Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EDP Romana PDF
EDP Romana PDF
1
2 CAPITOLUL 1
Rezolvare:
Fie t distanta unui punct din stratul izolant si axa conductei termice,
t (5, 15) 102 m si x(t) temperatura n acest punct. Temperatura este
functia necunoscuta si depinde de t, iar functia x = x(t) descrie variatia
temperaturiii n stratul izolant.
i) Pentru determinarea functiei x(t) folosim legea lui Fourier: cantitatea
de caldura Q cedata n unitatea de timp n regim stationar pe suprafata
laterala a cilindrului de raza t este proportionala cu produsul dintre aria
laterala a cilindrului si variatia temperaturii dx:
dx
k S(t) = Q. (1.3)
dt
unde k este conductivitatea termica a materialului izolant.
Aria laterala a cilindrului de raza t si lungime l, este S(t) = 2 t l. Rezulta:
dx Q 1
= . (1.4)
dt 2 k l t
Prin urmare avem de determinat o functie x(t) care veifica (1.4).
Din teoria primitivelor rezulta ca orice functie x(t) care verifica (1.4) este
data de formula
Q
x(t) = ln t + C (1.5)
2 k l
n care t (5, 15) si C este o constanta oarecare. Determinarea legii de
variatie cerute revine la selectionarea acelei functii x(t) din familia (1.5) care
Problema primitivei. Ecuatii diferentiale de forma x = f (t) 3
x = f (t) (1.8)
x(t0 ) = x0
si solutia ei cu x(t; t0 , x0 ).
4 CAPITOLUL 1
Concluzii
1. Exista probleme de fizica care conduc la ecuatii diferentiale de forma
x = f (t) (numita problema primitivei) n care f este o functie reala
continua definita pe un interval deschis (a, b) IR1 .
x = f (t)
x(t0 ) = x0
Exercitii
1. Sa se determine solutiile urmatoarelor ecuatii diferentiale (cu calcula-
torul):
t3 t2
a) x = 1 + t + t2 ; t IR1 R : x(t) = + +t+C
3 2
1
b) x = ; t > 0 R: x(t) = ln t + C
t
1
c) x = 1 + sin t + cos 2t; t IR1 R: x(t) = t cos t + sin 2t + C
2
1
d) x = 2
; t IR1 R: x(t) = arctan t + C
1+t
1 1 1t
e) x = ; t (1, 1) R: x(t) = ln +C
t2 1 2 1+t
1
f) x = ; t IR1 [2, 2] R: x(t) = ln(t + t2 4) + C
t2 4
Problema primitivei. Ecuatii diferentiale de forma x = f (t) 5
1
g) x = e2t + sin t; t IR1 R: x(t) = e2t cos t + C
2
2
h) x = et ; t IR1 R: se determina numeric o primitiva
Z t
2
t2
a lui e , de exemplu es ds
0
2. Sa se rezolve urmatoarele probleme Cauchy si sa se reprezinte grafic
solutiile (cu calculatorul):
a) x = 1 + t + t2 , t IR1 , x(0) = 1
t3 t2
R: x(t) = + +t+1
3 2
1
b) x = , t > 0, x(1) = 0
t
R: x(t) = ln t
c) x = 1+sin t+cos 2t, t IR1 , x() = 7
1
R: x(t) = cos t+ sin 2t+t+6+
2
1
d) x = , t IR1 , x(1) = 2
1 + t2
1
R: x(t) = arctan t + 2
4
2
e) x = , t < 1, x(2) = 0
(t2 1)2
r
t1 t 2
R: x(t) = ln +2 + ln 3
t+1 t 1 3
1
f) x = , t > 0, x(1) = 1
t2 + t
1
2
R: x(t) = ln +t+ t +t +ln 2+1
2
6 CAPITOLUL 1
Rezolvare:
i) Acceleratia totala a rachetei, n lansarea pe verticala n sus este a =
(g + k v 2 ) unde g 10 (m/s2 ) este acceleratia gravitationala, iar k o
constanta pozitiva considerata cunoscuta.
Legea de miscare a rachetei se scrie astfel:
dv
= (g + k v 2 ) (1.9)
dt
Functia v care intervine n (1.9) reprezinta viteza rachetei si este necunoscuta.
Ea trebuie gasita pentru ca apoi egaland-o cu zero (aceasta nseamna ca
racheta a atins naltimea maxima) sa gasim timpul n care racheta atinge
naltimea maxima.
Din (1.9) si din inegalitatea g + k v 2 > 0 rezulta egalitatea
1 dv
2
= 1.
g + k v dt
Trecand la primitive se obtine egalitatea
Z t Z t
1 dv
2
d = d
t g + k v ( ) d t
iar timpul t1 dupa care racheta ajunge la naltimea maxima se determina din
conditia v(t1 ) = 0 si se obtine
q
arctan 100 kg
t1 = (s)
gk
ii) Pentru a gasi naltimea maxima la care se ridica racheta se noteaza cu
x(t) naltimea la care se afla racheta la momentul t. Functia x(t) este ne-
cunoscuta si pentru determinarea ei se tine seama ca viteza v(t) este derivata
functiei x(t):
r "r s s !!#
dx g g k k
= tan k t + arctan 100
dt k k g g
G(t, x; C) = 0 (1.12)
n care Z x
1
G(t, x; C) = t + C du. (1.13)
x g(u)
Este usor de aratat folosind teorema functiilor implicite ca, daca x(t; C)
este o solutie a ecuatiei (1.12), atunci este si solutie a ecuatiei diferentiale
(1.10).
x = g(x)
x(t0 ) = x0 (1.14)
Concluzii
1. Exista probleme de fizica care conduc la ecuatii diferentiale de forma
x = g(x) n care g este o functie reala continua definita pe un interval
deschis (c, d) IR1 si nu se anuleaza.
Exercitii
1. Sa se determine solutiile urmatoarelor ecuatii diferentiale (cu calcula-
torul):
1
e) x = x2 , x > 0 R: x(t) = , t+C <1
t+C
10 CAPITOLUL 1
1
x = (1 + x2 ), t IR1 , x IR1
1 + t2
arctan t + C arctan x = 0
de unde
x(t) = tan(arctan t + C)
n care A(t) este o functie reala continua pe (a, b). Conform celor aratate,
solutiile ecuatiei (1.22) sunt date de formula
Rt
A( )d
x(t) = C e t (1.23)
n care C este o constanta reala oarecare.
Solutia problemei Cauchy
x = A(t) x, x(t0 ) = x0 t0 (a, b), x0 IR1 (1.24)
este data de formula:
Rt
A( )d
x(t; t0 , x0 ) = x0 e t0
. (1.25)
Problema 1.3.1 O paine scoasa din cuptor are temperatura 100 C si capata
temperatura de 60 C n decurs de 20 minute. Temperatura aerului fiind de
20 C, peste cat timp, ncepand din momentul racirii, painea va capata tem-
peratura de 25 C?
Rezolvare:
Notam cu x(t) temperatura painii la momentul t si folosim legea lui New-
ton dupa care, viteza de racire a unui corp cu temperatura x(t), situat ntr-un
mediu cu temperatura x0 , este proportionala cu diferenta x(t) x0 :
x(t) = k [x(t) x0 ].
Functia y(t) = x(t) x0 verifica ecuatia
y(t) = k y(t)
care este o ecuatie liniara si omogena. Rezulta
y(t) = C ek t
si astfel
x(t) = x0 + C ek t .
In aceasta egalitate x0 = 20 C. Pentru determinarea constantelor C si k
tinem seama de conditiile x(0) = 100C si x(20) = 60 C. Rezulta x(t) =
20t
1
20 C + 80 C . Daca t este timpul dupa care temperatura devine
2
20
t
1
25 C rezulta 25 C = 20 C + 80 C , de unde t = 80 minute.
2
14 CAPITOLUL 1
Concluzii
1. Exista probleme de fizica care conduc la ecuatii diferentiale de forma
x = f (t) g(x), numite ecuatii cu variabile separate, n care f si g sunt
functii reale continue, functia f este definita pe un interval (a, b) IR1 ,
iar functia g este definita pe un interval (c, d) IR1 si nu se anuleaza
n nici un punct (g(x) 6= 0, ()x (c, d)).
Exercitii
1. Sa se determine solutiile urmatoarelor ecuatii diferentiale (cu calcula-
torul):
t 1 + x2
a) x = , x < 0, t IR1 R: x2 +1+ t2 +1 = C
1 + t2 x
t 1+t
b) x = (1 x), t > 1, x > 1 R: = C et
1+t 1x
2
1 x +1
c) x = 1 + 2 , t > 0, x IR1 R: x+arctan x = ln t+t+C
t x +2
Ecuatii diferentiale cu variabile separate 15
a) x = t x, t > 0, x > 0, t0 = 1, x0 = 0
R: x(t) = 0
4x2
b) x = 2t , t IR1 , x (0, 2), t0 = 0, x0 = 1
x
R: 4x2 t2 3 = 0
1 1x2 1
c) x = , t < 1, x (0, 1), t0 = 0 x0 =
1t x 2
r
3 3 1
R: x(t) = t2+ t+
4 2 4
16 CAPITOLUL 1
Rezolvare:
Consideram un plan meridian pe care l luam ca fiind planul (tOx). Axa
Ot o alegem paralela cu directia dupa care lumina trebuie reflectata, iar
originea axelor n sursa de lumina.
Concluzii
1. Exista probleme de fizica care conduc la ecuatii diferentiale de forma
x
x = g (numite ecuatii omogene n sens Euler) n care g este o
t
functie reala continua definita pe un interval I IR1 .
18 CAPITOLUL 1
x
2. O functie x = x(t) este solutie a ecuatiei x = g daca si nu-
t
x
mai daca functia y = este solutie a ecuatiei cu variabile separate
t
y = 1t [g(y) y].
x
3. Rezolvarea problemei Cauchy x = g , x(t0 ) = x0 se reduce la
t
1 x0
rezolvarea problemei Cauchy y = [g(y) y], y(t0) = y0 = .
t t0
Exercitii
1. Sa se determine solutiile urmatoarelor ecuatii diferentiale:
x x x
a) x = + et R: ln(t) = e t + C
t
x2 + t2
b) x = R: x2 = 2t2 ln(t) + C t2
tx
r
t+x x x2
c) x = R: arctan ln +1 = ln t+C
tx 2 t2
r
x t x
d) x = R: ln = ln t + C
t 2 tx x t
2. Sa se rezolve urmatoarele probleme Cauchy si sa se reprezinte grafic
solutiile (cu calculator):
4tx x2 2t2
a) x = , t0 = 1, x0 = 1 R: x(t) =
2t2 t+1
2tx
b) x = , t0 = 0, x0 = 0 R: x(t) = 0
3t2 x2
2t + x
c) x = , t0 = 1, x0 = 1 R: x(t) = t
4t x
x+t 1 1
d) x = , t0 = 1, x0 = 0 R: x(t) = t+ 4t2 +5
5x + t 5 5
Ecuatii omogene generalizate 19
Exercitii
1. Sa se rezolve urmatoarele ecuatii diferentiale:
3t4x+7 1 4 1p 2 2
a) x = R: x(t) = 5 (t+1)+ (t+9) C +5
4t5x+11 C 5 5
3t+3x1 1
b) x = R: (x+t)ln(x+t1) = t+C
t+x+1 2
2(x+2)2 x2 x2
c) x = R: 2 arctan ln ln tC = 0
(t+x+2)2 t t
Ecuatii diferentiale liniare de ordinul ntai 21
sau Rt
A( )d
x(t) = C e t + x(t). (1.41)
Egalitatea (1.41) arata ca o solutie oarecare x(t) a ecuatiei (1.39) se obtine
adaugand la o solutie particulara x(t) aR acestei ecuatii, o solutie oarecare a
t
ecuatiei liniare si omogene x(t) = C e t A( )d . In acest mod determinarea
tuturor solutiilor ecuatiei (1.39) se reduce la determinarea unei solutii par-
ticulare a acestei ecuatii.
Determinarea unei solutii particulare a ecuatiei (1.39) se face cu metoda
variatiei constantei a lui Lagrange.Aceasta nseamna ca pentru ecuatia (1.39)
se cauta o solutie particulara x(t) care are forma functiei data de (1.40),
deosebirea fiind ca C nu mai este o constanta reala ci este o functie de t
(C = C(t)): Rt
x(t) = C(t) e t A( )d . (1.42)
Pentru a impune functiei x(t) sa verifice ecuatia (1.39) se admite ca
functia C(t) este derivabila si din faptul ca x(t) verifica (1.39) se obtine:
Rt Rt Rt
A( )d A( )d A( )d
C(t) e t + A(t) C(t) e t = A(t) C(t) e t + B(t)
22 CAPITOLUL 1
sau Rt
C(t) = B(t) e t A( )d
. (1.43)
In 1.1 am vazut ca toate functiile care verifica (1.43) sunt date de
Z t Ru
C(t) = B(u) e t A( )d du + C (1.44)
t
Concluzii
1. Exista probleme de fizica care conduc la ecuatii diferentiale de forma
x = A(t)x + B(t) (numite ecuatii diferentiale liniare de ordinul ntai) n
care A, B sunt functii reale continue definite pe un interval real I IR1 .
Exercitii
1. Sa se rezolve urmatoarele ecuatii diferentiale (cu calculatorul):
1
a) x = x 1 R: x(t) = t ( ln t + C)
t
2 (t2 + 2t + C) (t + 1)2
b) x = 2 x+2t+2 R: x(t) =
t 1 1 t2
2 4t 4 (t+1)2
c) x = 2 x+ R: x(t) = 4 ln(t+1)+ +C
t 1 1t2 t+1 1t2
d) x = x t2 R: x(t) = t2 + 2t + 2et C
24 CAPITOLUL 1
e1 1 1 1 2
a) x = 2tx + t3 , t0 = 0, x0 = R: x(t) = t2 + et +1
2 2 2 2
1 1 2
b) x = x ln t, t0 = 1, x0 = 1 R: x(t) = ln t+1 t
t 2
c) x = x + 2et , t0 = 0, x0 = 2 R: x(t) = et + et
ea t
d) x = ax+bep t , t0 = 0, x0 = 1 R: x(t) = be(p+a)tb+p+a
a+p
Ecuatia diferentiala a lui Bernoulli 25
dy
= (1) A(t) y + (1) B(t). (1.49)
dt
Ecuatia (1.49) este o ecuatie liniara de ordinul ntai si solutiile ei sunt date
de formula:
Rt
y(t) = C e(1) t A( )d + (1.50)
Z t Ru
Rt
+ (1) B(u) e(1) t A( )d du e(1) t A( )d .
t
Solutiile pozitive x(t) ale ecuatiei (1.48) se determina din y(t) cu formula
1
x(t) = y(t) 1 si n general sunt definite pe (a, b).
Pentru t0 (a, b) si x0 > 0 ecuatia (1.48) are o solutie care verifica
x(t0 ) = x0 si este data de formula
1
x(t; t0 , x0 ) = y 1 (t; t0 , x0 ) (1.51)
unde:
Rt
Z t Rt
(1) A( )d
y(t; t0 , y0 ) = y0 e t + (1) B(u) e(1) u A( )d
du (1.52)
t0
si y0 = x1
0 .
Rezolvare:
Conform enuntului avem:
Z u
1
r 2 du = a r u
2 u0
r 2 = 2a (r u + r)
Concluzii
1. Exista probleme de fizica care conduc la ecuatii diferentiale de forma
x = A(t) x + B(t) x , ( IR1 , 6= 0, 1) (numita ecuatia diferentiala
a lui Bernoulli) n care A, B sunt functii reale continue definite pe un
interval I IR1 .
Exercitii
1. Sa se determine solutiile pozitive ale ecuatiilor:
1 1 2t
a) x = x + 2 x2 R: x(t) =
t t 1 + 2t2 C
p 1
b) x = 4t x + tx1/2 R: x(t) = ln t + C t2 = 0
2
1 1
c) x = x + tx2 R: x(t) =
t (t C) t
1 3t
d) x = x 2tx2 R: x(t) =
t 2t3 + 3C
1 1
a) x = x+tx2 , t0 = 1, x0 = 1 R: x(t) =
t t(t2)
1 3t
b) x = x2tx2 , t0 = 1, x0 = 1 R: x(t) =
t 2t3 +1
2 1 2t2
c) x = x+ 2 x2 , t0 = 1, x0 = 1 R: x(t) =
t 2t 3t
28 CAPITOLUL 1
Propozitia 1.8.1 Daca x1 (t) este o solutie fixata a ecuatiei (1.53) si x(t)
este o solutie oarecare a aceleiasi ecuatii, atunci functia y(t) = x(t) x1 (t)
este o solutie a ecuatiei Bernoulli
Exercitii
1. Sa se determine solutiile urmatoarelor ecuatii diferentiale Riccati:
sin t 1
a) x = sin tx2 +2 , x1 (t) =
cos2 t cos t
1 6 cos 2t+6
R: x(t) = +
cos t cos 3t3 cos t+12 C
a a a
c) x = x2 x 2 , x1 (t) =
t t t
a a+1
R: x(t) = +
t t+ta (a+1) C
1 4t+1 4t
a) x = x2 + x , x1 (t) = 1, t0 = 2, x0 = 1
t(2t1) t(2t1) t(2t1)
t(2t1)
R: x(t) = +1
5t
4 4 1
b) x = x2 + x 2 , x1 (t) = ,t0 = 1, x0 = 0
t t t
3 1
R: x(t) = +
t(t+2) t
30 CAPITOLUL 1
U(t, x) = C (1.57)
P Q
Tinand seama acum de egalitatea = deducem ca:
x t
Z t
Q
(, x) d + (x) = Q(t, x).
t0 t
P Q
+P = +Q . (1.61)
x x t t
Exercitii
1. Sa se rezolve urmatoarele ecuatii cu diferentiale totale:
4tx xetx
a) x = tx R: 2t2 x(t) + et x(t) = C
te 2t2
2tx 2x3
c) x = R: t2 x(t) 4t x(t)3 = C
t2 6tx2
t+x
a) x = , t0 = 0, x0 = 1 R: x(t) = t + 2t2 + 1
tx
t2
b) x = 2 , t0 = 1, x0 = 1 R: x(t) = 3
t3 + 2
x
t sin x + x cos x
a) x = R: (t) = et
t cos x x sin x
1 t2 x 1
b) x = R: (t) =
t2 (x t) t2
x(t)2 1
t x(t) = C
2 t
34 CAPITOLUL 1
x(1 t x) 1
a) x = R: (x) =
t x2
t t2
=C
x(t) 2
2t x 1
b) x = R: (x) =
3x2 t2 + 3 x2
t2
+ 3x(t) = C
x(t)
Calculul simbolic al solutiilor ecuatiilor de ordinul ntai 35
dsolve(ODE);
n care:
> dsolve(diff(x(t),t)=(t/(1+t))*(1-x(t)));
t
e
x (t) = 1+t + C1 (et + et t).
