ALGERNON BLACKWOOD

PU A

Unele nop i sunt doar întunecoase; altele îns prin

bezna lor prevestesc evenimente misterioase i
amenin toare. În orice caz, acest lucru pare mai ales
adev rat în unele cartiere îndep rtate, unde spa iile
largi dintre felinare r mân complet moarte de îndat ce
se întunec , cartiere în care nu se întâmpl niciodat
nimic, unde zbârnâitul unei sonerii e socotit aproape ca
o soma ie, când oamenii strig : „S mergem în ora !" în
jurul vilelor, cedrii uria i suspin în vânt, dar gardurile
vii se chircesc i orice activitate spontan se înv luie în
cere.
În acea noapte de noiembrie o briz umed mi ca
încet pinii argintii de pe aleea strâmt care ducea la vila
Laurii, i unde locuia colonelul Hymber Masters, ofi er
pensionar din armata Indiilor, al c rui nume era
întov it de mai multe litere onorifice, ca de exemplu
C. B. (Commander of the Bath). Servitoarea fiind plecat ,
buc reasa deschise u a speriat când auzi r sunând
soneria pu in timp dup ora zece. Zgomotul brusc al
soneriei era nepl cut, cât i nepotrivit ca or , c ci
Monica, fiica colonelului, adorat , dar i cam neglijat
de tat l ei, dormea la primul etaj. Buc reasa nu se
temea totu i c se va trezi copilul i nici c ora era prea
înaintat ca cineva s sune atât de violent. I se f cu
fric doar pentru c , dup ce deschise u a, v zu în
prag, în ploaie i vânt, un ins tuciuriu, înalt i slab, cu
un pachet în mân .
Mai târziu î i aminti foarte bine c avea un chip
foarte brunet, c era negru, indian sau arab (cuvântul
„tuciuriu" desemnând pe oricine nu apar inea rasei
albe). Înf urat într-un impermeabil galben plin de pete,
pe cap cu o p rie moale jegoas i „având într-adev r
aerul unui demon, o jur în fa a lui Dumnezeu", îi
întinse un pache el, în vreme ce lumina din vestibul se
reflecta în ochii lui str lucitori.
 — Pentru colonelul Masters, opti el gr bit. Trebuie
i-l dai în mân , dar lui i nim nui altcuiva.
Cu aceste cuvinte, disp ru în noapte, „cu ciudatul
lui accent str in, cu ochii lui de jeratic i cu oribila lui
voce uier toare".
Necunoscutul p rea c se tope te cu adev rat în
bezn , în ploaie i vânt.
— Dar îi v zusem ochii înv ia i, mutra
ut cioas , mâinile negre, degetele sub iri i lungi, cu
unghii roz, i-am avut impresia (dac în elegi ce vreau
spun) c sem na cu... moartea, îi declar ea
servitoarei a doua zi de diminea .
Astfel a vorbit ea a doua zi de diminea . În seara
aceea îns , sprijinit de u a închis , strângând
pachetul învelit în hârtie de ambalaj, impresionat de
ordinul primit de a-l înmâna colonelului Masters i
nim nui altul, se sim ise u urat suflete te la gândul
st pânul ei nu se întorcea mai înainte de miezul
nop ii i deci nu trebuia s ia imediat m suri. R mase
totu i nemi cat , ezitând, nelini tit i jenat . Un
pachet, chiar adus de-un str in misterios, n-are nimic
însp imânt tor în sine; i totu i era foarte speriat .
Poate c instinctul i supersti ia ac ionau asupra ei la
fel ca vântul, noaptea, singur tatea din cas i vizita
nea teptat a acelui om întunecat. Se sim i n dit
de-o groaz vag ; în sângele ei de irlandez se trezir
visuri de odinioar . Începu s tremure u or, ca i cum
pachetul ar fi con inut un exploziv, o otrav sau o fiin
vie i malign . Degetele i se desf cur . Pachetul c zu pe
dale cu un zgomot sec, dar nu se mi . Degeaba îl
cercet de aproape, c ci nu se mi ca; un simplu pachet
învelit în hârtie de ambalaj. Adus de-un comisionar în
mijlocul zilei, ar fi putut con ine m rfuri de la b nie,
tutun, o c ma cârpit . i totu i acel zgomot sec era
destul de tulbur tor... Dup câteva minute,
buc reasa, amintindu- i de îndatoririle ei, lu de jos
cu grij obiectul temerilor, tremurând toat . În loc s -l
dea colonelului „în mân direct", se hot rî s -l lase pe
masa lui de lucru i s nu-i pomeneasc de el decât a
doua zi. Dar, de fapt, st pânul ei, cu toane i ordine
tiranice, nu era u or de abordat, mai ales diminea a.
 Se duse deci s pun pachetul în biroul lui, cu
hot rârea ferm de-a nu da nici un am nunt precis
asupra felului cum sosise. C ci doamna O'Reilly se
temea de colonelul Masters, care, dup ea, nu avea
nimic omenesc, în afara dragostei pentru fiica lui.
Fire te c o pl tea bine, i uneori îi zâmbea, i desigur
era un om ar tos, de i cam prea brunet pentru gustul
ei. În orice caz, se în elegeau reciproc, iar buc reasa
nu se gândea s ip seasc slujba, c ci î i fura
st pânul cu pruden , dar foarte profitabil.
— Toate astea nu-mi spun nimic bun, îi declar ea
servitoarei a doua zi de diminea . Nu-mi place aceast
poveste cu „s fie dat colonelului în mân i nim nui
altcuiva", i nici ochii acelui om, i nici zgomotul sec al
pachetului când a c zut jos. Nu, asta nu-mi spune
nimic bun, nici pentru noi i nici pentru al ii. Un om
a de negru ca la nu poate decât s aduc ghinion.
Un pachet, de fapt... cu ochii lui de demon.
— Ce-ai f cut cu el? întreb servitoarea.
— Fire te c l-am aruncat în foc, r spunse
buc reasa, privind servitoarea de sus.
— Nu cred, r spunse cealalt .
Buc reasa, f s g seasc imediat r spuns, î i
lu timp de gândit.
— tii ce cred eu? zise ea în sfâr it. Nu? Ei bine, am
i spun. Pachetul la era un lucru de care se teme
cona ul, nici mai mult nici mai pu in. De când sunt
aici, cona ului îi e fric de ceva, de asta îi e fric . A în-
ptuit desigur un lucru r u în India cu ani în urm , iar
tuciuriul i-a adus pedeapsa ce-o merit . Iat de ce-am
zis c-am aruncat pachetul în foc... Era un idol p gân,
murmur ea, i î i f cu cruce, iar el, ei da, e membrul
unui cult secret.
Servitoarea f cu ochi mari i înghi i în sec.
— S fii atent la cuvintele mele, Jane, scumpo!
trase concluzia tovar a ei, pl dind din nou aluatul.
O vreme lucrurile r maser la acest stadiu:
buc reasa, fiind irlandez , era mai tentat s râd
decât s plâng , i ferindu-se s recunoasc vreodat
n-a ars pachetul, uit aproape întâmplarea. În orice
caz, nu era treaba ei s se duc s deschid u a. Ea
una „înmânase" pachetul: avea con tiin a împ cat .
Deci, dup toate aparen ele, nimeni „nu d du
aten ie cuvintelor ei", c ci nu se petrecu nimic
extraordinar: Monica continua s se joace de una sin-
gur cu aceea i încântare; colonelul Masters se dovedi
la fel de tiranic i de sever ca de obicei. Vântul umed de
iarn continu s sufle în pinii argintii; ploaia continu
bat în geamuri; nici un vizitator nu se prezent .
Lucrurile merser astfel o s pt mân , o perioad destul
de lung în aceste cartiere îndep rtate, unde nu se
petrece niciodat nimic.
Dar, într-o bun diminea , colonelul Masters sun
din biroul lui; servitoarea aflându-se la primul etaj, în
locul ei se prezent buc reasa. St pânul ei inea în
mâini un pachet învelit în hârtie de ambalaj, pe
jum tate desf cut i cu sforile atârnând.
