetice, se observa adeseori o dependenta
exponentiala ntre cheltuielile de investitii Ci si tensiunea cea mai ridicata UM a
acestor instalatii. Astfel, n cazul celulelor din statiile exterioare cu tensiuni mai
mari de 123 kV se constata urmatoarea dependenta:
1, 3
CUm U MS
(6.1)
C 123 1230
Valoarea investita n instalatiile electrice din centrale si statii scade n timp

datorita uzurii lor fizice si morale.
Valoarea reziduala - Vrez este o notiune care se refera la sfrsitul duratei
de viata a unei instalatii si reprezinta valoarea care mai poate fi recuperata pentru
restituirea cheltuielilor necesare pentru dezafectarea acestei instalatii.
Valoarea remanenta Vrem reprezinta valoarea unei instalatii la un
anumit an al duratei de serviciu.
Ca exemplu poate fi citat cazul unui transformator care dupa un numar de
ani de exploatare nu mai corespunde tranzitului de sarcina din statia sau postul n
care a fost instalat initial. La mutarea sa ntr-o alta statie, un astfel de transformator
este luat n considerare prin valoarea sa remanenta care este mai mica dect
valoarea initiala.
6.2.2.2.Cheltuielile anuale din perioada de exploatare

Cheltuielile anuale de amortizare au drept scop recuperarea treptata a
valorii cu care se micsoreaza fondurile fixe datorita uzurii lor fizice si morale.
Aceasta recuperare se face prin cote anuale egale ntr-un interval de timp care se
stabileste prin lege si este numit durata normala de utilizare( DNU).
n cazul principalelor instalatii electrice din centrale si statii (generatoare
si compensatoare sincrone; transformatoare si autotransformatoare; celule,
ntreruptoare si separatoare de nalta tensiune),
DNU = 14 -30 ani.
Cheltuiala anuala de amortizare a unei investitii Ci se determina prin
raportul:
C am C i / DNU . (6.2)
Prin suma cotelor anuale de amortizare este reconstituita investitia initiala.

Ca urmare, la calculul cheltuielilor totale pe care le implica o solutie tehnica
trebuie luata n considerare doar una dintre aceste doua componente, fie investitia,
fie suma cheltuielilor anuale de amortizare. De regula, n acest scop se alege
investitia.
Cheltuielile anuale pentru ntretinere, reparatii si salarii Cirs sunt estimate
pe baza datelor statistice din ultimii ani de exploatare. n prescriptii, valorile astfel
obtinute sunt indicate n procente din volumul total de investitii.
Cheltuielile anuale datorate consumurilor proprii tehnologice Ccpt se
refera la consumul serviciilor proprii precum si la pierderile de energie electrica
din centrale si statii. Unele elemente privind modul lor de calcul sunt prezentate n
paragraful urmator.
Cheltuielile anuale de exploatare exclusiv amortismentele se folosesc n
cadrul relatiei de calcul al cheltuielilor totale:
C exa C irs C cpt . (6.3)
6.2.2.3.Daunele anuale de continuitate si de calitate

Consumatorii de energie electrica pot suferi daune datorita perturbarilor n
continuitatea alimentarii sau n calitatea energiei furnizate. Cel mai adesea, cauzele
care conduc la astfel de efecte economice nedorite au un pronuntat caracter
aleatoriu. Ca urmare, n proiectare se determina valorile medii probabile ale
daunelor corespunzatoare diverselor solutii comparate.
Dauna anuala de continuitate poate fi estimata cu relatia:
D cont t med i Pmed d c . (6.4)
n care: t med i este durata medie probabila a ntreruperilor n anul considerat; Pmed
puterea medie nelivrata pe durata ntreruperii n alimentare; dc dauna specifica de
continuitate care, de exemplu, corespunde n medie unei kilowatt-ore nelivrate.
Din punctul de vedere al cauzelor si respectiv al consecintelor economice

se pot distinge doua categorii de ntreruperi n alimentarea consumatorilor:
ntreruperi planificate n vederea unor revizii sau reparatii cu caracter
profilactic;
ntreruperi cu caracter aleatoriu datorate incidentelor sau respectiv avariilor
care pot apare n instalatii.
n colaborare cu consumatorii, ntreruperile planificate pot si trebuie astfel

organizate nct daunele de continuitate sa fie ct mai reduse.
n cazul ntreruperilor aleatoare puterea medie nelivrata se determina cu
ajutorul curbei de sarcina, iar dauna specifica de continuitate poate varia n
functie de specificul consumatorului n limite largi, de la ctiva eurocenti la circa
un euro/kWh nelivrata.
Dauna anuala de calitate Dcal , reprezinta efectul economic al nrautatirii
parametrilor de calitate ai energiei electrice, acesti parametrii fiind tensiunea si
frecventa.
Acest domeniu deosebit de complex este nca putin studiat. De exemplu,
cu privire la efectul alimentarii consumatoriilor industriali cu tensiuni mai scazute
dect valoarea nominala, dauna anuala datorita furnizarii unui nivel mai cobort de
tensiune poate fi estimata cu relatia:
DU dU Wj U j , (6.5)
n care W j este totalul energiei furnizate n timpul unui an n conditiile unei abateri
U j n minus fata de tensiunea nominala, du este o dauna specifica.
6.2.2.4. Actualizarea cheltuielilor
Actualizarea cheltuielilor este o tehnica de calcul mult folosita si consta n
a face actuale ntre ele mai multe fonduri care sunt cheltuite n ani diferiti. Aceasta
actualizare are la baza ideea ca, pentru fondurile banesti cheltuite n cadrul unui
proiect, exista si alternativa de utilizare a lor n alta parte (alte proiecte, depozite la
banci etc.) astfel nct sa aduca un profit minim teoretic egal cu rata de actualizare,
notata n continuare cu a. Exista multe interpretari care se pot da ratei de
actualizare si acestei tehnici de calcul dar nu le vom mai expune n continuare.
Daca alegem ca an de referinta un an oarecare t atunci o cheltuiala
efectuata ntr-un an t1 diferit de anul t se actualizeaza la anul de referinta cu relatia:
t t1
C t 1 act t C t1 1 a (6.6)
n general, multi prefera ca an de referinta un an considerat zero al proiectului,
deoarece exista o serie de avantaje n ceea ce priveste calculul efectiv.
Iata n continuare cteva situatii n care se pot face o serie de simplificari n
ceea ce priveste calculul.
Fie un sir de cheltuieli anuale C1, C2 . . . CN efectuate de-a lungul a N ani.

Suma totala actualizata, la anul zero, a acestor cheltuieli va fi :
N
C1 C2 CN Ci
CTA act 0 .... (6.7)
1 a
1
(1 a) 2 (1 a ) N i 1 (1 a ) i
Daca aceste cheltuieli anuale sunt aproximativ egale, adica :

C1 C2 .... C N C (6.8)
atunci relatia (6.7) devine :

N
1
CTAact 0 C j
(6.9)
j 1 (1 a )
Suma din relatia (6.9) este de fapt o progresie geometrica care se poate
calcula cu usurinta. n literatura de specialitate exista mai multe notatii pentru acest
termen. nca din 1980 profesorul Pavel Buhus a folosit pentru acest termen o
notatie sugestiva; el a notat acest termen cu TN si l-a denumit durata pentru
calculul n sistem actualizat :
N N
1 1 (1 a)
TN (6.10)
j 1 (1 a) j a
Folosind acesta notatie putem scrie relatia (6.9) sub o forma simpla :
CTAact 0 C TN (6.11)
Daca observam ca n sistem neactualizat suma totala a cheltuielilor este :

CT C N (6.12)
atunci notatia (6.10) folosita este sugestiva si permite trecerea cu usurinta de la
calculul n sistem neactualizat la calculul n sistem actualizat.
6.3. CHELTUIELILE TOTALE ACTUALIZATE CU

PIERDERILE DE PUTERE SI ENERGIE ELECTRICA
6.3.1. ESTIMAREA PIERDERILOR DE PUTERE SI ENERGIE IN
INSTALATIILE DE DISTRIBUTIE A ENERGIEI ELECTRICE
6.3.1.1. Consideratii generale
Din punct de vedere fizic, pierderile de putere si energie se mpart n
doua categorii.
a. Pierderi dependente de marimea sarcinii tranzitate prin instalatia

respectiva. Aceste pierderi sunt provocate de efectul Joule-Lenz la trecerea
curentului printr-un rezistor.
n cazul retelelor electrice, principalele elemente n care au loc pierderi

dependente de marimea sarcinii tranzitate prin instalatia sunt:
- conductoarele liniilor electrice;
- nfasurarile transformatoarelor sau autotransformatoarelor.
b. Pierderi practic independente de marimea sarcinii tranzitate. n

principal, aceste pierderi au loc n:
- miezul magnetic al transformatoarelor sau autotransformatoarelor prin
curenti turbionari si prin fenomenul de histerezis;
- liniile electrice cu tensiuni de 220 kV si mai mari, prin efect corona; de
regula, aceste pierderi au o pondere redusa;
- dielectricul izolatiei liniilor electrice; n cazul liniilor electrice aeriene
aceste pierderi sunt practic neglijabile, dar capata o pondere
importanta n cazul liniilor n cablu de medie tensiune, cu izolatie din
PVC.
De regula, pierderile de putere si energie independente de sarcina se

calculeaza pe baza datelor de catalog si a duratei de functionare sub tensiune n
perioada analizata.
De asemenea, trebuie remarcat ca nu sunt probleme deosebite n ceea ce
priveste calculul pierderilor de putere att cele independente de sarcina ct si cele
dependente de sarcina. Ca urmare, n paragrafele care urmeaza se prezinta doar
modul de estimare a pierderilor de energie variabile cu sarcina.
6.3.1.2.Estimarea pierderilor de energie electrica dependente de sarcina
Cu exceptia cazului liniilor lungi, pierderile de energie electrica activa pe o
durata T se pot calcula cu relatiile:
T
W 3R I 2 t dt (6.13)
0
sau, respectiv
T
S2 t
W R dt (6.14)
0 U2 t
Functia I(t) reprezinta variatia n timp a sarcinii si reprezentarea ei grafica

sau tabelara constituie curba de sarcina a elementului respectiv (fig.6.1).
Fig.6.1 Curba de sarcina momentana
Reprezentarea sarcinilor ordonate dupa valori descrescatoare constituie

curba sarcinilor clasate (fig.6.2).
t
T
Fig.6.2. Curba de sarcini clasate
Intruct, de regula, niciuna din cele doua reprezentari nu se poate exprima
exact sub forma analitica, integrala din relatia (6.13) se poate calcula, n cele mai
multe cazuri doar cu o oarecare aproximatie.
Astfel, ori de cte ori se cunoaste un anumit numar de puncte ale curbei de
sarcina, integrala se aproximeaza prin metoda dreptunghiurilor:
N
W 3R I 2j t j (6.15)
j 1
Daca masuratorile sunt facute la N intervale egale de timp, relatia (6.15)

devine:
N
I 2j
j 1
W 3R T (6.16)
N
De regula, pentru multe din instalatiile electrice se dispune doar de un
volum redus de informatii cu privire la variatia n timp a sarcinii. In continuare
sunt prezentate doua metode folosite pentru estimarea pierderilor de energie n
aceste cazuri.
Metoda coeficientului de forma C f
Sa consideram curba I2(t) obtinuta din curba clasata prin ridicare la patrat.
Aria de sub curba este proportionala cu pierderile de energie. Putem echivala
aceasta arie cu aria unui dreptunghi cu latimea T si naltimea I2mp (am notat prin
I mp - curentul mediu patratic). Rezulta:
T
W 3R I 2j t dt 2
3R Imp T (6.17)
0
Curentul mediu patratic se defineste prin relatia teoretica:

T
1 2
I mp I t dt (6.18)
T0
sau prin relatia
N
I j2 t j
j 1
I mp (6.19)
N
cnd se dispune de N valori masurate la intervale de timp t j.
In practica se foloseste coeficientul de forma, care are valori caracteristice
pentru anumiti consumatori, si care este egal cu raportul:
2
I mp
Cf (6.20)
I med
Rezulta urmatoarea relatie pentru estimarea pierderilor de energie:
2
W 3R I med Cf T (6.21)
Aceasta relatie poate fi folosita atunci cnd se cunoaste cu aproximatie

sarcina medie si coeficientul de forma Cf.
Daca se considera sarcina drept o variabila aleatoare atunci:
2
2 2 2 2 I 2
I mp I med I I med 1 2
Imed Cf (6.22)
I
med
Fara a intra n amanunte, se poate arata ca:

1
Cf [1, ], (6.23)
kuI
n care k uI este coeficientul de umplere al curbei de sarcina I(t) sau al curbei de
sarcina S(t), cu aproximatia data de considerarea tensiunii constanta pe
intervalul T.
Metoda duratei de calcul al pierderilor
Sa consideram din nou curba I2(t) obtinuta prin ridicarea la patrat a curbei
clasate.
Aria de sub curba - proportionala cu pierderile de energie - poate fi
echivalenta cu aria unui dreptunghi de naltimea I2M si latimea (prin IM s-a notat
sarcina maxima de durata, iar prin s-a notat durata de calcul al pierderilor).
Rezulta:
T
W 3R I 2j t dt 3R I M2 (6.24)
0
Teoretic, durata de calcul a pierderilor se defineste prin relatia:

T
1
2
I 2j t dt (6.25)
I M 0
dar practic poate fi folosita relatia:

N
I 2j t j
j 1
(6.26)
I M2
cnd dispunem de N valori ale sarcinii masurate la intervale de timp tj.
Timpul de calcul al pierderilor este un indicator pe care literatura l
prezinta ca fiind dependent - n principal - de intervalul de studiu T si de durata TIM
de utilizare n acest interval a sarcinii maxime (IM sau SM).
In plus, nsa, durata de calcul al pierderilor de energie mai depinde ssi de

forma pe care o are curba de sarcina n intervalul de studiu. Aceste aspecte
urmeaza a fi detaliate n continuare.
Durata de calcul al pierderilor poate lua valori cuprinse ntre:
TIM2
min (6.27)
T
si
Max TIM (6.28)
T IM
Daca tinem seama ca k uI atunci putem scrie :
T
k uI2 , k uI (6.29)
T
n care k uI este coeficientul de umplere al curbei de sarcina I(t) sau S(t).
Intruct n practica, cel mai adesea se lucreaza cu sarcina sub forma
puterilor active sau reactive si, majoritatea contoarelor existente masoara energii
active si reactive, exista tendinta de a se folosi indicatori ai tranzitului specifici
acestor sarcini: T PM, TQM, kuP, kuQ, P, Q.
Trebuie nsa sa precizam ca pierderile de energie se calculeaza cu ajutorul
indicatorilor pentru tranzitul exprimat n curent sau n putere aparenta: IIM sau kuI.
In cap.1 sunt prezentate modalitatile de a obtine acesti indicatori pe baza
masuratorilor de sarcina activa si reactiva.
In plus, contoarele electronice moderne permit obtinerea directa a
indicatorilor pentru tranzitul n curent sau putere aparenta .
In cele ce urmeaza vom nota cu TM si ku acesti indicatori ai tranzitului
exprimat n curenti sau puteri aparente fara a mai folosi indicele I sau S.
ntre timpul de calcul al pierderilor si coeficientul de forma exista
urmatoarea relatie:
k u2 C f (6.30)
T
n literatura de specialitate sunt prezentate numeroase relatii pentru
estimarea timpului de calcul al pierderilor n functie de TM sau ku.
In tabelul 6.2 sunt prezentate cteva din relatiile propuse de diversi autori
[2].
Tabelul 6.2
Cteva relatii pentru estimarea duratei de calcul al pierderilor 2
Relatia Valori ale duratei relative = /T Observatii
propusa ku=0,2 ku=0,4 ku=0,6 ku=0,8
k 2 0,040 0,160 0,360 0,640 minim
u
0,15k u 0,85k 2u 0,064 0,196 0,396 0,664
0,17ku 0,83k 2u 0,067 0,201 0,401 0,667 VDEW
0,2 ku 0,8k 2u 0,072 0,208 0,408 0,672 folosita pentru

retelele de distributie
0,3ku 0,7k 2u 0,088 0,232 0,432 0,688 folosita de UCPTE
1,14 k u 0,091 0,225 0,411 0,663 propusa de

ku prof.Buhus
3,14 k u
k 1,6 0,076 0,231 0,442 0,700

u
ku 0,200 0,400 0,600 0,800

MAXIM
6.3.2 ESTIMAREA CHELTUIELILOR TOTALE ACTUALIZATE

CU PIERDERILE DE PUTERE SI ENERGIE ELECTRICA
6.3.2.1. Costul specific actualizat al pierderilor de putere si energie
Acest indicator poate fi exprimat prin urmatoarea relatie:
Cp
c pw Cw (6.31)
T DNU
Costul anual actualizat c pw, corespunde unei pierderi de putere la sarcina
maxima anuala egala cu 1 kW si nsumeaza urmatoarele doua componente:
cp
- anuitatea corespunzatoare investitiei specifice cp n centrala
TDNU
electrica care se considera ca va produce kilowattul pierdut; TDNU este
durata pentru calculul n sistem actualizat, definita prin relatia (6.10) ;
- costul pierderilor anuale de energie electrica c w 1 corespunzatoare
kilowatului pierdut la sarcina maxima n conditiile unei curbe de sarcina
caracterizata printr-un timp de calcul al pierderilor .
Conform teoriei economice, anuitatea cuprinde amortismentul

calendaristic si beneficiul care trebuie sa-i corespunda acestuia n conditiile unei
rate de eficienta egale cu rata de actualizare a.
Costul c w al unei kilowattore depinde de treapta de tensiune la care au loc
pierderile de energie, respectiv de distanta electrica de tranzit a energiei pierdute.
n tara noastra se folosesc costuri pe urmatoarele trepte de tensiuni:
- c w220 400 - costul energiei electrice livrate la barele centralei sau pierdute n
reteaua de transport;
- c w110 - costul energiei electrice pierdute n instalatiile de 110 kV inclusiv n
transformatoarele alimentate de la aceasta tensiune;
- c wMT - costul energiei electrice pierdute n instalatiile de medie tensiune
inclusiv n transformatoarele alimentate de la reteaua de medie tensiune;
- c wJT - costul energiei electrice pierdute n instalatiile de joasa tensiune.
Cheltuielile cauzate de pierderile de putere si energie dintr-un an j n care

pierderea de putere la sarcina maxima este PMJ se vor putea calcula cu relatia:
CPW j c pw PMJ (6.32)
Cheltuielile totale datorate pierderilor de putere si energie dintr-un sir de ts

ani, actualizate n trecut la anul de PIF.considerat anul zero, se determina cu
relatiile:
ts CPW j
CPW j
(6.33)
j 1 1 a
respectiv:
ts
1
CPW c pw PMj j
(6.34)
j 1 1 a
Costul specific c pw poate fi considerat constant n tot sirul anilor de studiu
daca durata de utilizare a sarcinii maxime si forma curbelor de sarcina se mentin
aproximativ acelasi si totodata calculul se face n moneda constanta. Consideratiile
ce urmeaza se refera la aceasta ipoteza de invariatii.
6.3.2.2. Cheltuielile totale actualizate datorate pierderilor de putere si energie

n cazul tranzitarii unei sarcini maxime anuale constanta de-a lungul
unui sir de ani
n acest caz rezulta ca si pierderile de putere la sarcina maxima ramn
constante.
P M1 PM 2 ... PMJ ... PM . (6.35)
Ca urmare, n relatia (6.34) se pot scoate n fata sumei termenii constanti:

ts
1
CPW c pw PM j
(6.36)
j 1 1 a
Cu notatia (6.10), n final relatia pentru calculul cheltuielilor totale
actualizate datorate pierderilor de putere si energie capata o forma simpla si
intuitiva:
CPW c pw PM Tts (6.37)
6.3.2.3. Cheltuielile totale actualizate

cauzate de pierderile de putere si energie n cazul tranzitarii
unei sarcini maxime anuale n crestere cu o rata medie r
Notnd cu PM 1 pierderea de putere la sarcina maxima din primul an de
exploatare si avnd n vedere ca pierderile sunt proportionale cu patratul sarcinii
putem scrie:
2 1
PM 2 PM 1 1 r
2 2
PM 3 PM 1 1 r
(6.38)
2 j 1
PMJ PM 1 1 r
nlocuind relatiile (6.38) n relatia (6.34) se obtine :
t st 2 j 1
1 r
CPW c pw FM 1 j
(6.39)
j 1 1 a
n relatia (6.39) factorii c pw FM 1 eprezinta cheltuielile datorate

pierderilor din primul an de exploatare. Ca urmare, suma din aceeasi relatie are
semnificatia si dimensiunea unei durate exprimate n ani. Prin extinderea
conceptului de durata actualizata, definit prin relatia (6.10), vom nota:
t st 2x j 1
1 r
Ttst / r 2 j
(6.40)
j 1 1 a
Observa ca aceasta durata este de fapt actualizata cu doua rate: o rata a

exprimnd o eficienta minima impusa pentru fondurile cheltuite si o rata de tip
patratic care tine seama de faptul ca pierderile crsc cu patratul sarcinii maxime
anuale.
Cu aceasta notatie obtinem o relatie de aceeasi forma cu relatia (6.37):
CPW c pw PM 1 Ttst / r 2 (6.41)
6.4. CRITERII ECONOMICE PENTRU ANALIZA

SOLUTIILOR TEHNICE
n cele ce urmeaza sunt prezentate cteva dintre criteriile economice

utilizate frecvent pentru analiza unor solutii trehnice, criterii care pot fi ncadrate n
doua tipuri :
- criterii tip cost folosite numai la ierarhizarea solutiilor fara a se
evidentia eficienta economica a folosirii fondurilor ; ca urmare, aceste
criterii numite si criterii extrinseci nu se pot folosi dect la compararea a
minim doua solutii ; valoarea functiei obiectiv determinata numai pentru
o solutie nu are relevanta; unul dintre cele mai folosite criterii de acest tip
este criteriul minimul cheltuielilor totale actualizate;
- criterii tip cost-beneficiu au functii obiectiv care determina eficienta
economica a fondurilor; aceste criterii numite si criterii intrinseci se pot
aplica att la analiza eficientei economice a unei singure solutii ct si la
compararea mai multor solutii si, deci la ierarhizarea lor; iata cteva
exemple : venitul net actualizat, rata interna de rentabilitate, durata de
recuperare etc.
6.4.1. CRITERIUL CHELTUIELILOR TOTALE ACTUALIZATE

Cheltuielile totale actualizate (CTA) reprezinta suma cheltuielilor pe o
perioada de studiu, cheltuieli actualizate la un moment convenabil ales. Cea mai
des folosita este actualizarea la un moment initial, de cele mai multe ori momentul
punerii n functiune a obiectivului tehnic analizat. Relatia de calcul este :
ts
Ct
CTA t
(6.42)
t 1 (1 a )
unde: C t sunt cheltuielile totale din anul t (investitii, cheltuieli de exploatare,

cheltuieli cu consumul propriu tehnologic, daune etc.) , exclusiv cheltuielile de
amortizare; a este rata de actualizare; t este anul curent; ts este durata de studiu.
Pentru aplicarea acestui criteriu se determina cheltuielile totale actualizate
pentru fiecare varianta n parte. Ierarhizarea solutiilor se face n ordinea crescatoare
a CTA si n final se va alege ca optima varianta cu CTA minim. Minimul
cheltuielilor totale actualizate reprezinta un criteriu de tip cost si poate fi folosit
doar la compararea mai multor solutii.
Fiind un criteriu de analiza comparativa a mai multor variante, este
posibila simplificarea calculelor prin neluarea n considerare a cheltuielilor comune
tuturor solutiilor analizate. Valoarea CTA nu poate da o informatie globala asupra
costurilor aferente unei solutii analizate, ci reprezinta numai un instrument de
ordonare relativa a solutiilor analizate. De asemenea criteriul CTA nu permite
estimarea rentabilitatii solutiilor analizate.
Este posibil ca solutia cu CTA minim, solutia optima prin prisma acestui
criteriu, sa aiba o rata a profitului mai mica dact rata limita acceptata pentru
profit, deci sa nu fie rentabila. n general, utilizarea acestui criteriu este preferabila
altor criterii atunci cnd :
- nu exista suficiente date pentru estimarea veniturilor ci, numai a
costurilor;
- se compara variante care difera n ceea ce priveste solutiile tehnologice,
amplasamentul,sursele de energie etc., dar care produc sau se vehiculeaza
aceeasi cantitate de energie (practic solutiile nu difera n ceea ce priveste
veniturile obtinute);
- se realizeaza investitii neproductive ( alimentarea unor consumatori
casnici, a unor obiective social culturale, a iluminatului public etc.);
- decizia de investire este deja luata si se analizeaza doar variante de
realizare a proiectului.
Ierahizarea solutiilor cu ajutorul criteriului CTA se poate face doar atunci

cnd efectele utile sunt practic aceleasi (de exemplu, se tranziteaza o aceeasi
cantitate de energie). n cazuri contrare se poate folosi un criteriu derivat, cum ar fi
criteriul cheltuielilor totale actualizate specifice.
n cazul instalatiilor electrice un astfel de criteriu ar putea fi cheltuielile
totale actualizate specifice pentru tranzitarea unui kWh, de exemplu :
CTA
cta (6.43)
W
6.4.2. CRITERIUL VENITULUI NET ACTUALIZAT
Venitul net VN se obtine din venitul brut VB prin scaderea cheltuielilor C.
Venitul brut reprezinta totalitatea fondurilor banesti obtinute prin vnzarea
produselor sau a serviciilor unei societati comerciale.
ntr-un an oarecare t venitul net este :
VNt = VBt - Ct . (6.44)
n sistem actualizat, pentru o perioada de studiu ts, se obtine urmatoarea
relatie de calcul a venitului net actualizat total :
ts
VBt Ct
VNA t
(6.45)
t 1 1 a
Venitul net actualizat VNA este un criteriu de tip cost-beneficiu care
permite att determinarea eficientei economice absolute a unei investitii, ct si
efectuarea unor analize comparative.
Orice solutie careia i corespunde un VNA negativ trebuie abandonata,
deoarece aceasta solutie are o rata a profitului mai mica dect rata de actualizare
(considerata de multi si ca o rata a profitului minim admisibil).
n cazul n care VNA rezulta practic nul, solutia respectiva are o rata a
profitului egala cu rata de actualizare.
n cazul n care criteriul VNA se foloseste la compararea mai multor solutii,
ierarhizarea se va face n ordinea descrescatoare a VNA, solutia cea mai buna fiind
cea cu VNA maxim. Aceasta cu conditia ca VNA maxim sa fie pozitiv sau cel putin
egal cu zero.
Criteriul VNA este criteriul cel mai potrivit pentru a stabili daca o solutie
este de asteptat sa fie rentabila, respectiv daca va putea aduce un profit mai mare
dect cel corespunzator ratei de actualizare.
Proiectele care pot fi comparate cu ajutorul criteriului VNA trebuie sa se
caracterizeze printr-o durata de viata asemanatoare, printr-un efect util similar si
mai ales prin cheltuieli de investitii asemanatoare. n celelalte cazuri, cnd se
compara proiecte care necesita investitii diferite, poate fi folosit un criteriu derivat
si anume, criteriul ratei venitului net actualizat RVNA , definit de raportul dintre
VNA si capitalul actualizat necesar a fi investit CAI :
RVNA = VNA/CAI (6.46)
6.4.3. CRITERIUL RATEI INTERNE DE RENTABILITATE (RIR)
Prin intermediul acestui criteriu se determina capacitatea unei solutii
tehnice de a sigura venit net (beneficiu) n perioada de studiu aleasa. Rata interna
de rentabilitate a unei investitii (RIR) este egala cu rata pentru care venitul net
actualizat devine nul. Ca urmare, RIR este solutia ecuatiei VNA = 0 , respectiv:
ts
VBt Ct
t
0 (6.47)
t 1 1 RIR
Rata interna de rentabilitate RIR este, de asemenea , un criteriu de tip cost-
beneficiu care permite att determinarea eficientei economice absolute a unei
investitii, ct si efectuarea unor analize comparative.
n cazul n care se analizeaza rentabilitatea unei solutii, investitia este
considerata rentabila daca rata interna de rentabilitate este mai mare dact o
valoare limita, de multe ori considerata egala cu rata de actualizare. Alteori,
valoarea limita este considerata rata dobnzii, n cazul finantarii proiectului prin
contractarea unui mprumut.
n cazul n care criteriul RIR se foloseste la compararea mai multor solutii
ierarhizarea se va face n ordinea descrescatoare a RIR, solutia cea mai buna fiind
cea cu RIR maxim. Aceasta cu conditia ca RIR maxim sa fie mai mare sau cel putin
egal cu valoarea limita acceptata pentru rata profitului. Si n cazul RIR, exista
criterii derivate pe care nu le vom mai prezenta aici.
6.4.4. CRITERIUL DURATEI DE RECUPERARE ACTUALIZATA (DRA)
Durata de recuperare actualizata poate fi definita ca perioada de timp
necesara pentru recuperarea cheltuielilor prin veniturile si beneficiile anuale.
DRA reprezinta solutia ecuatiei VNA(DRA) = 0, respectiv :