Daca dorim ca solutiile sa fie afisate sub forma parametrica, atunci se
foloseste argumentul optional parametric si obtinem:
> dsolve(diff(x(t),t)=(t/(1+t))*(1-x(t)),x(t),parametric);
t t
x (t) = 1 eC1 eC1t .
Se mai poate utiliza ca argument optional metoda de rezolvare a
ecuatiei. Daca dorim sa se rezolve ecuatia diferentiala ca o ecuatie
liniara, atunci se foloseste argumentul optional [linear] si obtinem:
> dsolve(diff(x(t),t)=(t/(1+t))*(1-x(t)),x(t),[linear]);
t
e
x (t) = 1+t + C1 (et + et t),
iar daca dorim sa se rezolve ecuatia diferentiala ca fiind o ecuatie
cu variabile separate, atunci folosim argumentul optional [separable] si
obtinem:
> dsolve(diff(x(t),t)=(t/(1+t))*(1-x(t)),x(t),[separable]);
( C1 et 1t)et
x (t) = C1
.
Nespecificand metoda de rezolvare Maple va alege una dintre ele.
Deoarece n secventele de mai sus nu s-a dat nici o conditie initiala, Maple a
afisat raspunsul cu ajutorul unei constante necunoscute. Daca specificam si
conditia initiala atunci calculatorul va rezolva o problema cu conditii initiale
(Problema Cauchy) si va afisa solutia acesteia.
Pentru ecuatia diferentiala (1.62) vom considera doua Probleme Cauchy
deoarece domeniul de definitie al membrului drept este reuniunea
(, 1) IR1 (1, +) IR1 .
Daca consideram t > 1 si conditia initiala x(2) = 4, atunci se obtine
solutia:
> dsolve({diff(x(t),t)=(t/(1+t))*(1-x(t)),x(2)=4},x(t));
t 2 e2 4
e
x (t) = 1+t 1/3 e e2 (et + et t),
iar daca consideram t < 1 si conditia initiala x(2) = 0, atunci se
obtine solutia:
> dsolve({diff(x(t),t)=(t/(1+t))*(1-x(t)),x(-2)=0},x(t));
Calculul simbolic al solutiilor ecuatiilor de ordinul ntai 37
et
x (t) = 1+t
+ e2 (et + et t).
Pentru reprezentarea grafica a solutiei unei probleme cu date initiale, pro-
gramul Maple foloseste functia plot (create a two-dimensional plot of func-
tions).
Utilizarea acesteia implica urmatoarea sintaxa:
plot(f,h,v);
n care:
Figura 2
Figura 3
Dupa cum se poate observa din instructiunile de mai sus s-a atribuit variabilei
f 1 functia solutie a Problemei Cauchy si apoi am folosit n instructiunea plot.
In general, este recomandabil sa se atribuie unor expresii matematice vari-
abile, deoarece aceasta simplifica scrierea.
1. Ecuatia liniara
x = x + 2et (1.63)
> dsolve(diff(x(t),t)=-x(t)+2*exp(t),x(t),[linear]);
x (t) = et + et C1
> dsolve({diff(x(t),t)=-x(t)+2*exp(t),x(0)=2},x(t),
[linear]);
x (t) = et + et
> plot(exp(t)+exp(-t),t=-2..2);
Calculul simbolic al solutiilor ecuatiilor de ordinul ntai 39
Figura 4
sau
> plot(exp(t)+exp(-t),t=-2..2,color=black,style=point,
axes=boxed);
Figura 5
> eq:=diff(x(t),t)=-x(t)^2+(4/t)*x(t)-4/t^2;
eq := dtd x (t) = (x (t))2 + 4 x(t)
t
4 t2
> dsolve(eq,explicit,[Riccati]);
1 4
x (t) = ( C1 1/3 t3) t + 4 t1
> dsolve(eq,[Riccati]);
1 4
x (t) = ( C1 1/3 t3) t + 4 t1
> dsolve({eq,x(1)=2},x(t));
4 t3 +2
x (t) = (2+t3 )t
> dsolve({eq,x(1)=2},x(t),[Riccati]);
1
x (t) = (1/6 1/3 t3 ) t4 + 4 t1
> sol1:=(4*t^3+2)/((2+t^3)*t):
> sol2:=1/((-1/6-1/3/t^3)*t^4)+4/t:
> plot([sol1,sol2],t=0..90,x=0..3,color=[red,blue],
style=[point,line]);
Figura 6
Calculul simbolic al solutiilor ecuatiilor de ordinul ntai 41
2tx
x = , 3x2 t2 + 3 6= 0 (1.65)
3x2 t2 + 3
> dsolve(diff(x(t),t)=-2*t*x(t)/(3*x(t)^2-t^2+3),explicit);
p
x (t) = 1/6 C1 1/6 C1 2 12 t2 + 36
> dsolve(diff(x(t),t)=-2*t*x(t)/(3*x(t)^2-t^2+3),implicit);
t2
x(t)
+ 3 x (t) 3 (x (t))1 + C1 = 0
> dsolve({diff(x(t),t)=-2*t*x(t)/(3*x(t)^2-t^2+3),x(0)=1});
x (t) = 1/6 36 12 t2
> plot(1/6*(36-12*t^2)^(1/2), t=-1..1);
Figura 7
42 CAPITOLUL 1
43
44 CAPITOLUL 2
a2 x + a1 x + a0 x = f (t) (2.3)
n care a0 , a1 , a2 sunt constante reale cunoscute, a2 6= 0, f (t) functie continua
cunoscuta si x este o functie reala de clasa C 2 necunoscuta.
Ecuatii diferentiale de ordinul al doilea cu coeficienti constanti 45
Vom determina mai ntai solutiile ecuatiei omogene urmand apoi sa de-
terminam si solutiile ecuatiei neomogene.
Fie ecuatia omogena atasata ecuatiei (2.3):
a2 x + a1 x + a0 x = 0 (2.4)
a1 x + a0 x = 0
a0
n care C este o constanta reala oarecare. Observam ca raportul din
a1
exponent, este a
solutia ecuatiei algebrice a1 + a0 = 0, iar la formula solutiei
a0 t
x(t) = Ce 1 se poate ajunge nu numai pe calea descrisa n Capitolul 1 6
ci si cautand solutii de forma x(t) = Cet . Aceasta este ideea pe care o vom
folosi pentru a determina solutiile ecuatiei (2.4).
Impunand unei functii de forma x(t) = Cet sa verifice ecuatia (2.4)
rezulta ca trebuie sa verifice ecuatia de gradul al doilea:
a2 2 + a1 + a0 x = 0. (2.5)
x(t) = C1 e1 t + C2 e2 t
x00 = C1 e1 t0 + C2 e2 t0
x10 = C1 e1 t0 + C2 e2 t0
x(t) = C1 e1 t + C2 e2 t (2.7)
reprezinta toate solutiile ecuatiei (2.4) n cazul n care ecuatia (2.5) are
radacini reale distincte.
Daca ecuatia (2.5) are radacinile confundate 1 = 2 = atunci pe langa
functia x1 (t) = C1 et si functia x2 (t) = C2 t et este solutie a ecuatiei (2.4).
Prin urmare orice functia x(t) de forma
x(t) = C1 et + C2 t et
adica
x(t) = et (C1 + C2 t) (2.8)
este solutie a ecuatiei (2.4).
Mai mult, pentru orice t0 , x00 , x10 IR1 putem determina n mod unic
constantele C1 si C2 astfel ncat sa aibe loc x(t0 ) = x00 si x(t0 ) = x10 .
In adevar, impunand aceste conditii functiei data de (2.8) rezulta urmatorul
sistem de ecuatii algebrice:
(C1 , C2 constante reale) si aratam ca fiecare din acestea este solutie a ecuatiei
(2.4).
Demonstratia se face prin verificare. Pentru exemplificare facem acest
calcul n cazul functiei x1 (t):
Deoarece
a2 ( + i)2 + a1 ( + i) + a0 = 0
avem
(2 2 )a2 + a1 + a0 + i [2a2 + a1 ] = 0
si prin urmare:
(2 2 )a2 + a1 + a0 = 0 si 2a2 + a1 = 0.
a2 x1 + a1 x1 + a0 x1 = 0
a2 x + a1 x + a0 x = f (t)
x
e(t) = x(t) x(t)
este o solutie oarecare a ecuatiei (2.4). Intrucat solutiile x e(t) ale ecuatiei
(2.4) sunt cunoscute, determinarea solutiilor x(t) ale ecuatiei (2.3) revine la
determinarea unei singure solutii x(t) ale acestei ecuatii.
O solutie particulara x(t) pentru ecuatia (2.3) se determina cu metoda
variatiei constantelor a lui Lagrange (un procedeu asemanator cu cel descris
n Cap 1 6).
In continuare prezentam aceasta metoda n cazul n care ecuatia alge-
brica (2.5) are radacinile reale distincte 1 , 2 . In acest caz solutiile ecuatiei
omogene (2.4) se scriu sub forma (2.7):
e(t) = C1 e1 t + C2 e2 t .
x
Ecuatii diferentiale de ordinul al doilea cu coeficienti constanti 49
C1 (t)e1 t + C2 (t)e2 t = 0
(2.16)
1 t 2 t 1
C1 (t)1 e + C2 (t)2 e = f (t)
a2
50 CAPITOLUL 2
si solutia generala
x(t) = e1 t (C1 + C2 t) +
Z Z t
1 t
t t
+e e f ( )d + e f ( )d (2.21)
a2 t a2 t
In cazul n care ecuatia algebrica (2.5) are radacinile complexe 1 = +i
si 1 = i, cu metoda variatiei constantelor gasim solutia particulara:
Z t
1 t
x(t) = e cos t e sin f ( )d +
a2
Z tt
1
+ et sin t e cos f ( )d
a2 t
si solutia generala
x(t) = C1 et cos t + C2 et sin t
Z t
1
et cos t e sin f ( )d +
a2 t
Z t
1
+ et sin t et cos f ( )d (2.22)
a2 t
Exercitii
1. Rezolvati urmatoarele probleme cu date initiale:
a) x x = 0 x(0) = 2, x(0) = 0
52 CAPITOLUL 2
R: x(t) = et + et
b) x + 2x + x = 0 x(0) = 0, x(0) = 1
R: x(t) = t et
c) x 4x + 4x = 0 x(1) = 1, x(1) = 0
e) x + x + x = 0 x(0) = 0, x(0) = 1
2 1 2
R: x(t) = 3 e 2 t sin 3t
3 3
2. Rezolvati urmatoarele ecuatii diferentiale :
1
a) x + 3x + 2x =
1 + et
R: x(t) = et ln(1 + et ) + e2t ln(1 + et ) e2t C1 + et C2
9t2 + 6t + 2
b) x 6x + 9x =
t3
1
R: x(t) = e3t C1 + t e3t C2 +
t
et et
c) x + x = +
2 2
1
R: x(t) = C1 sin t + C2 cos t + (e2t + 1) et
4
d) x 3x + 2x = 2e2t
e) x 4x + 4x = 1 + et + e2t
Ecuatii diferentiale de ordinul al doilea cu coeficienti constanti 53
1 1 2 2t
R: x(t) = C1 e2t + C2 t e2t + + t e + et
4 2
f ) x + x = sin t + cos 2t
2 1 1
R: x(t) = C1 sin t + C2 cos t cos t2 + t cos t
3 3 2
g) x 2(1 + m)x + (m2 + 2m)x = et + et , m IR1
((m + 3)e2t + m 1) et
R: x(t) = C1 emt + C2 e(m+2)t +
m3 + 3m2 m 3
h) x 5x + 6x = 6t2 10t + 2
i) x 5x = 5t2 + 2t
1 1
R: x(t) = t3 + e5t C1 + C2
3 5
j) x + x = tet
1
R: x(t) = C1 sin t + C2 cos t + (1 + t) et
2
k) x x = tet + t + t3 et
1
R: x(t) = C1 et + C2 et + (4te2t + 2e2t 16tet 2t4 +
16
+4t2 e2t 4t3 6t2 6t 3) et
l) x 7x + 6x = sin t
7 5
R: x(t) = C1 et + C2 e6t + cos t + sin t
74 74
m) x 4x + 4x = sin t cos 2t
10 191
R: x(t) = C1 e2t + C2 te2t sin t cos t2 sin t+
169 4225
24 788
+ cos t3 cos t
169 4225
54 CAPITOLUL 2
n) x + x = cos t cos 3t
1 1 1
R: x(t) = C1 sin t + C2 cos t + t sin t + cos t3 cos t
2 2 8
Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n cu coeficienti constanti 55
an n + an1 n1 + . . . + a1 + a0 = 0 (2.25)
x(t) = C1 e1 t + C2 e2 t + . . . + Cn en t (2.26)
3 + 42 + 5 = 0
ale carei radacini sunt:
0 = 0, 1 = 2 i, 2 = 2 + i.
Solutiile ecuatiei omogene sunt date de:
n care C1 (t), C2 (t), C3 (t) sunt functii de clasa C 1 care trebuiesc determinate.
Calculam derivata ntai a functiei x(t) si obtinem:
x = C1 + C2 e2t cos t + C3 e2t sin t 2C2 e2t cos t
sau
4 4 t
C2 = et (cos t 2 sin t) C3 = e (2 cos t sin t).
5 5
60 CAPITOLUL 2
Exercitii
1. Rezolvati urmatoarele ecuatii diferentiale (cu calculatorul):
...
a) x 2x x + 2x = 0
R: x(t) = C1 et + C2 e2t + C3 et
b) x(4) 5x + 4x = 0
f ) x(4) + 2x + x = 0
1 2 1
R: x(t) = et + e2t et
2 3 6
...
b) x x + x x = 0 x(1) = 0, x(1) = 1 x(1) = 2
1 1 1 1
R: x(t) = et + e2t et + e2t
6 6 2 2
Exercitii:
Rezolvati urmatoarele ecuatii diferentiale:
1. t2 x + tx x = 0
1
R: x(t) = C1 t + C2
t
...
2. 12t3 x 25t2 x + 28tx 6x = 0
1
R: x(t) = C1 t2 + C2 t 12 + C3 t3
3. t2 x + tx = 0
R: x(t) = C1 + C2 ln t
4. t2 x tx + x = 0
R: x(t) = C1 t + C2 t ln t
Calculul simbolic al solutiilor ecuatiilor de ordinul n 65
diff(x(t),t,t)
diff(x(t),t$2)
(D@@2)(x)(t)
> eq1:=diff(x(t),t,t)-4*diff(x(t),t)+4*x(t)=0;
2
eq1 := dtd 2 x (t) 4 dtd x (t) + 4 x (t) = 0
> dsolve(eq1,x(t));
x (t) = C1 e2 t + C2 e2 t t
> dsolve({eq1,x(1)=1,D(x)(1)=0},x(t));
2t 2t
x (t) = 3 ee2 2 ee2 t
> sol1:=3*exp(2*t)/exp(2)-2*exp(2*t)*t/exp(2):
> plot(sol1,t=-infinity..infinity);
66 CAPITOLUL 2
Figura 8
Se observa ca, daca nu s-a dat nici o conditie initiala solutia generala
este afisata cu ajutorul a doua constante. Mai precis, numarul con-
stantelor este acelasi cu ordinul ecuatiei, n cazul ecuatiei de ordinul al
doilea solutia generala exprimandu-se cu ajutorul a doua constante.
