Sunteți pe pagina 1din 40

Cornelia CIOBANU

EDITORIAL

Suflu nou în activitatea culturală


Există o tendinţă tot mai evidentă în ul- Cele opt formaţii artistice participan-
timii ani de a exploata potenţialul altor spa- te şi-au demonstrat măiestria interpretati-
ţii, în afara sălilor de spectacole sau caselor vă, ţinuta scenică şi originalitatea reperto-
de cultură, iar organizarea unor evenimen- riului în faţa unui juriu alcătuit din repu-
te culturale punctuale pare să fie o variantă taţi specialişti şi feţe bisericeşti. Locul I i-a
firească din perspectiva marketingului cul- revenit formaţiei folclorice „ Iasomie“ din
tural. Mulţi artişti şi unele instituţii de cul- satul Cajba (instructor Ineta Vasilos), locul
tură s-au reorientat în susţinerea acţiunilor II – ansamblului vocal „ Svitanok“ din sa-
cultural-artistice spre aşa-numitele spaţii tul Sturzovca (instructor Anastasia Negres-
alternative (baruri, terase, restaurante, cas- cu) si locul III – formatiei „ Tărăncuţa“ din
tele, clădiri istorice, biserici, etc.), în ideea satul Brinzeni (instructor Veronica Nistor).
de a aduce un suflu nou şi un interes aparte În recital au evoluat: colectivul artistic
pentru publicul spectator. Ele sunt conside- „Baştina“ din Cuhneşti, tinerele interpre-
rate spaţii de socializare şi de împărtăşire a te Felicia Rodnițchi, Alexandra şi Rebeca
ideilor şi gusturilor comune. Dacă publicul Mileac şi corul preoţilor din raionul Glo-
participant este format din tineri, aceştia deni. Momente deosebite, înălţătoare au
consideră că aceste spatii sunt „cool“. fost oferite publicului de către corul „ Geor-
ge Enescu“ constituit din preoţii parohi din
În a treia zi a sărbătorilor pascale din
Protopopiatul Dorohoi.
acest an – 18 aprilie – am participat la
Un mix cultural între un festival-concurs
Festivalul-concurs raional de cântece pasca-
organizat într-un spaţiu neconvenţional şi a
le cu genericul „Sub Lumina Învierii“, orga-
două expoziţii au atras şi mai mult curio-
nizat de Serviciul cultură al raionului Glo- zitatea spectatorilor. Expoziţia de produse
deni, Republica Moldova. Dacă până acum pascale a adunat pe mese varietăţi de pâine,
acest festival avea loc la Centrul cultural din colaci, pască, cozonaci, ouă încondeiate şi
oraşul Glodeni, în acest an organizatorii au alte bucate tradiţionale. Concomitent, a fost
decis să îl organizeze în incinta bisericii din organizată şi o expoziţie cuprinzând obiecte
localitatea Cuhneşti. de artizanat. Deosebite au fost lucrările ex-
Aproape de miezul zilei, după slujba re- puse de meşterul popular Alexei Vidrașcu
ligioasă, centrul localităţii era înțesat de lo- din satul Cuhneşti. Plutea în aer o atmo-
cuitorii comunei, dar şi de numeroase per- sferă sacră ce ne-a reamintit că tradiţiile şi
soane din localităţile limitrofe, ba chiar şi folclorul creştin sunt înrădăcinate adânc în
din capitala republicii. Într-un alai de zile inimile moldovenilor.
mari, aproape 1000 de creştini şi-au îndrep- În concluzie, bisericile pot constitui o
tat paşii spre sfântul lăcaş. Într-adevăr, un rezervă extraordinară de spatii alternative
asemenea eveniment cultural-religios încă pentru unele evenimente culturale punctu-
nu văzuse satul. Curtea bisericii era neîn- ale datorită atmosferei specifice, dar şi prin
capatoare, iar gazdele (primarul Ion Betişor faptul că aceste clădiri au o acustică deosebi-
si preotul paroh Gheorghe Rodniţchi)- cu- tă. Am prezentat această experienţă, întru-
prinse de emoţii – au întâmpinat oaspeţii cu cât ea poate fi preluată de referenţii culturali
tradiţionalul salut crestin „ Hristos a Înviat“. din oricare comună a judeţului Botoşani.
1
Educaţie permanentă

Avrămeni
Elena PRICOPIE
Acţiuni culturale din calendarul
de activităţi al instituţiei –
ŞEZĂTORILE IERNII
Ediţia din 2017 a Şezătorilor iernii, amplă manifes- literară. S-au recitat po-
tare culturală devenită de multă vreme o tradiţie, or- ezii, s-a vorbit despre
ganizată de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi personalităţi ale culturii
Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, a debutat româneşti care au tre-
duminică 5 februarie cu şezătoarea de la Avrămeni, cut de-a lungul timpului
gazdele fiind reprezentate de doamna Letizia Cobâlă prin Avrămeni şi au scris
– un om instruit multidisciplinar, cu o activitate im- despre acele locuri.
presionantă pe linie culturală în comuna Avrămeni, Elena Pricopie, coordonatorul compartimentului
de vreo treizeci de ani. educaţie permanentă a Centrului a continuat şezătoa-
Şezătoarea a avut loc în incinta Căminului cultu- rea cu un moment în care a subliniat rolul şi însemnă-
ral în sala primitoare şi plină cu părinţi, copii, tineri, tatea covârşitoare a educaţiei în formarea noilor gene-
artişti care şi-au început formarea acolo, sub îndru- raţii, şi nu numai.
marea doamnei Letizia Cobâlă, precum şi un grup Copiii şi tinerii din Avrămeni, membri ai ansam-
de femei care au arătat că vechile îndeletniciri – ţesut, blului de jocuri populare din localitate, membri ai
împletit, tors – s-au păstrat şi se transmit încă, şi au micii orchestre, formaţi şi coordonaţi de doamna Le-
amenajat împreună cu Margareta Mihalache, referen- tizia Cobâlă au încheiat şezătoarea cu un spectacol
tul etnograf al Centrului, un colţ etnografic. de cântece şi jocuri populare, consistent şi îndelung
Pentru ca lucrurile să decurgă frumos, educativ, au aplaudat.
răspuns invitaţiei şi un număr de scriitori din judeţ, Ediţia din 2017 a Şezătorilor iernii, a continuat du-
membri ori nu, ai Uniunii Scriitorilor din România minică 12 februarie, cu şezătoarea de la Havârna, gaz-
– Nicolae Corlat, Cristina Prisăcariu Şoptelea, Nina dele fiind reprezentate de domnul Romică Bordeia-
Viciriuc, Cezar Florescu, Dumitru Necşanu, George nu – un iubitor înfocat al folclorului tradiţional, care
Luca şi Ovidiu Petcu. se încăpăţânează împreună cu domnul Mihai Fediuc
Sriitorul Gellu Dorian, coordonatorul comparti- coregraful Centrului, să înveţe copiii şi tinerii din
mentului literatură-teatru a Centrului Judeţean pen- Havârna jocul popular tradiţional, răsplata fiind par-
tru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţiona- ticiparea la numeroase festivaluri de gen din judeţ şi
le Botoşani a dat startul manifestării cu o şezătoare din ţară, dar mai ales păstrarea tradiţiilor moştenite.

2
Educaţie permanentă
Sriitorul Gellu Dorian, a dat startul manifestării casele gospodinelor, expuse prin grija acestora în co-
cu o şezătoare literară. S-au recitat poezii, iar doam- laborare cu referentul etnograf Margareta Mihalache.
na Nina Viciriuc, poetă din Flămânzi, a reamintit că Şezătorile iernii, au continuat duminică 19 februa-
se împlinesc 110 ani de la răscoala ţăranilor din Flă- rie 2017, cu şezătoarea de la Vorona, organizată ire-
mânzi, un fenomen istoric generat de cauze de ordin proşabil şi la cel mai înalt nivel în sala Centrului Cul-
social-economic. A adus în atenţia tuturor şi faptul că tural „Mihai Eminescu“, gazdele fiind reprezentate de
la Flâmânzi a fost înfiinţat un muzeu al ţăranului ro- primarul comunei, domnul Aurel Ştefan, de profeso-
mân. Au răspuns invitaţiei pentru şezătoarea literară rul Sergiu Dascălu coordonator al fenomenului cultu-
scriitorii Nicolae Corlat, Cristina Prisăcariu Şopte- ral, împreună cu profesorul Dumitru Doroftei.
lea, Nina Viciriuc, Vasile Iftime, Vlad Scutelnicu, Ce- Vorona, dragi români, vă spun cu mâna pe inimă,
zar Florescu, Stelorian Moroşanu, Dumitru Necşanu, este sigur un sfânt loc românesc, unde educaţia şi cul-
Dorel Andrieş, George Luca, Ovidiu Petcu şi actorul tura sunt la ele acasă. Toată suflarea care a participat
Florin Aioniţoaie. la şezătoare, fiecare cu rolul lui bine ştiut şi bine făcut,
Elena Pricopie a continuat şezătoarea cu un mo- poezia, lansarea de carte, cuvintele preoţilor prezenţi,
ment în care a vorbit despre importanţa şi necesitatea şi nu în ultimul rând programul artistic cu muzică, jo-
abordării subiectului educaţie ca pe o obligaţie care curi populare tradiţionale, grupul folcloric bărbătesc
trebuie asumată cu maximă responsabilitate de către din a cărui componenţă fac parte şi profesori, prima-
toţi factorii ce sunt implicaţi în acest proces, începând rul Aurel Ştefan, Sergiu Dascălu – profesorul coordo-
cu părinţii a căror implicare constantă şi fermă trebuie nator al fenomenului cultural, şi formaţia fanfarei cu
să se manifeste începând cu prima etapă a vieţii copii- tinerii minunaţi care au încântat, totul a fost o lecţie
lor, subliniind căt de necesară este educaţia din primii de educaţie şi cultură.
ani de viaţă, în care se formează atitudinile cheie ne- Sriitorul Gellu Dorian, coordonatorul comparti-
cesare pentru a trăi armonios în societate. mentului literatură-teatru a Centrului, a dat startul
Ultima parte a şezătorii a aparţinut artiştilor din manifestării cu şezătoarea literară. Au recitat ori au ci-
Havârna coordonaţi de domnul Romică Bordeianu şi tit din scrierile lor, scriitori din judeţ, membri ori nu,
coregraful Centrului, Mihai Fediuc, care au încheiat ai Uniunii Scriitorilor din România – Nicolae Corlat,
programul cu un spectacol de cântece şi jocuri popu- Cristina Prisăcariu Şoptelea, Nina Viciriuc, Cezar
lare foarte gustat de public. Au fost invitaţi artiştii din Florescu, Dumitru Necşanu, Mircea Oprea, Dorel
Hudeşti coordonaţi de mentorul Gheorghe Mitocea- Andrieş, George Luca, Ovidiu Petcu, pictorul Liviu
nu şi doamna Lăcrămioara Alupoaei, care au întregit Şoptelea şi actorul Florin Aioniţoaie.
programul folcloric. Iubitorii lucrurilor ţesute de mâi- Momentul actorului Florin Aioniţoaie a stârnit va-
nile femeilor din Havârna au putut admira piese din luri lungi de aplauze, semn că românii simt româneşte

Cordăreni Cordăreni

Albești Albești

3
Educaţie permanentă
şi apreciază poezia eminesciană care îndeamnă la păs- tradiţiilor şi obiceiurilor populare strămoşeşti – Irina
trarea identităţii şi spiritualităţii neamului. Gavrilă, Ica Luchian şi Maria Simion.
Elena Pricopie, coordonatorul compartimentului La Albeşti acţiunea culturală a adus la Căminul
educaţie permanentă a Centrului a continuat şezătoa- cultural mulţi săteni dar şi invitaţi din Republica Mol-
rea vorbind despre importanţa şi necesitatea abordării dova, comunitatea albeşteană fiind înfrăţită cu satul
subiectului educaţie pe tot parcursul vieţii, cu influen- Ochiul Alb din Republica Moldova. Primarul şi direc-
ţe determinante fiind educaţia primită de la părinţi, torul şcolii din satul moldovean, împreună cu domnul
scoţând în relief cât de mult înseamnă „cei şapte ani Petru Ababei – Şef Secţie Cultură a raionului Drochia,
de-acasă“ în formarea comportamentului social pen- au răspuns pozitiv invitaţiei gazdelor şi au însoţit la
tru tot restul vieţii. A fost subliniat faptul că educaţia Albeşti Ansamblul folcloric „Peliniţa“ din Pelinia, ra-
începe acasă, continuă în instituţiile de învăţământ şi ionul Drochia – Republica Moldova, schimburile cul-
doar o educaţie solidă primită în aceste două medii, turale fiind un obicei între entităţile culturale de o
poate da naştere culturii, doar după existenţa unei te- parte şi de alta a Prutului, prezente la Albeşti.
melii a educaţiei, copiii, tinerii, şi de ce nu, adulţii, pot Scriitorul Gellu Dorian, a început manifestarea cu
înţelege şi alege cultura ca o încununare a existenţei o şezătoare literară la care au participat scriitorii Nico-
sociale şi personale. lae Corlat, Cristina Prisăcariu Şoptelea, Nina Viciriuc,
Momentul de vârf al întâlnirii de la Vorona a fost Vlad Scutelnicu, Cezar Florescu, Dumitru Necşanu,
prezentarea şi lansarea cărţii „Influenţe religioa- Dorel Andrieş, George Luca, Mihai Babei şi actorul
se în cântecele şi obiceiurile populare din comuna Florin Aioniţoaie. De remarcat prezenţa la şezătoarea
Vorona“, operă a tânărului absolvent de studii univer- literară a poetului albeştean Costel Zăgan, care dă gre-
sitare şi postuniversitare, Dănuţ Radu Doroftei, fiu al utate culturii locului.
satului, crescut, educat şi format acolo, un model de Marea dragoste pentru tradiţii şi cultură a învăţă-
tânăr român. toarelor Irina Gavrilă şi Maria Simion, precum şi a in-
La Vorona oricine poate primi o lecţie des- terpretei de muzică populară Ica Luchian, fostă mem-
pre modul în care obiceiurile, tradiţiile culturale, bră a Rapsozilor Botoşanilor s-a materializat şi într-o
împletindu-se armonios cu religia şi spiritualitatea, expoziţie etnografică ce redă imaginea casei ţărăneşti
dau naştere educaţiei şi culturii în forma cea mai cu toate cele necesare: unelte agricole din gospodărie,
adevărată şi înălţătoare. râşniţă, râşchitori, ragilă, meliţoi, coveţi dar şi obiecte
Câtă vreme mai există asemenea locuri sfinte, sfin- de lucru ale femeii – depănătoare, stative (război de
ţite de români adevăraţi care ţin trează limba româ- ţesut), fuior. Se vedea şi rodul muncii femeilor de la
nească nealterată, obiceiurile şi tradiţiile primite de la sat în expunerea minunatelor ştergare ţesute, păritare,
părinţi şi transmise copiilor, câtă vreme există Vorona, macaturi, feţe de masă ţesute, brodate, cusute pe eta-
unde toată suflarea este prinsă în lupta pentru păstra- mină. Războiul de ţesut a fost mânuit pe toată durata
rea identităţii naţiei noaste, putem spera că există con- şezătorii de Maria Rînghilescu care a ţesut cu o ma-
tinuitate, educaţie, cultură şi ţară. iestrie desăvârşită iar arta torsului ne-a fost arătată de
Şezătorile iernii au adunat multă lume de-a lungul Rodica Ghileschi şi Eugenia Bontaş.
lunii februarie în satele în care au fost organizate şi Şezătoarea „La izvorul fermecat“, cum a fost de-
manifestarea a continuat sâmbătă 25 februarie 2017 numită de localnici, a avut parte, aşa cum era şi fi-
cu şezătoarea de la Albeşti, gazdele fiind reprezenta- resc, de muzică şi joc popular tradiţional îmbinate cu
te de primarul comunei, domnul Mihai Amarandei, claca femeilor care lucrau, respectându-se întocmai
viceprimarul Bradu Braşoveanu – omul care s-a în- mersul vechilor şezători, folclorul intrând în scenă cu
grijit de bunul mers al lucrurilor împreună cu mana- ansamblul folcloric „Mugurelul Albeştean“. Progra-
gerul Centrului, doamna Cornelia Ciobanu – şi trei mul de muzică a fost deschis cu o doină cântată de
Doamne ale satului, mari iubitoare şi păstrătoare ale Iustina Irimia Cenuşă iar jocul popular a început cu

Havârna Havârna

4
Educaţie permanentă
spectacolul copiilor şi tinerilor din Albeşti, coregrafia manifestării cu şezătoarea literară. Au recitat scrii-
fiind semnată de maestrul coregraf Mihai Fediuc, pre- torii Nina Viciriuc, Cezar Florescu, Vlad Scutelnicu,
zent lângă discipoli, coordonaţi de Irina Gavrilă, Ma- Vasile Iftime, Dumitru Necşanu, Mihai Babei, Dorel
ria Simion şi Ica Luchian, doamnele care trăiesc prin Andrieş, George Şerban, Stelorian Moroşanu, Gabri-
educaţie şi cultură transmiţând generaţiilor mai târziu el Alexe, Constantin Bojescu, Ovidiu Petcu, şi actorul
născute frumuseţea dar şi importanţa tradiţiilor. Florin Aioniţoaie.
Folclorul a continuat cu programul ansamblului Elena Pricopie, coordonatorul compartimentu-
„Peliniţa“ din satul Pelinia, raion Drochia, Republica lui educaţie permanentă a continuat şezătoarea cu o
Moldova. Un spectacol folcloric semnat de doi români pledoarie pentru educaţie indiferent de forma de ma-
cu dor de rădăcini, domnul Petru Chelaru şi doamna nifestare, accentul fiind pus pe educaţia primită de
Valentina Chelaru care deţine titlul de „Artist emerit“ la părinţi în formarea comportamentului social pen-
al Republicii Moldova. Ansamblul folcloric „Jijia“, de tru tot restul vieţii. A fost subliniat faptul că educaţia
asemenea din Albeşti, coordonat şi instruit de dom- nu este o optiune şi nu a fost niciodată, ci o obliga-
nul Vasile Rînghilescu, a încheiat programul folcloric ţie care trebuie asumată cu maximă responsabilitate
al şezătorii cu poezie, muncă, muzică şi joc popular de către toţi factorii implicaţi: familie, şcoală, biseri-
tradiţional. că şi instituţii de cultură, educaţia şi cultura fiind căi-
Tradiţionala manifestare culturală care animă viaţa le prin care omul se desăvârşeşte. Pledoaria a fost în-
satelor în luna lui Făurar, Şezătorile iernii, organiza- cheiată cu îndemnul de a participa la toate activităţile
tă de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Pro- cultural-educative, şezătoarea de la Cordăreni fiind o
movarea Culturii Tradiţionale Botoşani a încheiat mărturie a culturii unită cu educaţia şi credinţa.
la Cordăreni şirul acţiunilor culturale duminică 26 fe- Din dragoste pentru rădăcinile traiului la sat, din
bruarie 2017. Organizată de asemenea ireproşabil, în dorinţa de a rămâne peste timp imaginea casei de la sat
sala Căminului Cultural, gazdele au fost reprezenta- cu toate cele necesare înăuntrul şi în curtea ei, doam-
te de primarul comunei, domnul Cristi Dumitraş şi na Mirela Dumitraş a organizat în incinta căminului
doamna Mirela Dumitraş coordonator al activităţii cultural un muzeu în care sunt expuse obiecte colecţi-
culturale la Cordăreni. onate din casele ţăranilor din Cordăreni – unelte pen-
Cordărenii sunt fără îndoială modelul satului ro- tru munca pământului, obiecte de lemnărit, aşternu-
mânesc unde valorificarea şi transmiterea obiceiurilor turi brodate, ştergări, macaturi, păritare, icoane vechi,
şi tradiţiilor moştenite de la înaintaşi este un mod de a piese ale costumului popular vechi, bertă, casâncă, si-
trăi, un scop în viaţa comunităţii. Cultura tradiţiona- pete şi război de ţesut. Încăperea arată exact felul în
lă îmbogăţită inevitabil, dar fără a atinge esenţa, este care este lutuită şi văruită camera casei vechi a ţăra-
scoasă la lumină în folosul comunităţii contemporane nului din Cordăreni. Programul folcloric a fost des-
şi pentru asigurarea identităţii pe viitor. Aici am pu- chis de Ansamblul „Zorile“ din Havârna, coordonat
tut vedea ce înseamnă cu adevărat transmiterea obi- de inimosul Romică Bordeianu, coregrafia fiind sem-
ceiurilor şi tradiţiilor din generaţie în generaţie, pen- nată de domnul Mihai Fediuc, coregraful Centrului.
tru că în programul organizat s-au regăsit trei genera- Momentul de vârf al întâlnirii de la Cordăreni
ţii din familia primarului: fostul primar al comunei, a fost şezătoarea folclorică cu denumirea sugestivă
Costică Dumitraş, sub oblăduirea căruia a luat fiinţă „Traiul în satul românesc“, a Ansamblului Cordărean-
ansamblul de jocuri populare „Cordăreanca“, a trans- ca, care a redat cu fidelitate momentele cheie ale traiu-
mis zestrea primită fiului, actualul primar al comunei, lui în satul românesc, şi a atras şiruri lungi şi dese de
Cristian Dumitraş care împreună cu soţia Mirela au aplauze din partea publicului extrem de numeros, sala
fost membri de bază ai ansamblului de la înfiinţare, căminului fiind de această dată neîncăpătoare. Şeză-
iar acum au transmis la rândul lor tradiţiile, celor doi toarea a adus în aceeaşi poveste copii, tineri, părinţi
copii – Diana şi Dragoş, adolescenţi studioşi de altfel, şi bunici din Cordăreni, arătând ce înseamnă cultura
care îmbină foarte bine educaţia formală primită în manifestată ca o moştenire transmisă din generaţie în
sistemul de învăţământ cu educaţia prin cultură pri- generaţie, oameni care iubesc cultura, găsesc adevărul
mită de la părinţi şi bunici, comunitate, instituţii de prin spiritualitate, caută lumina prin educaţie.
cultură, şi la rândul lor sunt membri în noua generaţie O echipă a Televiziunii Trinitas, condusă de redac-
a ansamblului Cordăreanca. torul şef Iulian-Andrei Bobîrnea, producătorul şi rea-
Managerul instituţiei, doamna Cornelia Ciobanu, lizatorul emisiunii „Magazin folcloric“, a filmat şeză-
implicat constant în organizare, a fost prezent ca de toarea, ca o mărturie a păstrării obiceiurilor şi tradiţi-
obicei, şi a adresat tuturor cuvinte de mulţumire şi ilor în satele botoşănene.
preţuire. Un gând bun, tuturor iubitorilor şi trăitorilor de
Scriitorul Gellu Dorian coordonatorul comparti- frumos!
mentului literatură-teatru al Centrului, a dat startul

