ARTÅ, STIL, COSTUM

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a

României Adina NANU
Art~, stil, costum
text: Adina NANU

Manual avizat de Ministerul Educa]iei [i

cercet~rii nr. 1592, luna XI, 2006

ed.: Noi Media Print, 2007

ISBN: 978-973-7959-75-1
 ADINA NANU

ARTÅ, STIL, COSTUM

CUPRINS

p.10 Arta, stilul [i moda în decor [i costum

p.12 Decor [i costum
p.13 Mesajul social [i politic al costumului
p.14 Idealul uman, ]el al artei costumului
p.15 Stil [i mod~
p.17 Individualitate [i spirit colectiv
p.18 Mijloace artistice de expresie în costum

p.21 I Costumul în preistorie [i antichitate

p.22 Costumul în preistorie / Bl~nuri în grote
p.22 Epoca pietrei cioplite
p.23 Epoca pietrei [lefuite
p.24 Epoca bronzului
p.24 Epoca fierului
p.21 Costuma]ia popoarelor primitive / Pictura direct pe piele
p.27 Costumul în Egiptul Antic / Silueta piramidal~
p.30 Costumul în Mesopotamia / R~sucirea [alului [i a turnului
zigurat p.31 Costumul sumero-akkadian
p.31 Costumul asiro-babilonian
p.33 Costumul în Creta [i Micene / P~r cârlion]at [i spirale de bronz
p.36 Costumul în nordul Europei în epoca bronzului / Mini-jupa din mormântul de stejar
p.38 Costumul în Grecia antic~ / Construc]ii necimentate [i ve[minte necusute
p.38 Epoca homeric~
p.38 Epoca arhaic~
Stilul doric
Stilul ionic
p.42 Epoca clasic~
p.45 Epoca elenistic~
p.46 Pe teritoriul României
p.47 Costumul în India / Temple din sculpturi [i îmbr~c~minte din bijuterii
p.49 Costumul etrusc / Italia înaintea Romei
p.51 Costumul în Roma antic~ / Curba arcului în faldul togii
p.56 Costumul în afara Imperiului Roman / Pantaloni [i coarne în p~durile transalpine
p.56 Costumul popoarelor de strep~
p.57 Costumul dacilor [i al daco-romanilor
p.60 St~pânirea roman~ în Dacia
p.63II Costumul în Evul Mediu
p.64 Costumul Imperiului bizantin / Luciul m~t~sii [i al mozaicului
p.70 Pe teritoriul României
p.71 În Rusia
p.72 Costumul european feudal / Mantii ca ziduri de incinta
p.72 Costumul în secolele VI-IX, stilul carolingian
p.74 Costumul în secolele X-XII, stilul romantic
p.79 Pe teritoriul României
p.80 Costumul în stil gotic / Nervuri de piatr~ [i pantofi ascu]i]i
p.90 Pe teritoriul României
p.91 Costumul popoarelor islamice / Arabescuri cioplite [i brodate
p.91 Costumul Imperiului Arab
p.91 Costumul de[ertului arabic
p.92 Costumul califelor islamice
p.92 Costumul indo-persan
p.94 Costumul Imperiului Otoman

p.97III Costumul în epoca Rena[terii

p.98 Costumul în Italia secolului al XV-lea / Revenirea idealului antic
p.102 Costumul în stilul Rena[terii italiene din secolul al XVI-lea / Fibre musculare în
plus p.105 Costumul german în epoca Reformei / Ferestruici [i crevase
p.107 Costumul spaniol în perioada Contrareformei / Palatul m~n~stire [i corsetul de
fier p.109 Costumul din ¥~rile de Jos în secolul al XVI-lea / Dansul ]~r~nesc
p.112 Costumul francez în vremea Rena[terii / Fa]a în form~ de inim~
p.114 Costumul în Anglia secolului al XVI-lea / Broderii elisabetane
p.118 Costumul românesc în secolele XV-XVI / Caftanele ctitorilor
p.121 Costumul din America precolumbian~ / ßarpele cu pene
p.125 IV Costumul în secolul al XVII-lea
p.126 Costumul în cadrul stilului baroc / Ziduri ondulate [i mantii fluturânde
p.128 Costumul burghez olandez în secolul al XVII-lea / Case curate [i gulere scrobite
p.131 R~spândirea costumului olandez, în Fran]a, în Anglia, în America
p.133 Costumul la jum~tatea secolului al XVII-lea / Fustanela olandez~
p.136 Costumul în stil clasic francez / Pere]ii de oglinzi pentru peruca Regelui
Soare p.140 Costumul în ¥~rile Române în secolul al XVII-lea /
Rozete cioplite în piatr~ sau cusute cu fir
p.144 Costumul tradi]ional în China / Case de por]elan [i haine de
m~tase p.147 Costumul în Japonia / Flori pictate pe kimono

p.153 V Costumul în secolul al XVIII-lea

p.154 Costumul în stil rococo / P~stori pudra]i în p~duri aurite
p.161 În alte ]~ri
p.164 Costumul englez din secolul al XVIII-lea / Haina de c~l~rie pe fotoliul Chippendale
p.169 Costumul francez în stilul Ludovic al XVI-lea / Peruca cu cor~bii
p.175 Costumul Imperiului Otoman în secolul al XVIII-lea / Turbane [i [alvari
p.176 Costumul în ¥~rile Române în secolul al XVIII-lea [i începutul secolului al XIX-lea /
Giubele [i cepchene
p.181 VI Costumul în secolul al XIX-lea
p.181 Costumul european în primul sfert al secolului al XIX-lea /
De la neoclasicism la empire
p.187 Costumul în cel de-al doilea sfert al secolului al XIX-lea /
Suflete romantice în saloane Biedermeier
p.193 Costumul \n ¥~rile Române \n prima jum~tate a secolului al XIX-lea /
Jos i[licul, sus p~l~ria
p.196 Costumul în al treilea sfert al secolului al XIX-lea /
Cupola metalic~ [i crinolina
p.201 Costumul în ultimul sfert al secolului al XIX-lea / Impresionismul [i
turnura p.206 Costumul în România în a doua jum~tate a secolui al XIX-lea /
Jobenul [i malacof-ul
p.210 Costumul Africii Negre / Fuste [i acoperi[uri din frunze
p.212 Costumul pieilor ro[ii / Scalpuri pe haine [i pe cort
p.215 Costumul eschimo[ilor / Cu hanoracul în caiac
p.217 VII Costumul în secolul al XX-lea
p.218 Costumul la 1900 / Linia serpentin~ Art-Nouveau [i cea dreapt~ Modern
Style p.230 Costumul \ntre 1900 - 1914 / Rochia sac [i p~l~ria lighean
p.235 Costumul în epoca primului r~zboi mondial 1914-1918 / Pr~bu[irea
prejudec~]ilor p.238 Costumul între 1920 - 1930 / B~ietana în stil cubist
p.245 Costumul \ntre 1930 - 1940 / Paris sau Hollywood?
p.250 Costumul în epoca celui de-al doilea r~zboi mondial (1939-1945) /
Întrecerea pe toate fronturile
p.253 Costumul între 1950 - 1960 / New look [i Rock’n Roll
p.258 Costumul între 1960 - 1970 / Cosmonau]i, Pop [i
Hippies p.268 Costumul între 1970 - 1980 / Punck [i Kitsch
p.274 Costumul între 1980 - 1990 / Postmodernii erei
postindustriale p.282 Costumul între 1990 - 2000 / Stres [i relaxare
p.291 Costumul la începutul mileniului al III-lea / Sfâr[itul
modei p.295 Cum vor ar~ta nepo]ii nepo]ilor no[tri?

p.302 Bibliografie
Vermeer de Delft,Tân~r~ la virginal
1675, Londra, National Gallery
ARTA, STILUL ßI MODA ÎN
DECOR ßI COSTUM

DECOR ßI COSTUM
Orice om, pe orice treapt~ de civiliza]ie, este un
„creator“, uneori f~r~ s~-[i dea seama, \ntr-un
domeniu pasionant: propria imagine. De la
tatuaj la alegerea unei cravate, procesul de
crea]ie este acela[i: fiecare \ncearc~ prin
hainele sale, prin amploare, ritm, culoare [i
celelalte mijloace de expresie plastic~, s~-[i
modeleze o \nf~]i[are cât mai apropiat~ de
idealul pe care dore[te s~-l reprezinte \n via]~,
corectându-[i eventual imperfec]iunile. Dup~
cum sculptura nu poate exista decât cioplit~ \n
lemn sau \n piatr~ sau turnat~ \n bronz, iar
pictura prinde fiin]~ \n culoare, \n domeniul
costumului „haina face pe om”, cum a remarcat
de mult \n]elepciunea popular~.
Lucrarea de fa]~ \ncearc~ s~ priveasc~
imaginea uman~ din alt punct de vedere decât
cel cotidian, atr~gând aten]ia cuvenit~ asupra
aspectului „artistic“ al crea]iei vestimentare,
Bucuria culorilor: femeie din Turcana-Kenya
realizat~ prin mijloace plastice specifice. (Am
\ncercat un studiu sistematic al
acestora, \n Arta pe om, Editura Compania, 2001.)
Ne propunem \n acela[i timp s~ prezent~m
costumul nu izolat, rupt de ambian]a
general~ \n care s-a n~scut, ci integrat stilului
din care face parte, [i pe care \l ilustreaz~ la
fel de bine ca [i un monument, o pies~ de
mobilier, un tablou sau o sculptur~.
Vom parcurge pe scurt istoria artelor, a[ezând \n
prim-plan costumul sau mai bine-zis chiar omul
fiec~rei epoci, a[a cum s-a \nf~]i[at acesta pe
sine, recreându-se prin \mbr~c~minte, – a doua
piele – \n acord cu ambientul vie]ii sale – al
treilea \nveli[. Prin aceste straturi ocrotitoare [i
totodat~ expresive se produce o comunicare
vizual~ cu semenii, uneori chiar mai direct~ [i
mai conving~toare decât prin cuvinte.
Ca [i arhitectura, mobilierul, ceramica, textilele etc.
care laolalt~ alc~tuiesc cadrul vie]ii
costumul depinde de nevoile materiale [i spirituale
ale societ~]ii, \n dezvoltarea ei istoric~. Suferind
prin purtare o uzur~ mai rapid~, costumul se
schimb~ cel mai repede, oglinde[te cel mai prompt
ne\ncetata evolu]ie a civiliza]iei.
Cele trei func]ii ale decorului [i costumului:
utilitar~, de comunicare, estetic~
La fel cu toate celelalte obiecte de art~,
costumul are o func]ie practic~, o func]ie de
comunicare [i una estetic~.
Practic, \mbr~c~mintea r~spunde nevoii de
aplic~rii ap~rare a corpului de intemperii (prin purtarea
bl~nurilor, impermeabilelor etc.). Dar chiar \n ]
inuturile calde, vestimenta]ia redus~ la
minimum nu lipse[te. În acest caz, ne\ndeplinind
un rol practic, s-a invocat ca motiv pudoarea, o
no]iune al c~rei \n]eles a variat \ns~ foarte
mult \n timp [i spa]iu (istoric [i geografic).
Rezultat al prejudec~]ilor impuse de clasa
dominant~, morala a condamnat de fiecare dat~
dezvelirea acelor p~r]i ale corpului care erau
acoperite cu ve[minte \n acel moment (de
exemplu, \n secolul al XVII-lea \n Spania
eticheta nu \ng~duia s~ se vad~ nici m~car
pantofii unei femei, pe când azi, pe strad~, este
ar~tat buricul).
Atunci de ce se \mbrac~ oamenii,
deosebindu-se de toate celelalte vie]uitoare?
În primul rând pentru a comunica, prin
omului, aspect, rolul pe care \l joac~ \n organizarea [i
ierarhia comunit~]ii. Privind o p~l~rie, po]i citi
locul ocupat de purt~tor \n colectivitatea din
care face parte (de la coroan~ la [apc~ etc.).
Modificarea \nf~]i[~rii fizice a omului se ob]ine
prin utilizarea mijloacelor artistice comune
12
sculpturii [i picturii, [i \n general tuturor
imaginilor vizuale.
Înc~ din preistorie, rolul [efului de grup (trib
etc.) sau al vr~jitorului, apartenen]a la o
anumit~ comunitate sau alta erau marcate
prin semne grafice sau pete de culoare
simbolice organizate în compozi]ii expresive.
De atunci [i pân~ acum, imaginea uman~ [i-a
atins ]elul de comunicare extraverbal~ cu atât
mai impresionant [i mai conving~tor, cu cât s-a
apropiat mai mult de valoarea operei de art~.
chinezoaicelor din nobilimea feudal~.
Dimpotriv~, \n epoci de izbând~ a unor idei
democratice – de exemplu \n Italia Rena[terii,
apoi \n Republica Burghez~ Olandez~ de la
\nceputul secolului al XVII-lea – era preferat
tipul omului activ, viguros, \nve[mântat \n haine
practice [i comode. Moda dominant~ a fost,
de fapt, \n toate timpurile moda dominatorilor
(E.Thiel, Geschichte des Kostüms, p.7).
Ro[u, culoare nobiliar~:
Sf. Martin împ~r]indu-[i mantia cu un s~rac,
secolul al XII-lea, Catalonia, Spania, Muzeul Vich

MESAJUL SOCIAL ßI POLITIC AL

COSTUMULUI

Costumul reflect~ cel mai direct condi]iile [i

raporturile sociale. Prestigiul politic a fost \n
toate timpurile exprimat prin \nf~]i[area fizic~ a
reprezentan]ilor puterii, la fel cum trecerea de
partea eroilor zilei a fost afi[at~ prin adoptarea
genului de \mbr~c~minte al acestora. De aceea,
nu e posibil~ \n]elegerea costumului de la un
moment dat f~r~ cunoa[terea coordonatelor
istorice [i politice din ]ara [i epoca respectiv~.
Fiecare genera]ie [i-a impus concep]iile
estetice [i idealul propriu despre om, de
care \ncerca s~ se apropie \n \nf~]i[area
exterioar~ prin mijlocirea tuturor procedeelor
de \mpodobire: machiaj, coafur~, costum etc.
Astfel, \n epocile de suprema]ie aristocratic~
– \n Burgundia secolului al XV-lea sau \n Fran]a
secolului al XVIII-lea – ideea de maxim~
frumuse]e [i elegan]~ era legat~ de fine]ea [i
delicate]ea corpului cu ]inut~ gra]ioas~.
Costumul demonstra independen]a fa]~ de
munca fizic~, nepermi]ând decât anumite
mi[c~ri (prin strâmt~ri, v~luri, corset, tren~,
co[ sus]inând fusta). Acela[i rol \l aveau unghiile
excesiv de lungi [i picioarele legate ale
13
 IDEALUL UMAN, ¥EL AL ARTEI
COSTUMULUI
„Ideea pe care omul [i-o face despre frumos
se \ntip~re[te \n toat~ g~teala lui, \i bo]e[te
sau \i scrobe[te haina, \i rotunje[te sau
\ndreapt~ ]inuta [i, cu timpul, se insinueaz~
subtil \n tr~s~turile chipului. Omul sfâr[e[te
prin a fi ceea ce ar vrea s~ fie“, scria
Baudelaire (Curiozit~]i estetice, p.183).
Fiecare cultur~ [i-a conturat chipul unui erou
preferat, a c~rui \nf~]i[are [i fizionomie
moral~ a fost descris~ \n literatur~ [i teatru [i
a fost reprezentat~ concret \n picturile [i
sculpturile marilor mae[tri.
Fidias [i \ntreaga pleiad~ de arti[ti care au
adus gloria Atenei antice, ca [i Michelangelo
sau Ti]ian \n Rena[terea italian~, [i-au datorat
Eroul ideal al Rena[terii: Michelangelo,
David (1512), Floren]a

Costumul a ar~tat \ntotdeauna dimensiunile

relative ale oamenilor pe scara social~. Faraonul
egiptean era supradimensionat prin tiara \nalt~ [i
prin mantia larg~, ca [i, mai târziu, regii prin
coroana [i pelerina de hermin~. Distan]area
st~pânitorilor de masa poporului s-a f~cut [i pe linie
economic~, avu]ii folosind materiale scumpe ca [i
forme des re\nnoite (moda).
Cei afla]i la putere au \ncercat, de obicei, s~
se impun~ [i prin mijloacele dreptului [i
moralei, emi]ând legi [i regulamente
vestimentare, stabilind privilegii de rang [i
interdic]ii sanc]ionabile prin pedepse (legi
condamnând \nc~lc~rile rangurilor pot fi
citate \n mai toate epocile). În apusul
Europei, ]~ranilor le erau interzise culorile vii,
mai ales ro[ul. Printre revendic~rile care au
pricinuit r~zboiul ]~r~nesc german din 1525
figura [i cea de a se putea \mbr~ca \n ro[u.

Mu[chi sugera]i prin ve[minte: Tizian,

Portret de b~rbat (1506), Londra, National Gallery
14

Stilul anilor ‘20: Le Corbusier, Vila Savoye,
Poissy (1929)
succesul \ntrup~rii depline a unor imagini pe
care contemporanii lor le presim]eau numai;
ei au cristalizat \n siluete concrete p~reri ce
„pluteau \n aer“, r~mânând pân~ la ei
inaccesibile. Astfel, unele opere de art~, ca
David de Michelangelo, au dobândit
semnifica]ia unui manifest, au devenit ceea
ce Henri van Lier numea „imagine-idee-
for]~“, adic~ o imagine \nf~]i[ând o idee cu
sens generalizator, devenit~ prin \ns~[i
\ntruparea ei concret~ o for]~ de mobilizare a
aspira]iilor mul]imii c~tre ]elul de perfec]iune
propus de artist ([i imitat prin costuma]ie).
Stilul anilor ‘20: Mies Van der Rohe, Scaun (1927 )
Este foarte interesant de comparat nudurile
considerate ideale \n fiecare epoc~:
atletice \n antichitatea greco-roman~, suple [i
unduioase \n evul mediu gotic,
planturoase \n Rena[terea italian~ [.a.m.d.
Trupurile par s~ fi fost modelate de haine [i
nu invers.
STIL ßI MODA
Istoria artelor plastice ca [i istoria costumului
nu au cunoscut repet~ri, fiecare genera]ie
exprimând un nou crez. Imaginile create de
mâna omului au variat \n decursul istoriei la
nesfâr[it, dar nu la \ntâmplare, orice
cunosc~tor putând lesne stabili c~rei faze de
civiliza]ie, c~rui stil [i c~rei regiuni \i apar]ine
un anumit ve[mânt, un scaun sau un vas.
Astfel, [i \n costum, ca [i \n artele plastice [i
decorative, se pot distinge mai multe sensuri
ale termenului stil.
1. În sens restrâns, stilul define[te expresia
artistic~ unitar~ a unei singure personalit~]i
creatoare.
A avea stil \nseamn~ s~ fii capabil s~ realizezi
un ansamblu al \nf~]i[~rii individuale, original [i
de o oarecare calitate. Gabrielle „Coco“ Chanel
(1883-1971), credincioas~ modului ei de via]~
activ, creativ, liber, a purtat mereu ve[minte co-
mode, practice, din jerse suplu, cu forme
simple, animate doar de coliere din bijuterii
artificiale, create de arti[ti. Ea a r~mas \n istoria
costumului mai ales prin taiorul cu fusta dreapt~
[i jachet~ larg~, ne\ncheiat~, tivit~ pe margini
(unde se toce[te) cu un material contrastant.
2. Într-un sens mai larg, termenul „stil“ define[te
expresia artistic~ a unei epoci, formularea
concret~ a unui ideal estetic colectiv.
Începându-[i cariera dup~ primul r~zboi
mondial, când femeile intrau \n profesiuni
Stilul anilor ‘20: Coco Chanel (1928)
15
Moda mereu nou~, inspirat~ din trecut: Pierre
Cardin, Parada, 1975, Paris
alt~dat~ rezervate b~rba]ilor, Coco Chanel a
[tiut s~ preia experien]a de un veac a
„costumului“ masculin, care ascunde trupul,
remodelându-l \n forme geometrice regulate,
f~r~ a-i stânjeni libertatea de mi[care.
Linia lansat~ de Coco Chanel se \nscria \n
ambian]a func]ionalist~ a arhitecturii [i
mobilierului „cubiste“, produse de [coala
Bauhaus sau de Le Corbusier, care au definit
stilul modernist al anilor ‘20. Costumele cu
eticheta CC au supravie]uit \ns~ demod~rii, au
fost purtate mai departe [i \n anii urm~tori, [i \n
epocile unor mode extrem de feminine, ca \n
anii ‘30, când Elsa Sciaparelli crea, dup~ ideile
lui Dali, p~l~ria suprarealist~ \n form~ de pantof,
sau \n 1947, când, dup~ al doilea
r~zboi mondial, „new look-ul“ lui Dior revenea
la femeia-floare, gra]ioas~ [i fragil~. Crea]ia
lui Coco Chanel a marcat astfel stilul
\ntregului secol al XX-lea.
3. Într-un sens [i mai larg, „stilul“ define[te o
schem~ stilistic~, un ideal formal general,
aplicabil eventual mai multor epoci, cum ar fi
clasicismul sau opusul acestuia, barocul.
În aceast~ accep]iune costumele realizate de
Coco Chanel ]ineau de clasicism, pe când
cele ale Elsei Sciaparelli se \nscriau \n
curentul anticlasic al suprarealismului.
4. Se poate vorbi [i de un stil na]ional, \n acest caz
determinat tocmai de o structur~ clasicizant~,
specific~ artei franceze dintotdeauna.
Toate aceste exemple relev~ caracterele
permanente ale unor manifest~ri artistice.
Spre deosebire de stil, care – definind fie o
schem~ formal~, un curent artistic, istoric
sau na]ional, fie doar manifest~rile unei
singure personalit~]i – se desf~[oar~ lent,
moda reprezint~ succesiunea rapid~, deseori
unilateral~, a unor forme artistice a c~ror
principal~ calitate este noutatea. Moda e o
reac]ie fireasc~ \mpotriva tocirii aten]iei
datorit~ obi[nuin]ei, prin re\nnoirea \nf~]i[~rii
umane. Pentru aceasta, ea \nregistreaz~ cu
sensibilitatea unui seismograf tendin]ele [i
preferin]ele elementelor celor mai active pe
plan estetic ale societ~]ii.
Moda ar fi, astfel, câmpul de experimentare
din care se aleg elementele statornice ce vor
contura stilul unei epoci (cazul Coco Chanel).
Via]a modei cunoa[te dou~ momente:
16
1 – crearea unei inova]ii frapante, \nvior~toare,
care aduce nota excitant~ de fantezie necesar~
pentru a fi perceput~ ca fiind ceva nou. A[a, de
pild~, dup~ primul r~zboi mondial fusta s-a
scurtat pân~ sub genunchi.
2 – imitarea inova]iei pe scar~ larg~, pân~ când
aceasta devine banal~, comun~, iar uniformizarea
treze[te pofta de altceva nou. De exemplu \n
perioada amintit~, pentru ca fusta s~ salte \n noul
dans „charleston“, \n fiecare sezon s-au ad~ugat
pe poale col]uri, franjuri etc.
Inovatorii trebuie s~ ocupe pozi]ii culturale
privilegiate pentru a sluji drept modele [i
celorlalte categorii sociale. În secolele trecute
privirile tuturor se \ndreptau c~tre aristocra]ie, \n
secolul al XIX-lea spre cânt~re]ele de oper~, \n
secolul al XX-lea spre stelele de cinematograf
sau vedetele muzicii u[oare etc.
Moda \nseamn~ \mprosp~tare. Chiar atunci
când sunt preluate elemente din trecut, ele sunt
lansate cu titlu de noutate [i integrate unor noi
ansambluri. În 1923 dezgroparea [i expunerea
mumiei faraonului Tutankamon a generat o
mod~ trec~toare a ornamentelor egiptene.
În decursul timpului au fost experimentate mai
toate posibilit~]ile de modificare a imaginii
umane, astfel \ncât istoria costumului poate fi
folosit~ ca o surs~ inepuizabil~ de idei.
Senza]ionalele nout~]i ale modei nu sunt de
fapt decât alte combina]ii ale acelora[i forme
„retro“. Pierre Cardin a organizat \n 1975 o
parad~ de mod~ alc~tuit~ numai din relu~ri din
secolele trecute, altfel interpretate. Primul
model este inspirat din evul mediu, evocând
asimetria coloristic~ a secolului al XV-lea, al
doilea adaug~ unui costum de lucru atemporal
man[ete surprinz~toare, al treilea arboreaz~
jacheta mini [i gluga gotice, al patrulea cercurile
crinolinei, al cincilea picioarele legate din 1914,
ultimele costumele c~lug~rilor.
INDIVIDUALITATE ßI SPIRIT Cu aceste considera]ii \ns~ discu]ia se
COLECTIV deplaseaz~ numai cu un pas mai departe,
f~r~ a se \ncheia, deoarece \n fiecare ]ar~ [i
Copierea servil~ a modei este un fenomen epoc~ gustul \n art~ ca [i \n materie
invers propor]ional cu dezvoltarea gustului vestimentar~ s-a schimbat necontenit.
individual, a personalit~]ii (\n sensul unui nivel Costumul comunic~ prin form~ [i culoare,
ridicat cultural [i artistic) [i a posibilit~]ilor de \nainte de a \n]elege cu cine avem de-a face,
crea]ie original~. O anumit~ \ncadrare \n moda
curent~ e \ns~ un fenomen legitim, explicat prin
Arta în costum, Valentino Boutique,
integrarea voluntar~ a omului \ntr-o colectivitate, Grazia, 13 martie 1988
ca o retragere prudent~ \n anonimat. Filozoful
Émile Chartier-Alain spunea: „Moda este un
ad~post din care ie[i \n diverse moduri studiate,
te faci remarcat doar cât [i când vrei“ (Vingt
leçons sur l’art, pag. 124). De la anonimatul
absolut al m~[tii (purtat~ curent pe strad~ la
Vene]ia \n secolul al XVIII-lea) sau la pierderea
voit~ \n mul]ime, pentru a nu atrage aten]ia
(]inuta „incognito“) [i pân~ la vedetism sau
frond~, costumul a fost manevrat \n decursul
timpurilor cu toate nuan]ele cu care cochetele \[i
ascundeau sau \[i ar~tau zâmbetul de dup~
evantai.
Între ostenta]ie [i lipsa total~ de originalitate
sunt posibile nenum~rate atitudini, iar c~utarea
celei mai bune dintre ele a stârnit \n toate
epocile discu]ii \nfl~c~rate. Solu]ia ideal~ g~sit~
de cei mai serio[i participan]i la aceast~ etern~
controvers~ a fost \ntotdeauna cam aceasta: s~
nu te iei dup~ nimeni, ci s~ alegi ce-]i st~ mai
bine, punându-]i \n valoare personalitatea; \n
acela[i timp \ns~ s~ nu ie[i prea tare din comun,
ci s~ p~strezi m~sura. Scriitorul Baldesar
Castiglione, de pild~, descriind \nf~]i[area
eroului ideal al Rena[terii \n cartea sa Curteanul
(publicat~ \n 1528), relata p~rerile curente ale
umani[tilor italieni: „cu condi]ia s~ nu contravin~
obiceiurilor [i s~ nu se opun~ profesiunii
purt~torului, ve[mintele s~ fie pe placul
fiec~ruia, cum \i st~ mai bine“.
\n ce categorie mare de oameni se
\ncadreaz~ individul respectiv, prin anun]uri
oficiale (ale uniformelor militare, [colare sau
ale taxatorilor, personalului medical etc.) sau
neoficiale (ale hainelor civile, care deosebesc
pe func]ionari de studen]i sau sportivi etc.)
Desigur, exist~ [i p~c~leli [i travestiuri;
creatorii \n diferite domenii ale artelor plastice
au folosit \n toate epocile – ca [i azi – prilejul
costum~rii pentru a-[i exercita fantezia [i a
experimenta variate „compozi]ii plastice“.
Pentru a g~si un \ndreptar \n confuzia
modelor, Baldesar Castiglione sf~tuia \n
lucrarea citat~: „Gândi]i-v~ \n ce fel dori]i s~
fi]i stima]i [i alege]i-v~ costumul \n
consecin]~“, atr~gând aten]ia c~ oricât~
valoare ar avea un om, dac~ va \mbr~ca
ve[minte \n carouri multicolore va fi luat,
inevitabil, drept bufon sau nebun.
MIJLOACE ARTISTICE DE
EXPRESIE ÎN COSTUM
Toate artele vizuale se exprim~ prin: desen,
contraste de lumin~ [i umbr~ care modeleaz~
formele, culoare [i prin materialele în care se
întrupeaz~. ßi \n costum propor]iile
ansamblu ale siluetei, contururile ca
detaliile \nf~]i[~rii umane sunt stabilite prin
desen.
Remodelarea volumelor trupului prin ve[-minte,
a capului prin coafur~ ]ine de arta sculpturii; iar
utilizarea culorilor \n machiaj sau haine pentru a
ob]ine anumite efecte, spre a trezi reac]ii
emo]ionale, apar]ine artei picturii. Pentru
realizarea practic~ a idealurilor de frumuse]e
uman~ prin costum, s-au folosit de-a lungul
istoriei felurite materiale, de la bl~nurile din
preistorie [i pân~ la ]es~turile sintetice actuale,
de la trainicele zale de fier la rochia de
hârtie, fiecare epoc~ alegându-[i din ceea ce
avea la dispozi]ie ce i se potrivea.
Astfel, \n Rena[tere silueta tindea c~tre
blocul compact, fie sferic, fie cubic, realizat
prin catifele groase, v~tuirea sau \mbl~nirea
hainelor. Atât operele sculptorilor, ca
Michelangelo, sau ale pictorilor, ca Ti]ian, cât
[i crea]iile vestimentare exprimau raportul
dintre om [i univers de tip clasic (omul era
plasat \n centrul crea]iei, dominând natura).
Acest raport era r~sturnat \n arta de tip
de
[i
Inv~luire sau dezv~luire:
Issey Miyake, Vogue, martie 1999
romantic, \n care for]ele firii ap~reau
covâr[itoare, iar silueta uman~ era diminuat~,
efilat~, spiritualizat~, redus~ la un contur
alungit. În gotic sau \n stilul 1900, trupurile
aveau suple]ea unor lujere, unduind \n curbe
dinamice, iar natura s~lbatic~ p~rea a cotropi
\ntreg cadrul vie]ii.
La fel de sugestive sunt culorile cu care oamenii
s-au \mpodobit \n toate timpurile, exprimându-[i
starea sufleteasc~. În Rena[tere, epoc~ vital~
prin excelen]~, \n care erau pre]ui]i oamenii
activi, curajo[i, femeile ca [i b~rba]ii purtau
haine \n culori vii, primare, mai ales ro[u-aprins
(ca \n portretele lui Rafael).
Dimpotriv~, \n epoci de domina]ie a
misticismului, coloritul s-a stins, redus la negru,
alb [i auriu, reflexele lumân~rilor p~rând a
smulge din \ntuneric doar fe]ele prelungi cu
ochii mari (ca \n portretele lui El Greco).
În paginile care urmeaz~ au fost alese, din
nesfâr[ita istorie a costumului, câteva exemple
ilustrând aspectele artistice ale crea]iei
vestimentare, integrate \n unele dintre stilurile
europene cele mai cunoscute. Crea]iile unor
popoare de pe alte continente au fost incluse
doar \n m~sura \n care au \nrâurit la un moment
dat moda european~, f~r~ a putea fi urm~rite \n
toate etapele dezvolt~rii lor. Vestimenta]ia de pe
teritoriul României este doar pomenit~ \n
treac~t, urmând s~ fie expus~ pe larg \ntr-un alt
volum.
18
 Bl~nuri [i p~l~rii cu pene s-au purtat întotdeauna.
Scenografa Alina Herescu \n Costum 1910, colec]ia Adina Nanu.
19
Tronul lui Tutank Amon,
secolul al XIV-lea î.Hr.
Muzeul Cairo-Egipt
COSTUMUL ÎN PREISTORIE
ßI ANTICHITATE

COSTUMUL ÎN
PREISTORIE
Blænuri în grote
EPOCA PIETREI CIOPLITE
(Paleoliticul superior, aproximativ
40000–10000 \.Hr.)
Se presupune c~ str~mo[ii no[tri tr~iau \n
cete, asigurându-[i existen]a din cules [i
vân~toare [i ad~postindu-se \n adâncul unor
pe[teri \ntunecoase.
Cadrul artistic • Cu gândul mereu la lupta cu
fiarele, care trebuiau s~ le asigure hrana [i
bl~nuri calde, dar care puteau s~ le aduc~ [i
moartea, ei \ncercau s~ fixeze imaginea
animalelor pe pere]ii grotelor sau pe buc~]ile
Simbol al fertilit~]ii: Venus din Willendorf,
Viena, 30.000 î.Hr., Naturhistorisches Museum
de os sau de corn de ren pe care le foloseau
drept unelte sau arme.
Printre reprezent~rile umane erau figuri
feminine, cioplite \n os sau piatr~, cu volume
exagerate (Venus Steatopige), probabil
simboluri ale fertilit~]ii.
Idealul uman • Într-o vreme când oamenii
tr~iau culegând ce g~seau [i depinzând de
norocul luptelor cu fiarele, s-ar putea ca
depozitele de gr~sime s~ fi fost \nsemnul
bun~st~rii, al superiorit~]ii râvnite, alc~tuind
un ideal de frumuse]e, ca [i azi \n unele triburi
africane unde so]ia e cump~rat~ la greutate.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Arca[ii, pictur~ rupestr~, Ti-n-Tazarift,
Se crede c~ \n preistorie se practica, la fel ca [i Tassili, Africa, cca. 3500 î.Hr.
ast~zi \n anumite regiuni ale Africii sau
Australiei, ungerea corpului cu gr~simi pentru a- [i coad~ era \mbr~cat~ de vr~jitori, obicei
l ap~ra de frig, soare sau insecte, ca [i continuat \n Egiptul antic de preo]i, care se
ornamentarea pictural~ a pielii prin desen [i distingeau prin bl~nurile lor de leopard.
culoare. În pe[teri s-au g~sit vopsele \n batoane, În paleoliticul superior oamenii ar~tau probabil
ca rujul de buze, \n 17 culori diferite, cele mai ca eschimo[ii de azi, \nfofoli]i \n bl~nuri
frecvente fiind albul, negrul [i ocrul pân~ la ro[u, \ncheiate cu nasturi de os, deseori grava]i. În ]
având probabil un sens magic [i simbolic. inuturile mai calde bl~nurile acopereau doar
În picturi, oamenii erau deseori reprezenta]i unele p~r]i ale corpului sau erau \nlocuite cu
goi, poate din necesit~]i de cult sau pentru c~ fibre vegetale. O realizare \nsemnat~ a fost
se \nf~]i[au chiar a[a \n lupte sau la arg~sirea pieilor – probabil cu tanin din plante
vân~toare. De timpuriu, ace[tia au recurs
\ns~ probabil la \mbr~c~minte, folosind
Megali]ii din Stonehenge,
materialele ob]inute prin cules (plante) [i
Wiltshire, Anglia, 2000 î.Hr.
vân~toare (blan~, piele, os, penaj).
Modul sincretic al cunoa[terii determina, desigur,
credin]ele \n posibila fuziune dintre regnuri, \n
preluarea de c~tre om a unor \nsu[iri ale fiarelor
r~puse, prin purtarea bl~nii, coarnelor sau
penajului etc. (probabil legat~ de practici
magice). Întreaga blan~ cu cap, gheare
22

Neolitic [i epoca bronzului, r~zboi de ]
esut, statuet~ de la C\rna, ]es~tur~
– pentru a deveni mai suple. S-au g~sit unelte
pentru prelucrarea bl~nurilor – ciocane f~r~
coad~, din piatr~ cioplit~, r~z~toare, g~uritoare,
ace din oase, cu urechi fine pentru p~r de cal –
ca [i urmele unor \mpletituri din ierburi sau [uvi]e
din piele formând plase de prins pe[te, plase
de ]inut p~rul [i ve[minte.
Piesele principale de \mbr~c~minte erau: pe
cap, plasa [i probabil c~ciula de blan~, pe trup,
[or]ul sau fusta cu franjuri din frunze sau fibre
vegetale, lân~ sau fâ[ii din piele etc. (ultima s-a
transmis [i \n epoca bronzului cu aceea[i form~,
dar executat~ din materiale ]esute) sau fusta
compact~ din blan~, u[or rotunjit~ \n fa]~,
p~strându-[i coada, a[a cum apare \n picturile
rupestre din Cogul-Lerida, Spania, ca [i capa
r~scroit~, rotunjit~, \nchis~ \n fa]~
be]i[oare \n form~ de T.
Din scoici, din]i, oase, pietre se f~ceau amulete
[i podoabe, coliere, diademe, br~]~ri etc.
Num~rul [i frumuse]ea acestora a crescut pe
m~sura dezvolt~rii schimburilor comerciale, dar
mai ales \n func]ie de organizarea social~,
f~când necesare deosebiri vizibile \ntre grupuri,
familii, vârste, func]ii [i ranguri.
EPOCA PIETREI ßLEFUITE
(Neoliticul, 7000–2500 \.Hr.)
Omenirea a cunoscut prima revolu]ie tehnic~,
\nceputul st~pânirii naturii de c~tre om, prin
agricultur~ [i cre[terea vitelor domesticite.
Noile activit~]i [i stabilizarea grupurilor umane
au determinat alc~tuirea unor colectivit~]i
complexe, matriarhale. Gânditorul [i Femeia [ezând, Cernavod~,
mileniul IV î.Hr., Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie
Cadrul artistic • Create de mâna omului,
locuin]ele lacustre, dar mai ales menhirii [i
dolmenii, cu semnifica]ie religioas~ sau Idealul uman • Paralel cu dezvoltarea gândirii
funerar~, au \nsemnat \nceputul arhitecturii. abstracte, reprezent~rile umane sau
Aten]ia pentru ritmuri, numere [i dimensiuni, animaliere din sculpturi sau picturi au evoluat
necesare socotirii timpului, a dus la stilizarea [i c~tre o stilizare mai sintetic~, abstractizat~,
schematizarea imaginilor. Pentru p~strarea ca \n „Gânditorul“ de la Cernavod~.
grânelor sau a cenu[ii mor]ilor au fost modelate Ve[mintele cunoscute erau probabil bonete [i
cu mâna vase de ceramic~, \mpodobite cu c~me[oaie, din pânz~ de in sau stof~ de lân~, la
motive incizate sau pictate, iar fibrele vegetale \nceput ]esute \n fâ[ii \nguste, \nf~[urate pe trup.
sau animale au fost ]esute cu dungi [i figuri Inciziile de pe unele statuete, interpretate de
geometrice la r~zboaie rudimentare. unii arheologi drept tatuaje, par a indica mai
Paleolitic: Vr~jitor în piele de ren,
Pe[tera Trois Frères, Ariège, (Pirenei) Fran]a
Costume din blan~ din Cogul Lerida
[i Secans Teruel, Spania
cu
23
degrab~ drapaje, (ca broboada r~sucit~ \n
jurul bra]elor din Creta sau Micene) sau
pantalonii similari celor din India (dhoti). În
picioare erau \nc~l]ate opinci din piele. În
morminte s-au g~sit [i numeroase podoabe
din scoici sau din]i de animale, purtate de
preferin]~ de b~rba]i (mii de scoici erau
\n[irate de la centur~ pân~ la genunchi, \ntr-
un mormânt aproape de Menton, Fran]a).
EPOCA BRONZULUI
(mileniul II \.Hr.)
O nou~ revolu]ie tehnic~ a fost determinat~ de
descoperirea metalelor [i a metalurgiei, \ncepând
cu aurul [i bronzul (din cupru [i cositor).
Statuete de bronz Nuraghi, din
Sardinia, Roma, Muzeul Preistoric
Podoabele (br~]~ri, catarame), dar [i PE TERITORIUL ROMÂNIEI din epoca
ornamentele armelor aveau ca motiv dominant bronzului s-au p~strat figurinele de lut de la
sârma de bronz r~sucit~ \n melc sau spiral~. Cârna (studiate de arheologul Vladimir
În Sardinia, \n cet~]i cu ziduri rotunde, s-au g~sit Dumitrescu). Pe siluete feminine foarte
multe statuete de bronz cu forme foarte stilizate, simbolice sunt indicate podoabe la
simplificate [i surprinz~tor de expresive, gât, broderii pe mânecile c~m~[ii, pe man[ete
reprezentând r~zboinici cu c~[ti \mpodobite cu [i pe piep]i, ca [i cing~toarea bogat
coarne, o preoteas~ cu gest de ofrand~, o mam~ ornamentat~, fusta \n form~ de c~trin]~ \n
cu fiul ei \n bra]e etc. Ve[mintele lupt~torilor erau fa]~ [i opreg cu franjuri la spate. E frapant~
practice, scurte, cele ceremoniale lungi [i largi. asem~narea cu costumul popular b~n~]ean.
Pentru nevoile ]~rilor lipsite de metal s-au
dezvoltat transporturile (cu vase sau care cu
ro]i) [i nego]ul (din Danemarca \n Creta, din EPOCA FIERULUI
Caucaz \n Anglia etc.). (mileniul I \.Hr.)
Leg~turile sunt atestate de prezen]a unor
podoabe de chihlimbar nordic \n sudul Europei Odat~ cu dezvoltarea armelor (s~bii, pumnale,
[i a unor scoici mediteraneene \n nord. s~ge]i) ca [i a scuturilor, c~[tilor [i pieptarelor din
metal dur, b~rba]ii r~zboinici au preluat
conducerea, instituind patriarhatul. Începe [i în
sudul Europei istoria scris~, ap~rut~ în unele
p~r]i ale lumii înca din mileniile 2-3 î.Hr.
(cuneiformele mesopotamiene, pictografia
egiptean~, scrierea chinez~).
Pentru reconstituirea decorului [i a costumului
din preistorie s-a \ncercat compararea modului
de via]~ al oamenilor din trecutul \ndep~rtat cu
cel al unor popula]ii primitive, aflate pân~ nu
demult \ntr-un stadiu asem~n~tor de civiliza]ie.
24
Picturi pe piele din Noua Zeeland~, ¥ara de Foc,
Australia - deformarea capului, a mu[chilor
 COSTUMA¥IA CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI de]inerea unor privilegii ([i totodat~ pre]ul ob]inerii
POPOARELOR Specific~ unui stadiu primitiv de civiliza]ie pare acestora). Forma capului era modificat~ pân~ de
PRIMITIVE s~ fi fost \ntotdeauna nu atât vestimenta]ia, cât curând la unii indieni americani, legând [i
Pictura direct pe piele modificarea aspectului trupului \nsu[i, strângând craniile copiilor \ntre scânduri de lemn.
schimbarea coloritului natural prin pictare, În Egiptul antic, \n vremea faraonului Amenophis al
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Izolate geografic, remodelarea lui prin automutilare, \ncrustarea IV-lea, ca [i nu demult \n unele triburi africane,
anumite colectivit~]i din Africa de Sud (bo[imanii), podoabelor direct \n carne. erau folosite procedee similare pentru a da capului
America de Sud (locuitorii ¥~rii de Foc) sau Sculptural • Remodelarea corpului prin forma ]uguiat~ care indica apartenen]a la p~tura
Australia, au r~mas timp \ndelungat dependente automutilare era o modalitate de a demonstra st~pânilor, prin
de clim~ [i de resursele naturale, ceea ce explic~
asem~n~rile modului lor de via]~ [i ale crea]iei
artistice cu cele din preistorie.
Cadrul artistic • Calitatea imaginilor era de obicei
asociat~ unei semnifica]ii simbolice, pictura
corporal~ ca [i masca neputând fi concepute \n
afara dansurilor [i cântecelor rituale.
Idealul uman exprima dorin]a de a dobândi prin
mimare [i travestire puterea unor fiare vânate
sau a unor for]e necunoscute; de exemplu, \n
unele triburi australiene corpul indigenilor era
acoperit cu p~r lipit cu sânge, imitând un bivol.
Femeie din Noua Guinee Papua[ din Insulele Solomon
25

Femeie Saros, Congo
imposibilitatea de a c~ra greut~]i pe cap.
ßi \n secolul nostru, \n timpul regimului nazist
\n Germania, când rasa arian~ era
privilegiat~, unii p~rin]i se pare c~ au \ncercat
s~ modifice forma capului copiilor lor (Broby
Johansen, Body and clothes, p.14). Pentru a
p~rea mai voinici, indienii americani, la fel ca
papua[ii din Noua Guinee, \[i legau coatele [i
genunchii cu ajutorul unor br~]~ri de metal,
provocând umflarea bra]elor [i a picioarelor.
Ca o afirmare a bog~]iei, asigurând suprema]ia,
primitivii \[i integrau valorile propriului trup: nasul
era g~urit pentru a atârna baghete sau inele din
aur sau argint sau a \ncrusta pietre pre]ioase (ca
[i \n India), iar urechile erau perforate pentru
purtarea cerceilor. La unele triburi din India sudic~
sau la papua[i str~pungerea lobului urechii era o
ceremonie religioas~ asem~n~toare cu botezul la
cre[tini. La kaffiri cerceii erau rezerva]i doar
b~rba]ilor. La unii negri din Zambezi urechile
atârnau pân~ la umeri, cu lobul l~]it [i str~b~tut de
o gaur~ prin care se putea trece bra]ul.
B~[tina[ii din Noua Caledonie ]ineau \n urechi
obiecte, ca \ntr-un buzunar.
Mul]imea cercurilor de metal purtate \n jurul
gâtului de frumoasele femei-girafe din
Mandalay determina extensia patologic~ a
coloanei vertebrale [i o rigiditate a ]inutei
care dovedea dreptul de a nu munci fizic.
La unele triburi africane, gura cu buze l~]ite,
ca platouri, se presupune c~ era o m~sur~
de ap~rare a vie]ii fetelor amenin]ate s~ fie
r~pite de arabi, pentru a deveni sclave \n
haremuri, arabii practicând s~rutul,
necunoscut \n triburile de culoare amintite.
Pictural, toate popoarele primitive au practicat
vopsirea trupului \n diverse forme [i culori aplicate
direct sau prin [tampilare (ca aztecii), sau fixarea
unui desen \n piele prin tatuaj. Obiceiul a fost
p~strat de marinari pentru ca trupurile lor s~ poat~
fi identificate dup~ naufragiul cor~biei.
S-au utilizat [i adaosuri \n relief – lut, fibre
vegetale, grâne sau pene lipite pe piele.
Rolul \nsemnelor [i al ornamentelor era \n
primul rând de a indica locul [i rolul fiec~rui
individ \n
colectivitate (rangul, activitatea, sexul,
vârsta). Alteori, erau menite s~ sprijine lupta
omului \mpotriva for]elor cunoscute sau
necunoscute, precum cercurile pictate \n
jurul gurii sau al ochilor, ca o barier~
magic~ \mpotriva duhurilor rele.
În r~zboi, culoarea ro[ie a fost mereu folosit~
pentru a inspira teroare du[manului [i a
masca v~rsarea de sânge. Indienii americani
erau numi]i „piei ro[ii" nu din cauza culorii lor
naturale, ci din cauza machiajului. La fel, la
romani, comandan]ii de o[ti victorio[i erau
purta]i \n triumf picta]i pe fa]~ [i pe piept cu
ro[u. Contribuind la deosebirea taberelor
vr~jma[e \n lupte, culoarea slujea uneori [i la
camuflare (b~[tina[ii din ¥ara de Foc, dintr-o
regiune \nz~pezit~, se vopseau \n alb, la fel
cum se \mbr~ca armata finlandez~ pe timp
de iarn~ \n cel de-al doilea r~zboi mondial).
Interpretarea afectiv~ a culorilor nu a fost
\ns~ mereu [i peste tot aceea[i: de pild~, \n
tribul Athuabo din Africa r~s~ritean~ culoarea
bucuriei era negrul.
Femei-girafe din Mandalay
26
 Piramidele de la Gizeh, Egipt, Imperiul Vechi

templele [i mormintele cu forme geometrice

COSTUMUL ÎN EGIPTUL
ANTIC
Silueta piramidalæ
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Între mare [i
de[ert, valea Nilului oferea condi]ii prielnice de
via]~. Clima cald~ nu cerea \nvelirea corpului,
dar costumul oglindea diferen]ele sociale din
imperiul sclavagist oriental dintre clasele
st~pânitoare, privilegiate (faraon, nobili [i preo]i)
[i mul]imea sclavilor. Stabilitatea orânduirii din
mileniile III – I \.Hr. a determinat [i pe cea a
tipurilor vestimentare.
Cadrul artistic • M~re]ia, for]a [i permanen]a
statului erau reprezentate plastic de palatele,
Scaun egiptean, Imperiul Nou,1300 î.Hr.
Muzeul din Cairo
regulate, statice, ca piramidele. Sculptura [i
pictura fixau aspectele durabile ale \nf~]i[~rii
omului, \n compozi]ii clare, cu volume
compacte, folosind materiale trainice.
Tipul uman ideal • Armonia cosmic~, echilibrul
suprem erau \ntrupate \n figurile faraonului [i a
sorei-so]iei lui, având ca principale calit~]i:
propor]ii de \not~tor, ]inut~ solemn~ – fixat~ de
legea frontalit~]ii – expresie de lini[te,
netulburat~ de pasiuni p~mânte[ti. Costumul
sublinia m~re]ia prin supradimensionare,
compozi]ie simetric~ [i bog~]ia decora]iei.
Peruca albastr~ sau verde completa aspectul
artificial, bizar, de extraterestru, al faraonului –
care f~cea parte din lumea zeilor.
Prin contrast, sclavii ap~reau \n sculpturi [i
picturi m~run]i, reda]i realist, cu atitudini [i
gesturi fire[ti de munc~.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Îmbr~c~mintea strâns~ pe corp punea \n
valoare silueta elegant~, mulând formele, cu
drapajul masat \n fa]~, simetric.
Gândit pentru a fi v~zut de la distan]~, Zei]a Hathor [i faraonul Seti,
costumul faraonului realiza \n~l]area staturii, 1300 î.Hr. Paris, Luvru

necesar~ apari]iei \n public, prin tiare sau

peruci voluminoase, robe largi.
Sculptural, ve[mintele modelau trupul \n
volume mari, simple, stilizate cu linii drepte [i
curbe regulate.
Pictural, coloritul era franc, având ca fundal
albul pânzei, \nviorat de pete vii,
contrastante, de verde, albastru, c~r~miziu.
Materialele folosite erau ]es~turile din fibre
vegetale (in), lâna fiind considerat~ impur~ [i
interzis~ \n templu.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, p~rul negru, cre] era tuns scurt, ceva
mai lung la spate. Faraonul [i aristocra]ii purtau
peruc~ lung~ din p~r sau fibre vegetale,
colorat~. Barba era ras~, dar pentru ceremonii
faraonul purta o barb~ fals~, tronconic~.
Faraonul se distingea prin basmaua (klaft) din
pânz~ v~rgat~ sau mitra format~ din coroana
alb~ a Egiptului de Jos (bonet~ \nalt~) [i
coroana ro[ie a Egiptului de Sus (borul),
27

Akhenaton [i Nefertiti, secolul al XIV-lea
î.Hr. Paris, Luvru
semnificând st~pânirea asupra \ntregii ]~ri. El ]
inea \n mâini papirusul, emblema Egiptului de
Sus [i nuf~rul, al Egiptului de Jos, iar ca
\nsemne ale puterii cârja (harponul), biciul,
m~ciuca [i crucea cu bucl~ (anc).
Natura divin~ a faraonului [i a familiei sale era
indicat~ de ornamente simbolice, cum era cobra
(ureus), semnul soarelui ata[at \n frunte la o
diadem~ orizontal~ (la fel ca azi lampa medicilor
oreli[ti) sau [oimul indicând descenden]a din
zeul Horus, fiul lui Osiris, fiul Soarelui.
Pe trup, un [tergar \nnodat peste [ale ([enti) era
piesa de baz~, constituind \mbr~c~mintea
obi[nuit~ a sclavilor, dar [i a aristocra]ilor \n Broboada-klaft, tiara Egiptului de Sus [i de Jos, tiara
lupte sau la vân~toare. Acesta avea forme cu pene de stru], coif de r~zboi
variate de pantalon scurt sau de fustanel~,
putând fi din pânz~ dreapt~ \ntins~, drapat~
sau plisat~, apretat~ cu ap~ de orez [i uscat~
la soare, sus]inut~ \n talie de un cordon din
pânz~, marcat cu numele st~pânului scris \n
hieroglife, pentru sclavi, iar pentru aristocra]i,
Diferite forme de [enti
din piele cu pl~ci din metal emailat.
Gulerul-pelerin~, ]esut sau brodat, cu aplica]ii
de metal, email sau pietre semipre]ioase, se
purta doar cu [enti sau peste rob~. C~ma[a, o
tunic~ necroit~, r~scroit~ rotund la gât, cu [li] \n
fa]~, ar~ta ca [i azi gandura arab~. Roba era
alc~tuit~ la fel, dar dintr-un dreptunghi cât de
dou~ ori \n~l]imea omului, r~scroit pentru cap
mai jos de jum~tate, pentru ca, \mbr~cat~, s~
trag~ poalele \n sus la mijloc, aducând
faldurile \n centru. Lucrat~ din pânz~ groas~,
Mantie-guler-[enti, tiparul mantiei,
opac~ sau fin~, transparent~, dreapt~ sau costum preo]esc
plisat~, se purta cusut~ sau liber~ pe p~r]i, cu
sau f~r~ cordon, dar mereu cu amploarea
strâns~ \n fa]~. ßalul mare era drapat pe umeri,
prins \n cordon.
Ca accesorii, principalele podoabe erau
pectoralul, br~]~rile [i inelele cu forme
geometrice, regulate, din aur, cu email [i
pietre semipre]ioase. Preo]ii aveau ca semn
distinctiv o piele de leopard pe um~r.
În picioare, faraonii purtau sandale \mpletite
din fibre vegetale, \mpodobite uneori cu aur [i
Silueta feminin~, mantie, tiparul ei, fusta [i tiparul ei
email, pe când sclavii umblau descul]i.
COSTUMUL FEMININ Con de parfum, ureus, [oimul [i globul zei]ei Isis
Pe cap, machiajul scotea \n relief formele mari
ale chipului, ochii erau contura]i cu negru \n
form~ de pe[te [i cu umbre verzi pe pleoape.
P~rul era tuns scurt sau lung pân~ la umeri,
perucile mai bogate decât cele masculine. O
panglic~ sau o diadem~ legat~ orizontal, rigid~,
28
EVOLU¥IA COSTUMULUI
În Imperiul Vechi memfit (2780 – 2280
\.Hr.), \n perioada marilor piramide, costumul
era sobru, triunghiul regulat stând la baza
structurii compozi]ionale.
În Imperiul Mijlociu (2065 – 1660 \.Hr.),
costumul s-a complicat suprapunându-se mai
multe straturi ([enti, tunic~, rob~).
În Imperiul Nou (1580 – 950 \.Hr.), mai ales \n
epoca lui Amenophis al IV-lea (1361 – 1340
\.Hr.), rafinamentul \ntregii culturi s-a exprimat
[i \n costum; tipul ideal de frumuse]e s-a
schimbat \n favoarea unei siluete fragile,
unduioase, cu capul ]uguiat, gâtul lung, sub]ire,
umerii l~sa]i. ¥es~turile fine ale ve[mintelor erau
plisate, apoi drapate savant, cu o cap~ peste
tunic~.
La sfâr[itul Imperiului Nou, o dat~ cu pierderea
libert~]ii [i cu decaden]a artistic~, a pierit [i
originalitatea costumului, invadat de forme
Fata vân~torului; Mormântul lui Nofretete, secolul al XIV-lea î.Hr.,
Menna, cca.1420 î.Hr., Teba Berlin, Aegyptisches Museum

\nnodat~ la spate, avea prinse pe frunte cobra str~ine, de franjuri [i culori stridente etc.
sau o floare de lotus. Un con a[ezat pe cre[tet (perioada sait~ 655 – 332 \.Hr., ptolemeic~
con]inea o unsoare parfumat~ care se topea 332 – 30 \.Hr.), dup~ care Egiptul, devenind
\ncet. So]ia faraonului purta coroana de pene a provincie roman~ (30 \.Hr.), a adoptat \n
zei]ei Isis, o pas~re ([oim sau erete) a[ezat~ pe parte vestimenta]ia cuceritorilor.
cre[tet, cu aripile deschise [i coborâte sau o Sandale de aur, New York,
mitr~ rigid~ (ca de exemplu, Nofretete). Metropolitan Musseum
Pe trup, fusta, având aceea[i larg~ \ntrebuin]are
[i acela[i rol ca [i [enti-ul, era din ]es~tur~
Sandale din paie, Egipt, Muzeul din Cairo
dreapt~, \nf~[urat~ \n jurul trupului pân~ sub
sâni, fie strâns~ de un [nur trasat prin tivul de
sus sau de un cordon, fie ]inut~ de una sau de
dou~ bretele. Era completat~ deseori de gulerul
rotund, lat, ca o cap~. Roba, [alul, podoabele [i
sandalele erau la fel cu cele b~rb~te[ti.
29
 Turnul zigurat al lui Marduk din Babilon,
de sprâncenele \mbinate deasupra ochilor
secolul al XI-lea î.Hr., machet~
bulbuca]i, cu privirea fix~.

zigurate forma specific~ de piramid~ \n CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI

trepte, care se reg~se[te [i \n turbane. N~zuind c~tre \mbinarea virtu]ilor umane cu
Cl~dirile erau acoperite la suprafa]~ cu \nsu[irile fiarelor, ca \n imaginarii tauri \naripa]i
c~r~mizi sm~l]uite \n culori str~lucitoare, cu cu cap de om, sumerienii purtau la \nceput
care costumul se acorda prin tonuri vii [i pelerine sau fuste din blan~ sau din ]es~turi
bijuterii sclipitoare din aur [i pietre scumpe. imitând blana (kaunakes). Apoi, costumul
Idealul de frumuse]e • Via]a plin~ de lupte cerea mesopotamian a evoluat adoptând cele dou~
for]~ fizic~, iar st~pânii impuneau prin etalarea solu]ii fundamentale de \mbr~care: drapajul,
ostentativ~ a bog~]iei. Pe primul plan era b~rbatul, folosit de popula]ia din sudul c~lduros, [i croiala,
COSTUMUL ÎN femeia ducând o existen]~ retras~. Regii [i \nal]ii adus~ de invadatorii din nordul mai friguros.
MESOPOTAMIA demnitari apar \n statui cu trupul scund, dar robust, Începând din mileniul al II-lea cele dou~
Ræsucirea øalului øi a turnului zigurat puternic dezvoltat \n l~]ime, cu musculatura brutal procedee s-au combinat, compunând
reliefat~, cu capul masiv, cubic, f~lcos, cu tr~s~turi costumele specifice asiro-babilonienilor.
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Ca [i Nilul, Tigrul [i accentuate, nasul [i buzele groase, cu expresia Sculptural, costumul sublinia, \n toate cazurile,
Eufratul asigurau fertilitatea p~mântului \n „]ara fioroas~ dat~ masivitatea trupului, alc~tuindu-i prin fusta
dintre râuri“, creând condi]ii prielnice pentru
apari]ia unora dintre primele civiliza]ii ale
umanit~]ii. În Mesopotamia s-au succedat statele Întruchiparea idealului uman: Taurul înaripat din Intendentul regelui din Mari,
Khorsabad, secolul al VIII-lea î.Hr., Paris, Luvru mileniul III î.Hr., Paris, Luvru
sclavagiste sumero-akkadian (\n mileniul III \.Hr.),
babilonian (\n mileniul II \.Hr.), asirian (secolele
XIV-VII \.Hr.), neobabilonian (\n secolele VII-VI
\.Hr.), dup~ care teritoriul a intrat \n componen]a
Imperiului persan (secolele VI-IV \.Hr.).
Regiunea a avut o dezvoltare sacadat~,
mereu \ntrerupt~ de inunda]ii sau r~zboaie,
dar ren~scând de fiecare dat~, mai cu seam~
datorit~ traficului comercial intens. De[i
mereu alte popoare cuceritoare [i-au impus
st~pânirea, fondul popula]iei locale a r~mas
constant, ceea ce explic~ relativa stabilitate a
culturii [i a costuma]iei, f~r~ a atinge, desigur,
permanen]a din valea Nilului.
Cadrul artistic • În ora[ele puternice, ap~rate
de ziduri groase, masive, materialul de baz~
era lutul (c~r~mida), care a impus turnurilor
30

Assurnasirpal cu coif cu coarne,
Londra, British Museum
lung~ \n clopot o baz~ larg~, stabil~, pe când
liniile curbe ale drapajului sau ale bonetelor
r~sucite \n spiral~, ca [i buclele m~runte ale
p~rului sau ornamentele arcuite ale bijuteriilor
creau sugestia unei energii \ncordate.
Pictural, impresiona bog~]ia culorilor stofelor
ca [i str~lucirea podoabelor metalice, a
paietelor [i m~rgelelor.
Materialul folosit era \n special lâna, sub
form~ de blan~ sau ]esut~ \n stofe cu motive
variate, dând consisten]~ drapajului.
COSTUMUL
SUMERO-AKKADIAN
(mileniul al III-lea \.Hr.)
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, cre[tetul era ras, \n schimb barba era
lung~. Regii [i demnitarii purtau toc~ plisat~,
turban din band~ r~sucit~ (amintind turnurile
„zigurate“) sau tiar~ cilindric~.
Pe trup, la \nceput se \mbr~ca doar o fust~
din blan~, strâns~ \n cordon, având la spate
coada animalului, apoi, corpul era acoperit
de un [al din lân~, drapat, formând mantie [i
fust~, cu franjuri [i aplica]ii din discuri
(paiete), m~rgele de aur sau de aram~ etc.
În picioare, doar demnitarii \nc~l]au sandale.
Costumul militar • Comandan]ii purtau casc~
de aur, cu urechi [i coc, solda]ii bonet~ de
piele [i o band~ lat~ de piele b~tut~ \n ]inte,
ap~rând pieptul, um~rul stâng [i spatele.
Armele erau scuturi, suli]e, s~bii, topoare.
COSTUMUL FEMININ
Silueta nu diferea mult de cea masculin~.
Pe cap, p~rul lung era piept~nat cu coc [i
coade, strâns \n fileu.
Pe trup erau acelea[i piese de \mbr~c~minte:
fust~, cap~, în picioare sandale. Doar
podoabele erau mai bogate, ca parura din
Costumul masculin asiro-babilonian:
osta[, demnitar, regele Asurbanipal, rege,
preot, secolul al VII-lea î.Hr.
mormântul reginei ßubad din Ur (2500 \.Hr.)
din aur cu email alb [i albastru, alc~tuit~ din
cunun~ de frunze de plop, cercei mari,
coliere [i inele de aur.
COSTUMUL
ASIRO-BABILONIAN
(mileniul al II-lea – jum~tatea
mileniului I \.Hr.)
Înnisiparea deltei a mutat centrele comerciale
spre nord, unde au \nflorit ora[e ca Babilon,
Ninive etc. Sub influen]a muntenilor veni]i din
nord a ap~rut croiala tunicii (cu mâneci, pentru
ambele sexe) peste care se drapa [alul
asimetric, elementul constant al costumului
mesopotamian, preluat de \nving~tori de la
\nvin[i. ¥es~turile s-au perfec]ionat [i
diversificat, producându-se stofe de lân~ [i
pânzeturi somptuoase, intens colorate, bogat
ornamentate, cu motive ]esute sau brodate cu
cercuri, p~trate sau rozete.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Cunun~ mesopotamian~ din frunze de aur, Pe cap, p~rul lung, cre] era ondulat ca [i barba
cca. 2500 î.Hr., New York, Metropolitan Museum lung~. Regii [i demnitarii purtau fes conic cu
31

Drapaj feminin neosumerian din
Tello, cca. 2150 î.Hr., Paris, Luvru
ciucure lung pân~ la talie, cei diviniza]i tiara
semisferic~ sau cilindric~, având coarne de
metal prinse cu panglici pe frunte.
Pe trup, peste tunica strâns~ pe corp, regii [i
preo]ii \mbr~cau [alul lung, cu franjuri, drapat
de jos \n sus, trecut peste um~r.
Înc~l]~mintea consta din sandale cu inel pe
degetul mare sau pantofi \nchi[i, adu[i de
munteni. Costumul era completat de
elegante accesorii: umbrel~, evantai, baston,
lan] cu cilindru-pecete, ca [i de bijuterii,
cercei lungi, bandouri cu rozete de metal pe
frunte, coliere \n mai multe [iruri, br~]~ri
multe, cu rozete, inele, talismane.
Arma civil~ era pumnalul prins de centur~.
COSTUMUL FEMININ
Avea acelea[i componente: tunica [i pelerina
sau [alul. Din 1200 \.Hr. a fost men]ionat
obiceiul acoperirii fe]ei \n public, preluat mai
târziu de mahomedani.
EVOLU¥IA COSTUMULUI
Ultimele ecouri ale sistemului vestimentar
mesopotamian s-au f~cut sim]ite \n costumul
purtat de per[i, st~pânitorii locurilor \ntre 540 -
330 \.Hr., contemporani cu civiliza]ia Greciei
antice. Veni]i ca [i mezii din regiunile muntoase
ale Turkestanului, unde purtau haine specifice
popula]iei de step~ – bonet~ frigian~, tunic~ [i
caftan, pantaloni lungi [i cizme – per[ii au
adoptat o ]inut~ de gal~ tot atât de somptuoas~
ca [i aceea din vechiul Babilon. Amplificarea
siluetei nu era \ns~ realizat~ prin [aluri r~sucite,
ci prin l~rgimea unor robe croite, cu poale
trase \n sus \n fa]~ (probabil prin deplasarea
spre fa]~ a r~scroielii gâtului) [i cu mâneci
plisate \n evantai. ¥inuta solemn~, bog~]ia ]
es~turilor viu colorate, \mpodobite cu motive \n
rozete, barba [i p~rul buclat, ca [i unele piese ca
pantalonii lungi [i pantofii [nurui]i, alc~tuiau un
contrast izbitor cu simplitatea [i suple]ea
costumului grecesc din aceea[i vreme.
Fenicienii, care au dominat comer]ul \n
primul mileniu \.Hr., au r~spândit produsele
mesopotamiene \n lumea Mediteranei.
Exerci]iu: descifrarea drapajului feminin din Tello,
Universitatea Na]ional~ de Arte, Bucure[ti

COSTUMUL ÎN CRETA
ßI MICENE
Pær cârlionflat øi spirale de bronz
COSTUMUL ÎN CRETA
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Insula Creta, la
distan]~ egal~ de Europa, Africa [i Asia, a fost o
verig~ de leg~tur~ \ntre continente, un centru
comercial [i cultural \nsemnat \ntre 2000 – 1400
î.Hr. (\n vremea Imperiului Mijlociu egiptean [i a
celui babilonian). Dup~ erup]ia vulcanic~
distrug~toare din insula Santorini, civiliza]ia
cretan~ a fost transplantat~ pe solul
european \n Peloponez, la Tirint [i Micene, \ntre
1500 – 1100 \.Hr., fiind asimilat~ de civiliza]ia
grecilor pe la anii 1000.
Cadrul artistic • Cl~direa tipic~, palatul, cum era
cel din Cnossos, avea propor]ii pe m~sura omului,
spre deosebire de imensitatea zdrobitoare a
construc]iilor egiptene, [i era prev~zut cu instala]ii
asigurând confortul (sistem de \nc~lzire, ascensor
etc.). Coloana-]~ru[, sub]iat~ la baz~, sugera
silueta uman~
Palatul din Cnossos, Creta, cca. 1450 î.Hr.
stând pe vârful picioarelor; \n decora]ie domina
linia \n spiral~ din podoabele de sârm~ de
bronz r~sucit~, reg~sit~ [i \n decorul vaselor de
ceramic~, [i \n cârlion]ii coafurilor.
Tipul uman ideal nu mai tindea s~ \ntrupeze
imaginea zeului, etern [i inaccesibil, ca \n
Egipt, ci \[i g~sea perfec]iunea \n tinere]e,
gra]ie [i elegan]~. Vârsta preferat~ era mai
aproape de adolescen]~, iar calitatea
principal~ era agilitatea gimnastului.
CARACTERE GENERALE ALE
COSTUMULUI Ve[mintele conturau siluete
de dimensiuni mai reduse, subliniind
mi[carea. Importan]a sporit~ a femeii \n
societatea cretan~ (ea putând fi [i preoteas~)
explic~ dominanta feminin~ a costumului.
Sculptural, corpul era sub]iat prin talia
strangulat~, ca de viespe, accentuat~ de
pozi]ia cambrat~. Pariziana, fresc~, Palatul din Cnossos,
Coloristic, documentele oferite de picturile Creta, Muzeul Heracleion
murale redau costume cu o cromatic~ vie,
(vi[iniu [i albastru ca marea).
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, peste p~rul negru lung, \n [uvi]e
ondulate, cu bucle pe frunte, prin]ii purtau
coroane de flori sau pene.
Pe trup, singura \mbr~c~minte era un [enti de
pânz~, acoperind [alele, care avea, spre
deosebire de cel egiptean, o form~ triunghiular~
cu un col] ascu]it \n fa]~, tras \n jos de greut~]i,
eventual de o re]ea cu perle, [i putea fi alc~tuit
din dou~ piese separate, fixate \n cing~toare [i
l~sând coapsele descoperite. Talia era
strâns~ \ntr-un cordon lat din piele, ca un
corset. Drept bijuterii, bra]ele [i picioarele goale
Vas de Kamares, Creta, Muzeul din Phaistos erau \mpodobite cu br~]~ri colorate.
33
Costume cretane Prin]ul cu flori de crin, Cnossos, secolul al XIV-lea î.Hr.
tipic~ era fusta larg~, cu benzi orizontale, COSTUMUL ÎN MICENE
probabil volane sau fuste suprapuse, prins~ \n
talie cu cordon-corset. Cuta vertical~ a fustei, În cetatea cu ziduri ciclopice, locuitorii purtau
din mijlocul fe]ei, rezultat~ probabil din costume de tip cretan, dar mai groase,
\mp~turire, a f~cut pe unii cercet~tori s~ cread~ adaptate condi]iilor climaterice mai aspre.
c~ este vorba de o fust~-pantalon. Deasupra,
un [enti r~scroit pe coapse d~dea efect de [or].

Costum micenian: osta[, ornament, femeie

Zei]a cu [erpi, secolul al XVI-lea î.Hr.,
Cnossos, Creta, Muzeul din Heracleion

COSTUMUL FEMININ
Pe cap, p~rul era piept~nat cu cârlion]i
rotunzi pe obraji (accroche-coeur). Ochii
mari, apropia]i, erau foarte farda]i.
Pe trup, bustul era uneori dezgolit, ca \n Egipt,
vesta format~ dintr-o broboad~ necroit~, având
doar spate [i mâneci scurte; uneori aceasta
era \nlocuit~ de tunica de origine asirian~. Piesa
34
Tauromachia, fresc~, cca. 1450 î.Hr., Palatul din
Cnossos, Creta, Muzeul din Heraclion
35
 COSTUMUL ÎN NORDUL
EUROPEI, ÎN EPOCA
BRONZULUI
Mini-jupa din mormântul de stejar

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Între 1500 –

1200 \.Hr., \n timp ce \n Egipt \nflorea Imperiul
Nou, \n Mesopotamia domina Babilonul, iar
civiliza]ia micenian~ se afla la apogeu, \n nordul
Europei tr~iau popula]ii \n stadiul epocii
bronzului.
Îndeletnicindu-se \ndeosebi cu naviga]ia,
vân~toarea, cre[terea vitelor, nordicii erau
pricepu]i \n lucrarea lemnului, cioplindu-[i
cor~bii, case [i morminte.
Se presupune existen]a unor schimburi
comerciale cu regiunea mediteranean~, c~reia
ace[tia \i furnizau chihlimbar, primind \n schimb
scoici, podoabe de bronz spiralate de tip cretan
[i poate [i anumite forme de \mbr~c~minte.
Idealul uman e greu de reconstituit, din lipsa
imaginilor reprezentând pe cei care au tr~it pe
atunci. În schimb, \n Danemarca [i Germania s-
au p~strat costume \ntregi \n morminte din
trunchiuri de stejar, despicate, scobite ca albii,
apoi \nchise ermetic [i izolate de aer cu p~mânt
[i pietre, [i ulterior acoperite de mla[tini, care le-
au asigurat conservarea pân~ \n secolul al XX-
lea, când au fost g~site.

CARACTERE GENERALE ALE

COSTUMULUI Clima mai aspr~ cerea
\nvelirea cu ve[minte mai groase, strânse pe
trup [i variind dup~ sezon. Sculptural, silueta
era u[or \ngro[at~ prin \mbr~c~minte, un strat
de haine era mulat pe corp, l~sând libertatea
mi[c~rilor, al doilea, larg, asigura un plus de
c~ldur~, conferind totodat~ prestan]~.
Podoabe din sârm~ de bronz, Halle
Landesmuseum fur Vorgeschichte
36
de baie era r~sucit~ o tunic~ necusut~,
\nchis~ pe un um~r cu o curea de piele [i
nasturi de os sau de bronz, strâns~ \n talie
cu un [nur de lân~. Deasupra se purta o
pelerin~ oval~, formând guler-[al.
Printre piesele de \mbr~c~minte din
morminte mai figura un [al \ngust. Drept
\nc~l]~minte, pulpa piciorului era \nvelit~ \n
obiele, ca [i laba, vârât~ \n opinci [nuruite,
f~cute din piele sau blan~.

COSTUMUL FEMININ
Pe cap, se folosea plasa din p~r de cal sau
boneta \mpletit~, ca un p~trat \ncre]it \n
frunte [i la ceaf~.
Pe trup, se \mbr~ca o bluz~ kimono, de croial~
ingenioas~, \mpodobit~ cu dantele cro[etate, [i o
fust~ de var~, scurt~, (mini) r~sucit~ de dou~ ori
\n jurul taliei, f~cut~ din [nururi prinse sus [i jos,
amintind fusti]a de fibre vegetale purtat~ de
Costum feminin mini,
Copenhaga, Statens Museum for Kunst
Pictural, despre culorile costumului se [tie
prea pu]in; lâna era probabil vopsit~ cu
esen]e vegetale, mai ales \n brun [i galben.
Materialele folosite erau groase; la \nceput croite
din bl~nuri, hainele erau \n al II-lea mileniu \.Hr. din
]es~turi de lân~, unele flau[ate, imitând blana,
\mpodobite cu cus~turi sau \mpletituri.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pieptenii, pomezile [i cu]itele de ras g~site \n
morminte dovedesc \ngrijirea p~rului [i
raderea b~rbii.
Capul era acoperit cu o bonet~ \nalt~, turtit~ \n
v\rf, din blan~ sau ]es~tur~ de lân~ mi]oas~. Pe
trup, peste pantalonii scur]i ca ni[te chilo]i
Costum b~rb~tesc din Trindhoj,
Copenhaga, Statens Museum for Kunst
africani, sau alt~ fust~ de iarn~ – lung~
(maxi). Ca \nc~l]~minte, ciorapii-obiele [i
opincile de piele erau ca [i cele b~rb~te[ti.
Principalele accesorii erau podoabele-
bijuterii din sârm~ de bronz \n spirale,
catarame, br~]~ri, inele etc. [i paftaua, ca un
scut bombat, prins~ de femei pe piept sau la
cing~toare, r~mas~ pân~ azi \n costumul
popular din nordul Europei.
Aceasta s-a p~strat în costumele din nordul
Germaniei ajungând pân~ în Transilvania o
dat~ cu migra]ia sa[ilor, împodobindu-se ulterior
cu pietre semipre]ioase [i asortându-se cu
Costum feminin de var~, costum
celelalte podoabe, cordonul [i acele scufiei.
b~rb~tesc, costum de iarn~ (sus), tiparele
lor (mijloc), c~ciul~, bonete [i opinc~ (jos)
37
Templu în stil doric, Parthenonul,
secolul al V-lea î.Hr. Atena, Acropole

material, ca \n Orient. Costumul a urmat fidel

evolu]ia general~ a stilurilor grece[ti,
reflectând dezvoltarea concep]iei generale
antropocentrice, \n diferitele ei etape.

