Schiţele au fost executate de Ing. Walter Kargel / Fotografiile de Dr.

Mihai Dan
Fig01

INTRODUCERE
Turismul are astăzi o largă dezvoltare datorită condiţiilor create de statul nostru democrat popular
şi tot mai mare este numărul celor ce sînt dornici să cunoască frumuseţile patriei. Această realitate a impus
editarea unor cărţi destinate turiştilor. Turiştii mai încercaţi au astăzi la îndemînă cîteva lucrări mai
cuprinzătoare care le oferă cunoştinţe variate asupra diferitelor regiuni sau masive. Cartea de faţă îşi
propune însă un scop anumit — acela de a călăuzi paşii drumeţilor începători. De aceea, paginile asupra
geografiei şi geologiei masivului păstrează un caracter informativ, iar descrierea traseelor este mai
amănunţită, insistîndu-se asupra punctelor de orientare tocmai pentru a feri drumeţii de a rătăci drumul. De
asemenea, timpul pentru efectuarea traseelor este indicat ţinînd seama de posibilităţile turiştilor începători
care vor încerca să străbată potecile descrise, iar dacă vor ajunge mai repede la locurile de popas vor gusta
mai mult din plăcerile şi frumuseţile drumurilor parcurse. Piatra Craiului — această perlă a munţilor ţării
noastre — atrage în fiecare an tot mai numeroşi turişti. Cabanele existente, bine utilate şi aprovizionate, sînt
fericit plasate pe ambele versante ale masivului. Iniţiativa amenajării unor refugii în locurile considerate ca
puncte centrale ale masivului completează, în bună măsură, cabanele existente, deşi pentru unii turişti
aceste refugii nu asigură un confort deplin. In schimb, drumeţii sînt răsplătiţi de privelişti a căror frumuseţe
va fi doar cu greu egalată în alte regiuni alpine ale ţării.
Dat fiind că această carte se adresează masei largi a turiştilor, ne vom mărgini să prezentăm în cele
ce urmează numai drumurile marcate existente în acest masiv, lăsînd la o parte traseele nemarcate sau pe
cele ce necesită o escaladă tehnică, care prezintă dificultăţi prea serioase şi care deci nu fac posibilă
parcurgerea lor de către turiştii mai puţin încercaţi.
Din cauza lipsei cabanei Grind, situată în punctul cel mai central al masivului, unele trasee care se
opreau înainte la această cabană vor trebui acum să se lungească cu 4—5 ore, pentru a ne opri ca punct
final de popas fie la cabana Curmătura, fie în orăşelul Zărneşti, în ipoteza că nu putem poposi la refugiul
amenajat pe locul fostei cabane.
Înfăţişarea geografică deosebită a Pietrei Craiului determină aspecte diferite în ceea ce priveşte
parcurgerea drumurilor, aspecte care pleacă de la drumuri lungi, cu pante domoale şi mergînd pînă la trasee
cu pante abrupte sau chiar foarte abrupte şi deci cu atît mai impresionante. Şi, ca să vorbim apoi de Creasta
propriu-zisă, aceasta are aspectul unui adevărat ferestrău care se întinde pe o distanţă de aproximativ 20
km., iar parcurgerea ei ne cere siguranţă la mers, unele porţiuni fiind tot aşa de înguste ca şi coama
acoperişului unei case.
Parcurgerea crestei Pietrei Craiului impresionează prin hăurile ce se deschid la picioarele noastre
spre vest, unde peretele abrupt (Westwand-ul) se prăbuşeşte vertical chiar de sub Creastă, în contrast cu
pantele mai puţin înclinate ale versantului răsăritean ce se pierd către depresiunea Branului. Dacă
parcurgerea crestei Pietrei Craiului ne dezvăluie privelişti impresionante, peretele vestic al masivului ne va
covîrşi prin măreţia sa, întrecînd tot ceea ce ne aşteptam să vedem. Vom fi uimiţi de aspectul său vertical,
înalt de aproape 500 m în regiunea Marelui Grohotiş şi în care, din loc în loc, apar muchii sau colţi de
stîncă izolaţi, printre care observi cum se strecoară cîte o potecuţă îndrăzneaţă, pe brîne suspendate,
deasupra abisului.

*
* *

Pentru cunoaşterea masivului, am găsit de cuviinţă să împărţim drumurile în următoarele grupe :

 Drumuri din Zărneşti.
 Drumuri din Bran şi localităţile înconjurătoare.
 Drumuri din Rucăr-Dîmbovicioara.
 Drumuri din Plaiul Foii, în care vor intra şi traseele care ne scot din masiv către
munţii din apropiere.
 Drumuri de legătură.
 PREZENTAREA MASIVULUI

Intrucît este foarte util ca turistul care ia contact prima dată cu un masiv să-l cunoască mai întîi din
punct de vedere geografic şi geologic, vom face o sumară prezentare a Pietrei Craiului sub acest îndoit punct
de vedere, prezentare care ne va uşura cunoaşterea drumurilor ce le vom parcurge şi care sînt descrise în
capitolele ce urmează.
Vom începe prin a delimita masivul Piatra Craiului, care din punctul de vedere al geografiei fizice se
încadrează între următoarele limite : la sud dealurile puţin înalte din regiunea Rucăr şi Dîmbovicioara ; la
nord şi nord-vest valea rîului Bîrsa, la răsărit depresiunea Branului şi la apus valea rîului Dîmboviţa.
Dacă vom examina acum arhitectura masivului, constatăm că Piatra Craiului se împarte în două
subdiviziuni şi anume în Piatra Craiului Mare şi Piatra Craiului Mică. Piatra Craiului Mare are aspectul unei
creste lungi, orientată cu direcţia nord-est—sud-vest sau mai bine, a unei uriaşe pînze de ferăstrău, ai cărei
dinţi sînt întorşi în sus, dinţi care formează o succesiune de vîrfuri din care vom cita pe cei mai importanţi :
Vf. Pietricica (alt. 1699 m), Vf. Funduri (alt. 1853 m), Colţii Fundurilor (alt. 1951 m), Vf. Grindului (alt.
2229 m), Vf. La Om sau Piscul Baciului — punctul cu cea mai mare altitudine (2244 m), Vf. Sbirii (alt. 2188
m), Vf. Ţîmbanul Mic (alt. 2198 m), Vf. Ţîmbanul Mare (alt. 2148 m), Vf. Ascuţit (alt. 2136 m) şi, în sfîrşit,
Turnul Pietrei Craiului (alt. 1923 m).
Observăm deci ca aspect general al acestei „creste" că înspre sud înălţimea sa scade pînă ce se
pierde în măgurile din jurul Rucărului şi Dîmbovicioarei, în timp ce spre nord, înălţimea creşte pînă în Vf. La
Om, pentru ca apoi să descrească din nou, foarte puţin, către Vf. Turnul. Din Vf. Turnul, delimitat spre nord
de larga vale a Bîrsei, masivul face o bruscă cotitură spre est şi ne găsim acum în Piatra Craiului Mică, care
este despărţită de restul masivului prin adînca Vale a Crăpăturii. Piatra Craiului Mică culminează cu Vf.
Piatra Mică (alt. 1816 m). Din punct de vedere turistic, porţiunea de creastă de la Pietricica la Vf. La Om se
cheamă Creasta Sudică, iar de la Vf. La Om la Turn se numeşte Creasta Nordică.
După ce am văzut aspectul masivului — din punct de vedere turistic — să încercăm să privim şi
împrejurimile, trecînd deci la aspectul său în sensul larg al cuvîntului. Spre răsărit remarcăm valea adîncă a
Brusturetului, după care urmează o serie de măguri ce formează Culmea Cozia (alt. cca. 1500 m), aşezată
aproape paralel cu direcţia principală a crestei.
Tot spre răsărit, şi anume între Zărneşti şi Bran, mai menţionăm marele deal Măgura (alt. 1 375 m),
despărţit de Piatra Craiului Mică prin depresiunea adîncă a Rîului Mare. Valea Brusturetului şi valea adîncă a
Prăpăstiilor Zărneştilor sînt ca nişte adevărate culoare de pătrundere între masivul Piatra Craiului şi Culmea
Cozia. Spre apus, notăm muntele Tămaşul Mare (alt. 1733 m) care face legătura cu uriaşul masiv al
Făgăraşului şi o serie de picioare de munte ca Tămăşelul (alt. 1502 m), Valea Largă (alt. 1246 m), Păltineţul
(alt. 1345 m) etc., ce se termină toate în adînca vale a Dîmboviţei, unde putem să limităm astfel hotarul de
vest al masivului nostru.
La nord, peste valea Bîrsei, notăm muntele Pleaşa (alt. 1089 m), Ciuma (alt. 1421 m) şi Gruiul Lung
(alt. 1266 m), iar la sud Gruiul Mirii (alt. 1501 m) şi deasupra satului Dîmbovicioara — Plaiul Mare.
*
* *
In general, arhitectura şi înălţimea reliefului îşi au explicaţia în constituţia geologică a masivului.
Rocile din care este alcătuit masivul sînt calcarele (cu cea mai mare preponderenţă), conglomeratele
(regiunea văilor) şi şisturile cristaline (în mică măsură). Calcarele au cea mai mare extensiune, ele constituind
roca Pietrei Craiului, Piatra Craiului Mică, Dealul Măgura, Culmea Coziei şi se mai întîlnesc, cu totul local,
în regiunea satelor Peştera, Măgura şi Bran. Remarcăm deci că aceste calcare apar în partea de vest şi de est a
Pietrei Craiului. In mijloc se situează conglomeratele.
Plecînd deci de la structura masivului, observăm că, începînd cu muntele Pietricica şi urmînd creasta
propriu-zisă pînă în Vf. Turnul, masivul face o cotitură bruscă spre est, continuă cu Piatra Craiului Mică, ia
apoi direcţia sud-est, continuînd cu Dealul Măgura, şi sfîrşeşte în larga depresiune a Branului.
Imaginaţi-vă acum un uluc larg ale cărui flancuri sînt tocmai aceste calcare care formează creasta
Pietrei Craiului şi Culmea Cozia. Flancul de apus al sinclinalului (ulucului) acesta imens, ridicat la peste
2200 m înălţime, formează creasta propriu-zisă, iar stratele de calcar sînt dispuse aproape vertical. Aceasta
explică de altfel şi aspectul de abrupt pe care îl are versantul apusean al masivului.
Calcarele care constituie roca dominantă a masivului Piatra Craiului şi, în general, toate calcarele au
o serie de particularităţi care aici sînt foarte bine remarcate şi anume :
 * Lipsa de apă cauzată de permeabilitatea acestei roci şi care este explicaţia acestei stări de fapt.
Afară de marile văi periferice ale Bîrsei, Dîmboviţei, Rîului Mare şi Brusturetului, celelalte văi din masiv
sînt, în general, lipsite de apă sau cu un debit extrem de scăzut.
* Degradările mecanice. Poziţia aproape verticală a stratelor de calcar din flancul apusean al
sinclinalului, ca şi fisurarea puternică a rocii au făcut ca acţiunea de degradare mecanică să se reflecte
toc-.mai pe acest perete, dînd naştere marilor grohotişuri.
* Forme carstice. Calcarele din care este constituit masivul dau naştere aşa-ziselor forme carstice,
adică : peşteri, chei, turnuri, arcade (zăplazuri), hornuri etc.
Ele sînt întîlnite în mod frecvent prin aceste locuri şi nu vom cita decît o parte, şi anume : Prăpăstiile
Zărneştilor, chei foarte înguste cu pereţi înalţi, Cheile Dîmbovicioarei cu Peştera Dîmbovicioarei, continuate
apoi cu Valea Seacă a Pietrelor, Zăplaz, care formează o înlănţuire de bolte şi arcade, avînd ferestre sau
deschizături, Ceardacul Stanciului, care nu este decît un imens portal de calcar, Peştera Stanciului, o peşteră
mică aflată imediat înainte de Ceardacul Stanciului, Cheile de la Gruiul Mirii situate deasupra Rucărului, pe
cursul rîului Dîmboviţa etc.
Am menţionat mai sus că între flancurile sinclinalului se situează conglomeratele.
Stratale de conglomerat — puţin dur — s-au depus între cele două laturi ale sinclinalului (Creasta şi
Culmea Cozia), în care apa rîului Brusturet şi-a tăiat o vale adîncă. Regiunea de conglomerate se
caracterizează prin forme de relief largi, ondulate.
O ultimă menţiune pentru a termina cu geologia masivului este aceea cu privire la şisturile cristaline
care aici apar periferic la picioarele de munte pe care se sprijină Piatra Craiului la apus, spre valea rîului
Dîmboviţa.
Nu putem încheia această prezentare sumară fără a trece în revistă fauna şi flora caracteristice
masivului. In ceea ce priveşte flora, remarcăm o succesiune normală a ei, cel puţin pe versantul răsăritean.
Versantul apusean în schimb este bogat în Garofiţe, Nemţişor (o floare albastră codată), Campanule sau
Clopoţei, Bujori de munte sau Rododendroni (în special în zona Turnului), precum şi Floarea de Colţ, şi, mai
rar, unica Garofiţă a Pietrei Craiului.
Fauna acestui masiv se face remarcată prin prezenţa caprelor negre în zona de abrupt, cocoşi şi
găinuşe de munte (în special în Valea Mărtoiului), mistreţi şi urşi în zona de pădure.
*
* *
In încheierea acestei prezentări, facem un apel tuturor turiştilor să nu smulgă florile şi în special
florile ocrotite prin legile ţării, ca de exemplu : Floarea de Colţ, Genţiana, Nigritella, Garofiţa Pietrei Craiului
etc. Afişele existente în cabane îndeamnă şi ele la această ocrotire.