— Tocmai am g sit asta pe biroul meu. N-am mai
intrat în aceast camer de opt zile. Cine a adus
pachetul? Când a sosit?
Fa a galben a colonelului se congestionase.
Doamna O'Reilly r spunse la cea de-a doua
întrebare declarând c pachetul misterios sosise foarte
recent.
— Te-am întrebat cine l-a adus! insist colonelul pe-
un ton sec.
— Un necunoscut, se fâstâci ea. Unul care nu-i de
prin partea locului... Un om pe care nu l-am v zut
niciodat ...
— Cum ar ta?
— Destul de brunet la chip, domnule... Chiar foarte
brunet, dac ochii nu m-au în elat... Numai c-a venit
i-a plecat atât de repede încât nu l-am v zut ca
lumea...
— A l sat vreun mesaj?
— N-a cerut r spuns, spuse ea dup ce ezit o clip .
— Te-am întrebat dac a l sat vreun mesaj! r cni
colonelul.
— Nu, domnule, n-a l sat nici un mesaj. i-a plecat
mai înainte s -l pot întreba de nume sau de adres . Dar
cred c era un fel de negru... afar de cazul când m-am
în elat din pricina beznei... n-a putea s spun precis,
domnule...
Peste câteva clipe ar fi fost gata s izbucneasc în
lacrimi sau s cad le inat , atât se temea de st pânul
ei, mai ales când îl min ea. Cu toate acestea, colonelul o
scuti de cele dou catastrofe, întinzându-i brusc pa-
chetul pe jum tate desf cut. Nu o strivi sub insulte i
nici nu o supuse unui contrainterogatoriu, cum se
temuse ea. I se adres pe-un ton t ios, tr dând furie,
nelini te i chiar oarecare am ciune.
— Ia porc ria asta de pachet i arde-l, îi ordon el,
sau arunc -l unde vrei! Dac omul revine, spune-i c-a
fost distrus pachetul... i c nu mi-a fost înmânat. M-ai
auzit bine? Nu mi l-ai dat.
— Da, domnule, fire te, domnule, r spunse ea.
Apoi se întoarse pe jum tate i ie i din înc pere, cu
pachetul subsuoar , mai mult decât în mâini, ca i
cum în untru s-ar fi aflat un animal în stare s în epe
sau s mu te.
Temerile ei se mai calmar totu i, c ci dac
colonelul Masters tratase pachetul cu atâta dispre , de
ce s -i fie ei fric de el. Odat singur în buc rie, în
mijlocul zeilor favorabili c minului, începu s deschid
pachetul. Spre marea ei stupoare (înso it i de
oarecare decep ie) nu g si în untru deoât o p pu
blond , cu cap de cear , cum se putea cump ra cu un
iling i ase pence în orice magazin de juc rii. P pu a
avea un chip palid, inexpresiv, p rul blond era foarte
murdar, iar mâinile micu e, r u executate, erau lipite de
olduri; gura, de i închis , p rea c rânje te; genele
sem nau cu epii unei perii de din i uzat . Pe scurt, cu
rochia ei s rman , dintr-un material ieftin, ar ta
inofensiv , jalnic i destul de urât .
O p pu ! Buc reasa începu s râd , uitând de
orice temere. „Dumnezeule, î i spuse ea, cona ul
trebuie s aib o con tiin la fel de murdar ca un
grajd!... Oricum, a tras o sperietur grozav . Se a tepta,
îndoial , la altceva decât la o p pu de doi bani!"
Prea tem toare de st pânul ei pentru a-l dispre ui,
sim ea totu i oarecare mil pentru el. Cu toate acestea,
în loc s arunce p pu a sau s-o ard , cum i se
poruncise, o d rui Monic i. Feti a, care nu avea multe
juc rii noi, se îndr gosti pe loc de ea; promise solemn,
la insisten ele doamnei O'Reilly, c nu va divulga
niciodat tat lui c p pu a se afl în mâinile ei.
Colonelul Hymber Masters fusese decep ionat de
via , decep ionat de carier , i decep ionat de
asemenea în dragoste (c ci Monica era desigur un copil
nelegitim). Pensia lui modest îl silea s tr iasc într-o
lume pe care o ura i în condi ii materiale care-i
inspirau un adev rat dezgust.
Vecinii nu manifestau antipatie fa de el, dar îl
considerau sinistru, din pricina manierelor lui t cute i
a chipului brunet, br zdat de riduri adânci. C ci
cuvântul „brunet" înseamn „misterios" în aceste
cartiere îndep rtate, i purtarea lui t cut incita
imagina ia feminin s umple vidul. Cu toate acestea,
cum juca excelent bridge, era primit în mai multe case.
În consecin , ie ea în fiecare sear i se întorcea
rareori înainte de miezul nop ii. Între timp, Monica
socotea o adev rat comoar p pu a cu chip de cear ,
care c ta în ochii ei de copil o valoare cu atât mai
mare cu cât era un cadou „secret" din partea tat lui.
Feti a primise mai multe daruri în acest fel, f s le
dea prea mare importan ; dar pentru prima oar
primea o p pu i o cuprinse un adev rat extaz.
Niciodat n-avea s dest inuie încântarea ei: p pu a va
mâne un secret între ea i tat l ei, pe care îl adora,
chiar din pricina t cerii lui i a darurilor indirecte,
pentru care nu-i mul umea niciodat , dându- i
instinctiv seama c ele f ceau parte din jocul minunat
dintre ei doi.
— E mult mai real i mai vie decât ursule ii mei, îi
spuse ea buc resei, dup ce cercet cu aten ie noua
juc rie. Cum de i-a venit lui t ticu' ideea asta?... tii c
pu a îmi vorbe te?... ad ug ea, lipindu- i de obraz
chipul ei de cear . E copila ul meu!
Într-adev r, p pu a era cu totul altceva decât un
ursule de catifea, c ci reprezenta un copil. Aducea o
not de blânde e într-o cas sever ; aducea speran ,
tandre e, o atmosfer matern , pe care nici o alt
juc rie n-o putea crea. Un copil, un prunc!... Totu i,
atât buc reasa cât i guvernanta, care asistaser
amândou la deschiderea pachetului, î i amintir mai
târziu c Monica, v zând con inutul ei, scosese un
strig t de imens fericire, asem tor aproape unuia de
durere: s-ar fi zis c o groaz instinctiv fusese imediat
anihilat de-un vârtej de bucurie delirant .
Doamna Jodzka a fost aceea care, mult timp dup
aceea, î i amintise de aceast stranie contradic ie, iar
doamna O'Reilly o inu i ea minte.
Momentan totu i buc reasa se mul umi s spun :
— O, dr gu a mea, cât e de frumoas !
În timp ce guvernanta declar :
— Dac ai s-o strângi a a de gur , Monica, n-o s
mai poat respira!
Dar feti a, f s dea cea mai mica aten ie
cuvintelor celor dou femei, începu s legene extaziat
pu a.
O p pu ic de doi bani, cu p r blond, cu chip de
cear ...
Doamna Jodzka, guvernanta polonez , p si casa
într-un fel cam abrupt. De i Monica o adora, iar
colonelul Masters o accepta, plec totu i la pu in
vreme dup sosirea p pu ii. Doamna Jodzka era o
duv înc tân i frumoas , de familie bun i cu
excelent educa ie, discret i în eleg toare. O iubea
mult pe Monica. Se temea pu in de tat l feti iei,
admirând totu i în secret acest tip de englez taciturn,
puternic i dominator. Colonelul îi acorda mult
libertate i nu- i îng duia niciodat nici cel mai mic
gest deplasat fa de ea. Doamna Jodzka primea un
salariu generos, de care avea mare nevoie. Totu i plec
pe nea teptate, într-o bun zi, dând drept explica ie a
plec rii c -i era prea fric s mai petreac o noapte în
cas . Motiv absurd, dar perfect de în eles, c ci orice
femeie poate s se team atât de mult într-o anumit
cas încât îi devine de nesuportat: gândul se transform
într-o obsesie, într-o idee fix , pe care nici un argument
nu reu te s-o înl ture.