Pentru ca Maple sa afiseze solutia unei Probleme Cauchy n cazul unei
ecuatii de ordin superior trebuie sa-i dam n conditii initiale:
> eq2:=diff(x(t),t,t,t,t)-5*diff(x(t),t,t)+4*x(t)=0;
4 2
eq2 := dtd 4 x (t) 5 dtd 2 x (t) + 4 x (t) = 0
> eq2:=diff(x(t),t$4)-5*diff(x(t),t$2)+4*x(t)=0;
4 2
eq2 := dtd 4 x (t) 5 dtd 2 x (t) + 4 x (t) = 0
> eq2:=(D@@4)(x)(t)-5*(D@@2)(x)(t)+4*x(t)=0;
eq2 := D (4) (x) (t) 5 D (2) (x) (t) + 4 x (t) = 0
> dsolve(eq2,x(t));
x (t) = C1 e2 t + C2 et + C3 e2 t + C4 et
> dsolve({eq2,x(0)=0,D(x)(0)=1,(D@@2)(x)(0)=2,
(D@@3)(x)(0)=3},x(t));
x (t) = 1/2 et + 1/6 e2 t + 1/2 e2 t 1/6 et
Calculul simbolic al solutiilor ecuatiilor de ordinul n 67
> sol2:=-1/2*exp(-t)+1/6*exp(-2*t)+1/2*exp(2*t)-
1/6*exp(t):
> plot(sol2,t=-2..2);
Figura 9
> eq3:=diff(x(t),t,t,t)-6*diff(x(t),t,t)+12*diff(x(t),t)
-8*x(t)=sin(t);
d3 2
eq3 := dt3
6 dtd 2 x (t) + 12 dtd x (t) 8 x (t) = sin (t)
x (t)
> dsolve(eq3);
11 2
x (t) = 125 cos (t) 125 sin (t) + C1 e2 t + C2 e2 t t + C3 e2 t t2
> dsolve({eq3,x(0)=0,D(x)(0)=2,(D@@2)(x)(0)=4});
11 2 11 2 t
x (t) = 125 cos (t) 125 sin (t) + 125 e + 46
25
19 2 t 2
e2 t t 10 e t
> sol3:=-11/125*cos(t)-2/125*sin(t)+11/125*exp(2*t)+
46/25*exp(2*t)*t-19/10*exp(2*t)*t^2:
> plot(sol3,t=-4..1);
68 CAPITOLUL 2
Figura 10
n care:
Calculul simbolic al solutiilor ecuatiilor de ordinul n 69
> with(DEtools):DEplot(eq3,x(t),t=-4..1,[[x(0)=0,D(x)(0)=2,
(D@@2)(x)(0)=4]],x=-0.6..1.8,stepsize=.05,title=Solutia
Problemei Cauchy);
Figura 11
Figura 12
Capitolul 3
71
72 CAPITOLUL 3
n
dxi X
= aij xi (t)
dt j=1
Definitia 3.1.3 Fiind date t0 IR si (x01 , x02 , . . . , x0n ) IRn problema de-
terminarii solutiei (x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)) a sistemului (3.1) care verifica
xi (t0 ) = x0i i = 1, n se numeste problema cu date initiale sau problema
Cauchy.
X = A X, X(t0 ) = X 0 (3.3)
X 0 (t) = X 0 = I X 0
Z t
1 0 (t t0 ) A
X (t) = X + A X 0 ( )d = [I + ] X0
t 1!
Z 0t
(t t0 ) A (t t0 )2 A2
X 2 (t) = X 0 + A X 1 ( )d = [I + + ] X0
t 1! 2!
Z 0t
X 3 (t) = X 0 + A X 2 ( )d =
t0
(t t0 ) A (t t0 )2 A2 (t t0 )3 A3
= [I + + + ] X0
1! 2! 3!
... Z t
X (t) = X + AX m1 ( )d =
m 0
t0
(t t0 ) A (t t0 )2 A2 (t t0 )m Am
= [I + + + ...+ ] X0
1! 2! m!
...
pentru m .
Trecand la limita obtinem ca limita X(t) a sirului X m (t)
verifica egalitatea Z t
0
X(t) = X + A X( )d
t0
74 CAPITOLUL 3
sau Z t
0
X(t) = X + A X( )d.
t0
(t t0 ) A (t t0 )2 A2 (t t0 )m Am
U m (t; t0 ) = I + + + ...+
1! 2! m!
este de asemenea fundamental.
Intr-adevar:
m+p
X | t t0 |k k A kk
kU m+p m
(t; t0 ) U (t; t0 ) k , ()m, p IN , t IR1
k!
k=m+1
si prin urmare sirul de functii matriceale {U m (t; t0 )}mIN este uniform con-
vergent pe orice compact K IR1 . Limita acestui sir este suma seriei de
matrice
X
(t t0 )m Am
m=0
m!
X(t; t0 , X 0 ) = e(tt0 )A X 0 .
si Z t
e = X0 + A
X(t) e )d,
X( ()t I
t0
si deducem succesiv:
Z t
0 e
X(t; t0 , X ) X(t) =A e )]d
[X( ; t0 , X 0 ) X(
t0
Z t
e
0
kX(t; t0 , X ) X(t)k kAk kX( ; t0 , X ) X(
0 e )kd <
t0
Z t
< + kAk kX( ; t0 , X ) X(
0 e )kd
t0
() > 0 ()t I.
e
kAk kX(t; t0 , X 0 ) X(t)k
Z t kAk
+ 0 e )kd
kAk kX( ; t0 , X ) X(
t0
Z t
d e ) k d
0
+ kAk kX( ; t0 , X ) X(
dt t0
Z t kAk
+ e )kd
kAk kX( ; t0 , X 0 ) X(
t0
Z t
ln + e ) k d
kAk kX( ; t0 , X ) X( 0
ln() k A k (t t0 )
t0
Z t
+ e ) k d
kAk kX( ; t0 , X 0 ) X(
t0
ln ) k A k (t t0 )
Z t
+ e ) k d ekAk(tt0 ) , ()t t0 , > 0.
kAk kX( ; t0 , X 0 ) X(
t0
e
= kX(t; t0 , X 0 ) X(t)k < ekAk(tt0 ) , ()t t0 , () > 0
Pentru t fixat si 0 rezulta
e
kX(t; t0 , X 0) X(t)k = 0.
e = X(t; t0 , X 0 ).
Astfel am aratat ca pentru orice t t0 si t I avem X(t)
e
Rationam analog pentru t t0 , t I si obtinem X(t) = X(t; t0 , X 0 ). Se
obtine n final egalitatea
e = X(t; t0 , X 0 )
X(t)
e
pentru orice t I, care arata ca solutia X(t) coincide cu solutia X(t; t0 , X 0 )
gasita n teorema de existenta.
Construim functia
n
X
e =
X(t) ck X k (t)
k=1
a solutiilor X k (t).
Definitia 3.1.4 Un sistem de n solutii {X k (t)k=1,n } ale ecuatiei (3.2) se
numeste sistem fundamental daca sistemul de functii {X k (t)k=1,n } este liniar
independent.
Aceasta nsa este absurd, deoarece sistemul de n solutii {X i (t)i=1,n } este in-
dependent.
Trecem acum sa aratam suficienta conditiei. Presupunem ca wronskianul
W (X 1 (t), . . . , X n (t)) = det(xij (t)) nu se anuleaza si aratam ca sistemul de
solutii {X i (t)i=1,n } este fundamental.
Rationam prin reducere la absurd si presupunem ca sistemul de solutii {X i(t)i=1,n }
nu este fundamental (nu este liniar independent). In aceasta ipoteza exista
un sistem de constante {c0i }, i = 1, n, nu toate nule astfel ca
n
X
c0i X i (t) = 0
i=1
1
pentru orice t IR . Egalitatea aceasta implica egalitatile
n
X
c0i xij (t) = 0 ()t IR1 j = 1, n
i=1
W (X 1 (t0 ), . . . , X n (t0 )) 6= 0
A = S A0 S 1
etA = S etA0 S 1 .
Sisteme de ecuatii diferentiale de ordinul ntai liniare omogene 81
p l
X X
uij (t) = k t
e Pqijk1 (t)+ ek t Qij ij
rk1 (t) cos k t+Rrk1 (t) sin k t ,
k=1 k=1
i, j = 1, n
unde 1 , . . . , p sunt valorile proprii reale ale lui A cu ordinele de multiplic-
itate respectiv q1 , . . . , qp , k + ik , k = 1, l sunt valorile proprii complexe ale
lui A cu ordin de multiplicitate rk , iar Pqk 1 , Qrk 1 si Rrk 1 sunt polinoame
de grad qk 1 si rk 1 respectiv, cu coeficienti reali.
82 CAPITOLUL 3
l
X
k t
e Pqk 1 (t) + ek t [Qrk 1 (t) cos k t + Rrk 1 (t) sin k t] , i, j = 1, n
k=1
Exercitii
1. Rezolvati urmatoarele sisteme:
x1 = x1 + 8x2 x1 (t) = c1 e3t + c2 e3t
a) R:
x2 = x1 + x2 x2 (t) = 12 c1 e3t 41 c2 e3t
x1 = 3x1 + 2x2 x1 (t) = c1 et + c2 t et
b) R: 2t+1
x2 = 2x1 + x2 t
x2 (t) = c1 e + 2 c2 et
x1 = 2x1 x2 x1 (t) = c1 cos t e2t + c2 sin t e2t
c) R:
x2 = x1 + 2x2 x2 (t) = c1 sin t e2t c2 cos t e2t
x1 = 3x1 + 12x2 4x3 x1 (t) = c1 e2t + c2 et + c3 e3t
d) x2 = x1 3x2 + x3 R: x2 (t) = 38 c1 e2t 12 c2 et 13 c3 e3t
x3 = x1 12x2 + 6x3 x3 (t) = 78 c1 e2t c2 et c3 e3t
x1 = x1 + x2 2x3 x1 (t) = 12 c1 et + + 14 c3 et
e) x2 = 4x1 + x2 R: x2 (t) = c1 e + c2 e + c3 t et
t t
x3 = 2x1 + x2 x3 x3 (t) = + 12 c2 et + 12 c3 t et
x1 = 2x1 x2 x3 x1 (t) = c2 + c3 et
f) x2 = 3x1 2x2 3x3 R: x2 (t) = c1 et +3 c2
x3 = x1 + x2 + 2x3 x3 (t) = c1 et c2 + c3 et
Sisteme de ecuatii diferentiale de ordinul ntai liniare omogene 83
x1 = x1 x2 x1 (t) = c1 et c2 t et + 12 c3 t2 et
g) x2 = x2 x3 R: x2 (t) = + c2 et c3 t et
x3 = x3 x3 (t) = c3 et
2. Rezolvati urmatoarele probleme Cauchy (cu date initiale):
x1 = x2 x1 (0) = 1 x1 (t) = 21 et + 12 et
a) R:
x2 = x1 x2 (0) = 0 x2 (t) = 12 et + 12 et
x1 = 11x1 + 16x2 x1 (1) = 0 x1 (t) = 4e3t3 + 4e7t7
b) R:
x2 = 2x1 x2 x2 (1) = 1 x2 (t) = 2e3t3 e7t7
x1 = x1 x2 x1 (1) = 1 x1 (t) = 53 e2t2 + 25 e3t+3
c) R:
x2 = 4x1 2x2 x2 (1) = 1 x2 (t) = 35 e2t2 + 85 e3t+3
x1 = a x1 + b x2
x2 = c x1 + d x2
cu a d b c 6= 0. Aratati ca:
Definitia 3.2.3 Fiind data t0 IR1 si (x01 , x02 , . . . , x0n ) IRn , problema
determinarii solutiei (x1 (t), x2 (t), . . . , xn (t)) a sistemului (3.4) care verifica
xi (t0 ) = x0i i = 1, n, se numeste problema cu date initiale sau problema
Cauchy.
Pentru reprezentarea matriceala a sistemului (3.4) notam cu A matricea
patrata n n care are ca elemente constantele aij : A = (aij )i,j=1,n , cu F (t)
matricea coloana F (t) = (f1 (t), f2 (t), . . . , fn (t)) si cu X(t) matricea coloana
X = (x1 , x2 , . . . , xn )T . Cu aceste matrice sistemul (3.4) se scrie sub forma
matriceala:
X = A X + F (t) (3.5)
iar problema Cauchy se scrie sub forma
X = A X + F (t), X(t0 ) = X 0 (3.6)
Sisteme de ecuatii diferentiale de ordinul ntai liniare neomogene 85
X 3 = A X 3 , X 3 (t0 ) = 0.
Prin urmare functia Z(t) este solutie a ecuatiei neomogene (3.5). In plus cal-
culand Z(t0 ) gasim Z(t0 ) = X 0 si astfel teorema a fost complet demonstrata.
86 CAPITOLUL 3
(k1 + ) (k2 + ) k1 k2 = 0.
Exercitii
1. Rezolvati urmatoarele sisteme de ecuatii neomogene:
x1 = x2
a)
x2 = x1 +et + et
Sisteme de ecuatii diferentiale de ordinul ntai liniare neomogene 87
x1 (t) = c1 et + c2 et + ( 12 t 14 )et ( 21 t + 14 )et
R:
x2 (t) = c1 et + c2 et + ( 21 t + 14 )et + ( 12 t 14 )et
x1 = 11x1 + 16x2 + t
b)
x2 = 2x1 x2 + 1 t
23
x1 (t) = c1 e3t + c2 e7t + 49
57 t
R:
x2 (t) = 12 c1 e3t 41 c2 e7t 18
49
+ 73 t
x1 = x1 x2 + 3t2
c)
x2 = 4x1 2x2 + 2 + 8t
x1 (t) = c1 e2t + c2 e3t t2
R:
x2 (t) = c1 e2t + 4c2 e3t + 2t + 2t2
88 CAPITOLUL 3
Y = A Y (3.10)
an n + an1 n1 + . . . + a1 + a0 = 0. (3.11)
si an 6= 0, iar f (t) este o functie continua pe IR1 , atunci orice solutie x = x(t)
a acestei ecuatii este de forma:
p l
X X
j t
x(t) = e Pqj1 (t)+ ej t Qrj1 (t) cos j t+Rrj1 (t) sin j t + x(t)
j=1 j=1
d2 i di 1
L 2
+R + i = E0 sin t
dt dt C
care guverneaza evolutia intensitatii curentului ntr-un circuit R, L, C (R, L, C
constante pozitive) cuplat la o sursa de curent alternativ are o singura solutie
2
periodica pe perioada si toate celelalte solutii tind la aceasta solutie.
Exercitii
Rezolvati urmatoarele ecuatii diferentiale de ordin superior liniare cu coefi-
cienti constanti prin metoda reducerii la un sistem de ecuatii diferentiale de
ordinul ntai liniare cu coeficienti constanti:
1.
1
R: x(t) = 2
et + 23 e2t 16 et
...
b) x x + x x = 0 x(1) = 0 x(1) = 1 x(1) = 2
dsolve({ODE1, ODE2, ..., ODEn, x1(t0 )=x01 , x2 (t0 )=x02 , ..., xn (t0 )=x0n },
{x1 (t), x2 (t), ..., xn (t)}, extra.args);
> sys1_Eq1:=diff(x1(t),t)=-x1(t)+8*x2(t);
d
sys1 Eq1 := dt
x1 (t) = x1 (t) + 8 x2 (t)
> sys1_Eq2:=diff(x2(t),t)=x1(t)+x2(t);
d
sys1 Eq2 := dt
x2 (t) = x1 (t) + x2 (t)
92 CAPITOLUL 3
> dsolve(sys1_Eq1,sys1_Eq2,x1(0)=1,x2(0)=1,x1(t),x2(t));
{x2 (t) = 5/6 e3 t + 1/6 e3 t , x1 (t) = 5/3 e3 t 2/3 e3 t }
> sol_x1:=5/3*exp(3*t)-2/3*exp(-3*t):
> sol_x2:=5/6*exp(3*t)+1/6*exp(-3*t):
> plot([sol_x1,sol_x2],t=0..1,color=[red,blue],
style=[line,point]);
Figura 13
Figura 14
Calculul simbolic al solutiilor sistemelor de ecuatii liniare 93
> with(DEtools):
> DEplot3d(sys1_Eq1,sys1_Eq2,x1(t),x2(t),t=0..1,
> [[x1(0)=1,x2(0)=1]],x1=0..40,x2=0..20,scene=
[t,x1(t),x2(t)]);
Figura 15
> sys2_Eq1:=diff(x1(t),t)=-x1(t)-x2(t);
sys2 Eq1 := dtd x1 (t) = x1 (t) x2 (t)
> sys2_Eq2:=diff(x2(t),t)=-x2(t)-x3(t);
sys2 Eq2 := dtd x2 (t) = x2 (t) x3 (t)
> sys2_Eq3:=diff(x3(t),t)=-x3(t);
sys2 Eq3 := dtd x3 (t) = x3 (t)
> dsolve({sys2_Eq1,sys2_Eq2,sys2_Eq3},{x1(t),x2(t),x3(t)});
{ x1 (t) = 1/2 ( C3 t2 2 C2 t + 2 C1 ) et ,
x2 (t) = ( C3 t C2 ) et ,
x3 (t) = C3 et }
> dsolve({sys2_Eq1,sys2_Eq2,sys2_Eq3,x1(0)=1,x2(0)=0,
x3(0)=2});
{ x1 (t) = 1/2 (2 t2 + 2) et
x2 (t) = 2 tet ,
x3 (t) = 2 et }
> plot([1/2*(2*t^2+2)*exp(-t),-2*t*exp(-t),2*exp(-t)],
t=-1.3..8,colour=[green,black,blue],thickness=[3,4,1],
style=[line,point,line]);
Figura 16
> sys3_Eq1:=diff(x1(t),t)=x1(t)-x2(t)+3*t^2;
sys3 Eq1 := dtd x1 (t) = x1 (t) x2 (t) + 3 t2
> sys3_Eq2:=diff(x2(t),t)=-4*x1(t)-2*x2(t)+2+8*t;
sys3 Eq2 := dtd x2 (t) = 4 x1 (t) 2 x2 (t) + 2 + 8 t
> dsolve({sys3_Eq1,sys3_Eq2});
{ x1 (t) = e3 t C2 + e2 t C1 t2
x2 (t) = 4 e3 t C2 e2 t C1 + 2 t + 2 t2 , }
> dsolve({sys3_Eq1,sys3_Eq2,x1(1)=1,x2(1)=0});
{ x1 (t) = 125
e2 e2 t 2/5 e3e3 t t2 ,
12 2 2 t
x2 (t) = 5 e e 8/5 e3 e3 t + 2 t + 2 t2 }
> x1:=12/5*exp(-2)*exp(2*t)-2/5*exp(3)*exp(-3*t)-t^2:
> x2:=-12/5*exp(-2)*exp(2*t)-8/5*exp(3)*exp(-3*t)+2*t+
2*t^2:
> plot([x1,x2],t=-0.1..2,color=[red,green],style=
[line,point]);
Figura 17
Capitolul 4
Teoreme de existenta si
unicitate. Metode numerice.
