15 privatizarea esenta, etapele, metodele

Privatizare-proces efectuat de catre organele puterii de stat i consta in trecerea bun statului in
proprietatea cetatenilor i asociatilor lor. Scopul privatizarii stabilizarea productiei i ridicarea eficientei
ei,ridicarea nivelului de viata al populatiei. Metode de privatizare : metoda divetitura renuntarea
statului dea dirija intreprinderea de stat i transmiterea drept de proprietate propritarilor particulari.
Metoda de contract aplicata in tarile occidentale prevede incheierea unor contracte intre firmele
particulare i guvern, in c/e se indica de catre volumul furnizarii marfurilor ce erau anterior furnizate de
stat.Met de privatizare prin vaucere. Statul acorda pers invirsta sau cu un mic vaucere medicale c/e
le permite sa se trateze in anumite spitale din contu statului. Sist de vaucere e aplicat i in alte domenii:
inchirierea apartamentelor, procurarea prod alimentare. Principiile de baza ale privatizariisint
urmatoarele: asigurarea protectiei sociale a populatiei; egalitatea drepturilor cetatenilor la primirea unei
cote din bunurule statului, ce urmeaza a fi privatizate; instrainarea bunurilor statului atit cu plata, cit si in
mod gratuit; asigurarea publicitatii largi si a unui inalt grad deinformare a populatiei asupra procesului de
privatizare. n R M s u n t 2 etap e de privatizare:
1.mic privatizarea comerului, alimentaiei publice,deservirii sociale, ntreprinderii mici i
mijlocii din RM, apartamentelor de stat prin in termediul bonurilor patr imoniale, unde n
rezultat 2 mln. de ceteni au devenit proprietari;
2.mare privatizare contra mijloacelor bneti peste 150 de ntreprinderi i 100 antiere de
construciinefinisate. La 3 etap a tranziiei continu restructura rea ntreprinderilor i crearea
instituiilor economice de pia cum sunt juridice, fiscale, creditare

16 piata, esenta si functiile

n tiina economica piaa poate fi analizat ca:Categorie ec,Sistem ec.
Definiiile pieei:Ca categorie ec:
Piaa e locul unde se ntlnete productorul cu consumatorul.
Piaa reprezint unsistem de organizare a micrii mrfurilor i banilor.
Piaa reprezint locul de interaciune a cereriicu oferta dup legile pieii.Ca sistem ec:
Piaa reprezint interaciunea dintre mecanismul deautoreglare a pieei cu amestecul masiv al statului cu
scopul de a regula relaiile ec care apar ntreagenii ec n procesul realizrii activitii ec.
Piaa constituie totalitatea relaiilor de vmzare-cumprcm dintr-un anumit spaiu geografic.n sens
ngust, piaa poate fi definit drept locul unde se confrunt cererea i oferta de bunuri, servicii i
capitaluri.i nc un moment important. Piaa, scrie cunoscutul economist austriac Friedrich
Hayek, nu produce bunuri, ci doar transmite informaia despre acestea."
Funciile pieei
Funcia de intermediere. Piaa i pune fa n fa pe productori i pe consumatori, pe vnztori i pe
cumprtori, fcnd astfel posibil schimbul. Funcia de reglementare. Aprut iniial ca o punte
de legtur ntre productori i consumatori, treptat, piaa devine principalul mecanism de
reglementare a vieii economice. Ea ndeplinete rolul unei mini invizibile", care,dup cum
spunea A. Smith,i mpinge" pe agenii economici individuali s acioneze n con formitate cu
interesul general, determinnd productorii s confecioneze bunurile i serviciile de care are nevoie
societatea la momentul dat. Funcia de f ormare a preul ui . Dei cheltuielile individuale
pentru producerea i desfacerea aceluiai bun snt diferite, piaa stabilete un pre unic, pre care
corespunde cheltuielilor socialmente necesare pentru confecionarea bunului. Funcia de informare.
Prin jocul liber al ratei profitului i al ratei dobnzii, piaa ofer agenilor economici informaia
necesar despre mersul afacerilor n diferite domenii de activitate. Funcia de diferenierea
productorilor. Piaa i mbogete pe nvingtorii n lupta de concuren i, n acelai
timp, penalizeaz, pn la falimentare, ntreprinderile necompetitive.Functia de echilibrare.

17 Infrastructura pietei si rolul ei

Infrastructura pietei constituie ansamblul de institutii sisteme,ntreprinderi specializate care deservesc
deplasarea resurselor materiale, financiare, umane, informaionale i asigur o funcionare eficient a
pieei.

Componentele infrastructurii pietei sunt:

 Sistemul fiscal si serviciile fiscale
Tehnologiile informationale
Sistemul de asigurare a riscului economic
Sistemul de reglamentare a ocuparii populatiei
Banca de emisiune
Sistemul creditar si bancile comerciale
Fondurile de investitii
Licitatii si iarmaroace
Sindicatele lucratorilor angajati
Agentiile de publicitate
Centrele informationale
Sistemul de invatamint economic(superior si mediu)
Bursele:de marfuri, imobiliare, mobiliare, muncii
Sistemul de consulting si audit

Pentru unele sfere concrete ale pietei sunt specifice institute proprii ale infrastructurii.Astfel pe
piata bunurilor de consum functioneaza case comerciale, burse de marfuri, expozitii, banci,
companii de asigurare.Pe piata muncii functioneaza centre de pregatire si perfectionare a cadrelor
bursa muncii. Piata de capital este deservita de burse valutare si de fonduri, banci comerciale,
institutii investitionale.
Infrastructura pietei este destinata pentru diminuarea costurilor de interactiune si coordonare a
comportamentului egentilor economici- a costurilor de tranzactie.Aceste costuri operationale sunt
suplimentare costurilor de productie si circulatie.Ele sunt legate de informare, cautarea
partenerilor, negocierea si semnarea contractelor, asigurarea securitatii juridice.

22 Determinarea preturilor.Surplusul producatorului. consumatorului

1) Prin ce este determinat preul unei mrfi?

Prin concurena dintre cumprtori i vnztori, prin raportul dintre cerere i ofert. Concurena
prin care este determinat preul unei mrfi are trei aspecte.

Aceeai marf este oferit de diferii vnztori. Acela care va vinde mrfuri la fel de bune cu
preul cel mai ieftin este sigur c va nltura pe ceilali vnztori i c-i va asigura desfacerea cea
mai mare. Vnztorii i disput deci reciproc desfacerea, piaa. Fiecare dintre ei vrea s vnd, s
vnd ct mai mult, i, dac e posibil, s vnd numai el, excluzndu-i pe ceilali vnztori. De
aceea unul vinde mai ieftin dect cellalt. Are loc aadar o concuren ntre vnztori, care face
s scad preul mrfurilor oferite de ei.

