Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu j'ălire

Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;

El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori

C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.

Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte,

Şi, privind la focul vesel care-n sobe străluceşte,

El depune flori de iarnă pe cristalul îngheţat,

Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.

Gerul face cu-o suflare pod de gheată între maluri,

Pune streşinelor casei o ghirlandă de cristaluri,

Iar pe feţe de copile înfloreşte trandafiri,

Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri.

Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare

Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scoţând aburi lungi pe nare.

O! tu, gerule năprasnic, vin', îndeamnă calul meu

Să mă poarte ca săgeata unde el ştie, şi eu!

(Vasile Alecsandri, Gerul)

1. Selectează două cuvinte care aparţin câmpului semantic al iernii.

2. Precizează rolul semnelor de punctuaţie din prima strofă.

3. Transcrie un vers care conţine o locuţiune verbală, folosită cu efecte expresive.

4. Menţionează două teme/motive literare, prezente în poezie.

5. Precizează două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric in textul dat.

6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în prima strofă.

7. Motivează plasarea în poziţie iniţială, în fiecare catren, a substantivului gerul.

8. Comentează, în 6-10 rânduri, ultima strofă, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi
mijloacele artistice.

9. Ilustrează una dintre caracteristicele limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate,
sugestie, reflexivitate), prezentă în textul dat.
Rezolvare:

1. Gerul, promoroacă, înghețat, gheață.

2. Punctul și virgula(“;”) - marchează o pauză în vorbire, pauza fiind mai scurtă decât cea impusă de
punct și mai lungă decât cea impusă de virgulă.

3. Transcrierea unei locuțiuni verbale din poezie: “Să ne-aducă viu aminte de ale verii înfloriri.”

4. Două teme/motive literare, prezente în poezie: motivul iernii, motivul gerului.

5. Două mărci lexico-gramaticale prin care se evidențiază prezența eului liric în textul dat:

Pronumele personal de persoana a II a singular: “tu”, verbul la imperativ: ”vin”, construcția

exclamativă : ”Să mă poarte ca săgeata unde el știe și eu” ; mărcile eului liric în acest vers sunt:
pronumele personal “eu”(pers I, nr. sg.) și verbul de persoana I “poarte”.

6. Figura de stil dominantă în prima strofă este personificarea. Personificarea este figura de stil prin
intermediul căreia se atribuie însușiri omenești unor elemente ale naturii. Gerul apare astfel
personificat în prima strofă. El prezintă trăsături caracteristice pasiunii și dinamismului bărbătești,
fiind”aspru și sălbatic”. Prin contrast lunca apare feminizată și pasivă: ”Lunca zace-n amorțire.
”Incleștarea acestor forțe ale naturii, aerul și pământul amintește de o uniune nupțială, tragică prin
moartea miresei. Personificarea sugerează moartea naturii în anotimpul rece.

7. Substantivul “gerul” apare în poziție inițială la începutul fiecărei strofe deoarece reprezintă motivul
central al poeziei. Repetarea acestui termen este în consonanță cu tema textului și titlul poeziei.

8. Poezia “Gerul” de Vasile Alecsandri este un pastel. Ea face parte din seria pastelurilor închinate
anotimpului alb (iarna, viscolul , miezul iernii , la gura sobei) și are toate notele caracteristice ale
speciei literare pe care o ilustrează . Fiind un pastel și implicit , o operă lirică , se observă și aici faptul
că poetul iși exprimă direct propriile trăiri în strânsă legatură cu aspectele descrise .

Ultima strofă a poeziei completează imaginea gerului. Personificarea “Gerul dă aripi de vultur cailor
în spumegare / Ce se întrec pe câmpul luciu, scoțând aburi lungi pen are”, ilustrează intensitatea
acestuia. Invocația”O! tu, gerule năprasnic, vin’ îndeamnă calul meu / Să mă poarte ca săgeata unde
el știe și eu” scoate în evidență apropierea ăndrăgostitului de ger care devine părtaș al sentimentelor
sale. Întreaga strofă se caracterizează prin dinamism, partea de vorbire predominantă fiind verbul:
”dă aripi”, ”scoțănd “, “vin “, ”îndeamnă”, “să mă poarte”.

9. Una dintre caracteristicile limbajului poetic este expresivitatea. Poetul foloșeste o multitudine de
figuri de stil printre care amintim: epitetele “aspru și sălbatic”, comparații” ca pe o mireasă moartă”,
personificarea: “Gerul face cu-o suflare pod de gheață între maluri”.