UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCȚII BUCUREȘTI

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII CIVILE, INDUSTRIALE ȘI AGRICOLE

COMPLEMENTE DE TEORIA ELASTICITĂŢII

PLĂCI ORTOTROPE

MASTERAND:
Puiu Ioan Daniel

București
Februarie 2015
CUPRINS:

1. GENERALITĂŢI

2. DETERMINAREA EFORTURILOR UNITARE

3. DETERMINAREA EFORTURILOR SECȚIONALE

4. NETEZIREA PLĂCILOR ORTOTROPE

5. PLĂCI ORTOTROPE CIRCULARE ŞI ELIPTICE

6. APLICAŢIE NUMERICĂ

A. REZOLVARE PRIN CALCUL MANUAL

B. REZOLVARE PRIN M.E.F.

C. COMPARAREA REZULTATELOR

BIBLIOGRAFIE
1. GENERALITĂŢI

În general, se presupune că plăcile analizate sunt alcătuite dintr-un singur material omogen si
izotrop. Plăcile ortotrope reprezintă un caz particular al plăcilor anizotrope, fiind frecvent
întâlnite în practică la planşee şi radiere cu nervuri sau pe reţele de grinzi, pereţi cu rigidizări,
tabliere de poduri, construcţii pentru corpul navelor şi avioanelor, elemente structurale în
construcţii de maşini. Un material nonizotrop sau anizotrop descrie dependenţa proprietăţilor
în funcţie de direcţie. Cele mai simple dintre aceste materiale sunt cele în care proprietăţile
diferă pe cele două direcţii perpendicular (exemplu: lemnul).

Plăcile ortotrope se împart în două grupe:

a) Plăci cu ortotropie de material: plăci de beton armat cu armătură pe două direcţii şi
procente de armare mult diferite, plăci din lemn (placaj, de tip sandviş), plăci din materiale
compozite;
b) Plăci cu ortotropie geometrică sau de structură: plăci cutate sau ondulate, plăci
celulare tip fagure, plăci sandviş, plăci cu elemente de rigidizare echidistante, reţele de grinzi.

Plăcile cu ortotropie geometrică sunt structuri cu elemente discrete sau cu discontinuităţi

ordonate, materialul constitutiv fiind izotrop sau ortotrop. Pentru calcul, ortotropia geometrică
se asimilează cu cea de material, realizând netezirea structurii prin distribuirea elementelor
discrete pe suprafaţa acesteia, obţinându-se un mediu continuu echivalent.

2. DETERMINAREA EFORTURILOR UNITARE

În cazul unei acţiuni tridimensionale, eforturile şi tensiunile pot fi raportate în funcţie de legea
generalizată a lui Hooke, valabilă pentru un material izotrop şi omogen :
1
εx = [𝜎 − 𝜈(𝜎𝑦 + 𝜎𝑧 )]
E 𝑥
1
εy = [𝜎𝑦 − 𝜈(𝜎𝑥 + 𝜎𝑧 )]
E
1
εz = [𝜎𝑧 − 𝜈(𝜎𝑥 + 𝜎𝑦 )]
E
𝐸
𝐺=
2(1 + 𝜈)
 𝐸 = 𝑚𝑜𝑑𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑒𝑙𝑎𝑠𝑡𝑖𝑐𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑙𝑜𝑛𝑔𝑖𝑡𝑢𝑑𝑖𝑛𝑎𝑙
𝐺 = 𝑚𝑜𝑑𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑒𝑙𝑎𝑠𝑡𝑖𝑐𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑡𝑟𝑎𝑛𝑠𝑣𝑒𝑟𝑠𝑎𝑙
𝜎 = 𝑒𝑓𝑜𝑟𝑡 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑐𝑖𝑝𝑎𝑙
𝜀 = 𝑑𝑒𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎ţ𝑖𝑒

Pentru problema plană, deformaţia pe direcţia z are valoare nulă, εz = 0. Rezultă:

E
σx = (𝜀 + 𝜈𝜀𝑦 )
1 − 𝜈2 𝑥
E
σ𝑦 = (𝜀 + 𝜈𝜀𝑥 )
1 − 𝜈2 𝑦
𝜏𝑥𝑦 = 𝐺𝛾𝑥𝑦

Soluţia pentru plăcile ortotrope presupune reformularea legii generalizate a lui Hooke. Astfel,
ecuaţiile prin următoarea formă:
𝜎𝑥 = 𝐸𝑥 + 𝐸𝑥𝑦 𝜀𝑦
𝜎𝑦 = 𝐸𝑦 𝜀𝑦 + 𝐸𝑥𝑦 𝜀𝑥
𝜏𝑥𝑦 = 𝐺𝛾𝑥𝑦

