Chirita in provincie

septembrie 15, 2009Mircea Badea

Chirita in provincie, de Vasile Alecsandri

Cel mai reprezentativ poet al unei framantate epoci din istoria poporului nostru, Vasile
Alecsandri a ilustrat literatura noastra timp de aproape jumatate de veac. Talent cu resurse
multiple, Alecsandri si-a castigat merite de seama in poezie, in dramaturgie si in proza.
Comediile Iasii in Carnaval , Coana Chirita in provincie , Sanziana si Pepelea , drama
Despot Voda , povestirile Istoria Unui galben Balta alba etc , sunt realizari de mare
valoare artistica.

Comediile lui Alecsandri sunt structurate in jurul unui caracter, a unei singure trasaturi de
caracter (gelozie, zgarcenie etc) sau vizeaza pacate si neajunsuri dintr-o anumita epoca.

In cariera de comediograf a lui Alecsandri personajul Cucoana Chirita ramane unul dintre cele
mai reusite personaje comice din dramaturgia romaneasca.

Vasile Alecsandri realizeaza un ciclu de comedii, pozitionand acest personaj in centrul

evenimentelor: Chirita la Iasi, Chirita in voiaj, Chirita in balon. Aceste comedii au pregatit
drumul pentru comediile lui I.L.Caragiale.

Chirita in provintie este structurata pe doua acte. Numita initial Inturnarea cucoanei
Chirita, aceasta comedie este urmarea Chiritei in Iasi sau Doua fete si o neneaca.
Actul intai prezinta personajele, si pe Chirita ceartandu-se cu taranii. Ea primeste un ravas de
la Iasi prin care sotul ei o anunta ca a fost avansat in functia de ispravnic. In actul doi, Chirita
se plictisise de provincie si hotaraste sa plece la Paris, unde va incearca sa ii logodeasca pe
Gulita si Luluta.

Chirita, comedie de moravuri surprinde modul de viata, moravurile unei epoci. Autorul apare
in mod indirect in text prin intermediul actiunii si al personajelor.
Actiunea comediei Chirita in provincie o prezinta pe Chirita, dupa ce-si maritase cele doua
fete, intr-o alta ipostaza, caracteristica perioadei anterioare evenimentelor de la 1848, cand
mica boierime este dornica de parvenire. Chirita vrea sa-si vada sotul ispravnic, iar pe Gulita,
fiul ei, sa-l casatoreasca cu Luluta, o fata orfana, dar care va mosteni o mare avere.
Dar, Luluta este indragostita de Leonas, un tanar istet si cinstit, care intors din strainatate, vine
la Barzoieni pentru a se casatori cu Luluta, spre indarjirea Chiritei care incearca sa se opuna.

Chirita este un prototip al micului proprietar dornic sa parvina in protipendada, e o cucoana cu

teribile fandoseli cosmopolite, debitand cu candoare un stupefiant jargon frantuzit. Chirita
poate fi socotita ca o caricaturizare a tendintelor exagerat sau pretins inovatoare, asa cum
ursuzul si greoiul Barzoi incarneaza conservatorismul sclerozat in vechi tabieturi.

Opera Chirita in provintie se incadreaza in specia comediei, deoarce autorul satirizeaza cu

sarcasm intamplari, aspecte sociale cu ajutorul personajelor ridicule, starnind rasul, cu scopul
de a le indeparta.
Tema comediei este critica institutiilor si moravurilor societatii feudale, iar ideea care se
desprinde din continul ei este ca o societate parazitara, bazata pe abuz, trebuie sa dispara.
Subiectul apartine comicului si critica arivismul micilor boieri rurali, care isi dau aere de
nobili.
Un scurt rezumat. Chirita este casatorita cu Barzoi, un razes mai instarit. De aceea vrea sa
parvina, sa adune avere si astfel, sa intre in randul boierilor. Ea il indeamna pe Barzoi sa
obtina functia de ispravnic, ca tot prin abuzuri sa se imbogateasca. In casa ei locuieste Luluta,
o nepoata orfana, dar care mosteneste o avere importanta. De aceea Chirita vrea sa-1
casatoreasca pe Gulita, baiatul ei cam lipsit de minte si de educatie, cu Luluta. Luluta il
iubeste pe Leonas.
Acesta se deghizeaza in vizitiu si se preface ca are o pricina cu Barzoi, ca s-o poata vedea pe
Luluta si sa intre in casa. El afla de felul, in care trebuie sa cumpere un curcan si sa-l dea ca
plocon, fiindca la ispravnic nu se intra cu mana goala. A doua oara vine imbracat ca ofiter si
pretinde sa locuiasca in casa. El ii face curte Chiritei si aceasta-i da portretul, ca semn ca-1
accepta. A treia oara vine imbracat ca actrita. Luluta, care se preface ca a innebunit, il
recunoaste si cere sa fie logodita cu actrita. In fata invitatilor chemati la logodna lui Gulita cu
Luluta, Chirita si Barzoi sunt nevoiti sa accepte casatoria dintre Leonas si Luluta, fiindca
Leonas a obinut functia de ispravnic, si o santajeaza pe Chirita cu portretul.