În cazul de fa , groaza doamnei Jodzka are o cauz
precis . Ea jur c a v zut p pu a „înaintând de una
singur ", cu un mers bâ âit i hidos, pe patul în care
dormea Monica.
 Doamna Jodzka se g sea în pragul u ii, pe cale de-a
privi în camer , cum avea obiceiul zilnic, pentru a se
încredin a dac feti a dormea lini tit . Veioza
spândea o lumin slab , dar destul de clar . Aten ia
guvernantei fu atras de-o mi care sacadat pe
cuvertura de la picioarele Monic i. Un obiect micu
rea c înainteaz stângaci de-a lungul patului, un
obiect pe care Monica trebuie c -l sc pase când
adormise i care aluneca mecanic când copilul se
mi ca.
Dup câteva secunde, guvernanta constat c nu
era un „obiect", c ci avea un contur viu. Pe deasupra, în
loc s alunece sau s se rostogoleasc , a a cum crezuse
ea, înainta cu pa i mici, într-o direc ie bine precizat .
Obiectul avea un chip minuscul i hidos, inexpresiv, i
doi ochi str lucitori, care o pironeau pe doamna
Jodzka.
Câteva minute, guvernanta ramase paralizat de
uluire; apoi, prad unei spaime de neînchipuit, î i d du
seama c micul monstru, care se îndrepta spre ea de-a
lungul pledului de la picioarele feti ei, nu era alta decât
pu a Monic i.
Tân ra femeie f cu un efort uria pentru a- i
rec ta controlul trupului i al min ii, pentru a nega
existen a acestui fenomen anormal i de necrezut.
Încerc s ignore c tot sângele îi înghe a, c întreg
corpul îi tremura. Se rug lui Dumnezeu cu disperare.
Evoc în minte imaginea duhovnicului ei de la Var ovia.
Scoase un strig t lung i mut, care îi r sun în creier.
pu a îns , mergând mai repede, î i continu mar ul
de nest vilit, f s i dezlipeasc privirea fix a
ochilor de sticl .
Doamna Jodzka le in .
Guvernanta, având sim ul exact al situa iei, î i
duse perfect seama c aceast istorie „nu st în
picioare". De aceea n-o povestise decât buc resei i îl
anun pe colonel c moartea unui membru al familiei
ei o oblig s plece de îndat la Var ovia. S ad ug m,
de asemenea, spre lauda ei, c nu depuse nici un efort
pentru a înfrumuse a povestirea, c ci, revenindu- i în
sim iri, rec tase curaj i s vâr ise un lucru
remarcabil: se str duise s întreprind o cercetare mai
am nun it . Dup ce intrase în camer , se încredin ase
Monica doarme lini tit i c p pu a zace nemi cat
la mijlocul cuverturii. O privise îndelung cu cea mai
mare aten ie. Ochii ei f sprâncene, împodobi i cu
gene negre caraghioase, priveau în gol. Avea o expresie
stupid , o masc mortuar maimu rind via a. Era de-o
urâ enie resping toare.
Cu sprijinul i t ria pe care i-o acordau credin a,
guvernanta nu se mul umise s -i studieze fa a: atinsese
obiectul monstruos i îl luase în mân . Credin a o
împiedic s cread în m rturia adus cu câteva clipe
mai înainte de sim uri. Era cu neputin ca p pu a s
se fi mi cat. F s tremure, guvernanta a ezase ju-
ria hidoas pe noptier , culcat pe spate, nevinovat
i totu i oribil . Doar atunci doamna Jodzka ie ise din
înc pere, pentru a se duce în camera ei de culcare. Ni
se pare firesc c degetele ei r seser înghe ate mult
timp dup ce adormise.
Imagina ie sau realitate, acest obiect pe cale de-a se
mi ca asemenea unei fiin e vii, dotat cu voin , trebuie
fi oferit un spectacol înfrico tor, o viziune de
co mar. Pentru doamna Jodzka, ap rat din copil rie
de dogme rigide, a fost un oc teribil, care i-a destr mat
toate no iunile despre ce e cu putin . Sângele îi înghe
în vine i le in . Totu i, acela i oc îi d du curajul s
ac ioneze când î i reveni. O iubea pe Monica; astfel,
imaginea acelui monstru pe cale de-a se plimba pe
cuvertur foarte aproape de fa a i mâinile încruci ate
ale feti ei adormite îi oferi, dup eveniment, for a de-a
apuca p pu a i de-a o pune acolo unde Monica n-o
putea atinge.
Ore întregi, înainte de-a adormi, reflect la aceast
aventura de necrezut, negând pe rând i acceptând
faptele, pentru a adormi în sfâr it cu certitudinea c
sim urile n-o în elaser . De fapt, nici cel mai sever
tribunal n-ar fi g sit mare lucru s -i repro eze în fa a
relat rii ei am nun ite, verosimile, sincere i logice.
— Sunt dezolat, spuse colonelul Masters calm,
când aluzie la doliul fictiv anun at de ea. În plus,
Monica are s v regrete mult. Are nevoie de
dumneavoastr .
Apoi, în clipa când guvernanta se preg tea s ias , îi
întinse zâmbind mâna i ad ug :
— Dac ve i putea reveni mai târziu, fi i bun i m
informa i. Influen a dumneavoastr e atât de...
binef toare.
Guvernanta bâlbâi o promisiune vag , dar se retrase
cu impresia greu de definit c nu Monica avea atât de
mult nevoie de ea. Regret c colonelul nu folosise alte
cuvinte. Încerc un sentiment de ru ine, ca i cum s-ar
fi eschivat de la o datorie de îndeplinit sau, mai
degrab , înaintea unui prilej de-a se ar ta gata s ajute,
prilej pe care Domnul i-l scosese în cale.
Atât în tren cât i pe vapor, con tiin a o mustr
aspru. P sise un copil pe care-l iubea, care avea
nevoie de ea, din pricina panicii provocat de spaim ...
Nu, nu era chiar a a. P sise o cas pentru c Diavolul
trunsese în untru... Nu, nu era adev rat decât în
parte.
Când o persoan cu temperament nervos, modelat
din copil rie de credin e rigide, începe s cearn faptele
i s analizeze reac iile, atât logica cât i bunul sim
dispar. Gândul se îndreapt într-o direc ie, emo ia în-
tr-alta, i e cu neputin s tragi o concluzie clar .
Doamna Jodzka î i continu c toria spre Var ovia,
unde urma s i reg seasc tat l vitreg, un general la
pensie, care ducea o via desfrânat i avea s-o
primeasc foarte r u. Pentru tân ra femeie era o
perspectiv umilitoare s se întoarc cu mâna goal ,
atunci când acceptase un post pentru a sc pa de
ocupa iile vulgare ale acestui om. I se p ru totu i mult
mai u or s înfrunte furia tat lui ei vitreg decât s -i
expun colonelului Masters adev ratul motiv al plec rii
ei.
Pe m sur ce amintirile i gândurile îi n leau în
minte, iar unele am nunte aproape uitate reveneau la
suprafa , con tiin a o chinuia i pe-un alt plan.
De pild , în privin a petelor de sânge pomenite de
doamna O'Reilly. Desigur, stabilise regula de-a nu da
nici o aten ie pove tilor stupide ale irlandezei
supersti ioase; dar î i amintea acum discu iile grote ti,
purtate între buc reas i camerist , asupra
cear afurilor.
— Ascult , nu exist vopsea în p pu , î i spun eu,
afirma Jane. Nu-i decât talaj i cear . Pot s recunosc
vopseaua când o v d, iar asta nu-i vopsea, e sânge.
Iar doamna O'Reilly exclam pu in mai târziu:
— Sfânt Fecioar ! Înc o pata ro ie! Trebuie c i
mu unghiile... dar asta nu m prive te!...
Desigur, petele ro ii de pe cear afuri i de pe fe ele
de pern nu se explicau de loc. Dar doamna Jodzka nu
trebuia s se ocupe de cear afuri. i apoi, aceste dou
femei ridicole nu mai tiau ce s n scoceasc !... Or, iat
, în timp ce trenul mergea, guvernanta se gândea la
acele pete de sânge cu un sentiment de nelini te.