5
Etnografie, meşteşuguri populare
Mădălina MUNTEANU
Despre artiştii naivi
și arta acestora (greu de definit)
Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Dascălu, Teodor Duţei, Ana Viorica Farkas, Vasile Filip, Ioa-
Culturii Tradiţionale Botoşani (CJCPCT Botoşani), în par- na Gheorghiu, Ana Grunzu, Ecaterina Hamat, Elena Harja,
teneriat cu Consiliul Judeţean Botoşani, sub coordonarea Cristian Hârtie, Doina Mariţa Hlinka, Gustav Hlinka, Paula
doamnei Margareta Mihalache, a făcut posibilă apariţia al- Iacob, Costel Iftinchi, Aranka Laczko, Maria Margoş, De-
bumului Artişti naivi contemporani, la editura ieşeană Pim, nisa Mihăilă, Mariana Mihuţ, Petru Mihuţ, Voicu Mihuţ,
beneficiind de o foarte bună calitate tipografică (copertă Vasile Mocan, Mihaela Ioana Mocanu, Doina Moldovea-
cartonată, îmbinare reuşită, hârtie glossy de bună calitate,o nu, George Molin, Şerban Nicolae, Costică Onuţă, Margit
bună redare imagistică). Osz, Maria Pântea, Gheorghe Parascan, Monica Păcurar,
Artişti naivi contemporani îşi res- Nicolae Pătru, Catinca Popescu, Vasi-
pectă statutul de album, prin faptul că le Popovici, Gheorghe Radu, Calistrat
imaginea predomină, în detrimentul Robu, Paul Răzvan Robu, Petrică
textului, fotografiile reprezentând lu- Sîncu, Dumitru Ştefănescu, Emilian
crări aparţinând câtorva dintre artiştii Tancău, Costel Tănase, Mihai Vintilă,
naivi români cunoscuţi şi prezenţi pe Constantina Voicu, Elena Zbanţ.
simezele expoziţiilor de artă naivă din Atenţia îţi este captată tocmai da-
ţară (includem aici şi Salonul Naţio- torită faptului că odihneşte ochiul
nal de Artă Naivă Gheorghe Sturdza, care îl parcurge, imaginea primează,
proiect derulat de CJCPCT Botoşani textul lipsind aproape cu desăvârşire,
din anul 2013); salonul de artă naivă iar lucrările prezentate sunt realmen-
de la Botoşani nu constituie o noutate te o încântare, tematica lor acoperind
a ultimilor ani (sau un flash cultural, toate gusturile, iar cromatica tot aşa;
cum am citit într-o publicaţie virtua- tablourile redau peisaje rurale, obiş-
lă), ci are el însuşi o tradiţie, asemeni nuite în lumea naivilor, întâmplări
altor saloane de profil din ţară (Piteşti, din lumea satului de odinioară, dar şi
Bucureşti, Iaşi etc), o tradiţie discon- de acum, obiceiuri din viaţa de fami-
tinuă, însă, acesta făcând o buclă în timp, ca apoi să-şi reia lie şi calendaristice, ocupaţii, peisaje splendide, umor de si-
cursul, asemeni apelor curgătoare care revin în matca loc. tuaţie în culori (vezi, Elena Zbanţ, Aranka Laczko, Emilian
Menţionarea Salonului Naţional de Artă Naivă, care are Tancău, Monica Păcurar, Petrică Sîncu sau Vasile Popovici),
loc la Botoşani, nu este întâmplătoare, întrucât el reprezin- poveşti cu tâlc (Ana Grunzu, Costică Onuţă, Costel Tăna-
tă punctul de plecare în ceea ce priveşte apariţia albumu- se, Gheorghe Parascan), basme şi poveşti (Mihaela Moca-
lui Artişti naivi contemporani; în prefaţa albumului dna. nu, Doina Moldoveanu, Mihai Vintilă), folclor, povestiri is-
Margareta Mihalache, etnograf în cadrul CJCPCT Boto- torice sau întâmplări cotidiene (Calistrat Robu, Paul Robu,
şani, consemnează astfel: Iniţial, Centrul Judeţean pentru Vasile Mocan), explozie de culoare (Denisa Mihăilă, Doina
Conservarea şi Promovarea Culturii tradiţionale Botoşani şi Gustav Hlinka, Mihai Dascălu, Viorica Farkas), portre-
şi-a propus o reunire într-un album a celor patru expoziţii ale te (Vasile Filip, Teodor Duţei, Cristian Hârtie), moravuri,
Salonului Naţional de Artă Naivă „Gheorghe Sturdza“, dar a metehne şi trăsături omeneşti (Costel Iftinchi, George Mo-
considerat mai importantă o centralizare parţială a artiştilor lin, Costel Tănase, Gheorghe Radu, Maria Margoş, Monica
naivi din ţară. Păcurar); de netrecut cu vederea este tehnica inspirată de
Aşadar, albumul doreşte să aducă împreună toţi naivii icoana pe sticlă de Nicula a Mariei Pântea, rezultând lucrări
cunoscuţi, trăitori în zilele noastre, spre (re)cunoaştere, ad- minunate, realizate curat. O noutate îl reprezintă Cristian
miraţie, studiu, promovare ş.a.m.d. Bădilă care ne aduce artă naivă urbană, asimilată tematicii
Propunerea de centralizare şi prezentare ca atare a sur- urbane, actuale a lucrărilor sale, conferindu-le un aer euro-
venit, deloc surprinzător, din partea unui artist naiv (re)cu- pean, tehnica utilizată de artist fiind asemănătoare cu cea
noscut, el însuşi autor şi coordonator de albume de artă na- a unor artişti naivi spanioli sau francezi, Vacanţă în Deltă
ivă: în urma propunerii venite din partea artistului Calistrat seamănând mult cu peisajul de pe Riviera Franceză, iar per-
Robu, de altminteri şi susţinătorul dezinteresat al acestui pro- sonajele din Vacanţă la mare sau Poarta Raiului par turişti
iect implementat de institutia noastră, prin care se doreşte de naţionalitate vest-europeană.
sprijinirea cu succes a acestui stil artistic şi a reprezentanţilor Doamna Margareta Mihalache îşi exprimă, în încheie-
săi. rea prefeţei albumului, dorinţa continuităţii proiectului, cel
Răsfoind albumul, îi vei (re)găsi, în ordine alfabetică, pe în discuţie putând fi primul dintr-o serie a Artiştilor naivi
următorii Artişti naivi contemporani: Valentina Acasandrei, contemporani.
Geta Adam, Cristian Bădilă, Gheorghe Boancă, Aurica Bo- Felicit întreaga echipă pentru demers, pentru împlinirea
boescu, Ana Boţa, Camelia Ciobanu, Gheorghe Ciobanu, acestuia şi aşteptăm cu interes următoarele ediţii Artişti na-
Lucica Ciobanu,Gheorghe Clit, Mircea Cojocaru, Mihai ivi contemporani.

6
Etnografie, meşteşuguri populare

Steliana BĂLTUŢĂ
Repere etnografice cu semnificaţie
de spiritualitate arhaică
Ideile ce ţin de spiritualitate, ne vin din adâncurile Pentru necesarul de apă ca element al vieţii de zi
istoriei, din adâncurile evoluţiei omului pe pământ. cu zi pentru gospodării s-au construit fântânile din
Multe din manifestările omeneşti s-au păstrat în piatră scoasă din diverse cariere de către vechii meş-
timp, fiind adânc înrădăcinate în viaţa comunităţilor teri pietrari şi fântânari. Fântâna considerată ca sfân-
umane, altele s-au pierdut pe parcursul mai multor tă, era sfinţită, a fost urată, a fost locul de întâlnire al
generaţii dar au apărut altele. viitorilor miri, a fost locul de invocare al ploilor în
Deşi mereu aceleaşi elemente au guvernat trecerea perioadele de secetă prin scufundarea unei icoane lu-
zilelor, nopţilor, a muncii, a sărbătorilor, a naşterii, a ată fără ştirea acesteia, din casa unei bătrâne singure
şederii pe pământ, a plecării de aici, cosmosul a influ- şi credincioasă. Tot fântâna cu uluce lângă ea, era lo-
enţat deplin, fiecare entitate în parte. cul de adăpare al cirezilor care se întorceau seara de
Observaţiile făcute de către antropologi, sociologi, la păscut.
etnografi, lingvişti, istorici, asupra fiecărui moment Diversitatea fântânilor este dusă de la utilitatea
de peste zi, în luni de zile, peste ani, au dus la diverse lor către adevărate realizări artistice. În mod deose-
explicaţii ale semnelor apărute în viaţa individuală, în bit impresionează partea de sus a fântânii, acoperişul
viaţa de familie, si mai ales în viaţa grupurilor umane. lucrat prin tinichigerie (tablă prelucrată) din care în
Cercetarea s-a extins asupra unor obiecte purtă- vârf erau fixate cruci, păsări, flori, roza vânturilor.
toare de semne şi semnificaţii, obiecte lucrate de meş- Un alt reper etnografic la fel de important şi cu o
terii satelor, cu adevărată pricepere artistică.
veche simbolistică, este troiţa, care în credinţa ritu-
Reprezentările la care ne referim şi care vin din
alică, se ridica la crucile drumului, la intersecţii de
vremi străvechi, ţin de mitologia unor civilizaţii, de
uliţe, pentru că acolo se întâlneau „strigoii“ (apariţii
credinţă, păstrate de memoria colectivă în cadrul obi-
ceiurilor, manifestărilor legate de apărarea de rău, hidoase şi malefice), care erau distructive pentru tre-
ocrotirea fiinţei, păstrarea ordinii lucrurilor vieţii. cătorii prinşi pe drum la miezul nopţii. Troiţa, era şi
Multe reprezentări din arta populară şi nu numai, este considerată apărătoare de rău.
poartă o anumită simbolistică tradusă de-a lungul Prezenţa crucii pe marginea drumurilor semnifi-
timpului, având ca exemplu păsările ca suflete ale ce- că nu numai amintirea unui accident violent al unei
lor plecaţi dintre cei vii, sau calul în cadrul obiceiuri- persoane, dar înseamnă şi pragul de trecere din viaţa
lor agrare, semn al soarelui şi apei. Kaloianul (păpuşa pământeană spre cea astrală, este şi locul unde sufle-
de lut dusă spre îngropare la hotarul satului) însem- tul a părăsit brusc trupul (care va fi dus în altă parte
na în cadrul ritualului îngroparea secetei şi invocarea spre înhumare). În ritualul ortodox este credinţa că
ploilor de vară pentru recolte. Pomul vieţii care apa- sufletul rămâne încă 40 de zile pe pământ prin locuri-
re pe lemn, ceramică, ţesături, cusături în arta rurală, le prin care trupul l-a purtat.
este ca simbol al vieţii veşnice şi în Biblie în capitolul Crucile, troiţele, fântânile, poartă o simbolistică
Geneza, pom aflat în grădina Edenului, la fel ca po- spiritual arhaică, mai ales în spaţiul rural, fiind certe
mul cunoaşterii binelui şi răului. repere etnografice care includ şi calităţile artistice po-
Pe lângă aceste semne cu simbolistică bine contu- pulare, prin prelucrarea pietrei, a lemnului, prin folo-
rată, comunităţile umane au stabilit şi o serie de repe- sirea culorilor de ulei, prin arta tinichigeriei. Pe lângă
re importante ca semnificaţie pentru viaţa şi ritualu- faptul că duc prin timp o multitudine de semne, poar-
rile aşezărilor. tă şi frumuseţea meşteşugurilor săteşti.
7
FÂNTÂNA, TROIŢA, CRUCEA 
FÂNTÂNA, TROIŢA, CRUCEA 
Etnografie, meşteşuguri populare
FÂNTÂNA, TROIŢA, CRUCEA 
FÂNTÂNA, TROIŢA, CRUCEA 
      

                                                       

URATUL FÂNTÂNII 

NTÂNA, TROIŢA, CRUCEA 
      
                  
                                                    
                                                       
                         
URATUL FÂNTÂNII URATUL FÂNTÂNII 
                                                       
                                                                 

URATUL FÂNTÂNII 
URATUL FÂNTÂNII   

         
      
                      
   
URATUL FÂNTÂNII                                          

     

                                 

     
                                

   

                      

               
8
Etnografie, meºteºuguri populare
Margareta MIHALACHE
Omul de aceasta dată…
a reuşit să evadeze
Un univers atât de incitant care în această „ne-
lume“ invită la „o altfel de lume“ sau la „o lume“ în
adevăratul sens al cuvântului, la trăirea autentică, la
desprinderea din obositorul cotidian şi zgura aces-
tuia aproape înecăcioasă.
Invitaţia lui Paul Răzvan Robu nu este parcă una
pur întâmplătoare, crezul său propune evadarea din
pragmatism, mercantilism, uniformizare, ostraci-
zare, alterare, desacralizare într-un univers unde
puritatea ideilor şi conceptelor filosofice ajung
să fie creionate cu uşurinţă şi chiar materializate.
Aceste construcţii nu numai că percep alte „dune“
existenţiale pline de cele mai multe ori de diafan şi
feeric, ba mai mult, permit salvarea naturii umane.
Cu alte cuvinte, forţa lăuntrică a artistului devine
una debordantă şi ispititoare în ceea ce priveşte po-
sibilităţile multiple de a ne regăsi propriile îndelet-
niciri completate de acea substanţă pur afectivă şi
doar spirituală.
Într-o altă ordine de idei, încărcătura simbo-
lică transmisă de lucrările artistului dezarmează
prin complexitate, prin pitorescul reprezentărilor
propriu-zise, dar şi printr-o cromatică „înţelept“ Bătrânul iarna
aleasă.
Contemplarea temelor abordate îmbie la eva-
dare şi transbordare în alte lumi ale acestei lumi. pe care l-a jucat mesajul piesei denotă fragilitatea
Astfel, evadând din actualul univers printr-o „ba- mentalului uman şi uşurinţa cu care natura uma-
nală gaură neagră“, poţi atinge culmile paradisia- nă poate cădea în capcane psihologice. Pe aceeaşi
ce, iar însingurarea omului sau a animalelor sau a linie va merge şi Eugen Ionescu care descrie proce-
păsărilor sacre aduce în lucrările artistului Răzvan sul de rinocerizare a lumii, iar personajul principal
Paul Robu comunicarea cu Macrocosmosul sau este singurul care scapă de această umilitoare meta-
Transcendentul. morfoză, chiar dacă se rătăceşte la un moment dat
Rătăcirile naturii umane, ne mărturiseşte artistul şi se pierde de sine: „Un monstru Doamne, nicio-
Răzvan Paul Robu, trebuie iertate, acesta este „slo- dată nu voi fi rinocer niciodată, niciodată! Nu mă
ganul“ ascuns în însăşi substanţa primordială a Uni- mai pot schimba“. Tragismul este indiscutabil şi la
versului, impecabil exemplificat în lucrarea „Pomul fel de cutremurătoare concluzia: „Umanismul a mu-
vieţii“. Printre cele mai înmărmuritoare rătăciri se rit, cei care îl urmează sunt doar nişte sentimenta-
cuvin punctate cele care diminuează esenţa omu- lişti învechiţi“. O abordare interesantă asupra“ pro-
lui şi unde dimensiunea manipulării ajunge la cote cesului de rinocerizare“ o are şi istoricul Ion Varlam
maxime. În anul 1938, s-a realizat o piesă de tea- care va concluziona că modificarea mentalului şi
tru radiofonic „Războiul luminilor“ de H.G. Wells, confiscarea individualităţii sunt posibile după „cu-
în regia lui Orson Welles. La difuzarea piesei regi- cerirea puterii prin modificarea mentalităţii, graţie
zorul a anunţat că totul este o ficţiune, dar ascultă- hegemoniei ideologice“, iar Eugen Ionescu afirma
torii au crezut într-adevăr că marţienii răufăcători că: „Rinocerul e omul ideilor primitive“. Cele două
vor ateriza în statul New Jersey şi vor ataca chiar şi abordări sunt comune, dar sunt exprimate în cazul
New York-ul. Panica creată a fost de neimaginat şi istoricului din punct de vedere ştiintific şi al contex-
trăda indirect sau mai bine-zis dezvăluia sau anun- tului socio-politic, iar, în cazul dramaturgului, din
ţa frica şi teroarea din societatea americană la mo- punct de vedere afectiv prin scrierea unei piese de
mentul respectiv. Dincolo de toate acestea, impactul teatru. Timpul s-a scurs în defavoarea Umanităţii

9
Etnografie, meºteºuguri populare
căci astăzi monştrii sau marţienii s-au reîntrupat în şi Macrocosmos. Artistul Paul Răzvan Robu a sesi-
pokemonii de astăzi, sub aparenţa nevinovată a unui zat aceste întâmplări nefaste pentru natura umană,
joc numit Pokemon. Acum, o generaţie caută răufă- iar crezul său pe care l-am punctat de la început vor-
cătorii virtuali care îşi fac simţită prezenţa în jurul beşte de Regăsirea noastră, a tuturor sau a fiecăruia
nostru sau mai inventează jocuri şi mai periculoase dintre noi. Grobianismul sau tembelizarea contem-
ca Balena albastră. Omul ajunge să nu mai lupte cu porană pare a fi temporară sau repetabilă, dar nu
himerele interioare, ci caută să doboare creaturi in- permanentă deoarece seva Pomului Vieţii sau De-
ventate. Degringolada umanităţii provine din muta- miurgul prin însăşi constituţia sa iartă, acoperă şi
rea unei lupte care ar trebui să fie interioară într-una astupă nimicnicia omului aparţinător oricărui timp.
exterioară. În ziarul „Libertatea“, din 27 iulie 2016, Atunci, salvarea individualităţii se mai face prin cre-
psihologul Cezar Laurenţiu Cioc analizează feno- aţia artistică poate sau mai mult ca sigur deoarece
menul „…Din perspectiva psihologică, jocul influ- aceasta este măsura entităţii umane. „Pasărea mă-
enţează psihicul uman atât stimulativ dar generează iastră“ este surprinsă de artist în trăirile sale astrale
şi alternative de viaţă înafara sferei realitaţii“. Reali- şi spiritualizante, ipostazele acesteia, zborurile aces-
tate izbitor de bine abordată de artistul Răzvan Paul teia trimit spre muzica sferelor. Muritorii de rând
Robu în lucrările „Turnul Babel I“ şi „Turnul Babel ştiu că aceasta este de alt rang şi că de vizualizarea
II“. De altminteri, acelaşi psiholog conchide: „Jocul ei mirifică se pot bucura cei privilegiaţi sau cei care
riscă să facă din oameni nişte străini de umanitate, au puterea de a transcede. Calul, animal înzestrat cu
absorbiţi de ireal“. Fiecare generaţie, sub o altă for- forţe miraculoase şi nobil, trăieşte liniştea desprinsă
mă, se expune pe sine însăşi, recurgând la o altă for- din univers în lucrarea intitulată simplu „Cal“ sau
mulă de exprimare a tarelor şi a zbaterilor din vre- tot el este cel care ajută oamenii în călătoriile dintr-o
mea sa. Important este să regăsească liniştea din lu- altă ordine a lumii.
crarea „Bătrănul iarna“ sau tărâmul fericirii din lu- Pe bună dreptate, soluţia găsită de artistul nos-
crarea „Tinerii îndrăgostiţi“. Marţienii sau rinocerii tru naşte invidia oricărui dintre noi deoarece tră-
sau pokemonii invadează un timp spaţiul şi într-un im într-o lume strâmtorată, abrutizată, sufocantă.
târziu făra îndoială vor dispărea. Măştile se schim- Omul de această dată, şi nu artistul Paul Răzvan
bă în lucrarea „Masca“, dar lumea rămâne în aceeaşi Robu, a reuşit să EVADEZE doar prin spiritul său
lume, Pomul vieţii este echilibrul între Microcosmos creativ.

