Pendiculara cautata, care se poate trasa cu dreptarul.

Se recomanda ca nodurile
sa se faca la o distanta cat mai mare de punctele A si B, pentru ca
perpendiculara PC sa fie cat mai lunga.
Pentru a cobor o perpendiculara pe un aliniament din punctul M exterior
(fig. 13), cu centrul in M se traseaza cu sfoara un arc de cerc, care taie
aliniamentul in in punctele A si B. Se gaseste mijlocul C al segmentului AB,
care se uneste cu M. Dreapta MC este perpendiculara cautata.

Fig. 13. Trasarea cu sfoara a perpendicularei dintr-un punct exterior pe un

aliniament.

In lipsa echerului si in cazul trasarilor provizorii, unghiulare drepte se pot

trasa, de asemenea, folosind triunghiul dreptunghic alcatuit din sfoara. Pe sfoara
se masoara succesiv 3, 4 si 5 m (sai 1,50; 2,00 si 2,50 m), facandu-se cate un
nod la fiecare din aceste distante. Se leaga capetele sforii si se intind nodurile
din mijloc. Laturile triunghiului de sfoara formeaza un unghi drept al carui varf
este in nodul 2 (fig. 14).

Fig. 14. Trasarea cu sfoara a unui unghi drep.

Inainte de a se folosi echerul, trebuie sa se verifice exacitatea

unghiului drept al acestuia. In acest scop, se asaza echerul pe dreptar, apoi se
rastoarna mentinand varful unghiului drept exact in acelasi punct. Daca liniile
trase in ambele pozitii in lungul laturii nelipite de dreptar nu coincid, unghiul
drept nu este exact (fig. 15).

Fig. 15. Verificarea echerului

5. Trasarea aliniamentelor paralele

Cunoscandu-se trasarea aliniamentelor si a perpendicularelor se

poate trasa un aliniament paralel cu altul dat. Pentru aceasta se traseaza intai
doua perpendiculare pe aliniamentul AB : perpendiculara AA1 in punctul A si
perpendiculara BB1 in punctul B. Pe acestea se masoara distanta a dintre
aliniamente pana in punctele C si D. Unind C cu D, se obtine aliniamentul CD
paralel cu AB (fig. 16).

Fig. 16. Trasarea aliniamentelor paralele.

De asemenea, printr-un punct P (fig. 17) se poate trasa un aliniament

paralel cu altul dat. Cu sfoara fixata in P se traseaza un arc de cerc, care taie
aliniamentul dat in punctele A si B. Din punctul B ca centru se traseaza deasupra
dreptei AB alt arc de cerc cu aceeasi raza (BC=PA), iar cu centrul in punctul P
se

Fig. 17. Trasarea unei paralele la un aliniament printr-un punct exterior.

Traseaza un al doile cerc cu raza egala AB. Aceste doua arce se intretaie in
punctul C; unind P cu C dreapta PC este aliniamentul cautat.

6. Trasarea figurilor geometrice

Trasarea dreptunghiului. Trebuie trasat, de exemplu, un dreptunghi cu

laturile de 3 si 8 m (fig. 18). Se traseaza intai latura mare AB (8 m). La fiecare
capat al acesteia se traseaza cate un

Fig. 18. Trasarea dreptunghiului.

unghi drept. Pe cele doua drepte astfel obtinute se masoara cate 3 m, obtinand
punctele C si D. Unind cele doua puncte C si D se determina dreptunghiul.
Dupa trasare trebuie sa se verifice daca operatia a fost facuta exact. In acest
scop, se verifica unghiurile cu echerul si se masoara laturile diagonale. Laturile
opuse trebuie sa fie egale doua cate doua; de asemenea si diagonalele trebuie sa
fie egale.

C. TRASAREA CLADIRILOR

1. Trasarea pe teren

Prima operatie care se executa este trasarea conturului cladirii dupa aceea se
traseaza fetele zidurilor exterioare si interioare (aliniamente), apoi pozitia usilor,
a ferestrelor etc. Trasarea se face cu scanduri si tarusi.
Scandurile se asaza in afara sapaturii trasate, iar muchia lor interioara se
fixeaza in lungul sforii intinse. Scandurile se petrec la capate si se bat in cuie.
Pentru ca sa nu se deplaseze, ele se fixeaza de tarusi batuti in pamant la
marginea dinafara scandurilor (fig. 19, v. Si fig. 20).