Proprietati calitative ale
solutiilor. Integrale prime
= { (t, x)| |t t0 | a si |x x0 | a}
sa fie inclus n ; .
Teorema 4.1.1 (Cauchy- Lipschitz de existenta a unei solutii locale) Daca
functia f este continua pe dreptunghiul si este lipschitziana n raport cu
96
Teoreme de existenta si unicitate pentru ecuatii diferentiale de ordinul ntai 97
()t Ih .
Aratam la nceput ca functiile din acest sir sunt bine definite. Aceasta
revine la a arata ca pentru orice n 1 si t Ih avem (t, xn (t)) .
Folosim metoda inductiei matematice, vom arata ca pentru orice t Ih
avem (t, xn (t)) .
Etapa I (a verificarii):
Pentru n = 1 avem:
Z t
x1 (t) = x0 + f (, x0 ( ))d ;
t0
Etapa II (a implicatiei):
Presupunem ca (t,xn(t)) , () t Ih si aratam ca (t, xn+1 (t)) ,
() t Ih .
Pentru aceasta calculam xn+1 (t) si gasim
Z t
xn+1 (t) = x0 + f (, xn ( ))d
t0
si remarcam ca, sirul xn (t) este sirul sumelor partiale ale seriei de functii
X
x0 (t) + (xn+1 (t) xn (t)).
n=0
n
K
Deoarece |xn+1 (t) xn (t)| b, () t Ih , din convergenta seriei
K +1
X n
K
numerice b , cu teorema lui Weierstrass, rezulta ca seria de
n=0
K +1
X
functii x0 (t) + (xn+1 (t) xn (t)) este absolut si uniform convergenta pe
n=0
intervalul Ih , la o functie x = x(t). Prin urmare sirul sumelor partiale, adica
sirul xn (t) converge uniform la functia x(t).
si obtinem egalitatea
Z t
x(t) = x0 + f (, x( ))d.
t0
Aceasta arata ca functia x(t) este de clasa C 1 si verifica x(t) = f (t, x(t));
x(t0 ) = x0 .
Problema 4.1.1
Se stie ca materia radioactiva se dezintegreaza si viteza de dezintegrare este
Teoreme de existenta si unicitate pentru ecuatii diferentiale de ordinul ntai 101
x = a x,
Rezolvare
Fie x0 cantitatea de carbon radioactiv C 14 dintr-o mostra la momentul t0 .
Problema cu date initiale:
( 1
x = x
8000
x(t0 ) = x0
gasim o ecuatie n t, care ne da timpul t n care animalul sau planta erau vii,
iar diferenta t t0 arata varsta mostrei.
Problema 4.1.2
Un rezervor cilindric are o gaura circulara la baza prin care lichidul din
rezervor se poate scurge. O ntrebare asemanatoare cu cea din Problema
4.1.1 este urmatoarea: daca la un moment dat vedem ca rezervorul este gol
putem oare sa stim daca acesta a fost odata plin si cand?
Raspunsul este evident nu. Cum se explica?
102 CAPITOLUL 4
Rezolvare:
Fie x(t) naltimea lichidului din rezervor la momentul t. Notam cu A aria
bazei cilindrului si cu a aria gaurii. Dupa legea lui Toricelli avem:
ap
x = 2g x
A
Daca I este naltimea rezervorului, atunci x = I corespunde la situatia cand
rezervorul este plin si x = 0 la situatia cand rezervorul este gol. Daca la
momentul t = 0 rezervorul este plin, atunci x(0) = I si avem:
ap
2 u|xI = 2g t
A
de unde: 2
a p
x(t) = I 2g t .
2A
s
2A I
Timpul de golire este t = si deci:
a 2g
p 2
a a p
2g t 2g t pentru 0 t t
x(t) = 2A 2A
0 pentru t t
reprezinta legea de golire a rezervorului daca acesta a fost plin la
momentul t = 0.
Exista o infinitate de solutii x(t) ale ecuatiei
ap
x = 2g x
A
care pentru t = t sunt egale cu zero. Acestea sunt date de formula:
2g a2
2
(t t )2 pentru t t
x (t) = 4A
0 pentru t t
Solutia x (t) reprezinta legea de golire a rezervorului care la momentul a
fost plin. Pe langa aceste solutii problema Cauchy
a 2g
x = x
A
x(t ) = 0
Teoreme de existenta si unicitate pentru ecuatii diferentiale de ordinul ntai 103
Concluzii
1. Daca variabila de stare x(t) a unui proces fizic sau chimic este solutia
unei probleme cu date initiale x = f (t, x), x(t0 ) = x0 , atunci aceasta
variabila de stare trebuie cautata printre solutiile acestei probleme
Cauchy.
3. Daca problema cu date initiale n cauza are mai multe solutii, atunci
gasind una din aceste solutii nu avem nici un drept sa sustinem ca
aceasta este aceea care descrie evolutia n timp a variabilei de stare.
Mai precis, avem nevoie de informatii suplimentare care sa permita
identificarea acelei solutii care descrie evolutia variabilei de stare.
F (t, x1 , x2 , ..., xn ) = (f1 (t, x1 , ..., xn ), f2 (t, x1 , ..., xn ), ..., fn (t, x1 , ..., xn ))T
Teoreme de existenta si unicitate pentru sisteme de ecuatii diferentiale de ordinul ntai105
X 0 (t) = X 0
Z t
1 0
X (t) = X + F (, X 0 ( ))d
t
Z 0t
X 2 (t) = X 0 + F (, X 1 ( ))d
t0
................
Z t
X k+1(t) = X 0 + F (, X k ( ))d
t0
................
Functiile din acest sir sunt corect definite, ntrucat pentru orice t Ih
si k IN are loc apartenenta (t, X k (t)) (demonstratia se face prin
inductie). Urmand rationamentul din paragraful precedent evaluam diferenta
max kX k+1(t) X k (t)k si gasim:
tIh
K
max kX k+1 (t) X k (t)k max kX k (t) X k1(t)k,
tIh K + 1 tIh
Deoarece k
k+1 k K
kX (t) X (t)k b
K +1
Teoreme de existenta si unicitate pentru sisteme de ecuatii diferentiale de ordinul ntai107
X k
K
pentru orice t Ih , din convergenta seriei numerice b , folosind
k=0
K +1
teorema lui Weierstrass, rezulta ca seria de functii
X
0
X (t) + X k+1(t) X k (t)
k=0
si obtinem: Z t
0
X(t) = X + F (, X( ))d.
t0
X , X : J Ih IRn (t0 J)
sunt doua solutii locale ale problemei cu date initiale (4.4). Aceste solutii
verifica:
Z t Z t
0 0
X (t) = X + F (, X ( ))d, X (t) = X + F (, X ( ))d.
t0 t0
de unde se obtine:
si remarcam ca
x (t ) = x (t ) = x .
Punctul (t , x ) este n domeniul , (t , x ) , si putem considera
constantele pozitive a , b , K astfel ca:
|x (t) x | b si |x (t) x | b ;
Zt
x (t) = x + f (s, x (s))ds,
t
Proprietati calitative ale solutiilor 111
Zt
x (t) = x + f (s, x (s))ds,
t
Zt Zt
K |x (s) x (s)|ds < + K |x (s) x (s))| ds.
t t
x(t0 ) = x0 .
= {(t, x) : |t 0 | a, |x | b}
si verifica
Zt Zt
|x(t; t0 , x0 ) x0 | |f (s, x(s : t0 , x0 ))f (s, x0)|ds + |f (s, x0 )|ds
t0 t0
Rt
K 0 |x(s; t0 , x0 )x0 |ds + (0 t0 ) sup |f (s, x0 )|.
t0 s[t0 ,0 ]
= {(t, X) : t I si kX X(t; t0 , X 0 )k r}
kF (t, X 1) F (t, X 2 )k K kX 1 X 2 k
kX(t; t0 , X 1 ) X(t; t0 , X 0 )k kX 1 X 0 k+
Zt
+K kX( ; t0 , X 1 ) X( ; t0 , X 0 )kd kX 1 X 0 k eKh < .
2
t0
kX(t; t0 , X 1 ) X(t; t0 , X 0 )k kX 1 X 0 k+
Zt
+K kX( ; t0 , X 1 ) X( ; t0 , X 0 )kd kX 1 X 0 k eKh < .
2
t0
kX(t ; t0 , X 1 ) X(t ; t0 , X 1 )k M |t t |,
= lim X(t; t0 , X 1 )
t
si (, ) . Contradictie.
Inegalitatile stabilite sunt valabile deci pe ntreg intervalul I si astfel
teorema este demonstrata.
kX(t; t1 , X 1 ) X(t; t0 , X 0 )k
Zt
1 0
kX X(t1 ; t0 , X )k + K kX( ; t1 , X 1 ) X( ; t0 , X 0 )kd
t1
kX 1 X(t1 ; t0 , X 0 )k eK(h1 +h2 ) < (M + 1) eK(h1 +h2 ) < .
2
Contradictie.
Prin urmare, kX(t; t1 , X 1 ) X(t; t0 , X 0 )k < , () t I I1 .
2
Vom arata n continuare ca = inf I1 T1 si = sup I1 T2 .
Rationam prin reducere la absurd si presupunem de exemplu ca < T2 .
Pentru orice t [t1 , ) avem inegalitatea:
kX(t; t1 , X 1 ) X(t; t0 , X 0 )k <
2
si pentru orice t , t [t1 , ) :
kX(t ; t1 , X 1 ) X(t ; t1 , X 1 )k M |t t |
X = F (t, X, ) t I, X D, . (4.10)
pentru orice t I .
definita pe intervalul I .
Vom arata ca:
||X(t; t0 , X 0 , ) X(t; t0 , X 0 , 0 || <
2
pentru orice t I I .
Rationam prin reducere la absurd si admitem ca exista t1 I I astfel ca
||X(t1 ; t0 , X 0 , ) X(t1 ; t0 , X 0 , 0 )|| .
2
Rezulta de aici ca, cel putin pentru unul dintre numerele 1 , 2 definite prin:
n o
0 0 0
1 = inf t I I : ||X( ; t0 , X , )X( ; t0 , X , )|| < , () [t, t0 ]
2
n o
2 = sup t I I : ||X( ; t0 , X 0 , )X( ; t0, X 0 , 0 )|| < , () [t, t0 ]
2
are loc egalitatea:
||X(i; t0 , X 0 , ) X(i ; t0 , X 0 , 0 )|| = , i = 1, 2.
2
Sa admitem de exemplu ca avem:
||X(2 ; t0 , X 0 , ) X(2 ; t0 , X 0 , 0 )|| = .
2
Pe de alta parte, pentru orice t [t0 , 2 ] au loc inegalitatile:
Proprietati calitative ale solutiilor 123
Zt
||F (, X( ; t0 , X 0 , ), )F (, X( ; t0, X 0 , 0 ), 0)||d
t0
Zt
||F (, X( ; t0 , X 0 , ), )F (, X( ; t0, X 0 , 0 ), )||d
t0
Zt
||F (, X( ; t0 , X 0 , 0), )F (, X( ; t0, X 0 , 0 ), 0 )||d
t0
Zt
K ||X( ; t0 X 0 , )X( ; t0 , X 0 , 0 )||d +21 eKh
t0
21 eKh eK(tt0 ) < .
2
Contradictie.
Prin urmare:
||X(t; t0 , X 0 , ) X(t; t0 , X 0 , 0 )|| < , ()t I I .
2
||X(t; t0, X 0 , ) X(t; t0 , X 0 , 0)|| <
2
cu
M = sup ||F (t, X, )||
S
124 CAPITOLUL 4
pentru orice t I .
d
X 1 X(t; t0 , X 0 ) = X F (t, X(t; t0 , X 0 )) X 1 X(t; t0 , X 0)
dt
X 1 X(t0 ; t0 , X 0 ) = I
d
t1 X(t; t0 , X 0 ) = X F (t, X(t; t0 , X 0 )) t1 X(t; t0 , X 0 )
dt
t1 X(t0 ; t0 , X 0 ) = F (t0 , X 0 )
H(t, t0 , X 1 , h, Y ) =
1
Z
1 1 1
= X F (t, X(t; t0 , X )+s[X(t; t0, X +h)X(t; t0 , X )])ds Y
0
1
Yk (t) = [X(t; t0 , X 1 + ek ) X(t; t0 , X 1 )]
pentru orice t I .
Prin urmare, exista limita
1
lim [X(t; t0 , X 1 + ek ) X(t; t0 , X 1 )]
0
d X X
(t, t0 , X 1 ) 1 1
= H t, t0 , X , 0, 1 (t, t0 , X )
dt x1k xk
X
(t , t , X 1 ) = ek
1 0 0
xk
dY k
= H(t, t0 , X 0 , 0, Y k )
dt
k
Y (t0 ) = ek
d
X 1 X(t; t0 , X 0) = X F (t, X(t; t0 , X 0 )) X 1 X(t; t0 , X 0 )
dt
X 1 X(t0 ; t0 , X 0 ) = I.
1
X (t) = X(t; t0 + , X 0 ) X(t; t0 , X 0 ) pentru t I .
Proprietati calitative ale solutiilor 127
Avem egalitatile:
= X 1 X(t; t0 , X 0 ) [X(t0 ; t0 + , X 0 ) X 0 ]+
+O(||X(t0; t0 + , X 0 ) X 0 ||) =
+O(||X(t0; t0 + , X 0 ) X 0 ||) =
P
n
= X 1X(t; t0 , X 0 ) Fk (t0 +k , X(t0 +k ; t0 +, X 0 )ek+
k=1
+O(||X(t0; t0 + , X 0 ) X 0 ||)
d
t1 X(t; t0 , X 0 ) =
dt
d
= X 1 X(t; t0 , X 0 ) F (t0 , X 0 ) =
dt
t1 X(t0 ; t0 , X 0 ) = F (t0 , X 0 ).
(t; t0 , X 0, ) X(t; t0 , X 0 , )
d
(X(t;t0 ,X 0,0 )) = XF (t, X(t; t0 , X 0 , 0), 0 )X(t; t0 , X 0 , 0)+
dt
X(t0 ; t0 , X 0 , 0 ) = 0.
H
k (t, t0 , X 0 , 1, h, Y ) =
Z1
= XF(t,X(t;t0 ,X 0, 1)+s X(t;t0 ,X 0, 1 +hek)X(t;t0 ,X 0, 1) ,
0 1
Z
1 + hek )ds Y + F (t, X(t; t0 , X 0 , 1 ), 1 + s h ek )ds ek .
0
dY k
= Hk (t, t0 , X 0 , 1 , Y k )
dt
k
Y (t0 ) = 0
au solutii definite pe I si lim Yhk (t) = Y k (t) uniform n raport cu t pe orice
h0
interval J I.
Pe de alta parte se verifica usor ca pentru h 6= 0 avem:
1
Yhk (t) = [X(t; t0 , X 0 , 1 + h ek ) X(t; t0 , X 0 , 1 )]
h
si deducem ca functia X(t; t0 , X 0 , ) are derivate partiale n raport cu k n
(t, t0 , X 0 , 1) si
d X 0 1 0 1 X 0 1
(t, t0 , X , ) = Hk t, t0 , X , , 0, (t, t0 , X , )
dt k k
X
(t0 , t0 , X 0 , 1 ) = 0
k
130 CAPITOLUL 4
Pe de alta parte:
X(t0 ; t0 , X 0 , 0) = 0.
Metode numerice 131
= {(t, X)| |t t0 | a si kX X 0 k b}
|t t | < () si kX X k < ()
sa avem kF (T , X ) F (t , X )k < .
132 CAPITOLUL 4
tq = t0 + q h t0 + si tq+1 = t0 + (q + 1) h > t0 + .
t0 tq < tq+1 < < t1 < t0 < t1 < < tq1 < tq t0 + .
X 1 (t) = X 0 + (t t0 ) F (t0 , X 0 )
X 1 (t) = X 0 + (t t0 ) F (t0 , X 0 ).