De asemenea, Vasile Alecsandri critica administratia si moravurile sociale prezente in aceasta

comedie.
Chirita este un personaj comic, care creeaza situatii comice. Mijloacele de realizare a
comicului sunt variate: comicul de limbaj personajele vorbesc o franceza modernizata (
musiu Sarl, furculision, fripturision) , utilizarea calcului lingvistic (utilizarea mot-a-mot a
expresiilor si locutiunilor), utilizarea unor neologisme cu forma gresita sau cu sens gresit ;
comicul de caracter personajele sunt ridicule prin contrastul dintre esenta si aparenta ;
comicul de nume cele mai multe sunt diminutive Luluta, Gulita, Chirita ; comicul de
moravuri ipocrizia , incultura, snobismul, coruptia. Formele comicului sunt umorul si ironia.

Chirita este tipul arivistului, Barzoi este tipul ispravnicului abuziv, iar Leonas este tipul
tanarului inteligent.
Chirita 1-a adus in casa pe musiu Sarl, ca sa-i invete frantuzeste pe ea si pe Gulita. Din acest
motiv, jocul umoristic cu limbajele este un procedeu realist, iar comedia este si ea realista prin
spiritul critic, prin faptul ca eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala.
Totodata dialogul este caracterizat de o mare naturalete, iar caricaturizarea vorbirii strainilor
predomina.
Cuplul tinerilor indragostiti, antitetici celorlalti membri ai familiei Barzoi, reusesc sa inlature
piedicile Chiritei si sa se casatoreasca. Barzoi, ajuns ispravnic, dovedeste incapacitate si
necinste.

Prin Chirita, Alecsandri a creat tipul boieroaicei provinciale dornica sa parvina in lumea
buna a capitalei de la mijlocul veacului trecut, dupa tipurile comediei clasice, dar nu mai putin
originala (G. Calinescu), proiectata pe fundalul autohton.

Apreciata drept o pretioasa ridicola (dupa comedia lui Molire, Pretioasele ridicole), Chirita,
mica boieroaica de provincie, ahtiata de parvenire, doreste sa fie asemeni femeilor din marea
boierime, de aceea imita obiceiurile protipendadei. De aici, ridicolul personajului, consecinta
a discrepantei intre ceea ce este in realitate si ceea ce vrea sa para personajul. Vrand cu tot
dinadinsul sa fie moderna, ea invata frantuzeste, calareste ca o
armazoana, fumeaza, cocheteaza, angajeaza un profesor de franceza pentru fiul ei, isi
insuseste obiceiurile unei case mari, spre uimirea celor obisnuiti ai casei.
Astfel, pretinde ca ravasul de la Barzoi, plecat la Iasi, sa-i fie adus pe talger cu servetel.
Tehnica qui-pro-quo-ului naste situatii comice, in care personajul isi dezvaluie ridicolul
(scena in care Leonas, travestit in ofiter, o flateaza cu complimente pe Chirita).

Limbajul ei impestritat, dar plin de savoare, o caracterizeaza, o prezinta in esenta ei;

superficiala, cu o spoiala de cultura, o snoaba. Vorbirea ei este un mestec de limba neaos
moldoveneaca, plina de farmec (sasa, sapte, cumnataca, gasi, taieta), cu constructii ale limbii
populare (sarcu de mine, ma munceste cugetul, nu dau tatarii s.a.), de frantuzisme (desirul,
monsiu, uvraj) si grecisme (metaherisaste).

Chirita este un personaj cu trasaturi ingrosate, caricaturale, dar care este totusi simptica prin
firea volubila, prin slabiciunile ei materne. Ea devine un pesonaj pitoresc, manifesta o rapida
receptivitate fata de nou. (G. Calinescu).

Personajul este viabil si astazi, rezistand timplui. Explicatia o formuleaza George Calinescu:
Amestecul de anteree si fracuri din aceste vodeviluri de moldoveneasca grecizanta si jargon
franco-roman, de tabieturi patriarhale si de inovatii de lux occidental, da un tablou inedit
pentru ochiul de azi. Veselia nebuna a cupletelor, bufoneria enorma, dar nu triviala, dau nastre
unei placute emotii arheologice.