DRA
VBt Ct
t
0 (6.48)
t 1 1 a
Durata de recuperare actualizata DRA este, de asemenea , un criteriu de tip
cost-beneficiu care permite att determinarea eficientei economice absolute a unei
investitii, ct si efectuarea unor analize comparative.
n cazul n care se analizeaza rentabilitatea unei solutii, investitia este
considerata rentabila daca durata de recuperare actualizata DRA este mai mica
dact o valoare limita, stabilita de la caz la caz. n mod evident, cu ct durata de
recuperare este mai mica cu att solutia respectiva este mai rentabila
n cazul n care criteriul DRA se foloseste la compararea mai multor solutii
ierarhizarea se va face n ordinea crescatoare a DRA, solutia cea mai buna fiind
cea cu DRA minim. Aceasta cu conditia ca DRA minim sa fie mai mica sau cel
putin egala cu valoarea limita acceptata pentru durata de recuperare.
6.4.5. CRITERIUL DURATEI DE RECUPERARE SIMPLE (DR)
Durata de recupare n forma ei cea mai simpla este un criteriu simplu de tip
contabil. Daca notam cu CI totalul cheltuielilor de investitii pe care le necesita o
solutie tehnica si cu VNt venitul net anual obtinut prin scaderea din incasari
(venitul brut) a cheltuielilor anuale de exploatare atunci :
CI
DR (6.49)
VN t
La fel ca si n cazul criteriului anterior criteriul se poate folosi pentru
analiza unei singure solutii sau la compararea mai multora. n cazul unei solutii,
aceasta este rentabila daca durata de recuperare este mai mica dact o valoare
acceptata ca limita. Cu ct durata de recuperare este mai mica cu att solutia este
mai buna din punct de vedere al rentbilitatii.
n cazul n care criteriul DR se foloseste la compararea mai multor solutii
ierarhizarea se va face n ordinea crescatoare a DR, solutia cea mai buna fiind cea
cu DR minim. Aceasta cu conditia ca DR minim sa fie mai mica sau cel putin egala
cu valoarea limita acceptata pentru durata de recuperare.
Acest criteriu este usor de nteles si de aplicat dar evident are unele limite.
El este foarte bun n cazul unor solutii de optimizare a unor instalatii existe cnd el
poate da informatii daca capitalul folosit pentru optimizare pate fi recuperat
suficient de rapid prin reducerea cheltuielilor de exploatare
n finalul acestui paragraf trebuie spus ca au fost prezentate doar cteva
dintre cele mai utilizate criterii n domeniul instalatiilor electrice. n realitate,
numarul de criterii economice care pot fi folosite la ierarhizarea unor solutii
tehnice este mai mare dect cel prezentat mai sus. Exista numeroase lucrari de
specialitate din care pot fi extrase si alte criterii de analiza economica dect cele
prezentate.
SCHEME DE PRINCIPIU PENTRU
CENTRALE ELECTRICE
7.1. ASPECTE GENERALE

Schema de conexiuni a unei centrale trebuie sa asigure evacuarea energiei
electrice produse de generatoare direct la consumatori (dintre care unii sunt
consumatorii proprii ai centralei) si/sau n sistemul electroenergetic.
Schema electrica de conexiuni a unei centrale electrice depinde de o
multime de factori, cum ar fi :
- tipul centralei electrice CTE, CET, CNE, CHE etc.;
- numarul si puterea nominala a generatoarelor;
- regimul de functionare al centralei;
- amplasarea centralei n raport cu reteaua electrica a sistemului
electroenergetic etc.
Exista o destul de mare diversitate a schemelor de conexiuni ale centralelor

electrice. Cu toate acestea schemele de conexiuni ale centralelor se pot grupa n
cteva categorii dictate mai ales de puterea nominala a grupurilor centralei. Astfel,
de exemplu, exista categoria centralelor echipate cu grupuri de putere mica, la care
caracteristic este faptul ca generatoarele sunt racordate direct la statii de medie
tensiune. n cazul centralelor cu grupuri de mare putere este caracteristica utilizarea
schemelor bloc, care au pe partea electrica generatorul cuplat direct cu un
transformator ridicator.
n acest capitol va fi prezentata sub forma de scheme de principiu doar
acea parte a schemelor de ansamblu ale centralelor electrice care priveste
evacuarea energiei produse de generatoare la consumatorii externi centralei sau n
sistemul electroenergetic. Partea care priveste alimentarea consumatorilor proprii
ai centralelor face obiectul capitolului urmator.
Principalele criterii care trebuie avute n vedere la alegerea schemelor de

principiu ale centralelor electrice se refera pe de-o parte la asigurarea calitatii n
livrarea energiei electrice produsa n centrala, att sub aspectul continuitatii, ct si
sub aspectul parametrilor energiei, iar pe de alta parte se refera la realizarea unor
scheme cu cheltuieli totale pe ntreaga durata de viata ct mai mici.
7.2. SCHEME PENTRU CENTRALE CU STATII ELECTRICE DE

EVACUARE A ENERGIEI ELECTRICE LA TENSIUNEA
GENERATORULUI
n categoria acestor centrale intra cele echipate cu grupuri de putere mica,
de regula, sub 50 MW. Generatoarele cu astfel de puteri au ca tensiune nominala o
valoare din domeniul de medie tensiune (la noi n tara, cel mai frecvent, aceasta
tensiune este 6 kV) sau chiar din cel de joasa tensiune, daca generatoarele sunt de
putere foarte mica.
Pentru realizarea schemelor de conexiuni ale acestor centrale este
economic ca generatoarele sa fie racordate direct la o statie de medie tensiune (de
aceeasi valoare cu tensiunea nominala a generatorului), prin care energia sa fie
evacuata direct la consumatori.Avantajul economic consta n faptul ca energia
produsa de generatoare ajunge direct n reteaua de distributie, fara a mai suferi
transformari generatoare de pierderi suplimentare de energie electrica.
Doua conditii trebuie ndeplinite pentru a realiza astfel de scheme de
conexiuni:
- tensiunea nominala a generatorului sa coincida cu tensiuni ale retelelor de
distributie;
- generatoarele sa aiba puteri relativ mici (sub 50 MW), puteri care sa poata
fi distribuite n mod economic printr-o retea de medie tensiune, retea care
are o capacitate limitata de a distribui energie.
n continuare sunt prezentate cteva tipuri de scheme de conexiuni pentru

astfel de centrale.
Linii de alimentare
a consumatorilor Linii de legatura cu sistemul
... ...
Statie de medie
tensiune,de
regula, de 6 kV
G ... G ...
Generatoare
Fig.7.1. Schema de principiu pentru centrale cu generatoare de mica putere
si o statie de evacuare a energiei la tensiunea generatoarelor
147 SCHEME DE PRINCIPIU PENTRU CENTRALE ELECTRICE
7.2.1. CENTRALE CU O STATIE LA TENSIUNEA GENERATOARELOR

SI CU O STATIE DE TENSIUNE MAI MARE, PENTRU LEGATURA
CU SISTEMUL ELECTROENERGETIC
Schemele (figura 7.2.) se folosesc pentru centrale cu grupuri de pna la 12-
25 MW (rareori 50 MW). De regula, daca grupurile nu sunt numeroase si nici de
putere mare, este economic sa fie toate racordate la statia de medie tensiune. n
anumite situatii, unele grupuri pot fi racordate prin transformator si la statia de
nalta tensiune, daca prin racordarea tuturor generatoarelor la statia de medie
tensiune aceasta ar trebui sa evacueze prea multa putere.
Linii de alimentare
a consumatorilor S~
Statie de nalta
.... tensiune,de regula,
Linii de alimentare
. de 110 kV
a consumatorilor
.... .... TL TL
. . TB
Statie de medie
tensiune,de regula,
6 kV sau 10 kV
.... ....
G~ G~ G~
. .
Generatoare
Fig.7.2. Schema de principiu pentru o centrala cu generatoare de putere relativ mica,

cu o statie de evacuare la tensiunea generatoarelor si
o statie de nalta tensiune pentru legatura cu sistemul electroenergetic
Legatura cu sistemul energetic, necesara pentru ca centrala sa nu

functioneze insular, este asigurata de transformatoare si o statie de nalta tensiune
asa cum se vede din figura 6.2. Spre deosebire de cazul anterior, aceasta legatura
este mai puternica si mai sigura. Rolurile ei sunt aceleasi ca si n cazul precedent.
7.2.2. CENTRALE CU MAI MULT DE DOUA STATII
Centrale cu mai mult de doua statii se ntlnesc rar si sunt rezultatul unei
dezvoltari n etape a schemelor de conexiuni, odata cu dezvoltarea centralei. Pot
aparea, de exemplu, doua statii la tensiunea generatoarelor din cauza instalarii
etapizate a unor generatoare cu puteri si tensiuni nominale diferite, alaturi de statii
de nalta tensiune necesare realizarii legaturii cu sistemul.
Schemele de conexiuni ale statiilor de medie tensiune sunt, de regula,

scheme cu unul sau doua sisteme de bare colectoare, de cele mai multe ori
sectionate longitudinal. Una dintre problemele importante care apar la aceasta
categorie de scheme de conexiuni o reprezinta marimea curentilor de scurtcircuit.
n multe cazuri, plafonul la scurtcircuit al acestor statii de medie tensiune este mare
din cauza generatoarelor si, ca urmare, schema de conexiuni a statiei trebuie sa
includa masuri de limitare a curentilor de scurtcircuit. Deoarece generatoarele
trebuie sa functioneze n paralel, n aceste scheme limitarea curentilor de
scurtcircuit se face, de regula, asociind sectionarea cu folosirea bobinelor
limitatoare. n figura 7.3 este prezentat un exemplu de schema n care se folosesc
bobine pentru limitarea curentilor de scurtcircuit cuplate ntre sectii de bare
colectoare si pe liniile spre consumatori.
IT
Bobine limitatoare amplasate pe liniile electrice de
alimentare a consumatorilor
T T
MT
Bobine limitatoare amplasate ntre sectii

de bare colectoare
G~ G~ G~
Fig.7.3.Schema de principiu pentru o centrala cu generatoare de putere relativ mica si cu masuri de

limitare a curentilor de scurtcircuit folosind sectionarea si bobine limitatoare
7.3. SCHEME PENTRU CENTRALE CU STATII ELECTRICE DE

EVACUARE A ENERGIEI ELECTRICE CU TENSIUNI MAI
MARI DECT TENSIUNEA GENERATORULUI
Majoritatea centralelor din aceasta categorie o reprezinta cele cu
generatoare de putere mare, de ordinul sutelor de megawati.
n cazul acestor generatoare este economic ca energia sa fie evacuata direct
la tensiuni mari (110-400 kV), unde retelele au capacitatii corespunzatoare de
vehiculare a energiei.
ntruct tensiunile nominale ale genaratoarelor nu depasesc 30 kV este

necesara utilizarea de transformatoare ridicatoare si ntruct o statie electrica la
bornele generatoarelor ar ridica probleme deosebite, solutia practicata este legarea
n serie a fiecarui generator cu cte un transformator, realizndu-se astfel o schema
bloc (paragraful 5.6). Ansamblul generator-transformator este denumit n limbajul
curent bloc generator-transformator sau cteodata pur si simplu bloc. Mai trebuie
spus ca n cele mai multe cazuri, blocul generator- transformator este partea finala
a unui bloc mai amplu, format din cazan-turbina-generator-transformator.
Caracteristicile schemei bloc sunt interdependenta dintre componentele
blocului, care nu pot functiona dect mpreuna, si volumul redus al aparatelor de
comutatie ntre elementele blocului. n foarte multe cazuri blocul generator-
transformator nu are nici un fel de aparat de comutatie ntre generator si
transformator.
n figura 6.4. sunt prezentate cteva tipuri de scheme bloc generator-
transformator.
110 400 kV 110 400 kV 110 400 kV
TB TB TB
IG SS
G~ G~ G~
a b
MT sau 110-220 kV 110 400 kV 110 220 kV 110 400 kV 110 400 kV
TB
AT
IG IG
IG IG
G~ G~ G~ G~
c d e
Fig. 7.4. Diverse tipuri de scheme bloc generator transformator pentru generatoare de mare putere
Schema clasica, cu cea mai mare raspndire, este cea din figura 7.4,a, fara
nici un aparat de comutatie ntr e generator si transformator, cu ntreruptor numai n
statia de nalta sau foarte nalta tensiune.
n schemele din figura 7.4,b blocul este prevazut ntre generator si
transformator cu un aparat de comutatie: ntreruptor (IG) sau separator de sarcina
(SS) numit cteodata cuplor. Rolul acestui aparat de comutatie este de a simplifica
schema de alimentare a serviciilor proprii. Solutia nu este totusi raspndita pentru
ca aparatul este foarte scump si constituie un punct slab pe legatura generator-
transformator.
Schemele din figurile7.4,c si 7.4,d folosesc pentru transformatorul de bloc
un transformator cu trei nfasurari sau un autotransformator cu tertiarul accesibil.
n aceste scheme, prezenta ntreruptorului IG de la bornele generatorului este
obligatorie pentru a permite functionarea (auto)transformatorului si cu generatorul
oprit. Avantajul acestor scheme consta n faptul ca permit cuplarea generatorului la
doua statii folosind un singur (auto)transformator care va ndeplini si rolul de
legatura ntre cele doua statii.
n schema din figura 7.4,e blocul este format din doua generatoare si un
singur transformator. Si n acest caz ntreruptorul de la bornele generatorului este
obligatoriu. Acest tip de schema permite reducerea numarului de transformatoare
ridicatoare ale centralei si a numarului de celule din statia de nalta sau foarte nalta
tensiune a centralei. Are nsa dezavantajul ca doua generatoare depind de un
transformator; orice defect n transformator va scoate din functiune ambele
generatoare.
Schemele de principiu ale centralelor cu grupuri mari contin de regula, una
pna la trei statii de evacuare a energiei, statii la care se racordeaza blocurile
generator-transformator. n cazul existentei a mai multor statii de evacuare este
necesara folosirea de transformatoare sau autotransformatoare de legatura.
Tensiunile nominale ale statiilor de evacuare depind de puterea nominala a
generatoarelor. De exemplu, grupurile de 330 MW trebuie racordate la statii de la
220 kV inclusiv n sus, n timp ce grupurile de 50-100 MW este economic a fi
racordate la statii de 110 kV.
n figura 7.5 este prezentat un exemplu de centrala cu doua statii de
evacuare, legate ntre ele prin autotransformator. Cele doua tensiuni nalte pot fi,
de exemplu, 110 kV cu 220 kV sau 220 kV cu 400 kV. Repartitia grupurilor pe
cele doua statii este o problema de optimizare a circulatiei energiei produse de
centrala.
Exista, mai rar, si centrale care au trei statii de evacuare a energiei. Aceasta
situatie este, n cele mai multe cazuri, rezultatul unei dezvoltari etapizate de-a
lungul timpului.
Linii de legatura Linii de legatura

Consumatori cu sistemul Consumatori cu sistemul
110220 kV 220-400 kV
TB TB TB TB
ATL
G~ G~ G~ G~
Fig.7.5. Schema de principiu pentru o centrala cu blocuri generator transformator si doua statii de
evacuare a energiei electrice legate prin autotransformator
n figura 7.6 este prezentat un exemplu de schema la care

autotransformatoarele de legatura dintre statii sunt folosite si ca transformatoare de
bloc.
Linii de legatura Linii de legatura
cu sistemul cu sistemul
Consumatori Consumatori
110220 kV 220-400 kV
ATB
TB TB
ATB
IG IG
G~ G~ G~ G~
Fig.7.6. Schema de principiu pentru o centrala cu doua statii de evacuare a energiei electrice care are
si doua blocuri generator autotransformator
Se face economie de transformatoare de bloc dar exista unele dezavantaje

care fac ca aceste scheme sa fie foarte rar folosite. n plus, puterea nominala a
autotransformatorului trebuie sa fie cel putin de doua ori mai mare dect puterea
generatorului deoarece nfasurarea tertiara, pe care este cuplat generatorul, are
ntotdeauna o putere nominala mai mica dect cea a autotransformatorului .
n ceea ce priveste schemele de conexiuni ale statiilor de evacuare trebuie
avut n vedere ca acestea sunt statii de tensiuni mari, cu un rol foarte important n
sistem. Ca urmare, aceste statii au scheme de conexiuni cu un grad mare de
siguranta. Astfel, se folosesc sheme cu doua sisteme de bare colectoare si bara de
ocolire, scheme cu doua sisteme de bare colectoare si 2 ntreruptoare pe circuit,
scheme cu doua sisteme de bare colectoare si 1,5 ntreruptoare pe circuit, scheme
poligonale etc.(capitolul 3).
n finalul acestui paragraf trebuie amintite schemele de principiu ale unor
centrale cu generatoare de putere mica care folosesc nsa scheme bloc pentru
racordarea generatoarelor la statii care sunt nu de nalta, ci de medie tensiune. Este
cazul centralelor amplasate ntr-o zona unde reteaua de medie tensiune disponibila
are alta tensiune dect tensiunea generatoarelor (de exemplu Uretea = 20 kV si
U nG = 6,3 kV) sau al centralelor cu generatoare de mica putere care pot avea la
borne o treapta de joasa tensiune. n figura 7.7 este prezentata schema de principiu
a unei centrale cu grupuri antrenate de motoare Diesel cu puteri de ordinul a ctiva
megawati.
Consumatori S
Statie de 20 kV
UnG = 6,3 kV
sau 0,4 kV
Motor Motor
Diesel G~ Diesel G~
Fig.7.7. Schema de principiu pentru o centrala cu generatoare de mica putere

antrenate de motoare Diesel
7.4. PARTICULARITATI ALE SCHEMELOR

CENTRALELOR HIDROELECTRICE
Schemele electrice de conexiuni ale centralelor hidroelectrice pot fi n
unele privinte diferite de cele prezentate mai sus si care corespund, n general,
centralelor termoelectrice sau nuclearo-electrice. Astfel, n foarte multe cazuri se
folosesc scheme bloc generator transformator chiar daca generatoarele au puteri
relativ mici, pentru ca centrala este izolata, nu are n apropiere consumatori la
medie tensiune si o statie de distributie la tensiunea generatoarelor nu si-ar gasi
utilitatea. Adeseori este nevoie chiar de blocuri generator transformator linie,
atunci cnd statia de evacuare la care se poate racorda blocul nu poate fi amplasata
n apropierea centralei.
n figura 6.8 sunt prezentate doua exemple de scheme de principiu pentru
centrale hidroelectrice amplasate n zone izolate si dispunnd de terent putin pentru
transformatoare si statii.
n prima varianta de schema se foloseste un singur transformator pentru
doua generatoare, n scopul reducerii numarului de transformatoare de bloc, cel
mai probabil din lipsa de spatiu. Aceeasi idee de schema se mai poate folosi si
atunci cnd generatoarele au puteri mici si nu se realizeaza o statie la tensiunea
generatoarelor ci se foloseste schema bloc generator-transformator. n acest fel se
evita instalarea a prea multe transformatoare mici. n cea de-a doua varianta de
schema se racordeaza doua blocuri generator transformator la o singura linie,
statia de evacuare neputnd fi amplasata n apropierea centralei.
.... Linie de
110-220 kV
110 400 kV
G G
G G
Fig.7.8 Scheme de principiu pentru CHE care dispun de spatiu redus

pentru transformatoare sau pentru statiile de evacuare
O schema aparte o au centralele cu acumulare prin pompaj, concepute ca

sisteme de stocare a energiei. La aceste centrale, transformatorul de bloc are o
dubla functie: sa asigure evacuarea energiei produsa de ansamblul turbina-
generator n regim de generare si sa asigure alimentarea aceluiasi ansamblu n
regim de pompare, cnd generatorul devine motor, iar turbina - pompa.
Un exemplu este prezentat n figura 7.9.
110 400 kV
110 400 kV ...
Cale de
alimentare de
ntreruptoare rezerva pentru
pentru a tine pornire
ntreruptor
I
seama de
pentru sensul de
alimentarea rotatie al Generator Generator
unui motor turbinei antrenat de ~
antrenat de
de lansare a turbina cu turbina cu
generatorului gaze
Generator abur
n Motor
regim de M
Motor
lansare
sincron
Fig.7.9. Schema de principiu pentru Fig.7.10. Schema de principiu pentru

un bloc dintr-o centrala hidroelectrica partea electrica de evacuare a energiei a unei
cu acumulare prin pompaj centrale termoelectrice cu ciclu mixt abur gaze
7.5. SCHEME PENTRU CENTRALE CU

CICLURI MIXTE ABUR-GAZE
Schemele centralelor cu cicluri mixte abur-gaze au unele particularitati
tinnd de procesul de producere a energiei electrice (figura 7.10).
Problema esentiala este ca turbina cu gaze trebuie lansata la pornire de
catre un motor si acest lucru se poate face trecnd generatorul n regim de motor
sincron. Ca urmare, transformatorul de bloc al generatorului antrenat de turbina cu
gaze este folosit si ca sursa de alimentare la pornire a generatorului trecut n regim
de motor. Pentru a se putea realiza acest lucru, ntre generator si transformatorul de
bloc este necesara instalarea unui ntreruptor IG care va fi folosit n etapele de
pornire. Mai trebuie remarcat faptul ca generatorul antrenat de turbina cu abur este
racordat printr-o schema clasica de bloc generator-transformator la aceeasi statie
de nalta tensiune. n cazul pornirii folosind calea de alimentare de rezerva,
cuplarea n paralel a generatorului cu sistemul se va face prin ntreruptorul din
statia de nalta tensiune.
SERVICII PROPRII DE
CURENT ALTERNATIV
8.1. DEFINIRE, CONSUM SI CLASIFICARE

Serviciile proprii de curent alternativ ale unei centrale electrice sunt
totalitatea instalatiilor de curent alternativ care asigura alimentarea cu energie
electrica a mecanismelor si utilajelor necesare desfasurarii procesului de producere
e energiei electrice si termice, precum si a altor receptoare auxiliare.
Clasificarea lor se poate face dupa mai multe criterii, dupa cum urmeaza:
dupa amplasarea n raport cu incinta centralei:
servicii proprii interne, constituite din consumatorii amplasati n incinta
centralei; trebuie mentionat ca multa vreme serviciile proprii ale unei
centrale au fost denumite curent, n limbajul de specialitate din exploatare,
servicii interne;
servicii proprii externe, constituite din consumatori care deservesc centrala
dar sunt amplasati n afara incintei centralei; de exemplu, mecanismele de
actionare ale barajelor centralelor hidroelectrice etc.
dupa partea centralei deservita:
servicii proprii de bloc, care deservesc blocul cazan-turbina-generator
dintr-o centrala termoelectrica sau blocul turbina-generator dintr-o centrala
hidroelectrica: pompa de alimentare a cazanului, ventilatorul de aer al
cazanului etc.;
servicii proprii generale, care deservesc mai multe blocuri sau ntreaga
centrala: gospodaria de combustibil, evacuarea cenusii, barajul etc.
dupa importanta lor n raport cu functionarea centralei:
servicii proprii de categoria 0 (consumatori vitali): acestia se submpart la

rndul lor n doua subcategorii:
- 0.a toti consumatorii a caror ntrerupere n alimentare mai mare de
1secunda conduce la scoaterea din functiune a blocului, turbinei sau
cazanului; pentru receptoarele vitale de categoria 0.a de curent
continuu se prevad cel putin doua alimentari normale din bateria de
acumulatoare; pentru receptoarele vitale de categoria 0.a de curent
alternativ se prevad cel putin doua alimentari normale din bateria de
acumulatoare, prin aparate de convertire a curentului (invertoare) si
alimentari de rezerva de la barele de curent alternativ ale receptoarelor
de categoria 0.b;
- 0.b toti consumatorii care nu permit dect ntreruperi de scurta
durata (de ordinul 10.......20 secunde), n caz contrar fiind posibila
accidentarea de persoane sau avarierea grava a agregatelor principale
din centrala (cazan, turbina); n aceasta categorie se ncadreaza
receptoarele care trebuie sa functioneze n perioadele de oprire de
avarie a blocurilor cazan-turbina (de exemplu, anumite circuite de
comanda si automatizare, unele pompe de ulei, anumite vane electrice,
iluminatul de siguranta, statii de reducere-racire); pentru receptoarele
vitale de categoria 0.b, se prevad trei surse de alimentare, dintre care
una va fi o sursa normala, a doua o sursa de rezerva independenta si a
treia va fi o sursa de alimentare de siguranta (de exemplu, grup Diesel
cu intrare automata n functiune);
servicii proprii de categoria I (consumatori principali): includ toti
consumatorii la care ntreruperea alimentarii pe durate mai mari de 3
secunde afecteaza direct regimul de functionare al blocurilor (cazan
turbina generator), putnd conduce la oprirea lor (de exemplu: pompe de
alimentare cu apa a cazanelor, ventilatoare de aer si gaze la cazan,
inclusiv auxiliarele acestora etc.); pentru receptoarele de categoria I se
asigura alimentarea de la o sursa normala si de la una de rezerva
independenta, cu anclansarea automata a sursei de rezerva n cazul caderii
sursei normale;
servicii proprii de categoria a II-a (consumatori secundari) includ toti
consumatorii a caror ntrerupere temporara de ordinul 15-20 minute nu
afecteaza imediat regimul de functionare al centralei (de exemplu:
instalatiile de descarcat, de concasat, de transportat etc.). Pentru
receptoarele de categoria a II-a se prevad o sursa normala si una de
rezerva;
servicii proprii de categoria a III-a (consumatori auxiliari) includ toti
consumatorii care nu afecteaza regimul de functionare al centralei (de
exemplu: instalatii de ridicat, ateliere, laboratoare etc.); alimentarea
acestor receptoare se face de la o singura sursa de alimentare;
dupa regimul de functionare functionare n cadrul centralei:
SERVICII PROPRII DE CURENT ALTERNATIV 157
servicii proprii cu functionare continua (timp de functionare 24 de ore);

servicii proprii cu functionare intermitenta (sub 24 de ore);
servicii proprii n rezerva (timp de functionare zero).
Serviciile proprii ale centralelor electrice sunt consumatori importanti de

energie. Marimea consumului la sarcina nominala a centralei depinde de o
multime de factori. Cel mai important factor l constituie tipul centralei:
termoelectrica, nuclearo -electrica, hidroelectrica etc.
Astfel, consumul serviciilor proprii ale centralelor termoelectrice este
cuprins ntre 5% - 12% din puterea instalata si depinde de tipul combustibilului
folosit, de parametrii circuitului termic, de tipul circuitului de racire etc. De
exemplu, la centralele care folosesc drept combustibil gazele naturale, consumul se
situeaza spre limita inferioara, 5-6%, la centralele care folosesc combustibil lichid
consumul este de ordinul 6-8% si ajunge sa aiba valori mari (9-12%) la centralele
pe combustibil solid (carbune). Consumurile sunt mai mari daca centrala este de
termoficare, daca centrala are un circuit de racire nchis etc. De exemplu, la noi n
tara, utilizarea grupurilor de 50 MW pe lignit, n termoficare s-a facut cu
consumuri ale serviciilor proprii de aproape 15% din productia grupurilor.
Centralele nuclearo-electrice au consumuri procentuale ale serviciilor
proprii de ordinul 5-12% marimea lor depinznd de filiera reactorului, de puterea
nominala a generatoarelor, de tipul circuitului de racire. Frecvent consumurile
procentuale ale CNE se situeaza n domeniul 7-8%.
Cele mai mici consumuri procentuale ale serviciilor proprii le au centralele
hidroelectrice, 0,2 2%, valorile mai mari corespunznd hidrocentralelor cu baraje
mari.
8.2. FORME DE ENERGIE SI TREPTE DE TENSIUNE FOLOSITE LA
Energia cu ponderea cea mai mare n alimentarea consumatorilor de
servicii proprii o reprezinta energia electrica. Ea este folosita n primul rnd pentru
alimentarea motoarelor folosite la actionarea diverselor mecanisme. De asemenea,
este folosita pentru iluminat. n unele centrale termoelectrice sau nuclearo-electrice
pot exista consumatori de servicii proprii care folosesc energia mecanica a
aburului produs n cazanele centralei; de exemplu, exista centrale la care pompele
de alimentare cu apa a cazanelor sunt antrenate de turbine cu abur.
Pentru alimentarea cu energie electrica a receptoarelor de servicii proprii,
de regula, se folosesc doua trepte de tensiuni alternative si anume:
treapta de medie tensiune, necesara, n primul rnd, pentru alimentarea
motoarelor de puteri unitare mari (peste 160 kW) sau pentru tranzitarea unei puteri
mari pentru grupe de receptoare mai mici, prin intermediul unor transformatoare
cobortoare; ca trepta de medie tensiune se alege, de regula, tensiunea de 6 kV;
n cazuri justificate se poate opta si pentru o alta tensiune medie (de exemplu
10 kV) sau eventual chiar pentru doua trepte de tensiuni medii;
treapta de joasa tensiune, pentru alimentarea receptoarelor de mica

putere, inclusiv a motoarelor cu puteri unitare sub 160 kW; pentru instalatiile de
joasa tensiune de regula se alege treapta de 230/400 V.
8.3. SURSE DE CURENT ALTERNATIV PENTRU ALIMENTAREA

