Semiotica gestuala, Filosofia Comunicarii, Radu Marin Deac

An I, Facultatea de Istorie si Filosofie, UBB

Metafore, simboluri, comportament

Radu Marin Deac

Abstract

Lucrarea de fata porneste de la observatiile lui George Lakoff si Mark Johnson in

legatura cu puterea conceptelor metaforice de a schimba felul in care actionam si felul in care
intelegem lucrurile pe care le facem. Aplicand perspectiva semiologica, am avansat discutia
in directia conceptului de interactionism simbolic a lui Herbert Blumer, reusind astfel sa
descriu structura de corespondente atemporala si auto-sustinuta, metafore simboluri
comportament.

Cuvinte cheie: interactionism simbolic, metafore, comportament, simboluri, teoria

metaforei

In era informatiei diversitatea expresiilor este aproape inestimabila, insa toate au in

comun faptul ca folosesc un limbaj simbolic. De la numere la litere, de la jargon la opere de
arta, totul poate fi considerat un simbol. Descifrarea lor este o chestiune mult dezbatuta,
precum si felul in care le cream sau procedam cu ele, insa cu greu putem gasi un raspuns
valid daca ne uitam dupa un singur motiv1. In loc de asta, mi-am propus sa identific motive
conjucte care sa stea la baza unei noi perspective.

In aceasta lucrare voi explora, din perspectiva semiologica, viziunea lui Lakoff si
Johnson, anume ca metaforele pot influenta comportamentul, raportandu-ma la
interactionismul simbolic a lui Mead si Blumer, cautand structura de corespondente care sa
poata sustina trinitatea metafora simbol comportament.

Intai voi analiza conceptele legate de metafore propuse de George Lakoff si Mark
Johnson in cartea Metaphors We Live By2, dupa care ma voi raporta la ideile din cartea

1
(Wittgenstein, 1993)
2
(Lakoff & Johnson, 2003)

1
Semiotica gestuala, Filosofia Comunicarii, Radu Marin Deac
An I, Facultatea de Istorie si Filosofie, UBB

scrisa de Herbert Blumer, Symbolic Interactionism3, urmarind mereu ca definitiile

cuvintelor si conceptelor cheie sa fie in concordanta cu viziunea lui Thomas Sebeok 4. In
cazul in care sinteza si compararea acestor concepte va produce corespondente stabile, atunci
se va putea formula o noua structura de interpretare. In caz contrar, cu siguranta vom intalni
multe intrebari dificile.

1. Traind metafora

In 1979, Lakoff si Johnson, au inceput sa dezbata problema intelegerii, ajungand mai apoi
sa publice cartea Metaforele care ne calauzesc5, o sursa de exemple ce arata cat de mult
este folosita metafora in limbajul cotidian si in gandire. Argumentele sunt simple, ilustrate
prin sintagme obisnuite, folosite in societate. Exemplele demonstreaza ca metaforele nu sunt
folosite doar de poeti, aratand ca putem sa distrugem argumentul6 cuiva, caci dezbaterea
este razboi [] iar noi chiar putem castiga sau pierde dezbateri [] planuind si folosind
strategii7. Imaginati-va o cultura in care dezbaterea este privita ca un dans, participantii
priviti ca performeri, scopul fiind acela de a presta intr-o maniera cat mai balansata si placut
estetica8.

In acest caz, autorii concluzioneaza ca metafora structureaza actiunile pe care le luam

cand dezbatem ceva9 precum si cum intelegem ce facem cand dezbatem ceva10. Ei merg
mai departe, aratand prin exemplul dezbaterii ca argument, ca felurile conventionale in care
vorbim despre dezbateri presupune o metafora de care abia suntem constienti. Vorbim despre
dezbateri in felul acesta pentru ca asa le percepem si actionam in concordanta cu felul in
care concepem lucrurile11.

