C A P I T O L U L 10

PRELUCRAREA DIMENSIONALĂ CU MICROUNDE

10.1. Consideraţii generale

Este cunoscut faptul că spectrul electromagnetic se întinde de la câteva
cicluri pe secundă - pentru undele radio - până la sute de cicluri pe secundă,
pentru undele gamma. În acest spectru, microundele ocupă zona cuprinsă între
300 MHz şi 300 GHz. Frecvenţele specifice pentru prelucrare sunt de 915 MHz,
2.45 GHz, 5.8 GHz şi 24,12 GHz. În figura 10.1 este ilustrat spectrul
electromagnetic şi domeniul de frecvenţe al microundelor.

Fig. 10.1 Spectrul electomagnetic – plaja de frecvenţe a microundelor

154
 Propagarea microundelor în aer sau printr-un material oarecare depinde
de proprietăţile dielectrice şi magnetice ale mediului respectiv. Proprietăţile
electromagnetice ale mediului sunt caracterizate de permitivitatea complexă ε şi
de permeabilitatea complexă µ, date de relaţiile:
ɛ = ɛ' - i ɛ'' (10.1)
respectiv,
µ = µ' - iµ'' (10.2.)
Componenta reală a permitivităţii complexe ε’, este denumită în mod
obişnuit constanta dielectrică. Dar cum aceasta nu este o constantă, ba chiar
variază semnificativ cu temperatura, este denumită simplu permitivitate.
Componenta imaginară a permitivităţii complexe ε” este denumită factor de
pierdere dielectrică. În mod similar, factorii permeabilităţii complexe sunt
permeabilitatea şi factorul de pierdere magnetică.
În propagarea undelor, dacă z este direcţia de propagare şi t este timpul,
amplitudinea câmpului electric şi a câmpului magnetic variază sinusoidal atât în
lungul lui z cît şi a lui t. Numărul de cicluri complete într-o secundă reprezintă
frecvenţa, iar distanţa parcursă într-un ciclu reprezintă lungimea de undă. Astfel,
lungimea de undă şi frecvenţa descriu comportamentul unei unde în timp şi
spaţiu. Aceste caracteristici ale microundei sunt ilustrate în figura 10.2.

Fig. 10.2. Propagarea undei plane

155
 Frontul undei plane este un plan normal la z. Unda are o componentă
electrică Ex, în direcţia x şi una magnetică Hy, în direcţia y. Pentru simplificare
se presupune căε=ε’ şi μ=μ’, de vreme ce partea reală a celor două este mult mai
mare decât partea imaginară a acestora. Aproximarea este mult mai simplă dacă
cele două părţi imaginare sunt considerate ca fiind perturbaţii.
Ecuaţiile undei pentru câmpul electric şi cel magnetic, pornind de la
ecuaţiile Maxwell, sunt de forma:
∂Ex / ∂t = −ωεμε'μ'E (10.3)
∂Hy / ∂t = −ω2ε0μ0ε'μ'Hy (10.4)
unde ε0 şi μ0 sunt, respectiv, permitivitatea absolută a vidului şi permeabilitatea
absolută a vidului. Pentru aceste ecuaţii soluţiile sunt de forma:
12 z

Ex  Exe i t
e g (10.5)

12 z

H x  H xe e i t g (10.6)

10.2. Aplicaţiile industriale ale microundelor

Microundele oferă posibilitatea utilizării unei “scule” noi, pentru
prelucrarea unor materiale greu prelucrabile prin tehnologii clasice, sau chiar
pentru îmbunătăţirea proprietăţilor unor materiale obişnuite.
Microundele au o serie de proprietăţi care le conferă avantaje ce nu pot fi
întâlnite la procesele de prelucrare clasice a materialelor. Câteva dintre
principalele caracteristici ale interacţiunii microundelor cu materialele sunt:
- radiaţie penetrantă;
- distribuţii de câmp controlabile;
- posibilitatea încălzirii selective (absorbţie diferenţială);
- încălzire rapidă.
Aceste caracteristici, considerate câte una, sau luate împreună, reprezintă
oportunităţi şi beneficii net favorabile faţă de metodele clasice, dar şi unele