()t [ti1 , ti ]
X i (t) = X i+1 (ti+1 ) +(t ti+1 ) F (ti+1 , X i+1 (ti+1 )),
Functia X (t) definita n acest fel este continua pe intervalul I , este deri-
vabila pe acest interval cu exceptia eventuala a punctelor {ti }i=1,q si {ti }i=1,q
si verifica:
kX (t) X 0 k b si kX (t) F (t, X (t))k < , t I .
Daca definim functia (t) prin:
(t) = X (t) F (t, X (t)) pentru t 6= ti , ti i = 1, q si
mpreuna cu inegalitatea:
k ( )k < . () I
implica:
Zt2 Zt2
kX (t1 ) X (t2 )k kF (, X ( ))kd + k ( )kd
t1 t1
Zt Zt
n 0 n
X (t) = X + F (, X ( ))d + n ( )d
t0 t0
Zt
X(t) = X 0 + F (, X( ))d, () t I .
t0
ti+1 = ti + h
X i+1 = X i + h mE cu mE = F (ti , Xi ),
x = x + 2et (4.13)
x(t) = et + et .
> sol_x(t):=exp(t)+exp(-t):
> eval(sol_x(t),t=0);
eval(sol_x(t),t=0.1); eval(sol_x(t),t=0.2);
eval(sol_x(t),t=0.3);eval(sol_x(t),t=0.9);
2
2.010008336
2.040133511
2.090677029
2.866172771
> sol_x1:=5/3*exp(3*t)-2/3*exp(-3*t):
> sol_x2:=5/6*exp(3*t)+1/6*exp(-3*t):
> eval(sol_x1(t),t=0);
eval(sol_x1(t),t=0.1);eval(sol_x1(t),t=0.2);
Metode numerice 139
eval(sol_x1(t),t=0.3);eval(sol_x1(t),t=0.9);
1
1.755885866
2.670990243
3.828292078
24.75474919
> eval(sol_x2(t),t=0);
eval(sol_x2(t),t=0.1); eval(sol_x2(t),t=0.2);
eval(sol_x2(t),t=0.3); eval(sol_x2(t),t=0.9);
1
1.248352044
1.609900939
2.117430869
12.41097735
ti+1 = ti + h
X i+1 = X i + h mRK
unde
1
mRK = (m1 + 2m2 + 2m3 + m4 )
6
m1 = F (ti , X i)
m4 = F (ti + h, X i + h m3 ).
k3:=f1(t(n-1,h)+h/2,x1(n-1,h)+h*k2/2,x2(n-1,h)+h*k2/2);
k4:=f1(t(n-1,h)+h/2,x1(n-1,h)+h*k3,x2(n-1,h)+h*k3);
x1(n-1,h)+h/6*(k1+2*k2+2*k3+k4)
> end if;
> end proc:
> x2:=proc(n,h) local m1,m2,m3,m4;
> if n=0 then x2(0) else
m1:=f2(t(n-1,h),x1(n-1,h),x2(n-1,h));
m2:=f2(t(n-1,h)+h/2,x1(n-1,h)+h*m1/2,x2(n-1,h)+h*m1/2);
m3:=f2(t(n-1,h)+h/2,x1(n-1,h)+h*m2/2,x2(n-1,h)+h*m2/2);
m4:=f2(t(n-1,h)+h/2,x1(n-1,h)+h*m3,x2(n-1,h)+h*m3);
x2(n-1,h)+h/6*(m1+2*m2+2*m3+m4)
> end if;
> end proc:
> x1(0):=1: x2(0):=1:
> x1(t):=[seq(x1(i,h),i=0..n)];
x1 (t) := [1., 1.75588586516103406, 2.67099024240189342,
3.82829207712650410, 5.33273206041661840,
7.32072833903442266, 9.97254650756094564,
13.5286455567960680, 18.3114819804437801,
24.7547491716790910, 33.4427034511831920]
> x2(t):=[seq(x2(i,h),i=0..n)];
x2 (t) := [1., 1.24835204296884550, 1.60990093931829237,
2.11743086851170714, 2.81696313624160988,
3.77192924966291354, 5.06892269795481632,
6.82555099257945131, 9.20109996691309817,
12.4109773422481773, 16.7462452598074308]
> t:=[seq(t(i,h),i=0..n)];
t := [0.0, 0.1, 0.2, 0.3, 0.4, 0.5, 0.6, 0.7, 0.8, 0.9, 1.0]
> sol_x1:=5/3*exp(3*t)-2/3*exp(-3*t):
> sol_x2:=5/6*exp(3*t)+1/6*exp(-3*t):
> eval(sol_x1(t),t=0);
eval(sol_x1(t),t=0.1);eval(sol_x1(t),t=0.2);
Metode numerice 143
eval(sol_x1(t),t=0.3);eval(sol_x1(t),t=0.9);
1
1.755885866
2.670990243
3.828292078
24.75474919
> eval(sol_x2(t),t=0);
eval(sol_x2(t),t=0.1); eval(sol_x2(t),t=0.2);
eval(sol_x2(t),t=0.3); eval(sol_x2(t),t=0.9);
1
1.248352044
1.609900939
2.117430869
12.41097735
Si n cazul sistemului considerat se observa o buna convergenta a metodei
Runge-Kutta rk4.
n care:
> a:=dsolve({eq3,x(2)=2,D(x)(2)=1/2,(D@@2)(x)(2)=3},numeric,
method=classical[rk4],output=listprocedure):
> sol_x := subs(a,x(t)):
> sol_x(0.2);sol_x(0.4);sol_x(1);sol_x(2);
sol_x(5);sol_x(8);sol_x(10);sol_x(30);
Metode numerice 145
178.442355332346864
52.2875370423634607
6.30572074481224831
2.0
6.08914601990852234
9.31175162767340581
11.0536870708637434
25.1681506399649386
n care:
Figura 18
d2 i di 1
L 2 +R + i = E0 sin t, (4.16)
dt dt C
a carei solutie i(t) exprima intensitatea curentului ntr-un circuit
R-L-C (vezi Capitolul 3). Considerand valori numerice pentru R, L, C, E0
si reducand ecuatia la un sistem de doua ecuatii diferentiale se obtine:
with(DEtools) : DEplot
with(DEtools) : phaseportrait
with(DEtools) : DEplot3d
> with(DEtools):DEplot({sys_Eq1,sys_Eq2},{x1(t),x2(t)},
t=0..15,[[x1(0)=0,x2(0)=0],[x1(0)=1,x2(0)=1],
[x1(0)=3,x2(0)=3]],scene=[t,x1(t)],method=classical[rk4]);
Metode numerice 147
Figura 19
> with(DEtools):DEplot({sys_Eq1,sys_Eq2},{x1(t),x2(t)},
t=0..15,[[x1(0)=0,x2(0)=0],[x1(0)=1,x2(0)=1],
[x1(0)=3,x2(0)=3]],scene=[t,x2(t)],method=classical[rk4]);
Figura 20
In aceste figuri sunt reprezentate solutiile (x1 (t), x2 (t)) pentru trei conditii
initiale. Se observa ca, indiferent de conditiile initiale, dupa un anumit
timp solutia se stabilizeaza n jurul unei solutii periodice. Acest fapt,
reiese si din portretele de faza care se obtin cu:
> with(DEtools):phaseportrait([sys_Eq1,sys_Eq2],
[x1(t),x2(t)],t=0..15,[[x1(0)=0,x2(0)=0]],
scene=[x1(t),x2(t)],method=classical[rk4]);
148 CAPITOLUL 4
Figura 21
> with(DEtools):phaseportrait([sys_Eq1,sys_Eq2],
[x1(t),x2(t)],t=0..15,[[x1(0)=1,x2(0)=1]],
scene=[x1(t),x2(t)],method=classical[rk4]);
Figura 22
Portretele de faza (Figura 21 si Figura 22) arata faptul ca, solutiile sis-
temului (intesitatea curentului si variatia acesteia) se stabilizeaza dupa un
anumit timp, tinzand catre un ciclu limita. Mai precis, folosind conditii
initiale din interiorul sau exteriorul ciclului limita solutiile se stabilizeaza
n jurul unei solutii periodice. Acelasi fenomen de stabilizare se observa
si din figura tri-dimensionala (Figura 23):
> with(DEtools):DEplot3d({sys_Eq1,sys_Eq2},
{x1(t),x2(t)},t=0..15,[[x1(0)=0,x2(0)=0]],
scene=[t,x1(t),x2(t)],method=classical[rk4]);
Metode numerice 149
Figura 23
x = x(1 y)
(4.17)
y = 0.3 y(x 1),
> with(DEtools):DEplot({diff(x(t),t)=x(t)*(1-y(t)),
diff(y(t),t)=.3*y(t)*(x(t)-1)},{x(t),y(t)},
t=0..50,[[x(0)=0.8,y(0)=0.5]],scene=[t,x(t)],
linecolor=t/2,method=rkf45);
150 CAPITOLUL 4
Figura 24
> with(DEtools):DEplot({diff(x(t),t)=x(t)*(1-y(t)),
diff(y(t),t)=.3*y(t)*(x(t)-1)},{x(t),y(t)},
t=0..50,[[x(0)=0.8,y(0)=0.5]],scene=[t,y(t)],
linecolor=t/2,method=rkf45);
Figura 25
> with(DEtools):DEplot3d({diff(x(t),t)=x(t)*(1-y(t)),
diff(y(t),t)=.3*y(t)*(x(t)-1)},{x(t),y(t)},t=0..50,
[[x(0)=0.8,y(0)=0.5]],scene=[t,x(t),y(t)],
stepsize=.2,linecolor=t/2,method=rkf45);
Metode numerice 151
Figura 26
Figura 27
Acest sistem are solutiile stationare (0, 0), (1, 1) si solutii periodice (Figura
26). Interpretarea acestora este urmatoarea:
i) solutia stationara (0, 0) reprezinta disparitia ambelor specii;
ii) solutia stationara (1, 1) reprezinta situatia de echilibru (numarul de
sardine este egal cu numarul de rechini);
iii) solutiile periodice care nconjoara solutia stationara (1, 1) reprezinta
variatii ale numarului de sardine si respectiv rechini ntre doua limite.
Aceste variatii (cresteri sau descresteri) descriu lipsa sau abundenta
de hrana (sardine) care duce la micsorarea sau cresterea numarului de
pradatori (rechini).
Un alt portret de faza interesant este al sistemului:
x = yz
y = zx (4.18)
z = x 2y,
Metode numerice 153
care arata ca, din orice punct ar pleca solutiile, toate vor evolua catre
zero (Figura 28):
> with(DEtools):phaseportrait([D(x)(t)=y(t)-z(t),
D(y)(t)=z(t)-x(t),D(z)(t)=x(t)-y(t)*2],[x(t),y(t),z(t)],
t=-10..50,[[x(0)=3,y(0)=3,z(0)=3]],stepsize=.05,
scene=[z(t),y(t)],linecolour=sin(t*Pi/2),
method=classical[rk4]);
Figura 28
154 CAPITOLUL 4
Demonstratie: Fie (t0 , x01 , ..., x0n ) ID si x1 (t), ..., xn (t) solutia sistemului
(4.19) care verifica xi (t0 ) = x0i , i = 1, n si U(t, x1 (t), ..., xn (t)) o integrala
prima. Deoarece U(t, x1 (t), ..., xn (t)) este constanta, rezulta ca
dU
(t, x1 (t), ..., xn (t)) 0.
dt
De aici avem ca
X U n
U
(t,x1 (t), ..., xn (t)) + (t, x1 (t), ..., xn (t))fi(t, x1 (t), ..., xn (t)) = 0,
t i=1
xi
() t I.
Pentru t = 0, rezulta de aici egalitatea:
X Un
U
(t0 , x01 , ..., x0n ) + (t0 , x01 , ..., x0n ) fi (t0 , x01 , ..., x0n ) = 0
t i=1
xi
Integrale prime 155
Intrucat (t0 , x01 , ..., x0n ) este un punct oarecare din multimea I D rezulta
n
U X U
+ fi = 0, ()(t, x1 , ..., xn ) I D.
t i=1
t
unde
1 2
H(x1 , x2 , x3 , p1 , p2 , p3 ) = (p + p22 + p23 ) + V (x1 , x2 , x3 )
2m 1
este functia Hamilton asociata punctului material.
X3
U H U H
= 0.
i=1
xi p i p i xi
Teorema 4.5.2 Daca se cunosc m < n integrale prime ale sistemului (4.19)
atunci problema determinarii solutiilor sistemului (4.19) revine la problema
determinarii solutiilor unui sistem de n m ecuatii diferentiale de ordinul
ntai.
Daca se cunosc n integrale prime atunci problema determinarii solutiilor
sistemului (4.19) revine la rezolvarea unui sistem de ecuatii implicite.
Demonstratie: Consideram la nceput m < n integrale prime U1 , ..., Um in-
dependente ale sistemului (4.19). Independenta asigura faptul ca din sistemul
de ecuatii:
U1 (t, x1 , ..., xn ) c1 = 0
U2 (t, x1 , ..., xn ) c2 = 0
(4.22)
............................
Um (t, x1 , ..., xn ) cm = 0
putem exprima m dintre necunoscutele x1 , ..., xn n functie de celelalte ne-
cunoscute, si n functie de t si de constantele c1 , ..., cm .
Pentru a face o alegere presupunem ca x1 , ..., xm se exprima n functie de
t, xm+1 , ..., xn :
x1 = 1 (t, xm+1 , ..., xn , c1 , ..., cm )
x2 = 2 (t, xm+1 , ..., xn , c1 , ..., cm )
....................................................
xm = m (t, xm+1 , ..., xn , c1 , ..., cm )
Daca x1 (t), ..., xn (t) este o solutie a sistemului (4.19), atunci avem:
x1 (t) = 1 (t, xm+1 (t), ..., xn (t), c1 , ..., cm )
x2 (t) = 2 (t, xm+1 (t), ..., xn (t), c1 , ..., cm )
..............................................................
xm (t) = m (t, xm+1 (t), ..., xn (t), c1 , ..., cm )
Rezulta n acest fel ca primele m componente ale solutiei x1 (t), ..., xm (t)
se construiesc cu restul componentelor xm+1 (t), ..., xn (t) si a constantelor
c1 , ..., cm prin intermediul functiilor 1 , 2 , ..., m .
Prin nlocuire n sistemul (4.19) rezulta ca xm+1 (t), ..., xn (t) verifica urmatorul
sistem de ecuatii diferentiale:
dxm+1
dt = fm+1 (t, 1 (t, xm+1,...,xn , c1,...,cm ),...,m (t, xm+1,...,xn , c1,...,cm ), xm+1,...,xn )
....................................................................................................................
dxn
Exemple:
1. Aratati ca daca f : (a, b) IR1 este functie continua, atunci functia
Z t
U(t, x) = x f ( )d
t
X(t; t0 , (t, X )) X
obtinem:
U(t, X ) = h((t, X )).
Aceasta din urma egalitate arata ca integrala prima U este o functie h de
cele n integrale prime independente 1 , ..., n .
U U
si exista o functie U cu proprietatea = 0 si = i , atunci functia U
t xi
este integrala prima pentru sistemul (4.19).
Integrale prime 161
Exercitii:
1. Fie sistemul de ecuatii:
x1 = x2
x2 = x1
Sa se determine o integrala prima.
0 = 0, 1 = x1 , 2 = x2
R:
U(x1 , x2 ) = 1 (x2 + x2 )
2 1 2
dx dy dz
a) = =
x 2y z
R:U1 (x, y, z) = x y si U2 (x, y, z) = xz.
dx dy dz
b) = =
zy xz yx
R: U1 (x, y, z) = x + y + z si U2 (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 .
dx dy dz
c) = = 2
x2 (y + z) 2
y (z + x) z (y x)
1 1 1
R: U1 (x, y, z) = xyz si U2 (x, y, z) = + + .
x y z
162 CAPITOLUL 4
dx dy dz
d) 2
= 2 =
xy xy z(x + y 2)
2
xy
R: U1 (x, y, z) = x2 y 2 si U2 (x, y, z) = z
.
Capitolul 5
u : IR1
163
164 CAPITOLUL 5
xi = gi (t, x1 , . . . , xn ), i = 1, n (5.2)
unde
fi (t, x1 , . . . , xn )
gi (t, x1 , . . . , xn ) =
f0 (t, x1 , . . . , xn )
t fiind componenta x0 a vectorului x = (x0 , x1 , . . . , xn ) V , t = x0 . Sistemul
(5.2) este definit pentru (t, x1 , . . . , xn ) V ,iar functiile gi sunt de clasa C 1
pe V .
deci
n
X u
u fk (t, x1 , . . . , xn )
(t, x1 , . . . , xn ) + (t, x1 , . . . , xn ) 0
t k=1
xk f0 (t, x1 , . . . , xn )
si prin urmare:
n
X u
u
(t, x1 , . . . , xn ) + (t, x1 , . . . , xn ) gk (t, x1 , . . . , xn ) 0
t xk
k=1
atunci pentru h de clasa C 1 definita ntr-o vecinatate deschisa D a lui (x01 , . . . , x0n )
problema Cauchy are solutie unica.
uk (x00 , x1 , . . . , xn ) = xk , k = 1, . . . , n.
Fie
In plus,
u
e(x0 , x1 , . . . , xn ) = (u1 (x0 , x1 , . . . , xn ), . . . , un (x0 , x1 , . . . , xn )).