Lakoff si Johnson explica conceptul metaforic ca facand parte din sistemul conceptual
uman, procesele de gandire umane fiind metaforice12. Sistemicitatea conceptului metaforic
se refera la faptul ca, odata ales subiectul, expresiile folosite vor face parte din vocabularul
relativ subiectului, formand sistematic, un mod de vorbire specific subiectului.

3
(Blumer, 1969)
4
(Sebeok, 2002)
5
Trad.: https://sites.google.com/site/conferenceofromanianstudies/home/call-for-papers_ro
6
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 5)
7
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 5)
8
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 6)
9
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 5)
10
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 6)
11
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 6)
12
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 7)

2
Semiotica gestuala, Filosofia Comunicarii, Radu Marin Deac
An I, Facultatea de Istorie si Filosofie, UBB

Demonstrand abundenta metaforelor folosite in viata cotidiana, autorii oferta o schema a

felului in care conceptele metaforice formeaza sistemele metaforice, exemplificand si
categorizand. In acelasi timp se mentioneaza felul in care sistemele metaforice, desi ne pot
ajuta in a intelege mai bine ceea ce a fost transmis, pot si sa ascunda alte aspecte
inconsistente cu metafora13. Pentru a arata cum un concept metaforic poate ascunde un
aspect al experientei noastre, metafora conductiei a lui Michael Reddy este dat ca exemplu.
Ideile (sau intelesurile) sunt obiecte. Expresiile lingvistice sunt containere. Comunicarea
este livrare. Vorbitorul pune idei (obiecte) in cuvinte (containere) si le livreaza (prin o linie
de conductive) unui ascultator care scoate ideea/obiectul din cuvinte/containere14.

Autorii fac o distinctie intre trei tipuri de metafore: metafore structurale, metafore
orientationale si metafore ontologice.

Metaforele structurale se refera la relatiile sistematice dintre metafore si subcategoriile

respective si la felul in care putem intelege un concept in termenii altui concept: Timpul
inseamna bani. Timpul este o resursa limitata. Timpul este o comoditate valoroasa15.

Metaforele orientationale pot fi suprapuse celor structurale si denota spatialiatate. Acestea

sunt strans legate de experienta corporala si nu sunt arbitrare16, indicand un sistem coerent
si nu un numar de cazuri isolate si aleatorii17. In perspectiva autorilor, metaforele nu pot fi
pe deplin intelese si nici macar corect reprezentate independente de baza experimentala18

Metaforele ontologice se refera la obiectele cu care intram in contact si felul in care

relationam cu ele. Astfel, aici incadreaza personificarile viata m-a inselat19, metaforele
legate de entitate inflatia ne scade standardul de viata20 si cele legate de substanta si
activitati, metaforele container, metaforele referentiale, cantitative, motivatoare si
identificatoare de cauza si aspecte, metonimiile ii place sa citeasca Marchizul de Sade21 si
sinecdocele am un nou set de roti22. Lakoff si Johnson evidentiaza faptul ca metaforele si
metonimiile nu sunt aleatorii, ci formeaza sisteme coerente in baza carora noi ne

13
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 10)
14
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 10)
15
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 9)
16
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 10)
17
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 17)
18
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 19)
19
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 33)
20
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 26)
21
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 35)
22
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 36)

3
Semiotica gestuala, Filosofia Comunicarii, Radu Marin Deac
An I, Facultatea de Istorie si Filosofie, UBB

conceptualizam experienta23. Coerenta metaforica si sistemul metaforic complex sunt

validate ca fiind parte din limbajul cotidian24.