Modulele de elasticitate sunt diferite pe cele două direcţii principale si este necesară definirea
modulelor acestora:
𝐸𝑥′
𝐸𝑥 =
1 − 𝜈𝑥 𝜈𝑦
𝐸𝑦′
𝐸𝑦 =
1 − 𝜈𝑥 𝜈𝑦
𝐸𝑥′ 𝜈𝑦 𝐸𝑦′ 𝜈𝑥
𝐸𝑥𝑦 = =
1 − 𝜈𝑥 𝜈𝑦 1 − 𝜈𝑥 𝜈𝑦

Înlocuind modulele de elasticitate pe cele două direcţii in ecuaţiile

𝐸𝑥′
σx = (𝜀 + 𝜈𝑦 𝜀𝑦 )
1 − 𝜈𝑥 𝜈𝑦 𝑥
𝐸𝑦′
σy = (𝜀 + 𝜈𝑥 𝜀𝑥 )
1 − 𝜈𝑥 𝜈𝑦 𝑦
𝜏𝑥𝑦 = 𝐺𝛾𝑥𝑦
Deformațiile pot fi scrise sub forma:
𝑑2 𝑤
𝜀𝑥 = −𝑧
𝑑𝑥 2
𝑑2𝑤
𝜀𝑦 = −𝑧
𝑑𝑦 2
𝑑2 𝑤
𝜀𝑥𝑦 = −2𝑧
𝑑𝑥𝑑𝑦
Forma finală a ecuațiilor de eforturi unitare :
 2w "  w
2
 x   z  Ex'  E 
 x 2 y 2 
 2w 2w 
 y   z  E " 2  E y' 2 
 x y 
2w
 xy  2Gz
xy

3. DETERMINAREA EFORTURILOR SECȚIONALE

Eforturile unitare distribuite pe grosimea plăcii produc momente încovoietoare, momente de

torsiune şi forţe tăietoare. Plecând de la formulele generalizate se determină efoturile secţionale.

𝑡/2
𝑀𝑥 = ∫ 𝜎𝑥 𝑧𝑑𝑧
−𝑡/2
𝑡/2
𝑀𝑦 = ∫ 𝜎𝑦 𝑧𝑑𝑧
−𝑡/2
𝑡/2
𝑀𝑥𝑦 = ∫ 𝜏𝑥𝑦 𝑧𝑑𝑧
−𝑡/2

𝑡
2
𝑄𝑥 = ∫ 𝜏𝑥𝑧 𝑑𝑧
𝑡
−
2
𝑡/2
𝑄𝑦 = ∫−𝑡/2 𝜏𝑦𝑧 𝑑𝑧 Figura 1. Eforturile unitare
Folosind relaţiile de echivalenţă pentru momentele încovoietoare, momentul de torsiune şi
forţele tăietoare se obţin relaţiile :

𝑑2𝑤 𝑑2 𝑤
𝑀𝑥 = −(𝐷𝑥 + 𝐷𝑥𝑦 )
𝑑𝑥 2 𝑑𝑦 2
𝑑2 𝑤 𝑑2𝑤
𝑀𝑦 = −(𝐷𝑦 + 𝐷𝑥𝑦 )
𝑑𝑦 2 𝑑𝑥 2
𝑑2𝑤
𝑀𝑥𝑦 = −2𝐺𝑥𝑦
𝑑𝑥𝑑𝑦
𝑡 3 𝐸𝑥 𝑡 3 𝐸𝑦 𝑡 3 𝐸𝑥𝑦 𝑡3𝐺
unde 𝐷𝑥 = ; 𝐷𝑦 = ; 𝐷𝑥𝑦 = ; 𝐺𝑥𝑦 = ;
12 12 12 12

D= rigiditate la încovoiere; G=rigiditate la torsiune;

𝑑 𝑑2 𝑤 𝑑2𝑤
𝑄𝑥 = − (𝐷𝑥 + 𝐻 )
𝑑𝑥 𝑑𝑥 2 𝑑𝑦 2
𝑑 𝑑2 𝑤 𝑑2𝑤
𝑄𝑦 = − (𝐷𝑦 + 𝐻 2)
𝑑𝑦 𝑑𝑦 2 𝑑𝑥
unde 𝐻 = 𝐷𝑥𝑦 + 2𝐺𝑥𝑦

Pentru plăci ortotrope de grosime constantă, se obţine ecuaţia diferenţială a suprafeţei mediane
deformate:
4w 4w 4w
Dx 4  2 H 2 2  Dy 4  p( x, y )
x x y y
4. NETEZIREA PLĂCILOR ORTOTROPE

Pentru diferite cazuri de plăci cu ortotropie geometrică, netezirea se poate realiza

înlocuind structura reală cu una netedă echivalentă; se obţin astfel rigidităţi echivalente ale
plăcilor netede înlocuitoare.