Un alt motiv de-a fi tulburat : încerca impresia
ciudat c p se te un b rbat care avea nevoie de ea,
de ajutorul ei. Nu reu ea s determine izvorul acestui
sentiment vag. Era o intui ie, i foarte pu ine intui ii
rezist la analiz . De i, în cazul de fa , intui ia se baza
pe-o convingere pe care doamna Jodzka nu încetase s-o
nutreasc din ziua când preluase slujba: colonelul
Masters avea un trecut care-i inspira oarecare team .
Trebuie s fi s vâr it un act ce-l regreta, de care se
ru ina, i a tepta pedeapsa: o pedeaps care va sosi ca
un ho noaptea i-l va în ca de gât.
Împotriva acestei r zbun ri temute exercita o
„influen binef toare" tân ra femeie: o influen
proteguitoare, datorit religiei sale, sau doar
personalit ii ei, în virtutea c reia putea fi comparat
cu un înger.
Mi se pare deci foarte firesc c , dup ce-a suportat
mai multe s pt mâni purtarea scandaloas a tat lui ei
vitreg, doamna Jodzka, strivit de remu ri i de
umilin e, s-a decis s se întoarc la vila lipsit de suflet
din acel cartier îndep rtat. Actul ei ni se pare cu totul
de în eles; i mai de în eles, bucuria uria a Monic i,
urarea sufleteasc i pl cerea încercate de colonelul
Masters, care î i exprim satisfac ia printr-un mesaj
amabil, redactat cu mult tact, c ci se scurser mai
multe zile pân ce guvernanta s -l întâlneasc i s -i
poat vorbi.
 Buc reasa i servitoarea o întâmpinar cu un
torent de vorbe... i cu îngrijorare. „Petele ro ii"
disp ruser , dar se petrecuser alte lucruri la fel de
inexplicabile i mult mai alarmante.
— I-ai lipsit grozav micu ei, declar doamna O'Reilly,
de i a g sit altceva care s-o in lini tit ... dac se poate
spune a a.
Irlandeza supersti ioas se închin .
— P pu a? întreb doamna Jodzka, re inându- i o
tres rire de groaz i for ându-se s vorbeasc calm.
— Exact, aceast p pu blestemat . M
nelini te te felul ei de-a se purta. Ca o creatur cu
sânge i carne, dac în elegi ce vreau s spun. i felul
cum se poart i se joac feti a cu ea..
Doamna O'Reilly întinse bra ele înainte, ca pentru a
se ap ra de-un atac.
— Zgârieturile nu dovedesc nimic, zise servitoarea
pe-un ton dispre uitor.
— Oare a fost cineva r nit? întreb guvernanta grav,
pref cându-se c ignor interven ia lui Jane.
Doamnei O'Reilly i se p ru c -i e greu s respire.
Apoi, când î i reg si respira ia, murmur sfid tor:
— N-are nimic cu domni oara Monica, ci cu
altcineva. i niciodat un om atât de negru ca acela n-a
adus fericire într-o cas , asculta i-m pe mine.
— Cu altcineva?... repet doamna Jodzka aproape
numai pentru ea.
— A, i dumneata, cu povestea aia cu omul negru!
exclam servitoarea. Las -m în pace cu povestea asta!
Dar trebuie s recunosc c-am auzit pa i târ i i
sacada i azi-noapte. i când m-am uitat prin camer ,
pu a mi s-a p rut mai mare... ai fi zis c s-a umflat...
— Ajunge! strig doamna O'Reilly. Tot ce spui nu
sunt decât scorneli. Se întoarse apoi spre guvernant i
ad ug : Scorneli f nici un sens; cât prive te aceast
pu , sunt cu duiumul în basmele din copil ria mea.
În locul dumitale... n-a crede un cuvânt. Apoi se
apropie de doamna Jodzka i îi opti aproape la ureche:
N-o s i se întâmple nici un r u domni oarei Monica,
nu te nelini ti pentru ea. Toate nenorocirile par s fie
rezervate altcuiva.
 mas singur în camer , doamna Jodzka, între
dou rug ciuni, începu s reflecteze. Sim ea o nelini te
profund i îngrozitoare.
— O p pu ! O juc rie mic , ieftin , fabricat cu
sutele i miile, un articol de comer cât se poate de
banal... Dar...
În minte îi revenea f încetare o fraz a doamnei
O'Reilly: „Felul cum se poart i se joac cu ea..."
O p pu ! Nu exista o juc rie mai jalnic , dac nu
chiar mai oribil . i totu i, când vedeai cum se ocup
de ea feti a, nu te puteai împiedica s nu reflectezi, c ci
în copil întrez reai viitoarea mam . Feti a mângâia p -
pu a cu dragoste, se îngrijea de ea, c uta s-o fac s se
simt bine; i totu i, la fel de bine o vâra în co ule ,
claie peste gr mad , cu gâtul sucit, cu membrele
îndoite atroce, a a încât nu mai putea nici s respire i
nici s lase sângele s circule, în timp ce ea fugea la
fereastr s vad dac plou sau a ie it soarele. Exist
în gestul acesta un automatism orb, dictat de ras
(afar de cazul c e contracarat de un interes oarecum
imediat), i totu i un instinct gregar, capabil s
dep easc toate piedicile. Instinctul matern sfideaz
moartea i chiar o neag . Fie c z cea pe jos, cu din ii
rup i, cu ochii smul i, fie c se afla culcat cu grij în
leag nul ei, p pu a strivit , torturat , mutilat , a
supravie uit tuturor dezastrelor i î i afirm calit ile
nemuritoare. Nimic nu reu te s-o distrug . Un copil
ce se joac cu o p pu reprezint dragostea
neiert toare, scopul esen ial al naturii: supravie uirea
rasei.
Aceste reflec ii ale doamnei Jodzka (provocate poate
de o pizm incon tient împotriva naturii, care nu-i
ruise copii) nu s-au men inut mult vreme la acest
nivel; s-au întors în curând la cazul concret, motivul
perplexit ii i temerilor ei: Monica i p pu a cu p r
blond i figur stupid . În cele din urm , guvernanta
adormi în timp ce se ruga i, dup un somn f vise, se
trezi complet odihnit i î i spuse c , mai devreme sau
mai târziu, tot va trebui s se adreseze colonelului
Masters.
Se puse pe observat i ascultat. O spion pe Monica
 i spion p pu a. Totul i se p ru la fel de firesc ca într-
o mie de alte case. Examin i mintal situa ia, i
ra iunea î i spuse cuvântul asupra supersti iilor. În
seara ei liber se duse la cinema, filmul îi pl cu mult de
tot i ie i din sal cu convingerea c fantezia distruge
facult ile mintale i c via a obi nuit e profund
prozaic . Totu i, înainte de-a parcurge cei apte sau opt
sute de metri de la cinema i pân acas , se trezi iar
prad unei nelini ti profunde i inexplicabile.
Doamna O'Reilly, care o culcase pe Monica, veni s -i
deschid . Era de-o paloare livid .
— Au vorbit, zise ea, mai înainte de-a apuca s
închid u a.
— Cine a vorbit? Ce vrei s spui?
— Amândou au vorbit, r spunse buc reasa.
Apoi se a ez pe-un scaun, î i terse fa a acoperit
de sudoare, pe care se întip rise o spaim de moarte.
— Au vorbit amândou ? repet doamna Jodzka cu
glas tare, ca i cum ar fi voit s arate tovar ei ei c nu
are de ce s se team . Ce-mi tot spui?
— Î i spun c-au vorbit amândou ... c-au vorbit una
de alta.
Guvernanta p str câteva clipe t cere, încercând s
lupte împotriva unei nelini ti din ce în ce mai mari.
— Sus ii c le-ai auzit discutând împreun ? întreb
ea pe-un ton nesigur.
Doamna O'Reilly d du din cap, arunc peste um r o
privire îngrozit i spuse smiorc indu-se:
— Am crezut c n-ai s te mai întorci niciodat . De-
abia am mai avut curajul s r mân în cas .
Doamna Jodzka o privi drept în ochi, apoi spuse
foarte calm:
— Ai auzit într-adev r c vorbesc?