Are ns loc o concuren i ntre cumprtori, care, la rndul ei, face s creasc preul
mrfurilor oferite.

n sfrit, are loc o concuren ntre cumprtori i vnztori. Primii vor s cumpere ct mai ieftin
cu putin, ceilali vor s vnd ct mai scump cu putin. Rezultatul acestei concurene dintre
cumprtori i vnztori va depinde de raportul dintre cele dou pri ale concurenei artate mai
sus, adic de faptul dac este mai puternic concurena din armata cumprtorilor sau concurena
din armata vnztorilor. Industria pune fa n fa pe cmpul de lupt dou armate, dintre care
fiecare n parte duce o lupt i n propriile ei rnduri, n mijlocul propriilor ei trupe. Armata n
snul creia are loc ncierarea cea mai mic o nvinge pe cea advers.
S presupunem c pe pia se afl 100 de baloturi de bumbac i n acelai timp cumprtori
pentru 1.000 de baloturi de bumbac. n acest caz, cererea este deci de zece ori mai mare dect
oferta. Concurena dintre cumprtori va fi prin urmare foarte puternic, fiecare dintre ei voind
s pun mna pe un balot, ba, dac se poate, pe toat suta de baloturi. Acest exemplu nu este o
ipotez arbitrar. n istoria comerului am avut perioade de recolte proaste de bumbac, cnd civa
capitaliti asociai au cutat s acapareze nu o sut de baloturi, ci toat rezerva de bumbac a
pmntului. n exemplul dat de noi, fiecare cumprtor va cuta deci s-l scoat din lupt pe
cellalt, oferind un pre relativ mai mare pentru balotul de bumbac. Vznd trupele armatei
dumane angajate ntr-o lupt intestin nverunat i fiind absolut siguri de vnzarea tuturor
celor 100 de baloturi de bumbac ale lor, vnztorii de bumbac se vor feri s se ncaiere ntre ei i
s scad preul bumbacului ntr-un moment n care adversarii lor se ntrec s-l ridice. Aadar, n
armata vnztorilor a cobort deodat pacea. Ei stau ca un singur om n faa cumprtorilor, i
ncrucieaz filozofic braele, i preteniile lor n-ar mai cunoate limite dac ofertele, chiar i ale
celor mai insisteni cumprtori, n-ar avea limitele lor foarte precise,

Aadar, dac oferta unei mrfi e mai mic dect cererea acestei mrfi, ntre vnztori are loc o
concuren foarte slab, sau nu are loc nici o concuren. n aceeai proporie n care scade
aceast concuren, crete concurena dintre cumprtori. Rezultatul: o cretere mai mult sau mai
puin nsemnat a preurilor mrfurilor.

Dup cum se tie, mai frecvent este cazul invers, avnd un rezultat invers. O precumpnire
considerabil a ofertei asupra cererii, concuren desperat ntre vnztori, lips de cumprtori,
desfacerea mrfurilor la preuri derizorii.

Preturile de echilibru. Surplusurile/

Preul liber - pre de echilibru al pieei Economia modern este economia schimburilor libere, iar
formarea preurilor depinde de comportamentul productorilor i consumatorilor i de politica
statului.

Vnztorii productori propun spre negociere cu cumprtorii preuri pornind de la costuri (pre
de revenire) i marja beneficiului (profit). Jocul liber al preurilor este rezultanta a doi factori: o
raportul cerere-ofert: cerere > ofert, preul urc; cerere < ofert, preul coboar; o concurena
ntre productori: cerere > ofert, preul de cumprare crete; cerere < ofert, preul de vnzare
scade. Pentru a studia cererea, este necesar s se studieze cantitatea de marf pentru care
cumprtorii sunt solvabili la preul stabilit; de obicei, cantitatea cumprat este invers
proporional cu preul: deplasarea curbei cererii la stnga determin reducerea cantitii
vndute i creterea preului; deplasarea curbei ofertei la dreapta semnific creterea cantitii
vndute i reducerea preului. Datorit influenei ofertei asupra preurilor este necesar ca
productorii s se informeze asupra cererii fiecrui produs i asupra orientrii consumatorilor n
privina preului. Alt factor important ce determin modelarea ofertei n raport cu cererea este
concurena. Economia concurenial este opus economiei bazate pe monopol i presupune
existena mai multor productori. Efectele concurenei asupra preurilor, consumului i
ctigurilor sunt: -O- un singur productor - preuri de vnzare mari, ctiguri mari, consum
limitat; -O- mai muli productori - preuri de vnzare mici, ctiguri diminuate, consum mare; -
O- un singur consumator (statul) - preuri de vnzare mici, cheltuielei mici, consum ridicat; -O-
mai muli consumatori - preuri de vnzare mari, cheltuieli diminuate, consum redus pe
consumator. Echilibrul pieei - piaa se echilibreaz pentru acea mrime a preului ce permite
egalitatea cantitii cerute de consumator cu cantitatea oferit de productor. Preul care
stabilete aceast stare este preul de echilibru. Pentru ilustrarea formrii preului, considerm c
preul scade ntr-un moment i oferta rmne constant, producndu-se, astfel, o penurie.
Coborrea preului va influena creterea cererii care va influena creterea ofertei i, implicit,
creterea preului, ajungndu-se napoi la echilibru. Creterea preului determin excedent de
ofert, concuren ntre productori, scderea preului tinznd ctre preul de echilibru ce
stimuleaz revenirea cererii. Dac micarea preului este efectul msurilor luate de stat prin
intervenia asupra preurilor libere cu ajutorul limitelor, asemenea msuri trebuie nsoite de o
serie de msuri pentru funcionarea normal a pieei, ntruct, dac preul de vnzare scade,
atunci productorii nu vor mai fi interesai s produc, consumatorii nu vor mai avea de unde s-
i procure produse i va aprea specula. Dac preul de vnzare este mai ridicat dect cel de
echilibru, atunci cantitatea suplimentar oferit pe pia trebuie achiziionat sau exportat chiar
de ctre stat. Pentru a nu afecta direct raportul cerere-ofert, statul poate folosi subveniile de
pre sau pentru a prentmpina consumul iraional de resurse, statul poate influena restrngerea
consumului de resurse de ctre ntreprinderi.