SERVICIILOR PROPRII
8.3.1. ALIMENTAREA NORMALA A SERVICIILOR PROPRII
De-a lungul timpului s-au ncercat mai multe solutii pentru sursele de
alimentare normala a serviciilor proprii ale centralelor electrice.
O prima solutie, folosita la nceputurile centralelor electrice este cunoscuta
sub denumirea de alimentarea serviciilor proprii cu un grup de casa. Solutia consta
n utilizarea unui grup turbina-generator de putere mica numai pentru alimentarea
serviciilor proprii (figura 7.1), aburul pentru turbina grupului de casa fiind produs
n cazanul care alimenteaza si turbina principala .
S
Statia de evacuare a energiei
AAR
G
3~ Statie de servicii proprii
Turbina si generatorul principal
Gc~ Consumatori de
servicii proprii
Grupul de casa
Fig.8.1. Grupul de casa - ca sursa de alimentare a serviciilor proprii
Solutia cu grup de casa are marele avantaj ca reprezinta o sursa pentru
alimentarea serviciilor proprii independenta de evenimentele de la bornele
generatorului principal si din sistemul electroenergetic. Acest lucru a prezentat
importanta la nceputurile dezvoltarii sistemului electroenergetic, cnd multe
centrale functionau insular, cnd sistemul era slab si nu prezenta suficienta
siguranta. De asemenea, ea a fost si suficient de avantajoasa economic, atta timp
ct s-au folosit cazane cu parametrii aburului scazuti Principalul dezavantaj l
reprezinta investitia specifica mare n grupul de casa, necesitatea unei turbine cu
abur de putere mica etc.
O alta solutie, derivata din prima solutie prezentata, o reprezinta solutia cu
generator de casa. Deosebirea fata de solutia anterioara consta n antrenarea
generatorului de casa de catre turbina grupului principal. n acest fel se renunta la o
turbina de putere mica, cu investitii mari si, totdata, se pastreaza independenta
sursei de alimentare normala a serviciilor proprii fata de evenimentele de la bornele

generatorului principal si din sistem (figura 7.2). Este de asemenea o solutie
specifica perioadei de copilarie a sistemului electroenergetic si, la fel ca si solutia
anterioara, nu a rezistat dezvoltarii ulterioare a sistemului electroenergetic.
Dezavantajele solutiei sunt n principal legate de problemele ridicate de ansamblul
turbina cu doua generatoare pe acelasi ax.

S
AAR
Statie de servicii proprii
Turbina
comuna
G Consumatori de
Gc~ servicii proprii
3~
Generatorul principal
Generatorul de casa
Fig.8.2. Solutia cu generator de casa ca sursa de alimentare a serviciilor proprii

S
AAR
Statie de servicii proprii
Turbina G Consumatori de
servicii proprii
3~
Generatorul principal
Fig.8.3. Alimentarea serviciiilor proprii de la bornele generatorului principal
n sfrsit, solutia care este n prezent unanim acceptata o reprezinta
alimentarea serviciilor proprii de la bornele generatorului principal (figura 8.3).
n acest fel, puterea folosita pentru alimentarea serviciilor proprii este instalata n
turbine si generatoare cu puteri unitare suficient de mari, deci este o putere cu
investitii specifice mici si cu costuri de productie de asemenea mici. Aceasta

solutie se bazeaza pe faptul ca odata cu dezvoltarea sistemelor electroenergetice,
acestea au devenit tot mai sigure si puternice, permitnd o siguranta suficienta n
alimentarea serviciilor proprii. De asemenea progresele obtinute n realizarea unor
sisteme de protectie si automatizari au permis aplicarea pe scara larga a acestei
solutii de principiu la majoritatea centralelor electrice.
Trebuie mentionat faptul ca n figura 8.3 nu s-au evidentiat si eventualele
transformatoare, de exemplu, cele de bloc, ci s-a pus n evidenta doar principiul
solutiei.
8.3.2. ALIMENTAREA DE REZERVA A SERVICIILOR PROPRII
Dupa cum s-a mai spus, consumatorii serviciilor proprii sunt foarte
importanti si unul dintre principalele elemente n asigurarea continuitatii n
alimentarea lor o constituie asigurarea unor surse de rezerva. Acestea trebuie sa fie
ct mai independente fata de alimentarea normala.
O prima solutie, folosita n majoritatea cazurilor ca solutie de baza, este
asigurarea unei cai de alimentare de rezerva, n curent alternativ, din reteaua
sistemului electroenergetic n care este evacuata energia produsa de centrala (cale
prevazuta cu anclansarea automata a rezervei - AAR), asa cum schematic este
prezentata n figurile 8.1, 8.2 si 8.3. n paragrafele urmatoare se vor face mai
multe precizari privind aceste cai de rezerva.
n afara acestor cai de rezerva, care nu sunt total independente, mai sunt
necesare cai de rezerva complet independente, mai ales pentru alimentarea
consumatorilor vitali. Principalele surse de alimentare de rezerva, considerate
independente, si care au fost utilizate de-a lungul timpului sunt bateria de
acumulatoare si grupul Diesel cu demaraj rapid .
n figura 8.4 sunt prezentate doua exemple de scheme pentru alimentarea
de rezerva a serviciilor proprii. Trebuie remarcat nsa ca este vorba de solutii cu
putere relativ mica, pentru alimentarea numai a consumatorilor vitali n conditii de
avarie. ntruct n acest domeniu exista o mare varietate de solutii, cele prezentate
au rol numai de exemplificare. n continuare, n cadrul acestui capitol, nu se vor
mai prezenta si discuta solutii din aceasta categorie si, ca urmare, cnd se vor face
referiri la cai de rezerva, de regula, acestea vor fi cele n curent alternativ din retea.
8.4. ACTIONARI ELECTRICE PENTRU SERVICII PROPRII

Majoritatea mecanismelor din serviciile proprii ale centralelor electrice
sunt antrenate de motoare electrice. Puterile necesare pentru antrenare sunt foarte
diverse: de la valori mici de ordinul sutelor de wati pna la valori foarte mari ce pot
atinge chiar 10 MW.
Consumatori Consumatori
importanti ai s.p. importanti ai s.p.
...
...
IA
IA
0,4 kV c.a.
0,4 kV c.a.
Alimentare normala a motorului
IA
IA ~ IA
= Volant
Motor Diesel Baterie de Motor Diesel

cu demaraj G~ acumulatoare cu demaraj M~ G~
rapid rapid
Cupla
electromagnetica
a b
Fig.8.4. Cai de alimentare de rezerva a serviciilor proprii cu
un grad mare de independenta si siguranta
Pentru o functionare sigura a mecanismelor serviciilor proprii este necesar

ca marimile caracteristice de functionare ale motorului sa corespunda conditiilor de
functionare ale mecanismului si anume:
puterea motorului electric trebuie sa fie suficienta pentru a actiona
mecanismul la functionarea acestuia la sarcina nominala;
cuplul dezvoltat de motor trebuie sa fie suficient pentru lansarea
mecanismului pna la turatia nominala a acestuia, fara ca motorul sa se
suprancalzeasca peste limita admisibila, din cauza curentilor de pornire,
chiar daca motorul a fost ncalzit ca urmare a functionarii de durata la plina
sarcina;
motorul unui mecanism principal trebuie sa aiba capacitate de autopornire,
dupa restabilirea tensiunii, daca a fost frnat partial sau total la o scadere a
tensiunii n retea:
forma de executie a motorului si modul de racire al acestuia trebuie sa
corespunda conditiilor de temperatura, de umiditate si de curatenie a
mediului nconjurator.
Alte conditii importante la alegerea tipurilor de motoare electrice:

dispozitive simple de pornire, constructie sigura, exploatare usoara, cost initial
redus si cheltuieli reduse de exploatare.
8.4.1. CARACTERISTICA MECANICA A ACTIONARILOR ELECTRICE
Caracteristica mecanica a actionarilor cu motoare electrice reprezinta

dependenta cuplului rezistent de turatia motorului de antrenare, respectiv de
alunecarea de regim, si depinde de tipul mecanismului antrenat. Pentru un numar
mare de mecanisme, caracteristica mecanica poate fi pusa sub forma:
c C /C c c 1 s
z (8.1)
r r n k v
n care: Cr reprezinta cuplul rezistent al masinii antrenate de motor; Cn - cuplul

nominal al motorului electric; s - alunecarea de regim a motorului, care este
dependenta de f si u; c k - cuplul de frecari (de mers n gol) al mecanismului
antrenat, considerat independent de alunecarea s si cv - cuplul util, variabil cu
alunecarea s.
Valoarea exponentului z este variabila dupa tipul masinii de lucru. Sub
aspectul dependentei de turatie a cuplului rezistent, pot fi evidentiate, n principal,
urmatoarele categorii de actionari cu motoare electrice utilizate ca servicii proprii
n centrale electrice:
actionari cu cuplu rezistent independent de turatie, pentru care z = 0
(masini unelte, transportoare, pompe cu piston, compresoare, mori cu bile,
etc.);
actionari cu cuplu rezistent pentru care z = 2 (pompe, ventilatoare si
compresoare centrifugale);
actionari al caror cuplu rezistent variaza cu turatia la o putere z > 2 (pompe
care lucreaza cu contrapresiune).
Pompele si ventilatoarele se caracterizeaza din punct de vedere tehnologic

prin caracteristica H-D, avnd n abscisa debitul de fluid D, iar pe ordonata-
naltimea (presiunea) de refulare H. Un exemplu de caracteristica H-D, pentru o
pompa de apa centrifugala, este prezentat n figura 8.5. Pentru diferite diametre sau
diferite turatii ale rotorului, se poate trasa o familie de curbe asemanatoare. Ecuatia
caracteristicii H-D, n functie de turatia de antrenare a mecanismului poate fi pusa
sub forma:
H K n 2 K n D K D 2 [m] (8.2)
1 2 3
n care: K1, K2 si K3 reprezinta constante constructive ale agregatului, iar n - turatia

de antrenare a agregatului, n rot/min.
Caracteristica retelei de conducte R este formata, n cazul general, din
naltimea (presiunea) statica (Hst) si suma caderilor de presiune dinamice, ca
urmare a frecarilor pe diferite elemente ale circuitului (pereti si coturi ale
conductelor, elemente de strangulare, robinete etc.); aceasta caracteristica este
reprezentata pe figura 8.1 sub forma unei parabole, avnd expresia analitica:
H H K D 2 [m] (8.3)
st
n care: K este coeficientul de rezistenta a retelei de conducte, n h2/m3.

Un punct A de functionare a agregatului se stabileste la intersectia celor

doua caracteristici (fig.8.1).Puterea necesara la arborele mecanismului,
corespunzatoare punctului A de functionare, este:
DA H A g 10 3 (8.4)
PA [kW]
A 3600
n care: DA reprezinta debitul de fluid corespunzator punctului A, n m3/h;
H A - naltimea de refulare, corespunzatoare punctului A, n m; - densitatea
fluidului, n kg/ml; g - acceleratia gravitationala,n m/s2; A - randamentul
agregatului corespunzator punctului A.
Reducerea debitului de la valoarea

DA la valoarea DB (fig.8.5) se poate
obtine, de exemplu, prin:
laminare (strangulare), nchiznd
ventilul pe refulare; punctul de
functionare se deplaseaza pe
caracteristica pompei n pozitia B,
corespunzatoare unei naltimi de
refulare HB; puterea la arborele
agregatului este proportionala cu
suprafata HB . DB;
reducerea printr-un procedeu
oarecare a turatiei agregatului,
caracteristica acestuia deplasndu-
se n jos (pe fig.8.5) pna la
stabilirea echilibrului n noua
pozitie B', corespunzatoare naltimii
HB' = HB - H, n care H
reprezinta caderea de presiune pe
ventil; puterea solicitata la arborele Fig.8.5. Stabilirea punctelor de functionare pentru o
pompei este, n acest caz, pompa centrifuga, la intersectia caracteristicilor H-
D ale pompei (pentru diferite turatii de antrenare)
proportionala cu suprafata HB'. DB. cu caracteristicile retelei de conducte (pentru
diferite pozitii ale ventilului de pe refulare).
Reglnd debitul mecanismului prin variatia turatiei acestuia se

economiseste deci, comparativ cu reglajul prin laminare, o putere proportionala cu
suprafata H.DB. n cazul unor variatii frecvente ale debitului, cerute de procesul
tehnologic, economiile de energie obtinute prin variatia vitezei pot fi nsemnate.
Pentru orice punct de intersectie a caracteristicii H-D cu caracteristica
retelei de conducte, corespunzator regimului stationar de functionare, expresia
debitului de fluid al masinii - n functie de turatie - se poate obtine sub forma
solutiei unei ecuatii de gradul 2, care rezulta prin egalarea expresiilor 8.2 si 8.3.
Debitul de fluid D al masinii, exprimat n unitati relative prin raportare la

debitul corespunzator conditiilor nominale de alimentare ( F=50 Hz, U=Un), poate
fi pus sub forma:
2 (8.5)
D / Dn a kn b kn c
n care: a, b, c reprezinta coeficienti care depind de caracteristicile masinii, de
regimul ei de exploatare, precum si de caracteristicile retelei de conducte; kn = n/nn
reprezinta turatia relativa a masinii, care a fost obtinuta prin raportarea turatiei n a
masinii la valoarea ei nominala. Se poate demonstra relativ simplu ca numai n
absenta contrapresiunii (sarcina statica nula), debitul de fluid depinde liniar de
turatie.
Lund n considerare relatiile (7.3) si (7.4), se obtine dependenta puterii
utile, ceruta de mecanism la arborele motorului electric de antrenare ( Pi ), de debit
si implicit, de o turatie oarecare ni a motorului:
P 2,78 10 7 D gH
2
KD / [kW] (8.6)
i i st i i
Se poate demonstra relativ simplu ca numai n absenta contrapresiunii,

puterea utila la arborele motorului de antrenare depinde de cubul turatiei.
Dependenta cuplului rezistent (Cr), opus de masina la arborele motorului
de antrenare de turatia acestuia poate fi exprimata sub forma [3]:
C ri 9540 Pi / ni [Nm] (8.7,a)
respectiv, daca se ia n considerare relatia (7.6) rezulta:
C ri 2,65 10 3
Di g H st
2
KD i / ni [Nm] (8.7,b)
i
Raportul dintre cuplul rezistent la arborele de antrenare a pompei sau

ventilatorului, determinat cu relatia (7.7) pentru o turatie oarecare ni si cel
corespunzator, de exemplu, turatiei nominale, este de forma:
C D H K D
2
n (8.8,a)
ri i st i n n
C rn D n H st K D2n in ni
n cazul general, forma analitica a cuplului rezistent exprimat n functie de

turatie este complicata, pentru exprimare utilizndu-se relatii relativ complexe, de
dependenta ntre debit si turatie, precum si ntre randament si turatie. Pentru relatia
debit-turatie se poate folosi expresia (8.5), iar pentru exprimarea dependentei
randamentului n functie de debit si de turatie, se pot utiliza relatii de similitudine
sau, daca domeniul de variatie al turatiei este relativ restrns (10% ... 15%),
atunci se poate neglija variatia randamentului cu turatia.
Daca Hsc = 0 si, deci, debitul depinde liniar de turatie, relatia (8.8,a) se
poate pune sub o forma mai simpla, cunoscuta n literatura sub denumirea de
caracteristica mecanica tip ventilator:
2 2 (8.8,b)
C ri ni ni
n
k n2i
C rn i nn nn
sau:
2 (8.8,c)
C ri C rn ni 2
c r vi c rn k ni
Cn Cn nn
n care: Cn reprezinta cuplul nominal al motorului electric de antrenare; crn = Crn/Cn
- cuplul relativ rezistent la arborele motorului n conditii nominale de functionare.
Turatia motoarelor asincrone variaza practic proportional cu frecventa
retelei electrice de alimentare, nivelul tensiunii de alimentare a motoarelor electrice
de antrenare influentnd relativ putin turatia acestuia si, ntr-o prima aproximatie,
acest efect poate fi neglijat. n aceasta ipoteza, relatia (8.8,c) poate fi scrisa:
Cr 2 (8.8,d)
c rv c rn f
Cn
Prin urmare, numai n absenta contrapresiunii si pentru un domeniu relativ

restrns de variatie a turatiei, pentru care se poate neglija variatia randamentului
masinii cu turatia, caracteristica mecanica poate fi considerata parabolica. Pe
masura ce creste sarcina statica, creste si panta caracteristicii mecanice ( z > 2 ) si
scade domeniul de variatie a turatiei, pentru care este posibila functionarea masinii.
(fig.8.6). Pentru ventilatoare (Hst = 0), caracteristica mecanica este o parabola, care
trece prin originea axelor de coordonate (caracteristica tip ventilator). Pentru
exemplificare, sunt prezentate rezultatele unor studii de caz, referitoare la stabilirea
caracteristicilor mecanice pentru urmatoarele pompe (antrenate cu motoare
asincrone, alimentate la 6 kV din statia de servicii proprii a unui bloc de 50 MW
pevlignit) n diferite ipoteze de functionare:
electropompa de alimentare cu apa (EPA) a cazanului (3800 kW, 3000
rot/min), lund n considerare diferite valori ale sarcinii statice, exprimate
n unitati relative prin raportare la sarcina totala corespunzatoare regimului
nominal de functionare a pompelor (Hst* = 0,7 ... 0,9), dupa cum urmeaza:
cazul A: Hst* 0,7; cazul B: Hst* 0,8; cazul C: Hst* 0,9;
electropompele de circulatie (EPC) aferente turbinei (2x400 kW, 600
rot/min), n ipoteza existentei sau absentei turnului de racire (deci cu Hst* <
0,85) precum si n diferite alte ipoteze privind diametrul rotorului pompei
si numarul pompelor care functioneaza n paralel, dupa cum urmeaza:
cazul D: 2EPC 720 mm, Hst* 0,4; cazul E: 1EPC 720 mm, Hst* 0,6;
cazul F: 2EPC 630 mm, Hst* 0,7; cazul G: 1EPC 630 mm, Hst* 0,8.
Fig.8.6. Caracteristici mecanice pentru unele mecanisme apartinnd

instalatiei de servicii proprii a unui bloc energetic de 50 MW/lignit.
Utiliznd relatiile (8.7) si (8.8), precum si metoda celor mai mici patrate,
caracteristicile mecanice ale actionarilor studiate se pot obtine analitic, sub forma:
c c c kz (8.9)
r k v n
n care: kn reprezinta turatia exprimata n marimi relative prin raportare la turatia

nominala.
La stabilirea domeniului de variatie a turatiei de antrenare a pompelor luat
n considerare pentru ajustarea expresiei caracteristicilor mecanice s-au considerat
urmatoarele ipoteze:
a) turatia ia valori pe ntreg domeniul sau de variatie, de la pornire si pna la
atingerea turatiei de regim nominal;
b) turatia ia valori doar pe domeniul cuprins ntre nmin (sub care nu este
posibila livrarea de lichid, deci D = 0 ) si turatia de regim nominal.
Rezultatele privind expresia caracteristicilor mecanice obtinute n prima

ipoteza prezinta interes, de exemplu, pentru solutionarea unor probleme legate de
regimurile tranzitorii de pornire si autopornire a motoarelor asincrone.
Pentru studierea implicatiilor regimurilor nenominale de functionare

asupra instalatiilor electrice, domeniul de variatie a turatiei sub influenta frecventei
si/sau a tensiunii de alimentare fiind relativ restrns, pentru toate pompele pot fi
utilizate caracteristicile mecanice liniare (z=1), obtinute n cea de a doua ipoteza de
variatie a turatiei (nmin = n = nn).
Pe baza datelor din tabelul 8.1se poate observa ca panta dreptelor creste
odata cu cresterea sarcinii statice.
Tabelul 8.1
Caracteristici mecanice ale unor mecanisme de servicii proprii
nmin Ipoteza a Ipoteza b
CA Hst* 0 = n = nn nmin = n = nn
Z [rot/min] ck cv z ck cv z
A 0,74 2450 0,13 0,89 5 -2,32 3,34 1
B 0,83 2600 0,14 0,87 5,5 -2,87 3,88 1
C 0,90 2705 0,15 0,86 6,5 -3,48 4,48 1
D 0,42 354 0,07 0,94 3 -1,07 2,10 1
E 0,58 353 0,09 0,93 2,5 -0,81 1,82 1
F 0,67 421 0,09 0,92 3,5 -1,47 2,50 1
G 0,84 421 0,08 0,88 2,5 -1,01 2,00 1
Daca se urmareste exprimarea caracteristicii mecanice a actionarii sub

forma (8.1), n relatia (8.8,a), va trebui luata n considerare dependenta dintre
turatia (ni) si alunecarea (si) de regim i a motorului, precum si turatia de sincronism
(no) a acestuia. Astfel, pentru frecventa si tensiune nominala, relatia dintre aceste
marimi este:
si = 1- ( ni / n0) (8.10)
n cazul general, daca pentru M regimuri de functionare se dispune de o
serie de date (constituita din M perechi de valori cuplu rezistent-alunecare de
regim i), coeficientii ck, cv si z ai caracteristicii mecanice din relatia (8.9), se pot
obtine tot prin metoda celor mai mici patrate.
8.4.2. MOTOARE PENTRU ANTRENAREA MECANISMELOR DIN
INSTALATII DE SERVICII PROPRII
8.4.2.1. Motoare asincrone (MAS)
Motorul asincron cu rotorul n scurtcircuit este cel mai utilizat motor
electric n instalatiile serviciilor proprii.
Simplitatea constructiei face ca aceste motoare sa fie sigure n functionare
si sa necesite o ntretinere usoara. Tot din cauza simplitatii constructiei, motoarele
asincrone sunt cele mai ieftine dintre toate tipurile de motoare existente.
Pornirea lor se poate face fara dispozitive de pornire, prin simpla aplicare a
tensiunii la nfasurarea statorului. Aceasta permite ca, n anumite situatii, sa nu fie
deconectate de la retea la disparitia sau la scaderea tensiunii si, ca urmare, la
reaparitia tensiunii, sa reporneasca fara a fi nevoie de vreo interventie. Principalele
dezavantaje ale motoarelor asincrone cu rotorul n scurtcircuit sunt:
curentul mare absorbit la pornire; acesta poate atinge valori de 6-10 ori
valoarea curentului nominal, ceea ce duce la suprancarcarea cailor de
alimentare, n cazul pornirii motoarelor de putere mare sau n cazul pornirii
simultane a unui numar mare de motoare;
cuplul de pornire al motorului este mai mic dect cel nominal; aceasta
exclude posibilitatea folosirii lui la mecanismele care necesita cupluri de
pornire mari;
motoarele n executie normala nu au dispozitive de reglare a turatiei.
Marirea cuplului de pornire si micsorarea curentului de pornire se

realizeaza prin mbunatatirea constructiei rotorului, realizndu-l cu dubla colivie
sau cu bare nalte.
Variatia controlata a frecventei de alimentare a MAS este din ce n ce mai
des utilizata n actionarile electrice, pentru a efectua un reglaj al vitezei de rotatie a
motoarelor. Acest mod de variatie a turatiei nu este nsa posibil dect atunci cnd
motorul este alimentat de la o instalatie speciala, de exemplu, n instalatiile
moderne, prin utilizarea convertizoarelor statice de frecventa (fig.8.7,a).
Convertizoarele statice de frecventa (CSF) sunt echipamente electronice de
putere, care realizeaza dintr-o retea trifazata de frecventa si tensiune fixe, un sistem
trifazat avnd frecventa si tensiunea variabile. Reteaua de frecventa continuu
variabila obtinuta la iesire este aplicata motorului de curent alternativ,
modificndu-i-se att turatia de sincronism, ct si cea de lucru.
Variatia turatiei motorului asincron cu rotor n colivie comandat prin
convertizor de frecventa se bazeaza pe obtinerea n ntrefierul acestuia a unui cmp
magnetic nvrtitor cu viteza variabila, prin varierea corelata a amplitudinii
tensiunii trifazate si a frecventei. Viteza variatiei trebuie limitata n scopul evitarii
desprinderii masinii la depasirea alunecarii corespunzatoare cuplului maxim
dezvoltat de motor .
Se stie ca fluxul magnetic din motor si cuplul maxim al motorului sunt
aproximativ proportionale cu raportul U/F.
Caracteristica de variatie a turatiei motoarelor se poate realiza la un cuplu
aproximativ constant, ntr-un domeniu partial sau total de variatie a frecventei (n
functie de alegerea caracteristicii U/F). Pentru a se realiza, de exemplu, conditia
functionarii motorului asincron la cuplu nvrtitor constant, trebuie ca tensiunea
aplicata motorului sa varieze proportional cu frecventa, deci trebuie ndeplinita
conditia:
U/F = constant.
n practica, apare necesitatea unor abateri de la aceasta conditie, pe de o