— Am ascultat la u . Erau dou voci. Dou voci
diferite.
Guvernanta si cu cale s nu împing mai departe
contra-interogatoriul, ca i cum teama ei, devenit i
mai puternic , i-ar fi inspirat o mai mare în elepciune.
— Doamn O'Reilly, declar ea lini tit, ai auzit-o
desigur pe Monica vorbind cu p pu a ei, cum are
obiceiul, iar apoi, pref cându- i vocea, inventând
 spunsurile. Asta s-a mai întâmplat, nu-i a a?
Buc reasa nu se l convins . F cu semnul
crucii, ridic din cap i spuse cu glas sc zut:
— Vino s ascul i împreun cu mine. Ai s po i
judeca singur .
Astfel, pu in dup miezul nop ii, cele dou femei se
duser pe coridorul f lumin , în fa a u ii de la
camera copilului. Colonelul Masters trebuie s fi fost de
mult în patul lui, în cealalt parte a vilei. Afar , nici nu
adia vântul. Dup o lung i lugubr a teptare, din
camera unde dormea lini tit Monica, cu p pu a ei
iubit al turi, r sun un zgomot de voci. Un zgomot
înfundat, neclar, nepl cut. i, f nici o îndoial ,
zgomotul a dou voci distincte.
Buc reasa i guvernanta se traser înapoi brusc,
schimbar priviri îngrozite i î i f cur cruce.
Doar dumnezeii b trânei Irlande puteau s spun ce
se ascundea în mintea supersti ioas a doamnei
O'Reilly. Dar p rerea tinerei poloneze se definitivase: nu
era decât o singur voce, i nu dou . Vocile celor ce vor-
besc în somn cap accente bizare.
— Domni oara Monica vorbe te în somn, asta-i tot,
doamn O'Reilly, îi murmur ea cu glas ferm la ureche
buc resei care se sprijinise de um rul ei, ca i cum ar
fi fost pe punctul s le ine. N-auzi c -i mereu aceea i
voce? Ascult bine i vei vedea c-am dreptate. Nu-i
decât o voce care pune întreb rile i d i r spunsurile.
Ascult i ea cu o aten ie m rit ; dar pu in timp
dup aceea surprinse un alt zgomot în spate, un zgomot
de pa i care se îndep rteaz foarte gr bi i. Întoarse
repede capul i î i d du seama c nu se mai afl nimeni
al turi de ea. Doamna O'Reilly fugise. Din adâncurile
casei, o rug ciune amestecat cu lacrimi urca prin casa
sc rii. „Sfânt Fecioar , sfin i ai paradisului..."
Doamna Jodzka scoase un suspin de surprindere i
nelini te, v zându-se astfel abandonat . Dar chiar în
acea clip , exact a a cum se întâmpl în c i, auzi un
alt zgomot care-i t ie r suflarea: z ng nitul cheii în
broasca de la intrare. Colonelul, pe care îl credea culcat,
se întorcea tocmai acas . Doamna O'Reilly va avea oare
timpul s traverseze vestibulul mai înainte s-o sur-
prind el? i mai r u: dac vine s arunce o privire prin
camera Monic i, înainte de-a se culca, a a cum face
uneori? Guvernanta ascult cu aten ie, cu nervii
încorda i. Îl auzi aruncând violent bastonul i pardesiul.
Aproape imediat dup aceea, pe scar r sunar pa ii
lui. Urca. Într-un minut avea s treac pe coridorul
unde st tea ea lipit de u a Monic i.
Doamna Jodzka lu o hot râre rapid : surprins
afar din camer , s-ar fi g sit într-o situa ie ridicol , pe
când în odaie ar fi fost cu totul firesc. În consecin ,
ac ion f s mai a tepte.
Cu inima zvâcnind puternic, deschise u a i
trunse în odaie. Dou secunde mai târziu, îl auzi pe
colonel intrând pe coridor. Spre imensa ei u urare
sufleteasc , trecu de u f s se opreasc .
Atunci doamna Jodzka v zu limpede tabloul care i
se oferea înaintea ochilor.
Monica dormea adânc, dar în somn strângea i
scutura p pu a ca i cum ar fi fost chinuit de-un
do mar. Morm ia cuvinte neclare, apoi gemea i
suspina rând pe rând. Se mai auzeau totu i i alte
sunete, care nu erau scoase de buzele copilului.
Re inându- i r suflarea pentru a asculta mai bine,
guvernanta observ scena cu aten ie. Surprinse atunci
scâr âituri i mârâituri, apoi, dup o clip de cercetare,
constat c proveneau de la p pu , ale c rei membre
erau fr mântate de feti . S-ar fi zis c genunchii i
coatele protestau împotriva acestui tratament brutal.
Când Monica strângea p pu a de gât, ceara, sfoara i
talajul scoteau scâr âituri stranii, sem nând vag cu
silabe sau cu vorbe.
Tr gând cu urechea i cu ochii larg deschi i,
doamna Jodzka sim i c înghea de groaz . C ut
zadarnic o explica ie fireasc , încerc s se roage, dar
succes. Tot trupul îi fu n dit de sudoare.
Deodat , fa a Monic i lu o expresie lini tit .
Copilul se întoarse în somn, iar p pu a, sc pat din
strânsoarea ei, c zu la marginea patului i r mase
acolo nemi cat . Dar, spre marea spaim a guvernantei,
pu a continua s scâr âie singur . Mai r u înc ,
peste o clip , se ridic brusc pe picioarele strâmbe i
începu s se mi te. Cu ochii ei de sticl a inti i asupra
guvernantei, porni s traverseze cuvertura de pe pat, cu
pa i stângaci, împiedicându-se i c zând uneori,
proferând continuu sunete neclare lipsite de sens, dar
care exprimau totu i limpede mânia. Se îndrept direct
i cu un aer amenin tor spre doamna Jodzka.
Din nou, la vederea acelei juc rii de copil
maimu rind un monstru viu i însp imânt tor, tân ra
femeie î i pierdu cuno tin a. Cu toate acestea, le inul ei
inu doar câteva secunde, i de îndat ce- i reveni,
inima i se umplu de-o furie brusc , care se dovedi de
mare ajutor. Era furioas pe sine, pe propria ei
sl biciune, dar fierbea mai ales de furie împotriva aces-
tei p pu i de cear pe cale de a merge i de a scheuna,
ca i cum ar fi fost o fiin vie, inteligent , în stare s
vorbeasc o limb articulat .
Dac un spectacol monstruos ne poate paraliza, ne
poate de asemenea provoca efectul unei insulte.
Doamna Jodzka se sim i împins irezistibil la un act
violent. Se repezi la p pu , inând în mân singura
arm la îndemân : unul din pantofii cu toc înalt, decis
distrug aceast oribil i dezgust toare p pu , ce
trebuia rupt în buc i, f cut praf i pulbere...
Dar mâna ridicat de tân ra femeie nu se l
pentru a da lovitura de distrugere dorit . O durere
ascu it , asem toare mu turii unui arpe, o
fulger de-a lungul degetelor, la pumn, încheietura
mâinii i pe bra . Pantoful c zu i se rostogoli într-un
col al camerei. La lumina l mpii de c tâi, înc perea i
se p ru c se clatin . R mase pe loc, înlemnit de
groaz . Nici un sfânt nu-i putea veni în ajutor. Nu se
putea bizui decât pe propria ei voin . F cu un ultim
efort pentru a lupta, c ci se auzi murmurând cu o voce
în bu it :
— Dumnezeule! Nu-i adev rat! Nu e ti decât o
minciun ! Dumnezeul meu î i neag existen a! M
adresez ie, Doamne...!
Atunci, mica i dezgust toarea p pu , mi când
unul din bra ele rupte, scheun un r spuns compus
din silabe pe care guvernanta nu le în elese, p rând c
alc tuiesc cuvinte dintr-o limb str in . În aceea i
clip , se pr bu i pe cuvertur ca un balon plesnit, în
vreme ce Monica se agita din nou i întindea mâinile, ca
i cum ar fi dibuit dup ceva. Vederea copilului
nevinovat ce încerca s apuce juc ria blestemat , pe
care o iubea atât de mult, m ri la paroxism groaza
guvernantei, care le in din nou.