23
Elasticitatea msoar rspunsul unei variabile la modificarea unuia dintredeterminani. Elasticitatea
se definete ca raportul dintre modificarea proporional acantitii (cerute sau oferite) i modificarea
proporional a determinantului.
.Ca variabile se pot considera cantitatea cerut sau cantitatea oferit. Ca determinantse poate considera preul .n mod
frecvent, n analizele economice se utilizeaz patru tipuri de elasticiti:
-elasticitatea cererii n raport cu preul;
-elasticitatea ofertei n raport cu preul;
-elasticitatea cererii n raport cu venitul;
-elasticitatea cererii n raport cu preul altui produs (elasticitatea n cruce).Sunt importante trei aspecte:
Elasticitatea se calculeaz cu ajutorul unor mrimi proporionale sauprocentuale , ceea ce permite:
compararea unor mrimi diferite, evitarea unor uniti de msurare, furnizarea unor indicaii asupra
mrimii modificrii.
Semnul elasticitii poate fi:
-pozitiv, n cazul n care mrimile comparate variaz n acelai sens;
-ne g at i v, n ca z ul n c ar e mr i mi le co mp ara te v a riaz n se n s ur i diferite.
Valoarea absolut a elasticitii poate fi:
-mai mare dect 1, cnd modificarea preului produce o modificare procentual mai mare a cererii sau
ofertei (cererea sau oferta fiind elastice);
- mai mic dect 1, cnd modificarea preului produce o modificare procentual mai mic a cererii sau ofertei
(cererea sau oferta fiind inelastice);
-egal cu 1, cnd modificrile proporionale ale preului determin ace ea i mo d i fic are
p ro p o rio na l a c er er ii s au o fer t ei (cer erea s a u o fer ta fi i nd u ni tar elastice).

24
Indic rspunsul cererii de energie (QC %) la modificrile de pre pentru energie(P %):
EC(P)= Qc%/P %

Elasticitatea cererii n raport cu preul, n general, reprezint unul dintre cele

maiimportante concepte economice.Pentru c cererea i preul variaz n sensuri
contrarii, EC(P) este o mrimenegativ .
Principalele elemente determinante pentru elsaticitatea cererii n raport cu preul sunt:

numrul i apropierea substituenilor (dac numrul acestora este mare i dac nu exist diferene importante,
atunci EC(P) este mare);
procentul din venit cheltuit pentru acel produs (dac procentul este mare atunci EC(P) este mare);
timpul avut la dispoziie pentru reglarea consumului (dac perioadade timp este mare, atunci EC(P) este mare).

Pentru energia electric, aceste elemente determinante se pot analiza astfel:

substituenii nu sunt numeroi, ei sunt combustibilii (gaze, pcur, crbune) ienergia termic, iar
schimbarea ntre acetia este posibil numai dac exist instalaiile i echipamentele corespunztoare; cel
mai adesea, consumatorii industriali au putereafinanciar de a-i instala diverse tipuri de surse pentru
alimentarea cu energie,consumatorii casnici fiind, n mare parte, captivi diverselor forme de energie i
diferitelor soluii de utilizare a energiei;
pe termen lung, modificarea opiunii consumatorilor ntre energie electric,energie termic sau
combustibili este posibil i poate fi justificat numai pe criterii de eficien economic.Exemplul din finalul
acestui paragraf ncearc s surprind aspectele de elasticitatela care s-a fcut referire anterior.Cea mai important
utilizare a EC(P) este venitul realizat din vnzri (V)
=
V=P*Q
ncazul cererilor elastice(pante mici ale curbei cererii, corespunztoare unor unghiuri mai mici de
450):
-c nd p re ul cr e t e, c a nt ita tea cer u t sc ad e ntr - o p ro p ro i e ma i ma re, d e ci venitul va scdea;
-c nd p re ul sc ad e, ca n ti tat ea c er ut cr e te ntr -o p ro p o ri e ma i ma re, d ec i venitul va crete.
ncazul cererilor inelastice
(pante mari ale curbei cererii, corespunztoare unor unghiuri mai mari de 450):
-cnd preul crete, cantitatea scade ntr-o msur mai mic, deci venitul va crete;
-cnd preul scade, cantitatea crete ntr-o msur mai mic, deci venitul va scdea.

Pentru cereri elastice, venitul variaz n acelai sens cu cantitatea cerut.Pentru cereri inelastice, venitul variaz n
acelai sens cu preul.

25
Elasticitatea cererii de energie electric n raport cu venitul
Ofer posibilitatea estimrii rspunsului cererii de energie la modificrile de venit
alpopulaiei. Dac exprimm EC(V) innd seama de variaii foarte mici
(valori punctuale)ale lui Q i V, relaia de calcul este
EC(V) esteo mrime pozitiv , deoarece cererea de energie i veniturile individual le variaz n
acelai sens. Elementele determinante sunt:
gradul de necesitate al unui bun (de exemplu, bunurile inferioare au
EC(V)negativ);
proporia n care dorina pentru un bun este satisfcut dac crete consumul (dacsatisfacia
apare repede, cererea va crete ntr-un ritm mai lent dect venitul);
nivelul veniturilor consumatorilor (sracii rspund ntr-un grad diferit fa
debogai). n c a z u l cererii de energie electric , elementele determinante pentru
analizaelasticitii n raport cu venitul conduc la urmtoarele constatri:
energia electric este un bun normal, deoarece creterea veniturilor individuale
conduce la creterea cererii de energie electric;
cererea de energie electric crete mai lent dect veniturile individuale deoarece creterea
cererii nseamn existena unor aparate consumatoare suplimentare;
pentru categoriile sociale cu venituri mici, creterea de venituriindividuale nu nseamn
neaprat creterea cererii de energie electric, deoarece prioritateacheltuielilor se ndreapt
ctre trecrea de la bunuri inferioare la bunuri normale, pe cndpentru categoriile sociale
cu venituri mari creterea veniturilor poate nsemna creeterea cantitii de energie
electric cerut, deoarece acetia se orienteaz ctre dotarea cu ct maimulte aparate
electrocasnice, calculatoare, care nseman creterea nivelului de trai, a gradului de
comfort, de satisfacie, etc