Fig. 19. Trasarea santurile pentru fundatii

Acesti tarusi se bat la toate colturile constructiei, precum si acolo unde se

considera ca sunt necesari pentru a se obtine aliniamente si a face posibilia
pastrare lor.
In acelasi fel se fixeaza scanduri pe ambele margini ale santurilor de fundatie
pentru ziduri sau imprejurul fundatiilor pentru stalpi (fig. 20).
 Fig. 20. Trasarea stalpilpor.

Aliniamentul de baza de la care s-a inceput trasarea, care a fost trasat cu

borne sau alte mijloace de catre echipa de topografie, trebuie pastrat pana la
executarea zidariei, fiind necesar pentru verificari. In acest scop, in afara
sapaturilor se bat tarusi mai inalti, avand in capul lor fixate scanduri (capre) ca
in fig. 21. Pe aceste scanduri se inseamna printr-un cui sau printr-o crestatura
locul unde cade sfoara. Astfel, sfoara poate fi oricand intinsa pe directia
aliniamentul, atunci cand este necesar sa se faca verificari sau sa se traseze pe
fundul sapaturii, cu ajutorul cumpenei, fundatii de stapi ori ziduri (fig. 21).

Fig. 21. Trasarea fundatiilor si zidariei :

1 sfoara (sirma) ; 2 fir cu plumb ; 3 scandura reper pentru zidarie ; 4
fundatia zidului.

2. Trasarea peretilor

Inainte de a se incepe executarea peretilor, trebuie sa se execute trasarea

lor.
Lucrarile de trasare pentru partea de constructie de sub planseul peste
subsol lucrarile sub cota zero se executa de preferinta de echipe de
specialitate folosind instrumente topografice de mare precizie, astfel ca punctele
si axele materializate pe teren sa poata fi folosite ca puncte si axe de referinta
pentru trasarea peretilor pe plansee.
Lucrarile de trasare peste cota zero se repeta pe fiecare planseu, folosindu-
se tot instrumente de topografie de mare precizie. Aceste lucrari trebuie sa se
execute cu toata constiinciozitate, deoarece orice greseala sau neglijenta pot
duce la deficiente si dificultati la executarea peretilor. Astfel, latimea de
rezemare a panorilor de planseu putand fi mica, orice abatere la trasare, de la
pozitia din proiect a peretilor poate duce la reducerea latimii de rezemare a
planseelor sau chiar la imposibiliatatea rezemarii lor si la necesitatea executarii
unor lucrari de refacere si completare
De asemenea, la trasarea pe inaltime, daca axele verticale ale peretilor
suprapusi nu se gasesc in continuare, se produc incarcari excentrice, nepravazute
in calculul de rezistenta, care influenteaza negativ asupra stabilitatii cladirii.
Lucrarile de trasare pe planseu se desfasoara in urmatoarea ordine :
- Trasarea axelor de referinta ale cladiri ;
- Trasarea axelor peretilor ;
- Determinare nivelului de rezemare a peretilor ;
- Determinare nivelului de rezemare a planseelor.
Axele de referinta ale caldirii topografice pe planseul respectiv. Daca aceste axe
au fost marcate pe soclul cladirii, transpunerea se poate face si cu ajutorul
firului cu plumb. Axele se traseaza vizibil pe planseu prin intinderea sirmei de
trasaj. Pornind de la ele, se masoara cu ruleta distantele pana la axele diferitilor
pereti si se traseaza fetele peretilor.
Peretii din zidarie de caramida se traseaza la fel ca pe teren, in lungul
sforii asezand caramizi pe mortar. In acest fel se asaza primul rand de zidarie, in
care se lasa golurile pentru usi, ferestre, nise etc.
Asemanator se traseaza pe planseu si celelalte elemente de constructie
(stalpi, pereti despartitori, nise etc).
Este necesar ca trasarile sa fie bine verificate inainte de a se executa
lucrarile. Asezarea pe verticala a stalpilor sau a altor elemente la diferite etaje se
va face de preferinta cu aparate topografice. Cand se executa cu ajutorul firului
cu plumb, verficarile se vor face la fiecare etaj.