156
dezavantaje – (tab.10.1).
10.3. Sisteme de generare – aplicare a microundelor
Microundele sunt obţinute în instalaţii principial simple, alcătuite din
generatoare, aplicatoare şi sisteme de control al temperaturii.
10.3.1.Generatoarele
Primele contribuţii majore în ceea ce priveşte generarea şi generatoarele
de microunde au fost realizate în anii 40, odată cu realizarea kylstronului şi a
magnetronului.
Punctul de plecare în realizarea generatoarelor de microunde a fost în
1907 când a fost conceput primul tub de amplificare electronică de către
DeForest, dezvoltarea ulterioară a unui alt tip de generator fiind strâns legată de
existenţa celor anterioare – (fig.10.3).
Tabelul 10.1. Caracteristici – avantaje, beneficii şi dezavantaje ale utilizării microundelor la
prelucrarea materialelor noi
Caracteristica Avantaj Beneficiu Dezavanataj
Radiaţie -încălzirea -posibilitatea încălzirii -dificil de prelucrat
penetrantă materialului uniforme a unor materiale
în interior; suprafeţe largi; transparente la MW;
-gradienţi termici - eliminarea gazelor şi -gradienţi de
inverşi; impurităţilor. temperatură foarte
-temperatură la mari la material cu
suprafaţă mică. conductivitate
termică joasă şi
încălzire
neuniformă.
Distribuţia - concentrare -control precis asupra -controlul
câmpului poate fi mare de procesului; temperaturii
controlată energie; -flexibilitatea interne;
-optimizare nivel procesului -echipamente mai
putere-timp. complexe şi mai
costisitoare;
-necesită
echipamente
speciale.

Tabel 10.1. (Continuare)

157
 Cupluri de -încălzire -posibilitatea -reacţii nedorite cu
materiale diferite diferenţiată a prelucrării diferenţiate impurităţi;
fazelor, aditivilor a cuplurilor de -contaminare cu alţi
sau material; constituienţi.
constituienţilor -prelucrarea unor
material transparente
la MW prin alţi
constituienţi, aditivi,
faze.
Autolimitare -încălzire -sub tempertura -dificil de menţinut
diferenţiată critică,procesele sunt temperatura;
dispare după o autoreglate. - decuplări nedorite
anumită perioadă. la încălzirea
anumitor produse.

În figura 10.4 sunt prezentate curbele frecvenţă-putere corespunzătoare

mai multor tipuri de generatoare utilizate în diverse aplicaţii.
Este important că, nu numai frecvenţa şi puterea sunt factori decisivi în
performanţele unui generator ci, şi linearitatea, zgomotele, stabilitatea
amplitudinii , coerenţa, dimensiunile şi nu în ultimul rând costul.
Cele mai utilizate generatoare în aplicaţiile industriale în acest moment
sunt magnetronul, kylstronul şi gyrotronul.
Un magnetron are o structură simplăşi se bazează pe fenomenele apărute
la mişcarea electronilor în câmpuri electrice şi magnetice perpendiculare unul pe
celălalt (fig.10.5).
Această construcţie este constituită dintr-un emiţător de electroni, catodul,
înconjurat de o structură cilindrică, anodul. Paralel cu axa sunt poziţionaţi
magneţi care să genereze un câmp magnetic perpendicular pe câmpul electric.

158
 Fig. 10.3. Dezvoltarea tuburilor de microunde

Interacţiunile electronilor care traversează aceste câmpuri perpendiculare

precum şi câmpul de microunde generat de anod determină un transfer mare de
energie de la sursa de tensiune la câmpul de microunde. Magnetronul este cel
mai eficient generator de microunde, cu randamente de până la 90% - (fig. 10.6).
10.3.2. Aplicatoarele de microunde
Aplicatoarele de microunde sunt dispozitive astfel proiectate încât să
încălzească materialul prin expunerea acestuia la un câmp de microunde într-un
mediu controlat.
Obiectivul este de a se crea o interacţiune controlată între energia
microundelor şi material, în condiţii de siguranţă, eficiente, repetabile şi
economice.
Aplicatoarele sunt de două feluri: aplicatoare în mod singular şi
aplicatoare multi-mod. Ambele pot fi controlate de un transportator sau
încărcător sau, în cazul sistemelor indexabile, o combinaţie a acestora.