Elasticitatea cererii de energie electric n raport cupreul altui produs (elasticitatea n cruce)
Ofer posibilitatea estimrii rspunsului cererii pentru un produs (1), atunci cnd semodific preul
altui produs (2), fie substituent, fie complementar. Relaia de calcul se poate scrie:
EC1(P2)= Q1%/P2%
EC1(P2) poate fi pozitiv sau negativ dup cum produsele sunt substituente saucomplementare.
Principalul determinant este apropierea substituentului saucomplementarului fa de
produsul de referin (dac apropierea este mare, elasticitatea este mare).
Cazul bunurilor de tip substituent
Fie 1 produsul de referin i 2 produsul de substituie. Dac pre ul produsului 2crete atunci
cererea pentru produsul 1 crete. Rezult c EC1(P2) este pozitiv

n funcie de utilizarea final, pentru energia electric substituenii pot fi

energiatermic, combustibilii. n urma studiilor efectuate, s -a constatat c
cererea de energie electric este destul de inelastic n raport cu preul produselor
substituente.
Cazul bunurilor de tip complementar
Fie 1 produsul de referin i 2 produsul complementar. Dac preul produsului 2crete,
cererea pentru produsul 1 scade.
EC1(P2)este negativ.Pentru energia electric, exemplele tipice de produse complementare
se refer laaparatele electrocasnice. n rile nordice europene, cererea de energie
electric pentruconsumul casnic este dependent de preul boilerelor electrice.Asemenea
exemple sunt utile pentru firme, mai ales n faza de planificare.

26
UTILITATEA BUNURILOR ECONOMICE
Un bun reprezinta orice element al realitatii care este apt sa satisfaca o nevoie de consum personal sau
productive.Bunurile economice se definesc drept obiecte materiale sau imateriale disponibile intr-o cantitate finite si
apta sa satisfaca nevoi umane.In conditiile economice schimb,bunurile economice trebuie sa se bucure de
apreciereaco ns u mato r u l ui no np r o d uc to r, sa aib a p t ace st a ut il ita te. E xi st a m ai mu l te mo d a li tat i
d eabordare a uitlitatii.Cele mai consacrate sunt aspectele tehnice si cele economice.Utilitatea,sub aspect ethnic
reprezinta capacitatea reala sau presupusa a unui bun de a satisface o nevoie,propietate care decurge si se
exprima prin trasaturi,caracteristici si insusiriintrinseci ale fiecarui bun sau clase omogene de consum
personal de bunuri de capital,deservicii sau informatii.In sens economic uitlitaea include o raportare la o
nevoie,la o trebuinta a nonposesorului.Utilitatea capata sens economic cand sunt indeplinite trei conditii:1-
existenta unei relatii intre calitatile sau caracteristicile bunurilor si una din nevoile oamenilor sau
societatii2-relatiile necesare dintre caracteristicile bunurilor si nevoile oamenilor trebuie cunoscute si
intelese3-comitatea in ansamblul ei trebuie sa fie capabila sa foloseasca caracteristicile bunurilor la
satisfacerea nevoilor Aprecierea uitilitatii are un caracter subiectiv,depinde de ra portul pe care individ
ilstabileste intre un anumit bun economic si nevoile sale.Utilitatea sintetizeaza importanta ,pretuirea pe
care consumatorul o acorda la un moment dat si in conditii determinate fiecareiunitati dintr-o multime de bunuri
identice.In legatura cu posibilitatile de realizare a masurii utilitatii,stiinta economica face referiri ladoua tipuri de
uitilitati:utilitatea cardinala si utilitatea ordinala.Teoria utilitatii cardinale a fost formulata de fondatorii marginali
care au elaborate ipotezaexistentei unui consumatorcapabil sa exprime printr -un numar cantitatea de
utilitate caredecurge din consumul unui volum determinat dintr -un bun.Utilitatile de masura
specificefolosite in acest scop au fost denumite utils(unitati de utilitate).Cu ajutorul acestora,potrivit
teoriei utilitatii cardinale este posibil sa se masoare satisfactia oferita de un ni vel dat
alconsumului unui anumit bun economic.Ipoteza masurarii directe a utilitatii printr-un numar s-a dovedit
inacceltabila din mai multemotive:a) aprecierea utilitatii fiind subiectiva,este imposoibil sa comparam
utilitatea aceluiasi bun prin prisma diferitilor indivi zi,intreaga masurare cardinala fiind in
contracditie cu principiul subiectivitatii b) utilitatea unui bun nu poate fi apreciata si analizata
izolatAtat timp cat utilitatea unui bun depinde de utilitatea altor bunuri,nu este posibil a construe
o scara cardinala a utilitatii.Teoria utilitatii ordinaleImposibilitatea practica de masurare directa a utilitatii
l-a determinat pe Pareto sa sugerezeinlocuirea cuantificarii cu clasificarea.Pentru a prezenta optiunile
consumatorilor,masurarea utilitatii nu este indispensabila realizarii ordonarii optiunilor.Este
acceptata posibilitatea efectuarii unor comparatii calitativein ceea ce priveste satisfactia pe care utilizarea
bunurilor o ofera beneficiarului.Msurarea ordinala presupune asezarea diferitelor bunuri intr-o anumit
ordine in raport cu preferintele consumatorului.Conditiile pentru determinarea utilittii sunt:
1) consumatorul sa doreasca o cantitate determinate dintr-un bun;
2) 2 ) s a e x i s t e u n c o n s u m m a t o r p r c i s i n a n u m i t e c o n d i t i i d e
l o c s i d e t i m p c u preferinte,gusturi,situatie economica certa; 3) consumatorul nu
detine acel bun dar doreste sa-l achizitioneze;Indiferent de abordare a teoreti ca
aleasa,cardinala sau or dinala,scopul oricarui consumator,maximizarea satisfactiei,poate
fi determinat cu ajutorul analizei marginale.Utilitatea totala este satisfactia resimtita de un individ
in urma consumarii unor cantitatinecesare dintr-un bun intr-o perioada data.In cazul unui bun X
care poate fi consumat in cantitati X,mai mari sau mai mici utilitateatotala poate fi exptimata prin
functia:Ut=f(x)In cazul mai general al diferitelor bunuri,functia de utilitate se
modifica.Daca se au invedere doua bunuri X si Y,utilitatea totala este exprimata de
functia:Ut=f(x,y)
3) Daca utilitatea totala exprima satisfactia resimtita prin consumarea unei cantitati date din bunul X si/sau Y,utilitatea
marginala exprima variatia utilitatii totale provacata de modificareac u o u n i t a t e a c a n t i t a t i i d i n b u n u l
X , u t i l i z a t a p t s a t i s f a c e r e a u n e i n e vo i i n d e c u r s u l u n e i perioade de timp considerate.Definitia utilitatii
marginale permite precizarea catorva din caracteristicile ei mai importante:a) legatura dintre utilitatea totala si
marginala a unui bun sub forma legii utilitatiima r gi n a l e d e s c r e s c a n d e : u t i l i t a t e a f i e c a r e i u n i t a t i ( d o z e )
s u p l i m e n t a r e d e t i n u t e s i / s a u c o n s u m m a t e d i n t r - u n b u n ( a d i c a u t i l i t a t e a m a r g i n a l a ) s e m o d i fi c a
p e m a s u r a c e c r e s t e cantitatea consumata (detinuta); cel mai adesea ea se reduce cand consumul
creste.Aceastar e l a t i e s e r e g a s e s t e i n c e e a c e s e t ye c u n o s c u t a fi
4) prima lege a lui Gossen
5) :intensitateasatisfactiei unui bun scade pe masura ce creste cantitatea consumata din bunul respective.b)daca functia de
utilitate totala este derivabila,relatia intre utilitatea totala siutilitatea marginala poate fi exprimata sub o forma
matematica simpla.Utilitatea,fiind un concept subiectiv,nu poate fi masurata direct.O masura indirecta
autilitatii,poate fi considerate in sa dorinta consumatorului de a plati pentru bun.Curba utilitatiimarginale pentru un
consummator poate fi privita ca o curba a disponibilitatilor marginale de plata.Ea arata evaluarea monetara
realizata de consummator in ceea ce priveste utilitatea marginala rezultata din consumul additional al unui
bun.Valoarea monetara atasata utilitatiimarginale obtinute prin consumul unor unitati de bunuri poate fi mai mare decat
pretul platitcare reflecta utilitatea marginala a ultimei unitati consumate.Acest prt poate fi considerat si omasura a
sacrificiului de utilitate rezultat prin consumul altor bunuri c ear putea fi cumparatedin pretul ultimei unitati de bun
camparat.
II)