COSTUMUL ÎN GRECIA
ANTICÅ
Construcflii necimentate øi veøminte necusute
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Pe teritoriul grecesc
– \n Peloponez, insulele M~rii Egee, coasta
de vest a Asiei Mici [i sudul Italiei, mai
târziu \n Macedonia – s-a constituit, \ncepând
din secolele IX – VIII \.Hr., civiliza]ia elenic~,
element fundamental al civiliza]iei europene.
Clima relativ blând~ din aceste teritorii
\ng~duia acoperirea sumar~ a corpului, iar
ocupa]iile principale – naviga]ia [i p~storitul –
cereau haine comode. Evolu]ia societ~]ii
grece[ti spre democra]ia sclavagist~ a redus
pr~pastia dintre extremele sociale, p~strând
doar pe cea dintre cet~]enii liberi [i sclavi.
Cadrul artistic • Templele, ca [i statuile Greciei
antice nu impresionau prin dimensiunile
zdrobitoare, ca \n Egipt sau Mesopotamia, ci
erau cl~dite mai pe m~sura omului, stârnind
admira]ia datorit~ armoniei depline a tuturor
p~r]ilor componente. În contextul
grece[ti, bazat~ pe ra]iune, frumuse]ea era
asociat~ structurii compozi]ionale clare, mai
mult decât bucuriilor tactile stârnite de
EPOCA HOMERICÅ
(secolele IX–VIII \.Hr.)
Din Iliada [i Odiseea reiese c~, \n condi]iile
de via]~ rudimentare din epoca r~zboiului
troian, grecii purtau haine simple dar viu
colorate, potrivite tenului mediteranean [i
soarelui puternic.
EPOCA ARHAICÅ Femei în peplos doric, Vasul François,
(secolele VII–VI \.Hr.) secolul al VI-lea î.Hr., Floren]a, Museo Archeologico
Ca urmare a mi[c~rilor popula]iei (acheene, COSTUMUL BÅRBÅTESC
doriene, ioniene), s-a diferen]iat portul Pe cap, p~rul lung, bogat, coborând pe
regiunilor vestice de al celor estice (redat \n frunte, era rulat \n coc sau \mpletit \n coad~ [i
detaliu pe vasele de lut cu siluete negre). prins cu cordelu]~ sau panglici; barba era
În Apus, \n special \n sudul peninsulei \nsemnul vârstei mature.
italice, \n cadrul ordinului doric, \n ambian]a
cl~dirilor cu volume masive, robuste, \n
statuile arhaice s-a cristalizat noul ideal Costume în stil doric
uman, armonios construit, al Greciei antice.
STILUL DORIC
Trupul s~n~tos nu era ascuns, ci doar
culturii acoperit de haine, uneori foarte sumare,
realizate prin draparea ]es~turii necroite.
Sculptural, costumul modela volume cilindrice,
statice, animate pictural de culoarea motivelor
decorative ]esute \n materialul suplu, dar gros,
al stofei de lân~ gen homespun.
38

Templul în stil ionic dedicat Victoriei f~r~
aripi, secolul al V-lea î.Hr., Atena
Pe trup, tunica (chiton) dreptunghiular~, prins~
pe um~r, era scurt~ pentru uzul zilnic [i lung~
pentru ceremonie, \mpodobit~ cu
decorative (dedesubt se purta, probabil, o
leg~tur~ pe [ale, gen [enti). Pelerina (himation)
de aceea[i form~, drapat~ liber, mai mic~ pentru
militari sau mai mare pentru civili (hlamida) era
purtat~ [i singur~, f~r~ chiton.
În picioare cet~]enii liberi \nc~l]au sandale,
pe când sclavii umblau descul]i.
Vasul Hercule, 520 î.Hr., Paris, Luvru
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, p~rul bogat era strâns \n coc la spate
sau era l~sat \n [uvi]e ondulate pe umeri.
Pe trup, tunica (peplos) era o ]es~tur~
dreptunghiular~, r~sucit~ \n jurul trupului, \n
form~ tubular~, destul de strâmt~ [i rigid~,
prins~ pe umeri cu ace (spatele peste fa]~),
marginea r~sfrânt~ formând un ilic. Cele dou~
ace-bro[e erau legate \ntre ele cu un l~n]i[or.
Pelerina (himation) avea dimensiuni de [al
mic sau de broboad~ mare.
STILUL IONIC
În est, corespunzând ordinului ionic de pe
coasta Asiei Mici, arhitectura [i decora]ia aveau
motive forme mai elegante [i delicate, mai bogat
ornamentate, cu unele influen]e orientale,
coloana sub]ire cu caneluri fine [i capitel cu
volute fiind uneori \nlocuit~ de cariatid~. ßi
\mbr~c~mintea era mai luxoas~, mai ales cea
feminin~, din pânz~ sub]ire apretat~ [i plisat~ cu
unghia, stând mai ]eap~n~, mai pu]in mulat~ pe
corp. Peplos-ul (similar chitonului b~rb~tesc) Cor~, secolul al V-lea î.Hr., Atena,
era de l~rgime dubl~ (pentru plisare) [i ridicat \n Muzeul de pe Acropole
talie printr-un cordon ascuns, formând un fald
ca o basc~ (kolpos). Costum b~rb~tesc în stil ionic
Friza Parthenonului,
secolul al V-lea î.Hr., Atena, detaliu
40
 Friza Parthenonului,
secolul al V-lea î.Hr., Atena, detaliu
41

EPOCA CLASICÅ
(secolele V – IV \.Hr.)
Odat~ cu formarea stilului clasic grecesc, la
Atena s-au contopit ordinele doric [i ionic \n
construc]iile Acropolei, ca \n templul
Parthenonului.
Idealul de frumuse]e cel mai \naintat al societ~]ii de
democra]ie sclavagist~, rezultat dintr-o armonioas~
dezvoltare psihofizic~, plin de for]~ [i demnitate, a
fost \ntrupat de sculpturi, ca de pild~ Doriforul de
Policlet, Zeus sau Atena de Fidias. Pornind de la
observarea direct~ a nudului pe terenurile de sport,
arti[tii plastici au formulat antropometria clasic~
greac~, descoperind \n rela]iile dintre p~r]i [i dintre
acestea cu \ntregul o armonie organic~. Între
etajele fe]ei era, de asemenea, un raport echilibrat,
nefiind exagerate nici fruntea, asociat~ cu
activitatea intelectual~, [i nici maxilarele,
exprimând for]a, iar nasul grecesc, \n continuarea
frun]ii, f~r~ scobitur~ \ntre ochi, contopea etajul
superior (cerebral) cu cel median legat de sim]ire.
Simetria perfect~ dintre partea dreapt~ [i cea
stâng~ d~dea fe]ei statuilor clasice o lips~ de
expresie, o impasibilitate inuman~. Aceasta ar
putea fi explicat~ probabil [i prin modelele actorilor
din teatru care, purtând masc~, nu jucau prin
mimic~, ci doar prin gesturi vizibile de la distan]~.
Friza Parthenonului, secolul al V-lea î.Hr., Atena
CARACTERE GENERALE ALE
COSTUMULUI Dup~ r~zboaiele cu per[ii, \n
epoca mi[c~rilor patriotice, \n costum s-au
accentuat tr~s~turile locale, vizibile mai
ales \n draparea liber~ a hainelor pe corp.
Sculptural, ]es~tura supl~, prins~ doar u[or pe
umeri [i \n cordon, sublinia atitudinea trupului,
c~zând \n falduri verticale \n pozi]ie dreapt~ [i
formând pliuri oblice la cea mai mic~ mi[care,
ca \n pasul schi]at de cariatidele Erechteionului.
Pictural, coloritul era intens [i variat, redat
fidel de figurinele de Tanagra, [i nu de
statuile de marmur~ alb~.
Materialul folosit era stofa din lân~, ca \n
costumul din cadrul stilului doric, dar mai
sub]ire [i mai u[oar~.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, p~rul era tuns scurt, \n bucle, fa]a tinerilor
Cariatid~, templul Erechteion,
secolul al V-lea, Atena, Acropole
era ras~, pe când b~trânii sau demnitarii aveau
barb~ (ca Zeus [i Pericle). Se purtau p~l~rii din
piele sau fetru, rotunde, f~r~ bor, ca o jum~tate de
sfer~ (pilos) sau \nalte, cu bor, ca aceea a lui
Hermes (petasos), sau boneta frigian~, cu mo]
spre fa]~ (\ntâlnit~ [i azi \n Portugalia sau Italia).
Pe trup, un [tergar \nnodat, formând un fel de slip,
era singura \mbr~c~minte a sclavilor la muncile
câmpului, la culesul strugurilor sau m~slinelor.
Sclavii mai purtau, eventual, un chiton scurt prins
pe amândoi umerii sau doar a[ezat pe um~rul
stâng, l~sând mâna dreapt~ liber~. Chitonul scurt
Simetria fe]ei: Capul blond, secolul al V-lea
era \mbr~cat zilnic [i de sportivi sau
î.Hr., Atena, Muzeul de pe Acropole
42
 Drapaje grece[ti în epoca clasic~: chiton-peplos
simplu, cu diploidion, cu colpos, cu diploidion [i
colpos, himation masculin [i feminin
me[te[ugari. Pentru ceremonii, demnitarii [i
oratorii, dar [i actorii [i muzican]ii se
\nve[mântau \n chiton lung pân~ la glezne.
Pelerina (himation) era drapat~ f~r~ a fi prins~.
Ea se purta [i f~r~ chiton, putea fi a[ezat~ oblic
pe um~rul stâng, l~sând um~rul drept gol, sau
se putea \mbrobodi pân~ la b~rbie. Ca s~ cad~
bine, avea greut~]i cusute la col]uri.
În picioare se purtau sandale.

COSTUMUL MILITAR
Pe cap, coiful metalic se deosebea prin creasta
ca de coco[, alungit~ antero-posterior, ap~rând
de sabie coloana vertebral~.
Pe trup, peste chitonul de lân~, scurt, era
\mbr~cat~ cuirasa ca un pieptar, acoperind tot
trunchiul, din piele sau pânz~ cu pl~ci de metal,
completat~ de ap~r~toare pentru bra]e
(brasarde) [i picioare (jambiere). Pelerina scurt~
(clamis) din lân~ c~lduroas~, ro[ie-brun~,
acoperea umerii, l~sând libere mi[c~rile.
Armele erau: sabia cu teac~ dreptunghiular~,
lancea, pumnalul [i scutul circular bombat.

COSTUMUL FEMININ
Pe cap, coafurile puneau \n valoare p~rul bogat,
piept~nat simetric, cu c~rare la mijloc [i coc Statuet~ de Tanagra, secolul IV - I \.Hr.,
Statuet~ de Tanagra, secolul IV - I
\.Hr., Paris, Muzeul Luvru Berlin, Antiquarium
43
Atena cu casc~, secolul al V-lea \.Hr.,
Atena, Muzeul de pe Acropole

sus]inut de panglici sau e[arf~ lat~. Culoarea

preferat~ era blond-ro[cat (de exemplu coafura
„lampadion“). Pe strad~, capul era acoperit cu
basma r~sucit~ [i legat~ la spate sau cu p~l~rie
de pai cu co[ule], peste himation.
Pe trup, tunica (peplos) larg~, drapat~ era piesa
principal~ purtat~ prin cas~, permis~ [i sclavelor.
Nu mai avea motive ]esute, ci doar borduri
colorate, [i era despicat~ pe dreapta sau cusut~.
L~rgimea ]es~turii putea fi l~sat~ de pe umeri pe
bra]e, formând mâneci prinse cu nasturi din loc \n
loc. Cu timpul, volanul r~sfrânt (diploidion) a
devenit o pies~ separat~, ca o bluz~. Mantia
(himation) era obligatorie pe strad~, acoperind
capul [i l~sând s~ se vad~ doar ochii [i nasul. Victorie legându-[i sandaua, secolul
În picioare se \nc~l]au sandale. al V-lea \.Hr.,Templul Victoriei Aptere, Atena
44
Ca accesorii, p~strând efectul de ansamblu
al siluetei, bijuteriile erau m~runte, putând fi
v~zute doar de aproape, [i suple, ca [i
faldurile mobile ale ve[mintelor, fiind, de
aceea, alc~tuite din piese mici, articulate cu P~l~rii grece[ti necusute
l~n]i[oare, formând coliere, cercei, br~]~ri.

bogat~, mascând propor]iile. ßi \n costum au

EPOCA ELENISTICÅ p~truns mode asiatice cerute de luxul curtean.
(secolele III - I \.Hr.) S-au introdus \n Grecia bumbacul [i m~tasea, \n
insula Cos se ]esea un nou material foarte
În noile state-monarhii orientale sclavagiste – sub]ire, „coan“, rochiile erau brodate cu fir de
\nchegate pe ruinele imperiului lui Alexandru cel aur [i argint, bijuteriile erau mai complicate.
Mare din secolul al IV-lea \.Hr.– cultura [i-a Costumul de teatru avea rolul de a contura
pierdut treptat caracterul democratic, iar arta personajul \n condi]iile scenei \n aer liber,
m~sura uman~, ajungându-se la corectând prin supradimensionare efectul de
supradimension~ri \n arhitectur~ [i decora]ie (ca emaciere a luminii. Figura era amplificat~ prin
de exemplu \n mausoleul din Halicarnas). În masc~ (n~scut~ \n serb~rile dionisiace), aceasta
Egipt, Mesopotamia, Pergam, Rhodos etc. având rolul de a fixa [i accentua tr~s~turile
tradi]iile grece[ti s-au \mbinat cu cele orientale. personajelor interpretate doar de b~rba]i [i de a
Principiul frumuse]ii ob]inute prin perfecta dirija vocea ca o pâlnie. Executat~ din pânz~
armonizare a formei a fost \nlocuit cu predilec]ia
pentru o ornamentare str~lucitoare,
Draparea peplosului,
exerci]iu Universitatea Na]ional~ de Arte Bucure[ti
Sofocle, secolul al V-lea î.Hr.,
Roma, Museo Laterano
 Coafuri [i bijuterii din Grecia antic~

apretat~, modelat~ [i pictat~, strâns~ cu

curele, masca a evoluat \n pas cu sculptura,
de la surâs stereotip arhaic la lini[te clasic~,
apoi, \n elenism, la grimas~.
Supradimensionarea era ob]inut~ prin peruca
\nalt~ (oncos), v~tuirea costumului, \mpodobit
cu ornamente mari [i intens colorate, ca [i
prin \nc~l]~mintea special~, cu talpa groas~
pân~ la 30 de centimetri (coturni).

PE TERITORIUL ROMÂNIEI
Grecii au \ntemeiat colonii pe ]~rmul M~rii Negre,
la Tomis (Constan]a), Callatis (Mangalia), Histria
etc. Statuetele din lut colorate de tip Tanagra,
lucrate aici, redau fidel costuma]ia purtat~ \n
aceste centre, cu care localnicii geto-daci aveau,
desigur, schimburi continue.

Sanda greceasc~

Stilul lui Scopas: Grecoaic~ pe strad~,

secolul al II-lea î.Hr., N.Y., Metropolitan Museum
46
Templul lui Lakshmana din
Khajuraho, secolul al XI-lea, India

Buddha (care a tr~it \n secolul al V-lea \.Hr.)

era la \nceput pomenit \n imaginile sacre
doar aluziv – \n fa]a tronului s~u gol se
vedeau pe jos doar urmele t~lpilor lui.
Dup~ incursiunea grecilor, Buddha a fost
reprezentat \n drapajul specific acestora, dar cu
un aspect mai conven]ional. Semnele lui
distinctive sunt protuberan]a din vârful capului
(simbolizând \n]elepciunea) [i urechile mari cu
lobul alungit de purtarea cerceilor \n vremea cât
a tr~it princiar (sugerând c~ aude tot ce se
petrece \n lume).
Cadrul artistic • Arta Indiei s-a distins \n toate
timpurile printr-o luxuriant~ vitalitate, exprimat~
atât de arhitectura templelor cu forme prolifice

Cuplu, relief din Nagarjuniconda Amaravati,

secolul II - IV, India
 COSTUMUL ÎN INDIA
Temple din sculpturi øi îmbræcæminte din bijuterii de vegeta]ie exotic~ (de exemplu cele de la
Mavalipuram sau Ellore, din secolele VI–
VIII), cât [i de sculptura [i pictura
reprezentând oameni sau animale, cu
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Civiliza]ia
volume expansive, siluete unduioase.
Indiei, ale c~rei \nceputuri dateaz~ din
Idealul de frumuse]e \n India a fost \ntotdeauna
mileniul al III-lea, ca [i cele din Egipt sau
impregnat de o fireasc~ senzualitate, prezent~
China, s-a afirmat cu deosebit~
[i \n imaginile care \mpodobeau templele; trupul
originalitate \n epoca de \nflorire a Greciei
se \nf~]i[a ca o plant~ plin~ de sev~, neted,
antice, \n prima jum~tate a mileniului I \.Hr.,
rotund, cu gesturi gra]ioase de dans.
când brahmanismul ca [i budismul
Din evolu]ia milenar~ a costumului indian se
consemnau aspra stratificare social~ a
desprind câteva constante.
statului sclavagist.
Leg~turile cu celelalte state ale Orientului
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Antic, apoi cu lumea mediteranean~ (prin
Clima cald~ nu cerea acoperirea corpului, \n
campaniile lui Alexandru cel Mare) au permis
schimb nevoia unor distinc]ii sociale foarte
unele interferen]e, vizibile atât \n artele
complicate a dus la diferen]ieri costumare, prin
plastice, cât [i \n costum. Apsara din Tra-kien, Campa, Tourane, form~ [i culoare (vizibile \n special \n
Vietnam, Musée Archéologique
47

Femeie în sari, secolul al II-lea, Mathura,
India, Muzeul de Arheologie
marea varietate a turbanelor) ca [i prin
averea etalat~ \n mul]imea bijuteriilor.
Ve[mintele de baz~ erau necroite (pantalon,
mantie, turban), asemenea celor grece[ti, dar
drapate \n linii [erpuite.
Sculptural, trupul era pus \n valoare, strâns
mulat de drapaj, reliefând volume mari,
sferice sau cilindrice.
Pictural, acestea erau unificate de pete mari
de culoare, \n cadrul c~rora intervenea, ca o
vibra]ie m~runt~, decorul imprimat sau brodat
ca [i lic~rirea bijuteriilor. Coloritul cuno[tea o
infinit~ bog~]ie de nuan]e, peste dou~ sute.
Materialul principal al ve[mintelor era \n India
bumbacul (ca m~tasea \n China, inul, \n
Egipt sau lâna, \n Mesopotamia), \n ]es~turi
sub]iri, str~vezii.
Bijuteriile de aur sau de argint cu pietre
pre]ioase constituiau o component~ \nsemnat~
a costumului, lan]urile [i colierele atârnate la
gât, \n talie, pe coapse [i la \ncheieturi alc~tuind
uneori singura \mbr~c~minte a personajelor
sacre [i a dansatoarelor.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, turbanul era purtat de hindu[i,
precum [i de musulmani mai târziu, marcând
deosebiri de religie, cast~, sect~, familie (cel
mai frecvent era alb [i ro[u, putând avea
toate culorile curcubeului, rar negru). Fa]a
era ras~, uneori cu barb~.
Pe trup, deseori gol, peste [ale era \nnodat doar
un [tergar. Dintr-o bucat~ mai mare de ]es~tur~
r~sucit~ \n jurul fiec~rui picior puteau fi drapa]i
pantalonii lungi (dhoti), prin[i cu cing~toare.
Picioarele erau goale sau cu sandale.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, p~rul negru, bogat, era strâns \ntr-un
coc mare, l~sat pe ceaf~.
Pe trup, \n antichitate, ]inuta de ceremonie fiind
cu bustul gol – ca \n Creta – mai târziu o bluz~
scurt~ cu mâneci scurte ([oli) acoperea doar
pieptul. Peste o fust~ lung~, eventual \nlocuit~
cu pantaloni de tip dhoti, era drapat principalul
ve[mânt, un v~l dreptunghiular (sari) acoperind
[oldurile, trecând oblic peste piept [i putând fi
tras pe cap \n prezen]a str~inilor.
Picioarele erau goale.
Bijuteriile erau bogate, plasate pe \ntreg
corpul. Pe aripa nasului era prins un inel sau
era \ncrustat~ o piatr~ pre]ioas~ (d~ruit~ de
logodnic [i menit~ s~ stea mereu „sub ochi“),
urechile erau perforate de jur \mprejur de
câte zece g~uri pentru cercei, mai multe
coliere erau petrecute dup~ gât [i \n jurul
taliei, br~]~ri strângeau \ncheieturile mâinilor
[i gleznele, iar inelele \mpodobeau degetele
de la mâini [i de la picioare.
EVOLU¥IA COSTUMULUI În evul mediu (secolele
X – XV), India a fost ocupat~ treptat de
musulmani, rezultatele asimil~rii creatoare a artei
islamice fiind vizibile mai ales \n epoca urm~toare
Rena[terii europene (secolele XVI – XVII).
În aceast~ perioad~ arta Indiei a fost cunoscut~
mai ales prin circula]ia unor obiecte de art~
decorativ~ ca armele damaschinate sau [alurile
de Ka[mir. În perioada st~pânirii islamice,
deoarece musulmanii cuceritori erau opri]i de a
lua ceva de la femei, indienii \[i investeau
averea \n bijuteriile so]iilor lor.
Diferite moduri de a drapa sariul indian [i draparea
pantalonului dhoti, reconstituirea autorului
 Flautist, Mormântul leoparzilor,
secolul al V-lea î.Hr.,Tarquinia

sculptur~ [i o pictur~ remarcabile prin vigoare

[i ritm, creând premisele artei romane (de
exemplu Apollo din Vei, amintind statuile
zâmbitoare grece[ti, picturile reprezentând
dansuri din Mormântul leoparzilor etc.).
Idealul de frumuse]e uman~ era mai robust
decât cel grecesc, cu trupul mai bine legat;
prin costum se urm~rea alungirea siluetei (cu
ajutorul bonetei \nalte [i al pantofilor cu vârful
ascu]it), \n sensul statuetelor filiforme
g~site \n morminte, care l-au inspirat pe
Giacometti.

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI

Îmbr~c~mintea pornea de la cea de origine
mesopotamian~, cu c~ma[a croit~, cu mâneci, ca [i
de la cea greceasc~, drapat~ liber, p~strând cele
Osta[i etrusci, Roma, Vila Giulia
dou~ straturi, dar acordând o mare importan]~
himationu-lui, care va deveni toga.
COSTUMUL ETRUSC Ofranda cupei, Mormântul baronului,
secolul al VI-lea î.Hr., Tarquinia
Italia, înaintea Romei

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Arta, ca [i

costumul etrusc, au format veriga de leg~tur~
\ntre tradi]ia precedent~ greceasc~ [i cea
urm~toare, roman~, Etruria având un rol similar
cu cel al Cretei \ntre Egipt [i Europa.
Etruscii, veni]i din Asia Mic~ la \nceputul
primului mileniu \.Hr., au format principala
popula]ie \n centrul peninsulei italice, \ntre
fluviul Arnus la nord [i zona Pompei la sud,
atingând apogeul culturii \n secolele VI – V \.Hr.
Cadrul artistic • Influen]a]i de civiliza]ia [i arta
Greciei arhaice, dar [i de cele orientale, etruscii
au creat o arhitectur~ proprie, fortificat~, o
49
Dans, Mormântul din Ruvo, secolul al V-
lea \.Hr. Napoli, Muzeul Na]ional
Sculptural, costumul \ncerca s~ amplifice
trupul atât pe vertical~, prin lungirea extre-
mit~]ilor, cât [i pe orizontal~, prin draparea
mantiei pe lat.
Pictural, etruscii preferau culori tari, majore,
vizibile \n picturile funerare.
Materialele folosite par s~ fi fost foarte diverse,
dup~ originea lor european~ sau asiatic~.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Capul era \n~l]at de boneta de forma unui
stup, iar p~rul era prins deseori \ntr-o plas~.
Pe trup era \mbr~cat un chiton drapat sau o
tunic~ strâns~ pe corp. Pelerina purtat~ cu
sau f~r~ chiton era \ns~ piesa cea mai
important~. ¥es~tura dreptunghiular~,
colorat~, eventual cu borduri contrastante,
era pliat~ pe diagonal~ [i a[ezat~ \n diferite
feluri: pe spate, ca o pelerin~, sau \n fa]~ cu
capetele aruncate peste umeri sau \nf~[urat~
ca o fust~ lung~. În toate cazurile, cutele
curbe ale drapajului prefigurau toga.
Înc~l]~mintea, \nchis~, cu vârf ascu]it [i ridicat,
era alungit~ la c~lcâi (ca [i cea a hiti]ilor din
Afrodita, secolul al V-lea \.Hr., Paris, Luvru
 Peninsula Colosseum,
P U secolul I, Roma
Balcanic~ [i
e m
Asia Mic~ \n
secolele II –
A I \.Hr., Cadrul
s alc~tuind cel artistic •
C
mai mare Pentru
O
imperiu al administrare
P
Europei a vastului
e
P antice \n teritoriu,
e COS secolele I – romanii au
IV d.Hr., cu o construit
TUM remarcabil~ [osele,
UL ÎN civiliza]ie [i apeducte, au
cl~dit
ROM cultur~.
Experien]a stadioane,
A popoarelor bazilici [i
A lumii antice temple de

N [i \n special mari
dimensiuni,
T civiliza]ia
arta Greciei
[i
deseori cu
I au fost planuri
C r~spândite \n rotunjite (ca
Å Europa Pantheonul),
Curba datorit~ cu ziduri
arcului \ntinderii masive [i
în faldul
statului deschideri \n
togii
roman din arcuri
Italia pân~ \n semicirculare
CONDI¥II DE
Anglia, \n , cum sunt
DEZVOLTARE
Spania, pe cele de la
Constituit~ ca
Coastele Colosseum [i
republic~ la au amplificat
M~rii Negre
finele secolului locuin]ele, cu
[i \n Iran.
al VI-lea \.Hr., mai multe
Roma a cucerit etaje.
Atrium
]~rile din
roman, Idealul uman
bazinul secolul
• Mai mult
I,
Mediteranei, ingineri decât
Pompei
Galia, , Casa
arhitec]i,
Vetti
istorici sporti brare a Roma publice – s-a
[i v, dar tuturor imperial~. deosebit de
prozat mai \nsu[iril cea
ori vânjo or CARACTERE
decât s umane GENERALE
poe]i, decât , ALE
romani cel realizat COSTUMULU
i erau grece ~ \n I Pornind de
mai sc, cu model la o
pu]in \ umeri ele vestimenta]ie
nclina]i mai Greciei sobr~ \n
s~ la]i, clasice vremea
caute gâtul , republicii,
frumus mai apreci costumul a
e]ea gros, ate \n devenit \n
atemp iar Roma imperiu
oral~, costu republi modalitatea
pre]uin mul can~, diferen]ierii
d mai amplif la b~rba]ilor de
degrab ica afirmar femei, a
~ pond ea cet~]enilor
virtu]ile erea superi liberi de sclavi
utile [i orit~]ii sau a
statului prest rangul romanilor de
: for]a an]a. ui prin str~ini (ca un
de Ideal forme mijloc de
convin ul de m~re]e discriminare).
gere a frumu [i În compara]ie
oratoru se]e bog~]i cu costumul
lui, femini e grecesc,
b~rb~]i n a ostent destul de
a [i evolu ativ~, asem~n~tor
Împ~ratul
O
st~pâni at, de prezen pentru ambele c
rea de asem te [i \n sexe, \n cel t
sine a enea, elenis roman a
v
militaru de la m [i \mbr~c~minte i
lui. armo reluate a a
Tipul nioas \n b~rb~teasc~ n
prefera A
a – potrivit~ u
t era echili func]iilor g
 ustusna silueta
secolul I,
r~ma [i
Roma,
Museos mai mascâ
delledepar nd \n
Terme
te de parte
croial corpul
femini ~ prin
n~, grece pliurile
destin asc~, curbe,
at~ cel indepe
vie]ii masc ndente
retrase ulin a de
\n dezv mi[car
interior oltat e.
. drapa Pictura
Sculpt jul l,
culoar
ural • etrus
ea
Pe c \n \n
când tog~, \mbr~c
costu ampli ~minte
mul ficân a
b~rb~-
femini d
51
Evolu]ia tunicii, (purtat~ sub tog~ [i dup~
dispari]ia togii), draparea togii pe tiparul ei
teasc~ avea semnifica]ii sociale precise,
marcând rangul, func]ia, vârsta etc.; costumul
feminin era mai variat, ve[mintele având fa]a
[i dublura de tonuri diferite.
Materialele folosite erau ]es~turi din lân~ mai
groase pentru hainele b~rb~te[ti, sub]iri [i fine
pentru cele feminine, \nso]ite de multe bijuterii.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, p~rul lung [i barba, din primele secole,
au fost \nlocuite \n epoca clasic~ de p~rul scurt
[i fa]a ras~ care conveneau vie]ii practice,
sold~]e[ti, urmând ca la sfâr[itul imperiului, o
dat~ cu cre[tinismul, s~ revin~ barba. Cununa
de laur, din frunze naturale, apoi din aur, era
\nsemn al triumfului. În c~l~torie se purtau
p~l~rii asem~n~toare celor grece[ti sau glugi.
Sanda roman~ cu c~lcâi
Pe trup, tunica, o c~ma[~ din lân~ alb~, simpl~,
prins~ pe umeri ca un chiton, f~r~ mâneci, mai
târziu croit~ cu mâneci dup~ model oriental, era
purtat~ de oricine, cu sau f~r~ tog~. Felul cum
era strâns~ cu centura deosebea st~rile sociale:
solda]ii o ridicau cel mai sus, pentru a se putea
mi[ca liber, iar f~r~ cordon era semn de mare
del~sare sau s~r~cie. Prin \nn~direa
vertical~ a mai multor fâ[ii de pânz~ \ngust~
(]esut~ la r~zboi de cas~), bordurile colorate
(cum sunt marginile galbene ale pânzei din care
se fac c~m~[ile ]~r~ne[ti la noi) formau dungi,
„clavi“, folosite ca semne distinctive sociale.
Cele de purpur~ erau late (tunica laticlavia)
pentru senatori, \nguste (angusticlavia) pentru
cavaleri. Tunica din purpur~ brodat~ cu aur
(palmata) \ntov~r~[ea „toga picta“ a \mp~ra]ilor.
Toga din stof~ de lân~ (de dimensiuni de
aproximativ 5 x 3,5 m) era u[or rotunjit~ la
col]uri, pliat~ \n dou~ pe lungime [i drapat~ de
mai multe ori \n jurul corpului, blocând bra]ul
stâng, [i d~dea o \nf~]i[are
supradimensionat~. Toga \n culoarea natural~ a
lânii, mai scurt~, constituia \mbr~c~mintea
cet~]enilor obi[nui]i, fiind albit~ (candida) pentru
func]ionarii publici [i b~trâni. ßi toga putea fi
\mpodobit~ cu benzi (clavi) de
(pretexta, adic~ pre]esut~ dinaintea croirii),
indicând func]ii oficiale, de magistra]i [i preo]i,
iar \n \ntregime purpurie (de la ro[u la
bleumarin) pentru consuli [i \mp~ra]i. Cea din
purpur~ cu aur (picta) era purtat~ de generali \n
triumf, apoi numai de \mp~ra]i, (ve[mântul
pre]ios apar]inând statului). Toga mai putea fi
cenu[ie-brun~ (sordida) pentru delincven]i sau
neagr~ \n semn de doliu. Sclavii [i str~inii purtau
pe mantia dreptunghiular~ greceasc~ (pallium).
EVOLU¥IA COSTUMULUI
Toga, la \nceput mai pu]in ampl~, s-a l~rgit la
maximum \n epoca imperial~. În ultima
perioad~ a istoriei Romei, când mul]i str~ini
au p~truns \n administra]ie – ajungând
chiar \mp~ra]i – toga, nemaiavând rolul de a-i
deosebi pe cet~]enii romani de cei str~ini, [i-
a pierdut importan]a, fiind p~strat~ doar de
Inel cu camee, secolul I, g~sit la Poiana, jud. Gala]i,
Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie
masiv~,
purpur~
Femei romane, Vila Misterelor, Pompei, 30, î.Hr.
53

Osta[i romani, Columna lui Traian, secolul I, Roma
b~trâni [i r~mânând la urm~ numai ve[mânt
de \nmormântare. Treptat, toga a fost \nlocuit~
pentru uzul zilnic cu piese mai practice, ca
mantaua sold~]easc~, iar pentru costumele de
ceremonie cu c~ma[a lung~ [i foarte larg~
(dalmatica), purtat~ de \mp~ra]i, \ncepând cu
Diocle]ian, apoi din secolul al IV-lea [i de clericii
cre[tini. Pelerina semicircular~, ca un clopot, cu
sau f~r~ glug~, din stof~ de lân~ mi]oas~ sau
piele (paenula), \mbr~cat~ de ]~rani, solda]i,
sclavi, apoi de or~[eni, numai pe vreme rea,
s-a r~spândit cu timpul, fiind permis~ chiar
senatorilor din secolul al III-lea d.Hr.
În aceea[i epoc~ [i mantia de blan~ a fost
preluat~ de Roma, de la germani, ca [i
pantalonii pân~ sub genunchi.
Înc~l]~mintea era important~ \n costumul roman,
având \n vedere distan]ele care trebuiau parcurse
pe jos; \n cas~ se purtau sandale (solae), care se
desc~l]au la mas~, fiind permise [i
sclavilor, pe când pe strad~ se purtau pantofii
(calceus) care se deosebeau, ca [i toga, \n
func]ie de starea social~, dup~ culoare: din
piele brun~ pentru cet~]enii Romei, negri pentru
senatori [i ro[ii pentru patricieni. La ]ar~, pe
drumurile noroioase, se \nc~l]au bocanci. La
Roma se producea \nc~l]~minte \n mare
cantitate, cizmarii fiind grupa]i \n una din
principalele bresle – colegii – , dar se importau
[i papuci orientali (dreptul [i stângul la fel).
COSTUMUL MILITAR
Pe cap, casca din piele [i metal sau numai din
metal era de tip grecesc, dar cu creasta mai
mic~, eventual din p~r de cal sau pene, sau
numai cu inel pentru ag~]at \n timpul mar[ului.
Pe trup, tunica, ruginie, era mai scurt~ decât a
civililor. Cuirasa (lorica segmentata) era din
piele, cu pl~ci tari din talp~ sau metal aplicate
pe umeri [i torace, sau din anouri (zale). Paveze
din metal sau din piele ap~rau bra]ele [i
gambele. Pantalonii, prelua]i de la gali, lungi
pân~ sub genunchi (bruch sau cracae) au fost
adopta]i [i de civili din secolul al III-lea d.Hr.
Mantaua dreptunghiular~, prins~ pe um~rul
drept cu fibul~, diferea dup~ dimensiuni: mai
lung~ pentru comandan]i (paludamentum), mai
scurt~, din lân~ de culoare \nchis~, pentru
solda]i (sagum).
Înc~l]~mintea consta din sandale \nalte cu
c~lcâi compact, prinse cu curele, iar pentru
ofi]eri, din pantofi (calceus) cu [ine de metal
b~tute pe t~lpi (caliga sau caligula).
Armele constau din s~bii, suli]e [i catapulte
cu care se aruncau pietre peste ziduri.
Costumul militar, practic, potrivit vie]ii active
prin noile piese introduse de la popoarele
nordice, s-a extins \n rândul popula]iei civile,
formând baza costumului european din
perioada evului mediu.
54
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, coafura de tip grecesc, cu coc, a fost
dezvoltat~ [i complicat~, atingând apogeul \n
epoca imperial~. Supradimensionarea era
ob]inut~ prin crearea unor coafuri \n
diadem~, cu bucle artificiale sau cozi false,
sau prin peruci \ntregi din p~rul sclavelor
nordice (de unde moda p~rului blond),
\mpodobite cu ace, perle etc. Poetul Ovidiu
scria despre coafuri \n Arta iubirii:
„Sunt felurite frizuri. Alegând-o pe cea
potrivit~, / Cere]i oglinzilor sfat, c~ci \n oglinzi
sunt idei… / p~rul prelung [i bogat \i st~
uneia bine. O alta / [i l-a legat \n panglici
strâns peste tâmple [i lins. / Una \[i prinde \n
p~r, c-o pricepere fin~, agrafe / Alta \n plete a
iscat lene[e valuri de m~ri / \ns~ cum nu po]i
num~ra nicidecum \n via]~ / Câte albine-s \n
roi, câte jivine-s \n Alpi, / Nu voi putea
num~ra numeroasele voastre tertipuri / De-a
v~ friza uimitor. Moda le schimb~ mereu“.
Capul nu era mereu acoperit (ca \n Grecia), ci

Femeie cu peruc~, secolul I, Roma, Museo Capitolino

doar pentru ritualuri, cu un v~l, iar pe strad~
cu p~l~rii de soare (petasos) sau pentru
c~l~torie, cu glug~.
Pe trup, a ap~rut un al treilea strat (tunica
intim~) din pânz~ sau m~tase [i un chilot [i un
fel de sutien, din benzi drepte de pânz~,
(purtate singure de sportive). Rochia (stola), ca
[i peplosul grecesc, denumit la Roma peplum,
era lung~ pân~ la p~mânt, eventual cu tren~, cu
mâneci sau f~r~, de obicei din ]es~turi sub]iri,
transparente, din lân~, bumbac sau m~tase \n
culori deschise (verde ca marea,
Br~]ar~ [arpe, secolul I, Roma
g~lbui etc.) deseori cu broderii la tiv. Era strâns~
cu cordon [i uneori [i cu bretele încruci[ate,
sus]inând sânii. Mantia (palla), echivalentul
togii, era ca [i himationul grecesc, numit la
Roma pallium, dreptunghiular~, din lân~, cu
dublur~ de alt~ culoare, putând fi \nlocuit~ cu
pelerina de c~l~torie (paenula).
Ca \nc~l]~minte, pantofii (calceus) erau mai
variat colora]i, albi, ro[ii, verzi, galbeni etc.
Bijuteriile, la \nceput sobre, erau \n epoca
imperial~ mari, vizibile de la distan]~: cercei
mari, br~]~ri cu multe cercuri, cu cap de
animal, \n form~ de [erpi, inele cu pecete,
camee sau pietre colorate t~iate f~r~ fa]ete,
fibule ca mari agrafe etc.
55
 R~zboinic viking, figurin~ de bronz din Naestved,
COSTUMUL POPOARELOR DE
Zealand, Muzeul Na]ional al Danemarcei
STEPÅ

Costumul, potrivit unei clime mai reci,
cuprindea piese croite, strânse pe corp, din
piele, blan~ sau stof~, haine [i pantaloni
strâm]i. Considerate de romani ca o dovad~
a lipsei de civiliza]ie, ele au fost adoptate
totu[i pe rând de armatele de ocupa]ie care,
cu spirit practic, le-au recunoscut utilitatea.
Din portul propriu-zis al acestor popoare s-a
p~strat foarte pu]in, mai ales din pricina
obiceiului inciner~rii mor]ilor. |n afara scuturilor [i
a coifurilor cu coarne au mai r~mas doar
podoabe metalice, coliere r~sucite purtate la gât
de b~rba]i (torques), br~]~ri, cercei, agrafe
(fibule), catarame, nasturi din aur sau argint, cu
coral sau emailuri.
Practicile vestimentare folosite \n nordul
Europei erau, de fapt, acelea[i cu cele
cunoscute pe aria de origine a popoarelor
nomade, \n stepele Asiei.
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În stepele din centrul
Asiei tr~iau \n mileniul I d.Hr. popoare de p~stori
nomazi: hunii, sci]ii, sarma]ii, care au migrat \n
diferite etape atât \n vest – spre Mesopotamia [i
Europa, cât [i \n est – spre China, sau c~tre sud
– spre India.
Cadrul artistic • Locuind \n corturi – cum sunt
[i ast~zi iurtele mongolilor – [i transportându-
[i din loc \n loc gospod~ria, ei au folosit drept
obiecte uzuale, dându-le o form~ artistic~,
vasele din lut sau metal [i ]es~turile din lân~
(covoare, [aluri etc.).
Idealul uman • St~pânul stepei era c~l~re]ul,
mereu pe cal, puternic [i suplu.
Colan torques celtic, secolul al II-lea î.Hr.,
Stuttgart, Landesmuseum

COSTUMUL ÎN AFARA
IMPERIULUI ROMAN
Pantaloni øi coarne în pædurile transalpine

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Roma \[i \ntinsese

imperiul \n cea mai mare parte a Europei,
supunând popula]iile locale. La nordul Alpilor, galii
[i germanii, romanizându-se treptat, au transmis
cuceritorilor unele sugestii vestimentare. Spre
deosebire de romani, cu fa]a ras~, drapa]i \n
faldurile togii, nordicii aveau o \nf~]i[are „barbar~“,
mai aproape de natura s~lbatic~ [i de lumea
fiarelor, purtând must~]i [i plete, mantii de blan~
[i, \n lupt~, coifuri cu coarne.
56
Costum scitic, persan, regele Darius [i arca[ persan din Susa [i tiparele hainelor
 Materialele pe umeri, dat~ cu popoarelor De altfel,
folosite erau strâns \n talie modelele migratoare. chiar pe
CARACTERE
\n primul resursele cu cing~toare edificiilor COST primul coif,
GENERALE rând pielea p~storitului.
[i cr~pat \n arhitecturale, UMUL cel
ALE [i blana Urm~rind
p~r]i pentru a tehnicilor DACIL
COSTUMULU sau ] tr~s~turile OR ßI
c~l~rie. de decora]ie
I Ve[mintele comune din
es~turile din Caftanul s-a [i a felurilor AL Ca
erau adaptate marea
lân~, r~spândit de mâncare DA val
acestui mod provenite diversitate de er
atât \n învelite CO tra
de via]~, ca [i din costume ale
Extremul (sarmale, - c,
det
climei popoarelor
Orient, cât etc.). Piesa RO ali
aspre, Scut celtic din stepei, se u
bronz, secolul remarc~
[i \n Apus caracteristic~ MA de
\nvelind trupul I,
adaptarea lor
datorit~ a costumului NI pe
coi
cu piese Londra, British
Museum func]ional~.
migra]iilor, era \ns~ LO ful
croite separat,
influen]ei pantalonul R de
la
hain~ [i
bizantine ca [i lung [i larg, P
pantalon, COSTUMUL o
BÅRBÅTES expansiunii pentru CONDI¥II i
având
C turce[ti. Îl c~l~rie. DE a
l~rgimea n
Pe cap, reg~sim astfel Înc~l]~minte DEZVOLTAR a
necesar~ C
p~storii în China în a consta din E Poporul
c~l~ritului, dar o
r~zboinici îmbr~c~minte cizme din tracic al ]
fiind bine o
purtau a ambelor piele moale ge]ilor era f
\nchise la
bonete din sexe, cu cu vârful pomenit e
extremit~]i \n n
fetru sau varianta \ntors \n sus documentar e
vederea blan~, cu japonez~ a [i deseori cu din secolul VI [t
izol~rii i,
calota ] kimonoului, toc, pentru a \.Hr. atestat [i s
termice. uguiat~ [i de vestigii, e
apoi în se fixa \n c
Sculptural, deseori cu cum este
Imperiul sc~ri. o
trupul era limbi coiful de aur l
bizantin, Acesta u
compus din coborând pe de la Poiana l
confec]ionat era, \n
volume a
urechi. din materiale principiu, Co]ofene[ti. l
cilindrice, u[or Pe corp, Avariat, V
scumpe costumul -
alungit prin peste o tunic~ acesta era
pentru curtea sci]ilor [i al l
boneta ] de blan~ sau desigur la e
imperial~ [i per[ilor din a
uguiat~ [i de piele se primele început la fel \.
prela]ii
vârfurile H
\mbr~ca o ortodoc[i, secole de ]uguiat ca r.
\ntoarse ale hain~ dinaintea [i cel de
ieftine pentru
cizmelor. deschis~ \n erei noastre, argint g~sit la
oamenii de
Pictural, fa]~, caftanul, precum [i Agighiol,
rând. Turcii l-
culorile erau
f~r~ cus~turi au preluat o cel al jud.Tulcea.
vii, sonore.
Coiful de aur (avariat) de la Poiana Co]ofene[ti, Coiful de aur [i bra]ara de argint, Tezaurul de la
jud. Prahova, secolul al V-lea î.Hr., Bucure[ti, Pietroasa, Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie
Muzeul Na]ional de Istorie

de aur, pe pår]ile laterale care acopereau urechile, Cadrul artistic • Dacii locuiau în ora[e-cet~]i, CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
apar în relief cavaleri sacrificând berbeci. cum erau cele din mun]ii Or~[tiei, plasate Principalele documente asupra costumelor,
Înve[mânta]i în zale, ei poartå coiful ascu]it, în pe \n~l]imi, cuprinzând locuin]e, sanctuare [i reliefurile Columnei lui Traian de la Roma [i cele
armonie cu încål]åmintea cu vârful alungit, fortifica]ii, decora]ia cl~dirilor ca [i a obiectelor ale monumentului Tropaeum Traiani de la
atestând înrudirea idealului uman cu cel al fiind alc~tuit~ mai cu seam~ din motive Adamclisi (Dobrogea), nu indic~ prea mari
etruscilor contemporani, ca [i asemånarea abstracte. deosebiri de rang.
vestimenta]iei. Urma[ii lor, dacii, au constituit un Idealul de frumuse]e pare s~ fi fost silueta Sculptural, silueta se contura cilindric~, cu
stat centralizat, \ntins [i puternic mai cu seam~ \n robust~, pus~ \n valoare de ve[minte simple, suprafe]e lini[tite, ve[mintele \nv~luind
secolul I \.Hr. – secolul I d.Hr. sub regii Burebista [i comode, decente, lipsite de podoabe formele f~r~ s~ le muleze.
Decebal. Dup~ r~zboaie \ndelungate, Dacia a fost ostentative. Acesta se deduce din imaginile Pictural, lipsesc documentele indicând culorile
cucerit~ de romani, \n 106, iar provincia a suferit datorate sculptorilor romani care au costumului. Materialele folosite erau pânza de
un puternic proces de romanizare. consemnat \n reliefuri istoria r~zboaielor daco- in sau cânep~, stofa de lân~, pielea [i blana.
romane.
58
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Dacii purtau plete [i barb~, fapt atestat de
poetul Ovidiu, exilat la Tomis, care scria:
„F~r~ puteri m~ consum r~t~cit printre
neamuri pletoase“ (Tristele, III, 3).
Pe cap, nobilii (pileati) purtau o c~ciul~ ]
uguiat~ din blan~ sau pâsl~, pe când poporul
de rând (comati), umbla cu capul descoperit.
Pe vreme rea, to]i foloseau gluga.
Pe trup, \mbr~cau o c~ma[~ mai lung~ de
Ritonul de aur de la Poroina Mare, jud. Mehedin]i, secolul
V - IV î.Hr., Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie

Aplice de aur de harna[ament din

tezaurul de la Cucuteni B~iceni, jud. Ia[i,
Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie

genunchi, despicat~ \n p~r]i, strâns~ la brâu cu

o curea. C~ma[a, croit~ din panouri rupte pe fir,
ner~scroite cu foarfeca [i-a p~strat forma în
costumul popular românesc de-a lungul
secolelor pân~ ast~zi în portul de lucru ca [i de
s~rb~toare. Doar fentele laterale au disp~rut.
I]ari pân~ la glezne, destul de strâm]i completau
costumul. Pe metopele de la Adamclissi se v~d
de pild~ i]arii foarte lungi din pânz~, care se
încre]esc pe picior formând falduri orizontale, ca
un burlan, ]inand de cald prin straturile de aer
pe care le formeaz~, a[a cum s-au p~strat în
portul b~trânesc din Vrancea. Deasupra, iarna,
dacii purtau un cojoc cu blana pe din~untru sau
pe dinafar~. Ovidiu scria: „Trec b~[tina[ii \nfofoli]i
\n mi]oasele bl~nuri“ (Tristele, III, 10). Toate
aceste ve[minte s-au p~strat aproape
neschimbate \n costumul popular românesc,
pân~ \n zilele noastre.
O pies~ care a disp~rut era mantia-pelerin~
scurt~, prins~ pe um~r cu o fibul~, probabil
apanaj al nobililor.
În picioare, opincile de form~ specific~ erau
croite din talp~, strânse cu noji]e.
59
COSTUMUL FEMININ varia \n func]ie de reprezentat \n Dacia mai ales de osta[ul
clasele sociale. Pe monumentul de la Adamclisi puternic, rezistent, voinic, bine legat, ca [i de
sunt reprezentate ]~r~nci \n costum de var~, cu omul politic cu silueta ampl~,
capul descoperit, pe trup cu c~ma[a de cânep~, supradimensionat~ de toga cu forme circulare.
din foi ner~scroite \ncre]ite la gât cu sfoar~, (a[a În Dacia roman~, locuitorii ora[elor au
cum se \ntâlnesc [i azi \n Moldova), cu mâneci adoptat \n mare m~sur~ vestimenta]ia
scurte (lungirea lor va fi impus~ de cre[tinare). cuceritorilor: b~rba]ii tunica [i toga cet~]enilor
Pe Columna lui Traian se observ~ câteva femei romani, diversele mantii care au \nlocuit treptat
din clasa privilegiat~, pe cap, cu p~rul lung toga, ca [i \nc~l]~mintea specific~, iar femeile
acoperit cu n~fram~ legat~ la spate, pe trup, stola [i palla, p~strând \ns~ to]i [i unele piese
rochie larg~, necroit~ ca în Grecia [i Roma vestimentare locale, potrivite climei mai reci, ca
antic~ [i mantie drapat~, \nnodat~ la spate [i \n [ubele de blan~. C~ciulile mi]oase, din miel au
fa]~, \ntr-un mod simetric, dând amploare fost unul din elementele cele mai constante.
costumului. Descifrarea acestui mod de drapaj S~tenii au r~mas, f~r~ \ndoial~, credincio[i
îmbog~]e[te cu înc~ o solu]ie inedit~ multiplele vechiului port, care [i-a p~strat structura
feluri de a[ezare pe trup a ]es~turii în neschimbat~ [i \n secolele urm~toare, \n
antichitate. timpul migra]iei popoarelor, alc~tuind fondul
costumului popular pân~ \n zilele noastre.

Daci, relief, monumentul Tropaeum Daci, relief, monumentul Tropaeum Traiani,

Traiani, Adamclisi, Dobrogea, 109 d.Hr. Adamclissi, Dobrogea, 109 d.Hr.
Decebal, Columna lui Traian, Roma, secolul I
STÅPÂNIREA ROMANÅ ÎN
DACIA
(106–271 d.Hr.)
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În urma cuceririi
romane a avut loc un proces intensiv de
romanizare, s-au ridicat multe ora[e [i s-a
impus limba latin~.

Cadrul de arhitectur~ [i decora]ie • S-au

construit [osele, cl~diri noi, amfiteatre, mai
ales \n capitala Ulpia Traiana, dar [i \n ora[ele
noi \n stil roman, cu ziduri masive, arcuri
semicirculare pe stâlpi [i coloane corintice. A
fost introdus~ ceramica de tip roman, iar \n
textile inul.
Idealul uman era cel al cet~]eanului Romei,
Costume dacice, sacrificarea taurilor. Scene
din Columna lui Traian, basorelief, din Ion
Micle, Columna
61
Fra]ii de Limbourg,
Cartea de rug~ciuni
a ducelui de Berry,
detaliu, secolul al XV-lea,
Muzeul din Chantilly
COSTUMUL ÎN EVUL MEDIU

COSTUMUL BIZANTIN
Luciul mætæsii øi al mozaicului
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Imperiul bizantin a
durat peste un mileniu, \ntre secolele lV – XV
(de la oficializarea cre[tinismului de c~tre
\mp~ratul Constantin, \n 313 d.Hr., [i pân~ la
cucerirea Constantinopolului de c~tre turci, \n
1453), cunoscând epoci de maxim~ \nflorire
artistic~ \n vremea \mp~ratului Justinian (secolul
al VI-lea), a \mp~ra]ilor Macedoneni [i Comneni
(secolele IX – XII) [i Paleologi (secolele XIII –
XV). Cadrul artistic • Pe când \n Imperiul roman
de Apus se perindau popoarele barbare, \n
Imperiul roman de R~s~rit arta era chemat~ s~
ilustreze m~re]ia cezarului [i a cur]ii sale, dar \n
acela[i timp s~ slujeasc~ bisericii, exaltând
valorile vie]ii spirituale. Biserici ca Sf. Sofia din
Constantinopol sau San Vitale din Ravenna au
r~mas exemplare.
Determinantele vie]ii terestre, timpul (mi[carea)
[i spa]iul (volumul, adâncimea) erau anulate \n
arta care vorbea despre sufletul nemuritor
(sculptura s-a aplatizat [i a disp~rut, \n pictur~
Biserica San Vitale, Ravenna, secolul al VI-lea
perspectiva era inversat~). Al~turi de tradi]ia
antichit~]ii greco-romane, la alc~tuirea artei
bizantine au participat puternice \nrâuriri
orientale, preponderente \n artele decorative,
de o bog~]ie fabuloas~.
Idealul de frumuse]e • Modelul greco-roman
„mens sana in corpore sano“ s-a modificat
potrivit concep]iei teologice, care separa sufletul
divin de trupul p~c~tos, punând accentul pe
chip asupra ochilor [i mascând corpul prin ]
es~turi rigide, reducându-l la o schem~
abstractizat~, lipsit~ de relief. În art~, interesul
pentru armonia propor]iilor trupului a disp~rut,
fiind \nlocuit cu re]ete practice pentru
Împ~ra]ii Constantin [i Elena, filde[,
secolul X - XI, Berlin, Staatliche Museen
executarea picturilor biserice[ti (\n manualul
pictorului de la Muntele Athos fa]a intra de nou~
ori \n lungimea trupului, de trei ori \n tors etc.).
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
¥inuta de la curte era reprezentativ~ pentru
bog~]ia imperiului prin fastul oriental,
materialele scumpe, str~lucitoare. Stratificarea
social~ era precis indicat~ prin semne ierarhice:
dungi, cercuri, p~trate, broderii etc.
În epoca lui Justinian (secolul al VI-lea), costumul
bizantin a atins \ntreaga sa splendoare,
influen]ând toat~ lumea contemporan~.
Sculptural, costumul a evoluat paralel cu arta
statuar~; reliefarea trupului, pus~ \n valoare
printr-un drapaj liber, a fost treptat neglijat~ \n
Jil]ul din filde[ al episcopului favoarea unei reprezent~ri simbolice, \n forme
Maximian, secolul al VI-lea, Ravenna
64

Evolu]ia togii: etrusc~, Roma republican~,
imperial~, Imperiul bizantin
abstractizate, hieratice, din linii drepte [i
planuri seci, dar p~strând volume mari,
monumentale. Pictural, s-a recurs, odat~ cu
[tergerea reliefului, la specularea luminii
r~sfrânt~ pe pere]i de luciul marmurii sau al
mozaicului, iar pe ve[minte de m~t~surile ]
esute cu fir, brodate, b~tute cu pietre
pre]ioase, sugerând imaterialitatea.
Materialele folosite erau deosebit de scumpe,
Constantinopolul fiind centrul mondial al
produc]iei de lux, \ntr-o vreme când \n apusul
Europei migra]iile popoarelor f~ceau s~ se
piard~ tradi]iile me[te[ug~re[ti din vremea
romanilor. Lâna [i pânzeturile erau utilizate
doar ca lenjerie, m~tasea (adus~ din China)
fiind produs~ la Constantinopol doar pentru
curtea imperial~.
Se preferau ]es~turile rigide, cu modele mari,
simetrice, figuri geometrice regulate, de
influen]~ sirian~, cu motive animaliere
fantastice (\n cercuri ap~reau p~s~ri, lei sau
dragoni \naripa]i adosa]i sau afronta]i sau
vulturul cu dou~ capete, emblema Paleologilor).
Deoarece m~tasea se de[ira u[or, toate tivurile [i
cus~turile erau \nt~rite cu broderie. Pe zonele
supuse tocirii, ca pe umerii solda]ilor (purtând
Împ~rat, filde[, secolul al XII-lea,
lance), la genunchi (pentru rug~ciune) [i \n Washington D.C., Muzeul de Art~
coate se aplicau petice ornamentale.
Ve[mintele deveneau [i mai ]epene prin
ad~ugarea de broderii, picturi, \ncrusta]ii cu [i deplasând centrul aten]iei asupra ochilor.
pietre scumpe sau perle. Împ~ratul purta coroan~ de aur, rigid~,
orizontal~, cu dou~ rânduri de pietre mari [i
COSTUMUL BÅRBÅTESC uneori pandelocuri (bijuterii atârnate de lan]uri).
Îmbr~c~mintea bizantin~ continua pe cea Pe trup, tunica avea mânec~ lung~, poale
roman~, ]inuta militar~ r~mânând la \nceput scurte pentru militari, ceva mai lungi pentru
asem~n~toare, pe când ve[mintele pentru civili, iar \n costumul imperial ajungea pân~ sub
ceremonii au evoluat treptat. genunchi. Ve[mântul \nal]ilor prela]i era lung
Pe cap, p~rul era tuns scurt, iar barba, la \nceput, pân~ la p~mânt, cu borduri late, brodat la guler,
se purta ras~, apoi lung~, ascunzând maxilarele man[ete, tiv. Pelerina militar~ scurt~, ca
Costume bizantine [i tiparele lor
65
Împ~r~tul Justinian [i curtea lui, mozaic,
secolul al VI-lea, biserica San Vitale, Ravenna
66
 Împ~r~teasa Theodora [i curtea ei, mozaic,
secolul al VI-lea, biserica San Vitale, Ravenna
67
Împ~ratul Theodor Metokites, 1315 -
1320, Mån~stirea Chora, Istanbul

[i cea lung~, de ceremonie, era la \nceput de tip

grecesc, dreptunghiular~, apoi semicircular~,
prins~ pe um~rul drept cu fibul~. Împ~ratul purta
pelerina de purpur~ (hlamida) cu câte un
dreptunghi auriu \n fa]~ [i \n spate. Demnitarii
aveau pelerin~ lung~, uneori brodat~ cu scene
biblice, cu tablion purpuriu. Pantaloni lungi,
strâm]i, acopereau picioarele pân~ la glezne.
Înc~l]~mintea consta din sandale cu curele
(un fel de opinci) sau pantofi (negri pentru
demnitari, de purpur~ pentru \mp~rat).
Principalele accesorii erau gulerul lat, brodat
cu pietre, la fel cu centura lat~, [i fibula cu trei
l~n]i[oare cu pandantive, prinzând pelerina
pe um~r.

COSTUMUL FEMININ
Îmbr~c~mintea provenea din cea a Imperiului
roman târziu, cu tunica pentru interior [i
pelerina (paenula) pentru strad~.
Pe cap, p~rul era mereu acoperit de n~fram~.
Coroana imperial~ era rigid~, orizontal~, cu dou~
rânduri de pietre, egret~ [i cu pandelocuri foarte
lungi. Acestea aveau rolul, ca [i broboada, de a
elimina din compozi]ia fe]ei maxilarele – obrajii
resim]i]i ca prea tere[tri – [i a pune \n lumin~ Împ~r~teasa Theodora, detaliu din mozaicul de la biserica San Vitale, Ravenna
68
 2
ochii mari, umbri]i, \ncerc~na]i. Nasul lung [i 2 4
sub]ire [i gura mic~ întregeau expresia grav~, 3 3
ascetic~, al c~rei model se g~sea \n icoane.
Doamnele purtau uneori [i turbane orientale. 1 1
Pe trup, peste c~ma[a care nu se vedea, prima
rochie era o tunic~ lung~ pân~ la p~mânt, cu
mâneci lungi, strâmte, cu cordon, tivit~ cu
broderii de forme geometrice; peste ea, o Diacon Preot

band~ brodat~ cu perle [i pietre era \nf~[urat~

pe umeri, atârnând vertical \n fa]~; a doua 8 7 6 7
rochie, cu mâneci scurte, sau o fust~ prins~ \n
talie o l~sa s~ se vad~ pe cea de dedesubt.
3
Pelerina era semicircular~, ampl~, cea
imperial~ din purpur~, cusut~ cu perle [i 3 6 5 8
pietre, deseori cu tablion, pe care putea fi
brodat chipul \mp~ratului.
În picioare, pantofii erau din piele colorat~, 1
eventual cu purpur~ imperial~, [i broda]i. Preot slujind 14
Accesoriile, gulerul-pelerinu]~ [i cordonul, aurite,
brodate cu pietre, completau ]inuta de gal~.
9
EVOLU¥IA COSTUMULUI În secolele urm~toare,
11 12
costumul bizantin a suferit o prefacere lent~,
silueta s-a emaciat \n continuare, devenind mereu 10 17 15
mai seac~ [i ]eap~n~ prin dispari]ia drapajului [i
folosirea ]es~turilor rigide, cu motive ornamentale
geometrice regulate, cercuri, p~trate, cruci etc.

16
Corpul era total acoperit. La femei, capul era 3 13 5
\mbrobodit, iar b~rba]ii purtau p~rul lung [i fa]a \n
parte ascuns~ de barb~. Principalul ve[mânt era
roba lung~, rigid~ (saccos), cu mâneci strânse
la \ncheieturi. Semnificativ~ apare evolu]ia mantiei
Arhiereu (Mitropolit, Episcop, Patriarh)
drapate, de la toga care amplifica silueta COSTUMUL CLERULUI ORTODOX
prin faldurile rotunjite, la o simpl~ band~
dreapt~ din m~tase brodat~, \nf~[urat~ \n
talie [i pe umeri [i ]inut~ pe bra]ul stâng,
având doar rolul unui ornament simbolic.
Stilul bizantin s-a p~strat aproape neschimbat
de-a lungul secolelor \n \nf~]i[area preo]ilor
1. Stihar (echivalent catolic alba) 10. Omofor (echivalent catolic pallium)
2. Orar 11. Cârje
3. Mânecu]~ 12. Sacos (echivalent catolic dalmatica)
4. Ras~, sutan~, anteriu (echivalent catolic sutan~) 13. Bederni]~ sau epigonation (echivalent
5. Brâu catolic manipulum)
6. Epitrahil sau patrafir 14. Mitr~
7. Felon (echivalent catolic casula) 15. Mantie (echivalent catolic pluviale)
8. Culion sau potcap 16. Cruce pectoral~
9.Camilafca (potcap cu vål) 17. Engolpion (echivalent catolic relicvar)
69

Biserica Sf. Nicolae Domnesc, secolul al XIV-
lea, Curtea de Arge[
ortodoc[i, caracterizat~ prin p~rul lung, ca [i
barba, [i prin ve[mintele suprapuse.
Costumul bizantin a primit printre alte influen]e
orientale [i modelele unor haine de ceremonie,
cum erau grana]a asirian~ sau caftanul persan
care, prelucrate \n spiritul specific Bizan]ului, au
fost transmise mai departe ]~rilor din r~s~ritul
Europei – Rusiei, Bulgariei, ¥~rilor Române.
Pân~ \n secolul al XII-lea, costumul bizantin a
fost modelul neegalat al \ntregii lumi europene.
În perioada urm~toare, stilul gotic apusean va
influen]a \n costum pe cel bizantin.
PE TERITORIUL ROMÂNIEI
Costumul românesc cult [i popular s-a
\ncadrat, \nc~ de la \nceputul
cre[tinismului, \n viziunea bizantin~, auster~,
sl~vind virtu]ile suflete[ti [i ascunzând trupul
pieritor.
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Constituirea
¥~rii Române[ti [i a Moldovei ca state
independente, \n secolul al XIV-lea, a oferit
cadrul unei vie]i publice [i a unei costuma]ii \n
rândul celor europene contemporane.
Cadrul artistic • Aflate \n aria de influen]~ a
Imperiului bizantin, ¥~rile Române au
cunoscut tipurile de construc]ie [i decora]ie
ale edificiilor de cult ortodoxe, remodelându-
le \ntr-un stil propriu, prin folosirea vechii
experien]e a artelor populare (ex.: biserica
Sf. Nicolae Domnesc – Curtea de Arge[ sau
biserica m~n~stirii Cozia, cu ornamente
cioplite \n piatr~, ca din [ireturi \mpletite).
Idealul uman, \ntrupat de portretele ctitorilor din
biserici, poart~ pecetea spiritualit~]ii bizantine.
Ve[mintele de ceremonie erau executate din
m~t~suri cu motive geometrice, simetrice, tivite
cu benzi brodate cu perle [i pietre pre]ioase [i
completate cu mantii semicirculare, agrafate \n
fa]~ sau pe um~r. În astfel de costume apar
Nicolae Basarab Voievod, \n biserica Sfântul
Nicolae Domnesc din Curtea de Arge[, ca [i
Mircea cel B~trân \n biserica de la Cozia.
Costumul popular de Muscel, cu silueta elegant~
de coloan~ [i acordul rafinat de alb, negru [i aur,
apare ca o relicv~ a cur]ii din Câmpulung, capitala
¥~rii Române[ti din secolul al XIV-lea.
În secolul al XV-lea – dup~ cucerirea
Constantinopolului de c~tre turci – arta
bizantin~ [i-a continuat dezvoltarea mai departe
\n regiunile de rezisten]~ \mpotriva
otomanilor, \mbr~când un marcat caracter
na]ional \n Rusia, ]~rile baltice ca [i la noi. În
picturile votive, domnitorii, doamnele [i copiii lor,
(ca Alexandru cel Bun pictat \n m~n~stirea
Sucevi]a) erau \nf~]i[a]i \n costume imperiale,
purtând mantia larg~ pân~ \n p~mânt, cu
mâneci \n pâlnie (grana]a), din catifea cu motive
mari, guler [i tivuri late brodate cu fir, perle [i
pietre pre]ioase. Aceasta s-a p~strat ca ve[mânt
de \ncoronare [i \n secolele urm~toare. O a
doua hain~ de origine oriental~, venit~ prin
filier~ bizantin~, era caftanul cu mâneci foarte
lungi, atârnând pe spate, cu despic~turi pentru
trecerea bra]elor, purtat mai \ntâi de doamne [i
Ctitori, Ieremia Movil~ [i familia lui,
M~n~stirea Sucevi]a, 1600 - 1606
70

Costum de Muscel, secolul XVIII - XIX,
Bucure[ti, Muzeul Satului
de boieri \nc~ de la sfâr[itul secolului al XV-lea,
ca Maria de Mangop, \n portretul ei brodat [i
doamna Elena, \n pictura de la Moldovi]a sau,
\n secolul al XVI-lea, Despina Doamna [i fiica
ei, domni]a Ruxandra, \n biserica episcopal~
din Curtea de Arge[.
ßi \n Transilvania, broderii de tip bizantin erau
aplicate pe ve[minte largi, dar cu poale mai Biserica Vasile Blajenâi, secolul al XVI-lea, Moscova
scurte, de exemplu \n portretele ctitorilor
Cânde[ti din Biserica Strei Sângiorgiu sau ale
jupânilor Vladislav [i Micl~u[ din Biserica
Sfântul Nicolae din Ribi]a.
În secolul al XVl-lea ve[mintele de gal~ ale
cur]ii \[i p~strau monumentalitatea [i
gravitatea bizantine. Unii domnitori
\mbr~cau \nc~ grana]a, ca Neagoe
Basarab \n biserica m~n~stirii Curtea de
Arge[ [i Petru Rare[ \n biserica M~n~stirii
Humor, al]ii caftanul peste alt ve[mânt,
anteriul, la fel de lung, \nchis pân~ \n talie cu
nasturi [i legat cu cing~toare. Costumul
popular. L~sarea la vedere doar a fe]ei,
ascunderea p~rului sub tulpan, a trupului sub
haine, remodelarea siluetei c~tre cilindru,
sobru, decent (f~r~ elemente de atrac]ie,
plete, decolteu, talie fin~) fac parte din
tr~s~turile distinctive ale portului din toat~
România, estompând diferen]ele regionale
(nu se poate imagina costumul popular
românesc cu mâneci [i pantaloni scur]i).
ÎN RUSIA
Înrâuririle Imperiului bizantin ortodox s-au
grefat pe o art~ local~ de mare vitalitate,
hr~nit~ de r~d~cini orientale, vizibile în
biserica Vasile Blajenâi, ridicat~ la Moscova
în cinstea eliber~rii ]~rii de t~tari în secolul al
XVI-lea. Forma de coco[nichi, provenit~ din
arhitectura de lemn (ca o sec]iune de butoi,
f~când trecerea de la spa]iul navei la cel mai
restrâns al turlei), se reg~se[te în diademele
p~strate în costumele populare, dar arborate
[i în ]inutele curtene ca un semn distinctiv al
identit~]ii na]ionale.
71

COSTUMUL EUROPEAN
FEUDAL
Mantii ca ziduri de incintæ
COSTUMUL ÎN SECOLELE VI - IX
STILUL CAROLINGIAN
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Dup~ ce tulburarea
migra]iilor s-a mai lini[tit, pe teritoriul Imperiului
roman de Apus s-a instaurat domina]ia popoarelor
germanice, organizate \n mai multe regate, \n
Anglia, Danemarca, Suedia, Norvegia, Italia, Galia
[i Germania actuale.
Carol cel Mare, secolul al IX-lea, Paris, Luvru
Castel fortificat din Rochester, Anglia, secolul al XII-lea
Un deosebit nivel de civiliza]ie a atins regatul
francilor \n timpul dinastiei Merovingienilor \n
secolele V – VIII, apoi a Carolingienilor \n
secolele VIII – IX. În anul 800, Carol cel Mare
s-a \ncoronat ca \mp~rat roman, unind
principalele domenii ale Europei de apus din
Italia, Fran]a, Germania, \ntr-un fel de uniune
european~ bazat~ pe aceea[i religie cre[tin~
[i având limba latin~ comun~.
Cadrul artistic • Pe lâng~ modeste construc]ii
Costume feminine romanice [i tipare
din lemn, \n cadrul Rena[terii carolingiene
a \nceput din nou s~ se cl~deasc~ \n piatr~
re[edin]e regale [i biserici, cum e cea din Aix- armatei romane de ocupa]ie (tunic~ de pânz~,
la-Chapelle, v~dit \nrâurite de arta bizantin~, manta dreptunghiular~, pelerin~ cu glug~,
dar de propor]ii mai reduse [i cu solu]ii ghete), iar hainele erau cusute \n cas~ din
func]ionale proprii. materiale produse \n gospod~rie (]es~turi din
Idealul de frumuse]e pornea de la cel lân~, pânz~ sau blan~ etc.), la care se ad~ugau
bizantin, exprimând puterea [i bog~]ia, garnituri mai scumpe din m~tase sau broderie.
privilegiul st~pânitorilor r~zboinici [i al mai- Mormintele din epoca merovingian~ au p~strat
marilor bisericii cre[tine. ve[mintele de gal~ ale unor capete \ncoronate,
cum era regina Arnegonde (550 - 570), care era
CARACTERE GENERALE ALE \mbr~cat~, peste c~ma[a din pânz~ fin~, cu o
COSTUMULUI Constituirea orânduirii rochie din m~tase violet~ peste care avea un
feudale impunea deosebiri marcate ale
st~rilor sociale prin aspectul exterior.
M~nu[~ [i pantof, secolul al IX-lea,
Pentru ceremonii nobilii recurgeau la o Viena, Schatzkammer
costuma]ie somptuoas~ dup~ modelul
prestigiosului Bizan], amplificându-[i
sculptural silueta pe vertical~ prin tiare \nalte,
pe orizontal~ prin drapaje largi [i c~utând s~
impresioneze prin coloritul viu al materialelor
scumpe [i prin pre]iozitatea ornamentelor.
În via]a zilnic~ \ns~ se purta o \mbr~c~minte
practic~, rezultatul combina]iei ve[mintelor
popoarelor germanice (tunic~ de piele,
pantaloni, [ub~ de blan~, opinci) cu cele ale
Biserica Sf. Mihail din Hildesheim, Germania, 1001 Biserica Saint Benoît sur Loire, secolul XII - XIII
mantou din m~tase ro[ie, cu mâneci largi,
cing~toare lat~ [i un v~l prins cu o bro[~ de
aur [i email, iar pantofii erau din piele neagr~,
cu noji]e \nf~[urate pe gamb~.
Dulap de sacristie, 1210, domul din Halberstadt
Carol cel Mare, \n costum de gal~, era cu care e \nf~]i[at \mp~ratul [i \n statueta
asem~n~tor \mp~ra]ilor r~s~riteni, purtând ecvestr~ \n bronz din muzeul Luvru, din
chiar unele piese importate din Bizan]. Paris. Majoritatea popula]iei de plugari lega]i
Costumul s~u de \nmormântare, g~sit \n de p~mânt era ]inut~ departe de luxul privi-
mausoleul din Aix, cuprindea: o coroan~ de aur legia]ilor atât datorit~ posibilit~]ilor materiale
cu pietre pre]ioase [i email, o tunic~ cu mâneci reduse, cât [i prin legi vestimentare, de pild~
tivit~ cu aur, peste ea o dalmatic~, deasupra o cea din anul 808 care interzicea ]~ranilor s~
hain~ constantinopolitan~ din brocart ]esut cu foloseasc~ mai mult de [ase co]i (3,50 m) de
elefan]i \n cercuri, \n verde, albastru [i aur, [i alta pânz~ [i alte culori decât negru [i cenu[iu.
din brocart de aur cu motive \n p~trate, fiecare
cu câte un rubin \n centru, [i pantofi din piele
ro[ie broda]i cu aur [i b~tu]i cu smaralde.
Costumul obi[nuit al lui Carol cel Mare, descris
de secretarul s~u Eginhard, era \n schimb mult
mai simplu [i adaptat vie]ii active: pe cap, peste
p~rul scurt, o bonet~ rotund~ cu margini
brodate, pe trup o c~ma[~ din pânz~ sau lân~,
apoi o tunic~ (gonelle) pân~ la genunchi, tivit~
cu m~tase colorat~ [i strâns~ cu cordon cu
cataram~, peste care o pelerin~ semicircular~,
vara sub]ire, iarna \mbl~nit~, era prins~ pe
Fecioara cu Pruncul,
um~r cu o bro[~. |n picioare, pantalonii pân~ la
Auvergne, secolul al XII-
genunchi [i \nc~l]~rile din piele \ntregeau ]inuta lea, Paris, Luvru
73
 COSTUMUL ÎN SECOLELE X-XII
STILUL ROMANIC

În secolele X-XII, \n prima etap~ a feudalismului

dezvoltat, \n Europa apusean~, arti[tii [i
me[te[ugarii lucrau mai ales pentru seniorii
feudali, st~pânitori ai domeniilor [i ai satelor de
iobagi, sau pentru m~n~stiri, citadele ad~postite
ale culturii. Între mo[iile r~spândite \n vest [i
marile imperii r~s~ritene, bizantin [i arab,
c~l~toreau negustori [i crucia]i, asigurând
circula]ia ideilor [i formelor. Pu]in dup~ ce la
anul 1000 lumea a[teptase \nsp~imântat~
Judecata de Apoi, la 1054 catolicii din apusul
Europei s-au separat de ortodoc[i. Pe când
ace[tia din urm~ au p~strat neschimbat~
orientarea artelor vizuale c~tre figurarea
nev~zutelor, catolicii [i-au \ndreptat privirea
c~tre via]a credincio[ilor, desf~[urat~ \n timp [i
spa]iu, ceea ce a dus la re\nflorirea sculpturii [i
la reprezentarea \n pictur~ (în fresce sau
miniaturi) a ac]iunilor, cu gesturi [i mimic~.
Cadrul artistic • Dup~ secole de stagnare, vestul
Europei [i-a reg~sit resursele activit~]ii constructive
de amploare, conturându-[i un puternic stil original,
cu multiple fa]ete, putând concura cu cel estic,
bizantin: stilul romanic din secolele X – XII.
Principalele cl~diri erau castelul \nt~rit [i biserica.
Reluând tradi]ia roman~ din fostele provincii ale
imperiului, altoit~ cu influen]e orientale [i
experien]e populare locale, arhitectura cet~]ilor era
caracterizat~ de zidurile pline, masive, asigurând
ap~rarea [i dând prestan]~ [i monumentalitate
edificiilor. Bisericile, pe plan bazilical, aveau
deschideri mici, \n arcuri semicirculare sprijinite de
colonete, care se reg~sesc [i \n ornamentele
mobilierului.
Sculptura [i pictura, figurând imaginile
mitologiei cre[tine, \mbr~cau aspecte
Împ~ratul Otto al III-lea \ntre un episcop [i un cavaler, Evangheliarul din
fantastice, de mare efect decorativ.
Bamberg, secolul al X-lea, Munchen, Staatsbibliothek
74
 9.
11.

