Proiectarea unui multiplexor optic

integrat cu 4 intrări și o ieșire

Moise Clara Gabriela, Sandu

Margareta Gabriela
Facultatea de Științe Aplicate,
Universitatea Politehnica
București
Ianuarie, 2018
Proiectarea unui multiplexor optic integrat cu 4 intrări și o ieșire
Moise Clara Gabriela, Sandu Margareta Gabriela

CUPRINS

1. Introducere
2. Definirea cerințelor
3. Documentarea soluției tehnice
3.1. Caracteristicile structurii SiO2
3.2. Modalități posibile de cuplare a ghidurilor de Siliciu.
4. Proiectarea și simularea multiplexorului optic integrat
4.1. Principiul simulării
4.2. Layout-ul simulării în OptiFDTD
4.3. Verificarea proiectului prin simulare
5. Concluzii

1
Proiectarea unui multiplexor optic integrat cu 4 intrări și o ieșire
Moise Clara Gabriela, Sandu Margareta Gabriela

1. Introducere

WDM (Wavelenght Division Multiplexer) este o metodă de combinare a semnalelor pe

fascicule laser la diferite lungimi de undă infraroșii (IR) pentru transmisie de-a lungul
ghidurilor de fibră optică.
Fiecare laser esre modulat de un set independent de semnale, iar liniile sensibile la lungimea
de undă, analogul IR al filtrelor de lumină vizibilă, sunt utilizate la capătul receptorului.

Sistemele WDM timpurii aveau 2 canale IR pe fibră optică. La ieșire, canalele IR au fost
demultiplexate printr-un filtru dicroic (cu două lungimi de undă) cu o lungime de undă de
cutoff de o valoare situată aproximativ la jumătatea distanței dintre lungimile de undă ale
celor două canale. Curând a devenit clar că mai mult de două canale IR multiplexate ar putea
fi demultiplexate utilizând filtre dichroice în cascadă, dând naștere la multiplexarea cu
diviziune cu lungime de undă grosieră,CWDM (Coarse Wavelength Division Multiplexing)
și multiplexarea densă cu diviziune cu lungime de undă, DWDM (Dense Wavelength
Division Multiplexing). Utilizarea WDM poate multiplica lărgimea de bandă efectivă a unui
sistem de comunicații cu fibră optică cu un factor mare, dar costul său trebuie să fie cântărit
față de alternativa utilizării mai multor fibre incluse într-un cablu.

În continuare vom discuta despre CDWM, deoarece scopul proiectului nostru constă în
proiectarea unui multiplexor optic integrat pe o structură SOI (ghid optic din siliciu,Si, întrun
substrat de dioxid de siliciu, SiO2) cu 4 canale de intrare și un singur canal de ieșire.

Energia laserelor într-un sistem CWDM este răspândită pe o gamă mai largă de lungimi de
undă decât energia laserelor într-un sistem DWDM. Toleranța (gradul de imprecizie sau
variabilitatea lungimii de undă) într-un laser CWDM este de până la ± 3 nm, în timp ce într-
un laser DWDM toleranța este mult mai strictă. Datorită utilizării laserelor cu precizie mai
mică, sistemul CWDM este mai puțin costisitor și consumă mai puțină energie decât un
sistem DWDM. Cu toate acestea, distanța maximă realizabilă între noduri este mai mică cu
CWDM.

2. Definirea cerințelor (Scopul Proiectului)

Ne propunem combinarea a 4 semnale IR cu lungimile de undă λ1=1520nm, λ2=1530nm,

λ3=1540nm, λ4=1550nm în vederea transmisiei lor de-a lungul ghidurilor de fibră optică.
Pentru o funcționare mai optimă a multiplexorului, urmărim obținerea unei transmisii cât mai
mari.
Ghidul de unda constă dintr-o banda siliciu depusa pe un substrat de dioxid de siliciu.

2
Proiectarea unui multiplexor optic integrat cu 4 intrări și o ieșire
Moise Clara Gabriela, Sandu Margareta Gabriela

Indicele de refractie scăzut al stratului de SiO2 (nSiO2=1.45) separă modul ghidat de substratul
de Si (nSi=3.45) și permite confinarea unor câmpuri puternice în ghidul de Si.