159
 Energia microundelor poate fi combinată în interiorul aplicatoarelor cu
alte forme de energie cum ar fi: aer fierbinte, radiaţii infraroşii sau abur pentru a
se obţine rezultate speciale.
Aplicatoarele pot fi proiectate de asemenea pentru a permite interacţiunea
controlată într-o varietate de condiţii de mediu, de la vid până la presiuni înalte
şi umiditate.

Fig. 10.4. Limitele frecvenţă-putere ale generatoarelor

Fig. 10.5. Schema de principiu a magnetronului

160
 Figura 10.6. Magnetron industrial-producţie English Electric Valve

Aplicatoarele de microunde sunt dispozitive astfel proiectate încât să

încălzească materialul prin expunerea acestuia la un câmp de microunde într-un
mediu controlat.

161
 Obiectivul este de a se crea o interacţiune controlată între energia
microundelor şi material, în condiţii de siguranţă, eficiente, repetabile şi
economice.
Aplicatoarele pot fi proiectate de asemenea pentru a permite interacţiunea
controlată într-o varietate de condiţii de mediu, de la vid până la presiuni înalte
şi umiditate.
10.3.2.1. Aplicatoare mod singular. Aceste aplicatoare pot fi cu
secţiune
rectangulară – (fig.10.7, a) sau circulară – (fig. 10.7,b), iar din punct de vedere
al direcţiei de propagare a undelor pot fi cu propagare transversală sau cu
propagare longitudinală.

Figura 10.7. Aplicator mod singular:

a – cu secțiune rectangulară; b – cu secțiune circulară

10.3.2.2.1. Aplicatoare multi-mod . Acestea sunt utilizate pentru

prelucrarea unor suprafeţe de dimensiuni mari (fig.10.8) drept pentru care
trebuie să asigure:
- uniformitatea încălzirii;
- putere la nivelul cerut;

162
- dimensiuni potrivite;
- înlăturarea pierderilor.

Fig. 10.8. Aplicator multi-mod

163
 10.4. Interacţiunea microundelor cu materialele din mediu
În cazul microundelor, la interacţiunea cu un metal, acestea vor fi
reflectate complet şi, de aceea, nu sunt eficiente în încălzirea materialelor
metalice.
Microundele pot penetra chiar şi la adâncimi de metri prin materiale
izolante din punct de vedere electric ca: ceramicele, polimerii şi anumite
materiale compozite. Adâncimea penetraţiei depinde de câţiva factori, care
includ şi lungimea de undă a radiaţiei, precum şi proprietăţile dielectrice şi
magnetice ale materialului. În timpul expunerii materialului la microunde, o
parte din energia acestora se disipează în masa materialului şi este ireversibil
pierdută. Această energie disipată duce la o încălzire a materialului în interior,
această zonă fiind mai fierbinte decât la suprafaţă, care pierde căldură la
interfaţa cu mediul exterior mai rece.
Acesta poate fi considerat fenomenul invers al încălzirii convenţionale, la
care căldura de la o sursa exterioară este adusă de la suprafaţă în interior spre
zonele mai reci. Astfel, gradientul termic invers al prelucrării cu microunde
aduce beneficii unice cum ar fi: încălzirea volumetrică rapidă fără
supraîncălzirea suprafeţei în special la materiale cu conductivitate termică
redusă, degradarea redusă a suprafeţelor în timpul încălzirii, îndepărtarea
gazelor din interiorul materialelor poroase fără fracturări.
Atâta vreme cât încălzirea este instantanee la introducerea radiaţiei,
temperatura materialului va putea fi controlată precis controlând nivelul
radiaţiei.
La prelucrarea cu microunde este foarte importantă găsirea acelui material
care este polarizabil şi ai cărui dipoli să se reorienteze rapid la acţiunea
câmpului electric.
Dacă aceste materiale posedă o conductivitate termică redusă căldura nu
se disipează rapid în vecinătatea zonei de prelucrare la aplicarea microundelor.
În tabelul 10.2 sunt prezentate caracteristicile de încălzire pentru câteva