D. TRASAREA NIVELURILOR

Reperele de nivel servesc la trasarea cladirii in inaltime, de la subsol pana

la invelitoare.
Cotele de inaltime se fixeaza fata de un nivel de baza, care se noteaza cu
0,00 (cota zero). Ca nivel de baza (0,00) se ia de obicei nivelul pardoselii
parterului.
In planuri, cotele situate sub acest nivel se noteaza cu (minus), iar cele
de deasupra cu + (plus).
Reperele de nivel fixate pe teren, trebuie alese astfel incat sa nu se
deplaseze in tot timpul lucrarilor.
In general, ele se confectioneaza din lemn, piatra, beton sau otel si se
fixeaza in locuri aparate si necirculate.
In fig. 22 se arata un reper de nivel confectionat dintr-o bara metalica
fixata intr-un suport de beton. Cota de nivel a reperului este insemnata pe bara
metalica.
Nivelurile indicate in planuri pentru diferite lucrari (sapaturi, fundatii,
plansee etc.) se iau fata de reperele nivelului de baza.
In interiorul cladirii se traseaza obisnuit pe pereti o linie orizontala la
nivelul +1 m deasupra pardoselii; aceasta linie se numeste nivel orizontal sau
vagris (fig. 23) si fata de ea se fixeaza diverse alte cote necesare la executarea
lucrarilor. Ea se traseaza cu dreptarul si cu nivela sau furtunul de nivel.
Furtunul de nivel este alcatuit dintr-un furtun de cauciuc avand cate un tub
de sticla la fiecare capat. Umplerea furtunului se face scufundand unul din
capete cu tubul de stical intr-o galeata cu apa asezata la crica 1 m inaltime; apa
se trage in furtun prin absorbirea ei de la celalalt capat al lui.

Fig. 22. Repere de nivel exterior

In acest mod se inlatura aerul din furtun, care conducel la erori de trasare daca ar
ramane in el. In timpul trasarii, furtunul nu trebuie sa prezinte indoitori, noduri
etc., iar fiecare capat este tinut de catre un muncitor. Unul din ei tine tubul de
sticla langa reperul fix (dat), in timp ce celalalt muncitor se deplaseaza la
punctul unde urmeaza a se trasa nivelul respectiv (v. Fig. 23). In timpul
deplasarii, gurile tuburilor se tin astupate. La locul respectiv tubul este ridicat
sau coborat pana ce muncitorul de la reperul fix semnaleaza ca nivelul apei
coincide

Fig. 23. Trasarea linei vagris.

cu reperul dat. In acest moment, potrivit principiului vaselor comunicate, apa va
sta in ambele tuburi la acelasi nivel indicat reperul fixat. Pe perete se traseaza un
semn in dreptul nivelului apei din tub, semn care constituie nivelul cerut. Intre
aceste semne se traseaza cu ajutorul dreptarului lini care constituie vagrisul.
Cand nivelul orizontal este bine trasat, linia de nivel (vagrisul) care se
traseaza de-a lungul peretilor se inchide exact in punctul de la care s-a inceput
trasare.