Ecuatii cu derivate partiale de ordinul ntai liniare 167
De aici rezulta ca
e(x00 , x1 , . . . , xn ) = (x1 , . . . , xn );
h(x1 , . . . , xn ) = u
si deci u
e coincide cu u.
Daca n punctul (x00 , x01 , . . . , x0n ) avem
fk (x00 , x01 , . . . , x0n ) 6= 0,
atunci se poate formula un rezultat analog pentru o functie h definita pe o
vecinatate deschisa a punctului (x00 , x01 , . . . , x0k1 , x0k+1 , . . . , x0n ).
Problema 5.1.1
O functie u = u(x1 , x2 , . . . , xn ) se zice functie omogena de grad zero n sens
Euler daca pentru orice IR1+ avem
u( x1 , x2 , . . . , xn ) = u(x1 , x2 , . . . , xn ).
Exercitii:
1. Rezolvati urmatoarele ecuatii cu derivate partiale de ordinul ntai liniare:
u u
a) y x =0
x y
R: u(x, y) = (x2 + y 2)
u u
b) x +y =0
x y
y
R: u(x, y) =
x
u u u
c) x 2y z =0
x y z
R: u(x, y, z) = x y, xz
u p 2
u u u
d) xy 1y y z = xy
x y z z
p
R: u(x, y, z) = 2yz + x( y + 1 y 2 , x earcsin y
u u u
b) x + y + z = 0; u(1, y, z) = y z
x y z
R: u(x, y, z) = y + z 2 yz
u u
c) (1 + x2 ) + xy = 0; u(0, y) = y 2
x y
y2
R: u(x, y) =
1 + x2
170 CAPITOLUL 5
g(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) 0
n D.
Pentru determinarea solutiilor ecuatiei (5.3) consideram ecuatia cu derivate
partiale de ordinul ntai liniara:
Xn
v v
fi (x1 , . . . , xn , u) + g(x1 , . . . , xn , u) = 0 (5.4)
i=1
xi u
cu (x1 , . . . , xn , u)
Ecuatii cu derivate partiale de ordinul ntai cvasiliniare 171
v 0
(x1 , . . . , x0n , u0) 6= 0
u
atunci functia u = u(x1 , . . . , xn ) definita implicit prin ecuatia
Avem:
v(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) v(x01 , . . . , x0n , u0) 0
si prin derivare n raport cu xk gasim:
v
(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn ))+
xk
v u
(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) (x1 , . . . , xn ) 0
u xk
pentru k = 1, 2, . . . , n.
Inmultind pe rand aceste egalitati cu fk (x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) si adunandu-
le gasim:
Xn
v
(X, u(X)) fk (X, u(X))+
k=1
xk
Xn
v u
(X, u(X)) (X, u(X)) fk (X, u(X)) 0
u k=1
xk
unde X = (x1 , . . . , xn ).
Dar v fiind solutie a ecuatiei (5.4) are loc
Xn
v
(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) fk (x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn ))+
k=1
xk
172 CAPITOLUL 5
v
+ (x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) g(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) 0
u
si prin urmare:
v
(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) g(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) =
u
Xn
v u
(x1 , ..., xn , u(x1 , ..., xn )) (x1 , ..., xn )fk (x1 , ..., xn , u(x1 , ..., xn )).
u k=1
xk
v
Tinem seama de faptul ca (x1 , ..., xn , u(x1 , ..., xn )) 6= 0 deducem egali-
u
tatea:
Xn
u
(x1 , ..., xn ) fi (x1 , ..., xn , u(x1 , ..., xn )) = g(x1 , ..., xn , u(x1 , ..., xn )).
k=1
xk
u(x01 , x2 , . . . , xn ) = (x2 , . . . , xn ),
u(x01 , x2 , . . . , xn ) = (x2 , . . . , xn ).
vk (x01 , x2 , . . . , xn , u) = xk+1 , k = 1, 2, . . . , n 1
Ecuatii cu derivate partiale de ordinul ntai cvasiliniare 173
si
vn (x01 , x2 , . . . , xn , u) = u.
Functia v definita prin:
v(x1 , . . . , xn , u) = vn (x1 , . . . , xn , u)
(v1 (x1 , . . . , xn , u), . . . , vn1 (x1 , . . . , xn , u))
este solutie a ecuatiei (5.4) (este obtinuta ca functie de cele n integrale prime
independente) si
v(x01 , x2 , . . . , xn , u) = u (x2 , . . . , xn ).
Din teorema functiilor implicite rezulta ca exista o vecinatate V a punctului
(x01 , . . . , x0n ) si o functie u = u(x1 , . . . , xn ) de clasa C 1 definita pe aceasta
vecinatate astfel ncat
v(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) 0.
Deoarece
v
(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn )) 6= 0
u
din teorema precedenta rezulta ca u = u(x1 , . . . , xn ) este solutie a ecuatiei
(5.3).
Avem:
v(x1 , . . . , xn , u(x1 , . . . , xn ))
(v1 (x1 , ..., xn , u(x1 , ..., xn )), . . . , vn1 (x1 , ..., xn , u(x1 , ..., xn )) 0
deci n xi avem:
u(x01 , x2 , . . . , xn ) (x2 , . . . , xn ) 0.
Observatia 5.2.1 O ecuatie cu derivate partiale de ordinul ntai de forma:
Xn
u
fi = g (5.5)
i=1
xi
Exercitii:
1. Rezolvati urmatoarele ecuatii cu derivate partiale de ordinul ntai cvasiliniare:
u u
a) (1 + u x y) + =2
x y
R: (u 2y, y + 2 u x y) = 0
n
X u
b) xi =mu
i=1
xi
x1 x2 xn1 u
R: , , ..., , =0
xn xn xn xmn
u u
c) xy y2 + x(1 + x2 ) = 0
x y
x2 x2
R: xy u + + , xy = 0
2 4
u u
d) 2y 4 xy = x u2 + 1
x y
R: x2 + y 4 , y u + u2 + 1 = 0
u u yx
a) = , u(1, y) = y 2
x y u
x2 + 2
R: u(x, y) =
2xy
Ecuatii cu derivate partiale de ordinul ntai cvasiliniare 175
u u
c) u + (u2 x2 ) + x = 0, u(x, x2 ) = 2x
x y
R: y 2 + u2 (x, y) = 5 (x u(x, y) y)
176 CAPITOLUL 5
n care:
Se observa ca, solutia generala este afisata cu ajutorul unei functii F 1 care
poate fi orice functie de clasa C 1 . Pentru determinarea unei anumite solutii
avem nevoie de o conditie initiala, dar n sintaxa functiei pdsolve prezentata
anterior nu exista nici un parametru care sa specifice utilizarea acesteia.
178
Clasificarea ecuatiilor cu derivate partiale de ordinul al doilea liniare 179
X X 2v n n n
2u k l X v 2 k
= + .
xi xj k=1 l=1
k l xi xj
k=1
k xi xj
unde: n X
n
X k l
akl = aij
i=1 j=1
xi xj
n
X n n
k X X 2 k
b= bi + aij .
i=1
xi i=1 j=1
xi xj
Ecuatia (6.2) este echivalenta cu ecuatia (6.1), solutiile u ale ecuatiei (6.1)
obtinandu-se din solutiile v ale ecuatiei (6.2) cu formula u = v T .
Pe de alta parte ntr-un punct oarecare, fixat (x01 , . . . , x0n ) putem con-
sidera forma patratica
X n X n
a0ij yi yj
i=1 j=1
Se stie ca, prin alegerea unei transformari liniare adecvate, forma patratica se
aduce la forma canonica (adica matricea a0ij poate fi adusa la forma diagonala:
|a0ii | = 1 sau 0 si, a0ij = 0 daca i 6= j). Aceasta nseamna ca alegand n mod
adecvat transformarea k = k (x1 , ..., xn ), k = 1, n, coeficientii derivatelor
2v
partiale 2 n punctul k = k (x01 , ..., x0n ), k = 1, n vor fi egali cu +1, 1 sau
k
2v
0, iar coeficientii derivatelor partiale vor fi nuli.
k l
Conform legii inertiei, numarul coeficientilor a0ii pozitivi, negativi sau nuli
nu depinde de transformarea liniara care aduce forma patratica la forma
canonica. Aceasta permite sa dam urmatoarea definitie:
Definitia 6.1.3
i) Zicem ca ecuatia (6.1) este eliptica n punctul (x01 , . . . , x0n ) daca toti
cei n coeficienti a0ii sunt de acelasi semn.
ii) Zicem ca ecuatia (6.1) este hiperbolica n punctul (x01 , . . . , x0n ) daca
(n 1) coeficienti a0ii au acelasi semn si unul din coeficienti are
semn contrar.
iii) Zicem ca ecuatia (6.1) este ultra-hiperbolica n punctul (x01 , . . . , x0n )
daca printre coeficientii a0ii exista m coeficienti de un semn si n m
coeficienti de semn contrar.
iv) Zicem ca ecuatia (6.1) este parabolica daca cel putin unul din coefi-
cientii a0ii este nul.
2v 2v 2v
+ + . . . + + = 0; (6.3)
12 22 n
Clasificarea ecuatiilor cu derivate partiale de ordinul al doilea liniare 181
X
nm
2v
2 + = 0, (m > 0). (6.6)
i=1
i
Tipul ecuatiei (6.1) n (x01 , . . . , x0n ) se determina prin aducerea formei patratice:
n X
X n
a0ij yi yj
i=1 j=1
la forma canonica. Ecuatia poate fi adusa la una din formele standard prezen-
tate alegand transformarea k = k (x1 , . . . , n ), k = 1, n astfel ncat transfor-
marea liniara: n
X k 0
yi = (x1 , . . . , xin ) k
k=1
x i
Exercitii
1. Aduceti la forma canonica ecuatia:
2u 2u 2u u u
a11 2 + 2a12 + a22 2 + b1 + b2 + c u + f (x, y) = 0
x xy y x y
dy a12 p
= i a11 a22 (a12 )2
dx a11
2u 2u
y + x =0
x2 y 2
R: Deoarece = b2 ac = xy avem ca:
2u 2u 2u
a) + 2 + =0
x2 xy y 2
2v
R: Ecuatia este de tip parabolic ( = 0); forma canonica este: = 0;
2
2u u
b) x2 2
4 y 2 2 = 0, x, y > 0
x y
R: Ecuatia este de tip hiperbolic ( > 0); forma canonica este:
2v 3 v 1 v
= 0;
8 8
2u 2
2 u
c) x2 + 4 y = 0, x, y > 0
x2 y 2
R: Ecuatia este de tip eliptic ( < 0); forma canonica este:
2 v 2 v v 1 v
+ + = 0;
2 2 2
Formulele lui Green si formule de reprezentare n doua dimensiuni 185
1
cos 1 = cos (, Ox2 ) = s 2
dx+
1
1+
dx2
s
Z d 2
dx+
1
= P (x+
1 (x2 ), x2 ) cos 1 1+ dx2 +
c dx2
Formulele lui Green si formule de reprezentare n doua dimensiuni 187
s 2
Z d Z
dx
1
+ P (x
1 (x2 ), x2 ) cos 1 1+ dx2 = P cos 1 ds
c dx2
Q
iar este derivata normala definita pe prin:
n
Q Q Q
= n1 + n2 =
n x1 x2
Q Q
= cos 1 + cos 2
x1 x2
cos i =< n, ei >= ni , i = 1, 2; P si Q sunt functiile vectoriale (gradientii
functiilor P si Q) definite prin:
P P
P = e1 + e2
x1 x2
Q Q
Q = e1 + e2 .
x1 x2
Pentru demonstratie se calculeaza membrul stang al egalitatii (6.10) tinand
seama de formula de integrare prin parti (6.9) si se obtine:
ZZ ZZ
Q Q
P Qdx1 dx2 = P + dx1 dx2 =
x1 x1 x2 x2
Z ZZ
Q P Q
= P cos 1 ds dx1 dx2 +
x1 x1 x1
Z ZZ
Q P Q
+ P cos 2 ds dx1 dx2 =
x2 x2 x2
Z
Q Q
= P cos 1 + cos 2 ds
x1 x2
ZZ
P Q P Q
dx1 dx2 + dx1 dx2 =
x1 x1 x2 x2
Z
Q Q
= P cos 1 + cos 2 ds
x1 x2
ZZ
P Qdx1 dx2 =
Formulele lui Green si formule de reprezentare n doua dimensiuni 189
Z ZZ
Q
= P ds P Qdx1 dx2 .
n
Demonstratie: Functia
1 1
E(X) = ln
2 kXk
1 1
Y -fixat functia E(X Y ) = ln definita pentru orice X
2 kX Y k
IR2 , X 6= Y este de clasa C 2 si verifica X E(X Y ) = 0.
Consideram X , X-fixat si > 0 astfel ca, pentru orice Y cu kX Y k ,
sa avem Y . Notam cu B(X, ) discul centrat n X de raza :
B(X, ) = {Y : kX Y k }
1 1
Y 7 u(Y ) si Y 7 ln = E(X Y ).
2 kX Y k
ZZ
1 1
ln (u)(Y )dy1dy2 =
2 kX Y k
Z
1 1 u
= ln (Y )dsY +
2 kX Y k nY
Z
1 1
u(Y ) ln dsY .
2 nY kX Y k
Z
1 1
u(Y ) ln dsY =
2 nY kX Y k
Z
1 1
= u(Y ) ln dsY +
2 nY kX Y k
Z
1 1
+ u(Y ) ln dsY =
2 S nY kX Y k
Z
1 1
= u(Y ) ln dsY +
2 nY kX Y k
Z
1 x1 y1 x2 y2
+ u(Y ) cos 1 + cos 2 dsY =
2 S kX Y k2 kX Y k2
Z
1 1
= u(Y ) ln dsY +
2 nY kX Y k
Z
1 (x1 y1 )2 + (x2 y2 )2
+ u(Y ) dsY =
2 S kX Y k3
Z
1 1
= u(Y ) ln dsY +
2 n kX Y k
Z
1 1
u(Y ) dsY =
2 S kX Y k
Z Z
1 1 1
= u(Y ) ln dsY + u(Y )dsY
2 nY kX Y k 2 S
Pentru 7 0 rezulta:
Z
1 1 u
lim ln u(Y )dsY =
0 2 kX Y k nY
Z
1 1 u
= ln u(Y )dsY .
2 kX Y k nY
192 CAPITOLUL 6
Z
1 1
lim u(Y ) ln dsY =
0 2 nY kX Y k
Z
1 1
= u(Y ) ln dsY + u(X).
2 nY kX Y k
sau
ZZ
1 1
u(X) = ln (u)(Y )dy1 dy2+
2 kX Y k
Z
1 1 u
+ ln (Y )dsY
2 kX Y k nY
Z
1 1
u(Y ) ln dsY
2 nY kX Y k
B(X, r) = {Y : kY Xk r}
Aratam n continuare ca
Z
u
(Y )dsY = 0.
B(X,r) nY
194 CAPITOLUL 6
de unde se obtine:
Z Z
Q u
0= P dsY = dsY .
B(X,r) nY B(X,r) nY
Observatia 6.2.2 Din demonstratie rezulta ca integrala derivatei normale
a unei functii armonice pe un cerc este zero:
Z
u
(Y )dsY = 0.
B(X,r) nY
B(X 0 , r0 ) = {Y : kY X 0 k r0 }
1
< u(X 0) 2 = u(X 0) absurd.
2
Rezulta n acest fel ca functia u este constant egala cu u(X 0) pe B(X 0 , r).
Pentru a arata n continuare ca pentru orice X avem u(X) = u(X 0) fie
196 CAPITOLUL 6
iar indicele Y la arata ca se calculeaza derivata normala a functiei
nY
1
Y 7 ; analog dSY .
kX Y kn2
Definitia 6.4.2 Problema Dirichlet pentru ecuatia lui Poisson este proble-
ma determinarii acelor solutii ale ecuatiei (6.20) care verifica conditia la
frontiera
u| = h (6.21)
unde h este o functie h : IR1 continua pe considerata cunoscuta.
Definitia 6.4.3 Problema Neumann pentru ecuatia lui Poisson este proble-
ma determinarii acelor solutii ale ecuatiei (6.20) care verifica conditia la
frontiera
u
=g (6.23)
n
unde g este o functie g : IR1 continua pe considerata cunoscuta si
n este versorul normalei exterioare.
202 CAPITOLUL 6
u = 0 si u| = 0.
Teorema 6.5.1 Daca G este functia Green pentru Problema Dirichlet (6.26)
si u este solutia acestei probleme, atunci are loc egalitatea:
Z Z
G(X, Y )
u(X) = G(X, Y ) f (Y ) dY h(Y ) dSY . (6.30)
nY
Demonstratie: Scriem cea de-a doua formula a lui Green pentru functiile
u(Y ) si Y 7 v(X, Y ), precum si formula generala de reprezentare a functiei
u(X) (formula (6.18)). Prin adunarea acestora rezulta (6.30).
Aceasta problema este aparent mai simpla decat Problema Dirichlet (6.26)
dar n realitate ea este rezolvata pentru domenii particulare, prin metode
geometrice. Din acest motiv demonstratia existentei solutiei Problemei Dirich-
let (6.26) prin folosirea functiei Green se poate face doar pentru domenii
particulare pentru care se stie ca exista functia Green.