3. 8. 10.
2.
7. 6. suprema]ia st~pânitorilor asupra ]
~ranilor, \mbr~ca]i \n culori stinse,
p~mântii.

5.
12. Având ca material principal stofa de
lân~, garnisit~ cu ]es~turi mai
4. 3. scumpe sau bl~nuri rare, costumul
1. romanic, drapat \n falduri moi, era
COSTUMUL ECLEZIASTIC CATOLIC
mai suplu \n compara]ie cu
rigiditatea mantiilor bizantine, din
Preot Episcop
m~tase ]eap~n~, \nt~rit~ de
broderii [i pietre pre]ioase.
Papa 10. ¥es~turile scumpe erau imitate \n
cârja 11. 1. sutana 4. alba
tiara 2. cotta 5. dalmatica m~n~stiri prin broderii de mân~,
12. pluviala [i 3. stola 6. casula destinate nu numai ve[mintelor
tiparul ei 7. manipulum liturgice, ci [i celor civile de gal~.
8. pallium
9. mitra ¥~ranii continuau s~ utilizeze doar
pânzeturi [i stofe de cas~. Pânza
alb~ era, dup~ sp~lare, \ng~lbenit~
cu [ofran.
Tehnica execu]iei \mbr~c~mintei era
Idealul uman corespundea concep]iei
relativ rudimentar~, majoritatea
teologice dominante, punând – ca [i \n lumea
bizantin~ – accentul pe figur~, oglinda pieselor fiind necroite [i doar
sufletului, [i acoperind trupul considerat impur. asamblate, din materiale textile ]
Prestigiul social era semnificat printr-o esute la r~zboi, de form~
impun~toare prezen]~ \n spa]iu, masiv~ ca un dreptunghiular~, doar \ncre]ite [i
bastion inexpugnabil. cusute \n diferite feluri. Hainele erau
lucrate \n cas~ chiar [i \n familiile
nobile (\n Cântecul Nibelungilor,
CARACTERE GENERALE ALE
Krimhilde cosea c~m~[i).
COSTUMULUI Îmbr~c~mintea lung~ [i larg~,
bogat \mpodobit~ constituia privilegiul nobililor
feudali [i al înaltului cler, pe când iobagii COSTUMUL BÅRBÅTESC
continuau s~ foloseasc~ ve[minte practice, Potrivit strictei ierarhii feudale, c~tre
scurte, strânse pe trup, rezultate din anul 1000 au fost fixate costumele
\mbinarea portului local popular cu influen]ele principalilor suzerani, \n frunte cu
romane aduse de militari. \mp~ratul, ca [i cele ale clerului.
Împ~ratul avea acelea[i ve[minte
Sculptural, costumul feudalilor modela prin
faldurile ample volume compacte, de bloc, ca [i episcopul, deosebindu-se
amintind corporalitatea cl~dirilor. doar prin \nsemnele puterii lume[ti
– coroana, sceptrul, sabia, globul
Pictural, coloritul viu al stofelor [i mai ales
str~lucirea podoabelor scumpe f~ceau vizibil~ p~mântesc.
În ]inuta \mp~r~teasc~ se
suprapuneau tunica alb~ \ncins~
cu cordon (zingulum), peste care
era \ncruci[at~ o fâ[ie simbolic~
cu capete atârnând \n fa]~
(stola), amintind vechea mantie
roman~, apoi o tunic~ mai larg~
[i scurt~ (dalmatica) colorat~,
brodat~ cu m~tase [i aur, [i \n
sfâr[it o mantie semicircular~
(paenula) de m~tase purpurie.
Ciorapii de m~tase, pantofii [i
m~nu[ile erau brodate [i
\mpodobite cu pietre pre]ioase.
Costumul civil al cavalerilor feudali accentua
for]a [i prestan]a.
Pe cap, contribuind la amplificarea siluetei, p~rul
Episcopul catolic purta pe cap mitra cu dou~ col]uri, iar pe
era l~sat lung, ca [i must~]ile [i barba, t~iat~
trup acelea[i ve[minte suprapuse: dedesubt tunica alb~,
adeseori \n dou~ col]uri. Acoper~mântul cel mai
\ncins~ cu zingulum, peste ea stola, apoi dalmatica [i pelerina
frecvent era scufia sub form~ de bonet~,
circular~, iar peste toate acestea o a doua band~
asemenea celei frigiene, de glug~ cu mo] sau de
simbolic~, \mpodobit~ cu cruci (pallium), [i pe bra] o fâ[ie
scufie legat~ cu bride, deseori purtat~ [i sub coif
(manipulum) pentru apucat obiectele sacre.
sau sub p~l~ria de vân~toare, cu bor \ntors.
Rangurile biserice[ti inferioare \mbr~cau doar straturile
de dedesubt, diaconii doar tunica alb~, zingulum [i
Cavalerul Schenk von Limburg, miniatur~, secolul
manipulum, preo]ii, \n plus stola [i dalmatica.
al XIII-lea, Heidelberg, Universitätsbibliothek
75
76
Broderia de la Bayeux, secolul al XI-lea, Muzeul din Bayeux

Broderia de la Bayeux, transportarea zalelor,
secolul al X-lea, Muzeul din Bayeux
Pe trup, peste c~ma[~, tunica cu mâneci avea
poalele mai lungi decât \n trecut, pân~ la
jum~tatea gambei, ascunzând pantalonii.
Pelerina, dreptunghiular~, [i ea mai lung~ [i mai
larg~, era prins~ cu fibul~ pe um~r sau pe piept.
În picioare, ciorapii din stof~, croi]i pe m~sur~,
erau viu colora]i, lega]i cu curelele \nc~l]~mintei
sau vârâ]i \n cizme scurte.
Spre deosebire de nobili, iobagii aveau p~rul
mai scurt, retezat, iar pe trup tunic~ scurt~ [i
pantaloni din stof~ dreptunghiular~, drapat~,
[i \n picioare aveau ciorapi largi [i opinci,
pantofi gro[i sau cizme.
COSTUMUL MILITAR
Pe cap, în vremea cruciadelor, \ncepând din
secolul al XII-lea, se purta casca metalic~. La
\nceput de form~ semisferic~, amintind \n
contur bol]ile semicirculare din arhitectura ¥~r~ncile p~strau portul vechi, func]ional, cu o
romanic~, va evolua ca [i acestea c~tre arcul singur~ rochie peste c~ma[~ [i basma pe cap.
frânt, ogival. Cu timpul, a fost completat~ cu
o plac~ nazal~, apoi cu o masc~ pentru fa]~, EVOLU¥IA COSTUMULUI În secolul al XII-lea,
cu perfora]ii pentru ochi [i nas, dând cruciadele au favorizat o p~trundere masiv~ a
cavalerilor o \nf~]i[are \nsp~imânt~toare. costumelor orientale \n Europa. În 1100, \mp~ratul
Pe trup, peste o tunic~ v~tuit~, amortizând Baudouin I a intrat \n Ierusalimul cucerit \mbr~cat
frecarea [i loviturile, era \mbr~cat~ c~ma[a cu un burnus ]esut cu aur, \n 1192, Henri de
de zale (haubert), [i peste aceasta o hain~ Champagne purta mantii [i turbane d~ruite de
larg~ din stof~, cu func]ie util~, ferind zalele sultanul Saladin. În costumul romanic au fost,
s~ se \ncing~ la soare, dar [i reprezentativ~, desigur, integrate \ntâi ve[mintele de acela[i tip,
l~]ind silueta r~zboinicului [i dezv~luindu-i largi [i lungi, dar \n costumul feminin au \nceput s~
identitatea prin \nsemnele heraldice [i culorile se caute metode de mulare a rochiei pe trup;
proprii, reluate [i de cuvertura calului. t~iat~ \n fir drept, aceasta a fost r~scroit~ lateral \n
Picioarele erau ap~rate de zale. talie [i [nuruit~, accentuând prin contrast
Armele erau: arcul cu s~ge]i, suli]a, sabia [i sub]irimea mijlocului.
scutul rotund sau \n form~ de zmeu. Era \nceputul unei revolu]ii costumare ce
Solda]ii de rând purtau \n afara hainelor obi[nuite ] avea s~ se \mplineasc~ \n etapa urm~toare.
~r~ne[ti c~ciul~ din lân~ [i pieptar din piele.
P~stori, Catedrala din Chartres,
COSTUMUL FEMININ secolul al XII-lea, Fran]a
La \nceputul perioadei amintite era foarte
asem~n~tor cu cel b~rb~tesc de ceremonie,
dar ceva mai lung.
Pe cap, p~rul era, la tinerele fete, piept~nat cu
c~rare la mijloc, \n plete sau coade, \mpodobit
cu coroni]e de flori, dar acoperit la femeile
m~ritate cu basma legat~ \n jurul b~rbiei
(barbette), sau \nvelind [i gâtul (gorget).
Pe trup, peste c~ma[~ erau \mbr~cate dou~
rochii suprapuse, una dedesubt (cotte)
strâmt~, \nchis~ pân~ la gât, cu mâneci lungi,
strâmte, alta deasupra (surcot), mai larg~, cu
mâneci largi, ceva mai scurt~. Pelerina era
semicircular~, uneori m~rginit~ cu blan~.
Principalele accesorii erau cordonul din
argint aurit, care era de fapt o bijuterie, ca [i
inelele sau colanele de la gât.
Înc~l]~mintea era simpl~: pantofi de forma
unor balerini.
78
 PE TERITORIUL ROMÂNIEI
S-au construit cet~]i \nt~rite \n toate provinciile.
Pe când Muntenia [i Moldova r~mâneau fidele
stilului bizantin, \n Transilvania din secolele X–
XIII bisericile ortodoxe Densu[, Strei etc.
(Hunedoara) \mbinau tr~s~turile bizantine cu
cele romanice venite din Apus. Stilul romanic
slujea ritului catolic al ungurilor [i sa[ilor (stabili]i
aici \ncepând cu secolul al X-lea [i al XII-lea) \n
bisericu]e de sat cum e cea din Cisn~dioara
(Sibiu) sau \n catedrale impun~toare, cu ziduri
masive [i bogat~ decora]ie sculptat~ \n piatr~,
cum este cea din Alba-Iulia. „Perechea
\mbr~]i[at~“, cioplit~ \ntr-unul din blocurile
zidului, se \nf~]i[eaz~ \n costumele timpului, cu
plete [i ve[minte lungi [i largi (ale cavalerului,
ceva mai scurte). Sa[ii au construit începând din
acest~ perioad~, originalele lor fortifica]ii s~te[ti
ca ansamblurile de la Prejmer [i H~rman, cele
trei ziduri succesive din jurul bisericii de la
Biertan sau numeroasele l~ca[e de cult
prev~zute cu galerie de straj~ [i pu] cu ap~ în
interior pentru caz de asediu.
Pereche, catedrala de la Alba-Iulia

Biserica din Cisn~dioara, portal în stil romanic

Biserica din Cisn~dioara, vedere general~

79
 Strad~ din Ulm, secolul XIV - XV, Germania

În secolele XIII – XIV, o dat~ cu afirmarea

puterii centrale a regalit~]ii franceze \n dauna
f~râmi]~rii feudale, Parisul a devenit centrul
culturii [i al elegan]ei.
În secolul al XV-lea, Fran]a fiind pustiit~ de
r~zboiul de 100 de ani, for]ele artistice s-au
refugiat \n ducatul Burgundiei (st~pânind
provincii din r~s~ritul Fran]ei [i ¥~rile de Jos),
ultimul bastion al culturii medievale.
Cadrul artistic era format nu atât de castelele
nobiliare, cât de ora[ele \n care, \n spatele

COSTUMUL ÎN STIL
GOTIC
 Nervuri de piatræ øi pantofi ascuflifli
Biserica Saint Ouen din Rouen,
secolul XIV-XV, Fran]a

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În etapa

urm~toare a civiliza]iei europene, ora[ele–
municipii medievale, ad~postind cet~]eni zidurilor \nt~rite, se ridicau prim~riile [i casele
liberi, meseria[i [i negustori, au devenit breslelor, iar catedralele \[i \n~l]au c~tre cer
focarele vie]ii noi. Al~turi de nobilime, strâns~ turnurile ca dantele de piatr~.
de obicei \n jurul cur]ilor regale, or~[enimea a Extinzându-[i orizontul cunoa[terii prin c~l~torii
\nceput s~-[i spun~ cuvântul \n art~, ca [i \n comerciale sau cruciade, europenii aflaser~ \n
costum (\nc~lcând ordonan]ele care-i Orient metode utile construc]iilor \n \n~l]ime –
interziceau purtarea unor ]es~turi [i bl~nuri arcul frânt – ca [i modele de haine scurte,
scumpe sau a unor anumite culori). strânse pe trup, potrivite vie]ii active (cum era
Prin colaborarea me[te[ugarilor asocia]i \n caftanul iranian purtat cu pantaloni pe picior),
bresle s-au \nregistrat \nsemnate progrese \n dar [i de p~l~rii fantastice (cum erau cele
toate domeniile tehnicii, vizibile \n chineze[ti cu coarne), integrându-le \ns~ pe
arhitectur~ \n constituirea sistemului de toate unui ansamblu artistic de o des~vâr[it~
echilibru al catedralelor \n stil gotic, dar [i \n unitate – stilul gotic. În acela[i timp, \ns~, \n art~
costum, care nu mai era cusut \n cas~, ci se exprima [i noul interes pentru cercetarea
executat de speciali[ti – croitorii. realit~]ii (\n redarea minu]ioas~ a frunzelor
capitelurilor, ca [i \n asem~narea portretelor),
Dierk Bouts, Proba focului, 1475, Bruxelles, vizibil [i \n conturarea trupului viu prin ve[minte.
Musées Royaux des Beaux Arts
80
 Vârsta preferat~ era foarte tân~r~, aproape de
adolescen]~, ca \n toate epocile de domina]ie a
nobilimii, beneficiind din copil~rie de venituri [i
privilegii. Prin repartizarea centrelor de
interes \n compozi]ia imaginii, privitorului \i erau
ar~tate \n primul rând zonele cele mai sub]iri
ale trupului: gâtul, talia, \ncheieturile mâinilor [i
picioarelor, iar cele late erau ascunse sub
falduri (umerii b~rbatului sub mâneci bufante,
bazinul femeii sub pliurile fustei).
Senza]ional~ a fost scurtarea hainelor
b~rb~te[ti, echivalând moda „mini“ din costumul
feminin al anilor ’60, din secolul al XX-lea.
Desvelirea picioarelor a \nsemnat afi[area unei
noi libert~]i de mi[care, de deplasare \n spa]iu,
dar mai ales de independen]~, cucerit~ \n
secolele XIV – XV de c~tre b~rba]ii din ora[e, \n
timp ce so]iile lor, cu fusta lung~ ca un clopot,
au continuat s~ reprezinte stabilitatea familiei.

Cei trei magi, vitraliu, secolul al XII-lea,

Biserica Saint Denis, Paris

Costumul european a evoluat, odat~ cu stilul

gotic, de la compozi]iile mai simple [i echilibrate
de \nceput, pentru care Fran]a a oferit cele mai Costum nobiliar,
1450, Dam, Amsterdam
frumoase modele, pân~ la desf~[urarea
exuberant~ de forme dinamice din moda
burgund~, din ultima perioad~ a goticului
flamboaiant persistând \n unele ]~ri europene,
ca Germania, [i \n vremea Rena[terii. Idealul de
frumuse]e uman~ sugera spiritualizarea prin
efilarea siluetei, integrat~ prin verticalitate
stilului gotic. Schemele figurilor umane
desenate de Villard d’Honnecourt erau alc~tuite
din unghiuri ascu]ite. Strâns pe trup, costumul
sub]ia silueta, dematerializând-o, f~r~ a o
masca \ns~, ca \n epoca precedent~, \n stilurile
bizantin [i romanic, ci, dimpotriv~, f~cându-o
vizibil~. Trompet, orga domului din
Strasbourg, 1385
81
 În costumul gotic s-a exprimat, prin urmare,
pe de o parte elegan]a nobiliar~, pre]ioas~ [i
incomod~, pe de alta cea a or~[enilor liberi,
practic~ [i comod~, influen]ându-se reciproc.

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI

Deosebirile sociale erau subliniate prin aspectul
exterior, doar cei care nu trebuiau s~
munceasc~ fizic putând \mbr~ca hainele cele
mai strâmte, mai bogate, \n culori deschise.
Sculptural, costumul se \nscria \n viziunea
goticului prin volumele sub]iri, elansate, ca [i
prin mul]imea v~lurilor, trenelor, mânecilor
atârnânde, terminate prin ascu]imi care
p~reau c~ se dizolv~ \n spa]iu, prelungind
orice mi[care. Pictural, lumina colorat~ a
vitraliilor [i perfec]ionarea vopselelor au dus
la intensificarea cromatic~ a costumelor.
Materialele folosite de nobili erau m~t~suri [i
catifele ]esute cu motive, bl~nuri scumpe [i
bijuterii complicate, pe când or~[enii se
\mbr~cau \n stofe de culori uni [i pânzeturi.
Croiala pe corp a ve[mintelor era facilitat~ de
a[ezarea stofelor cu firul oblic (de bie),
utilizând elasticitatea ]es~turilor.

COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, p~rul era scurtat pân~ la ureche,
l~sând gâtul la vedere, iar fa]a era ras~ juvenil.
P~l~riile \n~l]au statura, cea mai simpl~ era
fesul ]uguiat, ro[u, purtat de or~[enii de rând.
Gluga (chaperon), mo[tenit~ din secolele
trecute, era croit~ cu mo]ul din ce \n ce mai
lung, peste 1 m, fie foarte sub]ire (liripipe), fie
mai lat, putând fi \nf~[urat \n jurul frun]ii, ca un
turban. Sub influen]a modei orientale, gluga a
fost \mbr~cat~ [i invers, cu deschiderea mai
mic~, pentru fa]~, tras~ pe cre[tet, iar pelerina,
ca [i mo]ul, erau drapate
\n chip de turban, sau atârnau pe umeri, ca
Jan van Eyck, Giovanni Arnolfini [i so]ia sa, 1434, Londra, National Gallery
82
 \n B~rbatul cu inel, de Van Eyck. Apoi,
turbanul a fost simplificat, fiind f~cut dintr-un
sul circular ca un colac, prins pe mijlocul unei
benzi lungi de ]es~tur~, ca un fular, care
putea fi \nf~[urat~ \n jurul capului sau, când
turbanul era scos de pe cap, legat~ de-a
curmezi[ul toracelui, cu cercul pe spate [i
\nnodat~ pe piept.
În secolul al XV-lea au p~truns \n nordul Europei [i
unele influen]e din Italia, pornit~ pe calea
Rena[terii. Negustorul italian Giovanni Arnolfini
apare \n portretul pictat de Jan van Eyck cu o
p~l~rie cu bor lat, ultima mod~ de acas~.
Pe trup, peste c~ma[a din pânz~, invizibil~, erau
\mbr~cate, obi[nuit, dou~ straturi de haine:
dedesubt o tunic~ scurt~ [i sub]ire (cotte, gipon
sau dublet) cu pieptul v~tuit [i poale cutate, de care
se legau ciorapii, deasupra alta (cotte hardie,
pourpoint), pân~ peste genunchi, cu guler mic,
ridicat, [i mâneci largi, uneori spintecate (l~sând s~
se vad~ mânecile de dedesubt), cu cordon \n talie.
Haina de deasupra avea, de obicei, ca [i cea de
dedesubt, fa]a croit~ dintr-o singur~ bucat~, doar
cu [li] la gât [i fente pe poale. Unele din aceste
h~inu]e scurte (tabard), cu sau f~r~ mâneci,
pictate sau cusute cu blazoane, erau \nchise pe
um~r ca [i cele destinate turnirurilor sau altor
ceremonii, altele aveau mâneci largi, cr~pate,
formând pelerin~. Deosebit de comod~ era haina
f~r~ mâneci, necusut~ \n p~r]i, croit~ de bie, ca o
pelerin~ despicat~ pe laturi (huque), de obicei
tivit~ cu blan~. Arnolfini are un astfel de ve[mânt
din stof~ neagr~ \n portretul pictat de Van Eyck.

În secolul al XV-lea a ap~rut \n Europa [i jacheta

\nchis~ \n fa]~ [i petrecut~, la fel cu caftanul
oriental. Persoanele venerabile prin rang, func]ii
sau vârst~ purtau haina de deasupra lung~ fie
\nchis~, ca o rochie tras~ pe cap
(houppelande), cu [li] la gât [i guler montant, fie
Pereche, bro[~, 1450, Viena, Kunsthistoriches Museum
83
Calot~, p~l~rie peste scufie, glug~ chaperon, glug~ cu mo]ul turban, gluga îmbråcatå invers, turban din glug~, colac cu fular.
de tipul caftanului deschis \n fa]~. Pe lâng~
acestea, pelerina (tradi]ional~ \n costumul regal
[i preo]esc) mai era folosit~ [i \n c~l~torii.
Picioarele erau acoperite, la \nceput, de ciorapi
lungi, strâm]i, croi]i din stof~ sau piele [i ag~]a]i de
centur~. Pe m~sura scurt~rii jachetei, ciorapii s-au
lungit, apoi au fost cusu]i unul de cel~lalt,
Jan van Eyck, B~rbatul cu inel, secolul al XV-
lea, Sibiu, Muzeul Bruckenthal
devenind ciorapi-pantaloni (ca [i dresul din
secolul al XX-lea), ad~ugându-li-se un
triunghi \n fa]~ (braye) pentru a da l~rgime
(nefiind elastici). Pantofii, ascu]i]i, denumi]i
poulaines sau crackoves (ceea ce ar
presupune o origine polonez~), aveau botul
de o lungime corespunz~toare rangului. Fiind
destul de greu de circulat pe jos cu astfel de
vârfuri (care ajungeau pân~ la 30 de
centimetri), uneori acestea erau aduse [i
prinse cu l~n]i[oare de glezn~. Pentru mersul
pe str~zile insalubre ale ora[elor medievale
erau necesari galen]i de lemn.
Ca accesorii, punga pentru bani [i m~run]i[uri
era ag~]at~ de centur~, iar m~nu[ile, utile la
lupte sau la vân~toare, continuau s~ fie o
completare a ]inutei elegante. Însemnele
ordinelor cavalere[ti luau forma unor bijuterii
din aur cu email [i pietre pre]ioase, ca ordinul
Lânei de aur ini]iat de ducele Burgundiei,
presupunem proiectat de Jan van Eyck [i
executat de bijutierul din tabloul nostru.
COSTUMUL MILITAR FEUDAL
A evoluat paralel cu armele de foc, armura de
zale fiind acoperit~ treptat cu piese metalice
pentru trunchi, bra]e [i picioare, [i ajungând ca o
cutie închis~, lucrat~ pe m~sur~. Mi[carea era
posibil~ prin articularea pl~cilor (ca la coada
racului). Urmând moda, casca masiv~, cu
viziera mobil~, era ascu]it~ \n
cre[tet, ca un arc frânt, iar vârfurile pantofilor
erau la fel de lungi ca [i cei civili, putându-
se \ns~ demonta pentru mersul pe jos.
Armura metalic~ a atins maxima
perfec]ionare la mijlocul secolului al XV-lea,
când era confec]ionat~ din o]el, gravat~ cu
motive heraldice, având [i o greutate relativ
mic~ (\n jur de 25 de kg.).
Armele (sabia, lancea) erau mari [i grele, iar
scutul era ag~]at de gât cu lan] [i pictat cu
blazonul cavalerului.
Calul era [i el blindat cu acela[i sistem de
pl~ci metalice articulate.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, p~rul, alt~dat~ vizibil la tinerele fete,
era ridicat [i strâns \n cre[tet, \n~l]ând silueta
[i degajând, totodat~, gâtul sub]ire, [i era
\nvelit cu bonete de formele cele mai variate,
de la scufi]e la p~l~rii pe sârm~ \n form~ de
cornet, [a sau coarne, cu v~luri fluturânde.
Pe trup, peste c~ma[a din pânz~ fin~, brodat~ la
gât, se \mbr~cau cele dou~ straturi obi[nuite.
Rochia de dedesubt (cotte), pe corp, cu decolteu
rotund sau p~trat, bustul [nuruit în fa]~ [i mâneci
lungi strâmte, era acoperit~ de rochia de deasupra
(surcot) larg~, decoltat~ \n fa]~ [i \n spate \n unghi,
iar talia strâns~ foarte sus mic[ora bustul, lungind
picioarele. Prin croiala de bie, ]es~tura c~dea
\ntins~ pe bust, formând falduri crescânde pe
poale. În secolul al XIV-lea, rochia surcot avea
84

uneori \n locul mânecilor r~scroieli adânci, pân~
mai jos de mijloc, numite de morali[ti „ferestrele
iadului“, l~sând s~ se vad~ cotte. Rochia avea, de
obicei, mâneci largi, eventual spintecate. Poala
prins~ \n brâu l~sa s~ se vad~ dublura [i rochia de
dedesubt, \n culori contrastante. Pentru c~l~torie
se \mbr~ca [i o pelerin~ larg~ cu tren~, uneori tivit~
cu blan~, la fel cu celelalte ve[minte.
În picioare, pantofii erau ascu]i]i ca [i cei
b~rb~te[ti, iar accesoriile erau asem~n~toare
(punga, m~nu[ile), doar bijuteriile erau mai
numeroase [i mai delicate.
EVOLU¥IA COSTUMULUI
Costumul gotic a atins punctul culminant \n
ultima sa etap~ din secolul al XV-lea când arta
Scen~ de dragoste, tapiserie din
Arras, cca. 1430, Paris, Luvru
[i moda burgunde, create pe gustul aristocra]iei
cavalere[ti, alc~tuiau o ambian]~ ireal~, de
evaziune \ntr-o lume de basm. Siluetele
elegante erau exagerat de sub]iate, ajungând
filiforme, atitudinile unduioase, \n form~ de S,
amintind ornamentele ca flac~ra din arhitectura
goticului flamboaiant. Din jocul fanteziei
ap~reau coafe \n form~ de fluture, mâneci
\naripate, trene \n coad~ de p~un, bijuterii
emailate \n nuan]ele florilor. În compozi]ia
costumelor se accentuau contrastele, \ntre
capul voluminos [i gâtul sub]ire, \ntre umerii la]i
masculini [i talia strâns~, \ntre poalele \nvoalte [i
pantofii \ngu[ti [i alungi]i.
În special \n domeniul p~l~riilor au ap~rut cele
mai mari extravagan]e, variind \ntre bonetele \n
form~ de inim~, din pliseuri, pene sau flori [i
cornetele lungi [i ascu]ite, cu v~luri, devenite
\nsemne ale zânelor din basmele medievale.
Tr~s~turile modei nobiliare burgunde erau imitate [i
adaptate modului de via]~ al burgheziei \ndestulate
din ora[ele ¥~rilor de Jos. Croielile de mai sus,
transpuse \n stofe groase, uni, \n culori \ntunecate
(verde, negru, albastru, ro[u), l~rgite [i prelucrate
spre a asigura comoditatea mi[c~rilor, conturau
siluete mai robuste, mai apropiate de idealul de
frumuse]e promovat de italieni \n perioada de
\nceput a Rena[terii.
Pantof gotic, Londra, Victoria and Albert Museum
David Aubert, Nunta lui Renaut de Montauban cu Clarice,
1462 - 1470, Paris, Bibliothèque de l’Arsenal
86
David Aubert, Maugis D’Aigremont luându-[i r~mas-
bun de la Renaut [i de la regele [i regina din Acre,
1462 - 1470, Paris, Bibliothèque de l’Arsenal
87
 Martin [i Gheorg, Sfântul Gheorghe, Cluj-Napoca
Armur~ [i c~[ti, secolul al XV-lea
Chiar [i costumul oamenilor din popor tindea
c~tre formele dominante ale goticului. Dac~ ]
~ranii lucrând la câmp erau \nf~]i[a]i \n
miniaturile timpului doar \n c~ma[~, \n zilele de
s~rb~toare purtau [i ei, ca [i micii me[te[ugari,
p~l~rii \nalte cu bor, jachete scurte, dar mai
groase, ciorapi-pantaloni, doar mai pu]in strân[i,
cu sabo]i sau cizme scurte. Femeile, cu
capul \mbrobodit, \mbr~cau de asemenea rochii
strânse pe talie, cu bustul [nuruit, dar cu
decolteul acoperit decent de c~ma[a de pânz~ [i
cu [or] \n fa]~. Semnal~m persisten]a \n unele
costume populare din secolele XVIII – XX a
unor forme gotice, ca ni[te fosile. Amintirea
coafelor \nalte s-a p~strat \n bonetele ruse[ti din
Galich–Kostroma (secolul al XVIII-lea) sau \n
cele din Tambov (secolul al XIX-lea).

Schema lui Villard d’Honnecourt, Pourpoint,

Ciorapi gotici, miniatur~, detaliu, secolul al XV-lea, huque, hoppelande / tipare de ciorap, huque,
Paris, Bibliothèque Nationale pourpoint (fa]~ [i mânec~)
88
Petrus Christus, Portretul unei tinere, 1470, Berlin, Staatliche Museen
89
 Castelul Huniadi din Hunedoara, secolul XIII - XV

având mânecile [i ciorapii-pantaloni colora]i

asimetric, ro[u [i verde. În mormântul lui s-a
g~sit paftaua din aur ilustrând legenda
reginei-leb~d~, care provine din atelierul
sculptorilor Martin [i Georg din Cluj, autorii
statuii Sf. Gheorghe aflat~ la Praga (o replic~
la Cluj). Vestigii ale costumului gotic s-au
p~strat \n portul popular al P~durencelor din
Mun]ii Apuseni. Dup~ cum a observat
Tancred B~n~]eanu „ceapsa“ lor e o
reducere a cornetului cu v~luri la o bonet~
mic~ din stof~, de care este prins un [tergar
alb din pânz~ groas~, care atârn~ pe spate [i
peste care, pentru ca prin greutatea lui s~ nu
trag~ în jos ceapsa, este \mbr~cat pieptarul.
De castelanele de odiniaoar~ amintesc [i
lan]urile cu zeci de chei ale înc~perilor palatelor
ca [i inelele (acum nu din aur ci turnate în metal
ieftin), atârnate la brâu de ]~r~nci.

PE TERITORIUL ROMÂNIEI
Stilul gotic din apusul Europei a p~truns mai
cu seam~ \n Transilvania, vizibil \n aspectul
catedralelor din ora[e (Sibiu, Cluj etc.), dar
mai ales \n originalele biserici \nt~rite s~se[ti.
Unele ecouri ale goticului au ajuns [i \n
Moldova, contopite \n stilul bisericilor
ridicate \n vremea lui ßtefan cel Mare.
În secolul al XlV-lea [i al XV-lea – \n epoca
elegan]ei cavalere[ti – [i la noi domnitorii [i boierii,
mai ales cei din Transilvania, dar [i din ¥ara
Româneasc~ [i Moldova, ap~reau \n haine de
mod~ gotic~, cu jachete scurte strânse pe trup,
ciorapi-pantalon, sub]iind picioarele, [i pantofi
ascu]i]i. La Curtea de Arge[, domnitorul ¥~rii
Române[ti, Basarab I e pictat \n Biserica Sf. Martin [i Georg, Pafta, secolul al XIV-lea, Curtea Mircea cel B~trân (1398-1418), fresc~, secolul al XVI-
de Arge[, biserica Sf. Nicolae Domnesc, lea, Biserica Episcopal~ din Curtea de Arge[,
Nicolae Domnesc \mbr~cat dup~ moda gotic~,
Muzeul Na]ional de Istorie Bucure[ti Muzeul Na]ional de Art~ Bucure[ti
90

COSTUMUL
POPOARELOR ISLAMICE
Arabescuri cioplite øi brodate
COSTUMUL IMPERIULUI ARAB
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Religia musulman~,
constituit~ din secolul al VII-lea, când a tr~it
profetul Mahomed \n Arabia, s-a extins \n Imperiul
arab, cuprinzând Orientul Apropiat [i Mijlociu,
nordul Africii [i, temporar, Spania [i Sicilia. De la
faza de cucerire [i expansiune, lumea arab~
musulman~ a trecut la cea a cre~rii unei civiliza]ii [i
culturi originale, ajungând \nc~ din secolul al IX-lea
la remarcabile realiz~ri.
Triburilor nomade, r~zboinice, din Peninsula
Arabic~, li s-au al~turat popoare cu veche
tradi]ie, care au \mbog~]it civiliza]ia [i arta
musulman~.
Cadrul artistic • Prelucrând modele bizantine,
persane, indiene etc., arta islamic~ a
reflectat atât unitatea de ansamblu, cât [i
particularit~]ile regionale ale imperiului arab.
Izvorât~ din crea]ia popular~ a p~storilor
Platou ceramic, Iran, secolele XII - XIII, Paris, Luvru
nomazi – de la ulcica de lut sm~l]uit [i covorul
de lân~ colorat~ – arta musulman~, slujind \n
moschei credin]ei mahomedane, a creat un
decor feeric \n palatele califilor. Împodobite
cu arcuri \n potcoav~, \n arc frânt sau
acolad~, cu colonete [i stalactite, cl~dirile
erau acoperite cu arabescuri, \mpletind figuri
geometrice sau florale, cuprinzând [i scrierea
arab~, \ntr-o perpetu~ metamorfoz~ f~r~
\nceput [i f~r~ sfâr[it, putând fi prelungite la
infinit ca [i cântecul oriental.
Idealul de frumuse]e uman~ • Înfruntând c~lare
pe c~mil~ c~ldura torid~ [i usc~ciunea
de[ertului, dârjii lupt~tori arabi aveau o \nf~]i[are
aspr~ [i impun~toare, \nf~[ura]i \n mantiile lor
albe, largi, trase pe ochi. Odat~ cu instaurarea
califatelor, luxul cur]ilor orientale a adus pe
primul plan elegan]a, \mprumutând
senzualitatea indian~ \n conturarea rotunjimilor
trupului ca [i \n str~lucirea bijuteriilor.
Costum arab, musulman, secolul al XX-lea
Costum arab: siluet~, tiparul burnusului, burnus
drapat,/ haic îmbr~cat [i draparea pe tiparul lui,
broboad~ [i turban / aba, tipar de aba, tobe
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Potrivit celor dou~ faze istorice amintite,
costumul a cunoscut mai \ntâi ]inuta adaptat~
func]ional vie]ii \n de[ert, ca apoi s~ transpun~
unele din formele acesteia \n ambian]a civilizat~
a ora[elor [i palatelor din imperiul arab.
COSTUMUL DEßERTULUI ARABIC
[i-a p~strat pân~ azi rostul de a izola de
soarele arz~tor prin multe straturi de ]es~turi,
c~zând \n falduri largi, aerate, acoperind tot
corpul, pân~ la ochi.
Sculptural, silueta era amplificat~, dar
inform~. Coloristic domina albul, ap~r~tor de
c~ldur~. Doar ve[mintele de dedesubt erau
\nviorate de ro[u, galben sau albastru-intens.
Materialele folosite erau \n primul rând lâna
(cea mai rea conduc~toare de c~ldur~) din
p~r de c~mil~, apoi pânza groas~.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Capul era acoperit de una sau mai multe
calote din fetru, peste care o mare basma
triunghiular~, tras~ pe frunte, era ]inut~ de un
91

Sultan Ali, Pereche, miniatur~ persan~, 1513,
Teheran, Biblioteca Gulistan
[nur din p~r de c~mil~. Din r~sucirea ]es~turii
\n jurul capului a rezultat turbanul.
Pe trup, peste o c~ma[~ din lân~, o mantie
dreptunghiular~ (haic) din lân~, bumbac sau
m~tase era drapat~ asem~n~tor cu
himationul grecesc sau cu sari-ul indian.
Acela[i efect de drapaj era ob]inut prin
\nf~[urarea unei mari pelerine semicirculare
(burnus) cu glug~, ca [i pelerina roman~, [i
acoperind mai bine gâtul.
Dac~ aceste piese au r~mas legate de
Peninsula Arabic~ [i nordul Africii, alte ve[minte
s-au r~spândit pe tot \ntinsul imperiului arab, ca
de pild~ mantaua larg~ (aba) croit~ ca o c~ma[~
f~r~ mâneci, dar lat~ pân~ la \ncheietura val de influen]~ asiatic~ a p~truns \n statele
mâinii, purtat~ [i \n Siria, [i \n Persia (un bubu islamice odat~ cu mongolii, a c~ror st~pânire
deschis în fa]å). se \ntindea \n secolul al XIII-lea din Caucaz
O variant~ a acesteia se mai \ntâlne[te la tribul pân~ \n China. În perioada corespunz~toare
musulman tuareg, din vestul Saharei: o mantie Rena[terii europene, o deosebit~ splendoare
(tobe) la fel de larg~, \nchis~ la gât, dar, \n au atins costumele \n imperiile islamice ale
schimb, cu mâneci foarte largi, practic necusut~ Persiei sefevide [i Indiei mogule, care au fost
pe laturi, alc~tuit~ din fâ[ii \nguste, ]esute din cunoscute \n Europa \n secolele urm~toare
bumbac, cusute laolalt~ vertical pentru corp, prin intermediul turcilor.
orizontal pentru mâneci.
COSTUMUL INDO-PERSAN al clasei
COSTUMUL CALIFATELOR privilegiate corespundea mai pu]in modului
ISLAMICE de via]~ activ al b~rbatului, r~zboinic, c~l~re],
decât celui al femeilor, \nchise \n haremuri,
A contopit, ca [i arhitectura sau artele tol~nite pe perne moi sau dansând cu mi[c~ri
decorative, tradi]iile popoarelor supuse. Dintre unduioase.
acestea, de un deosebit prestigiu politic, cultural Tipul preferat era m~runt [i gr~su], cu mâini [i
[i artistic se bucurau persanii, a c~ror picioare mici, delicate.
vestimenta]ie a devenit preponderent~ \n lumea Sculptural, era subliniat~ gra]ia, prin talia
islamic~ a evului mediu. strâns~ [i fusta evazat~, ca de dansatoare.
Din antichitate, persanii p~straser~ tunica [i Pictural, coloritul era bogat, \nm~nunchind
pantalonii c~l~re]ilor din step~, croite pe corp, atât culori curate, complementare, cât [i
acoperite pentru ceremoniile curtene de nuan]e rare. Materialele erau de o mare
ve[mintele largi din m~t~suri orientale. Un nou diversitate, de la ]es~tura de lân~ de Ka[mir
la m~tasea sub]ire [i la v~luri transparente,
diafane, toate brodate cu fir de aur.
Costume persane din secolul al XVI-lea, caftan
92
 Înc~l]~mintea pentru c~l~rie consta din
cizme, pentru interior din papuci f~r~ spate,
toate cu vârful \ntors \n sus.
Bijuterii bogate, lungi coliere de perle [i pietre
pre]ioase, br~]~ri peste cot [i la \ncheietura
mâinii sporeau str~lucirea costumelor
integrate \n ambian]a de lux fabulos a
palatelor indiene sau persane.

Moscheea Albastr~, 1609 - 1614, Istanbul
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, turbanul, principalul \nsemn islamic, era
drapat \n forme determinate de tradi]ia local~, de
obicei cu unghi \n frunte. Fa]a era \mpodobit~ de
musta]a mic~, r~sucit~, uneori [i de barb~.
Pe trup, jacheta \nchis~ pe um~rul drept,
dup~ sistem mongol, cu mâneci lungi strâmte
[i pantalonul lung, pe picior, alc~tuiau \mbr~-
c~mintea de baz~. Peste acestea, ve[mântul
de gal~ era un caftan (halat) str~veziu, lung
pân~ la jum~tatea gambei, cu poale largi,
plisate, strâns \n talie cu cing~toare
\nnodat~, cu capete lungi, brodate.
COSTUMUL FEMININ
Fa]~ de str~ini, musulmanele se ascundeau
cu totul \nd~r~tul unor drapaje lungi [i largi,
iar ]inuta cea mai elegant~ era destinat~
intimit~]ii. Pe cap, v~luri u[oare acopereau
p~rul, dezvelind doar fa]a, puternic machiat~
cu negru la ochi [i la sprâncene. În India,
femeile \[i \ng~lbeneau u[or pielea cu [ofran [i
\[i \nro[eau unghiile cu coloran]i vegetali.
Pe trup, bustul r~mânea descoperit sau era
acoperit de bluza scurt~ ([oli), l~sând vizibil
pântecele pân~ la pantalonul lung, strâns pe
picior.
Ve[mântul de gal~ era asem~n~tor celui
b~rb~tesc, caftanul str~veziu cu fust~ plisat~,
ceva mai lung~, la care se ad~uga un [or]
lung [i \ngust, brodat.
Cupol~ pe pandantivi, moscheea ßehzade,
secolul XVII, Istanbul
Papucii din picioare, ca [i bijuteriile bogate,
completau ]inuta.
Acest tip de costum a p~truns \n Europa datorit~
expansiunii altei frac]iuni musulmane, cea a
Imperiului otoman, care [i-a \ntins domina]ia din
secolul al XIV-lea asupra unei p~r]i \nsemnate a
Peninsulei Balcanice, marcând mai ales portul
albanez [i grecesc – cu fustanel~ plisat~ peste
pantalonii strân[i pe picior.
Costume turce[ti, siluet~, demnitar cu anteriu [i caftan, marinar, ienicer Dansatoare, costum feminin [i b~rb~tesc din
India mogul~, secolul al XVII-lea
93
 COSTUMUL IMPERIULUI umeri, \nt~rit~ cu un cerc metalic pentru a ocroti
OTOMAN ceafa de sabie. Pentru a se deplasa mai u[or,
solda]ii \[i prindeau \n brâu poalele hainei.
A avut cel mai mare r~sunet \n Europa mai cu
seam~ dup~ cucerirea Constantinopolului, din
1453. În ansamblul lumii islamice, turcii s-au
deosebit prin prelucrarea tradi]iilor bizantine
atât \n arhitectur~ – ca \n Moscheea Albastr~,
multiplicând motivul cupolei bisericii Sfânta
Sofia – , cât [i \n costum – \n preferin]a pentru
mantii lungi, drepte, dând o ]inut~ solemn~.
Costumele principale erau [i la turci cele
b~rb~te[ti, oglindind st~pânirea absolut~ a
b~rbatului asupra femeii, care tr~ia ascuns~
de ochi str~ini.
Idealurile de frumuse]e ce se desprind din efigiile
vremii sunt \n primul rând cel al \naltului demnitar,
matur, sedentar [i greoi, impun~tor prin volumul
mare pe care \l ocupa \n spa]iu, [i \n al doilea rând
Costum feminin turcesc, secolul al XIX-
lea, Muzeul Municipiului Bucure[ti
cel al militarului, ducând o via]~ activ~ de mi[care
fizic~. Ienicerii, \nfiin]a]i \n secolul al XlV-lea, purtau
pe cap un chipiu din ]es~tur~ alb~, tubular~, ]
inut~ \n sus pe frunte de o pan~ [i o lingur~ [i Pereche în gr~din~, 1530, miniatur~ din Nurhan Atasoy,
A garden for the sultan.
atârnând la spate pân~ la

Costume turce[ti: feregea feminin~ cu tiparul ei,

[alvari cu ilic [i entari, [alvari [i croiala lor

ßalvari feminini [i poturi b~rb~te[ti

94
 Suleymanname,
Curteni în Topkapi Sarai,
miniatur~, 1558, din N. Atasoy,
A garden for the sultan
Sandro Botticelli,
Venus [i Marte, detaliu,
cca. 1480, Londra,
National Gallery
 COSTUMUL ÎN
EPOCA RENAßTERII
 Benedetto da Maiano, Palazzo
Strozzi, 1489, Floren]a
\n pictur~, ca \n frescele din biserica San
Francesco din Arezzo de Piero della Francesca.
Idealul de frumuse]e uman~ era opus celui
gotic; pornind de la exemplul statuarei greco-
romane, se urm~rea exprimarea echilibrat~ a
for]ei fizice [i psihice. Vârsta preferat~ \n secolul
COSTUMUL ÎN ITALIA al XV-lea era \nc~ juvenil~, silueta sub]ire fiind
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Costumul burgund era purtat, ca atare, \n prima
parte a secolului la cur]ile princiare, mai ales \n
nordul Italiei (prezent \n desenele lui Pisanello). El
a suferit transform~ri la Floren]a (vizibile \n
picturile lui Masaccio sau Fra Angelico) devenind
mai practic [i mai confortabil [i adaptându-se
complet viziunii italiene c~tre sfâr[itul secolului.
Clima mediteranean~, mai blând~, favoriza
reducerea num~rului [i a grosimii ve[mintelor.
Sculptural, trupul ap~rea ceva mai masiv,
amplificat prin faldurile mantiilor drapate,
renun]ându-se treptat la col]urile ascu]ite.
ßi coloristic volumele erau mai lini[tite, prin petele

SECOLULUI AL XV-LEA apropiat~ de cea burgund~, care-[i p~stra mari cromatice, uniforme, \n tonuri majore [i
Revenirea idealului antic ascendentul. Propor]iile trupului se reg~seau \n luminoase – cire[iu, albastru-deschis etc.
coloanele gracile. Materialele folosite, din produc]ia local~ de

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Îmbog~]ite prin

comer] [i manufactur~, ora[ele-state italiene, ca
Fra Angelico, Buna Vestire, secolul al XV-
Floren]a, au devenit focare ale culturii umaniste, lea, M~n~stirea San Marco, Floren]a
burghezia liber~ [i puternic~ impunându-[i gustul
\n crearea noului stil artistic. Producând
m~t~suri [i catifele exportate \n toat~ Europa,
Italia a \nceput s~ concureze \n elegan]a
vestimentar~ moda burgund~, care se bucura
de cel mai mare prestigiu.
Cadrul artistic • Stilul ambiental al Rena[terii
timpurii a revenit la tradi]iile antropocentrice ale
antichit~]ii greco-romane, cu propor]ii \n func]ie
de cele umane, opunând verticalit~]ii gotice
dominantele orizontale [i reluând frontoanele [i
arcurile semicirculare pe coloane. Frumuse]ea
conceput~ ca armonie [i echilibru era exprimat~
prin forme geometrice regulate, stabile, vizibile
atât \n arhitectur~, ca \n capela Pazzi de
Brunelleschi sau \n palatul Strozzi de Benedetto
da Maiano, sau \n mobilier, cât [i \n sculptur~,
ca \n Gattamelata de Donatello, sau
98
m~t~suri florentine sau catifele vene]iene, erau
pline, cu motive regulate (de rodie \n re]ea).
Aportul arti[tilor era \nsemnat atât \n \ntruparea
vizibil~ a noului ideal uman, cât [i \n proiectarea
unor modele pentru ]es~turi sau piese de
\mbr~c~minte (Pisanello, Bellini etc.).

COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap se purta fie calota simpl~, fie turbanul
gotic, dar cu margini netede, dar mai ales
p~l~ria cu bor mare, de diverse dimensiuni.
Pe trup, c~ma[a se vedea la gât, ca \n costumul
popular, iar tunica scurt~ era deseori mic~, de
diferite forme, ori ca o jachet~ \nchis~ \n fa]~,
cu guler ridicat, strâns~ \n talie [i cu poale cre]e,
ori de tip huque, numit~ aici giuberello.
Roba larg~ [i lung~ pân~ la p~mânt, cu mâneci
foarte largi, dând efect de drapaj antic, era purtat~
de demnitari sau de magistra]ii \n vârst~. În
picioare, ciorapii-pantalon albi sau colora]i
conturau volumele, f~r~ s~ le sub]ieze (ca [i cei
negri din nord), iar pantofii aveau botul u[or l~]it.
¥~ranii [i or~[enii s~raci \mbr~cau ve[minte mai
simple, din stof~ groas~, cusute \n cas~.

COSTUMUL FEMININ
Pe cap, spre deosebire de obiceiul de peste Alpi
de a acoperi complet capul, \n Italia p~rul era
vizibil, pus \n valoare prin coafuri complicate, cu
cozi r~sucite, panglici, re]ele cu perle etc.
Inteligen]a [i cultura, noile calit~]i apreciate la
femei, cereau \n~l]area frun]ii prin epilare [i
pensare a sprâncenelor. Linia general~ a modei
era respectat~ prin degajarea gâtului sub]ire,
prelungit de decolteul ascu]it la spate.
Pe trup, c~ma[a era uneori vizibil~ la gât [i la
fentele mânecilor rochiei, care erau
demontabile, legate cu [ireturi de corsaj.
Deseori, cele dou~ straturi (gamurra sau cotta
dedesubt [i cioppa deasupra) se reduceau la o Domenico Veneziano, Portret, 1465,
Berlin, Staatliche Museen
99
Piero della Francesca, Legenda crucii, fragment,
Regina din Saaba [i suita ei, fresc~, biserica San
Francesco din Arezzo, 1459
100
singur~ rochie cu mâneci din alt material,
u[or de schimbat.
Pantofii urmau evolu]ia general~, c~tre
vârfuri mai pu]in ascu]ite.
Bijuteriile evoluau [i ele c~tre compozi]ii mai
ample, masive (mai ales \n medalioane
suspendate sau bro[e), fiind din ce \n ce mai
mult preferate perlele, a c~ror form~ sferic~
perfect regulat~ avea s~ devin~ idealul
stilului artistic al Rena[terii italiene mature.
Spre deosebire de elegantele so]ii ale
bancherilor sau ale marilor negustori, femeile
muncitorilor din ora[e se \mbr~cau asemenea
]~r~ncilor, cu rochia larg~, cu corsaj [nuruit
peste c~ma[~, basma [i [or].
În picturile lui Masaccio, Piero della Francesca
sau Andreea Mantegna se vede cum se
transform~ costumele burgunde, care sub]iau [i
alungeau trupul, conform idealului aristocratic
nordic, odat~ cu cristalizarea noului ideal de
frumuse]e uman~, mai democratic, de tip clasic,
din vremea Rena[terii timpurii.
Procesul se va încheia în secolul urm~tor, al
Rena[terii depline, odat~ cu conturarea
eroilor din sculptura [i pictura italiene create
de Michelangelo, Ti]ian etc.

Andreea Mantegna, Familia Gonzagua,

Palatul ducal din Mantua, 1474

Michelangelo, Catedrala San Pietro,
Roma, secolul al XVI-lea
Ti]ian, Pietro Aretino, 1545, Floren]a, Galeria Pitti
COSTUMUL ÎN STILUL de Ti]ian. Pictorii [i sculptorii puneau \n valoare
vitalitatea, vigoarea trupeasc~ [i for]a gândirii
RENAßTERII ITALIENE creatoare, prin supradimensionarea siluetei
DIN generale [i prin efectul de bloc masiv, dat \n
SECOLUL AL XVI-LEA via]a zilnic~ de ve[mintele ample. Vârsta
FIibre musculare în plus preferat~ era cea adult~, a omului format,
realizat, plin de prestan]~ [i \ncredere \n sine,
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Or~[enimea liber~, cu mi[c~ri largi, lini[tite, nobile (grandezza).
bogat~ care \mpinsese mai departe hotarele lumii
cunoscute, cutreierând cu \ndr~zneal~ oceanele CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
pân~ pe coastele Indiei sau Americii sau explorând În compara]ie cu moda aristocratic~ de tip
universul [tiin]elor exacte, [i-a impus \n secolul al burgund sau spaniol, cea a Italiei Rena[terii
XVl-lea concep]ia despre lume, gusturile [i avea tr~s~turi democratice, dând comoditate
aspira]iile \n mare parte a Europei. În art~, stilul [i libertate \n mi[c~ri.
creat \n Italia \n secolul precedent a atins stadiul Sculptural, costumul eviden]ia propor]iile [i
articula]iile fire[ti ale corpului, urm~rind
Rena[terii depline, mature.
Cadrul artistic Deplina claritate a frescelor lui amplificarea prin haine bogate, drapate larg,
Rafael, luminoase [i net conturate, mul]umeau
ra]iunea prin echilibrul [i armonia liniilor [i
culorilor. În crea]iile Rena[terii arta se \mpletea Rafael Sanzio, Baldesar Castiglione,
cu [tiin]ele vremii: spa]iul era sugerat cu ajutorul 1515, Paris, Luvru
perspectivei geometrice, iar formele corpului
omenesc erau cunoscute datorit~ anatomiei
artistice. Pasiunea pentru matematic~ se
\ntrupa \n geometria regulat~ a construc]iilor
(de exemplu Sfântul Petru din Roma, de
Bramante [i Michelangelo sau Villa Rotonda, de
Palladio) [i a mobilierului, ca [i \n compozi]ia
picturilor \nscrise \n cercuri [i p~trate sau \n
volumele piramidale ale sculpturilor. Arti[tii
c~utau \n armonia propor]iilor umane
corespondentul perfec]iunii cosmice. Arta antic~
greco-roman~, care ilustrase o concep]ie
antropocentric~ asem~n~toare umanismului,
era invocat~ ca un argument de prestigiu [i
luat~ drept model.
Idealul de frumuse]e era \ntrupat \n lucr~ri ca
David sau Moise de Michelangelo, sau Venus

revere late, \mbl~niri etc., sugerând fibrele
musculare \n plus repro[ate de anatomi[ti
statuilor michelangele[ti.
Pictural, efectul de mas~ al volumelor era realizat
prin utilizarea unor stofe uni sau cu motive mari,
nefragmentate prin t~ieturi sau pliseuri.
Materialele folosite erau groase, catifele sau
m~t~suri pline.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, p~rul era tuns scurt, barba lat~,
accentuând masivitatea capului. Bereta plat~,
a[ezat~ orizontal, putea fi f~r~ bor sau cu bor
despicat, \ntors, ca [i aceea a lui Baldesar
Castiglione \n portretul pictat de Rafael.
Pe trup, ca un semn de relaxare a rela]iilor sociale,
c~ma[a se vedea la gât [i la man[ete, \ncre]it~.
Vesta era croit~ pe corp, decoltat~ mai ales p~trat,
cu mâneci strâmte. Jacheta (zimarra), de obicei
scurt~ pân~ la jum~tatea coapsei, cu revere
late, \mbl~nite sau matlasate, cu mâneci largi
decorative sau cu fente, d~dea
Ti]ian, Amorul sacru [i amorul profan,
1515, Roma, Galeria Borghese
siluetei o form~ general~ dreptunghiular~.
Parmigianino, Madona cu gâtul lung,
Mantaua lung~ pân~ la p~mânt, tivit~ cu 1535, Floren]a, Galeria Uffizi
blan~, era rezervat~ \nv~]a]ilor sau
b~trânilor; pantalonii, l~rgu]i, erau lungi pân~
la genunchi. În picioare, se \nc~l]au ciorapi
gro[i [i pantofi comozi, cu botul lat, decolta]i.
COSTUMUL FEMININ
Unele piese (bereta, pantofii etc.) erau
masculine, dar \n ansamblu aspectul era
foarte feminin.
Pe cap, p~rul bogat, l~sat pe umeri, uneori ]
inut \n plas~, accentuând masivitatea siluetei
[i mascând gâtul, era decolorat blond-
vene]ian, ro[cat. Turbanul accentua
sfericitatea capului. Bereta cu medalii [i perle
putea fi purtat~ orizontal sau aplecat~ pe
spate, \ncadrând fa]a ca o aureol~.
Pe trup, c~ma[a \ncre]it~ se vedea la decolteul
oval sau p~trat, ca [i la umeri, sau prin fentele
mânecilor. Rochia era t~iat~ \n talie la loc
normal, cu corsajul pe corp, [nuruit.
103
Paolo Veronese, Vila Barbaro, fresc~, 1561, Maser, Treviso
De obicei redus~ la un singur strat, sugera
dou~ straturi prin mânecile demontabile, din
materiale [i \n culori contrastante, prinse la
umeri cu [iret [i având uneori crevase. Fusta
larg~ era \ncre]it~ f~r~ pliuri, sus]inut~ de
pantaloni bufan]i lungi pân~ la genunchi.
În picioare se purtau pantofi cu talp~ groas~,
pentru a evita noroiul (\n locul galen]ilor) [i
pentru a contribui la supradimensionarea Costume masculine [i feminine
staturii. Costumul era \mpodobit cu bijuterii din Rena[terea deplin~, secolul al XVI-lea

mari, grele, masive, de forme regulate, mai ales

[iraguri de perle, [i completat cu accesorii ca
blana liber~ la gât, m~nu[ile, evantaiul de pene
[i batista, pe atunci o noutate. Masca, având un
buton ]inut \ntre din]i, ap~ra de razele soarelui [i
de priviri indiscrete.

Fotoliu, Italia, secolul al XVI-lea

104
Albrecht Dürer, Autoportret,
1498, Madrid, Prado
ale Rena[terii italiene. Decorul pitoresc,
asimetric, cu multe detalii, al goticului tardiv
alc~tuia fundalul firesc al costumului.
Idealul de frumuse]e uman~ • Spre deosebire
de idealul italian, bazat pe echilibrul armonios al
propor]iilor, dup~ model antic, sugerând for]a
st~pânit~ prin compozi]ii statice, idealul german
apar]inea \nc~ viziunii gotice asupra
frumuse]ii, \n]eleas~ ca expresivitate maxim~,
ob]inut~ prin
exager~ri ale formelor, dispropor]ii sau striden]e
coloristice, ca \n pictura lui Grünewald.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Puternicele deosebiri sociale au determinat [i
mari contraste \ntre costumele curtene, bogate
[i preten]ioase, [i cele ale burgheziei
protestante, de o voit~ sobrietate. Costumele
nobililor constituiau o adaptare a modelelor
italiene la viziunea gotic~, exprimat~ prin
agita]ia formelor, \mbuc~t~]ite prin dungi sau
aplica]ii, prin asimetria decorului [i a coloritului
(ciorapi de culori diferite pentru fiecare picior).
 Crevase: Lucas Cranach cel B~trân, Henric cel Pios [i
so]ia sa, 1514, Dresda, Staatliche Gemäldegalerie

COSTUMUL GERMAN ÎN
VREMEA REFORMEI
Ferestruici øi crevase

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În centrul Europei,

lupta \mpotriva orânduirii feudale s-a manifestat
atât pe plan ideologic, \n Reforma ini]iat~ de
Luther, cât [i prin violente antagonisme de
clas~, manifestate \n conflicte armate, ca
r~zboiul ]~r~nesc german (1525).
Cadrul artistic • În majoritatea provinciilor
Imperiului german, f~râmi]at \n zeci de st~tule]e
feudale, persista stilul gotic adaptat necesit~]ilor
vie]ii or~[ene[ti, doar \n pu]ine centre, ca
Nürenberg sau Augsburg, p~trunzând influen]e
Tobias Stimmer, Silueta sinuoas~ a doamnelor nobile continua
Jakob Schwytzer cu so]ia sa Elsbeth,
linia supl~ din stilul gotic curtean, trupul
1564, Basel Kunst Museum
dobândind \ns~ o nou~ robuste]e, specific~
Rena[terii, ca \n portretele lui Cranach.
Aristocra]ia arbora ostentativ podoabe grele
de aur, lan]uri groase [i o mul]ime de inele.
Femeia ideal~ era gospodina, mam~ de familie,
având ca atribute vestimentare caracteristice
boneta \n form~ de scufi]~ (Haube), strângând
p~rul, decolteul decent acoperit cu un guler-
pelerin~ (Goller sau Koller), [or]ul indicând
activitatea menajer~. La brâu atârnau cheile
c~m~rii [i un cu]it \n teac~.
Costumul ]~r~nesc • Mai departe de centrele
modei [i mai s~rac~, ]~r~nimea a p~strat o vreme
mai \ndelungat~ formele [i croielile deceniilor
trecute: hainele scurte pe corp [i ciorapii-pantofi-
pantaloni, ca [i rochiile cu corsaj [nuruit, dup~ cum
se vede din desenele [i picturile lui Dürer [i
Cranach. Vechea opinc~ (\nalt~ pân~ la glezne, cu
noji]e legate pe picior) ajunsese, de altfel, simbolul
luptei pentru libertate a ]~ranilor.

COSTUMUL BÅRBÅTESC
O categorie special~ a constituit-o
vestimenta]ia armatelor de mercenari
imperiali, a a[a-numi]ilor „Landesknechte“. Se
pare c~ lor li s-a datorat lansarea unei mode
cu larg r~sunet \n secolele XVI – XVII, cea a
„crevaselor“ (fente sau cr~p~turi). Pornind de
la cr~parea accidental~, din pricina mânuirii
armelor, a hainelor strâmte de tip gotic
cavaleresc, capturate de elve]ieni de la
burgunzi \n 1476, osta[ii imperiali au trecut la
despicarea sistematic~ a ve[mintelor, mai
ales la \ncheieturi. Dând libertate mi[c~rilor,
se realiza totodat~ [i o ornamentare prin
contrastul de culoare dintre stofa t~iat~ [i
c~ma[a sau dublura de dedesubt. Efectul
se \nscria \n viziunea gotic~ prin vibra]ia
suprafe]elor, fragmentate atât ca form~, cât [i
cromatic, cu o fantezie specific german~.
Solda]ii [i-au scandalizat contemporanii prin
exager~rile lor, spintecându-[i pân~ [i beretele [i
pantofii; \mp~ratul Maximilian le-a dat \ns~
\ncuviin]area, oficializat~ \n 1530. Moda s-a
r~spândit, ajungându-se s~ se produc~ metraje
cu fente \n ]es~tur~ sau arse cu fierul ro[u.
COSTUMUL FEMININ
Burghezia protestant~ exterioriza virtu]ile
morale printr-o costuma]ie sobr~, cu croial~
simpl~, din stof~ neagr~ [i lenjerie alb~.
În aceast~ epoc~ de r~sturn~ri ale valorilor
statornicite, nici vechile legi costumare nu mai
erau respectate ca alt~dat~. În timpul r~zboiului ]
~r~nesc german, r~scula]ii din Langensalza au
pretins dreptul de a purta mantale ro[ii, la fel cu
cavalerii sau \nv~]a]ii. Ajungând la sate, unele
piese vestimentare din Rena[tere, ca gulerul
\ncre]it, s-au p~strat \n multe costume populare
germane, italiene, franceze etc.
Landesknechte, armur~, costum masculin [i feminin
cu dungi [i crevase, beret~, mânec~, pantof
106

COSTUMUL SPANIOL ÎN
VREMEA
CONTRAREFORMEI
Palatul mænæstire øi corsetul de fier
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Marele prestigiu
politic al Imperiului spaniol – cuprinzând sub Carol
Quintul Germania, Belgia [i Olanda de azi, sudul
Italiei, ca [i coastele Americii descoperite de
Columb – a impus lumii un ideal de frumuse]e
opus celui al Rena[terii italiene. R~mas~ profund
Vargueño (Cabinet cu plac~ de scris), secolul al XVI-
lea, Madrid, Muzeul Arheologic
J.de Toledo [i J.de Herrera, Palatul [i gravitate.
Escorial, secolul al XVI-lea, Spania
Costumul era conceput ca o carapace, aproape la fel
medieval~, Spania era sediul reac]iunii
feudale catolice \mpotriva culturii umaniste,
ini]iind mi[carea Contrareformei, propagat~
de c~lug~rii iezui]i [i ap~rat~ de inchizi]ie.
Cadrul artistic • Într-o prim~ etap~, catolicii,
critica]i de reformi[tii-protestan]i pentru luxul [i
fastul lor, au afi[at o sever~ austeritate.
Supunerea \n fa]a autorit~]ii reunite a regalit~]ii
[i Bisericii era sugerat~ de ansamblul de
arhitectur~ al Escorialului, palat-m~n~stire [i
mormânt al regilor Spaniei, cu ziduri de cetate,
dar ad~postind comori de art~.
În \ntreg cadrul vie]ii se \mbina \ndemnul c~tre
ascetism – \n formele simple, plate [i rigide
ale \nc~perilor [i mobilierului, ca [i ale
costumului
– cu nevoia de impresionare a vulgului, prin
etalarea bog~]iei, prin \mpodobirea fa]adelor
bisericilor [i palatelor, statuilor, armurilor [i
armelor ca bijuterii de aur [i argint.
Idealul de frumuse]e uman~ se opunea celui
renascentist prin pre]uirea sufletului [i dispre]ul
pentru trup, mascat de costum, abstractizat prin
geometrizare. În portretul Cavalerului cu mâna
pe piept de El Greco, aten]ia este concentrat~
asupra ochilor, umbri]i, cu privirea arz~toare, ca
odinioar~ \n arta bizantin~. Aceste manifest~ri
artistice au fost \ncadrate \n curentul manierist
din secolul al XVI-lea.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Menit s~ fac~ vizibile deosebirile de rang
social, costumul de curte spaniol continua
de fapt
tradi]ia modei cavalere[ti burgunde, plin~
de fast, dar \ntr-o atmosfer~ de severitate
 firele de aur rigide, uneori V~tuit~, s~ fie dispus~
p [i pietrele sus]inute cu ajungea \n benzi sau
i
pre]ioase ale sârme. Vesta aproape la panglici. Tot
e
p podoabelor strâmt~, fel de rigid~ de la armur~
t cusute pe \nchis~ pân~ ca o pare s~ fi
,
ve[minte. la b~rbie, armur~, de provenit [i
1 avea o form~ unde [i punga
5 COSTUMUL triunghiular~, denumirea suspensor,
8 BÅRBÅTES dat~ de umerii de „burt~ de v~tuit~,
0 C
, corecta]i prin gânsac“; \nlocuit~
Pe cap, mânecile
suluri curând de
M bereta era lungi,
aparente [i de unghiul
a \n~l]at~, strâmte
d talia \n unghi. prelungit al
devenind erau uneori
r „bur]ii de
i toc~, din acoperite cu gânsac“.
d catifea cu
,
altele În picioare,
pana[, sau despicate. ciorapii lungi,
P p~l~rie din Capa avea mai ales negri,
r m~tase cu bor forma de
E sub]iau.
a
l \ngust. Figura pelerin~
d Confec]iona]i
o era modelat~ scurt~, din
F. de Llano, Infanta Isabela Clara Eugenie, de la
G c~tre triunghi
1584, Madrid, Prado m~tase.
r jum~tatea
e prin barba Pantalonii,
Pictural, secolului din
c tuns~ ascu]it, pân~
ca o armur~, cuprinzând chiar pl~ci, sârme [i o gama tricot de
cioc, deasupra
fire metalice [i determinând o ]inut~ solemn~, , cromatic~ m~tase, erau
completat~ cu genunchilor,
inflexibil~. Sculptural, trupul era stilizat \n forme era redus~ piese de lux.
C must~]i mici [i erau bufan]i,
geometrice plate, \ndeosebi triunghiulare. la lumin~ [i Pantofii ascu]i]i
a p~rul scurt a[a cum s-au
v umbr~: alb, erau ca [i
a (impus [i de p~strat \n
negru, aur. cizmele pentru
Siluet~ [i rochii, / corset metalic [i l gulerul costumul
e Materialele c~l~rie din
jupon cu sârme, / guler, toc~, umeri montant). Pe
r folosite popular
piele de
u trup, c~ma[a olandez.
contribuiau Cordoba.
l nu era Fiind
la sugestia Pumnalul prins
vizibil~, sus]inu]i de
c de la cing~toare
gulerul [i perne cu p~r
u dematerializ era arm~ [i
man[etele de cal,
are, podoab~.
m m~t~surile fiind apretate m~tasea de
â [i plisate \n
lucioase deasupra
n COSTUMUL
a r~sfrân- forma unor putea s~ MILITAR
gând talere aib~ Armura
p rotunde, cr~p~turi sau
lumina, ca [i devenind
e
inutil~ prin rigide (ca nefiind Picioarele nu Bijuteriile
perfec]ionarea format din permis, iar era permis erau fixate
armelor de foc dou~ gulerul [i s~ fie v~zute. pe rochie,
(ca tunul [i triunghiuri), man[etele Când ca nasturi, Siluet~,
archebuza ve[mintele erau apretate doamna se colane armur~,
etc., \n costum de
sau pu[ca cu ascunzând [i plisate. a[eza, le
curte,
amnar), se p~rul, Rochia avea ascundea degete se burt~ de
mai foloseau pieptul, corsajul \ntr-o cut~ purtau inele gânsac,
tiparul
doar unele [oldurile [i strâmt, \nchis orizontal~, ca mari peste
corsajului
piese metalice [tergând pân~ la gât, un buzunar m~nu[i, iar [i al
ca pieptarul orice cu talia \n prev~zut \n batista era pelerinei,
toc~, p~l~rie,
sau coiful \n feminitate. unghi, umerii dublura de dantel~. pantof, guler
form~ de Pe cap, v~tui]i, fustei.
p~l~rie p~rul era corecta]i de
rotund~ strâns [i suluri. Fusta
(cabasset) ridicat, era sus]inut~
sau cu acoperit cu la \nceput de
creast~ [i toc~ mic~. un jupon de
bor \n nacel~ Pe trup, pânz~ tare,
(morion). corsajul era cu p~r de
Armurile drept, rigid, cal, apoi de
mercenarilor având în fa]~ cercuri de
erau \nnegrite o scânduric~ lemn din
(arse cu ulei din lemn, vergele
de in), ca s~ filde[, sidef (verdugo)
nu mai sau argint sau din
trebuiasc~ s~ (rareori un metal. În
fie lustruite. corset afara cur]ii,
Pentru osta[ii metalic) acestea erau
de rând haina turtind \nlocuite de
v~tuit~ era pieptul. un sul
singura C~ma[a nu v~tuit,
pav~z~. se vedea, \nnodat \n
decolteul fa]~. Mantoul
COSTUMUL larg, f~r~
FEMININ talie, avea
Trupul era, de mâneci
asemenea, scurte,
stilizat \n bufante sau
forme lungi [i
geometrice despicate.
108
 COSTUMUL
DIN ¥ÅRILE DE JOS,
ÎN SECOLUL
AL XVI-LEA
Dansul flærænesc
Bonete din picturile lui Bruegel

St~pânite politic de \ntinsul Imperiu spaniol,

„pe care soarele nu apunea niciodat~“,
fervent catolic, ¥~rile de Jos, restrânse ca Pieter Bruegel cel B~trân, Dans sub spânzur~toare,
1568, Darmstadt, Hessisches Landesmuseum
\ntindere [i popula]ie, aveau o or~[enime
harnic~ [i bogat~, mai ales protestant~.
Tablourile lui Pieter Bruegel cel B~trân redau
crâncena opozi]ie dintre st~pânitori [i supu[i,
surprinzând primele semne ale conflictului
care avea s~ izbucneasc~. Dar comunic~ [i
mesajul de speran]~ [i \mb~rb~tare al
artistului, \ndemnul s~u de a tr~i via]a cu
bucurie. ¥~ranii [i or~[enii, mul]i [i m~run]i,
care populeaz~ tablourile sale, sunt
prezenta]i realist, neidealiza]i, dar plini de
vitalitate. E uimitoare precizia cu care
Bruegel \nf~]i[eaz~ ve[mintele, indicând
cus~turile [i materialele ca un profesionist \n
ale croitoriei. Spre deosebire de aristocra]ii
spanioli cu siluete sobre, la fel de rigide \n
armur~ ca [i \n costumul civil, neerlandezii,
cu trupuri zdravene, se mi[cau liber \n haine
comode, \n culori vii.

COSTUMUL BÅRBÅTESC subliniaz~ [i el

func]ionalitatea, prin adaptarea [i prelucrarea
tradi]iilor gotice locale, potrivite noilor mode
ale Rena[terii.

COSTUMUL FEMININ prezint~ varia]ii pe

tema gospodinei burgheze, cu coaf~, c~ma[~
[i [or] din pânz~ alb~ scrobit~.
109
Pieter Bruegel cel B~trân,
Dans la nunt~, afar~, detaliu,
1566, Detroit, Institute of Art.
Pieter Bruegel cel B~trân, Dans ]~r~nesc,
1568, Viena, Kunsthistorisches Museum
111
 Castelul Chambord, secolul al XVI-lea,
Valea Loarei, Fran]a

Cadrul artistic • În statul francez, \n care

regalitatea \[i continua opera de centralizare, s-
au construit \ndeosebi palate (castelele de pe
râul Loara, palatele de la Fontainebleau [i
Luvru), \n care tradi]ia artei medievale na]ionale
franceze s-a \mbinat cu unele sugestii italiene
antichizante. În compara]ie cu stilul Rena[terii
COSTUMUL FRANCEZ italiene, cel francez se deosebea printr-o
ÎN VREMEA RENAßTERII \mpodobire mai bogat~, cerut~ de via]a de la
Fafla în formæ de inimæ curte, cu sculpturi figurative, reliefuri m~runte
ca o dantel~ pe fa]ade ca [i pe mobilier,
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În Fran]a, ceramic~ etc., corespunzând \nc~ gustului gotic
devastat~ \n secolul al XV-lea de R~zboiul de de ornamentare vibrat~ a suprafe]elor.
100 de ani, Rena[terea a ap~rut ca un fenomen Idealul de frumuse]e era cel al Rena[terii
mai tardiv, \n secolul al XVI-lea, folosind italiene, cunoscut \n nordul Alpilor prin
experien]a Italiei, cunoscut~ direct prin lucr~rile arti[tilor manieri[ti, grefat pe cel
campaniile militare din peninsul~, iar produc]ia tradi]ional, gotic. Nudurile din picturile [i
artistic~ s-a concentrat \n jurul cur]ii regale. sculpturile [colii de la Fontainebleau
puneau \n valoare nu robuste]ea, ci elegan]a
[i gra]ia, prin alungirea trupului [i sub]ierea
Mobil~ francez~, secolul al XVI-lea, Paris, Luvru
\ncheieturilor (Diana, atribuit~ lui Jean
Goujon, nimfele pictate de François Clouet).
Jean Clouet, Regele Carol al IX-
lea, 1565, Paris, Luvru
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Costuma]ia cur]ii franceze tr~da oscila]ia
acesteia \ntre reprezentarea rangurilor \nalte prin
costumul de tip spaniol aristocratic [i exprimarea Pictural, costumele erau ceva mai colorate
liber~ a vitalit~]ii sugerat~ de moda italian~ a decât \n Spania, cu tonuri deschise, de floare.
Rena[terii. Crusta rece a m~t~surilor [i podoabelor Materialele folosite erau de obicei m~t~suri [i
de pre] l~sa s~ se vad~ totu[i ceva din trupul viu – catifele italiene.
gâtul [i decolteul, iar mersul femeilor era mai
degajat, f~r~ a ascunde pantofii. Sculptural, trupul COSTUMUL BÅRBÅTESC
era modelat ca [i \n Italia, \n volume largi, regulate, Erau evitate exager~rile spaniole, pantalonii
cu contur rotunjit, gra]ios, dar cu suprafe]e mai nu erau sus]inu]i pe perne, ci erau sau foarte
rigide, sus]inute, la fel ca \n Spania, de corset [i de scur]i sau lungi pân~ la genunchi [i strâm]i pe
sârme. picior.
 Costume franceze din secolul al XVI-lea

COSTUMUL FEMININ
Fa]a femeilor avea form~ de inim~, conturat~
de rulourile p~rului \mbinate \n unghi pe
frunte sau de scufia mulat~ \n acela[i chip.
Mi[carea era reluat~ de gulerul \nalt, apretat,
ridicat la spate \n jurul decolteului, [i apoi de
fusta sus]inut~ pe [olduri de un cerc de
sârm~ \n form~ de roat~.