Partea a doua

MATERIALELE SI UTILAJELE LUCRARILOR DE ZIDARIE

Capitolul III

MATERIALELE LUCARILOR DE ZIDARIE

A. AGREGATE NATURALE PENTRU MONTARE SI BETOANE

Sub denumirea de agregate se inteleg materialele care, impreuna cu liantii

(var, ciment etc) si cu apa intra in alcatuire mortarelor si a betoanelor. Aceste
materiale se utilizeaza asa cum se gasesc in natura.
Principalele agregate naturale pentru mortare si betoane sunt : nisip,
pietrisul si balastul.
1. Nisip (STAS 1667-70)
Nisipul este agregatul obtinut prin sfarmarea naturala sau artificiala a
rocilor si avand granulele sub 7 mm (toate particulele trec prin ciurul cu ochiuri
de 7mm).
Exista urmatoarele sorturi de nisip :
- Nisip fin, cu granule de 0,2 1 mm ;
- Nisip mijlociu, cu granule de 1 3 mm ;
- Nisip mare, cu granule de 3 7 mm
Se livreaza nisip de cariera, de rau, de lac, de mare. De asemenea, se poate
livra nisip de concasare, obtinut prin sfarmarea artificiala a rocilor (cu
concasorul).
 In constructii, nisipul se utilizeaza la prepararea mortarelor si a
betoanelor. Dat fiind continutul sau de saruri, nisipul de mare se utilizeaza in
constructii numai cu avizul laboratorului.
_______________
1) Termenul de STAS este denumirea prescuratata a prescriptiilor tehnice cu caracter
de lege, cunoscute sub numele de Standarde de stat, care contin date privitoare la produse
(caracteristici verificare, manipulare, marcare, receptie, transport, depozitare), la constructii si
la instalatii (date constructive, prescriptii de proiectare, prescriptii de executie, conditii de
receptie.

Cele mai importante conditii cerute nisipului pentru constructii sunt

urmatoarele :
- sa fie curat, necontinand intre granule argila, resturi organice etc.;
nisipul care, la frecare intre pale, lasa urme de impuritati; se utilizeaza numai
dupa ce se spala ;
- sa provina din roci rezistente (de exemplu, silice), in care caz este aspru
la pipait, iar la frecare intre degete, scartie.

Fig. 24. ,,Figura pentru masurarea agregatelor.

Pe santier, nisipul se depoziteaza pe locurile indicate in proiectul de

organizare a santierului. Aceste locuri se curata in prealabil de vegetatie,
trebuind sa fie plane si cu o usoara panta, pentru scurgerea apelor.
De obicei, agregatele se dopoziteaza fie sub forma de volume geometrice
regulate, denumite figuri de agregate (fig. 24), fie in silozuri din scanduri. O
figura de agregate avand inaltimea de 1,20 1,30 m, rezulta ca se pot depozita
1,00 1,20 m3 nisip pe 1 m2 teren.
In general, agregatele se masoara prin calcularea volumului ,,la figurat,
,,la siloz, ,,la autocamion sau la ,, la vago.
2. Pietris sau piatra sparta (STAS 1667-70).
Aceste agregate au granule cu dimensiuni cuprinse intre 7 si 70 mm.
Exista urmatoarele sorturi de pietris :
- pietris marut cu granule de 7 15 mm ;
- pietris mijlociu, cu granule de 15 30 mm ;
- pietris mare, cu granule de 30 70 mm.

In afara pietrisului natural (de cariera, de rau), se livreaza de asemenea

piatra sparta, obtinuta prin sfarmarea rocilor cu concasorul.
La prepararea betoanelor simple si armate, se intrebuinteaza in mod curent
pietris marunt si mijlociu (cu granule pana la 30 mm). La prepararea betoanelor
armate care urmeaza a fi turnate in elemente subtiri cu armaturi dese, se
intrebuinteaza pietris marunt (cu granule sub 15 mm).
Conditiile cele mai importante pe care trebuie sa le indeplineasca pietrisul
pentru constructii sunt urmatoarele :
 - sa fie curat, nelasand urme, la frecarea intre palme ; pietrisul care nu este
curat trebuie sa se spele ;
- sa provina din roci rezistente, avand fetele granulelor aspre la pipait;
- granulele pietrisului sa aiba forma rotunjita, pentru a se asigura
prepararea si turnarea usoara a betonului.
Pietrisul se depoziteaza pe santier la fel ca nisipul. El se transporta cu
autocamionul sau cu vagonul. Se precizeaza ca un autocamion de 3 t contine
circa 2 m3 pietris, iar un vagon de 10 t, contine circa 6 m3 pietris.
3. Balast (STAS 1667-70).
Sub denumirea de balast se intelege amestecul natural de nisip si pietris.
Proportia granulelor de diferite marimi din componenta balastului este variabila.
Balastul de buna calitate contine granule de 0,2 7 mm in proportie de o
treime de cantitate totala, iar marimea granulelor nu depaseste 70 mm.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca balastul utilizat in constructii
sunt aceleasi ca ale nisipului si pietrisului.