Negand ideea existentei unor concepte primitive, cauzarea, adica prototipul manipularii
directe, este cel mai bine inteleasa printr-un gestalt experimental [] un intreg pe care noi
oamenii il consideram mai primitiv decat partile25. Cei doi afirma ca atat conceptele direct
emergente (precum sus-jos, obiect si manipulare directa) cat si metaforele (precum fericit este
sus, evenimentele sunt obiecte, dezbaterea este razboi) sunt inradacinate in interactiunea
noastra constanta cu mediul fizic si cultural inconjurator. De asemenea, dimensiunile in
termenii carora ne structuram experienta [] provin natural din activitatea noastra in lume.
Tipul de sistem conceptual pe care il avem este un produs a genului de persoana care suntem
si a felului in care interactionam cu mediile fizice si culturale inconjuratoare 26. In viziunea
acestei semantici cognitive, proprietatile interactionale sunt prioritizate in definirea
conceptelor, in detrimentul perspectivei obiective ce implica o chestiune ce tine de
formularea unui set fix de conditii necesare si suficiente [] in schimb, conceptele sunt
definite de prototipuri si de tipuri de relatie cu prototipul. Mai degraba decat sa fie definite
intr-un mod rigid, conceptele ce provin din experienta noastra au un final deschis. [pot fi]
definite mai departe [si le poate fi schimbata] aria de aplicabilitate27. Crearea similaritatii
este explicata de autori ca fiind rezultatul metaforelor conventionale care fac parte din
sistemul nostru conceptual28, exemplificand prin metafore orientationale si ontologice.

In concluzie, autorii afirma ca metaforele pot crea realitati pentru noi, in special realitati
sociale. O metafora poate astfel sa fie un ghid pentru actiuni viitoare. Aceste actiuni se vor
incadra, desigur, in metafora. Asta va sublinia puterea metaforei de a face experienta una
coerenta. In acest sens, metaforele pot fi profetii auto-implinite29. Exemplul unei noi
metafore Iubirea este o opera de arta colaborativa30 este descris pe larg, iar asta trimite la
intrebari legate de adevar si actiune. Autorii admit posibilitatea emergentei unor noi sisteme
de metafore a caror adevar poate fi contestat, insa subliniaza ca intrebarile mai importante
sunt cele legate de actiunea potrivita. [] In toate aspectele vietii, nu doar in politica si

23
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 41)
24
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 43)
25
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 70)
26
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 119)
27
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 125)
28
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 147)
29
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 156)
30
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 139)

4
Semiotica gestuala, Filosofia Comunicarii, Radu Marin Deac
An I, Facultatea de Istorie si Filosofie, UBB

iubire, ne definim realitatea in termeni metaforici, continuand prin a actiona pe baza acestor
metafore. Formulam prezumtii, stabilim obiective, facem promisiuni si executam planuri,
toate in baza a cum ne structuram, in parte, experienta, constient sau inconstient, prin
intermediul metaforei31.

In privinta adevarului, Lakoff si Johnson afirma ca in general, declaratiile adevarate pe

care le facem sunt bazate pe felul in care catalogam lucrurile si, in concluzie, pe ceea ce este
subliniat de dimensiunile naturale ale categoriilor. Facand o declaratie, noi alegem anumite
categorii deoarece avem ceva motiv pentru care ne concentram asupra anumitor proprietati,
neglijand altele. Astfel, orice declaratie adevarata, neaparat omite ceea ce este neglijat sau
ascuns de catre categoriile folosite in ea32.

2. Interactionism simbolic

In 1969, Herbert Blumer publica o singura carte [care sa cuprinda] mai multe articolele
deja raspandite in diferite publicatii33. Incepe prin a descrie natura interactionismului
simbolic, prezentand cele trei premize pe care se bazeaza conceptul.

Fiintele umane actioneaza asupra lucrurilor pe baza a ceea ce inseamna acel lucru pentru
ele. [] Intelesul unui lucru este derivat din interactiunea sociala pe care un individ o are cu
semenii sai. [] Aceste intelesuri sunt manipulate in, si modificate printr-, un proces
interpretativ folosit de persoana care se ocupa de lucrurile pe care le intalneste34.