Când î i reg si sim urile, se afla în genunchi, pe cale
se roage la picioarele propriului ei pat. Nu reu ea
îns de loc s i aminteasc cum traversase coridorul i
cum urcase scara ce ducea la camera ei. Strângea înc
puternic în mân pantoful. Dar mai avea i amintirea
de-a fi strâns cu degete disperate o p pu de cear
inert , de a-i fi zdrobit micul trup oribil, pân când din
membrele mutilate a nit talajul... apoi de-a o fi a-
ezat brutal pe o mas , unde s n-o ajung Monita.
Revedea limpede feti a cufundat într-un somn lini tit,
ca i pe micul monstru complet destr mat, nemi cat i
totu i atât de viu, cu o via violent i primejdioas .
Nici o rug ciune, oricât de lung i de fierbinte, n-ar
fi putut s -i tearg din minte aceast scen .
i d dea seama c se impunea neap rat o discu ie
cu colonelul Masters. Con tiin a i lini tea ei
sufleteasc o cereau. Nu-i spusese niciodat ceva
Monic i, de team s nu întip reasc în mintea
copilului un lucru ce era mai bine s nu-l cunoasc .
Datora îns o explica ie imediat tat lui feti ei, c ci el îi
acorda toat încrederea.
O întrevedere cu colonelul Masters era caraghios de
greu de ob inut. Mai întâi, fiindc lui îi era groaz de
a ceva; apoi pentru c nu-l vedeai aproape de loc.
Noaptea se întorcea târziu, iar diminea a nu îndr znea
nimeni s -l abordeze. Programul zilnic al casei odat
stabilit, socotea c nu mai are nici o obliga ie. Singura
persoan care cuteza s -l înfrunte era doamna O'Reilly:
la fiecare ase luni, intra în biroul lui, îl anun a c are
plece în curând, primea o m rire de salariu i- i l sa
st pânul lini tit pentru alte ase luni.
Doamna Jodzka cuno tea obiceiurile colonelului i
se post pe palierul de la etajul doi, chiar a doua zi
diminea a, pândind trecerea lui prin vestibul. Îl z ri în
momentul când se preg tea s ias . Îl g si un b rbat
foarte ar tos, cu trup drept i sub ire, cu o fa
bronzat i impasibil : perfecta întruchipare a
ofi erului. Coborî scara s rind câte patru trepte, cu
inima zvâcnind în piept; dar frazele preg tite cu grij îi
disp rur din minte îndat ce colonelul se opri s-o
priveasc , i guvernanta izbucni într-un potop de
cuvinte de neîn eles.
Dup ce-o ascult o vreme cu cea mai mare polite e,
colonelul o întrerupse spunându-i:
— Sunt foarte fericit c v-a i putut întoarce aici a a
cum v-am cerut. Monica v-a regretat mult.
— Feti a are acum o juc rie preferat ...
— Sunt convins c -i tocmai ceea ce-i trebuie... M
las pe seama judec ii dumneavoastr excelente... Dac
mai crede i c are nevoie de ceva, fi i atât de amabil i
informa i.
— Dar nu eu i-am dat juc ria! E oribil ... oribil ...
Colonelul Masters începu s râd .
— Fire te, toate juc riile copiilor sunt oribile, dar
dac îi place ei... Cum n-am v zut-o, nu pot s judec...
Dac dori i s -i cump ra i altceva mai frumos...
Colonelul Masters d du din umeri i se îndrept
spre u .
— Dar nu eu i-am cump rat-o! V asigur! strig ea
vehement. A fost adus la dumneavoastr . E o p pu .
Vorbe te singur . Am v zut-o cu ochii mei mergând.
Colonelul se întoarse brusc pe jum tate, ca i cum l-
ar fi lovit un glon . Paloarea nea teptat a fe ei
contrasta cu privirea lui înfl rat .
— O p pu ? repet el calm. A i spus chiar o
pu ?
Dezorientat de expresia lui ciudat , guvernanta îi
explic c era vorba de-un pachet ce i se adusese lui.
Încurc tura ei spori când colonelul o întreb sec dac
era acela i pachet despre care d duse ordin s fie
distrus.
— Cred c de fapt a fost aruncat, se bâlbâi ea,
încercând s n-o tr deze pe buc reas . Probabil l-a
sit Monica... cel pu in... a a cred...
Incapabil s priveasc în fa chipul lui sever i cu
ochi str lucitori, se sim i cuprins de dispre pentru
lipsa ei de curaj; în acela i timp, îns , era con tient de
dorin a stranie de-a nu face r u acestui om, ca i cum
el s-ar afla în primejdie, i nu Monica.
— Vorbe te!... Silabise te! i merge, de asemenea!
strig ea, for ându-se în sfâr it s ridice privirea spre el.
Colonelul Masters p ru c se îmb eaz i c
respir greu.
— Spune i c Monica a luat p pu a i c se joac cu
ea? întreb el cu o voce foarte sc zut , ca i cum i-ar fi
vorbit singur. A i v zut p pu a mi cându-se i vi s-a
rut c-o auzi i silabisind parc ni te cuvinte? A i...
ascultat?
Nefiind în stare s g seasc argumente
conving toare, guvernanta se mul umi s dea din cap.
Sim i cum groaza pe care acest om o încerca în fundul
sufletului sufl deasupra ei ca o pal înghe at ... Dar în
loc s -i fac repro uri severe, colonelul Masters
continu calm:
— Foarte bine a i f cut c-a i venit s -mi spune i. A i
ac ionat foarte bine... De ani de zile a tept o astfel de
întâmplare... Mai devreme sau mai târziu... nu se putea
nu mi se întâmple...
i acoperi fa a cu o batist , în bu ind astfel
ultimele cuvinte. Atunci, ca i cum ar fi surprins în
vorbele lui un apel la simpatie, doamna Jodzka se
apropie de el i-l privi drept în fa .
— Duce i-v s-o vede i chiar dumneavoastr pe
feti , zise ea cu o hot râre brusc . Veni i cu mine la ea
în camer .
Colonelul tres ri i r mase t cut câteva clipe.
— Cine a adus acel pachet? întreb el în cel din
urm .
— Un b rbat, dup câte tiu eu.
— Un alb... sau... un negru?
— Un negru...
Colonelul începu s tremure ca o frunz . Se f cu
livid la fa . Trebui s se sprijine de u pentru a nu
dea. Temându-se s nu-l vad c le in , doamna
Jodzka deveni st pân pe situa ie.
— Veni i cu mine ast -sear , repet ea, i vom
asculta amândoi. Momentan, a tepta i-m aici. M duc
sa v aduc ni te coniac.
Reveni peste câteva clipe, cu respira ia t iat i îl
urm ri cum bea o jum tate de pahar de alcool. Atunci
în elese c f cuse bine s -i vorbeasc . Nu avea nevoie
de alt dovad în fa a docilit ii, pu in potrivit cu
caracterul lui.
— V spun deci: ast -sear , dup partida de bridge,
continu ea. Am s v a tept pe coridor, în fa a u ii de
la camera Monic i, la ora dou sprezece i jum tate.
Colonelul se îndrept cu greu, o a inti cu privirea,
apoi d du din cap afirmativ.
— La dou sprezece i jum tate pe coridor, în fa a
ii de la camera Monic i, murmur el.
Dup care, sprijinindu-se greoi pe baston, deschise
a i ie i. Doamna Jodzka îl privi cum se îndep rteaz
pe alee. Î i d du seama, de asemenea, c acest om era
prea doborât de remu ri pentru a mai avea o clip de
lini te, era prea însp imântat pentru a se mai putea
gândi m car la Dumnezeu.
În acea sear , când guvernanta o a ez pe Monica în
patul ei, feti a, foarte cuminte, îi ceru p pu a ei
preferat .
— Da i-mi p pu a, v rog; f ea nu pot s adorm.
Doamna Jodzka lu cu sil p pu a, pe care o
cârpise cu grij , o a ez pe noptier i îi spuse:
— Dr gu a mea, are s doarm acolo la fel de bine.