B. PIATRA NATURALA DE CONSTRUCTII

In conformitate cu prevederile STAS 5086-66, piatra naturala de

constructie se clasifica astfel
a) Piatra neprelucrata, adica piatra care se foloseste asa cum se gaseste in
natura, se utilizeaza sub forma de piatra bruta, constand din blocuri de piatra de
forma neregulata, care nu au suferit operatii de prelucrare speciala. Piatra bruta
se utilizeaza la executarea zidariilor.
b) Piatra prelucrata (fasonata), adica piatra prelucrata dupa extragere,
inainte de a fi folosita se utilizeaza sub forma de
- m o l o a n e, care sunt blocuri de piatra avand fata vazuta cioplita din
gros sau lucrata fin in diferite moduri, iar fetele laterale sunt cioplite sau lucrate
la echer pe adancimea de 3 7 cm. Moloanele se utilizeaza la executarea
zidariilor ;
- b o l t a r i, care sunt blocuri fasonate dupa forma boltilor sau arcelor in
care urmeaza a fi zidite ;
- p i e t r e d e t a l i e, care sunt blocuri de forma regulata, avand 4, 5 sau
toate fetele prelucrate, iar una din dimensiuni fiind de cel putin 70 cm; se
utilizeaza la executarea zidariilor aparente;
- p l a c i d i n p i a t r a, care sunt pietre taiate in placi cu grosime mica in
raport cu celelalte dimensiuni (grosimea placilor este de maximum de 12 cm); se
utilizeaza la executarea placajelor si a pardoselilor;
- p i e s e d e c o r a t i v , care sunt pietre de forme speciale (cornise,
glafuri, capitele etc.), finisate ingrijit, utilizate ca elemente ornamentale.
Conditiile principale pe care trebuie sa le indeplineasca piatra naturala de
constructie sunt urmatoarele :
 - sa fie omogena, curata, fara puncte de alterare, fara cuiburi sau gauri cu
pamant;
- sa nu fie poroasa, sa nu prezinte fisuri;
- sa aibe rezistenta corespunzatoare;
- sa nu fie geliva, adica sa nu se distruga sub actiunea succesiva a
inghetului si a dezghetului;
- sa aiba un sunet clar, la lovitura;
- sa fie neteda in sparturi si sa prezinte muchii vii.

C. MATERIALE CERAMICE

Acestea sunt produse fabricate din pasta argiloasa continand unele

substante ajutatoare (nisip, zgura, rumegus etc.), care se arde la temperaturi
inalte, obtinandu-se astfel materiale rezistente si durabile, cu importante
intrebuintari.
Materialele ceramice se livreaza in cea mai mare masura sub forma de
caramizi de diferite tipuri.