Turnul Babel Tineri îndrăgostiți

10
Etnografie, meºteºuguri populare

l II
Turnul Babe

Visul

Pomul vieții Calul

11
Creaþie literarã
ZILELE EMINESCU – XLVII
La Botoşani, locul de naştere al poetului membru al Academiei Române, Cornel
Mihai Eminescu, de patruzeci şi nouă Ungureanu, Eugen Negrici, Gabri-
de ani în preajma zilei de 15 ianu- el Chifu, Răzvan Voncu, Ioan
arie, devenită Ziua culturii Na- Holban, Lucian Vasiliu, Mircea
ţionale,, se desfăşoară Zilele A. Diaconu, Vasile Spiridon,
Eminescu,, o ediţie de iar- Ala Sainenco, Vasile Iftime
nă, legată de aniversarea şi Gellu Dorian. În ace-
poetului, şi alta de vară, eaşi zi, o altă echipă de
pe 15 iunie, legată de scriitori invitaţi la ma-
comemorarea poetu- nifestările de la Bo-
lui. La actuala ediţie, toşani s-a deplasat
un adevărat desant la Vorona, unde a
de scriitori de pri- avut loc o şezătoare
mă linie a sosit la literară, comple-
Botoşani pentru a tată de un bogat
participa activ la program artistic
manifestările or- susţinut de mem-
ganizate de insti- brii Societăţii
tuţiile de cultură „Raluca Iuraşcu“
botoşănene. Enu- din localitate. Au
merarea lor mai la participat: Al.
vale va justifica afir- Cistelecan, Ion
maţia de mai sus. Mureşan, George
Manifestările au Vulturescu, Ioan
început pe 14 ianu- Moldovan, Aurel
arie, cu două depla- Pantea, Liviu Ioan
sări: una în afara ţării la Stoiciu, Doina Popa,
Bălţi, R. Moldova, şi alta Adrian Alui Gheor-
la Vorona, locul de obîr- ghe, Radu Florescu, Ni-
şie a mamei poetului Mi- colae Sava, Cassian Maria
hai Eminescu. La Universi- Spiridon, Marius Chelaru,
tatea „Alecu Russo“, în cadrul Valentin Talpalaru, Nicolae
unei şedinţe festive a Senatului Corlat, Dumitru Necşanu, Ga-
universităţii conduse de rectorul Ioan briel Alexe, Vlad Scutelnicu, Cristina
Gagim, i-a fost conferit titlul de Doctor Prisăcariu-Şoptelea, Nina Viciriuc şi alţii.
Honoris Causa academicianului Nicolae Manolescu. A doua zi, pe 15 ianuarie, programul a fost des-
Laudatio a fost făcut de şeful catedrei de Limba şi Li- chis la ora 9,30 în Sala de consiliu a Primăriei Mu-
teratura Română, Conf. dr. Nicolae Leahu. Au mai nicipiului Botoşani, în cadrul căreia i s-a conferit, în
vorbit despre personalitatea profesorului şi criticu- şedinţă extraordinară, titlul de Cetăţean de Onoa-
lui român Maria Curtescu şi Anatol Moraru, cadre re a Municipiului Botoşani poetului laureat, al că-
ale aceleiaşi universităţi, şi Răzvan Voncu din partea rui nume abia seara, la festivitatea de premiere, a
delegaţiei din ţară. În cuvîntul ţinut în faţa unei săli fost dezvăluit. În cadrul acelei şedinţe au luat cuvîn-
elevate, Nicolae Manolescu a accentuat importanţa tul şi invitaţii: Nicolae Manolescu, Ion Pop, Cornel
limbii în formarea unei identităţi naţionale, argu- Ungureanu, Al. Cistelecan, Gabriel Chifu, Ion Mu-
mentînd cu aspecte din viaţa sa de profesor, dar şi reşan (ultimii doi foşti laureaţi ai Premiului Naţio-
de ambasador al României la UNESCO, adăugînd că nal de Poezie „Mihai Eminescu“ şi cetăţeni de onoa-
fără limba maternă bine însuşită nu se poate forma re ai Botoşanilor!), Lucian Vasiliu şi Leo Butnaru.
o cultură temeinică şi, deci, nici o identitate rezis- Au urmat depuneri de coroane la statuia lui Mihai
tentă în timp. De asemenea a mai spus că nu există o Eminescu din faţa teatrului care-i poartă nume-
limbă moldovenească între Prut şi Nistru, ci o limbă le şi cea din curtea Memorialului Ipoteşti, apoi un
română, recunoscută astfel peste tot în lume. Dele- Te Deum la Biserica Uspenia din Botoşani, unde a
gaţia care l-a însoţit pe Domnul Nicolae Manolescu fost botezat pruncul Eminovici, viitorul poet. Pro-
la Bălţi a fost formată din: Ion Pop, şi domnia sa gramul de la Ipoteşti, moderat de Ala Sainenco, noul

12
Creaţie literară
manager al Memorialului Ipoteşti – Centrul Naţio- în administrarea Editurii Paralela 45. Au vorbit des-
nal de Studii „Mihai Eminescu“, s-a deschis cu sa- pre acest eveniment important din viaţa Uniunii
lutul oficialităţilor locale şi al unor oaspeţi invitaţi: Scriitorilor din România Nicolae Manolescu şi Călin
Nicolae Manolescu, în calitate de preşedinte al Uni- Vlasie. Au fost prezentate primele opt titluri editate
unii Scriitorilor din România, Varujan Vosganian, sub sigla Cărţii Româneşti dintre care amintim: pri-
prim-vicepreşedinte al aceleiaşi uniuni. Cassian Ma- mele două volume din Opera dramatică a lui Matei
ria Spridon a vorbit despre apropiata aniversare a Vişniec, Mihaela Miroiu – Cu mintea mea de femeie,
150 de ani a revistei „Convorbiri literare“ pe care o Medeea Iancu – Delacoix este tabu: suita romînească,
conduce de peste douăzeci şi unu de ani, prezentînd Gellu Dorian – Calea de urmat, Marian Ilea – Gră-
primele trei volume din cele douăsprezece în pregă- sane făcând baie cu uşile larg deschise, Petre Barbu –
tire din corpusul de texte publicate în seriile de pînă Căţărarea la cer, Eugen Negrici – Expresivitatea invo-
în 1940 ale revistei. Lucian Vasiliu, directorul Editu- luntară. Au mai fost prezenţi poeţii Cosmin Perţa şi
rii Junimea şi al revistei „Scriptor“, a prezentat noile Ioana Nicolae, precum şi Răzvan Voncu, redactorul
apariţii editoriale şi recentul număr pe anul în curs şef al revistei „România literară“.
al revistei „Scriptor“. Ioana Diaconescu a vorbit des- Gala a continuat cu decernarea celor două pre-
pre cartea în care a adunat toate documentele scoase mii: Opera Omnia şi Opus Primum. Înaitea decer-
din arhivele CNSAS legate de poetul Mihai Ursachi, nării premiilor au evoluat în faţa unui public nume-
apărută la Editura Jumimea din Iaşi. Valentin Ajder ros doi dintre foştii laureaţi, prezenţi la Botoşani: Ion
a prezentat două titluri apărute la Editura pe care o Mureşan, care a recitat poezia Melancolie de Mihai
conduce, Eikon, despre viaţa şi opera lui Mihai Emi- Eminescu, şi Gabriel Chifu. De asemenea, cei şase
nescu. Vasile Spiridon a vorbit despre antologia al- poeţi nominalizaţi prezenţi la Botoşani au citit cîte
cătuită de Dumitru Irimia – Mihai Eminescu despre o poezie (în afară de Mircea Cărtărescu, care a re-
cultură, artă, teatru, apărut sub egida Memorialului citat poezia Dintre sute de catarge de Mihai Emi-
Ipoteşti. nescu). Laureatul premiului Opus Primum a fost
În cadrul acestor zile dedicare culturii române Ciprian Popescu, pentru cartea Mile End, apărută la
şi în mod special poetului Mihai Eminescu, poezi- Casa de editură Max Blecher, poet care a venit din
ei, din 1991 se acordă la Botoşani şi Premiul Naţi- Canda pentru a-şi primi premiul. Acesta i-a fost în-
onal de Poezie „Mihai Eminescu“ unui poet român mînat de către Al. Cistelecan, preşedintele juriului.
contemporan pentru întreaga operă. Juriul acestui Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ –
prestigios premiu s-a întrunit în ziua de 14 ianua- Opera Omnia pe anul 2016 i-a revenit poetului Mir-
rie la Botoşani şi a jurizat, pe baza nominalizărilor cea Cărtărescu. Premiul i-a fost înmînat de Nicolae
făcute în urma unui sondaj naţional realizat în toate Manolescu, preşedintele juriului. Laudaţio poetului
filialele Uniunii Scriitorilor din România. Astfel au Mircea Cărtărescu a fost făcut de Ion Pop, membru
fost nominalizaţi pentru anul 2016 poeţii: Mircea al juriului, care a scos în evidenţă importanţa poetu-
Cărtărescu, Ovidiu Genaru, Ioan Moldovan, Aurel lui laureat în lista de valori a acestui premiu. Foarte
Pantea, Marta Petreu, Cassian Maria Spiridon, Liviu emoţionat, Mircea Cărtărescu a spus printre altele:
Ioan Stoiciu şi Lucian Vasiliu. Marta Petreu şi Ovidiu „Primesc cu toată modestia acest premiu care, aşa
Genaru nu au fost prezenţi la Botoşani, şi astfel au in- după cum spunea domnul Ion Pop, ar fi fost meri-
trat în discuţiile juriului cei şase poeţi prezenţi la Bo- tat de către oricare dintre cei opt nominalizaţi. (…)
toşani. Dintre membrii juriului doar Mircea Martin Acest premiu îl primesc pentru generaţia mea, care
a lipsit, dar şi-a trimis votul în plic închis. Ceilalţi este o generaţie eroică şi tragică. Mă refer la genera-
membrii ai juriului – Nicolae Manolescu, preşedin- ţia 80. Jumătate din cei mai buni scriitori ai acestei
te, Cornel Ungureanu, Ion Pop, Al. Cistelecan, Ioan generaţii au murit de tineri şi eu cred că cei care au
Holban şi Mircea A. Diaconu – au fost prezenţi şi au rămas sunt printre marii poeţi ai României“. După
stabilit prin vot secret laureatul. Plicul cu rezultatul ce Mircea Cărtărescu şi-a ţinut cuvîntul său, mult
votului a fost deschis pe scena galei de decernare a apreciat de publicul prezent, şi a citit poemul „Dra-
premiului, în seara zilei de 15 ianuarie, de către pre- gostea“, Nicolae Manolescu a ţinut să precizeze că a
şedintele juriului, Nicolae Manolescu. scris despre toate cărţile lui Mircea Cărtărescu, cît şi
În deschiderea galei, care a avut loc pe scena Cine- în Istoria sa, şi nu conteneşte să spună că poetul în-
matografului „Unirea“, a fost citit un mesaj trimis de cununat la Botoşani cu laurii rîvnitului premiu este
ministrul culturii Domnul Ionuţ Vulpescu, iar Varu- „cel mai important scriitor român postbelic“. În în-
jan Vosganian, în bine-i cunoscutul stil inconfunda- cheierea galei, care a fost cea mai lungă din istoria de
bil, a ţinut un spici care a electrizat sala. Apoi, ca un peste un sfert de secol a acestui premiu, a concertat
moment mult aşteptat, a fost re-lansată Editura Car- formaţia „Trei parale“. Gala a fost prezentată de acto-
tea Românească, editură care de la 1 ianuarie a trecut rul Florin Aioniţoaie. (G.D.)

13
Creaþie literarã

Regulamentul de organizare
şi desfăşurare a Concursului Naţional
de Poezie şi Interpretare Critică a Operei
Eminesciene „Porni Luceafărul…“,
ediţia a XXXVI-a, 14-16 iunie 2017, Botoşani
Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, cu sprijinul
Consiliului Judeţean Botoţani, în colaborare cu Editurile Paralela 45, Junimea, Timpul, Charmides,
Eikon, Vinea. Princeps Edit, precum şi cu rvistele de cultură „Convorbiri literare“, „Poezia“, „Scriptor“,
„Feed beack“, „Viaţa Românească“, „Familia“, „Vatra“, „Euphorion“, „Steaua“, „Hyperion“, „Conta“,
„Poesis“, „Luceafărul de dimineaţă“, „Porto-franco“, „Ateneu“, „Argeş“, „Bucovina Literară“, Filiala
Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor din R. Moldova şi ARPE, organizează în
perioada 14-16 iunie 2016 Concursul Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminescie-
ne „Porni Luceafărul…“, ediţia a XXXV-a.
Concursul îşi propune să descopere şi să promoveze noi talente poetice şi critice şi se adresează,
astfel, poeţilor şi criticilor literari care nu au debutat în volum şi care nu au depăşit vârsta de 40 de
ani.
Concursul are trei secţiuni:
POEZIE:
1) Carte publicată – debut editorial: – Se vor trimite 2 (două) exemplare din cartea de poezie apă-
rută în intervalul 10 mai 2016 – 5 mai 2017. Vor fi acordate 2 premii: a) „Horaţiu Ioan Laşcu“ al Fi-
lialei Iaşi a USR şi b) al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova.
2) Poezie în manuscris (nepublicată) – Se va trimite un print (acelaşi volum şi pe un CD – un sin-
gur exemplar!) în 3 exemplare, care va cuprinde cel mult 40 de poezii semnate cu un moto. Acelaşi
moto va figura şi pe un plic închis în care vor fi introduse datele concurentului: nume, prenume, anul
naşterii, adresa poştală, e-mail, telefon. Se vor acorda şapte premii care vor consta în publicarea a câte
unui volum de poezie de către editurile menţionate. Juriul are latitudinea, în funcţie de valoarea ma-
nuscriselor selectate, să propună spre publicare şi alte manuscrise, în funcţie de disponibilitatea edi-
turilor prezente în juriu (Paralela 45, Timpul, Junimea, Charmides, Eikon, Vinea şi Princeps Edit).
Manuscrisele care nu vor primi premiul unei edituri vor intra în concurs pentru premiile reviste-
lor implicate în jurizare, reviste care vor publica grupaje de poezii ale poeţilor premiaţi. Un manus-
cris, cel mai bun, poate primi premiul undei edituri şi al tuturor celorlalte reviste implicate în con-
curs. Toţi poeţii selectaţi pentru premii vor apărea într-o antologie editată de instituţia organizatoare.
3) Interpretare critică a operei eminesciene: – Se va trimite un eseu de cel mult 15 pagini în 3 exem-
plare (în copie şi pe un CD), semnat cu un moto. Acelaşi moto va fi scris pe un plic închis în care vor
fi incluse datele concurentului: nume, prenume, anul naşterii, adresa poştală, e-mail, telefon. Se vor
acorda premii ale unor reviste literare implicate în organizare. Eseurile premiate vor fi publicare în
revistele care acordă premiile şi în antologia editată de instituţia organizatoare.
În măsura posibilităţilor, organizatorii vor acorda şi trei premii în bani.
Festivitatea de premiere va avea loc la Joldeşti – Vorona în ziua de 17 iunie 2017.
Organizatorii asigură concurenţilor cheltuieli de masă şi cazare.
Lucrările vor fi trimise, până la data de 10 mai 2017, pe adresa:
CENTRUL JUDEŢEAN PENTRU CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CULTURII TRADIŢIO-
NALE BOTOŞANI, Str. Unirii, nr. 10, Botoşani. Relaţii la tel. 0231-536322 sau e-mail: centrul_crea-
tiei_botosani@yahoo.com.
PS. Se primesc grupaje de până la 15 pagini şi pe e-mail!