Corneille de Lyon, Gabrielle de Rochechouart,

cca. 1574, Muzeul Condé, Chantilly

Jean Clouet, Regele Francisc I,

cca. 1528, Paris, Luvru
 Robert Smythson, Wollaton, secolul al XVI-lea, Anglia

ajungând la dispropor]ii [i supradimension~ri. În

costumul masculin pantalonii erau atât de
bufan]i, \ncât au trebuit l~rgite fotoliile \n
Parlament, iar \n costumul feminin gulerul de
dantel~ scrobit~ era enorm, ca [i fusta pe
schelet \n form~ de roat~. Talia, \n unghi, era
alungit~ nefiresc, f~când s~ par~ picioarele scurte.
În cazul portretelor reginei Elisabeta acest efect ar
putea fi dat de pozi]ia ei, de fapt a[ezat~ pe un
COSTUMUL ÎN ANGLIA scaun \nalt, disimulat sub fust~, dar N. Hilliard, Portret, miniatur~,
SECOLULUI AL XVI-LEA 1572, Londra, Victoria and Albert Museum

Broderii elisabetane
H. Eworth dup~ H. Holbein cel Tân~r,
Armura ducelui de Cumberland, Greenwich, Regele Henric al VIII-lea,
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Prosper~ [i puternic~, cca.1590, N. Y. Muzeul Metropolitan 1539, Devonshire, col. Chatsworth
Anglia s-a impus pe plan politic mai ales c~tre
sfâr[itul secolului, \n vremea reginei Elisabeta l-a,
prin victoriile asupra Spaniei, str~lucind [i \n
domeniul literar prin opera lui Shakespeare.
Cadrul artistic • Relativ izolat~ de continent,
Anglia [i-a manifestat spiritul practic, primind
pu]ine sugestii str~ine pentru realizarea
l~ca[urilor de cult anglicane, a castelelor
nobiliare sau a locuin]elor or~[ene[ti. Pornind
de la miniaturile manuscriselor, s-au
dezvoltat atât portretul – cu Holbein, Hilliard
–, cât [i broderia, alc~tuind principala
podoab~ a interioarelor [i a costumelor.
Idealul uman, \ntrupat de reprezentan]ii unei
regalit~]i autoritare, ca Henric al VIII-lea sau
Elisabeta I-a, purta pecetea unor caractere
dârze [i reci, distan]area social~ fiind subliniat~
prin ve[mintele-bijuterii. Acceptând moda
european~ \n forma ei curtean~, dar laic~, a
interpret~rii franceze, aristocra]ia englez~
punea mai pu]in pre] pe armonia formelor,
114
N. Hilliard, Tân~rul între trandafiri, miniatur~,
1588, Londra, Victoria and Albert Museum

p~rând \n picioare, pentru a-i obliga pe

curteni s~ nu ia loc [i s~ scurteze audien]ele.
În locul catifelelor [i m~t~surilor italiene sau
spaniole, cu motive ]esute, \n Anglia se foloseau
pentru rochii, haine, bonete sau m~nu[i broderii de
mân~ cu motive figurative inspirate din miniaturile
de manuscrise, cu flori, p~s~ri, gâze [i alte viet~]i,
pres~rate f~r~ simetrie sau repeti]ie, cu varietatea
[i pitorescul ornamentelor gotice. Un rol \nsemnat \l
jucau [i \nsemnele heraldice purtate ca bijuterii, de
la ordinul Jartierei (\n colan [i la picior) la
\nsemnele diferitelor confrerii, brodate pe mânec~
Anonim, Regina Elisabeta I,
sub um~r.
secolul al XVI-lea, Hardwich Hall, Derbyshire
115
Broderii [i bijuterii.
Anonim, Regina Elisabeta
I, secolul al XVI-lea,
Hardwich Hall, Derbyshire
Flori în pår [i dantele: N. Hilliard,
Sir Walter Raleigh, 1616,
Londra, Victoria and Albert
Museum

COSTUMUL ROMÂNESC
ÎN SECOLELE XV-XVl
Caftanele ctitorilor
¥~rile Române rezistau presiunii turcilor
datorit~ vitejiei unor domnitori ca ßtefan cel
Mare [i Vlad ¥epe[.
Cadrul artistic se \mbog~]ea cu monumente
str~lucite, ca bisericile moldovene cl~dite dup~
victorii de ßtefan cel Mare [i \mpodobite de Petru
Rare[ cu picturi exterioare, pe când \n Muntenia,
Neagoe Basarab supraveghea ridicarea de c~tre
Me[terul Manole a bisericii m~n~stirii Curtea de
Arge[, sculptat~ ca o dantel~ \n piatr~.
Idealul uman care se desprinde
documentele iconografice, [i \n primul rând din
portretele votive, pare a avea drept calit~]i
principale echilibrul \ntregii fiin]e [i demnitatea.
Me[terii picturilor murale, ai miniaturilor [i
broderiilor care p~streaz~ efigiile celor din
trecut, le-au dat staturi nu prea \nalte [i le-au
Biserica mån~stirii Moldovi]a, secolul al XV-lea
cuprins chipurile \n contururi rotunjite,
\nf~]i[ându-i \n atitudini calme [i re]inute.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Pentru ceremonii, domnitorii [i boierii \mbr~cau
tradi]ionala mantie bizantin~, \n restul timpului
costume europene, iar \n lupte armuri, pe când ]
~ranii \[i p~strau portul.
Costuma]ia curtean~ era lipsit~ de ostenta]ie
chiar \n aspectele ei cele mai luxoase, f~r~
supradimension~rile pe vertical~ urm~rite de
aristocra]ia apusean~ (prin alungirea exagerat~ a
bonetelor, trenelor sau vârfurilor de la pantofi) [i
f~r~ amplific~rile de volume realizate prin v~tuiri
sau suprapuneri de straturi (ca \n costumul
turcesc, cu turban [i [alvari baloniformi).
Sculptural, ve[mintele se a[terneau pe trup \n
suprafe]e netede, lini[tite, respectând
propor]iile fire[ti [i \nv~luind decent formele.
Jean Fouquet, Regele Carol al VII-lea cu p~l~rie
coroan~, cca. 1444, Paris, Luvru
din
Pictural, acordurile cromatice erau restrânse
la câteva culori, de obicei calde, evitând
striden]ele. Compozi]ia era bazat~ pe un ritm
regulat, decorul alternând cu pauze, f~r~
oroarea de vid oriental~.
Materialele pentru ve[mintele de curte erau
m~t~suri [i catifele scumpe italiene sau
turce[ti, ca [i stofe flamande, germane, cehe,
bl~nuri moscovite, turce[ti sau ungure[ti
aduse de negustorii genovezi, lioveni, sibieni
sau bra[oveni, pe când poporul de rând \[i
producea \n cas~ pânzeturile sau stofele
necesare. În croial~, structura era eviden]iat~
\n toate cazurile, cus~turile fiind subliniate
prin tivuri sau broderii.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Costumul de \ncoronare era solemn, rigid [i
somptuos. În via]a zilnic~ se impunea concep]ia
burgheziei europene din epoca Rena[terii asupra
frumuse]ii, mai potrivit~ vie]ii practice, subliniind
vigoarea trupeasc~ prin haine largi, comode.
Alexandru cel Bun cu acela[i tip de p~l~rie coroan~,
1429, broderia epitrahilului de la Staraia Ladoga
118

ßtefan cel Mare, miniatur~,
Evangheliarul de la Humor, 1473, Mån~stirea Putna
La \nceputul secolului al XV-lea moda burgund~
\[i mai p~stra prestigiul, dovad~ turbanele
boierilor moldoveni reprezenta]i pe ferec~tura
raclei Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava,
amintind pe cele din portretele lui Van Eyck. La
sfâr[itul secolului erau \mbr~cate curent
ve[minte \n stil italienesc, \ncepând cu p~l~ria
cu bor (cu care este reprezentat Arnolfini).
Domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun (1400 -
1432), apare pe un epitrahil
(de la Staraia Ladoga) purtând pe cap o astfel
de p~l~rie, brodat~ cu coroan~, asem~n~toare
cu aceea a regelui Fran]ei, Carol al Vll-lea,
portretizat de Jean Fouquet \n 1444. ßtefan cel
Mare era \nf~]i[at \n miniatura evangheliarului
de la Humor \nve[mântat ca [i florentinii picta]i
de Uccello sau Mantegna, \mbr~cat \ntr-un
ansamblu din catifea vi[inie vene]ian~, cu haina
scurt~, de bie, f~r~ mâneci, larg r~scroit~ [i
bordisit~ cu blan~ alb~. Bundele portului
sucevean, tivite cu blan~, reiau croieli [i
ornamente din costumul italian al Rena[terii
timpurii. În lupte, comandan]ii purtau armuri, pe
când osta[ii erau ap~ra]i doar de c~m~[i de zale R~stignirea, broderie (1500). Detaliu reprezentând
sau pieptare de piele cu pl~ci metalice, ceea ce portretul lui ßtefan cel Mare în costum de încoronare
le permitea mi[c~ri rapide. Armurile
comandan]ilor de o[ti erau cizelate ca bijuterii,
formate dup~ mod~, \n secolul al XV-lea sub]iri, costumului, \n sus]inerea rolului s~u politic.
cu vârfuri ascu]ite la casc~ [i la pantofi, \n Proclamând independen]a ]~rii sale fa]~ de
secolul al XVl-lea cu pieptul mai bombat, turci, el a arborat semnificativ costumul de tip
poalele evazate, pantofii cu botul lat (Despot apusean, cu[ma cu pana[, tunica scurt~ [i
Vod~ pe moneda din 1562). cizmele, ad~ugând uneori [i plato[a,
În lupte, osta[ii români, ca [i cei polonezi,
maghiari sau turci, aveau obiceiul s~-[i prind~
Bund~ moldoveneasc~, secolul al XIX-lea,
aripi, luând \nf~]i[area unor p~s~ri fantastice, Bucure[ti, Muzeul Satului
dup~ cum relateaz~ [i cronicarul Miron Costin \n
Letopise]ul ¥~rii Moldovei: „Mul]i \[i pun aripi
tocmite din pene de vultur sau de alte p~s~ri
mari“. Grosul armatei era \ns~ format din ]
~rani \n portul lor obi[nuit, ap~rându-se de
loviturile vr~jma[ilor doar prin haine v~tuite „de
in, umplute cu bumbac \n grosime de 3 – 4
degete, mai ales \n partea umerilor [i pân~ la
coate, cu cus~turi [i i]e dese, tot \n distan]~ de
un deget [i jum~tate, pe care sabia nu o putea
p~trunde“, dup~ cum relateaz~ episcopul
Verancius (Al. Alexianu, op. cit. p.133 ).
La \ncheierea secolului, Mihai Viteazul, unind
cele trei ¥~ri Române, a [tiut s~ foloseasc~
cu pricepere mijloacele de reprezentare ale
119
accentuând aspectul militar (ca \n pictura lui
Frans Francken al II-lea).
Pentru a marca momentul solemn al unirii
printr-o imagine vizual~ de neuitat, el a
\n]eles s~ apar~ la ceremonia \ncoron~rii ca
un erou cu \nf~]i[are simbolic~, \nve[mântat
tot numai \n alb, pe un cal alb.
pana[, gulerul era doar plisat, dar nu scrobit,
c~zând moale peste hain~.
Sub aceea[i influen]~, caftanul era deseori
\nlocuit de mantaua cu mâneci scurte,
conte[ul, devenit ve[mânt de \ncoronare.
Din lumea germanic~ venea moda lan]urilor
lungi [i groase din aur, amintind pe cele din
picturile lui Cranach.
Dobromir din Târgovi[te, Doamna Ruxandra,
secolul al XVI-lea, biserica episcopal~, Curtea de Arge[

Costum popular din Arge[, secolul al XIX-

lea, Bucure[ti, Muzeul Satului
Biserica episcopal~, Curtea de Arge[, secolul al XVI-lea
COSTUMUL FEMININ
Un costum de o deosebit~ originalitate [i
frumuse]e era cel al Doamnelor din ¥ara
Româneasc~, \n secolul al XVI-lea, cum era
cel al Despinei Mili]a [i al fiicei sale
Ruxandra, reprezentate \n picturile bisericii
episcopale de la Curtea de Arge[.
Pe cap, peste p~rul prins \n plas~ din fir de
aur [i acoperit de un v~l, era a[ezat~ coroana
bogat~, de care atârnau lungi pandelocuri cu
ciucuri de aur [i pietre pre]ioase.
Pe trup, din c~ma[a de m~tase ro[ie se vedea
doar gulerul mic. Ea era acoperit~ de o bluz~
brodat~ \n p~trate pe piept [i cu râuri pe
mânecile foarte largi, strânse \n man[ete.
Corsajul rochiei, ca un pieptar f~r~ mâneci, tivit
cu galon, atârna liber sub cing~toarea
strâns~ \n talie, peste fusta din ]es~tur~ de lân~
plisat~.
Pe umeri, caftanul din m~tase sau catifea,
\mbl~nit, cu mâneci lungi, despicate avea
g~ici din galon [i mul]i nasturi \n fa]~ [i la
fentele mânecilor.
Influen]a costumului spaniol a p~truns doar \n
unele detalii, ve[mintele r~mânând \n general
ample, cu forme moi. Toca a devenit c~ciul~ cu
 Piramida din Chichen Itza, Yucatan, Mexic a
c
e
s
t
e

i
m
p
e
r
i
i

a
g
r
a
r
CONDI¥II DE DEZVOLTARE
e
,

b
a
z
a
t
e

p
e
COSTUMUL DIN
AMERICA c
PRECOLUMBIANÅ u
Øarpele cu pene l
t
u
În regiunile r
mexicane [i peruviene s-au succedat din a
mileniul al II-lea \.Hr. numeroase civiliza]ii,
culminând, \n vremea debarc~rii lui Columb, cu p
cele ale aztecilor \n nord [i inca[ilor \n sud. Din o
rumbului, au r~mas construc]ii din piatr~, Statuet~, civiliza]ia Tajin, Mexico,
colec]ia Universit~]ii
obiecte de orfevr~rie din aur [i cupru. Dup~
cucerirea spaniol~, elemente caracteristice ale
civiliza]iei autohtone precolumbiene au reap~rut
mai târziu \n diferite sectoare ale artei [i culturii.
Cadrul artistic • Pe dealurile [i mun]ii \mp~duri]i
ai Americii Centrale se ridicau uria[e temple din
piatr~, cu forme regulate ca [i piramidele
egiptene, [i palate \mpodobite cu reliefuri, statui
cioplite sau picturi reprezentând divinit~]i, ca
zeul-[arpe. Motivul ornamental principal era
zigzagul \n scar~, simbolizând [arpele cu pene,
p~strat [i azi \n costumul popular.
Idealul de frumuse]e al popula]iilor r~zboinice,
121

Preot aztec purtând pielea unui sacrificat,
Mexico, col. Solomon Hale
ca aztecii, era dominat de for]~ [i cruzime,
exprimate [i de tr~s~turile distinctive ale fizionomiei
localnicilor, cu pleoape bombate [i nas proeminent.
R~zboinicii \ncercau s~ semene cu mari p~s~ri
divine, \mpodobindu-se cu penaje.
Costume din America precolumbian~, [or], fust~,
poncho cu fust~. / Diferite forme de poncho /
Zei]a P~mântului încununat~ cu [erpi, ornament
[erpuit [i bonetå cu pene zapotece.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Vestimenta]ia marca deosebirile dintre cei care
locuiau \n palate de piatr~ [i cei din colibe de
lemn. Pentru impresionarea supu[ilor,
st~pânitorii etalau un lux orbitor. Obiceiul cerea
ca aristocra]ii s~ \mbrace o singur~ dat~
aceea[i hain~, pe când poporul m~runt se
mul]umea cu o bucat~ de ]es~tur~ aruncat~ pe
umeri. Sculptural, supradimensionarea era
asigurat~ de coroane de pene [i pelerine lungi [i
largi. Într-o m~sur~ mai redus~, [i silueta
oamenilor din popor era l~]it~ de „poncho“ sau
„sarape“ a[ezat pe umeri.
Pictural, \mbr~c~mintea era foarte viu colorat~ cu
vopsele vegetale (brun, din licheni), minerale
(albastru de cupru) sau animale (purpuriu, din
melci) [i \mpodobit~ cu motive geometrice ]esute
sau pictate \n tonuri contrastante.
Materialele erau [i ele un mijloc de diferen]iere a
st~rilor: ]~ranii foloseau ]es~turi din bumbac sau
fibre de agave \n nord, din lân~ de lama \n sud,
lucrate la r~zboi \ngust, \n fâ[ii prinse una de alta,
pe când mantiile de gal~ ale aristocra]iei erau
alc~tuite din pene multicolore de p~s~ri rare,
cusute cu migal~, [i cu podoabe din aur.
Costumul aristocrat de ceremonie era
somptuos. Pe cap, tiara de forme foarte variate,
cu aplice de metal, pene, pietre pre]ioase,
d~dea purt~torului un aspect fantastic.
Trupul era \nv~luit \ntr-o manta din pene colo-
rate. Un conchistador spaniol descria: „o hain~
din pene ro[ii \mpodobit~ cu motive din pene
mici \n multe culori, cu un franj din pene mari
montate pe pânz~, m~turând podeaua“.
Pentru aceste ve[minte erau crescute \n
captivitate pas~rea-paradisului [i alte specii, iar
penele erau cusute ca un mozaic, timp de ani
de zile, de c~tre me[teri speciali[ti, locuind \ntr-
un cartier separat din capitala aztec~.
Podoabele pentru frunte, urechi, nas erau
bijuterii din aur, cu cristal de roc~ sau jad, de
o splendoare [i o fantezie \nc~ ne\ntâlnite de
europeni. V~zând o colec]ie de podoabe
aduse de cor~bieri, pictorul Albrecht Dürer
scria: „nimic nu mi-a bucurat \ntr-atât inima
ca uimitoarele obiecte de art~ din aceste
p~mânturi \ndep~rtate“.
Costumul preo]esc Pentru ceremoniile cerând
sacrificii umane, \n care celui care era trimis la
zei i se scotea inima pe viu, preotul \mbr~ca
pielea unei victime anterioare, ca pe un maiou
colant, [nuruit la spate, [i având pe piept
cus~tura inciziei, iar pe fa]~ purta chipul victimei
ca pe o masc~, legat~ la spate, [i \n p~rul uns
cu sânge \[i \nfigea flori.
Oamenii de rând aveau o \mbr~c~minte redus~,
potrivit~ pentru munc~: b~rba]ii lucrau la câmp
doar cu un [tergar \nnodat peste [ale, cu cap~tul
atârnând \n fa]~ ca un [enti egiptean,
acoperindu-[i trupul, de frig, cu o pelerin~ dintr-
o bucat~ de ]es~tur~ de form~ dreptunghiular~
sau rotunjit~, cu un orificiu pentru cap, acela[i
„poncho“ purtat [i mai târziu de localnici [i
cunoscut \n zilele noastre pe tot globul. Femeile
\mbr~cau poncho peste una sau mai multe
fuste. În picioare to]i purtau sandale.
Urn~ funerar~ din teracot~ cu reprezentare
uman~. Oaxaca, Mexic, colec]ie particular~
Evantai din pene de papagal [i colibri, Cultura Aztec~ -
Mexica (1500), Muzeul Na]ional de Antropologie, Mexico

Costume populare cu sarape, Zapoteca, Statul Oaxaca

B~rbat cu p~l~rie, insula Jaina, statul Campeche, 1400?,

Cultura Maya, Muzeul Na]ional de Antropologie, Mexico
123
Anthonis van Dyck,
Carol I la vân~toare,
cca.1635, Paris, Luvru
COSTUMUL ÎN SECOLUL
AL XVII-LEA
 P. van Hees, Biserica St. Michel din
Louvain, secolul al XVII-lea, Flandra

inegale. Acesta se reg~se[te în curbele siluetelor

supradimensionate, în buclele coafurilor ca [i în
detaliile broderiilor de mân~ [i a dantelelor.
Idealul de frumuse]e era cel al unei fiin]e
superioare prin har divin, distante [i
inaccesibile. Sculptural, nobilimea se
distingea de vulg prin m~rimea nefireasc~ a
siluetei realizat~ prin costum (bonete \n~l]ate
cu pana[, corsaj cu baghet~ rigid~, fuste cu
cercuri pe sârm~ etc.), a c~rui incomoditate
proclama privilegiul de a nu munci.
Pictural, culorile erau rafinate.
COSTUMUL ÎN CADRUL Materialele bogate erau ]esute cu fir,
împodobite cu dantele [i bijuterii.
STILULUI BAROC
Ziduri ondulate øi mantii fluturânde

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În ]~rile apar]inând

blocului feudal catolic – Spania, Italia, Flandra Diego Velazquez, Infanta Margareta,
etc. – prestigiul capetelor \ncoronate, ca [i cel al (detaliu), 1660, Madrid, Prado

aristocra]iei, era sus]inut prin desf~[urarea unui

lux inaccesibil poporului de rând [i printr-o art~
m~rea]~ [i ira]ional~, \n care omul ap~rea
cople[it de for]ele de nest~pânit ale Divinit~]ii. Aspectul cel mai somptuos era atins de ]inuta
Cadrul artistic • Arhitectura ca un decor de feminin~ de curte. În picturile lui Velazquez
teatru creat~ de Borromini, sculptura plin~ de infantele par cople[ite de carapacea imens~ a
patos a lui Bernini, ca [i pictura lui Rubens perucilor [i a rochiilor rigide \n form~ de clopot,
urm~reau impresionarea privitorilor prin efecte din m~t~suri [i catifele scumpe.
spectaculoase de mi[care, forme [i culori ßi la celelalte cur]i europene se \mbr~cau costume
nea[teptate, baroce. În mobilier, de tip spaniol, de o bog~]ie imens~, brodate cu
supradimensionat la scara interioarelor, lemnul perle [i pietre pre]ioase. Endymion Porter, diplomat
parc~ redevenea plant~ vie, cu crengi [i frunze, englez la Madrid, purta ca panglic~ la p~l~rie
dar pref~cut, ca prin minune, \n aur. colierul de diamante al so]iei sale.
Forma dominant~ era cea a valului m~rii, a Costumul b~rb~tesc european a suferit
fl~c~rii sau a crengii care cre[te în S cu volute \ns~ \n mare m~sur~ influen]a modei
burgheze, determinat~ de Olanda, dar
P.P.Rubens, Autoportret cu Isabella Brant,
1609-1610, München, Alte Pinakothek interpretat~ în materiale pre]ioase, care
schimb~ aspectul.
126
Diego Velazquez, Meninele, (detaliu),
1656, Madrid, Prado
127

COSTUMUL BURGHEZ
OLANDEZ ÎN SECOLUL
AL XVII-LEA
Case curate øi gulere scrobite
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În prima jum~tate
a secolului al XVII-lea, \n vâltoarea conflictelor
na]ionale, sociale [i religioase care au agitat
Europa, provinciile de nord ale ¥~rilor de Jos
Frans Hals, Willem van Heythuysen, cca 1637,
Bruxelles, Musees Royaux des Beaux Arts
Jan Vermeer van Delft, Strad~ din Delft,
1658, Amsterdam, Rijksmuseum
(viitoarea Oland~), s-au proclamat prima
republic~ burghez~, ajungând cea mai mare
putere maritim~ [i financiar~ a continentului.
În aceast~ epoc~ de r~zboaie, precum cel de
30 ani, a crescut importan]a militarilor, care
s-au ridicat pe scara social~ prin merite
ost~[e[ti, tulburând rigida stratificare feudal~
[i determinând o relativ~ democratizare,
vizibil~ [i \n moravuri [i \n costum.
Cadrul artistic • În Olanda burghez~ s-a
dezvoltat o art~ pe drept numit~ antibaroc~. În
casele mici de ora[, din c~r~mid~ [i piatr~, cu
forme simple, geometric regulate, a[a cum apar
în tablourile lui Vermeer de Delft [i Pieter de
Hooch, \n interioarele sobre, practice, curate,
atât pere]ii, cât [i mobilierul sau tablourile aveau
contururi drepte, compozi]ii ordonate, opuse
fanteziei spectaculare a barocului.
Scaunele cu sp~tar scund, din lemn lucrat la Atelierul lui Daniel Mytens, Henry Rich,
1640, Londra, National Portrait Gallery
strung, \n culoarea natural~, ca [i mesele sau
dulapurile de rufe, cu suprafe]e plane cu
motive \ncrustate, ofereau solu]ii noi,
Silueta masculin~, haina, pelerina, jacheta larg~,
func]ionale. Evitând modelele baroce ale tiparul jachetei largi pe cel al pelerinei, tiparul
fo[tilor opresori spanioli, Olanda se hainei, guler, m~nu[i, p~l~rie, pantof, cizm~
deschidea \n schimb influen]elor extrem-
orientale aduse de \ndr~zne]ii ei cor~bieri
(vizibile, de pild~, \n ceramica de Delft).
Idealul de frumuse]e uman~ era cel al
burgheziei [i \n primul rând al militarilor, ca
muschetarii imortaliza]i de A. Dumas. Era din
nou apreciat corpul cu formele lui fire[ti, ca [i
via]a terestr~, bel[ugul [i confortul, iar
costumului i se cerea s~ fie comod, practic,
potrivit unui om obi[nuit, activ.
Vermeer van Delft, Paharul cu vin,
1660, Berlin, Gemäldegalerie
129
 COSTUMUL BÅRBÅTESC
Silueta masculin~ domina, influen]ând-o pe cea
feminin~. Nu exista \nc~ uniforma obligatorie
(doar unele regimente o impuseser~ par]ial), [i
armatele, formate mai ales din voluntari or~[eni
[i ]~rani, \[i p~strau \n r~zboi portul civil.
Evolu]ia armamentului f~când inutil~ armura,
aceasta a disp~rut treptat, p~strându-se o
vreme pieptarul, apoi doar coiful [i gulerul, ca
\nsemne ofi]ere[ti.
Costumul militarilor de tip olandez tr~da, pe
lâng~ pl~cerea confortului [i aprecierea
bun~st~rii, [i dorin]a – etern militar~ – de
\mpodobire ostentativ~. Silueta aducea v~dit cu
cea a unui coco[ pintenat, prin penele p~l~riei [i
e[arfele fluturânde, dantelele aglomerate la
guler, man[ete [i ciorapii r~sfrân]i peste cizme.
Pe cap, p~l~ria moale, cu bor mare, adaptare a
p~l~riei ]~r~ne[ti, proclama fraternizarea din timpul
luptelor de independen]~. Ea se putea fasona
dup~ voie, potrivit personalit~]ii, fanteziei, dar [i
dispozi]iei suflete[ti de moment a purt~torului (de
aceea era numit~ „respondent“) [i era \mpodobit~
cu pene de stru]. P~rul se purta
Pieter de Hooch, Dulapul de haine,
1663, Amsterdam, Rijksmuseum

Silueta feminin~, dou~ rochii, rochie cu fusta în

buzunare, coafur~, p~l~rie, bonet~,
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
A disp~rut aspectul de carapace al
\mbr~c~mintei spaniole, ob]inut prin v~tuiri sau
carcas~ rigid~, hainele revenind la propor]ii
naturale, adaptate trupului voinic al omului
matur, pântecos (ca eroii portretelor lui Frans
Hals). Trebuie remarcat~ descheierea nasturilor
de pe burt~, ca un gest de frond~, plebeu.
Sculptural, costumul punea \n valoare
volume puternice „de butoia[”, linia
determinant~ a conturului era curba larg~,
\nlocuind linia rigid~ [i formele geometrice,
seci ale costumului spaniol.
Pictural, coloritul era ceva mai viu [i mai bonet~-guler, guler-bonet~ cu sârme, boneta pe coc
variat (\n compara]ie cu cel de o gravitate
auster~ al costumului spaniol) [i a[ezat \n
pete mari. Burghezia olandez~ protestant~
impunea la \nceputul secolului o ]inut~ sobr~,
mai ales prin negrul stofelor de lân~ [i albul
pânzei scrobite, adoptând \ns~, cu timpul,
mai ales sub influen]a armurilor, culori
metalice, grizate, brune, verzui, alb~strii.
Ca materiale erau preferate ]es~turile u[oare
din lân~ sau tafta \n culori uni, f~r~ modele
care s~ fragmenteze suprafe]ele, pânz~ alb~,
scrobit~ [i dantelele solide locale.
130

Rembrandt [i Saskia,
1636, Dresden, Gemäldegalerie
lung pân~ la um~r, zburlit. Barbi[onul [i must~]ile
ascu]ite completau aspectul caracteristic.
Pe trup, c~ma[a era par]ial vizibil~ \n [li]urile
mânecilor, la guler [i man[ete. La \nceput,
gulerul \ncre]it, spaniol, era purtat nescrobit
(ca \n Lec]ia de anatomie a doctorului Tulp, de
Rembrandt), pân~ c~tre 1630, când s-a
generalizat gulerul drept, lat, cu dantele (ca \n
Autoportretul lui Rubens cu Isabella Brant).
Vesta – la \nceput f~r~, apoi cu mâneci – era
piesa principal~, croit~ pe corp, cu talia ridicat~,
cu poale largi (\ntâi din fâ[ii, apoi compacte), cu
nasturii \nchi[i doar pe piept, descheia]i pe
pântece, uneori cu mâneci largi [i [li]uri. În talie
ap~reau deseori un [ir de funde ca ni[te rozete
ornamentale, care ini]ial sus]ineau pantalonii,
când poalele erau fâ[ii. Jacheta, o hain~ lung~
de trei sferturi cu mâneci lungi, cu guler mare,
\nchis~ cu nasturi mul]i, se purta uneori
drapat~ fantezist pe umeri, asemeni capei
spaniole. Pantalonii, f~r~ perne, bufan]i flasc,
\ngusta]i treptat \n jos, erau lega]i sub
genunchi cu benti]e [i rozete.
În picioare se purtau ciorapi de m~tase [i
pantofi montan]i cu rozete, sau cizme cu toc
[i pinteni, sub care se \mbr~cau ciorapi de
pânz~ sau jambiere tubulare (canons), cu
margini de dantel~ r~sfrânte peste cizme.
¥inuta era completat~ de sabia atârnat~ la
cing~toare, gata s~ fie oricând mânuit~ cu
virtuozitate \n spectaculoasele dueluri.
COSTUMUL FEMININ
Tipul de frumuse]e preferat era cel al femeii
robuste, coapte, pline. Sub influen]a moralei
burgheziei protestante, costumul punea \n
valoare virtu]ile gospodinei prin atributele
caracteristice: boneta strângând p~rul,
e[arfa-pelerin~ acoperind decolteul, [or]ul
indicând activitatea domestic~.
Pe cap, p~rul, de culoare \ntunecat~, era tras
pe spate, aplatizat pe cre[tet, l~sând fruntea
degajat~, [i adunat pe spate \n coc ridicat,
c~zând liber doar pe l~turi. Boneta din pânz~
scrobit~, sus]inut~ de fire de metal,
p~strat~ \n costumul na]ional olandez, era
\nlocuit~ uneori de p~l~ria cu pene,
b~rb~teasc~.
Pe trup, c~ma[a era vizibil~ la guler [i la man[ete,
gulerul era fie b~rb~tesc, cu sau din dantel~ (\n
1632, principele german Gustav Adolf, la un bal la
Augsburg, [i-a d~ruit gulerul frumoasei Jacobine
Lauber), fie ca o pelerin~ plat~ din pânz~
transparent~ (ca \n Portretul de femeie de
Rembrandt, de la Muzeul Na]ional de art~ din
Bucure[ti). Rochia avea mâneci trei sferturi,
umflate, cu umeri c~zu]i, cu [li]uri, deseori
strangulate la cot cu panglici, formând dou~
baloane, cu man[ete expunând \ncheietura
mâinii. Fusta c~dea liber pe mai multe jupoane,
disp~rând scheletul de sârme, ca [i sulul v~tuit.
Peste fusta de dedesubt era \mbr~cat~, de
obicei, o a doua, ca o tunic~ cu poale deschise.
Olanda a lansat moda jachetei scurte din
catifea sau m~tase, m~rginit~ cu blan~, pentru
purtat \n cas~ de diminea]~, la lucru.
În picioare, se înc~l]au pantofi \n genul celor
b~rb~te[ti.
Bijuteriile erau mari, de forme regulate, de
preferin]~ [iruri de perle la gât, \n p~r etc.
RÅSPÂNDIREA COSTUMULUI
OLANDEZ
ÎN FRAN¥A, \n prima jum~tate a secolului
al XVII-lea, tipul descris anterior a suferit o
interpretare curtean~, integrându-se stilului
Ludovic al XIII-lea (1610 – 1643).
Muschetarii imortaliza]i de Alexandre Dumas
au r~mas figuri emblematice.
Cadrul artistic • Fran]a monarhic~ era receptiv~
atât la influen]ele olandeze (vizibile \n simplitatea [i
regularitatea cl~dirilor sau mobilierului, ca \n
castelul Balleroy de arhitectul François Mansart),
cât [i la cele baroce italiene sau flamande
(prezente \n unele ornamente, ca \n palatul de
Justi]ie din Rennes, de Salomon de Brosse).
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Cre[terea fastului curtean pretindea o ambian]~
aristocratic~, cu forme mai elegante. ßi la
pantofii de model olandez se purtau rozete de
dantel~ extrem de scumpe.
O palet~ mai bogat~ [i str~lucitoare, o decorare
mai abundent~ erau vizibile [i \n costum, diferit de
cel olandez prin silueta mai fin~, datorit~ hainelor
mai strânse pe corp, din stofe pre]ioase, cu multe
dantele la guler [i la man[ete.
131

Louis le Nain, Familie de ]~rani, 1640, Paris, Luvru
COSTUMUL BÅRBÅTESC
O coafur~ masculin~ era „cadenette“, cu p~rul
tuns la dreapta pân~ la ureche, \n stânga
lung, \n bucl~ sau codi]~ \mpodobit~ cu panglici
sau bijuterii d~ruite de doamne („faveurs“) de
unde porecla cavalerului francez Cadet la Perle.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, doamna de Sevigné descria, \ntr-o
scrisoare, coafura olandez~ „de oi]~“ (à la
moutonne).
Pe trup, îmbr~c~mintea feminin~ era mai
elegant~, cu talia mai sub]ire, decolteul mai
mare, poalele mantoului ridicate peste fust~,
uneori vârâte \n buzunare. Se foloseau ]es~turi
mai luxoase, m~t~suri lucioase, multe dantele.
Îmbr~c~mintea burghez~ era mai simpl~, pe
când costumul popular p~stra vechile forme
medievale [i renascentiste (ca \n tablourile lui
Georges de la Tour sau Louis le Nain).
ÎN ANGLIA, curtea regal~ se purta dup~ moda
european~ de tip francez (ca \n portretele
regelui Carol I [i al reginei Henriette de France,
de Van Dyck), dar cu o not~ ostentativ~: la
nunta regelui, ducele de Buckingham a arborat
un costum \mpodobit cu diamante \n[irate pe
a]e, pe care le rupea pe rând pentru a-i vedea
pe curteni \nc~ierându-se s~ adune pietrele
scumpe. Prin contrast, \n timpul revolu]iei
burgheze, conduse de Cromwell, or~[enimea
puritan~, opus~ cur]ii, evita luxul, b~rba]ii \[i
tundeau p~rul scurt (de unde denumirea de
„capete rotunde“) [i purtau haine simple,
modeste, p~l~rie apretat~, cu bor, iar femeile
etalau atributele gospodinei – boneta,
broboada, [or]ul.
ÎN AMERICA, quakerii au dus moda
englez~ \n lumea nou~, unde a d~inuit pân~ \n
secolul al XIX-lea, pe vremea lui Benjamin
Franklin.
A.van Dyck, Carol I cu so]ia sa, secolul al XVII-lea,
Sibiu, Muzeul Bruckenthal
132
 Silueta masculin~, olandez, regele Fran]ei
Ludovic al XIV-lea, rhingrave,/ rhingrave-
COSTUMUL LA pantalon [i jupon, / p~l~rie, guler, pantof

JUMÅTATEA
SECOLULUI AL XVII-LEA COSTUMUL BÅRBÅTESC
Fustanela olandezæ
Pe cap, p~l~ria era ]eap~n~, cu
calot~ \nalt~ [i bor mic.
Pe trup, ca o adaptare la via]a de interior,
jacheta s-a mic[orat, r~mânând ca un
bolero scurt, cu mâneci cr~pate, l~sând
s~ se vad~ c~ma[a [i gulerul r~sfrânt ca o
carte deschis~. Pe strad~ se purta o
ampl~ pelerin~. Piesa cea mai neobi[nuit~
era \ns~ pantalonul-fust~, \n genul kiltului,
\n dou~ variante: fusta-pantalon sau fusta
peste pantalon, numit „rhingraves“, de la
numele trimisului diplomatic al Olandei la
Paris, Rheingraf von Salm. Principala
podoab~ a costumului o alc~tuiau franjurii
din funde a[ezate \n friz~, \n talie, [i \n
grupuri \n dreptul genunchilor.
În picioare, forma conic~ general~ era
reluat~ [i

Gerard Ter Borch, Portret, 1673, Paris, Luvru

CONDI¥II DE DEZVOLTARE
Pompeo Batoni, Colonel William Gordon of Fyvie,
1766, Sco]ia
 de man[etele ciorapilor, r~sfrânte sub
Odat~ cu genunchi, chiar [i atunci când cizmele erau
\mbog~]irea peste m~sur~ a Olandei [i cu \nlocuite de pantofi cu funde.
aspira]ia noului ei patriciat c~tre grandoare [i
ostenta]ie, costumul de tip olandez a evoluat COSTUMUL FEMININ
c~tre o ]inut~ de salon cu forme excesiv de P~stra formele anterioare, dar utiliza materiale mai
ample [i rigide, care a fost adoptat~ la toate scumpe: satin sau atlaz lucios [i bl~nuri fine.
cur]ile europene.
Sculptural, silueta p~rea conic~, din clopote Evolu]ia de la pledul sco]ian la kilt,
suprapuse, ca \n portretul de b~rbat de la rhingrave [i la gacii din Oa[
Gerard Ter Borch.
Pictural, domina negrul, \n contrast cu albul
c~m~[ii.
Materialele erau uni, cu multe panglici.
133
Abraham Bosse, Balul, gravur~, secolul al XVII-lea
134
Abraham Bosse, Concertul, secolul al XVII-lea
135

COSTUMUL ÎN STIL
CLASIC FRANCEZ
Pereflii de oglinzi pentru peruca Regelui-Soare
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Prosper~ [i
puter-nic~, Fran]a s-a impus lumii \n a doua
jum~tate a secolului al XVll-lea [i prin cultura
[i arta ei clasice.
Cadrul artistic • Str~dania c~tre un ideal de
A. C. Boulle, Dulap în stil Louis XIV, Paris, Luvru
Louis le Vau, Castelul Versailles, secolul al XVII-lea
rigoare [i claritate ra]ional~ exprimat~
gândirea lui Descartes sau \n picturile lui
Poussin se reg~sea \n planurile construc]iilor, \n
structura fa]adelor [i a interioarelor, ca [i \n cea
a gr~dinilor. Forme geometric regulate,
simetrice, \ncadrau [i ordonau ornamentele
baroce necesare pentru a ilustra m~re]ia
Fran]ei [i splendoarea cur]ii monarhului absolut.
Impresionând prin dimensiunile monumentale
(800 de metri fa]ada, 80 de metri sala oglinzilor)
[i prin bog~]ia materialelor, castelul de la
Versailles, ansamblul cel mai reprezentativ al
stilului Ludovic al XIV-lea, se \nscria \n viziunea
clasic~ prin puritatea volumelor cubice, ritmul
echilibrat al orizontalelor [i verticalelor (brâie,
stâlpi, coloane) [i prin armonia ansamblului.
În artele decorative, masivitatea volumelor se
asocia cu gra]ia unor contururi u[or curbate, ca
Galeria Oglinzilor, Versailles, secolul al XVII-lea
\n dulapurile [i comodele din lemn de esen]e
scumpe, cu aplice din bronz aurit, fotolii cu
\n sp~tare supra\n~l]ate [i tapiserii.
Idealul de frumuse]e uman~ era \ntrupat de
figura maiestuoas~ a monarhului absolut,
chez~[ie a cârmuirii \n]elepte. Rolul de
„c~petenie“ era semnalat nu de coroan~
(ad~ugat~ persoanei) ca \n trecut, ci prin
supradimensionarea capului cu peruca leonin~.
Comparat cu soarele sau cu zeul Marte [i
considerându-se el \nsu[i primul actor pe scena
istoriei, \n fa]a publicului regele uza de mijloace
teatrale: peruc~, tocuri, haine de efect, atitudini
studiate. În compara]ie cu b~rbatul, femeia
ap~rea mai pu]in spectaculoas~, ca p~uni]a pe
lâng~ p~un.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Dac~ nobilimea \[i etala privilegiile \n bog~]ia
baroc~ a ve[mintelor, burghezia, care juca un
 rol \nsemnat \n administra]ia statului, [i-a
impus punctul de vedere \n structura
ra]ional~ a costumului, ca [i a \ntregii culturi.
Mai cu seam~ hainele b~rb~te[ti au evoluat
c~tre forme mai sobre [i mai confortabile,
intrate chiar \n ]inuta de curte.
Sculptural, supradimensionarea volumelor,
pentru a face persoana vizibil~ \n spa]iile
imense ale s~lilor, era ob]inut~ prin peruc~,
tocurile pantofilor, man[etele voluminoase,
marcând gesturile largi – cu mâna eventual
sprijinit~ de baston. Elegan]a liniilor u[or
curbate ale siluetei era realizat~ prin croial~.
Ca mijloace picturale se recurgea la o
cromatic~ sonor~, \n tonuri majore, dominat~
de ro[u [i aur, ve[mintele dobândind str~lucire
prin ]es~turile lucioase, cu m~tase [i fir.
Materialele folosite erau variate: catifea,
dantel~, galoane etc. combinate pentru a da
un efect somptuos. Dup~ \ntemeierea
manufacturilor franceze de dantele de la
Alençon (la care colaborau creând modele

Siluet~, ofi]er, nobil, doamn~ la curte, tipare

de juste-au-corps [i de corsaj feminin, tricorn,
jabou, variante de fontange

Bonnart, Costume de iarn~, gravur~ din

Personnages de qualité 1680-1715

H. Rigaud, Ludovic al XIV-lea, 1701, Paris, Luvru
pictori ca Le Brun sau Berain), dantelele au
invadat tot cadrul vie]ii curtene, \mpodobind din
bel[ug gulerele [i man[etele, dar \nrâurind [i
motivele ]es~turilor de m~tase produse la Lyon
[i ap~rând [i \n decorul vaselor [i platourilor de
ceramic~ de Rouen etc. Dup~ 1677, exista [i un
jurnal de mod~, Le Mercure gallant.
COSTUMUL NOBILIAR BÅRBÅTESC
Noul stil s-a conturat mai ales dup~ 1670,
odat~ cu instituirea uniformelor armatei
na]ionale permanente, când \ntre costumul civil
[i cel militar s-au stabilit interinfluen]e. Pe de-o
parte ]inuta civil~ a fost adaptat~ cerin]elor
ost~[e[ti, ad~ugându-i-se, ca semne distinctive
ale armelor [i gradelor, galoane [i nasturi [i
stabilindu-se culoarea stofei [i a dublurii,
vizibil~ la guler, man[ete [i eventual la poalele
\ntoarse ale hainei. Pe de alt~ parte, uniforma
militar~ a \nrâurit \mbr~c~mintea civil~, atât \n
forma jachetei pe corp, lung~ pân~ la
genunchi, cât [i \n decorul ei alc~tuit dintr-o
mul]ime de nasturi [i butoniere.
Pe cap, pe când fa]a era ras~, abunden]a
p~rului era sugerat~ de peruca enorm~, din p~r
de om sau de cal, uneori mai lung~ pe um~rul
stâng. În cas~ era \nlocuit~ cu un turban sau cu
boneta de noapte. P~l~ria tare avea borul
\ndoit, formând tricorn [i era \mpodobit~ cu
pan~ mic~ de stru].
Pe trup, c~ma[a era vizibil~ la guler [i man[ete,
cu dantel~. Spre a nu fi acoperit de peruc~,
gulerul a fost masat \n fa]~, devenind jabou,
\ncre]it vertical [i prins cu o fund~ [i o bijuterie.
Cravata a ap~rut la sfâr[itul secolului al XVII-lea,
când panglica a fost doar \nnodat~ simplu
(numele provenind de la un regiment croat \n
serviciul francez, ai c~rui ofi]eri, surprin[i \n
b~t~lia de la Steinkerque, n-au apucat s~-[i fac~
fundele). Vesta, care avea mâneci, era de
138

M~tase de Lyon cu motive de dantel~
aceea[i form~ [i lungime ca [i jacheta, fiind [i ea
brodat~. Jacheta era lung~ pân~ la genunchi,
croit~ pe corp (numit~ juste-au-corps), cu
mâneci tubulare [i man[ete voluminoase,
buzunare mari, ornamentatå cu nasturi [i g~ici,
[i cu [li] la spate. Iarna nu era necesar~ alt~
hain~. Jacheta brodat~ cu fir putea fi purtat~
doar cu permisiunea regelui (à brevet).
În picioare, ciorapii erau tra[i peste pantalonii
care erau pân~ la genunchi. Cizmuli]ele
pân~ la glezne sau pantofii aveau limb~ [i
funde \n aripi de moar~ [i tocuri late p~trate,
tocurile ro[ii fiind un privilegiu al aristocra]iei.
Bijuteriile erau nasturi, bro[e, inele etc., de
preferin]~ din diamante.
Ca accesorii se purtau m~nu[i, man[on
legat \n talie cu panglic~, baston.
COSTUMUL FEMININ
¥inuta de curte era ceremonioas~, solemn~,
aristocratic~ – cu silueta alungit~ prin coafur~,
tocuri, tren~, dar f~r~ a neglija farmecele
feminine – dezv~luite prin decolteu [i
mânecile trei sferturi.
Atitudinea obi[nuit~ era u[or aplecat~ \nainte,
ca \ntr-un \nceput de plec~ciune.
Pe cap, p~rul era ordonat \n bucle, unele ridicate
pe cre[tet, altele lungi, atârnând. O podoab~
caracteristic~ era „fontange“ (ini]iat~ de favorita
regelui, doamna de Fontanges care, la
vân~toare regal~, [i-a prins p~rul cu o panglic~),
un pliseu din pânz~ [i dantel~ scrobit~ a[ezat
vertical pe cre[tet, prins de bonet~.
Pe trup, c~ma[a se vedea m~rginind decolteul,
ca [i la man[ete (engageantes). Talia,
coborât~, \n unghi, era strâns~ în corsajul
[nuruit peste o scânduric~ triunghiular~ învelit~
în ]es~tur~ brodat~. Decolteul mare era oval,
mânecile pân~ peste cot, fusta \n dou~ straturi,
dedesubt „jupe“, deseori cu volane orizontale
(falbalas), deasupra „manteau“ deschis \n fa]~,
l~sând s~ se vad~ „jupe“ sau ridicat bufant,
accentuând [oldurile. Pentru ceremonii, se purta
tren~. Uneori rochia avea un [or], de mod~
olandez~, dar numai ca podoab~, din broderii
sau dantele. Pe strad~, se \mbr~ca pelerina cu
glug~.
În picioare, pantofii aveau tocul ceva mai
înalt. Accesoriile erau cele masculine, gulerul
[i man[onul de blan~, m~nu[ile [i bastonul
pentru plimbare, bijuteriile, mai numeroase,
la fel de masive.
Costumul burghez imita forma celui curtean, dar
era realizat din materiale mai solide [i \n culori
mai \nchise (stofe de lân~ brun~ sau neagr~),
f~r~ podoabe. Caracterul func]ional al hainelor
masculine, cu jacheta [i vesta groase, dar
neapretate [i pantalonii moi ale costumului de
curte proveneau de fapt din mediul burghez.
Costumul feminin, mai modest era cel al
gospodinei, influen]at în detalii de mod~.
Costumul ]~r~nesc p~stra mai departe formele
medievale, practice pentru munc~. În
Caracterele lui La Bruyère, ]~ranii erau
prezenta]i slabi, ar[i de soare, locuind \n
bordeie, descul]i [i \n zdren]e.
COSTUMUL ¥ÅRÅNESC BÅRBÅTESC
Pe cap, p~rul era tuns \n [uvi]e inegale,
zbârlit, p~l~ria cu bor era v~lurit~ de ploaie.
o Pe trup, c~ma[a avea gulerul deschis peste
haina din stof~ aspr~, cusut~ \n cas~, lung~
pân~ la jum~tatea coapsei [i strâns~ la brâu
cu o curea. Pantalonii largi acopereau
genunchii [i erau continua]i de jambiere.
În picioare se \nc~l]au ghete groase sau sabo]i.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, boneta de pânz~ alb~ avea diferite
forme, dup~ regiuni.
Pe trup, rochia groas~, cu fusta \ncre]it~,
l~sa s~ se vad~ la gât fie gulerul alb al
c~m~[ii, fie n~frama din pânz~, \ncruci[at~ pe
piept. Deasupra se \mbr~ca jacheta
asem~n~toare cu cea b~rb~teasc~.
În picioare, aceea[i \nc~l]~minte solid~ ap~ra
de noroaiele drumurilor. Tablourile fra]ilor Le
Nain (p.128) sau ale lui Georges de la Tour
sunt pre]ioase documente cu privire la
aspectul ]~ranilor.
Pantof b~rb~tesc de curte, Barcelona, Muzeul de Art~
 Palatul brâncovenesc de la Mogo[oaia, 1702 Matei Basarab [i doamna Elina,
din Liturghierul lui Radu Sârbu,
1654, Bucure[ti, Biblioteca Academiei Române

COSTUMUL PE
TERITORIUL ROMÂNIEI,
ÎN SECOLUL
AL XVII-LEA
Roze cioplite în piatræ sau cusute cu fir

CONDI¥II DE DEZVOLTARE
În secolul al XVII-lea, ¥~rile Române trebuiau
s~ reziste agresiunilor Imperiului otoman
suzeran, iar Transilvania, \n plus, [i
presiunilor militare [i politice ale Imperiului
habsburgic. În timpul lui Matei Basarab [i
Vasile Lupu, pe la jum~tatea veacului, apoi \n
vremea lui ßerban Cantacuzino, Constantin
Brâncoveanu [i Dimitrie Cantemir, cultura [i
arta româneasc~ au atins un \nalt nivel.
Cadrul artistic • Construc]iile moldovene[ti
oglindeau luxul curtean, ca biserica Trei Ierarhi
din Ia[i, acoperit~ cu o veritabil~ dantel~ de
piatr~ aurit~, ca din g~ietane \mpletite [i flori
brodate. În ultimul sfert al secolului, stilul
brâncovenesc, sintez~ a artei culte [i populare
140

Biserica M~n~stirii Sfin]ii Trei Ierarhi, Ia[i
române[ti, cu unele \nrâuriri ale Rena[terii
apusene, a excelat prin propor]iile echilibrate
ale M~n~stirii Horezu sau ale Palatului
Mogo[oaia, ca [i prin ornamentele florale,
cioplite \n piatr~, cizelate \n argint aurit sau
brodate \n m~tase [i fir.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Costumul domnesc [i boieresc din ¥~rile
Române p~stra \n continuare ve[mintele de
ceremonie de tip bizantin, primind, mai ales
pentru via]a zilnic~, \nrâuriri ale hainelor
apusene. Dintre ]~rile vecine, mai cu seam~
Polonia, a c~rei aristocra]ie str~lucitoare se
\nrudea deseori cu boierimea moldovean~,
oferea modele de elegan]~.
Biserica Trei Ierarhi, Ia[i, detaliu
Idealul uman, desprins din portretele
domnitorilor, accentua \n primul rând for]a
moral~, dar [i pe cea fizic~. Departe de
hieratismul impus de Contrareform~ ]~rilor
catolice, ca [i de supradimensionarea sferoidal~
caracteristic~ Imperiului otoman, siluetele
eroilor români se profilau bine legate, dar
umane, \n ve[minte lipsite de exager~ri.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap se purta c~ciula de blan~ fie cu forma
\nalt~, p~strat~ de la Mihai Viteazul, \mpodobit~
cu egret~ prins~ cu o bro[~ scump~, fie ca o
bonet~ mai joas~ care putea avea [i bor,
despicat \n frunte, „à la Schiavone“.
Pe trup, ve[mântul tradi]ional de ceremonie era
caftanul cu mâneci lungi, cu fente, din catifea
\nflorat~ [i \mbl~nit. Cel al lui Vasile Lupu,
descris de Stanislas Oswiecin, era din postav ]
esut cu aur, cu flori \nalte de un deget.
Remarcabil~ era la caftane [i bog~]ia cheotorilor
\ntinse de-a lungul pieptului, ca ni[te benzi
din \mpletitur~ de fir, dispuse la distan]e
regulate, ca [i nasturii din noduri de fir (numite
mai târziu „brandenburguri“). Caftanul era Doamna Tudosca, broderie,
uneori \nlocuit de conte[ul cu mâneci scurte [i 1640, Ia[i, Muzeul Mitropoliei Moldovei
largi (ex. cel al lui Simeon Movil~ de pe broderia
de mormânt). În vremea lui Constantin
Brâncoveanu caftanul avea aspectul unei mari Costum b~trânesc de Vrancea, cu mâneca r~sucit~,
Bucure[ti, Muzeul Satului
pelerine, cu fente pentru mâini, dublat~ cu
hermin~, ca [i cea a Regelui Soare din Fran]a
contemporan~. Sub caftan se \mbr~ca anteriul
la fel de lung, \ncheiat pân~ la brâu cu nasturi, [i
[alvari, de care erau cusu]i ciorapi de piele
(me[i), peste care se purtau în picioare papuci,
iar pentru c~l~rie cizme. Deseori, sub caftan,
domnitorii purtau \ns~ ve[minte de tip apusean:
tunica scurt~ pân~ mai sus de genunchi,
\nchis~ cu nasturi [i cu ceaprazuri pân~ la brâu,
pantaloni pe picior [i cizme.
Constantinos,
Voievodul Constantin Brâncoveanu, Doamna Maria, fiii [i fiicele
lor, biserica mare a m~n~stirii Hurezi, jud. Vâlcea
 COSTUMUL FEMININ
Costumele doamnelor erau de o deosebit~
splendoare. Pe cap so]ia lui Vasile Lupu,
Tudosca Doamna, era \nf~]i[at~ pe broderia
mormântului purtând peste p~rul strâns dup~
moda apusean~, spaniol~, o p~l~rie \nalt~, cu
calota brodat~ cu perle, \mpodobit~ cu egreta
prins~ \n agrafa cu pietre scumpe, iar la urechi
cu dou~ roze din aur sub care atârnau cerceii.
Pe trup avea o bluz~ pu]in vizibil~ la gât, cu
mâneci brodate, r~sucite (cu croiala p~strat~
[i azi \n costumul popular din Vrancea), apoi
o rochie din brocart cu flori, decoltat~ [i un
conte[ cu mâneci foarte largi, din catifea cu
flori, \nchis pe piept cu nasturi [i cheotori
lungi, \ntinse orizontal pân~ la umeri.
Doamna era \mpodobit~ cu multe bijuterii,
[iraguri de perle [i lan]uri foarte mari [i lungi,
r~sucite \n jurul trupului (mo[tenite probabil
din secolul trecut).
Contemporana ei din ¥ara Româneasc~,
doamna Elina a lui Matei Basarab, avea un
costum asem~n~tor, doar la gât avea un
guler \ncre]it, dup~ moda spaniol~. Spre
Ieremia Movil~, broderie, Muzeul m~n~stirii Sucevi]a
deosebire de Moldova, unde reprezentantele
Floare brodat~ cu fir, ¥ara Româneasc~,
protipendadei purtau \n mod obi[nuit p~l~rie, secolul al XVII-lea

Boierii rivalizau \n lux cu domnitorii. Chiar [i

boierii mai mici sau me[te[ugarii ca Vuca[in- \n ¥ara Româneasc~ aceasta era un privilegiu
pietrarul, Istrate-lemnarul sau Pârvu Mutu- al doamnei, boieroaicele acoperindu-se, ca [i
zugravul, care lucrau pentru Constantin femeile de rând, doar cu un v~l.
Brâncoveanu, ap~reau \n picturile votive So]iile micilor boierna[i de ]ar~ ca [i or~[encele
\nve[mânta]i \n haine de aceea[i croial~, doar purtau fote sau vâlnice \ncre]ite, asem~n~toare
executate din materiale mai modeste, din celor r~mase \n portul popular.
stofe, f~r~ str~lucirea florilor de aur, [i cu În picioare, înc~l]~rile erau cele europene, cu
bl~nuri ieftine. Uniforma ost~[easc~ exista \n toc mic.
al doilea deceniu al secolului.
Costume de \ncoronare:
granata, caftan, conte[ [i mantie
143

COSTUMUL
TRADI¥IONAL ÎN CHINA
Case de porflelan øi haine de mætase
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Al~turi de India,
China a fost timp de cinci milenii focarul de
civiliza]ie, cultur~ [i art~ cu cea mai mare \nrâurire
asupra \ntregii Asii, transmi]ând \n r~stimpuri
ecouri [i Europei. În antichitate imperiu
sclavagist, \n Evul Mediu stat feudal cu strict~
organizare ierarhic~, China \[i sus]inea prestigiul
prin splendoarea ceremoniilor, folosind toate
mijloacele artelor [i ale costuma]iei.
Cadrul artistic • Solemnitatea palatelor [i
templelor ap~rate de ziduri groase se
reg~sea \n mobilierul somptuos, sculptat cu
dragoni [i l~cuit, ca [i \n ve[mintele ample [i
impun~toare ale cur]ii imperiale. Este
interesant de remarcat principiul multiplic~rii
elementului de baz~ atât \n arhitectur~ – \n
care palatul, ca [i templul, se constituiau din
succesiunea unor pavilioane simple identice,
iar etajarea \nsemna suprapunerea lor cu
acoperi[ cu tot –, cât [i \n vestimenta]ie,
prin \mbr~carea mai multor haine una peste
alta.
Splendoarea artelor plastice [i decorative,
integrând acute observa]ii realiste \n
Pavilion, Templul Kung-Tse din
Chang-sha-fu, Hunan
ansambluri riguros stilizate, s-a r~sfrânt [i
asupra costumului: m~t~surile [i broderiile au
\mprumutat liniile [i culorile picturii, care [i-a
g~sit un suport pre]ios [i pe evantaie, armele
de metal au fost cizelate cu art~ etc.
Idealul de frumuse]e uman~, \ntrupat \n figurile
zeilor ca [i \n cele ale \mp~ra]ilor, era marcat pe
de o parte de setea de \n]elepciune spre
dobândirea lini[tii depline, iar pe de alt~ parte
de conven]iile vie]ii sociale. Ve[mintele oficiale
indicau func]ia, alc~tuind \n acela[i timp [i un
paravan pentru purt~tor, ca [i evantaiul, folosit
atât de b~rba]i cât [i de femei.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Costumul chinezesc, de[i foarte diferen]iat \n
func]ie de clasa social~, sex, vârst~, anotimp,
afirma \n acela[i timp unitatea locuitorilor
imperiului, printr-o evident~ uniformitate \n linie
[i structur~. Croiala de baz~ a hainelor era cea Siluet~, mandarin, costum feminin din nord, din sud, /
ilice, caftan, pantalon, / calot~ [i p~l~rie de mandarin,
a caftanului, de tip poncho, f~r~ cus~tur~ p~l~rie de bambus, evantaie, pantof pentru picior
legat, pantof imitând piciorul legat
Scaun din lemn l~cuit, Londra, col. Audley
pe um~r. Ca [i \n restul Asiei, nici o hain~ nu se
tr~gea pe cap, ci toate se \mbr~cau pe
mâneci, \nchizându-se \n fa]~. Caftanul, ca [i
pantalonul erau purtate [i de femei, [i de b~rba]i.
Sculptural, ve[mintele croite pe fir drept nu se
mulau pe trup, ci \l mascau, fiind largi,
neajustate prin \ncre]ituri sau pense, [i
suprapuse \n mai multe straturi. Gâtul era
acoperit de fular, chiar [i mâinile erau
ascunse de man[ete de m~tase alb~ (pe
care [i azi actorii operei clasice le las~ sau le
ridic~ cu gesturi sacadate).
Coloritul viu [i variat, folosind nu atât culorile
primare, cât mai ales nuan]ele intermediare
144
(roz, vernil, portocaliu etc.), slujea de asemenea
ca distinc]ie social~, fiecare dinastie domnitoare
având o culoare emblematic~ (de exemplu,
dinastia ¥in – galbenul-[ofran), ca [i fiecare grad
\n func]iile civile sau militare.
Materialul de baz~ al ve[mintelor a fost \n
estul Asiei, de milenii, m~tasea – echivalent
al lânii sau inului din bazinul mediteranean.
Caracterele proprii costumului chinezesc au
provenit \n mare m~sur~ din utilizarea ]
es~turilor de m~tase, \n condi]iile climaterice
foarte diferite ale \ntinsului imperiu: dac~ \n
regiunile sudice, tropicale se purtau haine
sub]iri din m~tase, \n zonele friguroase izolarea
termic~ era ob]inut~ prin suprapunerea mai
multor straturi, pân~ la 13 – 14, sau prin
v~tuirea unor ve[minte (bumbacul era folosit
doar pentru astfel de c~ptu[eli). Decora]ia
consta din motive ]esute, simetrice, regulate
(flori de lotus rotunde etc.) sau broderii figu-
rative stilizate.
M~tasea a p~truns [i \n Europa, transportat~ de
caravane \n Grecia antic~, apoi a fost
produs~ \n atelierele Bizan]ului, iar mai târziu \n
cele ale Floren]ei sau ale altor ora[e italiene.

COSTUMUL BÅRBÅTESC
Capul p~rea relativ mic propor]ional cu
corpul. Fa]a era de obicei ras~, dar oamenii
de vaz~ purtau must~]i sub]iri, de la col]urile
gurii, [i cioc mic. ßi piept~n~tura era \n China
feudal~ un semn de distinc]ie social~. În evul
mediu cavalerii \[i strângeau p~rul lung \n
cocuri, iar slujba[ii \mpletit \n coad~ lung~.
Pe cap purtau calote sau tichii de forme
foarte variate, \nalte, cu panglici, p~l~rii cu
bor r~sfrânt sau p~l~rii din bambus, l~cuite
(sprijinite pe un co[ule] \mpletit care asigura
circula]ia aerului \ntre cap [i p~l~rie), ap~rând
de soare, dar [i de ploaie. Împ~r~teasa Chinei, Xiao-Jing-Xian, în costum oficial
145

Hain~ imperial~ brodat~, secolul al XIX-lea,
Berlin, Museum fur Volkerkunde
Mandarinii, slujba[i de stat civili sau militari (care \[i
ocupau postul prin concurs), erau orândui]i \n
grade ierarhice, având fiecare un costum strict
reglementat. Însemnul distinctiv era \n primul rând
mo]ul bonetei sau p~l~riei, ca un bumb, diferit prin
material (pietre pre]ioase, coral, sticl~) [i mai ales
prin culoare (rangul I cl. I – \l avea ro[u din piatr~
pre]ioas~, cl. II – ro[u din coral, rangul II – ro[u din
piatr~ inferioar~, cl. III–IV
– albastru, clasele V–VI – alb, clasele VII–IX – auriu).
Ca recompense, func]ionarii primeau o pan~ de p~un
la p~l~rie, iar militarii, o coad~ de vulpe.
Pe trup, peste un caftan lung mandarinii
\mbr~cau un altul mai scurt, cu guler–pelerin~ [i
având pe piept o imagine brodat~ sau pictat~,
care \nf~]i[a pentru civili, p~s~ri (fazani, gâ[te
s~lbatice etc.), iar pentru militari, patrupede
(lei, tigri etc.). Alt semn distinctiv era umbrela
de o anumit~ culoare [i de o m~rime
propor]ional~ cu gradul.
În costumul tuturor oamenilor cu stare se
suprapuneau ve[minte cu croiala de caftan,
\nchise \ntr-o parte; peste c~ma[~ se purta o
hain~ cu mâneci largi [i lungi, acoperind mâinile
(haol), \ncins~ cu o centur~ cu agraf~,
deasupra o alt~ jachet~ mai scurt~ (ma-cual)
sau un ilic scurt, f~r~ mâneci. Iarna se
\mbr~cau mai multe haine, eventual \mbl~nite.
Pantalonii, largi, comozi, proveni]i ca [i caftanul
de la popoarele nomade din stepele
Asiei centrale, nu se vedeau de sub poale.
Înc~l]~mintea consta din ciorapi croi]i [i
cusu]i [i, fie pantofi din pâsl~ sau catifea
(stângul la fel cu dreptul), fie cizme.
Accesorii. Nobilii demonstrau dreptul de a nu
munci prin unghiile excesiv de lungi,
protejate de teci de argint. Evantaiul era
utilizat curent [i de c~tre b~rba]i.
Muncitorii [i ]~ranii se legau pe frunte cu o
batist~ [i purtau doar un caftan scurt peste
pantaloni, eventual un [or] [i papuci de pâsl~.
COSTUMUL FEMININ
Machiajul \n alb, ro[u, negru d~dea fe]ei
aspect de por]elan.
Pe cap, p~rul piept~nat \n coafuri complicate
era \mpodobit cu flori, panglici, ace (acul lung
de argint fiind \nsemnul logodnei, ca inelul
european), iar femeile m~ritate \[i r~deau
p~rul deasupra frun]ii.
Pe trup erau suprapuse mai multe straturi cu
aceea[i croial~ de caftan ca [i cele b~rb~te[ti:
c~ma[a scurt~, rochia lung~ (haol), cu mâneci
strâmte [i fular, jacheta scurt~ pân~ sub
genunchi (ma-cual), cu mâneci largi [i man[ete
acoperind mâinile, jacheta putând fi \nlocuit~
cu o vest~ scurt~.
Pantalonii largi [i lungi erau aproape invizibili. În
decursul timpului aceste piese au fost
suprapuse \n diferite variante, lungi sau scurte.
Ca o dovad~ de rang \nalt, dar [i de total~
aservire b~rbatului, femeile erau supuse
schingiuirii picioarelor prin legarea acestora cu
fe[i \nc~ din copil~rie, valoarea social~ [i
comercial~ a femeii fiind apreciat~ dup~
micimea picioarelor; \n timpul negocierilor
c~s~toriei, \ncheiat~ de p~rin]i f~r~ ca so]ii s~
se vad~, erau expu[i pantofii logodnicei. Artele
Chinei au influen]at puternic stilul european
rococo din secolul al XVIII-lea (chinoiseries).
146

COSTUMUL ÎN JAPONIA
Flori pictate pe kimono
CONDI¥II DE DEZVOLTARE
Insulele arhipelagului japonez au ad~postit o
civiliza]ie bimilenar~, cu o fizionomie deosebit~ \n
ansamblul Extremului Orient prin laconismul formei
[i vioiciunea expresiei. Înrâurit~ la \nceputul evului
mediu de exemplele Chinei imperiale, Japonia [i-a
conturat un stil original \n art~ ca [i \n costuma]ie,
mai ales dup~ secolul al X-lea, atingând
apogeul \n secolele XV–XVIII. Cadrul artistic • În
arhitectur~, templele se \n~l]au cu acoperi[uri
suprapuse, dar pere]ii erau alc~tui]i din panouri
u[oare ca urmare a deselor cutremure. Interiorul
ap~rea astfel compus din planuri dreptunghilare
glisante, putând fi oricând deschis c~tre gr~din~.
În aranjarea parcurilor, ca [i a buchetelor de flori
sau \n pictura pe m~tase, \ntreaga natur~ era
evocat~ printr-un detaliu redat cu sensibilitate [i
fantezie, ca \ntr-un poem din câteva cuvinte
(haiku).
Idealul de frumuse]e uman~ punea \n valoare
mai ales agilitatea [i gra]ia, femeia cu silueta
plat~, ca o trestie, lipsit~ de proeminen]e
Vila imperial~ Shugakuin, 1650 (cu panouri glisante)
(sâni, [olduri) \[i p~stra linia [i datorit~ a[ez~rii
pe podea, cu spatele drept. Chiar [i cruzii
samurai \[i mânuiau spadele cu mi[c~ri
unduioase de dans.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Societatea feudal~ japonez~ era \mp~r]it~ \n
st~ri privilegiate (nobili, preo]i, militari), având
dreptul s~ poarte una sau dou~ s~bii, [i
muncitori (negustori, me[te[ugari, ]~rani,
marinari) f~r~ arme. Condi]ia femeii era de
total~ subordonare. Totu[i, ca [i \n China,
ve[mintele tuturor aveau aceea[i form~, fie c~
erau din m~tase cu scumpe broderii fie din
bumbac ieftin, iar cele feminine difereau prea
pu]in de cele b~rb~te[ti. Având aceea[i croial~
Ashikaga Yoshimasa, templul Ginkakuji, Kyoto
Templul Daigoji, Kyoto
de baz~ ca [i caftanul chinezesc, kimonoul japonez
se deosebea prin mâneca deta[at~, formând un
buzunar. Ca [i ve[mintele Imperiului chinez, nici
cele ale insulelor nipone nu se mulau pe trup, ci
\l \nveleau decent, ascunzându-l.
Sculptural, hainele lungi [i largi suprapuse
\ngro[au silueta firav~, dându-i consisten]~ [i
modelând-o \ntr-un volum general cilindric,
agrementat de evaz~ri ca ni[te aripi de fluture,
date de coafur~, mâneci etc. Forma riguroas~
era \nviorat~ pictural de accentele vii de culoare
dispuse asimetric, la fel cu podoabele de pe
cap. Materialele folosite erau m~tasea, pictat~
sau brodat~ cu motive geometrice sau florale,
trasate, ca [i \n pictur~, \n tu[e spontane, cu
culori delicate, sau bumbacul, ornamentat prin
tehnica mai ieftin~ a imprim~rii.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, p~rul era piept~nat \n coafuri
complicate, cu cocuri prinse cu panglici [i ace, [i
\mpodobit cu flori [i bijuterii. Pentru a nu se
deranja \n timpul somnului, \n Japonia, ca [i \n
China, s-a generalizat obiceiul de a dormi cu
gâtul sprijinit pe o capr~ mic~ din lemn sau pe o
c~r~mid~ \n loc de pern~. Pe vreme rea capul
era acoperit cu o broboad~. Fa]a era machiat~,
accentuând albul pielii, negrul sprâncenelor,
147
 ro[ul gurii mici, iar din]ii erau \nnegri]i pentru
a masca imperfec]iunile.
Pe trup erau suprapuse mai multe
chimonouri lungi, din m~tase sau bumbac,
dup~ stare, l~sându-se s~ se vad~ câte pu]in
din gulerul fiec~ruia. Peste ultimul kimono
era legat un brâu lat (obi), care la femeile
m~ritate avea la spate funda \nnodat~ peste
o pânz~ pliat~, servind drept suport moale
copiilor purta]i \n cârc~. Kimonoul neavând
buzunare, \n cing~toare puteau fi \nfipte
diferite obiecte (evantai etc.), pe când \n
mâneci se ]ineau doar batistele din hârtie.
Înc~l]~mintea. În cas~, pe rogojini, se
umbla \n ciorapi de bumbac, croi]i cu degetul
cel mare separat, pentru a face loc curelelor
sandalelor (purtate [i azi \n Europa, pe plaj~).
Pentru a se feri de noroi se \nc~l]au galen]i
de lemn pe dou~ [ine.
Accesoriile obi[nuite erau evantaiul [i
umbrela. Bijuteriile erau purtate pe cap, ca
agrafe (f~r~ cercei, coliere sau br~]~ri).

COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, boneta \nalt~ era apanajul st~rilor
privilegiate, pe când p~l~ria de pai, l~cuit~,
slujea ]~ranilor drept umbrel~ de soare [i de
ploaie. Barba era ras~, ca [i fruntea, iar p~rul
era, \n vechime, lung, legat \n coc.