164
materiale.
10.5. Tipuri de prelucrări cu microunde
Microundele pot fi folosite la aplicaţii diverse, de la simpla găurire la
procesele de sinterizare sau prelucrare a pulberilor, realizarea de micro şi
nanostraturi etc.
Avantajele utilizării prelucrărilor cu microunde în locul celor
convenţionale includ timpul de prelucrare mai redus, uniformitatea
caracteristicilor prelucrării, microstructuri îmbunătăţite sau complet noi precum
şi posibilitatea sintetizării de materiale noi.
Tabelul 10.2. Caracteristicile termice pentru diverse materiale

Caracteristica termică (oC/min) –

temperatura la care ajunge
Material Rezistivitate (Ωm) materialul după o anumită
perioadă de timp, la 1 kW şi 2,45
GHz
Pulberi metalice 10-8 – 10-6 Încălzire moderată
Al 577/6
Co 697/3
Fe 768/7
Mo 660/4
Semiconductori 10-5 – 10-3 Încălzire uşoară
FeS2 1019/6,75
PbS 956/7
CuFeS2 920/1
Oxizi cu valenţe mixte 10-4 – 10-2 Încălzire uşoară
Fe3O4 1258/2,75
CuO 1012/6,25
NiO 1305/6,25
Carbon şi grafit ~ 10 Încălzire uşoară
Halogenuri alcaline 104 – 1014 Încălzire foarte scăzută
KCl 31/1
LiCl 35/0,5

Microundele pot fi utilizate pentru prelucrarea oricăror materiale cu

conductibilitate termică scăzută, principiul de bază al utilizării acestor procedee
fiind încălzirea rapidă a materialului, lucru imposibil dacă materialul supus
radiaţiei prezintă conductibilitate termică ridicată. Utilizarea microundelor este
eficientă astfel în cazul prelucrării materialelor noi, care prezintă conductibilitate

165
termică mică în cele mai multe cazuri, dar şi alte caracteristici care necesită
energii de prelucrare mari.
Dintre materialele prelucrate cu ajutorul microundelor pot fi enumerate:
ceramicele, compozitele cu matrice polimerică, compozitele ceramice,
superaliajele, dar şi pietre preţioase şi semipreţioase, precum şi alte minerale.
În tabelul 10.3 sunt prezentate unele tipuri de prelucrări aplicate la diverse
materiale
Tabelul 10.3. Tipuri de prelucrări cu microunde
Găurire

Uscare

Îmbinare

Sinterizare

Turnare specială
Tragere (fibre)
Recoacere

Calcinare

Topire

Clincherizare
Sinteza pulberilor
Prelucrări

Materiale
Ceramice
x x x x x x
avansate
Cemenţi x
Compozite x x x
Feroelectrice x x x
Ferite x
Sticle x x x x
Minerale x x x x
Refractare x x x x x
Superconductoare x x x x x

10.5.1. Găurirea
Materialele noi, în general cele ceramice şi compozitele cu
matrice ceramică, în special, necesită scule speciale pentru găurire deoarece
prezintă proprietăţi diferite de materialele clasice (în cazul ceramicelor sau
compozitelor cu matrice ceramică: fragilitate ridicată, alături de durităţi mari).
O altă problemă la găurirea materialelor noi este degajarea de diverse
substanţe sub formă de pulberi ce pot fi de multe ori toxice.
Găurirea cu microunde este o nouă metodă de găurire în materiale dure,
neconductive din punct de vedere electric, ce are la bază concentrarea energiei
microundelor în locul prelucrării.