Pe baza acestor trei premize, Blumer isi construieste o schema analitica a societatii umane
si a comportamentului uman. Imaginile-radacina [ale interactionismului social] descriu si se
refera la grupuri umane sau societati, la obiecte, la interactiune sociala, la individ ca actor
social, la actiunea umana si la relatia liniilor de actiune35. Grupurile umane sau societatea
reprezinta, in esenta, actiune; societatea exista in actiune, organizarea sau structurarea fiind
un process de potrivire a actiunilor. Interactiunea sociala se refera la actiunea si interactiunea
indivizilor, in varianta ei ideala, fiind vorba de actiuni individuale in congruenta / potrivite cu
actiunile celuilalt. Adaugam aici ca aceasta este o interactiune intre actori si nu intre factori
impusi lor36. George Herbert Mead identifica doua forme sau niveluri ale interactiunii

31
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 158)
32
(Lakoff & Johnson, 2003, p. 159)
33
(Blumer, 1969, p. vii)
34
(Blumer, 1969, p. 2)
35
(Blumer, 1969, p. 6)
36
(Blumer, 1969, p. 8)

5
Semiotica gestuala, Filosofia Comunicarii, Radu Marin Deac
An I, Facultatea de Istorie si Filosofie, UBB

sociale: conversatia gesturilor si folosirea de simboluri semnificative37. Blumer le numeste

interactiune non-simbolica, care are loc cand un individ raspunde direct actiunii altuia fara
sa interpreteze actiunea, [respectiv] interactiune simbolica [care] implica interpretarea
actiunii38. Obiectele sunt orice la ce se poate face referire, pot fi fizice, sociale sau abstracte
si, in conceptia interactionismul simbolic, obiectele sunt ceea ce constituie lumile si ceea ce
rezulta din interactiunea sociala. Natura unui obiect a oricarui obiect si a tuturor obiectelor
consta in intelesul pe care il are pentru persoana ce il percepe drept obiect39.

Fiinta umana ca organism activ40 se refera la ideea de a poseda un eu, ideea ca omul
se poate percepe pe sine ca fiind propriul obiect al actiunii. Mead descrie acesta idee,
explicand ca ea rezulta din interactiunea sociala, din relationarea cu alti oameni, atunci cand
individul se plaseaza in situatia altuia. Mead vorbeste despre un proces de asumare de
roluri prin care individul se poate apropia de sine si se poate aborda pe sine. Blumer
continua linia de gandire, vorbind despre interactiunea cu sine, privita nu din punct de vedere
al interactiunii dintre doua sau mai multe parti ale unui sistem psihologic [] ci ca o
interactiune sociala o forma de comunicare41. In aceasta conceptie, omul este analizat din
punct de vedere social, fiind vazut astfel ca un organism care interactioneaza social cu sine,
facand indicatii catre sine si raspunzand la aceste indicatii42, proces de interpretare din care
se naste actiunea. In ceea ce inseamna actiunea umana, Blumer subliniaza nevoia omului de
interpretare a lumii pentru a putea actiona. Interconectivitatea actiunii, adica potrivirea
actiunilor membrilor grupului, se refera la actiunea comuna o organizare a societatii [cu
privire la] conduita si diferite acte ale diversilor participant43. Actiunea comuna provine din
actiuni precedente, este repetitiva si stabila, se afla intr-un continuu proces de evolutie,
formand astfel, prin extinderea conexiunii actiunilor, sisteme si lumile in care traim.

Analizand conceptele lui George Herbert Mead, Blumer vorbeste despre viata umana de
grup ca esentiala pentru emergenta constiintei, mintii, lumii obiectelor, finite umane ca
organisme posedand un sine si conduita umana sub forma actelor construite44. Incepe prin a

37
(Blumer, 1969, p. 8)
38
(Blumer, 1969, p. 8)
39
(Blumer, 1969, p. 9)
40
(Blumer, 1969, p. 12)
41
(Blumer, 1969, p. 13)
42
(Blumer, 1969, p. 14)
43
(Blumer, 1969, p. 17)
44
(Blumer, 1969, p. 61)

6
Semiotica gestuala, Filosofia Comunicarii, Radu Marin Deac
An I, Facultatea de Istorie si Filosofie, UBB

prezenta cele cinci parti ale discursului lui Mead: sinele, actul, interactiunea sociala, obiecte
si actiunea comuna.