A. Plăci cu rigidizări identice, simetrice, din material izotrop, având constantele E şi  .

a. Rigidizări sub formă de nervuri într-o singură direcţie, de exemplu y-y

Rigidităţile la încovoiere ale nervurilor se distribuie uniform pe placă:

Eh3 Eh3 EI
Dx  H  , D  
12(1  ) 12(1  ) b
2 y 2

I – momentul de inerţie al unei nervuri în raport cu planul median al plăcii;

b – distanţa dintre axele a două rigidizări consecutive.

Figura 2. Placă ortotropă cu nervuri identice simetrice pe o singură direcţie

b. Rigidizări cu nervuri pe două direcţii

Analog cu cazul precedent, rigidităţile nervurilor se distribuie uniform pe placă:
Eh3 EI x Eh3 EI y Eh3
Dx   , D   , H 
12(1  2 ) bx 12(1  2 ) by 12(1  2 )
y

unde Ix, Iy - sunt momentele de inerţie ale nervurilor de pe direcţiile x, respectiv y, în

raport cu suprafaţa mediană a plăcii; bx, by - sunt distanţele dintre axele nervurilor în
direcţiile x, respectiv y.
B. Reţele dese de grinzi

Fig. 3. Reţele dese de grinzi cu ochiuri dreptunghiulare (a), respectiv triunghiulare (b)

a. Grinzi dese ortogonale, echidistante, care formează ochiuri de formă dreptunghiulară

Rigidităţile echivalente corespunzătoare sunt:

EI1 EI  I p1 I p 2 
Dx  , Dy  2 , 2 H  G    (5.36)
e1 e2  e1 e2 

e1 , e2 - distanţele între axele grinzilor în cele două direcţii;

I1 , I 2 - momentele de inerţie axiale ale grinzilor;

I p1 , I p 2 - momentele de inerţie polare.

b. Reţele de grinzi identice cu ochiuri sub formă de triunghiuri echilaterale cu latura e

3 3EI  GI p
Dx  Dy  H  
8 e
I , I p = momentul de inerţie axial, respectiv polar al secţiunii transversale a unei nervuri.

C. Plăcile ondulate se pot înlocui echivalent cu plăci ortotrope având următoarele rigidităţi:
l Eh3 s Eh3
Dx   , D  EI , D  0, H  2 D  
s 12(1  2 ) l 12(1  )
y 1 xy

I – momentul de inerţie al secţiunii ondulate corespunzător unităţii de lungime.

Pentru ondule sinusoidale se pot face aproximările:
 
2  

2
s  f  f h 1  0.81 
 1   , I 
l 2 l  2   f  
2

 1  2.5   
  2l  

Fig. 4. Plăci ondulate

5. PLĂCI ORTOTROPE CIRCULARE ŞI ELIPTICE

Se consideră o placă eliptică cu semiaxele a şi b, simplu rezemată pe margine şi fiind încărcată

uniform distribuit cu p0 . Axele principale ale elipsei şi principalele direcţii ale materialului
ortotrop sunt principale.

Fig. 5. Plăci eliptică

Fie k = constanta de determinat

𝑥2 𝑦2 2
𝑤 = 𝑘(1 − 2 − 2 )
𝑎 𝑏

Dacă înlocuim w în ecuaţia diferenţială a suprafeţei mediane deformate, rezultă:

𝑝0 𝑎4 𝑏 4
𝑘=
8 3𝑏 4 𝐷𝑥 + 2𝑎2 𝑏 2 𝐻 + 3𝑎4 𝐷𝑦

Deplasarea pe direcţia z are valoarea:

𝑝0 𝑎4 𝑏 4 𝑥2 𝑦2 2
𝑤= (1 − − )
8 3𝑏 4 𝐷𝑥 + 2𝑎2 𝑏 2 𝐻 + 3𝑎4 𝐷𝑦 𝑎2 𝑏 2

Deplasarea maximă în centrul plăcii are valoarea:

𝑝0 𝑎4 𝑏 4
𝑤𝑚𝑎𝑥 =
24𝑏 4 𝐷𝑥 + 16𝑏 2 𝐻 + 24𝑎4 𝐷𝑦

Acest caz poate fi redus la situaţia particulară de placă circulară cu a=b. Pentru o placă
circulară ortotropă cu raza a, acţionată de o încărcare uniform distribuită.
𝑝0
𝑤= (𝑎2 − 𝑟 2 )2
64𝐷1
1
𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑟 = √𝑥 2 + 𝑦 2 , 𝐷1 = (3𝐷𝑥 + 2𝐻 + 3𝐷𝑦 )
8
Pe baza expresiei w, se calculează momentele încovoietoare şi momentul de torsiune:
𝑝0
𝑀𝑥 = [(𝐷𝑥 + 𝐷𝑥𝑦 )(𝑎2 − 𝑟 2 ) − 2(𝐷𝑥 𝑥 2 + 𝐷𝑥𝑦 𝑦 2 )]
16𝐷1
𝑝0
𝑀𝑦 = [(𝐷𝑦 + 𝐷𝑥𝑦 )(𝑎2 − 𝑟 2 ) − 2(𝐷𝑦 𝑦 2 + 𝐷𝑥𝑦 𝑥 2 )]
16𝐷1
𝑝0
𝑀𝑥𝑦 = 𝐷 𝑥𝑦
4𝐷1 𝑥𝑦

6. APLICAŢIE NUMERICĂ

Se consideră o placă ortotropă circulară cu raza de 1 metru şi 5 centimetri grosime,

simplu rezemată pe contur. Caracteristicile materialelor sunt descries de următoarele valori:
𝜈𝑦 = 0,2; 𝐸𝑥′ = 1,5 ∙ 105 𝑁⁄𝑚𝑚2 ; 𝐸𝑦′ = 3,0 ∙ 105 𝑁⁄𝑚𝑚2 ; 𝐺 = 0,8 ∙ 105 𝑁⁄𝑚𝑚2 .
O încărcare uniform distribuită de 200 kN⁄m2 este aplicată gravitaţional. Se vor determina
momentele încovoietoare şi forţele tăietoare în punctele A şi B prin 2 metode: manual şi
folosind metoda elementului finit.

Fig. 6. Placă circulară ortotropă

A. REZOLVARE PRIN CALCUL MANUAL

𝐺 = 0,8 ∙ 105 𝑁⁄𝑚𝑚2 ;

𝐸𝑦′ = 3,0 ∙ 105 𝑁⁄𝑚𝑚2 ;
𝐸𝑥′ = 1,5 ∙ 105 𝑁⁄𝑚𝑚2 ;
𝜈𝑦 = 0,2;
𝜈𝑦 ∙ 𝐸𝑥′ 0,2 ∙ 1,5 ∙ 105
𝜈𝑥 = = = 0,1;
𝐸𝑦′ 3,0 ∙ 105

𝑡 = 50𝑚𝑚
𝑡 3 𝐸𝑥′ 503 ∙ 1,5 ∙ 105
𝐷𝑥 = = = 19531,25 ∙ 105 𝑁𝑚𝑚;
12(1 − 𝜈𝑥 𝜈𝑦 ) 12(1 − 0,1 ∙ 0,2)
𝑡 3 𝐸𝑦′ 503 ∙ 3,0 ∙ 105
𝐷𝑦 = = = 39062,50 ∙ 105 𝑁𝑚𝑚;
12(1 − 𝜈𝑥 𝜈𝑦 ) 12(1 − 0,1 ∙ 0,2)
𝜈𝑦 𝑡 3 𝐸𝑥′ 0,2 ∙ 503 ∙ 1,5 ∙ 105
𝐷𝑥𝑦 = = = 3906,25 ∙ 105 𝑁𝑚𝑚;
12(1 − 𝜈𝑥 𝜈𝑦 ) 12(1 − 0,1 ∙ 0,2)
𝑡 3 𝐺 503 ∙ 0,8 ∙ 105
𝐺𝑥𝑦 = = = 8333,33 ∙ 105 𝑁𝑚𝑚;
12 12
𝐻 = 𝐷𝑥𝑦 + 2 ∙ 𝐺𝑥𝑦 = (3906,25 + 2 ∙ 8333,33) ∙ 105 = 20572,91 ∙ 105 𝑁𝑚𝑚

