Structura morfo- anatomică a frunzei

Frunza – organ vegetativ ce se formează din grupuri de țesuturi de la suprafața plantei (mugure
floral). Este formată din limb, pețiol, stipe (anexe foliare la baza frunzei), ligule (formațiune
membranoasă de la baza limbului la poacee). Are funcții: de fotosinteză, de transpirație, de
respirație, de înmulțire, de apărare.
Structura limbului foliar:
a) epiderma superioară formată din celule epidermice cu cuticulă și peri,
b) mezofil format din parenchim palisadic, parenchim lacunos, nervura,
c) epiderma inferioară formată din celule epidermale, stomate, peri.
Frunze se clasifică:
1) după numărul de limbi foliari: simple și compuse: penat compuse, multiplu compuse, palmat
compuse, trifoliat;
2) după dispoziția lor pe tulpină: alternă, opusă, verticilată, rozetă;
3) după forma limbului întreg: rotundă, cordată, deltoidă, aciculară, liniară, lanceolată, ovală,
romboidă;
4) după tipul de nervațiuni: simplă, dihotomică, reticulat- penată, reticulat- palmată, arcuită,
liniară(paralelă).
Frunzele înzestrate cu pețiol se numesc pețiolate, iar cele lipsite de pețiol se numesc sesile.
Metamorfozele foliare- frunze care s-au schimbat forma și structura în rezultatul adaptării plantelor
la condițiile mediului pentru îndeplinirea unor funcții.
a) cârcei- mazăre, latir, curpen
b) spini – dracilă, cactus, holeră, salcâm
c) filodii- limbul este redus, iar pețiolul foliarizat cu funcția de asimilație- roua cerului, nepenthes
hybrida, oxalis etc.