Ideea ca fiinta umana este un organism ce detine un sine, rezulta in intelegerea ca omul
devine un actor, un obiect pentru el insusi, intr-o relatie reflexiva cu lumea. Interactiunea cu
sine ofera oportunitatea de auto evaluare si duce la actiune, Blumer remarcand faptul ca
Mead priveste sinele ca proces si nu ca structura45, procesul implicand reflexivitate, ceea ce
pozitioneaza individul deasupra lumii sale, nu doar interiorul ei. Actul consta in procesul de
de a face indicatii la sine si la a interpreta indicatiile, acestea formand impreuna o actiune ce
este construita de actor, ca conduita. Interactiunea sociala este impartita pe doua niveluri,
non-simbolica si simbolica. Acestea fac referire la raspunsuri directe la gesturi si actiuni,
respectiv la interpretarea indicatiilor si actiunea in baza intelegerii interpretarii. Procesul de
interpretare si reinterpretare este continuu si are un rol formativ, insemnand asumarea
intelesului actiunilor, definirea fiind expusa ca prezentare de indicatii altora in legatura cu
felul in care trebuie sa se comporte. Acestea formeaza impreuna un proces dual de
interactiune simbolica capabil sa acopere intreaga gama a formelor generice de asocieri
umane46. Obiectele sunt echivalate de Mead cu constructe umane [] orice poate fi
desemnat sau la care se poate face referire47, analiza obiectelor fiind marcata de cinci puncte
importante. Astfel, natura unui obiect este constituit de intelesul pe care il are pentru
persoana sau persoanele pentru care reprezinte un obiect48, acest inteles provenind din felul
in care persoana este preparata sa actioneze in legatura cu asta. Toate obiectele sunt
considerate produse sociale formate si transformate de procesul de definire din cadrul
interactiunii sociale49. Oamenii sunt pregatiti pentru obiecte in baza intelesului pe care il are
pentru ei, astfel incat un individ poate sa-si organizeze actiunile [directionate catre obiect] in
loc sa raspunda imediat50. Actiunea comuna defineste actiunile in cadrul unui context social
larg, fiind vorba despre roluri diferite asumate de membri individuali si de potrivirea
actiunilor prin interpretare si definire.

In concluzie, din punct de vedere meadian, societatea este compusa in termeni de actiune
[] un proces social diversificat in care oamenii sunt angajati in actiuni comune pentru a

45
(Blumer, 1969, p. 62)
46
(Blumer, 1969, p. 67)
47
(Blumer, 1969, p. 68)
48
(Blumer, 1969, p. 68)
49
(Blumer, 1969, p. 69)
50
(Blumer, 1969, p. 69)

7
Semiotica gestuala, Filosofia Comunicarii, Radu Marin Deac
An I, Facultatea de Istorie si Filosofie, UBB

rezolva situatiile cu care se confrunta51, nesigur si in continua transformare, un proces

constant de interpretare si definire.

3. Metafora simbol comportament

Conform lui Thomas Sebeok, un simbol este un semn lipsit fie de similaritate, fie de
contiguitate, [avand] numai o legtur convenional ntre semnificantul lui i denotate, i o
clas intenional pentru designatul su, [putand fi redus la] tipuri mai generale de fenomene
comportamentale sau chiar la o nulitate absurd. [] Potrivit psihologului Kantor, termenul
de simbol este fcut s suplineasc orice e numit de psiholog un stimul52. Printre diferitele
feluri de simboluri sunt enumerate alegoria, nsemnul, marca de fabric, deviza (in
heraldic), emblema, insigniile, marca i stigmatul53, mentionandu-se, de asemenea, ca
animalele au i ele fr doar i poate simboluri54.

Privind semiotica prin prisma anticilor, putem afirma ca are drept scop studierea
simptomelor [] induse de boli sau stari55. In acest caz, este evident ca putem vorbi despre
trei simptome, insa si trei boli sau stari: simbolul, metafora si comportamentul. In acest punct,
luand in considerare conceptele lui Lakoff si Johnson si conceptele lui Mead si Blumer,
observam ca putem dezvolta o structura reflexiva, a caror trei perspective de functionare vor
fi cercetate pentru a intelege nivelul de congruenta.