— O vreau la mine în pat, lipit de mine, r spunse
copilul. Ne spunem pove ti. Dac st prea departe, nu
aud ce zice.
Apuc p pu a cu un gest de afec iune, care îi
strânse inima guvernantei.
— Foarte bine, draga mea, dac te ajut s dormi,
ine-o lâng tine...
Monica nu observ groaza exprimat de chipul i
vocea guvernantei. Nici nu apuc s a eze p pu a pe
pern , aproape de obrazul ei, c i închise ochii,
sco ând un suspin de adânc mul umire.
Doamna Jodzka ie i din camer , f s mai
îndr zneasc s arunce o privire în urm . Odat ajuns
pe coridor, î i terse sudoarea care-i brobonise fruntea
i murmur în sine: „Dumnezeu s-o binecuvânteze i s-
o apere, i s m ierte dac am p tuit."
La ora opt seara, f s fi mâncat ceva, se închise
în odaia ei, pentru a începe veghea nesfâr it pân la
ora întâlnirii. Începu prin a se ruga mult timp, dar
în elese c rug ciunile ei erau zadarnice, c ci nu f ceau
altceva decât s-o tr deze i s-o scoat din s rite. Dac
Dumnezeu ar fi putut într-adev r s -i vin în ajutor, o
scurt implorare ar fi fost de ajuns. A cer i ajutorul
celui din cer, timp de ore întregi, o epuiza fizic i
constituia o insult adus divinit ii. În consecin , se
opri i începu s citeasc , f a în elege, via a unui
sfânt polonez. Dup câteva minute, adormi adânc...
O trezi un zgomot de pa i în fa a u ii ei. Arunc o
privire la ceas i v zu c era unsprezece. Doamna
O'Reilly se ducea la culcare. Zgomotul pa ilor se stinse.
Doamna Jodzka î i relu lectura, apoi adormi iar...
N-a putut s spun niciodat ce-a trezit-o a doua
oar . Tres ri i trase cu urechea. Noaptea era perfect
lini tit . În cas domnea o t cere de moarte. Afar nu
se auzea nici cea mai slab adiere de vânt, cel mai vag
zgomot de ma in . Apoi, în clipa când ceasul ei ar ta c
a trecut de dou sprezece, auzi u a de la intrare cum se
închide încet. Apoi pa i traversar vestibulul i urcar
încet scara. Colonelul Masters era credincios întâlnirii.
Doamna Jodzka se ridic din fotoliu, se uit în
oglind , murmur o rug ciune vag i ie i pe coridorul
întunecat.
Se îndrept spre u a de la camera Monic i,
ascultând cu o aten ie atât de mare încât i se p ru c n-
aude decât b ile surde ale inimii ei. Ajuns la locul
stabilit, se opri i a tept . Peste o clip se ivi i silueta
colonelului: lumina l mpii din vestibul d dea siluetei
aspectul unei umbre chineze ti. Colonelul se apropie de
guvernant i murmur :
— Bun seara... mi-am inut promisiunea. Am venit,
dar totul e atât de stupid...
maser apoi unul lâng cel lalt, ascultând în
cere.
Inima doamnei Jodzka b tea nebune te. Înso itorul
ei mirosea a alcool i a tutun. Umbra lui se mi ca pe
perete. Se sprijinea când pe-un picior, când pe cel lalt.
Tân ra femeie fu cuprins de un val de emo ie
extraordinar, în care dorin a carnal se amesteca cu
instinctul matern.
O clip , dori fierbinte s -l îmbr eze pe tovar ul
ei, dar, în acela i timp, s -l apere de primejdia
înfrico toare care-l pândea. Aproape imediat,
sentimentul p catului se vârî în aceast izbucnire de
pasiune. R ul plutea în aer. R ul, adic Diavolul.
Începu s tremure din tot corpul, î i pierdu echilibrul i
se aplec spre cel de lâng ea. O clip mai târziu, i-ar fi
zut în bra e.
Se îndrept la vreme, când auzi un sunet în untrul
camerei.
— Asculta i! murmur ea i-l în de bra .
De cealalt parte a u ii r sun un zgomot, sau mai
degrab zgomote: vocea Monic i, u or de recunoscut, i
o alta (dac era într-adev r o voce) mai ascu it , mai
slab , care-o întrerupea sau îi r spundea.
— Asculta i! repet guvernanta.
Sim i cum mâna cald a înso itorului ei o strânge pe
a ei cu atâta for încât fu gata s ipe.
— S dea Dumnezeu..., începu ea.
Apoi se opri brusc, cu respira ia t iat , c ci v zu
cum colonelul Masters face un lucru pe care nu l-ar fi
crezut vreodat cu putin : se aplec deodat , î i lipi
ochiul de gaura cheii, îngenunche pentru a nu- i pierde
echilibrul, f s dea drumul mâinii ei.
Zgomotele încetaser . Doamna Jodzka tia c veioza
lumina destul de bine pernele, capul Monic i i p pu a
culcat al turi de ea. Colonelul vedea desigur toate
acestea; or, nimic din atitudinea lui nu tr da c vede
ceva. Câteva secunde, tân ra femeie încerc o senza ie
stranie i îngrozitoare: avu sentimentul c i-a imaginat
totul sub efectul nervilor. Înnebunise oare? O în elaser
sim urile? De ce colonelul p rea c nu vede nimic? De
ce nu se mai auzea nimic în camer ?
Deodat , înso itorul ei se ridic în picioare i îi d du
drumul mâinii. În aceea i clip , guvernanta înlemni
toat în a teptarea cuvintelor de dispre ce urma s i le
adreseze. R mase cu atât mai uluit când îl auzi
murmurând cu un glas în bu it:
 — Am v zut-o... Am v zut-o mergând! i pe mine m
privea, doar pe mine.
Paralizat de spaim , doamna Jodzka nu scoase nici
un cuvânt. Tot colonelul a fost primul care a g sit for a
rup t cerea, pronun ând aceste cuvinte funeste, ce
reau adresate sie i i nu înso itoarei lui:
— E lucrul de care m-am temut întotdeauna... tiam
are s se întâmple într-o zi... Dar nu astfel. Nu
astfel...
Aproape imediat în camer se auzi o voce blând de
copil, vocea rug toare a Monic i:
— Nu pleca! Nu m p si! Te rog, întoarce-te la
mine în pat.
Apelul ei a fost urmat de-un sunet cu neputin de
în eles, ce putea trece drept un r spuns. Doamna
Jodzka recunoscu silabele stranii auzite de mai multe
ori, f s le în eleag . Colonelul se aplec spre ea i
murmur atât de aproape de fa a înso itoarei încât îi
sim i r suflarea pe obraz:
— Buth laga... Asta înseamn zbunare în
hindustan !
Guvernanta înghi i în sec, în timp ce cuvintele
trundeau în ea ca ni te pic turi de otrav .
— Trebuie s intru, continu colonelul. Trebuie
neap rat s intru i s înfrunt acest monstru.
Astfel, intui ia tinerei femei n-o în elase, instinctul
ei de protec ie se dovedea justificat; într-adev r,
colonelul i nu Monica era victima aleas de p pu a
hidoas .
— Nu! strig ea. Am s intru eu! L sa i-m s trec!
Dar el apucase s întoarc clan a i s intre în
odaie.
Amândoi r maser nemi ca i în prag timp de câteva
secunde. Doamna Jodzka, a ezat pu in în spatele
colonelului, privi peste a um rul lui, cu ochii mari, ca
surprind toate am nuntele scenei.
Dar în untru nu era nimic de v zut, cel pu in nimic
anormal, nimic însp imânt tor. Pentru a doua oar se
îndoi de sim urile ei. Atinsese oare aceast culme a
groazei doar contemplând-o pe Monica pe cale de-a
adormi într-o camer perfect lini tit ? Toate se aflau la
locul lor obi nuit: paharul cu ap pe noptier , cartea cu
poze, lâng fereastr , u or întredeschis . Chipul feti ei
tr da un calm senin i ea respira regulat. Nu z rea
nic ieri cel mai mic semn de agita ie care ar fi putut
explica chemarea fierbinte a copilului, cu câteva minute
mai devreme. Cuvertura f cea totu i cute mari la
cap tul patului, de parc Monica ar fi împins-o în
somn, fiindc îi inea prea cald.