1. Fabricarea caramizilor

Caramizile se pot fabrica pe cale manuala sau pe cale mecanica. Pe cale

manuala se obtine caramida de mana, care este un material cu porozitate mare si
cu rezistenta redusa, utilizat pe scara redusa, la cladiri cu un singur nivel, la sate.
Procedeul larg raspandit este fabricarea mecanica a caramizilor, prin care se
produce caramida presata la material cu porozitate redusa si rezistenta mare,
ceea ce ii asigura larga utilizare in constructii.
Fazele de fabricatie a caramizilor sunt urmatoarele :
Se extrage argila din cariera si se depoziteazaz in aer liber, in straturi de
circa 1,00 m, expusa intemperiilor cel putin o iarna. Prin acest proces de
marcare, se produce faramitirea particulelor argilei, urmata de o cat mai buna
amestecare (omogenizare).
Faza urmatoare de fabricatie este presarea pastei. In acest scop argila
macerata se amesteca cu nisip, cu unele materiale ajutatoare destinate
imbunatatiri carcateristicilor argilei, precum si cu apa necesara, in vederea
obtinerii plasticitatii corespunzatoare. Acest amestec, dozat in dozatoare
automate, se trece prin instalatiile de malaxare, rezultand astfel pasta argiloasa
din care se vor fasona caramizile.
Se trece apoi la fasonarea caramizilor. In cazul procedeului manual,
caramizile se fasoneaza cu ajutorul unor tipare din lemn sau tabla, udate in
prealabil prin scufundarea in vase cu apa, apoi presarate cu nisip la interior,
pentru a se inaltura lipirea pastei de tipar. Tiparele se transporta la aria de uscare
a caramizilor, unde, prin rasturnare, se asaza caramizile fasonate spre a se usca.
In cazul fabricarii mecanice a caramizilor, pasta argiloasa, comprimata de
un mecanism elicoidal se trece printr-o filiera care are forma si dimensiunile
caramizilor. Din filiera iese blocul continuu fasonat din pasta, care este taiat pe
cale automata la dimensiunile finale.
Faza urmatoare de fabricatie este uscarea caramizilor. Caramizile fasonate
din pasta argiloasa se asaza pe aria de uscare, sub soproane, sau sunt supuse
procesului de uscare, in uscatorii speciale.
Ultima faza de fabricatie a caramizilor este arderea. Arderea caramizilor
de mana se face de obicei in cuptoare de camp, iar arderea caramizilor presate se
efectueaza in cuptoare industriale de mare randament, la temperatura de 900.

2. Tipuri de caramizi

a. Caramizi pline presate pe cale umeda (STAS 457-66). Caramizile

pline au forma unui paralelipiped dreptunghic, cu muchii drepte si fete plane
(fig. 25, a).
Prin caramizi pline se inteleg caramizile fara gauri, precum si acelea
prevazute gu gauri perpendiculare pe fata de asezare a caramizi, destinate
usurarii procesului de uscare si de ardere, denumite gauri de uscare, gauri a
caror sectiune totala raportata la fata respectiva a caramizii trebuie sa fie mai
mica decat 15%. Gaurile de uscare au forma prismatica sau cilindrica regulata si
sunt repartizate uniform.
In fig. 25 se arata caramizile plin presate pe cale umeda fabricate in
Republica Socialista Romania.
Fig. 25. Caramizi plin presate pe cale umeda :
a caramida plina ; b caramizi cu gauri de uscare.

Dimensiunile acestui tip de caramizi se dau in tabelul 1. Se precizeaza ca tipul

de caramizi de 88 mm grosime se fabrica numai cu gauri de uscare. Trei
caramizi cu grosimea modulata de 88 mm echvaleaza cu patru caramizi de
format normal (co grosimea 63 mm).

Dimensiunile caramizilor pline presate pe cale umeda

(conform STAS 457-66)
Tip Dimensiuni caramizi Abateri limita mm Tolerantele
mm admisibile la
Negative Pozitive caramizile din
acelasi lot mm
-6 +5 10
Lungimea l 240

-6 +4 9
Latimea b 115
63

Inaltimea (grosimea) h 63 -3 +3 3

Lungimea l 240 -6 +5 10
Latimea b 115 -6 +4 6
88
Inaltimea (grosimea) h 88 -4 +4 5

