AMESTECURI DE GAZE PERFECTE

1. Ipoteze:
- Compoziţia unui amestec de gaze rămâne nemodificată, oricare ar fi transformarea
termodinamică pe care acesta o suferă;
- Un amestec format din mai multe gaze, fiecare putând fi considerat gaz perfect, se
comportă în ansamblul său întocmai ca şi un gaz perfect.

2. Compoziţia unui amestec de gaze

Compoziţia unui amestec se indică prin participaţii care pot fi masice sau volumice
(molare)
- participaţiile masice:
mi
gi  ; m am   m i ; g i 1
m am i i

- participaţiile volumice
Vi i
ri   ;  am    i ; r 1
 am
i
V am i i

Relaţii de legătură între participaţii:

gi ri M i
ri   M am ; g i 
Mi M am

3. Legile amestecurilor de gaze

- Legea lui Dalton
Într-un amestec de gaze, fiecare component se găseşte la o presiune proprie numită
presiune parţială. Suma presiunilor parţiale trebuie să fie egală cu presiunea amestecului.
mi Ri Tam
pi 
Vam
; p am  p i
i

- Legea lui Amagat

Intr-un amestec, volumul pe care l-ar ocupa un component dacă ar fi scos din amestec
şi adus la presiunea şi temperatura amestecului din care a provenit, se numeşte volum parţial.
Suma volumelor parţiale trebuie să fie egală cu volumul amestecului.
m i R i T am
Vi  ; V am   V i
p am i

4. Proprietăţile amestecurilor de gaze

- Masa molară a amestecului
1
M am   ri M i ; M am 
gi
M
i
- Constanta amestecului
RM
R am  ; R am   g i R i
M am i

- Presiunile parţiale
p i  ri p am

© S.Dimitriu 2015
 - Căldurile specifice ale amestecurilor
c am   g i c i [kJ/kg  K]
i

C M , am   ri C M ,i [kJ/kmol  K]
i

C N , am   ri C N ,i [kJ/m3N  K]
i

Relaţia Robert-Mayer
C Mp , am  C Mv , am  R M
c p , am  c v , aM  R am
Exponentul adiabatic al amestecului
Cp C Mp , am cp C Np
k am    
Cv C Mv , am cv C Nv

În care capacitățile calorice C [J/K] se exprimă:

C  m  c   CM  VN  C N

5. Aplicații
Aplicaţia 1. O incintă este separată în două compartimente de către un perete. În
primul compartiment se află  O  0,25 kmoli oxigen, iar în cel de-al doilea compartiment, se
2

află m N  10 kg azot. După înlăturarea peretelui, cele două gaze se amestecă.

2

Să se determine:
1. Participaţiile masice şi volumice ale amestecului;
2. Masa molară, constanta şi exponentul adiabatic al amestecului.
Se cunosc: M O  32 kg/kmol ; C MpO  31 kJ/kmolּK;
2 2

M N 2  28 kg/kmol ; C MpN 2  29 kJ/kmolּK;

Rezolvare
(1) Masa de oxigen fiind:
m O   O M O  0,25  32  8 kg
2 2 2

şi respectiv masa amestecului:

m  m O  m N  8  10  18 kg
2 2

Rezultă participaţiile masice:

m O2 8 mN2
g O2    0,444; g N2   1  g O2  1  0,444  0,556
m 18 m
Numărul de kmoli de azot fiind:
m N2 10
 N2    0,357 kmoli
M N2 28
şi respectiv numărul de kmoli ai amestecului:
   O2   N 2  0,25  0,357  0,607 kmoli
rezultă participaţiile volumice:
 O2 0, 25  N2
rO2    0, 412; rN 2   1  rO2  1  0, 412  0,588
 0,607 

© S.Dimitriu 2015
 (2) Masa molară aparentă a amestecului se calculează cu relaţia:
M   M i ri  M O rO  M N rN  32  0,412  28  0,588  29,648 kg/kmol
2 2 2 2

şi rezultă constanta amestecului:

RM 8314
R   280,4 J/kgּK
M 29,648
Căldura specifică molară la presiune constantă se calculează cu relaţia:
C Mp  C Mp ,i i r  C MpO 2 rO2  C MpN 2 rN 2 
 31  0,412  29  0,588  29,824 kJ/kmol  K
Din relaţia lui Robert-Mayer se obţine:
C Mv  C Mp  R M  29,824  8,314  21,510 kJ/kmolּK
şi rezultă valoarea exponentului adiabatic:
C Mp 29,824
k   1,386
C Mv 21,51

Aplicaţia 2. Un amestec de gaze este compus, în procente volumice din CO 2  20%

şi N 2  80% .
Să se determine:
1. Participaţiile masice şi volumice ale amestecului;
2. Masa molară, constanta şi exponentul adiabatic al amestecului.
Se cunosc: M CO  44 kg/kmol; C MpCO  45 kJ/kmolּK
2 2

M N 2  28 kg/kmol; C MpN 2  29 kJ/kmolּK

Rezolvare.
(1) Compoziţia amestecului fiind precizată prin procente de volum, se cunosc
participaţiile volumice: rCO  0,2; rN  0,8
2 2

Masa molară aparentă a amestecului se calculează cu relaţia:

M   M i ri  M CO rCO  M N rN  44  0,2  28  0,8  31,2 kg/kmol
2 2 2 2

Rezultă participațiile masice:

M CO 2 44
g CO 2  rCO 2   0, 2   0,282;
M 31,2
M N2 28
g N 2  rN 2   0,8   0,718 sau g N 2  1  g CO 2  1  0,282  0,718
M 31,2
(2) Constanta amestecului se calculează cu relația:
RM 8314
R   266,5 J/kgּK
M 31,2
Căldura specifică molară la presiune constantă se calculează cu relaţia:
C Mp   C Mp ,i ri  C MpCO 2 rCO 2  C MpN 2 rN 2 
 45  0, 2  29  0,8  32, 2 kJ/kmol  K
Din relaţia lui Robert-Mayer se obţine:
C Mv  C Mp  R M  32,2  8,314  23,886 kJ/kmolּK
şi rezultă valoarea exponentului adiabatic:

© S.Dimitriu 2015
 C Mp 32, 2
k   1,348
C Mv 23,886

Aplicaţia 3. La ieşire din camera de ardere a unei instalaţii cu turbină cu gaze,

gazele au compoziţia (volumică): CO 2  4 % ; H 2 O  8 % ; O 2  12 % ; N 2  76 % .
Să se determine:
1. Participaţiile masice şi volumice ale amestecului;
2. Masa molară, constanta şi exponentul adiabatic al amestecului.
Se cunosc:
Gazul CO2 H2O O2 N2
M [kg/kmol] 44 18 32 28
C Mp [kJ/kmolּ K] 51,0 39,5 33,6 31,8

Rezolvare.
(1) Compoziţia amestecului fiind precizată prin procente de volum, se cunosc
participaţiile volumice: rCO  0,04; rH O  0,08; rO  0,12; rN  0,76
2 2 2 2

Masa molară aparentă a amestecului se calculează cu relaţia:

M  M r  M CO 2 rCO 2  M H 2O rH 2O  M O2 rO2  M N 2 rN 2 
i i

 44  0,04  18  0,08  32  0,12  28  0,76  28,32 kg/kmol

Rezultă participațiile masice:
M CO 2 44
g CO 2  rCO 2   0,04   0,062
M 28,32
M H 2O 18
g H 2O  rH 2O   0,08   0,051
M 28,32
M O2 32
g O2  rO2   0,12   0,136
M 28,32
M N2 28
g N 2  rN 2   0,76   0,751
M 28,32
(2) Constanta amestecului se calculeaza cu relația:
RM 8314
R   293,6 J/kgּK
M 28,32
Căldura specifică molară la presiune constantă se calculează cu relaţia:
C Mp  C Mp ,i i r  C MpCO 2 rCO 2  C MpH 2O rH 2O  C MpO 2 rO2  C MpN 2 rN 2 
 51  0,04  39,5  0,08  33,6  0,12  31,8  0,76  33, 4 kJ/kmol  K
Din relaţia lui Robert-Mayer se obţine:
C Mv  C Mp  R M  33,4  8,314  25,086 kJ/kmolּK
şi rezultă valoarea exponentului adiabatic:
C Mp 33, 4
k   1,331
C Mv 25,086

Aplicația 4. Într-o butelie care are volumul V  40 litri se găsește oxigen la

presiunea p O  40 bar și temperatura t O  20 oC. Din greșeală, butelia se umple până la
2 2

presiunea p  150 bar cu azot, temperatura finală fiind t  27 oC.

© S.Dimitriu 2015
 Se cer:
1. Să se determine participațiile masice și volumice ale amestecului format
2. Să se determine masa molară, constanta și exponentul adiabatic al amestecului.
Se cunosc: M O  32 kg/kmol ; C MpO  31 kJ/kmolּK;
2 2

M N 2  28 kg/kmol ; C MpN 2  29 kJ/kmolּK;

Rezolvare
Cantitatea de oxigen aflată inițial în butelie este:
p O2 V 40  10 5  40  10 3
O    65,68  10  3 kmoli
2
R M TO 2 8314  293
respectiv:
mO2   O2  M O2  65,68  10 3  32  2,102 kg
Cantitatea de amestec din butelie, după umplere este:
pV 150  10 5  40  10 3
    240,56  10  3 kmoli
RM T 8314  300
Rezultă cantitatea de azot introdusă:
 N     O  240,56  10 3  65,68  10 3  174,88  10 3 kmoli
2 2

respectiv:
m N   N  M N  174,8  10 3  28  4,897 kg
2 2 2

Masa totală a amestecului este:

m  m O  m N  2,102  4,897  6,999 kg
2 2

Ca urmare, participațiile volumice vor fi:

O 65,68
rO2  2
  0, 273; rN 2  1  rO2  1  0, 273  0,727
 240,56
iar cele masice:
m O2 2,102
g O2    0,3; g N 2  1  g O2  1  0,3  0,7
m 6,999

(2) Masa molară aparentă a amestecului se calculează cu relaţia:

M   M i ri  M O rO  M N rN  32  0,273  28  0,727  29,092 kg/kmol
2 2 2 2

şi rezultă constanta amestecului:

RM 8314
R   285,8 J/kgּK
M 29,092
Căldura specifică molară la presiune constantă se calculează cu relaţia:
C Mp  C Mp ,i i r  C MpO 2 rO2  C MpN 2 rN 2 
 31  0,273  29  0,727  29,546 kJ/kmol  K
Din relaţia lui Robert-Mayer se obţine:
C Mv  C Mp  R M  29,546  8,314  21,232 kJ/kmolּK
şi rezultă valoarea exponentului adiabatic:
C Mp 29,546
k   1,392
C Mv 21, 232

© S.Dimitriu 2015