parte ca urmare a faptului ca fierul este saturat n oarecare masura, iar pe de alta
parte, deoarece conditiile de racire ale masinii se modifica cu variatia vitezei de
rotatie. Mentinerea unui raport U/F constant pna la atingerea tensiunii maxime la
iesirea convertizorului (practic tensiunea nominala de alimentare a MAS),
determina un flux magnetic constant n masina, obtinndu-se deci o caracteristica a
cuplului motor Cm(n), de amplitudine constanta (Cmaxim = constant) (fig.8.7,b).
a b
Fig.8.7. Schema de reglare a vitezei motorului

asincron, care utilizeaza un convertizor static de
frecventa (a); caracteristicile mecanice ale
motorului pentru diferite frecvente de alimentare
(b); caracteristicile MAS alimentate la frecventa
variabila (c).
n punctul nominal de functionare a actionarii, motorul fiind alimentat la

frecventa nominala si la tensiunea nominala va furniza puterea maxima de durata
(nominala). La cresterea frecventei peste valoarea nominala, tensiunea de iesire
nemaiputnd fi crescuta, fluxul masinii scade; n consecinta, puterea actionarii
ramne constanta, iar cuplul disponibil la arbore scade hiperbolic, conform
fig.8.7,c.
La frecvente scazute de alimentare, rezistenta nfasurarii statorice devine

de acelasi ordin de marime cu reactanta de magnetizare, ceea ce face ca aceasta
reactanta sa nu mai poata fi neglijata; ca urmare a acestui fapt, pentru a mentine
fluxul n ntrefier constant, variatia tensiunii cu frecventa nu mai este liniara si, sub
frecvente de aproximativ 15 Hz, se mentine constanta (fig.8.7,c).
Functionarea instalatiei la turatii (frecvente) reduse de lucru conduce la o
nrautatire a ventilatiei proprii, fiind necesara o ventilatie fortata sau
supradimensionarea motorului.
Mai economica este solutia folosirii unui motor cu turatie nominala mai
mica (numar mai mare de poli), care ofera si avantajele obtinerii unui cuplu util
mai mare, precum si a unui randament mai bun al convertizorului (la frecvente
joase, pierderile n circuitele de comutatie sunt mai reduse ).
n cazul n care aplicarea metodelor de mai sus nu este posibila, n zona
frecventelor mici, trebuie redus cuplul la arborele motorului (ventilatia acestuia
devine insuficienta) sau trebuie stabilita limita inferioara de frecventa, la care se
poate functiona din punct de vedere a ncalzirii. Aceasta limita se afla la intersectia
dintre caracteristica motorului alimentat prin convertizor cu caracteristica mecanica
a mecanismului antrenat.
Probleme pot sa apara mai ales la mecanismele la care cuplul rezistent este
independent de turatie (z=0), pentru ca la cele la care cuplul rezistent scade pe
masura ce scade turatia (pompe si ventilatoare), exista rezerve mai mari n ceea ce
priveste puterea disponibila pe un domeniu relativ larg de variatie a turatiei, nefiind
n general necesara introducerea unei ventilatii independente.
Pentru alimentarea motoarelor din seria normala la o turatie (frecventa)
superioara celei nominale, este necesar acordul constructorului motorului.
Motoarele din seria normala admit supraturatii de maxim 20%, timp de 2 minute
cel mult. Pentru utilizarea motoarelor la tensiune superioara celei nominale este de
asemenea necesar acordul fabricantului MAS.
Alegerea si adaptarea convertizorului de frecventa se face n functie de
caracteristica de sarcina corespunzatoare, tensiunea si turatia nominala a
motoarelor electrice, gama necesara de variatie a frecventei, numarul de motoare
actionate cu acelasi convertizor care pornesc simultan, cerintele privind siguranta
n functionare, gabaritul si masa, compatibilitatea electromagnetica, costul.
Eficienta folosirii dispozitivelor reglabile pentru mecanisme actionate
electric se determina n principal prin posibilitatea cresterii randamentului si deci,
prin asigurarea unei economii de energie electrica, prin posibilitatea de optimizare
a proceselor tehnologice, precum si prin crearea unor conditii de automatizare
complexa a acestor procese.
Un motor asincron cu rotorul n scurtcircuit, asociat cu un convertizor
static de frecventa, formeaza un echipament electric de actionare cu turatie
reglabila n limite largi. Prin utilizarea unor astfel de sisteme de actionare, se pot
obtine importante economii de energie la utilizatori, cu toate efectele economice si
sociale care decurg din aceasta.
n plus, apar si alte avantaje, ca de exemplu, micsorarea solicitarilor

electrice, mecanice si termice, care sunt foarte mari n cazul pornirii directe.
Reducerea curentului de pornire a motoarelor asincrone (Ip/In este de ordinul 1 la
pornirea prin convertizor, n loc de 57 la pornirea directa) permite de asemenea o
dimensionare mai economica a circuitului electric de alimentare a motorului.
Introducerea actionarilor electrice cu turatie reglabila este favorizata de progresele
nregistrate n ultima vreme n domeniul electronicii de putere.
Utilizarea convertizoarelor statice de frecventa ridica nsa unele probleme
de compatibilitate electromagnetica, ntruct aceste convertizoare sunt surse de
regim deformant att la intrare, ct si la iesire.
Motorul asincron cu rotorul bobinat se porneste cu ajutorul unui reostat,
care se conecteaza n circuitul rotorului, si a carui rezistenta se scoate treptat din
circuit, pe masura ce motorul se accelereaza. Cnd motorul atinge turatia nominala,
rezistenta reostatului se scoate complet din circuit si motorul functioneaza ca un
motor cu rotorul n scurtcircuit.
Introducerea, la pornire, a unei rezistente n circuitul rotorului permite sa se
micsoreze curentul de pornire (pna la valoarea de 2-3 ori curentul nominal) si sa
se mareasca cuplul de pornire pna la valoarea cuplului maxim. Necesitatea
introducerii unei rezistente n circuitul rotorului la pornire constituie dezavantajul
principal al motorului cu rotorul bobinat. Daca motorul s-a frnat sau s-a oprit, ca
urmare a scaderii tensiunii n retea, pentru pornirea lui este necesar ca reostatul sa
fie trecut n pozitia de pornire. Aceasta se poate face fie automat si n acest caz
motorul poate sa ramna conectat la retea, fie manual si, n acest caz, motorul
trebuie sa se deconecteze n mod automat la scaderi mai importante de tensiune.
Trecerea automata a motorului n pozitia de pornire, la scaderea tensiunii,
urmata de o pornire automata, necesita instalatii complicate si costisitoare. ntruct
deconectarea mecanismelor la scaderea tensiunii este inadmisibila pentru
mecanisme principale, rezulta ca nu se pot utiliza astfel de motoare pentru
antrenarea acestor mecanisme.
n afara de aceasta, prezenta inelelor colectoare si a reostatului de pornire
complica exploatarea motorului, micsoreaza siguranta de functionare a acestuia si-l
mareste costul. De aceea, n centralele electrice moderne motoarele cu rotorul
bobinat nu se mai folosesc.
8.4.2.2. Motoare sincrone
Se folosesc destul de rar pentru antrenarea mecanismelor serviciilor
proprii.
Principalul avantaj al acestor motoare consta n faptul ca ele pot genera
putere reactiva si n consecinta se pot reduce pierderile de putere activa provocate
de circulatia puterii reactive. Acest avantaj este limitat n cadrul serviciilor proprii,
deoarece motoarele sunt amplasate foarte aproape din punct de vedere electric de
generatoarele centralei. n afara de aceasta motoarele sincrone nu permit variatia
turatiei mecanismelor dect prin instalatii intermediare.n plus, prezenta
excitatricei cu colector introduce n schema un element cu siguranta redusa.
n ultimul timp, datorita simplificarii schemelor de pornire si protectie,

maririi sigurantei de functionare si reducerii costului de fabricatie, a devenit
rentabila folosirea motoarelor sincrone de mare putere. Folosirea motoarelor
sincrone nseamna si un randament mai mare ca al celorlalte tipuri de motoare si
posibiltatea de mbunatatire a stabilitatii de functionare a serviciilor proprii n cazul
scaderilor de tensiune n timpul avariilor, prin folosirea fortarii excitatiei .
8.4.2.3. Motoare de curent continuu
Avantajul principal al motoarelor electrice de curent continuu, n special al
motoarelor cu excitatia n derivatie, consta n faptul ca ele permit sa se realizeze,
cu pierderi mici de energie, reglarea n limite largi a turatiei mecanismelor.
Motoarele electrice de curent continuu prezinta nsa o serie de dezavantaje
importante. Punctul slab al acestor motoare este colectorul, care necesita o
ntretinere permanenta si foarte ngrijita. Un alt dezavantaj al motoarelor de curent
continuu consta n faptul ca necesita surse de alimentare n curent continuu, deci
fie de la un redresor, fie de la bateria de acumulatoare, ceea ce mareste costul
instalatiei. Costul motoarelor de curent continuu este mai mare n comparatie cu
cel al celorlalte tipuri de motoare.
Motoarele de curent continuu se folosesc la actionarea transportoarelor de
combustibil sub forma de praf n centralele pe carbune, unde este necesara reglarea
turatiei n limite largi.Motoarele de curent continuu se utilizeaza, de asemenea,
pentru antrenarea pompelor de ulei de ungere si etansare, de rezerva, n cazul
opririi turbogeneratoarelor pe timp de avarie deoarece alimentarea lor se poate face
direct de la bateria de acumulatoare.
8.4.3. COMPORTAREA MOTOARELOR ASINCRONE

N CONDITII NENOMINALE DE FUNCTIONARE
Functionarea motoarelor electrice asincrone (MAS) n conditiile alimentarii
cu energie electrica cu abateri ale frecventei si/sau tensiunii fata de valorile
nominale, precum si cu un grad de ncarcare la arbore diferit de cel nominal poate
avea consecinte tehnico-economice importante, ca de exemplu:
efecte asupra productivitatii mecanismului antrenat (exprimate de exemplu
prin influenta asupra debitului unei pompe sau a unui ventilator);
efecte asupra randamentului ansamblului motor-mecanism antrenat,
respectiv, asupra cererii de putere si energie de la reteaua electrica de
alimentare (exprimate, de exemplu, prin influenta asupra caracteristicilor
statice de sarcina sau a celor energetice);
implicatii asupra sigurantei n functionare a ansamblului cinematic studiat
(uzura, dificultati la pornire si/sau autopornire pentru motorul electric de
antrenare etc.).
Implicatiile abaterilor de tensiune si/sau de frecventa asupra motoarelor

asincrone sunt dependente de tipul mecanismului antrenat si de cuplul rezistent, pe
care acesta l opune la arborele motorului de antrenare.
n vederea studierii comportarii tehnico-economice a actionarilor electrice
n conditii nenominale de functionare, precum si pentru alegerea celor mai potrivite
metode de compensare si reglaj, o importanta deosebita o prezinta cunoasterea
unor expresii analitice pentru diversele caracteristici de functionare ale
ansamblului motor electric-mecanism antrenat exprimate n functie de turatie,
respectiv, de nivelul de frecventa (f=F/50) si/sau de tensiune (u=U/Un) aplicat la
bornele motorului, n conditiile n care se cunoaste cuplul rezistent opus de
mecanism la arborele motorului electric de antrenare.
Turatia de sincronism a motorului este proportionala cu nivelul de
frecventa aplicat motorului. Daca frecventa de alimentare a motorului se modifica
fata de valoarea nominala, lund valoarea f.Fn, se modifica si turatia de sincronism
a motorului, care ia valoarea f.no, unde n0 reprezinta turatia de sincronism,
corespunzatoare frecventei nominale. ntre noua alunecare (s) a motorului si noua
sa turatie de regim ( n) va exista relatia:
si =1- ( n / f . n0) = ( f - kn0 )/ f, n care: kn0 = n / n0 (8.11)
n acelasi timp se modifica si reactantele motorului, care depind de
frecventa. La motoarele asincrone cu rotor bobinat/cu colivie avnd barelede
sectiune circulara, parametrii rotorici se considera independenti de alunecare.
La alte tipuri de motoare asincrone, cum ar fi motoarele avnd colivia
rotorica cu bare nalte, precum si la motoarele cu dubla colivie, prezenta efectului
pelicular impune considerarea dependentei parametrilor rotorici de alunecare.
Totusi, n domeniul alunecarilor mici, deci pentru alunecari cuprinse ntre
zero si alunecarea corespunzatoare cuplului maxim dezvoltat de motor (smax),
influenta refularii curentului n rotor poate fi neglijata.
Prin urmare, n domeniul de uzual admis pentru variatia variabilelor f si u,
alunecarea de regim variaza relativ putin (0 < s < smax) si, deci, pentru toate
tipurile de MAS, parametrii rotorici pot fi considerati n cele ce urmeaza
independenti de alunecare.
n figura 7.8 este prezentata variatia caracteristicii mecanice a unui motor
electric asincron, pentru diferite valori ale tensiunii aplicate statorului.
Valoarea cuplului maxim, dezvoltat de motor, depinde de patratul tensiunii de
alimentare, si corespunde aceleeasi valori a alunecarii (smax), ca si n conditiile
alimentarii statorul ui cu tensiune nominala (u=1).
n tabelul 7.2 este sintetizat modul n care variaza principalii parametri ai
MAS n functie de tensiunea de alimentare a motorului.
Variatia frecventei de alimentare a MAS determina o variatie a cuplului
maxim dezvoltat de motor si a valorii alunecarii maxime corespunzatoare.
Tabelul 8.2
Comportarea motoarelor asincrone de uz general la
variatia tensiunii de alimentare si frecventa nominala
Parametrul MAS Influenta
U Un U Un
Cuplul de pornire
Variaza aproximativ proportional cu patratul tensiunii
Cuplul maxim
Curentul de
magnetizare scad cresc
Inductia magnetica
Pierderile n fier
Curentul rotoric creste scade
Curentul statoric creste (*) sau scade (**) scade (*) sau creste (**)
Pierderile totale cresc (*) sau scad (**) scad (*) sau cresc (**)
Temperatura n creste din cauza cresterii:
nfasurari timpului de pornire pierderilor n fier
Turatia scade creste
Puterea activa absorbita
n general scad (***) cresc
Puterea reactiva
absorbita
(*) - pentru motoarele cu ncarcare la arbore relativ apropiata de cea nominala;
(**) - pentru motoarele slab ncarcate la arbore (sub 40-50%);
(***) - pentru motoarele de putere mijlocie si mare, ncarcate la sarcina nominala si care
antreneaza mecanisme cu cuplu constant la arbore, poate sa creasca putin.
Tabelul 8.3.
Comportarea motoarelor asincrone la variatia frecventei de alimentare si tensiune nominala
Influenta
Parametrul MAS
F Fn F Fn
Cuplul de pornire variaza invers proportional cu patratul frecventei
Cuplul maxim
Curentul de magnetizare
Inductia magnetica cresc scad
Pierderile n fier
Curentul rotoric scade creste
Curentul statoric scade (*) sau creste (**) creste (*) sau scade (**)
Pierderile totale ramn aproximativ constante
Turatia variaza direct proportional cu frecventa
Puterea activa absorbita variaza aproximativ direct proportional cu frecventa
Puterea reactiva absorbita scade sau creste n functie de ncarcarea motorului la arbore
(*) - pentru motoarele cu ncarcare la arbore relativ apropiata de cea nominala;
(**) - pentru motoarele slab ncarcate la arbore (sub 40 - 50 %).
Pentru u = 1, se poate scrie:

Cmax smax (8.11)
C max, f ; s max, f
f2 f
n care: Cmax si smax reprezinta cuplul de rasturnare al MAS si alunecarea
corespunzatoare pentru conditii nominale de alimentare (f=u=1).
Din figura 8.9 se poate observa ca scaderea frecventei duce la marirea
cuplului maxim dezvoltat de motor si la scaderea turatiei MAS.
n tabelul 8.3 este sintetizat modul n care variaza principalii parametri ai
MAS n functie de frecventa de alimentare a motorului.
Fig.8.8. Variatia cuplului motorului asincron Fig.8.9. Variatia cuplului motorului asincron n
n functie de turatie (alunecare) pentru functie de turatie pentru diverse frecvente de
diverse tensiuni la bornele motorului si alimentare si tensiune nominala
frecventa constanta. la bornele motorului.
Motoare alimentate la f si u variabile, care antreneaza mecanisme

cu caracteristica mecanica dependenta de turatie (frecventa) la o putere z 0. ntr-
o prima aproximatie, influenta tensiunii asupra turatiei si deci a cuplului rezistent,
poate fi neglijata, n comparatie cu influenta exercitata de frecventa, prin urmare
caracteristica mecanica poate fi pusa sub forma:
cr = ck + cv . f z .
n cazul mecanismelor avnd cuplul rezistent de tip ventilator, deci
dependent de puterea a doua a frecventei, scaderea tensiunii si chiar a frecventei de
alimentare, afecteaza mai putin turatia dect la mecanismele cu cr constant ( z = 0 ),
deoarece cuplul rezistent scade o data cu cresterea alunecarii.
Scaderea cererii de putere activa a MAS de la reteaua de alimentare, prin
scaderea frecventei, respectiv, a tensiunii, este mai accentuata dect la motoarele
cu cr constant, iar n ceea ce priveste puterea reactiva absorbita de la retea, cererea
este de asemenea mai mica, mai ales la motoarele bine ncarcate.
La motoarele slab ncarcate, pentru f < 1 si u > 1, cererea de reactiv este

ceva mai mare dect n regimul de referinta [28]. Rezulta deci ca la mecanismele
cu caracteristica ventilator, reducerea cererii de putere electrica de la sistem prin
reducerea frecventei de alimentare, afecteaza mai putin productivitatea
mecanismelor antrenate dect n cazul mecanismelor cu cr constant, ntruct,
pentru aceeasi valoare a lui f, cererea de putere se reduce ntr-o proportie mai mare
fata de cazul de referinta, n conditiile unei reduceri mai mici a turatiei de lucru.
Caracteristicile de exploatare ale masinilor centrifuge, care lucreaza n
regim de contrapresiune ( Hst > 0 ), se deosebesc destul de mult de cele obtinute
pentru presiune statica nula; forma functiilor prin care se pot aproxima aceste
caracteristici depinde si de gradul de ncarcare la arbore din regimul de referinta
(crn). Pentru exemplificare, au fost studiate urmatoarele mecanisme din instalatia de
servicii proprii a unui grup de 50 MW/lignit:
electropompa de alimentare cu apa (EPA) a cazanului (3800 kW,
3000 rot/min), pentru diferite valori ale sarcinii statice, exprimate n
unitati relative prin raportare la sarcina totala corespunzatoare regimului
nominal de functionare a pompelor (Hst* = 0,7 ... 0,9 ), dupa cum urmeaza:
caz A: Hst* 0,7; crn = 0,961;
caz B: Hst* 0,8; crn = 0,960;
caz C: Hst* 0,9; crn = 0,955;
electropompele de circulatie (EPC), aferente turbinei (2x400 kW,
600 rot/min), n ipoteza existentei sau absentei turnului de racire, precum si
n diferite alte ipoteze privind diametrul rotorului pompei si numarul
pompelor care functioneaza n paralel, dupa cum urmeaza:
caz D: 2EPC 720 mm, Hst* 0,4; crn = 0,930;
caz E: 1EPC 720 mm, Hst* 0,6; crn = 0,970;
caz F: 2EPC 630 mm, Hst* 0,7; crn = 0,582;
caz G: 1EPC 630 mm, Hst* 0,8; crn = 0,549;
ventilatoarele de aer ale cazanului (VA), n diferite ipoteze privind numarul
si turatia ventilatoarelor, care lucreaza n paralel pe aceeasi retea (1000/500
kW, 1000/750 rot/min), precum si n diverse ipoteze de reglare a debitului
prin ventilele de aspiratie pentru u < 1:
caz H: 2VA 1000 rot/min, Hst* = 0; crn = 0,665;
caz J : 1VA 750 rot/min, Hst* = 0; crn = 0,537;
ventilatoarele de gaze ale cazanului (VG), n diferite ipoteze, privind
numarul si turatia ventilatoarelor, care lucreaza n paralel pe aceeasi retea
(800/400 kW, 750/600 rot/min), precum si n diferite ipoteze privind
unghiul de nclinare a paletelor rotorice:
caz K: 2VG 750 rot/min, Hst* = 0, = +10; crn = 0,856;
caz L: 1VG 600 rot/min, Hst* = 0, = -60; crn = 0,260;
a b
Fig.8.10. Variatia puterilor (u.r.) absorbite de la retea de motoarele de antrenare ale
principalelor mecanisme de servicii proprii ale unui grup de 50MW/lignit pentru
diverse frecvente si tensiune nominala la borne.
a b
Fig.8.11. Variatia puterilor (u.r.) absorbite de la retea de motoarele de antrenare
ale principalelor mecanisme de servicii proprii ale unui grup de 50MW/lignit
pentru diverse tensiuni la borne si frecventa nominala.
Fig.8.12. Variatia curentului (u.r.) absorbit de la retea de motoarele de antrenare ale principalelor
mecanisme de servicii proprii ale unui grup de 50MW/lignit pentru diverse tensiuni la borne si
frecventa nominala. Zona hasurata reprezinta domeniul suprasarcinilor.
morile de carbune tip ventilator (1000 kW/1000 rot/min), care lucreaza n

diverse ipoteze privind gradul de umplere a morii ( B/BM ):
caz M: B/BM = 50 %; crn = 0,463;
caz N: B/BM = 70 %; crn = 0,572;
caz R: B/BM = 100 %; crn = 0,657.
Dupa cum se poate observa din fig.8.10,a, electropompele de alimentare cu

apa ale caz anului sunt foarte sensibile la scaderea frecventei de alimentare, puterea
activa absorbita de la retea depinznd de nivelul frecventei la puterea 4 - 6.
Variatia tensiunii de alimentare influenteaza relativ putin cererea de putere
activa de la retea, n anumite situatii fiind chiar neglijabila (fig.8.11,a).
n conditiile unei functionari ndelungate a motoarelor la tensiune scazuta,
durata de serviciu se reduce ca urmare a degradarii izolatiei, din cauza curentilor
statorici si rotorici majorati. Statisticile de avarie arata ca n circa 50% din cazuri,
defectele la MAS sunt provocate de cauze de natura termica, 30% fiind produse de
suprasarcini. Trebuie remarcat faptul ca, n unele cazuri, mai ales pentru utilajele
care functioneaza cu ncarcari la arbore apropiate de cele nominale, domeniul de
variatie a tensiunii n nodul comun de alimentare trebuie limitat inferior, deoarece
scaderea tensiunii de alimentare a motorului sub aceasta limita ar conduce la
cresteri inacceptabile ale curentului statoric peste valoarea sa nominala (fig.8.12)
si, deci, la cresterea uzurii motorului.
Astfel, pentru cazurile studiate, domeniul de variatie a tensiunii pe barele
de alimentare ale instalatiei de servicii proprii trebuie limitat dupa cum urmeaza:
cazul A: u > 0,9; cazul B: u > 0,95; cazul C: u > 0,9;
cazul D: u > 0,9; cazul E: u > 0,95; cazul K: u > 0,9 .
Evident, pentru mai multe

receptoare, care functioneaza pe aceeasi
bara, domeniul de variatie a tensiunii pe
aceasta bara va fi impus de consumatorul
cel mai restrictiv. n publicatia CEI 34-1
sunt stabilite normele privind abaterile de
frecventa si tensiune, admisibile la bornele
motoarelor electrice n regim de lunga,
respectiv, de scurta durata (fig. 8.13).
Fig.8.13. Domeniul admisibil de variatie al

frecventei si tensiunii la bornele motoarelor, conform
normelor CEI (1,0 - punctul corespunzator alimentarii
motorului n conditii nominale).
n conformitate cu recomandarile CEI, motoarele trebuie sa fie capabile sa

dezvolte cuplul nominal n regim de lunga durata, pentru variatii ale frecventei si
tensiunii de alimentare situate n domeniul hasurat (zona A) de pe fig.8.13.
n aceste conditii, supratemperaturile pot fi mai mari dect n regim
nominal de alimentare (f=u=1); n domeniul nehasurat, marcat pe fig.8.13 cu B,
motorul trebuie sa dezvolte cuplul nominal n regim de scurta durata ( 60 sec.).
Supratemperaturile vor fi mai mari dect pentru functionarea n zona A si, din acest
motiv, nu este recomandabila functionarea de durata n domeniul B de variatie a
frecventei si tensiunii.
8.5. SCHEME DE PRINCIPIU PENTRU ALIMENTAREA
SERVICIILOR PROPRII ALE CENTRALELOR ELECTRICE
8.5.1. CONSIDERATII GENERALE