In scopul executarii unei zidarii rezistente si durabile care sa corespunda

cerintelor stabilite, caramizile trebuie sa prezinte anumite caracteristici
calitatative, dinte care cele mai importante sunt urmatoarele :
- sa aiba o structura omogena, ceea ce se poate constata daca, in sapatura,
caramida prezinta o granulatie fina, o porozitate redusa, nu prezinta crapaturi
sau goluri, are o culoare uniforma ;
- sa nu contina granule de var de peste 2 mm, care sub influenta apei, se
umfla conducand la deterioararea caramizii; de asemenea sa nu contina alte
substante care pot aparea ulterior pe pereti sub forma de pete ;
- la lovirea cu ciocanul sa aiba un sunet clar, metalic; un sunet dogit indica
existenta crapaturilor sau arderea incompleta a caramizii ;
- sa se poata ciopli usor, la lovirea cu ciocanul spargandu-se dupa
suprafete plane;
- sa corespunda, ca forma si demnsiuni, cerintelor standardelor de
fabricatie;
- sa corespunda cerintelor in ceea ce priveste rezistenta la compresiune, la
uzura si la actiunea agentilor externi.
Dupa aspectul exterior, caramizile pline se sorteaza in 3 calitati (tabelul
2): calitatea A cuprinzand caramida fara defecte, calitatea I si calitatea II.
Dupa rezistenta medie la compresiune si incovoiere, exprimata in kgf/cm2,
caramzile pline se impart in 5 marci: marca 50, marca 75, marca 100, marca 125
si marca 150. Se precizeaza ca pentru caramizile de calitatea A, se cere cel putin
marca 100.
Dupa densitatea aparenta medie, exprimata in kgf/dm3, caramizile de
calitatea A, se cere cel putin marca 100.
Dupa densitatea aparenta medie in kgf/dm3, caramizile se impart in 3
clase: clasa C1 (densitate aparenta medie 1,00 1,30 kgf/dm3), cuprinzand
caramizile poroase foarte usoare; clasa C2 (densitate aparenta medie 1,30 1,60
kgf/dm3); clasa C3 (densitate aparenta medie 1,60 1,90 kgf/dm3), cuprinzand
caramizile pline obisnuite.
Caramizile pline presate pe cale umeda se utilizeaza la executarea
zidariilor exterioare si interioare portante si de umplutura. Se interzice utilizarea
caramizilor la executarea fundatiilor.
Deseurile de caramizi pot fi utilizate ca agregate pentru unele betoane
usoare sau blocuri mici de beton prefabricate.
Caramizile se depoziteaza asezate pe muchie, in stive sau pachete. In fig.
26 se dau exemple de depozitare pe santier pe un timp indelungat, stivele se
depoziteaza sub soproane sau se acopera cu carton asfaltat.

Caracteristicile calitative ale caramzilor pline, presate pe cale umeda

(conform STAS 457-66)
 Caracteristica Conditiile de admisibilitate

1 2 3 4

Strambarea maxiama a
muchiilor si a fetelor 3 4 5
(sageata), in mm
Stirbituri la muchii, colturi 2 fete vazute fara
si fete stirbituri; pe
celelalte fete:

- numarul 1 3 5
- dimensiunea maxima in 10 15 22
mm

Crapaturi Nu se admit Patrunse pe fata

crapaturi vizivile de asezare
cu ochiul liber pe
fetele vazute
-numarul maxim 1 2
- lungimea maxima 20 40

Caramizi insuficient arse, Nu se admit 3 3

maximum, in %
Caramizi nearse Nu se admit

Jumatati de caramizi, Nu se admit 5 5

maximum in %

Granule de nisip sau alte

corpuri staine in caramizi 7
cu dimensiuni maxime de,
in mm
Granule de var in
caramizile arse
Sunetul la lovire cu un
ciocan la caramizile arse
Nu se admit Se admit in marime si proportii
astfel ca sa nu produca deteriorari
prin umflarea granunelor de var din
caramizile arse, mai mari dect cele
admise in acest tabel, dupa
incercarea la umezire a caramizilor.
Clar, cu timbru Nu se standardizeaza
aproape metalc

Absortia de apa, in % Max. 18 Min. 8

Rezistenta la inghet- Sa reziste la 15 Nu se standardizeaza

dezghet cicluri
Eflorescente Nu se admit Se admit in masura in care nu sunt
daunatoare

Culoare Cat mai uniforma Nu se standardizeaza

intr-un lot

Se interzice incarcarea si transportul caramizilor in vrac (in gramada), ca

si descarcarea prin aruncare.
b. Caramizi gaurite cu gauri verticale (STAS 5185-66). Aceste caramizi
au de asemenea forma unui paralelipiped dreptunghic cu muchii drepte si fete
plane sau relifiate, fiind prevazute cu gauri de asezare a caramizilor.
Tipurile si dimensiunile caramizilor gaurite cu gauri verticale se dau in
tabelul 3. Caramizile de tipul G.V.M. sunt caramizi modulate, ele fiind utilizate
la executarea zidariilor modulate (zidarii cu grosimi de: 10; 20; 30; 40 cm).
Celelalte caramizi, de tipul G.V.P.,