PUNCTELE DE PLECARE SPRE MASIV

Cea mai indicată localitate de plecare în masiv este orăşelul Zărneşti, situat la sud-vest de Oraşul
Stalin, la o distanţă de 28 km pe calea ferată, drum ce se parcurge cu trenul în timp de 1 oră şi 15 minute.
Localitatea este situată la poalele muntelui Piatra Craiului Mică, şi anume la confluenţa Văii Rîului cu Valea
Bîrsa Mare. Orăşelul este bine îngrijit, dotat cu magazine de tot felul, oficiu poştal, centrală telefonică,
farmacie şi restaurante, asigurînd o bună aprovizionare pentru cei ce vor să-şi completeze rezervele din sacul
de drum.
Drumurile care au ca punct de plecare acest orăşel ne fac posibilă cunoaşterea lui, întrucît, pornind
de la gară, vom străbate întreg orăşelul, fie că ne vom îndrepta spre cabana Curmătura, de-a lungul Văii
Rîului, fie că ne vom îndrepta spre Plaiul Foii, de-a lungul Văii rîului Bîrsa Mare, ambele văi una mai
frumoasă decît cealaltă. Valea Bîrsei este largă, presărată cu fîneţele locuitorilor oraşului şi îmbrăcată cu un
covor de iarbă, iar frumuseţea ei ne îmbie la visare şi numai priveliştea ce se deschide spre stînga, unde ne
apar treptat detaliile abruptului apusean şi Creasta Pietrei Craiului, ne dă imbold puternic spre înălţimi.
Cealaltă vale şi anume Valea Rîului este mai puţin largă şi cu cît avansăm de-a lungul ei, versanţii ce
o mărginesc devin mai abrupţi, culminînd în cheile strîmte din Prăpăstiile Zărneştilor. Firul de vale prin
fundul căruia se strecoară drumul nu ne mai oferă priveliştea largă din Valea Bîrsei. Drumul se înfundă în
cheile strîmte prin care un fir de apă zgomotoasă ne ţine tovărăşie. Uneori între aceşti pereţi impresionanţi,
avem senzaţia că drumul se închide şi că pereţii s-au unit şi nu ne mai dau voie să ne urmăm calea.
Această senzaţie creşte pe măsură ce continuăm drumul prin pădurile dese de la capătul traseelor ce
duc spre cabana Curmătura şi se risipeşte numai după ce am ieşit la lumină, în apropiere de cabană. Ne
pomenim deodată cu imaginea masivului în faţa ochilor, ale cărui pante de pe versantul răsăritean sînt
domoale, ierboase şi presărate cu vegetaţie alpină, în afară de zona superioară, care este stîncoasă şi golaşă.
Privită din această parte, Piatra Craiului are într-adevăr aspectul unui animal uriaş din timpuri
preistorice care a încremenit într-o poziţie de odihnă, cu capul înspre Valea Bîrsei, în direcţia nordului şi a
cărui coadă se prelungeşte pînă în măgurile Dîmbovicioarei, la sud.
*
* *
Pentru drumeţii care se hotărăsc să coboare din munţii Bucegi sau au posibilitatea să efectueze
drumul de la Oraşul Stalin la Bran cu autobuzele I.R.T.A., trebuie menţionat că merită să facă acest efort
pentru a vizita pitoreasca aşezare a Branului. Un popas în micul orăşel Bran le oferă posibilitatea de a vizita
castelul Bran. Astăzi, în anii puterii populare, castelul a fost decretat muzeu istoric. Castelul se află pe Dealul
Cetăţii din mijlocul orăşelului şi un drum în serpentină urcă pînă sub zidurile sale. In zilele în care se poate
vizita acest castel, un ghid stă la dispoziţia turiştilor, explicînd construcţia şi istoricul acestei cetăţi vechi de
sute de ani.
Traseele care pornesc din Bran ne poartă în continuare spre satele Peştera, Şirnea sau Măgura,
risipite pe culmi nu prea înalte. Nu putem să nu recomandăm un popas în satul Peştera sau în satul Şirnea,
pînă la care accesul este foarte uşor, şoseaua fiind bine întreţinută, iar urcuşul destul de lin. Satele sînt
minunat de curate, cu case frumoase, luminoase şi bine îngrijite.
*
* *
Un alt drum de acces în masivul Pietrei Craiului este acela din Rucăr-Dîmbovicioara.
Pînă la Rucăr se poate ajunge din oraşul Cîmpulung-Muscel, punctul terminus al liniei ferate ce
măsoară de la Bucureşti 155 km. Dacă ne oprim puţin în Cîmpulung, vom putea să admirăm frumuseţea
acestei localităţi, numeroasele monumente istorice ca Biserica Domnească, Mănăstirea, Bărăţia şi pitorescul
costum, muscelean pe care îl vom întîlni mai la fiece pas.
După ce am trecut pe lîngă clădirea Sfatului Popular din Cîmpulung, mergem pe şoseaua principală
către nord, pînă la podul peste Rîul Tîrgului, unde această şosea se bifurcă. Aici există un stîlp de marcaj care
ne indică în stînga drumul, prin satul-model Lereşti, care duce pe Valea Rîului Tîrgului la cabana Voina, de la
poalele masivului Iezer-Păpuşa. Drumul nostru merge la dreapta, pe şoseaua asfaltată şi apoi pietruită, pe
care după circa 17 km ajungem în satul Dragoslavele. Traversăm în lungul lui acest sat, cunoscut prin luptele
purtate în timpul primului război mondial, pentru ca după încă aproximativ 5 km să ajungem la Rucăr.
Trecem prin Rucăr, peste Valea Rîuşorului, şi după 5 km ajungem la satul Podul Dîmboviţei. După ce am
trecut pe lîngă restaurantul din faţa podului, imediat la stînga, se deschide drumul către defileul
Dîmbovicioarei, pe care, nu mult după ieşirea din sat, începem să-l traversăm. Cheile Dîmbovicioarei sînt
formate din pereţi calcaroşi înalţi, verticali şi foarte fisuraţi.
După trecerea acestor Chei, drumul continuă pe o şosea pietruită pînă în satul Dîmbovicioara, care
se găseşte la 5 km de Podul Dîmboviţei. Mergem prin centrul satului Dîmbovicioara şi la cîteva minute de
mers de la ultima casă din sat, ajungem la Peştera Dîmbovicioarei care se deschide în dreapta şoselei, mai sus
de nivelul ei, şi la care se ajunge urcînd cîteva trepte de piatră. Localnicii se oferă cu multă bunăvoinţă să
conducă turiştii în peşteră şi vin cu torţe sau lumînări pentru a uşura vizitarea ei. Interiorul acestei peşteri este
format din cîteva încăperi destul de mici în care se găsesc stalactite şi stalagmite.
*
* *
Nu putem să încheiem această prezentare a punctelor de plecare pentru traseele ce le vom descrie
mai departe, fără să spunem cîteva cuvinte despre minunata poziţie în care se găsesc aşezate cabanele de la
Plaiul Foii.
Plaiul Foii se găseşte la confluenţa Bîrsei Croşetului cu Bîrsa Tămaşului şi aici se poate ajunge
foarte uşor din Zărneşti, de care nu ne despart decît 12 km, aşa cum vom arată la descrierea traseului
respectiv.
Fig 02 . Pe Brâul Ciorînga Mare
Ceea ce interesează însă din punct de vedere turistic este faptul că de aici pornesc în continuare o
serie de drumuri marcate sau nemarcate, care duc toate la cunoaşterea abruptului apusean al masivului şi a
crestei Pietrei Craiului. Tot din Plaiul Foii pornesc şi marile drumuri de legătură către munţii Făgăraşului sau
Iezer-Păpuşa, pe traseele care le vom descrie în altă parte a lucrării.
 DRUMURI PRIN ZĂRNEŞTI1
Fig 03 (tr.1)

1. ZĂRNEŞTI — PLAIUL FOII

Marcaj: bandă roşie verticală Durata : 3—4 ore

Acest traseu constituie drumul de acces principal către cabanele din Plaiul Foii, punct de plecare
pentru parcurgerea itinerariilor ce duc la cunoaşterea peretelui vestic al masivului. Din centrul orăşelului
Zărneşti, şi anume de lîngă clădirea Sfatului Popular — unde există tablele indicatoare de marcaj — urmăm
semnul roşu vertical ce ne conduce pe una din străzile orăşelului afară din localitate. La ieşirea din orăşel,
mergem în continuare pe un drum obişnuit de care, ce străbate fîneţele şi terenurile de cultură ale locuitorilor,
de-a lungul rîului Bîrsa Mare.
Pe acest drum de care, ce nu prezintă pînă după Plaiul Foii decît o mică diferenţă de nivel, vom
merge circa 1 oră pînă ce întîlnim ca prim punct de reper o troiţă, denumită „Crucea lui Gîrniţă", avînd în
stînga noastră perspectiva impresionantă a Pietrei Craiului Mică, a Văii Crăpătura şi a Turnului Pietrei
Craiului. Imediat după ce am depăşit această troiţă, lăsăm la dreapta noastră marcajul triunghi roşu care
indică drumul spre Vf. Ciuma prin Valea Bîrsa Ferului.
Fig 04. Primăvara pe Creasta Nordică
Avem posibilitatea să admirăm în stînga noastră Colţul Chiliilor, Colţii Calului, Colţii Padinei Popii
şi mai în fund Creasta Nordică a Pietrei Craiului, iar în dreapta noastră Poiana Mărului şi Vadul de Mijloc. In
continuarea drumului ajungem foarte curînd la canioanele de la Bîrsa lui Bucur, unde se desprinde o nouă
ramificaţie a trenului forestier spre dreapta, care se îndreaptă în Valea Bîrsa lui Bucur. Poteca noastră
însoţeşte linia trenului forestier care continuă spre stînga. După aproximativ 1 oră de la aceste cantoane
ajungem la cabanele „Valea Bîrsei" şi „Plaiul Foii" (alt. 849 m), cunoscute sub numele general de „Cabana
Plaiul Foii", după ce am parcurs un drum de acces dintre cele mai uşoare, printr-o regiune încîntătoare. Acest
traseu este perfect accesibil şi iarna.
Fig 05 (tr.2)

2. ZĂRNEŞTI - PRĂPĂSTII - CABANA CURMĂTURA

Marcaj: bandă albastră Durata : 5—6 ore

Pentru parcurgerea acestui traseu pornim din centrul orăşelului Zărneşti, mergem în continuare pe
strada principală, avînd în dreapta noastră apa Rîului Mare şi curînd ieşim în şoseaua care se îndreaptă spre
fosta cabană Gura Rîului. Pe şosea vom întîlni destul de des tablele de marcaj care indică drumul spre cabana
Curmătura, prin Prăpăstiile Zărneştilor, cît şi prin Valea Vlăduşca pentru fosta cabană Grind.
După ce ultimele case ale locuitorilor orăşelului au rămas în urma noastră, întîlnim în stînga şoselei
construcţia impunătoare a fostei cabane Gura Rîului. Continuăm drumul şi după cîteva sute de metri ne
întîmpină pe dreapta numeroasele izvoare de la Fîntînile Domnilor, care actualmente au fost captate şi dirijate
spre Zărneşti. Mai departe, ajungem într-un punct al văii unde întîlnim o primă bifurcare a drumului. Pînă
aici şoseaua este bună şi valea în care abia am intrat este destul de largă, primitoare, iar apa Rîului Mare ne
însoţeşte tot timpul în stînga drumului nostru.
Acest punct este marcat printr-o frumoasă fîntînă care se cheamă Fîntîna lui Botorog, de lîngă care
porneşte spre dreapta un marcaj cu bandă galbenă care indică un drum mai scurt la cabana Curmătura, prin
Zănoaga şi pe care îl vom descrie la traseul următor. Locul unde este instalată Fîntîna lui Botorog se găseşte
într-o pajişte frumoasă în stînga rîului şi unde valea se lărgeşte puţin. Fîntîna este amenajată prin captarea
unui izvor şi nu rareori drumeţii se opresc aici să dezlege sacul de drum şi să-şi potolească foamea,
organizînd o masă pe lespedea de piatră de lîngă fîntînă.
Şoseaua pe care am venit se bifurcă, lăsînd în stînga un drum ce trece peste un pod, urcă în
serpentine şi se îndreaptă spre satul Măgura. La dreapta porneşte marcajul cu bandă galbenă care indiică
drumul descris la 3. Drumul nostru continuă însă mai departe, transformîndu-se de astă dată în drum de
căruţă mai îngust şi mai puţin bun, urmînd cursul apei spre Prăpăstii.
Imediat după Fîntîna lui Botorog, drumul se bifurcă din nou lăsînd în stînga marcajele bandă roşie şi
cruce albastră, primul indicînd un traseu ce duce spre Refugiul Grind prin satul Peştera, iar cel de al doilea
marcaj indică traseul tot spre Refugiul Grind, trecînd prin satele Măgura, Peştera şi fosta cabană Şipote.

1
Aici sînt descrise şi traseele din jurul cabanei Curmătura.
Lăsăm în stînga noastră aceste două marcaje şi continuăm traseul nostru pe marcajul bandă albastră, înaintînd
în gangul îngust şi impresionant al Prăpăstiilor Zărneştilor. După aproximativ 1 oră de la Fîntîna lui Botorog
ne vom găsi într-un punct al Prăpăstiilor, unde ele se ramifică şi anume, la stînga spre fosta cabană Grind
(marcaj cruce roşie) şi la dreapta, direct la cabana Curmătura, peste muchia dintre Valea Curmăturii şi Valea
Cheia. Locul unde se ramifică Prăpăstiile este uşor de observat, ambele ramificaţii fiind bine vizibile ; aici
există de altfel şi o tablă de marcaj care indică cele două drumuri.
Pentru continuarea traseului nostru pornim pe ramificaţia din dreapta a Prăpăstiilor şi mergem din
nou prin aceste Chei care se îngustează mereu şi devin tot mai sălbatice. Traversarea Prăpăstiilor care
măsoară mai bine de 4 km, ne va lăsa o puternică impresie prin frumuseţea şi sălbăticia lor. Pereţii înalţi de
peste 50 m străjuiesc drumul pe ambele părţi şi în unele locuri rar că ne închid drumul.
După ce am străbătut aceste Chei, ajungem într-un punct unde valea principală face un cot brusc
spre stînga şi aici o părăsim pentru a continua drumul pe marcajul nostru care, după ce trece peste un prag
înalt în stîncă, urcă apoi din greu pe pantele muchiei dintre Valea Cheia şi Valea Curmătura. Poteca noastră
trece apoi printr-o pădure numită Pădurea Mare, unde marcajele sînt foarte dese şi bine distribuite.
Mergem prin această pădure timp de 1— 1½ oră, după care poteca ne scoate la stîna din Curmătura,
de unde nu ne mai despart decît ¾ oră de cabana Curmătura, drum pe care îl parcurgem urcînd uşor pe unul
din firele Văii Curmătura. Ajunşi sus, facem o mică cotitură la dreapta şi ne găsim la cabană. De reţinut că în
dreptul stînei din Curmătura poteca noastră se întîlneşte cu marcajul triunghi roşu care indică drumul ce vine
dinspre Poiana Vlăduşca pe Valea Mărtoiului (traseu Nr. 11), iar sus de tot, la sfîrşitul firului de vale, înainte
de a coti spre dreapta, ne întîmpină din stînga marcajul triunghi albastru care indică drumul ce urcă spre
creasta Pietrei Craiului prin Valea Cheia (traseu Nr. 8).
Cabana Curmătura (alt. 1470 m) este situată sub versantul răsăritean al masivului, în apropiere de
Turnul Pietrei Craiului, iar poziţia în care se găseşte oferă o perspectivă frumoasă asupra Văii Curmătura şi
crestei Pietrei Craiului. Cabana este bine utilată şi oferă condiţii optime de găzduire şi hrană.
Fig 06 (tr.3)

3. ZĂRNEŞTI - ZĂNOAGA - CABANA CURMĂTURA

Marcaj: bandă galbenă Durata: 4 ore

Din centrul orăşelului Zărneşti parcurgem şoseaua principală de-a lungul Rîului Mare, care ne
însoţeşte pe dreapta noastră pînă ce ieşim din orăşel, rîu ce-l traversăm peste o punte unde găsim şi table de
marcaj. Mergem în continuare pe şosea printre ultimele case de la marginea orăşelului şi în curînd întîlnim în
stînga noastră fosta cabană Gura Rîului. Drumul nostru continuă pe această şosea străbătută în ambele
sensuri de autocamioanele ce deservesc carierele de piatră, pe care le vom întîlni după puţin timp.
După traversarea printre carierele de piatră, ajungem la Fîntîna lui Botorog, situată în dreapta
drumului nostru, la aproximativ 1 oră din centrul oraşului. De aci, părăsim drumul şi începem să urcăm pe
poteca din dreapta, de unde începe şi marcajul însemnat cu bandă galbenă. La început, poteca ne conduce
circa 2—300 m prin firul Văii Padinei lui Dănişor în care am intrat, traversăm apoi valea la stînga pe poteca
bine marcată şi începem să urcăm din greu printr-o pădure, pe serpentinele dese şi pieptişe de pe malul drept
al Padinei lui Dănişor. După aproximativ 2 ore, panta se îndulceşte şi prin cîteva serpentine uşoare ajungem
în Poiana Zănoaga. Notăm că înainte de a ajunge în Poiana Zănoaga poteca devine mai largă şi, imediat în
dreapta noastră, puţin mai jos, în firul de vale al cărui capăt superior îl urcăm, se găseşte un izvor amenajat de
ciobanii din Poiana Zănoaga.
In Poiana Zănoaga apare în faţa privirilor noastre întreg versantul răsăritean al masivului al cărui
aspect este impresionant, iar în dreapta noastră se găseşte versantul împădurit al Pietrei Craiului Mică. Da
aici pînă la cabana Curmătura mai aveam de mers circa o oră, străbătînd larga Poiană a Zănoagei în care vom
întîlni des stîlpii indicatori de marcaj. După Poiană intrăm într-o pădure pe o potecă bună şi după puţin timp
ne apare în faţă cabana. De reţinut că în Poiana Zănoaga, la dreapta noastră, se găseşte marcajul care coboară
din Vîrful Piatra Mică prin pădurea Zănoagei, însemnat cu punct albastru (traseu Nr. 7).
Fig 07. Piatra Craiului Mică
Menţionăm că traseul descris aici constituie drumul principal de iarnă pentru acces la cabana
Curmătura şi care se parcurge foarte uşor, cabana fiind deschisă tot timpul anului.
Fig 08 (tr.4)