14
Creaţie literară
Cărțile scriitorilor botoșăneni
Ioana Miron – Picaj revistă de cultură, „Hyperion“, care este mare, lumea ei devine din ce
a împlinit anul acesta treizeci şi pa- în ce mai restrînsă, mai mică şi fără
tru de ani de la apariţie), ci dimpo- orizont de cele mai multe ori.
trivă, la ora asta oraşul Botoşani, Despre o poetă născută la Boto-
datorită Premiului Naţional de Po- şani vreau s scriu în rîndurile ce ur-
ezie „Mihai Eminescu, ajuns la a mează. Despre Ioana Miron. O po-
XXVII-a ediţie, a devenit un reper etă care, cînd locuia la Botoşani, era
în materie, dar şi oraşul cu cei mai mai mult decît discretă, iar după ce
mulţi poeţi români contemporani a ajuns la Iaşi, chiar dacă a obţinut
cetăţeni de onoare, cu pîrghii de într-un an un premiu la „Porni Lu-
descoperire a noilor talente – un ceafărul…“, nu a dorit să-şi publice
concurs naţional de poezie, „Porni cartea pînă nu şi-a găsit calea ei pro-
Luceafărul…“, ajuns la a XXXVI-a prie. Şi se pare că şi-a găsit această
ediţie – cu distincţii importante de cale, în cea mai bună parte, în cartea
recunoaştere şi consacrare a celor Picaj, publicată anul trecut la Casa
mai valoroşi poeţi, oraş în care se de pariuri literare de la Bucureşti.
organizează singurul Congres Na- Acum se află în Elveţia. Şi gustul
ţional de Poezie din România, alte străinătăţii, atunci cînd eşti tînără,
şi alte mize ce ar trebui să ţină aici este mult mai puternic decît dorul
Sunt mereu întrebat ce poeţi ti- pe cei care se nasc sau să revină mă- de casă. Prin urmare cei care vin din
neri mai sunt în Botoşani, cine vine car după ce-şi fac un nume. Dar nu urmă la Botoşani, în poezie, sunt
din urmă, cine mai rămîne pe aici, se întîmplă aşa. Amintirea aici a primii care pleacă. Şi mi se pare fi-
unde se pare că lumea are o altfel de poeţilor care au apărut la Botoşani resc să fie aşa. Este, de altfel, şi în
percepţie faţă de actul cultural viu, după 1990 este destul de lungă, iar spiritul locului. Eminescu a plecat
aşezîndu-se vanitos în convingerea unele dintre ele sunt nume de refe- cît mai departe de Botoşani, de la
că ceea ce au dat pînă acum Boto- rinţă: Horaţiu Ioan Laşcu, Cristian o vîrstă foarte fragedă; cînd s-a în-
şanii în materie de „genii“ este su- Bădiliţă, Dan Lungu, Constantin tors, bolnav fiind, nu a obţinut din
ficient încă pentru o sută de ani de Iftime, Nicolae Corlat, Dan Sociu, partea botoşănenilor ceea ce meri-
aici înainte. Şi mai ales, toţi au im- Svetlana Cârstean, Bogdan Perdiva- ta. Dar lasă că nici cei de acum, care
presia că este de ajuns doar să amin- ră, Ştefan Ivas, Vasile Iftime, Lumi- au menirea să-i slujească memoria
tească în şi cu diverse ocazii numele niţa Adomniţei, Ana Maria Gâbu, nu sunt mai breji.
de marcă, deşi destul de multe, de Cezar Florescu, Gabriel Alexe, An- Cartea Ioanei Miron este o înşi-
fiecare dată din ce în ce mai puţi- drei Alecsa, Bogdan Federeac, Rita ruire de fragmente poetice, menite
ne, două-trei din vreo patruzeci de Chirian, Răzvan Buzilă, Carmen să sugereze un întreg, o continui-
nume de marcă – şi de regulă se în- Stanciu, Ioana Miron, Costel Ză- tate ideatică. Şi poeta chiar reuşeş-
cepe cu Eminescu, apoi Iorga, ur- gan, Cristina Boghian, Dora Va- te, preluînd aproape în fiecare frag-
mat cu îndoieli de Enescu şi foarte tavu, Florentina Toniţa, Cristina ment cîte o sintagmă din cele pre-
rar şi Luchian, care are legături cu Prisăcariu-Şoptelea, Marius Irimia, cedente în jurul căreia fie dezvoltă
Botoşanii doar printr-un accident Ciprian Manolache, Mihaela Arhip, ideea poetică, imaginea sau con-
biografic legat de şederea părinţilor Mara Cîrje, Cristian Negrii, Cezara turul poeziei, fie creează acel lanţ
la Ştefăneşti, şi cam atît. În fine, nu-i Elizescu, Ştefan Agachi, Doru Pe- ideatic, care dă impresia unui în-
voi enumera aici pe ceilalţi, că nu traru, Viorel Sandu, Luiza Ţuculea- treg pe care, după lectură e bine să-l
acesta e rostul acestei rubrici. Dar la nu, Dana Cernuşcă, Ionel Bogdan descompui pentru a descoperi po-
întrebarea cine mai vine din urmă la Cărăuş, Mihaela Oniciuc şi încă al- ezia. Ceea ce face acum Ioana Mi-
Botoşani în materie de poezie, îmi ţii. Cei mai mulţi dintre ei nu mai ron, faţă de primele ei texte, care
trec prin cap numeroase nume de locuiesc în Botoşani. Unii au plecat erau destul de diluate şi căutătoare
tineri poeţi (unii dintre ei acum nici dintre noi, alţii au plecat din ţară, al- de sens prin tot felul de sensuri, este
măcar nu mai sun t tineri), care s-au ţii prin ţară, alţii s-au lăsat de scris, atenţia mărită la discursul pe care-l
născut aici, s-au format, într-o oa- poate doar momentan, iar dintre aduce în propriul ei limbaj, nu unul
recare măsură, aici; unii au rămas, elevii care au încercări literare, cînd paradigmatic, dar destul de perso-
alţii au plecat şi revin cu greu în ajung în marile centre universitare nal. Ea, în fond nici nu-şi propune
spaţiul acesta, care pare a fi secătuit, din ţară ca studenţi li se deschide să aducă noutatea aşteptată de ci-
fără vlagă, nu că nu s-ar scrie poe- acolo un alt orizont şi greu se mai titori, ci doar concreteţea unui de-
zie aici, că nu s-ar publica (există o întorc acasă, unde deşi miza poeziei mers poetic, nici măcar elaborat,
15
Creaţie literară
dar dînd impresia că aşa este. Stări- regulă existenţiale: „spre sfîrşitul lu- Cunoscîndu-l de multă vreme
le ei poetice sunt unele comune, de nii stăm cu genunchii la piept/ ce-o pe autor, întîlnindu-ne nu arare-
rînd, dar aşa cum sunt redate, rup- să mîncăm azi cît a venit la întreţi- ori la un pahar de vin, bere ori ţui-
te dintr-o realitate trăită, au farme- nere/ pînă astă-iarnă ţineam cu tot că, zăboveam în discuţii prelungi-
cul lor, naturaleţea lor, nonşalanţa dinadinsul să îmbătrînim împreu- te despre literatură, artă, filosofie,
lor: „am învăţat să mimăm tăcerea/ nă/ ca doi maidanezi la mila oricui“ sport ori abordînd felurite şi mul-
despre noi şi despre alţii am învăţat/ (p.33). Apare, astfel, şi un soi de na- tiple alte subiecte. Discutam adevă-
să fim o singură gură din care iese raţiune, care, pînă la urmă, nu ţine ruri esenţiale, dar şi vrute şi nevru-
orice imbold orice/ stridenţă/ pînă fraza pînă la capăt, ideea narativă te, cîte în lună şi în stele, cîte sînt pe
una alta ţinem cu dinţii răspunsu- fie se sparge într-un dialog sincopat pămînt, sub pămînt, pe ape şi-n ape,
rile/ aici şi acum suntem dezertori/ sau într-o faptă ce redată îşi pierde ba chiar şi în cer! Întîlnirile noas-
şi toate foloasele necuvenite vor fi şi povestitorul, sensul, susţinerea. Şi tre se prelungeau uneori pînă după
mîine aici/ vom fi liberi jocul ace- astfel, prin anumite fragmente, po- miezul nopţii, ba chiar şi mai multă
la al părerilor/ apoi uşile minţii se eta se joacă dinadins cu o retorică vreme.
glisează voi învăţa să te scot/ reze- din care nu au cum ieşi răspunsuri
maţi pe umărul fiecăruia ne facem sau sensuri din care să se ivească o
de cap.“ (p.19) Sau: „stăm aici ghe- finalitate dorită. Poate că aici este şi
muiţi ne pierdem din ochi în atin- jocul Ioanei Miron cu ambiguitatea,
geri/ pitiţi lumina vagă să ne inva-
care pînă la urmă face literatura.
deze pe dinăuntru să sfîrîie/ circu-
În ansamblul ei cartea Picaj este
itul galeş al amprentelor/ pot alege
un poem discursiv, întrerupt de
mereu ultima variantă/ camera te
apasă gol prin cotloane/ scotoceşti spasmele frecvente ale poetei, de
în tine ca-ntr-o pubelă în speranţa golurile în care, în picaj, de acolo de
că vei găsi obiectul/ pierdut/ să te unde e ea şi pînă la cititor, acestea se
reprezinte cel mai bine/ un trotuar umplu cu o spumă care încet-încet
jerpelit// distanţarea continuă/ im- dispare şi lasă o pată de apă, care se
presia că poţi articula calm orice evaporă şi ea imediat. Realitatea este
cuvînt/ aşteptăm autobuzul rînd pe cea care salvează totul, ea i se oferă
rînd feţele posibile se pier / lucruri- poetei, iar poeta rupe din ea frag-
le simple emană o căldură aproape mente, unei concentrice, repetitive,
umană“(p. 21). aureolate de o voinţă asemănătoare
Ceea ce pare artificial este doar cu ambiţia. Din această realitate ies
sincopa, cadenţa fără respiraţie a pe faţa poetei unele gînduri, ca nişte
versurilor, uneori alăturate fără a striaţii fine pe o „limbă care nu ru- Ne permiteam acest lux de a vor-
comunica sau a transmite ceva. gineşte“. Să sperăm că poemele din bi mai multă vreme, în special sâm-
Acest fapt explică, în fond, frag- această primă carte a poetei Ioanei bătă seara ori când, pur şi simplu, a
mentarismul poeziei Ioanei Miron Miron să fie de inox, să nu-şi piardă doua zi era o mare sărbătoare reli-
din această primă carte. Ea nu este strălucirea ce pare a veni dintr-un gioasă. Poetul nu vorbea niciodată
cîtuşi de puţin feminină în poezia pe talent nativ, curat, nealterat de va- despre ceea ce scrie ori intenţionea-
care o scrie, pare mai curînd o fiinţă lurile noi de metale preţioase de un ză să aştearnă pe hîrtie. În schimb,
crispată, dornică să redea o realita- luciu fals. discutam cu dezinvoltură şi non-
te care o deformează, deşi ea, poeta, Gellu Dorian şalanţă, despre cărţile noi apăru-
nu doreşte cîtuşi de puţin să defor- te. Credinţa principală este că azi,
meze realitatea. Suflul ei este unul în România, se scrie şi se editează
Printre flori, ierburi şi
tăiat, oprit uneori, nu din mirare, ci multă, foarte multă poezie, dar aşa
din obişnuinţa de a se descoperi cu animale, la o cafea, am înţeles eu, există tot la ora actu-
aerul în cerul gurii sau în nări, fără cu Nicolae Căruntu ală foarte puţini poeţi cu adevărat
a-l respira pînă la capăt sau a-l ex- Sincer, vă mărturisesc un lucru ce valoroşi, cu adevărată forţă lirică
pira, ca într-o dispnee, între somn poate părea banal, că am hotărît cu în ei, ale căror produse sînt capabi-
şi trezie. Acest lucru deranjează un mare greutate în alegerea titlului le să-i capteze pe lectori, să-i atra-
pic cititorul, care ar fi vrut respira- de mai sus, pentru a-mi prezenta gă, să-i ţină în mare tensiune atunci
rea poetică pînă la capăt. punctul de vedere vizavi de creaţia când citesc, adică să emoţioneze.
Alteori, în descriptivismul ei, scriitorului şi, aş îndrăzni să zic, a Revenind la autorul nostru, Ni-
poezia Ioanei Miron ia aspect de prietenului meu, domnul Nicolae colae CĂRUNTU, încerc după cre-
jurnal de însemnări zilnice, de CĂRUNTU. dinţa şi puterea mea de înţelegere
16
Creaţie literară
să vă prezint şi dumneavoastră, ci- sufletul meu de consumator de po- viaţa omului, din dimensiunea di-
titorilor, câteva opinii despre creaţia ezie, să nu fie ultima), „Flăcări fără vină în cea omenească. Nu degeaba
domniei sale! fum“, apărută ca şi volumul prece- Lucian Blaga a comprimat totul în
În volumul său de debut, intitu- dent, la aceeaşi editură ieşeană, este cuvintele „veşnicia s-a născut la sat“.
lat tulburător de simplu şi profund, fără tăgadă, cea mai bună, mai reu- Biserica nu a fost niciodată ruptă
„Poeme pentru pămînt“ şi editat la şită realizare a poetului Nicolae CĂ- de folclor şi nici folclorul nu a oco-
„Timpul“ din Iaşi, în 1993, cred că RUNTU. Vom găsi în fiecare pagi- lit Biserica. Cel puţin latura teoreti-
ideea fundamentală a cărţii o re- nă şi în fiecare poem versuri absolut că a muzicii bisericeşti ne prezintă
prezintă dragostea, iubirea de ţară, superbe, chiar memorabile. Intenţi- faptul că după ce aceasta a luat naş-
de pămîntul şi oamenii săi. Răzbat onat n-am reprodus nici o poezie, tere în psalmodia sinagogii ebraice
din poemele volumului lui Nicolae din această minunată carte, pentru şi trecută prin „filtrul“ bizantin, s-a
CĂRUNTU, dragostea şi bucuria sa a nu vă răpi dumneavoastră, citito- răspândit la popoarele actualmen-
faţă de tot ce-i firesc şi omenesc. Cu rilor, plăcerea de a descoperi singuri te ortodoxe. Şi aici vine cel mai im-
aceeaşi dragoste şi aplicare, autorul pe poetul absolut care est Nicolae portant aspect al enunţului: asupra
scrie despre părinţi, iubită, prunci, CĂRUNTU. acestei muzici fiecare popor orto-
despre glia şi istoria românească, Gheorghe Munteanu dox şi-a pus adânc şi definitiv am-
dar şi, cu aceeaşi simpatie şi preţu- prenta specificului naţional. În ce
ire, despre grădini şi livezi, despre „Influenţe religioase în constă acest specific la noi? În cân-
izvoare şi ape, despre ierburi, flori, tarea curată de strană a ţăranului
păduri, păsări, despre munţi ori
cântecele şi obiceiurile român în care se vădesc puternice
stînci. populare din comuna influenţe folclorice.
În următoarele sale cărţi, „Eter- Vorona, judeţul Botoşani“ Nu este timpul şi nici locul spre a
nul efemer“ şi „Dincolo de dincolo“, demonstra ştiinţific cele arătate mai
titluri absolut superbe, Nicolae CĂ- sus, însă cartea domnului Doroftei
RUNTU îşi schimbă tonul şi atitu- Dănuţ-Radu, Influenţe religioase în
dinea faţă de poem şi poezie, în ge- cântecele şi obiceiurile populare din
neral. Din contemplativ, autorul de- comuna Vorona, judeţul Botoşani,
vine meditativ, mult mai atent în te- se vrea un mesager convingător al
matica şi realizarea acestuia, cu mai simbiozei religie/Biserică – folclor.
multă atenţie şi grijă asupra mesaju- Prezentată ca teză de licenţă la dis-
lui, asupra realizării artistice. Tema- ciplina Muzică bisericească şi ritu-
tica preferată şi agreată de autor este al din cadrul Facultăţii de Teologie
acum vizibilă mai în fiecare poem; Ortodoxă „D. Stăniloae“ din Iaşi,
este aceea a existenţei cotidiene, dar cartea se doreşte a fi o încercare
şi aceea a celei veşnice. Nu lipsesc, de creionare a unei fresce impresi-
desigur, şi poeziile ce au ca punct onante dintr-o arie restrânsă – co-
central erosul, dar un eros tempe- muna Vorona – a unui ţinut cu in-
rat, intersectat cu multe şi chinui- epuizabile izvoare ale spiritualităţii
toare şi chiar perpetue întrebări. româneşti: cel al Botoşaniului.
În cartea intitulată, mai puţin in- Izvorâtă, cu siguranţă, din dra-
spirat, cel puţin pentru mine, „Că- Ieşit din biserică, de la Sfânta Litur- gostea faţă de pământul natal şi,
derea cortinei“ şi apărută la Editura ghie, unde s-a întâlnit cu Cel Veşnic probabil, din instinctul omenesc de
ieşeană „Zona Publishers“, în 2012, şi Căruia şi-a deschis sufletul, spre a păstra şi transmite tot ce e frumos
carte a deplinei maturităţi creatoa- laudă, mulţumire sau strigarea ne- şi bun, cartea comprimă într-un
re a autorului Nicolae CĂRUNTU, cazurilor, ţăranul român s-a prins, mod sistematic cele mai importante
poetul nu se dezminte. Scrie cu ace- pentru câteva clipe, în horă. Cel aspecte din viaţa omului între cele
eşi aplicare şi forţă de pătrundere, puţin aşa era „pe vremuri“. Preot – două praguri, ale naşterii şi trecerii
de găsire adecvată a mijloacelor de prins şi el în horă – şi credincioşi au în veşnicie. Prin cântec în dialog cu
expresie, în special cele estetice. Te- trăit, veacuri de-a rândul, experien- Dumnezeu. Ea incită la un evantai
matica poemelor a rămas în genere ţa comuniunii şi veşniciei în biseri- larg al cercetării, în sensul că fiecare
aceeaşi, însă stilul său a devenit clar, că. Odată ieşiţi de la rugăciune din titlu de capitol sau subcapitol poa-
limpede, exact şi precis, ceea ce-l biserică au tradus-o în omenesc, te el însuşi constitui titlul unei alte
face pe citittor să savureze oricare în horă. Ca cel mai pur, cuminte şi cărţi.
poem al volumului! expresiv dans. Dans, prin coregra- De aceea, cu excepţia relaţiilor
În fine, cea mai recentă car- fia sa, ca expresie a transferului co- şi schimburilor culturale, un popor
te semnată de autor (sper din tot muniuni şi veşniciei din biserică în care nu-şi păstrează propriile valori
17
Creaţie literară
spirituale, nu le promovează şi nu le a prezentat două suite de dansuri scriitură la întâmplare, destul de
transmite nealterat generaţiilor vi- demonstrative. articulată şi inteligent pusă în pa-
itoare, acel popor nu este el însuşi, „Noua culegere, cea de a doua, gină. Pare pe alocuri şi un soi de
nu-şi aparţine şi necinsteşte pă- a maestrului coregraf Mihai Che- reţetar, de vademecum, pe care îl
mântul sub care dorm cei „adăugaţi lărescu, Folclor coregrafic din Ţara pune la dispoziţie celor dornici să
la neamul de sub Ţară“. Cu atât mai de Sus, judeţul Botoşani“ se vrea un afle nu neapărat dedesubturile vie-
mult cu cât acel popor este frustrat manual de coregrafie a dansului ţii de student, ci mai curând situaţi-
de ce este „peste gard“, copie şi vrea popular, destinat instructorilor de ile în care studiosul ajunge. E scrisă
să pară ceea ce nu este. dans tradiţional, profesorilor care sub forma unui bildungsroman în
Celor care parcurg paginile aces- au astfel de preocupări în păstra- versuri, pe capitole, de la admite-
tei cărţi, călăuziţi, posibil, de spiritul rea şi conservarea tradiţiilor popu- re până la obţinerea diplomei, în-
critic inerent cercetătorului, le do- lare. Selecţia pieselor făcută de Mi- tre aceste două limite fiind exame-
rim o clipă de înălţare şi delectare hai Chelărescu este una severă şi nul, practica, licenţa. Sagacitatea
sufletească. demonstrativă la detaliu, cartea ex- este caracteristica de bază a acestor
Pr. Lect. Univ. Dr. Alexandrel plicând de la bun început semnele note ce par a fi şi răzleţe şi ordo-
Barnea coregrafice, într-un ABC limpede, nate logic pe o dimensiune existen-
având la bază scrierile în domeniu ţială. Dacă ar fi să vorbim de poe-
iniţiate de Theodor Vasilescu, Tita zie, aceasta lipseşte, fiind eliminat
Lansare de carte – Folclor Sever şi Gheorghe Baciu, iar în ju- total lirismul, înlocuit de sarcasm,
Coregrafic din Ţara de deţul Botoşani de Vasile Andries- de ironie, de autoironie, de epic,
Sus, judeţul Botoşani, cu.“ – a spus Gellu Dorian, printre de apoftegmă. Textul, fragmentul,
de Mihai Chelărescu altele, în cuvântul său. versul alb, înşiruirea poematică
sunt elementele ce caracterizează
Lucian Pricopie – întreg volumul, din care cititorul,
dacă există pentru astfel de expe-
Viaţa de student riment scriitoricesc, poate extrage
chiar şi „poezie“ de tip nou, expusă
într-o alandala evidentă, şi „proză“
câtă vrea, dar mai puţin estetic sau
ambiguitate (înlocuită de haraba-
bura stilistică), valori principale de
care are nevoie actul creativ, literar.
Sunt foarte multe întrebări, puţine
răspunsuri în această carte, care,
ciudat, place la lectură, dar nu lasă,
la final, nicio urmă. Nu-i nici gra-
fomanie, nici stil literar, ci pură no-
taţie de stare, uneori euforică, alte-
ori entuziast-expansivă, aşa cum
am spus, îmbietoare la lectură, cu
Miercuri, 22 martie 2017, ora 16, efecte perisabile, terne, din păcate.
în sala de conferinţe „Eminescu“ a Ar putea de aici să apară un drum
Hotelului Rapsodia a avut loc lansa- care să-l ducă spre literatură pe Lu-
rea cărţii Folclor coregrafic din Ţara cian Pricopie, dacă pasiunea se va
de Sus, judeţul Botoşani de Mihai profesionaliza. Dar asta depinde de
Chelărescu, carte editată la finele el şi de lecturile lui din literatura
anului trecut de Centrul Judeţean Cartea lui Lucian Pricopie, Viaţa română contemporană, vie.
pentru Conservarea şi Promovarea de student, apărută la editura Euro- Gellu Dorian
Culturii Tradiţionale Botoşani. Car- press din Bucureşti în 2017, a tre-
tea a fost prezentată de Gellu Dori- ia până acum, este un jurnal frag- Ochiul cu care poţi vedea
an, din partea instituţiei editoare, şi mentat, în versuri sau mai curând cât cu o mie de ochi
prof. Laurenţiu Palade. Despre car- în note iscate din diverse situaţii Editura Cartea Românească ne
te şi autor au mai vorbit şi alţi in- în care autorul s-a aflat, având ca propune în 2017 un nou volum de
vitaţi prezenţi. De asemenea, Gru- motiv de plecare „viaţa de student“. poeme semnat de Gellu Dorian,
pul „Datina“, coordonat de ma- Este mai mult un experiment po- intitulat „Calea de urmat“. Acest
estrul coregraf Mihai Chelărescu, etic, sau nici măcar poetic, ci de volum, chiar dacă are la origini
18
Creaţie literară
„Disperările“, el ne arată „Perspec- acest impas al nepăsării şi blazării, Poetul ne mai mărturiseşte că el
tivele“ şi „Calea“, iar titlurile aces- va fi în pericol şi omul care se caută este „Omul fericit“, adică omul care
tor părţi din cuprins şi „ADDEN- pe sine, riscând să fie contaminat „încă nu a cunoscut cu adevărat fe-
DA“ de la sfârşit („Ce să faci într-o de alienarea globală: „Şi acesta va ricirea“. Practic, ajunge la vorbele
lume ca aceasta“), ne sugerează, de fi chipul meu / pe care privindu-l lui Dostoievski din „Crimă şi pe-
fapt, că avem de-a face cu o călăto- din mica mea realitate, / nu mi-l deapsă“: „Omul nu se naşte pentru
rie iniţiatică, un eveniment impor- voi recunoaşte, convins fiind până a fi fericit. Omul îşi cumpără feri-
tant la care pot participa toţi citito- la urmă / că eu cel adevărat sunt eu cirea şi o cumpără numai cu preţul
rii, chiar dacă ei nu sunt invitaţi în cel fals“. suferinţei. Aici nu e vorba de ni-
mod special. Se pare că Gellu Dori- cio nedreptate.“ Dar pentru a plă-
an renunţă un pic la orgoliul şi ego- ti acest preţ, poetul ar trebui să fie
ismul care erau asociate mai de- „Omul fără gânduri“, fiindcă „cel
mult, conform spuselor lui Mircea ce nu gândeşte îşi face sufletul fe-
A. Diaconu, cu declinul, criza şi ricit“. Tocmai de aceea poeţii nu
tristeţea, apelând, de data aceasta, pot fi cu adevărat fericiţi în această
la o fină psihologie inversă, fiindcă lume şi aleg să trăiască, în paralel,
prea mulţi cititori au tendinţa de a într-o lume numai a lor, râvnind,
respinge îndemnurile simple, care totuşi, la trupul femeii, „frumos ca
le pot face bine, şi aleg exact con- o lumânare care arde într-o biseri-
trariul. Prin urmare, poezia nu mai că părăsită“.
este „o religie fără speranţă“ (după Aşadar, ajungem şi la întreba-
cum o caracteriza Jean Cocteau în rea firească din ADDENDA: „Ce
„Jurnalul unui necunoscut“), lă- să faci într-o lume ca aceasta?“.
sând o portiţă deschisă pentru oa- „Să îţi retragi privirea şi să te ba-
menii inteligenţi care caută răs- ricadezi între pereţii casei / prin
punsuri acolo unde numai ei le pot
care bate vântul, un aer rece“ sau să
găsi.
„ieşi şi tu din lume / să fii în rând
Disperările poetului şi celelalte
cu lumea care nu mai este?“ Poetul
teme alese de el sunt bine cunos-
ne-a dat un răspuns cu mai multe
cute şi de unii dintre noi care mai Mesajul poetului nu este dog-
matic, chiar dacă el foloseşte une- înţelesuri, scriind această superbă
îndrăznesc să scrie poezie în aces-
te vremuri dificile, deoarece şi noi ori palimpsestul biblic. Acest pro- carte de poeme. Depinde de noi
le-am trăit de multe ori şi ne-au cedeu literar este întâlnit şi la alţi ce alegem, depinde cum vede fie-
bulversat profund. În primul rând, poeţi optzecişti (Daniel Corbu, Va- care calea pe care trebuie să mear-
poetul ne vorbeşte despre indife- rujan Vosganian etc.), fiecare ve- gă pentru a găsi rostul vieţii. Căci
renţă, o armă mai rece, mai dure- nind cu o linie de tuş mai subţire dacă nu găseşti această cale, „rămâi
roasă şi mai silenţioasă decât cea sau mai groasă peste vechile pilde. orb ca toţi orbii“.
care l-a răpus pe Hristos: „Stai pi- Dar reţeta poeziei are succes nu- Gellu Dorian este un poet care
ronit pe crucea din tine, nimeni nu mai dacă divinitatea îşi are sălaş în nu m-a dezamăgit niciodată. El
te întreabă de ce sângerezi“. Deci, templul sufletului, îndemnul poe- este generos cu cititorul, nefiind
să nu ne mire că, după o oboseală tului fiind fără ocolişuri în această preocupat de forma poeziei sau de
mai rea decât neurastenia, „Tu pă- situaţie: „Dacă nu este în tine, nu-l curentul din care face parte. Şi nici
răseşti crucea şi mori pentru tot- căuta pe Dumnezeu / în altă parte. nu obligă pe nimeni să facă o ale-
deauna / într-o viaţă imaginară“. Nu-l vei găsi, chiar dacă icoanele gere care ar putea provoca efecte
Această moarte este mai dureroa- / ţi-l arată aşa cum sunt fotografi- nedorite. Îşi asumă propria exis-
să decât ideea morţii fizice care ne ile celor dragi“. Pentru a-l găsi pe tenţă, este sensibil la drama lumii
străfulgeră fiinţa în momentele de Dumnezeu în interior (deci nu acel moderne, iar prin ceea ce scrie ne
boală, frică sau deziluzie, pentru Dumnezeu „care să ne ţină departe înlătură, parţial, cataracta ochiului
că simţi că ea durează ani de sin- şi uitaţi, / haine topite într-o cenu- lăuntric, lăsându-ne pe noi, prin
gurătate petrecuţi în mijlocul se- şă purtată de vânt“), fiecare avem propria noastră suferinţă, să desco-
menilor care nu vor să fie iubiţi şi nevoie de „ochiul cu care poţi ve- perim semnificativul. Practic, ini-
salvaţi din punct de vedere spiri- dea cât cu o mie de ochi“, ochiul cu ţierea la care ne invită poetul ţine
tual: „Stau treaz şi lângă mine nu care „cei care vor şti să citească în cât un picnic la marginea drumu-
mai e nimeni, / deşi trupul acela îl palimpseste / vor găsi urma primu- lui, în care el îşi împarte cu noi sin-
simt lângă mine“. Iar dacă semenii lui cuvânt scris / de la care a plecat gura porţie de fericire: poezia.
nu vor să iasă sub nici un chip din următoarea urmă“. Ionuţ Caragea
19
Creaţie literară
Mihai PALAGHIA
Portul*
În ceea ce priveşte portul popular din comu- cele două cozi la ceafă, într-un coc lunguieţ, aco-
nă, acesta s-a format în decursul unei îndelungate perinduşi capul cu ştergare de cânepă, bumbac,
perioade istorice, ca expresie a geniului creator al cu fluturaşi sau mărgeluţe.
poporului nostru, a hărniciei lui, a dragostei lui Cu timpul ştergarul era purtat doar în zi de săr-
de muncă şi frumos, conservându-şi trăsăturile bătoare sau la biserică, cum se întâmplă, de obi-
naţionale tradiţionale, spiritual ales şi mândria cei, cu lucrurile care încep să fie părăsite.
oamenilor locului, puternic ancorate în viaţa sate- Unele dintre acestea se mai găsesc pe la bătrâne
lor comunei, cu bogate semnificaţii legate de sta- sau prin lăzile de zestre.
tutul purtătorului (apartenenţa locală, sex, vârstă, Au pătruns apoi şi la noi: tulpanele, casâncile,
starea socială, civilă etc.), de condiţiile climatice şalurile, berţile, baticele înflorate, fustele largi şi
sau ocazia folosirii (muncă, sărbătoare etc.). lungi, cu multă dantelă, purtate chiar şi câte două
Deci existau: un port de lucru şi altul de odată, procurate din prăvăliile târgului Frumuşi-
sărbătoare. ca, dar şi de la Hârlău, Botoşani sau chiar Iaşi.
Cel de lucru cuprindea un cămeşoi de cânepă, În comuna Frumuşica este confecţionată că-
simplu, fără flori, larg, lung, până sub genunchi, maşa femeiască din pânză de in, înflorată, cu nas-
încins cu un brâu roşu sau chimir, sau o curea mai turi la gât, cea din pânză de tort, cânepă în câne-
lată din pilele, de care se lega, printr-un lănţişor pă, pânză de tort cu bumbac, cânepă şi bumbac,
sau o sforicică, un briceag, cu diverse folosinţe. cămaşa din pânză de bumbac şi cămaşa din lână
În brâu sau chimir, ca şi uneori în sân, se ţineau: ţigaie, dreaptă, purtată în zile de lucru, neorna-
tabacher(e)a cu tutun şi foiţă, cremenea şi amâ- mentată, practică, lejeră, uşor de croit şi de cu-
narul, făcut de câte un ţigan meşter, sau punga, sut, deşi cu găurele la mâneci, croită împreună cu
de piele de oaie, vită sau de porc, cu gologani sau poalele.
mahorcă. Femeile din satele comunei nu au renunţat cu
Cel de sărbătoare, posedat de către cei oarecum uşurinţă, în virtutea tradiţiei, la lucrul de mână,
avuţi, cuprindea cămaşă de in, cu flori, în general preluând doar forma nouă, materialul şi tehni-
roşii şi negre, cu năsturei, din sticlă, (bumbi) la gât ca de lucru rămânând aceleaşi. („Arta popula-
şi la mâneci, chiar şi câte două rânduri, cu două ră din zona Botoşanilor. Portul popular“, Angela
rânduri de mâneci, unele propriu-zise, strâmte, Paveliuc-Olaru, pag.13-14)
înguste , şi altele, largi, ataşate celorlalte, de la cot, Paralel, apar şi cămăşi din fibre vegetale (bum-
cu „bumbi„la încheietura mânecilor, care, când bac), ornamentate prin alesătură, cu aspect plăcut.
cădeau, la ridicarea mâinilor, la joc, dar şi în alte Sunt în satele noastre şi cămăşi cu platcă şi în-
împrejurări, lăsau să se vadă cele strâmte. creţite la gât, ca şi la mâneci.
Supus astăzi modificărilor inerente, impuse de Unele aveau şi fluturaşi şi mărgeluţe, hurmuz
transformările social-economice şi culturale, în- etc.
noitoare în viaţa satului, costumul popular local Mărgele ieftine, din sticlă, cercei rudimentari,
se menţine ca îmbrăcăminte festivă atunci când inele groase, de asemenea, rudimentare, mai pu-
momentul sărbătoresc impune o ţinută mai puţin ţine de argint, se purtau la gât, urechi, respectiv
obişnuită (festivaluri, concursuri etc.). degete, deşi mai rar se apela la podoabe.
Elementele tradiţionale pe care le cuprindea Catrinţa sau fota se purta cu brâu sau bârnea-
acesta le-au constituit ştergarul sau basmaua, ţă ţi era cu dungi, cu beteală, brâiele, cunoscute şi
catrinţa sau fota, cămaşa dreaptă de lână ţigaie, sub denumirile de şitori, fiind viu colorate.
chiar cămaşa cu altiţă, cămaşa sau izmenele , din Îmbrăcate cu cojocele sau sumane, femeile au
tort în tort, lărguţe şi scurtuţe, cusute cu acul de început să poarte caţaveici, polcuţe, vătuite, scur-
către femei, cămeşoaie de cânepă aspră, cojoace te şi strâmte pe talie, după moda târgului şi a ora-
de oaie, cu pielea bine rasă, nevopsită, sau suma- şelor. Se mai purtau bundiţe şi „cheptare“, uneori
ne de şiac etc. prevăzute cu prim, negru sau brumăriu. Femei-
Tradiţia a lăsat ca fetele tinere, nemăritate, să le sărace purtau fie scurte de suman, fie cojocelul
umble cu capul descoperit, pieptănate în cozi, cu bărbatului.
cărare la mijloc, sau cu coc, la ceafă, cu pieptene şi Începând cu a doua jumătate a secolului al
flori naturale în păr, iar femeile, căsătorite, legând XIX-lea, se poate sesiza pătrunderea elementelor