Netsuke, secolul al XIX-lea, Hamburg, Kunstmuseum

Harunobu, Îndr~gosti]i în z~pad~, stamp~, secolul al XVIII-lea

148

Harunobu Suzuki, Dou~ fete pe verand~, stamp~, 1750
Pe trup, o leg~tur~ de pânz~ peste [olduri, ca
un slip, era, ca [i \n Egipt, singurul ve[mânt al ]
~ranilor la lucrul câmpului. Muncitorii purtau un
singur kimono scurt sau suflecat, permi]ând
mi[c~rile [i l~sând s~ se vad~ pantalonii lungi,
strâm]i. În func]ie de rang [i de anotimp, puteau
fi suprapuse, ca [i \n costumul feminin, mai
multe kimonouri (pân~ la 12, iar \mp~ratul,
Utamaro, Ghei[å, stamp~, 1790
la suirea pe tron, peste 30), ultimul fiind legat
\n talie cu un cordon sub]ire. În costumul
oamenilor de vaz~, pantalonii scur]i [i foarte
largi nu se vedeau de sub mantia lung~.
Înc~l]~mintea era aceea[i pentru ambele sexe.
Ca accesorii, kimonoul neavând buzunare, de
cordon se ag~]au punga cu bani, briceagul,
cutia cu medicamente sau cu tutun, atârnate de
câte un [nur de m~tase petrecut pe sub
cing~toare [i terminat cu o bil~ perforat~,
cioplit~ din filde[, os, lemn etc., numit~ netsuke.
Purtate din secolul al XV-lea, aceste mici
sculpturi erau adev~rate opere de art~,
reprezentând animale sau oameni, \n compozi]ii
compacte, f~r~ asperit~]i, ca s~ nu
Coafuri, tipar de kimono, femei în kimono,
b~rba]i în kimono, netsuke, sanda, ciorap
149
 se aga]e m~tasea hainei. Umbrela, ca [i
evantaiul, erau de uz curent.
Costumul militar
Samuraii, r~zboinici feudali, atotst~pânitori
prin secolele XV–XVIII, erau \narma]i [i
\mbr~ca]i \n costume de protec]ie
asem~n~toare cu cele ale cavalerilor
europeni îns~ foarte u[oare, permi]ând o
mare mobilitate \n lupt~ atât c~lare, cât [i
pedestru. Urm~rind s~-i \nsp~imânte pe
adversari, lupt~torii japonezi purtau m~[ti cu
grimase exprimând violen]~ [i cruzime, c~[ti
cu coarne, paveze \n form~ de aripi,
dobândind o \nf~]i[are fantastic~.
Pe cap, p~rul era ras pe frunte [i legat cu mo]
\n vârful capului, iar pe fa]a ras~ erau l~sate
doar must~]i mici la col]urile gurii [i un cioc
sub]ire.
Pe trup era \mbr~cat un slip din pânz~
\nnodat~, un kimono [i un pantalon larg, apoi
un alt kimono scurt, ca o jachet~ cu
mâneci \ncre]ite la \ncheietur~, [i un pantalon
larg, bufant, din acela[i material. Îmbr~carea costumului de samurai

Armura propriu-zis~ era din be]e dure [i

impermeabile din bambus sau din hârtie l~cuit~,
Gard~ de sabie, secolul al XVIII-
lea, templul Ginkakuji, Kyoto
legate \ntre ele cu [ireturi de m~tase, formând
pl~ci articulate, acoperind trunchiul \n fa]~, la
spate [i pe l~turi, ca [i umerii. Ap~r~toare rigide,
din metal sau lac, erau prinse pe bra]e [i pe
picioare, legate tot cu [ireturi.
Înc~l]~mintea era din blan~, cu p~rul \n afar~.
Armele erau arcul lung cu s~ge]i [i dou~ s~bii,
una lung~ [i alta scurt~, manevrate fiecare cu
câte o mân~. Garda metalic~ de la teaca sabiei
era lucrat~ artistic, cu un motiv comandat de
fiecare r~zboinic, dup~ gustul s~u.
Evantaiul de r~zboi, din baghete de fier, era viu
colorat pentru a distrage aten]ia adversarului,

Armur~ de samurai, secolul al XVIII-lea,

dar putea fi folosit [i pentru a-l lovi \ntre ochi. Un
Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Art~ ac mare, marcat, era \nfipt \n du[manul r~pus,
ca o isc~litur~ a \nving~torului.
150
 C~lug~rul Jion-daishi,
pictur~ pe m~tase, Yakushi-ji, Nara
151
Jean-Antoine Watteau,
Îmbarcarea pentru insula Cynthera,
detaliu 1717, Paris, Luvru
COSTUMUL ÎN SECOLUL
AL XVIII-LEA

COSTUMUL ÎN STIL
ROCOCO
Pæstori pudrafli în pæduri aurite
Prestigiul Fran]ei a continuat s~ se men]in~
în moda cur]ilor regale pân~ la Revolu]ia
Francez~; în acela[i timp îns~ burghezia în
ascensiune a recurs mai ales la experien]a
Angliei, care a devenit preponderent~ în
moda de la sfâr[itul secolului.
Fotoliu în stil Ludovic al XV-lea, Paris,
Muzeul de Arte Decorative
Hotel Matignon, secolul al XVIII-lea, Paris
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În Fran]a, epoca
Regen]ei lui Filip de Orlèans (1715–1723) a
constituit în artele plastice [i decorative o perioad~
de tranzi]ie între stilul precedent, Ludovic al XIV-
lea, somptuos [i grav, clasic, cu tr~s~turi baroce, [i
cel urm~tor, Ludovic al XV-lea, pe care l-a
prefigurat în mare m~sur~. În vremea domniei
regelui Ludovic al XV-lea (1715 – 1774) a ajuns la
apogeu stilul rocaille sau rococo.
Cadrul artistic • Dup~ moartea Regelui Soare,
aristocra]ia francez~, p~r~sind via]a public~ de
la Versailles, s-a refugiat în intimitatea micilor
re[edin]e particulare împodobindu-le cu tot
rafinamentul unui gust format de secole.
Supradimensionarea [i pompa solemn~ a peruci etc.), prin materialele scumpe [i mai
stilului precedent au fost înlocuite cu un decor
de propor]ii mai reduse, ilustrând tendin]a de
evaziune din realitate într-o lume de vis, de
fic]iune literar~ – ca în Hotel de Soubise sau
Hotel Matignon din Paris. Înc~perile mici (salon,
cabinet de lectur~, budoar etc.) aveau pere]ii
orna]i cu baghete u[oare, cu motive sinuoase
de inspira]ie vegetal~, în culori pastelate,
mobilier aurit, cu contururi curbe, volume
gracile, picturi, statuete sau ceasuri evocând
via]a câmpeneasc~, ]inuturi exotice sau idile din
antichitate.
Idealul de frumuse]e uman~ • Ca în toate
epocile de domina]ie a aristocra]iei, beneficiind
din na[tere de privilegii [i rente, vârsta preferat~
a elegan]ilor zilei era foarte tân~r~, aproape de
adolescen]~, iar calitatea cea mai pre]uit~ era
gra]ia pus~ în valoare în dans.
În picturi de Boucher (Diana) sau de Fragonard
(Leag~nul) ca [i în statuetele de por]elan, femeia
ap~rea minion~, cu propor]ii de copil sau de
p~pu[~, cu cap rotund [i expresie de candoare
afectat~, cu umeri [ter[i, membre cilindrice,
extremit~]i efilate. B~rbatul era adolescentin,
efeminat în tr~s~turi [i statur~, fragil.
Pentru a p~stra iluzia tinere]ii, se luau din
vreme m~suri de mascare a ravagiilor
timpului: înc~run]irea era prevenit~ de
pudrarea p~rului sau perucii, oboseala fe]ei
era ascuns~ de machiaj, ridurile gâtului de
„zgarda“ din panglici sau dantele, trupul era
men]inut de corset [i de fusta pe cercuri.
CARACTERE GENERALE ALE
COSTUMULUI Costumul de la curte urm~rea
marcarea hot~rât~ a deosebirilor sociale prin
forme incomode, subliniind privilegiul
inactivit~]ii (corset, schelete de sârm~, tocuri,
ales prin rafinamentul acord~rii ansamblului,
folosind cea mai pre]uit~ calitate a
aristocra]iei cultivate, gustul, singura
inaccesibil~ burgheziei îmbog~]ite.
Sculptural, silueta era format~, atât în costumul
feminin cât [i în cel masculin, din alternarea
contrastant~ de sub]ieri (talie, gât, încheieturi)
cu evaz~ri (poale învoalte, man[ete),
prefigurând tutu-ul clasic al dansatoarelor.
M~tase în stil Ludovic al XV-lea
Pictural, coloritul costumului rococo era
pastelat, în nuan]e deschise, dulci, catifelate.
Materialele folosite pentru ve[minte erau
m~t~suri u[oare, uni sau cu motive florale la
dimensiuni naturale (de preferin]~ flori de
câmp ca m~ce[ul, garofi]a), legate în
buche]ele cu panglici sau pres~rate pe un
fundal de linii sinuoase.
În acord cu aluziile câmpene[ti sau exotice
din artele plastice [i decorative, costumul
cuprindea [i el podoabe evocatoare: flori,
perle, pene, blan~ etc.

COSTUMUL BÅRBÅTESC
P~strând piesele costumului francez
precedent, acesta [i-a pierdut severitatea [i
demnitatea, croiala accentuând gra]ia.
Capul era mic, machiajul era vizibil, feminin,

Rochie Watteau, rochie pe panier, costum b~rb~tesc

de salon, de c~l~rie, / panier, tiparul jachetei
b~rb~te[ti, / bonet~, tricorn, coc catogan, coad~
Fr. Boucher, Dejunul, 1739, Paris, Luvru
J.H. Fragonard, Leag~nul, 1767, (detaliu) Londra, col. Wallace
156
J.F. de Troy, Declara]ia de dragoste, 1731, (detaliu) Berlin, Staatliche Schlosser
157

Jachet~ b~rb~teasc~, detaliu, secolul al XVIII-
lea, Sankt-Petersburg, Muzeul Ermitaj
Jachet~ b~rb~teasc~, detaliu, secolul al XVIII-
lea, Sankt-Petersburg, Muzeul Ermitaj
p~rul, pudrat alb, era lins pe cre[tet, r~sucit
lateral în bucle paralele (aripi de porumbel),
strâns la spate [i legat cu o panglic~ de
m~tase (crapaude) sau prins într-un s~cule]
de m~tase. P~l~ria – tricorn – se purta mai
ales sub bra] ca s~ nu se ia pudra de pe p~r.
Pe trup, c~ma[a era vizibil~ la guler, cu jaboul
brodat cu dantele, [i la man[ete; cravata era ca
o band~ încheiat~ la spate. Vesta cu mâneci,
dar mai scurt~ [i mai u[oar~, era brodat~, ca [i
jacheta (juste-au-corps), care era modelat~ ca
o hain~ feminin~, strâns~ pe corp (închis~ ca [i
vesta doar la nasturii din talie), cu poale
evazate, sus]inute prin v~tuire cu p~r de cal sau
cu hârtie, apoi cu balene.
Pardesiul a ap~rut pe la jum~tatea secolului,
sub influen]a englezeasc~, în forma redingotei, Jachet~ b~rb~teasc~, detaliu, secolul al XVIII-
lea, Sankt-Petersburg, Muzeul Ermitaj
provenit~ din costumul de c~l~rie (riding-coat).
Pantalonii (culottes), pân~ la genunchi, erau
netezi, strâm]i, închi[i cu nasturi. Jachet~ b~rb~teasc~, detaliu, secolul al XVIII-
În picioare, ciorapii, albi, erau r~suci]i peste lea, Sankt-Petersburg, Muzeul Ermitaj
pantalon, iar pantofii aveau toc mic, limb~
rotund~ [i cataram~.
Ca accesorii, la brâu atârnau ceasul, cheile,
pecetea [i brelocurile sun~toare.
Costumul militar avea aceea[i siluet~ ca [i cel
civil, fiind îns~ realizat din stofe trainice [i în
culori vizibile. De exemplu, regimentul de
gard~ avea tricorn cu cocard~ [i pana[, haine
albastre c~ptu[ite cu ro[u, cu poale evazate,
r~sfrânte [i prinse cu ace, ciorapii acoperi]i cu
jambiere.
COSTUMUL FEMININ
Capul p~rea mic propor]ional cu trupul.
Machiajul era artificial (cel natural fiind
considerat vulgar), cu tenul foarte alb [i obrajii
ro[ii, iar venele erau conturate cu albastru,
pentru a sugera sub]irimea pielii. Aluni]ele
din m~tase neagr~ (mu[te), lipite pe obraz
pentru a masca imperfec]iunile, au ajuns s~
alc~tuiasc~, dup~ locul unde erau plasate,
un adev~rat limbaj, [tiut doar de îndr~gosti]i.
Coafura era strâns~, p~rul pudrat cu alb,
împodobit cu panglici, pene, flori sau bijuterii,
a[ezate asimetric, ca în China sau în Japonia.
În cas~ se purta bonet~ mic~ din pânz~ [i
dantele, iar afar~ p~l~ria de pai a p~stori]elor
(bergère) sau tricornul mic pentru c~l~rie.
Gâtul era prins în coliere-zgard~ din panglici,
cu dantele, perle etc.
Pe trup, c~ma[a era vizibil~ la decolteu [i la
man[etele tivite cu dantele. Corsetul [nuruit
strângea talia. Fusta învoalt~ era sus]inut~ de un
co[ (panier), la început din cercuri de lemn care
scâr]âiau (criardes), apoi din oase din gura
balenelor [i în sfâr[it din sârme, legate cu panglici.
Rochia avea corsajul strâns pe talie, cu decolteu
larg, mâneca pân~ la cot, cu man[ete late, iar fusta
era format~ din dou~ straturi suprapuse, una
dedesubt (jupe), alta deasupra (manteau)
deschis~ în fa]~, l~sând s~ se vad~ prima.
Pentru a permite o ]inut~ de interior mai
comod~, f~r~ corset, s-au creat diferite modele
de rochii [i halate largi, f~r~ talie (negligé), care
c~deau liber pe panier, ca „rochia Watteau”, cu
spatele cutat de pe umeri, sau alte variante
numite „innocente”, „adrienne” etc. În cas~ se
mai purta [i jacheta scurt~ olandez~. ßalul ]inea
frecvent loc de pardesiu.

Pantofi, Schonenwerd, Muzeul Bally

Fr. Boucher, Doamna de Pompadour, 1745, col. Maurice de Rotschild

159
În picioare, ciorapii erau colora]i, broda]i cu
aur [i argint, cu dantelu]e, jartiere cu
panglicu]e, pietre sau ascunzând un
medalion cu portret.
Pantofii, „Louis quinze”, foarte decolta]i,
ascu]i]i, uneori în form~ de papuc, din stof~
sau m~tase, broda]i cu pietre, aveau toc
înalt, cu contururi curbe, ca un mosor plasat
sub bolta piciorului.
Ca accesorii, geanta nu era necesar~, deoarece
în panier înc~peau buzunare adânci; evantaiul
extrem-oriental era, în schimb, instrumentul
nelipsit al jocurilor cochet~riei de salon.

Evantai, secolul al XVIII-lea

Fr. Cuvillies cel B~trân, Sala Oglinzilor, 1734, Amalienburg, Nymphenburg, München
Intrarea Palatului Zwinger, Dresda, secolul al XVIII-lea
Ceas, 1765, Viena, Muzeul de Arte Decorative

ADAPTÅRI ÎN ALTE ¥ÅRI

În Germania, Palatul Zwinger din Dresda sau
cel din Nymphenburg din München erau
cadre de basm, împodobite cu oglinzi de
Murano [i por]elanuri, produse prima dat~ în
Europa la Meissen, lâng~ Dresda.
În Prusia, la curtea lui Frederic cel Mare,
costumul masculin avea un aspect mai
milit~resc, locul cocului luându-l coada
împletit~ pe spate, de unde numele german
al stilului rococo – Zopfstil.
ßi la Vene]ia, vestit~ prin târguri [i carnavaluri,
frecventat~ de str~ini, se purta moda francez~.
Pentru a circula f~r~ a bate la ochi, b~rba]ii, ca
[i femeile, îmbr~cau pe strad~, la orice or~,
masca, tricornul [i o cap~ larg~ din m~tase sau
dantel~ alb~ sau neagr~, cu guler („bauta”,
numit~ mai târziu „domino”).
Pe când b~rba]ii aveau masca pân~ la gur~,
cu nasul coroiat ca un cioc de pas~re,
femeile o preferau pe cea oval~, acoperind
toat~ fa]a, cu un buton ]inut între din]i.
Kändler, Figurine, por]elan de Meissen, cca. 1740, Hamburg, Kunst und Gewerbe Museum
161
Pietro Longhi, Dentistul,
1759, Milano, Muzeul Brera
 Pietro Longhi, Rinocerul,
1751, Vene]ia, Ca Rezzonico

COSTUMUL ENGLEZ
DIN SECOLUL
AL XVIII-LEA
Haina de cælærie pe fotoliul
Chippendale
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Odat~ cu înt~rirea
burgheziei, activ~ [i întreprinz~toare, costumul
or~[ean s-a impus în Europa, determinat de
necesit~]ile practice, de ritmul activit~]ii
Fotoliu Chippendale, Dublin, Malahide Castle
Locuin]e în Queen Anne’s Gate, secolul al XVIII-
lea, Londra, Westminster
productive, dar [i de concep]iile estetice ale
iluminismului. Enciclopedi[tii francezi, pornind
de la pre]uirea naturii [i urm~rind înl~turarea a
tot ce e nefiresc, impus de orânduirile sociale
nedrepte, au contribuit la crearea unui nou ideal
uman [i a unui nou punct de vedere asupra
costumului, sus]inând revenirea la propor]iile
naturale ale siluetei, la dimensiunile unui om
normal, robust, la o îmbr~c~minte [i
înc~l]~minte comode, trainice.
Redingot~, frac, rochie englezeasc~, mantou-
redingot~, diferite croieli de frac
Ca un argument de prestigiu pentru
sus]inerea legitimit~]ii noilor preocup~ri era
invocat exemplul antichit~]ii, care va deveni
preponderent de-abia în timpul Revolu]iei
Franceze, în moda neoclasic~. Sir Thomas Lawrence, Julius Angerstein cu so]ia
Solu]iile practice ale costumului burghez din a sa, 1790, Paris, Luvru
doua jum~tate a secolului al XVIII-lea au fost
furnizate lumii de c~tre Anglia – care în aceast~
perioad~ a influen]at toate ]~rile Europei.
Jurnalul de mod~ s~pt~mânal The Lady’s
Magazine avea s~ dureze din 1770 pân~ în 1837,
urmat de The Gallery of Fashion [i altele. În Anglia,
burghezia comercial~ [i financiar~ se manifestase
ca o for]~ activ~ înc~ din secolul al XVII-lea, când
confrunt~rile dintre monarhie [i parlament se
încheiaser~ cu îngr~direa autorit~]ii regale. În
secolul al XVIII-lea, ascensiunea burgheziei s-a
f~cut în Anglia gradat, f~r~ a se mai ajunge la
revolu]ie, ca în Fran]a. Dimpotriv~, a existat o
ac]iune concordant~ a marii burghezii [i a nobilimii
(care continua s~ conduc~ politice[te), pentru a
promova expansiunea colonial~ [i comercial~ a
Marii Britanii, devenit~, dup~ 1700, prima putere
naval~ [i comercial~ a Europei. Aceast~ situa]ie a
dus la o relativ~ [tergere a deosebirilor sociale prin
costum.
 Cadrul artistic • În contrast cu stilul rococo,
r~spândit pe continent, în Anglia, arhitectura [i
decora]ia p~strau o linie clasic~, volume lini[tite,
contururi drepte, compozi]ii clare, simetrice, ca
în ansamblul locuin]elor din pia]a Circus, din
Bath, de arhitectul John Wood, sau în cel din
Queen Anne’s Gate, Westminster, Londra.
Mobilierul lucrat de me[teri ca Thomas
Chippendale, din lemn de mahon în culoare
natural~, mul]umea spiritul practic prin formele
robuste, iar dorin]a de elegan]~ prin profilurile
inspirate din arta rococo, gotic~ sau chinez~.
Idealul de frumuse]e uman~ • Dac~ în unele
tablouri pictori ca Gainsborough confereau
personajelor noble]ea [i elegan]a modelelor
franceze din picturile lui Watteau, majoritatea
portreti[tilor englezi ca Reynolds, Romney,
Reaburn, Hogarth conturau un ideal de frumuse]e
propriu societ~]ii engleze. Energia, robuste]ea, o
anumit~ inflexibilitate puritan~ erau calit~]ile cele
mai pre]uite, subliniate în înf~]i[area personajelor,
ale c~ror tr~s~turi nu erau deloc idealizate, ci voit
opuse artificialit~]ii aristocratice.

CARACTERE GENERALE ALE

COSTUMULUI Mo[ierul (land-lord-ul)
interesat de furnizarea lânii ]es~toriilor, de
exploat~rile miniere etc., participa la aceste
întreprinderi [i recurgea la acela[i tip de
vestimenta]ie ca [i industria[ul asociat.
Ajunsese chiar o mod~ ca tinerii avu]i s~ se
îmbrace asem~n~tor cu servitorii lor.
Costumul d~dea corpului libertatea necesar~
vie]ii active (în aer liber, la c~l~rie, în ora[),
era practic, c~lduros [i rezistent. El continua
în mare m~sur~ tradi]ia costumului burghez
olandez (transmis, de altfel, direct Angliei
prin strânse leg~turi politice [i comerciale
înc~ din secolul al XVII-lea).
T. Gainsborough, Domnul [i doamna Andrews, (detaliu), 1748, Londra, National Gallery Sculptural, silueta general~ era construit~ din
165
W. Hogarth, Din C~s~toria la mod~, Contractul nup]ial, 1744, Londra, National Gallery
166
W. Hogarth, Din Cariera unui destråbålat, Orgie la han, 1735, Londra, Sir John Soane’s Museum
167

W. Hogarth, Din C~s~toria la mod~, 1744, Londra, National Gallery
curbe libere, ca pe vremea muschetarilor, dar
f~r~ nota milit~reasc~, mai simpl~, de o
elegan]~ mai sobr~.
Pictural, acordurile cromatice majore
opuneau celor minore, rafinate, franceze (de
exemplu, frac ro[u, pantalon negru, c~ma[~
alb~), p~strând deseori culoarea natural~ a lânii
sau bumbacului (rochii din stofe albe, cenu[ii
sau negre). Distinc]ia social~ era realizat~ prin
materiale de bun~ calitate, croiala perfect~ [i
cur~]enia impecabil~ a hainelor.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, p~rul destul de lung era l~sat liber
(rar cu peruca aristocratic~). P~l~ria rotund~,
neagr~, înlocuia tricornul.
Pe trup, se purta c~ma[a [i cravata alb~, mai
lat~, învârtit~ de dou~-trei ori în jurul gâtului [i
înnodat~ sub b~rbie. Vesta constituia un
element de fantezie, cea clasic~ era alb~, din
pichet, putea fi îns~ din materiale [i culori
diverse. Jacheta (frac), la început o hain~ de
dreapt~, încre]it~ moderat. Era de obicei din
bumbac alb, u[or, nu din m~tase. Pantofii
aveau toc jos, lat, u[urând mersul.
COSTUMUL COPIILOR
Pân~ în secolul al XVIII-lea copiii erau îmbr~ca]i
aidoma ca adul]ii. Odat~ cu dezvoltarea
pedagogiei, cu r~spândirea scrierilor unor
gânditori care puneau probleme noi de educa]ie
(de exemplu John Locke,
Gânduri despre educa]ie, J.J. Rousseau,
Emile etc.), s-a creat pentru copii o
îmbr~c~minte mai comod~ (costumul gen
marinar pentru b~ie]i, dup~ 1770).
Costumul în stil englez, purtat de burghezia
european~, s-a r~spândit în lumea nou~,
dobândind tr~s~turi distinctive (datorate mai ales
c~l~rie, confec]ionat~ din stofe rezistente, solu]iilor practice adoptate) în epoca luptelor
întunecate, avea o croial~ simpl~ [i comod~, pentru independen]a Statelor Unite ale Americii.
guler mic cu rever, mâneci tubulare, corsaj
se lejer [i poale rotunjite, cu [li]uri laterale [i la
spate. Pardesiul (great coat) avea form~ de
redingot~, uneori guler dublu. Pantalonul
ajungea pân~ sub genunchi. P.P. Svinin, Quakeri, 1804
În picioare se înc~l]au ciorapi albi sau negri,
cizme moi sau pantofi cu cataram~.
Ca accesorii, bastonul civil înlocuia sabia
militar~.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, p~rul natural, nepudrat, era piept~nat
cu bucle lungi sau conci plat l~sat pe ceaf~.
Boneta se purta mai ales în interior, iar p~l~ria
– de pai sau fil] – cu boruri largi, pentru a ap~ra
de soare, pe câmp sau pe strad~ peste bonet~.
Pe trup, c~ma[a nu se vedea deloc. Rochia,
într-un singur strat, larg~, comod~, f~r~ corset,
avea cus~tur~ în talie, a[ezat~ la locul firesc [i
marcat~ de un cordon sau o e[arf~ lat~, [i fust~
168

COSTUMUL FRANCEZ
ÎN STILUL
LUDOVIC AL XVI-LEA
Peruca cu coræbii
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În a doua jum~tate a
secolului al XVIII-lea, întreaga Europ~ a fost
str~b~tut~ de curentul iluminismului, care a
Interior \n stil Ludovic al XVI-lea, Versailles
J.A. Gabriel, Micul Trianon, 1762, Versailles
desferecat gândirea, cl~tinând din temelii
vechile prejudec~]i [i preg~tind prefacerile
viitoare. Ecourile rigorii ra]ionale, practicate în
Fran]a de c~tre enciclopedi[ti, au p~truns [i în
ambian]a de elegan]~ pre]ioas~ a artei curtene,
determinând o atenuare a fanteziei rococoului.
Cadrul artistic • Exemplele antichit~]ii clasice,
cunoscute prin s~p~turile de la Herculanum [i
Pompei, erau înglobate stilului aristocratic (ca în
Micul Trianon de arhitectul J.A. Gabriel sau în
urnele de por]elan de Sèvres etc.).
Determinând noul stil Ludovic al XVI-lea, (1774-
1789) liniile drepte [i formele clare, regulate au Le Clerc, Gallerie des Modes, 1778 - 1787
început din nou s~ domine în compozi]iile
fa]adelor ca [i în decora]ia interioarelor, în
siluetele mobilelor sau în motivele ]es~turilor [i fustei, sem~nând cu ni[te baloane
din m~tase, încadrând ornamentele florale monstruoase care aveau s~ piar~ ca baloanele
aliniate în [iruri m~runte. Idealul elegan]ei era de s~pun, odat~ cu Revolu]ia Francez~. Regina
îns~ monopolul regalit~]ii [i al nobilimii [i avea Maria Antoaneta era îmbr~cat~ de
s~ dispar~ odat~ cu acestea.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Tendin]a general~ de îmbinare a structurii Coafura cu corabie, desen satiric, 1789
riguroase cu decorul curtean s-a manifestat în
vestimenta]ie mai cu seam~ în hainele
b~rb~te[ti, mai accesibile unor sugestii
func]ionale. Folosind croielile practice engleze,
de „riding coat“, ve[mintele curtene erau îns~
din m~tase, brodate de mân~.
În acela[i timp, în costumul de curte feminin din
vremea reginei Maria Antoaneta au izbucnit,
nest~vilit, cele mai arogante preten]ii de
suprema]ie social~; pe m~sur~ ce justificarea
acestei superiorit~]i se dovedea mai [ubred~ în
ochii contemporanilor, regina încerca s~ se
impun~ vizual prin etalarea celor mai scumpe
bijuterii, ca [i prin umflarea volumelor capului

Rochie polonez~, costum de curte feminin [i
masculin, caraco, / schelete (panier) sus]inând
fusta, / coafur~, bonet~ “à la nouvelle paysanne”,
p~l~rie, boneta ”dormeuse”
prima creatoare înregistrat~ de istoria
costumului, Rose Bertin, care s-a bucurat de
prestigiu interna]ional, datorit~ circula]iei
p~pu[ilor-manechine, care-i purtau modelele în
dimensiuni reduse. Trei saloane la Versailles
erau pline cu garderoba reginei [i se presupune
c~ ea n-ar fi ajuns la ghilotin~ dac~ nu ar fi luat
cu ea, când a fugit, prea multe bagaje cu haine
(M.Constantin, Fashion marketing, p. 9).
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, p~l~ria era modelat~ în diferite
forme, nu numai în tricorn, ci [i cu borul drept
în fa]~, ridicat la spate (à la valaque) etc.
Pe trup, hainele erau mai sobre decât înainte,
f~r~ talie marcat~, p~strându-[i în ]inuta de curte
]es~turile pre]ioase [i coloritul delicat. Croiala
relua modelele engleze, de frac (frac à la
française), iar redingota, alt~dat~ pardesiu, a
început s~ fie folosit~ drept jachet~.
În picioare se purtau aceia[i pantofi sau cizme.
Toate aceste ve[minte erau îns~ executate din
m~tase, brodate cu aur, argint [i paiete, cu
nasturi cu email, picta]i cu portrete etc.
Costumul militar avea acelea[i piese [i aceea[i
croial~ ca [i cel civil burghez, realizat îns~ în
culori anumite, distingând armele [i regimentele,
[i fiind împodobit cu g~ici, nasturi, pl~ci metalice
pe piept ca însemne ofi]ere[ti etc. Majoritatea
poporului, ]~r~nimea, continua s~ se îmbrace
ca [i în secolele precedente, cu ve[minte largi
din ]es~turi de cas~.
Conflictul dintre haina ginga[~ de m~tase [i
cea aspr~, din stof~ întunecat~, avea s~
izbucneasc~ îns~ de-abia în anii Revolu]iei
Franceze, când Maria Antoaneta a fost
purtat~ pe str~zile Parisului, spre e[afod,
doar în c~ma[~ [i bonet~ de pânz~, ca o ]
~ranc~, a[a cum a schi]at-o în fug~ pictorul,
tân~r pe atunci, Louis David.
G. Drouais, Contele de Vaudreuil, 1758, Luvru
M~tase în stil Ludovic al XVI-lea
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, perucile s-au în~l]at treptat, de la un
„toupet” pe frunte (dup~ 1760) pân~ la
e[afodaje întrecând de 3–4 ori m~rimea
capului, sus]inute cu vat~, ace [i ornamentate
cu panglici, flori, co[ule]e, cor~bii, p~pu[ele
etc. P~rul era pom~dat [i apoi pudrat cu f~in~
sau cu cret~, extrem de greu de între]inut,
f~când necesare sc~rpin~tori (ca ni[te
andrele terminate cu mânu]e), iar, în Anglia,
chiar utilizarea în timpul nop]ii a unor plase
de sârm~ împotriva [oarecilor.
Pe trup, rochia de gal~ „à la fran çaise” era,
ca pe vremea infantelor pictate de
Velazquez, evazat~ mai ales lateral,
sus]inut~ de co[ (panier). Corsajul cu talia ]
eap~n~, pe corset, era alungit în fa]~, în
unghi exagerat de lung, iar fusta era bogat
ornamentat~ cu volane, dantele, panglici [i
ghirlande. Materialele folosite erau pre]ioase
[i delicate: satinuri, catifele, m~tase cu
broderii, dantele, iar nuan]ele subtile erau
denumite de poe]i „coaps~ de nimf~”,
„maimu]~ otr~vit~”, „spinare de purice” etc.
170
Fr. Goya, Umbrela, 1777, Madrid, Prado
171
J.B. S. Chardin, Toaleta de diminea]~,detaliu, Influen]a costumului burghez s-a manifestat
1741, Stockholm, Muzeul Na]ional
prin adoptarea unor croieli mai comode, cum
erau rochia larg~, pe panier, dar f~r~ corset
(négligé).
Dup~ ce a atins lungimea maxim~, panierul
s-a scurtat pân~ la genunchi (demi-panier,
continuat de un volan) sau s-a redus la dou~
fragmente laterale (considerations), unele
dintre ele pliante, ca strapontinele, pentru a
u[ura intrarea pe u[~. În via]a zilnic~ panierul
era înlocuit fie de draparea pe [olduri a
mantoului, cu poalele vârâte în buzunare sau
încre]ite cu dou~ [nururi, „à la polonaise”, fie
de acumularea la spate a l~rgimii fustei,
sus]inut~ de ultimul vestigiu al panierului, o
pern~ dorsal~ („cul de crin” sau „cul de
Paris”) în rochia „à l’anglaise”.

J.B.S. Chardin, Guvernanta, detaliu,

1739, Cheshire, Tatton Park
172
Costumul feminin burghez era mai practic [i
comod.
Pe cap, dup~ moda englez~, p~rul natural
era strâns în coc sau l~sat în bucle lungi, iar
p~l~ria de pai, mare, cu panglici [i pene,
prelua amploarea [i complica]ia coafurilor.
Pe trup, mantoul imita redingota, îmbr~cat fie
deschis, fie închis cu nasturi pân~ jos. Se purta
mult [i jacheta scurt~, corespunz~toare celei
b~rb~te[ti; spre deosebire de cea olandez~ din
secolul al XVII-lea, mai larg~, cea francez~, numit~
de obicei „caraco”, era strâns~ pe corp, cu poale
cutate la spate, cu revere pe piept [i mâneci lungi.
¥inuta de c~l~rie imita pe cea b~rb~teasc~: vest~
[i redingot~, cravat~, p~l~rie [i baston.
În mediile me[te[ug~re[ti erau obi[nuite piesele
de costum tipice gospodinei: boneta, broboada
acoperind decolteul, [i [or]ul de pânz~ apretat~,
a[a cum apar în picturile lui Chardin.

Louis David, Maria Antoaneta spre e[afod, 1789 J.B.S. Chardin, Rug~ciunea la mas~, detaliu,
1740 Paris, Luvru
Levni, Sultanul Ahmed al III-lea,
miniatur~, detaliu, 1730, din N. Atasoi,
„A garden for the sultan”

COSTUMUL IMPERIULUI
OTOMAN ÎN SECOLUL
AL XVIII-LEA
Turbane øi øalvari
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Imperiul Otoman
st~pânea înc~ sud-estul Europei, dar, dup~
cum scria Dimitrie Cantemir, se afla în declin.
Costumul p~stra formele tradi]ionale, marcând
deosebirea musulmanilor de lumea apusean~.
Idealul de frumuse]e era cel al st~pânitorului,
supradimensionat, umflat ca un balon.
Sculptural, volumele erau modelate c~tre sfer~
(atât \n turbane, cât [i \n [alvarii bufan]i sau \n
mantiile largi), sporind efectul de mas~ prin
culoarea uniform~ a unor suprafe]e \ntinse.
Paleta coloristic~ era dominat~ de tonuri
dulci de floare: roz, mov, bleu, verde.
Materialele scumpe slujeau la deosebirea
st~rilor privilegiate.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Acesta depindea de func]ie [i rang.
În costumul demnitarilor supradimensionarea
era realizat~ pe vertical~ prin amplificarea
capului cu ajutorul turbanului care anun]a
func]ia, pe când rolul b~rbii mari, rotunjite era
de a l~]i por]iunea gâtului.
Pe trup erau suprapuse mai multe ve[minte largi,
cu croial~ de caftan, mai lungi sau mai scurte
Turbane turce[ti de padi[ah, c~pitan de ieniceri, mare
vizir, ofi]er al g~rzii de onoare, general al arsenalului strâns pe corp decât cel b~rb~tesc,
ornamentat cu dantel~ lucrat~ cu acul (oya
sau bibil), iar pentru strad~, peste acesta se
punea un altul – bini[, feregea sau giubea –,
iar obrazul era acoperit cu un v~l de
muselin~ alb~ (ya[mac).
(c~ma[~, entari, bini[, djupeh, caftan etc.), de Ornamentele turce[ti au suferit unele
sub care nu se vedeau aproape deloc [alvarii influen]e rococo, pe broderiile cu fir auriu pe
foarte largi, permi]ând a[ezarea pe jos, catifea vi[inie ap~rând buchete de roze [i
turce[te. Înc~l]~mintea pentru [ederea pe lalele, ca pe rochiile de nunt~ p~strate în
canapea consta din ciorapi de piele cusu]i de costumele populare.
pantaloni (me[i), peste care, prin cas~ se
\nc~l]au papuci f~r~ spate, iar afar~, cizme.
Costumul militar al c~l~re]ilor, pede[trilor sau
marinarilor p~stra formele dominant
sferoidale \n turbanul de pe cap [i \n [alvarii
bufan]i, doar pentru comandan]i. ¥inuta
intermediar~ a unor ofi]eri consta din
Ofi]er [i marinar turc, secolul al XVIII-lea, din Brindisi,
suprapunerea mai pu]in obi[nuit~ a unor Musée des Anciens Costumes Turcs
haine scurte peste altele lungi, ca jacheta -
cepchen peste caftan.
Solda]ii, ca [i muncitorii [i ]~ranii aveau o
siluet~ mai tinereasc~, subliniind [i p~r]i mai
sub]iri ale trupului: gâtul (vizibil prin lipsa
b~rbii) [i mijlocul (strâns \n brâu).
COSTUMUL FEMININ
Costumul musulmanelor oscila între extreme:
ascunderea total~ în public prin feregea [i
desvelirea în intimitate, unde \ntreaga ]inut~
exalta caracterele specific feminine: p~rul
lung, sânii, [oldurile, gra]ia mi[c~rilor.
Ve[mintele puneau \n valoare opulen]a formelor,
conturate de curbe largi, rotunjite de faldurile
libere ale bluzei [i [alvarilor, pe când
\ncheieturile erau sub]iate prin \ncre]irea la
extremit~]i a mânecilor [i a pantalonilor. Peste
aceast~ ]inut~ sumar~, \n interior se purta un
entari lung cu croial~ de caftan, mai
175
 COSTUMUL ÎN
¥ÅRILE ROMÂNE
ÎN SECOLUL
AL XVIII-LEA
ßI LA
ÎNCEPUTUL SECOLULUI
AL XIX-LEA
Giubele øi cepchene
CONDI¥II DE DEZVOLTARE
În secolul al XVIII-lea (dup~ 1711 - 1716 [i
pân~ la 1821), în ¥ara Româneasc~ [i în
Moldova au domnit principii fanario]i, greci
cre[tini din Istanbul, numi]i de cârmuitorii
Imperiului turcesc. Contribu]iile, presta]iile [i
darurile c~tre puterea suzeran~ [i demnitarii
ei cre[teau periodic, având ca urmare o tot
mai accentuat~ exploatare a celor dou~ ]~ri.
Cur]ii [i organelor administrative le era impus atât
modul de via]~, cât [i portul constantinopolitan, ca
o dovad~ a adeziunii politice, iar garda
stânga sus
Ch. Doussault, Bucure[ti în 1841, gravur~ Ch. Doussault, Boierul Iordache Filipescu, 1843, gravur~
domneasc~ era format~ din mercenari arn~u]i Domnitor fanariot, boieroaic~ din secolul al XVIII-lea,
(albanezi), proveni]i din Peninsula Balcanic~. boier, domni]~, arn~ut începutul secolul al XIX-lea, /
croiala anteriului, feregelii [i cepchenului, / calpac de
În tot acest timp, Transilvania, înglobat~ din mare ban, i[lic de mare logof~t, cu cuib de rândunic~
1699 Imperiului habsburgic, a fost larg deschis~ de boier de starea I, în tobå de boier de starea a II-a,
de negustor cu pern~, de negustora[
curentelor artei apusene, înlesnind, prin
leg~turile cu ]~rile surori de peste Carpa]i,
p~trunderea acestora [i în ¥~rile Române.
Cadrul artistic • În Transilvania, barocul întârziat
era bogat reprezentat de numeroase catedrale,
ca [i de palate (cum era cel episcopal din
Oradea, Banffy din Cluj sau Bruckenthal din
Sibiu), evoluând c~tre simplificare în stilul
neoclasic (de exemplu palatul Teleky din Cluj).
În ¥ara Româneasc~ sau în Moldova, în epoca
fanariot~, s-au cl~dit unele case în stil turcesc,
pentru traiul tihnit, pe canapele cu covoare [i
176

Logof~tul Petrache, Erotocritul, cca.1787, Bucure[ti,
Academia Român~, Cabinetul de Stampe
perne moi, ca [i pentru desf~tarea sub umbrare
sau chio[curi, în parfumul de trandafiri [i
chiparoase (Casa Hagi Prodan din Ploie[ti).
În stilul tradi]ional au fost ridicate edificii
domne[ti somptuoase, ca M~n~stirea
V~c~re[ti, [i biserici mici, provinciale, ctitorii
boiere[ti sau negustore[ti.
Deosebit de original~ a fost adaptarea la via]a
citadin~ a stilului popular, prin închiderea cu
geamuri a pridvorului, rezultând galerii de sticl~,
(ca în Casa Melic din Bucure[ti). În zonele
rurale s-au ridicat case boiere[ti interpretând, în
continuare, arhitectura brâncoveneasc~.
Pung~-ciorap pentru bani, secolul al XVIII-lea,
Muzeul Municipiului Bucure[ti
CARACTERE GENERALE ALE
COSTUMULUI Silueta domnitorilor [i boierilor
era impun~toare [i greoaie, oriental~, cea a
doamnelor supl~, dup~ moda apusean~.
Idealul uman • Pe teritoriul ]~rii noastre se
înfruntau concep]iile diametral opuse ale
R~s~ritului [i Apusului. În ¥ara Româneasc~
[i Moldova, protipendada cultiva idealul de
frumuse]e otoman, cu silueta supra-
dimensionat~ sferoidal prin turban, haine
ample suprapuse, [alvari, potrivite inactivit~]ii
fizice [i a[ez~rii pe perne turce[ti.
În secolul al XVIII-lea, Transilvania cuno[tea mai
îndeaproape unele modele apusene, în mediile
aristocratice fiind apreciat idealul stilului rococo,
A. Bouquet, Doroban]i din Romana]i,
cu înf~]i[are pre]ioas~, rafinat~, artificial~,
Târgovi[te, Slatina, 1848
uzând de machiaj, peruci albe, corsete etc. (de
exemplu, portretul baronului Bruckental), pe
când burghezia prefera stilul englez, sportiv, de blan~. De pantalonii bufan]i ([alvari), ro[ii,
comod [i practic, îmbr~când costume de c~l~rie erau cusu]i ciorapi de piele, purta]i în picioare
[i rochii simple de lân~. prin cas~ în papuci sau c~lare, sub cizme.
Ecourile idealului de frumuse]e neoclasic au Osta[ii mercenari, arn~u]i, (albanezi, sârbi,
ajuns [i pe meleagurile noastre în ultimii ani bulgari etc.), din garda domnitorilor purtau pe
ai secolului, mai ales prin refugia]ii [i dasc~lii cap turban (cealma), pe trup, peste c~ma[~,
francezi. ilice [i jachete scurte, unele f~r~ mâneci, altele
cu mâneci despicate, care puteau fi închise cu
COSTUMUL BÅRBÅTESC nasturi sau l~sate s~ fluture în vânt, (cepchen),
La suirea pe tron, domnitorul primea de la Înalta [alvari strân[i pe pulpe (poturi) sau fustanela
Poart~ cuca cu pene în evantai (asem~n~toare plisat~, jambiere [i pantofi r~scroi]i (iminei).
cu p~l~ria cu coad~ de p~un din costumul Costumele lor, confec]ionate în ateliere
popular din Bistri]a-N~s~ud), caftanul [i sabia. speciale, care produceau pentru toat~
Portul boierilor: Pe cap, turbanul era de Peninsula Balcanic~, erau brodate neasemuit
obicei înlocuit cu i[licul din blan~ lipit~ pe de bogat cu fir, cu [nururi [i cu galoane aurii, iar
carton, cu form~ [i culoare diferite dup~ rang. armele erau încrustate cu argint [i filde[.
Pe trup se suprapuneau, dup~ obiceiul oriental, Unele croieli [i motive decorative au fost p~strate,
mai multe haine lungi [i scurte îmbl~nite. într-o form~ popular~, în ve[mintele mili]iei
Grigore Alexandru Ghica [i Alexandru Moruzi na]ionale rurale a doroban]ilor, apoi mai târziu, în
îmbr~cau peste anterie haine cu mâneci pân~ la cele ale surugiilor care mânau diligen]ele, pân~ la
cot, tivite cu hermin~, [i deasupra altele mai înlocuirea lor cu calea ferat~.
lungi cu mâneci mai scurte, cu guler lat [i tivuri
177
COSTUMUL FEMININ
Deosebit de elegante erau costumele
doamnelor [i boieroaicelor, care, neavând func]ii
publice erau receptive fa]~ de moda apusean~.
Purtau pe cap c~ciuli]e rotunde de blan~, pe
trup rochii decoltate din m~tase, cu v~l drapat
pe piept, închise cu nasturi în fa]~, acoperite cu
haine mai lungi sau mai scurte din brocart sau
catifea, îmbl~nite, croite pe corp [i cu man[ete
late, [i în picioare pantofi cu toc.
Dac~ domnitorii str~ini ai ¥~rilor Române [i
cei din preajma lor purtau ve[minte aduse din
Turcia, iar arn~u]ii veneau cu echipamentul
confec]ionat în ateliere albaneze [i
macedonene, num~rul costumelor stråine era
restrâns fa]~ de majoritatea popula]iei,
credincioas~ vechiului port [i care i-a asigurat
permanen]a.

Costum de domni]~, secolul al XVIII-lea,

Muzeul Municipiului Bucure[ti
Hain~ cu cepchen, secolul al XIX-lea, Muzeul Municipiului Bucure[ti
COSTUMUL POPULAR
Criticul ßtefan Neni]escu explica, în 1929,
fenomenul conserv~rii specificului na]ional în
arta popular~ româneasc~ a secolului XVIII-
lea prin refuzul ]~ranilor de a accepta
modelele orientale impuse de Imperiul
otoman domnilor fanario]i [i demnitarilor,
preferând s~ copieze straiele din b~trâni,
înc~rcate de amintiri, evocând trecutul,
func]ionând ca ni[te stindarde.
Asimiland influen]ele, portul s~tenilor a
acceptat, astfel, din repertoriul otoman doar
pu]ine croieli ale unor haine suplimentare, ca
giubeaua, remodelându-le îns~ sculptural
c~tre volume lini[tite, cilindrice [i
transformând broderiile turce[ti cu volute moi,
de tip baroc oriental, în spiritul geometriz~rii
[i abstractiz~rii specifice întregii noastre arte
decorative. Transpunerea în materiale locale,
pânza de in sau cânep~ sau stofa de lân~ de
culoare natural~, mai ales alb~, [i înlocuirea
firului auriu cu lâna sau bumbacul colorate
au determinat o inversare a raporturilor
cromatice.

Transpunerea modelului hainei turce[ti (aflat~ la Muzeul

Municipiului Bucure[ti) în portul popular românesc (ctitor,
1856, biserica Cornetu-Schela, jud.Gorj, Oltenia)

P~l~rie cu coad~ de p~un, Bistri]a N~s~ud,

secolul al XIX-lea, Bucure[ti, Muzeul Satului
179
J.L. David,
Încoronarea lui Napoleon,
detaliu, 1804, Paris, Luvru
COSTUMUL ÎN SECOLUL
AL XIX-LEA

Sans-culotte
COSTUMUL EUROPEAN
ÎN PRIMUL SFERT AL
SECOLULUI AL XIX-LEA
De la neoclasicism la empire
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Poate c~
niciodat~ schimb~rile vestimentare nu au fost
mai rapide [i mai radicale decât în Fran]a la
finele secolului al XVIII-lea. În focul revolu]iei,
peste noapte, a încetat s~ mai fie admirat
nobilul pudrat, purtându-[i cu gra]ie jacheta
de satin brodat~ cu aur, iar eroul zilei a
devenit cet~]eanul obi[nuit care arbora cu
mândrie cocarda tricolor~ pe bluza de lucru.
COSTUMUL ÎN TIMPUL
REVOLU¥IEI DE LA 1789
A ap~rut pe scena istoriei o nou~ ]inut~, cea
a republicanului plebeu, numit de obicei
„sans-culotte” (purtând în locul pantalonilor oferit~ privitorilor nu numai o pild~ de virtute
scur]i pân~ la genunchi – culotte – pantaloni cet~]eneasc~ [i eroism, de subordonare a
marin~re[ti lungi [i largi). Ve[mintele sale intereselor personale celor ale patriei, dar [i
s~r~c~cioase, disparate, de ]~ran-soldat, modele de frumuse]e robust~, natural~, în
contrastau puternic cu elegan]a aristocra]iei sensul dezvolt~rii armonioase de ansamblu a
detronate. întregii fiin]e, potrivit principiilor umaniste,
democratice ale Romei republicane.
COSTUMUL PLEBEU Se descoperea frumuse]ea trupului pe care, deseori,
Pe cap, cu p~rul natural lung, zbârlit, bicornul sculptorii îl reprezentau nud sau cu ve[minte care nu
era deseori înlocuit de boneta frigian~ ro[ie trebuiau s~-l ascund~, ci s~-l arate. Antonio Canova îl
(semn distinctiv al sclavilor din galere; înf~]i[a pe Napoleon, ca [i pe sora acestuia, Pauline
aceasta fusese adus~ la Paris de marinarii Bonaparte, ca pe zeii antici.
revolu]ionari în 1792).
Pe trup, c~ma[a era deschis~ la piept, uneori cu CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
fular, [i peste ea se îmbr~ca vesta scurt~, apoi Influen]a artei antice, cunoscut~ mai ales prin
jacheta (fie redingota brun~, fie haina militar~ statuara greco-roman~, a devenit hot~râtoare
cu nasturi de metal, fie bluza ]~r~neasc~), iar atât pentru structura corpului în propor]ii [i
pantalonul era lung, cilindric, purtat la început dimensiuni, cât [i pentru realizarea costumului:
de matelo]i [i muncitori (numele vine de la
personajul Pantalone din Comedia italian~).
În picioare se înc~l]au deseori sabo]i ]
Debucourt, Conversa]ie misterioas~, gravur~
din Modes et Manieres du Jour, 1798 - 1808
~r~ne[ti. Sans-culottes au lansat moda
„neglijent~” (sau „sans façon”) care, la acea
dat~, nu putea s~ ]in~ mult~ vreme.
COSTUMUL BURGHEZ
Când, printre m~surile revolu]ionare, Adunarea
Na]ional~ a desfiin]at diferen]ierile costumare
pe st~ri, burghezia, datorit~ ascendentului ei
politic, [i-a impus stilul vestimentar (de tip
englez – frac negru, p~l~rie rotund~ etc.).
Tricolorul era arborat cu ostenta]ie: uniforma
G~rzii Na]ionale era tricolor~ (jacheta
albastr~ cu revere ro[ii, vesta [i pantalonii
albi), se purta cocard~ tricolor~ la costumul
civil, ca [i veste sau ciorapi tricolori.
Noul ideal al revolu]ionarilor, preg~tit în epoca
iluminismului de genera]ia enciclopedi[tilor, a
fost întrupat în opere de art~ ca picturile lui
Louis David. În Lupta Hora]ilor cu Curia]ii era
182

Anonim, Robespierre, 1792, Paris, Muzeul Carnavalet
silueta feminin~ tindea s~ semene cu cea a
unei statui de marmur~ a zei]ei Venus, prin
drapajul din ]es~turi albe, transparente,
mulând corpul, pe când cea b~rb~teasc~
adopta forme herculeene.
În 1793, Louis David a primit comanda s~
proiecteze costumele noii societ~]i franceze,
f~r~ deosebiri de rang. Pentru cet~]enii obi[nui]i
el a desenat o jachet~ ca o redingot~ larg~,
peste pantaloni lungi, strâm]i, [i cizme scurte,
singura podoab~ fiind e[arfa brodat~ cu deviza
„Libertate, Egalitate, Fraternitate”. Cei cu func]ii
oficiale aveau [i o manta lung~, [i o caschet~ cu
cozorocul ridicat [i cu un smoc de pene.
Ideea uniformei, în care toga antic~ se
asocia cu penele [i cizmele secolului al XVIII-
lea, nu a prins îns~, artistul mul]umindu-se
s~ creeze costuma]ia figuran]ilor la serb~rile
publice organizate în cinstea revolu]iei.
COSTUMUL ÎN STIL ”DIRECTOIRE”
Între 1795-1800, tendin]ele antichizante
semnalate au atins punctul culminant, fiind
exagerate în costumele elegan]ilor zilei,
îmbog~]i]i de r~zboi, care arborau cele mai
îndr~zne]e inova]ii, pân~ la bizarerie [i
caricatur~, [i de aceea erau numi]i „incroyables”
(sau „invisibles“) [i „merveilleuses”.
COSTUMUL BÃRBÃTESC
Silueta unui „incroyable” se opunea celei
aristocratice, elegante [i gra]ioase, printr-o
carur~ masiv~ – ob]inut~ prin v~tuiri,
suprapunerea mai multor veste cu gulere
r~sfrânte pe piept, pulpe false (cu bure]i sub
ciorapi) etc. – [i un voit aer de brutalitate –
dat de p~rul zburlit, bastonul cu noduri etc.
L. David, Proiect de costum pentru cet~]eanul francez,
Capul ap~rea voluminos prin p~rul tuns Paris, Biblioteca Na]ional~
neregulat, la început lung, în „urechi de câine”,
mai târziu scurt, ca la statuile romane, „à la
Titus”. Bicornul enorm era a[ezat diagonal sau
lateral. De origine englez~, p~l~ria rotund~ cu COSTUMUL FEMININ
boruri mari a evoluat c~tre cilindru. Îmbr~c~mintea unei ”merveilleuse” punea în
Pe trup, c~ma[a se vedea doar la cele dou~ col]uri ale valoare silueta sub]ire ca o coloan~, folosind
gulerului, împinse pân~ la gur~ de cravata ca un [al draparea unor ]es~turi u[oare (în rochie, [al,
r~sucit de [ase ori în jurul gâtului, pe care îl îngro[a turban); era ieftin~, dar nepractic~.
acoperind fa]a (invisibles). Vestele erau vizibile prin
reverele imense, triunghiulare, iar haina era încheiat~
Hercule, idealul masculin pentru Incroyable
strâmb, sugerând neglijen]~. Fracul sau redingota
lung~ avea umerii v~tui]i, ridica]i, gulerul pân~ la
urechi. Pardesiul sau capa putea avea, de asemenea,
dou~-trei gulere-pelerin~.
Pantalonii pân~ sub genunchi (încheia]i jos cu
nasturi), din piele g~lbuie sau stof~ de culoare
mai deschis~ decât haina, erau ridica]i pân~ la
subsuori. În picioare se purtau ciorapi, de obicei
albi, [i cizme sau pantofi decolta]i „escarpins”.
Principalul accesoriu era bastonul ca o bât~. Ca
urmare a r~sturn~rilor sociale, ]es~turile în dungi,
alt~dat~ semn distinctiv al repudia]ilor (lepro[i sau
pu[c~ria[i) sau subalternilor (vesta lacheilor) au
venit la mod~, fiind arborate [i pe steagul SUA,
care în ace[ti ani [i-au cucerit independen]a (M.
Pastoureau, L’Etoffe du diable).
183
 Accesoriile erau br~]~rile [i inelele la mâini [i
la picioare, geanta în form~ de urn~ antic~,
m~nu[ile peste cot, man[onul [i umbrela.

COSTUMUL ÎN STIL „EMPIRE”

Junona, idealul feminin [i silueta unei merveilleuse
Pe cap, p~rul era coafat cu coc în stil antic sau
tuns „à la Titus”, împodobit cu panglici sau
Acesta a reprezentat faza urm~toare de
evolu]ie a tipurilor de mai sus, în noile
condi]ii ale Imperiului Napoleonian.
Cadrul artistic • În arhitectur~ [i decora]ie, stilul
„Empire” se distingea prin dimensiunile colosale
[i bog~]ia ornamentelor de la curte, dar [i prin
aerul de severitate milit~reasc~, inspirându-se
din arta Romei imperiale (ca în Arcul de Triumf
din Place de L’Étoile, de arhitectul Chalgrin) [i
cu unele sugestii egiptene (ca în interioarele Prudhon, Joséphine, 1805, Paris, Luvru, detaliu
Palatului Beauharnais sau de la Malmaison, de
arhitec]ii Percier [i Fontaine).
J.L. David, Madame Recamier, 1800, Paris, Luvru

diademe, sau era acoperit cu o peruc~ blond~ ,,à

la Berenice”. Turbanul era la mod~, ca [i [alul
oriental, mai ales dup~ campania armatelor
napoleoniene în Egipt. P~l~ria era redus~, cu bor
în fa]~ ca un cozoroc (asem~n~toare caschetei de
jockey englez), pentru a proteja pielea
„marmorean~” a obrazului.
Pe trup, rochia-tunic~ era sub]ire, str~vezie,
alb~ din muselin, batist, poplin sau tul, mulându-
se pe corpul f~r~ corset (se purta deseori peste
un tricou de culoarea pielii). Uneori, avea pe
poale o fent~ pân~ la genunchi. Talia ridicat~
era marcat~ de o panglic~. Mânecile lipseau
sau erau foarte scurte. „Moda dezbr~cat~”
predispunea deseori la r~ceal~, denumit~ în
Germania „Musselinkrankheit” (boala
muselinei). ßalul de ca[mir ro[u completa ]inuta.
În picioare se purtau sandale sau balerini f~r~ toc,
lega]i cu panglici r~sucite [i încruci[ate pe gambe.
Doamna Recamier apare în portretele pictate de
Louis David [i de Gerard cu picioarele goale.
184

Chalgrin, Arcul de Triumf al Stelei, 1806, Paris
CARACTERE GENERALE ALE
COSTUMULUI Pentru ceremonia încoron~rii,
aceia[i arhitec]i au desenat uniformele de
gal~, iar pictorul Isabey rochiile doamnelor.
Napoleon a impus cur]ii sale un costum de
ceremonie reprezentativ, de o mare bog~]ie.
Camera Împ~r~tesei Joséphine la Malmaison, stil „Empire“
Femeile, deseori de origine modest~, ca
Madame Sans-Gène, erau îmbr~cate de
case de mod~, furnizând [i toate accesoriile,
[i chiar parfumul. Creatorul Leroy, renumit
pentru pre]urile sale excesive, lucra [i pentru
împ~r~teasa Joséphine.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
În costumul „Empire” domina uniforma, ]inuta
de gal~ împrumutând unele elemente
costumului curtean prerevolu]ionar.
Pe cap se purta bicornul a[ezat frontal, l~]ind Costume \n stil „Empire”
silueta, pe când englezii, ca Wellington, îl
purtau antero-posterior.
Pe trup, c~ma[~ cu jaboul de dantel~, vest~ ve[minte de bun~ calitate [i irepro[abil croite, dar
lung~ [i jachet~ cu guler înalt, brodate, [i de mare sobrietate, deloc b~t~toare la ochi.
pantaloni pân~ la genunchi, din atlaz alb, iar
în picioare ciorapi albi [i pantofi sau cizme.
J.B. Isabey,
COSTUMUL FEMININ Napoleon în uniforma regimentului de gard~
Se p~stra silueta de coloan~, talia ridicat~, dar
ve[mintele erau rigide, nedrapate, realizate din
m~tase grea cu broderii din fir, cu paiete [i
pietre, cu guler mare de dantel~ scrobit~.
Trena, folosit~ drept [al, putea fi prins~ în talie
cu nasturi [i montat~ în anticamer~.
La începutul secolului al XIX-lea a revenit la
mod~ catifeaua, albul a f~cut loc culorilor
saturate (ca vi[iniul); mânecile, seara scurte [i
bufante, erau în restul zilei lungi, tubulare.
Peste rochie se îmbr~ca o jachet~ scurt~, pân~
la talia ridicat~, cu mâneci, denumit~ „spencer”.
Mantourile preluau sugestii masculine în
redingote (capote sau douillete) eventual
îmbl~nite (poloneze).
Costumul obi[nuit s-a adaptat vie]ii active, se
folosea stofa mai groas~, rochiile aveau
mâneci lungi etc.
Prevala concep]ia englezeasc~ asupra
elegan]ei, în]eleas~ ca rezultat al asort~rii unor
185
Fr. Goya, Familia regelui Carol al IV-lea, 1800, Madrid, Prado
186
Ingres, Doamna Rivière, 1805, Paris, Luvru
187

COSTUMUL
ÎN CEL DE-AL DOILEA
SFERT AL SECOLULUI
AL XlX-LEA
Suflete romantice în saloane Biedermeier
CONDI¥II DE DEZVOLTARE C~derea
Imperiului napoleonian, în 1815, a declan[at pe
plan european o reac]ie general~ împotriva
stilului imperial francez; dup~ Congresul de la
Viena, moda a fost lansat~ de fo[tii adversari ai
Fran]ei, ca Anglia sau Germania, fiind doar
perfec]ionat~ în atelierele pariziene.
Scaun Biedermeier, colec]ia autorului
C. Barry, Parlamentul din Londra, 1840
Romantismul a însemnat în primul rând lupta
pentru libertate: „Libertate în arte, libertate în
societate, iat~ dublul stindard care une[te, cu
pu]ine excep]ii, tot tineretul de azi”, spunea
Victor Hugo.
Luptând pe baricadele Parisului la 1830, pe
cele din întreaga Europ~ la 1848, tân~ra
genera]ie, în frunte cu arti[ti ca Delacroix,
exprima [i în literatur~ sau în muzic~ izbucnirea
for]ei creatoare în lupta cu constrângerile
vechilor legi sociale [i sisteme de gândire.
Pledând pentru intensa tr~ire a vie]ii cu toate
resursele de pasiune [i imagina]ie ale sufletului,
romantismul deschidea asupra lumii o
perspectiv~ nou~, ascu]ind sensibilitatea în fa]a E. Delacroix, Chopin, 1838, Paris, Luvru
naturii. În locul sentimentului de automul]umire
clasic~ se trezea fiorul în fa]a imensit~]ii firii, ca
[i a scurgerii neîncetate a timpului. Ridicându-se Londra sau cel de la Budapesta, unii sugerau
împotriva a tot ce era static, înghe]at [i în]epenit [i crearea unor costume inspirate din cele ale
în vechile orânduiri, genera]ia romanticilor se cavalerilor medievali (ca Ernst Moritz Arndt).
opunea, firesc, viziunii clasice, cultului În modelarea cadrului ambiental a ap~rut un
antichit~]ii, promovate de imperiu, prin care nou ideal de via]å, cel al burgheziei, ajuns~ de-
dorise s~-[i statorniceasc~ definitiv domina]ia, abia acum s~-[i impun~ gustul. În Fran]a, regele
proclamând frumuse]ea ideal~ ca etern~. Ludovic Filip era supranumit regele burghez, [i
Cadrul artistic creat în acest timp a exprimat locuin]a ca [i îmbr~c~mintea sa [i a familiei sale
opozi]ia împotriva anticomaniei, înlocuit~ cu erau într-adev~r de o simplitate ce contrasta
admira]ia pentru formele trecutului na]ional, frapant cu fastul regal al secolului al XVIII-lea.
redescoperit în sursele evului mediu sau ale Stilul burghez propriu-zis s-a cristalizat în decora]ia
Rena[terii. de interior din ]~rile germanice în stilul
În arhitectur~ se imitau exemple gotice [i Biedermeier. Denumirea, dat~ la început în
renascentiste, cu unele tr~s~turi baroce-rococo, derâdere, definea o ambian]~ pl~cut~,
alc~tuind „stilul trubadur” (de exemplu biserica confortabil~, destinat~ în primul rând vie]ii de
Sainte-Clotilde din Paris, 1846). În epoca în familie din mediile or~[ene[ti îndestulate. Mobila,
care în toat~ Europa se ridicau construc]ii cu contururi curbe, era din lemn de esen]e mai
m~re]e în stil gotic, ca Parlamentul din ieftine, f~r~ aplica]ii de bronz. Ilustrând [i de ast~
Coafur~ [i p~l~rie feminin~, rochie de bal, costum de c~l~rie, feti]~, b~trân~ cu mantil~, pelerin~, redingot~, frac, habit, pelerin~, p~l~rie tare [i p~l~ria moale a pa[opti[tilor
dat~ mularea scaunului dup~ forma trupului [i a
costumului, sp~tarul Biedermeier imita rotunjimea
umerilor [i talia sub]ire, cerute de mod~; netapisat,
el delimita un spa]iu gol ca pentru a servi nu unui
om real, ci unei fantasme. De asemenea,
perdelele de tul de la ferestre, cu drapaje
suprapuse, reluau curbele fustelor învoalte,
vaporoase.
Idealul de frumuse]e • Manifestându-se în
literatur~, muzic~ sau artele plastice,
curentul romantic a marcat [i viziunea asupra
omului, pe care costumul a urm~rit s~ o
realizeze practic.Femeia romantic~ era „un
suflet f~r~ trup”, un înger, iar costuma]ia
urm~rea s~ transforme fiin]a vie într-un vis
f~r~ substan]~, rod al fanteziei.
Frumuse]ea b~rb~teasc~, în viziunea
romantismului, era determinat~ în primul
rând de o intens~ via]~ spiritual~, pus~ în
valoare printr-o relativ~ fragilitate fizic~.
De fapt, tonul modei îl d~deau ]~rile cu
veche tradi]ie burghez~, ca Anglia, care
transmisese cu un secol mai devreme stilul
land-lordului întregii or~[enimi europene.
Câ[tigând [i mai mult prestigiu dup~
înfrângerea napoleonian~, Anglia proclama
ca regul~ suprem~ de bun-gust simplitatea
cerut~ de ritmul vie]ii active, pretinzând stofe
trainice [i croieli purtabile.
CARACTERE GENERALE ALE
COSTUMULUI Moda oscila în aceast~
epoc~ între dou~ limite extreme: concep]ia
englez~ asupra elegan]ei, care nu trebuia s~
bat~ la ochi, [i crea]iile fanteziste ale arti[tilor,
între gustul burghez care punea accentul pe
aspectul comun, banal [i cel artistic romantic,
urm~rind s~ scandalizeze burghezia.
Dac~ în anii sângero[i ai Revolu]iei Franceze scena
istoriei fusese dominat~ de oameni duri, cu fe]e
În fa]a oglinzii, gravur~ de mod~, 1830
orizontale [i maxilare puternice, de tigru (ca
Robespierre sau Danton), în vremea luptelor de
eliberare na]ional~ [i social~ din 1830–1848
primele roluri par s~ fi fost jucate de vizionari ai
viitorului, sensibili [i pasiona]i, gata s~ se sacrifice
în numele unui ideal de libertate. Poe]ii Fran]ei,
Victor Hugo, Lamartine, Musset, Chateaubriand
ar~tau, to]i, în anii tinere]ii ca ni[te apari]ii îngere[ti,
cu figuri prelungi [i înguste, ochi mari [i încerc~na]i
de veghe. Eroul romantic era îns~ deseori un
înfrânt, a[a cum era descris de Chateaubriand:
„imaginea unui nefericit [i bolnav, cu [uvi]e de p~r
în vânt, privirea adânc~, sublim~, r~t~cit~, fatal~,
buze contractate de dispre]ul pentru specia
uman~, inima plictisit~, byronian~, înecat~ în
dezgustul [i misterul existen]ei.”
Între anii 1830-1834, pictorul Gavarni a publicat
Journal des gens du monde la care au colaborat
Alfred de Vigny [i Alexandre Dumas. Arti[tii d~deau
tonul pentru o vestimenta]ie extravagant~, care-[i
g~sea aplicarea mai ales în baluri mascate sau în ]
inuta de interior. Fiecare î[i crea un tip, o înf~]i[are
original~: Balzac scria în halat benedictin, Musset
purta pantaloni de ca[mir ro[u [i halat de cas~ din
m~tase verde brodat~ cu aur, George Sand umbla
îmbr~cat~ ca un b~rbat, cu pantaloni ro[ii, bonet~
greceasc~ din catifea brodat~, papuci chineze[ti
189
 [i fuma ]ig~ri spaniole, iar Lord Byron prefera
hainele brodate albaneze [i turbanele turce[ti.
Era [i aceasta o manifestare a exotismului, a
deschiderii spre orizonturi noi, necunoscute
pân~ atunci [i descoperite cu încântare de
arti[ti (Marocul pictat de Delacroix, Grecia
descris~ de Lord Byron, Spania maur~
evocat~ de Victor Hugo etc.).
În epoca romantismului, a utopiilor lui Saint-Simon,
un discipol al acestuia, Prosper Enfantin, a fondat
o comunitate, la Menilmontant, în care to]i membrii
purtau o vest~ cu nasturi la spate, pe care nu [i-i
puteau încheia singuri, ca un simbol al ajutorului
fr~]esc de care are nevoie fiecare om. Costumul
romantismului contrazicea natura, [tergea linia
fireasc~ a articula]iilor, modelând o siluet~ voit
diferit~ de cea antichizant~ (de coloan~).

Sculptural, contrastele de volume se

accentuau prin strangul~ri [i evaz~ri (coafur~
învoalt~ - gât sub]ire - mâneci umflate - talie
strâns~ - fust~ larg~ - glezne fine).
Pictural, se preferau culori evanescente,
tonuri pastelate: bleu-pal, lavand~, gri-verde,
argintiu. Materialele folosite erau u[oare.
Anglia, prin romanele lui Walter Scott, lansa
moda ecosezurilor sco]iene.