4. ZĂRNEŞTI - VALEA CRĂPĂTURII - CABANA CURMĂTURA

Marcaj: bandă galbenă Durata: 4—5 ore
 Pînă la punctul unde porneşte urcuşul prin Valea Crăpăturii vom folosi drumul care pleacă din
Zărneşti, descris la traseul următor, „Zărneşti-refugiul Comsomol-Creastă" şi pe care mergînd, ajungem la
aproximativ 1—1½ oră de la plecarea din Zărneşti, la Valea Crăpăturii. Din acest punct (alt. 950 m) începe şi
marcajul bandă galbenă care ne va indica urcuşul pe firul Văii Crăpăturii, vale care desparte în stînga Piatra
Craiului Mică de Turnul Pietrei Craiului ce se vede în dreapta.
Urcuşul este simplu şi nu prezintă prea mari dificultăţi decît numai în ceea ce priveşte panta, care
este destul de înclinată. Drumul este însă încîntător atît prin pereţii pe care îi întîlnim pe parcurs, cît şi prin
colţii uriaşi de stîncă ce apar la capătul superior al văii. Aici vom întîlni o serie de ţancuri dintre care cel mai
impresionant este Acul Crăpăturii din peretele căruia se prelinge o şuviţă de apă numită Şipotul Crăpăturii.
Acul Crăpăturii este o formaţiune calcaroasă asemănătoare unui pinten uriaş şi care este despărţit de peretele
de stîncă, lîngă care se găseşte, printr-o strungă foarte adîncă. Imediat după Acul Crăpăturii, valea se desface
în două fire : noi vom continua să urcăm pe firul din stînga — în sensul mersului — şi în curînd ajungem în
Şaua Curmăturii (alt. 1600 m) unde întîlnim la dreapta marcajul punct roşu care urcă în Turnul Pietrei
Craiului (traseu nr. 8) şi în stînga marcajul punct albastru care duce în Vf. Piatra Mică (traseu nr. 7). Firul din
dreapta al Văii Crăpăturii se opreşte în îngusta şi impresionanta Sxa a Crăpăturii, situată la baza Turnului.
Şaua Curmăturii o vom recunoaşte uşor, ea fiind locul care desparte distinct Piatra Mică de masivul
Pietrei Craiului şi, în acelaşi timp, este punctul unde se întîlneşte firul adînc şi îngust al văii Crăpăturii — din
nord, cu larga vale Cheia din Curmătură — din sud. Priveliştea ce o avem din Şaua Curmătura este
impresionantă : în dreapta vedem pereţii drepţi ai Turnului, în spate adînca şi sălbatica vale a Crăpăturii, în
stînga panta abruptă presărată cu grohotiş care urcă în Vf. Piatra Mică şi în faţă, Creasta Pietrei Craiului de
care ne desparte marea vale a Curmăturii.
Fig 09. Valea Crăpăturii şi Acul Crăpăturii
Drumul la cabana Curmătura continuă pe poteca din stînga noastră, care coboară uşor. Trecem pe la
baza unui perete de stîncă neted şi perfect vertical, după care coborîrea devine mai accentuată în cîteva
serpentine pe o potecă care străbate o rarişte de brad. Vă sfătuim să mergeţi pe aici fără a face zgomot, ca să
puteţi avea ocazia să priviţi jocul de-a v-aţi-ascunselea al veveriţelor care sînt aici destul de multe.
Din Şaua Curmăturii pînă la cabană avem de mers maximum 15—20 min.
Trebuie menţionat că traseul prin Valea Crăpăturii ne dă posibilitatea să vedem una din podoabele
Pietrei Craiului, şi anume, Garofiţa Pietrei Craiului, această floare care nu se găseşte nicăieri în lume decît în
acest masiv şi în special în această vale sălbatică. Atragem însă atenţia că această podoabă foarte rară este
ocrotită de legile ţării, ruperea ei fiind interzisă sub sancţiunea unor pedepse severe.
Fig 10 (tr.5)

5. ZĂRNEŞTI - REFUGIUL COMSOMOL (DIANA) — BRÎUL CAPRELOR - CREASTA —

CABANA CURMĂTURA
Marcaj: la început bandă roşie, apoi bandă albastră Durata : 8—9 ore

Pentru parcurgerea acestui traseu vom folosi la început drumul care ne conduce spre Plaiul Foii.
Pentru aceasta coborîm uşor pe strada pe care ne conduce marcajul bandă roşie ce indică drumul spre Plaiul
Foii (traseu Nr. 1), drum care la început este comun cu al nostru şi care ne scoate din orăşel. Continuăm să
mergem pe acest drum de care, aproximativ ¼ oră, pînă ce întîlnim în stînga drumului două cruci mici şi
vechi de piatră. De aici, poteca părăseşte drumul care duce spre Plaiul Foii şi prindem oblic în stînga drumul
marcat cu bandă albastră, care ne va conduce spre refugiul Comsomol (Casa Diana). Menţionăm că în afară
de cele două cruci mici de piatră, există şi o tablă mare de marcaj care indică drumul spre refugiul Comsomol
şi Valea Crăpăturii. De reţinut că înainte de a ajunge la tabla de marcaj, se mai ramifică un drum de care spre
stînga, pe care însă avem grijă să-l evităm, deoarece se înfundă sub pantele Pietrei Craiului Mică.
De la cele două cruci, poteca noastră urcă şi coboară uşor ţinînd în general curba de nivel, de-a
lungul pantelor nordice ale Pietrei Craiului Mică, pentru ca după 1½ oră de la plecarea din Zărneşti să
ajungem în dreptul Văii Crăpăturii, unde vom întîlni marcajul bandă galbenă, care ne conduce la cabana
Curmătura prin Valea Crăpăturii (traseu Nr. 4).
Turiştilor care vor continua drumul spre refugiul Comsomol le recomandăm aprovizionarea cu apă
de la pîrîiaşul ce vine dinspre Valea Crăpăturii, întrucît în restul traseului nu mai există apă decît aproape de
creasta Pietrei Craiului. După ce am lăsat în stînga marcajul spre Valea Crăpăturii, continuăm drumul pe
poteca ce se vede în faţa noastră, urcînd o pantă foarte mică. După numai 10—15 min. de la Valea Crăpăturii
mai întîlnim un marcaj cu cruce albastră care indică poteca spre Turnul Pietrei Craiului prin Padina Hotarelor
(traseu Nr. 6). Lăsăm în stînga şi acest marcaj şi continuăm să mergem pe poteca noastră, care traversează o
serie de denivelaţii uşoare pînă ce ajungem în frumoasele poieni situate sub Şaua Chiliilor (alt. 1090 m), după
ce în dreapta am admirat Coiful Chiliilor (alt. 1142 m). Din Şaua Chiliilor, pe care am ajuns urcînd o panta
destul de accentuată, prindem poteca din faţa noastră şi intrăm într-o pădure deasă de fag, unde după puţin
timp lăsăm tot în stînga un marcaj însemnat de astă dată cu cruce roşie şi care duce pe Turnul Pietrei Craiului
prin Padina Şindileriei (traseu Nr. 6). In continuare, poteca traversează o pădure devastată de furtuni, mergem
printre tufe imense de smeură său mure, şi începem să urcăm în serpentine pe o pantă accentuată, care ne
scoate după 3½ — 4 ore de la plecarea din Zărneşti la refugiul Comsomol (Diana) (alt. 1430 m). Refugiul
este o construcţie din lemn de brad, se compune din două camere cu un pod comun şi constituie un adăpost
atît pentru cei ce sînt surprinşi de vreme rea, cît şi pentru cei ce vor să rămînă noaptea aici pentru a parcurge
a doua zi drumurile spre Turn sau spre Creasta Nordică a Pietrei Craiului.
Alături de marcajul bandă albastră pe care-l vom urma, de la refugiu mai pleacă un marcaj însemnat
cu triunghi albastru, care indică drumul spre creastă prin Padina Popii, iar în dreapta refugiului, marcajul
triunghi galben, care indică drumul de coborîre spre cabanele Plaiul Foii prin Valea Urşilor (durata 2—3 ore).
Ca să ieşim în creastă, vom urma în continuare poteca marcată cu bandă albastră ce porneşte din faţa
refugiului şi care ne conduce pe Brîul Caprelor din Padina Închisă. Poteca este lată, bine amenajată, şi
perspectiva care o avem în permanenţă, cît timp paşii ne poartă pe ea, asupra Padinei Închise, este într-adevăr
copleşitoare. Nu ştii ce să admiri mai întîi : „căldarea" uriaşă şi adîncă din stînga ta a Padinei Închise, pe care
abia o zăreşti în fundul acestei văi, sau peretele drept, înalt de sute de metri şi fisurat pe toată înălţimea lui,
care se vede dincolo de căldare.
Brîul Caprelor ocoleşte toată căldarea Padinei Închise, urcînd la început domol şi apoi accentuat
peste o limbă de grohotiş şi pe sub peretele de stînci, pînă la Izvorul de la Găvan (alt. 1900 m), situat în
peretele din dreapta noastră. Izvorul este constituit dintr-o pungă mică cu apă ce se adună într-o scobitură
existentă în peretele de stîncă şi la care ajungem după circa 1½—2 ore de mers, plecînd de la refugiul
Comsomol. De la Izvorul Găvan, în continuare, poteca se abate după puţin timp spre stînga ; străbatem o
porţiune aproape orizontală şi după o pantă mică dar accentuată ne găsim în creasta Pietrei Craiului, la o
altitudine de circa 2000 m, unde am ajuns cam la ½ oră după ce am părăsit izvorul.
Notăm că din punctul unde am ieşit în creastă, spre stînga, de-a lungul crestei, putem ajunge în Turn
(durata circa ½—l oră), iar spre dreapta, şi tot de-a lungul crestei, la refugiul alpin „7 Noiembrie" construit
într-un punct cu o altitudine de peste 2000 m (durata 1—1½ oră). Pentru a coborî la cabana Curmătura vom
continua însă poteca noastră ce se vede oblic spre stînga (orientaţi cu faţa spre sud-vest). Coborîrea se face pe
o potecuţă vizibilă urmînd la început direcţia spre sud, facem apoi o întoarcere spre nord, după care, poteca
intră într-o vale ce se îngustează în mod vizibil. Traversăm o serie de lespezi de piatră şi porţiuni de grohotiş
cu perspectiva cabanei Curmătura în faţa ochilor, după circa 2½—3 ore din creastă, am ajuns la cabană (alt.
1470 m).
Fig 11 (tr. 6)

6. - PADINA HOTARELOR -
ZĂRNEŞTI - PADINA ŞINDILERIEI - TURNUL PIETREI CRAIULUI — CABANA
CURMĂTURA
Marcaj : prin Padina Hotarelor — cruce albastră prin Padina Şindileriei — cruce roşie Durata : prin
Padina Hotarelor — 5—6 ore prin Padina Şindileriei — 6—7 ore

Aceste două trasee pe care le vom descrie împreună duc în acelaşi punct şi anume în Turnul Pietrei
Craiului (alt. 1923 m). Ele prezintă interes pentru cei care vor să cunoască punctul de creastă ce se numeşte
Turnul şi priveliştea ce o oferă celor ce se încumetă pe aceste două poteci. Ambele trasee prezintă dificultăţi
atît la urcuş — prin diferenţa mare de nivel ce trebuie urcată şi panta înclinată — cît şi la coborîrea din Turn,
pe marcajul punct roşu, coborîre care se face pe o potecuţă ce porneşte în jos pe deasupra unor prăpăstii
impresionante. Pentru aceste motive, nu recomandăm acest traseu decît turiştilor mai încercaţi. Este necesar
însă ca pentru parcurgerea acestor două poteci să pornim cît mai de dimineaţă din Zărneşti sau de la refugiul
Comsomol (Diana), iar sacul de drum să fie cît mai uşor.
Plecăm deci din Zărneşti exact pe aceeaşi potecă marcată cu bandă albastră, care ne conduce spre
refugiul Comsomol şi pe care am descris-o la traseul Zărneşti — refugiul Comsomol — Brîul Caprelor —
Creastă. După aproximativ 1—1½ oră de la plecarea din Zărneşti ajungem la firul Văii Crăpăturii unde
întîlnim şi marcajul bandă galbenă care indică poteca prin valea Crăpăturii (traseu Nr. 4).
 Lăsăm acest marcaj în stînga şi continuăm poteca noastră încă circa 10—15 min. pînă ce întîlnim pe
stînga intrarea în Padina Hotarelor pe poteca marcată cu cruce albastră. Ne angajăm, pe această potecă şi
după cîteva minute începem să urcăm din greu diferenţa de nivel de aproape 900 m. Poteca urcă pe o pantă
foarte înclinată, înclinare care se accentuează către vîrf, mergînd tot timpul între doi pereţi, printr-o regiune
cu aspect sălbatic.
Pe acest traseu, aproape de vîrf, găsim o frumoasă poiană presărată cu bujori de munte
(rododendroni), iar în dreapta noastră se deschide o perspectivă splendidă asupra ţancurilor gemene, numite
Colţii Calului. În stînga noastră ne impresionează o fisură uriaşă în peretele de stîncă. După poiana de
rododendroni ajungem imediat pe Turnul Pietrei Craiului.
Am arătat în prima parte a descrierii acestui traseu că în acelaşi punct din creastă se poate ajunge şi
prin Padina Şindileriei, pe un drum marcat cu cruce roşie. Pentru aceasta, din poteca mare unde am întîlnit
marcajul spre Padina Hotarelor, continuăm drumul pînă după Şaua Chiliilor — drum pe care l-am descris în
acelaşi traseu Zărneşti — refugiul Comsomol — Brîul Caprelor — Creasta (traseu Nr. 5). După ce am trecut
de Şaua Chiliilor (alt. 10-90 m), traversăm o pădure şi la aproximativ 15—20 min. de această şa întîlnim în
stînga o potecă oarecum ascunsă în vegetaţia bogată a văii, marcată cu cruce roşie, care indică intrarea în
Padina Şindileriei.
Cei care vin dinspre refugiul Comsomol (Diana), după ce au coborît pe serpentina marcată cu bandă
albastră care indică drumul spre Zărneşti, ajung în acelaşi loc de intrare în Padina Şindileriei, marcajul cruce
roşie fiind deci pe dreapta. După ce străbatem o pădure deasă intrăm în Padina Şindileriei şi ne angajăm la
început printr-un gang îngust în care avem de trecut peste un prag unde exista altădată o scară de lemn care
ajuta la trecerea lui. In continuare, urcăm valea pe o pantă accentuată, cu mult grohotiş, pînă ce ajungem la
un punct unde firul văii se desface în două braţe. Cel din dreapta urcă direct în creastă pe o pantă extrem de
înclinată. Poteca noastră va continua însă pe firul din stînga, pe care vom urca pînă în Vf. Turnul peste o
porţiune cu grohotiş.
Sfătuim drumeţii ca după ce trec puţin de punctul unde firul Padinei se bifurcă să privească înapoi
pentru a admira Peretele din Padina Şindileriei caracteristic prin numeroasele sale fisuri. Aproape de vîrf vom
întîlni cele două ţancuri pe care le-am văzut din Padina Hotarelor, şi anume Colţii Calului. De aici, urcăm pe
o muchie ce ne scoate repede în Vf. Turnul. Odată ajunşi în Turn, nu ne rămîne decît să coborîm la cabana
Curmătura pe marcajul însemnat cu punct roşu.
Coborîrea durează aproximativ 1 oră şi se face pe un hăţaş care se strecoară în jos într-o înclinaţie
pronunţată şi pe deasupra unor prăpăstii adînci. La baza acestui traseu un cablu metalic ajută drumeţii să
coboare în deplină siguranţă. Ajunşi jos ne găsim în şaua largă şi frumoasă a Curmăturii, de unde nu mai
avem decît 10—15 min. pînă la cabană, mergînd pe o potecă largă ce coboară în pantă lină. Pe ambele trasee
apa lipseşte, astfel că recomandăm aprovizionarea înainte de a începe urcuşul.
Fig 12 (tr.7)