20
Creaţie literară
de împrumut, rezultat al influenţelor orăşeneşti, Sărbătoarea se purta şi cămaşa cu fustă, mai
exercitate de apropierea târgurilor şi oraşelor bogat ornamentată, cu mâneca strânsă, cu betiţe,
existente prin apropiere, de îmbogăţirea căilor de ce unesc pliurile, formate prin tighil, ajurate, prin
comunicaţie şi altele, disoluţionându-se portul scoaterea firelor.
tradiţional, astfel renunţându-se la piesele men- După jumătatea secolului al XIX-lea, la aceste
ţionate, în favoarea celor de fabrică, importate: cămăşi apar motivele geometrice sau florale, cu-
caţaveici, fuste din materiale de lână, alte haine sute cu arnici, în roşu şi negru, apoi în verde, al-
groase, lucrate de către croitori specializaţi, mai bastru etc., atât pe gulerul răsfrânt, pe umeri şi pe
ales de către evreii meşteşugari din Târgul Fru- piepţi, cât şi la mâneci sau chiar la poale, iar în-
muşica, ce lucrau şi pe produse agricole, păsări, cepând de la sfârşitul secolului al XIX-lea, apare,
ouă, lactate etc., apoi berţi, şaluri, barize, casânci, mai ales la flăcăi, cămaşa cu patru mâneci, cele de
tulpane, basmale, ajungându-se la generalizarea desubt strânse, iar cele de deasupra largi, poalele
purtării fustelor largi, a bluzelor, rochiilor de lână fiind din lână ţigaie.
şi multe altele. Iţarii aveau o lungime considerabilă, cu foarte
La început, fardul era, în general, evitat, mulţi creţi, asigurând şi căldura necesară, şi lar-
încercându-se doar câte o uşoară înroşire a obra- gheţea mişcărilor, fiind confecţionaţi din bumbac
jilor, dar, treptat, odată cu influenţa tot mai accen- şi lână ţigaie, legaţi cu sfoară la mijloc.
tuată a oraşelor asupra mediului rural local, acesta Fundul iţarilor era foarte mare. Vara se purtau
a devenit adesea exagreat, până chiar la stridenţă. izmene albe, lărguţe, din pânză de tort. Începând
Podoabele predominante sunt, în general, din cu secolul al XX-lea, ţăranii au început să poarte
aur, mai rar din argint. iarna şi pantaloni de şiac, iar apoi de azugă, ulte-
Încălţate la început cu opinci, din piele de porc, rior trecându-se şi la pantaloni golf, bufanţi, cu
mai rar din piele de vită, prelucrată, încreţite la jambiere, berneveci etc.
vârf şi la călcâi, la vârf cu un gurgui, prevăzute Pe lângă cămaşă sau „cămeşoi„şi iţari sau iz-
cu un şnur, în format specific moldovenesc, lega- mene, costumul bărbătesc se compunea şi din
te cu nojiţe, din păr de cal, pe picior, în interi- brâu, chimir sau curea.
or cu obiele de suman alb, ca şi de lână albă, de Brâul, de o lăţime variabilă, roşu, cu motive
formă pătrată, apoi cu ciorapi („colţuni“) albi, fe- alese, vopsite diferit, cu ciucuri la ambele capete,
meile au adoptat treptat şi bocancii, ciboţelele, un înviora aspectul costumului bărbătesc, care era, în
fel de ghete lungi, de tip orăşenesc, elegante, cu general, simplu.
şnuri prinşi între nişte copci metalice, apoi pan- Brâul lat se purta îndoit, având capătul cu ale-
tofii, cizmuliţele, sandalele şi celelalte. sături în faţă, cu ciucuri lăsaţi pe ambele şolduri
Costumul bărbătesc, mai puţin receptiv la sau numai pe unul. Peste brău, bărbaţii tineri sau
schimbările intervenite în modă, se compune din maturi purtau uneori cureaua lată, cu ruzete sau
cămaşă şi iţari. „bumbi“, iar bătrânii chimire din piele, în general
Cămaşa bărbătească la început era confecţiuo- late, cu catarame în faţă, acestea având câte un bu-
nată din pânză de cânepă (tort în tort), cânepă cu zunăraş, în care purtau tutunul, amânarul şi iasca.
bumbac, in şi bumbac, lână ţigaie, cea mai veche Elementele de port popular se ţeseau la înce-
fiind cămeşoiul (cămaşa dreaptă), care se purta put, de obicei, acasă.
atât în zilele de lucru, cât şi în cele de sărbătoare . „Modestia căsuţelor este înviorată de belşu-
Treptat din cânepă se făcea numai gul lucrurilor ţesute…Nu poţi călca un astfel de
„purtăreaţa“(cea de toate zilele), iar cea de sărbă- prag fără respect pentru energia unei femei ca
toare din pânză de cânepă cu bumbac, din pânză aceasta, care lucrează greu la câmp, e mamă pli-
de in sau pânză de bumbac în bumbac, la început nă de îngrijire pentru copiii ei, ţese mai mult sin-
mai lungă mult în genunchi, apoi tot mai scur- gură îmbrăcămintea pentru ai săi şi mai află vre-
tă. Gura cămăşii era despicată, mâneca largă jos, me şi gust să facă a înflori o asemenea instituţie
„slobodă“. casnică.“(Nicolae Iorga)
La început nu a avut guler, iar mai târziu, când „Ţesăturile, portul naţional, ca şi arta cerami-
a apărut, acesta se făcea drept, în picioare. cii, sculptura în lemn şi piatră etc., alcătuiesc un
Cămaşa era legată la început cu aţă, cu ciucure inestimabil patrimoniu spiritual, care oglindeşte
(„fleonc“), apoi cu nasturi (bunghi). în modul cel mai elocvent forţa creatoare şi geniul
La mâneci şi la poale avea uneori găurele, iar locuitorilor acestor locuri, ca şi al întregului nos-
mai târziu diferite ornamentaţii. tru popor, nestinsa lor dragoste de frumos, spiritul

21
Creaţie literară
umanist, setea lui de adevăr şi dreptate“(Citat din ştergarul de pus pe cap, alb, pretenţios şi neprac-
cadrul Muzeului Etnografic Botoşani). tic, preferându-se cămaşa colorată din comerţ,
Mai târziu obiectele ţesute se realizau în une- comodă la purtat şi „sufiritoare“, uşor de spă-
le locuri din sat, unde unele gospodine se speci- lat şi călcat şi pantalonii de culori mai închise,
alizau în acest sens, iar cusutul acestora, când nu doar brâul menţinându-se contra frigului, pentru
se făcea acasă, se realiza la clăci, care se ţineau, sănătate.
prin rotaţie, la diferite case, prilej cu care se mai Se aplică astfel soluţiile cele mai utile şi puţin
efectuau şi alte activităţi practice şi utile, precum costisitoare; abia de se mai găsesc vreo câteva su-
scărmănatul, torsul, răsucitul, împletitul etc. mane pe la unii bătrâni; şi acestea se împrumu-
Toate cele ţesute, împletite, cusute, iar mai apoi tă preadolescenţilor şi adolescenţilor la sărbă-
cumpărate etc. se prezentau la horele din sat, atât torile de iarnă. Bundiţele, simple, se folosesc în
duminicile, cât şi în celelalte sărbători, în special continuare.
de Paşte şi Crăciun. La frig se purtau: „cheptare„sau bunzi, jiletci
Având la bază târgul Frumuşica, cu o popula- sau veste, la început din suman, apoi din postav,
ţie eterogenă, în majoritate evrei, satele din preaj- fără guler şi, evident, fără mâneci, adesea orna-
mă au avut posibilitatea unui schimb comercial, mentate, ornamentul de bază fiind cel geometric,
inclusiv cu pânze şi postavuri, cu articole de îm- cel floral, stilizat, apărând într-o măsură mai re-
brăcăminte şi încălţăminte, negustorii practicând dusă. care la început erau lungi, iar apoi până la
şi comerţul ambulant, plecând astfel şi prin satele brâu, peste ele sumane lungi, cu urzeală din păr şi
comunei cu produse de fabrică (stofe şi stămburi) băteală din lână, ţesute în patru iţe, cu materialul
ieftine, în schimbul unor produse agricole, păsări, dat la piuă, cu gulerul şi mâinile drepte, încheia-
ouă, lactate etc. te cu nasturi „bunghi“), adesea cu „bunghişori“,
Astfel au pătruns în satele comunei elemen- găetane, din lână ţigaie, motive stilizate etc., co-
tele de port orăşenesc, „nemţesc“, care au deter- joace, de diferite lungimi, unele chiar până la pă-
minat grăbirea procesului de dispariţie a portului mânt, mantale, tot din şiac, cele mai multe având
popular tradiţional, naţional, acesta mai folosin- şi glugă, care uneori serveau şi de plapumă.
duse doar la spectacolele formaţiilor populare de La drumuri lungi, la cărăuşie etc. era folosit co-
amatori, în cadrul căminelor culturale, la serbări- jocul lung, cu poală, până aproape de călcâi, cu
le şcolare sau cu alte ocazii festive, precum con- prim negru. Toate acestea erau cusute, mai ales,
cursurile folclorice etc. la evreii din Frumuşica, mai rar la cei din Hârlău
Costumul popular naţional, uniformizat în ge- sau Botoşani, şi se foloseau şi în zilele de lucru, şi
neral, este confecţionat în anii din urmă din ma- în cele de sărbătoare.
teriale de fabrică, aţe, purtându-se pantofi cum- Pe cap se purtau pălării, negre, cu boruri mari,
păraţi, broboade, de asemenea, cumpărate, în ge- cu funde, pene de păun, nasturi ,de sticlă, mărgele
neral baticuri, cămăşi şi bluze, fuste, rochii, diver- etc., căciuli de miel, negre, pe care unii le purtau
se paltoane din comerţ. tot anul, iar mai apoi brumării, de sărbătoare, în-
Costumul popular, naţional, a fost treptat „po- alte, ţuguiate, mai rar rotunde.
luat“, apoi abandonat, în cea mai mare parte, Ca încălţăminte, bărbaţii purtau la început
folosindu-se astăzi doar la ocazii festive, serbări, opinci, apoi, mai avuţi sau cât de cât înstăriţi, pur-
festivaluri etc. tau bocanci („botini“) sau chiar cizme, cu tureat-
Unii bătrâni au ţinut însă să fie înmormântaţi ca înaltă, până spre genunchi, făcute la comandă.
cu el. În ultimii ani, mai ales în anii de după „Revo-
În procesul de dispariţie a pieselor de port tra- luţia“ din 1989, se practică pe scară largă costu-
diţional, au rezistat mai mult timpului şi împreju- mele moderne, orăşeneşti, pantalonii de blugi, că-
rărilor istorice, social-economice etc. cele ale că- măşile, bluzele şi fustele de blugi, paltoanele etc.
ror calităţi de ordin practic au primat, elementele Se urmăreşte simplitatea, sobrietatea, econo-
a căror înlocuire cu altele mai practice a fost mai mia de material, pe de o parte, şi multitudinea
dificilă. de ornamentaţii şi culori, pe de altă parte.(An-
În existenţa în timp şi a locuitorilor acestor gela Paveliuc-Olariu, „Arta populară din zona
meleaguri a rămas preponderent utilul, în de- Botoşanilor. Portul popular“, pag.7 – 33)
trimentul frumosului. Astfel s-a adoptat mai re- * Din Monografia Folclorică a comunei
pede moda nouă, renunţându-se la cămăşile cu Frumușica, în pregătire
altiţe, care necesitau un mare timp de lucru, la

22
Creaţie literară
Victor TEIŞANU
Pr. Dumitru Furtună – Omul şi opera (9 vol.)
Reeditarea scrierilor lui Dumitru Furtună în integra- umbră, dacă nu chiar în uitare. Personalitate polivalentă
litatea lor constituie, întâi de toate, un act reparatoriu a lumii culturale din Moldova, el pare implicat constant
faţă de valorosul cărturar şi educator, emblematic mai în conflictul naţional dintre exponenţii tradiţionalismu-
cu seamă pentru primele patru decenii ale secolului tre- lui autohton, avându-l stegar pe însuşi Nicolae Iorga,
cut. O misiune dificilă pe care şi-au asumat-o câţiva in- (vezi revista „Sămănătorul“), şi uriaşul val reformator,
telectuali – în frunte cu profesorul universitar Gh. dezvoltat din nucleul „Zburătorului“ lovinescian şi îm-
Macarie – legaţi biografic de Dorohoi, oraşul tuturor în- pins către extreme de către tinerii care purtau la noi în-
făptuirilor, dar şi dezamăgirilor lui Dumitru Furtună. semnele avangardismului şi suprarealismului occiden-
S-ar putea spune, fără putinţă de tăgadă, că efortul aces- tal. Fireşte, Dumitru Furtună, ca preot cu ascendenţă
tui grup de iniţiativă, sprijinit decisiv de Corneliu Muha, rurală, şi reprezentând un mediu în care civilizaţia şi re-
directorul editurii Sf. Mina din Iaşi, a fost încununat de laţiile sociale aveau încă o puternică amprentă sătească,
succes. Şi aceasta întrucât cele 9 volume, reflectând aria a adoptat linia conservatoare, una idilic-naţionalistă,
multilaterală a preocupărilor lui Dumitru Furtună, iz- ferm convins că dreptatea e de partea sa. Judecat con-
butesc să recompună edificator imaginea marelui folclo- form realităţilor de astăzi, Dumitru Furtună ne apare ca
rist dorohoian, intrat astăzi pe nedrept într-un con de un prea inflexibil utopic, situându-se în răspărul istoriei.

23
Creaţie literară
Numai că idealismul său era unul sincer, izvorât din ne- caracter istorico-literar (vezi volumul Pr. Dumitru Fur-
ţărmurită dragoste de neam şi ţară, entităţi pe care le tună – Istorie literară, Iaşi: Ed. Sf. Mina, 2016). Aici, se
considera grav periclitate de imixtiunile culturale ştie, are merite incontestabile în clarificarea unor mo-
alogene. În context, puţini au ştiut să ardă, cu atâta mente din biografia lui Creangă. Efortul său de docu-
jertfelnicie de sine, pe altarul istoriei şi culturii naţionale mentare este impresionant. Dorea să fie, în privinţa
(în componenta lor populară), ca Dumitru Furtună. Cu humuleşteanului, exegetul exhaustiv, prin cele 3 volume
ce rămâne cititorul de astăzi al celor 9 volume tipărite la proiectate şi menite să analizeze, aplicat, viaţa şi opera
Iaşi (2016) de către Ed. Sf. Mina? Rămâne în primul marelui povestitor. Alegerea lui Creangă ca prototip de
rând cu efigia pilduitoare a unui om de o neobişnuită viaţă naţională nu este întâmplătoare. Povestitorul avea
energie care, ataşându-se de micul şi izolatul Dorohoi, a rădăcini rurale şi nu s-a lăsat contaminat de europenism
transformat localitatea într-un veritabil centru al nici după transplantul său cam forţat în mediul urban.
folcloristicii naţionale, cu o intensă şi variată viaţă cultu- Pe deasupra Creangă a fost slujbaş bisericesc, iar opera
rală, şi unde, mai ales după înfiinţarea Seminarului teo- sa, inclusiv cea didactică, are un pronunţat caracter po-
logic „Pimen Mitropolitul“(1923) se înregistra o emula- pular şi se adresează în principal oamenilor simpli. Prin
ţie religioasă şi educativă extrem de vizibilă. Existenţa la intermediul lui Creangă cercetătorul din Dorohoi pole-
Dorohoi a preotului cărturar Dumitru Furtună este si- mizează cu intelectualii de tip nou, care vor să imple-
nonimă cu un şir de remarcabile ctitorii. Mai întâi în menteze în sacrul nostru areal tradiţional paradigme de
1917, la 2 ani după instalarea ca paroh, pune bazele So- gândire şi creaţie occidentale, primejdioase fiindcă nu
cietăţii de culturalizare şi educaţie creştină „Sf. Maria“. au legătură cu sufletul popular românesc şi le lipseşte du-
În 1920 inaugurează, după multă strădanie, sala de tea- hul creştin. Aici sunt pomeniţi Arghezi şi Ion Barbu
tru „Unirea“, unde orchestra gimnazială oferă publicu- care, precum toţi din aceeaşi categorie, nu corespund
lui pagini din Schubert, Rossini, Haendel, Wagner, Glu- criteriilor sale de percepţie estetică. Însă dincolo de sen-
ck, C. Porumbescu şi în care va concerta adesea pentru sul polemic, studiul consacrat lui Creangă, mai exact bi-
dorohoieni însuşi George Enescu. Înfiinţarea Liceului ografiei humuleşteanului, relevă un spirit viu, bazându-şi
de fete „Regina Maria“ (1921) şi a Liceului de băieţi analizele nu pe anecdotism memorialistic, ci pe surse
„Grigore Ghica V.V.“ (1923), cu internat şi publicaţie documentare certe şi credibile. Acolo unde există incer-
proprie, sunt tot o consecinţă a trudei sale închinate ri- titudini, nu ezită să lase un semn de întrebare, precum
dicării acestui colţ de ţară. 1923 devine un reper şi pen- în cazul versurilor satirice puse greşit pe seama lui
tru că acum în oraş debutează cursurile Seminarului te- Creangă (vezi revista „Flacăra“, nr. 9-10 din 20 dec.
ologic „Pimen Mitropolitul“, iar de sub teascul tipogra- 1914, p.1), confuzie preluată ulterior de mulţi alţi edi-
fic iese primul număr al revistei de folclor „Tudor tori. Dumitru Furtună, cercetând manuscrisul Acade-
Pamfile“. Spre a stimula înclinaţia pentru scris a celor miei, unde citeşte aceste versuri în transcrierea povesti-
tineri întemeiază, sprijinit de Ion Pillat, revista de cultu- torului, fără titlu, are dubii în privinţa paternităţii. Pe
ră „Însemnări“ (1934-1944), dar şi un cenaclu literar cu bună dreptate, căci versurile aparţin lui George Sion,
întruniri patronate de însăşi soţia sa, Natalia Furtună. după cum crede şi G. Călinescu, varianta lui Creangă,
Enciclopedismul acestor îndeletniciri demonstrează că puţin modificată, nefiind decât o simplă preluare. Tot
ne aflăm în faţa unui autentic iluminist, care crede cu convingerea că apără substanţa identitară a literaturii
onestitate în misionarismul cultural al generaţiei sale. române în faţa pericolului europenist îl apropie, cum
Acest crez este ilustrat cel mai bine în mărturiile sale era firesc, şi de Eminescu, la rândul lui adversar al for-
scrise. El pare convins că, pe lângă pastoraţie, preotul melor fără fond, când sunt artificiale şi găunoase. Privi-
are şi o datorie culturală, care trebuie onorată scriptic, tor la biografia poetului, Dumitru Furtună elucidează
prin culegeri de literatură populară şi scoaterea la lumi- un moment controversat, şi anume că la 23 aprilie 1865
nă, din întunericul arhivelor, a tuturor informaţiilor is- Eminescu se afla la Botoşani şi nu în pribegie, cum cre-
torice preţioase spre a fi adunate în tomuri: „epoca cea dea inclusiv Călinescu. Informaţia parvine cercetătoru-
mai frumoasă ce a trăit Biserica la noi a fost atunci când lui graţie unei fotografii cu această dată, oferită poetului
ea a luminat poporul prin tipografii, prin cărţi“. (Pentru de către un amic la Botoşani, fotografie descoperită şi
ridicarea culturală a unei biserici. Nouă cuvântări şi un semnalată de Leca Moraru. La fel de valoroasă ni se pare
apel (1918), în Pr. Dumitru Furtună – opera teologică, contribuţia lui Dumitru Furtună la stabilirea filiaţiei
vol. 2, Iaşi: Ed. Sf. Mina, 2016, p. 114-115). Asaltat de in- unor expresii (scripturile române şi ca un fagure de mie-
fluenţe nefaste, edificiul culturii şi tradiţiilor naţionale, re) din poemul „Epigonii“. Cercetătorul află că originea
înglobând sufletul popular, se află în iminent pericol de acestor cunoscute sintagme nu trebuie căutată în cine
prăbuşire. De aceea Dumitru Furtună crede că şcoala şi ştie ce bibliografii simandicoase, ci în lecturile poetului
biserica, făcând front comun, trebuie să stăvilească, din înaintaşii săi români, anume în prefaţa mitropolitu-
printr-o educaţie preponderent naţională şi creştină, lui Iacov Putneanul la Adunarea de multe învăţături
aceste agresiuni venite, din cauza nepăsării oficiale, pe (1757), adică traducerea din slavoneşte a unui Sinopsis
căi oculte. Ideea transpare cu claritate în scrierile sale cu grecesc. Peste tot, dar mai ales în numeroasele studii şi