166
 La începutul procesului se înregistrează o încălzire generală a materialului
în dreptul „antenei” (a ghidajului de undă).
Echipamentul cu microunde utilizat la acest tip de prelucrare este
prevăzut cu un sistem de răcire controlată a suprafeţei materialului. Datorită
acestei răciri controlate căldura tinde să se acumuleze în imediata zonă de sub
suprafaţă, determinând astfel o zonă sferică fierbinte.
Datorită faptului că microundele se propagă mai rapid prin materiale
fierbinţi, această zonă devine incandescentăşi în curând poate fi străpunsă cu
uşurinţă de electrod care are o mişcare simplă de înaintare.
Astfel, materialul este găurit fără a se utiliza scule în construcţii foarte
speciale, fără a fi eliminat praf şi fără zgomot.
În figura 10.9 este prezentat un echipament de găurire cu microunde ce
constă dintr-un generator de microunde de tip magnetron cu frecvenţa de 2.45
GHz şi cu o putere de 1 kW, două tuburi de ghidare a microundelor (unul
rectangular, altul cilindric), o oglindă reglabilă şi un electrod de găurire din
tungsten. Electrodul poate rezista la găurirea unor materiale cu temperatură de
topire de până la 1500oC. Pentru a putea face faţă şi la temperaturi mai ridicate,
tija este acoperită cu un strat de alumină.
Această metodă este aplicabilă pentru o gamă largă de materiale, fiind
deosebit de eficientă atunci când materialul prelucrat are un coeficient de
pierdere dielectricăε” care creşte odată cu temperatura, rezultând astfel un efect
de încălzire la temperatura de topire în zona de acţiune a microundelor.
Însă, această proprietate a materialelor prezintă şi anumite dezavantaje din
punctul de vedere al prelucrării, şi anume că, în situaţiile în care temperatura nu
este controlată în mod corect poate apărea efectul de instabilitate termică, lucru
nedorit deoarece încălzirea nu mai este eficientă, energia disipându-se în
întreaga masă a materialului, ceea ce duce la efecte negative.
Materialele care prezintă această proprietate sunt: ceramicele pe bază de
silicaţi, alumina, plasticele şi materialele pe bază de celuloză.

167
 În figura 10.10 este prezentată prelucrarea de găurire cu microunde a unei
plăci de sticlă organică.
Un alt exemplu de prelucrare este cel al aluminei de puritate joasă, ilustrat
în figura 10.11, caz în care bavurile cu aspect specific rezultate în urma
prelucrării nu au fost îndepărtate pentru a ilustra faptul că la prelucrare
materialul a fost topit.

Fig. 10.9. Instalaţie de găurit cu microunde

168
 Fig. 10.10. Punctul incandescent la prelucrarea sticlei prin găurire cu microunde

Datorită faptului că metalele prezintă prelucrabilitate nulă la găurirea cu

microunde, efect datorat proprietăţilor de conductivitate electric şi termică
ridicate (lucru ce face ca metalele practic să reflecte radiaţia), prelucrarea cu
microunde poate fi deosebit de eficientă în cazul găuririi sau prelucrării de
canale în micro sau nanostraturile nemetalice aplicate pe suprafaţa diverselor
piese metalice.

Fig.10.11. Găurire în alumină de puritate joasă

10.5.2. Sinterizarea
Microundele au fost tratate ca o potenţială sursă de încălzire la prelucrarea
prin sinterizare a ceramicelor încă din anii 70.
În 1976 Berteaud şi Badot au investigat posibilitatea sinterizării aluminei

169
şi zirconiei (oxizi ai aluminiului şi zirconiului) în cavităţi radiante mod singular.
S-au determinat principalele avantaje ale utilizării microundelor cum sunt:
încălzirea rapidă, uniformitatea încălzirii precum şi micşorarea dimensiunilor
grăuntelui.
De atunci microundele au fost utilizate ca sursă energetică la sinterizarea
mai multor oxizi sau nanoxizi ceramici ca Al2O3, SiC, TiB2 sau B4C.
Datorită timpului redus de sinterizare se înregistrează o micşorare a
dimensiunilor grăuntelui la o densitate dată, lucru care duce la îmbunătăţirea
caracteristicilor mecanice. La sinterizarea aluminei s-a reuşit scăderea
temperaturii de proces cu aproximativ 400 oC odată cu scăderea dramatică a
energiei de activare. Aceste rezultate au fost obţinute într-o instalaţie de tip
cavitate cu generator de microunde de 28 GHz- (fig. 10.12).
Acest procedeu a fost testat şi în cazul sinterizării nanoxizilor ca B4C sau
TiB2. Un alt exemplu de utilizare a microundelor la prelucrarea ceramicelor este
sinterizarea aluminei transparente. În general, sticlele sunt izotrope din punctul
de vedere al proprietăţilor optice şi nu au graniţe de grăunţe, de unde rezultă o
transparenţă deosebită.