1 1
𝐷1 = (3𝐷𝑥 + 2𝐻 + 3𝐷𝑦 ) = (3 ∙ 19531,25 + 2 ∙ 20572,91 + 3 ∙ 39062,50) ∙ 105
8 8
𝐷1 = 27115,88 ∙ 105 𝑁𝑚𝑚
𝑟 = √𝑥 2 + 𝑦 2 ; 𝐿𝑎 𝑐𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢𝑙 𝑝𝑙ă𝑐𝑖𝑖: 𝑟 = 0

𝑝0 0,2
𝑢𝑧 = (𝑎2 − 𝑟 2 )2 = (10002 − 02 )2 = 0,842 𝑚𝑚
64𝐷1 64 ∙ 27115,88 ∙ 105

Ecuațiile momentelor încovoietoare:

𝑝0
𝑀11 = 𝑀𝑥 = [(𝐷𝑥 + 𝐷𝑥𝑦 )(𝑎2 − 𝑟 2 ) − 2(𝐷𝑥 𝑥 2 + 𝐷𝑥𝑦 𝑦 2 )]
16𝐷1
𝑝0
𝑀22 = 𝑀𝑦 = [(𝐷𝑦 + 𝐷𝑥𝑦 )(𝑎2 − 𝑟 2 ) − 2(𝐷𝑦 𝑦 2 + 𝐷𝑥𝑦 𝑥 2 )]
16𝐷1
Având în vedere că, a = r = 1000 mm, ecuațiile de mai sus se simplifică astfel:
𝑝0
𝑀11 = − (𝐷 𝑥 2 + 𝐷𝑥𝑦 𝑦 2 )
8𝐷1 𝑥
𝑝0
𝑀22 = − (𝐷 𝑦 2 + 𝐷𝑥𝑦 𝑥 2 )
8𝐷1 𝑦

Pentru punctul A: x=1000, y=0:

𝑝0 ∙ 𝐷𝑥 𝑥 2 0,2 ∙ 19531,25 ∙ 105 ∙ 10002
𝑀11 = − =− = −18007,21 𝑁𝑚𝑚
8𝐷1 8 ∙ 227115,88 ∙ 105
𝑝0 ∙ 𝐷𝑥𝑦 𝑥 2 0,2 ∙ 3906,25 ∙ 105 ∙ 10002
𝑀22 = − =− = −2400,96 𝑁𝑚𝑚
8𝐷1 8 ∙ 27115,88 ∙ 105

Pentru punctul B: x=0, y=1000:

𝑝0 ∙ 𝐷𝑥𝑦 𝑦 2 0,2 ∙ 3906,25 ∙ 105 ∙ 10002
𝑀11 =− =− = −2400,96 𝑁𝑚𝑚
8𝐷1 8 ∙ 27115,88 ∙ 105
𝑝0 ∙ 𝐷𝑦 𝑦 2 0,2 ∙ 39062,50 ∙ 105 ∙ 10002
𝑀22 =− =− = −36014,41𝑁𝑚𝑚
8𝐷1 8 ∙ 27115,88 ∙ 105

B. REZOLVARE PRIN M.E.F.

Aplicația se va rezolva folosind programul SAP2000.

Fig. 7. Definirea grid-ului

Fig. 8. Definirea materialului ortotrop

Fig. 9. Definirea plăcii ortotrope

 Fig. 10. Desenarea plăcii

Fig. 11. Aplicarea încărcării pe placă

Fig. 12. Deplasea pe directia Z

Fig. 13. Punctul A – M11

Fig. 14. Punctul A – M22

Fig. 15. Punctul B – M11

Fig. 16. Punctul B – M22

C. COMPARAREA REZULTATELOR INTRE METODA MANUALA SI M.E.F.

Parametru MANUAL M.E.F.

Centru Uz [mm] 0,842 1,433
M11 [Nmm] 18007,21 17202,53
Punct A
M22 [Nmm] 2400,96 1757,42
M11 [Nmm] 2400,96 1683,28
Punct B
M22 [Nmm] 36014,41 35872,04
Tabel 1. Compararea rezultatelor

BIBLIOGRAFIE

1. A.C.Ugural, STRESSES IN PLATES AND SHELLS, 1981

2. M. Vrabie, CALCULUL PLĂCILOR, 2011, Iași
3. S. Timoshenko, S.Woinowsky-Krieger, THEORY OF PLATES AND SHELLS, 1959
4. CSI-Software Verification, EXAMPLE 2-015, Sheel-Orthotropic Plate