24
Creaţie literară
articole dedicate lui Creangă, înaintea judecăţii estetice culese de Dumitru Furtună este înnobilat în permanen-
stă cea morală. Prioritatea criteriului etic, de sorginte ţă de plasticitatea expresivă a textelor, farmecul expri-
creştină şi populară, va dirija mereu atitudinea cărtura- mării traducând valenţele inepuizabile de sensibilitate şi
rului, fie că vorbim de preocupări folclorice, teologice trăire nefalsificată. Folcloristul nu intervine în materia
sau didactice. Factorul educativ, cu menirea de a perpe- pieselor, păstrându-le originalitatea, uneori cu riscul de
tua o filozofie de viaţă şi simţire tradiţională, guvernează a fi conservat inclusiv defectele. De maximă utilitate
toate iniţiativele teoretice şi practice ale cărturarului. pentru cititor se dovedesc atât Glosarul, cât şi Bibliogra-
Hărnicia sa, cu aceleaşi semnificaţii naţionaliste, se ma- fia întocmite de editor şi anexate volumului 3. Dumitru
nifestă din plin şi în domeniul folclorului. Dumitru Fur- Furtună a fost la curent cu evoluţia şi realizările folclo-
tună este mai cu seamă culegător de literatură populară, riştilor din vremea sa. I-a cunoscut bine pe Simion Flo-
de regulă din satele fostului judeţ Dorohoi (Vlăsineşti, rea Marian, Tudor Pamfile sau Artur Gorovei, şi încă pe
Sârbi, Bozieni, lângă Săveni) sau Botoşani (Mănăsti- mulţi alţii, iar cele 23 de numere din revista sa doroho-
reni), dar şi din alte meleaguri româneşti. Textele culese iană de folclor constituie, dincolo de calităţile artistice
sunt de obicei adaptări locale, ele regăsindu-se cu insig- ale conţinutului, şi un preţios document etnografic şi fi-
nifiante diferenţe în mai toate zonele ţării. De exemplu, lologic pentru aria geografică de nord-est.
o baladă, Dochiţa Sandului, culeasă la Darabani, cu une- Un capitol esenţial al vieţii lui Dumitru Furtună ră-
le elemente zonale (Nistrul), circulă în tot spaţiul naţio- mâne activitatea sa ecleziastică. Nici aici nu s-a mulţu-
nal, eroina numindu-se în aceste cazuri Ilincuţa Sandu- mit doar cu îndeplinirea strictă a obligaţiilor de serviciu.
lui, Ilincuţa Şandrului, Chira sau Şendoreasa. Însuşi Dinamismul cărturarului impunea şi clericului o viziu-
Dumitru Furtună publică, în culegerile sale de cântece ne complexă asupra misiunii preoţeşti. El credea cu tărie
bătrâneşti, când se impune, variante care să ateste circu- că, dincolo de îndatoririle profesionale, un preot trebuie
laţia textelor până şi în localităţi care ţin de aceeaşi vatră să aibă iniţiative culturale, fireşte, unele pătrunse de spi-
folclorică. Iar în rarele comentarii teoretice, pentru ex- rit creştin, care să lumineze în sens naţional poporenii.
plicarea temei, cercetătorul recurge, cu temeinică docu- Cunoaşterea trecutului avea tocmai această menire: să
mentare, chiar şi la metode comparatiste. Cele 3 volume convingă contemporanii de necesitatea unei continue
consacrate literaturii populare, alcătuite şi îngrijite de instruiri în scopul păstrării purităţii sufleteşti, după mo-
prof. univ. Gh. Macarie (cel mai merituos dintre exegeţii delul celor vechi. Primul din cele 3 volume cuprinzând
de azi ai folcloristului şi primul său editor după 1965, cu scrierile teologice reproduce amplul studiu din 1915
Izvodiri din bătrâni, Bucureşti: Ed. Minerva, 1973), în- Preoţimea românească în secolul al XVIII-lea. Starea
cearcă gruparea tematică a textelor. Primul volum re- ei culturală şi materială. Cercetând arhivele, Dumitru
produce integral Cântece bătrâneşti din părţile Prutu- Furtună trage o primă concluzie: că domniile fanariote
lui, culegerea din 1927, şi, operând eliminări sau adao- n-au însemnat o totală epocă a întunericului. Într-un
suri, cartea de basme amintită, Izvodiri din bătrâni, fel, veacul 18 a fost şi la români unul iluminist. Nicolae
după ediţia din 1973. Volumul 2 adună, cu unele redu- Mavrocordat şi fiul său Constantin, domnind în Munte-
ceri, textele culegerilor de povestiri, snoave şi legende nia şi Moldova, accelerează procesul tipăriturilor, în fo-
Vremuri înţelepte (1913), Cuvinte scumpe (1914) şi losul românilor şi pe înţelesul acestora. De altfel numă-
Firicele de iarbă (1915). În fine, volumul 3 cuprinde rul preoţilor în ambele ţări româneşti era net în favoarea
pluguşoare (după manuscrisul Pluguşorul la români, autohtonilor, iar slujbele bisericeşti, mai ales la sate, se
din 1915, eliminându-se piesele cvasiidentice) şi artico- oficiau în româneşte. Preoţii sunt obligaţi de cârmuitori
le din periodice despre folclor, tradiţii şi folclorişti. să înveţe carte (cel puţin bisericească), aşa încât spre fi-
Dumitru Furtună e cucerit de simplitatea şi curăţenia nele veacului avem numeroşi clerici cultivaţi. Mai mult,
morală a satului şi săteanului, valori serios ameninţate, pe la 1775, Grigore Ghica Vodă vine cu un decret epo-
după opinia sa, de alterarea tradiţiilor. Toate acestea cal: fără absolvirea unei şcoli domneşti, nimeni nu se
sunt conţinute în substanţa textelor (basme, legende, poate ridica la boierie, iar hirotoniile de preoţi fără învă-
povestiri sau cântece bătrâneşti), fiind ilustrate cu per- ţătură să fie interzise. Amploarea tipăriturilor îşi arată
sonaje elocvente. Ni se propun, aproape transparent, în- roadele. Aici se cuvin menţionaţi la munteni mitropoli-
văţăminte de viaţă, pe o nesfârşită canava pedagogică. tul Teodosie, episcopul Mitrofan al Buzăului şi mai ales
„Nota moralizatoare în spirit religios este frecventă, as- Antim Ivireanul, iar în Moldova Iacov Putneanul, Iacob
pectul în sine pare a fi legat de însăşi condiţia culegăto- Stamati şi Veniamin Costachi, cel care întemeiază, sub
rului (este preot) (…) interesantă s-ar dovedi, în analiză, oblăduirea domnitorului Alexandru Moruzi, Seminarul
relevarea opticii populare asupra personajelor şi tuturor de la Socola (1803), întâiul în întreg spaţiul românesc.
aspectelor adiacente ideologiei religioase (…), acel creş- Informaţiile furnizate de cercetător sunt adesea specta-
tinism popular de o ponderată, dar sinceră şi profundă culoase. Numărul preoţilor creşte vertiginos către 1800,
evlavie“, observă prof. Gh. Macarie în Un om şi o operă pentru că titlul acesta aducea scutiri de dări către stat şi
(Pr. Dumitru Furtună – Folclor, vol. 1, Iaşi: Ed. Sf. destule venituri din serviciile bisericeşti. Un sat în ţinu-
Mina, 2016, p. 20). Corolarul etic al literaturii populare tul Sucevei, ne spune episcopul cărturar Melchisedec

25
Creaţie literară
Ştefănescu, avea pe atunci peste 30 de preoţi şi diaconi. concepe câteva măsuri reformatoare pentru învăţământ,
Pentru a accede mai uşor la hirotonie, mulţi români tre- dar sensul acestora nu se deosebeşte prea mult de idea-
ceau Dunărea, la Vidin, unde obţineau, pe bani puţini şi lul său uman şi cultural: „E vremea apropierii de popor.
fără examen, râvnitul titlu. Preoţii de la bisericile obiş- Să dăm deci adevărata atenţie sufletului popular“. Con-
nuite (nedomneşti) aveau de achitat câteva biruri im- cret, programul educaţional să se sprijine pe trei piloni:
portante: darea cârjii (la instalarea mitropolitului sau Agricultura, Morala şi Sufletul popular. Folclorul să de-
episcopului), ploconul vlădicesc (cel canonic, anual), vină obiect de studiu (echivalând sufletul popular), iar
ploconul praznicului (la hramul mitropolitan sau epi- Religia să capete ore în plus la predarea în şcoli. Deşi
scopal), darea bastonului (către protopop), darea pentru peste câţiva ani va înfiinţa el însuşi un seminar teologic
şcoli şi ajutorul destinat spitalelor. În Moldova mai exis- la Dorohoi, acum consideră că aceste instituţii („fabrici“
ta şi darea pentru ciubote, cuvenită protopopului, pen- de preoţi) sunt ineficiente, nefiind egale liceelor, şi deci
tru deplasările sale ostenitoare către judecăţi. În pofida trebuie desfiinţate în favoarea „liceelor cu duh religios“,
acestor taxe, starea materială a preoţimii în veacul 18 unde toţi să primească aceeaşi învăţătură, inclusiv religi-
este suficient de bună, încât cercetătorul conchide: „cle- oasă, urmând ca după absolvire fiecare să poată opta
ricii duceau o viaţă modestă, dar dorită de toţi locuitorii pentru o carieră sau alta. Aceeaşi ţesătură conceptuală şi
ceilalţi“. Unii aveau în proprietate robi ţigani: preotul în volumul 3 (Pr. Dumitru Furtună – Opera teologică,
Şerban din Roman vinde nişte ţigani mitropolitului Iaşi: Ed. Sf. Mina, 2016). Piesa de rezistenţă o constituie
Leon cu 5oo lei (1787), ne mai spune acelaşi informat aici teza sa de doctorat, Ucenicii stareţului Paisie în mă-
episcop Melchisedec (vezi Pr. Dumitru Furtună – Ope- năstirile Cernica şi Căldăruşani cu un scurt istoric asupra
ra teologică, vol.1, Iaşi: Ed. Sf. Mina, 2016, p. 234). Iar acestor mănăstiri (1928). Investigaţia cercetătorului este
arhiereul primea ca plocon de la supuşi berbeci, făină, şi aici de necombătut. Vorbim de o judicioasă coerenţă a
găini, vin, galbeni etc. Preoţii deţineau sute de stupi, sute analizei, cu evidenţierea informaţiilor care să transfor-
de oi, vii şi livezi, dar şi orice sătean fruntaş era proprie- me studiul într-o construcţie desăvârşită. Un cărturar de
tarul a cel puţin 12-16 vite. Toate aceste informaţii retu- anvergura lui Paisie Velicikovski, asumându-şi ca pe o
şează cumva imaginea noastră despre acel secol, care datorie rolul de educator moral şi cultural în mediul
n-a fost eminamente sărac şi lipsit de puls cultural. Al monastic, nu-l putea lăsa indiferent pe Dumitru Furtu-
doilea volum consacrat operei teologice este la fel de in- nă. Văzându-i aura, cărturarul din Dorohoi constată că
structiv. În Cuvânt la intrarea în parohie…, Dumitru Paisie a declanşat în jurul său o adevărată mişcare spiri-
Furtună face proba darului său oratoric. Avem aici în tuală, un curent paisian. Acest curent a produs nume-
germene marele său proiect de redeşteptare spirituală roşi învăţăcei, care la rândul lor vor continua opera lu-
pentru mirenii aflaţi în păstorirea sa şi de fapt pentru minătoare a marelui stareţ. Încât nu doar mănăstirile
toţi românii. Extrem de edificatoare ni se par cele „nouă moldoveneşti, ci şi cele din Muntenia şi Oltenia s-au pu-
cuvântări şi un apel“ având drept scop „ridicarea cultu- tut înfrupta din învăţăturile ziditoare emanate de la
rală a unei biserici“. Încă de la fondarea Societăţii creşti- Neamţ. Uneori, dorinţa de a preamări biserica naţională
ne şi culturale „Sf. Maria“, Dumitru Furtună concepea, şi rosturile sale îl conduc pe dorohoian la viziuni proto-
dincolo de pastoraţia propriu-zisă, şi o vastă campanie croniste: „Biserica noastră strămoşească, ortodoxă, a
de regenerare spirituală a semenilor prin mijlocirea a devenit (…) cheagul ortodoxiei întregi“ (Mihai Emi-
trei instrumente: o casă de citire (bibliotecă), o sală de nescu şi Patriarhul Miron, în Pr. Dumitru Furtună –
cursuri (în care profesorii să ofere lecţii educative gratu- Opera teologică, vol. 3, Iaşi: Ed. Sf. Mina, 2016, p. 232).
it) şi o tipografie parohială (răspânditoare de învăţătură Penultimul volum, Pr. Dumitru Furtună – Scrieri di-
curată). Realizarea acestui proiect în trei puncte devine verse (Iaşi: Ed. Sf. Mina, 2016) relevă preocupările pro-
pentru preot obsesia sa cotidiană. În cele nouă conferin- fesorului pentru creşterea spirituală a gimnaziştilor din
ţe, indiferent de tema lor, parohul, precum Cato Bătrâ- Dorohoi, cărora le compune piese de teatru educative şi
nul în antichitate cu Delenda Carthago, repune chestiu- le organizează serbări. Mai citim aici o scrisoare inedită
nea pe tapet de exact 20 de ori, apelând pentru sprijin aparţinând lui Gh. Eminovici, precum şi corespondenţa
financiar când la conştiinţa, când la sentimentele altru- lui D. Furtună cu Nicolae Iorga. Dacă adăugăm la toate
iste ale mirenilor. Dumitru Furtună admite necesitatea acestea şi volumul Pr. Dumitru Furtună – Personalita-
spiritului ştiinţific la nivel teologic, tocmai pentru ca te complexă (Iaşi: Ed. Sf. Mina, 2016), cuprinzând evo-
preotul, temeinic cultivat profesional, să apere eficient cările celor care l-au cunoscut, colegi, prieteni şi foşti
adevărurile bisericii în faţa agresiunii contestatare, in- elevi, vom putea reconstitui, fie şi extrem de palid, ima-
clusiv pe cale apologetică, aşa cum făceau altădată Co- ginea grandioasă a unui cărturar de o rară frenezie inte-
menius sau Pestalozzi. Deoarece „Biserica a fost păstră- lectuală, cu contribuţii remarcabile, uneori sclipitoare,
toarea naţionalităţii noastre, făuritoarea culturii noastre în multe direcţii culturale. Dar mai ales vom reconstitui
şi răspânditoarea moralităţii noastre“. Imediat după răz- figura unui mare patriot, pe mormântul căruia ar putea
boi, când întrevede „un suflet nou în societatea noastră“ fi scrise cuvintele referitoare la Pestalozzi. „totul pentru
şi „o nouă scară a valorilor omeneşti pe cale de a se fixa“, alţii, nimic pentru mine“.

26
Creaţie literară
toţi mi-au spus că nu există medicaţie,
dacă-ţi vine să te poemi – apoi, te poemi,
te apleci deasupra hârtiei
şi laşi jetul lung şi tulbure să ţâşnească,
până seacă vezica poemică;
numai că, după ce termini să te poemi,
nici nu ştii când se umple iar vezica poemică
şi începe a te ustura, şi începi să simţi greu,
ca un lingou de plumb, în degete –
atunci ştii că vezica poemică e iarasi plină,
atunci, te apleci iarăşi asupra hârtiei
şi poemi… poemi… cu satisfacţia
celui care a primit de la Dumnezeu
o rezervă de penis!…

Nu ştiu cum sunteţi dumneavoastră,


Dar eu mă întreb: mai am scăpare?…
Oare cât o să mă mai poem?!…
E adevărat că, în ultima fază a bolii,
Devii prelucrător de ploi prin aşchiere?!…

CAPITOLUL 1:
ÎNFILOZOFĂRI PENTRU OXIURI,
OXIMORONI ŞI PUSTULE,
ÎN AH! MAJOR

MOTTO:
„SĂ CONCEPI ACTUL GÂNDIRII CA PE
O BAIE DE VENIN, CA PE UN DIVER-
TISMENT DE VIPERĂ ELEGIACĂ. “
(E.CIORAN – „MĂRTURISIRI ŞI ANATEME“)
Stelorian MOROŞANU
…FRACTURAT LA ÎNFILOZOFARE SUBCUTANATĂ (1)
OSUL INEFABIL ŞI LA *
FEMURUL FLUTUROS Am prins
Sensul – care-mi – scapă
PROLOG: tocmai când ieşea pe poartă;
PENTRU ONOR…
Ridicaţi-vă în picioare: supărat şi cu năduf,
l-am bătut cu-n pămătuf
Trece Regimentul meu de sictir, până am văzut că-i crapă –
Regimentul 31 de Sictir Călare! şi-a recunoscut senin:
Eu sunt
ÎNTÂMPINARE: Sensul – care-ţi scapă!…
DESPRE VEZICA POEMICĂ

* ÎNFILOZOFARE FĂRĂ ANESTEZIE


De parcă aş fi un Proust – işor,
Nu ştiu cum sunteţi dumneavoastră, am bătut în cuie
dar mie imi vine aşa – obloanele de la fereastra Conştiinţei
brusc, instantaneu si deodată! – şi nu mai urmează decât
să mă … poem! să îmi spun „noapte bună! “ …

Ştiu, nu-i frumos ce vă spun, Vă previn,


asta-i o treabă intimă, somnul Conştiinţei mele
dar cui să mă plâng?!… nu mai naşte nimic,
de la cine să cer un sfat?… i-am legat, de mult,
că, uite, pe la câţi doctori am fost, trompele uterine…

27
Creaţie literară
ÎNFILOZOFARE doar că mi-a spus, în aparteu
CU EXTRACT DE LACRIMĂ (1) (să nu spioneze vecinii):
Sens şi scop dragul meu, nu m-am îndoit
sau scop şi sens… niciodată de generozitatea ta,
Câtă iluzie era odată! numai că… numai că…
Câtă orbire cu ochii căscaţi!, s-a întâmplat şi astăzi
eram scriitor planetar – ca acum cinci, zece, douăzeci de ani,
scriitor de erată!… că speranţele bine-crescute
n-au avut timp să bine-crească,
Scop şi sens ai lăsat deschis la coteţ şi…
sau revers, le-a mâncat dihorul, de mici!…
nu contează, mocirla–i vâscoasă,
oasele-mi defilează prin Univers – Ce minunat mă încape Lumea!…
fără mine – cum girafa mea din grădină
dar se simt ca la ele acasă… mai încape stelele pe care le paste,
încă, prin salcâmi şi prin duzi!…
Ce să le spun?… Sens sau scop?…
Sau reversul?… M-am trezit, azi-dimineaţă,
Doar această pulbere a pulberilor cu gândul să-ţi dau
Mai sărută Nimicul o speranţă!…
Şi Universul!… Dar, ca în orice afacere,
există şi o rubrică de pierderi –
că nu stau să-ţi explic managementul!-
ÎNFILOZOFARE şi… ete că sunt păgubaş!…
ÎN CHEIE RURALĂ iar tu, tu… îmi ceri
o speranţă!…
* aştepţi o speranţă!…
Ce minunat mă încape Lumea!-
cum balena mea din grădină Nesimţitule!…
îl mai încape, încă, pe Iona,
prins la furat de cireşe!…
ÎNFILOZOFARE
M-am trezit, azi dimineaţă, ÎNFILETATĂ ADÂNC
cu gândul că trebuie să-ţi dau
o speranţă!… *
Lumina şi verdele, Nişte măsline, nişte salam…
Cred că voiau şi ele Mai mult nu voiam…
să-ţi dea o speranţă,
aşa mi-am zis şi eu: Ce privire flanelată
hai să-ţi dau o speranţă, pe domnişoara ce-mi surâdea!,
că merită, se împlineşte cincinalul care îmi cântărea,
de când nu ţi-am mai dat una!… fără să ştie- nevinovata!-
hai, fie ce-o fi, să-ţi dau una!… că eu făceam plata
hai, fie ce-o fi, să-ţi dau pentru MOARTEA MEA!…
o speranţă!…
Şi ea, surâdea…
Ce minunat mă încape Lumea! –
cum melcul meu din grădină
mai încape în castelul său, încă, ÎNFILOZOFARE SUBCUTANATĂ(2)
balurile de sâmbătă seara!…
*
M-am trezit azi dimineaţă, Să te uiţi la mâna ta,
aşa de hotărât… aşa de… aşezată pe această hârtie;
că nu m-ai fi recunoscut!
Chiar am vorbit cu nevasta: să te uiţi la venele care pulsează
dragă, nu-i aşa că, astăzi, şi să ştii că viaţa ta e acolo;
trebuie să ofer negreşit
o speranţă bine-crescută?… să te uiţi şi să-ţi închipui
că s-ar putea scârbi de tine,
Mi-a dat dreptate, draga de ea,