Utilitatea cardinala ,utilitatea ordinara

Echilibrul consumatoruluiteoria utilitatii ordinale

Dupa definirea utilitatii ca fenomen general si respectiv ca o calitate

fenomenala se presupune problema masurarii .Problema masurarii a
generat puncte de vedere si a definit doua curente :

a) curentul cardinal sau a utilitatii cardinale

b) curentul utilitatii ordinale

a) Teoria utilitatii cardinal sustine ca utilitatea poate fi masurata

direct .

Masurarea directa se face cu unitati de masura ,,utilis".Un bun are ,, n "

utilis , aceasta conceptie potrivit careia utilitatea nu se poate masura
direct nu poate fi verificata empiric, ea este presupusa, apartine scolii
engleze si deci a fost si este exprimata in lucrariile economice engleze .
 Utilitatea se apreciaza ca si gustul fapt ce are caracter subiectiv .

Este importanta conceptia pentru ca utilitatea cardinala a prins

dezvoltarea analizeei acestui concept de utilitate si instrumentar a
nascut functia de utilitate care este o relatie matematica potrivit caruia
utilitatea unui bun este dependenta de cantitatea ,de structura, de
calitate bunului respectiv .

Imposibilitatea verificarii utilitatii cardinale a nascut conceptul de

utilitate ordinala .

a) Conceptul de utilitate ordinala exprima faptul ca daca utilitatea nu

poate fi masurata direct ea poate fi comparata , deci oameni pot compara
satisfactia sau satietatea pe care le-o aduce utilizarea unui anumit bun
.Apare preferinta sau indiferenta apoi apare problema alegerii .Alegerea
este o optiune , o relatie intre mine si obiect si intre mine si celalalt care
il alege rezultand alegerea ,repartitie.

Ordonarea preferintelor se face in functie de utilitatea bunurilor

.Alegerea si ordonarea preferintelor implica niste reguli numite axiome
.Axiomele sunt urmatoarele :

1. Axioma preferintei complecte(pe toate)

2. Axioma preferintei reflexive (alegi pe bsau c )

3. Axioma de tranzitivitate (pe c dar care are calitati care au b=a)

4. Axioma de echivalenta (de indiferenta)

27
curbele de indiferenta sau curbele de satisfactie ale consumatorului

Aceste curbe de indiferenta reprezinta un instrumment de determinare a

echilibrului si respectiv un element al teoriei cererii ierarhizandu-si
bunurile si deci utilitatile se poate realiza o relatie intre bun si cantitatea
care se poate exprima sub forma functilor care asociaza diferite numere
diferitelor cantitati de bunuri consumate si care vor indica ordinea de
preferinta .
U = u(x x x ..........x) ( diferite cantitati din bunul ,,x" - aceste cantitati
se pot exprima grafic su forma unei forme geometrice

Aceasta panta negativa a curbei ne arata ca consumul dintr-un bun

determina nivelul de utilitate si cu cat creste cantitatea din bunul
respectiv cu atat utilitatea fiecarei parti scade .In utilitatea acestui
instrument a utilitatii actioneza in directii fundamentale :

1) se fac diferite combinatii pentru acelasi nivel de utilitate si

nu se maresc

si micsoreaza utilitatea totala

2) sporirea cantitatii unui bun duce la sporirea utilitatii totale

3) diminuarea unui bun duce la scaderea utilitatii

RESTRICIA BUGETAR
Teoria economic a consumatorului afirm c, n general, consumatorii aleg celmai bun pachet
de bunuri pe care i-l permit, asfel spus cel mai bun pachet care respecta restricia sau
constrngerea bugetar.Pentru a examina noiunea de restrictie bugetar, presupunem c exist a
mulimede bunuri din care consumatorul poate alege. Dei in viaa cotidiana exist o multitudinede
bunuri, este convenabil s considerm doar cazul a dou bunuri, pentru a putea descrieapoi-grafic-
comportamentul alegerii consumatorului.Vom indica consumul de bunuri al consumatorului
prin(X1,X2).
Aceasta este o pereche de dou numere care exprim cantitatea din bunul 1 precum i
cantitatea din bunul 2 pe care consumatorul le alege pentru a le consuma. Pachetul de bunuri
ales deconsumator poate fi indicat i printr-un singur simbol, cum ar fi de exmeplu x, unde
xeste o abreviere pentru perechea(X1,X2).
Presupunem ca putem fixa preurile celor dou bunuri, (p1,p2) i suma de bani pe care consumatorul
o are pentru cheltuial, V. Atuncirestricia bugetar poate fi scris astfel:

P1x1+p2x2<=V

Unde p1*x1 este suma de bani pe care consumatorul o cheltuiete pentru achiziionarea bunului 1 i
P2*x2 este suma de bani cheltuit de consumator pentru achiziionarea bunului 2. Restricia
bugetar a consumator ului face ca suma de bani cheltuit de consumator pentru cele 2
bunuri s nu fie mai mare dect suma total de care el dispune p e n t r u c h e l t u i a l .
C a n t i t i l e d i n b u n u r i p e c a r e c o n s u m a t o r u l i p e r m i t e s a l e achiziioneze sunt
acelea care nu cost mai mult de V. Aceste cantiti de bunuri de consum le numim
accesibile avnd in vedere preurile p1si p2 i venitul V.Dreapta bugetului exprim setul de bunuri care
cost exact V:
P1x1+p2x2<=V

Aceste bunuri epuizeaz venitul consumator ului. Domeniul de opiune este reprezentat in
figura 1. Dreapta bugetului reflect combinatia optim de bunuri care costexact V, iar combinaiile de
bunuri situate dedesuptul acestei drepte sunt acele bunuri care cost mai putin de V.

28
Legea lui Engel

Legea lui Engel afirm c ponderea cheltuielilor alimentare n bugetul gospodriei tinde
s scad atunci cnd venitul crete. Cu alte cuvinte elasticitatea cererii de alimente n raport cu
venitul este subunitar: cnd venitul crete cu o unitate, cheltuielile cu alimentele cresc cu mai
puin de o unitate. Altfel spus, celthuielile cu alimentele cresc mai ncet dect veniturile: dac
veniturile cresc n progresie geometric, cheltuielile alimentare cresc aritmetic.

Engel a dedus aceast legitate generaliznd observaiile sale asupra bugetelor de

gospodrie colectate de Le Play n diverse ri europene n prima jumtate a secolului XIX.
Numeroase cercetri realizate n ultimii 150 de ani au confirmat legea lui Engel. Mai mult, exist
ncercri de a deduce legi similare pentru cheltuielile cu locuina, precum i pentru cele cu
mbrcmintea. Houtakker (1957), trecnd n revist literatura produs pn n acel moment,
nota faptul c elasticitile tipice sunt 0,6 pentru cheltuielile cu alimentele, 0,8 pentru cheltuielile
cu locuina, 1,2 pentru cheltuielile cu mbrcmintea i 1,6 pentru toate celelalte cheltuieli
combinate.

L: bunuri de lux

N: bunuri normale

I: bunuri inferioare

Venitul gospodriei

Cheltuielile cu N,I sau L

Creterea volumului cheltuielilor pentru un bun sau o

grup de bunuri oarecare n funcie de modificare venitului cu o unitate (elasticitile) au fost
denumite coeficieni ai lui Engel. Funcia ce descrie relaia dintre cheltuielile cu un bun oarecare
i venitul gospodriei poart numele de curba lui Engel. Curbele descrise n figura alturat sunt
cele pentru bunuri normale (cu elasticitatea mai mare dect 1 curba N), pentru bunuri
inferioare (pentru care cheltuielile cresc mai greu dect veniturile, elasticitatea fiind subunitar
curba I) i cea pentru bunuri de lux (elasticitatea este mult mai mare ca 1, astfel de bunuri fiind
foarte cutate de gospodriile cu venituri mari, ponderea lor n buget crescnd odat cu venitul
curba L).

Working (1943) este cel ce a dezvoltat modelul propus de Engel, artnd c ponderea
cheltuielilor alimentare (w) depinde de logaritmul natural al venitului (log y): w=+log y. Cum
valoarea lui este n jurul a 0,15, rezult c o dublare a venitului conduce la o scdere a
cheltuielilor alimentare de 10%. Theil i ceilali (1989) numesc aceast relaie legea tare a lui
Engel.
 Legea lui Engel ofer un instrument pentru comparaiile internaionale asupra srciei.
Pornind de la ponderea medie a cheltuielilor alimentare ale gospodriilor dintr-o ar se poate
aprecia care este raportul dintre nivelul de trai mediu n ara respectiv i cel dintr-o alt ar.

Legea lui Engel fundamenteaz i metoda structurale de msurare a srciei.

19 Cerere
Principala componenta a pietei bunurilor si serviciilor este cererea consumatorilor. Cererea reflecta
nevoile si posibilitatile financiare ale consumatorilor de a procura bunul existent pe piata. Din aceste
considerente, cererea poate fi tratata ca nevoie solvabila. In sens restrins, cererea desemneaza cantitatea in
care un bun poate fi cumparat in functie de pretul sau intr-o perioada determinate de timp.
Formele cererii:
> cerere individuala (vine din partea unui consumator pentru un bun determinat, intr-un anumit interval
de timp si la diferite niveluri de preturi existente);
> cerere de piata (suma cantitarilor solicitate dintr-un bun, la fiecare nivel de pret, pe piata data si in
intervalul de timp respectiv), care este studiata in cursul de microeconomie;
> cerere totala sau agregata (suma cererii agentilor economici pentru toate bunurile si serviciile
finitepropuse pe diferite piete de bunuri si servicii ale tarii (sau totalitatea cheltuielilor efectuate intr-o
economie pentru achizitionarea de bunuri si servicii). Acest tip de cerere este studiat in cursul de
macroeconomie.

Marimea cererii (pe piata concreta) exprima cantitatea dintr-un bun, pe care cumparatorul este
dispus si poate sa-l achizifioneze intr-un anumit interval de timp si la diferite niveluri de preturi
existente.
Functia cererii Cererea pietei este in functie de mai multe variabile, printre care nivelul pretului la bunul
cerut, numaral si venitul consumatorilor, gusturile si asteptarile lor, pretul altor bunuri, impozitele.
Interdependenta dintre marimea cererii pentru bunul dat si multitudinea determinantelor se caracterizeaza
prin functia generale a cererii:
QD = f(P,Ps,Pc,I,N, T,W.), undo f - functia. QD - marimea cereriipentru bunul dat. P - pretul bunului achizitionat. Ps -
pretul bunurilor substituibilc, Pc- pretul bunurilor complementare, I - venitul coasumatonlor. N - numarul
cumparatorilor bunului dat, T - impozite. W - previziunile consumatorilor
In mare masura, marimea cererii depinde de nivelul pretului propus pentru bunul dat. Aceasta dependenta
poate fi exprimata matematic: QD = f (P). In practica, in cazul dependentei liniare, ecuatia cererii este
data de relatia:
QDX = a-bPx.