La conceperea schemelor de alimentare cu energie electrica a serviciilor
proprii trebuie avute n vedere cteva principii simple:
schema trebuie sa asigure fiecarui receptor siguranta ceruta de categoria n
care acesta este inclus;
schema trebuie sa fie simpla, clara, usor de supravegheat si exploatat;
alimentarea serviciilor proprii sa fie ct mai putin afectata de avariile din
centrala si din sistemul electroenergetic si sa permita reluarea ct mai
rapida a functionarii centralei;
caile de alimentare normala si cele de alimentare de rezerva trebuie sa fie
ct mai independente.
Schemele serviciilor proprii ale centralelor electrice desi sunt foarte

diverse, au o serie de caracteristici comune, avnd n vedere faptul ca ele trebuie sa
asigure alimentarea unor consumatori foarte importanti.. n marea lor majoritate,
aceste scheme au incluse cteva masuri esentiale pentru realizarea unei sigurante
corespunzatoare, al carui scop final este functionarea continua a centralei:
statiile de servicii proprii, mai ales cele de medie tensiune au scheme de
conexiuni simple, de regula, cu un singur sistem de bare colectoare; n
acest fel se evita ncarcarea schemelor cu elemente care constituie
potentiale surse de avarii; n sistemul de servicii proprii iesirea din
functiune a unui sistem de bare colectoare va avea asupra functionarii
centralei acelasi efect fie ca statia are un sistem de bare colectoare, fie ca
are doua;
pentru a se evita scoaterea din functiune a centralei n cazul unor defecte
ale barei colectoare n statiile de servicii proprii se practica pe scara foarte
larga sectionarea sistemului de bare colectoare asociata cu rezervarea
tehnologica a mecanismelor de servicii proprii; cu alte cuvinte,
mecanismele importante ale serviciilor proprii, a caror ntrerupere n
alimentare afecteaza centrala, au cel putin dubluri alimentate cu energie
electrica de la sectii diferite de bare;
n acest fel o iesire din functiune a unei sectii de bare va avea ca efect
ntreruperea alimentarii unor consumatori importanti, dar fiind prevazute
rezerve tehnologice, alimentate de la alte sectii de bare, functionarea
centralei nu va fi esential afectata;
toate sectiile de bare colectoare de servicii proprii la care sunt racordati
consumatori importanti au o cale de alimentare normala si o cale de
alimentare de rezerva; trecerea de pe calea normala pe calea de rezerva si
invers se face n mod automat folosind o instalatie care la noi n tara se
numeste anclansarea automata a rezervei (AAR);
ntruct pot aparea pauze de tensiune (de exemplu, din cauza functionarii
AAR) este necesara asigurarea autopornirii motoarelor care antreneaza
mecanisme importante racordate la sectiile de bare colectoare folosind
motoare capabile sa autoporneasca dupa o pauza de tensiune si
dimensionnd corespunzator caile de alimentare cu energie electrica
normala si de rezerva.
Schemele de alimentare cu energie electrica a serviciilor proprii depind

destul de mult de puterea nominala a generatoarelor, asa cum depind si schemele
instalatiilor de evacuare a energiei din centrala (vezi capitolul 7). Ca urmare, n
cele ce urmeaza ele vor fi grupate n doua mari categorii: pentru centrale cu grupuri
de putere relativ mica (sub 50 MW) si pentru centrale cu grupuri de puteri mari, de
ordinul sutelor de megawati. Totodata, se vor face particularizari pentru centrale cu
consumuri mici ale serviciilor proprii (CHE) sau pentru centrale cu probleme
speciale de securitate, cum sunt cele nucleare.
8.5.2. SCHEME DE PRINCIPIU ALE SERVICIILOR PROPRII PENTRU
CENTRALE CU GENERATOARE DE PUTERE RELATIV MICA
Trebuie reamintit ca, la acesta categorie de centrale este caracteristica
existenta unor statii de medie tensiune pentru evacuarea energiei din centrala, n
multe cazuri statia de evacuare avnd aceeasi tensiune ca si generatoarele.
Pentru centralele cu statii de evacuare la tensiunea generatoarelor
alimentarea normala a serviciilor proprii se face din statia de medie tensiune
folosita pentru evacuarea energiei.
Un prim exemplu este prezentat n figura 8.14 si se refera la o centrala
echipata cu grupuri de putere mica (ctiva megawati).
n sistemul de servicii proprii al unei astfel de centrale este de asteptat sa
existe putine receptoare de mare putere care sa necesite o alimentare la medie
tensiune (6 kV). Ca urmare, schema de principiu a serviciilor proprii include doar
statii de servicii proprii de joasa tensiune alimentate prin transformatoare din statia
principala a centralei; eventualele motoare de 6 kV vor fi alimentate direct din
aceeasi statie.
De remarcat faptul ca alimentarea de rezerva a unei sectii de joasa tensiune se
face de la o sectie vecina, ceea ce necesita dimensionarea caii normale de
alimentare a unei sectii astfel nct sa asigure cu energie ambele sectii.
Se spune n acest caz ca rezerva unei sectii este ascunsa n dimensionarea

corespunzatoare a caii normale a unei sectii vecine; pe scurt se foloseste denumirea
de rezerva ascunsa.
Solutia din figura 8.14 poate fi aplicata si n cazul grupurilor de mica
putere cu generatoare avnd la borne o joasa tensiune, caz n care se foloseste
transformator de bloc pentru a racorda generatorul la statia de medie tensiune
n cazul n care exista mai multe motoare de 6 kV este necesara realizarea
unor statii de 6 kV de servicii proprii.
Statie de evacuare a
energiei din centrala
Transformatoare
M~ de servicii proprii M~
6/0,4 kV
Motor de 6 kV Motor de 6 kV
de s,p. de s,p.
G JT Sectii de JT G
~ ~
AAR
Fig.8.14. Schema de principiu de alimentare a serviciilor proprii ale unei centrale
cu grupuri de mica putere
n figura 8.15 este prezentata o schema pentru o centrala cu grupuri de

puteri ceva mai mari avnd nsa tot o singura statie de medie tensiune de evacuare
a energiei. Fiecare grup va avea cte o statie de servicii proprii de bloc alimentata
din statia principala a centralei.
Daca statia este de 6 kV alimentarea se va face printr-o linie electrica, de
regula, n cablu sau prin bobine limitatoare, daca curentii de scurtcircuit sunt prea
mari.
Daca statia principala are o alta medie tensiune dect cea folosita n
serviciile proprii atunci alimentarea se va face printr-un transformator. Si n acest
caz se poate folosi rezerva ascunsa, statiile de servicii proprii de bloc rezervndu-
se una pe alta. Pentru ca centrala este destul de mica nu mai este necesara
prevederea unei statii separate pentru alimentarea serviciilor proprii generale,
acestea fiind repartizate pe statiile de servicii proprii de bloc.
Legatura cu sistemul Legatura cu sistemul
Statie de
6-10 kV evacuare a 6-10 kV
Cai de alimentare
normala si rezerva a
serviciilor proprii
Sectii de 6 kV
G 6 kV
servicii G
~ AA ~
R
Transformatoar
de 6/0,4 kV
M~ M~
Motoare de 6 kV Motoare de 6 kV
de s,p. de s,p.
Fig.8.15. Schema de principiu pentru alimentarea serviciilor proprii ale unei centrale
cu o statie de evacuare la tensiunea generatoarelor
n figura 8.16 este prezentata o schema de principiu care se practica pentru

centrale cu grupuri pna n 50 MW, cu o statie la tensiunea generatoarelor si o
statie de tensiune mai mare folosita pentru legatura cu sistemul.
Statiile de 6 kV de servicii proprii de bloc sunt alimentate normal prin linii
de legatura (cabluri) din statia de medie tensiune de evacuare a energiei. De
remarcat sectionarea barelor colectoare de servicii proprii pentru marirea
continuitatii n alimentarea consumatorilor, sectionare care trebuie asociata cu
rezervarea tehnologica.
La fiecare sectie de bare de 6 kV sunt racordate motoare de 6 kV si
transformatoare de 6/0,4 kV pentru alimentarea sectiilor de bare colectoare de
joasa tensiune nefigurate n desen. Rezervarea fiecarei sectii de bare se face dintr-o
statie de rezerva alimentata printr -un transformator din statia de nalta tensiune.
Statia de servicii proprii de rezerva poate fi folosita si pentru alimentarea
serviciilor proprii generale.
Alimentarea normala a serviciilor proprii de bloc din statia de medie

tensiune permite ca la pornirea sau oprirea grupului serviciile proprii sa fie
alimentate pe calea normala, calea de rezerva fiind folosita doar la avarierea caii
normale.
Daca nivelul curentilor de scurtcircuit pe statiile de servicii proprii de bloc
este prea mare, pe calea normala se pot intercala bobine limitatoare. n ultimul
timp, progresele n constructia echipamentului de medie tensiune au permis ca
aceste bobine sa fie mai rar folosite.
De asemenea, daca tensiunea statiei de medie tensiune de evacuare este
diferita de 6 kV, atunci linia n cablu de alimentarea a sectiilor de servicii proprii
de bloc trebuie nlocuita cu transformator.
8.5.3. SCHEME DE PRINCIPIU PENTRU SERVICII PROPRII ALE

CENTRALELOR CU BLOCURI GENERATOR-TRANSFORMATOR
S~
110 kV
Transforma Transformator de
toare de servicii proprii de
rezerva si
generale
6 kV 6 kV
s.p. rezerva
si generale
6 kV
G~ a) G~ b) c)
s.p.bloc 6 kV s.p.bloc 6 kV
AAR AAR AAR AAR
Fig.8.16. Schema de principiu privind alimentarea serviciilor proprii ale unei centrale cu grupuri mici
si doua statii de evacuare a energiei electrice
Principalul element caracteristic acestei categorii de scheme o constituie

alimentarea normala a serviciilor proprii de bloc direct de la bornele generatorului
(figura 8.17). n functie de tensiunea nominala a generatorului, alimentarea se
poate face printr-un cablu (figura 8.17,a), printr-o bobina limitatoare(figura 8.17,b)
sau prin transformator(figura 8.17,c).
Avnd n vedere ca folosirea blocurilor generator-transformator se face cel
mai frecvent n cazul generatoarelor de puteri mari, tensiunea la borne este, de
regula, mai mare ca 6 kV si, ca urmare, solutia cea mai utilizata este cea din figura
8.17,c; n cele ce urmeaza toate referirile se vor face la aceasta solutie.
6 kV 6 kV 6 kV
G~ G~ G~
6 kV 6 kV 6 kV
Statie s.p. de bloc Statie s.p. de bloc Statie s.p. de bloc
Fig.8.17. Calea de alimentare normala a serviciilor proprii de bloc pentru centrale cu blocuri
generator-transformator
Cu cteva exceptii, care vor fi prezentate mai trziu, nu se prevad nici un

fel de aparate de comutatie n zona bornelor generatorului, inclusiv pe legatura spre
transformatorul de servicii proprii. n acest fel transformatorul de servicii proprii
devine parte integranta a blocului: orice defect n el va scoate din functiune blocul.
De asemenea, pe perioadele de pornire sau oprire a generatorului, cnd
acesta nu mai livreaza energie, serviciile proprii de bloc nu mai pot fi alimentate
prin acest transformator si trebuie utilizata calea de rezerva.
n cazul blocurilor de mare putere, serviciile proprii de bloc au consumuri
importante si, ca urmare, statiile de 6 kV de servicii proprii sunt ample. Cu att mai
mult, n aceste scheme se practica, aproape fara exceptie sectionarea barelor
colectoare. Scopul principal ramne cresterea continuitatii n alimentarea
consumatorilor, dar n multe cazuri sectionarii i se mai asociaza si metode de
limitare a curentilor de scurtcircuit.
n figura 8.18 sunt prezentate trei posibilitati de sectionare :

sectionare simpla folosind un singur transformator si doua celule de medie
tensiune;
sectionare asociata cu folosirea a doua transformatoare;
sectionare asociata cu folosirea unui transformator cu nfasurarea
secundara divizata.
Daca statia de servicii proprii de bloc are un plafon acceptabil al curentilor

de scurtcircuit atunci, att din punct de vedere economic, ct si din punct de vedere
fiabilistic solutia cea mai buna este cea din figura 8.18,a. Un singur transformator
este mai ieftin dect doua sau dect un transformator cu nfasurare divizata. De
asemenea, rata sa de defectare va fi mai mica dect a celor doua transformatoare
sau a transformatorului cu nfasurare divizata.
Nu trebuie facuta greseala de a considera prezenta a doua transformatoare
drept o rezervare pentru ca absenta aparatajului de comutatie pe partea dinspre
generator nu va permite functionarea unui transformator cu celalalt defect. Solutiile
b si c sunt obligatorii atunci cnd trebuie limitata valoarea curentilor de scurtcircuit
la nivelul statiilor de servicii proprii. Desigur ca ar fi de preferat varianta c ca fiind
mai ieftina, dar totul depinde de echipamentele disponibile.
Sectionarea sistemului de bare a statiilor se poate face si n mai mult de
doua sectii, n functie de necesitati.
La centralele cu blocuri generator-transformator rareori se practica
alimentarea serviciilor proprii generale de la sectiile de servicii proprii de bloc. Se
prefera prevederea unei statii de servicii proprii generale care, n cele mai multe
cazuri va avea si rolul de a constitui cai de rezerva pentru statiile de servicii proprii
de bloc.
n figura 8.19 este prezentata statia de servicii proprii generale si
rezervarea serviciilor proprii de bloc.
Calea de rezerva este folosita n urmatoarele situatii:
- la pornirea sau oprirea grupului;
- la avarierea caii normale; de remarcat faptul ca daca este defect
transformatorul de servicii proprii de bloc, folosirea caii de rezerva si
pornirea generatorului se poate face numai dupa deconectarea
transformatorului defect, prin desfacerea legaturilor conductoare spre
generator; n acest scop se prevad posibilitati relativ simple si rapide de
desfacere.
Ca urmare, transformatorul care alimenteaza statia de unde se face

rezervarea va avea rolul sa asigure alimentarea serviciilor proprii de bloc la
Pornirea grupului, la Oprirea grupului, sa asigure Rezervarea
transformatorului de servicii proprii de bloc si sa asigure alimentarea serviciilor
proprii Generale, de unde si prescurtarea uzuala TPORG.
G~ G~ G~
6 kV 6 kV 6 kV
Statie s.p. de bloc Statie s.p. de bloc Statie s.p. de bloc

c
a b
Fig.8.18. Sectionarea barelor colectoare ale statiiior de servicii proprii de bloc
TPORG
G~ Statie s.p. pentru

Cale de alimenatare normala pornire, oprire,de
rezerva si generale
6 kV
6 kV
Statie s.p. de bloc AAR

Spre alt grup
Cale de alimenatare la Consumatori de servicii

pornire,oprire si de rezerva proprii generale
Fig.8.19. Alimentarea serviciilor proprii generale si alimentarea de rezerva

a serviciilor proprii de bloc la o centrala cu blocuri generator-transformator
Transformatorul TPORG poate fi racordat n diverse puncte, n functie de

schema centralei. Astfel, pentru centralele cu o singura statie de nalta tensiune
pentru evacuarea energiei, de regula, transformatorul va fi racordat la aceasta
statie, dar pe bare colectoare diferite de cele pe care se racordeaza generatoarele.
Prin exceptie, transformatorul mai poate fi racordat la o alta retea aflata n
apropierea centralei.
n cazul centralelor cu doua sau mai multe statii de evacuare,
transformatorul poate fi racordat :
- la una dintre statii: trebuie avut n vedere ca, pe de-o parte ar fi de dorit
racordarea la statia cu tensiunea cea mai mare pe considerentul ca este cea
mai sigura, iar pe de alta parte ca transformatorul este de putere mica si
este total neeconomic sa se construiasca transformatoare mici de tensiuni
mari; la noi n tara, de regula, nu se racordeaza TPORG la tensiuni mai mari
de 220 kV;
- la tertiarul (auto)transformatoarelor de legatura dintre statii; este o solutie
foarte economica dar care se practica rar.
- la o retea suficient de sigura si de tensiune corespunzatoare aflata n
apropierea centralei.
n centralele cu mai multe grupuri se prevede, de regula, cte un

transformator TPORG la cte doua blocuri generator-transformator.
8.5.4. PARTICULARITATI ALE SCHEMELOR DE SERVICII PROPRII

LA BLOCURILE CU NTRERUPTOR NTRE GENERATOR SI
TRANSFORMATOR
Asa cum s-a aratat n capitolele anterioare exista o serie de cazuri cnd
ntre generator si transformatorul de bloc se intercaleaza un aparat de comutatie,
cel mai frecvent ntreruptor.
Prezenta ntreruptorului este obligatorie n anumite cazuri. n alte cazuri
aparatul de comutatie se prevede numai pentru a usura caile de alimentare de
rezerva ale serviciilor proprii ale unei centrale.
Dupa cum se observa din figura 8.20, transformatorul de servicii proprii de
bloc se racordeaza ntre ntreruptor si transformatorul de bloc. Acest mod de
racordare permite ca, prin deschiderea ntreruptorului, pe durata pornirii sau opririi
grupului, serviciile proprii de bloc sa fie alimentate pe calea normala de la statia de
nalta tensiune prin transformatorul blocului. Se rezolva n acest mod o problema
dificila a serviciilor proprii: n schema clasica, la pornire sau oprire, serviciile
proprii de bloc vor fi alimentate pe calea de rezerva urmnd ca, dupa cuplarea n
paralel a generatorului, serviciile proprii de bloc sa fie trecute pe calea normala de
alimentare; aceasta opertie de bascularea serviciilor proprii de bloc de pe o cale
de alimentare pe alta comporta anumite riscuri si ea este evitata n varianta cu
ntreruptor la borne.
n al doilea rnd transformatoarele de rezerva nu vor mai trebui

dimensionate sa asigure si pornirea sau oprirea grupurilor, deci vor fi necesare mai
putine astfel de transformatoare. De exemplu, se poate folosi un singur
transformator de rezerva la patru grupuri n loc de doua.
TRG
IG
G~ Statie s.p. de rezerva
Cale de alimenatare normala si generale
6 kV
6 kV
Statie s.p. de bloc AAR
Cale de alimenatare de rezerva

Consumatori de servicii
proprii generale
Fig.8.20. Schema de principiu pentru servicii proprii la centrale cu

ntreruptor ntre generator si transformatorul de bloc.
Desi solutia pare atractiva, amplasarea unui ntreruptor ntre generator si

transformatorul de bloc fara a fi cerut de schema centralei, ci numai pentru a
rezolva probleme ale serviciilor proprii, ridica o serie de probleme si, ca urmare,
este folosita relativ rar.
8.5.5. PARTICULARITATI ALE SCHEMELOR DE ALIMENTAREA A

SERVICIILOR PROPRII ALE CHE
Serviciile proprii ale CHE sunt caracterizate prin consumuri reduse de
energie si prin consumatori de putere relativ mica. Ca urmare, n cele mai multe
cazuri consumatorii de servicii proprii ai CHE nu necesita prevederea unor statii de
medie tensiune (6 kV) pentru alimentarea lor, ci sunt suficiente tablouri de joasa
tensiune. Pe aceleasi considerente, n multe cazuri nu se mai prevad
transformatoare de servicii proprii de bloc racordate la bornele generatoarelor ca n
figura 8.18,c. Alimentarea serviciilor proprii se poate face n aceste cazuri prin
transformatoare racordate fie la statia centralei fie la o retea de medie tensiune din
apropiere.
8.5.6. PARTICULARITATI ALE SCHEMELOR DE ALIMENTAREA A

SERVICIILOR PROPRII ALE CNE
Consumul serviciilor proprii ale centralelor nuclearo-electrice variaza n
limite largi, ntre 5-14 % si depinde mult de pueterea nominala a grupului si mai
ales de sistemul de racire utilizat.
Cea mai importanta particularitate a schemelor pentru alimentarea
serviciilor proprii ale centralelor nuclearo-electrice o reprezinta siguranta foarte
mare ceruta n functionare, mai ales n cazurile de oprire la avarie. n acest sens,
schemele de servicii proprii contin o serie de masuri suplimentarea fata de cele ale
centralelor termoelectrice.
ntruct exista o mare diversitate de modalitati de a asigura aceasta
functionare fara ntreruperi, n figura 8.21 este prezentat schema de principiu a
serviciilor proprii ale grupului de 600 MW CANDU de la Cernavoda.
Trebuie remarcata existenta unei statii de servicii proprii de 110 kV,
folosirea a doua tensiuni medii n alimentarea motoarelor de mare putere (6 si
10 kV); prezenta grupurilor antrenate de motoare Diesel cu demaraj rapid etc.
Conform normelor canadiene, consumatorii de servicii proprii ai centralei
sunt mpartiti n patru clase de siguranta n functionare:
a. clasa a IV-a, alimentati fie de la turbogenerator, fie de la sistem, pot
suporta ntreruperi n alimentarea cu energie electrica de lunga durata, fara
implicatii n securitate; ntreruperea completa a sursei consumatorilor de
clasa a IV-a are ca efect oprirea reactorului;
b. clasa a III-a, alimentati de la sursele consumatorilor de clasa a IV-a si de la
generatoarele Diesel n rezerva, care pornesc automat la ntreruperea sursei
de clasa a IV-a sau la un accident de pierdere a agentului de racire si
asigura o sursa autonoma, independenta de sistem; sistemul de clasa a III-
a poate tolera ntreruperi de scurta durata, iar n cazul unei ntreruperi de
lunga durata, centrala mai poate fi nca oprita n deplina siguranta;
c. clasa a II-a (curent alternativ) si de clasa I (curent continuu) sunt proiectate
sa asigure o sursa de alimentare nentrerupta si constau din baterii de
acumulatoare, invertoare si sisteme de ncarcare a bateriilor de
acumulatoare; sistemele de clasa I si clasa a II-a sunt alimentate n regim
normal de la sistemul de clasa a IV-a.
Pentru oprirea n deplina siguranta a centralei se prevad doua sisteme

independente de oprire la avarie.
Sistemul de oprire la avarie 1 este alimentat de lasursele electrice normale
ale centralei.
Sistemul de oprire la avarie 2 este prevazut cu o sursa de alimentare cu
rezervare de 100%, care este prevazuta sa reziste la cutremure si este amplasata
ntr-o cladire separata.
Fig.7. 21. Exemplu de schema pentru alimentarea serviciilor proprii ale

unui grup de 600 MW dintr-o centrala nuclearo.electrica pe filiera CANDU
8.6 ALEGEREA PUTERII TRANSFORMATOARELOR

CARE ALIMENTEAZa SERVICIILE PROPRII
Alegerea puterii nominale a transformatoarelor care alimenteaza serviciile
proprii se face astfel nct sa se asigure:
- tranzitarea sarcinii maxime de durata a serviciilor proprii;
- pornirea motorului care are cele mai grele conditii la pornire,
considerndu-se celelalte motoare n functiune ;
- autopornirea motoarelor principale n conditiile cele mai grele:
- un plafon al curentilor de scurtcircuit sub limitele cerute se echipamentul
schemelor de servicii proprii.
Puterea maxima de durata ceruta de consumatorii de servicii proprii

este determinata de puterea motoarelor conectate, tinndu-se seama de coeficientul
de ncarcare, randamentul si factorul de putere al motoarelor, precum si de sarcina
tranzitata spre sectiile de 0,4 kV prin transformatoarele de 6/0,4 kV.
Pentru o prima aproximatie se poate folosi relatia de mai jos:

K 1m
S M ,sp P1 K2 S2 ,
m cos m
n care:
S M,sp este puterea maxima de durata ceruta de consumatorii de servicii
proprii, n kVA;
P1 suma puterilor motoarelor conectate la barele statiei de 6 kV, n
kW;
K1m coeficientul de ncarcare medie a motoarelor; valoarea acestui
coeficient pentru centrale cu parametrii medii este de 0,6 -0,65, iar pentru
centrale cu parametrii nalti este de 0,75-0,85; la centrale cu parametrii
foarte nalti acest coeficient are valoarea de 0,9;
m randamentul mediu al motoarelor, care pentru calcule preliminare se
poate lua de ordinul 0,9 ;
cos m factorul de putere mediu;de obicei poate fi considerat
cos 0,83 ;
S2 suma puterilor nominale ale transformatoarelor de 6/0,4 kV;
K2 coeficientul de ncarcare al transformatoarelor de 6/0,4 kV; de obicei
poate fi considerat K2 = 0,7.
O prima alegere a puterii nominale a transformatorului de servicii proprii

se face cu ajutorul relatiei de mai jos:
S nT , sp S M , sp
n continuare, se verifica daca transformatorul de puterea aleasa mai sus

asigura conditiile de pornire sau autopornire ale motoarelor mari de servicii
proprii.
Verificarea conditiilor de pornire si autopornire ale motoarelor din cadrul
serviciilor proprii consta n predeterminarea tensiunii de revenire pe barele de
alimentare n momentul autopornirii, respectiv n momentul pornirii.
Tensiunea de revenire depinde de curentii absorbiti la pornire sau
autopornire si de nivelul puterii de scurtcircuit trifazat pe barele de la care sunt
alimentate motoarele.
Se poate folosi relatia:
1,05
U* U *admisibil ,
Sp
1
S sc
n care:
Sp este puterea electrica absorbita de motor la pornire sau puterea absorbita
de grupul de motoare la autopornire;
Ssc - puterea de scurtcircuit pe barele statiei de 6 kValimentate de
transformatoare si la care sunt racordate motoarele (aceasta putere este
proportionala cu puterea nominala a transformatoarelor SnT);
U * admisibil - valoarea relativa a tensiunii admisa la pornire sau autopornire (n
lipsa unor valori precizate, se pot considera valorile 0,85 pentru cazul
pornirii celui mai mare motor si 0,70 pentru cazul autopornirii unui grup de
motoare dupa o pauza de tensiune).
Pentru asigurarea plafonului curentilor de scurtcircuit se va folosi relatia
n care puterea transformatorului S nT este cea rezultata pe baza aplicarii relatiilor
anterioare:
S nT 100
I sc.ad .
3 U n 2 u sc %
Trebuie remarcat faptul ca n aceasta faza, pentru satisfacerea relatiei de

mai sus, este posibila trecerea de la un transformator de putere prea mare la doua
transformatoare de putere mai mica sau la un transformator cu nfasurarea
secundara divizata. n acest caz este necesara reverificarea ndeplinirii conditiilor
de pornire sau autopornire a motoarelor.
8.7. EXEMPLE DE ALIMENTARE A SERVICIILOR PROPRII N

ANSAMBLUL SCHEMELOR CENTRALELOR ELECTRICE
Schemele de conexiuni ale centralelor electrice inclusiv cele de alimentare
a serviciilor proprii sunt totusi foarte diverse, desi asa cum s-a aratat n paragrafele
anterioare ele pot fi structurate pe cteva idei simple.
n acest paragraf vor fi prezentate cu titlu de exemplu o schema de
alimentare a serviciilor proprii de bloc si o schema de ansamblu a unei centrale
electrice cuprinznd statiile de evacuare si statiile de servicii proprii.
Fig.8.22 Exemplu de schema de alimentare a serviciilor proprii ale unui bloc termoenergetic
n figura 8.22 este prezentat un exemplu de organizare a serviciilor proprii

pentru o sectie de 6 kV si sectiile de 0,4 kV ale unui bloc cazan-turbina-generator-
transformator dintr-o centrala termoelectrica.
Se remarca prezenta cailor de rezerva att la nivelul statiilor de 6 kV, ct
si la nivelul sectiilor de 0,4 kV.
n figura 8.23 este prezentata schema unei centrale cu 4 grupuri de cte
200 MW, avnd doua statii de evacuare a energiei, una de 110 kV si alta de
220 kV.
Se remarca folosirea pentru alimentarea la pornire si oprire a serviciilor
proprii de bloc, pentru rezerva lor si pentru alimentarea serviciilor proprii generale
a doua transformatoare TPORG racordate n puncte diferite.
Fig.8.23. Exemplu de schema de ansamblu pentru o centrala cu grupuri de 200 MW

SERVICII PROPRII DE
CURENT CONTINUU
Consumatorii de curent continuu se pot clasifica dupa mai multe criterii,

cum ar fi:
modul de functionare:
permanent n curent continuu;
numai atunci cnd dispare curentul alternativ pe barele de servicii
proprii, deci n perioadele de avarie;
timpul de functionare:
de lunga durata (minute);
de scurta durata (secunde);
continuitatea n alimentare:
nu admit ntreruperi (de exemplu, relee de protectie);
admit scurte ntreruperi n timpul functionarii (de exemplu, lampi de
semnalizare incluse n cheile de comanda).
9.1 SCHEME DE PRINCIPIU PENTRU ALIMENTAREA

CONSUMATORILOR DE CURENT CONTINUU
Schemele de alimentare a consumatorilor de curent continuu sunt, n
general, cu un sistem de bare colectoare sectionat, de la care alimentarea
receptoarelor electrice se poate realiza n diferite variante:
alimentare radiala (figura 9.1,a);
dubla alimentare (figura 9.1,b);
alimentare n bucla simpla (figura 9.1,c);
alimentare n bucla dubla (figura 9.1,d).
Retelele de curent continuu pot fi de 24 V, 48 V, 110 V, 220 V.