F. Gavarni, desen de mod~, 1834 Chateaubriand

190
Gh.Tattarescu, Nicolae B~lcescu, 1851, Bucure[ti

COSTUMUL BÅRBÅTESC
Oglindind sensibilitatea sufleteasc~, gra]ia mai
mult decât for]a fizic~, silueta masculin~ era
efeminat~ într-o oarecare m~sur~, redând
acelea[i evaz~ri [i strangul~ri ale volumelor.
Pe cap, p~rul era buclat în cre[tet [i pe
urechi, amintind coafura feminin~, iar fa]a era
ras~ [i juvenil~, eventual cu favori]i, care
îngustau figura. P~l~ria era voluminoas~, din
fetru sau m~tase, ca un cilindru, dar evazat
în partea superioar~ [i strâns la panglic~.
P~l~ria moale, din fil], cu bor, la origine cea a
]~ranilor, proclama pactizarea revolu]ionarilor
cu ace[tia, fiind considerat~ de autorit~]i un
semnal politic. (În 1853 Liszt a avut un
conflict cu poli]ia din pricina unei astfel de
p~l~rii d~ruite de Wagner).
Pe trup, c~ma[a alb~, imaculat~ era principalul
semn de distinc]ie social~. Cravata imens~, alb~
sau neagr~, era r~sucit~ de mai multe ori în jurul
gâtului. Vesta, colorat~, contrasta cu jacheta.
Modele din Journal des Dames et des Modes, 1833
191
N. Livaditti, Familia poetului Vasile Alecsandri, 1837, Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Art~
192

Redingota avea umerii c~zu]i, capul mânecii
încre]ite coborând în jos pe bra], talia strâns~,
uneori sus]inut~ de corset. Se preferau tonuri
întunecate (albastru ca pruna, verde, maro).
Pardesiul era croit pe talie, cu pelerin~ sau
guler-[al rotund. Pantalonii în tonuri deschise,
pân~ la roz sau de culoarea oului de ra]~,
erau încre]i]i în talie, lungi, strâm]i la glezne,
cu benzi sub pantofi (supieuri).
În picioare se purtau pantofi u[ori, îngu[ti, fini
(mic[orând picioarele).
COSTUMUL FEMININ
Dup~ cum se exprima unul dintre cei mai
perspicace scriitori ai vremii, Charles
Baudelaire, „femeia are dreptul [i chiar datoria
s~ par~ magic~ [i supranatural~, s~ uimeasc~,
s~ vr~jeasc~; idol fiind, ea trebuie s~ se
împodobeasc~ spre a fi pre]uit~” (Curiozit~]i
estetice, p. 115). Baletul Gisèle e tipic.
Exprimând aceast~ viziune asupra femeii,
poate cea mai poetic~ din toate timpurile,
costumul epocii 1830 tr~da totodat~, prin
formele lui incomode, [i condi]ia subordonat~
în care aceasta se afla înc~, socotit~ slab~ [i
neajutorat~ [i legat~ de c~min, sub tutela
tat~lui, apoi a so]ului. De asemenea,
toaletele cele mai elegante, mai pre]ioase [i
cu formele exagerate, stânjenind mi[c~rile,
nu erau accesibile decât privilegiatelor din
marea burghezie, scutite de munca fizic~.
Pe cap, coafura consta din evaz~ri [i strangul~ri
succesive, buclele fiind strânse pe cre[tet în coc
[i grupate lateral, pe urechi, cu podoabe
asimetrice, buche]ele, funde etc. P~l~ria avea
boruri largi, aduse lâng~ fa]~, împiedicând pe
purt~toare [i s~ vad~, [i s~ aud~. Boneta de
dantel~ era purtat~ de femeile în vârst~.
Machiajul punea în valoare ochii umbri]i,
nasul [i gura r~mânând mici.
Pe trup, ve[mintele contrafåceau anatomia,
ascunzând articula]iile. De la decolteul oval
COSTUMUL ÎN ¥ÅRILE
(en bateau) sau pelerina care îl acoperea, ROMÂNE ÎN PRIMA
cus~tura um~rului cobora pe bra], [tergând JUMÅTATE A
carura, iar mânecile gigante, ca ni[te [unci SECOLULUI AL XlX-LEA
(en gigot) sau ca urechi de elefant, sus]inute Jos iølicul, sus pælæria
de sârme [i vat~, mascau cotul.
Talia de viespe era strâns~ în corset. Fusta ÎN PRINCIPATELE ROMÂNE, silueta
era evazat~, umflat~ pe jupoane de roman-tic~ a p~truns masiv odat~ cu adoptarea
muselin~. Deasupra rochiei se purtau [aluri de c~tre tinerii progresi[ti de prin anii ’30 a
indiene sau pelerine. Pantalonii lungi, cu costumului apusean, ca o declara]ie public~ a
volan jos, erau vizibili la feti]e. pozi]iei lor anticonservatoare
În picioare se înc~l]au ciorapi cu floricele [i
pantofi mici, balerini, prin[i cu panglici, CONDI¥II DE DEZVOLTARE În secolul al XIX-
(eventual cu toc mic, ortopedic, ascuns). lea, Turcia, în declin, [i-a pierdut treptat
În mediile mic-burgheze, mai ales în ]inuturile autoritatea asupra ¥~rilor Române, renun]ând
germanice, erau arborate atributele la monopolul comercial [i a fost silit~ s~ admit~,
gospodinei-mam~ de familie: boneta, dup~ r~scoala lui Tudor Vladimirescu, din 1821,
broboada-pelerinu]~ [i [or]ul, albe. reinstaurarea domniilor p~mântene. În deceniile
Codul lui Napoleon interzicea femeilor costumul urm~toare, marcate de revolu]ia de la 1848, a
masculin. Cele care doreau s~ poarte pantaloni avut loc ie[irea ¥~rilor Române din sfera de
trebuiau s~ ob]in~ o autoriza]ie special~ a prefecturii, influen]~ turceasc~ [i angrenarea lor în
ca scriitoarea George Sand, pictori]a Rosa Bonheur evolu]ia ]~rilor europene.
sau Doamna Dieulafoy care participa cu so]ul ei la Cadrul artistic • Au început s~ r~sar~ importante
cercet~ri arheologice asiriene. construc]ii în stiluri apusene, neoclasic (ca biserica
Frumoas~ din Ia[i sau Palatul Ghica-Tei, din
P~l~rie în care nu vezi [i nu auzi, 1830 Bucure[ti), iar mai târziu [i neogotic (ca Palatul
Administrativ de la Ia[i). Idealul uman • La noi, cea
mai romantic~ figur~, în sensul deplin al
cuvântului, r~mâne Nicolae B~lcescu, sufletul
Revolu]iei de la 1848. În toate portretele pictate de
Negulici sau Tattarescu, izbe[te privirea arz~toare,
spiritualitatea chipului consumat parc~ de o tr~ire
prea intens~. Barba scurt~ [i must~]ile
estompeaz~ linia obrazului, sub]iind [i mai tare
fa]a, pe care domin~ bolta frun]ii [i arcadele
umbrite.
193
Pa[optist, detaliu, gravur~, 1848

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI

În perioada Revolu]iei de la 1848, pe când
b~trânii boieri continuau s~ poarte vechiul
costum oriental, tinerii au trecut f~r~ rezerve la
moda apusean~, în stil romantic, cunoscut~ în
Fran]a, unde majoritatea pa[opti[tilor î[i f~cuser~
studiile (denumi]i, de aceea, [i „bonjuri[ti”).
Adep]ii revolu]iei arborau haina la mod~ [i
p~l~ria moale cu pana[.
În acela[i sens au fost schimbate în 1831 [i
uniformele armatei române, în[i[i domnitorii
îmbr~când ]inuta de comandant militar de tip
apusean. Concomitent, costumele de stil
oriental au coborât treptat pe scara social~,
doar negustorii [i dasc~lii, [i în urm~ doar
l~utarii înve[mântându-se ca boierii de
odinioar~, iar costumul falnicilor arn~u]i
ajungând s~ fie purtat de simpli vale]i.
O mod~ specific local~ pare s~ fi fost în aceast~
vreme acoperirea capului or~[encelor cu
cuviincioasa n~fram~, dar r~sucit~ în jurul
cre[tetului ca un turban (denumit „tulpan”), legat
cochet în frunte cu fund~.
C. Petrescu, Revolu]ionari la 1848, Bucure[ti, Academia Român~
194
În istoria costumului românesc, portul popular
nu a fost niciodat~ îmbr~cat numai de ]~rani, ci
a fost arborat ca un steag de lupt~, adunând în
jurul s~u tot neamul, de c~tre burghezia
progresist~ de la 1848, ca [i mai
târziu în timpul R~zboiului de independen]~
când era considerat la Curte ca ve[mânt
oficial. Acestuia i se datoreaz~ de fapt
aspectele caracteristice cele mai originale ale
costumului din ]ara noastr~.
E. Delacroix, Libertatea conducând poporul, 1830, Paris, Luvru
195

COSTUMUL ÎN
AL TREILEA SFERT AL
SECOLULUI AL XIX-LEA
Cupola metalicæ øi crinolina
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Între 1850–1870
moda era dictat~, din nou, de Curtea francez~ a
celui de-al doilea Imperiu. În 1853 a avut loc
c~s~toria împ~ratului Napoleon al III-lea cu
Eugenia de Montijo. Perechea imperial~
atr~gea aten]ia întregii lumi, cei doi ap~rând ca
prototipuri ale modei, de un lux exorbitant,
necesar sus]inerii prestigiului politic al Fran]ei.
Crinolina ]inea la distan]~, dansatorii neputând s~
se ating~ decât cu vârful degetelor. Centrul
elegan]ei masculine era Anglia epocii victoriene.
Costuma]ia cur]ilor europene nu era îns~ decât
exagerarea, hiperbolizarea costumului burgheziei
bogate, pentru care frumos însemna scump.
Cadrul artistic • În a doua jum~tate a secolului al
XIX-lea, cl~dirile se deosebeau dup~ rang:
primul loc îl ocupau edificiile cu
reprezentativ, urm~rind impresionarea mul]imii
(biserici, cl~diri oficiale de stat), folosind toate
mijloacele artei, f~r~ mare grij~ pentru
func]ionalitate, pe când construc]iile cu rol
Ch. Garnier, Opera din Paris, 1861-1875
practic (fabrici, depozite, g~ri
îndeplineau cerin]ele utilit~]ii,
preocupare pentru aspectul estetic.
În prima categorie, problema principal~ era,
prin urmare, ornamentarea, ca semn al
bog~]iei [i puterii. Stilurile istorice (baroc,
clasicism sau gotic) erau invocate ca ni[te
citate de prestigiu, amestecate f~r~ scrupule,
eclectismul ajungând curentul dominant.
Pentru a eviden]ia continuitatea st~pânirii
imperiale din Fran]a [i Anglia cu regalitatea
dinastic~, erau copiate mobile în stilurile
secolului precedent, dar m~rite [i îngreunate.
Sculptura [i pictura erau chemate
împodobeasc~ edificiile de vaz~, la fel cum
volanele [i dantelele se aglomerau pe ve[mintele
rol
Marele salon Napoleon al III-lea din Palatul Luvru, Paris
etc.)
f~r~
s~
Scara Operei din Paris
protipendadei pentru a o distinge de plebe.
ßi pentru înfrumuse]area ma[inilor de cusut sau
de g~tit, a sobelor etc. se recurgea la încrusta]ii
sau aplica]ii turnate în metal, evocând reliefurile
complicate de pe fa]adele caselor.
În artele plastice de asemenea coexistau
academismul (ca o component~ a
eclectismului, evocând, la fel de anacronic,
stiluri apuse, în compozi]ii înc~rcate, de o
c~utat~ bog~]ie [i elegan]~) [i realismul („o
expresie direct~ a vie]ii, reprezentare exact~
a societ~]ii”, cum îl numea Castagnary).
Courbet a [ocat oficialit~]ile, entuziasmându-
[i privitorii mai ales prin lipsa înfrumuse]~rii
conven]ionale, prin înf~]i[area brutal~ a
muncitorilor sp~rgând pietre, a ]~ranilor t~ind
porci sau a femeilor cernând grâu.
Comentatorii artelor plastice erau deseori
preocupa]i de crea]ia vestimentar~, ca Charles
196
Baudelaire care, în cronica sa din ziarul Le Figaro,
Le peintre de la vie moderne, lua ap~rarea
elegan]ei [i a machiajului
Idealul de frumuse]e • Pentru a corespunde
concep]iei vremii, femeia trebuia s~ apar~
pl~pând~, supus~ b~rbatului puternic [i ocrotitor. În
ceea ce prive[te pe acesta din urm~, calit~]ile
majore erau onorabilitatea, respectabilitatea,
pozi]ia social~ asigurat~ de avere.
În epoca în care garan]ia era oferit~ nu de
mu[chii tari, ci de contul în banc~, nu mai
interesa armonia trupului, care era mascat
de îmbr~c~minte ca de o carapace.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI În
deceniile care au urmat s-a accentuat tot mai mult
deosebirea dintre înf~]i[area b~rbatului [i cea a
femeii. B~rbatul, antrenat de angrenajul economiei
capitaliste, a adoptat uniforma civil~ a celor care
fac bani, indiferent de meserie, camuflându-se [i
luând culoarea mohorât~ a mediului industrial, pe
când femeia, subordonat~ familiei, slujea doar la
etalarea averii b~rbatului.
La Curtea Fran]ei, creatorii de mod~ erau englezi,
ca Henry Poole, aducând cu ei elegan]a
gentlemen-ilor (ca Beau Brummel). Alt englez,
C. Brodrick, Bursa de grâne din Leeds, 1863
Worth, a creat rochiile împ~r~tesei Eugenie [i
a împ~r~tesei Austriei, Sissi, fondând la
Paris casa de mod~ care a durat [i în secolul
al XX-lea producând „haute couture”.
Sculptural, pe când costumul masculin evolua
c~tre aspecte severe, cu forme geometrice
rigide, sobre, cel feminin devenea mereu mai
somptuos, cu volume enorme (crinolina),
înc~rcat cu multe detalii, volane, broderii etc.
Pictural, noile culori de anilin~ alc~tuiau o
palet~ mai contrastant~ ve[mintelor feminine,
pe când negrul [i albul domneau aproape în
exclusivitate în cele b~rb~te[ti.
Materialele folosite erau de o mare varietate.
Pre]uirea valorii comerciale a investi]iei
ducea la aglomerarea exagerat~ de drapaje,
croieli [i ornamente, cerând mult~ munc~.
Executarea aplica]iilor [i broderiilor la mod~ a
fost facilitat~, mai ales pentru confec]iile în
serie, de perfec]ionarea ma[inii de cusut
(brevetat~ de Singer în 1851).
COSTUMUL BÅRBÅTESC
În aceast~ epoc~ s-a pierdut treptat
amintirea siluetei juvenile, spiritualizate, a
genera]iei romantice. Toat~ Europa era
dominat~, de fapt, de moda burghez~ din
Anglia, cea mai potrivit~ „respectabilit~]ii”
afi[at~ de oamenii de afaceri, bancheri etc.
Idealul uman p~rea s~ se maturizeze treptat,
s~ ating~ vârsta gravit~]ii, chiar a solemnit~]ii
G. Courbet, Sp~rg~torii de piatr~, Dresda, Muzeul de Art~ J.F. Millet, Rug~ciunea de sear~, 1857, Paris, Luvru
Costume din 1850 - 1870, silueta masculin~ [i cea feminin~, rochie pe crinolin~, b~rbat cu jachet~ [i cilindru, mantil~, scheletul
crinolinei, pardesiu scurt, Amelia Bloomer, vivandier~ în armata român~ în 1865, p~l~rie-basma [i p~l~rie impératrice
exprimat~ prin forme severe, impun~toare.
Odat~ cu cre[terea industriei capitaliste,
costumul celor înst~ri]i devenea tot mai
uniform [i mai auster, cu forme ]epene,
amintind co[urile de fabric~ atât prin p~l~ria
„]ilindru”, cât [i prin gulerul tare, mânecile [i
pantalonii tubulari. Negrul era culoarea
dominant~ a hainelor, luminat~ doar de albul
vestei, cravatei sau m~nu[ilor. Fracul [i
jacheta erau hainele cele mai r~spândite, de
diminea]a pân~ seara. Piesele mai legere, ca
[i cele colo-rate, în tonuri oricât de re]inute,
erau admise doar în intimitate, între amici.
Pe chip, urm~rind s~ arate mai maturi, chiar
tinerii purtau barb~ [i must~]i tunse dup~
modelele personalit~]ilor la ordinea zilei, de
pild~ à la Napoleon al III-lea, cu barbi[on-
pana[ (numit „imperial“) [i must~]i sub]iri,
orizontale sau à la Franz Joseph, modelând
fa]a c~tre p~trat prin c~rarea la mijloc [i
favori]ii care accentuau maxilarele, à la
Gambetta, Thiers sau Alfred de Musset.
P~l~ria era rigid~, cel mai des de form~
tubular~, numit~ „cilindru”. ßi p~l~ria joas~ a
evoluat c~tre forme ]epene, ca melonul
semisferic sau p~l~ria de pai „canotier”.
Pe trup, dup~ cum relata un cronicar al vremii,
ruf~ria se purta numai alb~, cu pieptul c~m~[ii sau de sidef [i în sfâr[it, bastonul, neîncovoiat
înt~rit în scrobeal~ [i lustruit. Gulerul [i [i cu mâner de aur, de argint, de filde[, de
man[etele rigide ca din carton erau prinse în baga ori sidef, dac~ nu chiar de un crâmpei
nasturi pentru a fi schimbate. Vesta, la început de corn de cerb. Uneori, mânerul nu era fixat
colorat~ sau cadrilat~, [i-a pierdut treptat de baston, ci se prelungea înl~untrul lui cu o
motivele de fantezie, asortându-se la pantaloni. lam~ de stilet, „baston cu [i[”.
Jacheta, la început strâns~ pe corp, s-a îngro[at
în talie, iar mânecile s-au l~rgit uniform.
Pardesiul avea forma jachetei, fiind doar mai Bettannier, O mazurc~ la Mabille, litografie din
lung. Putea avea guler de catifea [i bordiseli Paris - miroir de la mode, 1855-1867
din galon de m~tase.
Pelerina s-a p~strat, eventual cu dou~ volane.
Pantalonii au adoptat forma de burlan, f~r~
dung~, nemaifiind fixa]i nici jos de supieuri.
Izmenele din pânz~ erau lungi pân~ la glezne.
În picioare, ghetele se închideau cu nasturi sau
cu elastic. Ciorapii, negri, nu se vedeau.
Accesoriile obligatorii erau m~nu[ile [i bastonul
sau umbrela. „Din ]inuta domnilor mai f~ceau
parte: ceasornicele cu capace, care se purtau
în buzunarul vestei [i cu l~n]i[or petrecut prin
cheotoarea nasturilor de la piept pân~ la
buzunarul opus, unde la cap~tul lan]ului se
punea un creion metalic, un medalion cu vreo
fotografie drag~ [i uneori cutiu]a cu tabac de
tras pe nas; apoi, tabachera cu tutun [i
„]igaretul“ de filde[, de chihlimbar, de abanos
198

p~rul strâns, netezit în bandouri, prins în coc [i cu
A.O. Renoir, Pictorul Sisley cu so]ia sa, 1868, Köln, Wallraf-Richards Museum
Ochelarii se purtau prin[i doar de spinarea
nasului [i aveau la dreapta un [iret ce se
prindea de cheotoarea hainei pentru ca, dac~
va fi desprins, s~ nu cad~ s~ se sparg~”
(G.Costescu, Bucure[ti, vechiul regat, p.297).
COSTUMUL FEMININ
Femeia, care juridic trecea de sub tutela tat~lui
sub cea a so]ului, folosea costuma]ia ca pe un
însemnat mijloc de seduc]ie, principala arm~ a
sexului slab, care trebuia îns~ manevrat~ cu
pruden]~, respectând conven]iile sociale.
Modelele de elegan]~ erau prin]esele,
cânt~re]ele de oper~ [i demimondenele,
amantele bog~ta[ilor. Pe strad~, se purta din
nou m~tasea, se prefera taftaua „changeante”,
coloritul era puternic, lipsit de armonie, iar la
rochiile din tul se aplicau de la 25 la 100 de
volane. Silueta era stilizat~ într-o schem~
piramidal~, pe linii orizontale, ca din clopote
suprapuse (p~l~ria-capote, pelerina, crinolina).
Capul era mic propor]ional cu restul siluetei,
coafura simetric~, sever~, cu c~rare la mijloc,
câteva bucle lungi, încadrând ovalul prelung. Pe
când b~trânele p~strau înc~ boneta de dantel~,
tinerele la mod~ arborau p~l~ria „impératrice”
sau p~l~ria-basma, legat~ sub b~rbie.
Pe trup, peste lenjeria bogat~ (c~ma[a, corsetul
cu butoniere metalice [i pantalonii lungi, cu
dantele), se îmbr~ca rochia cu corsajul ajustat,
cu decolteu larg pentru sear~, ziua acoperit de
pelerina „berthe”, cu mânecile strâmte la
um~r, l~rgindu-se la încheietur~, cu fusta
învoalt~, cu volane orizontale.
S-a f~cut apropierea între scheletul metalic al
noilor construc]ii [i suportul fustelor, care a
devenit principala distinc]ie a rangului social:
crinolina. Numele provine de la crin (p~r de cal),
care asigura, la început, rigiditatea fustei, pe
199

C. Corot, Femeia în albastru, 1874, Paris, Luvru
care nu mai ajungea s~ o sus]in~ doar juponul
apretat din anii preceden]i. O dat~ cu cre[terea
volumului fustei, nici acesta nu a fost de ajuns [i
s-a recurs, ca alt~ dat~ în secolul al XVII-lea,
apoi în al XVIII-lea, la be]e de bambus, la oase
de pe[te, ajungându-se în cele din urm~, prin
1856, la un schelet din 10 cercuri de metal
legate între ele cu panglici din pânz~.
ßi la fel cum alt~dat~ fotoliile Ludovic al XV-lea î[i
modificaser~ bra]ele pentru a face loc fustei, acum
s-au inventat taburete speciale, „pouf”, pentru a
permite [ederea doamnelor cu crinoline. Deasupra
rochiei, [alul se purta în continuare în cas~ ca [i pe
strad~. Pardesiul era larg [i lung sau scurt, uneori
ca o cazac~ îmbl~nit~, kasawekas.
În picioare, înc~l]~mintea era pu]in vizibil~,
ciorapii din bumbac albi, pantofii sau botinele
cu tocuri „Ludovic al XV-lea”.
Ca accesorii, m~nu[ile erau obligatorii pe
strad~, ziua – scurte, seara – lungi peste cot.
Bijuteriile erau abundente, mari, atârnând
([iraguri de perle, medalioane, cercei lungi).
În a doua jum~tate a secolului al XIX-lea, la fel
ca în construc]iile utilitare, industriale, s-au
experimentat noi moduri de solu]ionare practic~
a problemelor produc]iei vestimentare. Ma[ina
de cusut fiind folosit~ mai intens, s-a l~rgit
produc]ia de confec]ii (se vindeau fuste
împreun~ cu materialul pentru corsaj). În anii
’60, mari cantit~]i de ve[minte confec]ionate au
fost lansate pe pie]ele europene [i americane.
Dup~ 1848, în vârtejul ideilor noi de libertate,
î[i f~cuser~ loc [i primele proclama]ii ale
egalit~]ii femeii, afi[at~ [i prin costum. În
Anglia, arti[tii prerafaeli]i, grupa]i în Confreria
Arts and Crafts, încurajau ve[mintele
confortabile, amintind stilul renascentist, cum
erau cele create de William Moris pentru Seurat, Duminic~ pe malul Senei,
1885, Chicago, Art Institute
so]ia sa, portretizat~ în 1868 de D.G. Rosetti.
O americanc~, Miss Amelia Bloomer, a dus o
adev~rat~ campanie în favoarea unei
vestimenta]ii mai ra]ionale, îmbr~cându-se ea îns~[i cu o fust~ crea]~ pân~ la genunchi [i
cu pantaloni lungi, bufan]i. Imitatoarele ei,
numite de public „blumeriste”, au ap~rut [i la
E. Degas, Modista, cca. 1885, Chicago, Art Institute Paris, unde au sfâr[it îns~ ridiculizate pe
scenele teatrelor de revist~.
Tendin]a masculinizant~ s-a continuat [i în
deceniile urm~toare în unele detalii, ca p~l~ria,
jiletca sau ]igara, a c~ror prezen]~ era atacat~ de
cronicile mondene. Era vorba numai de capricii
pasagere ale modei, nu de vreo schimbare în
structura costumului, mereu înc~rcat [i nepractic,
mijloc evident de distan]are social~.
200
 COSTUMUL ÎN ULTIMUL
SFERT AL SECOLULUI
AL XIX-LEA
Impresionismul øi turnura

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Dup~ r~zboiul

din 1870 dintre Fran]a [i Germania a urmat
„la belle epoque“ de pace [i prosperitate.
Pictorii ca Manet, Degas, Monnet, Renoir s-
au concentrat asupra luminii [i culorii,
inspirându-se direct din natur~ [i preg~tind
stilul „Art-Nouveau“ 1900. Costumul
deosebea net st~rile sociale.

COSTUMUL FEMININ
În Codul toaletei civile, publicat la Bucure[ti în
1870, scria c~: „Toaleta unei demoazele urmeaz~
a fi mai modest~ decât a unei femei m~ritate,
pentru c~ adev~rata manier~ de a-[i alege un
b~rbat este de a p~rea c~ are gusturi simple…”
Dup~ c~s~torie, so]ia devenea, ca [i calea[ca sau
vitrina din salon, mijlocul de afi[are a rangului
social al so]ului: „toaleta unei femei prudente,
gl~suie[te mai departe codul citat, trebuie a fi în
armonie cu averea [i pozi]iunea ce ocup~ în lume.
Prea mult~ simplitate ar trece în ochii lumii de
avari]ie [i prea mult lux s-ar lua drept vanitate [i
dezordine în echilibrul afacerilor familiei”.
Crinolina a cunoscut perioada de glorie între
1850 – 1860. Între 1860 – 1870, crinolina,
fabricat~ la scar~ industrial~, a devenit ieftin~ [i
u[or de purtat, datorit~ sc~derii greut~]ii
cercurilor. Ea s-a r~spândit foarte mult, [i-a
pierdut rolul de distan]are social~ (era purtat~ [i
de jupânese) [i, ca urmare, a disp~rut treptat:
întâi cercurile au coborât sub genunchi,
dând fustei o form~ piramidal~ (se prefera
Dante Gabriel Rossetti, Rochia albastr~ de m~tase, 1868, London, Helmscott Manor
201
Siluete cu turnurå 1870 - 1900, rochie polonez~, 1869, turnurå 1875, dou~ rochii 1880, rochie [i turnura ei, 1886, rochie cu pernu]~”strapontin”, coafur~
Rochie cu turnura drapat~, 1886
iar croiala „princesse”, f~r~ t~ietur~ în talie). Tiparul rochiei cu turnurå, 1886 (din Hamilton, Hill)
Între 1867–1868, moda era „nouvel Empire”,
de influen]~ antic~ – talie sus, ornamente
à la grec, camee.
Apoi, c~tre 1868, fusta a devenit plat~ în fa]~,
cu tren~ triunghiular~ din profil. Poala, care
nesus]inut~ suficient r~mânea mai lung~,
incomod~, era uneori suflecat~ [i prins~ cu
benzi, l~sând s~ se vad~ fusta de dedesubt,
pân~ la glezne, în culori contrastante (vederea
pantofilor constituia un fapt senza]ional). Fusta
ro[ie, cu cizmuli]e ro[ii, considerat~ „genre
canaille”, era arborat~ mai ales de
demimondene de felul Damei cu Camelii.
Dup~ 1870, amploarea fustei era masat~ în
spate, într-un drapaj bogat, formând „tournure”.
Coafura era în armonie cu silueta complicat~, cu
multe bucle, prinse fiecare separat, cu
m~nunchiuri de zulufi lungi la ceaf~, într-o
mi[care asem~n~toare faldurilor fustei cu
„tournure”. Ap~rut~ în epoca de sporit~ valoare
artistic~ a „impresionismului”, noua mod~,
deplasând la spate drapajul [i podoabele (funde
[i flori pe buclele p~rului [i pe turnur~), a dat
siluetei o prezen]~ în spa]iu mai divers~, cu mai
multe fa]ete atractive, ca o statuie de Rodin,
care se cerea privit~ de jur împrejur. Prin
r~sucirea capului, pus~ în valoare de coafura
Silueta masculin~ în a doua jum~tate a secolul al XIX-
lea, veston la dou~ rânduri de nasturi, 1850, la un rând,
1862, jachet~, 1880, / tipare de redingot~ [i de jachet~,
/ musta]~ [i barbi[on à la Napoleon al III-lea, favori]i à la
Franz Ioseph, joben, melon, canotier
Canotier din pai, Muzeul Municipiului Bucure[ti
Cezanne, Autoportret cu p~l~rie melon
atârnând~, sau a trupului urmat de tren~,
mi[carea era conturat~ [i amplificat~, alc~tuind
compozi]ii în spiral~.
Costumul se încadra în ambian]a interioarelor,
prin îns~[i prezen]a drapajelor grele din mul]i
metri de ]es~tur~, care aminteau perdelele cu
ciucuri de la ferestre [i u[i, fe]ele de mas~ [i
abajururile l~mpilor etc. Nu întâmpl~tor
aceast~ mod~ vestimentar~ a fost denumit~
„style tapissier”.
Turnura era purtat~ la toate vârstele; ea a evoluat
când mai ampl~, în 1875 [i 1885, când mai redus~,
sus]inut~ de o pernu]~, „strapontin”, sau
203
Ed. Manet, Janne Duval, Budapesta, Muzeul de Art~
204
 indicat~ discret prin câteva cute plate, prin
1880, urmând s~ dispar~ definitiv doar o dat~
cu conturarea noului „stil 1900”.
În acest timp, au ap~rut primele costume de
sport – cum era costumul de tenis în Anglia,
dup~ 1870, sau costumul de baie, devenit
dup~ 1860 func]ional; el acoperea tot corpul,
dar se mula pe corp, pantalonii scurtându-se
uneori pân~ sub genunchi.
ßi în aceast~ perioad~, mul]i arti[ti erau
preocupa]i de mod~. Poetul Mallarmé a
publicat din 1874 un jurnal, „La dernière
mode” care a durat [apte numere (E.Thiel,
Künstler und Mode p. 50).
C~tre sfâr[itul secolului, medicul român
G.Bercar scria în volumul s~u Îmbr~c~mintea
femeii din punct de vedere igienic [i estetic,
(p.5): „E imposibil s~ umbli în urma unei
doamne când va fi colb”, declarându-se de
p~rerea unui deputat din Viena care propusese
instituirea unui impozit asupra trenei.

COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, mai conservator, a p~strat p~l~ria tare,
melon, canotier. O inven]ie senza]ional~ a fost
lansat~ pe pia]~ prin 1870: „clac”-ul, un joben
înalt din pâsl~ sau m~tase neagr~, prev~zut cu
arcuri pentru a fi strâns ca o armonic~.
Pe trup, spre sfâr[itul secolului se purta, pentru
toat~ ziua, redingota (Rock) la un rând,
cambrat~ pe talie, cu poale lungi, evazate, la o
palm~ deasupra genunchiului, cu [li] la spate.
O variant~ era gherocul (Gehrock) închis la
dou~ rânduri, cu poale evazate, pân~ la
jum~tatea coapsei. Fracul a devenit hain~ de
gal~, s-a strâmtat nemaiînchizându-se în
nasturi [i l~sând s~ se vad~ vesta.
În picioare, se încal]au în continuare ghete.

Claude Monet, Femei în gr~din~, 1867, Paris, Muzeul Orsay

205
 pictorul Theodor Aman a proiectat coroana
din o]elul tunurilor turce[ti, capturate în
R~zboiul de Independen]~.
Cadrul artistic • Principalul ]el al culturii
secolului al XlX-lea a fost st~pânirea
mijloacelor de comunicare europene (limba
francez~, arta [i literatura în stilurile
apusene). ßi la noi era considerat~ frumoas~
Paul Gottereau, C.E.C. Bucure[ti 1900 doar o locuin]~ în stil eclectic, înzorzonat~ cu
multe ornamente din stuc, cu grilaje din fier
forjat. La fel, era pre]uit~ elegan]a
COSTUMUL ÎN vestimentar~ în func]ie de bog~]ia
podoabelor, de munca [i banii investi]i.
ROMÂNIA ÎN A DOUA
JUMÅTATE A COSTUMUL BÅRBÅTESC
SECOLULUI AL XIX-LEA Rela]iile sociale cereau respectarea unor
Jobenul øi malacoful conven]ii stricte. În Codul manierelor
elegante din 1870 scria c~ pentru un b~rbat
Idealurile Revolu]iei de la 1848 au fost în „a se prezenta la un superior în redingot~,
mare parte înf~ptuite prin Unirea gheroc, jachet~ ori pardesiu, [i nu în frac, era
Principatelor în 1859, apoi prin cucerirea o grosier~ lips~ de polite]e”.
Independen]ei în r~zboiul din 1877. P~l~ria tare, cilindric~ era numit~ la noi
Pentru încoronarea regelui Carol I, în 1881, „joben”, de la numele negustorului francez
Jobin, de pe Calea Victoriei din Bucure[ti.
I.Mincu, Casa Vernescu, 1889, Bucure[ti Tunsoarea p~rului, b~rbii [i must~]ilor era
revelatoare pentru alian]ele politice:
Alexandru Ioan Cuza ca [i mini[trii s~i,
precum Kog~lniceanu, purtau c~rarea într-o
parte, must~]ile drepte [i barbi[onul în
pensul~ lansate de împ~ratul Napoleon al lll-
lea, pe când Carol l de Hohenzollern [i
curtenii lui se piept~nau cu c~rare la mijloc [i-
[i potriveau favori]ii pentru a încadra fa]a în
form~ p~trat~, la fel ca împ~ratul Franz
Ioseph sau cancelarul german Bismark.
Un exemplu de manifestare spontan~ [i
exuberant~ a fanteziei populare în crea]ia
vestimentar~, adaptat~ func]ional unei activit~]i
moderne, a fost apari]ia portului surugiilor,
campionii vitezei în circula]ia vremii, mânând caii Pictorul Gh. Tattarescu în
1864, foto
Coroana regelui Carol I,
1881, Muzeul Na]ional de Istorie, Bucure[ti

tr~surilor de po[t~ cu pocnituri de bici [i chiote

s~lbatice [i atr~gând aten]ia, [i vizual, prin
broderiile multicolore cu care erau acoperite
costumele lor strânse pe corp, pantalonii
evaza]i, ca [i mantalele cu glug~. Epoca lor de
glorie a durat, de la instaurarea transportului în
comun, cu cai, (din 1850) [i pân~ la înlocuirea
acestuia cu drumul de fier, (în 1880). Aceste
costume ar~toase au mai împodobit apoi, o
vreme, mili]ia rural~ a doroban]ilor.
Uniformele militare erau de tip apusean.
Costumele ofi]erilor superiori mai p~strau
ceva din elegan]a ]inutei curtene a deceniilor
trecute: epole]ii cu franjuri de fir. În toat~
Europa, ca [i în România, coloritul era viu,
dominat de ro[u (ro[iori) [i albastru, pe lâng~
bleumarin, negru, cenu[iu sau brun.
¥inuta diferitelor ranguri militare corespundea
claselor sociale: pe când ofi]erii se recrutau din
mo[ierimea [i burghezia avut~, solda]ii erau ]~rani.
Între uniforma strâns~ pe trup, croit~ ßtefan Luchian, Ro[ior, Muzeul Municipiului Bucure[ti
207
 impecabil, din stof~ fin~, plin~ de fireturi a
generalului [i mantaua aspr~, s~r~c~cioas~ a
infanteristului în opinci era pr~pastia dintre dou~
lumi diferite, cea a saloanelor sclipind de oglinzi [i
cea a cocioabei cu p~mânt pe jos. Din r~zboiul de
Independen]~ al României din 1877, Nicolae
Grigorescu a p~strat imaginea monumental~ a
gornistului cu cu[ma de miel cu pana[. ¥~ranul
român descris de un c~l~tor str~in în 1867 era
„slab, palid, vl~guit, zdren]~ros, îmb~trânit înainte
de vreme”. Erau obi[nuite pe str~zile ora[elor figuri
cum era cea a sacagiului bucure[tean, având pe el
doar o c~ma[~ de pânz~ groas~, pantalonii [i
picioarele goale.

Doamna Elena Cuza, gravur~, 1895 Copii din familia Storck, foto, Bucure[ti, Muzeul Storck
208
 COSTUMUL FEMININ
Costumul citadin era la curent cu moda parizian~.
Crinolina era numit~, la noi, „malacof”, de la
bastionul de ap~rare a Sevastopolului (Crimeea)
cucerit de trupele franceze, în 1855, iar jacheta
scurt~ era ca]aveica. Este interesant de remarcat
promptitudinea cu care ajungeau la noi ultimele
nout~]i: vivandierele armatei române, care au fost
pe front în 1877 în R~zboiul de Independen]~,
aveau fusta pân~ la genunchi, peste pantaloni,
lansat~ de americanca cea mai progresist~, Miss
Bloomer, doar câ]iva ani mai devreme.

Frusina Racovi]~ Stamatopol, foto, 1875, Bucure[ti, Academia Român~ Ornamente în stil eclectic, 1897 Bucure[ti
209
Cas~ Bamileke, Camerun, Africa

Cadrul artistic • Dac~ arhitectonic au r~mas

relativ pu]ine monumente, ca enigmaticele ruine
de la Zimbabwe, statuara a alc~tuit principala
bog~]ie artistic~ african~, având rol simbolic, ca
stâlpii cu chipurile str~mo[ilor, sau

COSTUMUL
AFRICII NEGRE
Fuste øi acoperiøuri din frunze
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În trecutul nescris în
cronici al Africii negre s-au succedat civiliza]ii,
începând din preistorie (dovad~ picturile rupestre
sahariene sau cele din zona estic~) [i continuând
cu cele din mileniul I î.Hr. (nigeriene) sau din
secolele XII – XVII (din Ife, Benin, Congo, sau
Zambezi). În decursul secolelor au existat leg~turi
cu Europa fie prin intermediul zonelor
mediteraneene, a Egiptului, apoi a statelor arabe,
sau datorit~ cor~bierilor portughezi, spanioli sau
olandezi. Africa neagr~ a fost cercetat~, [i civiliza]ia
ei a început s~ fie în]eleas~ de-abia la sfâr[itul
secolului al XIX-lea, marcând
puternic arta mondial~ a secolului al XX-lea.
Pereche din Congo
Sprijinitoare de cap Ba-luba, din Africa,
Zurich, colec]ia A. Studer
func]ie utilitar~, cum sunt greut~]ile pentru
cânt~rit aurul sau sprijinitoarele de cap etc., ori
slujea practicilor religioase, precum m~[tile.
Astfel, sculptura a redat sensibil întreg orizontul
cuno[tin]elor, cu o puternic~ tonalitate
emo]ional~. Prin împletirea fibrelor vegetale s-
au creat, de asemenea, compozi]ii decorative,
calitatea principal~ a artei africane fiind, în toate
cazurile, ritmul viu, exprimat sonor în muzica
tobelor [i vizual în mi[c~rile dansului.
Idealul uman era diferit fundamental de cel
european (ale c~rui prototipuri fuseser~ stabilite
de arta greco-roman~), atât prin culoare, cât [i
prin siluet~, caracterizat~ nu atât de contururi
fluide, cât de proeminen]e. Admirat în r~stimpuri
de arti[ti care pre]uiau mai mult expresia decât
armonia propor]iilor (ca Dürer), tipul negroid a
fost invocat în secolul al XX-lea ca argument
împotriva conven]iilor estetizante, în favoarea
libert~]ii de crea]ie (Picasso).
210
CARACTERE GENERALE ALE
COSTUMULUI Sub soarele puternic al zonei
ecuatoriale, trupul, ap~rat de pigmen]i, nu
avea nevoie de învelire, nudul fiind starea
natural~, iar costuma]ia slujind exclusiv
scopurilor de reprezentare social~.
Sculptural, trupul era el însu[i vizibil (în afara
deghizamentelor cu m~[ti pentru dansurile
rituale), iar franjurii mobili (fuste, coliere [i
br~]~ri) amplificau mi[carea, pendulând [i
prelungind traiectoriile în spa]iu ale
trunchiului, bra]elor [i picioarelor.
Pictural, acela[i ritm de mare vioiciune era
realizat prin contrastele violente dintre pictura în
culori tari, executat~ direct pe piele, [i tenul
bronzat, motivele decorative fiind dispuse mai
târziu pe pânzeturile imprimate de o infinit~
varietate, purtate în Africa atât de femei, cât [i
de b~rba]i [i r~spândite acum în lumea
întreag~, în moda tineretului.
Materialele utilizate în ve[mintele specifice
erau, prin urmare, nu atât ]es~turile, folosite
mai cu seam~ în regiunile musulmane, cât
fibrele vegetale, suspendate în franjuri.
Podoabele erau r~spândite pe tot corpul: inele
metalice prinse în nas, în urechi, în jurul gâtului,
a bra]elor sau picioarelor, sau coliere din scoici,
din]i, pietricele semin]e etc., preluate de moda
european~ a ultimelor decenii.

Cap din Benin, Nigeria,

secolul al XVII-lea,
Londra, British Musseum
211

COSTUMUL
PIEILOR ROßII
Scalpuri pe haine øi pe cort
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Dup~
debarcarea europenilor, locuitorii Americii de
Nord s-au retras în prerii. Folosind calul adus
de spanioli, triburile pieilor ro[ii au tr~it din
vânarea bizonilor s~lbatici, bucurându-se de
libertate mai bine de trei secole, pân~ ce
expansiunea lumii civilizate a redus rândurile
popula]iei de b~[tina[i la un num~r restrâns
de dezr~d~cina]i, îngr~di]i în rezerva]ii.
Cadrul artistic • Pe când popula]iile din nord-
vestul Americii î[i construiau case din lemn
împodobite cu stâlpi totemici, pieile ro[ii din
est, ducând o via]~ nomad~, locuiau în
corturi din piele, ornamentate cu picturi [i ]
es~turi cu motive mari geometrice.
Idealul de frumuse]e consta în îmbinarea
calit~]ilor umane cu cele ale vulturului, inegalat
în în~l]imea zborului, [i ale c~rui pene alc~tuiau
principala podoab~ de cinste a r~zboinicilor.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Întreaga înf~]i[are era alc~tuit~ din semne cu
caracter simbolic, având rolul de a indica tribul [i
rangul, ca [i de a comunica performan]ele la
vân~toare sau în luptele cu du[manii.
Inspirându-se din ve[mintele tradi]ionale ale
pieilor ro[ii, pionierii americani au practicat
„patchwork” (îmbinarea unor buc~]ele din
materiale diferite, în cus~turi geometrice), au
adoptat haine de piele cu franjuri [i
C~petenie din prerie, pelerinå din pene,
înc~l]~minte de sport în genul mocasinilor.
California, costum feminin, mam~ araucan~
Toate acestea au fost transmise urma[ilor din
întreaga lume, ajungând în secolul XX printre
constantele costumului cele mai durabile,
Sculptural, silueta era în~l]at~ prin penajul de nedemodabile.
pe cap, care, ca [i franjurii hainelor, flutura în
goana calului. COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pictural, întreg costumul ca [i pielea serveau Capul evoca, din profil, chipul vulturului prin
drept suport pentru un bogat decor pictat, nasul acvilin [i privirea încordat~. Pentru
atr~gând aten]ia prin accente vii, asimetrice. vân~toare sau r~zboi fa]a sau la unele triburi,
Materialele folosite erau ob]inute prin întreg trupul erau pictate cu figuri simbolice,
vân~toare [i lupte: în primul rând pielea de
bizon, apoi penajul. La ornamentare foloseau
ace de arici, [i mai târziu m~rgele de sticl~ Femeie în rochie de piele
aduse din Europa. Podoaba cea mai de pre]
era scalpul unui adversar (o [uvi]~ de p~r
împreun~ cu pielea aferent~). Alte smocuri
de p~r erau daruri sau amintiri.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, peste p~rul lung, piept~nat cu c~rare
la mijloc [i strâns în coade sau cu coc la
spate, era legat~ o band~ orizontal~, în care
puteau fi înfipte pene.
Pe trup, peste pantalonii lungi era îmbr~cat~
o rochie din piele alb~, deseori cu o platc~
lat~ atârnând peste bra]e ca mâneci, strâns~
în talie cu cordon [i împodobit~ cu broderii [i
franjuri. Mantaua, ca [i mocasinii, erau la fel
cu cele b~rb~te[ti.
Ca podoabe, la gât, în locul trofeelor, femeile
purtau coliere din pietre semipre]ioase.
La unii indieni, ca araucanii, mamele î[i ]
ineau pruncii în spate, într-o sanie sus]inut~
de o band~ prins~ de frunte.
212
Semnifica]ia penelor: pan~ vertical~: doborârea unui adversar prin for]a pumnilor, pan~ cu pat~ neagr~: uciderea unui du[man, cu pat~ ro[ie: ran~ primit~, p~r de cal în
vârful penei: victorie, pan~ crestat~: scalparea unui du[man, pan~ t~iat~: t~ierea gâtului unui du[man.
Semnifica]ia picturii faciale: uciderea unui du[man, ran~ primit~, [irokee gata de lupt~, invocarea ploii, so]ia î[i a[teapt~ so]ul victorios (din Karl May)
 putea vedea seam~, era din piele de
de departe acoperit~ de elan, erau [i
rezultatul picturi ei broda]i cu
indicând luptei, nu pân~ la spate înf~]i[ând ace de arici coliere din
apartenen]a numai o band~ lat~ scene [i m~rgele. din]i, gheare
tribal~, rangul num~rul de circa 30 glorioase din Pentru [i vârfuri de
sau diferite vr~jma[ilor de centimetri, via]a ceremonii, urechi de urs
evenimente uci[i sau o c~ma[~ din acestuia. unii tineri î[i cenu[iu.
din via]~. Unii scalpa]i, dar pânz~ sau C~ma[a ca [i fixau la Pipa din lut
b~rba]i nu-[i [i cine a din piele de mantia erau c~lcâiele (tomahawk)
tundeau p~rul atacat cerb [i brodate cu mocasinilor putea fi în
niciodat~, pe primul sau pantaloni din fâ[ii colorate câte o blan~ acela[i timp [i
când al]ii î[i dac~ a fost piele de din ace de de dihor. topori[c~.
r~deau capul, cineva r~nit: antilop~, care arici [i cu Ca accesorii, Drept arme
l~sând doar o o pan~ cu puteau fi m~rgele. cum haina slujeau
[uvi]~ s~ vârful t~iat forma]i doar Hainele celor nu avea arcurile cu
creasc~ mai însemna din craci din clanul buzunare, de s~ge]i,
lung~. Pe moartea separa]i Ursului Brun brâu erau topoarele din
unui lega]i de (Grizzli) erau ag~]a]i piatr~ [i
frunte era de
du[man, un brâu. Pe împodobite l~ncile.
obicei legat~ s~cule]i, ca
orizontal o punct ro[u laturi pielea cu motive punga din Pe lâng~
band~ din pictat pe era t~iat~ în totemice, blan~ de scuturile din
pan~ o ran~ franjuri, de chipuri [i ochi dihor pentru
piele, trupul
piele de bizon
primit~ etc. care puteau de urs. era ap~rat [i
sau din tutun sau o
Pe trup, fi prinse [i În picioare, de o plato[~
pânz~, în pung~ din
ve[mintele [uvi]e de p~r pantofii din oase de
care [efii de pielea
uman, mai bizon. Caii
trib [i constau comozi, moi, primului
pu]in trofee erau [i ei
r~zboinicii dintr-un fel din piele animal mic
de lupt~, ci picta]i [i
înfigeau una de slip, ca un (mocasini) vânat,
de obicei împodobi]i cu
sau mai multe cordon, de asigurau împodobitå
d~ruite de pene.
pene de care era mersul suplu, cu ace de
vultur, deseori prins~ din rude sau f~r~ zgomot arici [i
prelungite la fa]~ [i apropia]i. al indienilor. m~rgele,
vârf cu un Mantia din Iarna gro[i, purtat~ la gât Piele Ro[ie,
smoc din p~r piele de din piele de de tineri. S.U.A., secolul
Mocasini, al XIX-lea,
de cal. Canada, bizon alb, bizon, Principalele Paris, Musée de
Winnipeg, apar]inând îmbl~ni]i pe
Dup~ felul în Manitoba, podoabe l’homme
care erau Musée de unui [ef de din~untru [i erau trofee
l’homme trib sau unui pe dinafar~,
a[ezate de
penele se r~zboinic de vara sub]iri vân~toare:
Hain~ din lân~ de capr~, unisex, clanul Ursului Brun
Grizzli, Canada, Vancouver, colec]ia rev. T. Crosby

Amulete de [aman, din filde[,

Canada, Ottawa, Muzeul Na]ional al Omului
214
Idealul eschimo[ilor ursul polar, costum b~rb~tesc, feminin, de copil, armur~ din piele, impermeabil din
intestine, hanorak fa]~-spate, pantalon, ochelari de soare din os, m~nu[~, [o[oni
 Siberia, animale sau cus~turi cu blan~ de împuns~turi
eschimo[ii de scene de m~rgele vulpe, lup sau speciale, în
origine vân~toare, iar CARACTERE colorate. câine, cu o Vân~torii grosimea ]
C mongol~ au obiectele din GENERALE Materialele singur~ poart~ un esutului, f~r~
O înfruntat piele erau ALE folosite deschidere la costum dintr-o perfora]ii prin
COSTUMULU provin din gât, [nuruit~. singur~ care ar trece
S ghe]urile,
dezvoltându-[i
brodate
motive
în
I Tr~ind în vân~toare, Pantalonii, bucat~, ca o apa.
T de milenii o geometrice, cu mici triburi bl~nuri de lungi pân~ salopet~, de Hainele [i

U civiliza]ie
original~.
p~r de ren, fâ[ii
din piele
pa[nice,
eschimo[ii nu
vulpe, lup,
câine, piele
sub genunchi,
pentru a da
care sunt
cusute etan[ [i
cizmele sunt
împodobite,
M Tr~ind din colorat~ [i au sim]it de foc~ sau libertate gluga, [i cu migal~, cu
U pescuit [i m~rgele. nevoia ren, iepure mi[c~rilor, m~nu[ile, [i broderii din
vân~toare, ei Idealul uman marc~rii unor sau vidr~, sunt vârâ]i în ciorapii, fâ[ii din piele
L s-au deplasat consta în deosebiri de piele de ciorapi din asigurând o [i m~rgele
E mereu dintr-o imitarea rang social pas~re, blan~ de perfect~ colorate, în
S regiune într- vie]uitoarelor prin aspectul toate iepure [i în izolare de motive
prelucrate
C alta, cel mai bine exterior;
asemenea,
de
de femei.
cizme croite mediu. La geometrice,
c~l~torind pe adaptate dreptul la fel propor]ii destul de
HI z~pad~ cu climei aspre, modul de cu stângul [i reduse, tot asem~n~toar
M sania tras~ de împrumutând via]~ nomad a COSTUMU având o talp~ astfel este e celor din
O reni sau de u-le blana estompat
L
BÅRBÅTES
dubl~ umplut~ lucrat~ [i America
ßI câini, pe ap~ cald~ [i deosebirile C ßI CEL cu fân. îmbr~c~minte Central~.
impermeabil~ dintre FEMININ a copiilor. Cei
L cu
(caiac),
barca
pentru a se vestimenta]ia În cas~, mai mici sunt
O poposind vara feri de b~rbatului [i îmbr~c~mint purta]i de
Costume de
eschimo[i din
R în corturi din umezeal~ [i cea a femeii. ea se reduce mame în nordul Canadei
Cu blan~ [i piele, vânt. Sculptural, la pantaloni cârc~, vârâ]i
han
ora iar iarna în corpul din piele, în hanorac.
cul colibe din înf~[urat în bustul Haine perfect
în ghia]~ (iglu) întregime în r~mânând impermeabile
caia
c luminate de bl~nuri gol. Afar~, sunt
l~mpi cu ulei. dobânde[te peste o executate din
Cadrul artistic formele c~ma[~ din intestine de
CONDI¥II DE
• Armele [i sferice ale piele de foc~ sau de
DEZVOLTARE
uneltele ursului alb, iar pas~re se ren,
În regiunea
cioplite din pictural trage translucide,
arctic~ din
lemn sau os culoarea „hanorac”-ul, ca din
America de
erau decorate dominant~ e o bluz~ cu material
Nord [i
cu incizii albul z~pezii, glug~ din plastic, cusute
Groenlanda,
reprezentând înveselit de piele tivit~ cu cu
pân~ în
Pablo Picasso,
La oglind~, 1932,
N.Y.Museum of Modern Art
COSTUMUL ÎN SECOLUL
AL XX-LEA
Daniel Renard, Cazinoul din Constan]a, 1907
 COSTUMUL LA 1900 deseori teme picturii (Verhaeren, Jules
ÎN STIL Laforgue, Albert Samain, Rodenbach), se
cufunda în adâncurile necercetate ale vie]ii
ART NOUVEAU ßI
suflete[ti, cultivând reac]iile instinctuale,
senzorialismul. Suport de lumån~ri. Coperta volumului L’Objet
MODERN STYLE 1900 de Maurice Rheims
Linia serpentinæ øi cea dreaptæ STILUL ART NOUVEAU - SERPENTIN
P~r~sind amestecul de citate din trecut, al Primele semne ale noii viziuni artistice
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În ultimul sfert al eclectismului, pentru a se elibera de cli[ee, ap~ruser~ în tablourile impresioni[tilor (în
secolului al XIX-lea [i pân~ la primul r~zboi arhitec]ii [i decoratorii, ca spaniolul Gaudi experien]ele de laborator ale picturii de [evalet),
mondial, Europa a cunoscut o perioad~ de pace sau francezul Guimard, s-au inspirat direct ca în peisajele lui Claude Monet, în care
[i de relativ~ bun~stare, ,,la belle époque”. din natura s~lbatic~. personajele par flori risipite în iarb~, apoi în
Ca urmare a progresului tehnic, ambian]a lucr~rile post-impresioni[tilor, ca Gauguin, Van
citadin~ a marcat prefaceri mai ales în preajma Gogh etc. Noul stil a luat în Fran]a numele de
anului 1900: lumina electric~, tramvaiul electric, Art Nouveau, Nouille (t~i]ei), Jules Verne, Coup
telefonul, cinematograful dateaz~, toate, din de fouet (lovitur~ de bici), în Austria de
ultimul deceniu al veacului al XIX-lea. Pericolele Secession, în Germania de Jugendstil, Lilienstil,
noii energii (ascunse pân~ atunci în natur~) Wellenstil, întinzându-se în Belgia, Italia,
stârneau o surd~ angoas~. În acela[i timp, Spania, Danemarca, Statele Unite, ca stil
Freud descoperea în adâncurile sufletului Liberty, Floreale, Yachting Style etc.
zonele neb~nuite ale subcon[tientului, în care Ira]ionalismul era vizibil în invadarea orizontului
fierbeau (dintotdeauna) nemul]umirile refulate, vie]ii de c~tre o natur~ s~lbatic~, în mi[care, în
ca lava vulcanic~, izbucnind prin locuri perpetu~ metamorfoz~. Construc]iile, ca [i
nea[teptate. Spaimele „ucenicului vr~jitor“ obiectele, p~reau a se preface, trecând în regnul
explic~ zvârcolirile specifice curentului numit de vegetal sau animal. Balcoanele metalice, rampele
francezi „Art nouveau“. sc~rilor, mobilele sugerau plante cu tije lungi,
Cadrul artistic • Poezia simbolist~, care oferea curbate, care se transformau în balauri sau din
care se desprindeau siluete feminine.Costumul
Victor Horta, Scara Casei Tassel, feminin a ilustrat cel mai bine Art Nouveau.
1893, Bruxelles
218

L. Sullivan, Wainwright Building, 1890, St. Louis, S.U.A.
MODERN STYLE – GEOMETRIC REGULAT
Al~turi de noul stil, frapant, pre]ios, de esen]~
romantic~, s-a dezvoltat paralel – la început în
umbr~ – [i opusul s~u clasic, ra]ional, începând
cu blocurile geometrice construite de arhitectul
E. Macintosh, Scaun, 1903, Paris, Muzeul Orsay
american Sullivan, apoi de austriacul Vârsta beneficiarilor modei era cea matur~,
Hoffmann, oferind solu]ii practice, f~r~ impunând o siluet~ greoaie, pe care o imita [i
str~lucire, dar care erau destinate viitorului. tineretul. Fetele doreau s~ îmbrace, pe la 14-15
În designul [colii din Glasgow, de Ernie ani, prima rochie lung~ [i s~ ias~ la bal, unde
Macintosh, domina linia dreapt~. Costumul dansau supravegheate de mame [i de m~tu[i,
b~rb~tesc s-a integrat acestui stil. pân~ se m~ritau (cât mai repede) [i intrau sub
Idealul uman • B~rbatul era clasic, femeia tutela so]ului, iar b~ie]ii de-abia a[teptau s~
romantic~. În societatea capitalist~, de cel arboreze musta]a, p~l~ria [i bastonul.
mai mare prestigiu se bucura figura ]eap~n~ Copiii purtau costume mai confortabile, de
a financiarului respectabil [i impun~tor, care marinar, [i bereta cu panglici, ca Domnul Goe.
trebuia s~ inspire demnitate [i integritate, prin
formele geometrice regulate ale întregii CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
siluete, afi[ând, prin aspectul s~u solemn, La 1900, îmbr~c~mintea semnala, de la
importan]a firmei lui. Trupul sedentar [i greoi distan]~, rangul [i averea, sexul, vârsta [i
era cu grij~ ascuns sub carapacea rigid~ a neamul. P~l~riile înalte [i împodobite ale
hainelor întunecate, cu guler tare [i p~l~rie
„cilindru“, amintind co[urile fabricilor. F. von Reznicek, Costum de automobilist,
Sobru în propria înf~]i[are, omul de afaceri î[i din „Simplzissimus“, 5/1904 din E. Thiel,
Geschichte des Kostüms
etala, în schimb, luxul în toaletele doamnei
sale, cu bijuterii, bl~nuri, broderii de mân~.
Mai liber, receptiv nout~]ilor modei, costumul
feminin a devenit un domeniu de manifestare
însemnat al stilului serpentin.
Femeia sl~vit~ de arti[ti era o fiin]~ de vis, o
divinitate inaccesibil~, fatal~, surâz~toare [i
misterioas~ (deseori reprezentat~ în pictur~ cu
ochii închi[i), abandonat~, dar distant~. Într-o
conferin]~ publicat~ în 1891 la Bârlad, doctorul
G. Bercar proclama, ca un adev~r [tiin]ific
unanim acceptat: „Caracterele distinctive ale
femeii sunt sensibilitate, mobilitate, nervositate“
– desigur necontrolate, nest~pânite, ad~ug~m
noi, amintindu-ne de izbucnirile, lament~rile [i
le[inurile coanei Joi]ica. ßi doctorul Bercar
deducea mai departe: „Aceste calit~]i singure ar
fi suficiente pentru a demonstra c~ modul de
îmbr~c~minte trebuie s~ fie variabil, colorat,
elegant“. Capriciul era, prin urmare, tolerat cu
îng~duin]~, singura arm~ a sexului slab fiind
viclenia.
Juan Cardona, Restaurant à la
mode, „Jugend”, 1908
H. de Toulouse Lautrec, Dans la Moulin Rouge,
1890, Philadelphia, Museum of Art
 protipendadei sem~nau cu foi[oarele [i cupolele
care le încununau casele, ridicându- se
deasupra celor din jur. Moda feminin~ venea de
la Paris, cea masculin~, de la Londra.

COSTUMUL BÅRBÅTESC
Sculptural, silueta b~rb~teasc~ era cilindric~, ]
eap~n~ (de la joben la gulerul tare, la plastron [i
man[ete), pictural domina negrul, luminat doar
de albul c~m~[ii, chiar pentru ]inuta de
diminea]~, iar materialele erau sobre, mate, cu
unele accente lucioase (reverele fracului,
jobenul de m~tase, lan]ul de la ceas). Costumul
complicat, inconfortabil, acoperind tot corpul, cu
multe accesorii, era exteriorizarea prestigiului
legat, în ochii clasei dominante, de bog~]ie [i de
putere. Muncitorii purtau c~ma[~ colorat~ [i
[apc~.
În contrast cu silueta baroc~ a femeii, cea a
b~rbatului apare clasic~, stabil~. Aparent mai
[tears~, ea va fi punctul de plecare al
evolu]iei viitoare a vestimenta]iei moderne.
Uniforma civil~ a or~[enilor, ca [i cea militar~,
r~spundea nevoii de a masca [i remodela
trupul prin înveli[uri rigide.
La începutul secolului se folosea înc~ un
echipament complicat [i f~r~ suple]e.
Pe cap, p~rul era tuns scurt, cu c~rare la mijloc,
apoi, dup~ 1905, într-o parte, iar must~]ile erau
nelipsite, ca [i barba dup~ o anumit~ vârst~.
(Francezii credeau c~ „un baiser sans
moustache est comme un dîner sans fromage“).
P~l~ria, rigid~, era înalt~, denumit~ la noi
joben. Aceasta putea fi [i pliat~ (clac). Putea fi,
de asemenea, joas~, semisferic~ (melon) sau
plat~, de pai (canotier).
Pe trup se purta lenjerie mult~, c~ma[~, flanel~ de
lân~ etc. C~ma[a putea fi cu plastron tare sau
plisat, pentru dineu, din m~tase sau din pânz~
v~rgat~, cu gulerul alb deta[abil, scrobit, înalt, cu
H. de Toulouse Lautrec, Englezul la Moulin Rouge, 1892, N.Y., Metropolitan Musseum
222
 Copii în costume de marinar, foto de familie

Avocatul Chiri]~ Vasilescu, 1905, foto de familie Botine cu jambiere, Muzeul Municipiului Bucure[ti
223
René Lalique, Libelul~, bro[~, Paris,
Musée de la Mode, Palais Galliera

vârfuri îndoite, incomod. Cravata era alb~ pentru

sear~, neagr~ ziua. Vesta era scurt~, asortat~ cu
haina, dar din material diferit – ca[mir, pichet,
m~tase. Elegant~, putea avea nasturi din aur,
pietre scumpe, jad, lapislazuli etc.
Jacheta depindea de ocazii: pentru diminea]a la
slujb~, iarna, era din tweed, vara din serj sau
pânz~ (albastr~ la pantalon alb de flanel~),
croit~ la dou~ rânduri, cu guler [i man[ete de
catifea, cu poale lungi, pân~ la jum~tatea
coapsei; pentru recep]ii fracul era obligatoriu.
Pardesiul avea diferite forme, de la cel de
diminea]~, scurt, cu mâneca raglan (Burberry),
pân~ la cel de sear~, negru, cu pelerin~.
Paltonul era din stof~ groas~ sau din blan~.
În picioare se purtau ciorapi negri sau albi [i
botine montante cu butoni sau [ireturi.
Accesoriile obi[nuite erau monoclul, m~nu[ile,
bastonul de bambus sau umbrela neagr~,
mare, iar ca bijuterii erau acul de cravat~,
inelele, ceasul la brâu.
Costumul de baie masculin era [i el cu Costum bucure[tean, 1900, foto de familie
224
 Casele de mod~ pariziene, cum erau cele ale lui
Worth, Doucet, Redfern, care lucrau la comand~,
schimbau moda într-un ritm rapid, cu care nu
puteau ]ine pasul decât cei care tr~iau pe picior
mare. Pentru popor se f~ceau haine de gata.
Pe cap, p~rul lung era sus]inut de un sul [i
strâns coc în cre[tet. P~l~ria, înc~rcat~ cu roze,
pene [i panglici, era ea îns~[i o metafor~. Tenul
alb, transparent, era ob]inut cu pomezi, deseori
nocive, (cu plumb, arsenic etc.) [i pudr~ de
orez. Ochii, nemachia]i, trebuiau s~ exprime
inocen]~ [i modestie.
Pe trup, lenjeria comporta multe piese
suprapuse [i complicate: c~ma[~, jupon,
pantaloni pân~ la genunchi, corsetul foarte

Coafuri, Bucure[ti, foto de familie

pantaloni pân~ la genunchi [i maiou v~rgat,
marin~resc.
La începutul secolului, copiii mici erau costuma]i
fantastic, cu fuste lungi pân~ la glezne, din dantel~
sau muselin~, cu p~l~rii scrobite, iarna cu haine [i
bonete din catifea bordisite cu dantele sau puf, cu
ghete cu nasturi. Pân~ la adolescen]~ erau
permise ve[minte tip marinar.
COSTUMUL FEMININ
Sculptural, silueta 1900 amintea, prin talia
strangulat~, de ceasul cu nisip. Trupurile
ap~reau ca liane suple, misterioase, pudic
ascunse sub faldurile m~t~sii creponate,
[erpuind ca [i acei „boa“ din pene, încol~ci]i
în jurul gâtului frumoaselor vremii. Pe scen~,
Sarah Bernhardt se a[eza r~sucindu-[i în
spiral~ trena rochiei.
Femeia-floare avea ve[minte la fel de incomode ca [i o
armur~ medieval~. Strâns~ în corset, cu poalele fustei
m~turând praful, cu p~l~ria plin~ de flori [i
de pene într-un echilibru instabil pe cocul înfoiat, o P~l~rie din revista La nouvelle
doamn~ elegant~ era incapabil~ s~ se deplaseze mode, 28 octombrie 1900
f~r~ tr~sur~, s~ se aplece sau s~ se îndoaie.
Pentru a ascunde ravagiile timpului, p~rul era
tapat, folosindu-se rulouri posti[e sub coc,
ridurile gâtului erau mascate de gulerul
montant sau de panglica legat~ ca o zgard~,
iar trupul era sus]inut de corset.
Pictural, concep]ia coloristic~ a artei 1900
era st~pânit~ de tente pale, tonuri reci,
luminoase, cu efecte opalescente, iradiante,
„electrice“ (Paul Constantin, Arta 1900).
În materialele folosite pre]ul ve[mintelor era
ostentativ demonstrat atât prin cantitatea [i
calitatea ]es~turilor, cât [i prin prelucrarea lor care
cerea o mare investi]ie de munc~. Un cronicar al
timpului remarca: ,,Stofele se întrebuin]eaz~ rar în
starea lor natural~, se brodeaz~, se cresteaz~, se
ajureaz~, se încrusteaz~ cu dantel~, se acoper~
cu aplica]iuni de toate felurile“ (Moda Universului,
an I, nr. 1, 1899).
225
Corset din La nouvelle mode, 20 oct.1900

Ed. Manet, Nana, 1877 Hamburg Kunsthalle

226
 H. Matisse, Portretul cu dungå verde, 1905,
Copenhagen, Statens Museum for Künst

Siluetå de clepsidr~, costum 1895, 1905, 1909

pelerin~ oval~, tiparul pelerinei circulare, pelerinå circular~

¥inut~ de var~ din revista La nouvelle mode, 28 octobrie 1900

227
 lung în fa]~, strâns s~lbatic cu [ireturi,
imprimând corpului o pozi]ie aplecat~ înainte,
cambrat~, nes~n~toas~. Idealul era s~ por]i
drept cordon gulerul b~rbatului. Fotografiile
de epoc~ sunt toate retu[ate, sub]iind talia.
Strângând nu numai abdomenul, dar [i
toracele, [i comprimând organele interne,
corsetul provoca deform~ri osoase, ca [i
tulbur~ri func]ionale care d~deau st~ri de r~u
[i le[inuri frecvente, pentru care doamnele
obi[nuiau s~ poarte în pung~ un flacon de
s~ruri cu miros puternic, în]ep~tor.
Rochia avea guler ridicat, strâns ca o zgard~,
corsajul în form~ de V atât la decolteu (foarte
larg seara, ziua închis pân~ la gât), cât [i în
talia strangulat~. Mânecile, importante, erau
umflate fie la um~r (în pulp~ de miel), fie la
încheietur~, bufante (de episcop), fie la cot.
Fusta larg~, lung~, în form~ de lalea sau de
rochi]a rândunicii, seara avea tren~.
Ornamentele sinuoase, cusute pe rochii, cu
suita[, m~rgele sau aplica]ii, se înscriau în
stilul „Art nouveau”, amintind feroneriile
balcoa-nelor sau ale balustradelor.
În picioare, ciorapii erau negri sau cu broderii colorate,
]inu]i cu jartiere circulare. Se pare c~ suspendarea
ciorapilor de un cordon în talie, [i mai ales dispozitivul
de prindere erau inven]ia inginerului Jean Eiffel,
autorul celebrului turn parizian. Pantofii, care nu se
vedeau, erau neinteresan]i, aproape ca [i cei
b~rb~te[ti (botine). Ca accesorii, ziua se purtau
geant~ suspendat~ cu lan], umbrel~ [i m~nu[i scurte,
seara – boa de pene sau guler [i man[on de puf de
barz~ (marabou), evantai [i m~nu[i lungi. Bijuteriile
sau cataramele de metal aveau forme sinuoase,
vegetale. Parfumurile preferate erau lavanda [i
paciuliile.
În saloane, perechile încercau dulcea ame]eal~ a
valsului romantic, cu singurele rotiri îng~duite de
fusta lung~ [i de corset. Pentru c~l~toria cu
Modele din La nouvelle mode, 20 octombrie 1900
228
Pelerin~ brodat~ cu m~rgele, 1900 Pelerinå brodat~ cu m~rgele, detaliu
Bucure[ti, Muzeul Municipiului Bucure[ti

I. Mincu, Bufetul de la ßosea, 1889, Bucure[ti, ßoseaua Kiseleff

primele automobile (care ar~tau ca ni[te tr~suri
f~r~ cai), halate lungi, p~l~rii cu voaluri [i ochelari
ap~rau de norii de praf ai drumurilor de ]ar~.
Tenul alb era ocrotit de umbrelu]a de soare
alb~, cu broderii [i dantele, spre deosebire de
cea mare, neagr~ sau ecosez, de ploaie.
Sportul era o raritate. Se juca tenis, cu fusta
pân~ la glezne. Pentru biciclet~, primele fuste-
pantalon arborate de elegantele timpului f~ceau
senza]ie. Costumele de baie (care se îmbr~cau
la mare în cabine speciale, pe piloni, departe de
ochii indiscre]i ai celor de pe plaj~) erau ca ni[te
rochi]e cu mâneci [i pantaloni peste genunchi.
ÎN ROMÂNIA, în stilul „Art Nouveau” au fost
construite cl~diri mai ales în Transilvania, în
leg~tur~ direct~ cu Viena, pe când în Bucure[ti
arhitectul Ion Mincu pe de-o parte construia
re[edin]e elegante, în stil fran]uzesc (Casino
Vernescu sau actuala Cas~ a scriitorilor), pe de
alta se str~duia s~ adapteze tradi]ia autohton~
medieval~ [i popular~ cerin]elor or~[ene[ti,
ilustrând „stilul românesc“. Casa Lahovary sau
Bufetul de la ßosea dezvoltau modelul
conacului de ]ar~ cu foi[or [i pridvor, iar ßcoala
Central~ de fete relua planul unei m~n~stiri cu
galerie \n jurul unei cur]i centrale.
Costumele citadine urmau moda din marile
capitale europene. Costumele populare erau
îmbr~cate curent la ]ar~, dar [i la curtea regal~,
ca un simbol na]ional, suferind amplific~ri [i
interpret~ri ca [i decorul neoromânesc.
Regina Elisabeta apare \n fotografii cu ii [i fote
brodate abundent, cu motive mari, cusute cu fir
de aur [i paiete. Modelul ei era urmat de
principesa Maria [i de doamnele de la curte.
229
Auguste PERRET, Théâtre des Champs Velde, profesor la ßcoala de Arte Decorative din
Elysées, 1913, Paris
Weimar a scris o carte despre principiile
constructive ale îmbr~c~mintei, asem~n~toare
cu cele ale arhitecturii. Ca urmare, în Germania
s-a lansat rochia-sac (Reformkleid) de purtat
f~r~ corset, lung~ pân~ la p~mânt, închis~ la
gât, croit~ simplu, f~r~ complica]ii [i aplica]ii,
modelând o siluet~ cilindric~. În 1914 Balla a
semnat manifestul futurist al modei masculine
propunând culoare [i asimetrie. G. Severini
purta un pantof ro[u [i altul verde.

SILUETA CILINDRICÅ
1900 – 1914
Începutul eliberærii
CONDI¥II DE DEZVOLTARE La originea
profundelor schimb~ri atât în stilul arhitecturii [i
decora]iei, cât [i în costuma]ia secolului al XX-
lea, a stat industrializarea [i urm~rile ei,
muncitorii [i femeile pretinzând drepturi sociale.
Cadrul artistic • Primul deceniu al secolului al
XX-lea a fost, f~r~ îndoial~, cel mai bogat în idei
noi: aproape tot ce s-a realizat în domeniul
artelor vizuale în decursul urm~toarei sute de
ani a fost anun]at în ace[ti ani ini]iali. În
atelierele lor, arti[tii au experimentat noi formule
expresive, la scara redus~ a artei de [evalet,
înaintând în toate direc]iile stilistice posibile:
fovi[tii, ca Matisse, au folosit culoarea pur~;
urmând lui Cezanne, cubi[tii, ca Picasso, au
descompus imaginea realit~]ii, re-compunând-o
în forme geometrice; futuri[tii au sugerat
mi[carea, abstrac]ioni[tii, cum a fost Kandinsky,
au înl~turat subiectele literare, ca [i imita]ia
naturii, pentru a comunica numai prin
Pentru femei, \n via]a zilnic~ au fost preferate
din ce în ce mai mult fusta [i bluza, apoi s-a
elemente vizuale nefigurative. C~ut~rile impus costumul taior. Poalele au început s~ se
înnoitoare mergeau în consens cu scurteze treptat, întâi în America, unde, la
industrializarea, adaptându-se noilor cerin]e de sfâr[itul secolului al XIX-lea, în zilele ploioase,
func]ionalism [i continuând mi[carea ”modern din pricina noroiului din ora[ele noi, s-au
style”. „Treptat nu s-a mai considerat ma[ina
fatalmente antiestetic~. Pu]in câte pu]in,
formele alungite [i decorurile florale Balla, Model futurist pentru costum de baie, 1914
contorsionate au f~cut loc liniilor drepte, în care
ornamentul, mai discret, era mai pu]in reliefat [i
s-a mers c~tre suprafe]e plane [i metode de
stilizare geometric~“, remarca René Huyghe (în
L'art et l'homme vol.III, p. 445).
Evitând excesele decorative, Auguste Perret
a ridicat la Paris edificii moderne, ca Théâtre
des Champs Elysées.
Semnificativ pentru modificarea idealului
uman, a revenit în aten]ie frumuse]ea
natural~ a trupului. Isadora Duncan, Loïe
Fuller [i Mata Hari dansau pe scen~ drapate
în v~luri u[oare, cu picioarele goale.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Dup~ 1900 lupta împotriva corsetelor a început
printr-o mare campanie de pres~. În acela[i
scop s-au creat asocia]ii, reunind arti[ti, medici,
croitori, [i s-a ini]iat editarea unui jurnal de
mod~ pentru femeile muncitoare. Henry van de
230
 adoptat fuste practice, dezvelind glezna,
numite „margarete de ploaie“, care au fost
importate apoi în Europa.
Nevoia de înnoire a formelor, în sensul unor solu]ii
simple [i practice, a f~cut ca moda european~ s~
devin~ receptiv~ [i pentru influen]e orientale [i
extrem-orientale. A[a se explic~ succesul
kimonourilor japoneze. Baletele ruse[ti, prezentate
la Paris în 1910 de Diaghilev, cu costume de Leon
Bakst [i Alexander Benois, au ac]ionat ca o
explozie de ritm [i de culoare. Parizianul Paul
Poiret s-a inspirat din ambele repertorii, creând
modelele sale senza]ionale, cu decolteu ascu]it,
mâneci kimono, cu o mini-jup~ evazat~ marcând
[oldurile peste o maxi-jup~ strâns~ pe picioare.
Pentru casa de mod~ Poiret, deschis~ din 1904,

Eugen Spiro, Rochie Reform (sac), 1902, din Jugend Loïe Fuller, dansând cu v~luri
231
pictorul Raoul Dufy a desenat motive de ]
es~turi, iar spaniolul Mariano Fortuny a creat
m~tasea plisat~, supl~ [i fluid~, dup~ model
grecesc antic, denumit~ „delphos“. Prezent~rile
de mod~ la Poiret erau adev~rate spectacole la
care a dansat [i Isadora Duncan; el crease, de
altfel, [i costume de teatru, de pild~ pentru
Sarah Bernardt. Cronicarii observau îns~ c~
Poiret o aserve[te din nou pe „femeia liber~“
prin haine strâmte, incomode,
P. Poiret, Model, desen de Lepape, cca. 1910
înc~rcând-o cu bl~nuri [i bijuterii ca pe cadânele
din O mie [i una de nop]i. Mergând împotriva
curentului func]ional [i social, el r~spundea
nevoii protipendadei de a se distan]a de vulg
prin crea]ii unicat, „haute couture“.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe la 1900, b~rbatul trebuia s~ fie doar „ceva
mai frumos decât dracu’“.
Defini]ia cuceritorului de la începutul secolului al
XX-lea era, vorba cântecului Bel Ami, „nicht
schön doch charmant, nicht klug doch galant“
(nu frumos, ci fermec~tor, nu inteligent, ci
curtenitor). Costumul de afaceri era smoking-ul
(tuxedo) cu jacheta dreapt~, pantaloni reia]i [i
papion negru. Pe cap se men]inea frizura cu
c~rare [i p~l~ria tare, joben, melon sau canotier.
Pe trup, pantalonii s-au strâmtat [i s-au
scurtat la glezne, dup~ 1908 („peg-top
trousers“, corespunzând costumului feminin
cu fusta strâns~ jos), p~strând pliuri pe
[olduri, iar dunga nu mai era lateral~, ci
frontal~ (rezultat~ din împ~turire). A început
s~ fie folosit~ cureaua în loc de bretele.
În picioare se purtau ciorapi negri sau albi [i botine
montante cu butoni sau [ireturi, cu vârf rotund, ca
de buldog, pân~ prin 1910, apoi cu vârful ascu]it,
acoperite de ghetre gri, bej sau albe.
Costumele de sport erau speciale pentru
automobilism, pentru golf [i pentru ciclism ([apc~,
haine cadrilate [i pantaloni „golf“, trei sferturi,
bufan]i), pentru înot (costum de baie v~rgat, cu
mâneci scurte [i pantaloni pân~ la genunchi).
De prin 1910, beneficiind de orientarea
general~ spre simplitate, [i copiii au început
s~ fie îmbr~ca]i cu rochi]e [i pantalona[i
scur]i, producându-se [i imprimeuri speciale,
pantofi sau sandale [i [osete mai atractive.
Costum bucure[tean, 1914, foto de familie
232
 COSTUMUL FEMININ
Pe cap, ca o compensare a descre[terii în
volum a ve[mintelor, [i mai cu seam~ pentru a
marca deosebirile de rang, a crescut
dimensiunea p~l~riei, ajungând, prin 1910, de
forma [i m~rimea unui lighean, înc~rcat~ cu
pene [i flori. Pe trup, mai ales în jurul anului
1910, s-a conturat evolu]ia pardesielor [i
jachetelor c~tre o linie mai supl~ [i mai comod~,
cu apropieri de costumul b~rb~tesc. Paralel, a
evoluat [i fusta, care s-a strâns treptat pe corp,
desenând u[or picioarele la genunchi (în lalea,
evazat~ jos „morning-glory“, 1908), apoi a fost
drapat~ pe [olduri [i strâns~ pe gambe,
reliefându-le de la genunchi în jos (silueta „peg-
top“ – de ]~ru[). Pentru a limita pa[ii se legau
picioarele sub genunchi. Feminitatea a fost
subliniat~ prin atragerea aten]iei asupra
bazinului printr-o fust~ scurt~ [i larg~, „în
abajur“, peste o fust~ lung~ [i strâmt~. În 1911 a
apårut fusta cr~pat~, „tango“.
În picioare, o consecin]~ a ie[irii la iveal~ a
pantofilor a fost noua aten]ie acordat~ formei
lor (ascu]it~, cu barete, benti]e), iar ciorapii
au luat culoarea pielii.
Ca bijuterii, pariziencele extravagante purtau
br~]~ri cu pietre pre]ioase [i pe glezne.
În aceast~ epoc~ au ap~rut mai multe
costume de sport, pentru automobil, pentru
tenis sau biciclet~ (fusta-pantalon), sau
pentru patinaj.
În 1913, Coco Chanel (1883 - 1971) a lansat,
la cursele de cai de la Deauville, primele
ansambluri din jerse, folosit pân~ atunci doar
pentru lenjerie. Pentru înot se purta costum-
marinar cu guler [i man[ete tighelite, cu
pantalon pân~ la genunchi, deseori [i cu
ciorapi, [i boneta de baie crea]~ cu volan.