3. Documentarea soluției tehnice

3.1.Caracteristicile structurii SiO2

Structura SIO2 este definită ca cea mai comună structură de Siliciu. Aceasta este compusă
dintr-un strat de siliciu cristalin situat pe un strat izolator.

Cel mai cunoscut este Dioxidul de Siliciu (SiO2), format dintr-un strat uniform de SiO2
cuprins între un substrat de Siliciu gros si un suprastrat subtire de Siliciu cristalin.(Fig. 1)

Fig. 1

Dioxidul de Siliciu are indicele de refracție nSiO2=1,46, iar stratul de siliciu cristalin are
indicele nSi=3,5, considerabil mult mai mare și deci, dictează forma ghidului optic. Ambele
straturi au o grosime de ordinul micronilor, dar valoarea lor poate depinde de metoda de
fabricare.

3.2.Modalități posibile de cuplare a ghidurilor de Siliciu.

a) Multiplexor unghiular bidirecțional

3
Proiectarea unui multiplexor optic integrat cu 4 intrări și o ieșire
Moise Clara Gabriela, Sandu Margareta Gabriela

Fig. 2

Acest tip de multiplexor este format din 4 ghiduri optice situate sub un unghi thetha,
reprezentând cele 4 intrări ale multiplexorului, situate pe un ghid liniar orizontal, din
care pornește un alt ghid constituind ieșirea multiplexorului înclinat sub același unghi
theta. (Fig. 2)

Această structură are drept avantaje alinierea precisă a canalelor, reducerea puterii de
reglare a circuitelor de comandă necesare, complexitatea scăzută a fabricării.

Nu am ales această structură, deoarece în urma simulării corespunzătoare acestui

aranjament, transmisia a fost destul de mică, pierderile de inserție fiind foarte mari.
Probabil că, pentru îmbunătățirea ei, trebuie găsit unghiul optim thetha, și lungimile
corespunzătoare ghidurilor în vederea diminuării pierderilor de inserție în multiplexor.

b) Multiplexor curbiliniu în Y simetric

Acest tip de multiplexor este format din două ghiduri curbilinii simetrice în Y (Fig. 3)
cuplate.
Am ales această variantă de proiecție deoarece după cum vom vedea mai târziu, este
varianta pentru care am obținut cea mai bună transmisie.

4
Proiectarea unui multiplexor optic integrat cu 4 intrări și o ieșire
Moise Clara Gabriela, Sandu Margareta Gabriela

Fig. 3

Dezavantajul acestei metode este că o mare parte din puterea optică este pierdută de radiație.

Fig. 4

Lumina din ghidurile de undă pare să se evite reciproc (Fig. 4), ca urmare a interferențelor
distructive. OptiFDTD calculează puterea din ghidul de undă de ieșire. Se pare că, în optică,
contrariile nu se atrag!
Această structură oferă o sensibilitate mai redusă la parametrii de fabricație și la polarizarea
optică și poate fi, de asemenea, aplicată la o operație de spațiere cu lungime de undă largă.

5
Proiectarea unui multiplexor optic integrat cu 4 intrări și o ieșire
Moise Clara Gabriela, Sandu Margareta Gabriela

4. Proiectarea și simularea multiplexorului optic integrat

4.1. Principiul simulării

Ghidul de undă constă într-o bandă subțire de siliciu depusă pe un substrat de dioxid de
siliciu. Așa cum am menționat și anterior, diferența dintre indicii de refracție a celor două
componente asigură propagarea fasciculelor laser pe direcția dorită. Pentru propagarea cât
mai liniară a fascilulelor laser am încercat crearea unei structuri în care distanța dintre
canalele de intrare corespunzătoare celor 4 lungimi de undă să fie una constantă și de o
valoare aproximativ mică și am setat coordonatele surselor astfel încât ele să se propage
perpendicular pe centrul ghidurilor optice ale celor 4 canale de intrare. De asemenea, am setat
plane de observație (Vertical observation plane) la intrarea și la ieșirea fasciculelor laser din
ghiduri pentru a obține valorile necesare pentru a calcula ulterior transmisia multiplexorului.

4.2. Layout-ul simularii in OptiFDTD

Pentru început, se stabilesc materialele cu indicii de refracție corespunzători(nSi=3.45,

nSiO2=1.45) și profilul de lucru. Se creează o structură de ghiduri optice liniare și curbilinii,
conform dimensiunilor prezentate în figura 5 și se vor introduce la capetele ghidurilor de
intrare și a celor de ieșire plane de observare conform aceleiași figuri.

