Caracterizarea personajelor din opera

Casa mare de Ion Druta

Caracterizarea Soficai.Ocupa rulul secundar din drama “Casa mare”.Este o fata de 17
ani tinara,frumusica cu ochi caprui,o copilita din totdeauna indragostita de Pavalache.
De fire era rusinoasa,se intimida foarte repede cind il vedea pe Pavalache .Era o fetita
staruitoare invatind bine la economie .

Caracterizarea Vasilutei
In drama „Casa mare” Vasiluta ocupaloculPersonajului principal .Numele ei
semnifica –bunatate,sirguinta.Lucra mereu pe linda casa,cutreiera cimpurile ca
funicuta muncind toata ziua,ceea ce ne demonstreaza ca este o buna gospodina.Ea este
o femeie tinara ,simpla de la tara care a ramas vaduva din tinerete deoarece sotul ii
murise pe front.

E o femeie frumoasa,sprintena si plina de viata,mereu ingindurata gindindu-se mereu

regretind faptul ca a fost ademenita de acea dragoste falsa a lui Pavalache pe care
insasi constientiza ca ar fi mai bine daca ar pune capat acestei relatii.

Firea ei primitoare si timida o descrie fiind gingasa si fina.

Caracterizarea de catre alte personaje:Pavalache-o vede pe Vasiluta fiind cea mai
harnica si cea mai vrednica din toate femeile pe care le-a cunoscut vreodata.

Mos Ion-o compatimeste si o are pe acea mai exemplara fiica.

Petre- o vede ca o femeie tinara si frumoasa.Satenii- credeau ca Vasiluta a facut ceam
mai mare greseala casatorindu-se cu Pavalache.
Sofia-o credea ceam mai buna prietena.

In opera Vasiluta are relatii bune cu toate personajele,deoarece are un suflet

mare.Opini proprie: Dupa parerea mea Vasiluta este o fire primitoare si recunoaste
dragostea catre Pavalache in acelasi rind dezamagindu-se incalcind memoria si cinstea
sotului si fiului ei.

Pavalache
Este unul dintre personajele principale ale operei.In drama apare ca un flacau, un
fustangiucaruia nu-i scapa nici o fusta,stiind cum sa le ademeneasca pe toate.Toata
actiunea in drama se petrece in jurul sau.
In drama el este un barbat tinar,frumos,inalt de natura si cu o fire deschisa,suspicios si
siret.Lucrul sau era de mare valoare in sat,aducind in sat lemne din Kiev acesta
ademenia fetele prin siretlic.

In opera acesta se casatoreste cu Vasiluta, facindu-i viata un chin.Casnicia a durat

putin fiind luat la razboi prin surprindere.
Caracterizarea de catre alete personaje:Satul-il descrie ca pe un fustangiu fara
pereche,Sofia- in viziunea ei aceste este un baiat perfect de care s-a indragostit pina
peste urechi

În anul 1961 talentatul prozator Ion Druță și-a făcut debutul în literatura
pentru teatru cu drama psihologică Casa mare. În acest sens casa mare se
umple de o semnificaţie etică bine definită: ea simbolizează acel colţişor al
sufletului, în care omul păstrează tot ce are el mai curat şi nobil.
Drama Casa mare este o operă profund poetică, are un subiect bogat.
Casa mare - simbolul fericirii dar şi al deznădejdii. Creaţia dramatică a lui
Ion Druţă, care cuprinde în mare parte piesele Casa mare, dezbate teme şi
motivele care pot fi găsite şi în prozele sale: raporturile om - morală, sacru
şi profan, ecologia naturii versus ecologia spiritului, repercusiunile
tehnocratizării, problema memoriei şi a istoriei. Casa mareeste una dintre
cele mai reprentative piese în acest sens, pentru că înglobează
componentele, dominantele dramaturgiei lui Ion Druţă. Conflictul principal
al acestei drame este unul de natură interioară.
Drama conţine, în fond, şi o frumoasă poveste de dragoste, neglijată de
criticii seduşi de schema morală. Drama Casa mare poate fi considerată, de
altfel ca şi alte texte epice şi dramatice ale Ion Druţă, un veritabil manual de
etică, valabil şi pentru lumea de astăzi, care se schimbă rapid şi radical.
„Piesa lui Ion Druță Casa mare e, în felul său, o metaforă în care se cuprinde
drama tuturor satelor golite de viața lor firească, în urma războaielor; drama
oamenilor a căror soartă se înscrie sub însemnul neîmplinirii dragostei
autentice. E ca un cântec trist de nostalgică resemnare solară.” -- Constantin
Cubleşan
"Prin caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță... este în total o
expresie a rezistenței spirituale și morale în fața a tot ce subminează
naționalul, umanul, sacrul". -- M. Cimpoi