Exercitii
1. Determinati solutia Problemei Dirichlet:
2
u 2u 2u
+ + = 0, n = {(x1 , x2 , x3 ) | x21 + x22 + x23 < r 2 }
x21 x22 x23
u(x1 , x2 , x3 ) = (x1 + x2 + x3 )2 , pentru (x1 , x2 , x3 ) .
2u 2u
+ = f (x1 , x2 ) (6.42)
x21 x22
2u 2u
+ =0 (6.43)
x21 x22
si se numeste ecuatia lui Laplace pe discul de raza R.
si daca aceasta conditie este ndeplinita, atunci, folosind functia Green pentru
Problema Neumann, se pot determina solutiile prolemei (6.45), (care difera
printr-o constanta aditiva).
P P Q
r2 +r = . (6.50)
P P Q
Membrul stang n aceasta egalitate depinde doar de r iar membrul drept de
. Cum r si sunt variabile independente rezulta ca fiecare membru este
constant. Daca notam cu aceasta constanta atunci deducem din (6.50)
egalitatile:
r 2 P + rP P = 0 (6.51)
Probleme pentru ecuatia lui Laplace pe disc 211
Q + Q = 0 (6.52)
e este de clasa C 2 solutia ecuatiei (6.52) trebuie sa verifice
Deoarece functia u
Q(0) = Q(2). De aici rezulta ca n = n2 , n IN.
Pentru n = n2 avem:
Observatia 6.7.1 Orice suma finita de solutii de forma (6.48) este solutie
pentru ecuatia (6.48).
unde e
h() = h(R cos , R sin ).
Consideram dezvoltarea functiei e
h n serie Fourier n L2 [0, 2)
X
e
h() = a0 + (an cos n + bn sin n) (6.59)
n=1
Exercitii
1.Gasiti solutia Problemei Dirichlet:
2
u 2u
+ = 0, x21 + x22 < R2
x21 x22
u(x1 , x2 ) = (x1 + x2 )2 , x21 + x22 = R2
R: u(x1 , x2 ) = R2 + 2x1 x2
R: u(x1 , x2 ) = x1 x2
2
u 2u
+ = 0, ()(x, y)
x2 y 2 (6.63)
u | = h
Functia pdsolve nu poate gasi direct, prin calcul simbolic solutia core-
spunzatoare unei astfel de probleme. Astfel, pe baza notiunilor teoretice
prezentate n paragraful precedent (formula pentru solutia formala), vom
prezenta un program in Maple care sa afiseze expresia analitica a solutiei
Problemei Dirichlet (6.63).
Scriind problema n coordonate polare:
2
ue 1 2u e 1 e u
+ + = 0, r < R, [0, 2)
r 2 r 2 2 r r
ue(r, ) = u(r, + 2)
(6.64)
lim | u
e(r, ) |< +
r0
ue(R, ) = e h()
si dezvoltand functia e
h n serie Fourier, se obtine solutia formala:
X
rn
u
e(r, ) = a0 + n
(an cos n + bn sin n). (6.65)
n=1
R
n care a0 , an , bn sunt coeficientii Fourier:
Z Z
1 e 1 e
a0 = h()d an = h() cos nd
2
Z
1 e
bn = h() sin nd
216 CAPITOLUL 6
> restart;
> DirichletInt:=proc(f,R)
local a0,a,b;
> a0:=(1/(2*Pi))*Int(f,phi=-Pi..Pi);
> a:=n->1/Pi*Int(f*cos(n*phi),phi=-Pi..Pi);
> b:=n->1/Pi*Int(f*sin(n*phi),phi=-Pi..Pi);
> a0+add(r^n/R^n*(a(n)*cos(n*phi)+b(n)*sin(n*phi)),n=1..Order);
> RETURN(map(simplify,value(%)));
> end:
Exemplul 1:
2
u 2u
+ = 0, x21 + x22 < R2
x21 x22
u(x1 , x2 ) = (x1 + x2 )2 , x21 + x22 = R2
Exemplul 2:
2
u 2u
+ = 0, x21 + x22 < 1
x21 x22
u(x1 , x2 ) = x1 x2 , x21 + x22 = 1
Calculul simbolic al solutiei Problemei Dirichlet pentru ecuatia lui Laplace pe disc 217
Exemplul 3:
2
u
e 1 2u
e 1 e u
+ + = 0, r < 1, [0, 2)
r 2 2
r 2 r r
ue(r, ) = u(r, + 2)
lim | u
e(r, ) |< +
r0
e(1, ) = sin3
u
Exemplul 4:
2
u
e 1 2u
e 1 e u
+ + = 0, r < 1, [0, 2)
r 2 2
r 2 r r
ue(r, ) = u(r, + 2)
lim | u
e(r, ) |< +
r0
e(1, ) = sin6 + cos6
u
Solutii generalizate.
Metode variationale
218
Ecuatia eliptica de tip divergenta si Problema Dirichlet 219
u| = h (7.2)
se numeste Problema Dirichlet pentru ecuatia (7.1).
220 CAPITOLUL 7
Au = F,
unde (7.7)
D = u | u : IR1 , u C() C 2 () si u| = 0 .
iii) Z
pentru orice u, Zv D are loc egalitatea
Au vdX = Av udX
Demonstratie:
i) Presupunem cunoscut faptul ca spatiul vectorial D() format cu functiile
222 CAPITOLUL 7
Intr-adevar,
A(u + v) = !
Xn n
X
(u + v)
= aij (X) + c(X) (u + v) =
i=1
xi j=1
xj
n n
! n n
!
X X u X X v
= aij (X) + c(X) u aij (X) +
i=1
xi j=1
xj i=1
xi j=1 xj
+ c(X) v = Au + Av.
si
n n
!
X X ( u)
A( u)= aij (X) + c(X) ( u) = Au,
i=1
xi j=1
x j
Z Z X n n
! Z
X u
Auv dX = aij (X) v dX + c(X)uv dX
i=1 xi j=1
xj
Z n X
X n
u
= aij (X) cos(u, ei )v dS+
i=1 j=1 xj
Ecuatia eliptica de tip divergenta si Problema Dirichlet 223
Z X
n X
n Z
u v
+ aij (X) dX + c(X)uv dX
i=1 j=1
xj xi
Z X
n X
n Z
u v
= aij (X) dX + c(X)uv dX
i=1 j=1
xj xi
Z
Calculand n continuare Avu dX gasim:
Z Z n X
X n Z
v u
Avu dX = aij (X) dX + c(X)uv dX.
i=1 j=1 xj xi
Z Z
Deoarece aij (X) = aji(X) rezulta Au vdX = Av udX
Z Z X n
n X Z
u u
Au udX = aij (X) dX + c(X)u2 (X) dX
i=1 j=1
xi xj
Z n Z
X u 2
0 2
xi dX + c(X)u (X) dX
i=1
Z X n
u 2
Ramane sa evaluam
xi dX pentru u D. Aceasta evaluare con-
i=1
stitue continutul unei teoreme care poarta numele lui Friedrichs. Conform
acestei teoreme exista o constanta k > 0, astfel ncat pentru orice u C 1 ()
cu u| = 0 avem:
Z n
Z X
u 2
|u(X)| dX k 2
xi dX.
i=1
224 CAPITOLUL 7
si gasim:
Z Z Z Z
0 2 2 0
Au udX |u(X)| dX + c(X)u (X)dX |u(X)|2dX
k k
Z a
2 !1/2
u
a1/2 |(x , ..., x , , x , ...x ) d .
xi 1 i1 i+1 n
0
De aici obtinem:
Z Z
u 2
|u(X)| dX a 2 dX 2
a a xi
Z Z X n
a2 u 2
2
|u(X)| dX dX.
a n a i=1 xi
a2
Astfel rezulta astfel ca pentru k = are loc inegalitatea (7.9).
n
Teorema 7.1.4 (de caracterizare variationala a solutiei ecuatiei
Au = F ).
Functia u0 D este solutie a ecuatiei Au = F (F C()) daca si numai
daca u0 este punct de minim pentru functionala:
Z Z
1
F : D IR , F (u) = Au udX 2 F udX. (7.10)
F (u) F (u0 )
Intr-adevar, avem:
Z
F (un ) = kun k2A 2 F un dX
Z
F (u) = kuk2A 2 F udX
de unde rezulta:
Z
|F (un ) F (u)| | kunk2A kuk2A |+2 |F | |un u|dX
|F (un ) F (u)| 0.
Ecuatia eliptica de tip divergenta si Problema Dirichlet 229
Daca u
D si u XA atunci se defineste F (u) cu
Z X n X n Z
u u
F (u) = aij (X) dX 2 F udX
i=1 j=1 xi xj
n n
!
X X u
u D si aij (X) + c(X) u = F
i=1
xi j=1
xj
20
kG(F )k2L2() kG(F )k2A = < F, G(F ) >L2 ()
k2
unde k > 0 este constanta din inegalitatea lui Friedrichs si 0 > 0 este con-
stanta din conditia de elipticitate.
Simplificand cu kG(F )kL2 () n inegalitatea obtinuta, rezulta:
k2
kG(F )kL2 () kF kL2 ()
20
care arata ca operatorul G : L2 () L2 () este marginit.
232 CAPITOLUL 7
ii)
Astfel,
= < u, G1 v >L2 () .
k
kF kL2 () kG(F )kA .
0
Simplificand cu kG(F )kA obtinem :
k k
kG(F )kA kF kL2 () ,
0 0
ceea ce arata ca imaginea sferei nchise de raza unu din L2 () prin oper-
atorul G este o multime marginita n spatiul energetic XA . Stiind ca o
Ecuatia eliptica de tip divergenta si Problema Dirichlet 233
GAu = u, () u D,
pentru orice v XA .
u1 , u2 , u3 , ..., un , ...
cu urmatoarele proprietati:
lim n = +
n
< ui , uj >L2 () = ij .
< ui , uj >L2 () = ij .
1 1
< G um , um >L2 () = kum k2L2 () = .
m m
Pe de alta parte,
si astfel
1
kum k2L2 > 0.
m
Aratam acum ca, Ae admite chiar un sir infinit de valori proprii. La nceput
aratam ca multimea de definitie ImG a operatorului A e ( formata din ele-
2
mentele G(F ) cu F L () ) este un spatiu vectorial infinit dimensional.
Pentru aceasta, fie u o functie de clasa C cu suport compact n . Con-
sideram functia F = Au si observam ca u este solutia clasica a Problemei
Dirichlet
Au = F.
Rezulta ca, u este si solutie generalizata a acestei probleme, ceea ce nseamna
ca G(F ) = u. Am aratat n acest fel ca orice functie de clasa C cu suport
compact inclus n apartine multimii Im(G) si ca urmare spatiul vectorial
Im(G) este infinit dimensional.
236 CAPITOLUL 7
e (A
unde {um }m este sirul de functii proprii ale operatorului A e prelungirea
Friedrichs a opertorului A) ortonormal si complet n spatiul Hilbert L2 ().
Demonstratie: Deoarece
+
X +
X um um
uF = < uF , um >L2 um sau uF = < uF , >A
m=1 m=1
m m
folosind egalitatea:
< uF , v >A =< F, v >L2 , ()v XA
avem ca:
+
X +
X
um um 1
uF = < F, >L2 = < F, um >L2 um .
m=1
m m m=1 m
Ecuatia eliptica de tip divergenta si Problema Dirichlet 237
Exercitii:
Fie = (0, l1 ) (0, l2 ) si operatorul A definit prin
2
u 2u
Au = +
x21 x22
pentru u D = {u C 2 () si u| }.
Determinati solutia generalizata a Problemei Dirichlet Au = F unde:
a) F (x1 , x2 ) = x1 x2 ;
b) F (x1 , x2 ) = x21 + x22 ;
c) F (x1 , x2 ) = x1 x2 ;
R: Din Au = u se obtin valorile proprii si vectorii proprii:
2 2
n m
m,n = +
l1 l2
respectiv
n m
um,n = sin x1 x2 .
l1 l2
1p
Calculand kum,n kL2 = l1 l2 se obtin vectorii bazei ortonormale
2
2 n m
sin x1 sin x2
l1 l2 l1 l2 m,n
+ X
X +
1
Solutia generalizata este: uF (x1 , x2 ) = 2 2
m=1 n=1 n m
+
l1 l2
Zl1 Zl2
2 n m 2 n m
F (x1 , x2 ) sin x1 sin x2 dx1 dx2 sin x1 sin x2
l1 l2 l1 l2 l1 l2 l1 l2
0 0
iii) c(X) 0, () X ;
iv) f este functie continua pe [0, ) si g este o functie continua pe
[0, +) .
Definitia 7.2.1 Problema care consta n determinarea functiilor reale u :
[0, +) IR1 care au urmatoarele proprietati:
1) u este continua pe [0, +) , de clasa C 1 pe (0, +) si
pentru orice t (0, +) fixat u este de clasa C 2 pe .
n n
!
u X X u
2) aij (X)
t i=1
x i j=1
xj
n n
!
v X X v G
aij (X) +c(X) v(t, X)=f (t, X) +
t i=1
xi j=1
xj t
n n
!
X X G
+ aij (X) c(X) G(t, X), (7.16)
i=1
xi j=1
xj
() t)>0 si ()X
n n
!
u X X v
aij (X) +c(X) u(t, X)=f (t, X) (7.19)
t i=1 xi j=1
xj
()t>0 si () X (7.22)
In continuare, vom formula o problema mai generala pentru care vom demon-
stra o teorema de existenta si unicitate.
V (t)(X) = u(t, X)
d) V (0) = u0 .
dV
e) + AV = F (t), () t > 0 unde F (t)(X) = f (t, X).
dt
Demonstratie:
a) Fie t0 [0, +) si > 0. Functia u(t, X) este uniform continua pe
multimea compacta [t0 , t0 + ] (daca t0 = 0, atunci [0, ] ).
Prin urmare, () > 0, ()() > 0 astfel ca
()(t , X ), (t , X ) [t0 , t0 + ] cu |t t | < () si ||X X || < ()
sa avem: p
|u(t , X ) u(t , X )| < / ||
unde || este masura lui .
Rezulta de aici ca are loc inegalitatea:
Z
|u(t, X) u(t0 , X)|2dX < 2 , () t cu |t t0 | < ().
e () t (0, +) si dV + AV
b) V (t) D(A), e = F (t).
dt
c) V (0) = V0 .
1d
||V ||2L2 () + ||V ||2A = 0
2 dt
din care rezulta inegalitatea
d
||V ||2L2 () 0.
dt
Functia ||V ||2L2 () este pozitiva, nula pentru t = 0 si conform inegalitatii,
descreste. Rezulta ca ||V ||2L2 () = 0, () t 0, de unde V1 = V2 .
X
V0 = < V(0) , um >L2 () um
m=1
Notam:
vm (t) =< V (t), um >L2 ()
fm (t) =< F (t), um >L2 ()
0
vm (t) =< V0 , um >L2 ()
si din ecuatia
dV e = F (t)
+ AV
dt
si conditia initiala
V (0) = V0
deducem:
dvm 0
+ m vm = fm , vm (0) = vm m = 1, 2, 3, . . . .
dt
Aceste probleme cu date initiale au solutiile date de formula
Zt
0 m t
vm (t) = vm e + em (ts) fm (s)ds m = 1, 2, 3, . . .
0
P
0
P
functii vm em t um . Seria 0 2
|vm | e2m t , () t 0, este majorata de
m=1 m=1
P
0 2
seria numerica |vm | care este convergenta (V0 L2 ()). Rezulta astfel
m=1
P
0
ca, seria vm em t um este uniform convergenta pentru orice t 0 n
m=1
spatiul L2 () si suma ei estefunctie continua de t.
P Rt (ts)
Pentru a arata ca seria e m fm (s)ds um converge n L2 ()
m=1 0
uniform pe un segment oarecare [0, T ], procedam dupa cum urmeaza: con-
P
Rt
sideram seria | em (ts) fm (s)ds|2 , si o majoram astfel:
m=1 0
t 2
Z
P
e m (ts)
f (s)ds
m
m=1
0
Z
X
t Z t
2m (ts) 2
e ds fm (s)ds =
m=1 0 0
t Z t
X 1 2m s
2m t 2
= e e fm ds =
m=1
2m 0
0
X Z t
1 1 2m t 2
= e fm (s)ds =
m=1
2 m 2 m
0
X Z t
1 2m t 2
= (1 e ) fm (s)ds
m=1
2 m
0
X Zt Zt
1 2 1 X 2
fm (s)ds = fm (s)ds.
m=1
21 21 m=1
0 0
P
2
seria fm (s) converge pentru orice s [0, T ] iar functiile sunt continue
m=1
P
2
si pozitive si suma seriei fm (s) = ||F (s)||2 este functie continua. Con-
m=1
246 CAPITOLUL 7
P
2
form teoremei lui Dini rezulta ca, seria fm (s) converge pe [0, T ] , de unde
m=1
Rt
P
rezulta convergenta uniforma a seriei |fm (s)|2 ds pe [0, T ]. Se obtine de
t m=1 0
P
R (ts)
aici ca seria e m fm (s)ds um este convergenta n L2 () uniform
m=1 0
n raport cu t [0, T ] si suma ei este functie continua de t.
Am obtinut n acest fel ca, functia V (t) definita de (7.27) este functie con-
tinua de la [0, +) la L2 ().