Legea cererii
Intre marimea cererii pentru bunul dat si nivelul pretului exista relatii determinate: reducerea pretului
unitar (ceteris paribus) al unui bun determina cresterea cantitatii cerute din bunul respectiv si invers.
Aceasta dependenta inversa, negative are caracter stabil, ce permite tratarea ei ca lege generala a cererii
Actiunea legii cererii in mod obiectiv provoaca unele efecte:
efectul de venit (scuderea prepilui determina cresterea puterii de cumparare a consumatorului, adica a
venitului, ceea ce duce la cresterea cererii);
efectul de siibstitutie (cresterea pretului determina reducerea cererii la bunul respectiv si cresterea
cererii la alte bunuri mai ieftine);
efectul utilitatii marginale descrescinde (pe masura satisfactiei necesitatii, utilitatea fiecarei doze
suplimentare consumate din acelasi bun scade). Din aceste considerente, consumatorii sunt de acord sa
procure cantitate mai mare dintr-un bun sau altul. doar cu conditia unor preturi mai mici. Acest efect
este pe larg utilizat in practica preturilor en gross (cu reduceri).
Dinamica generala a cererii este descrescatoare si se inscrie pe panta de la stinga la dreapta. Ceea ce
semnifica faptul ca, la scadere a pretului, cererea sporeste in volum. Aceasta dependenta inversa intre
pretul bunului si marimea cererii poate fi prezentata in forma tabelara ca orarul sau scala cererii" si in
forma grafica - curba descrescatoare a cererii D.

figura 1

Modificarea prenilui bunului, de regula, duce la modificarea marimii cererii pentru acest bun. Pe grafic,
aceasta situatie se reflecta prin alunecare" pe curba cererii (figura
7.2). .
In exemplul dat, micsorarea pretului de la nivelul PA pina la PB a dus la cresterea marimii cererii: de la
QA pina la QB (P QD ).in acelasi timp, exista si exceptii de la legea cererii. La ele se refera bunurile,
pentru care sunt caracteristice:
> efectul (paradoxul") Giffen (dupa numele celui ce a studiat fenomenul pe piata cartofilor din Irlanda -
sec.XIX).

figura 2

Figura.2. Modificarea marimii cererii ia modificarea prefului bunului dat

Pentru unele bunuri de prima necesitate si bunuri inferioare. mai accesibile pentru paturile vulnerabile. care au
pondere inalta in cheltuielile lor (in Europa - cartofi. faina. piine iefiina. in Asia si America Latina - mais, orez). Cererea
pentru aceste bunuri relativ ieftine, la cresterea prefurilor, de asemenca, va creste, deoarece alte bunuri dcvin si mai pufin
accesibilc Dcci, in cazul in care pretul unui bun inferior creste, iar efectul de venit este mai marc decit efectul de
substitutie, cantitatca ceruta creste (Pcreste QDCRESTE)
Bunul Giffen - bun net inferior cu curba a cererii crescatoare.
> efectul Veblen
T.Vcblen, economist american. respinge teza consumatorului-rege" si afirma ca ei (consumatorii) nu sunt independenti
in alegerea lor, ca sunt minati de dorinta de a se evidentia, de a se intrece, de a fi invidiati etc.
Marfurile scumpe. de consum prestigios, care demonstreaza posibilitatile si statutul proprietarilor (automobile Mercedes
Benz, Rolls-Royce; mobile scumpe; castele luxoase; .Jiaine couture": Giorgio Armani. Dior, Chanel, tablouri unicate si
opcre de anticariat). sunt procurate la preprri inalte (Pcreste Qd creste ).

> efectul de snob

..Snobii". procurind bunuri, se conduc de dorinta de a se evidcntia sj de a cumpara un obiect neordinar, deseori in
aceasta goana se ignoreaza factorul pret.
Concomitent cu pretul, cererea este influentata si de alti factori. Dar modificarea lor duce la modificarea cererii -
cresterea sau diminuarea ei.
Factorii non-pref ai modificarii cererii sunt: modificarea veniturilor populafiei
pentru ..bunurile normale", cererea creste odata cu cresterea veniturilor:
pentru bunurile inferioare", invers, cererea scade odata cu cresterea veniturilor, deoarece apare posibilitatea de
procurare a bunurilor de calitate.
numarul si structura cumparatorilor (exprima relatie directa);
anticiparile consumatorilor privind evolutia preturilor si veniturilor (atunci cind se anticipeaza
crestere a pretului in viitor pentru bunul X, va creste cererea prezenta pentru acest bun, si invers);
gusturile si preferintele consumatorilor (intensitatea preferintelor consumatorilor pentru un anumit
bun face ca cererea pentru bunul dat si creasca);
modificarea preturilor altor bunuri (cazul bunurilor substituibile si al celor complementare):
 in situa|ia a doua bunuri substituibile (ceai si cafea), intre modificarea pretului la cafea si cererea pentru ceai este
relatie directa
in cazul bunurilor complementare, relatia este inversa, negative. I-a cresterea pretului automobilului, scade cererea
pentru bcnzina
structura ofertei de marfuri (exprima relatie pozitiva); ponderea inputurilor naturale in venitul
populatiei (relatie negativa).

Modificarea factorilor non-pref, considerind ca pretul nu se modifica (ceteris paribus), va determina

modificarea functiei cererii, ce se reflecta asupra starii curbei cererii:
deplasarea curbei cererii spre dreapta echivaleazd cu cresterea cererii (Do > D1);
deplasarea curbei cererii spre stinga echivaleazd cu reducerea cererii pentru bunul dat (D0 D2).
Din cauza modificarii diferitilor factori ai cererii (veniturile, gusturile consumatorilor. preturile altor bunuri) la pretul
dat al bunului dat, consumatorii vor cere diferite cantitati de bunuri.