7. CABANA CURMĂTURA - VF. PIATRA MICĂ - ZĂNOAGA -CABANA CURMĂTURA

Marcaj: punct albastru Durata: 3—4 ore

Este un traseu de sine stătător şi care merită să fie făcut prin faptul că ne dă posibilitatea să
cunoaştem Piatra Craiului Mică, precum şi frumoasa perspectivă care ni se oferă din Vf. Piatra Mică asupra
versantului răsăritean al Pietrei Craiului. Pentru parcurgerea acestui traseu se pleacă din stînga cabanei
Curmătura (orientaţi cu faţa spre Valea Curmătura), pe marcajele care indică traseele spre Zărneşti prin Valea
Crăpăturii (traseu Nr. 4) şi spre Turnul Pietrei Craiului.
Urcăm destul de uşor prin frumoasa pădure de brad din stînga cabanei şi prin cîteva serpentine
ajungem după ½ oră în Şaua Curmăturii, unde ne întîmpină o primă privelişte impresionantă asupra Văii
Crăpăturii, iar în stînga, asupra impunătoarei piramide a Turnului. Din Şaua Curmăturii mergem pe poteca
din dreapta care se strecoară printre jnepeni uriaşi şi imediat începem să urcăm printr-un fel de horn nu prea
înalt, însă presărat cu grohotiş mărunt.
Urcuşul continuă pe coasta stîncoasă a muntelui şi după aproximativ 1½ oră sîntem în vîrful Piatra
Mică (alt. 1816 m). Alături de vîrf se găseşte o troiţă ridicată în memoria eroilor căzuţi în primul război
mondial. Aflaţi în vîrf, aruncăm o privire în jurul nostru pentru a admira atît regiunea Văii Bîrsa, cît şi
versantul răsăritean al Pietrei Craiului, ca şi Valea Curmătura şi regiunea înconjurătoare.
Fig 13. Vedere asupra Turnului din poienile de sub Şaua Chiliilor.
Pentru a ajunge înapoi la cabana Curmătura, continuăm drumul pe marcajul punct albastru, coborînd
pe o pantă destul de înclinată prin pădurea Zănoagei, pentru a ajunge în curînd în poiana Zănoaga, unde
întîlnim şi marcajul bandă galbenă care vine din Zărneşti (traseu Nr. 3). Din poiana Zănoaga nu ne mai
desparte de cabană decît un drum de ¾ oră, care se face întîi prin poiana frumoasă a Zănoagei timp de
aproximativ 10 min, iar în rest prin pădurea deasă pe o potecă lată care ne va conduce la cabana Curmătura.
Fig. 14 (tr.8)

8. CABANA CURMĂTURA - TURN - CREASTA NORDICĂ - REFUGIUL GRIND (varianta

la creastă prin Valea Cheia)
Marcaj: punct roşu, bandă roşie (varianta—triunghi albastru) Durata : 8—9 ore

Parcurgerea întregii creste a Pietrei Craiului, care măsoară în medie 20 km în toată lungimea ei, nu
este indicată să se facă într-o singură zi. Pentru aceasta drumul de creastă se împarte în două etape, cel de al
doilea traseu (Creasta Sudică) cerîndu-ne un efort mai serios din cauza dificultăţii drumului. In afară de
aceasta, traseul de creastă este recomandabil, pentru unele porţiuni, numai turiştilor mai încercaţi, care au un
oarecare antrenament şi aceasta în special pentru cîteva porţiuni din Creasta Sudică, unde traversarea unor
vîrfuri cere pregătire şi atenţie. Totuşir pentru cei care iubesc frumuseţile acestor locuri, ca şi pentru cei care
vor să le cunoască, drumul merită orice efort, răsplătiţi fiind cu una din cele mai impresionante privelişti din
acest masiv, iar micul sacrificiu pe care îl vor face rămînînd o noapte în refugiul Grindu nu-i va îndreptăţi să
regrete parcurgerea acestui traseu.
Aşadar, de la cabana Curmătura, avînd sacul de drum nu prea încărcat şi cu o provizie suficientă de
apă, ne vom îndrepta spre creastă, fie spre Turnul Pietrei Craiului pe marcaj punct roşu, fie spre refugiul „7
Noiembrie" pe marcaj triunghi albastru. Ar mai exista o a treia alternativă puţin recomandabilă şi anume pe
marcajul bandă albastră, cunoscut din drumul de coborîre din creastă, după ce am parcurs Brîul Caprelor
(traseu Nr. 5).
In prima alternativă (mai puţin recomandabilă pentru începători), marcajul punct roşu începe chiar
din stînga cabanei şi, după ½ oră, ne găsim în Şaua Curmăturii, acolo unde începe Valea Crăpăturii, pe care o
cunoaştem din descrierea traseului ce trece prin aceste locuri (traseu Nr. 4). De aici, la stînga, începe urcuşul
spre Turnul Pietrei Craiului, pe o pantă înclinată, avînd de urcat o diferenţă de nivel de peste 300 m, ocolind
prăpăstiile care se deschid sub picioarele noastre. Menţionăm că la începutul urcuşului un cablu metalic
instalat aci ne ajută să traversăm o mică „săritoare". Urcuşul este într-adevăr dificil şi odată ajunşi în Turn
vom răsufla uşuraţi. De aici, În continuare, nu ne rămîne decît să străbatem creasta spre refugiul alpin „7
Noiembrie" timp de peste 2 ore, pe locurile parcurse atunci cînd am urcat prin Padina Popii (traseu Nr. 14)
sau Brîul Caprelor (traseu Nr. 5).
Adoptînd cealaltă variantă, mai uşoară, pornim în urcuş direct spre refugiul „7 Noiembrie", peste
Valea Cheia, pe marcajul triunghi albastru, drum pe care îl găsim descris în sens invers, în traseul Plaiul Foii
— Padina Popii. Pe acest drum, în timp de 3—4 ore de la cabana Curmătura, ajungem la refugiul din creastă.
Pentru aceasta, din spatele cabanei Curmătura, prindem poteca din stînga, marcată cu triunghi albastru,
coborîm uşor pe ea, continuăm apoi drumul pe o porţiune aproape orizontală, după care începem să urcăm o
pantă, timp de circa ½ oră.
Ne găsim apoi pe un picior ierbos după care, în continuare, traversăm firul superior al văii uscate
Cheia, presărată cu grohotiş mare desprins din Creastă. După traversarea firului de vale, poteca urcă puţin o
pantă destul de înclinată şi pămîntoasă care ne scoate la lumină pe muchia unei culmi acoperită de iarbă.
In continuare, începem să urcăm drept înainte, la început pe o pantă ierboasă şi apoi pe cîteva
serpentine repezi printre stîncile prăvălite din Creastă, avînd în faţa noastră Vf. Ascuţit (alt. 2136 m). De pe
muchia ierboasă pînă în creastă urcuşul are o durată de aproximativ 2 ore. De la refugiul “7 Noiembrie" vom
parcurge apoi timp de 4 ore porţiunea de creastă care se numeşte în limbaj curent Creasta Nordică : ea este
marcată cu punct roşu. Drumul nostru ia sfîrşit pentru prima zi la refugiul Grind (alt. 1650 m) situat sub Vf.
La Om (alt. 2244 m). Astfel, pornind de la refugiul „7 Noiembrie" vom traversa Vf. Ţîmbanul Mare (alt.
2148 m), şi Vf. Ţîmbanul Mic (alt. 2198 m), despărţiţi între ei prin larga şa a Călineţului (alt. 2090 m).
Urmează apoi o serie de vîrfuri din ansamblul Clăiior Pietrei Craiului, dintre care Vf. Sbirii (alt.
2188 m) este mai înalt. In sfîrşit ajungem la imensul găvan al Căldării Ocolite, situat pe versantul apusean al
masivului, aproape de Vf. La Om (alt. 2244 m) către care urcăm o pantă nu prea mare. De aici sîntem obligaţi
să coborîm o diferenţă de nivel de aproximativ 600 m pe marcajul bandă roşie care indică drumul de la fosta
cabană Grind la Vf. La Om şi care porneşte imediat la stînga, oprindu-ne la refugiul Grind (capacitate 4—5
persoane), amenajat pe locul fostei cabane.
Porţiunea de creastă pe care am parcurs-o pînă aici — Creasta Nordică — nu prezintă prea mari
dificultăţi pentru parcurgerea ei dacă dăm atenţie locurilor de trecere situate chiar pe creastă şi mai ales
porţiunii dintre cele două Ţîmbane. Recomandăm încă o dată aprovizionarea cu apă, cu indicaţia ca la
refugiul Grind să nu o consumăm în întregime, întrucît, dacă a doua zi ne-am propus să parcurgem şi Creasta
Sudică, nu ne mai putem aproviziona cu apă decît departe, după Şaua Funduri.
Fig 15 (tr. 9)

9. REFUGIUL GRIND - CREASTA SUDICĂ - FUNDURI — POIANA GRIND —

REFUGIUL GRIND (SAU CABANA CURMĂTURA ORI ORĂŞELUL ZĂRNEŞTI)
Marcaj : bandă roşie continuată cu punct roşu şi apoi cu triunghi albastru, bandă albastră sau
triunghi roşu ori cruce roşie Durata : 9—10 ore pînă la refugiul Grind

Am arătat în descrierea primei porţiuni din creastă, numită Creasta Nordică, că parcurgerea întregii
creste nu este indicat să se facă într-o singură zi şi că cea de a doua porţiune, numită Creasta Sudică, ne cere
un efort şi o atenţie mai mare, atît datorită dificultăţilor traseului, cît şi duratei ; aceasta în cazul în care nu
vom poposi din nou la refugiul Grind şi ne hotărîm să parcurgem în continuare drumul pînă la cabana
Curmătura sau Zărneşti.
In aceste ultime două alternative, la durata arătată mai sus se vor adăuga încă 4—5 ore ce se vor
parcurge pe traseele descrise mai departe (traseele Nr. 12 şi Nr. 13). Aşadar, după ce am parcurs Creasta
Nordică şi am ajuns în Vf. La Om sau Piscul Baciului, ne-am văzut obligaţi să poposim peste noapte la
refugiul Grind, după ce am coborît din creastă o diferenţă de nivel de circa 600 m.
A doua zi dis-de-dimineaţă urcăm din nou panta ierboasă din spatele refugiului — marcată cu bandă
roşie — pe care am coborît-o cu o zi mai înainte şi după aproximativ 2 ore ajungem iarăşi în Vf. La Om. De
aici, în continuarea crestei marcată cu punct roşu, la stînga, vom coborî uşor acest vîrf şi ne vom găsi în şaua
dintre Vf. La Om şi Vf. Grindului (alt. 2229m). Aici este şi punctul de ieşire în creastă a celor care vin de la
Plaiul Foii pe la Zăplaz şi Lanţuri pe drumul cunoscut şi sub numele de Drumul Deubel (traseu Nr. 13).
In continuare, urcăm Vf. Grindului, după care urmează regiunea Colţilor Grindului, cu cele 4
hornuri mari, caracteristice, situate în stînga noastră; în dreapta se află Umerii Pietrei Craiului. De aici
urmează o porţiune de creastă de aproximativ 100 m lungime care este extrem de ascuţită, purtînd numele de
Coama Lungă şi a cărei parcurgere este atît de dificilă, încît pe sus accesul este aproape imposibil. Pentru
traversarea acestei porţiuni, ne vom lăsa puţin mai jos pe versantul din stînga (răsăritean), pe unde o potecuţă
ne ajută să ieşim din nou în creastă. Acum sîntem în regiunea care în dreapta noastră corespunde zonei
Marelui Grohotiş, iar după puţin timp traseul de creastă ajunge în regiunea Colţilor Fundurilor (alt. 1951 m).
Curînd, înainte de a ajunge în Şaua Funduri (alt. 1889 m), întîlnim poteca care urcă pe Valea Urzicii din
Valea lui Ivan, său de la Ceardacul Stanciului, marcată cu triunghi albastru (traseu Nr. 15).
Aici, în Şaua Funduri, se termină marcajul de creastă însemnat cu punct roşu şi de altfel se termină
şi creasta propriu-zisă, întrucît în continuare masivul se prelungeşte cu muntele împădurit numit Pietricica
(alt. 1690 m), ale cărui pante se pierd în depărtare, în regiunea Dîmbovicioara.
Din Şaua Funduri unde am întîlnit poteca marcată cu triunghi albastru (fostul drum al grănicerilor),
coborîm la stînga pe acest marcaj pînă jos în Valea Şteghiei. Ajunşi aici facem o nouă cotitură la stînga şi
curînd începem traversarea poienilor din Funduri şi apoi din Grind. In poienile din Funduri întîlnim cîteva
stîne şi marcajul bandă albastră care indică drumul ce vine din Dîmbovicioara pe Valea Brusturetului (traseu
Nr. 12) şi care ne întîmpină dinspre dreapta. Continuăm să mergem pe acest marcaj şi după ce am traversat şi
poienile Grindului, mai urcăm puţin prin pădure, ajungînd astfel în punctul cunoscut sub numele de „La
Table".
Din acest punct pînă la refugiul Grind nu mai avem decît maximum ½ oră, urcînd panta domoală din
faţa fostei cabane. Atragem atenţia că parcurgerea Crestei Sudice din Vf. La Om pînă în Şaua Funduri
reclamă maximum 5 ore, iar din Şaua Funduri pînă la refugiul Grind — circa 3 ore.
Există însă posibilitatea pentru cei care nu vor să rămînă încă o noapte la refugiul Grind de a
continua drumul fie spre cabana Curmătura, fie spre Zărneşti. Pentru aceasta, în ambele cazuri, vom continua
drumul pe marcajul triunghi albastru, care coboară pe o potecă largă pînă în Poiana Vlăduşca şi care după
Stîna Funduri, situată în Poiana Funduri, devine comun cu semnul cruce albastră, care vine din
Dîmbovicioara prin Ciocanul. După traversarea poienii, apare în dreapta şi poteca marcată cu cruce roşie,
care în maximum 3—4 ore ne conduce în Zărneşti prin Valea Vlăduşca — Prăpăstii, pe traseul descris în
drumul de la Plaiul Foii — Lanţuri — refugiul Grind — Zărneşti. Ceilalţi care se vor duce la cabana
Curmătura vor continua însă să meargă pe drumul marcat de astă dată cu triunghi roşu, traversînd astfel
Vlăduşca, Mărtoiul şi Piscul Brusturetul pe traseul indicat la descrierea drumului din Dîmbovicioara prin
satul Ciocanul, în care caz, pînă la cabana Curmătura, îi aşteaptă un drum care durează maximum 4—5 ore
(traseu Nr, 11).
*
* *
La capitolul „Drumuri din Zărneşti" nu am găsit potrivit să facem o descriere aparte a drumului spre
satul Peştera sau Şirnea, însă am redat această porţiune de drum la capitolul „Drumuri din Bran" (traseu Nr.
10) pentru a dă o continuitate descrierii traseului ce străbate aceste două sate şi pentru a lega acest traseu de
pitoreasca localitate Bran. Traseul prin Padina Popii — Creastă — refugiul „7 Noiembrie" am considerat că
este mai nimerit să aibă ca punct de plecare cabana Plaiul Foii, atît pentru faptul că astfel efectuat drumul
este mai uşor de parcurs, cît şi pentru necesitatea de a lega acest drum cu porţiunea de traseu de la Plaiul Foii
la refugiul Comsomol, a cărei descriere s-ar fi găsit izolată (traseu Nr. 14).