SERVICII PROPRII DE CURENT CONTINUU 198
De regula, primele doua trepte de tensiune se utilizeaza n schemele de

curent continuu ale instalatiilor de telecomunicatii, celelalte trepte fiind folosite
pentru alimentarea instalatiilor de comanda si control.
a b
c d
Fig. 9.1 Scheme de alimentare a consumatorilor de curent continuu
9.2 SURSE DE ALIMENTARE CU CURENT CONTINUU

n centrale si statii electrice, curentul continuu poate fi furnizat de
redresoare sau de baterii de acumulatoare stationare (figura 9.2).
9.2.1. PRINCIPIU DE FUNCTIONARE SI CONCEPTII DE REALIZARE A

ACUMULATOARELOR
Acumulatorul cu plumb este cel mai vechi si de departe cel mai utilizat
dintre acumulatoarele existente, datorita performantelor mereu mbunatatite de-a
lungul anilor si costului relativ scazut. Comparativ, spre exemplu, cu bateriile
nickel cadmiu, acumulatoarele cu plumb sunt de circa trei ori mai ieftine [22].
Acumulatorul plumb-acid sulfuric reprezinta un recipient n interiorul

caruia electrozii pozitivi si negativi, separati printr-o diafragma poroasa
(separator), sunt imersati ntr-o solutie apoasa de acid sulfuric (electrolit).
Functionarea acumulatorului este descrisa de reactia reversibila de dubla

sulfatare, care caracterizeaza ncarcarea si descarcarea acumulatorului. Aceasta are
loc ntre acidul sulfuric continut n electrolit si masele active pozitive si negative
continute n electrozi.
La descarcare, acidul sulfuric continut n electrolit reactioneaza cu masele
active pozitive si negative din electrozi, transformndu-le n sulfat de plumb,
producnd astfel si scaderea concentratiei electrolitului.
La ncarcare, sulfatul de plumb (PbSO4) din electrozi se transforma n
bioxid de plumb (PbO2) la placa pozitiva si plumb metalic spongios (Pb) la placa
negativa, iar concentratia electrolitului creste.
n prezent exista mai multe conceptii de realizare a acumulatoarelor

plumb-acid sulfuric, sistematizate n tabelul 9.1.
Realizarea electrodului pozitiv se poate face dupa doua tehnologii,
alegerea presupunnd realizarea unui compromis ntre putere, durata de viata si
cost. Sub acest aspect se deosebesc acumulatoare cu placi pozitive plane sau n
constructie tubulara:
placile plane (pastate) permit obtinerea unor puteri superioare (asigura o
suprafata mai mare de schimb) si au un cost mai scazut;
placile n constructie tubulara au o durata de viata mai mare.
Tabelul 9.1
Tehnologii de realizare a acumulatoarelor plumb-acid sulfuric
Tehnologie Electrolit Electrod Principalele
(acid sulfuric) pozitiv aplicatii
Acumulatoare placi plane stationare
deschise lichid pornire
tubular stationare
tractiune
alimentare
imobilizat de siguranta
Acumulatoare (sub forma de gel n principal, aparate
etanse sau absorbit n placi plane portabile
separatoare) tractiune
usoara sau
vehicule
electrice
Placile de tip negativ sunt de tip gratar pastat, astfel proiectate nct sa
asigure aceeasi durata de viata cu placile pozitive, evitndu-se astfel rennoirea
partiala necesara pe durata de serviciu a acumulatorului.
Electrolitul este o solutie apoasa de acid sulfuric (H2SO4) cu densitate de
1,24 kg/l pentru acumulatoarele cu placi tubulare, iar pentru cele cu placi pastate -
cu densitate de 1,26 kg/l (conform STAS 164-75), ambele valori reprezentnd
starea complet ncarcata. Densitatea electrolitului este un parametru foarte
important pentru caracterizarea starii de ncarcare a acumulatorului.
n prezent exista doua mari familii de acumulatoare cu plumb:
acumulatoare deschise cu electrolit lichid si acumulatoare etanse (cu supape),
bazate pe recombinarea gazului emis prin descompunerea apei din electrolit, n
principal la sfrsitul descarcarii. Electrolitul din aceste acumulatoare este
imobilizat sub forma de gel sau este retinut ntr-un separator din fibra de sticla, cu
foarte buna capilaritate. Principalele avantaje constau n aceea ca electrolitul nu
curge (deci acumulatorul poate fi amplasat n orice pozitie) si elementul este fara
ntretinere pe toata durata sa de viata.
Acumulatoarele pot fi dispune n carcase din material plastic transparent,
vase din sticla, putini din lemn captusite cu foaie de plumb sau ebonita. Fata de
acumulatoarele conventionale, cele dispuse n carcase din material plastic
transparent permit o ntretinere mai simpla, caci datorita transparentei carcasei
exista o vizibilitate clara a nivelului electrolitului si a starii placilor.
Aplicatiile acumulatoarelor cu plumb sunt numeroase: tractiune
electrica, surse de alimentare de siguranta (centrale electrice, centrale telefonice,
sisteme informatice si altele, care necesita o alimentare electrica fara ntreruperi),
submarine, sisteme de alarma, blocaje electrice etc.
9.2.2. BATERII DE ACUMULATOARE STATIONARE

Bateriile de acumulatoare stationare sunt destinate preluarii suprasarcinii
de scurtcircuit produsa la avarierea retelei electrice de alimentare, fiind denumite si
baterii de asteptare. Dupa punerea n functiune, aceste baterii sunt mentinute n
stare de ncarcare completa pentru ca n momentul avarierii retelei de alimentare sa
poata sa asigure necesarul de energie al consumatorilor, suplinind astfel reteaua
electrica si nlaturnd pericolul de oprire a unora dintre consumatori.
Pentru a forma o baterie, acumulatoarele se nseriaza, de regula, prin
sudare. n figura 9.2,a si b este reprezentat modul de conectare a acumulatoarelor
realizate ntr-un vas, iar n figura 9.2,c se prezinta modul de conectare a
acumulatoarelor realizate n doua vase.
Dupa functia pe care o ndeplinesc bateriile pot fi de lucru si de rezerva.
Bateriile de lucru functioneaza n regim tampon sau floating, ceea ce
presupune ca bateria este conectata permanent n paralel cu consumatorii si cu o
sursa de ncarcare permanenta (fig. 9.3). Ca surse de ncarcare se utilizeaza, de
regula, redresoare statice cu reglaj automat de tensiune si curent. Bateriile de
rezerva functioneaza n regim de ncarcare permanenta, cu sursa conectata, dar fara
consumatori.
Redresorul de ncarcare permanenta (RIP) are urmatoarele functii:

acopera consumul normal pe partea de curent continuu;
compenseaza autodescarcarea n timp a bateriei;
compenseaza descarcarile bateriei provocate de socuri de curent.
Fig. 9.2. Modul de conectare a acumulatoarelor pentru a forma o baterie stationara
Bateria se descarca n urmatoarele situatii:

cnd se deconecteaza sursa de ncarcare permanenta (avarie pe partea de curent
alternativ);
cnd se fac descarcari speciale ale bateriei, n scop de ntretinere.
ncarcarea ulterioara a bateriei se face de la redresorul de ncarcare

ocazionala (RIO).
R S T R S T
_ _
RIP = B RIO =
Fig. 9.3. Schema de principiu a bateriei n regim tampon

9.3. CARACTERISTICI ELECTRICE

n cazul utilizarii acumulatoarelor acide cu placi de plumb, principalele
marimi electrice nominale, garantate de fabricant pentru un element sunt:
- tensiunea nominala a unui element: diferenta de potential electric dintre
electrozii pozitiv si negativi imersati ntr-o solutie de acid sulfuric; pentru
acumulatoare plumb-acid sulfuric, tensiunea unui element n stare complet
ncarcata, masurata n circuit deschis, este de circa 2 V;
- capacitatea nominala: cantitatea de electricitate, masurata n amperi-ora,
ce se poate obtine prin descarcarea unui acumulator printr-un regim
definit, pna la o tensiune finala prescrisa; spre exemplu, C10 este
capacitatea pe care o poate furniza elementul ntr-un regim de descarcare
de 10 ore, la o temperatura a electrolitului de 20 - 25 C; capacitatea
elementului depinde de temperatura si regimul de descarcare la care este
supus acesta, caracterizat prin durata si curentul cu care se efectueaza
descarcarea.
Capacitatea elementelor scade cu scaderea timpului de descarcare, precum

si cu temperatura de utilizare. La stabilirea acestor dependente trebuie sa se tina
seama de recomandarile fabricantului.
Pentru acumulatoarele romnesti, corectia capacitatii cu temperatura poate
fi facuta folosind factorul de corectie din tabelul alaturat.
Tabelul 9.2
Corectia capacitatii cu temperatura
Temperatura [C] 0 5 10 15 20 30 35
Factorul 0.71 0.79 0.88 0.95 1.00 1.06 1.08
Exemplu: la descarcare de 10 ore, o baterie de 450 Ah la 20C va avea la 5C,
capacitatea: C10 = 450 . 0,79 = 356 Ah.
Valoarea tensiunii nominale a unei baterii, formata din mai multe

elemente nseriate, este egala cu produsul dintre numarul de elemente si tensiunea
nominala a elementului. Tensiunea maxima admisa la bornele bateriei se
calculeaza pentru bateria aflata la finalul ncarcarii (complet ncarcata), astfel nct
celui mai apropiat consumator de curent continuu sa nu i se aplice o tensiune mai
mare dect cea admisibila. Tensiunea minima admisa la bornele bateriei se
calculeaza pentru bateria aflata la finalul descarcarii (complet descarcata), astfel
nct la cel mai ndepartat consumator de curent continuu tensiunea sa nu scada sub
valoarea minima admisibila.
Capacitatea nominala a bateriei se alege din catalog, pe baza cantitatii
de electricitate pe care trebuie sa o poata furniza bateria ntr-un regim de avarie cu
durata t a :
K sig
Cnec a I a ta (9.1)
K term
unde: Ia este curentul cerut bateriei de acumulatoare de catre receptoarele de lunga
durata n perioada de avarie, n A; ta - durata avariei (de regula, 1 ora pentru
centrale si 3 - 6 ore pentru statii electrice); Ksig - coeficient de siguranta, cu valoare
cuprinsa n intervalul (1,1 1,3), care permite a se lua n considerare un eventual
consum suplimentar, precum si uzura bateriei; Ktemp - coeficient care tine seama de
scaderea temperaturii fata de valoarea pentru care sunt garantate datele de catalog
(de regula, 20 - 25 C). Spre exemplu, n cazul garantarii datelor pentru o
temperatura de 25 C, coeficientul de temperatura este:
K temp 1 0,008 25 (9.2)
min
9.4 NUMARUL BATERIILOR INSTALATE

Numarul bateriilor prevazute n centrale depinde de puterea lor instalata,
iar n statii, de importanta acestora n SEN.
B
RIP RIO
rezerva
ncarcare ocazionala
RIP 1 B1 RIP 2 B2
Fig. 9.4. Exemplu de instalatie de curent continuu cu mai multe baterii
n figura 9.4 este prezentat exemplul unei instalatii de curent continuu cu o baterie
de rezerva si mai multe baterii de lucru (B1, B2). De regula, n centrale electrice a caror
putere instalata este mai mica de 50 MW se monteaza o singura baterie de lucru si eventual,
o baterie de rezerva. n centralele cu o putere instalata de peste 50 MW se prevede cte o
baterie de lucru pentru fiecare camera de comanda termica sau pentru fiecare bloc de putere
peste 200 MW, precum si pentru camera de comanda electrica (daca aceasta este amplasata
ntr-un corp de cladire separat). Daca se justifica economic, se prevede o baterie de rezerva
pentru ntreaga centrala. n statii de pna la 110 kV se monteaza o baterie de lucru, si
eventual, daca se justifica economic, o baterie de rezerva. Statiile de 220 kV si 400 kV au
montate doua baterii de acumulatoare, dintre care una de rezerva.
9.6. INSTALAREA SI EXPLOATAREA BATERIILOR

Camera acumulatoarelor acide cu plumb constituie un mediu coroziv,
exploziv, umed, toxic, cu pericol mare de electrocutare. Din aceasta cauza, bateriile
de acumulatoare se instaleaza n ncaperi special amenajate, separate de instalatiile
electrice anexe (redresoare de ncarcare, ventilatoare), cu intrarea printr-o
anticamera.
Cele 108 elemente acumulatoare se dispun pe postamente din material
rezistent la coroziune, pe doua siruri paralele, fiecare cu cte 54 elemente.
Elementele fiecarei baterii de acumulatoare vor fi numerotate. Numerele trebuie
scrise mare pe postament, cu vopsea rezistenta la electrolit sau cu alte mijloace
corespunzatoare. Elementele se izoleaza fata de postamente, iar postamentele se
izoleaza fata de pamnt. Pentru fiecare sir de acumulatoare se prevede un coridor
de acces cel putin pe o parte, cu latimea minima de un metru.
Se va evita instalarea acumulatoarelor n imediata apropiere a ferestrelor,
usilor sau a surselor de caldura. Ferestrele se prevad cu plase si cu geamuri mate,
daca sunt n bataia soarelui. O atentie deosebita trebuie acordata mentinerii
regimului de temperatura n ncaperea acumulatoarelor. Bateriile dau cele mai bune
rezultate cnd lucreaza ntr-o camera uscata, bine ventilata, la o temperatura
cuprinsa ntre 10 30C. Temperaturile ridicate maresc performantele, dar scad
durata de viata a bateriei, n timp ce temperaturile scazute reduc performantele. Se
recomanda domeniul de temperatura 10 25 C.
Deoarece exista pericol de explozie (ca urmare a degajarilor de hidrogen),
n camera acumulatoarelor nu se monteaza comutatoare electrice, ntruct acestea
produc scntei. Corpurile de iluminat se plaseaza numai deasupra coridoarelor de
acces si sunt de constructie speciala (antiexploziva).
Legaturile electrice conductoare folosite n camerele de acumulatoare
acide cu placi de plumb pentru realizarea racordului la baterie se executa din bare
de cupru cu sectiune rotunda, neizolate sau din conductoare de cupru izolate cu
materiale rezistente la umezeala si coroziune. Conductoarele neizolate se vopsesc
cu lac rezistent la electrolit sau se ung cu vaselina, iar trecerile acestora prin pereti
trebuie bine etansate.
Camera acumulatoarelor este prevazuta cu ventilatie naturala si/sau
mecanica, datorita noxelor si pericolului de explozie. Ventilatia naturala si
artificiala se calculeaza n functie de tipul bateriilor montate astfel nct sa se
previna acumularea de gaze degajate n timpul ncarcarii. Pentru limitarea
pericolului de explozie a amestecului aer-oxigen, continutul de hidrogen din aer
trebuie sa fie sub 4%, dar pentru securitate, se considera nivelul admisibil de
hidrogen de 8%. Cantitatea de aer necesara pentru ventilatie poate fi estimata cu
relatia:
Q = 55 . n . I ,
unde Q este debitul de aer, [1/h]; n - numarul de elemente; I - intensitatea
curentului [A].
NOTIUNI DE
ELECTROSECURITATE
De la sfrsitul secolului al XIX-lea, cnd Thomas Alva Edison punea la

New York bazele primei companii de energie electrica, si pna astazi, cteva mii de
oameni au cazut victima acestei forme, relativ tinere, de energie. Accidentele au
fost provocate de cunostintele incomplete privind pericolul pe care l prezinta
electricitatea. La nceput, electricienii nu au gasit metodele eficiente pentru
protectia mpotriva tensiunilor de atingere periculoase, iar medicii nu au dispus de
masurile terapeutice necesare, cauza mortii prin electrocutare nefiind lamurita
multa vreme din punct de vedere stiintific.
n urma unui lung sir de cercetari stiintifice si de experimente, efectuate, de
cele mai multe ori, pe animale narcotizate si pe cadavre, aceasta problema
complexa si interdisciplinara a fost rezolvata de catre comunitatea stiintifica
internationala (ingineri, medici si statisticieni). Au fost gasite modalitatile prin care
se poate asigura protectia mpotriva pericolelor pe care la prezinta curentul electric
si atunci, cnd este cazul, se poate acorda ajutor celor accidentati prin
electrocutare.
10.1. ELEMENTE DE ELECTROFIZIOLOGIE MUSCULARA

Daca ntre doua puncte ale corpului se aplica a diferenta de potential, prin
corp trece un curent electric care poate produce vatamarea sau chiar moartea.
Pentru a putea ntelege mai bine efectele curentului electric, se analizeaza pe scurt
cteva fenomene fiziologice din corpul omenesc.
Atunci cnd un muschi oarecare al unei fiinte vii este parcurs n sens
longitudinal de un curent electric, acest muschi tinde sa se contracte daca
intensitatea curentului depaseste o anumita valoare si daca, ceea ce este remarcabil,
caracteristica curentului a atins o anumita panta (di/dt). Acest lucru este valabil si
pentru muschiul cardiac.
NOTIUNI DE ELECTROSECURITATE 206
Trebuie remarcat ca muschiul cardiac se deosebeste foarte mult de ceilalti

muschi, prin faptul ca n el se induce permanent o tensiune necesara pentru
functionarea normala a cordului.
Cordul constituie un dipol electric a carui tensiune are drept consecinta, n
mod natural, producerea unui cmp electric n corp.
Diferenta de potential ntre doua puncte ale corpului omenesc, alese n mod
arbitrar, se poate ilustra n mod intuitiv prin intermediul electrocardiogramei;
marimea absoluta a acestei diferente de potential variind ntre 1 si 1,6 mV, iar
frecventa variind ntre 1,1 si 1,3 Hz.
Daca se aplica o tensiune exterioara pe cord, sistemul de comanda si de
propagare al excitatiilor poate fi perturbat astfel nct functionarea normala a
diferitelor zone ale cordului sa fie pusa sub semnul ntrebarii.
10.2. FACTORI CARE DETERMINA

GRAVITATEA EFECTELOR ELECTROCUTARII
10.2.1. INTENSITATEA CURENTULUI STABILIT PRIN CORP.
CALEA DE NCHIDERE A CURENTULUI ELECTRIC.
FELUL CURENTULUI
Intensitatea curentului stabilit prin corpul omenesc. Sensibilitatea fata
de intensitatea curentului electric difera foarte mult de la un om la altul, aspect
evidentiat de rezultatele experimentarilor efectuate de Osypka [32] pe un grup de
cincizeci de persoane sanatoase, barbati, cu vrsta cuprinsa ntre 19 si 39 de ani,
pentru acele cai de curent care intervin cel mai frecvent n practica. Tabelele 10.1-
10.4 cuprind valorile intensitatilor efective, de ordinul miliamperilor, la care s-au
evidentiat senzatiile descrise la 5%, 50% si 95% din numarul persoanelor supuse
experientelor. La femei, aceste valori sunt, dupa Dalziel, n general, cu circa 30%
mai mici.
La ncercarile n curent alternativ, intensitatea curentului a fost marita pna
ce persoana supusa experimentarii nu s-a mai putut desprinde cu forte proprii de pe
electrozi, iar la ncercarile n curent continuu s-a mers pna la o intensitate la care
durerile, n special la ncheieturi, sa mai poata fi suportabile.
Calea de nchidere a curentului electric. Analiznd datele cuprinse n

tabelele 10.1- 10.4 se poate observa ca senzatiile variaza nu numai cu intensitatea
curentului, ci si cu calea curentului, aceasta explicndu-se prin densitatea de
curent diferita n trunchi fata de extremitati.
Dupa parerea majoritatii cercetatorilor, traseul cel mai periculos al
curentului este prin regiunea inimii, a organelor respiratorii (radacina
plamnului) si a creierului.
Conform datelor prezentate n tabelul 10.5, rezulta ca la 55% din accidente
curentul s-a nchis prin picioare. Se observa ca 1% dintre accidentele mortale au
avut loc la atingerea n doua locuri de pe aceeasi mna sau acelasi picior, ceea ce
pna nu de mult nu se considera posibil.
Tabelul 10.1
Determinarea senzatiilor n curent alternativ (50 Hz) dupa Osypka
calea de curent: mna mna
Procentul persoanelor
supuse experientei SENZATIILE
5% 50% 95%
lef [mA]
1 2 3 4
0,7 1,2 1,7 Curentul este abia perceptibil n podul palmei
1,0 2,0 3,0 Furnicatura usoara n podul palmei ca si cum minile ar
fi amortite
1,5 2,5 3,5 Furnicatura se percepe si n ncheietura minii
2,0 3,2 4,4 Vibrare usoara a minilor, apasare n ncheieturile
minilor
2,5 4,0 5,5 Convulsii usoare n antebrat
3,2 5,2 7,2 Convulsii usoare n partea superioara a bratului
4,2 6,2 8,2 Minile devin rigide si crispate; desprinderea de
elementul aflat sub tensiune mai este nca posibila, se
manifesta deja o durere usoara
4,3 6,6 8,9 Convulsii n partea superioara a bratului; minile devin
grele si insensibile; senzatie de furnicaturi pe toata
suprafata bratului
7,0 11,0 15,0 Convulsie generala a muschilor bratului ajungnd pna
la umeri; desprinderea de elementul aflat sub tensiune
abia mai este posibila
8,5 12,0 16,5 Crisparea completa a minilor si bratelor; desprinderea
de elementul aflat sub tensiune nu mai este posibila;
poate fi suportat numai circa 20 secunde; se manifesta
dureri violente
Tabelul 10.2
calea de curent: mna picioare
5% 50% 95 %
lef [mA]
1 2 3 4
0,9 2,2 3,5 Curentul este perceptibil n podul palmei
1,8 3,4 5,0 Furnicaturi n toata mna, ca si cum ar fi amortita
2,9 4,8 6,7 Apasare usoara n ncheietura minii; furnicatura

accentuata
4,0 6,0 8,0 Apasare perceptibila n antebrat
5,3 7,6 10,0 Prima senzatie pe talpi (furnicatura usoara); apasare n

antebrat
5,5 8,5 11,5 Crispare usoara n ncheietura minii; miscarea minii
este dificila; apasare pe glezne
Tabelul 10.2 (continuare)

1 2 3 4
6,5 9,5 12,5 Furnicaturi n partea superioara a bratului; crisparea
puternica a bratului, n special a ncheieturii minii
7,5 11,0 14,5 Furnicatura violenta, ajungnd pna la umar; antebratul
rigid pna la cot, desprinderea de elementul aflat sub
tensiune abia mai este posibila
8,8 12,3 15,8 Apasare n jurul gleznei si calciului; degetul mare al
minii complet crispat
10,0 14,0 18,0 Desprinderea de elementul aflat sub tensiune nu mai este
posibila dect cu un efort extrem
12,0 16,0 20,0 Durere sfsietoare n ncheietura minii si n cot;
desprinderea de elementul aflat sub tensiune nu mai este
posibila
Tabelul 10.3
calea de curent: mini picioare
Procentul persoanelor supuse
experientei SENZATIILE
5% 50% 95 %
lef [mA]
1 2 3 4
1,7 3,0 4,3 Curentul abia este perceptibil n podul palmei
2,8 5,2 7,6 Furnicaturi n mini, ca si cum ar fi amortite
4,0 6,4 8,8 Apasare usoara la ncheieturile minilor
5,0 6,7 8,4 Furnicatura usoara n talpi; apasare usoara n
ncheieturile minilor
6,5 9,0 11,5 Apasare puternica n ncheieturile minilor, ajungnd
pna la antebrat, apasare usoara la glezne; furnicaturi n
calci
8,0 11,4 14,8 Furnicaturile ajung pna la pulpe si n partea superioara
a bratelor; apasare puternica n glezne, n ncheieturile
minilor si n coaste
9,6 13,3 17,0 Aparitia senzatiei de greutate n picioare; bratele ncep
sa se crispeze
11,0 15,5 20,0 Bratele sunt aproape rigide si crispate
13,0 17,0 21,0 Dureri la glezne; pulpele ncep sa se crispeze
14,4 19,0 23,5 Crisparea bratelor, ajungnd pna la umar;
desprinderea de elementul aflat sub tensiune abia mai
este posibila
15,5 21,0 27,0 Dureri sfsietoare n glezne, n ncheieturile minilor si
n coate; desprinderea de elementul aflat sub tensiune
nu mai este posibila dect cu un efort extrem
15,5 23,0 30,5 Minile sunt atrase spre corp, desprinderea de
elementul aflat sub tensiune nu mai este posibila;
durere sfsietoare n picior, ca n cazul unei luxatii
Tabelul 10.4
Determinarea senzatiilor n curent continuu dupa Osypka
calea de curent: mna mna
5% 50% 95 %
lef [mA]
1 2 3 4
6 7 8 Furnicatura usoara n podul palmei si n vrful
degetelor
10 12 15 Senzatie de caldura si furnicatura accentuata n podul
palmei; apasare usoara n ncheieturile minii
18 21 25 Apasare puternica pna la ntepare n ncheieturile
minilor si n palme
25 27 30 Furnicaturi n antebrat; dureri n ncheieturile
minilor; durere sfsietoare n mini, senzatie marita
de caldura
30 32 35 Durere marita n ncheieturile minilor, furnicaturile
ajungnd pna la coate
30 35 40 Dureri violente n ncheieturile minilor si dureri
sfasietoare n mini
40 43 45 Dureri foarte intense n ncheieturile minilor; dureri
violente si ascutite n mini, putnd fi suportate cel
mult 10 secunde
Tabelul 10.5
Determinarea procentului de accidente prin electrocutare n functie de calea curentului
CALEA CURENTULUI PROCENTUL

De la podul palmelor pna la spatele minilor sau spre umeri 25
De la spatele minilor sau de la umar spre picioare 23
De la podul palmei spre un picior sau spre ambele picioare 17
De la podul unei palme spre podul celeilalte palme 14
De la gt, spate sau abdomen, spre picioare 5
De la fata sau piept, spre picioare 10
De la un loc la altul, pe aceeasi mna sau pe acelasi picior 1
Diverse 5
TOTAL 100
Felul curentului. O comparare a sensibilitatii la curent continuu cu cea la

curent alternativ, arata ca la curent continuu nu apar convulsii si ca au fost
suportati curenti continui avnd o intensitate aproximativ de trei ori mai mare
dect n cazul curent alternativ
Contractii musculare involuntare adeseori dureroase, au fost observate n
momentul conectarii si n special al deconectarii de la sursa de curent.
10.2.1.1. Intensitatea curentului si fibrilatia cardiaca

Rezultatele cercetarilor din ultimele decenii au demonstrat, n mod cert, ca
n cel putin 2/3 din totalul accidentelor cu sfrsit mortal, intervenite n retelele de
joasa tensiune, cauza primara a mortii a fost fibrilatia cardiaca. Locul ritmului
ordonat al inimii l iau, n acest caz, cicluri de lucru dezordonate si asincrone ale
fibrelor muschiului cardiac, ceea ce conduce n final la ncetarea efectului de
pompare a cordului si deci a circulatiei sngelui, iar dupa circa 3-5 minute intervine
moartea (figura 10.1).
Fibrilatia cardiaca se produce nu printr-o leziune directa a cordului ci
printr-o supraexcitatie a acestuia.
Fig.10.1. Electrocardiograma unui animal de experienta (porc)

a - n repaus (electrocardiograma normala); b - la trecerea unui curent electric de 8 A, timp de 45ms,
care a produs o fibrilatie cardiaca mortala
Fig.10.2. Electrocardiograma normala a omului (schematizata)

TH perioada cordului, t1 timpul de adaptare, t2 timpul de evacuare,
t3 timpul de destindere, t4 timpul de umplere
Pericolul mare al fibrilatiei cardiace consta n faptul ca odata ce a luat

nastere, nu mai poate fi ntrerupta pe cale naturala fiind necesara o difibrilatie
electrica. Tendinta la fibrilatie a cordului este maxima atunci cnd excitatia aparuta
ca urmare a curentului electric coincide cu faza vulnerabila a cordului (valoarea de
vrf din electrocardiograma prezentata n figura 10.2).
Fig.10.3. Reprezentarea celor trei domenii ale intensitatilor curentului prin om

n functie de durata de actiune a acestora, dupa Osypka
n diferitele sale stari de contractie, cordul are fata de curent sensibilitati

diferentiate. Pentru declansarea fibrilatiei cardiace, n special cnd timpul de
actionare este sub 1s, este necesara o anumita intensitate a curentului electric si
anume 200-300 mA (domeniul III al intensitatilor de curent).
Conform figurii 10.3, la un timp de actionare de peste 1s, intensitatea
curentului trebuie sa fie de cel putin 85 mA pentru a declansa o fibrilatie cardiaca
periculoasa. Cele trei domenii ale intensitatilor de curent reprezentate n figura10.3
se bazeaza pe cercetari ale lui Koeppen si Osypka, care au fost completate si
precizate de Rolf Mller [32].
Curba punctata dintre curbele a si b ilustreaza cantitatea de electricitate,
respectiv intensitatea curentului, la care poate avea loc oprirea respiratiei, dar la
care poate sa apara nsa si fibrilatia cardiaca n cazul unei durate mai mari de
actiune a curentului. Sub curba punctata nu sunt de asteptat efecte mortale; nsa la
intensitati ale curentului apropiate de aceasta curba poate avea loc pierderea
cunostintei.
n concluzie, intensitatea curentului nu poate fi considerata ca fiind
singurul factor care determina fibrilatia cardiaca, nici chiar n faza sensibila a
cordului; rolul hotartor l joaca produsul dintre intensitatea curentului si timp,
adica cantitatea de electricitate.
Ca limita nepericuloasa se ia valoarea la care omul se desprinde singur

de sub actiunea curentului fara ajutorul altei persoane. Normele n vigoare
stabilesc aceasta valoare la 10 mA n cazul retelelor de curent alternativ si la
50 mA n cazul retelelor de curent continuu.
Nu toate lucrarile cercetatorilor considera aceleasi limite pentru valoarea
curentului electric periculos sau a celui nepericulos pentru om. Unii cercetatori
americani indica drept limita a curentului la care omul se mai poate desprinde
singur de sub actiunea curentului, valoarea de 16 A pentru curent alternativ de
60 Hz si cea de 76 mA pentru curent continuu Este necesar sa se precizeze ca
valorile anterioare sunt conventionale si medii.
Date interesante sunt si cele din tabelul 10.6, n care nu se indica nsa
timpul de actiune.
Tabelul 10.6
Efecte ale curentului electric n functie de intensitatea lui
CURENTUL [mA] EFECTUL