Fig. 5: Layout-ul structurii alese pentru multiplexorul optic integrat

Razele incidente au valorile lungimilor de undă λ1=1520nm, λ2=1530nm, λ3=1540nm și

λ4=1550nm și sunt poziționate corespunzător dimensiunilor celor 4 ghiduri reprezentative

6
Proiectarea unui multiplexor optic integrat cu 4 intrări și o ieșire
Moise Clara Gabriela, Sandu Margareta Gabriela

pentru canalele de intrare. Se setează parametrii simulării 2D, se stabilește un număr de pasi
de execuție cel putin egal cu 6000 și se pornește simularea. Cu ajutorul planelor de observare
se va face procesarea post-simulare, observându-se astfel distribuția intensității câmpului
electric in funcție de distanță și spectrul de putere.

Fig. 6 – Evoluția intensității câmpului electric ce corespunde soluției tehnice alese pentru
multiplexorul cu 4 intrări și o ieșire.

Fig. 7

7
Proiectarea unui multiplexor optic integrat cu 4 intrări și o ieșire
Moise Clara Gabriela, Sandu Margareta Gabriela

Fig. 8

Fig. 9

4.3. Verificarea proiectului prin simulare

După rularea simulării, folosind OptiFDTD Analyzer, din meniul Tools – Observation Area
Analisys, citim intensitățile (puterile) fiecărei ramuri a multiplexorului, precum și

8
Proiectarea unui multiplexor optic integrat cu 4 intrări și o ieșire
Moise Clara Gabriela, Sandu Margareta Gabriela

intersecțiilor lor, corespunzătoare fiecărei dintre cele patru lungimi de undă date.

P1 P2 P3 P4 P12 P34 Ptotal

λ1=1520nm 2.647 2.601 2.472 2.263 4.724 4.380 7.506
λ2=1530nm 2.603 2.652 2.572 2.421 4.742 4.619 7.703
λ3=1540nm 2.491 2.629 2.602 2.515 4.631 4.736 7.690
λ4=1550nm 2.319 2.536 2.562 2.544 4.401 4.728 7.479
Tabel 1 – Exprimarea puterilor pe fiecare ramură a multiplexorului în funcție de fiecare dintre
cele 4 lungimi de undă

T12(%) T34(%) Ttotal(%)

λ1=1520nm 90.015 - 75.188
λ2=1530nm 90.238 - 75.166
λ3=1540nm - 92.554 75.120
λ4=1550nm - 92.597 75.083
Tabel 2 – Calculul transmisiilor

5. Concluzii

Tehnologia CWDM(Coarse Wavelength Division Multiplexing) este o opțiune mai bună

decât tehnologia DWDM datorită cerințelor definite pentru alinierea / controlul lungimii de
undă.

Pentru a satisface cerințele care cresc, sunt necesare mai multe canale CWDM, ghidurile de
undă / fibrele sunt mari în ceea ce privește transmisia pe distanţă scurta.

Capacitatea legăturilor pentru un purtător cu o singură lungime de undă poate fi îmbunătățită

prin utilizarea tehnologiei PDM, precum și tehnologiei SDM. In special intr-un sistem
CWDM in care canalele sunt grupate foarte apropiat unul de altul, largirea spectrului datorata
celor trei efecte neliniare sunt de obicei insesizabile.

Este normal ca multiple canale optice traversand aceeasi fibra sa interactioneze unul cu altul
foarte slab, facand wavelength-division multiplexing (multiplexare in lungime de unda).
Aceste interactii slabe in sticla pot sa devina semnificative pentru transmisiie in fibra optica
pe distante lungi.

9
Proiectarea unui multiplexor optic integrat cu 4 intrări și o ieșire
Moise Clara Gabriela, Sandu Margareta Gabriela

Cea mai importanta este four-wave mixing in care trei lungimi de unda interactioneaza pentru
a o forma pe a patra. Four-wave mixing face parte dintr-o clasa larga de procese de generare
de armonice. Aceasta idee este ca doua sau mai multe unde combinate sa genereze unde cu
frecvente diferite care este suma ( sau diferenta) semnalului care este multiplexat.

10