DRUMURI DIN BRAN

Fig 16 (tr. 10)

10. BRAN - PEŞTERA sau ŞIRNEA - JOACA - POIANA VLĂDUŞCA - CABANA

CURMĂTURA
Marcaj: prin satul Peştera cruce albastră şi bandă roşie continuat cu triunghi galben sau triunghi
roşu Durata: prin satul Peştera 11—12 ore prin satul Şirnea 12—14 ore

Ca şi la traseul care pleacă din Zărneşti spre satul Peştera, accesul dinspre Bran spre inima
masivului Piatra Craiului se loveşte de lipsa cabanei Grind. Din această cauză, cei care vin din localitatea
Bran sau chiar din Bucegi sînt obligaţi să poposească o noapte în una din casele locuitorilor fie din satul
Peştera, fie din satul Şirnea.
Necazul este şi mai mare pentru perioada de iarnă: schiorii care au aici locuri şi pante minunate
pentru schi sînt lipsiţi de o cabană care să le asigure o cazare şi o masă corespunzătoare. Aceste locuri
frumoase merită totuşi din plin să fie vizitate, iar cei care au ocazia să coboare din munţii Bucegi şi să-şi
continue apoi drumul din Bran spre Piatra Craiului o pot face trecînd prin satul Peştera sau prin satul Şirnea.
Înainte de a trece la descrierea acestor două variante de acces, trebuie să arătăm că pînă dincolo de ambele
sate poteca nu este marcată, însă şoseaua care le străbate este cel mai bun indicator de drum şi ne scoate la
marcajele ce le vom întîlni apoi şi care ne vor conduce spre cabana Curmătura.
Trecînd la descrierea celor două variante de drum, vom arăta mai întîi traseul prin satul Peştera, apoi
pe cel prin satul Şirnea, după care ne vom întîlni cu ambele drumuri aproape de punctul numit „Joaca", de
unde vom continua drumul spre cabana Curmătura sau eventual la refugiul Grind. Plecînd din Bran spre satul
Peştera, mergem o porţiune de drum pe şoseaua naţională Bran—Cîmpulung către satul Moeciul de Jos. În
dreptul acestui sat ne angajăm la dreapta peste Valea Sbîrcioarei, traversăm în lungul său cătunul cu acelaşi
nume şi imediat după ce am întîlnit Valea Măgura, începem să urcăm nişte serpentine repezi către Piscul lui
Corboşiu, (alt. 961 m), pe o şosea lată care se abate uşor spre stînga către Dealul Corboşeştilor, rămas în
urmă. Mergînd pe această şosea bună, ajungem curînd în satul Peştera. Continuăm să mergem pe acest drum,
făcînd un unghi drept spre stînga şi avînd în dreapta noastră Dealul Şipotului cu Muchia lui Gîrniţă. Satul
Peştera este frumos aşezat pe dealurile ce se întind de jur împrejur. Lîngă biserica satului există o mică
peşteră formată în calcarul care apare aici local şi care este plină de lilieci.
Puţin mai sus pe şosea vom întîlni marcajul cruce albastră care vine din Zărneşti spre fosta cabană
Şipote, drum pe care continuăm să mergem nu prea mult timp. După puţin timp, înainte de punctul numit
„Joaca", în dreptul fostei case Folea ne vom întîlni cu poteca marcată bandă roşie care vine tot de la Zărneşti
şi care ne apare dinspre dreapta, pe care o vom urma în continuare spre refugiul Grind sau cabana Curmătura.
Locul numit „Joaca" este marcat printr-o poiană mare, cu o ridicătură asemănătoare unei movile şi pe care
mai există o bornă de hotar. De aici, avem o vedere frumoasă asupra regiunii Grindului.
Turiştii care plecînd din Bran vor să treacă prin satul Şirnea vor merge, urcînd uşor, tot pe şoseaua
naţională, cam 13 km. Aici, părăsim şoseaua şi coborîm către Valea Rogozii, care ne conduce în satul Şirnea
pe care îl traversăm în toată lungimea lui. Satul se găseşte într-o poziţie minunată cu casele sale răsfirate pe
dealurile acoperite de un covor de iarbă, iar priveliştea Bucegilor văzuţi de aici este încîntătoare. După ce am
traversat satul, începem să urcăm la stînga către Curmătura Groapelor (alt. 1396 m). De aici în continuare, pe
spinarea Sasului, sîntem nu după multă vreme în punctul Joaca, unde ne întîlnim cu poteca ce porneşte de la
Zărneşti, care vine dinspre dreapta, trecînd prin satul Peştera.
 De notat că la Curmătura Groapelor mai întîlnim, venind dinspre stînga noastră, o altă potecă care se
îndreaptă în jos către Giuvala şi şoseaua naţională Cîmpulung—Bran, potecă ce iese din şosea cam la 1,500
km mai sus de punctul de intrare spre satul Şirnea, dar care nu este marcată. Ajunşi cu descrierea drumului
nostru la Joaca, vom folosi în continuare poteca ce ocoleşte firul superior al Văii Brusturetului (care aici se
cheamă Vîlceaua Găinii) şi pe o potecă largă, care străbate o pădure splendidă, coborîm uşor în poiana
Vlăduşca. Din Poiana Vlăduşca, pe marcajul triunghi roşu, care ne apare venind din stînga, ajungem, după
maximum 4 ore de mers, la cabana Curmătura.
La începutul descrierii acestui traseu, am arătat că în satul Peştera se poate ajunge şi din Zărneşti pe
o cale mult mai scurtă decît cea din Bran. Drumul era des vizitat pînă acum cîţiva ani cînd exista şi cabana
Şipote, iar redeschiderea ei ar oferi posibilitatea cunoaşterii frumoasei regiuni a satelor Măgura, Peştera sau
Şirnea, risipite pe dealurile din vecinătatea versantului răsăritean al Pietrei Craiului. Pentru parcurgerea
acestei variante a traseului nostru folosim pînă la Podul Măgura drumul din Zărneşti spre Prăpăstii, descris la
traseul respectiv (traseu Nr. 2). De la Podul Măgura, fie că începem să urcăm imediat drumul care duce în
serpentine spre satul Măgura (marcaj cruce albastră) şi care apoi ne scoate mai departe în satul Peştera ce se
află în continuarea acestui drum, fie că folosim aceeaşi potecă marcată cu bandă roşie care ne scoate tot către
satul Peştera, din drumul spre Prăpăstii.
In acest din urmă caz, după Podul Măgura mai continuăm să mergem puţin către Prăpăstii, pînă ce
întîlnim la stînga o potecă marcată cu bandă roşie. Urcăm pe această potecă şi nu după mult timp străbatem
micul sat Toacheş, nu departe de satul Peştera. In continuare, drumul trece pe lîngă fosta cabană Şipote (alt.
1205 m), avînd în stînga noastră Dealul Şipotului cu Valea Măgurii, iar în dreapta Muntele Toacheş cu Vf.
Velicanul (alt. 1536 m), care ne desparte de Prăpăstiile Zărneştilor. Urcăm puţin pe sub limita unei păduri şi
ajungem la izvoarele Văii Coacăzii pe care o urmăm la dreapta şi în sus pînă în punctul „Joaca" (alt. 1526 m).
Mai departe ocolim firul superior al Văii Brusturetului, după ce mai întîi am întîlnit o potecă de picior care se
îndreaptă spre satul Şirnea; nu după mult timp ne oprim în Poiana Vlăduşca, unde găsim marcajul triunghi
roşu care indică drumul spre cabana Curmătura.
Pentru cei ce se încumetă să rămînă o noapte la refugiul amenajat pe locul fostei cabane Grind (după
ce s-au aprovizionat cu apă din Şipotul Vlăduşca, aflat puţin mai sus), drumul spre acest refugiu urmează
marcajul triunghi roşu, spre stînga.
Cei care se îndreaptă spre cabana Curmătura vor folosi poteca descrisă în traseul Dîmbovicioara —
Ciocanul — cabana Curmătura (traseu Nr. 11). Menţionăm că din centrul orăşelului Zărneşti, pînă la Poiana
Vlăduşca, avem de parcurs un drum de aproximativ 6—7 ore, iar de aici la cabana Curmătura, 3—4 ore.
Nu putem să încheiem descrierea acestui traseu fără să pomenim încă o dată despre necesitatea mai
mult decît imperioasă de a se reconstrui fosta cabană Grind, fie în acelaşi loc, fie puţin mai jos. Existenţa
unei cabane în acest punct central al masivului ar dă posibilitatea ca, iarna, sportul cu schiurile să aibă o bază
materială efectivă.
Regiunea satelor Peştera — Şirnea, atît înspre fosta cabană Grind, cît şi înspre Bran, este un minunat
loc pentru schiorii noştri care deocamdată nu au la îndemînă decît posibilitatea de a se găzdui în casele
gospodarilor din aceste sate. Mai trebuie menţionat aici că de curînd a fost trasată o nouă potecă marcată cu
triunghi galben care ne conduce mai repede la cabana Curmătura. Mai sus de fosta cabană Şipote, după fosta
casă Folea (după ce am străbătut satul Peştera), apare marcajul triunghi galben, care conduce în 4—5 ore la
cabana Curmătura pe o potecă, ce taie văile Vlăduşca şi Cheia.

DRUMURI DIN RUCĂR - DÎMBOVICIOARA

Fig 17 (tr.11)

11. DÎMBOVICIOARA - SATUL CIOCANUL - POIANA VLĂDUŞCA - CABANA

CURMĂTURA
Marcaj : Cruce albastră continuată cu triunghi roşu Durata : 10—12 ore

Turiştilor poposiţi în regiunea Rucăr — Podul Dîmboviţei — Dîmbovicioara li se oferă posibilitatea

efectuării a două trasee frumoase de acces în zona răsăriteană a Pietrei Craiului şi anume unul plecînd din
Dîmbovicioara spre satul Ciocanul — drum pe care îl vom descrie mai jos — şi altul, plecînd din acelaşi loc
prin Valea Brusturetului, pe care îl vom prezenta în cadrul unui alt traseu (Nr. 12). Ambele drumuri nu sînt
grele, însă, aşa cum am arătat şi la celelalte trasee de acces din regiunea sud-estică a masivului, ele şi-au
mărit durata de parcurgere din cauza lipsei cabanei Grind. De aceea, sîntem nevoiţi să ne îndreptăm paşii
tocmai la cabana Curmătura, respectiv să adăugăm la timpul de mers de 6—7 ore alte 4—5 ore. Aceasta, în
situaţia în care un popas de o noapte la refugiul rudimentar amenajat în locul fostei cabane Grind nu ne sperie
şi de unde a doua zi dimineaţă putem urca uşor în „Creastă" pentru a o parcurge fie spre nord, fie spre sud.
Drumul din Dîmbovicioara prin Ciocanul începe chiar din mijlocul satului şi urcă prin cîteva
serpentine către Piscul Breazului de lîngă satul Ciocanul, oprindu-se lîngă şcoala elementară din sat. Aici
drumul de care coteşte spre dreapta, îndreptîndu-se spre satul Şirnea. Din acest punct, prindem poteca
marcată care urcă spre muntele Piatra Galbenă (alt. 1474 m), trecînd peste spinarea lui împădurită, printr-o
zonă umedă şi destul de mocirloasă. Traversăm această zonă şi în curînd ieşim la Curmătura Groapelor, după
ce am trecut pe lîngă Colţul Spărturilor (alt. 1473 m) care rămîne în dreapta noastră. În punctul Curmătura
Groapelor întîlnim pe dreapta drumul care vine din satul Şirnea şi pe care l-am descris mai înainte. Din acest
loc, drumul nostru merge către stînga părăsind poteca, care se îndreaptă, în continuare, pe spinarea Sasului.
La început vom coborî tot printr-o pădure de brad deasă şi umedă şi nu ne vom opri decît în fundul
unei văi care se cheamă Valea Seacă a Pietrelor şi care constituie firul superior al marei Văi a Brusturetului.
De aici, vom merge în continuare pe fundul acestei văi, urcînd către izvoarele ei. Facem apoi o cotitură spre
stînga şi sîntem imediat în Poiana Grindului, puţin după Vîlceaua lui Stinghe şi nu departe de stîna cu acelaşi
nume, întîlnindu-ne cu drumul care vine tot din Dîmbovicioara prin Valea Brusturetului (traseu Nr. 12). Mai
urcăm puţin şi ajungem imediat în punctul „La Table" (care se numeşte aşa datorită unor table mari
indicatoare de drum), după un drum care a durat din Dîmbovicioara între 6—7 ore. De aici nu ne rămîne
decît fie să urcăm la refugiul Grind panta destul de anevoioasă în maximum ½ oră de mers, fie să continuăm
drumul spre cabana Curmătura timp de 4—5 ore.
Cei ce vor să poposească la cabana Curmătura, vor continua drumul pe marcajul cruce albastră,
străbătînd o pădure pe o potecă lată care coboară în marea poiană din Vlăduşca. Aici întîlnim aproape de
celălalt capăt al poienii marcajul triunghi roşu spre cabana Curmătura şi marcajul cruce roşie, care ne
conduce la Zărneşti prin Valea Vlăduşca şi Prăpăstii (traseu Nr. 13). Lăsăm acest marcaj în dreapta şi
continuăm drumul pe marcajul triunghi roşu, care începe curînd să urce prin cîteva serpentine pe Piscul
Mărtoiului, după care ajunşi sus, coborîm Valea Mărtoiului mult în jos, de-a lungul ei, pînă ce întîlnim venind
din stînga Valea Cheia. Notăm aproape de confluenţa cu Valea Cheia o frumoasă căsuţă de lemn, destinată
pădurarilor şi o mică pepinieră de puieţi de brad.
Traversăm peste pîrîiaşul ce vine din Valea Cheia şi începem să urcăm din nou, de astă dată în Piscul
Brusturet pe malul stîng al văii, printre puieţi de brad plantaţi în locul pădurii exploatate. Ajunşi pe pisc,
coborîm repede către pîrîul Coifului Scris şi mergem de-a lungul lui avînd pîrîiaşul în stînga, după care
urcăm uşor pe muchia din faţa noastră. Aci întîlnim în dreapta şi marcajul bandă albastră care indică drumul
ce vine din Zărneşti prin Prăpăstii (traseu Nr. 2). Continuăm drumul şi imediat ne găsim lîngă fosta stînă din
Curmătura de unde pînă la cabană mai avem de mers circa ½ oră.
Mergînd pe unul din firele Văii Curmătura, pe care începem să o urcăm uşor, mai întîlnim pe stînga
marcajul triunghi albastru care ne conduce la refugiul „7 Noiembrie" din creastă (traseu Nr. 8) şi după o mică
cotitură la dreapta am ajuns la cabana Curmătura.
Fig 18 (tr. 12)