Chiar în clipa când observ acest am nunt,
guvernanta, f s fie avertizat de nici unul din
sim urile ei, î i d du seama c în camera lini tit avea
loc undeva o mi care, i c aceast mi care anun a o
primejdie nu atât pentru ea sau pentru feti , cât
pentru colonelul Masters.
— A tepta i aici lâng u , îi spuse ea hot rât,
sim ind c se preg te te s p trund mai departe în
odaie. ti i c p pu a v pânde te. E undeva... Fi i
atent!
Încerc s -l re in , dar era prea târziu. Colonelul se
îndrept spre mijlocul camerei murmurând:
— Aceast poveste e stupid .
Niciodat în via a ei doamna Jodzka nu sim ise
pentru cineva admira ia pe care i-o inspir acest om,
înaintând spre destinul lui. O cuprinse un val de mil i
de spaim la vederea îngrozitorului spectacol, c ci avea
sentimentul profund al neputin ei ei totale: nici o fiin
uman nu izbute te s opreasc mersul stelelor.
În acea clip , privirea îi c zu pe pled, aflat în
dezordine la cap tul patului. Forma o serie de vârfuri i
de adâncituri cufundate într-o umbr neclar . Dac
Monica nu s-ar fi mi cat chiar atunci, cuvertura ar fi
mas în aceea i pozi ie pân diminea a. Dar feti a î i
întinse picioru ele i cu acest prilej modific conturul
peisajului în miniatur ce se întindea la picioarele ei. O
siluet ie i din umbr i se avânt înainte cu o vitez
uluitoare, supranatural , ca i cum ar fi fost propulsat
de-un resort. Era foarte mic , cu un aspect oribil, cu
cap drept, cu ochi str lucitori, iar mi rile bra elor i
ale picioarelor maimu reau pe cele ale unei creaturi
umane. S-ar fi zis c e întruchiparea r ului sub o
înf are groteasc .
 Alergând cu o siguran de necrezut pe suprafa a
alunecoas i inegal a cuverturii de m tase, plonja, se
ra i înainta cu toat viteza într-o direc ie bine
precizat . Ochii ei de sticl se pironiser asupra
colonelului Masters, aflat pu in în fa a guvernantei
însp imântate.
Doamna Jodzka, cu un gest de ap rare instinctiv, î i
puse bra ele pe umerii înso itorului ei, care se degaj
imediat, nu f oarecare violen .
— L sa i s vin porc ria asta! strig el. Îi fac eu de
petrecanie!
pu a se îndrept direct spre el. Articula iile
picioarelor i ale bra elor scoteau un u or scâr âit,
formând silabe stranii, pe care guvernanta le mai auzise
de câteva ori, f s le în eleag : „Buth laga...
zbunare!".
Mai înainte ca s poat colonelul s înainteze sau s
se retrag , mai înainte de-a putea face cel mai mic gest
de atac sau de ap rare, p pu a s ri la el i-l mu
feroce de gât.
Totul se petrecu într-o clip . Doamna Jodzka ine
minte impresia pe care i-ar fi putut-o l sa un fulger
orbitor. Sim urile îi paralizar complet. V zuse acest
obiect îngrozitor, f s i dea seama ce v zuse. Din
acest motiv r mase nemi cat i mut .
Colonelul Masters, la rândul lui, r mase i el în
picioare lâng ea, calm i p strându- i sângele rece, ca
i cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Nici un sunet nu-i
sc pase de pe buze în momentul atacului: p rea resem-
nat s i suporte destinul. În consecin , cuvintele pe
care le pronun imediat p rur cu atât mai
îngrozitoare datorit banalit ii lor.
— Nu crede i c-ar fi mai bine s tragem aceast
cuvertur ?
Doamna Jodzka înainta ma inal pentru a îndeplini
ordinul. Dar în clipa când se mi ,b de seam c
Masters î i smulge ceva de la gât, ca i cum o viespe
sau un ân ar ar fi încercat s -l în epe. Doar atât i-a
amintit.
În momentul când se aplec pentru a pune
cuvertura la loc, î i d du seama, spre marea ei
surprindere, c Monica st tea a ezat pe pat complet
treaz .
— O, Doska, tu e ti! exclam feti a. i t ticu... Ei,
asta...
— Î i... î i aranjam patul, draga mea, se bâlbâi
guvernanta f s tie prea bine ce spune. Ar trebui s
dormi. Am intrat doar s v d...
— i t ticu e cu tine! repet copilul, în culmea
agita iei i a surprinderii.
Aceste câteva cuvinte fur schimbate în timp ce
colonelul ducea mâna la gât. Nu se mai auzi nimic
altceva, afar de-o inspira ie brusc când f cu gestul.
Doamna Jodzka afirm îns solemn c-a v zut ceva: un
bra negru intr pe fereastra întredeschis , apuc un
mic obiect ce z cea pe parchet dup ce c zuse acolo de
la gâtul colonelului, apoi se retrase, rapid ca fulgerul, în
bezna nop ii.
— Iar acum ai s adormi peste dou minute, mica
mea Monica, murmur colonelul. Am venit s v d cum
te sim i.
Avea o voce f timbru, de-abia perceptibil .
Doamna Jodzka, înlemnit de groaz , asculta,
sprijinit de u .
— Te sim i bine, t ticule? E ti sigur? Am avut un
vis, dar acum s-a dus.
— M simt foarte bine. Niciodat nu m-am sim it
mai bine. Acum trebuie s dormi. Am s sting veioza:
sigur c din pricina ei te-ai trezit.
Cei doi suflar în lumânare în acela i timp. Feti a
râse încet, apoi adormi imediat. Colonelul Masters se
duse dup doamna Jodzka, mergând pe vârful
picioarelor.
— Mult b taie de cap pentru nimic, opti el cu
aceea i voce îngrozitor de slab .
Apoi, când u a se închise, se reg sir pe coridorul
întunecos i colonelul f cu un lucru nea teptat.
Apucând pe tân ra femeie în bra e, o strânse la piept o
clip , o s rut pe buze cu pasiune, apoi o împinse de
lâng el.
— Dumnezeu s v binecuvânteze, spuse el r gu it.
i f cut tot ce era cu putin . Dar am primit pedeapsa
ce mi se cuvenea.
Începu s coboare scara pentru a ajunge în odaia
lui. Apoi se opri la mijlocul drumului, în ochii spre
cea care-l privea, se sprijini de rampa sc rii i
murmur :
— S spune i doctorului c-am luat o doz prea
puternic de somnifere...
Dup care disp ru.
i chiar asta i spuse guvernanta doctorului la
sosirea lui a doua zi de diminea , ca urmare a unui
apel telefonic urgent. G sise în pat cadavrul colonelului
Masters, cu limba neagr i umflat . Guvernanta relat
aceea i poveste i la anchet , aducând ca dovad o
sticlu de somnifere puternice, complet goal .
Monica, de îndat ce-i trecu triste ea, nu f cu
niciodat cea mai mic aluzie (lucru ciudat) la absen a
pu ii, care fusese prietena ei mult iubit , zi i noapte,
într-o existen lipsit de orice alt tov ie. Se p rea
c-a uitat-o cu totul, ca i cum n-ar fi existat. Când se
pomenea de p pu , lua o figur mirat i stupid .
Prefera s se joace cu ur ii ei de catifea, strica i r u.
— Sunt atât de calzi i de pl cu i, spunea ea, i nu
te gâdil niciodat . Pe deasupra, nu scâr âie i nu
încearc s i scape...
Astfel, în cartierele îndep rtate, unde spa iile pustii
dintre felinare sunt complet moarte de îndat ce se las
întunericul, unde briza umed murmur printre cr cile
triste ale pinilor argintii, unde nu se întâmpl niciodat
nimic i unde oamenii strig : „Hai în ora !", se aud
uneori cum z ng ne oseminte uscate, ascunse în pere ii
vilelor respectabile...
----------------