Fig. 10.12. Instalaţie de sinterizare de 2.45 GHz

Cele mai multe dintre ceramice sunt anizotrope din punct de vedere optic
şi policristaline, graniţele grăunţilor făcând ca lumina să nu poată traversa
170
structura.
Dacă se ajunge ca dimensiunea grăunţilor să fie mai mică decât lungimea
de undă a radiaţiei luminoase, lumina va putea fi transmisă prin materialul
ceramic. De asemenea anumite ceramice pot fi făcute transparente (chiar dacă
dimensiunea grăunţilor nu este mai mică decât lungimea de undă) prin reducerea
graniţelor de grăunte şi prin eliminarea impurităţilor ( fig.10.13).

Fig.10.13. Disc de alumină transparent

10.5.3. Prelucrarea pulberilor

Aplicaţiile microundelor la sinteza pulberilor ceramice (oxizi şi nanoxizi)
sunt realizări recente şi oferă beneficii deosebite, mai ales în ceea ce priveşte
producerea particulelor submicrometrice cu compoziţie controlată. Acest
procedeu oferă o deosebită flexibilitate prin faptul că se obţin condiţii de
încălzire volumetrică, rapidă şi selectivă, lucru imposibil de realizat în
tehnologiile convenţionale.
Una dintre aplicaţiile legate de prelucrarea pulberilor este
Descompunerea Solgel-ului. În acest sens, o soluţie de acetat de titan şi bariu a
fost descompusă pentru a se obţine un gel uscat care a fost supus ulterior
procesului de piroliză pentru ca în final să fie obţinut o probă de BaTiO3
incoloră.
Au fost sintetizate prin acest procedeu şi pulberi de SiC prin reducerea
carbotermală a siliciului. De asemenea, au fost obţinute carburi ca NbC, TaC sau

171
SiC în timpi foarte scurţi (aprox. 20 minute), după ce încălzirea pulberilor a fost
realizată până la 1400 grade Celsius într-un interval de 13 minute.
Un alt procedeu este piroliza precursorilor ceramici. O mare varietate de
pulberi ceramice au fost obţinute prin încălzirea cu microunde a precursorilor
ceramici sau a unor amestecuri ale precursorilor, fără a fi adăugaţi solvenţi de
nici un fel, ceea ce a dus la lipsa procesului ulterior de înlăturare a solvenţilor ca
în procesele convenţionale.
Au fost obţinute prin acest procedeu pulberi compozite, înglobând
particule
inerte de Al2O3, BN, sau SiC într-un strat de precursor (oxid de zirconium).

10.5.4. Prelucrarea polimerilor

În cercetările asupra aplicaţiilor microundelor efectuate în ultimii treizeci
de ani s-a demonstrat că există un potenţial deosebit în ceea ce priveşte
prelucrarea microstraturilor polimerice. Este de remarcat faptul că, nu este vorba
numai de prelucrarea polimerilor ci şi de posibilitatea obţinerii de materiale noi.
Principiul de bază în absorbţia microundelor de către polimeri este
reorientarea dipolilor în câmpul electric impus. Astfel, materialele cu cea mai
mare mobilitate a dipolilor în câmpul electric vor prezenta cel mai mare
potenţial de prelucrare cu microunde.
Polimerii conţin grupări care formează dipoli foarte puternici (epoxi,
hidroxil, amino, cianaţi etc.).
De asemenea, microundele pot fi utilizate atât pentru prelucrarea
termoplasticelor cât şi pentru prelucrarea polimerilor termorigizi.
Iniţial polimerii termorigizi sunt lichide de vâscozitate joasă ce sunt
injectaţi în matriţe printre fibre de ranforsare. Procesul de bază constă din trei
etape:
- preîncălzirea componentelor;
- reacţia exotermă;