12. DÎMBOVICIOARA - VALEA BRUSTURETULUI - LA TABLE -CABANA

CURMĂTURA
Marcaj: bandă albastră Durata : 12—13 ore

Drumeţii ajunşi în Rucăr nu trebuie să piardă prilejul de a vizita cunoscuta Peşteră a

Dîmbovicioarei; în acelaşi timp ei au posibilitatea să admire şi frumoasele Chei ce poartă acelaşi nume. In
acest scop îşi vor rezerva o zi pentru excursia din Rucăr la Dîmbovicioara, iar a doua zi dimineaţa vor pleca
din Dîmbovicioara pentru a parcurge celălalt traseu care duce spre masivul Piatra Craiului.
Plecînd din satul Dîmbovicioara, vom lăsa spre dreapta drumul spre Ciocanul (marcat cu cruce
albastră) şi ne vom îndrepta prin Cheile Dîmbovicioarei spre Peştera Dîmbovicioara. Puţin mai sus de
peşteră, intrăm în continuare în alte chei ce se numesc Cheile Brusturetului şi care sînt la fel de încîntătoare
ca şi Cheile Dîmbovicioarei.
Odată străbătută această vale a Brusturetului vom ajunge în punctul de întîlnire cu Valea Fundurilor,
după ce în cursul străbaterii Văii Brusturetului, caracteristică prin marele ei debit de apă, ajungem în punctul
numit „La Gîlgoaie" situat între Cheia Lungă şi Cheia Strîmtă. Punctul „La Gîlgoaie" este asemănător cu
Fîntînile Domnilor din traseul Zărneşti-Prăpăstii şi constă în numeroase izvoare care îşi fac loc la suprafaţă.
Notăm în apropiere cîteva căsuţe destinate muncitorilor care se ocupă cu lucrarea şindrilei.
 De aici începem să urcăm din greu printr-o regiune cu o pădure deasă, peste muntele Piatra Galbenă,
printre poieni frumoase, pînă ce ajungem în larga Poiana Funduri, unde vom întîlni cîteva stîne. Tot aici ne
întîmpină, dinspre stînga, marcajul triunghi albastru care vine dinspre Valea Urzicii peste Creasta Sudică şi
marcajul care vine tot din Dîmbovicioara prin satul Ciocanul (traseu Nr. 11).
Fig 19. Potecile munţilor noştri sunt străbătute de un număr tot mai mare de oameni ai muncii
Mai urcăm puţin şi ajungem la punctul La Table, pînă la care am parcurs un drum de aproximativ 7
—8 ore din Dîmbovicioara şi unde ne vom hotărî fie pentru refugiul Grind, fie pentru cabana Curmătura,
acest din urmă parcurs necesitînd încă 4—5 ore de mers pe traseul descris anterior.

DRUMURI DIN PLAIUL FOII

Fig 20 (tr. 13)

13. PLAIUL FOII - LA LANŢURI - REFUGIUL GRIND - ZĂRNEŞTI

Marcaj : bandă roşie verticală, continuată cu cruce roşie Durata : 11—12 ore

După popasul pe care l-am făcut la cabana Plaiul Foii, pornim să parcurgem în continuare unul din
cele mai frecventate trasee din regiunea abruptului apusean al masivului şi anume pe „La Lanţuri" (Durata
pînă în creastă 6—7 ore).
Acest traseu, denumit şi „Drumul Deubel" este unul din cele mai cunoscute din zona peretelui vestic
al Pietrei Craiului şi prezintă cîteva puncte de căţărătură elementară. Drumul în sine cere din partea turiştilor
o oarecare rezistenţă fizică şi puţin antrenament. Pentru parcurgerea lui plecăm de la cabana Plaiul Foii,
traversăm rîul Bîrsa şi pornim la dreapta, pe drumul de care, ce trece printre cele două construcţii din zid care
fac parte din cabanele Plaiul Foii. In continuare, drumul nostru merge de-a lungul rîului Bîrsa Tămaşului,
marcajul bandă roşie fiind comun cu marcajele ce duc spre Tămaş pe Drumul Grănicerilor — Valea lui Ivan,
Ceardacul Stanciului şi Dracsin Păpuşa, traversînd în lungul său o vale frumoasă cu fîneţele locuitorilor din
Zărneşti.
După 15—20 min de la cabana Plaiul Foii, în dreptul Văii Runcului, drumul nostru se desparte de
celelalte trasee care ne-au însoţit şi continuăm spre stînga în Valea Bîrsa Tămaşului, pe care mergem pînă În
dreptul stînii Şpirla, situată la confluenţa Văii Şpirla cu Valea Tămaşului. De aici pătrundem în Valea Şpirlei
(unde nu vom uita să ne aprovizionăm cu apă), pe care începem să urcăm, pînă la originea ei, la început în
pantă lină, iar la capătul superior facem o cotitură la dreapta, mai urcăm puţin o pantă accentuată şi ne găsim
curînd la fosta stînă din Valea Tămaşului (alt. 1200 m). Aici putem să ne îngăduim un mic răgaz pentru a
admira Umerii Pietrei Craiului.
In continuare, urcuşul devine mai accentuat la început, şi după o cotitură la stînga ne apar în faţă
impresionantele arcade de la Zăplaz (alt. 1640 m). Le ocolim prin stînga şi de aici, în continuare, urcuşul
devine mai anevoios, strecurîndu-ne printre stînci uriaşe sau căţărîndu-ne ajutaţi de cablurile instalate aici,
străbătînd astfel marele horn La Lanţuri (alt. 1850 m). Porţiunea de la Zăplaz pînă la terminarea urcuşului
prin zona Lanţurilor este mai dificilă şi urcuşul reclamă atenţie din partea turiştilor.
Fig 21 (tr. 13a)
Puţin mai sus de ultimul cablu, mai avem de urcat o mică porţiune dificilă şi ajungem pe Brîul de
Mijloc (alt. 1950 m). Acest brîu merge de-a lungul peretelui vestic pînă la Umerii Pietrei Craiului. Traversăm
Brîul de Mijloc şi continuăm să urcăm pe serpentine repezi, ajungînd într-un punct de unde, printr-un mic
horn, ne pregătim să ieşim în creastă. Ieşirea în creastă se face într-o şa largă (alt. 2210 m), care desparte Vf.
Grindului de Vf. La Om. Din această şa, la stînga, urcînd de-a lungul, ajungem imediat pe Vf. La Om sau
Piscul Baciului (alt. 2244 m), punctul cel mai înalt din întregul masiv, unde există o tablă de marcaj.
Odată ajunşi aici, avem de ales fie parcurgerea Crestei Nordice pînă la refugiul „7 Noiembrie"
(Lehman) şi de acolo la cabana Curmătura, fie la refugiul amenajat pe locul fostei cabane Grind (capacitate 4
—5 persoane). Pentru coborîrea la adăpostul Grind, poteca marcată cu bandă roşie urmează din vîrf o pantă
repede şi ierboasă, ocoleşte Colţii Găinii şi conduce după circa ¾ oră la acest refugiu.
Pentru cei care intenţionează să ajungă pînă noaptea la cabana Curmătura, după ce au urcat de la
Plaiul Foii pînă în Vf. La Om timp de 6—7 ore, le atragem atenţia că. mai au de parcurs timp de circa 4 ore
traseul de creastă pînă la refugiul alpin „7 Noiembrie" şi de acolo încă 2—3 ore pînă la cabana Curmătura.
Pentru alternativa că nu rămînem la refugiul Grind şi intenţionăm să ajungem în orăşelul Zărneşti, mai avem
de parcurs, în plus, încă 4—5 ore, coborînd tot timpul prin Valea Vlăduşca-Prăpăstii, pe marcajul cruce roşie
(schiţa 13-a). In acest caz, de la refugiul Grind coborîm panta ierboasă, după care, făcînd o cotitură mică la
stînga, ajungem în punctul La Table.
 De aici, pe poteca marcată cu triunghi roşu, care coboară străbătînd o pădure frumoasă de brad,
ajungem imediat în Poiana Vlăduşca. La capătul celălalt al Poienii, puţin oblic spre dreapta, întîlnim marcajul
cruce roşie care ne va conduce prin Valea Vlăduşca în Prăpăstiile Zărneştilor. Intrăm pe această potecă,
marcată cu cruce roşie, după ce am lăsat la stînga să continue drumul marcat cu triunghi roşu spre cabana
Curmătura şi ne afundăm în pădure. Poteca coboară uşor pe malul drept al Văii Vlăduşca pînă ce intrăm în
regiunea Cheilor ramificate din drumul prin Prăpăstii.
Fig 22. La Zaplaz
Traversăm pe malul stîng al acestor Chei, continuăm să mergem pe fundul acestei ramificaţii a
Prăpăstiilor, străbătînd aşa-numita Cheia lui Coada, apoi Cheia lui Banu, după care ajungem în punctul unde
Prăpăstiile se ramifică. La stînga, drumul conduce spre cabana Curmătura (marcaj bandă albastră), dar noi
continuăm drept înainte, de astă-dată pe marcajul bandă albastră, semnul cruce roşie alternînd destul de rar cu
banda albastră şi care, ambele, ne conduc la Zărneşti pînă unde mai avem de mers circa 2 ore, pe drumul
descris la traseul Zărneşti—Prăpăstii—Curmătura (traseu Nr. 2).
Fig 23 (tr. 14)

14. PLAIUL FOII - REFUGIUL COMSOMOL (DIANA) — PADINA POPII — CREASTĂ —

REFUGIUL „7 NOIEMBRIE" - CABANA CURMĂTURA
Marcaj: triunghi galben şi apoi triunghi albastru Durata : 7—8 ore

Turiştii sosiţi la Plaiul Foii au posibilitatea de a parcurge uşor o porţiune din Creasta Nordică a
Pietrei Craiului urcînd prin Padina Popii şi poposind apoi la cabana Curmătura. Pentru aceasta, ne îndreptăm
din Plaiul Foii spre refugiul Comsomol (Casa Diana) pe drumul marcat cu triunghi galben.
De la cabană traversăm linia ferată îngustă, trecem puntea aruncată peste rîul Bîrsa şi pornim la
stînga pe drumul de care ce duce spre Zărneşti. Mergem pe acest drum cîteva sute de metri, traversăm
pîrîiaşul ce vine dinspre dreapta noastră şi părăsim drumul de care, luînd direcţia oblic spre dreapta pe
marcajul triunghi galben ce urcă pe una din pantele din faţa noastră, unde stîlpii de marcaj sînt bine vizibili.
Aproape de capătul superior al plaiului ierbos pe care l-am urcat, întîlnim în stînga noastră un bordei
ciobănesc părăsit. Trecem pe lîngă el şi imediat poteca se înfundă în pădurea din Valea Urşilor prin care
începem să urcăm din greu spre refugiul Comsomol. Vom face aici un prim popas, după aproximativ 3 ore de
la plecarea din Plaiul Foii, după ce ani urcat din greu Valea Urşilor printr-o pădure deasă şi umedă, cu un
aspect nu prea primitor.
La refugiul Comsomol, marcajul triunghi galben încetează şi întîlnim în schimb următoarele semne :
— La stînga noastră coboară o potecă marcată cu bandă albastră care ne conduce spre
Zărneşti, aceeaşi care în sens invers urcă în creastă prin frumosul Brîu al Caprelor.
— La dreapta acestui marcaj prin Brîul Caprelor, există un alt marcaj însemnat cu triunghi
albastru, şi pe care ne îndreptăm pentru a ajunge în „Creasta".
Prindem deci această potecă şi începem să urcăm o pantă cu destul grohotiş, pe sub pereţii Muchiei
Padinei Popii. Urcuşul continuă pe această pantă timp de aproximativ 1½ oră pînă ce ajungem în punctul
numit Strunga Izvorului. Aici, o potecuţă ce se abate la stînga ne conduce la Izvorul de la Găvan, cunoscut
nouă tot din traseul prin Brîul Caprelor, dar noi vom continua urcuşul tot pe marcajul triunghi albastru.
Poteca urcă de astă dată printre tufe de jnepeni şi rododendroni, avînd în dreapta noastră perspectiva
impresionantei Văi Ciorînga Mare.
După aproximativ 2 ore de la refugiul Comsomol, ajungem în creastă, nu departe de punctul unde
iese şi drumul prin Brîul Caprelor. De aici în continuare, spre dreapta, începem parcurgerea unei porţiuni din
Creastă pe o potecă care străbate cam 1 oră chiar creasta propriu-zisă sau uneori se lasă puţin mai jos, pe
versantul răsăritean. Traversarea acestei porţiuni de creastă nu prezintă o dificultate prea mare, în afară de un
singur loc în apropiere de punctul unde poteca prin Padina Popii ne-a scos în creastă. Dificultatea constă în
traversarea unei spărturi în creastă pe care sîntem nevoiţi să o trecem pe partea abruptului apusean şi unde
poteca coboară brusc pe un prag îngust, înalt de aproximativ 2 m, ca să urce din nou şi să-şi continue apoi
calea pe Creastă. Ajungem astfel la micul refugiu „7 Noiembrie", construit la altitudinea de 2047 m, nu
departe de Vf. Ascuţit (alt. 2136 m). Refugiul este construit din lemn căptuşit pe dinafară cu şindrilă şi este
dotat cu un pat de lemn pe care se pot odihni 8—10 persoane.
Grija celor care 1-au amenajat şi a B.T.E. Oraşul Stalin, care îl întreţine, ar trebui răsplătită prin cel
puţin tot atîta atenţie din partea turiştilor. Din faţa refugiului, mai mergem 10—20 m pe Creastă şi imediat în
stînga întîlnim din nou marcajul triunghi albastru, care ne conduce spre cabana Curmătura.
 Coborîm pe această potecă timp de 1—1½ oră printre numeroase stînci prăvălite, pînă ce ajungem
pe un frumos picior de plai ierbos. Poteca noastră continuă să coboare cu direcţia spre stînga, pînă ce
ajungem în unul din 'firele superioare ale Văii Cheia (traseu Nr. 8). Traversăm acest fir de vale presărat cu
stînci şi intrăm imediat într-o pădure unde poteca coboară simţitor către unul din firele Văii Curmătura.
Ajunşi în Valea Curmătura o traversăm către dreapta ; întîlnim pe aceeaşi parte marcajul bandă albastră spre
Prăpăstii şi triunghi roşu spre refugiul Grind. In scurt timp ne găsim în spatele cabanei Curmătura.
Fig 24 (tr. 15)