P~l~ria lighean [i jobenul, foto de familie

233
ÎN ROMÂNIA, arhitec]ii se str~duiau s~
dezvolte mai departe ,,stilul românesc“,
inspirându-se din arta medieval~ [i popular~.
Petre Antonescu a început, în 1906, Palatul
Ministerului de Construc]ii (azi Prim~ria
Capitalei), în 1912 N. Ghika-Bude[ti construia
Muzeul de Art~ Popular~ (azi Muzeul
¥~ranului Român), Grigore Cerkez începea
Institutul de Arhitectur~ cu aspect de cetate,
iar în 1914 Cristofi Cerkez ridica Vila Minovici
în stil popular.
Regina Elisabeta, doamnele de la Curte [i
aristocratele se îmbr~cau la festivit~]i în port
de Muscel sau de Arge[, ca [i domni]ele de
alt~dat~, dar [i zilnic la conace, încurajând pe
]~rani s~-[i p~streze tradi]iile.
Costumul citadin ]inea pasul modei
apusene, datorit~ atelierelor de croitorie,
p~l~rierilor, modistelor [i cizmarilor de lux,
care-[i expuneau cu succes produsele [i la
expozi]iile interna-]ionale de la Paris sau din
România, cum a fost cea din 1906. Ministrul
înv~]~mântului, Spiru
Haret, a interzis din 1902, printre primii
în Europa, purtarea corsetului în [coal~
(B. Fontanel, p. 74).
Doamnele arborau prin 1910-1912 p~l~riile
mari impodobite cu flori, fructe, pene sau
p~s~ri \ntregi a[a cum apar \n jurnalele de mod~
bucure[tene sau \n fotografiile de familie.
|n 1914 \naintea izbucnirii Primului R~zboi
Mondial Cecilia Cu]escu Storck [i Olga
Greceanu au \ntemeiat prima asocia]ie a
femeilor „pictore [i sculptore“ din România,
\nc~ o dovad~ a existen]ei unui spirit artistic
care s-a implicat desigur [i \n crea]ia
vestimentar~ a timpului.
Copiii erau \mbr~ca]i \n continuare \n
costume de marinar, chiar si fetele pân~ la
vârsta adolescen]ei.
Cecilia Cu]escu-Storck, 1912 Elegan]~ la b~ile S~rata Monteoru, 1910
234
 COSTUMUL ÎN EPOCA
PRIMULUI
RÅZBOI MONDIAL
1914 – 1918
Præbuøirea prejudecæflilor

„1914 a r~sturnat totul: lumea veche a fost

sf~râmat~, comprimat~, îngropat~“ (Le Corbusier).
În timpul r~zboiului din 1914 – 1918, s-au impus
restric]ii [i economii de materiale, determinând
g~sirea unor solu]ii practice în toate domeniile,
inclusiv în cel al costumului.
Admira]ia tuturor mergea, pe atunci, c~tre

Osta[i români, 1916

eroul militar c~lit de via]a de campanie [i spre COSTUMUL FEMININ

sora de caritate, care constituiau idealurile
de simplitate [i demnitate uman~ ale epocii.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Cu diferen]e pe na]ionalit~]i, costumul
ofi]erilor era, ca linie, adaptarea celui civil (cu
cascheta cilindric~, umerii mici, talia strâns~,
pantalonii pe picior), pornind de la ]inuta de
ora[ (redingot~) [i adoptând unele elemente
ale costumelor de sport (buzunare cu clape,
cizme, pelerine etc.). Culorile cele mai
frecvente erau albastrul-deschis, albastrul-
închis, cenu[iul, brunul. Costumul civil era
influen]at de cel militar, adoptând o linie mai
simpl~. Trench-coat-ul (haina de tran[ee) s-a
C~pitanul Mircea Vasilescu, erou, 1917
p~strat pân~ azi practic neschimbat, unisex.
¥inuta de infirmier~ consta din rochie lung~ cu
[or] [i basma alb~ tras~ pe frunte. Cel mai mult
s-a simplificat îns~ costumul obi[nuit, îmbr~cat
de curajoasele surori [i mame, intrate în slujbe
în locul celor pleca]i pe front. Pentru prima dat~
în istorie o femeie putea ap~rea pe strad~ f~r~
p~l~rie [i m~nu[i. P~rul era fie strâns în cre[tet,
fie tuns scurt, doar tinerele fete mai purtau o
coad~ pe spate. La sfâr[itul r~zboiului, ca o
mare noutate, p~rul, scurtat, era încre]it ca un
tufi[. Ultimul refugiu al fanteziei erau p~l~riile cu
flori, pene etc. sau cu pana[ în frunte ca al
militarilor. Silueta tindea s~ devin~ tubular~,
ve[mintele preferate fiind fusta [i bluza sau
costumul taior, care avea s~ se impun~ în
deceniile urm~toare.
235
 Surori de caritate în 1916 - 1918

ROMÂNIA a ie[it din primul r~zboi mondial

întregit~. Încoronarea Regelui Ferdinand [i a
Reginei Maria la Alba Iulia a amintit Unirea
de la 1600, înf~ptuit~ de Mihai Viteazul.
N~zuin]a de a proclama, prin imagini,
identitatea na]ional~ a României [i perpetuarea
unui trecut pre]ios a dus la r~spândirea, în anii
urm~tori, a „stilului românesc“ în arhitectur~ [i
decora]ie. În coroana [i pe mantia de \ncoronare
a Reginei Maria, proiectate de pictorul Costin
Petrescu, se reg~sesc podoabele domni]elor de
alt~ dat~, devenite prototip pentru parura
mireselor cu [iruri de beteal~.
Regina Maria în costumul de încoronare, 1922
236
Olga Greceanu [i so]ul ei în 1914

În perioada r~zboiului, \mbr~c~mintea citadin~

era extrem de sobr~ [i se purta mult negru, de
doliu. În fotografiile de epoc~ doamnele apar cu
bluza alb~, cu gulerul r~sfrânt peste jachet~
neagr~ [i cu fusta lung~ pân~ la glezne.
Doar unele detalii de croial~ sau p~l~riile cu pana[,
amintind c~[tile militare, atest~ faptul c~ România
a fost mereu \n pas cu moda european~.
Model din Le Journal des Dames, 1914
237
W. Gropius, ßcoala Bauhaus, 1925, Dessau

A. M. Rodcenco, Salopet~, 1925, U.R.S.S

 via]a [i-a b experimenta reduse la
CO reluat d
te un
Idealul de
esen]ial.
cursul, e deceniu mai Tatlin, autorul
S supravie]uit devreme (de frumuse]e era proiectului
T orii dorind
o
] exemplu, opus celui monumentului
U s~ tr~iasc~ e
l
Mondrian antebelic, Interna]ionalei
frenetic, sau potrivit a III-a,
M dansând în
,
Malevici). libert~]ilor
1
U ritm de jazz. 9 Mobilierul vie]ii sociale [i
2
L Cadrul
7 nou din adaptat K.
M
artistic • stinghii ambian]ei; ale
vic
Î Odat~ cu
industrializar
drepte sau ] naturale]ei
i,
eav~ candide din Ro
N ea, s-a Începea metalic~ [i timpul chi
epoca e
T apreciat M
i modernismul obiectele de r~zboiului i-a su
pr
R frumuse]ea e
s
ui. interior erau urmat gustul
e
formei destinate pentru m
E simple,
În
produc]iei artificialitate. ati
v arhitectur~, st
determinat~ a betonul industriale, Ca [i ~,
1 de func]iune, n
armat [i de serie, arhitectura 19
23
9 purificat~ de d sticla, folosite ieftine. sau pictura ,
e M
2 ornamente
r
pentru cubiste sau
os
inutile. localul- abstracte, co
0 R manifest al desenul de va,
o M
[colii mod~ uz
– Vera
Muhina [i
h
e Bauhaus descoperea eul
Ru
M. , (între 1919 – geometria. În s
1 Lamanova,
Proiecte
s 1933) ca [i Rusia, în

9 de
c
a
pentru primii ani de
confec]ii, „Cetatea entuziasm de
3 1925,
u
n radioas~“ a dup~
0 U.R.S.S.
(din E.
lui Le Revolu]ie,
Bæi B
Thiel, a Corbusier, se poe]i ca
eta
na
Kunstler u pretau la Maiakovski
und Mode) h
în volume geo- sau Esenin,
a
stil metrice, cinea[ti ca
u
cubi
s articulate Eisenstein,
st
d între ele, ca [i arti[ti plastici
i sculpturile ca Malevici au
Dup~ primul n sau picturile visat o art~ [i
r~zboi
t cubiste sau o imagine
mondial,
u abstracte uman~ pure,
 pleca]i pe front, î[i continuau emanciparea,
beneficiind de studii superioare, ca [i b~rba]ii,
[i afirmându-se independent ca avocate,
medici, aviatoare sau exploratoare. Ele î[i
afi[au ostentativ, [i în aspectul exterior, noua
libertate, scurtându-[i fusta.
Moda, care s-a r~spândit larg, era simpl~ [i
practic~, folosind cu prec~dere produc]ia
industrial~ de serie. Vârfurile capitaliste c~utau s~
se distan]eze prin lux [i sofisticare, totu[i, datorit~
costuma]iei reduse [i croielilor simple ale

Elegante, 1928, Paris Match, ianuarie 1924


[i-a creat [i cusut singur un costum de lucru cu
mai multe dubluri, care puteau fi înlocuite, [i
care a fost produs în serie într-o fabric~ din
Leningrad. Nadejda Lamanova, care a publicat
împreun~ cu sculptori]a Vera Muhina un album
de mod~, a condus o larg~ mi[care înnoitoare
cu deviza „pentru cine, din ce [i în ce scop se
creeaz~ ve[minte?“ Logica cercet~rilor
Robert Delaunay, Tristan Tzara cu [al suprematist,
1923, detaliu
Sonia Delaunay, Proiect de mantou cu
contraste simultane, 1922 - 1923
func]ionaliste, în vederea produc]iei de serie
mare, i-a preocupat [i pe principalii creatori
europeni. Arhitectul Gropius, directorul [colii
Bauhaus, a început prin a realiza uniforme
pentru studen]i din efecte militare r~mase din
r~zboi, c~rora le t~iase gulerul uzat (a[a cum
apare îmbr~cat într-o fotografie [i profesorul
Johannes Itten). Era la mod~ salopeta.
Produc]ia de lux francez~ a reac]ionat prin
organizarea la Paris, în 1925, a Expozi]iei de
Arte Decorative, numit~, pe scurt, Art Deco.
Aceasta a mers împotriva curentului general
modernist, func]ionalist [i industrial,
expunând unicate pre]ioase create de arti[ti.
Pictori]a Sonia Delaunay aplica teoriile
so]ului ei, Robert Delaunay, în salonul s~u de
mod~, unde îmbr~ca actri]e ca Gloria
Svanson. În acei ani, Raoul Dufy câ[tiga mai
mult ca designer vestimentar decât ca pictor.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Cele mai revolu]ionare au fost schimb~rile siluetei
feminine. Sexul slab încerca, pentru prima dat~ în
istoria omenirii, experien]a egalit~]ii în drepturi [i
îndatoriri; femeile, dup~ ce în timpul ostilit~]ilor
înlocuiser~ în activit~]ile cele mai diferite pe cei
239
Pictural, erau preferate tonurile de bej, gri,
brun. Materialele folosite erau u[oare, suple:
jerseul, flanelul, crêpe-de-Chine, m~tasea
artificial~, ieftin~, lavabil~, u[oar~. Toat~
îmbr~c~mintea pentru dans a unei femei
cânt~rea câteva sute de grame.
Prin 1927 – 1928 s-a definitivat silueta de
„b~ietan~“. Denumirea „La gar çonne“ era titlul
unui roman publicat în 1922 al scriitorului Victor Actorii Elvira Godeanu [i V. Valentineanu în
filmul „Povara”, 1928
Marguerite, care a fost exclus din ordinul
Legiunii de Onoare din pricina lui.

COSTUMUL BÅRBÅTESC dup~ b~rbierit. Domnii respectabili purtau

B~rba]ii, mai conservatori, s-au mul]umit s~-[i
l~rgeasc~ pantalonii – denumi]i [i ei
„charleston“. Înf~]i[area sexului tare era, prin
compensa]ie, u[or feminizat~. Rudolf
Valentino, cu ochii lui umbri]i [i gura mic~, era
imitat [i de actorii no[tri.
Pe cap, p~rul era lins, pom~dat, iar fa]a pudrat~
mus-ta]~ mic~ tip Chaplin sau Hitler.
Pe trup, hainele de sear~ erau tradi]ionale: frac,
smocking. Cele de zi au evoluat c~tre o ]inut~
mai lejer~ [i sportiv~, jacheta s-a l~rgit cu cute
pe spate, [i era purtat~ la pantaloni golf.
În picioare, pantofii au luat locul ghetelor,
acoperi]i cu ghetre-jambiere, din pâsl~ iarna
 Silueta-scândur~, costum, rochie sport, rochie de sear~, / fust~ plisat~, pulover, furou, mantou, /
pantofi „charleston”, tunsoare „garçonne”, p~l~rie-castron

Costume din Bucure[ti, 1927

rochiilor, care puteau fi lucrate în cas~,

diferen]ele sociale erau mai pu]in marcate
decât pân~ atunci.
Tipul feminin preferat era cel al adolescentei cu
corpul b~ie]esc, ca o scândur~, purtând taior
(Greta Garbo). Pentru a ob]ine o siluet~ mai supl~,
frumoasele zilei fåceau gimnasticå [i se hr~neau cu
l~mâie [i o]et. Atributele feminine erau voit
mascate: p~rul tuns scurt, pieptul aplatizat prin
croiala în fir drept, f~r~ pense, cordonul coborât pe
[olduri, pentru a nu marca talia.
Sculptural, silueta era geometrizat~, compus~
din fragmente tubulare, cu contururi drepte.
240
Modele din Journal des Ouvrages de Dames, 481 / 1928

sau pânz~ vara. S-au p~strat ca accesorii

bastonul [i umbrela.

COSTUMUL FEMININ
Capul era mic, cu p~rul tuns scurt, drept, la
spate b~ie]e[te, uneori cu o cordelu]~ orizontal~
legat~ pe frunte. În saloane, imaginea sportiv~
a b~ietanei era îns~ denaturat~, artificializat~,
mai ales prin machiajul „intoxicat“, cu
sprâncenele pensate, ochii contura]i cu negru,
încerc~na]i, fa]a pudrat~ alb, gura mic[orat~,
pictat~ cu ro[u-închis. Elisabeth Arden, Helena
Rubinstein, dar mai ales Max Factor (machior la
Hollywood) începeau s~ se afirme în industria
cosmeticelor. P~l~ria, mic~, îndesat~ strâns,
acoperea tot p~rul, uneori [i fruntea, conturând
capul ca o bil~.
Pe trup, lenjeria se reducea la minimum, o singur~
c~m~[u]~ minuscul~ ]inut~ de bretele sau
combinezonul-chilot (prima apari]ie a body-ului de
azi) înlocuind numeroasele straturi precedente.
Erau preferate rochia-sac sau fusta [i bluza,
drepte, f~r~ talie, cu cordon pe [olduri, cu mâneci
lungi sau deloc. Se purtau mult jersee [i pulovere
tricotate, cu motive cubiste, fuste scurte pân~
peste genunchi plisate drept, acordeon. Pardesiul
era larg, f~r~ nasturi, deseori ridicat în fa]~,
formând o linie curb~ la spate, cu gulerul l~rgit
(tiparul a fost folosit [i la bl~nuri pân~ prin 1930). În
picioare, ciorapii erau vizibili, lucio[i, cusu]i cu
dung~, cu ajur la glezne, iar pantofii cu toc solid în
form~ de mosorel, aveau de obicei baret~.
Singurele podoabe erau m~rgelele lungi. ¥igareta,
cu port-]igaret foarte lung, ]inut~ dezinvolt între
degete, cu unghiile l~cuite, era de rigoare de prin
1925.
ßi costumele de baie sau de sport l~sau s~ se
241

Benito, Coperta revistei Vogue, mai 1926
Dansul charleston, din Ch. Seeling, Fashion
vad~ trupul, pierzându-[i mânecile [i
volanele în favoarea maiourilor decoltate ale
marinarilor [i a short-ului. Îmbr~c~mintea
devenea
„dezbr~c~minte“ (cum se exprima un protest
intitulat „Perversiunile modei de azi“, semnat
A. Valentina, Dr. G. D. Ion~[escu).
Dansurile la mod~, ca charleston-ul, puneau în
lumin~ marea noutate: gambele la vedere, prin
mi[c~rile din genunchi [i glezne. Seara, rochiile
scurte aveau fusta din [aluri cu col]uri de
diferite lungimi sau erau completate la tiv cu
volane de bie sau franjuri care s~ltau în ritmul
zvâcnit, odat~ cu [iragurile de m~rgele lungi
atârnate la gât, iar pantofii erau închi[i cu
barete cu nasturi, ca s~ nu sar~ din picioare.
Datorit~ radio-ului, muzica de jazz se r~spândea
cu iu]eal~ din barurile Americii în cele europene,
în care se dansa frenetic toat~ noaptea. Când, în
1927, aviatorul Lindbergh a traversat prima dat~
Atlanticul, aterizând în Fran]a, americanii au
botezat un dans „Lindy-Hop“.
242
Costume de baie, 1928, foto de familie

Odat~ cucerit, confortul hainelor anilor ’20 s-a

p~strat de-a lungul secolului pân~ azi, multe
modele fiind reluate de atunci f~r~ a p~rea
demodate. Coco Chanel [i-a compus stilul
personal în aceast~ epoc~, devenind celebr~
mai ales prin taioarele ei clasice, drepte [i
comode, din ]es~turi suple, ca jerseul, care pot
[i vor putea fi îmbr~cate oricând.

Grigore Cerchez, ßcoala de arhitectur~, 1912-1927

Coco Chanel, Ansamblu, cca.1927, col. Kyoto, Costume Institute
 Aviatoarea Smaranda Br~escu în anii ‘20

ÎN ROMÂNIA, în contrast cu modernismul cubist

interna]ional, nevoia afirmårii identitå]ii statului
întregit a dus la dezvoltarea stilului neoromânesc.
Arti[tii s-au inspirat din monumentele medievale [i
din frescele bisericilor, adaptându-[i crea]iile vie]ii
moderne (în pictur~ Pallady, Tonitza, ßirato, Olga
Greceanu, Sabin Popp; în arhitectur~ Grigore
Cerchez etc.)
Ornamentele geometrice împletite din arta
feudal~ se reg~sesc la capitelurile coloanelor
unor edificii publice [i ale multor vile, pentru
care autoriza]ia de construire se d~dea cu
obliga]ia de a se înscrie în acest stil.
Mobilierul din lemn cioplit lua, de asemenea,
ca model jil]urile domnitorilor, ca [i
crest~turile populare. În 1915, arhitectul
Grigore Cerkez crease în stil neoromânesc
sufrageria de la palatul regal Cotroceni.
În costum fotografiile [i filmele au înregistrat
circula]ia fireasc~ a modei europene, ca un
fenomen similar vaselor comunicante. ßi la
noi, multe femei s-au afirmat în profesii
variate, de la doctori]e sau avocate, la
aviatoare, ca celebra Smaranda Br~escu, la
actri]e, ca Marioara Voiculescu, pictori]e, ca
Olga Greceanu sau Cecilia Cu]escu-Storck,
sculptori]e, ca Mili]a Petra[cu etc. Marta
Bibescu purta în avion, costume Chanel.

Rochie cu floricele capsate, Muzeul Municipiului Bucure[ti

244
 Zgârie-nori la New York
Cadrul artistic • Dictaturile, care se doreau
eterne, au impus în arhitectur~ stiluri
atemporale, neoclasice, strivitoare prin
supradimensionare, cu mici diferen]e na]ionale.
În restul lumii se ridicau blocuri luxoase, cum
Costume sport, din Femina, martie 1935
MODA ANILOR ’30
mai exist~ multe [i în Bucure[ti. Dintre curentele
artistice ini]iate în deceniile precedente a înflorit
îndeosebi suprarealismul, eliberând fantezia
izvorât~ din subcon[tient Dali a creat bijuterii
stranii. Revistele de mod~ ale vremii, ca
„Vogue”, aveau coperte create de arti[ti ca
Raoul Dufy, Giorgio de Chirico sau Salvador
Dali [i erau ilustrate cu fotografii executate de
Man Ray, Cecil Beaton etc.

(1930 – 1940)
Paris sau Hollywood?

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Perioada

interbelic~ a fost zguduit~ de marea criz~
economic~ mondial~ din anii 1929 - 1933,
care a trimis în [omaj în primul rând femeile.
Deceniul urm~tor a fost marcat de dictaturile
instaurate în Germania de Hitler, în Italia de
Mussolini, în URSS de Stalin, apoi de
r~zboiul civil din Spania, iar în ultimul an a
izbucnit al doilea r~zboi mondial.

Henry Dreifuss, Telefon, 1937

245
 precedente, a cerceta[ilor, dar cu scopuri
politice militante (la noi era str~jeria).
Nazi[tii au luat m~surile cele mai aspre împotriva
manifest~rilor personale în art~ (prigonind pictori
precum Klee sau Kandinski), dar [i în imaginea
vestimentar~. Via]a femeii trebuia s~ se rezume la
cei trei K (Kirche – biserica, Kinder
– copiii [i Küche – buc~t~ria), iar rujul de
buze a fost interzis în 1933.
Înl~turate din slujbe, pierzându-[i unele din
libert~]ile cucerite, reprezentantele „sexului
slab“, cum se spunea pe atunci, au recurs la
arma lor secret~ dintotdeauna: seduc]ia. Ele [i-
au lungit din nou fustele, [i-au strâns talia [i [i-au
ondulat p~rul. Dup~ formele drepte [i uscate ale
P~l~rie din anii ‘30, din Marie Claire modei anilor ‘20 era redescoperit~, cu pl~cere, P~l~rie-paravan din anii ‘30, din Marie Claire
unduirea curbelor. P~rul buclat pân~ la umeri,
pelerinele rotunde de prin 1931, borurile savant
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI drapate de prin 1934 – ’35, fustele învoalte pe
Idealul uman Datorit~ dezvolt~rii filmului
În statele totalitare apartenen]a politic~ era jupon de dantel~ de prin 1938, mul]imea florilor
sonor din 1927, vedetele Hoollywoodului, ca
declarat~ prin culoarea c~m~[ii (brun~ - nazist~, au adus un proasp~t suflu romantic.
Greta Garbo, au devenit modele de
neagr~ - fascist~ etc.). Tineretul era înregimentat în Al~turi de noile solu]ii practice [i frumoase,
frumuse]e imitate pe scar~ larg~ [i au fost
organiza]ii, dup~ modelul celei interna]ionale de detaliile îndr~zne]e [i învior~toare întâlnim
cunoscu]i cânt~re]i ca Louis Armstrong sau
îns~ în revistele de mod~ sau în reportajele
dansatori ca Fred Astaire [i Ginger Rogers
vremii o agresiv~ ostenta]ie, o etalare a
(care [i-a desenat singur~ multe costume).
Marlene Dietrich cu sprâncene de femeie fatal~, 1937 luxului. Interesele industria[ilor de a-[i vinde
marfa se întâlneau cu dorin]ele aristocra]iei
banului de a se distinge de vulg.
Lisa Sciaparelli, P~l~ria-pantof, dup~ o idee de Dali, anii ‘30
În saloanele de mod~ ale Parisului se încerca o
revenire c~tre idealul de frumuse]e de dinaintea
primului r~zboi mondial, prin ve[minte
complicate [i incomode, cu fuste lungi [i largi,
cerând o mare cantitate de material, multe
cus~turi [i broderii. Reg~sim ecoul acestora [i în
poezia lui Topârceanu (Balada unei stele mici):

¥ii minte ce fior str~in Trecu

atunci din constela]ii,
Prin bluza ta de crêpe-de-
Chine Cu aplica]ii?
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Pe cap, p~rul era tuns simplu, uneori cu c~rare într-o
parte. P~l~ria din fetru moale, cu panglica lat~ era
obligatorie toat~ ziua. P~l~ria elegant~ era „Eden“,
dup~ numele unui premier englez, o borsalin~ de
form~ obi[nuit~, dar de t~ria melonului.
Pe trup. Costumul b~rb~tesc a devenit mai
comod, mai pu]in apretat, ziua mai deschis la
culoare, gri, bej. Cel bleumarin, cu dungi, era
închis la unul sau la dou~ rânduri de nasturi,
avea talia marcat~, pantalonii largi cu man[et~,
c~ma[a alb~. (Gangsterii il purtau cu c~ma[~
neagr~ [i cravat~ alb~). Cravata în dungi, destul
de lat~, sau papionul colorat, cu pic~]ele sau
alte motive imprimate, formau singurul accent
de fantezie permis „sexului tare“. Fracul [i
smokingul au r~mas doar seara cu pantofi de
lac. Diploma]ii p~strau jacheta brodat~ [i
bicornul cu cocard~ [i pana de stru]. Floarea la
butonier~ era elementul cel mai poetic al
costumului. Lenjeria s-a scurtat, ciorapii erau
prin[i de jartiere sub genunchi disgra]ioase.
Mae West în „marea rochie alb~” din anii ‘30
Pentru sport – golf, biciclet~ etc. – se purtau
pantaloni trei sferturi, bufan]i, bluze cu mâneci
scurte [i fular colorat la gât, pulovere [i mocasini
(loafers). ¥~rile anglo-saxone preferau ca ]inut~
relaxat~ jacheta bleumarin cu pantaloni de
flanel~ gri. Modelul modei era prin]ul de Wales,
(abdicat Eduard al VIII-lea).
COSTUMUL FEMININ
Machiajul era vizibil. Sprâncenele erau
sub]iri, pensate [i redesenate cu creionul
dermatograf ca linii drepte, urcând oblic spre
tâmple, mefistofelice, sugerând privirea cu
coada ochiului. Datorit~ lor, Marlene Dietrich
a încarnat, în acei ani, tipul femeii fatale,
care atrage [i respinge în acela[i timp. În
1932 au aparut, în SUA, genele false.
Pe cap, p~rul era lung pân~ la umeri, buclat cu
fierul sau pus pe bigudiuri, r~spândindu-se [i
tehnica ondula]iilor permanente. Se purta p~rul
decolorat platinat, lansat de actri]a Jean Harlow.
Cele mai sofisticate erau îns~ p~l~riile, mici, Tango cu rochie brodat~ pe spate, Bucure[ti
a[ezate pe un ochi, total nefunc]ionale, ca un
simbol al fanteziei cu care o femeie putea s~
par~ în fiecare zi o alta, dup~ idealul lui Verlaine create de Madeleine Vionnet. A reap~rut rochia
(în poezia Mon rêve familier). Împodobite cu de sear~ lung~ pân~ la p~mânt, strâns~ pe
panglici, pene, flori, voalete, p~l~riile erau [olduri, cu l~rgimea de la genunchi în jos dat~
adev~rate opere de art~ ale modistelor, care î[i de clini – în form~ de lalea (Mae West). Erau la
isc~leau crea]iile pe etichetele prinse în interior. mod~ tangoul [i fox-trot-ul, care se dansau
Sub influen]a lui Dali, Lisa Sciaparelli a creat perechi, l~sând s~ se vad~ spatele rochiei, cu
p~l~rii suprarealiste în form~ de pantof cu toc, decolteu adânc sau ornat cu broderii.
de cotlet, etc. Cea mai modest~ func]ionar~ î[i Mantoul era din materiale somptuoase sau din
cump~ra cel pu]in trei p~l~rii pe sezon. bl~nuri scumpe (vulpi argintii sau albastre,
Pe trup, talia rochiei a revenit la locul firesc, astrahan, nurc~ etc.), care constituiau o
marcat~, sus]inut~ de corsetul din fire elastice, investi]ie. Capa (pelerina scurt~) din vulpi albe
denumit „scandal“. Fusta s-a l~rgit gradat prin marca elegan]a suprem~. Vulpea cu cap, labe [i
clini, s-a lungit – prin 1932, apoi s-a scurtat coad~ se purta pe um~r la orice or~. Al~turi de
gradat, în 1939, l~sând s~ se vad~ juponul din bijuteriile veritabile din aur masiv, cu pietre
lenjerie. Se foloseau croieli dificile, bieuri, pre]ioase, perle etc. î[i g~seau loc [i cele
drapaje care se mulau pe corp, cum erau cele „fantezi“, din sticl~ sau plastic.
247
 Înc~l]~mintea era cu toc înalt în forme
preten]ioase, complicate. Gen]ile plic din
piele de [arpe, rechin etc. aveau variate
închideri metalice.
Se purtau m~nu[i de diminea]~ [i pân~ seara,
din piele sau cro[etate.
Doar pentru mers la plaj~ sau la dans seara
la casino, pe malul m~rii, doamnele
îmbr~cau pantaloni lungi [i largi din jerse – o
mare noutate. Costumele de sport au devenit
func]ionale, s-a generalizat purtarea
costumului de baie, a [ortului etc., ca [i a
ochelarilor de soare.
Solu]iile cele mai practice erau [i în aceast~
epoc~ lansate de Coco Chanel. „La petite
robe noire“, din 1926, a fost comparat~ cu
automobilele Ford, care erau la fel de negre.
Ea corespundea perfect nevoilor vremii de
economie, dar [i de cochet~rie. Era purtat~
de diminea]a [i pân~ seara, putând varia la
infinit prin schimbarea accesoriilor, a
gulerelor, jabourilor, e[arfelor sau bijuteriilor
care o împodobeau, [i mai ales a p~l~riilor.

Silueta de lalea, rochii de sear~, de strad~,

primii pantaloni de plajå

Coco Chanel în „mica rochie neagr~”, lansat~ de ea în anii ‘30, foto de Man Ray
248
Bucure[ti, Calea Victoriei în anii ‘30

ROMÂNIA interbelic~ era prosper~ atât

economic, cât [i cultural. În pictur~ se afirma
[coala na]ional~, cu tr~s~turi distincte, avându-i
în frunte pe Pallady [i pe Petra[cu, paralel cu
modernismul interna]ional ilustrat de Victor
Brauner, Marcel Iancu, Maxy. Campania de
monumente ale eroilor se încheia în ace[ti ani
cu Statuia Aviatorilor (de L. Kotzebue [i I.
Fekete), culminând cu ansamblul de la Târgu-
Jiu, de Brâncu[i. Sculptori]a Irina Codreanu,
eleva acestuia, povestea cum maestrul, dup~
ce î[i cump~ra un costum „din cea mai bun~
stof~ [i cu cea mai îngrijit~ cup~“ îl descosea [i
îl ref~cea în întregime cu mâna lui, declarând:
„L-am f~cut a[a cum îmi place mie“ (Interviu de
Horia Hor[ia, „ARTA” 1-2,1977)

Raoul Tabacu, Pantofi, po[et~ [i cordon

expu[i la New York în 1939

Costume de strad~ în anii ‘30,

din Marie Claire
249
 Adolf Hitler [i ofi]eri germani

materiale sintetice, care vor servi în perioada

postbelic~.
Restric]iile obligau la o ]inut~ decent~ [i potrivit~
circula]iei cu tramvaiul sau cu bicicleta [i
refugierii în ad~posturile antiaeriene.
Majoritatea fabricilor lucrau pentru armat~, ]
es~turile [i piel~ria nu mai ajungeau pentru
civili, care foloseau înlocuitori ieftini.
Idealul uman În anii grei de lupt~ cu armele,
dar mai ales în spatele frontului – cum a fost
rezisten]a francez~ – s-a impus un nou ideal
uman, al eroului gata de sacrificiu pentru
cauza ]~rii sale, ca Humphrey Bogart în

COSTUMUL ÎN EPOCA filmul „Casablanca“, turnat în 1943. Figura lui

cu tr~s~turi prelungi amintea, de altfel, de
Humphrey Bogart \n anii ‘40

CELUI DE-AL DOILEA romanticii Chateaubriand sau Lamartine.

RÃZBOI MONDIAL
(1939 – 1945)
Întrecerea pe toate fronturile
Nevoia a urgentat cercet~rile [tiin]ifice
necesare înarm~rii [i au fost create nu numai
instrumente de distrugere, dar [i multe noi
Osta[i sovietici
P~l~ria de fetru, tras~ pe ochi, [i fulgarinul
bej, cu gulerul ridicat au r~mas în to]i ace[ti
ani ]inuta preferat~ a tuturor b~rba]ilor.
Femeile î[i reg~seau, la rândul lor, temerile
pe chipul expresiv al eroinei întrupate de
Ingrid Bergman, puternic~, dar sensibil~,
natural~, nesofisticat~.
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
Regimurile totalitare ale Germaniei [i Rusiei
sovietice ac]ionau dictatorial [i asupra modei:
Uniunea Sovietic~ impunea austeritatea
proletar~ ([apca sau basmaua [i pufoaica),
opunând-o zgomotos luxului capitalismului.
Efectul asupra modei a fost de limitare a
fanteziei, de severitate puritan~ [i
respectabilitate. Exacerbarea na]ionalismului de
c~tre nazi[ti se exprima [i prin adoptarea în
costumul citadin a portului popular (tirolez etc).
Prototipul frumuse]ii fiind eroul militar, costumul
era dominat de linia masculin~, de o
rigoare exagerat~, cu umerii l~]i]i [i în~l]a]i de
v~tuiri formând unghiuri drepte, cu contur
net, influen]ând [i moda feminin~.
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Costumul militar, cu diferen]ele inerente ]~rilor,
armelor [i gradelor, era în general practic,
sportiv (mai ales în avia]ie sau marin~). S-a
impus necesitatea camuflajului în timpul
bombardamentelor aeriene, prin ]es~turi cu
pete de verde, brun, kaki, imitând cameleonul.
Multe piese utilizate pentru uniformele militare,
T-shirturi, sacouri [i canadiene cu fermoare [i
buzunare, [i-au g~sit aplica]ia [i în ]inuta civil~,
în materiale [i croial~.
Costumul civil era cel de lucru sau sport, de
dinainte de r~zboi, purtat f~r~ a se respecta
eticheta anterioar~ (pantalonul [i puloverul sau
costumul de schi fiind folosite ca haine de ora[).
Pe cap, bascul înlocuia, în mare m~sur~, p~l~ria.
Taioare cu pernu]e la umeri, 1940

Pe trup, vesta era deseori suplinit~ de pulover.

S-au precizat atunci unele m~suri dictate de
economie: haina trebuia s~ fie croit~ pe talie,
f~r~ falduri, f~r~ buzunare t~iate sau butoniere
(pentru a permite întoarcerea stofei), pantalonii
f~r~ man[et~, cu l~rgimea maxim~ de 22 de
centimetri, pantofii cu talp~ de lemn sau
cauciuc. B~ie]ilor sub 15 ani le erau interzi[i
pantalonii lungi.
Prin 1942 a avut loc o reac]ie împotriva risipei
afi[ate de îmbog~]i]ii de r~zboi, care arborau haine
lungi [i largi, cu multe buzunare, ca [i pantaloni cu
man[ete late [i pantofi cu mai multe rânduri de
talp~ (erau cunoscu]i la noi sub numele de
„malagambi[ti“, de la numele [efului unei orchestre
de muzic~ u[oar~, Sergiu Malagamba).
Modele de combina]ii, din Marie Claire, 1941

Cus~tura ciorapilor imitat~ cu creionul
COSTUMUL FEMININ
Femeile angajate în serviciile auxiliare ale
armatei purtau uniforme cu umeri drep]i
pentru epole]i [i grade [i [i-au remodelat
silueta [i în via]a civil~.
Pe cap, p~rul era lung, ondulat în cas~ cu bigudiuri
sau strâns în coc, fiind singura podoab~ ieftin~, iar
p~l~ria era înlocuit~ de turbanul înf~[urat dintr-un
[al sau de p~l~ria în form~ de turban. Machiajul
femeilor era socotit important pentru ridicarea
moralului (ca [i tutunul pentru b~rba]i), având efect
[i asupra celor din jur.
Pe trup, rochia era scurt~ [i strâmt~, din motive
de economie, deseori combinat~ din dou~
materiale diferite sau din dou~ rochii ie[ite din
uz. „S~ faci ceva nou din vechi“ era principala
tem~ a revistelor de mod~. ¥inuta era înveselit~
de mici detalii ingenioase (tricotaje cu modele
etc.). Rochia de sear~ era înlocuit~, la nevoie,
de o fust~ lung~ cu bluz~. Pernele de la umeri,
prinse cu capse, modelând umeri drepti cazoni,
erau adoptate nu numai pentru jachete, ci [i
pentru bluzele din m~tase. (Filmele anilor ’40
pot fi u[or datate dup~ forma umerilor).
În picioare, ciorapii erau uneori imita]i prin
machiaj (cu cafea din cicoare [i cu dunga Economia [i risipa în costumul b~rb~tesc, 1941
desenat~ cu dermatograful), iar pantofii aveau
talpa din lemn, plut~ sau sfoar~. Pentru înot s-a fantezii vestimentare (semnalând o ie[ire din
impus costumul de baie din dou~ piese, numit rând). Hainele de blan~ ale „fo[tilor“ erau t~iate
„bikini“, dup~ numele atolului unde au avut loc pe la spate, în tramvaie. P~l~ria, considerat~
experien]ele nucleare. suspect~, a fost înlocuit~ de [apca [i basmaua
În Fran]a, o form~ a rezisten]ei a fost înnodat~ sub b~rbie, simboluri ale originii
men]inerea caselor de mod~, care aveau s~n~toase, [i care au fost purtate ca o masc~ [i
cump~r~tori mai ales din ]~rile neutre. Sunt de c~tre „burghezi“ sau „chiaburi“. Ca [i
revelatoare numele parfumurilor lansate în odinioar~ în vremea Revolu]iei Franceze, [i
acei ani: „Attente” sau „Malgré tout”. acum singurul mod de salvare a fost retragerea
în anonimat, prin ve[minte ponosite.
ÎN ROMÂNIA, în al doilea r~zboi mondial (din În noua Republic~ Popular~ Român~, strada
1941 pân~ în 1945), bombardamentele [i lipsurile oferea o priveli[te cenu[ie, trist~, f~r~ nici o pat~
materiale, refugierea multor or~[eni la ]ar~ au de culoare vie ([i umbrelele erau toate negre).
redus îmbr~c~mintea la stricta necesitate. Femeile Moda apusean~ nu a mai str~b~tut o vreme
tricotau pulovere [i ciorapi pentru cei de pe front „cortina de fier“ decât ca vagi ecouri ale unei
sau de acas~, înnodau plase cu care se acoperea alte lumi.
p~rul necoafat sau combinau din dou~ rochii vechi
una nou~. Culmea elegan]ei o constituiau bluzele
[i rochiile de mireas~ din m~tase natural~ alb~ Pantofi cu talpa de lemn sau plut~
recuperat~ din para[utele americane abandonate
pe câmp.
Dup~ 23 august 1944, în România, ca în tot estul
Europei, suprema]ia URSS a impus la conducere
o minoritate obedient~. Efectul asupra întregii
ambian]e a vie]ii a fost de uniformizare, prin
coborârea nivelului de trai la limita s~r~ciei
proletariatului. „Lupta de clas~“ se exprima [i prin
reprimarea oric~rei elegan]e (socotite un apanaj al
burghezo-mo[ierimii) sau
252
 F. L. Wright, Muzeul Guggenheim,
1955 - 1959, New York de alt~dat~, gra]ioas~, cu umeri mici, talia
fin~, bustul mulat, fusta învoalt~. Moda
sânilor mari a fost explicat~ prin amintirea
fantezia [i poezia au exprimat revenirea la o consolatoare a pieptului matern.
via]~ normal~. Idealul uman Întruparea „sex-appeal-ului“
Euforia construirii unei lumi a progresului [i a american era actri]a Marilyn Monroe, cu
democra]iei, dup~ modelul Statelor Unite ale rotunjimi de p~pu[~, talie fin~, cu un aer u[or
Americii, a cuprins Europa apusean~, pe ireal, dat de tenul luminos, p~rul blond
când în r~s~ritul ei modelul sovietic era oxigenat, ondulat larg, ca [i de rochiile
impus ]~rilor satelite, socialiste. vaporoase [i de bl~nurile albe cu fir lung.
Cadrul artistic Arhitectura, ca [i întreg mediul Anglia, patria modei masculine, lansa
vie]ii au beneficiat de noile cuceriri ale [tiin]ei costumul neoedwardian, retro Teddy Boy cu
[i tehnicii, ca de exemplu de materialele silueta sub]ire, pardesiu, melon [i umbrel~.
sintetice, a c~ror cercetare înaintase în anii Modelele masculine erau oferite de actori de
COSTUMUL r~zboiului. Folosirea unor noi structuri, cinema ca americanul James Dean, mult mai tân~r
ÎNTRE ‘50 – ‘60 pretensionate, sus]inute de cabluri, din pl~ci decât starurile admirate de genera]ia p~rin]ilor, [i
New look øi Rock’n Roll turnate, au permis construirea unor edificii cu care purta frizura cu o me[~ rebel~ pe frunte.
aspect insolit, de organism viu, cu forme Tineretul american ap~rea în filme ducând o
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Dup~ curbe, ondulate, volume u[oare, aeriene. via]~ trepidant~, dansând acrobatic dup~
încheierea p~cii, schimbarea st~rii de spirit s- Capela Ronchamp (1950 - ‘54), de arhitectul muzica nou~, rock’n roll, plin~ de nerv. Elvis
a manifestat, pe plan vizual, printr-un val de Le Corbusier, cu acoperi[ul ca o barc~, pare Presley era idolul adolescen]ilor care goneau cu
ging~[ie. S-au n~scut mul]i copii, fenomen modelat~ cu mâna, Muzeul Guggenheim din
denumit în SUA - baby boom. New York (1955 – ’59), de F. L. Wright, se
Dansul Rock’n roll
La fel cum dup~ epopeea napoleonian~, înal]~ în spiral~ ca o cochilie de melc etc.
desf~[urat~ într-un decor sever, „empire”, Statele Unite ale Americii concurau Parisul
urmase romantismul, [i la jum~tatea secolului al prin „arta gestual~“ (action painting de J.
XX-lea, dup~ cel de-al doilea r~zboi mondial Pollock), dar mai ales prin designerii s~i, (ca
Raymond Loewy), care au creat „visul
american“. Obiectele ambientale,
Charles [i Ray Eames, Fotoliu, 1948, reproductibile industrial, mobilele din plastic
amintind sculpturile lui Henry Moore turnat, colorat, panourile din sticl~ alc~tuiau
decorul fix, pe când automobilele cu forme
aerodinamice înviorau aspectul str~zilor.
Prima floare cu care a început prim~vara modei
ren~scute a fost „New Look“. În 1947, impulsul
pornit din Statele Unite [i ajuns în mediul rafinat
al Parisului [i-a g~sit expresia cea mai deplin~
în silueta denumit~ ini]ial „corole“, lansat~ de
casa de mod~ Dior. Ea întrupa dorin]a
nostalgic~ de a reînvia femeia ginga[~

Christian Dior, model New Look,1947, Paris
motocicletele, îmbr~ca]i cu haine de piele
b~tute cu ]inte, [i cu ochelari negri, [i care se
piept~nau ca el, cu mo] [i cu favori]i.
Creatorii de mod~ î[i p~strau suprema]ia lans~rii în
fiecare sezon a unor nout~]i, difuzate de revistele
de mod~ [i urmate întocmai de lumea elegant~. La
Paris, Christian Dior a f~cut senza]ie cu o rochie
de dup~-amiaz~ pentru care a folosit 200 de metri
de faille. În S.U.A., Charles James domina moda
american~. Tradi]ia costumului de ceremonie era
continuat~ de Curtea Angliei, care a fost în aten]ia
lumii întregi în 1953 când
s-a desf~[urat ceremonia încoron~rii reginei
Elisabeta a II-a (toaletele erau create de
englezul Norman Hartnell, iar p~l~riile de
pariziana Claude Saint Cyr). Rochia de
mireas~ era visul tuturor fetelor [i constituia
finalul apoteotic al prezent~rilor de mod~.
Sculptural, dominau contururile curbe. Christian
Dior, declara: „Avem în urma noastr~ un trecut
de r~zboi, de uniforme, de femei cu umeri la]i
de boxeri. Am desenat femei ca ni[te flori, cu
umerii u[or c~zu]i, bustul rotunjit, talia sub]ire ca
Costum feminin [i masculin din anii ‘50
trestia [i cu fuste învoalte ca petalele“. Pictural,
erau preferate nuan]ele dulci de floare, roz, mov
etc. spre spate, în coad~ de cal (care, ca s~ stea
Materialele cele mai la mod~ erau sintetice, dreapt~, era c~lcat~ cu fierul electric). Machiajul
ca nailonul, u[or, ne[ifonabil, ieftin. crea o expresie ingenu~, mirat~, cu sprâncene
naturale groase, arcuite, ridicate, ochii sublinia]i
COSTUMUL BÅRBÅTESC cu dermatograf, coda]i la tâmple, buze
Pe cap, p~rul era tapat [i apretat. c~rnoase, de copil, vopsite cu roz.
Pe trup, jacheta era larg~, cu umeri v~tui]i, dar
strâns~ pe [olduri, cu gulerul [i reverele înguste,
Coafura tapat~ „stup de albine”, din Dylan
ca [i gulerul c~m~[ii, cravata sub]ire. Pantalonii
Jones, Haircults
erau îngu[ti la glezne, înc~l]~mintea u[oar~.
Doar londonezii [i-au mai p~strat melonul,
pardesiul cu guler de catifea [i umbrela
tradi]ionale.
Echivalentul masculin al femeii New Look era
la Londra tân~rul neo-edwardian poreclit [i
Teddy Boy, cu aspect la fel de retro [i de
fragil, dat de haina cambrat~ pe talie,
pantalonii strâm]i, c~ma[a alb~, impecabil~ [i
cravata ca o fund~ din panglic~ îngust~.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, p~rul era tapat, umflat pe cre[tet ca un
balon [i apretat cu fixativ (în lips~ [i cu bere sau
sirop), în~l]at în forma unui stup de albine,
punând în valoare gâtul sub]ire [i prelungind
silueta, în acord cu pantofii ascu]i]i. Fetele mici
[i sportivele î[i legau p~rul lung în vârful capului
254
Elisabeta a II-a, regina Marii Britanii, la încoronare în 1953

P~l~riile cu calot~ adânc~ (s~ încap~ p~rul), au

evoluat de la formele mari, cu pene, la cele
mici, bibi, acoperind eventual doar cre[tetul [i
urechile (ca receptoarele telefonistelor).
Pe trup. Silueta de balerin~ era subliniat~ de
talia sub]ire (strâns~ la nevoie cu corset), în
contrast cu fusta „cloche”, lung~ pân~ la
jum~tatea gambei, croit~ de bie sau ca un cerc,
eventual plisat~ în raze, „soleil“, [i sus]inut~ de
jupoane apretate, cu dantel~ de nailon, ieftin~,
iar mânecile rochiei erau trei sferturi, ca în
secolul al XVIII-lea. Pentru sear~, corsajul
ajustat pe sutien rigid („balconnet“), cu sârme,
permitea dezvelirea complet~ a umerilor – f~r~
bretele – la rochiile lungi, ca [i la cele scurte, de
coctail. Mantourile, lungi cât rochia, aveau
aceea[i linie.
În picioare, pantofii aveau vârf ascu]it, pentru
mers pe strad~ balerini f~r~ toc, dar pentru
ocazii „escarpins“ cu toc cui, iar pentru sear~
chiar din m~tase brodat~, amintind
înc~l]~mintea marchizelor din epoca rococo-
ului. Ca accesorii obligatorii, m~nu[ile lungi
din piele, albe sau colorate, [i gen]ile mici,
plic pentru ziua sau din perle pentru seara,
completau ]inuta conformist~ [i destul de
artificial~.
Ciorapii de nailon erau fini, elastici [i mult mai
rezisten]i.
În acela[i timp îns~ cerin]ele vie]ii practice
impuneau [i ve[minte mai largi [i mai confortabile.
Chiar Christian Dior, care a murit în 1957, a
încercat noi siluete, denumite H (1954), apoi A
(1955) sau trapez [i chiar rochia-sac. Aceast~
tendin]~ explic~ [i succesul în epoc~ al taiorului
Chanel. Gabrielle-Coco Chanel trecuse în 1954 de
70 de ani, [i experien]a ei îndelungat~
255
 înfloritoare, în Statele Unite ale Americii. Dup~
„genera]ia pierdut~“, a celor c~zu]i în r~zboi,
(care însemnase [i Auschwitz, [i bomba
atomic~), cea urm~toare, a tinerilor, nu s-a mai
putut adapta în totalitate ritmului constructiv [i
orizontului prozaic, materialist al adul]ilor
conservatori, conformi[ti, puritani. O serie de
tineri s-au r~zvr~tit, alegând via]a boem~ în
locul familiei, drogul în locul muncii regulate,
pl~cerea efemer~ (cu muzica blues be-bop
etc.), tr~irea intens~ a prezentului (în concep]ia
zen) în locul proiect~rii unui viitor incert. Ei au
preferat „momentul“, ini]iind o „contracultur~“.
Au fost numi]i beat, de la cuvântul care
însemna „extenuat“, dar a fost pe urm~ asimilat
cu beatus, în latin~ „fericit“ (de c~tre scriitorul
Jack Kerouac în On the road, 1957). Dup~
lansarea satelitului sovietic

Brigitte Bardot în rochia de Jacques

Esterel, la prima c~s~torie

Marilyn Monroe în 1955

a f~cut-o s~ lanseze cu un nou succes

complet-ul ei nedemodabil, taiorul din lenaj
lejer, bleumarin, alb sau pepit, bordisit cu [iret „Sputnik“, în 1957, au fost numi]i [i
de culoare contrastant~, cu nasturi metalici, „Beatniks“. Evitând ]inuta corect~ a omului
fusta dreapt~ pân~ sub genunchi, bluza din de afaceri (în costum cenu[iu [i geanta
acela[i material cu dublura jachetei. Tot ea a diplomat), beatniks purtau mai ales ve[minte
lansat [i pantofii cu botul [i c~lcâiul mai uzate, negre, ochelari negri, berete.
întunecate, care fac piciorul s~ par~ mai mic. În artele plastice aveau loc scurtele
În acest deceniu, fabricile de îmbr~c~minte spectacole-accident denumite „happening“,
de gata [i-au sporit produc]ia de confec]ii, cum erau cele create de Oldenburg,
denumite în America ready to wear, în Fran]a constând mai ales din distrugeri.
pret-à-porter. Costumele de sport au evoluat
[i ele c~tre forme mai comode, tinzând c~tre
figuri geometrice regulate.
În perioada de dup~ r~zboi, s-a manifestat [i
o form~ de opozi]ie împotriva societ~]ii de
consum, tocmai acolo unde a fost mai Coco Chanel în taiorul ei clasic din anii ‘5o
256

Tony Curtis, piept~nat cu creast~, ca [i Elvis Presley
ÎN ROMÂNIA întreg deceniul, ca [i prima
jum~tate a celui urm~tor, avea s~ fie numit
„epoca lui Gheorghe Gheorghiu-Dej“, care
devenise secretar general al Comitetului
Central al Partidului Comunist, din 1948.
Prin na]ionalizarea industriei [i a locuin]elor [i
prin colectivizarea agriculturii, nivelul de trai
Model din Jurnalul Modei,
Bucure[ti, 17 /1960
sc~zuse atât în ora[e, cât [i la sate, gospodarii
mai r~s~ri]i erau muta]i în B~r~gan, iar
intelectualii umpluser~ închisorile. Dup~
moartea lui Stalin, în 1953, au avut loc unele
tentative de eliberare – ca revolu]ia din Ungaria
din 1956 – ceea ce a în~sprit presiunile URSS
asupra ]~rilor satelite.
ßi în ]ara noastr~, modelul sovietic era
considerat de oficialit~]i ]inta aspira]iilor pe
toate planurile, iar documentarea era asigurat~
de consilieri ru[i. „Casa Scânteii“, construit~
între 1950 – 1955 de un colectiv condus de
arhitectul Horia Maicu, imita turnurile
Kremlinului, alc~tuind o emblem~ a epocii.
„Dictatura proletariatului“ [i „lupta de clas~“,
lozincile regimului totalitar, justificau glorificarea
populist~ a muncitorului-robot, care avea
condi]ii de trai minime, pe când conduc~torii
politici tr~iau bine într-un cerc închis, secret.
Pe cartelele pentru pâine sau ulei, popula]ia
dobândea [i dreptul de a cump~ra o cantitate
limitat~ de ]es~turi sau confec]ii, „pe puncte“,
cum erau lodenele de stof~ proast~, cenu[ie,
cazone, pentru care se f~cea coad~, sau
c~m~[ile gri „antijeg“.
Strada ar~ta jalnic atât din cauza tonurilor
sumbre ale ve[mintelor s~r~c~cioase, cât
mai ales datorit~ expresiilor posomorâte ale
trec~torilor, am~râ]i [i suspicio[i. ßapca [i
basmaua alc~tuiau însemnele uniformei
civile, necesare pentru supravie]uire.
Pe la jum~tatea deceniului, conducerea de
partid a luat unele m~suri pentru machierea
imaginii României pentru str~in~tate.
Gheorghe Gheorghiu-Dej, întors în 1955
dintr-o vizit~ în Statele Unite, fiind întâmpinat
la aeroport de femei legate la cap cu
basmale, a dispus înfiin]area primului jurnal
de mod~ postbelic. (Din memoriile Victoriei
Caragea, directoarea revistei.)
H. Maicu [i colectiv, Casa Scânteii, Bucure[ti, 1951 - 1955
În paginile revistei î[i prezentau produsele
întreprinderi ca Fabrica de confec]ii „Gh.
Gheorghiu-Dej“, „Tricotajul Ro[u“, Fabrica de
p~l~rii Timi[oara, Fabricile de m~nu[i
„Bernath Andrei“ sau „Petöffi Sandor“.
¥~rile socialiste puteau face schimburi de
experien]~ prin congrese interna]ionale – limitate
la blocul estic. Moda apusean~ era preluat~ cu
discre]ie, tradus~ în materiale ieftine pentru uzul
zilnic al popula]iei muncitoare, ignorând fantezia
individual~. În revista de mod~ abundau, astfel,
costumele din dou~ piese, cu jacheta larg~, scurt~,
mascând talia. Func]ionarii se aliniau la moda
interna]ional~ prin „costumul“ care se distingea la
sfâr[itul anilor ’50 prin reverele mai late ca [i
man[eta pantalonilor (de patru degete). O ]inut~
mai degajat~ era cea cu hain~ din homespun (o
stof~ din lân~ groas~, de mai multe tonuri, care se
realiza din de[euri) peste pantalon uni.
Pardesiul sau paltonul din stof~, ca [i
impermeabilul erau lungi, acoperind genunchii
(à la Humphrey Bogart), dar p~l~ria era ocolit~.
T. Mazilu, în piesa de teatru „P~l~ria de pe
noptier~“, o denun]a ca pe un semn politic al
du[manilor de clas~, burghezii.
Iarna, membrii conducerii partidului se purtau
îns~ ca boierii de alt~dat~, cu guler lat [i
c~ciul~ de blan~ de astrahan sau lutru.
257

Eero Saarinen, Aeroportul TWA Idlewild,
New York, 1960
Idealul uman, Cosmonautul
COSTUMUL ÎNTRE
1960 – 1970
Cosmonaufli, Pop øi Hippies
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Deceniul a fost
marcat de evenimentul senza]ional al ie[irii
omului în spa]iul cosmic (de la primul zbor
dincolo de hotarele Terrei al sovieticului
Gagarin, în 1961, la primul pas pe lun~, f~cut
de americanul Armstrong, în 1969).
Cosmonautul s-a conturat ca un nou ideal
uman, îmbinând inteligen]a [i st~pânirea
datelor [tiin]ifice, necesare pentru dirijarea
aparaturii sofisticate a vehiculului spa]ial, cu
antrenamentul fizic al unui sportiv de
performan]~. Personajul din literatura [i
cinematograful de anticipa]ie, science-fiction,
Superman, apare ca o proiectare în basm a
acestui erou.
Un alt fenomen din S.U.A. a fost intrarea în
scen~ a adolescen]ilor n~scu]i dup~ r~zboi
„baby-boom“. Începând cu elevii care, lucrând
în timpul liber la benzin~rii sau fast-food-uri, [i-
au câ[tigat primii bani de buzunar, cump~rându-
[i discuri cu muzic~ rock sau pop, apoi [i Andre Courrèges, Sarafan, Marie Claire,
septembrie 1969
îmbr~c~minte, tinerii [i-au impus preferin]ele,
determinând produc]ia. Adolescentul a refuzat
s~ mai fie doar un ucenic subordonat p~rin]ilor Cadrul artistic • Modernismul intra într-o nou~
[i profesorilor [i [i-a impus drepturi egale cu ale faz~, a c~rei tr~s~tur~ principal~ era
adul]ilor. Roland Barthes observa: „S-a n~scut o dinamismul. Ambientul lumii „apusene“ continua
nou~ clas~, tineretul“. s~ se îmbog~]easc~, folosind noi tehnici [i
Al treilea eveniment al deceniului a fost materiale, cu construc]ii îndr~zne]e, cu forme
intrarea în uzul curent a faimoasei pilule suple, cursive, ca Opera din Sidney (Australia),
anticoncep]ionale, u[or de înghi]it, ca o de arhitectul Joerne Utzon, ridicat~ între 1959 –
aspirin~, permi]ând femeilor s~-[i hot~rasc~ 1972 ca din petale de lotus sau mari scoici
singure soarta, s~ fie mame de familie sau sidefii, sugerând în acela[i timp o corabie cu
s~ practice orice profesiune. pânzele umflate de vânt, sau Aeroportul TWA
Idelewild din New York, de arhitectul Eero
Saarinen, în 1960.
 Jean Patou, model din 1966

Joerne Utzon, Opera din Sidney, 1959, Australia

Creatorii de mod~ au remodelat [i ei siluetele

umane în forme geometrice regulate, dându-
le înf~]i[area unor obiecte industriale.
Idealul uman • Valul stârnit de cosmonau]i în
moda anilor ’60 a atins cota maxim~ prin 1965.
Haute-couture, grupând creatorii de mod~
parizieni, a reac]ionat prompt, c~utând s~ dea
noilor tendin]e forme artistice rafinate. Pierre
Cardin (n.1922) [i Andre Courrèges (n.1923) au
întrupat în crea]iile lor cel mai artistic, mai unitar
[i mai expresiv noul ideal de frumuse]e. În
acela[i timp, vârsta manechinelor a sc~zut pân~
la adolescen]~. P~pu[ile Barbie imitau silueta
celebrei Twiggy, cu picioare lungi [i

Verner Panton, scaun din plastic, 1960

259
fusti]a scurt~. De unde pân~ atunci tinerii
sem~nau cu p~rin]ii lor, de aici înainte p~rin]ii
vor încerca s~ semene cu copiii lor.
Fusta mini, ap~rut~ întâi pe str~zile Londrei, este
considerat~ o crea]ie popular~. Tân~ra dress-
designer londonez~ Mary Quant a sim]it îns~
pulsul pie]ii, isc~lind unele dintre primele piese.

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI

Pornind de la principiile [colii Bauhaus (din anii
’20) c~ func]ia creeaz~ obiectul, vestimenta]ia s-
a simplificat la maximum, eliminându-se
aproape total detaliile ornamentale. Aspectul de
ansamblu era artificial, de robot, impersonal.
Sculptural, trupul era redus la volume
geometrice regulate, de sfer~, cilindru sau con,

Yves Saint Laurent, rochia Mondrian, 1965, New

York, Metropolitan Museum
Taior, model 2156, Burda, iarna 1966 - 1967
cu suprafe]e netede, ca realizate industrial,
conturate cu rigla [i compasul. S-a f~cut chiar
o rochie din vinyl turnat într-un tipar.
Pictural, erau preferate tonurile deschise,
metalice, ]es~turi uni sau cu compozi]ii mari,
geometrice, abstracte, în stilul lui Mondrian.
Materialele folosite erau rigide – pielea, stofa
sau jerseul gros –, dând impresia unor
carapace [i f~când ca ve[mintele destinate vie]ii
zilnice s~ semene cu hainele de protec]ie. La
acestea se ad~ugau produse neconven]ionale,
sintetice, ca pielea sau blana artificiale [i chiar
pl~ci de metal articulate (în rochiile create de
designerul francez Paco Rabanne). Punând în
aplicare previziunile asupra evolu]iei civiliza]iei
spre m~rfurile de unic~ folosin]~ (E. Töffler:
ßocul viitorului), au ap~rut [i în mod~ materiale
ne]esute, netex (ca hârtia), care pot fi sp~late
de dou~-trei ori, apoi se arunc~.
închis~ cu fermoar în loc de nasturi,
pantalonii erau strâm]i, tubulari.
În picioare, se purtau botine.
Courrèges a propus pentru var~ un ansamblu
din pânz~ lavabil~, cu bluz~ cu mâneci scurte
[i pantaloni scur]i, care a fost îns~ adoptat de
marele public [i la toate vârstele de-abia dup~
câteva decenii, [i atunci doar pentru turism.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, tineretul purta caschete sferoidale,
ca pentru motociclet~. ¥inuta de feti]~ se
potrivea cu p~rul l~sat pe umeri sau strâns în
coad~ de cal. Pe fa]~ se pictau pistrui, cu
creionul dermatograf maro.
Pierre Cardin, din colec]ia Espace,
toamna - iarna 1967 - 1968
First lady of fashion era Jackie Kennedy
(so]ia pre[edintelui S.U.A.) cu p~l~rii ca ni[te
cutii rotunde [i cu taioare roz Chanel.
Pe trup, vestimenta]ia feminin~ pornea de la
experien]a celei masculine din evul mediu
gotic, care afi[a noua libertate fizic~ [i psihic~
l~sând la vedere picioarele mobile, pe care
erau mula]i pân~ sus ciorapii-pantaloni-
pantofi, din piele sau stof~, înlocui]i acum de
dres-ul tricotat, suplu, f~r~ cus~tur~ la spate.
Paco Rabanne, rochie metalic~, anii ‘60

COSTUMUL BÅRBÅTESC
R~mânând în linii mari tot cel conven]ional,
încerca s~ ]in~ pasul, adoptând o linie mai
sportiv~, materiale noi, stretch.
Creatorii de mod~ lansau colec]ii (cum a fost
cea a lui Cardin din 1966) în care încercau
s~ intervin~ artistic, remodelând siluete în
spirit „sciente-fiction”.
Pe cap, cascheta suplinea lipsa p~l~riei. P~rul
era l~sat mai lung, cu breton [i perciuni. Tinerii
Beatles erau tun[i cu breton lung, acoperindu-le
funtea pân~ la sprâncene, ceea ce le d~dea o
înf~]i[are copil~reasc~, un aer „antiintelectual“,
încât adolescen]ii îi sim]eau de-ai lor. P~rul era
îns~ coafat îngrijit, nu zburlit, ceea ce le-a atras
tinerilor muzicieni [i simpatia adul]ilor, [i chiar
rangul nobiliar oferit de regina Angliei. Jachetele
lor, f~r~ guler, erau create de Cardin. Pe trup,
c~ma[a era înlocuit~ de tricouri cu guler rulat,
eliminând cravata, jacheta era
261
Pentru varia]ie, fetele se îmbr~cau uneori ca
bunicile de alt~dat~, cu rochii lungi, romantice,
în culori închise, cu floricele mici (granny-look).
În via]a zilnic~, majoritatea femeilor tinere
purtau fust~ mini, de preferin]~ din piele, bluz~
sau pulover [i manta maxi, centur~ foarte lat~ cu
cataram~ rotund~.
Coada de cal, Marie Claire septembrie 1969
În picioare, cizme înalte sau sandale cu platou
înalt. ßi pentru noapte, îmbr~c~mintea
diminuat, ajungând la c~m~[u]e mini
pantalona[i scur]i, numite în Fran]a „nuisettes“.
Costumul a devenit astfel „costuma]ie“, joc
de transformare a înf~]i[~rii, ca pe scen~,
exprimare a fanteziei personale.
Atitudinea non-conformist~, contestatar~
tineretului implicând credin]ele religioase, politica,
artele plastice s-a manifestat în SUA, în dou~
trepte succesive: moderat~-pop [i radical~ hippie.
1. REVOLTA MODERATÅ POP
În artele vizuale, curentul pop-art (de la
„popular“) s-a manifestat zgomotos, ca o reac]ie
împotriva artei abstracte, inaccesibil~ omului de
pe strad~ american, lipsit de cultura necesar~.
Obiecte uzuale, concrete, produse industriale
(ready-made) au fost scoase din contextul lor
obi[nuit [i expuse ca lucr~ri de
art~ (Rauschenberg, o m~tur~ sau cutii de
conserve etc.).
Sfidând convenien]ele, tinerii au adoptat hainele
de lucru ale muncitorilor, „blugii“. Blue jeans
erau confec]iona]i din secolul al XIX-lea dintr-o
pânz~ de cort importat~, de emigrantul bavarez
Levi Strauss, din ora[ul francez Nîmes – de
unde denumirea american~ „denim“ – [i
alb~strit~ cu indigo provenit din localitatea
italian~ Genes, de unde vine ,,jeans’’. Astfel,
salopetele destinate ini]ial c~ut~torilor de aur [i
cow-boy-lor au devenit ]inuta zilnic~ a
adolescen]ilor [i a tinerilor.
Cu ea se potrivea p~rul zburlit, mersul cu Mineri în blugi de Levi Strauss, în 1882
picioarele goale [i un comportament relaxat,
nonconformist. Figura tipic~ a acelor ani era cea
a actri]ei Brigitte Bardot, proclamând sloganul comodit~]ile societ~]ii de consum, ci doreau
care circula pe atunci „este interzis s~ interzici“. numai s~ beneficieze de ele în deplin~
Tinerii, denumi]i în Fran]a „minet“, nu contestau libertate. Datorit~ lor, modelul american al
cow-boy-ului s-a r~spândit pe tot globul.
Pentru „omul de pe strad~“, principala urmare a
fost adoptarea de c~tre tinerii citadini, apoi de
a ambele sexe [i, mai târziu, de toate vârstele, a
cu costumului blue-jeans, din pantaloni [i geac~ cu
]inte. Pentru a p~rea cât mai uza]i, ei au fost
supu[i din fabric~ unor tratamente inedite:
presp~la]i, freca]i cu pietre, cu perii de sârm~
etc. Costumul se purta cu c~ma[~ cadrilat~, din
a pânz~, [i cizme.
Ca o urmare fireasc~ a acestei evolu]ii au
ap~rut [i ve[mintele unisex, care puteau fi
purtate atât de femei, cât [i de b~rba]i.
2. REVOLTA RADICALÅ – HIPPIE
Continuând mi[carea „beatniks“-ilor, o parte a
Calvin Martens, Los Angeles, blugi
petici]i cu art~ din P. Beagle
262

Brigitte Bardot în blugi, în anii ‘60
tineretului s-a r~zvr~tit împotriva modului de via]~
al p~rin]ilor, p~r~sind domiciliul familiei [i luptând
pentru libertate total~. Ei manifestau împotriva
r~zboiului din Vietnam, pentru drepturile civile ale
negrilor din America etc. Tinerii refuzau nu numai
principiile [i rigorile, ci întregul mod de via]~ al
societ~]ii de consum, dezvoltat~ în întreaga
lume a Apusului, dup~ modelul Statelor Unite
ale Americii. ¥elurile lor erau: dragostea
universal~ („dragoste [i nu r~zboi“), [i
întoarcerea la natur~ („flower power“).
Socotind via]a citadin~ artificial~, inuman~,
tinerii s-au retras în afara ora[elor, ducând o
via]~ nomad~ sau grupându-se în comunit~]i
rurale, în care împ~r]eau fr~]e[te munca,
bunurile [i dragostea. Pentru a redescoperi
esen]ialul existen]ei umane, hippies practicau
medita]ia, încercând s~ ob]in~ intensificarea [i
expansiunea tr~irii prin muzic~ (de o calitate
special~, ca o incanta]ie), dar mai ales prin
folosirea drogurilor (LSD) prin care ajungeau la
o exaltare spiritual~, numit~ psychedelism.
Hippies purtau p~rul lung, despletit, împodobit
cu flori, c~m~[i lungi din pânz~ (alese din
diverse costume populare) [i picioarele goale
sau sandale. Culoarea preferat~ era rozul. Johny Halliday \n costum de scen~
COSTUMUL BÅRBÅTESC
Beatles în1963 Pe cap, plete, eventual legate cu o cârp~ pe
frunte (din ]es~tur~ indian~), must~]i [i barb~.
Pe trup, c~ma[~ popular~ (tunisian~ sau de
alt~ origine) [i blugi decolora]i [i rup]i, cu
petice [i inscrip]ii.
În picioare, sandale marocane.
Ca bagaj, rucsac [i sac de dormit [i nelipsita chitar~.
COSTUMUL FEMININ
Pe cap, p~rul era lung, cu flori risipite sau
înfipte în codi]e. Machiajul psychedelic dând
o expresie vis~toare, ca în trans~, folosea
movul pe pleoape, brunul pe buze, iar obrajii
erau picta]i cu flori [i semne ezoterice.
Pe trup se asociau piese din diverse costume
populare, cu croieli simple, arhaice, cum erau
iile române[ti, sari-urile indiene, fustele cre]e
263
„gipsy“ sau mantalele afgane, care s-au Început~ ca o superb~ revenire la natur~ [i la
bucurat în deceniul 1960 – ’70 de o mare adev~ratele valori umane, mi[carea hippie s-
c~utare pe pia]a mondial~. Pe sub fustele a stins o dat~ cu tinerii mina]i de droguri. În
cre]e se vedea deseori un jupon cu dantel~. urma lor a r~mas, pentru mul]i ani, o dâr~ de
În picioare se purtau sandale. flori risipite peste tot, cusute, brodate sau
Podoabele erau mari, exotice: cercei din imprimate pe rochii, c~m~[i b~rb~te[ti,
argint, cu aspect barbar, cruci [i pandantive cravate sau ciorapi: flower power.
legate la gât cu [nur negru. Acestea erau Prin ]elurile ei idealiste, prin visul libert~]ii
confec]ionate chiar de hippies, care le totale, fire[ti, ea [i-a pus amprenta asupra
vindeau pe strad~, întinse pe un pled, în întregii genera]ii.
cursul peregrin~rilor de la un loc la altul.
¥inuta era completat~ de o traist~ mare, ]
~r~neasc~ (provenit~ din Grecia, de la noi
sau de aiurea) în care ]ineau: ]ig~ri cu
marijuana [i brichet~, parfum de paciuli, o
carte de ini]iere în medita]ia transcendental~,
andrele [i lân~, un flaut.
„Flower power”

Kenzo, flori hippie, Vogue, martie 1985

Hippies
264

Nicolae [i Elena Ceau[escu
ÎN ROMÂNIA
În r~s~ritul Europei, blocul ]~rilor socialiste,
dominat de URSS, ducea o via]~ retras~, departe
de moda apusean~, care era criticat~
publica]iile ideologice ca manifestare
capitalismului putred. S-a încercat o orientare
ideologic~ a crea]iei vestimentare, ca [i crearea
unei pie]e de desfacere proprii, prin organizarea
unor congrese de mod~ ale CAER, în fiecare an în
alt~ ]ar~ (în 1960 la Sofia, în 1963 la Var[ovia, în
1964 la Moscova etc.), iar revistele de mod~
reproduceau exemple din contribu]iile tuturor.
Vestimenta]ia, controlat~ [i cenzurat~ de forurile
politice, trebuia s~ fie în acord cu idealul
„omului nou“ propus ca model maselor, un
muncitor voinic, obedient, ca un robot, lipsit de
personalitate [i de spirit critic, de ini]iativa care
ar fi tulburat ordinea statului totalitar.
Femeilor li se propuneau ve[minte sobre,
taiorul larg sau sarafanul, cu fusta acoperind
genunchii, potrivite pentru slujb~ sau [edin]e.
B~rba]ii îmbr~cau, obligatoriu, eternul „costum“.
Singularizarea era sanc]ionat~. Mili]ia avea mereu
probleme cu studen]ii de la Arte Plastice, care
încercau, pe propria înf~]i[are, forme sau armonii
cromatice mai îndr~zne]e. Tinerii nu aveau voie s~
poarte barb~, a[a c~ toamna, la înscrierea la
facultate, erau obliga]i (prin ordine scrise [i afi[ate)
s~ se rad~. Pentru c~ în regulament era vorba
numai de barb~, b~ie]ii î[i l~sau must~]i
enorme, privite cu amuzament de profesorii-
complici. Într-o vreme, unii [i-au mai salvat
b~rbile, declarând c~ fac figura]ie în filme
istorice, ca Dacii sau Mihai Viteazul.
Singurele pete de culoare ap~reau în
echipamentele sportive.
Începând din 1965, când a ajuns la conducerea
partidului [i a statului Nicolae Ceau[escu, timp
de câ]iva ani a avut loc o oarecare deschidere
spre restul lumii. Au sporit informa]iile culturale
din Apus în pres~, în radio [i mai ales datorit~
televiziunii (care î[i începuse emisiunile postului
na]ional din 1956).
În revista „Modern” erau reproduse [i unele
modele de la Paris sau din Italia, al~turi de cele
în din Polonia, Ungaria etc., sugerând o nou~ Elena Ceau[escu cu rochie în stil popular
a feminitate [i elegan]~. Pe lâng~ taiorul sau
blazerul sever pentru slujb~, completate de
pardesiul cu aspect militar, jurnalele de mod~ Interesul pentru costumul popular românesc a fost
înregistrau primele fuste „mini“, rochii lungi de stimulat de succesul de care iile brodate se
sear~ [i pantaloni evaza]i, [i chiar [i haine de bucurau în atmosfera „hippie“ din apusul Europei [i
blan~ pentru femei, ca [i pentru b~rba]i. America. În toate ]~rile socialiste s-a manifestat, în
acest timp, tendin]a creatorilor de mod~ de a
Unisex, Mamaia, anii ‘60 reînvia tradi]ia na]ional~ proprie, subliniind
continuitatea gustului local. S-au purtat piese
autentice din costumul nostru popular (marame [i
cojoace brodate, din piele întoars~, ilice, traiste
etc.), s-au folosit materiale specifice produc]iei
s~te[ti (stofa ]esut~ în dungi, pânza topit~, blana [i
pielea etc.), s-au preluat unele croieli (c~m~[a în T
sau caftanul etc.), dar, mai ales, s-au transpus
superficial broderii populare, mutate de la locul lor
deplin justificat pe ve[minte cu croieli moderne, cu
alt~ utilitate [i semnifica]ie („Modern”, iarna 1970
–’71). Cele mai împodobite [i costisitoare crea]ii de
acest gen au fost comandate de Elena Ceau[escu,
pentru recep]iile diplomatice la care dorea s~
apar~ ca demn~ urma[~ a domni]elor de alt~dat~.
265
Renzo Piano [i R. Rogers, Centrul Cadrul artistic era dominat de spectacolul
Pompidou, Beaubourg, Paris
realita]ii crude. Erau scoase la vedere
structurile constructive în arhitectur~, ca în
Centrul Cultural Pompidou de la Paris, unde
prin droguri, revenirea la realitate a fost fa]ada arat~ ca o mare schel~rie, iar pere]ii de
brutal~, iar criza energetic~, început~ din sticl~ str~vezie par sus]inu]i de ]evile de gaze [i
1973, a subminat încrederea în ziua de de electricitate. Chiar [i ceasurile de mân~ î[i
mâine. La r~zboiul rece [i teama de bomba ar~tau, de asemeni, mecanismele prin
atomic~ s-a ad~ugat [i angoasa înstr~in~rii indiscrete capace transparente, din plastic.
de mediul natural, degradat prin poluare. Principalele direc]ii c~tre care se îndreptau
 COSTUMUL ÎNTRE
1970 – 1980
Punck øi Kitsch

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În decorul

înflorit l~sat în urm~ de hippies, cu parfumul
„Opium“ creat de Yves Saint Laurent, a
început un deceniu al artificialului.
ßtiin]a [i tehnica au continuat s~ progreseze
punând în circula]ie termenul „hight tech“. Pe
plan sufletesc a fost un timp al decep]iilor.
Ie[irea omului în cosmos s-a dovedit plin~ de
primejdii. Dup~ euforia trec~toare ob]inut~

Centrul Pompidou, Beaubourg, Paris

André Courrèges,
Costum în
stil
„cosmonaut”,
1982
Moda la Londra \n anii ‘60

arti[tii erau indicate de arta american~:

hiperrealismul (urm~rind reproducerea unor
aspecte cotidiene cu obiectivitatea unui aparat
fotografic) [i expresionismul abstract, în care
disperarea se manifesta prin violen]a
tr~s~turilor de pensul~ (ex. H. Hartung) sau prin
înjunghierea [i sfâ[ierea pânzei (ex. L. Fontana).
Era pre]uit~ îndeosebi ac]iunea, mi[carea,
prezente în sculptura cinetic~ (ex. Tinguely) sau
în happening-uri, spectacole improvizate, la
care participa [i publicul, cu ac]iuni distru-
g~toare, mergând pân~ la sinuciderea artistului
(ex. Rudolf Schwartz Kogler).
În marile show-uri de muzic~ u[oar~ se strângea
un num~r imens de tineri, care erau invita]i s~
Skinheads, Londra, 1970 din J.Dorner Fashion
danseze [i s~ chiuie, v~zându-[i chipurile pe mari
ecrane care f~ceau parte din spectacol. Aceste
show-uri creau o impresie [ocant~, de eveniment
senza]ional, prin muzica agresiv~, cu sonorit~]i
267
 neobi[nuite produse de instrumente electrice
sau sintetizatori, dar [i prin luminile orbitoare,
multicolore, în continu~ mi[care, efecte de
abur sau fum, „disco”, (de la discotec~).
Idealul uman al tinerilor era vedeta de
muzic~ rock. Factorul comun al acestor
cânt~re]i era în primul rând p~rul lung, zburlit
[i înfoiat, care era scuturat [i fluturat în ritmul
muzicii. Îmbr~c~mintea, era sau din piele
neagr~ sau imprimat~ cu motive exotice,
africane sau indoneziene, în culori ]ip~toare.