28
Creaţie literară
că într-o clipă, fără preaviz, *
ar putea să-ţi arate curul Doamne!, câtă ratare trăieşte în mine!,
Câtă gangă se scurge pe jgheab!…
şi să se care, neuitând să-ţi spună: căci, mâncând un înger
să ne vedem sănătoşi şi scuipând şapte draci,
în lumea cealaltă!… e ca şi cum aş fi descheiat la prohab!…

Doamne!, cât inutil se răsfaţă în mine!,


ÎNFILOZOFARE câtă materie asasinată lent şi tacit!…
CU EXTRACŢIE DE LACRIMĂ(2) căci, scuipând înspre soare
şi rânjind înspre lună,
* e cum la nuntă m-aş apuca de bocit!…
Ce-aş putea să-ţi spun,
într-o zi ca aceasta?… Doamne!, câtă futilitate petrece în mine!…
Doar că a trecut pe la mine câtă snagă a vieţii topită în ceaţă!…
Domnul Îndurare S-a prăpădit şi litra de suflet,
şi mi-a lăsat o halcă de lumină, s-a prăpădit eprubeta de zâmbet,
o felie de nisip s-a prăpădit şi chiştocul de viaţă!…
şi-un ulcior cu albastru;
nu mă invidia,
dacă-ai să ieşi pân`la poartă, ÎNFILOZOFARE
s-ar putea să găseşti şi tu PE RUGUL UIMIRII
o felie de lumină,
o halcă de verde *
şi-un ulcior cu zefir… Primavara explodează din aproape în aproape,
ca şi pustulele unei acnei bine întreţinute;
Dar nu amâna, siderat de lumină, matol firdusit de verde,
ieşi astăzi până în poartă- îmbulinat de rădăcinile proaspete le viselor,
de mâine am auzit în papistrat de lostopanele de speranţă
că ne va ninge în soartă aruncate magnanim de ziua mizericordioasă,
vor ciuguli corbii vineţi îmi dau seama că am ajuns la cunoaşterea din urmă,
din ziua aceasta- o moartă… îmi dau seama că filozofia şi fericirea
sunt sinonimele unei stări dintr-o zi
şi care te lasă răscăcărat pe osia Lumii,
ÎNFILOZOFARE spunându-ţi:
CU ANESTEZIE MĂCIUCOASĂ
ceea ce ţi se întâmplă acum,
* fiinţă bicisnică,
O forfoteală amorfă… este eternitatea dorită!…
Cariciuri şi briciuri…

La zee cum ţi s-ar spune LUAŢI PAUZĂ DE-O ŢIGARĂ…


Că-i carne macră în zgârciuri…
*
Un urlet ca o şoaptă… “[…] (Eu vă vorbesc atât de limpede şi atât de înflă-
Bălţi de întuneric şi vagoane de zgură… cărat, iar voi vă urcaţi în tramvaie, daţi fuga la maga-
zine să vă umpleţi sacoşele cu cârnaţi şi paste făinoa-
La zee cum i-ai vorbi Domnului se, vă precipitaţi spre stadion să vi se bată în faţă min-
Cu gheme de şerpi ţâşninde din gură… gea, ba unii parcurgeţi un drum şi mai lung, începeţi
în stradă o discuţie cu o femeiuşcă, o trambalaţi toată
O oarbă şi adâncă privire… ziua prin cofetării şi cinematografe, o capturaţi ca pe
În pâslă, în plumb şi-n mocirlă… o vulpe şi o duceţi în patul vostru să vă spună cuvin-
te aromitoare, în timp ce vă pregăteşte surpriza unui
La zee ca şi vita de ham, copil…Păi colocviu e ăsta? Păi aşa ne-a fost vorba?
Ce-n resteu se aşează, docilă… Oferiţi-mi, prieteni, şansa de a-mi duce şi eu demon-
straţia până la capăt, creaţi-mi climatul potrivit, în apă,
pe pământ şi în aer, ori ne ocupăm cu descifrarea şti-
ÎNFILOZOFARE, inţifică a fenomenelor, ori ne irosim energiile mân-
„LA SARMAUA METAFIZICĂ“ când, bând şi iubind. Puţină decenţă, prieteni!)[…]“
(M.H.Simionescu – „Breviarul“, Cartea a doua, X)

29
Etnomuzicologie şi coregrafie
Gellu DORIAN
CONSTANTIN LUPU – 66
Constantin Lupu ar fi îm- Mari manifestări de răsu-
plinit pe 19 mai anul acesta net, iniţiate sau continuate
66 de ani. Proaspăt absolvent de Constantin Lupu, cum ar
al Conservatorului de mu- fi Festivalul-concurs naţional
zică din Iaşi a fost repartizat de muzică uşoară „Mărţişor“,
în 1975 la Centrul Judeţean „Serbările pădurii“, „Holda
de Îndrumare a Creaţiei Po- de Aur“, „Satule, mândră gră-
pulare şi a Mişcării Artistice dină“, „Cântec şi joc pe Valea
de Masă Botoşani, aşa cum se Prutului“, „Datini şi obiceiuri
numea pe atunci fosta Casă de iarnă“ şi altele, sunt mărci
a Creaţiei şi cum se numeşte care poartă amprenta profe-
acum, Centrul Judeţean pen- sionalismului de care a dat
tru Conservarea şi Promova- dovadă.
rea Culturii Tradiţionale. În privinţa cercetării area-
A lucrat aproape 38 de ani lului folcloric al judeţului Bo-
confundându-se cu instituţia toşani, de la culegerea a sute şi
căreia i-a dus faima în ţară şi sute de piese muzicale, de joc
în lume. În 1977 a înfiinţat şi cântec, până la transcrierea
Taraful Datina, care-i avea în componenţă, la înce- minuţioasă, în detaliu a acestora, apoi orchestraţii de
put, pe lângă virtuozul care era Constantin Lupu, şi care s-au folosit de cele mai multe ori trecându-i con-
pe Cristian Spânu, la fluier, Mircea Antoneac, la vioa- tribuţia în anonimat, mari orchestre de muzică popu-
ră, Mihai Cojocaru, la contrabas, Constantin Bădean, lară, Constantin Lupu va fi menţionat, din păcate, în
la braci şi Constantin Negel, la cobză. Au mai cola- istoria tradiţiilor culturale ale locului ca ultimul pro-
borat sub bagheta lui Constantin Lupu, care-şi obţi- fesionist adevărat, care şi-a sacrificat timpul şi sănăta-
nuse şi dirijoratul, Aurel Amarandei, la fluier, Adrian tea întru a îmbogăţi o zestre pe care puţini ştiu acum
Cântec, la acordeon, C. Sfrangeu la contrabas, şi alţii. să i-o aprecieze aşa cum se cuvine.
Între 1981 şi 1985 Taraful Datina a înregistrat două Risipitor, cum l-am ştiut chiar din momentul când
LP-uri şi peste 100 de piese folclorice culese de Con- a sosit la Botoşani din aula conservatorului ieşean,
stantin Lupu, intrate în fonoteca de aur a Radiodifu- renunţând la locurile natale din Gdinţii Neamţului,
ziunii Române. Constantin Lupu s-a dăruit în totalitate profesiei sale,
A colaborat cu mari folclorişti, etnologi, dirijori muzicii populare, pentru care avea un cult aparte, de
şi realizatori TV, de la Emilia Comişel la Speranţa la care nu putea fi abătut. Din această risipă a rămas
Rădulescu, de la Constantin Arvinte la Ioan Cobâlă, această zestre pe care trebuie să o folosim la nivelul
de la Mărioara Murărescu la Vasile Pohoaţă, ori cu impus de el şi să o păstrăm ca un eşantion de acura-
cercetători autentici cum au fost I.H. Ciubotaru, Pavel teţe şi marcă identitară a culturii noastre tradiţionale.
Delion sau Narcisa Ştiucă. Copia CD-ului Muzică veche din Moldova de Sus,
Devenit director al Centrului Judeţean pentru realizată acum de instituţia la care a lucrat şi care ar
Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bo- trebui să-i poarte numele, readuce în atenţia iubitori-
toşani, în februarie 1990, a condus instituţia aceasta lor de folclor autentic piese culese, transcrise şi inter-
timp de şapte ani, aducând-o, împreună cu colecti- pretare de el împreună cu cîţiva membri ai Tarafului
vul de atunci, subordonat metodic şi financiar Mi- Datina, precum: Hora lui Nemţanu, Hora boierească a
nisterului Culturii, prin Inspectoratul Judeţean pen- lui Toader Ţîntă, Sârba cu corzi încălecate din Albeşti,
tru Cultură Botoşani, şi Centrului Naţional pentru ori Sârba din Prisăcani sau Ţărăneasca de pe Siret,
Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, în- care, ascultate acum, scot în evidenţă virtuozitatea vi-
tre primele trei instituţii de cercetare şi promovare a olonistului Constantin Lupu.
folclorului din ţară. Succesele Tarafului Datina şi ale Este doar un început de gest care se adaugă la o
Ansamblului de dansuri cu acelaşi nume, condus de a doua ediţie a Festivalului zonal de tarafuri, care-i
regretatul Vasile Andriescu şi el salariat al instituţiei, poartă numele, festival organizat de instituţia la care
ambele ale Centrului Judeţean pentru Conservarea şi acesta a lucrat, cum am spus, timp de aproape 38 de
Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, au făcut ani.
cunoscut în ţară şi peste hotare, din Europa în Asia, Incercăm, şi sperăm să şi reuşim să arătăm măcar
din Africa până în America, folclorul muzical auten- acum, preţuirea şi respectul omagiindu-i numele şi
tic din arealul judeţului Botoşani, parte a Ţării de Sus. munca de o viaţă prin acest festival.

30
Etnomuzicologie şi coregrafie

„Eu îmi doresc ca România să fie cea


mai frumoasă şi mai demnă, aşa cum e
mireasa în faţa altarului, cum îi prima
fată care iese la joc, cu flori în păr“
MIREL AZAMFIREI ÎN DIALOG CU SOFIA VICOVEANCA
Ce poţi să (mai) scrii despre Doamna Sofia Vicoveanca?… A apărut în nenumărate spectacole şi emisi-
uni, muzica ei este recunoscută şi de copii, simpla (?) ei apariţie, în costumul popular purtat cu demnitate
arhierească impune respect, dar şi o oarecare reţinere, simţi că eşti pe un teritoriu controlat total de Doamnă,
nu poţi face ce vrei tu în prezenţa ei, ea te va ghida şi îţi va arăta, mai blând sau mai hotărât (depinde de
tine) cam ce trebuie să spui şi să faci. Particip la un spectacol cu Rapsozii Botoşanilor şi, auzind-o şi văzînd-o
pe Doamna Sofia, îndrăznesc să merg în culise şi să-i propun un interviu prin telefon, pentru revista noas-
tră. Acceptă fără să stea prea mult pe gânduri, iar eu realizez că tocmai mi-am „făcut rost“ de o sarcină
foarte grea… O sun zilele următoare, îşi aduce aminte de interviu şi stabilim pentru săptămâna următoare
o zi. Telefonez din nou, iar după primele vorbe îmi dau seama că „nu e momentul“, astrele, horoscopul,
feng-shuiul, toate sunt împotrivă… Hmmm… M-am blocat quasi-total, vocea Doamnei părea că numai de
interviu n-avea trebuinţă atunci; încep totuşi, destul de (foarte) stupid… Cu Doamne-ajută!

– Ce să vă întreb, eu v-am sunat aşa, deocamda- cântece noi, care nu se aseamănă cu nici unul din-
tă, de… tre cele pe care le-am mai cântat. Deci, iată, nu stau
– De foaie verde…(râde) locului!

– Ce mai faceţi? (ceva mai deştept nu-mi vine în – Cu ce formaţie, cu ce dirijor?


tărtăcuţă) – Cu Viorel Leancă, cu Suceava.
– Mă pregătesc de sărbători (n.r. – interviul telefo-
nic are loc pe 21 martie 2017). Am pregătit un mate- – De ce credeţi că nu avem o orchestră româneas-
rial nou, deocamdată sunt cu negativele în braţe, am că reprezentativă, de muzică populară, cum era pe
23 de piese noi, probabil vor fi 24, care vor apărea nu vremuri, cu Paraschiv Oprea – şi vedem mereu la te-
ştiu când, deocamdată repet să mă obişnuiesc, sunt levizor Lăutarii de la Chişinău, cu Botgros?

31
Etnomuzicologie şi coregrafie
– În Basarabia, în fiecare familie, dacă nu sunt la penitenciarul din Botoşani şi am mai citit că dv.
doi, atunci măcar un membru al familiei este pus la participaţi şi la alte concerte caritabile. M-am mirat
punct cu muzica, pentru că se dă foarte mare impor- foarte mult cum un artist ca dv. merge la asemenea
tanţă şcolii şi culturii muzicale. evenimente şi m-am bucurat, în acelaşi timp. Aveţi
tot respectul meu.
– Poate că instituţiile noastre nu se implică destul? – Dar nu-i prima dată, am fost pentru a doua oară
– Nu instituţiile, la şcoală nu se face muzică, co- la penitenciar. Fac acest lucru pentru că aşa încerc şi
piii nu fac muzică, am nepoate care nu prea au trea- poate reuşesc pentru 5 minute sau pentru câteva cli-
bă cu muzica – şi sunt în „buricul“ Bucureştiului. Nu pe să-i fac să uite unde sunt, sau să-i fac să regrete,
se fac audiţii, etc. Încă ceva, pentru că eu am lucrat sau, nu ştiu, să le luminez puţin ziua, clipa. Fac acest
cu cei de peste Prut, n-ai să vezi nici un băiat din lucru şi consider că, nu ştiu, mă simt mai bogată în
orchestră care, în timp ce este în scenă, să-i alunece momentul când poposesc în asemenea locuri. Asta e
privirea pe lângă dirijor, să cocheteze cu cineva din pentru sufletul meu, dar faptul că aţi fost prezent sau
sală, sau să comenteze ei în timp ce cântă, sunt foarte aţi auzit, mă rog, e altceva. Când le-am cântat, i-am
serioşi, chit că le pică ochii de somn, n-ai să vezi ni- văzut aşa de detaşaţi, au râs aşa cum râde omul
ciodată că se plâng, este foarte multă disciplină, foar- când nu are nici o apăsare. În momentul acela am
te multă seriozitate şi pasiune, fac cu drag ceea ce reuşit, iată, să-i bucur. Au uitat, în clipa aceea, au
fac, chiar dacă nu le place cântecul respectiv, încear- uitat unde sunt. Acela a fost momentul meu de bu-
că să facă să nu simtă publicul din sală că, mă rog, lui curie, de împlinire.
nu i-ar pica bine. Este foarte important.
– Spuneţi undeva: „Eu mă regăsesc mai mult în
– Am citit că aţi colaborat cu nenumăraţi dirijori: cântecele de dor, de jale, bocetele…“ Nu credeţi că
George Sârbu, Gheorghe Zamfir, Radu Voinescu, astăzi este prea multă veselie în folclor, prea se cântă
Paraschiv Oprea, Viorel Leancă. muzica populară doar pentru dans şi pentru diver-
– Cu maestrul Cobâlă, am foarte mult material tisment? Ce părere aveţi?
scos cu dirijorul Ioan Cobâlă, eu încă mai fac parte – În general, mă regăsesc, sunt mai în largul meu
din familia Rapsozii Botoşanilor. când cânt un cântec de dor. Dar oamenii noştri sunt
atât de apăsaţi de atâtea griji, încât nu le mai trebuie
– De ce sunteţi la Botoşani şi nu la Suceava?! să le aducem aminte. Şi dacă vin la spectacol, să în-
– Aaa, vă deranjează că sunt la Botoşani? cercăm să-i bucurăm, să-i facem să uite, este impor-
tant acest lucru, asta-i menirea noastră, să-i bucu-
– Nu, eu doar vă întreb… răm. Dacă „pe ici, pe colea“ mai strecurăm câte ceva,
– Nu mă întrebaţi, nu vreau să dezgrop morţi… dar vedeţi care sunt vremurile… Eu vreau să vă mai
pe această linie. Vreau să-i mulţumesc dlui Cobâlă, spun că am poposit prin lume, unde sunt românii
care într-un moment foarte delicat din viaţa mea, noştri, dar unde nu sunt, săracii, până la Polul Nord,
mi-a întins o mână – şi n-o să-l uit niciodată, pentru în Alaska, sunt acolo duşi. Ei, vreau să vă spun, joa-
că în viaţa noastră apar şi momente delicate, dificile că, se bucură de cântec şi joacă, dar dacă te uiţi în
şi atunci, se spune că Dumnezeu îţi trimite omul de ochii lor, simţi că te îneci în amar, în griji, în gân-
care ai nevoie, iată, atunci, omul care mi-a fost ală- duri la cei de acasă ce fac şi în lacrimi, dar ei joacă şi
turi a fost dl Cobâlă şi-i mulţumesc din toată inima, cântă, nu vor să piardă momentul că sunt alături de
până voi pleca în altă lume, n-am să uit gestul dom- cineva care le-a adus bucurie; dar nu ştiu dacă vor-
niei sale. bim de împlinire, încearcă să îndulcească gurile, nu
ştiu, că n-a plecat nimeni de acasă de nu ştiu ce, nu-
– La începuturile carierei dv. aţi cântat şi în cor. mai căutând un loc mai bun şi o pâine mai dulce.
– Normal. Am cântat, la început, în 1959, la an-
samblu. Dacă rânduieşte Dumnezeu, în toamnă – Aţi spus undeva: „Oricât de bine mi-ar merge,
fac 58 de ani de cântec. îmi umplu inima cu rugăciuni către Dumnezeu“.
Ce rol credeţi că are religia în viaţa dumneavoastră,
– Mulţi înainte! a noastră?…
– Mulţumesc – şi chiar am întrebat pe băiatul de – Eu am fost crescută în acest spirit, povestea mea
la sunet, dacă a mai înregistrat cineva la vârsta asta şi e lungă şi destul de, nu de încâlcită, de tristă… Eu
a spus „Dumneavoastră, Doamnă.“ am trăit o vreme fără tată, doar cu mama; tata era
prizonier de război şi nu ştiam dacă se mai întoarce.
– V-am văzut în urmă cu două săptămâni la un Acest lucru mi-a impus, m-a făcut să-mi placă mun-
concert şi legat de asta, v-am mai văzut de Crăciun ca. Fără muncă, în nici un domeniu, nu pică nimic