15. PLAIUL FOII - MARELE GROHOTIŞ — CEARDACUL STANCIULUI — FUNDURI

Marcaj: triunghi albastru Durata : 6—8 ore

Parcurgerea acestui traseu are o mare importanţă pentru cei ce vor să cunoască peretele vestic din
regiunea Crestei Sudice a Pietrei Craiului cu frumuseţile sale caracteristice. Drumul pleacă de la cabanele
Plaiul Foii, fiind la început comun cu traseele pe La Lanţuri, Tămaş-Dracsin şi Valea lui Ivan, pînă la punctul
de confluenţă al Văii Runcului cu Valea Tămaşului. Aici lăsăm în stînga marcajul bandă roşie care se
îndreaptă spre Zaplaz-Lanţuri, iar noi începem să urcăm din greu pe panta împădurită a Plaiului Mare, lăsînd
la un moment dat în dreapta noastră şi marcajul însemnat cu bandă albastră, care se îndreaptă peste Tămaş
spre Dracsin şi mai departe spre Păpuşa.
La capătul acestui urcuş care durează circa 1½ oră ne găsim într-o şa care se cheamă Curmătura Foii
(alt. 1343 m) şi care separă punctul „Sub Tămaş" din Tămaşul Mare de „Capul Tămaşului" din Tămăşel.
Locul este încîntător prin perspectiva frumoasă ce se deschide asupra Văii Dîmboviţa şi mai în fund asupra
muntelui Păpuşa, ce se zăreşte printre fagii deşi, precum şi asupra peretelui vestic al Pietrei Craiului. Din
punctul Curmătura Foii se desprinde spre dreapta noastră drumul indicat a fi marcat cu triunghi galben care
duce spre Tămaşul—Lerescu—Comis—Urlea (traseu Nr. 18), iar noi continuăm drumul prin pădure pe sub
punctul Capul Tămaşului (alt. 1413 m) şi sub Vf. Tămăşelul (alt. 1604 m), ajungînd la un izvor amenajat cu
un uluc.
Imediat după izvor, drumul nostru marcat cu triunghi albastru coteşte la stînga şi începe să urce, pe
cînd drumul marcat cu triunghi roşu continuă drept înainte şi apoi coboară pe vechea potecă grănicerească
spre Valea lui Ivan (traseu Nr. 16).
Mergînd deci pe semnul albastru urcăm pe Vf. Tămăşel, după care coborîm domol în Şaua
Tămăşelului, avînd în faţa noastră panorama grandioasă a Umerilor Pietrei Craiului, a peretelui vestic,
Creasta Sudică şi Marele Grohotiş. Exact sub Umerii Pietrei Craiului, la stînga, observăm că se distinge o
potecuţă folosită mai mult de ciobani şi care se strecoară pe sub perete pînă la punctul La Zăplaz pe care îl
cunoaştem din descrierea drumului pe La Lanţuri, potecuţă ce nu este marcată.
Pentru a continua traseul nostru, ne vom îndrepta spre dreapta şi începem să traversăm zona Marelui
Grohotiş, formată dintr-o pantă acoperită cu bolovani desprinşi din peretele vestic. Regiunea Marelui
Grohotiş se întinde de aci înainte pe o distanţă de 3—4 km şi cele 7—8 limbi de grohotiş ce le vom traversa
delimitează oarecum cîteva puncte distincte din acest abrupt, şi anume : Peretele din Padina Lăncii cu Vf.
Lancia sau Colţul Carugelor cu Valea Padina Lăncii, Peretele Central al Marelui Grohotiş, Peretele Piscul
Rece şi valea cu acelaşi nume, şi Peretele de la Ceardacul Stanciului.
După ce am traversat pe sub abrupt întreaga regiune a Marelui Grohotiş, ajungem la Grota
Stanciului, foarte aproape de impresionantul fenomen al naturii numit Ceardacul Stanciului, care nu este
altceva decît o imensă arcadă naturală de calcar. Ajunşi în acest punct se pune problema să ne hotărîm în ce
direcţie ne vom îndrepta, întrucît aşa cum am arătat şi la alte trasee anterioare, lipsa cabanei Grind ne pune în
încurcătură.
Prima soluţie este să ne întoarcem pe acelaşi drum pe care am venit. A doua soluţie este aceea de a
continua drumul urcînd către punctul „La Prepeleag" (alt. 1650 m), de unde timp de 2 ore vom urca pe Valea
Urzicii pînă în Creastă lîngă Şaua Funduri, şi apoi ne vom îndrepta fie spre una din stînele din Funduri, fie
spre refugiul Grind, pînă la care mai avem de mers circa 3 ore din Şaua Funduri.
Ultima soluţie este să coborîm prin Valea Urzicii în Valea lui Ivan timp de aproximativ 1½ oră, unde
de asemenea există stîne care ne pot adăposti iar de acolo mai departe în Rucăr. Sau, ajunşi în Valea lui Ivan,
să ne întoarcem la Plaiul Foii pe drumul grănicerilor pe un traseu de încă 4—5 ore. Pentru prima soluţie
drumul de întoarcere nu prezintă nici o noutate, deoarece îl cunoaştem de la ducere, cu deosebire că durata de
parcurgere va fi mai mică, întrucît vom coborî uşor tot timpul.
In cazul cînd dorim să urcăm în Creasta, de la Ceardacul Stanciului ne angajăm pe o potecă destul
de vizibilă ce se strecoară printre brazi pitici şi care urcă la punctul numit Prepeleag, după ce am depăşit firul
superior al Văii lui Ivan ce se desfăşoară în jos, spre dreapta. De la Prepeleag spre stînga, începem să urcăm
prin Valea Urzicii timp de aproape 2 ore, după care ajungem în Creastă pe lîngă larga Şa a Fundurilor (alt.
1889 m). De aici, în continuare, coborîm pe poteca grănicerească fie la stînele din poienile Fundurilor, fie că
ne îndreptăm oblic spre stînga, spre refugiul Grind.
Fig 25. Ceardacul Stanciului
Pentru aceasta, vom coborî de la Şaua Funduri pe poteca grănicerească marcată cu triunghi albastru
pînă după Valea Funduri, unde facem un ocol la stînga. Străbatem apoi poienile Funduri unde întîlnim cîteva
stîne şi în curînd ne întîmpină dinspre dreapta marcajul bandă albastră care vine din Valea Brusturetului şi
marcajul cruce albastră ce vine dinspre satul Ciocanul. In cazul că vrem să mergem la refugiul Grind, vom
continua drumul pe marcajul linie albastră pe care l-am întîlnit şi în timp de cca 1 oră ajungem la refugiu.
Din acelaşi punct putem urma marcajul triunghi albastru, comun cu semnul cruce albastră (care vine
din Dîmbovicioara), pînă în Poiana Vlăduşca unde întîlnim semnul triunghi roşu care ne conduce la cabana
Curmătura. In cazul cînd ne hotărîm să coborîm în Valea lui Ivan, vom face coborîrea din punctul Prepeleag
pe Valea Urzicii pînă la Crucea Grănicerului (porţiune nemarcată), unde întîlnim marcajul însemnat cu
triunghi roşu şi care ne conduce după 4—5 ore la cabanele Plaiul Foii, după ce am urcat Muchia Piscului cu
Brazi, a Piscului Rece şi a Tămăşelului.
Acest ultim traseu ne oferă o privelişte de-a dreptul impresionantă a întregului abrupt o dată ce am
ajuns în Valea lui Ivan, mai ales că această porţiune a traseului o facem după amiaza şi soarele care se revarsă
din plin asupra peretelui din zona Marelui Grohotiş luminează acest abrupt. Atragem atenţia că pentru
parcurgerea traseului arătat trebuie să ne aprovizionăm cu apă încă de la plecarea din Plaiul Foii şi anume
acolo unde se ramifică drumul spre Lanţuri, întrucît pe tot restul traseului nu vom găsi apă decît numai la
izvorul cu uluc de sub Vf. Tămăşelului sau în poienile din Funduri.
Fig 26 (tr. 16)

16. PLAIUL FOII — DRUMUL GRĂNICERILOR — VALEA LUI IVAN — COJOCARU - V.

DÎMBOVIŢEI - RUCĂR
Marcaj : triunghi roşu Durata : 12—14 ore

Pentru parcurgerea acestui traseu plecăm din Plaiul Foii pe marcajele comune care ne conduc la
confluenţa Văii Runcului cu Valea Tămaşului. In continuare, urcăm pe drumul cunoscut de pe muchia
Plaiului Mare pînă în punctul Curmătura Foii. De aici pornim pe marcajul triunghiului roşu, care continuă pe
fostul drum al grănicerilor şi care coboară mai întîi spre o ramificaţie a Văii Dragoslăvenilor, la un izvor cu
uluc. Imediat după acest izvor, se desparte spre stînga drumul marcat cu triunghi albastru care duce pe
Tămăşel, în Şaua Tămăşelului, Marele Grohotiş şi Ceardacul Stanciului.
Plecînd de la acest izvor, ieşim pe muchia Tămăşelului, întîlnim pe dreapta o stînă (de lîngă care
porneşte o potecă care traversează în lung muchia pînă ce ajunge mai sus de satul Cojocaru), traversăm apoi
Valea Padina Lăncii, urcăm muchia Piscul Rece şi Piscul cu Brazi şi ajungem curînd la Crucea Grănicerului
(alt. 1345 m). Această cruce a fost ridicată aici în memoria unui erou grănicer care a fost ucis în timpul
executării misiunii sale de pază prin aceste locuri, înainte de primul război mondial. Aici întîlnim o variantă a
drumului care ne scoate în Şaua Funduri din Creasta Sudică a Pietrei Craiului prin Valea Urzicii, traseu nu
prea greu de parcurs şi care în 5—6 ore ne scoate la refugiul Grind. Pentru aceasta, de la Crucea Grănicerului
urcăm circa ½ oră pînă în punctul La Prepeleag, cunoscut din descrierea traseul din Plaiul Foii—Marele
Grohotiş—Ceardacul Stanciului (traseu Nr. 15).
De aici, în continuare pe Valea Urzicii după încă 1 oră, urcînd o pantă puţin dificilă, ieşim lîngă
Şaua Funduri, de unde, în continuare, folosim poteca descrisă în traseul de parcurgere al Crestei Sudice care
se termină la refugiul Grind.
De la Crucea Grănicerului, coborîm circa 200 m pînă la Stîna Largă, zisă şi Stîna lui Ivan, de unde,
urmînd poteca ce coboară pe malul stîng al Văii lui Ivan, ajungem după circa ½ oră la cătunul Cojocaru
(traversînd rîul Dîmboviţa) — centru de exploatare forestieră, dotat cu case şi barăci pentru lucrătorii acestei
exploatări.
Pînă în acest punct, încă din Curmătura Foii, nu vom uita să admirăm în stînga noastră abruptul
Pietrei Craiului şi Marele Grohotiş, iar în dreapta, ultimele ramuri ale muntelui Păpuşa. Din cătunul Cojocaru
începem să coborîm pe valea Dîmboviţei, trecînd în revistă, pe rînd, pe partea stîngă muntele Valea Largă şi
valea cu acelaşi nume, muntele Păltinei Şi Valea Seacă, muntele Valea Speriată şi valea cu acelaşi nume şi
muntele Gruiul Mirii, toate fiind ultimele ramificaţii ale Pietrei Craiului.
 Pe partea dreaptă, vom trece în revistă muntele Pleaşa Drăganului cu Valea Clăbucetului şi muntele
Drăganul, oprindu-ne în sătucul Coţăeni. De aici, rîul Dîmboviţa pătrunde în Cheile de la Plaiul Mare (care
sînt inaccesibile), astfel că poteca noastră coteşte spre dreapta şi începem să urcăm către Piscul Jugei,
traversăm apoi Valea Raţei, trecem pe „La Comoară", pe Fata Crudului, facem un mic ocol la dreapta, trecem
peste dealul Piscul Dîrstei şi coborîm apoi pe Valea Rîuşorului, în Rucăr. Apoi, pe şoseaua în serpentine,
coborîm după cîteva ore de mers în oraşul Cîmpulung, de unde putem lua trenul. Notăm că de la cătunul
Cojocaru, în loc să coborîm pe Valea Dîmboviţei spre Rucăr, putem alege o altă variantă a drumului, care ne
conduce spre cabana Voina din masivul Iezer-Păpuşa, drum bine marcat, care urcă în continuare pantele din
faţa noastră, însă care este mult prea lung, din acest sat pînă la cabana Voina fiind nevoie de încă o zi de
mers. Pentru acest motiv este bine ca întreg traseul să fie parcurs invers, plecînd deci foarte de dimineaţă de
la cabana Voina, poposind seara în satul Cojocaru şi, în continuare, plecînd a doua zi, tot de dimineaţă din
satul Cojocaru spre Plaiul Foii, pe drumul arătat mai sus.

DRUMURI DE LEGĂTURA
Fig 27 (tr.17)

17. PLAIUL FOII — RUDĂRITA - COMIS - CABANA URLEA (FĂGĂRAŞ)

Marcaj : bandă roşie numai de la Rudărita Durata : 14—16 ore din Rudărita său refugiul pădurarilor
de pe Văcăria Mare

Pentru turiştii care vor să ajungă în masivul Făgăraşului plecînd din Plaiul Foii, acest traseu de mare
acces nu prezintă nici o dificultate, decît poate prin durata parcurgerii lui. Spre a uşura în bună măsură acest
inconvenient, se recomandă ca traseul de la Plaiul Foii la Rudărita să se facă separat de restul drumului,
urmînd deci ca porţiunea de la Rudărita la cabana Urlea să fie parcursă a doua zi.
Drumul de la Plaiul Foii la punctul de exploatări forestiere din Rudărita nu necesită o descriere
specială, distanţa de circa 9 km care le separă urmînd să fie făcută de-a lungul Bîrsei Croşetului. Drumul
parcurge firul văii largi şi frumoase şi care, pe măsură ce ne apropiem de Rudărita, se lărgeşte tot mai mult.
Rudărita este un centru de exploatare forestieră dotat cu cabane bine amenajate pentru muncitorii
exploatării şi unde putem găsi înţelegere şi găzduire pentru o noapte. Din acest punct începe accesul propriu-
zis spre masivul Făgăraş şi anume pe lîngă prima construcţie din stînga, unde întîlnim şi marcajul bandă roşie
care ne va conduce de-a lungul întregului masiv Făgăraş. Prindem deci poteca marcată din stînga, traversăm
apa ce vine din Valea Rudăritei şi începem să ne înfundăm în această vale pe o potecă bine marcată şi care nu
urcă de loc, timp de aproape o oră, avînd mereu rîul în dreapta noastră.
Aproape de capătul superior al văii, întîlnim o tablă de marcaj care ne indică drumul nostru ce
coteşte acum brusc la stînga şi de unde începem să urcăm circa ¾ oră o pantă accentuată, printr-o pădure
deasă, pînă pe spinarea Văcăria Mare. Aci notăm imediat sub muchia Văcăria Mare, în stînga, un refugiu al
pădurarilor şi în apropiere un izvor. Acest punct de popas este indicat pentru a economisi astfel 2 ore ce vor fi
folosite a doua zi la sfîrşitul etapei. Tot aici întîlnim şi marcajul recent însemnat cu triunghi galben, care
indică un alt traseu ce pleacă din Plaiul Foii peste Tămaşul Mare şi Lerescu.
Din Vf. Văcăria Mare poteca noastră urmează drept înainte şi după maximum 2 ore ne găsm în Vf.
Comis (alt. 1884 m). De aici în continuare ne pregătim să urcăm şi să coborîm o serie de vîrfuri începînd cu
Vf. Groapele (alt. 2131 m), apoi Luţele sau Buzduganul (alt. 2179 m). Nu putem să nu ne întoarcem însă din
cînd în cînd privirile spre a admira în stînga noastră potcoava formată de munţii Păpuşa — Bătrîna —
Iezerul, iar în spate peretele şi creasta Pietrei Craiului, care ne apar aidoma unei fotografii amănunţit mărite.
In continuare, trecem peste Vf. Berivoescului (2299 m) şi Vf. Beliei (2295 m), ocolind astfel
frumoasele Căldări ale Vladului. Nu după mult timp ne vom găsi în Curmătura Brătilei (alt. 2122 m), unde
întîlnim marcajul însemnat cu triunghi roşu care indică drumul ce vine de la cabana Voina-Păpuşa peste
Iezerul Mare — Otic — Mezea — Călţun, pe un traseu cu o durată de 2 zile.
Din Curmătura Brătilei, urcăm destul de accentuat în Vf. Ludişor (alt. 2305 m) şi începem să ocolim
apoi vastele Căldări ale Ludişorului, pînă ce ajungem la Curmătura Zîrnei (alt. 1932 m). Aici vom întîlni o
tablă de marcaj care ne indică 2 ramificaţii marcate ale drumului spre cabana Urlea şi anume : prima în
continuare pe creasta Făgăraşului (încă 4 ore pînă la cabană), a doua, la dreapta pe un traseu recent marcat cu
punct roşu, care trece peste capătul superior al Văii Pojorta (traseu de circa 3½—4 ore pînă la cabană). Cel
mai simplu însă este să coborîm în Valea Pojortei şi prin fundul văii, trecînd pe lîngă o stînă mare (în stînga)
ajungem într-un punct de unde, după un urcuş de circa ½ oră, sosim la cabana Urlea, pînă la care din
Curmătura Zîrnei nu ne trebuie mai mult de 2—3 ore. Acest traseu prin fundul Văii Pojorta nu a fost marcat
din nou şi întîlnim foarte rar un vechi marcaj însemnat cu bandă galbenă care abia se zăreşte din loc în loc.
Fig 28 (tr. 18)

18. PLAIUL FOII - TĂMAŞUL - LERESCU - COMIS - CABANA URLEA (FĂGĂRAŞ)

Marcaj: triunghi galben (indicat numai în Curmătura Foii şi pe Văcăria Mare) Durata: 14—16 ore
de la stîna din Lerescu sau refugiul pădurarilor de pe Văcăria Mare.