CONTESTATARII
În anii ’70 a avut loc o orientare stângist~ a unei
p~r]i a tineretului apusean, care nu-i mai aprecia
nici pe r~sf~]a]ii minet-pop [i nici pe dezertorii
hippies. Combatan]ii politici de stânga, marxi[ti,
mergând pân~ la terorism, erau denumi]i în
Fran]a baba. Ei se distingeau prin ]inuta
neglijent~, hainele desperecheate, murdare, cu
tivurile descusute, pantofii nelustrui]i.
În Anglia, tinerii muncitori, nemul]umi]i de via]a
lor m~rginit~, î[i desc~rcau agresivitatea mai ales
la meciurile de fotbal, suporterii echipelor adverse
b~tându-se între ei. Împotrivindu-se societ~]ii bur-
gheze în ansamblu, refuzând romantismul
semnificat de p~rul lung, b~ie]ii î[i r~deau p~rul cu
ma[ina electric~, iar fetele î[i tundeau p~rul inegal,
urât. To]i se îmbr~cau neîngrijit, cu haine
ponosite, prea strâmte, cu bocanci militari. Ei erau
numi]i skinheads, dup~ titlul romanului în multe
volume scris de Richard Allen în 1970 – 1977.
Manifestarea extremist~ cea mai zgomotoas~,
inspirat~ de muzica rock, a ap~rut la Londra, dup~
1975, în mi[carea punk. Un grup de tineri
dispera]i, rebeli agresivi, pentru a [oca genera]ia
p~rin]ilor, burghezi conservatori, exponen]i ai
societ~]ii de consum, [i-au compus o înf~]i[are
teribilist~, de carnaval. Semnul distinctiv era
creasta de p~r ]eap~n~, colorat~ ]ip~tor, inspirat~
Punk, Londra 1970
din penele pieilor ro[ii [i sem~nând cu coiful Punk, Londra anii ‘70
268

Costume de blugi
„unisex”, din
J.Dorner Fashion
troienilor. Ca s~ stea în sus, p~rul era apretat
cu sirop, past~ de din]i, detergen]i, albu[ de
ou sau zeam~ de l~mâie, apoi era colorat
violent în dungi ro[ii, verzi, roz, bleu etc.
Machiajul combina masca de clovn cu lividitatea
cadaveric~, proclamând, ca un afi[, c~ via]a e
Modele anilor ‘70: unisex, punk, Chanel
derizorie. În urechi erau înfipte, drept cercei,
ace de siguran]~ sau ag~]ate lame de ras.
Ve[mintele din piele neagr~, îmbr~cate direct
pe piele, erau strâmte, [nuruite [i împodobite,
ca un pom de Cr~ciun, cu obiecte metalice
disparate, lan]uri, inele de perdele etc.
În via]a zilnic~, circula]ia informa]iei vizuale
prin TV, dar [i a m~rfurilor, a avut drept
urmare o asem~nare a îmbr~c~mintei pe tot
globul, dup~ modelul statelor cu cel mai mare
prestigiu.
Oamenii de pe strad~, cet~]enii obi[nui]i din clasa
medie din Europa [i S.U.A., adul]ii conservatori au
p~strat [i în acest deceniu o îmbr~c~minte re]inut~,
f~r~ ostenta]ie. Femeile preferau taiorul de tip
Chanel sau pantalonul (evazat), sau blazerul
(jacheta b~rb~teasc~) peste rochie. Silueta era
alungit~ prin t~lpile înalte ale pantofilor (cu platou)
ascun[i de pantalonii evaza]i. Prin aceast~ nou~
propor]ionare, centrul siluetei s-a deplasat în jos,
de la buric spre sex.
B~rb~]ii aveau un aspect u[or feminizat, p~rul Costume „unisex”, Moda, 76/1972, Bucure[ti
mai lung, cu perciuni. Purtau c~ma[~ strîmt~, cu
guler foarte mare, jacheta strâns~ pe talie, din
catifea în coaste sau stof~ homespun, peste Prezent~rile de mod~ au luat înf~]i[area unor
pantaloni evaza]i, uni, catifeaua reiat~ spectacole, oferind mai pu]in idei sau modele
concurând cu pânza jeans-ilor – care erau în de purtat, cât desf~[ur~ri de inven]ii artistice
continuare uniforma civil~ a tinerilor. Ve[mintele ingenioase. Dress-designerii de pe tot globul s-
erau în general lejere [i confortabile. au dezl~n]uit, nemaifiind îngr~di]i de gustul sau
Costumele na]ionale au mai r~mas în vigoare doar
în unele ]~ri legate în mod deosebit de tradi]ie
datorit~ religiei (ca în cele musulmane) sau unor
imperative culturale (ca Japonia, unde kimono-ul C. Marinescu, pantofi sport „unisex”, 1975
este înc~ folosit ca rochie de sear~ sau de
ceremonie), sau în zonele restrânse de pe glob,
unde mai persista modul de via]~ rural. În ora[e,
deosebirile de alt~dat~ din înf~]i[area trec~torilor,
datorate st~rii sociale, meseriei [i nivelului de trai,
au continuat s~ se [tearg~, ca [i cele impuse de
vârst~ [i chiar de sex – prin hainele unisex.
Uniformizarea a stârnit, firesc, diferite reac]ii.
269
cererile practice ale publicului cump~r~tor,
imaginând, cu o nou~ libertate, opere de art~
pentru care omul-manechin nu mai era decât
un suport.
La Paris, fiecare dintre creatori a c~utat s~-[i
exprime propria personalitate, apelând la
tradi]ia na]ional~ a neamului s~u [i folosind
toate metodele de comunicare vizual~ ale
arhitectului, pictorului [i sculptorului.
Japonezii Kenzo, Issey Miyake, Hanae Mori [i
al]ii au alc~tuit cu m~t~suri, pânze imprimate
sau hârtie apari]ii uimitoare, învior~toare pentru
peisajul întregii lumi. Jssey Miyake observa c~
în lumea apusean~ croiala e determinat~ de
forma corpului, pe când în cea japonez~ de
calit~]ile materialului. S-au afirmat [i europeni
plini de fantezie, ca italianca Popy Moreni,
francezii Thierry Mugler, Sonja Rykiel sau J. P.
Gaultier, autorul celor mai [ocante combina]ii.
Dup~ 1974, când lumea arab~ din Orientul
Apropiat s-a îmbog~]it exportând petrol, au fost la
mod~ fesul, br~]~rile [i m~t~niile musulmanilor.
Cea mai interesant~ a ap~rut îns~, în acest
deceniu, reac]ia popular~ a purt~torilor de blugi
din Statele Unite ale Americii. Fiecare a încercat
s~-[i alc~tuiasc~ o imagine unic~, pictându-[i,
brodându-[i sau împodobindu-[i pantalonii [i
geaca cu ]inte, cu aplica]ii din materialele cele
mai nea[teptate, pene, perle, m~nu[i, cu imagini
figurative (Adam [i Eva, flori, fluturi etc.) sau
abstracte, decorative.(P.Beagle, American
Denim) Unul din mijoacele de individualizare
folosite îndeosebi de negri a fost [i coafura, în
form~ de coarne, crengi etc. Moda
nonconformist~, agresiv~ a tinerilor, kitsch-ul,
imitarea ieftin~ [i „dup~ ureche“ a modelelor
admirate, al~turarea la întâmplare a unor piese
disparate, dezv~luia lipsa culturii artistice.
¥~rile socialiste din estul Europei au r~mas [i în
acest deceniu marcate de regimul de austeritate
impus de conducerea comunist~.
Sherry Stevens din Los Angeles, Blugi broda]i, 1975, din P. Beagle
270
ÎN ROMÂNIA, în anii ’70 libert~]ile deceniului
trecut au sc~zut treptat, odat~ cu nivelul de trai
al popula]iei. Doar cuplul preziden]ial, Nicolae [i
Elena Ceau[escu, str~lucea prin luxul
vestimentar. Prima tovar~[~ a ]~rii, care-[i
atribuia titlurile de doctor, inginer, academician,
arbora la recep]iile diplomatice rochii
somptuoase, princiare, brodate cu fir, dar
ap~rea [i la „vizitele de lucru“ din fabrici [i uzine
cu bl~nuri scumpe.
Apogeul prestigiului în[el~tor al celor doi
dictatori a fost atins în 1978 când, în vizit~ la
Londra, au fost primi]i cu onoruri regale [i
plimba]i cu calea[ca reginei.
Prezent permanent pe ecranele
televizoarelor, Nicolae Ceau[escu î[i schimba
într-una costumele impecabil croite, clasice
sau sportive, c~m~[ile cu flanele cu col roulé,
[apca cu p~l~ria sau c~ciula de astrahan.
Înal]ii demnitari comuni[ti – nomenclatura –
aveau acces la magazine speciale, cu circuit
închis, [i la case de mod~, beneficiind de
materiale de bun~ calitate.
To]i ceilal]i locuitori ai ]~rii, indiferent de
func]ie, intelectuali sau muncitori, alc~tuiau o
mas~ inform~, cenu[ie [i monoton~.
Ecourile schimb~rilor învior~toare din moda apu-
sean~ p~trundeau doar sporadic, întâmpl~tor.
Nicolae [i Elena Ceau[escu îmbr~ca]i în
vizon [i astrahan, Cinema, februarie 1980
Muncitori ie[ind de la lucru, în loden [i cu basc~,
Flac~ra, 13 februarie 1971, Bucure[ti
271
 În revistele de mod~ române[ti filtrate de
cenzur~, nout~]ile erau trunchiate, atenuate.
Linia modei era dictat~ în continuare de
congresele CAER [i preluat~ de conducerile
industriei de confec]ii [i ale produc]iei
cooperatist-artizanale. Costumele populare
tradi]ionale, p~strate în muzee, erau principala
surs~ de inspira]ie a creatorilor, în primul rând
pentru ve[mintele de gal~. În via]a cotidian~,
îmbr~c~mintea trebuia s~ fie în primul rând
practic~, f~r~ prea mult~ fantezie, orice
excentricitate fiind interpretat~ politic.
Femeile se mai descurcau cu croitorese în
cas~, pentru rochii simple sau fuste [i bluze.
B~rba]ii purtau vara pantalon cu c~ma[~ [i
sandale cu ciorapi, pe vreme rece costum sau
hain~ din catifea reiat~, vest~ tricotat~ sau
pulover, iarna geac~ de fâ[ (impermeabil~) cu
bonet~ tricotat~ sau [apc~.
Mili]ienii se distingeau prin culoarea albastr~
a uniformelor, cu centura [i diagonala albe.
Pantofi cu platou,
Garda civil~, care p~zea str~zile în timpul
Haina de homespun, ]inuta
1970, foto de familie trecerii convoiului preziden]ial, era format~
de slujb~ în anii ‘70

Îmbrobodiri, Modern, 40 / 1966, Bucure[ti

272
 Model pentru m~turat cu târnul,
Femeia, 9 / 1970, Bucure[ti

din „b~ie]ii cu ochi alba[tri“, tineri orfani

crescu]i de partid [i care se recuno[teau dup~
costumele [i pardesiele de adult, nepotrivite
cu vârsta lor, [i dup~ pantofii lustrui]i.
În lipsa unei reale [i autentice vie]i a modei, rarii
oameni de cultur~ care se preocupau de
domeniul vestimenta]iei ajungeau la concluzia
c~ singura cale posibil~ pentru realizarea unei
înf~]i[~ri acceptabile era „ie[irea din mod~“.
„...deasupra modei [i varia]iilor ei st~ stilul,
expresie a personalit~]ii, temperator al
exceselor, indicator de nuan]e, acela care ne
face s~ r~mânem în amintirea [i afec]iunea
celor din jurul nostru“, scria Zoe Dumitrescu
Bu[ulenga în revista „Modern”, vara 1971, p.2.
Situa]ia cea mai jalnic~ era îns~ la ]ar~; în
satele depopulate prin plecarea majorit~]ii
adul]ilor în fabrici [i uzine; b~trânii duceau un
trai mizer, ilustrând prin înf~]i[area lor
degradarea culturii s~te[ti, cea mai pre]ioas~
realizare autohton~, perpetuat~ peste veacuri.
În locul costumelor populare (evitate în timpul
comuni[tilor, pentru c~ se legau de starea de
chiabur, [i folosite doar festivist, în spectacolele
Cântarea României) ]~ranii ajunseser~ la o
formul~ proprie, bazat~ pe suprapunerea unui
mare num~r de piese vestimentare de calitate
inferioar~, chiar dac~ nu erau vechi. B~rba]ii, pe
cap cu c~ciula sau p~l~ria decolorat~ de vânt [i de
ploi, purtau c~ma[~, peste care se vedeau cel
pu]in dou~-trei veste sau pulovere, pân~ la scurta
de deasupra, pantalonii erau vârâ]i în ciorapi de
lân~, [i ace[tia în bocanci sau gumari (galo[i).
Femeile, mereu îmbrobodite, foloseau acelea[i
straturi, fusta crea]~ [i [or]ul înflorat, iar gumarii
plini de noroi ajunseser~ emblema vie]ii la ]ar~.
Frank Gehry, Vitra Design Museum,
1989, Weil am Rhein, Germania
 postindu fenomenul tradi]ii din fost imaginate costumului politice: în
striale în toat~
„globalizarii“ toate mobile 1985, Raisa
culturale. timpurile, a „neterminate”, lumea. Gorbaciova,
CONDI¥II Cadrul provocat o pe care Idealul so]ia
DE artistic • explozie de beneficiarul e uman a pre[edintelui
DEZVOLTAR Odat~ cu fantezie, [i liber s~ le încetat s~ URSS, l-a
E În miniaturizare arti[tii au asambleze [i mai fie o invitat pe
penultimul a noii pornit s~ se s~ le utopie sau Pierre Cardin
CO deceniu al aparaturi, nu inspire, cu decoreze, un star s~ prezinte
S secolului, a mai fost dezinvoltur~, ad~ugându-le inaccesibil. moda
Circula]ia
T progresul vizibil~ din toate aplica]ii
imaginilor,
parizian~,
microelectro leg~tura stilurile magnetice, ini]iativ~
U nicii a dintre func]ie trecutului. În oferite de dar [i a urmat~ [i de
M schimbat [i form~, care curtea studioul confec]iilor China, care
U atât modul determinase la esen]ial, Muzeului italian de larg renun]a la
de produc]ie stilul M consum pe
L (în modernist-
structurat Luvru
Paris,
la Alchimia.
ap~rut
Au
pe
od tot globul, a
uniformele
albastre,
ra]ional, a
postindustrial cubist al executat arhitectul pia]~ o dr continuat s~ unisex,
Î ), cât [i întregului industrial, la chinez Ieoh sumedenie de ap diversifice impuse
aj
N rela]iile ambient, pre]ul cel mai Ming Pei a obiecte el
imaginea întregii
(redus tipurilor
T sociale din ] mic). ridicat uzuale din or
ar umane [i în
popula]ii.
~rile celebra plastic, Interna]ionaliz
R democratice,
Modernismul
a fost criticat piramid~ de consumabile
ab
e, acela[i timp area
E disp~rând Peter Shire, de genera]ia metal [i efemere, M s~ creasc~ costumului nu
(Memphis), on
vechiul anilor ’80, a sticl~, în înveselind asem~narea a însemnat
fotoliu dri
1 proletariat cu postmodern postmoderni[ti 1988. În casa ca an
,
vestimentar~ numai
Bel Air, 1982 .
9 lupta lui de lor, ca prea Germania, la juc~rii V extinderea
clas~. simplu, sobru, Weil-am- multicolore. O og geografic~ a
8 Perfec]ionar s~rac, uniform Rhein, Vitra nou~ ue CARACTER modei
0 ea [i [i impersonal. Design în]elegere a
,
m
E europene [i
extinderea Varietatea Museum a art GENERALE americane, ci
ie
– mijloacelor infinit~ a fost construit 19
ALE [i p~trunderea
tehnice de imaginilor de arhitectul 85 COSTUMUL unor noi
UI
1 comunicare, difuzate de Frank Gehry,
Comunicare
aspecte
de la mass-media în 1989, de
9 computerul ,, de pe tot forma unui înf~]is~rii a pe
9 lep-top’’ la globul, ca o morman de
umane ca deasupra
art~ a dus la
0 telefonul expozi]ie cuburi albe,
alc~tuirea
grani]elor a
dus la
Postmode mobil, au universal~ a ca r~sturnate
rnii erei muzeelor înl~turarea
avut ca tuturor la întâmplare
urmare popoarelor, cu în iarb~. Au unor bariere
din experien]a popoarelor de pe alte continente.
A ap~rut o diversitate a imaginii rar întâlnit~ în
istoria costumului [i s-au amestecat cele mai
opuse tendin]e. Noul val, „new wave”, con]inea
de fapt mode retro reluate, de la neo-punk la
neo-romantism. Chiar [i imita]iile ieftine,
denumite pân~ atunci cu dispre] kitsch [i
considerate de prost gust, erau proclamate în
deceniul opt nu numai acceptabile, dar chiar
legitime, înzestrate cu prospe]imea nout~]ii.
Efectele cele mai surprinz~toare au fost
ob]inute prin asamblarea unor materiale sau
piese vestimentare alt~dat~ socotite
incompatibile, creatorii de mod~ recomandau
blugi cu bluz~ de dantel~, teni[i din lame [i cu
paiete, debusolând [i mai mult marele public.
Japonezii par s~-[i fi p~strat îns~, printre
singurii, criteriile artistice în compunerea
imaginii. Un model semnat de Issey Miyake
cuprinde întotdeauna o metafor~ poetic~, un
fulgarin pare un fluture, o rochie din m~tase
plisat~ o floare exotic~.
Din punct de vedere sexual, libertatea devenea
îns~ libertinism. În acei ani p~rea c~ nu mai
exist~ principii morale sau reguli de comportare.
Unele femei doreau s~ arate ca b~rba]ii, unii
b~rba]i ca femeile, iar în cazurile extreme
inversarea sexelor era ob]inut~ prin interven]ii
chirurgicale [i tratamente cu hormoni.
În publicitatea de mod~, în ace[ti ani, s-a impus
chipul ambiguu al tulbur~toarei Grace Jones,
manechina de culoare ar~tând ca o creatur~
artificial~, inventat~ de un designer, cu figura
col]uroas~ [i carur~ de b~rbat, cu p~rul tuns
scurt-perie [i pielea ca din lac lucios.
Femeile au început s~ poarte costumul
b~rb~tesc ca atare, neadaptat („haina furat~
fratelui mai mare“), ba chiar [i p~l~ria, [apca sau
bereta. Sub influen]a b~rba]ilor travesti]i [i
rochiile sau bluzele feminine aveau umeri prea Aglomerarea podoabelor, Diva, Atena,1993-1994
275

Grace Jones, ideal de frumuse]e în anii ‘80
la]i, sus]inu]i de perne (ca în epoca milit~roas~
a celui de-al doilea r~zboi mondial).
În acela[i timp, în moda feminin~ [i-au f~cut
apari]ia detalii foarte sexy. Lenjeria a fost
scoas~ la vedere, înlocuind îmbr~c~mintea
conven]ional~ [i alc~tuind deseori unicul strat.
Astfel, sutienul din dantel~ a înlocuit bluza,
acoperit uneori doar par]ial de jachet~, juponul
str~veziu a ap~rut drept fust~, combinat în
modul cel mai neprev~zut cu o jachet~ de stof~
groas~ sau cu un pulover de schi. Între fusta
mini [i ciorapii negri, sus]inu]i cu jartiere elastice
deasupra genunchilor, se vedea pielea
coapselor. Madonna oferea imagini mereu
schimb~toare, dar la fel de [ocante.
ßi în costumele b~rba]ilor s-au experimentat
nout~]i, deocamdat~ doar la nivel de
laborator, în prezent~rile-spectacol sau în
paginile revistelor de mod~. Unele propuneri
p~strau integritatea costumului, intervenind
deasupra cu picturi (Castelbajac). Alteori,
costumul era croit în forma clasic~, dar din
materiale imprimate, în culori neobi[nuite.
Cei mai îndr~zne]i creatori, ca Jean-Paul
Gaultier, au renun]at la ve[mântul masculin
prin excelen]~, pantalonul. În 1984, Gaultier a categorii de oameni, dup~ îmbr~c~mintea
îmbr~cat prezentatorii modelelor sale în fuste caracteristic~:
mai lungi sau mai scurte, imaginând chiar o 1. conservatorii, care respectau [i p~strau
mini-jup~ din strasuri (imita]ii din sticl~ ale tradi]ia p~rin]ilor, domni serio[i [i doamne
diamantelor) pentru ]inuta de sear~. Colec]ia distinse, denumi]i bon chic, bon genre sau
era completat~ de un [ort din dantel~. prescurtat BCBG (pronun]at be se be je).
Îmbr~c~mintea „omului de pe strad~“ era
departe de fantezia spectacolelor de mod~.
Popula]ia activ~ a continuat s~ prefere Madonna în corset de J. P. Gaultier, 1990
ansamblul din trei piese, bluz~, jachet~,
pantalon sau fust~. Revistele de mod~ adresate
marelui public din toate ]~rile civilizate au
înregistrat preferin]a unanim~ pentru o ]inut~
relaxat~, comod~, soft (moale, neapretat~), nu
numai în costumele de timp liber sau de sport,
ci [i în îmbr~c~mintea de strad~ sau de serviciu
[i chiar în cea de spectacol. Croielile clasice au
fost înlocuite cu altele mai pu]in conven]ionale,
dar mai confortabile, permi]ând mi[carea, în
special la mâneci, pentru care erau preferate
„aripile de liliac“, largi în axile (pe lâng~ mai
vechile croieli kimono sau raglan).
Dintre materiale, cel mai c~utat era jerseul
suplu, ne[ifonabil.
Designer-ul italian G. Armani a readus
„costumul“ în moda tineretului, croindu-l mai
larg, din stofe u[oare, eliminând v~tuiri [i
c~ptu[eli.
Blugii au continuat s~ domine garderoba
tineretului de ambele sexe. Rupturile [i
tivurile de[irate au încetat s~ mai fie un semn
de protest, fiind percepute doar ca ni[te
ornamente, ca oricare altele.
În SUA, noua elit~, tinerii pofesioni[ti care
munceau puternic [i se distrau la fel, denumi]i
„yuppies“, purtau la slujb~ costumul („dress
to impress” “for success”). În timpul liber ei
preferau s~-[i p~streze tricourile [i blugii din
timpul studen]iei.
În via]a cotidian~, francezii deosebeau dou~
276
Branchés [i BCBG, Paris-Match, 11 aprilie1986
Ace[tia acceptau moda zilei doar în detalii, p~rând
mereu retro sau mai curând atemporali. El, tuns
corect, purta jacheta asortat~ la pantalon, dar f~r~
cravat~, [i cu mânecile suflecate, l~sând s~ se
vad~ dublura v~rgat~. Ea era adepta stilului
Chanel, se îmbr~ca în taior
(sau fust~, bluz~ [i jachet~), cu perle la gât [i
la urechi [i pantofi escarpin.
2. categoria celor „pu[i în priz~“ (branchés), mereu
dup~ ultima mod~, doreau s~ arate amuzant,
combinând piesele cele mai disparate. El avea
p~rul strâns în coc [i haine foarte largi,
eventual pantaloni militari, cu teni[i [i p~l~ria
bunicului. Ea al~tura, la rândul ei, o rochie
elegant~ cu basc [i ghete cazone.
Oficial îns~ prejudec~]ile s-au men]inut mai
departe. Când, în 1985, ministrul francez al
culturii Jack Lang s-a înf~]i[at la Adunarea
277
deceniu, chiar [i domeniul coafurii: tinerii
americani, suporteri ai unor echipe de fotbal,
î[i tundeau p~rul scurt, apoi î[i r~deau pe
ceaf~ emblema echipei favorite, ca de pild~
floarea de crin a ora[ului New Orleans. La fel,
automobili[tii pasiona]i î[i înscriau astfel pe
cap marca ma[inii preferate – ca de exemplu
V [i W suprapuse ale m~rcii Volkswagen.
Mi[carea contestatar~ era mai pu]in aparent~
decât în trecut. Ecologia a câ[tigat adeziunea
multor tineri care au pornit campanii împotriva
folosirii pielii [i bl~nii animalelor ucise pentru
luxul omului. Imita]iile sintetice de piele [i mai
ales cele mi]oase, ca blana, au încetat s~
mai reproduc~ fidel forma [i culoarea
animalelor luate drept model, deosebindu-se,
voit, de acestea prin culorile vii sau
imprimeurile fanteziste. Drept urmare,
bl~narii au încercat s~ tri[eze vopsind bl~nuri
naturale în culori nenaturale, mov sau verde,
pentru a le face s~ par~ artificiale.
 Ecologi[tii v~d animalul din blan~, foto de familie

Sharon Stone, Noul Cinema, 1988, Bucure[ti

Na]ional~ într-un costum semnat de Thierry

Mugler, extrem de sobru, dar cu haina închis~ pe
gât [i f~r~ cravat~, a stârnit un val de proteste.
Costumele de sport, dar [i automobilele de curse
sau bicicletele au fost literalmente acoperite de
inscrip]ii cu caracter publicitar, în culori frapante.
Pe fa]a [i pe spatele tricourilor, care ofereau
suprafe]e mari, unitare, s-au desf~[urat [i texte mai
poetice sau umoristice, pagini din benzi sau filme
de desene animate. Scrisul a devenit, astfel, o
component~ ornamental~ a compozi]iilor
vestimentare. Calvin Klein s-a isc~lit pe slipuri
b~rb~te[ti care au fost cump~rate [i de femei sau
îmbr~cate peste blugi (Michael Jackson).
Aceast~ scripto-manie a contaminat, în acest
278
Moda anilor 1980

ÎN ROMÂNIA, aproape tot deceniul, via]a a

continuat s~ se scurg~ în umbr~, cu priva]iuni
(ra]ionaliz~ri la c~ldur~, lumin~, hran~) care se
r~sfrângeau în imaginea mohorât~ a str~zii. Se
construia îns~, cu sacrificii, Casa Poporului
(ast~zi Parlamentul). Ziarul oficial era
„Scânteia“, iar TV emitea doar câteva ore pe zi
propagand~ politic~, [i cine avea cablu putea
urm~ri meciuri de fotbal la bulgari.
În toate magazinele din ]ar~ se g~seau
acelea[i m~rfuri, la acelea[i pre]uri.
Pentru a suplini lipsa de fantezie a produselor
industriale, arti[tii plastici s-au apucat de crea]ie
vestimentar~; nu numai absolven]ii sec]iilor de
mod~, dar [i pictorii, sculptorii sau arhitec]ii
imaginau ]inute festive, foarte apreciate mai
ales pentru nun]i sau botezuri. Se crease chiar
un stil distinct „Fondul Plastic“: rochiile, de
obicei din catifea, erau bogat ornamentate, mai
ales cu aplica]ii sau încrusta]ii de dantele vechi,
recuperate din l~zile bunicilor, plasate în fa]~ ca
o platc~ sub care rochia era încre]it~, larg~, ca
s~ se potriveasc~ la orice m~sur~. Magazinele
Uniunii Arti[tilor Plastici din toate ora[ele ]~rii
erau pline de rochii, cravate, curele [i gen]i care
se vindeau mai bine decât picturile.
În ton cu moda, caricaturistul Mihai St~nescu
imprima pe bluze caricaturile [i jocurile sale
de cuvinte pline de haz.
Hainele care veneau din str~in~tate, trimise de
rude sau prieteni, denumite „de pachet“, erau Mâneca liliac, Rainbow, prim~var~ - var~, 1988
279
Model de crea]ie
Fondul Plastic din anii ‘80

la mâna a doua, provenite de la talciocuri sau

de la solduri. Norocul era c~ blugii se purtau
oricum uza]i.
Deceniul s-a încheiat cu pr~bu[irea cortinei
de fier, începând cu d~râmarea zidului
Berlinului, continuând cu Revolu]ia de catifea
din Cehoslovacia [i sfâr[ind cu Revolu]ia
Român~ din decembrie 1989.
Din punct de vedere vestimentar, revolu]ia
noastr~ din decembrie s-a petrecut în pulovere.
To]i cei care, în acele zile [i nop]i fierbin]i, s-au
perindat pe micile ecrane, au ]inut s~ treac~
drept exponen]i ai valului spontan de
revolu]ionari, venit din strad~, arborând
pulovere de schi, indiferent de vârst~, de la
Andrei Ple[u la Alexandru Paleologu.

Pulover de schi, amintind Revolu]ia Român~, Stefanel, 6 / 1995, Bucure[ti

280
Începutul Revolu]iei Române, 1989
281

COSTUMUL ÎNTRE
1990 - 2000
Stres øi relaxare
CONDI¥II DE DEZVOLTARE
Ultimul deceniu al mileniului al II-lea a început
într-o atmosfer~ agitat~, ca urmare a c~derii
zidului care izola ]~rile estice de restul Europei.
În timp ce harta Europei se f~râmi]a mereu în
Philippe Starck, scaune Louis ‘20, 1995, Fran]a
F. O. Gehry, Muzeul Guggenheim din
Bilbao, 1991 - 1997, Spania
mici pete divers colorate, a început [i o mi[care
invers~, de asociere a ]~rilor europene în
Comunitatea European~, asigurând, prin
[tergerea grani]elor [i prin moneda unic~, libera
circula]ie individual~. Omenirea a început s~
spere c~ în viitor conflictele vor putea fi stinse
pe cale diplomatic~, într-o lume pacificat~.
Cuvântul-cheie al acestei etape a fost „relaxarea“,
în]eleas~ ca scop ideal în toate domeniile, de la
destinderea reac]iilor politice la binemeritata
odihn~ de dup~ efort. S-a remarcat c~ niciodat~
pân~ acum nu s-au cheltuit atâ]ia bani [i energie
pentru combaterea stresului, folosindu-se b~i,
masaje, pilule, ceaiuri sau tehnici orientale, ca
yoga. Computerul a u[urat munca, posibil~ [i la ¥inutå relaxat~
domiciliu.
Cadrul artistic • Ambientul ideal al epocii încerca
s~ restabileasc~ rela]ia fireasc~ a omului cu
natura. Ecologia nu mai p~rea o utopie. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI
În proiectele arhitec]ilor dominau spa]iile În SUA, tinerii ajun[i la majorat în acest deceniu
largi, odihnitoare, privirea trecea prin pere]ii erau copiii celor care prin 1950 – ’60 alc~tuiser~
de sticl~, [i prin plafon se vedea cerul, valul baby-boom, fiind denumi]i, de aceea,
reflectat mai departe de oglinzi. Muzeul
Guggenheim din Bilbao (Spania), început în
1991 de arhitectul F. Gehry, p~rea un pe[te
cu solzi din bronz lucitor ie[ind din ap~. Dr. Mauch, pantofi cu efect de presopunctur~, 1998
B~rbatul sensibil, Brad Pitt, Noul
Cinema, 1998, Bucure[ti

boomets. Ace[tia se bucurau cu non[alan]~ de

bun~starea ob]inut~ cu eforturi de p~rin]ii lor.
Ei nu mai aveau îns~ idealurile care-i mânau pe
ace[tia la ac]iune, nici îndârjirea contestatar~ a
hippie-lor sau a celorlal]i r~zvr~ti]i, ci aspirau
doar la echilibru [i naturale]e.
Idealul uman al epocii nu mai era Superman,
eroul supradimensionat, cu mu[chi de o]el
modela]i prin culturism, ci omul obi[nuit, mai
degrab~ pl~pând, dar autentic (întrupat pe
ecran de actori ca Brad Pitt).
Actorii de cinematograf cei mai admira]i ai
acestor ani au încetat s~ mai poarte corsete,
perne la umeri, peruci [i talonete pentru a fi
conformi standardelor, ci [i-au arborat
nep~s~tori chelia [i cicatricele, ca Bruce Willis.
Pentru femei, p~rul zburlit, ca ie[it de sub du[, Opusul superman-ului, Vogue Hommes, Valentino Uomo, martie 1994
283

Calvin Klein, Parfumul „Eternity”, Madame
Figaro, 19 noiembrie 1994
a devenit coafur~ de gal~, iar divele ca Julia
Roberts au c~utat s~ str~luceasc~ în primul
rând prin firesc, chiar dac~ aveau pieptul plat.
„Imperfec]iunea e sexy“, spunea Calvin Klein
(„Vogue”, 1994).
În mod~, creatorii, începând cu Jean Paul
Gaultier, au dat lovitura de gra]ie musculo[ilor,
aducând pe podium manechini firavi, în haine
suple, lejere. Era normal ca ve[mintele s~ fie
largi, l~sând corpul s~ respire.
De asemenea, nu s-a mai obosit nimeni s~
Nina Ricci, po[et~ în form~ de telefon,
Fascino, octombrie - decembrie 1996
asorteze piesele între ele, cu accesoriile sau cu Erau preferate materialele naturale rezistente:
pantofii, acceptând c~ „orice merge cu orice”. lâna, inul, pielea, în culoarea lor, nevopsite,
Concep]ia asupra atrac]iei, dragostei [i sexului, nec~lcate, mototolite. Au revenit în garderob~
care st~tea sub semnul libert~]ii totale de la ghetele înalte cu [ireturi, cazone, de la sfâr[itul
inventarea pilulei, a fost zdruncinat~ în aceast~ secolului al XIX-lea, care se purtau iarna [i vara
epoc~ de un fenomen major care a ac]ionat ca (f~r~ ciorapi), de diminea]~ [i pân~ seara, chiar
o calamitate natural~. A devenit evident~ la spectacol. Minimalismul a alungat pentru o
primejdia contamin~rii cu SIDA, noua cium~ a vreme bijuteriile din mod~.
acestui sfâr[it de mileniu, care f~cuse din anii
‘80 peste sute de mii de victime în lume. Ea
putea fi evitat~ cel mai eficace prin fidelitatea
cuplului. Ca urmare, a crescut peste tot
num~rul c~s~toriilor legale (în Fran]a, în 1989,
s-au celebrat cu 10000 mai multe c~s~torii
decât în 1988). Catolicismul a pornit o
campanie organizat~ pentru sus]inerea familiei,
iar 1994 a fost declarat „anul familiei“.
S-au schimbat imaginile publicitare; Calvin
Klein, care pân~ atunci ilustrase reclamele
sale cu nuduri sau s~ruturi, pentru lansarea
parfumului „Eternity“, în 1993, a reprodus
fotografia unei familii fericite cu doi copii,
înso]it~ de urm~torul motto: „Întoarcerea la
valorile tradi]ionale de fidelitate, de
monogamie, de dragoste f~r~ sfâr[it“.
Efectele acestei st~ri de spirit asupra modei nu
au întârziat. Moschino a prezentat în 1994 o
colec]ie cu titlul „Repetita juvant“, cu modele
vechi, dar trainice, potrivite pe ici, pe colo, ca de
pild~ o jachet~ Chanel, dar încheiat~, în loc de
nasturi, cu ace de siguran]~.
Creatorii au început s~ se preocupe de
„garderoba ideal~“, fixând piesele principale din
dulapul unei femei, care s~ nu trebuiasc~ s~ fie
schimbate din [ase în [ase luni. Issey Miyake
imagina modele plisate, ca ve[minte
atemporale, iar Agnes B. declara: „Îmi plac
hainele pe care le p~strezi mult timp“. Revistele
de mod~ de la Paris citau cuvintele lui Cocteau:
„Simplitatea cre[te odat~ cu rafinamentul“.
Agnes B., tricot, 1997
 De ce nu floricele? Vogue Hommes, februarie 1993

COSTUMUL BÅRBÅTESC
În acest sfâr[it de mileniu, cele mai senza]ionale
înnoiri au ap~rut îns~ în domeniul conservator,
prin excelen]~, al costumului b~rb~tesc, r~mas
aproape neschimbat timp de dou~ secole. La
început s-au f~cut doar experien]e limitate ale
unor dress-designeri de a combina în

B~rbat cu sarong, Dolce et Gabbana, Vogue

Hommes, martie 1994

De ce nu pantofi cu tocuri? Elle, februarie 1994

285

Haina direct pe piele, Gianfranco Ferre, Max, 1998
vestimenta]ia masculin~ câte ceva împrumutat
din garderoba feminin~ sau de a readuce în
actualitate piese din istoria costumului. Apoi, în
reviste de avangard~, ca „Vogue”, înf~]i[area
barb~teasc~ a fost scoas~ din tiparele clasice
ale masculului puternic [i sobru, a fost eliberat~
de prejudec~]i, recunoscându-se [i pentru „sexul
tare“ acela[i drept la împodobire, schimbare,
joac~. S-a impus astfel o nou~ concep]ie asupra
idealului masculin, care apare cu atât mai
[ocant~ cu cât contravine unor obiceiuri mai
adânc înr~d~cinate (mai ales în mediile rurale).
Helmut Lang a lansat în anul 1996 bluze [i
maiouri masculine din dantel~ cu flori. Pentru a
sublinia noua tendin]~, unii creatori au exagerat
costuma]ia, ca la carnaval, pân~ la
travesti. Desigur c~ aceast~ furtun~ care a
r~scolit garderoba masculin~ a fost stârnit~
în mare parte de homosexuali, revendicând
în cadrul „drepturilor omului“ o libertate de
manifestare necunoscut~ pân~ acum.
Schimbarea era îns~ inevitabil~, determinat~ de
cursul firesc al evolu]iei umane. La sfâr[itul
secolului al XX-lea, dup~ ce s-a statornicit o
convie]uire pa[nic~ a celor dou~ sexe pe
acelea[i terenuri de activitate – productiv~,
creatoare, social~, dar [i menajer~ – era normal
s~ se [tearg~ acele deosebiri din înf~]i[are care
marcau pân~ nu demult rolul diferit al fiec~ruia
(al b~rbatului muncind [i luptând în afara
c~minului, al femeii crescându-[i copiii acas~).
Înfrumuse]area a încetat astfel s~ mai fie
considerat~ o frivolitate, intrând în sfera
manifest~rilor artistice, a gesturilor de polite]e,
ca [i a exprim~rii personalit~]ii individuale.
Saloane [i produse cosmetice pentru b~rba]i
au devenit obi[nuite. „Costumul“ prelucrat din Suprapuneri, Guess, Vogue Hommes, februarie 1993
deceniul trecut de designer-ul italian G.
Armani era reconsiderat pe gustul tinerilor.
Croit pe corp, pe m~sur~, f~cut de comand~
la croitor, [i nu cump~rat de gata, costumul î[i imprimate, v~rgate etc. Acesta era îmbr~cat
p~stra forma clasic~, fiind îns~ executat din fie pe pielea goal~, fie doar peste maiou, fie
materiale noi, ]es~turi u[oare, lucioase, peste c~ma[a – de obicei colorat~ – deschis~
la gât. Jean Paul Gaultier a creat în 1996 un
costum [ocant, care, printr-un efect de ha[uri
p~rea c~ reliefeaz~ anatomia purt~torului:
Piercing
mu[chii pectorali, abdominali, fesieri etc.
Kenzo a lansat în 1993 costume clasice, având
pictate pe pieptul hainei, dar [i al c~m~[ii, mari
ghivece cu flori galbene sau ro[ii.
Lungimea p~rului nu se mai asocia cu
r~zvr~tirea, ci depindea numai de gustul
purt~torului sau de calitatea firului. B~ie]ii se
legau deseori la cap cu basmale, ca [i
corsarii, [i atunci î[i ag~]au în ureche [i un
cercel sau mai mul]i.
286
 COSTUMUL FEMININ
Pe cap, p~rul natural, lung era l~sat liber sau
legat la spate, uneori împletit. Scurt, era tuns
b~ie]e[te.
Pe trup, erau vizibile suprapunerile, de sub
rochia decoltat~ se vedea maioul, ca [i de sub
blazerul b~rb~tesc. Îmbr~c~mintea cea mai
comun~ era tricoul pentru var~ sau puloverul
pentru iarn~, cu fusta care putea avea toate
lungimile (fusta lung~ pân~ la glezne avea
cus~turile descusute, ca [li]uri) sau cu blugi
unisex. În picioare se purtau ghete înalte sau
pantofi cu talp~ groas~ din cauciuc de camion,
iar vara teni[i sau sandale japoneze.
Accesorii: rucsacul în locul po[etei.
În locul bijuteriilor mobile, au fost fixate pe toat~
urechea anouri asimetrice (fiecare alt fel) sau în
num~r diferit. Obiceiul indian al încrust~rii
deasupra aripii nasului a unui diamant, cu rol de
inel de logodn~, mereu sub ochi, era adoptat [i
de unele europence. O adev~rat~ mod~ s-a
r~spândit printre tineri, cea a inelu[elor trecute
prin piele nu numai în urechi, dar [i pe alte p~r]i
ale trupului (piercing). Paralel a avut loc, ca o
reac]ie, exacerbarea publicit~]ii „sexy“, ap~rând
reviste ca „For women” sau „Women only” (ca
echivalente ale celor pentru b~rba]i, de tip
„Play-boy”).
Smockingul a fost preluat de femei, purtat f~r~
c~ma[~ sau cu fust~ (Yves Saint Laurent,1996).

Suprapuneri str~vezii, Comme des Garcons, detaliu, Lenjeria la vedere, Hanro, detaliu, Brigitte, 16 / 1994 Vogue, mai 1991
287
Yves Saint Laurent, Smoking, Marie Claire, 1996
ÎN ROMÂNIA, dup~ 1989 a urmat o perioad~ de
„tranzi]ie“ de la orânduirea comunist~ la
economia capitalist~, de pia]~. Primele
efecte vizibile ale eliber~rii au fost avalan[a
de ziare noi [i de buticuri cu chewing-gum,
Coca-Cola [i m~rfuri de bazar turce[ti.
Unul dintre primele semne ale libert~]ii
a fost crucea scoas~ la vedere, ag~]at~
de lan] la gât sau atârnat~ ca cercel.
Desfiin]area uniformelor de [coal~ a permis
tinerilor s~-[i hot~rasc~ propriul chip, dup~ legi
numai de ei [tiute, dar ac]ionând, de fapt, prin
imita]ie [i f~r~ vreun criteriu bine definit. Noii-
îmbog~]i]i au organizat primele baluri – cu pretexte
filantropice – pentru a-[i etala luxul, rochiile scumpe
aduse din str~in~tate [i bijuteriile. Concursurile
pentru „Miss România“ s-au extins [i în ora[ele din
provincie [i s-au inserat [i în competi]iile pe plan
interna]ional, mobilizând o armat~ de croitori,
coafori [i machiori.
Parade de mod~ au fost desf~[urate fastuos
în teatre [i cazinouri, prezentând crea]iile
designerilor [i scenografilor. Universit~]ile de
Art~ au intrat în competi]ie, relevând
aspectele artistice ale crea]iei vestimentare.
S-au înfiin]at noi organisme de cercetare, s-
au deschis [coli de manechine etc.
Particip~rile la manifest~rile României în
str~in~tate, interzise în trecut, au devenit
curente [i frecvente.
288
Doina Levin]a, Parada modei masculine, 2002
289
Unda Popp, Spectacol de performing, expozi]ie personal~, 1898, Galeria C~minul Artei, Bucure[ti
290
 Mori de vânt în California, S.U.A.

COSTUMUL
LA ÎNCEPUTUL
MILENIULUI lll
Sfârøitul modei
Omenirea resimte din plin „[ocul viitorului“
prefigurat acum trei decenii de Alvin Töffler;
valul [tiin]ei [i tehnologiei moderne se
rostogole[te din ce în ce mai repede, înainte ca
adaptarea din mers s~-i poat~ ]ine pasul. „Era
Gutenberg“, a transmiterii [i p~str~rii culturii prin
cartea tip~rit~ este înlocuit~, în mare m~sur~,
de cea a computerelor.
Succesiunea rapid~ a informa]iilor ne face
mereu mai ner~bd~tori, amatori ai „genurilor
scurte“ în toate domeniile artei, de la poezia de
tip haiku la video-clipul muzical, derulat într-o
vitez~ ame]itoare, ca [i prezent~rile de mod~
televizate. ßtergerea grani]elor comunic~rii [i
globalizarea impune inevitabil folosirea unui
limbaj comun, în primul rând vizual, ale c~rui
conven]ii asigur~ în]elegerea mesajelor, dar
care, pentru a transmite ceva nou, trebuie s~
exprime un punct de vedere personal.
În costumul purtat, via]a social~ cere înc~ unele
uniforme militare sau civile, ascunzând trupul
cu particularit~]ile lui individuale, pentru a
eviden]ia doar func]ia. Costumul masculin [i
taiorul feminin, completate de tunsoarea
clasic~ [i de accesoriile, asortate formeaz~
baza ]inutei militare, CFR-i[tilor, aviatorilor
etc. ca [i a celei a func]ionarilor.
Pentru ceremonie, fracul sau jacheta, ca [i
rochia lung~ [i p~l~ria se mai p~streaz~ doar în
cercul cel mai conservator al Europei, la Curtea
Angliei, sau în mediile voit atemporale (întâlnite
în istoria costumului din toate secolele, cum
sunt cele ale orchestrelor simfonice). În unele
universit~]i cu tradi]ie se mai îmbrac~ ocazional
robe, bonete sau peruci r~mase de la fondarea
lor, iar lacheii hotelurilor de lux par apari]ii din
alte secole. Chiar [i ve[mintele ordinelor
religioase s-au mai simplificat (dup~ Conciliul
Vatican II), maicile ordinului St. Vincent de Paul,
de pild~, fiind obligate s~ renun]e la coafele din
pânz~ alb~ apretat~, cât ni[te cor~bii, cu care
nu puteau conduce automobilul.
Donna Karan, N. Y. Vogue, 1996
291
Coapse la vedere, Marie Claire, octombrie 1991

Idealul uman • Într-o lume în continu~

transformare creativitatea este o calitate vital~.
Omul ideal este cel care [tie s~-[i exploateze
însu[irile personale, care face ce-i place – [i [tie
c~ poate face bine –, pentru care munca nu
este o pedeaps~, ci o pasiune. Reprezentan]ilor
noii elite li s-a g~sit [i un nume: „Bo-bo“ (David
Brooks), o îmbinare a doi termeni aparent
antagonici, „bourgeois“ [i „bohemiens“,
caracterizând pe de o parte munca organizat~,
de tip burghez, pe de alta atitudinea indiferent~
fa]~ de lux, caracteristic~ romanticilor. Ei nu mai
cump~r~ limuzine, ci automobile de teren, se
îmbrac~ simplu, sobru, în tonurile neutre care
odinioar~ erau ale s~racilor. Doar sportul mai
aduce culori vii, necesare pe stadion pentru a fi
vizibile de la distan]~.
Cei foarte tineri au propria lor mod~, care pare
ie[it~ din actualitate, venit~ din toate timpurile.
Ei par s~ se întoarc~, cu gra]ie, într-un trecut
Buricul la vedere, Vogue, octombrie 1996
292

Hublou pentru buric, Louis Vuitton,
Expres Magazine, 13 - 19 martie 2003
principalele beneficiare ale frivolit~]ii, adopt~
azi, fa]~ de propria imagine, o rela]ie de tip
b~rb~tesc. De unde pân~ nu demult femeile cu
stare, dar subordonate social, apelau la casele
de mod~ pentru a-[i sus]ine prestigiul rangului,
dar [i pentru a-[i ascu]i arma specific~, seduc]ia,
acum, st~pâne pe sine [i independente
financiar, vor s~-[i decid~ singure aspectul.
Tiraniei modei i se opune [i relaxarea general~
a vestimenta]iei. Computerele au introdus
munca la domiciliu, unde stai îmbr~cat cum
vrei, dar [i pentru birou a ap~rut a[a-numitul
„internet-set-look“, ]inuta pentru lucrul „cu ochii
pe ecran“, cu haine comode. Nici în lumea
afacerilor nu se mai pune peste tot acela[i pre]
pe elegan]a care face impresie. În SUA, înc~
din deceniul trecut, s-a permis func]ionarilor s~
nu mai vin~ îmbr~ca]i oficial vinerea, pentru a
putea pleca în week-end direct de la slujb~. Din
1991, concernul gigant de aluminiu ALCOA a
semneaz~ prototipurile sau unicatele la fel ca
[i pictorii pânzele lor, iar manechinele sunt la
fel de faimoase ca [i actorii de cinema.
Pl~cerea jocului d~ farmec show-ului de
mod~, care se desf~[oar~ rapid, pe fond
muzical [i cu efecte de lumini colorate sau cu
valuri de aburi, amintind clip-ul sau instala]ia.
Autorii nu se mul]umesc s~ propun~ noi
modele de ve[minte, ci modific~ întreg
aspectul uman, creând raporturi de propor]ii
insolite, ad~ugând volume sus]inute de
adev~rate proteze, modelând deform~ri
corporale expresioniste (ex. Paquita Paquin,
Phênomènes, „Vogue”, august 1994).
Dress-designerii au „deturnat“ deseori materiale
Tinerii dau tonul modei , Vogue
Hommes, septembrie 1993

fost primul care a permis angaja]ilor s~ renun]e

ideal, la care visau romanticii, într-o lume
simpl~ [i în]eleapt~, în acord cu natura, pre]uind
bucuriile primordiale. Vanit~]ile însemnelor de
rang [i avere au fost [terse de pe ve[mintele lor
[i trimise la muzeu. Cu o superb~ dezinvoltur~,
b~ie]i [i fete de pretutindeni pot fi v~zu]i
c~l~torind cu sacul în spate, dormind pe jos prin
g~ri sau aeroporturi. Ei poart~ cu nep~sare
acelea[i maiouri sau bluze de bumbac, scoase
peste pantaloni sau fuste, acelea[i pulovere
largi sau geci; de sub rochia decoltat~ se vede
maioul, tivurile sunt inegale, emblema lor e
buricul la vedere sau basche]ii dezlega]i la
[ireturi.
Încetarea dictaturii modei, în]eleas~ ca o
schimbare impus~ [i acceptat~ unanim, apare,
astfel, ca fenomenul cel mai imporant al epocii
noastre (comentat în studii ca Sfâr[itul modei,
de Teri Agins). Majoritatea femeilor, alt~ dat~
total la costumul impus, urmat în 2000 de multe
altele.
Este, de altfel, u[or de observat c~ lumea de
pretutindeni nu se mai „g~te[te“ decât în
situa]ii cu totul speciale. Cei tineri nici nu au
apucat altceva decât ve[minte, „wash-and-
wear“. Industria de confec]ii globalizat~ nu
mai risc~ s~ produc~ decât piese de baz~,
botezate, „simple chic”, care se pot combina
de c~tre cump~r~tor dup~ gust, indiferent din
ce cultur~ face parte.
Ce [i cui mai vând, atunci, designerii de
mod~? Ei nu mai vând haine, ci doar imagini
virtuale, publicitate.
Elegan]a, fantezia vestimentar~ [i podoabele
pre]ioase s-au refugiat pe podiumurile
prezent~rilor de mod~, care au devenit
adev~rate spectacole, continuând happening-
urile din deceniile trecute. Creatorii î[i
293
din domeniul industrial, socotite pân~ atunci p~streaz~ mobilul profund în subcon[tient, în
incompatibile, ca plasticul banchetelor mister. Fiecare om î[i dezv~luie personalitatea sau
automobilelor, plasa metalic~, fibrele [i-o ascunde, dup~ nevoie, compunându-[i
metaloplastice, spuma de plastic etc. (Patrick înf~]i[area personajului pe care dore[te s~-l
Cabasset, Tissus venus d'ailleurs, „Vogue întrupeze, pentru a stârni în semeni anumite
Hommes”, 1996). reac]ii. La fel cum via]a artistic~ actual~ nu se mai
Privit retrospectiv, secolul al XX-lea pare s~-[i limiteaz~, ca alt~ dat~, la câteva curente sau [coli
fi îndeplinit menirea de a elibera omul de dominante, ci se desf~[oar~ într-o multitudine de
constrângeri [i prejudec~]i, oferindu-i moduri de expresie personale, [i în conturarea
libertatea de a-[i concepe înf~]i[area ca pe o imaginii umane accentul cade tot mai mult pe
crea]ie artistic~ zilnic reînnoit~. crea]ia individual~. Azi, orice om trebuie s~ înve]e
Se pare c~ cei tineri vor s~-i reînve]e pe c~ arta de a al~tura forme [i culori pe propriul chip
adul]i s~ se joace, s~ vad~ cu ingenuitate are acelea[i legi ca [i pictura sau sculptura, iar
omul adev~rat înd~r~tul hainei, s~ pre]uiasc~ alegerea [i combinarea ve[mintelor înseamn~
mai mult fantezia decât [ablonul. compozi]ie decorativ~, slujind, în cazul costumului,
Fenomenul principal al evolu]iei vestimentare din ca [i polite]ea, unei cât mai bune comunic~ri
secolul al XX-lea a fost, prin urmare, umane. Concluzia este c~ pe primul plan va trece
democratizarea pe toate planurile, estomparea calitatea artistic~.
inegalit~]ilor de pozi]ie social~ sau de avere, ca [i
 e sex, odat~
i cu nivelarea
Kosuke ¥es~turi nemaiv~zute, a
deosebirilor
Tsumura, Junya Watanabe, detaliu, n
Hain~ din u Garcons
Comme des în ocupa]ii [i
nylon [i a ritm de via]~.
ziare, r
i Încetând s~
detaliu,
Kyoto, e mai fie o
J -
Colec]ia o investi]ie a
Institutului f
h e averii, ca în
de Mod~ n b evul mediu,
r
u când o rochie
G
a a valora cât o
l r
mo[ie, fiind
l i
i e mo[tenit~ de
a mai multe
n 2 genera]ii,
o 0
, 0 îmbr~c~minte
0 a actual~
l devine pe zi
a
ce trece mai
D a efemer~ – iar
i elegan]a mai
o
c accesibil~
r
, e oricui.
l Odat~ ce
L o costumul nu
e
r mai sluje[te la
N transmiterea
o d unor informa]ii
u e precise,
v
e prozaice, ce i-
l v a mai r~mas
â de
O r
b comunicat?
s s Desigur,
e t
r
mesaje
v
~ poetice,
a
inefabile, ca
t [
e muzica.
u i
R~spunsul nu
r
, e simplu,
d
p u combinate în noi Locuin]~ gonflabil~,
Le Nouvel
e ansambluri resim]ite ca Observateur,
n s proaspete, incitante, „la septembrie 2000
t c mod~“, pentru a fi repede
r h neglijate [i uitate ca
u i demodate, în favoarea
m altor nout~]i, [i ele „retro“
c b în felul lor. Ca [i pe
~ a vremuri în Grecia antic~, Dup~ ce s-a dezv~luit tot ce
t întrecerile sportive, se putea dezv~lui, ne
r , Jocurile Olimpice, întreb~m cum se va petrece
e devenite spectacole repoetizarea mijloacelor de
l î mondiale, au obi[nuit seduc]ie, reînv~luirea lor în
a [ publicul larg cu vederea misterul necesar pentru a
] i trupului atletic, armonios stârni imagina]ia?
i dezvoltat, înf~]i[at în Ast~zi este greu de
i CUM VOR mi[care, f~r~ nici o masc~ conceput un singur ideal
uman care s~ polarizeze
l
ARÅTA sau artificiu deformant.
admira]ia publicului, a
e
NEPO¥II c~rui arie s-a extins,
u NEPO¥ILOR practic, la suprafa]a
m NOßT întregului glob p~mântesc
sau m~car peste tot unde
a RI? a p~truns televiziunea.
n
Pe când sculptorii Greciei
e Am p~[it în noul mileniu cu antice [i-au sintetizat
, speran]a evit~rii catastrofei observa]iile [i medita]iile în
nucleare, a rezolv~rii
statuile ideale ale zeilor,
c pa[nice a conflictelor, a
pornind doar de la tipurile
h descle[t~rii tensiunilor
localnicilor din
i interetnice etc., etc.
a La începutul celui de-al III-
r lea mileniu dup~ Hristos, [i
al celui de-al VI-lea de
d istorie scris~, omenirea se
a întreab~, firesc, ce s-ar
c mai putea inventa în
~ domeniul costuma]iei?
Acelea[i forme [i culori,
s croieli [i podoabe au fost
- transmise de la o genera]ie
a la alta, mereu reluate,
 oameni de uniformitatea „costumului coloritului pielii [i p~rului, [i exaltare a culturilor
toate universal“, r~spândit peste modului de a se mi[ca, de a na]ionale. Costumul
vârstele [i tot de mijloacele de difuzare merge sau a dansa. considerat oper~ de art~ va
se pun în vizuale, [i încetând s~ se Departe de a deveni permite manifestarea
valoare mai simt~ complexa]i, monoton, costumul talentului, cultivat printr-o
tradi]ii provinciali, î[i vor scoate la viitorului, hr~nit de comoara
costumare lumin~ vechile porturi, atât folclorului, va redeveni
diferite. de bine potrivite staturii, crea]ie autentic~, pa[nic~
Se prevede,

¥es~turi
astfel,
mulate, statistic c~
Lillehammer,
în secolul
anii ‘90
Thierry acesta
Mugler, speran]a de
P~l~rie,
Point de via]~ se va
Vue, prelungi, iar
februarie
1998 num~rul
vârstnicilor
va fi mereu
mai mare.
Peloponez
Fenomenul
, pe
a dat de
ecranele
gândit
televizoar
creatorilor,
elor se
ca de pild~
perind~
lui Yissey
cele mai
Miyake,
diverse
inspirându-i
tipuri de
modele
asiatici
inedite, cum
sau
sunt hainele
africani,
metalizate,
europeni
armonizate
sau
cu p~rul
amerindie
argintiu. Pe
ni
de alt~
evoluând
parte, ne
într-un
putem
uria[ calei
imagina c~
doscop, în
urma[ii
care se
no[tri,
al~tur~
plictisi]i de
295
Revenirea la flori

educa]ie estetic~ la care în zadar a aspirat veacul

nostru, dar pe care progresul o va impune, f~r~
îndoial~, în viitor. Astfel, prin înf~]i[area sa
expresiv~, armonioas~ [i pre]ioas~, omul însu[i,
creatorul propriei sale imagini, va declan[a în
aproapele s~u „tr~irea total~“ pe care o d~ruie[te
arta, ca un e[antion al ordinii universale,
dumnezeie[ti, bucurie a ochiului, min]ii [i
sentimentului, punând în func]iune toate sim]urile.
Oamenii vor redescoperi pl~cerea pip~itului unui
ve[mânt din puf sau din catifea, fo[netul unei
taftale, parfumul suav al unui v~l diafan, vor
recepta mesajul poetic al unui costum, de data
aceasta la
scara democra]iei, adic~ la îndemâna tuturor.
Revenirea la coarne, Alexander McQueen pentru Givenchy
296
Schimb~rile de aspect, de form~ [i de culoare
ale costumului viitorului vor depinde, desigur, de
noile sale func]ii, de integrarea lui în peisaj,
care la rândul lui va fi marcat de modul de
producere a energiei. Locul lemnului,
c~rbunelui sau petrolului va fi luat nu numai de
energia atomic~ ci [i de razele solare, de for]a
mareelor, a valurilor m~rii sau a vântului, sau de
procesarea chimic~ a de[eurilor. Au [i ap~rut
versiuni moderne ale morilor de vânt, care
împodobesc peisajul ca un stol de p~s~ri, ca [i
cuptoare de gunoi care înfrumuse]eaz~ ora[ul,
cum e cel cu turla ca o sfer~ aurie, proiectat de
Hundertwasser, la Viena.
Arhitectura va avea grij~ s~ menajeze
vegeta]ia; de aceea, urbanistica de
anticipa]ie plaseaz~ majoritatea cl~dirilor cu
func]ii publice în subsoluri (s~li de spectacol,
biblioteci, arhive, parc~ri etc.), iar locuin]ele
la în~l]ime, fie ridicate deasupra solului prin
tije, ca ni[te ciuperci sau flori, fie suspendate
pe re]ele, de pild~ deasupra unui râu.
Slujit de ma[in~rii, omul nu va mai trebui s~ se
deplaseze la slujb~, lucrând acas~. În schimb,
î[i va muta domiciliul dup~ voie: se prevede
realizarea unor unit~]i locuibile ca ni[te rulote,
putând fi ag~]ate de elicoptere [i mutate
oriunde, în ora[, pe munte sau la mare.
Noile materiale de construc]ie vor permite ca
fiecare om s~-[i modeleze, ca [i scoica, propria
cochilie, în formele cele mai fanteziste.
Costumele vor trebui s~ ]in~ seam~ de
deplasarea individual~, care va intra în vitez~
fie pe sol, pe covoare rulante sau înc~l]~ri pe
pern~ de aer (asem~n~toare patinelor cu rotile
actuale), fie în aer, la mic~ în~l]ime, ceea ce ar
impune m~suri de protec]ie anti[oc prin
ve[minte pneumatice sau spongioase.
A devenit posibil~ realizarea unei pelicule foarte
sub]iri, elastice, termoizolante, impermeabile [i
Philippe Starck, Vogue, septembrie 1997
297
– suprem rafinament – putând s~-[i schimbe
culoarea dup~ dorin]~, eventual cu o
programare prealabil~. Nu mai este doar o
idee [tiin]ifico-fantastic~ nici combinezonul
prev~zut cu cili-senzori, capabili s~ preia din
mediul exterior sau interior informa]ii asupra
st~rii atmosferice, temperaturii, umidit~]ii sau
radia]iilor, declan[ând adaptarea automat~ a

Fermoare ca ornament, Dior, Vogue, aprilie 2001

Givenchy, Rochie peste costum de baie, L’Express Magazine, 13 - 19 martie 2003

costumului. Pentru vor face parte din
timpul rece s-au costum, sub form~
imaginat [i haine, de cercei, br~]~ri
care, p~strate în sau coliere, antenele
dulap sub presiune, având rolul
arat~ ca o folie de ornamental al
hârtie, dar în contact penelor la p~l~rie
cu aerul devin sau al florilor prinse
expandate, ca o vat~ în p~r.
pufoas~. Ochelarii vor deveni
Mijloacele de adev~rate proteze,
comunicare extinzând acuitatea
individuale vor vederii pân~ la
continua s~ evolueze. microscop sau
Exist~ deja telescop [i permi]ând
„palmotropul“, purtat perceperea razelor
la mân~ ca un ceas, care dep~[esc
care combin~ func]iile spectrul vizibil,
telefonului, ultraviolete [i infraro[ii.
computerului, faxului L~rgirea câmpului
[i televizorului. vizual pe o suprafa]~
Butoanele de sferic~, de jur
comand~ a împrejur, ar permite o
transmi]~torilor [i
receptorilor
miniaturiza]i
 orientare în spa]iu superioar~ celei a
albinelor. În ochelari ar putea fi integrate [i
aparate foto sau computere, cu mausul în
inelul de la deget. Ar putea fi atins, astfel,
visul înzestr~rii omului cu însu[irile celorlalte
vie]uitoare: cu for]a leului, întrupat~ de Sfinx-
ul egiptean, cu viteza calului, atribuit~
centaurului grecesc, cu zborul vulturului,
propriu geniilor înaripate mesopotamiene sau
cu adaptarea subacvatic~ a sirenelor.
Scenografii filmelor de anticipa]ie au propus
diferite solu]ii de combinare a aspectului
tehnic al aparaturii cu v~luri fluide, romantice,
sugerând via]a organic~.
Cea mai mare inven]ie, ale c~rei consecin]e vor
ap~rea în mileniul al III-lea, este îns~ extinderea
trucajului prin proliferarea imaginilor artificiale. Înc~
din anii ’80 ai secolului ‘20 s-a realizat,
deocamdat~ doar în film sau TV, proiectarea unor
obiecte inexistente în realitate. În Jurassik Park,
dinozaurii lui Spielberg au fost integra]i în memoria
calculatorului sub forma unor ecua]ii matematice
din care au rezultat creaturi verosimile introduse în
film printre personajele reale (Jean Gabriel Fredet,
Vr~jitorii imaginilor, „Le Nouvel Observateur”, 15-
20 decembrie 1994).
Urmeaz~, desigur, implantarea acestor imagini
virtuale chiar în spa]iul vie]ii cotidiene. Oricine ar
putea astfel s~-[i schimbe ambian]a camerei cu
un decor de munte sau de mare sau s~ se
înv~rte printre eroii unui film sau printre
manechinele care prezint~ moda, privindu-le pe
îndelete de jur împrejur prin stop-cadru.
Deasemenea va fi posibil ca omul s~ se
înve[mânteze [i pe sine însu[i în iluzii, f~când
vizibile hainele imaginare ale împ~ratului din
poveste, ba mai mult, variindu-le prin morphing,
realizând trecerea într-un mod fluid de la o
imagine la alta, a[a cum într-o reclam~
publicitar~ pentru benzin~ un automobil
Robotul japonez ASIMO, Le Nouvel Observateur, 4 - 10 ianuarie 2001
299
devine, printr-o metamorfoz~ progresiv~, un
tigru care sare.
Dac~ v~zul, auzul [i mirosul pot fi [i acum
lesne în[elate, probabil c~ [i pip~itul [i gustul
vor fi p~c~lite într-un viitor nu prea îndep~rtat
prin mijloace artificiale pentru a da senza]ia
unor tr~iri reale. Oare cum se vor adapta
urma[ii no[tri la aceast~ confuzie dintre vis [i
via]~, pe care Calderon de la Barca a intuit-o
acum peste trei secole?
Nici nu ne putem imagina posibilit~]ile acestor
reedit~ri ale basmelor, în care un balaur se
poate preface într-un F~t-Frumos [i invers,
tr~ind astfel mai multe vie]i.
C~ci s~ nu uit~m c~, dup~ cum scria Shelley:
Oricât~ bucurie sau dureri Ne-
a[teapt~, f~r~ cap~t e c~rarea
ßi mâine pentru om nu-i ce-a fost ieri
E ve[nic~ pe lume doar schimbarea.
(traducere de P. Solomon)
 Revenirea la colanele africane, Givenchy,
Revenirea la bijuterii indiene, John Galliano, Vogue septembrie 1997
Revenirea la bl~nuri ca în preistorie, J.P.Gaultier,
Vogue, septembrie 1997 Vogue, septembrie 1997
J. P. Gaultier, Bubu, anii ‘90
301
Bibliografie
1900 1910 1920 1930
Costumul masculin de-a lungul secolului XX
Agins, Teri, The End of Fashion, New
York, Harper Collins Publishers, 2000.
Alain, Emile Chartier Un sistem al
artelor frumoase, Bucure[ti, Ed. Meridiane,
1969.
Alexianu, Al., Mode [i ve[minte din
trecut, Bucure[ti, Ed. Meridiane, 1971.
Arnold, Janet, Handbook of Costume,
Londra, Macmillan, 1973.
Barthes, Roland, Le système de la
mode, Paris, Ed. du Seuil, 1967.
Baudelaire, Charles, Pictorul vie]ii
moderne [i alte curiozit~]i, Bucure[ti, Ed.
Meridiane, 1992.
B~n~]eanu, Tancred, Foc[a, G.,
Ionescu, E. Arta popular~ în R.P.R.,
Bucure[ti, Espla, 1958.
B~n~]eanu, Tancred, Zlotea, E., România
- din tezaurul portului popular tradi]ional,
Bucure[ti, Ed. Sport-Turism, 1977.
1940 1950 1960 1970
Bâtc~, Maria, The Romanian National
Costume, Bucure[ti, Departamentul de
Informa]ii Publice al Guvernului României,
1996.
Beagle, P., American Denim, New York,
Harry N. Abrams Inc, 1975.
Berchin~, Doina, Moda pe în]elesul
tuturor, Bucure[ti, Ed. Paidea, 1999.
Besson, Jean-Louis, Le livre des
costumes, Paris, Ed. Gallimard, 1986.
Blondez Philippe, Mode en mouvements
de mode, Ed. SODES, Paris, 2005.
Boehm, Max von, Die Mode, München,
F. Brinckmann, 1925.
Bonnart, Personnages de qualite, Paris,
Rombaldi, 1956.
Boucher, François, Histoire du Costume
en Occident de l’Antiquité à nos jours,
Paris, Flammarion, 1965.
Boutin-Arnaud, Marie et Noelle
1980 1990 2000
Tasmadjian, Le vêtement, création,
conception, fabrication, Paris, Nathan,
1997.
Braun, Ronsdorf, Margarete, Modische
Eleganz, Europäische Kostümgeschichte
von 1789 bis 1929, München, Georg DW
Callway, 1963.
Broby Johansen, R., Body and clothes,
New York, Reinhold Book Corporation,
1968.
Brooke, Iris English Costume, London,
Methuen, 1951.
Brooks, David, Bobos in paradise, NY.
London, Simon & Schuster, 2000.
Buta Ovidiu, Victima modei, Ia[i, ed.
Polirom, 2006.
Caragea, Cecilia, Istoria aranj~rii
p~rului, Bucure[ti, Ed. Teora,1999.
Carlyle, Thomas, Filosofia vestimen-
ta]iei, Bucure[ti, Institutul European, 1998.
302
 1900 1910
Costumul feminin între 1900-1940
Chambers, Bernice G., Color and design.
Fashion in men’s and women’s clothing,
New York, Prentice Hall inc, 1951.
Chapsal Madelaine, La chair de la robe,
(Madelaine Vionnet), Paris, Ed. Fayard,
1989.
Contini, Mila, 5000 ans d’elegance,
Paris, Hachette, 1965.
Cottaz, Maurice, Encyclopedie du
costume, Paris, Ed. Albert Morance, 1955.
Cressy Judith, Le livre de l’or, New
York, Metropolitan Museum of Art, 1998.
Cunnington, C.W. [i P., Handbook of
English Costume, London, 1959.
D’Assailly, Gisèle, Les quinze révolutions
de la mode, Paris, Hachette, 1968.
Davenport, Millia, The book of
Costume, New York, Crown publ. inc.,
1948.
Deboucourt M., Modes et manières du
1915 1920 1925 1930
jour 1789-1808, Paris, Rombaldi, 1957.
Deslandres, Yvonne, Le costume,
image de l’homme, Paris, Ed. Albin Michel,
1976.
Deslandres, Yvonne; Müller Florence,
Histoire du costume au XX-eme siècle,
Paris, Somogy, 1986.
Dickson, Olive Patricia, Arts indiens au
Canada, AINC Ottawa Canada, 1972.
Dic]ionar de art~, Bucure[ti, Ed.-
Meridiane, 1998.
Dorner, Jane, Fashion, London,
Octopus Book, 1974.
Erner Guillaume, Victimes de la mode?,
Paris, Ed. La decouverte / Poche, 2006
Fashion. A History from the 18th. to
20th. Century, The Collection of the
Kyoto Costume Institute, London,
Taschen, 2002.
Fontanel Beatrice, Corsets et soutiens -
1935 1940
gorge, Paris, Ed. de la Martiniere, 1997
Formagiu, Hedwig-Maria, Portul
popular din România, Bucure[ti, Artis,
1974.
Funcken, Liliane et Fred, Le costume et
les armes des soldats de tous les temps,
Paris, Tournai, 1966.
Gurye G.S., Indian costume, Bombay,
1951.
Gutkowska-Rychlewska, Maria,
Historia Ubiorow, Wroclow-Warszawa-
Krakow, 1968.
Grümbach, Didier, Istorii ale modei,
Bucure[ti, Ed. Funda]iei PRO, 2001.
Hamilton Hill, Marget; Bucknell P.A.,
The Evolution of Fashion, Pattern and Cut
from 1066 to 1930, London, B.T. Batsford
Ltd., 1967, edi]ia a VII-a 1981.
Hansen, Henni Harald Costume
Cavalcade, London, Methuen, 1956.
30
3
 Hollander, Anne, Seeing through
clothes, London, Berkeley, University of
California Press, 1993.
Hollander, Anne, Sex and Suits: The
Evolution of Modern Dress, London,
Claridge Press, 2002.
Howell, Georgiana, In Vogue, Six
Decades of Fashion, London, Penguin
Books, 1978.
Ionescu, Adrian-Silvan, Moda
româneasc~ 1790-1850 între Stambul [i
Paris, Bucure[ti, Ed. Maiko, 2001.
Ionescu, Adrian-Silvan, Mod~ [i
societatea urban~, Bucure[ti, Ed.Paideea,
2006.
Jones, Dylan, Haircults, London,
Thames and Hudson, 1990.
Kennedy, Allan, Costumes japonais,
Paris, Ed. Adam Biro, 1990.
Köhler, Karl, Emma von Sichart,
Praktische Kostümkunde, München, F.
1945 1950
Costumul feminin între 1940-1970
Brinckmann A-G, 1926. Co, NY, 1990.
Korciunova Tamara, Le costume en Mantoux, Thierry, Le guide du bon chic
Russie. Musée de l’Ermitage, Leningrad, bon genre BCBG, Paris, Ed. Hermé, 1985.
Ed.d’Art Aurora, 1983. Mc Dowell, Colin, Le Chapeau et la
Kzlinski V.I.; Berman E.M.; Kurbatova mode, Paris, Ed. Celiv, 1994.
E.M., Russki Kostium, Moscova,1963. Mc Dowell, Colin, The Man of Fashion,
Kybalova, Ludmila; Herbenova, O.; London, Thames and Hudson, 1997.
Lamarova, M. Der grosse Bilderlexicon der Müller Florence, Art&Mode, Paris, Ed.
Mode, Praga, Artia, 1976. Assouline, 2001
Laver, James, Style in costume, London, Le Musée de la Mode, Buttolph,
Oxford University Press, 1949. Angela et les colaborateurs, Paris,
Laver, James, Histoire de la Mode et du Phaidon, 2001.
Costume, London, Thames and Hudson, Nanu, Adina, Art~, stil, costum,
1995. Bucure[ti, Ed. Meridiane, 1976.
Lechevalier, Corinne, Le chic au Nanu, Adina, Arta pe om, Bucure[ti,
masculin, Paris, Hachette, 2003. Ed. Compania, 2001.
Lehnert, Ghertud, Fashion a concise Nicolescu, Corina, Istoria costumului de
history, London, Laurence King, 1999. curte în ¥~rile Române secolele XIV - XVIII,
Leloir, Maurice, Dictionnaire du Bucure[ti, Ed. ßtiin]ific~, 1970.
costume, Paris, Librairie Gründ, 1951. Nieholdt, Eva, Kostümkunde,
Madsen Axel, Chanel, ed. H.Holt and Braunschweig, Klinkhardt u. Biermann, 1961.
1955 1960 1965 1970
304
 1975 1980
Costumul feminin între 1970-2000
Obalk, H.; Saval, A.; Pasche, A. Les
mouvements de mode expliqués aux
parents, Paris, Laffont, 1984.
Oros, Constantin, Pagini din istoria
costumului, Cluj, Ed. Dacia, 1998.
Pasco, Michael, L’histoire des lunettes
vue par les peintres, Paris, Boubée, 1995.
Pastoureau Michel, L’etoffe du diable,
Paris, Ed.du Seuil, 1991.
Peacock John, Costume 1066-1966,
London, Thames and Hudson, 1992.
Penn Irving, Regards the Work of Issey
Miyake, London, Jonathan Cape, 1999.
Petrescu, Paul [i Stoica Georgeta, Arta
popular~ româneasc~, Bucure[ti, Ed.
Meridiane, 1969.
Racinet, A.C.A., The complete costume
history, London, Taschen, 2003.
Reich, Adina, Istoria costumului, Tel
Aviv, Ed. Didactic~, 1996.
1985 1990
Ruppert, Jacques, Le costume, Paris,
Flammarion, 1931.
Secosan, Elena; Petrescu Paul, Portul
popular de s~rb~toare în România,
Bucure[ti, Ed. Meridiane,1984.
Seeling, Charlotte, Fashion, The
Century of the designer 1900 - 1999,
Cologne, Könemann, 2000.
Sronkova, Olga, Die Mode von der
Renaissance bis zum Rokoko, Praga, Artia,
1959.
Tambini, Michael, The look of the
century, London, Dorling Kindersley,1999.
Taylor, Lou, Mourning Dress, London,
George Alen and Unvin Publishers, 1983.
Thiel, Erika, Geschichte des Kostüms,
Berlin, Henschelverlag,1963.
Thiel Erika, Künstler und Mode, Berlin,
Henschelverlag, 1979.
Tilke, Max, Orientalische Kostüme,
1995 2000
Berlin, E. Wasmuth,1923.
Turner Wilcox, R. The Dictionary of
Costume, New York, Charles Scribners
sons, 1969.
Uniformele armatei române 1830-
1930, Bucure[ti, Muzeul Militar, 1930.
Wilhelm, Jacques, Modenschau der
Jarhunderte, Hamburg, Blüchert
Verlag,1957.
Waquet Dominique; La porte, Marion
Moda, Bucure[ti, Ed. Corint, 2003.
Weigert R.A., Pourpoints et
vertugadins, Paris, Rombaldi, 1958.
Weigert R.A., Bonnart, Personnages de
qualité, Paris, Rombaldi, 1956.
Weigert R.A., Gallerie des modes et
costumes francais 1778-1787, Paris,
Rombaldi, 1960.
305
 Doamna dormind, 3000 \Hr., Malta, Muzeul de arheologie Valetta

Autor DTP Redactare

Adina Nanu Roxana Enciu Emil Stanciu
Dana Voiculescu
Concep]ie grafic` [i copert` Irina Spirescu Coordonator proiect
Adrian Sorin Georgescu Arpad Harangozo
Ovidiu Morar