32
Etnomuzicologie şi coregrafie
din cer, nimic. Nimic! Şi munca ce face? Te face să te
simţi util, munca netezeşte; nu plouă cu venit, picu- – Asta voiam să vă întreb, cântatul ăsta pe la nunţi
ră. Şi vreau să mai spun ceva, atunci când tot venitul şi pe la televiziunile de joasă calitate, cu „clapa“ şi cu
este făcut cu sudoarea frunţii, cred că şi omul este un repertoriu metis, nici folclor, nici lăutăreşti, mai
fericit şi împăcat, că nu-l lasă Dumnezeu Sfânt. degrabă manele şi manelişti deghizaţi în interpreţi
Eu cred, nu ştiu dacă am spus acuma la penitenci- populari… Cât de jos se mai poate merge? Şi de ce
ar când am fost, că atunci când îţi plânge sufletul, s-a ajuns aici?
că suntem oameni şi la fiecare dintre noi mai apar şi – E amestecătură, staţi să vă spun ceva, n-o să mă
nori, cel mai bun medicament este rugăciunea, dar vedeţi niciodată într-un juriu, într-o comisie, pen-
nu rugăciunea spusă din vârful buzelor şi cu gân- tru că eu, demult, trăia Emilia Comişel, deci vor-
dul ce mănânc sau unde mă duc; nu, dacă reuşeşti besc de ani mulţi, a spus: „ – Sofia, de ce nu vrei tu
să concentrezi, să apelezi, să ştiţi că găseşti alinare şi
să fii într-un juriu, pentru că ai repertoriu, ai toate
pace. Eu aşa îmi duc viaţa, pentru că de 16 ani sunt calităţile“, şi am spus: „Doamna Emilia, în veci…“,
văduvă, sigur că nu sunt singură, că tot timpul sunt să vă spun de ce: fiecare copil care intră într-o com-
cu traista-n băţ, fug de ici colo, dar am şi momente petiţie, el când pleacă de acasă – sprijinit de mamă,
când, ca fiecare om, apelez la rugăciune şi-I mulţu- de tată, de bunica – el crede că este cel mai bun, cum
mesc lui Dumnezeu pentru tot. Pentru că, iată, noi îmi permit eu să tai din aripi, pentru că fiind în ju-
avem o chestie, dacă recunoşti călătorind prin lume, riu pot să contribui şi eu, nu? Nu mai vreau bleste-
poţi vedea ce-a lăsat Dumnezeu pe pământ, atâtea me, am destule păcate şi n-o să mă vedeţi niciodată
minunăţii! Am fost în Norvegia şi am crezut că nu se într-o comisie, eu le-am spus celor tineri, care merg
poate din vârf de munte să ţâşnească apă; şi nu-i pusă într-o competiţie: băgaţi de seamă, voi, se întâmplă
nici o pompă, este o nebunie. Iată, frumuseţi, dar într-un concurs să apară doi cu glasuri extraordina-
trebuie să ai ochi să le vezi! De asemenea, trebuie re, unul e să zicem din Ardeal şi unul din Moldo-
să asculţi când strigă unul care-i amărât şi care are va, cântă superb, au repertoriu superb… Cui să dea
nevoie. Cu un sfat îl poţi ajuta, cu o privire, să-i fii
trofeul? Numai la unul trebuie să dea – şi atunci ce
alături, să-l asculţi măcar dacă nu poţi altfel să-l face comisia? Trece la alte amănunte. Eu le spun:
ajuţi, e foarte important! Mă consider foarte boga- nu cercei lungi, nu „brăţărele“, nu vă băgaţi lucruri,
tă sufleteşte şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru kitchiuri, mergeţi pe ţinuta de acasă, aşa cum e cos-
că mi-a arătat din frumuseţile lui prin lume, pentru tumul în partea locului, că se leagă de toate prostioa-
că am călătorit mult şi am văzut foarte multă lume rele. Au căscat ochii… Ţineţi minte, că în momentul
şi foarte multe privelişti şi minuni. Mă simt bogată, în care trebuie să departajeze două talente, că şi unul
pentru că, vreau să vă spun chiar pe vremuri, când şi altul sunt la fel de buni, se bagă la lucruri mărunte,
(râde…), eu am prins toate felurile de guvernământ care nu ţin de voce. Nu e neapărat să porţi opincă,
şi am rămas cu meteahna asta de a mă auto-cenzura, acuma noi vorbim de folclorul adevărat, „din braz-
cum mă îmbrac, ce cânt în spectacol, ce fac. Asta dă“, acuma toată lumea cântă muzică populară, texte
nu-i rău, pe mine şi-a pus amprenta şi aşa a rămas, făcute şi alte lucruri, ştim asta, nu? Şi eu aşa i-am sfă-
dar e important să ştii să te dăruieşti, să faci cu pa-tuit şi mi-a şi spus un impresar: bine că nu sunteţi în
timă, să ştii să foloseşti un cuvânt autentic; autenticjuriu, că aţi nenoroci copiii (râde). Oricum,nu mă
nu e totul să îmbraci o opincă, mă rog, cum o îmbrac duc, este o vorbă: „Îmbătrâneşte-mă, Doamne, dar
eu, sau „cămeşă“ cusută nu ştiu cum sau ţesută; nu, nu-mi lua minţile“. Îmi ştiu măsura, mă simt bine
AUTENTIC ÎNSEAMNĂ CÂT POŢI SĂ TRANS- în pielea mea, chiar dacă am 150 de ani, nu-mi pasă,
MIŢI!, depinde de repertoriul pe care ţi l-ai ales şi sunt ok, mă bucur pentru că, după un sfârşit de pe-
cât poţi face să convingi, să-l duci pe om pe firul trecere, când se face o şedinţă foto (nimeni nu vine
cântecului, să nu-l laşi să se uite cât e ceasul; dacă să facă poze cu tine dacă nu te place), oamenii vin şi
poţi, asta înseamnă adevărul în cântec! mă roagă să facem o poză. Eu vreau să vă spun aşa,
uitându-mă peste lume, că tare mult i-am legănat cu
– Spunea cineva că poate sunt prea mulţi cântă- cântecele mele şi asta mă bucură tare mult, mai ales
reţi de muzică populară în ziua de astăzi, poate că acuma, că scot alte cântece şi mai am, mi-a dat un
unii chiar n-au nici un fel de talent… bătrân călugăr nişte colinde, dar numai câte o strofă,
– Asta, de ce mă întrebaţi pe mine? Nu ştiu. Da, e eu trebuie să stau şi să scriu mai departe textul. V-am
adevărat că părinţii îşi închipuie, se spune că cioara spus, sunt văduvă de 16 ani, soţul meu a fost ziarist,
crede că cel mai frumos pui e al ei, nu? Aşa-i normal, că dintr-o cântăreaţă şi un ziarist (am un „băiet“) nu
nu? Dacă urmăriţi la televizor, vedeţi că sunt copii putea să iasă un om normal, e operator de film la te-
care n-au nici un fel de chemare, nu mă întrebaţi mai leviziunea română. Soţul meu, cât a trăit, a adunat
mult… cărţi, am o cameră „căptuşită“ de cărţi, până în tavan,

33
Etnomuzicologie şi coregrafie
pe 3 rânduri, 4 pereţi încărcaţi. Bun. Deci, apelez, – Aţi atins un punct foarte, foarte sensibil; şi noi
caut, citesc, asta mai sfătuiesc eu pe tinerii care ape- suntem oameni, nu? Se întâmplă să nu fii în formă
lează să li se facă text. Acum, eu înţeleg că nu poţi vocală, sau altceva, sau îţi plânge sufletul, se întâm-
să faci text, dar poţi citi, nu? Văd tineri care cântă plă, ori tu pe scenă nu trebuie să laşi această impre-
cu guriţa lor, cât amar, câtă durere şi câtă patimă… sie, că ai ceva. Tot aşa, tineri care fug de mine acuma,
şi ei au câţiva anişori… Apelează foarte mulţi tineri, au venit la mine şi le-am spus: „Măi, eşti pregătit să
pentru că li se dă voie, primul cântec la un concurs intri în examen?“ Că eşti la nuntă, că eşti la un botez
poate fi luat din repertoriul unui cântăreţ cunoscut sau o petrecere, când eşti pe scenă, tu intri în exa-
şi am foarte mulţi tineri care se aruncă la nişte doine men de fiecare dată! Aşa cum degetele de la o mână
de-ale mele care-s foarte grele şi nu li se potriveşte ca nu sunt la fel, aşa nu gustă lumea la fel; eu, de fiecare
voce şi ca vârstă; îi mai sfătuiesc eu, măi, uite e mai dată am emoţii, la Botoşani este şi filarmonică şi
bine aşa, un bărbat mi-a cerut o doină din Bucovina teatru, iar publicul este pregătit, este cunoscător,
care ţine de femeie şi i-am spus: mă copile, măi, uite, iată, ţi-am spus o chestie care ţine de suflet… Îmi
îţi recomand altă doină, pentru că ei trebuie să cânte face şi plăcere, pentru că acolo găsesc publicul care
o doină, fără acompaniament. Se lucrează, se fac va- râde acolo unde ştiu eu că trebuie să râdă.
riante după cântece. Ca într-un blestem, fraţii mei au murit la distan-
Eu, e adevărat, mai cânt şi de dor şi de dragos- ţă de 4 ani unul de altul; în ziua înmormântării, ca
te; la un cântec al meu, vorbesc de pe vremea lui într-un blestem, şi la unul şi la altul, eu a trebuit să
Ceauşescu, când erau pline sălile până în buza sce- cânt; seara, vă daţi seama, când am venit acasă, nu-
nei, mi-aduc aminte că la Dorna, undeva, eram – şi mai pereţii au ştiut de jalea mea şi de amarul meu;
să ştiţi că am un ochi şi îmi dau seama cam tot ce nu-i uşor, oamenii au trebuit să danseze, să joace, la
se întâmplă, după poziţia corpului îmi dau seama ultimul frate n-am putut ajunge nici la înmormân-
dacă publicul urmăreşte sau nu, aveam cântecul Ne- tare, vă jur, nu ştiam un vers, nu ştiam nimic, ni-
vastă ca mine nu-i, închei aşa „Nevastă ca mine nu-i, mic, am spus Doamne, sunt în mâna Ta, nu ştiam
Di cu sară uşa-ncui, Nu dau drumul nimărui, Doar ce-i de făcut. Când a început orchestra, am intrat…
la bărbat şi la pui, Că de-aiştia sunt distui, Când al În primul rând, cum a fost ajutorul, sala era foarte
meu e dus hai-hui“, aşa era finalul, dar văzusem o fe- mare, cu un spaţiu imens de dans; de la început, cu
meie de la ţară, aproape, care nu mă plăcea, pentru un cântec ritmat, a ieşit lumea la joc, ori eu n-am
că am această putere să-mi dau seama; nu mă plăcea, fost nevoită nici să râd, am stat cuminte într-un loc
şi în final, după ce am spus aceste versuri în cântec, şi am cântat, am ştiut tot până la capăt, am ştiut toa-
îi citesc de pe buze: „Nenorocit bărbat are femeia te cântecele. Iată ajutorul! Pentru că, altfel, în afară
asta!“ Deci, ce-a înţeles ea, a înţeles că eu îmi cânt de cântec, eu trebuia să comunic. Iată, v-am zis tot…
viaţa. Nu, eu încerc să cânt, că poate 1, 2, 7 persoane
se regăsesc în ceea ce am spus eu, din ce-am cântat; – Cum vedeţi România în viitor, sau în prezent? Şi
eu n-am nici un cântec în care să vorbesc despre via- tinerii, ce părere aveţi despre ei? Ce face România în
ţa mea; că mă regăsesc „pi ici, cole“, asta-i altceva, dar viitor, mergem bine, mergem rău?
nu am făcut un cântec „asta-s eu“. Ce să vă mai spun? – Asta întrebaţi-i pe politicieni, nu mă întrebaţi
pe mine. Eu îmi doresc ca România să fie cea mai
– Dacă ar fi să vorbiţi cu un străin, dacă aţi trimite frumoasă, cea mai deosebită, aşa cum e mirea-
o vedere unui bucureştean, cum aţi prezenta Bucovi- sa în faţa altarului, cum îi prima fată care iese la
na? Cum este Bucovina? joc, cu flori în păr, mi-o vreau demnă, aşa cum au
– Ca să cunoşti vreun plai, hai nu Bucovina, uite, fost străbunii, care şi-au apărat hotarele! Îmi do-
Maramureş, nu ştiu, un loc, nu-i suficient să-i cânţi, resc pace; eu, unde mă duc, la final spun: „Să mul-
să-i dai un videoclip sau o prezentare, eu cred că tre- ţumim lui Dumnezeu că avem pace la hotar!“ – şi,
buie invitată acea persoană să treacă pragul zonei, ştiţi ceva, numai bătrânii simt şi-mi dau dreptate,
să-l vadă pe om la muncă, să-l vadă pe om smerit la tinerii au un zâmbet strâmb, ei nu au habar; eu ştiu
icoane şi să-l vadă în iureşul jocului, acolo cunoşti amarul, pentru că eram foarte mică pe vremea răz-
lumea; eu aşa aş propune, asta-i reţeta, nu-i suficient, boiului, dar n-a fost uşor aşteptându-l pe tata din
dacă vrei să cunoşti în amănunt, te duci în vatra sa- prizonierat. Viaţa e plină de încercări – şi de asta zic
tului, la joc, la biserică, la muncă – şi-l vezi cum este că munca alungă şi supărarea. Eu, dacă mă supără
el, asta-i părerea mea. cineva, mă apuc de lucru; ori calc şi nu trebuie să ră-
mână nici o cută!, iar, dacă ieri am spălat geamuri-
– Cum duceţi povara gloriei? Peste tot unde mer- le, le mai spăl o dată; asta sunt eu. Muncă, vreau să
geţi, toată lumea se aşteaptă să fiţi la cel mai înalt scrieţi cât puteţi de mare: MUNCĂ. Fără muncă nu
nivel. se poate!

34
Etnomuzicologie şi coregrafie

Colonel r. Florea MACOVEI
Cercul Militar Botoșani – Pe valurile istoriei
Cercul Militar Botoşani este o instituţie destinată Cercul militar era considerat drept locul consa-
activităţilor de cultură, educaţie şi reprezentare a Mi- crat întâlnirii ofiţerilor, în afara cazărmii, unde se
nisterului Apărării Naţionale la nivel de garnizoană. discutau probleme legate de teoria războiului, ches-
În cercurile militare se desfăşoară activităţi cul- tiuni doctrinare şi de strategie militară. Ele au re-
turale, ştiinţifice, educative, de protocol, recreative şi prezentat un pilon de comunicare între armată şi
de agrement, precum şi manifestări prilejuite de ani- societatea civilă.
versări, sărbătoriri, comemorări şi altele de acest gen Astfel, la Bucureşti se înfiinţează, la 15 decem-
de către şi pentru personalul militar. brie 1876 Cercul Militar al Ofiţerilor sub patrona-
Personalul beneficiar al activităţii cercurilor mili- jul direct al regelui Carol I. Era un mod de asociere
tare este personalul armatei şi membrilor familiilor privată a corpului ofiţeresc, desfăşurarea activităţi-
acestora, cadrele militare în rezervă şi în retragere, lor fiind susţinută financiar de cotizaţiile membrilor
veteranii şi văduvele de război, personalul rănit ca sau prin donaţii.
urmare a participării la acţiuni militare, cel invalid, În Botoşani, cercul militar s-a înfiinţat în anul
precum şi urmaşii personalului armatei decedat ca 1906. Existau două clădiri ale cercului militar, una
urmare a participării la acţiuni militare, fostele cadre frecventată de ofiţeri şi una de subofiţeri. Aceste
militare active, îndepărtate abuziv din armată în pe- asociaţii au funcţionat în mai multe spaţii, în ca-
rioada 1944-1961. zărmi sau în clădiri cedate de administraţia locală
În istoria armatei române, primele cercuri mili- în mod temporar. Situaţia s-a stabilizat în anul 1936,
tare s-au înfiinţat în oraşele cu o densitate mare de la 23 aprilie, când clădirea în care funcţionează în
unităţi militare încă din anul 1876 – Cercul Militar prezent Cercul Militar Botoşani a fost cumpărată
Bucureşti. Cercurile militare au reprezentat o formă de către ofiţerii din garnizoană, reprezentaţi de că-
organizatorică adaptată unui demers socio-cultural tre colonelul Gheorghe V. Pârvulescu, în calitate de
modernizator. Nevoia de modernizare în domeniul preşedinte al Cercului Militar Botoşani.
socio-cultural a fost acută în acea etapă şi ea a fost Clădirea a fost construită în jurul anului 1840, fi-
influenţată şi împrumutată din armatele occidentale, ind proprietatea unei familii de evrei, proprietari de
în special cea franceză. pământ în Moldova.

35
Etnomuzicologie şi coregrafie
La decesul proprietarului, în anul 1860, imobi- de preoţi în frunte cu părintele Calinic Botoşănea-
lul trece în proprietatea fiului său, doctorul Iosif nu – episcop vicar al Arhiepiscopiei Iaşi. Pe data
Max, care, în amintirea tatălui, o transformă în Clu- de 2 mai 2005 (a doua zi de Paşte) s-a oficiat prima
bul Moşierilor din Botoşani. În anul 1880, doctorul sfântă liturghie în Capela Militară de către preotul
Iosif Max şi urmaşii săi vând imobilul unei fami- militar Ştefan Cezar Grădinaru şi Preotul Teodor
lii de evrei comercianţi din Botoşani (11 noiembrie Peţenchea.
1880), reprezentată de Maria Wechsler. Capela s-a construit prin contribuţia personalu-
Această familie păstrează configuraţia clădirii lui militar şi familiilor acestora şi prin alte donaţii şi
dar o concesionează Asociaţiei Comercianţilor din a fost sfinţită în ziua de 2 noiembrie 2008 de către
Botoşani, care înfiinţează aici Clubul Comercianţi- Înalt prea Sfinţia sa Teofan, Mitropolitul Moldovei
lor din Botoşani. şi Bucovinei.
Imobilul suferă prima reparaţie majoră, este do- De la înfiinţarea sa, Cercul Militar Botoşani a
tat cu oglinzi aduse din Veneţia (păstrate şi astăzi), fost în slujba militarilor şi familiilor acestora. Aici
se amenajează sala de jocuri, de spectacole, de pian, au avut loc spectacole, concerte susţinute de forma-
biblioteca etc., fiind un loc de întâlnire al protipen- ţii proprii şi de trupe profesioniste aflate în turneu.
dadei din Botoşani. Totodată, Cercul Militar Botoşani a fost un focar de
Maria Wechsler a avut şase moştenitori, care, la cultură şi educaţie, sub cupola sa organizându-se
decesul ei, şi-au împărţit drepturile succesorale şi simpozioane, mese rotunde, dezbateri, întâlniri, ex-
care prin vânzări şi cedări rămân proprietari până poziţii, cenacluri literare, lansări de carte, vizionări
în anul 1936, la vânzarea imobilului, Max Wechsler, de filme şi piese de teatru etc.
cu dreptul de 4 cincimi şi care primeşte 600.000 De-a lungul timpului nu a fost neglijată nici
lei şi Adela Wechsler – o cincime şi care primeşte partea de relaxare pentru personalul beneficiar pe
150.000 lei. Banii proveneau din donaţii ale ofiţeri- care-l poate oferi prin diverse mijloace: jocuri de bi-
lor Garnizoanei Botoşani. liard, tenis de masă, tenis de câmp, popice, jocuri de
Garnizoana Botoşani ia măsuri pentru renovarea cameră, organizarea de baluri, revelioane, serbarea
clădirii şi adaptarea încăperilor specificului activită- pomului de Crăciun, discoteci, videoteci, precum şi
ţilor militare. mese comune prilejuite de avansări în grad, numiri
În anii 1936-1938 se modernizează sala poliva- în funcţie, pensionări, zilele armelor, recepţii, acti-
lentă, se construieşte scena, o anexă cu camere de vităţi familiale ca nunţi, botezuri, cununii, onomas-
locuit şi grupul sanitar. Se racordează la canaliza- tici etc.
rea oraşului şi se alimentează cu apă. În anul 1959 Cei care au condus şi coordonat activitatea cer-
se construieşte cabina de proiecţie cinematografi- cului militar s-au străduit să cuprindă şi să diversi-
că.. Până în anul 1978 încălzirea s-a făcut cu lem- fice activităţile la toate categoriile de personal, de la
ne, în fiecare încăpere era câte o sobă de teracotă, copii până la veteranii de război.
după această dată se trece la încălzire centralizată De-a lungul vremii a colaborat cu cele mai re-
prin construirea unei centrale termice pe combusti- prezentative instituţii de cultură din Botoşani şi a
bil solid, ulterior în anul 1994 se adaptează pe com- participat cu interpreţi şi formaţii artistice proprii la
bustibil lichid (păcură). festivaluri militare şi civile de teatru, muzică şi poe-
Actuala delimitare şi împrejmuire a terenului zie, de unde a cules numeroase premii.
este din anul 1992. Am reuşit să identific următoarele persoane care
An de an, în funcţie de veniturile realizate, prin au condus Cercul Militar Botoşani:
autofinanţare, clădirea a suferit reparaţii şi moder- 1936 -1939 – Colonel Gheorghe Pârvulescu;
nizări, cum ar fi: înlocuirea parchetului cu mozaic 1954 – 1958 – Lt. col. Marin Iovănele;
în sala polivalentă, înlocuirea acoperişului cu tablă 1959- 1961 – Lt. col. Haralambie Ivanov;
zincată, refacerea acoperişului la anexă, gresie şi fa- 1962 – 1965 – Maior Gheorghe Radu;
ianţă pe holuri şi în grupul sanitar, uşi şi geamuri de 1966 – 1968 – Maior Aurel Barbacaru;
aluminiu etc. 1968 -1980 – Lt. col. Gheorghe Radu;
În ziua de 31 martie 2003, în curtea Cercului 1980 – 1981 – Căpitan Gheorghe Timofte;
Militar Botoşani s-a pus piatra de temelie pentru 1981 – 1984 – Lt. col. Ilie Coşeri;
construirea Capelei Militare a Garnizoanei Boto- 1984 – 1989 – Maior Vasile Gherman;
şani, avându-l ca preot capelan pe preotul ortodox 1990 – 2017 – Colonel Florea Macovei.
Ştefan-Cezar Grădinaru. Comandant de garnizoană De la constituirea sa şi până în prezent, instituţia
era generalul de brigadă Teodor Frunzeti, coman- a avut denumirea de Cercul Ofiţerilor, Cercul Mili-
dantul Brigăzii 33 Mecanizate Teritoriale Alexandru tar, Casa Armatei, Clubul Militar şi din nou Cercul
cel Bun. La slujba de sfinţire a participat un sobor Militar.

36
Etnomuzicologie şi coregrafie

37
Etnomuzicologie şi coregrafie

38
Etnomuzicologie şi coregrafie
Mihai CHELĂRESCU
6 jocuri populare bătrâneşti
Jocurile au fost culese din localitatea Flămânzi, Trebuie menţionat fap-
judeţul Botoşani în anii 1960-1965 de regretatul co- tul că în 30-31 mai 2017,
regraf Tudorel Stănescu, fiind descrise literar fiecare Consiliul Judeţean Iaşi şi
în parte, cu fiecare mişcare în parte. Informatori au Şcoala Populară de Arte
fost membrii Formaţiei de bătrâni a Căminului Cul- „Titel Popovici“ Iaşi or-
tural „1907“ din comuna Flămânzi, fondată în 1948, ganizează ion memori-
cunoscută sub denumirea „Trei generaţii“, condusă am Concursul Naţional de
de talentatul dansator moş Toader Creţu şi care a Dans Popular „Tudorel Stă-
fost laureată la cea de a V-a ediţie a concursului for- nescu“, ediţia I. La acest concurs participă formaţiile
maţiilor artistice de amatori din România. şcolilor populare de arte şi nu numai, cu două probe:
Considerând ca o necesitate cunoaşterea acestor una impusă şi cealaltă liber aleasă.
dansuri bătrâneşti, le-am transcris în cel mai com- Din judeţul Botoşani s-au înscris două forma-
plşet sistem de notare grafică a dansului elaborat de ţii: Formaţia de dansuri populare „Jijia“ din comu-
artistul emerit şi maestru de balet Theodor Vasiles- na Albeşti, conducător Vasile Rînghilescu, şi for-
cu, împreună cu profesorul şi maestrul coregraf Tita maţia de dansuri populare „Datina“, coregraf Mihai
Sever. Chelărescu.
1 2

3 4

39
Etnomuzicologie şi coregrafie

40