20 Oferta
Esenta si formele ofertei
Oferta reprezinta rezultatul productiei si caracterizeaza dorinta si capacitatea producatorilor de a
produce bunuri pentru vinzare.
Oferta apare sub diferite forme:
- oferta individuala. productia de bunuri la nivelul unui subiect economic autonom;
- oferta pietei, suma ofertelor individuale la nivelul unei
ramuri;
- oferta totala, agregata, la nivelul economiei nationale reprezinta cantitatea totala de bunuri si servicii
disponibila pentru vinzare la un nivel dat al preturilor generale din economie si intr-o anumita perioada de
timp. Mai amanuntit ea va fi studiata in cadrul macroeconomiei.
Marimea ofertei (pe pia(a) reprezinta cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care producatorii
doresc si sunt in stare sa cedeze pe piata, la nivelul pretului existent, intr-o perioada determinata de
timp.
Functia ofertei
Dependenta dintre marimea ofertei bunului dat si determinantele ei este caracterizata de functia generala
a ofertei:
Qs = f(P,Pres, ,K,N, T, S,W...),
unde f - functia.I Qs - marimea ofertei pentru bunul dat. P - pretul bunului dat, Pres, - pretul rcsurselor, - capitalul, N
- numarul producatorilor bunului dat, T - taxe (impozite), S - subsidii de stat, W - previziunile producatorilor.
Marimea ofertei de bunuri si servicii este in dependenta directa (pozitiva) de pretul bunului. Aceasta
dependenta poate fi exprimata matematic: Qs = f(P), ceteris paribus. In practica, in cazul dependentei
liniare, ecuatia ofertei este oferita de relatia:
Q,= a + bP ,

Legea ofertei
Aceasta lege exprima dependenta directa ce exista intre pret si marimea ofertei: daca pretul unui bun
creste, celelalte conditii raminind neschimbate, vinzatorul este dispus sa vinda mai mult, si viceversa

Aceasta dependenta directa, pozitiva intre pret si volumul ofertei, este dictata de rationamentul economic:
un pret mai inalt ai bunului asigura incasari din vinzari mai mari. stimulind dezvoltarea productiei si
cresterea ofertei.
Dependenta directa dintre pretul bunului si cantitatea oferita este reflectata de curba ofertei S (supply),
care are caracter crescator .

Curba ofertei
Concomitent cupretul exista si alti factori non-pref, care influenteaza oferta:
tehnologia productiei;
preturile resurselor si costurile de productie ale firmei;
nivelul taxelor si subsidiilor de slat;
numarul producatorilor;
calamitdfile naturale si sociale;
previziunile producatorilor (privind conjunctura pietei).
Modificarea factorilor non-pref (de exemplu, nivelul impozitelor, numarul de producatori) duce la
modificarea functiei ofertei.

De altfel, sub influenta factorilor non-pret ai ofertei, pe piata bunurilor va fi prestata alta cantitate (mai
mare sau mai mica) de bunuri la acelasi nivel de pret.
Interpretarea graftica a cresterii ofertei este reflectata prin deplasarea curbei ofertei S0 la dreapta, in
pozipa S1, iar micsorarea ofertei - deplaseaza curba inipala la stinga, din pozipa So in pozitia S2.

21

Influenza statului asupra echilibrului pietei

In activitatea practica. statul se implica in procesul dc formare a preturilor prin intermediul diferitor
instrumentc legislatie, fiscalitate, controlul selectiv al preturilor Reglementarea centralizata a
preturilor este de doua tipuri directa si indirecta. Controlul direct al preturilor se efectueaza prin
intermediul fixarii preturilor la unele marfuri si anume a pretului maximal (preturi plafon") si a
pretului minimal pragul pretului ").
Nivelul maximal al prefului ("plafonul") se detennina la un nivel inferior pretului de echilibru: este un
pret social redus, e fixat pentru sustinerea intereselor consumatorilor vulnerabili.
Preturile maximale nu pot fi depasite si se afla sub nivelul de echilibru al cererii si ofertei. deci sub
nivelul de echilibru al combinatiei productie-pret. Astfel, daca pe piata unui bun guvernul stabileste un
pref maxim, cantitatea de bunuri ceruta va fi mai mare decit cea oferita (QD > Qs), pe piata manifestindu-
se deficit de bunuri, egal cu QD - Qs (figura 7.16). Totodata. apar serie de consecinte negative: deficitul
de marfuri, limitarea consumului (cozile la magazin, cartele de consum). operatiuni speculative si piata
neagra.
 Qs Qc QD

Fixarea prefului maximal (plafon") de catre stat

Totodata. guvemul poate interveni pe piata anumitor bunuri, atunci cind considera ca ofertanti cistiga prea
putin, fixind limitele minimale ale prefului (pragul"). Acest pret depaseste pretul de echilibru si se
stabileste de guvenele unor tari pentru sustinerea si stimularea producatorilor agricoli. garantind
cumpararea produsului la un pret mai ridicat decit cel al pietei. In figura 7.17 preul minim reprezinta
pretul stabilit de guvern. Daca un asemenea pret nu ar exista, pretul de piata ar fi Pc, iar cantitatea vinduta
Qc. In conditiile fixarii de catre guvern a pretului minim, consumatorii vor cumpara cantitatea de bunuri
QD. iar fermierii vor produce cantitatea de bunuri Qs. inregistrindu-se un exces de oferta egal cu diferenfa
Qs - QD-Drept consecinta, apare excesul bunurilor agricole, ce va duce la cresterea preturilor pentru
consumatori. Stocurile cresc formind munti de unt" si lacuri de vin". In aceasta situatie, statul poate
majora exporturile de produse. achizitiile publice sau distruge surplusul acumulat.

Fixarea prefului minimal (,,prag") de catre stat

Astfel, fixarea administrativa a preturilor are si unele consecinte sociale negative. Din aceste
considerente, ea este legitima doar in cazuri extreme. De exemplu, introducerea temporara a sistemului de
cartele in urma calamitafilor naturale sau sociale, a catastrofelor nationale si este posibila la
intreprinderile de stat.

Reglementarea indirecta a prefurilor de catre stat se efectueaza prin impunerea pretului si

subventionarea unor producatori. Acest instrument de reglementare administrava este unul mai civilizat.
ce nu incalka principiile functionarii pietei. Dar, in acelasi timp, impozitele sunt incluse in pretul
marfurilor, ceea ce va influenta nivelul pretului de echilibru.
Vom examina situatia in baza includerii impozitului T, achitat de vinzatori. Dupa introducerea
impozitului dat, producatorii, pentru a-si pastra incasarile precedente. vor propune bunul dat la un pret
mai mare (cu Tum). Din aceste considerente, oferta va scadea, in interpretarea grafica curba ofertei se va
deplasa la stinga din So in S1 si, respectiv. starea de echilibru se va modifica de la Eo la E1 .
Marimea impozitului. transferat in bugetul de stat, este egala cu suprafata dreptunghiului P0 A E1 P1|.
Povara fiscala impart vinzatorii (suprafafa dreptunghiului Pe.BAP0) si cumparatorii (suprafafa
dreptunghiului Pe E1 P1).