Fig. 26. Exemplre de depozitare a caramizilor :

a in stive de cate 200 caramizi (12 randuri x16 caramizi + 8 caramizi); b in
stive de cate 250 caramizi (15 randuri x 16 caramizi + 10 caramizi).
 Dimensiunile caramzilor gaurite cu gauri verticale
(conform STAS 5185-66)

Tipul de caramizi a
Lungimea Latimea Grosimea

G.V.M 19x9 190(+4, -5) 90(3) 88(3)

G.V.P 24x11,5 240(+4, -6) 115(4) 88(3)

G.V.P 24,5x24 245(+4, -6) 240(+4, -6) 138

G.V.P 29x14 290(+5, -7) 140(4) 63(3)

88(3)

G.V.P 29x24 290(+5, -7) 240(4) 88(3)

sunt caramizi partial modulate, avand modulate una sau doua dimensiuni, in rest
avand aceleasi dimensiuni ca si caramzile normale. Densitatea aparenta medie a
caramizilor gaurite cu gauri verticale este 1,6 kgf/dm3.
In figura 27 se arata principalele tipuri de caramizi gaurite cu gauri
verticale. In scopul de a se usura despicarea pe santier a caramizilor, unele tipuri
de caramizi sunt prevazute cu taieturi partiale destiante acestui scop (v. Fig.
27,f).

Fig. 27. Caramizi gaurite cu gauri veritcale :

a caramida tip G.V.P. 24x11,5 cu gauri rotunde ; b caramida de tip G.V.M.
19x10 ; c idem, cu gauri ovale ; d caramida de tip G.V.P. 24,5x24 ; e -
caramida tip G.V.P. 29x14; f caramida tip G.V.P. 29x24.
 Caramizile cu latimea mai mare decat 140 mm se prevad cu una sau doua
gauri de apucare (v. Fig. 27, d si f).
In afara tipurilor de caramizi indicate, se mai pot produce so alte tipuri de
caramizi gaurite cu gauri verticale. Astfel se pot produce caramizi celulare (fig.
28), avand gauri verticale de forma unui patrat cu latura de 1 cm, prevazute pe 5
siruri de cate 11 gauri
Tot astfel se pot produce caramizi cu 33 de gauri verticale (fig. 29), la
care suprafata golurilor reprezinta un procent de circa 20% din fata caramizi. In
fig. 30 se arata alte doua tipuri de caramizi cu gauri verticale, care se produc la
noi in Republica Socialista Romania la care suprafata golurilor realizeaza circa
30% din fata caramizii.
Raspandirea larga a caramizilor gaurite cu gauri verticale se datoreste
importantelor avanataje prezentate de aceste tipuri de caramizi, in raport cu
caramizile pline.

Fig. 28. Caramida celulara.

Fig 29. Caramida cu 33 gauri verticale
Fig. 30. Alte tipuri de caramizi cu gauri verticale :
a cu 27 gauri in T ; b cu 33 gauri in zigzag.

Astfel, ca urmarea calitatilor termoizolatoare superioare ale acestor

caramizi se pot realiza economii la materiale cu 15%, prin inlocuirea peretilor
de caramida plina, cu pereti de caramida gaurita, cu caracteristici termice
corespunzatoare. La acestea se adauga o importanta reducere a greutatii
constructiilor, ca si scaderea cheltuielilor pentru transporturi, manipulari si forta
de munca.
Caramizile gaurite cu gauri verticale se livreaza in acelasi calitati,
marci si clase ca si caramizile pline.
Caramizile gaurite cu gauri verticale se depoziteaza in stive, pe
tipuri, calitati, marci si clase. Incarcarea si descarcarea acestor caramizi se vor
face cu mare ingrijire, fara a fi aruncate.
c. Caramizi cu gauri orizontale (STAS 8560-70). La aceste
caramizi, avand de asemenea forma unui paralelipiped dreptunghic cu muchii
drepte si fete plane, gaurile sunt amplasate in pozitie per-