172
 - răcirea materialelor.
Aceşti polimeri prezintă o bună absorbţie a microundelor, care creşte
odată cu încălzirea răşinilor. La aplicarea microundelor se înregistrează o
creştere substanţială a cinematicii reacţiilor exoterme.
La polimerii termorigizi procesele sunt problematice din cauză că
temperatura trebuie să fie deosebit de bine controlată deoarece, dacă
temperaturile critice sunt depăşite, apar fenomene nedorite de fracturare şi
oxidare. La aplicarea microundelor se înregistrează un timp de prelucrare mai
scurt, dar trebuie să se realizeze un control cît mai precis al temperaturii
deoarece, aceasta trebuie să fie cât mai uniformă.
10.5.5. Alte tipuri de prelucrări
Cercetătorii şi-au îndreptat atenţia şi asupra altor procedee de prelucrare
a materialelor noi cu ajutorul microundelor. Principalul fenomen utilizat este
încălzirea deosebit de rapidă a materialelor prelucrate la aplicarea microundelor.
Astfel principalul beneficiu este reducerea considerabilă a timpului de
prelucrare.
10.5.5.1. Tratarea în autoclavă
La acest tip de prelucrare se apelează pentru tratarea compozitelor
polimerice cu secţiune mare precum şi pentru aplicarea sub formă de
nanostraturi a compozitelor polimerice pe alte materiale ( fig. 10.14).

Fig. 10.14. Semifabricat compozit tratat în autoclavă

În acest caz încălzirea este posibilă datorită interacţiunii materialului cu
câmpul de microunde, rezultând o încălzire în toată masa materialului foarte

173
rapidă. Datorită acestui aspect se înregistrează o uniformizare a tratamentului în
paralel cu proprietăţi fizice şi mecanice mai bune decât în cazul prelucrării
clasice.
10.5.5.2.Tragerea
În industria materialelor noi (polimeri, compozite) un procedeu foarte des
utilizat este tragerea. Acest procedeu este folosit pentru obţinerea fibrelor
polimerice şi constă în tragerea materialului printr-o matriţă aflată la temperaturi
înalte, realizându-se astfel şi tratarea materialului.
Dacă această matriţă este încălzită cu ajutorul microundelor, se
înregistrează o creştere a raportului de tragere de la 20:1 la 35:1 şi o creştere
corespunzătoare a modulului de la 35..40GPa la 55..60 GPa, în cazul
polyoximethilen-ei. Această îmbunătăţire a proprietăţilor se datorează orientării
mai apropiate a lanţului polimeric de direcţia fibrelor.
10.5.5.3. Prelucrare cu plasma generată de microunde
La trecerea microundelor printr-un mediu gazos cu presiune foarte scăzută
poate apărea plasma. Acest tip de plasmă este folosit în diverse aplicaţii din
microlectronică, la modificarea compoziţiei suprafeţelor şi, în stadiu
experimental, la sinterizarea ceramicelor.
În cazul plasmei există două modalităţi de interacţiune cu suprafaţa
prelucrată: încălzirea obişnuită a suprafeţei, dar şi interacţiunea atomilor şi
ionilor din plasmă cu substratul cu elementele căruia pot intra în combinaţie.
Una dintre aplicaţiile plasmei generate de microunde este tratarea
suprafeţelor. Acest procedeu se foloseşte la tratarea fibrelor de poliamidă.
Tratarea poate fi cu sau fără elemente chimice active în plasmă. Rezultatul
acestui procedeu este îmbunătăţirea considerabilă a legăturii dintre fibră și
matricea compozitului.

10.5.5.4. Prelucrarea combinată cu plasmă generată cu ajutorul

laserului

174
 O altă direcţie în care pot fi folosite microundele este combinarea plasmei
produse cu ajutorul laserului cu cea produsă cu ajutorul microundelor. Această
combinaţie apare datorită faptului că plasma produsă cu microunde este mai
ieftină decât cea produsă de laser, dar nu poate fi orientatăşi focalizată la fel de
precis. De aceea se optează pentru o preîncălzire a materialului de prelucrat cu
plasma de microunde şi apoi prelucrarea propriu-zisă cu plasma produsă de
laser, cu menţiunea, că în acest caz, laserul utilizat va fi unul de putere mai mică,
apărând astfel economii deosebite din punctul de vedere al costurilor. Această
aplicaţie se utilizează la prelucrarea ceramicelor şi a oţelurilor acoperite din
industria automobilelor.
În figura 10.15, se prezintă câteva echipamente şi piese obţinute prin
prelucrarea dimensională cu microunde.

175
176
Fig. 10.15. Câteva instalaţii şi piese obţinute prin prelucrarea cu microunde

177