Intai consideram simbolul si comportamentul ca simptome, iar metafora ca stare. Asta

inseamna ca metafora este un stimul, devenind astfel un simbol. Luand orice fel de metafora
si exprimand-o, vom proiecta o imagine simbolica, un simbol al actiunii ce a fost sau va fi
savarsita. Aceasta exprimare poate avea loc inspre exterior sau inspre interior, insa rezultatul
va fi, conform interactionismului simbolic, tot actiune, adica interpretare si definire. Astfel,
daca primul lucru (sau prima actiune) este exprimarea unei metafore, simbolul rezultant va fi
inevitabil interpretat si va cere un raspuns sub forma unei actiuni. Metafora ce o traim descrie
simbolul si actiunea, adica fenomenul comportamental.

Comportamentul implica actiune, iar daca il consideram ca stare, atunci simbolul si

metafora devin simptomele. Comportamentul uman este in concordanta cu felul in care
concepem lucrurile si formeaza, conform conceptiei lui Lakoff si Johnson, prin actiune si
51
(Blumer, 1969, p. 72)
52
(Sebeok, 2002, p. 79)
53
(Sebeok, 2002, p. 81)
54
(Sebeok, 2002, p. 82)
55
(Sebeok, 2002, p. 15)

8
Semiotica gestuala, Filosofia Comunicarii, Radu Marin Deac
An I, Facultatea de Istorie si Filosofie, UBB

experienta directa cu mediul fizic, metaforele si simbolurile pe care individul isi va baza
interpretarea si definirea. In acest caz, din actiune ne inspiram metaforele si simbolurile, caci
le traim si interactionam cu mediul inconjurator, interpretand si definind.

In cazul in care consideram simbolul drept stare, iar comportamentul si metafora drept
simptome, atunci observam ca simbolul ca stimul ne cere un raspuns in comportament, ca
actiune, si in metafore, ca interpretrare. In aceasta instanta, luand in considerare conceptul de
intensiune, anume conjuncia tuturor termenilor, fiecare dintre ei trebuind s fie aplicabil in
toate cazurile cind ar fi aplicabil termenul dat, [ca fiind] necesara pentru pentru a-l distinge de
nume"56, simbolul devine si actiune (sau comportament) precum si metafora.(sau ghid pentru
actiuni viitoare).

Cele trei instante prezentate implica atemporalitate, precum si non-spatialitate (in limita
timpului si spatiului de care este nevoie pentru a reprezenta / savarsi metafora, simbolul,
respectiv comportamentul sau actiunea), datorita intensiunii ridicate a fiecarui concept in
parte si impreuna. Sistemul de referentiere este unul ciclic si stabil, insa evolutiv.

Concluzia la care ajungem este ca ne construim lumea si pe noi insine din metafore,
bazandu-ne pe intelegerea simbolica dobandita prin actiune si interactiune. Semiotica ne
propune o lume in care totul poate fi interpretat ca semn, lingvistica cognitiva ne propune o
lume in care toate pot fi interpretate ca sisteme metaforice, iar interactionismul simbolic
sublineaza, practic, ca legatura dintre simbol si sistem metaforic consta in capacitatea de
interpretare si definire individuala, toate trei conceptiile avand in comun intelegerea faptului
ca reactia individului la simboluri tine de ceea ce poate sa inteleaga acesta.

Bibliography
Blumer, H. (1969). Symbolic Interactionism. Los Angeles: University of California Press.

Lakoff, G., & Johnson, M. (1980). Metaphors we live by. Chicago: University of Chicago Press.

Sebeok, T. (2002). Semnele o introducere n semiotic. Bucuresti: Editura Humanitas.

Wittgenstein, L. (1993). Lectii si convorbiri despre estetica, psihologie si credinta religioasa.

Bucuresti: Editura Humanitas.

56
(Sebeok, 2002, p. 80)