Acest traseu este o nouă variantă de acces în munţii Făgăraşului, avînd ca punct de plecare cabanele
din Plaiul Foii. Pentru parcurgerea lui sîntem nevoiţi să rămînem o noapte fie la Stîna din Lerescu, fie la
adăpostul de sub spinarea Văcăria Mare, de unde vom pleca a doua zi pentru a parcurge restul drumului pînă
la cabana Urlea.
Plecăm deci din Plaiul Foii şi mergem pe drumul de care ce ne conduce spre Tămaş pe marcajele
care indică traseele pe La Lanţuri, Ceardacul Stanciului, Valea lui Ivan. sau Dracsin—Păpuşa. Ajungînd la
confluenţa Văii Runcului cu Valea Tămaşului, lăsăm la stînga noastră marcajul ce indică traseul pe la Zăplaz
—Lanţuri spre Creastă şi începem să urcăm din greu pe spinarea muchiei Plaiul Mare pînă ce ajungem în
punctul numit Curmătura Foii (alt. 1343 m), după ce am lăsat la dreapta marcajul însemnat cu bandă albastră,
care indică drumul peste muntele Tămaş—Dracsin spre Păpuşa.
De reţinut că în Curmătura Foii mai apare un marcaj recent, reprezentat prin triunghi galben şi care
coboară direct în Valea Dîmboviţei prin Valea Tămaşului făcînd legătură cu masivul Iezer — Păpuşa pe un
parcurs marcat cu triunghi albastru, care ne conduce pînă la cabana Voina.
Din Curmătura Foii părăsim marcajul triunghi roşu (Valea lui Ivan) şi triunghi albastru (Marele
Grohotiş — Ceardacul Stanciului) şi începem să urcăm din greu pe fosta potecă grănicerească către Vf.
Tămaşul Mare (alt. 1733 m). Ajunşi în vîrf lăsăm la stînga noastră marcajul bandă albastră care ne conduce
spre Dracsin—Păpuşa pe care l-am întîlnit şi începem să coborîm uşor într-o poiană mare, situată între Vf.
Ciocanul şi Vf. Tămaşul Mare.
Fig. 29. Vedere asupra Pietrii Craiului din punctul “Joaca”
Din această poiană drumul nostru urcă printr-o pădure spre Vf. Ciocanul. După acest vîrf coborîm
din nou într-o şa, numită Valea Nemţoaicelor, pe care curge pîrîul cu acelaşi nume. In continuare, ocolim prin
stînga cota 1631 m, după ce am avut grijă să nu ne abatem pe poteca din dreapta, care duce spre Stîna
Ciocanului şi ajungem astfel în şaua adîncă numită Valea Mănăstirii. Din această şa urcăm în Vf. Mănăstirii
(alt. 1603 m) şi avem din nou grijă să nu ne abatem la dreapta pe poteca ce coboară spre Rudărita.
Continuăm să mergem pe traseul nostru şi coborîm apoi la stîna din Lerescu, sau după un mic urcuş,
la refugiul de sub spinarea Văcăria Mare. De aici, în continuare, folosim poteca spre cabana Urlea peste
creasta Făgăraşului, descrisă la traseul Plaiul Foii—Rudărita— Comis—Urlea (traseu Nr. 17).
Fig 30. (tr. 19)

19. PLAIUL FOII - TĂMAŞUL - DRACSIN - PĂPUŞA (CABANA VOINA)

Marcaj: bandă albastră Durata: 12—14 ore

Pentru parcurgerea acestui itinerar se pleacă din Plaiul Foii pe traseul comun cu Valea lui Ivan—
Cojocaru—Rucăr şi Marele Grohotiş—Ceardacul Stanciului, urmînd deci aceeaşi potecă de pe Plaiul Mare
pînă aproape de punctul numit Curmătura Foii. Puţin înainte de acest punct părăsim celelalte două marcaje ;
poteca noastră face un cot spre dreapta şi urcăm pe spinarea muntelui Tămaşul Mare pînă aproape de vîrf (alt.
1733 m). De aci, ocolind cu direcţia spre stînga şi lăsînd în dreapta marcajul (în proiect) triunghi galben spre
Lerescu—Comis, mergem pe aşa-zisul Plaiul Turcilor şi traversăm o pădure, după care ajungem curînd la un
izvor. Mergînd tot în continuare, făcînd acelaşi mic ocol, ajungem chiar pe piscul Tămaşului Mare, la sud de
vîrf, unde întîlnim o stînă.
Chiar de lîngă stînă, avînd nu departe în dreapta noastră Valea Stanciului, coborîm circa 800 m către
Valea Dîmboviţei pînă sub poalele muntelui Dracsin. Traversăm Valea Dîmboviţei şi începem să urcăm o
potecă ce se vede peste Dracsin şi odată ajunşi îu punctul cel mai înalt, ne abatem, spre stînga către Vf.
Păpuşa (alt. 2395 m) ce se vede în faţa noastră şi unde întîlnim din nou marcajul din Iezer—Bătrîna—Păpuşa
(triunghi roşu).
Pe Vf. Păpuşa facem un popas mai lung, pentru a admira priveliştea ce o avem asupra lanţului
munţilor Făgăraş (nord) şi mai ales asupra peretelui vestic al Pietrei Craiului ; aspectul acestui perete luminat
puternic de soarele de după amiază te copleşeşte. După ce ne-am săturat privirile cu spectacolul minunat ce
se desfăşoară din Vf. Păpuşa ne hotărîm să pornim spre cabana Voina, pînă la care avem de coborît o
diferenţă de nivel de aproape 1500 m.
Pentru aceasta ne vom îndrepta direct către sud, pe piciorul muntelui Grădişteanu, cu direcţia spre
Poiana Sfîntului Ilie situată pe versantul de apus al acestui picior de munte, poiană care spre dreapta ne oferă
o vedere asupra Văii Cuca. Menţionăm acest punct de reper, deoarece marcajele sînt destul de rare pe aceste
plaiuri ierboase. După ce am traversat această poiană, lăsăm în stînga noastră Vf. Găinaţul Mare şi firul
superior al Văii Argeşului şi coborîrea noastră se face pe sub muchea piciorului de munte, ajungînd astfel la o
stînă situată la marginea unei păduri. De aici în continuare, marcajele sînt foarte bune şi poteca noastră
străbate pădurea pe piciorul Văii Largi, coborînd apoi în fundul acestei văi la confluenţa ei cu Valea Rea.
Continuînd pe firul Văii Largi ajungem curînd în locul unde se întîlneşte cu Rîul Tîrgului şi de unde în scurt
timp, trecînd peste apa acestuia, ajungem la cabana Voina (alt. 950 m).
Cabana Voina este bine utilată şi şoseaua care se opreşte aici ne conduce spre oraşul Cîmpulung
Muscel pînă unde nu sînt decît 23 km, care se pot parcurge cu orice vehicul. Notăm aci că de la cabana Voina
se poate ajunge la Plaiul Foii şi pe un alt traseu, şi anume pe la Vf. Ţefeleica, satul Cojocaru, Valea lui Ivan,
Drumul Grănicerilor, însă traseul este mult prea lung (necesită 2 zile de mers).

CÎTEVA ÎNDRUMĂRI PENTRU ALEGEREA TRASEELOR

Spre deosebire de ceilalţi munţi din ţară, o parte din drumurile existente în masivul Piatra Craiului
prezintă unele dificultăţi care fac ca parcurgerea lor să nu fie la îndemîna celor care nu sînt obişnuiţi cu
traseele mai dificile. Pentru aceasta am găsit util să împărţim traseele descrise în prezenta călăuză în două
grupe, şi anume în trasee recomandabile pentru orice turist şi trasee recomandabile numai celor care sînt mai
antrenaţi şi deci obişnuiţi cu drumuri mai grele.
Astfel fiind, nu am avut drept criteriu de alegere durata efectuării unui traseu, ci numai dificultăţile
existente, cum ar fi pantele foarte înclinate sau potecile strecurate deasupra unor prăpăstii impresionante. In
categorisirea făcută am păstrat numerotaţia din cuprinsul lucrării

Drumuri accesibile tuturor turiştilor

1. Zărneşti — Plaiul Foii
2. Zărneşti — Prăpăstii — Cabana Curmătura
3. Zărneşti — Zănoaga — Cabana Curmătura
4. Zărneşti — Valea Crăpăturii — Cabana Curmătura
5. Zărneşti — Ref. Comsomol (Diana) — Brîul Caprelor — Creastă — Cabana Curmătura.
7. Cabana Curmătura — Vf. Piatra Craiului Mică — Zănoaga — Cabana Curmătura
10. Bran — Peştera sau Şirnea — Joaca — Poiana Vlăduşca — Cabana Curmătura cu varianta Zărneşti —
Peştera — Cabana Curmătura
11. Dîmbovicioara — Satul Ciocanul — Poiana Vlăduşca — Cabana Curmătura
12. Dîmbovicioara — Valea Brusturetului — La Table — Cabana Curmătura
14. Plaiul Foii — Refugiul Comsomol — Padina Popii — Creastă — Refugiul „7 Noiembrie" — Cabana
Curmătura
15. Porţiunea Plaiul Foii — Marele Grohotiş — Ceardacul Stanciului.
16. Plaiul Foii — Drumul Grănicerilor — Valea lui Ivan — Cojocaru — Valea Dîmboviţei— Rucăr
17. Plaiul Foii — Rudărita — Comis — Cabana Urlea (Făgăraş)
18. Plaiul Foii — Tămaşul — Lerescu — Comis — Cabana Urlea (Făgăraş)
19. Plaiul Foii — Tămaşul—Dracsin — Păpuşa (cabana Voina)

Drumuri mai dificile

R Zărneşti - Padina Hotarelor/Padina Sxindileriei - Turnul Pietrei Craiului — Cabana Curmătura
8. Cabana Curmătura — Turn — Creasta Nordică — Refugiul Grind
9. Refugiul Grind — Creasta Sudică — Funduri— Poiana Grind — Refugiul Grind
13. Plaiul Foii — La Lanţuri — Refugiul Grind — Zărneşti
15. Porţiunea Ceardacul Stanciului — Valea Urzicii — Creastă, sau coborîre în Valea lui Ivan

ASPECTE DE IARNĂ
 In general vorbind, vizitarea Pietrei Craiului iarna este mai puţin posibilă, exceptînd regiunea din
sud, favorabilă pentru schi. Parcurgerea drumurilor în anotimpul de iarnă este dificilă din cauza înclinaţiei
excesive a versanţilor, a văilor înguste, adînci şi în pantă prea repede. Din această cauză socotim că drumurile
de iarnă din Piatra Craiului — în afară de cele de acces la cabana Plaiul Foii său Curmătura — nu pot fi
parcurse decît de turişti mai încercaţi, dotaţi cu material tehnic (colţari şi piolet).
Astfel, drumul de la Zărneşti la Plaiul Foii (bandă roşie) şi de la Zărneşti la cabana Curmătura prin
Poiana Zănoaga (bandă galbenă) sînt singurele drumuri de iarnă accesibile oricărui turist.
Regiunea de sud-est din jurul satelor Peştera şi Şirnea cu punct de plecare din Bran sau chiar din
Zărneşti oferă un loc minunat pentru amatorii de schi.
Lipsa cabanelor Grind şi Şipote ne obligă să amenajăm bazele taberelor de schi în casele locuitorilor
din cele două sate pomenite mai sus.

INDICAŢII ASUPRA CABANELOR ŞI REFUGIILOR DIN MASIV

Cabana Plaiul Foii (Valea Bîrsei) este situată la altitudinea de 849 m, la o distanţă de maximum 4
ore de mers din orăşelul Zărneşti. Are o capacitate de 120 locuri şi oferă în permanenţă găzduire şi hrană,
fiind deschisă tot timpul anului ; cabana este dotată cu cantină.
Cabana Curmătura este situată la o altitudine de 1470 m sub pantele versantului răsăritean al
masivului în apropiere de regiunea Turnului Pietrei Craiului. Cabana are o capacitate de 60 locuri şi oferă tot
timpul anului găzduire şi hrană, fiind dotată cu cantină.
Refugiul alpin „7 Noiembrie". Este situat pe Creasta Nordică la o altitudine de 2047 m, avînd o
capacitate de 8—10 persoane. Refugiul este construit din lemn de brad, căptuşit pe dinafară cu şindrilă ; este
dotat cu un pat. Apa lipseşte cu desăvîrşire.
Refugiul Comsomol (Casa Diana). Situat după Şaua Chiliilor la o altitudine de 1430 m ; este
construit din lemn de brad şi are 2 camere mari. Construcţia are şi un pod comun, la nevoie fiind un bun
adăpost pentru un număr de 15—20 persoane. Apa lipseşte.
Refugiul Grind. Se află pe locul fostei cabane Grind, la o altitudine de 1650 m sub vîrful cu cea
mai mare altitudine din masiv şi anume Vf. „La Om" sau Piscul Baciului. Are o capacitate de 4—5 persoane,
iar apa se găseşte la o distanţă de circa 1—1½ oră, dus şi întors.

CUPRINS
Introducere
Prezentarea masivului
Punctele de plecare spre masiv
Drumuri din Zărneşti
Drumuri din Bran
Drumuri din Rucăr — Dîmbovicioara
Drumuri din Plaiul Foii
Drumuri de legătură
Cîteva îndrumări pentru alegerea traseelor
Aspecte de iarnă
Indicaţii asupra cabanelor şi refugiilor din masiv

Redactor de carte: E. Stănculescu Corector : Iacob L. Dat la cules 17.1 V. 1959. Bun de tipar 26. V. 1959.
Tiraj 7150 ex. Htrtie semivelină de 80 gr.lm. p. Coli de tînăr 6,5. Coli de editură 4,6 Ft. 32/70x92. Com. editurii 3159.
Ediţie II. Planşe 1 Upo. A 03914 Pentru bibliotecile mici indicele de clasificare
Tiparul executat sub comanda nr. 1210, la întreprinderea Poligrafică „13 Decembrie 1918", str. Grigore Alexandrescu nr. 93—95
Bucureşti, R.P.R.