X
0 m t
m vm e um
m=1
2m (vm
0 2 2m t
)e 2m (vm
0 2 2m t0
)e 0 2
c (vm )
Zt
|fm (t) m em (ts) fm (s)|2 =
0
Zt
= |fm (0)em t + fm (s)em (ts) ds|2
0
Rt Rt
2|fm (0)|2 e21 t0 + 2 |fm (s)|2 ds e2m (ts) ds
0 0
ZT
1
|fm (0)| e 2 21 t0
+ |fm (s)|2 ds.
1
0
Din aceasta estimare si din ipoteza ca F C 1 ([0, +), L2) rezulta convergenta
uniforma a seriei derivate si continuitatea sumei.
Apartenenta V C 1 ((0, +), L2) este acum imediata.
Pentru apartenenta V (t) D(A) e daca t > 0 remarcam ca domeniul D(A) e
poate fi caracterizat astfel:
(
)
X X
e =
D(A) v= cm u m | 2m c2m < + .
m=1 m=1
Raspuns:
2
k kx
k = , k IN , uk = sin V
l l
X Zl
( ak )2 t kx 2 kx
u(x, t) = ak e l sin unde ak = u0 (x) sin dx
k=1
l l l
0
Exercitiul 2
Determinati solutiile urmatoarelor Probleme Cauchy-Dirichlet:
u 2u
= 4 , (x, t) (0, 1) (0, +)
x2
t
a) u(0, t) = u(1, t) = 0, t 0
u(x, 0) = 3 sin 2x, x [0, 1]
2
R: u(x, t) = 3 e16 t sin 2x
u 2u
= 4 + e4t sin x x (0, ) (0, )
t x2
b) u(0, t) = u(, t) = 0, t0
u(x, 0) = 4 sin x cos x, x [0, ]
R: u(x, t) = t e4t sin x + 2e16t sin 2x
u 2u
= 2 + x + 1, (x, t) (0, 1) (0, +)
t
x
c) u(0, t) = t + 1, u(1, t) = 2t + 1, t0
u(x, 0) = 1, x [0, 1]
R: u(x, t) = t + 1 + x t
Calculul simbolic si numeric pentru ecuatii parabolice 249
n care:
Exemplul 1:
u 1 2u
(x, t) = 2 (x, t)
t 10 x
u(0, t) = u(1, t) = 0
u(x, 0) = 1
Heat equation
> PDE1 :=diff(u(x,t),t)=1/10*diff(u(x,t),x,x);
2
PDE1 := t u (x, t) = 1/10 x 2 u (x, t)
Figura 30
> pds1:-plot3d(t=0..1,x=0..1,axes=boxed);
Calculul simbolic si numeric pentru ecuatii parabolice 251
Figura 31
Exemplul 2:
2
u u
(x, t) = 4 2
(x, t) + e4t sin x
t x
u(0, t) = u(, t) = 0
u(x, 0) = 4 cos x sin x
Heat equation
> PDE2 :=
diff(u(x,t),t)=4*diff(u(x,t),x,x)+(exp(-4*t))*sin(x);
2
4 t
PDE2 := t u (x, t) = 4 x 2 u (x, t) + e sin (x)
> IBC2 := {u(0,t)=0,u(Pi,t)=0,u(x,0)=4*cos(x)*sin(x)};
IBC2 := {u (0, t) = 0, u (, t) = 0, u (x, 0) = 4 cos (x) sin (x)}
> pds2 := pdsolve(PDE2,IBC2,numeric);
pds1 := module () local INFO; export plot, plot3d, animate,
value, settings; option Copyright (c) 2001 by Waterloo
Maple Inc. All rights reserved.; end module
> p6 := pds2:-plot(t=0):
p7 := pds2:-plot(t=1/10):
252 CAPITOLUL 7
p8 := pds2:-plot(t=1/2):
p9 := pds2:-plot(t=1):
p10 := pds2:-plot(t=2):
plots[display]({p6,p7,p8,p9,p10},
title=Heat profile at t=0,0.1,0.5,1,2);
Figura 32
> pds2:-plot3d(t=0..1,x=0..1,axes=boxed);
Figura 33
Calculul simbolic si numeric pentru ecuatii parabolice 253
Exemplul 3:
u 2u
(x, t) = (x, t) + t cosx
t x2
u(0, t) = t, u(, t) = 0
u(x, 0) = cos 2x + cos 3x
Heat equation
> PDE3 :=
diff(u(x,t),t)=diff(u(x,t),x,x)+t*cos(x);
2
PDE3 := t u (x, t) = x 2 u (x, t) + t cos (x)
Figura 34
> pds3:-plot3d(t=0..1,x=0..1,axes=boxed);
Figura 35
Problema Cauchy-Dirichlet pentru ecuatii hiperbolice 255
ii) exista 0 > 0 astfel ncat pentru orice (1 , 2 , . . . , n ) IRn sa aibe loc
inegalitatea:
n X
X n n
X
aij (X) i j 0 i2, ()X
i=1 j=1 i=1
()(t, X) (0,+)
u(t, X) = g(t, X), ()(t, X) [0, +) . (7.29)
u(0, X) = u0 (X), ()X . (7.30)
u
(0, X) =u1 (X), ()X . (7.31)
t
se numeste Problema Cauchy-Dirichlet pentru ecuatia hiperbolica.
256 CAPITOLUL 7
n n
!
2v X X v
aij + c(X) v(t, X) =
t2 i=1
xi j=1
xj
(7.32)
n n
!
2G X X G
= f (t, X) + c(X) G(t, X),
t2 i=1
xi j=1
xj
()(t, X) (0, +)
v G
(0, X) = u1 (X) (0, X) = v1 (X), ()X . (7.35)
t t
Demonstratie: Prin verificare.
Observatia 7.4.1 Propozitia reduce problema (7.28-7.31) cu conditie nenula
pe frontiera la problema (7.32-7.35), n care conditia la frontiera (7.33) este
zero:
v(t, X) = 0, ()(t, X) [0, +) .
De aceea, vom studia existenta si unicitatea solutiei Problemei Cauchy-
Dirichlet pentru ecuatia hiperbolica cu conditia la frontiera nula.
Problema Cauchy-Dirichlet pentru ecuatii hiperbolice 257
n n
!
2u X X u
aij (X) + c(X)u(t, X) =f (t, X),
t2 i=1 xi j=1 Xj
(7.36)
(t, X) (0,+)
u
(0, X) = u1 (X), ()X . (7.39)
t
n care functiile aij , c, f au proprietatile (i), (ii), (iii), (iv) anterior prezentate;
functia u0 este de clasa C 1 pe si de clasa C 2 n ; functia u1 este continua
pe si de clasa C 1 n .
O solutie clasica a acestei probleme este o functie u : [0, +) IR1
care este de clasa C 1 pe [0, +) , si este de clasa C 2 pe (0, +) si
verifica:
!
2 Xn Xn
u u
t2 i=1 xi j=1 xj
cu formula
n n
!
X X w
Aw = aij (X) + c(X) w(X)
i=1
xi j=1
xj
2u
+ A u(t, X) = f (t, X), ()(t, X) (0, +) .
t2
U(t)(X) = u(t, X)
Demonstratie:
cu |t(X) t0 | < |t t0 |.
cu |t(X) t0 | < |t t0 |.
u
Functia (t, X) (t, X) este continua pe [0, +) si deci este uni-
t
form continua pe o multime de forma [t0 , t0 + ] ( > 0) si prin
urmare:
u
si faptul ca functia este continua pe [0, +) . Din continuitatea
t
u
functiei rezulta ca aceasta este uniform continua pe o multime de forma
t
[t0 , t0 + ] , (y > 0) si prin urmare:
Z
= |u(t, X) u(t0 , X)|2dX+
Xn Z 2
u u
+
xi (t, X) xi (t0 , X) dX =
i=1
Z 2
u
= (t(X), X) |t t0 |2 dX+
t
Xn Z 2
2u
+ (t (X), X) |t t0 |2 dX
txi i
i=1
Problema Cauchy-Dirichlet pentru ecuatii hiperbolice 261
Teorema precedenta arata ca, daca u = u(t, X) este o solutie clasica a prob-
lemei (7.36-7.39), atunci functia U definita prin U(t)(X) = u(t, X) apartine
spatiului de functii S si verifica U(0) = u0 , U (0) = u1 .
Fie T > 0 si subspatiul de functii ST definit prin:
ST = {V S|V (T ) = 0}
ZT
< U (t), V (t) >L2 () dt < u1 , V (0) >L2 () +
0
(7.40)
ZT ZT
< U(t), V (t) >A dt = < F (t), V (t) >L2 () dt.
0 0
d2 U(t)
(X) + A U(t)(X) = F (t)(X)
dt2
(unde F (t)(X) = f (t, X)), nmultind aceasta egalitate cu functia V (t)(X) si
integrand pe obtinem:
d2 U
< 2 , V >L2 () + < U(t), V (t) >A =< F (t), V (t) >L2 () .
dt
Integram acum aceasta egalitate n raport cu t pe segmentul [0, T ], tinem
seama de V (T ) = 0 si obtinem:
ZT Z T
T
< U (t), V (t) >L2 () 0 < U (t), V (t) >L2 () dt+
< U(t), V (t) >A dt =
0
0
Z T
= < F (t), V (t) >L2 () dt
0
adica:
ZT Z T
< U (0), V (0) > L2 () < U (t), V (t) > L2 () dt+ < U(t), V (t) >A dt =
0
0
Z T
= < F (t), V (t) >L2 () dt
0
Z T
= < F (t), V (t) >L2 () dt
0
Problema Cauchy-Dirichlet pentru ecuatii hiperbolice 263
ZT
< u1 , V (0) >L2 () < U (t), V (t) >L2 () dt+
0
Z T Z T
+ < U(t), V (t) >A dt = < F (t), V (t) >L2 () dt
0 0
(7.41)
rezulta din apartenenta U(t) H01 . Egalitatea (7.38): u(0, X) = u0 (0), ()X
rezulta din U(0) = u0 .
u
Egalitatea (7.39): (0, X) = u1 (X), ()X rezulta din U (0) = u1 .
t
Ramane doar sa aratam egalitatea (7.36) adica:
2u
+ A u(t, X) = f (t, X).
t2
Pentru a deduce aceasta egalitate pornim de la egalitatea (7.41) pe care o
scriem sub forma:
ZT Z Z
u
(t, X) V (t)(X)dX dt u1 (X) V (0)(X)dX+
t
0
264 CAPITOLUL 7
Z T Z ZT Z
+ A u(t, X) V (t)(X)dX dt = f (t, X) V (t)(X)dX dt.
0
0
RT
Functia V definita prin V (t) = U( )d apartine spatiilor de functii S si ST
t
si are urmatoarele proprietati:
Deoarece
1 d
< V (t), V (t) >L2 () = kV (t)k2L2 ()
2 dt
si
1 d
< V (t), V (t) >A = kV (t)k2A
2 dt
egalitatea precedenta implica egalitatea:
0 < 1 2 3 k
e a operatorului A, si apoi sirul ortonormat de functii
ai prelungirii Friedrichs A
proprii (k )kIN corespunzator, care este complet n spatiul L2 ().
Consideram functiile
uk (t) =< U(t), k >L2 ()
266 CAPITOLUL 7
si reprezentarea
X
U(t) = uk (t) k
k=1
a functiei U(t). Pentru ca U C 1 ([0, +); L2 ()) functiile uk (t) sunt deriv-
abile si au derivata continua, iar U (t) se reprezinta astfel:
X
U (t) = uk (t) k .
k=1
ZT X
+ ZT X
+
+ k uk (t) < V (t), k >L2 () dt = fk (t) < V (t), k >L2 () dt.
0 k=1 0 k=1
Vj (t) = (T t) j .
si obtinem:
ZT ZT ZT
T < u1 , j >L2 () + uj (t)dt + j (T t) fj (t)dt = (T t)fj (t)dt
0 0 0
pentru j = 1, 2, . . .
Derivand de doua ori n raport cu T rezulta:
u j (T ) + j uj (T ) = fj (T ), ()T > 0
u (0) =< u1 , j >L2 () (7.42)
j
uj (0) =< u0 , j >L2 () , j = 1, 2, . . .
Problema Cauchy-Dirichlet pentru ecuatii hiperbolice 267
Problema cu datele initiale (7.42) are o singura solutie si aceasta este data
de:
p 1 p
uj (t) =< u0 , j >L2 () cos j t + p < u1 , j >L2 () sin j t +
j
(7.43)
Z T
1 p
+ p fj ( ) sin j (t )d, ()t 0, j = 1, 2, . . .
j
0
Etapa II Aratam acum ca, n conditiile din teorema formula (7.44) de-
fineste o functie U care apartine spatiului S si verifica (7.41) pentru T > 0.
Convergentele
+
X +
X
2
| < u0 , j >L2 | < + si | < u1 , j >L2 |2 < +
j=1 j=1
()t [0, T ], j = 1, 2, . . .
+
X
precum si convergenta seriei de functii continue si pozitive fj2 ( ) la functia
j=1
continua kF ( )k2L2 () implica convergenta uniforma n raport cu t [0, T ]
(()T > 0 si T < +) n L2 () a seriei de functii:
+
X Zt
p
1 fj ( ) sin j (t )d j
j=1
i
0
T
+
X Z
p
fj ( ) cos( j ) (t )d j
j=1 0
+
X 1
= | < u 0 , j >A | 2 =
j=1 j
2
+
X
j
= < u0 , p >A
j
j=1
converge uniform pe [0,T]. Aceasta din urma convergenta a fost deja demon-
strata.
Am obtinut n acest fel apartenenta U C([0, +); H01).
Derivand acum n raport cu t functia U data de (7.44) ca functie cu
valori n L2 (), tinand seama de relatiile (7.42) se obtine ca functia U data
de (7.44) este solutie generalizata a problemei (7.36)-(7.39).
272 CAPITOLUL 7
Exercitii:
Determinati solutia generalizata pentru fiecare din Problemele
Cauchy-Dirichlet de tip hiperbolic:
2
u 2u
= , (x, t) (0, l) (0, +)
t2 x2
u(0, t) = u(l, t) = 0, t 0
1.
4
u(x, 0) = sin x, x [0, l]
l
u (x, 0) = 0,
x [0, l]
t
4 4
R: u(x, t) = cos t sin x
l l
2 2
u u
2
= 2 t sin x, (x, t) (0, ) (0, +)
t x
u(0, t) = u(, t) = 0, t0
2.
u(x, 0) = 4 sin x cos x, x [0, ]
u (x, 0) = 2 sin 3x,
x [0, ]
t
R: u(x, t) = (sin t t) sin x + 2 cos 2t sin 2x+
2
+ sin 3t sin 3x
2 3
2
u u
= 4 2, (x, t) (0, ) (0, +)
t2 x
u(0, t) = u(, t) = 0, t0
3.
u(x, 0) = 2 sin x, x [0, ]
u (x, 0) = sin x + sin 2x, x [0, ]
t
1 1
R: u(x, t) = 2 cos 2t + sin 2t sin x + sin 4t sin 2x
2 4
Calculul simbolic si numeric pentru ecuatii hiperbolice 273
Exemplul 1:
2
u 2u
(x, t) = (x, t)
t2 x2
u(0, t) = u(1, t) = 0
u(x, 0) = x2 x
u (x, 0) = 0
t
Wave equation
> PDE1 :=diff(u(x,t),t,t)=diff(u(x,t),x,x);
2 2
PDE1 := t 2 u (x, t) = x2 u (x, t)
p2 := pds1:-plot(t=1/10):
p3 := pds1:-plot(t=1/2):
p4 := pds1:-plot(t=1):
p5 := pds1:-plot(t=2):
plots[display]({p1,p2,p3,p4,p5},
title=Wave profile at t=0,0.1,0.5,1,2);
Figura 36
> pds1:-plot3d(t=0..1,x=0..1,axes=boxed);
Figura 37
Calculul simbolic si numeric pentru ecuatii hiperbolice 275
Exemplul 2:
2
u 2u
(x, t) = (x, t) t sinx
t2 x2
u(0, t) = u(, t) = 0
u(x, 0) = 4 sinx cosx
u (x, 0) = 2 sin3x
t
Wave equation
> PDE2 :=diff(u(x,t),t,t)=diff(u(x,t),x,x)-t*sin(x);
2 2
PDE2 := t 2 u (x, t) = x2 u (x, t) t sin (x)
Figura 38
> pds2:-plot3d(t=0..1,x=0..Pi/2,axes=boxed);
Figura 39
Calculul simbolic si numeric pentru ecuatii hiperbolice 277
Exemplul 3:
2
v 2v
(x, t) = 4 (x, t)
t2 x2
v(0, t) = v(, t) = 0
v(x, 0) = 0
v (x, 0) = 2 sinx
t
Wave equation
> PDE3 :=diff(v(x,t),t,t)=4*diff(v(x,t),x,x);
2 2
PDE2 := t 2 v (x, t) = 4 x2 v (x, t)
Figura 40
> pds3:-plot3d(t=0..1,x=0..Pi/2,axes=boxed);
Figura 41
Bibliografie
279
280 BIBLIOGRAFIE
[12] J.Ray Hanna, John H. Rowland, Fourier series, transforms, and bound-
ary value problems A Wiley-Interscience Publication John Wiley and
Sons, Inc., 1991, USA.
[24] I.A. Rus, Ecuatii diferentiale, ecuatii integrale si sisteme dinamice Casa
de Editura Transilvania Press, 1996.