0,9 Insensibil
0,9-1,2 Se simte numai n punctele de atingere ale elementelor aflate sub
tensiune
1,2-1,6 Senzatia de amorteala a degetelor (furnicaturi)
1,6-2,2 Amorteste mna: se simte si la incheieturi
2,2-2,8 Usoara stingherire la miscarile minii
2,8-3,5 Stingherirea mai pronuntata n miscarile minii
3,5-4,0 Oboseala n antebrat, pna la cot (sunt si senzatii dureroase la
persoanele mai sensibile)
4,0-4,5 Usoara tremurare a minilor
4,5-5,0 Dureri n antebrat
5,0-6,0 Dureri usoare n brate (n general cu senzatii neplacute)
6,0-8,0 Minile tepene si senzatii dureroase: desprinderea anevoioasa de
elementul aflat sub tensiune
8,0-9,5 Dureri n brate
10,00 Senzatii dureroase generale n brat
11,0-12,0 Dureri n umar
13,0-15,0 Dureri abia suportabile; desprinderea de elementul aflat sub
tensiune se face numai cu mari eforturi
15,00 Desprinderea nu se mai poate face cu forte proprii
20,0 In general este vatamator daca inima se afla n traseul curentului
0,01-1,0 Slabe contractii muschiulare n degete, cresterea presiunii
sngelui
1,0-5,0 Comotii nervoase pna la antebrat
5,0-15 Desprinderea de sub elementul aflat sub tensiune se poate face

numai cu eforturi
15,0-20,0 Nu mai este posibila desprinderea de elementul aflat sub tensiune,
cu forte proprii
n ceea ce priveste efectele asupra omului, provocate de trecerea unui

curent alternativ de 50 Hz, s-au stabilit anumite clasificari ale cazurilor de
accidente, n functie de valoarea curentului si de durata acestuia prin corp.
10.2.1.2. Alte accidente prin electrocutare

Pierderea cunostintei prin oprirea respiratiei. Pierderea cunostintei la
trecerea unui curent prin corpul omenesc mai poate interveni si prin oprirea
respiratiei. Daca valoarea efectiva a intensitatii curentului ajunge la 60-70 mA,
convulsiile musculaturii toracelui devin att de intense nct respiratia nu mai este
posibila. Din cauza alimentarii insuficiente a creierului cu oxigen, intervine
pierderea cunostintei. Daca dupa pierderea cunostintei nu se ntrerupe actiunea
curentului electric, accidentatul moare prin asfixiere.
Arsuri. La intensitati de curent mari se nregistreaza n majoritatea
cazurilor distrugeri grave ale tesuturilor si o afectare accentuata a ncheieturilor
umarului, minii, cotului si piciorului. Leziunile electrotermice se disting clar de
alte leziuni ale pielii si sunt deosebit de dureroase, avnd deseori tendinta de a
produce inflamatii, infectii si necroze.
Alte leziuni. Enumerarea tulburarilor cardiace si ale sistemului nervos,
precum si a leziunilor pielii, provocate direct de curentul electric, nu ar fi completa
daca nu s-ar mentiona si fenomenele spinale si vasomotoare, tulburarile anginoase
si neurovegetative, leziunile la ochi si n special fracturile, luxatiile si alte leziuni
care intervin n numar foarte mare, fiind provocate de contractiile rapide,
necoordonate ale muschilor, cauzate de miscari bruste de aparare, de aruncarea
conductoarelor aflate sub tensiune, de scaparea din mna a unei masini n functiune
sau de cadere de la naltime. Aceste leziuni, care adeseori pot fi mai grave dect
cele produse direct de curentul electric, apar ntr-o astfel de diversitate si n asa
multe combinatii ca nu pot fi nsirate aici. n aceasta categorie se cuprind leziuni
ncepnd de la fracturi ale bazei craniului, bazinului, coloanei vertebrale sau ale
membrelor, leziuni prin ntinderea muschilor, contuzii, distorsiuni si multe altele,
pna la rani usoare deschise.
n astfel de cazuri, nu este vorba de afectiuni produse de curentul electric
propriu-zis, ci de afectiuni indirecte provocate de curentul electric. De cele mai
multe ori nsa, tocmai acestea provoaca desfigurarea accidentatului, o perioada
lunga de incapacitate de munca sau chiar invaliditatea lor.
10.2.2. FRECVENTA CURENTULUI ELECTRIC

Curba de variatie a intensitatilor de prag (intensitatea acelui curent care
ncepe sa fie perceput de om) a curentului alternativ sinusoidal n functie de
frecventa, descreste exponential cu cresterea frecventei, trece printr-un minim larg
(unde periculozitatea este maxima), apoi creste tot exponential (figura 10.4).
Fig.10.4. Variatia intensitatii de prag a curentului n functie de frecventa
Cu ct frecventa este mai mare, cu att cantitatea de electricitate care

patrunde n corpul omului n timpul unei perioade este mai mica.
Mult timp s-a crezut ca gradul de pericol se reduce odata cu cresterea
frecventei curentului peste valoarea de 50 Hz.
n urma cercetarilor efectuate pentru intervalul 5-2000 Hz, nu s-a putut
constata o diferenta sensibila fata de pericolul prezentat de frecventa de 50 Hz.
Pna n prezent s-au efectuat putine cercetari n domeniul frecventelor
foarte nalte si acestea, n scopuri terapeutice (500000 Hz la chirurgia prin
diatermie, terapie cu unde ultrascurte). Se pare totusi ca la frecvente foarte nalte,
pericolul de electrocutare este mai mic. Deoarece frecventa nalta si hiperfrecventa
ncalzesc n profunzime, arsurile date de aceste frecvente sunt nsa mult mai grave .
10.2.3. REZISTENTA ELECTRICA A CORPULUI

N MOMENTUL ATINGERII
Alt factor deosebit de important care determina valoarea curentului care
trece prin corpul omului la atingerea unui element aflat sub tensiune, este
rezistenta corpului n momentul atingerii.
Valoarea si caracterul rezistentei electrice a corpului omenesc aflat ntre
doua suprafete conductoare de curent aflate sub tensiune sunt foarte diferite,
deoarece acestea depind nu numai de proprietatile fizice (ca n cazul corpurilor
obisnuite), ci si de procesele biofizice si biochimice din corp si nu n ultimul rnd
de tesutul muscular, de aparatul circulator, de organele interne si de sistemul
nervos.
Se apreciaza ca rezistenta electrica a corpului omenesc lipsit de viata este
cu 60% mai mare dect a celui viu. Este extrem de complicat sa se indice o valoare
exacta a rezistentei electrice a unui om n viata.
Valoarea rezistentei electrice a corpului nu este aceeasi pentru toti oamenii.
Este remarcabil faptul ca acelasi om nu prezinta aceeasi rezistenta n

diferite conditii si chiar n aceleasi conditii rezistenta nu este aceeasi daca atingerea
se face pe diferite locuri ale suprafetei corpului.
Fig. 10.5. Schema electrica simplificata a corpului omenesc,
Reteaua echivalenta a corpului omenesc este foarte greu de redat.

Simplificat, rezistenta echivalenta a corpului omenesc poate fi considerata ca fiind
suma a doua rezistente nseriate: a pielii si a tesuturilor interne (figura 10.5).
Tabelul 10.7 prezinta rezistivitatea unor tesuturi si lichide ale corpului
omenesc, masurate separat, la tensiuni cu frecventa de 50 Hz.
Tabelul 10.7
Rezistenta electrica a diverselor elemente componente ale organismului
OBIECTUL MASURARII REZISTIVITATEA, [ cm]

Lichidul rahidian 56
Serul sangvin 71
Tesuturi muschiulare 150-300
Sngele 120-180
Piele n stare uscata pentru transplantari
(7-9).105
si nmuiata n solutie fiziologica
Idem, dar vie pentru operatii 1,2.106
Piele uscata (1,6-2).106
Din datele continute n tabelul 10.7, se poate observa ca rezistenta

corpului omenesc depinde n cea mai mare masura de rezistenta stratului cornos al
pielii (n stare uscata acesta se prezinta ca un dielectric).
Fig.10.6. Variatia rezistentei electrice a corpului omului n functie de tensiune (50 Hz, 3s)
Tesuturile interioare se prezinta ca rezistente pur chimice. n unele lucrari,

pentru rezistenta interna a corpului sunt indicate valori ntre 570-1000 , iar n
altele - valori mult mai mici.
Pentru o piele intacta si uscata, rezistenta corpului omenesc este de 40000
- 100000 , ajungnd chiar si pna la 500000 . Daca n momentul atingerii,
stratul superficial al pielii lipseste (zgrieturi, taieturi, raniri, alte leziuni), rezistenta
electrica a corpului poate sa scada pna la valoarea de 200 .
Factorii de care depinde rezistenta corpului omenesc n momentul
producerii unui soc electric, sunt:
tensiunea la care este supus corpul;
locul de pe corp cu care omul a atins elementul sub tensiune;
suprafata de contact;
presiunea de contact;
umiditatea mediului nconjurator;
temperatura mediului nconjurator;
durata de actiune a curentului.
Scaderea rezistentei corpului cu cresterea tensiunii. Se explica n

special prin faptul ca trecerea curentului electric determina transpiratie la nivelul
epidermei, umplndu-se cu lichid cavitatile mici, existente n special n epiderma
uscata. Micsorarea rezistentei are loc pna la o valoare limita care depinde de
grosimea stratului cornos al pielii. Prin aplicarea unei tensiuni mari, se produce
strapungerea pielii. O data cu nceperea procesului de strapungere al pielii,
rezistenta scade, urmnd ca dupa terminarea acestui proces, rezistenta corpului sa
ramna la o valoare aproximativ constanta.
Pielea se comporta ca un dielectric. La valori mai mari dect tensiunea de
strapungere, rezistenta electrica a corpului omenesc se prezinta n acelasi mod fata
de curentul continuu ca si fata de curentul alternativ de frecventa industriala.
Fig.10.7. Rezistenta corpului omenesc n functie de tensiune si de durata de aplicare
Pna nu de mult se afirma ca strapungerea pielii ncepe la tensiuni cuprinse

ntre 10 si 50 V. Cercetari mai recente au scos n evidenta faptul ca la tensiuni mici
nu se produce o strapungere a pielii, deoarece rezistenta ei este foarte mare. Se pare
ca la tensiuni mici (10-50 V), rezistenta corpului scade ca urmare a unor
strapungeri n interiorul moleculelor, nsotite de ruperea legaturilor n molecula
nsasi. Aceasta presupunere este ntarita de faptul ca fenomenul descris este nsotit
de o senzatie dureroasa. Capacitatea pielii se poate asimila cu cea a unui
condensator cu pierderi (suntat de o rezistenta). Numai o piele foarte uscata si
cornoasa poate fi considerata ca un dielectric. Cnd trece un curent electric,
rigiditatea dielectrica devine cu att mai mica cu ct se produc densitati de curent
mai mari ntr-un numar mic de canale de strapungere. Distrugndu-se membranele
celulare se reduce substantial rezistenta initiala a pielii. Aceste procese sunt functie
att de valoarea tensiunii ct si de durata de actiune a curentului.
Fenomenul de strapungere al pielii ncepe dupa 0,5 s si se termina complet
dupa 5-6 s.
Daca initial rezistenta corpului a prezentat o valoare mai mare de 5000

(chiar de ordinul a 50000 ), dupa strapungerea pielii rezistenta scade la 1000
sau chiar mai putin.
Observatie. Ceea ce rezulta de mai sus si este esential pentru tehnica
electrosecuritatii, este faptul ca s-a constatat ntotdeauna scaderea rezistentei n
intervalul 10-500 V, dupa care rezistenta ramne aproximativ constanta.
Locul de pe corp cu care omul a atins elementul sub tensiune.
Gravitatea electrocutarii depinde de sensibilitatea nervoasa a locului respectiv.
Suprafata de contact. Cu ct suprafata de contact este mai mare, cu att
rezistenta este mai scazuta, iar pericolul de electrocutare este mai mare. Aceasta se
explica prin faptul ca orice rezistenta electrica variaza invers proportional cu
sectiunea prin care se nchide circuitul. Din acest motiv utilajele electrice portative,
cu care omul are un contact permanent pe suprafata mare, n timpul lucrului, sunt
mult mai periculoase dect utilajele electrice fixe, cu care omul vine n contact n
mod ntmplator, pe suprafata mica si pentru scurta durata.
Presiunea de contact. Este evident ca rezistenta electrica a omului va fi
mai mica, cu ct presiunea de contact electric cu elementul sub tensiune va fi mai
mare. Si din acest punct de vedere utilajul electric portativ este mai periculos dect
utilajul electric fix, deoarece n timpul lucrului, omul tine strns n mna utilajul
portativ pe cnd presiunea de contact cu utilajul fix este n general mica.
Tabelul 10.8
Categorii de medii de lucru n functie de pericolul de electrocutare
UMIDITATE TEMPERATURA
MEDII RELATIVA EXEMPLE
[%]
[ C]
foarte > 97 > 35 zona de manipulare a obiectelor
periculoase conductoare electrice legate la
pamnt cu suprafata > 60%;
medii corozive;
periculoase 75 - 97 30 - 35 suprafete conductoare < 60%;
pardoseli conductoare (beton);
fluide;
putin < 75% 15 - 35 pardoseli izolante.
periculoase
Temperatura mediului nconjurator. Indirect, temperatura mediului

nconjurator influenteaza de asemenea pericolul de electrocutare, caci cu ct
temperatura mediului ambiant este mai mare, cu att glandele sudoripare sunt mai
active si rezistenta omului este mai mica. n tabelul 10.8 se prezinta categoriile de
medii de lucru n functie de pericolul de electrocutare.
Umiditatea mediului nconjurator. Cu ct umiditatea este mai mare,

conductivitatea stratului de piele creste si deci rezistenta electrica a organismului
scade (figura 10.8).
Umiditatea, temperatura si existenta unor substante care micsoreaza
rezistenta pielii (substante chimice, praf, etc.), fac parte dintre factorii care
caracterizeaza gradul de pericol pe care-l prezinta locul de munca.
Modul de succesiune al fenomenelor care duc la scaderea rezistentei este
urmatorul: n momentul initial al atingerii elementului sub tensiune, stratul de piele
determina o rezistenta ridicata a corpului; ca urmare a aplicarii tensiunii are loc
procesul de strapungere al pielii, urmat de scaderea rezistentei si cresterea
curentului ce se stabileste prin corp; odata cu cresterea curentului, la locul de
contact se degaja caldura ca urmare a energiei electrice consumate, se activeaza
glandele sudoripare care micsoreaza si mai mult rezistenta electrica a corpului.
Toate acestea duc la cresterea continua a curentului ce trece prin corpul omului.
Fig.10.8. Valori limita pentru rezistenta corpului omenesc n functie de tensiune
10.2.4. TENSIUNEA LA CARE ESTE SUPUS OMUL

n Romnia, metodologiile folosite pentru dimensionarea instalatiilor prin
care se asigura protectia mpotriva accidentelor prin electrocutare, au la baza
respectarea unor valori limita pentru tensiunea la care este supus omul si nu pentru
curentul stabilit prin corpul omului. Si aceasta pentru ca este mai usor sa se
conceapa o protectie plecnd de la tensiune asupra careia se poate actiona direct,
dect de la valoarea curentului electric.
ncercarile de a determina limite superioare si inferioare a tensiunilor

periculoase nu au dat rezultate.
Mult timp tensiunile de 12 V sau 24 V s-au considerat nepericuloase.
Practica a infirmat aceste limite. Astfel, au fost cazuri cnd la tensiuni foarte nalte,
electrocutarile nu au fost mortale, dar si exemple de accidente mortale la tensiuni
foarte joase, unele chiar neasteptat de mici, exemple indicate n literatura de
specialitate.
Tabelul 10.9
Rezultatele unei analize a accidentelor n functie de
tensiunea la care a fost supus omul
Limitele Electrocutari Electrotraumatisme cu Socuri electrice fara

tensiunilor de mortale pierderea tempo rara a urmari
electrocutare capacitatii de munca
V nr. % nr. % nr. %
< 25 12 6,6 - - - -
25-50 19 10,6 34 5,1 101 7,7
51-100 24 13,4 73 10,7 182 13,8
101-150 50 31,4 190 28,8 490 37,3
151-200 34 18,9 230 34,9 320 24,5
201-250 13 7 86 13,0 189 14,5
251-350 2 1,2 20 3,25 13 1,0
351-500 8 4,3 7 1,0 6 0,6
Peste 500 12 6,6 20 3,25 6 0,6
TOTAL 174 100,00 660 100,00 1307 100,00
In tabelul 10.9 apare un procent de 6,6% electrocutari mortale la tensiuni

sub 24 V. Aceasta nu permite stabilirea valorilor limita ale tensiunilor periculoase
si nepericuloase, valori care s-ar putea folosi practic n tehnica securitatii, pericolul
depinznd direct de valoarea curentului, nu de tensiune.
Limitele dupa care variaza rezistenta electrica a corpului omenesc sunt att
de largi, nct tensiunile determinate functie de aceste limite nu ar avea mare
importanta practica. Un fapt este evident si anume: cu ct tensiunea la care este
supus omul este mai mare, cu att este mai puternic socul electric si este mai ridicat
si gradul de pericol de electrocutare.
Exista statistici ale accidentelor care au avut loc la deservirea diferitelor
instalatii sau utilaje electrice si acestea stau la baza stabilirii limitelor tensiunii de
lucru si a tensiunii de pas, functie de:
- tensiunea si puterea de lucru a instalatiei sau utilajului electric;
- conditiile de exploatare ale echipamentului respectiv;
- existenta posibilitatii de asigurare a unei protectii radicale si prin alte
mijloace.
Practica, avnd nevoie de valorile limita ale tensiunilor de la care sa se

porneasca n executarea protectiei, a impus stabilirea unor valori maxime admise si
conditiile n care acestea pot fi folosite. Aceste valori sunt determinate n cea mai
mare masura de probabilitatea unui accident grav si au mai putin o justificare
teoretica, fiind stabilite n functie de:
nivelul tehnic al echipamentelor electrice;
gradul de pregatire profesionala acelor ce deservesc echipamentul;
siguranta n exploatare a sistemelor de protectie folosite mpotriva
electrocutarilor;
categoria locului unde este folosit echipamentul electric;
tipul echipamentului (fix, mobil sau portativ);
tensiunea de lucru.
Unii specialisti, n lucrarile lor, ncearca sa justifice teoretic tensiunile

maxime admise, lund n consideratie:
- limitele curentilor considerati nepericulosi;
- valorile rezistentelor corpului omenesc;
- timpii utili pentru deconectarea echipamentului defect.
Daca nu s-ar tine seama de probabilitatea ca un anumit pericol sa apara n

practica, s-ar ajunge, de cele mai multe ori, la instalatii cu preturi nejustificat de
mari. Intervenind factorul practic, limitele tensiunilor vor diferi de la tara la tara,
functie de anumite conditii specifice.
In Romnia, sunt stabilite trei categorii de tensiuni maxime admise:

tensiuni de lucru maxime admise pentru alimentarea cu energie electrica a
sculelor electrice portative si a corpurilor de iluminat;
tensiuni maxime admise de atingere si de pas;
tensiuni maxime admise induse ca urmare a influentelor electromagnetice.
Tensiunile maxime admise pentru alimentarea de lucru a sculelor

electrice portative sunt:
- pna la 380 V daca pentru protectia mpotriva electrocutarilor se aplica
separarea de protectie sau o izolare de protectie suplimentara fata de
izolarea de lucru;
- pna la 127 V daca se aplica o protectie prin legare la pamnt cu ajutorul
careia se preconizeaza sa se asigure tensiuni de atingere sub 24 V si numai
n cazul retelelor izolate fata de pamnt;
- pna la 42 V daca izolarea este ntarita, constituind o forma a unei izolari
suplimentare de protectie;
- pna la 24 V numai cu o izolare corespunzatoare de lucru.
Tensiunile maxime admise pentru alimentarea corpurilor de iluminat

sunt:
- pna la 220 V pentru corpurile de iluminat montate fix, n cazul lampilor
cu incandescenta numai daca elementele care sunt sau pot intra sub
tensiune nu intra n zona de manipulare a omului;
- pna la 127 V n locurile periculoase si foarte periculoase pentru corpurile
de iluminat fixe si mobile cu incandescenta aflate n zona de manipulare
numai daca alimentarea se face dintr-o retea izolata fata de pamnt si
numai daca se aplica o protectie prin legarea la pamnt cu ajutorul careia
se asigura tensiuni de atingere sub 24 V;
- pna la 24 V pentru corpurile de iluminat portative si corpurile de iluminat
mobile si fixe cu incandescenta care se afla n zona de manipulare a omului
din locurile periculoase;
- pna la 12 V pentru corpurile de iluminat portative si cele mobile si fixe cu
incandescenta care se afla n zona de manipulare a omului din locurile
foarte periculoase;
- pna la 24 V pentru corpurile fixe si mobile cu incandescenta care se afla
n zona de manipulare a omului din locurile foarte periculoase, daca sunt n
constructie nchisa si cu izolare ntarita sau sunt cel putin n constructie cu
siguranta marita.
10.2.5. STAREA FIZICA A OMULUI

S-a constatat ca socul electric se manifesta mult mai puternic daca omul
este obosit sau n stare de ebrietate.
Femeile sunt mai sensibile la socul electric dect barbatii. Sensibilitate mai
mare au si copiii.
Desi nu a fost confirmata de cercetari, exista conceptia foarte raspndita ca
bolnavii cu afectiuni cardiace si cei cu astenie prezinta o sensibilitate crescuta la
trecerea curentului.
11.2.6. DURATA ACTIUNII CURENTULUI ASUPRA CORPULUI OMENESC

Conform datelor din tabelul 10.11, exista valori limita ale duratei de
actiune a curentului electric, valori peste care se produce fibrilatia inimii.
Tabelul 10.10.
Valori limita peste care se produce fibrilatia inimii
Curentul, mA 10 60 90 110 160 250 350 500

Durata de actiune, s 30 10-30 3 2 1 0,4 0,2 0,1
Pentru actiuni de scurta durata a curentului, de regula la timpi sub o

secunda (nedepasind nsa timpul limita de 3 secunde), curentul limita I2 care se
considera ca poate fi suportat de om fara pericole, variaza n functie de durata de
actiune,conform relatiei propusa de Dalziel:
0,165
I2 . (10.1)
t
n cazul actiunii de lunga durata a curentului (peste 3 secunde), se

considera drept curent limita I1 la care nu se produce fibrilatia inimii, cel egal cu
50 mA.
Fig.10.9 Curba de variatie a limitelor curentului I1 prin om, la care se considera ca

nu se produce fibrilatia inimii, n functie de timpul t de la producerea defectului
si pna la ntreruperea circuitului electric respectiv.
10.2.7. ATENTIA OMULUI N MOMENTUL ATINGERII

Se pot ntmpla accidente si atunci cnd omul nu se asteapta sa fie surprins
de curentul electric la atingerea unui obiect oarecare, aflat accidental sub tensiune.
In acest caz, pot avea loc caderi de la naltime sau scapari de obiecte grele din
mna, provocndu-se accidente din cauza traumatismelor.
Exista desigur exceptii care nu se ncadreaza ntre limitele indicate
anterior. De exemplu, factorul "surpriza" are un rol foarte important, n special n
cazul electrocutarilor prin afectarea sistemului nervos. In aceleasi conditii moartea
electrocutatului se poate produce ntr-un timp mai scurt si la valori de curent mici,
daca acesta nu se asteapta sa fie supus unui soc electric dect n cazul n care el
este prevenit asupra pericolului ce poate aparea.
10.3. ANALIZA STATISTICILOR PRIVIND ELECTROCUTARILE

Indicatiile statistice cu privire la frecventa accidentelor provocate de
curentul electric ar trebui sa cuprinda, pe lnga locul, timpul, cauza, felul,
gravitatea accidentului, si indicatii exacte cu privire la vrsta, sexul si profesiunea
accidentatului, marimea tensiunii, felul curentului, calea curentului, durata actiunii
curentului, ultimele manifestari de viata ale accidentatului, timpul dupa care a
intervenit moartea, masurile luate de prim ajutor etc. Numai n acest fel s-ar putea
ntocmi o statistica ideala si aceasta ar fi un instrument eficient pentru
prevenirea accidentelor. n Romnia nu exista nca o statistica att de complexa.
Tabelul 10.11
Defalcarea accidentelor prin electrocutare pe categorii de tensiuni
Atingeri directe, % Atingeri indirecte, %
Joasa tensiune nalta tensiune Joasa tensiune nalta tensiune
[kV] [kV] [kV] [kV]
<1 1 - 35 110 <1 1-35 110
55,5 19,7 2,5 22,13 0,17 -
Tabelul 10.12
Defalcarea accidentelor prin electrocutare pe profesii
Electricieni, % Alte specialitati, %
Muncitori si Maistri si Necalificati Calificati
sefi de echipa ingineri
atingeri atingeri atingeri atingeri atingeri atingeri. atingeri atingeri
directe indirecte directe indirecte directe indirecte directe indirecte
39 2,15 2,15 0,5 17,5 8,5 20,2 10
Cu datele de care dispunem, se poate afirma ca din numarul total al

accidentelor prin electrocutare nregistrate, 4% au avut un sfrsit mortal. Acest
procent este urmat abia la mare distanta de procentele exprimnd cazurile mortale
n alte categorii de accidente.
Din nefericire, aceste date nu sunt semnificative, caci nu cuprind numarul
mare de electrocutari n rndurile populatiei. Ramne de necontestat nsa faptul ca
accidentele prin electrocutare dau cel mai mare procent de cazuri mortale dintre
toate categoriile de accidente.
10.4. CONSIDERATII GENERALE PRIVIND

INSTALATIILE DE LEGARE LA PAMNT
Prin legare la pamnt se ntelege stabilirea n mod voit a unui contact
electric cu pamntul.
Scopurile legarii la pamnt sunt urmatoarele:

protectia vietii oamenilor:
protectia personalului de deservire sau a altor persoane care ating parti
metalice din instalatiile electrice care n mod normal nu sunt sub tensiune,
dar care pot intra accidental sub tensiune;
protectia personalului care executa lucrari de reparatii si revizii (cutitele de
legare la pamnt, scurtcircuitoarele mobile);
protectia persoanelor mpotriva curentilor de trasnet;
realizarea unor conditii cerute de exploatarea corecta a instalatiilor electrice:
stabilizarea potentialelor unor puncte fata de pamnt (de exemplu, legarea
la pamnt a punctului neutru);
realizarea unor circuite de ntoarcere prin pamnt a curentilor normali de
lucru (de exemplu, tractiunea electrica);
crearea unor circuite de impedanta corespunzatoare necesare functionarii
unor protectii etc.
Desi este posibil ca pentru fiecare dintre aceste functiuni sa se realizeze

cte o instalatie de legare la pamnt separata, la noi n tara si n multe alte tari o
singura instalatie de legare la pamnt este folosita n comun pentru realizarea
functiunilor de mai sus. Evident ca, o astfel de instalatie trebuie sa corespunda
tuturor conditiilor impuse de fiecare functiune n parte.
De regula, conditiile cele mai severe le impune functiunea de protectie a
vietii oamenilor mpotriva accidentelor prin electrocutare.
n cele ce urmeaza, ne vom ocupa, n principal, de aceasta prima functiune
a unei instalatii de legare la pamnt.
10.4.1. TIPURI DE RETELE
n functie de tratarea neutrului, retelele electice se mpart n doua mari categorii:
retele cu neutrul izolat (simbol I), din care fac parte:
retele cu neutrul izolat (nelegat la pamnt);
retele cu neutrul legat la pamnt prin bobina de stingere (compensare);
retele cu neutrul legat la pamnt (simbol T, de la frantuzescul Terre ), din
care fac parte:
retele cu neutrul legat la pamnt prin rezistenta;
retele cu neutrul legat efectiv la pamnt.
Pentru protectia mpotriva accidentelor prin electrocutare n instalatiile

electrice se folosesc doua metode de baza de protectie:
legarea la pamnt de protectie (simbol T);
legarea la conductorul de nul de protectie (simbol N).
10.4.2. TIPURI DE INSTALATII ELECTRICE

Putem discuta despre urmatoarele tipuri de instalatii electrice, prin prisma
celor doua aspecte precizate n paragraful 10.4.1.:
instalatii tip IT = retele cu neutrul izolat (I), n care metoda de protectie de
baza este legarea la pamnt (T);
instalatii tip TT = retele cu neutrul legat la pamnt (T), n care metoda de
protectie de baza este legarea la pamnt (T);
instalatii tip TN = retele cu neutrul legat la pamnt (T), n care metoda de
protectie es te legarea la nul (N).
Observatie: nu se realizeaza retele tip IN.
Retelele electrice de nalta tensiune (Un 1000V) pot fi din categoria cu

neutrul izolat sau din categoria cu neutrul legat la pamnt. n toate aceste retele
metoda de baza de protectie mpotriva accidentelor prin electrocutare este legarea
la pamnt de protectie (deci pot fi retele tip IT sau TT).
Retelele electrice de joasa tensiune (Un 1000V) pot fi, de asemenea, din
cele doua categorii n cele ce priveste tratarea neutrului, dar metodele de baza de
protectie difera. n cazul retelelor de joasa tensiune cu neutrul izolat se foloseste ca
metoda de protectie de baza legarea la pamnt de protectie (deci, retele tip IT ). n
schimb, n retelele de joasa tensiune cu neutrul legat efectiv la pamnt metoda de
protectie de baza este, de regula, legarea la conductorul de nul de protectie (deci,
retele tip TN).
10.4.3. PARTI COMPONENTE ALE UNEI

INSTALATII DE LEGARE LA PAMNT
O instalatie de legare la pamnt poate fi considerata ca fiind formata din
doua parti principale:
priza de pamnt, compusa din:
electrozi metalici ngropati n sol (de regula, din otel);
solul din jurul electrozilor;
reteaua de legare la priza de pamnt, compusa din totalitatea electrozilor
metalici prin care se realizeaza legatura ntre partile metalice ale
echipamentelor care trebuie legate la pamnt si priza de pamnt; este
realizata n mod uzual din conductor de otel lat.
Un curent care se scurge n pamnt printr-o instalatie de legare la pamnt

parcurge partile metalice (reteaua de legare la priza si electrozii metalici ngropati)
si volumul de sol din jurul electrozilor.
Solul este considerat un conductor cu o rezistivitate mult mai mare dect
a partii metalice a i nstalatiei de legare la pamnt : sol / otel 108 1012 .
Ca urmare, la trecerea curentului electric, rezistenta opusa de instalatia de

legare la pamnt este practic concentrata n volumul de sol din jurul electrozilor.
Deoarece din electrozii metalici curentul se disperseaza n sol,
rezistenta opusa de acesta la trecerea curentului este denumita si rezistenta
de dispersie .
10.4.4. POTENTIALUL SOLULUI N ZONA UNEI PRIZE DE PAMNT
LA TRECEREA UNUI CURENT ELECTRIC PRIN PRIZA
La trecerea unui curent (pe care o sa-l notam de aici ncolo cu Ip) prin
electrozii prizei si apoi prin volumul de sol din jurul acestora, solul din zona prizei
va capata potentiale diferite de zero.
V
Vx
Ip
x V=0
Rd
Fig.10.10 Curba distributiei de potential
Pentru cazul simplu al unui singur electrod implantat n pamnt valorile

potentialului pamntului din jurul acestuia sunt reprezentate calitativ n diagrama
de mai sus (fig.10.10), numita si plnia de potential.
10.5. MODURI N CARE SE POT PRODUCE

ACCIDENTELE PRIN ELECTROCUTARE
Accidentele prin electrocutare se pot produce:
Prin atingere directa a unui conductor aflat n mod normal sub tensiune.
Masurile de protectie constau n mprejmuiri, supranaltari si prin instruirea
personalului sa respecte regulile de lucru n instalatiile electrice sub
tensiune.
Prin atingere indirecta, adica prin atingerea unor parti metalice care n
mod normal nu sunt sub tensiune, dar care n mod accidental pot intra sub
tensiune.
Pentru a ilustra doua dintre cazurile de astfel de electrocutari sa revenim la

curba distributiei de potential n jurul unei prize, la scurgerea unui curent prin ea, n
pamnt (fig.10.11).
Potentialul minii = tensiunea pe priza

V mna Up
Tensiunea de pas Tensiunea de atingere

Upas = Vpicior1 - Vpicior2 = k pas Up Ua = Vmna - Vpicior=k aUp
Potentialul piciorului 1 Potentialul piciorului

Vpicior 1 Vpicior
Potentialul piciorului 2
Vpicior 2
Ip
Rezistenta de dispersie a
prizei notata cu Rp
Fig.10.11. Electrocutarea prin tensiuni de atingere si de pas
nainte de a aborda problema electrocutarilor prin atingere indirecta, sa

remarcam ca potentialul cel mai nalt se atinge n zona electrozilor ngropati n
pamnt. Diferenta de potential ntre aceste puncte si solul aflat la distanta suficient
de mare (unde V=0) se numeste tensiune pe priza:
Up Vp 0 Rp Ip (10.2)
n cazul trecerii unui curent Ip prin priza, toate partile metalice legate la
priza de pamnt vor avea acesta tensiune.
Analiznd datele furnizate de diferiti cercetatori n urma experimentarilor
si cele din statisticile electrocutarilor, n tehnica securitatii muncii la instalatiile
electrice valoarea rezistentei omului viu se considera egala cu 1000 , n cazul
unei electrocutari prin atingere directa (cale de curent mana-picior sau mna
stanga-mna dreapta.si egala cu 3000 , n cazul unei electrocutari prin atingere
indirecta. Aceste valori sunt n general acoperitoare.
Desigur ca vor exista cazuri n care vor coincide mai multi factori
nefavorabili, ceea ce face ca rezistenta omului sa scada sub aceste valori.
Electrocutare prin tensiune de atingere. Sa presupunem ca un om se afla

n apropierea unui echipament electric n timpul unui defect care are drept
consecinta trecerea unui curent prin instalatia de legare la pamnt. Daca el atinge
cu mna carcasa metalica a echipamentului, legata la priza de pamnt, atunci va fi
supus unei diferente de potential numita tensiune de atingere (a se vedea figura
10.11):
Ua Vmna V picior (10.3)
Se observa ca, U a < Up. Se noteaza cu ka coeficientul de atingere:

Ua (10.4)
ka 1
Up
Electrocutare prin tensiune de pas. Tensiunea de pas este diferenta de

potential ce apare ntre cele doua talpi ale unui om care paseste ntr-o zona n care
se afla amplasata o priza de pamnt, n cazul scurgerii prin aceasta a unui curent n
pamnt (vezi figura 10.2):
U pas V picior1 V picior 2 (10.5)
Analog, se defineste coeficientul de pas:

U pas (10.6)
k pas 1
Up
Situatia cea mai grava apare atunci cnd omul atinge cu o mna o carcasa
a unui echipament intrata accidental sub tensiune (Up), iar cu cealalta mna tine,
de exemplu, un cablu derulat de lungime mare, care la celalalt capat este n
contact cu pamntul aflat la distanta de priza:
Ua Vmna1 Vmna 2 Up 0 (10.7)
10.6. VALORILE MAXIME ADMISE NORMATE PENTRU

TENSIUNEA DE ATINGERE SI TENSIUNEA DE PAS
n Romnia, metodologiile folosite pentru dimensionarea instalatiilor prin
care se asigura protectia mpotriva accidentelor prin electrocutare, se bazeaza pe
respectarea unor valori limita nu pentru curentii ce trec prin corpul omenesc, ci
pentru tensiunile accidentale la care acesta poate fi supus.
Curentul ce trece prin corpul omenesc (I h) este raportul dintre diferenta de
potential ce poate sa apara ntre doua parti ale corpului omenesc (si care depinde de
modul de producere al electrocutarii) si rezistenta corpului omenesc (Rh).
n calcule se iau valori acoperitoare, mult mai mici dect cele reale:
Rh = 1000 pentru cazul electrocutarilor prin atingere directa;
Rh = 3000 pentru cazul electrocutarilor prin atingere indirecta.
Pe baza celor aratate mai sus privind curentii maximi admisibili si valorile
de calcul ale rezistentei corpului omenesc s-au calculat valori admisibile pentru
tensiunile accidentale la care poate fi supus un om ntr-o instalatie electrica. Ca
urmare, normele prevad valori maxime admise pentru tensiunile de atingere si de
pas n functie de:
tensiunea nominala a instalatiei: joasa tensiune sau nalta tensiune;
durata defectului conditionata de modalitatile de eliminare a defectelor;
zona de amplasare a instalatiei electrice.
Tensiunile de atingere si de pas maxime admise pentru instalatiile si echipamentele

electrice de joasa tensiune sunt prezentate n tabelele 10.13 si 10.14.
Tabelul 10.13
Valorile maxime admise ale tensiunilor de atingere si de pas, n V,
n instalatii cu tensiuni nominale pna la 1000V
Mediul
Putin periculos Periculos sau foarte
Locul de Categoria periculos
utilizare utilajelor c.a. c.c. c.a. c.c.
Timpul de deconectare [s]
<3 >3 <3 >3 <3 >3 <3 >3
Suprafata Fixe si mobile 65 40 110 65 65 40 110 65
Portabile 65 40 110 65 24 24 24 24
Subteran Toate - - - - 24 24 24 24
Protectia mpotriva atingerilor indirecte trebuie astfel realizata nct, n

caz de defect, tensiunile de atingere si de pas sa fie eliminate sau limitate la valorile
de mai sus n cel mult 0,2 secunde.
La utilajele portative, daca sunt alimentate la tensiunea redusa de 12 V sau
24 V, nu se mai iau alte masuri de protectie dect izolarea de lucru. Carcasa
utilajului intra sub tensiune numai daca izolatia se deterioreaza. Reteaua de
alimentare a acestor utilaje este izolata fata de pamnt s deci pericolul apare doar
atunci cnd n reteaua respectiva exista o faza defecta.
Tabelul 10.14
Valorile maxime admise pentru tensiunile de atingere si de pas [V] n instalatii de nalta tensiune conform 1.RE - Ip 30 - 90
Nr Instalatia Zona de Tipul Timpul de ntrerupere a defectului prin protectia de baza
crt electrica amplasare retelei 0,2 s 0,3 s 0,4 s 0,5 s 0,6 s 0,7s 0,8..1,2 1,2..3 s 3s
Echipament circulatie I;T1 125 100 85 80 75 70 65 65 50
electric din frecventa T2 250 200 165 150 140 130 125 65 50
1 statii si circulatie redusa fara mijloace I;T1 250 200 165 150 140 130 125 125 125
posturi de individuale de protectie izolante T2 500 400 330 300 280 260 250 125 125
transformare circulatie redusa cu folosirea I:T1 500 400 390 300 280 260 250 250 250
mijl. individ. de protectie izol. T2 1100 795 600 500 500 500 500 250 250
I 125 125 125 125 125 125 125 125 125
circulatia frecventa T1 250 250 250 250 250 250 250 250 250
Stlpi din localitati T2 1100 795 600 500 500 500 500 250 250
2 LEA circulatia frecventa n afara I;T1;T2 nu se normeaza
localitatilor
fara circulatie redusa I;T1;T2 nu se normeaza
aparataj incinte industriale si a- I;T1 125 125 125 125 125 125 125 125 125
gricole, campinguri, plaje T2 250 250 250 250 250 250 250 125 125
I 125 125 125 125 125 125 125 125 125
Stlpi n general, indiferent T1 250 250 250 250 250 250 250 250 250
3 LEA cu de zona T2 500 500 500 500 500 500 500 250 250
aparataj incinte industr. si agricole, I 125 125 125 125 125 125 125 125 125
plaje, terenuri agricole T1;T2 250 250 250 250 250 250 250 125 125
Nota: cifrele 1 si 2 din coloana "Tipul retelei" se refera la numarul de sisteme de protectie pentru eliminarea defectului
BIBLIOGRAFIE
1. Ageta, T., Shibuiya, M., Taniguchi, H., Shiobara, R., Suzuki, K, Mizaike, K. Recent
development progress of 70 MW class superconducting generator-Worlds highest
output, longest continous operation of 1500 hours & first connection to 77 kV power
grid, CIGRE 2000, Raport 11-107.
2. Albert, H., Pierderi de putere si energie n retelele electrice, Editura Tehnica,
Bucuresti, 1984.
3. Bla, C. Masini electrice. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982.
4. Buhus, P., Preda, L., Heinrich, I. Statii si posturi de transformare, Editura
Tehnica, Bucuresti, 1989, 368 pag .
5. Buhus, P., Heinrich, I., Preda, L., Selischi, A. Partea electrica a centralelor electrice.
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
6. Buhus,P., Ionescu,A., Comanescu,Gh., Iordache, M. Instalatii electroenergetice de
765-800 kV. Litografia Institutului Politehnic Bucuresti, 1977.
7. Buhus, P. s.a. Partea electrica a centralelor, statiilor si posturilor de transformare.
ndrumar pentru lucrari de laborator, U.P.B., 1999.
8. Buhus, P. si Comanescu, Gh. Instructiuni privind alegerea puterilor nominale
economice pentru transformatoarele de 110 kV/MT (1.E-Ip 51/1-94).
9. Buhus, P. si Comanescu, Gh. Instructiuni privind alegerea puterilor nominale
economice pentru transformatoarele din posturi (1.E-Ip 51/2-93).
10. * * * Codul tehnic al retelei electrice de transport. CONEL, aprilie 2000.
11. * * * Codul tehnic al retelelor electrice de distributie. CONEL, mai 2000.
12. Comanescu, Gh., Iordache, M., Costinas, S. Partea electrica a centralelor, Editura
Printech, Bucuresti, 2001
13. Comanescu, Gh., Iordache, Mihaela, Scripcariu, Daniela, Scripcariu, M. Proiectarea
statiilor electrice. Editura Printech, Bucuresti, 1998.
14. Costinas, Sorina. Influenta tensiunii de 1000V asupra pericolului de electrocutare la

alimentarea consumatorilor de joasa tensiune din exploatarile miniere. Conferinta
Nationala de Energetica Industriala, vol.I, Bacau, noiembrie 1996, p.115-121.
15. Costinas, Sorina, Niculescu, T. Researches in protection against electrocution in case
of increase of voltage level in coal-face of high productivity and for conveyor systems
for underground gassy mines, ICAMC98 High Tetras, Slovak Republic
16. Costinas, Sorina. Dezvoltarea electroenergeticii romnesti la mijlocul secolului al XX-
lea. In : Revista NOEMA, Comitetul Roman pentru Istoria si Filosofia Stiintei si
Tehnicii, Academia Romana , Vol.III/ 2004
17. * * * Decizia ANRE pentru aprobarea contractelor cadru de furnizare a energiei
electrice. 21 decembrie 1999.
18. Dordea, T. Masini electrice. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977.
19. Goia, M., L. Perspectiva sistemelor electrice. Producerea, transportul si distributia
energiei electrice si termice. Nr. 1, 1997, p. 27 31.
20. Gott, B.E.B. Special report for group 11 (Rotating Machines), CIGRE 2000.
21. Gu Guobiao, Xiong Nan, Yuan Jiazi, Tian Xingdong, Chen Xifang, Yhu Yuanchao
The development of the 400 MW evaporation-cooling hydro-generator of Lijiaxia
power station, CIGRE 2000, Raport 11-102.
22. Gubert, Anne. Accumulateurs au plomb et vhicule lectrique. RGE, nr. 10, nov. 1993,
p.13 18.
23. Harrison, A., I. Lead acid standby power batteries in telecommunications Horses
for courses. Chloride Industrial Batteries Limited, U.K.
24. Hortopan, Gh. Aparate electrice. EDP Bucuresti, 1967.
25. * * * Instructiuni tehnice la "Normele de protectie a muncii pentru industria miniera".
Ministerul Minelor. 1989.
26. Iordache, Mihaela. Statii si posturi de transformare, Editura Electra, Bucuresti, 2003
27. Iordache, Mihaela, Hurdubetiu, S., Comanescu, Gh. Elemente moderne n realizarea
statiilor electrice. Editura AGIR, Bucuresti, 2000.
28. Iordache, Mihaela si Conecini I. Calitatea energiei electrice. Editura Tehnica,
Bucuresti, 1997.
29. Joho, R., Baumgartner, J., Hinkel, T., Stephan, C.E., Jung, M. Type-tested air-cooled
turbo-generator in the 500 MVA range, CIGRE 2000, Raport 11-101.
30. * * * Legea protectiei muncii nr. 90/1996 si Normele de metodologie de aplicare.
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. 1996.
31. Mircea, I. Instalatii si echipamente electrice. Ghid teoretic si practic. Editura
Didactica si Pedagogica. Bucuresti, 1996.
32. Mller, R. Protectia contra tensiunilor de atingere n instalatiile de joasa tensiune
(traducere din limba germana), Editura Tehnica, Bucuresti, 1971
33. Nedelcu, V. Masini electrice. Editura Didactica si Pedagogica. Bucuresti, 1968.
34. Niculescu, T., Costinas, Sorina. Electrotehnica, Editura Printech, Bucuresti, 1998.
BIBLIOGRAFIE 248
35. Nitu, V. s.a. Instalatiile electrice ale centralelor si statiilor. Editura Tehnica, 1972.
36. * * * Normele generale de protectie a muncii. Ministerul Muncii si Protectiei Sociale,
Ministerul Sanatatii. 1996.
37. * * * Norme specifice de protectie a muncii pentru minele de carbune, sisturi si
nisipuri bituminoase. Institutul National pentru Securitate Miniera si Protectie
Antiexploziva Petrosani, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. 1997.
38. Pantea, Al. Probe si verificari la transformatoarele de putere. Editura Tehnica,
Bucuresti, 1983.
39. PE 005/99 - Regulament pentru analiza si evidenta evenimentelor accidentale din
instalatiile de productie, transport si distributie a energiei electrice si termice.
40. PE 101/85 - Normativ pentru constructia instalatiilor electrice de conexiuni si
transformare cu tensiuni peste 1 kV (republicat 1993).
41. PE 103/92 - Instructiuni pentru dimensionarea si verificarea instalatiilor electro-
energetice la solicitari mecanice si termice n conditiile curentilor de scurtcircuit.
42. PE 107/95 Normativ pentru proiectarea si executia retelelor de cabluri electrice.
43. PE 109/92 - Normativ privind alegerea izolatiei, coordonarea izolatiei si protectia
instalatiilor electroenergetice mpotriva supratensiunilor.
44. PE 111 - 1/92 - Instructiuni pentru proiectarea statiilor de conexiuni si transformare.
ntreruptoare de nalta tensiune.
Transformatoare de tensiune.
Conductoare neizolate rigide.
Separatoare de nalta tensiune.
Conductoare neizolate flexibile.
Reprezentarea si marcarea instalatiilor electrice.
Servicii proprii de curent alternativ.
Statii electrice de distributie de 6 20 kV.
Bobine de reactanta.
53. PE 112/93 - Normativ pentru proiectarea instalatiilor de curent continuu din centrale
si statii electrice.
54. PE 113/95 - Normativ pentru proiectarea instalatiilor de servicii proprii de curent
alternativ ale centralelor termoelectrice si de termoficare.
248
55. PE 114/83 - Regulament de exploatare tehnica a surselor de curent continuu

(republicat n 1993).
56. PE 124/95 - Normativ privind alimentarea cu energie electrica a consumatorilor
industriali si similari.
57. PE 134/95 - Normativ privind metodologia de calcul al curentilor de scurtcircuit n
retelele electrice.
58. PE 135/91 - Instructiuni privind determinarea sectiunii economice a conductoarelor n
instalatiile electrice de distributie de 1-110 kV.
59. Preda, L., Heinrich, I., Buhus, P., Ivas, D., Gheju, P. Statii si posturi electrice de
transformare. Editura Tehnica, Bucuresti, 1988.
60. Priscu, R., Maiorescu, M., Serafim, N. Elemente de electrocardiografie, Editura
Medicala, Bucuresti, 1971
61. *** Raport anual ANRE, 2003.
62. Roussel, P. si Delcoustal, J. M. Impact de la drgulation sur lvolution des
quipements lectriques HT des centrales. Raport 23-201, CIGRE 2000.
63. Siemens - Memoratorul inginerului electrician (traducere din limba germana), Editura
Tehnica, Bucuresti, 1974.
64. SR CEI 38 +A1/1997. Tensiuni standardizate de CEI.
65. SR CEI 50(605)/1996. Vocabular electrotehnic international. Capitolul 605.
Producerea, transportul si distributia energiei electrice statii.
66. SR CEI 694+A1+A2. Prescriptii comune pentru standardele referitoare la aparatajul
de nalta tensiune.
67. Slver, C.E. s.a. Innovative substations with high availability using switching modules
and disconnecting circuit breakers. Raport 23-102, CIGRE 2000.
68. Stephan, C. E., Baer, R., Joho, R, Schuler, R. Advanced technologies for larger air-
cooled turbo-generators with highest unit-ratings. CIGRE 1998, Raport 11-101.
69. STAS 1703-80. Transformatoare de putere.
70. * * * Concepts simplifis pour futurs postes. Quelques tudes de cas. Raport 23-107
prezentat n numele Comitetului de lucru 23.13 la CIGRE 1998.
71. Thibert, M., Leca Chetochine, F. Cardiologie pratique, Ecole de Mdicine, Paris,
1986.
72. Ulianov,S.A. Regimuri tranzitorii ale sistemelor electrice. Editura Tehnica, Bucuresti,
1967.
73. Zane, R. Dezvoltarea sistemului energetic al Romniei. Editia a III-a. RENEL,
DGTDEE, 1991.

Pecs PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pecs PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

1. SISTEME ELECTROENERGETICE. ASPECTE GENERALE

2. CONSIDERATII PRIVIND GENERATOARELE SINCRONE

2.4. CONECTAREA LA SISTEM A GS DIN CENTRALE 47

3. SCHEME DE CONEXIUNI PENTRU STATII ELECTRICE

4. CALCULUL CURENTILOR DE SCURTCIRCUIT

4.4. SCURTCIRCUIT TRIFAZAT DEPARTAT DE GENERATOR 89

5. CRITERII DE ALEGERE A APARATELOR ELECTRICE

5.7. CRITERII SPECIFICE FIECARUI TIP DE APARAT 122

6. NOTIUNI PRIVIND ALEGEREA SOLUTIILOR OPTIME

7. SCHEME DE PRINCIPIU PENTRU CENTRALE ELECTRICE

8 SERVICII PROPRII DE CURENT ALTERNATIV

9 SERVICII PROPRII DE CURENT CONTINUU

PROFESORII NOSTRI... 232

Sistemul electroenergetic naional (SEN) din Romnia a fost creat n

Obiectivele conducerii prin dispecer a sistemelor energetice se refer la:

1.2. PRI COMPONENTE

1.2.1. SURSE DE ENERGIE ELECTRIC

Ca surse de energie electric, n centrale se folosesc generatoare

1.2.1.2. Stadiul actual al surselor de energie electric din Romnia

56,91 59,27 61,35 57,25 56,91

Fig.1.1. Evoluia produciei de energie electric n perioada 1989-2003,

n Romnia, cel mai mare grup energetic care funcioneaz n prezent pe

Fig.1.2. Combustibili utilizai pentru producerea de energie electric n anul 2003

Fig.1.3. Participarea la producia de energie electric n anul 2003

1.2.2. REELE ELECTRICE

n cadrul SEN, reele electrice ndeplinesc funcii de transport i

1.2.2.1. Reelele electrice de transport

1.2.2.2. Reelele electrice de distribuie

1.2.2.3. Staii electrice

1.2.3. CONSUMATORI DE ENERGIE ELECTRIC

captivi: cei care din motive de configurare a reelei sunt obligai s

Dup natura consumului, consumatorii se mpart n urmtoarele categorii:

Din totalul consumatorilor captivi, consumatorii casnici reprezint 93,6%,

Consumatorii de energie electric pot avea receptoare electrice sensibile

n funcie de tipul consumatorului i de puterea solicitat, alimentarea cu

Cantitatea de energie electric furnizat n anul 2003 a fost de

Sub aspectul compatibilitii electromagnetice n punctul comun de racord

1.3. ELEMENTE CARACTERISTICE

Prima producie de energie electric trifazat din Romnia i pentru prima

Alegerea frecvenei de funcionare ntr-un sistem energetic este bazat pe

b) n sectorul transportului i distribuiei energiei electrice:

Prin urmare, alegerea unei frecvene optime de funcionare, unic pentru

1.3.2. TENSIUNI NORMATE

Valorile normate pentru reele cu trei conductoare sunt, de obicei,

Un [kV] 6(*) 10 20 110 220 400 750

n orice punct al reelei electrice de 110 kV, marja de variaie a tensiunii

1.3.3. IRURI DE NUMERE NORMALIZATE

multiplicatorul m5 = 5 10 = 1,6 (formeaz irul de numere R5);

1.4. CARACTERIZAREA TRANZITULUI DE SARCIN PRIN

Curbele de sarcin I(t) sau S(t) caracterizeaz complet tranzitul de sarcin

Analog, pentru toate celelalte tipuri de sarcin se pot defini:

De regul, n instalaiile electrice se msoar (cu ajutorul contoarelor)

Doar n ultimul timp, datorit contoarelor electronice a aprut posibilitatea

WS 3UWI 1,03 WP2 + WQ2 (1.5)

Semnul aproximativ dintre WS si WI este rezultatul considerrii tensiunii

1.4.3.3. Sarcina maxim

1.4.3.4. Durata de utilizare a sarcinii maxime

Este evident c, n practic, se estimeaz cu mai mult usurint TPM si TQM .

1,03 WP2 + WQ2 1,03 PM2 TM2 + QM2 TQM

TIM TSM = = (1.14a)

Observaie. Unii autori consider

Dac TPM=TQM atunci, cu unele aproximaii, putem scrie c: