Sunteți pe pagina 1din 40

Cornelia CIOBANU

Strategia Programului
Operațional ENI
România – Republica
Moldova 2014-2020 *
Obiectivul general al Programul Operaţional mentelor
Comun România – Republica Moldova este culturale
de a spori dezvoltarea economică şi de a îmbu- transfron-
EDITORIAL
nătăţi calitatea vieţii oamenilor din zona vizată taliere).
de program prin investiţii comune în educaţie, Obiectivului tematic 7 intitulat „ Îmbu-
dezvoltare economică, cultură, infrastructură nătăţirea accesibilităţii în regiuni, dezvoltarea
şi sănătate, avand o componenta estinata asi- transportului şi a reţelelor şi sistemelor comu-
gurarii siguranţei şi securitatii cetăţenilor din ne de transport“ ii sunt alocate 24,4 mil euro.
cele două ţări. Acest obiectiv tematic are o singura priori-
Obiectivului tematic 2 intitulat „Sprijin tate: Prioritatea 3.1 – Dezvoltarea infrastruc-
pentru educaţie, cercetare, dezvoltare tehno- turii de transport transfrontalier şi a infras-
logică şi inovare“ îi este alocată suma totala de tructurii TIC
7,2 mil euro. Acest obiectiv tematic are doua Tipuri de activităţi care pot fi finantate:
prioritati si anume: – investiţii comune în infrastructura TIC
Prioritatea 1.1 – Cooperare instituţională cu impact transfrontalier;
în domeniul educaţional în vederea creşterii – investiţii în infrastructura de transport.
accesului la educaţie şi a calităţii acesteia. Obiectivului tematic 8 intitulat „ Provocări
Tipuri de activităţi care pot fi finantate: comune în domeniul siguranţei şi securităţii“ i
– proiecte cu o componenta de investiţii; s-au alocat 36,7 milioane euro.
– achiziţii de echipamente, dotari necesare Acest obiectiv tematic are 3 prioritati: Prio-
pentru realizarea obiectivelor proiectelor; ritatea 4.1 – Sprijin pentru dezvoltarea servici-
– studii, strategii, schimburi de experienţă; ilor de sănătate şi a accesului la sănătate.
– acţiuni comune în sprijinul grupurilor Tipuri de activităţi:
dezavantajate. – planuri, politici şi strategii de sănătate
Prioritatea 1.2 – Promovare şi sprijin pen- publică;
tru cercetare şi inovare, precum şi: – investiţii în infrastructura medicala;
– proiecte cu o componenta de investiţii; – schimburi de experienţă, campanii de
– achiziţii de echipamente, dotari necesare conştientizare.
pentru realizarea obiectivelor proiectelor; Prioritatea 4.2 – Sprijin pentru activităţi
– dezvoltarea de parteneriate/reţele între comune în vederea prevenirii dezastrelor na-
universităţi pentru dezvoltarea în comun turale şi antropice precum şi acţiuni comune
a cercetării teoretice; în timpul situaţiilor de urgenţă.
– acţiuni comune de cercetare şi studii. Tipuri de activităţi care pot fi finantate:
Obiectivului tematic 3 intitulat „Promova- – standarde, hărţi, sisteme integrate de
rea culturii locale şi protejarea patrimoniului monitorizare;
istoric“ ii sunt alocate 12, 6 mil. Euro. – investiţii şi dezvoltare de sisteme de ma-
Acest obiectiv tematic are o singura priori- nagement de urgenţă;
tate: Prioritatea 2.1 – Promovarea şi conserva- – investiţii în construirea, renovarea sau
rea patrimoniului cultural şi istoric. Tipuri de modernizarea infrastructurii serviciilor pen-
activităţi care pot fi finantate: tru situaţii de urgenţă;
– proiecte cu o componenta de investiţii; – schimburi de experienţă, campanii de
– achiziţii de echipamente, dotari necesare conştientizare.
pentru realizarea obiectivelor proiectelor; Prioritatea 4.3 – Prevenirea şi combaterea
– promovarea patrimoniului cultural şi is- criminalităţii organizate şi cooperarea poliţiei.
toric prin constituirea de reţele comune de in- Tipuri de activităţi care pot fi finantate:
stituţii, evenimente culturale şi dezvoltarea de – investiţii în infrastructura vamală;
strategii commune; – investiţii în echipamente de funcţionare
– promovarea activităţilor specifice şi tra- şi facilităţi specifice pentru activitatea de poli-
diţionale în regiunea eligibilă (inclusiv a eveni- ţie / vamă / poliţia de frontieră / jandarmerie;

1
Educaţie permanentă
– politici, strategii, campanii de sensibilizare, schimb de – integrat (fiecare beneficiar implementează activităţi
experienţă. pe partea sa);
Ce proiecte sunt eligibiler? Se acorda finanţare neram- – simetric (activităţi similare sunt implementate în pa-
bursabilă (granturi), în mod competitiv, în cadrul unor ralel în statele participante);
apeluri de propuneri de proiecte comune de cooperare – simple (activităţi implementate în principal pe o parte
transfrontalieră. a graniţei dar cu impact pentru ambele state).
Criteriile generale şi specifice de selecţie a proiectelor În funcţie de prioritatea căreia i se adresează proiecte-
sunt aprobate de către Comitetul le, precum şi de tipul de proiect (hard sau soft) Comitetul
Comun de Monitorizare al Programului pentru fiecare Comun de Monitorizare a stabilit valorile minime şi maxi-
apel în parte. me ale grantului care pot fi acordate. Astfel, acestea pot va-
Ce tipuri de proiecte pot fi finanţate? Se vor putea fi- ria intre 50.000 şi 2 milioane Euro pentru proiectele selec-
nanta doua tipuri de proiecte: tate în urma apelurilor (valorile exacte / prioritate /tip de
– proiecte tip HARD (cu o componentă de infrastruc- proiect sunt disponibile pe site-ul programului, respectiv
tură, având o valoare de minimum 1 mil. EURO); pot ajunge până la 10 mil. euro pentru proiectele mari de
– proiecte tip SOFT (fără componentă de infrastructu- infrastructură.
ră, sau cu o componentă de infrastructură având o valoare Beneficiarii vor contribui cu o cofinanţare de minim
mai mică de 1 mil. EURO), deschise pentru toate obiecti- 11,11% din valoarea grantului acordat. Pentru partenerii
vele tematice. din România va putea fi rambursată de la bugetul de stat o
Pentru a fi eligibil pentru finanţare în cadrul Progra- parte din cofinanţare (până la 8% din valoarea cofinanţării).
mului, un proiect trebuie să îndeplinească următoarele 3 In cadrul programului vor fi finanţate proiecte mari de
criterii: infrastructură atribuite prin încredinţare directa (Direct
– eligibilitatea solicitantului; Award). Selecţia acestora a fost realizată de către o struc-
– eligibilitatea activităţilor; tură comună de lucru româno-moldoveneasca. Alocarea
– eligibilitatea cheltuielilor. maximă pentru proiectele mari de infrastructură este de
Proiectele depuse trebuie să respecte lista cheltuielilor 30% din contribuţia Uniunii Europene la Program. Lista
eligibile inclusă în Ghidul Solicitantului, să fie comune si proiectelor este inclusă în program, dar documentaţia teh-
să includă parteneri din ambele state; numarul minim de nică aferentă acestora urmează să fie aprobată în două eta-
parteneri – 2, numarul maxim de parteneri – 4. pe de Comisia Europeană în perioada următoare.
Proiectele trebuie să aibă impact transfrontalier direct,
să fie implementat în aria programului şi să se încadreze * Extras din Fişa de prezentare a Programului operaţio-
într-una din următoarele categorii: nal ENI ROMÂNIA – R. MOLDOVA 2014-2020.

Elena PRICOPIE
Cultura este educaţie,
educaţia este cultură
„Educaţiunea e cultura caracterului, caracterul e Doar de la jumătatea anului în-
educaţiunea minţii“, spunea genialul Eminescu! coace o mână de oameni care în-
A doua jumătate a anului a început, din punct de deplineşte misiunea acestei insti-
vedere cultural cum a început anul: sub semnul lui tuţii, a adus în Botoşani prin ac-
Eminescu. ţiunile culturale de nivel naţional
E atat de firesc lucrul acesta, pe cât de firesc este să un arsenal de primă mână de scriitori, poeţi, pictori,
înţelegem şi să ac- meşteşugari, dan-
ceptăm importanţa satori, profesori de
educaţiei prin cul- dans renumiţi în
tură pentru a nu ţară, cu tot cu an-
deveni un popor sambluri de renu-
lipsit de rădăcini me, de amatori fi-
peste timp, pentru reşte, dar care ridi-
că ştim, civilizaţia că pasiunea pentru
a legat mereu arcul tradiţie la rang de
peste timp între profesie, printr-o
generaţii şi epoci atitudine profesio-
prin cultură. nistă, mari voci ale
muzicii la festivalul

2
Educaţie permanentă
de romanţe, multe coruri şi grupuri folclorice care Toma şi consilierul preşedintelui Andrei Axinte, de
cinstesc colindele româneşti. asemenea managerul instituţiei, doamna Cornelia
Este o activitate prin care judeţul nostru, valorile Ciobanu, pentru o aşezare într-un program pe ter-
noastre – care ţin de tradiţii folclorice, ori de am- men lung a modalităţilor de transmitere către gene-
prenta uriaşă lăsată în cultura naţională a unor min- raţiile tinere a obiceiurilor, în special a jocului po-
ţi sclipitoare ale neamului născute aici, ori de mari pular, de depistare a rapsozilor populari, de a stabili
voci, mari pictori – sunt cunoscute şi recunoscute care sunt zonele în care se pot iniţia acţiuni care să
la nivel naţional şi de multe ori internaţional. Nu cuprindă toate aspectele culturii tradiţionale reali-
este deloc neglijabil acest aspect, poate doar nu este zând astfel programe de educaţie prin cultură.
suficient înţeles. Voi trece în revistă aceste acţiuni Acest lucru este posibil doar pentru că există în
culturale: cele mai îndepărtate zone ale judeţului oameni va-
• Concursul Naţional de Poezie şi Interpretare loroşi care se preocupă de modelarea generaţiilor de
Critică a Operei Eminesciene „Porni Luceafărul…“ tineri şi copii şi atragerea seniorilor în toate aceste
• Festivalul Internaţional al Cântecului, Jocului şi acţiuni, părinţi care se implică în educaţia copiilor
Portului Popular „Vasile Andriescu“ prin cultură, înţelegând mai mult decât mulţi făptui-
• Festivalul fanfarelor tori ai ordinii sociale, cu putere decidentă, că aceasta
• Târgul meşterilor populari e calea prin care copiii, tinerii, noi toţi putem înţe-
• Salonul Naţional de artă naivă lege şi alege cultura ca o încununare a existenţei so-
• Întâlnirea anuală a directorilor aşezămintelor ciale şi personale. Nu există final al educaţiei. Toată
culturale, referenţilor culturali, instructorilor din viaţa, din momentul naşterii şi până la moarte, e un
judeţ proces de educaţie.
• Festivalul-concurs „George Hazgan“, al roman- Toate activităţile Centrului Judeţean pentru Con-
ţei, cântecului de petrecere şi satiric servarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, indi-
• Festivalul – concurs Coral „O, ce veste ferent de forma artei ce urmăresc a o promova, in-
minunată!“ diferent de ariile de adresabilitate, de categoriile de
• Întâlnirea anuală a creatorilor de literatură din publicuri, mai numeroase ori mai puţin numeroase,
judeţul Botoşani sunt destinate a aduce împreună toată suflarea româ-
• Festivalul de datini şi obiceiuri de iarnă „Din nească, din toate categoriile socio-profesionale şi de
străbuni, din oameni buni…“ care va încheia anul vârstă, în scopul educării culturale prin activităţi re-
cultural şi anul calendaristic. laxante şi relevante, în scopul întăririi sentimentului
Doar credinţa şi cultura prin toate formele ei – li- de aparţinători ai aceleiaşi naţii.
teratură, teatru, muzică, dans, meşteşuguri, pictură, În Botoşani, încă se mai poate vorbi, aşa cum spu-
desen, fotografie – rămân căile prin care lumina pă- neam şi în numărul trecut al revistei, despre modul
trunde în sufletele încrispate, zadărnicite de lupta de în care obiceiurile, tradiţiile culturale, împletindu-se
zi cu zi, care uneori par a se preda în faţa aspectelor armonios cu religia şi spiritualitatea, dau naştere
care ţin doar de viaţa trupului fără a-şi oferi hrana educaţiei şi culturii în forma cea mai adevărată şi
absolut necesară sufletului. înălţătoare, unicul demers ce poate asigura păstrarea
Întâlnirea cu omologii noştri din teritoriu, oa- identităţii naţionale.
meni care sfinţesc prin prezenţa lor locurile, sub as- În Botoşani, încă se mai poate vorbi de oameni
pectul educaţiei prin cultură, a fost una fructuoasă ce caută adevărul în spiritualitate şi află lumina prin
şi a avut scopul de a reuni la discuţii cat mai mulţi cultură şi educaţie.
reprezentanţi ai aşezămintelor culturale din judeţ şi Un gând bun, tuturor iubitorilor şi trăitorilor de
reprezentanţi ai autorităţii decidente, respectiv, vice- frumos!
preşedintele Consiliului Judeţean – Constantin-Liviu

3
Etnografie, meşteşuguri populare

Margareta MIHALACHE

Salonul Naţional de Artă Naivă


„Gheorghe Sturza“
Ingenuitate, ancestralitate, suavitate, simboluri con- nealterate şi în coordonatele autohtone trasate de
sacrate ale mitologiei româneşti sau universale, frân- membrii acesteia.
turi de trăiri interioare ale naturii umane, fiind com- Dincolo de diafanul surprins, bineînţeles că hila-
pletate de numeroase exemplificări ce ţin de ocupaţi- rul poate fi regăsit în structurile învechite ce apar-
ile tradiţionale din cadrul unei civilizaţii agropasto- ţin unor metode de guvernare şi este completat de
rale, pot fi regăsite la această ediţie a Salonului Naţi- premoniţia unei degringolade ce prinde contur de
onal de Artă Naivă „ Gheorghe Sturza“ din Botoşani, APOCALIPSĂ.
în perioada 5-27 august 2017. Uneori geometrismul frapează sau surprinde prin
Dincolo de toate acestea există un miraj ce se îm- prezenţa sa creând universuri intrinseci universului
prăştie după accederea omului la spiritualitate în mare.
adevăratul sens al cuvântului, dar şi o zugrăvire voa- Afectivul irumpe chiar în comunitatea urbană
lată a unei alte realităţi -având parcă înadins o pre- care uneori devine sufocantă, dovedind că acesta nu
ferinţă pentru fantasticul încă nematerializat tocmai poate fi disipit nici măcar de mecanicitate, sterilitate
spre a–i oferi contur acestuia şi, numai astfel, dăru- sau plasticitate excesivă, trăsături care sunt cultivate,
ind cu nobleţe artistului posibilitatea să descopere fără dorinţa şi fără interes real, de către oamenii care
tainele nemărturisite ale eului. trăiesc în marile oraşe, unde ajung tributari uzurii
Alte lumi se pot ascunde şi dezvolta cu o uşură- cotidiene.
tate de neimaginat fie uneori chiar în interiorul reg- Minuţiozitatea, în unele abordări, ajunge să im-
nului vegetal, fie în alte forme necunoscute, dar în presioneze şi devine element premergător pen-
ambele cazuri sunt implicate tru impunerea motivului
perspicacitatea şi delicateţea. într-un mod plin de origina-
Imaginile din universul litate sau de unicitate.
patriarhal atât de greu de Ludicul şi momentele ce-
perceput de contemporani remoniale cuvânta parcă în
trimit spre acele nostalgii sprijinul descătuşării supre-
sufleteşti indestructibile ale me a omului şi al consacrării
subiectului-trăitor. De ase- formulelor diverse de mani-
menea, momentele cruci- festare în situaţiile existente.
ale din viaţa omului ajung Amintesc de practicile de al-
să deţină dimensiunea sa- tădată îngradite sau delimi-
cralităţii şi să fie de cele mai tate în unităţi de timp, dar
multe ori rezultat al unei vi- care vorbesc de acele cicluri
ziuni mai mult decât înalte. ale repetivităţii LUMII sau
În acest context, practicile LUMILOR şi care denotă in-
mistico-religioase sunt ma- direct acel „ perpetuum mo-
niere de intimidare a răului bile“ simplu de regăsit doar
în creuzetul unei comunităţi în SPIRIT.
4
Etnografie, meşteşuguri populare
Mihai PĂSTRĂGUŞ
Arta naivă într-un Salon Naţional, la Botoşani
In coordonarea Consiliului Judeţean Botoşani, Cen- vede el, cât mai aproape de visul său, fără aportul in-
trului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea fluenţelor ştiinţei, pe care în principiu le refuză. Cre-
Culturii Tradiţionale, a avut loc între 5-27 august aţia sa nu se supune din principiu unui proiect pre-
2017, Salonul Naţional de Artă Naivă „Gheorghe cunoscut, deci este strict spontană în toate fazele de-
Sturza“, coordonat de Margareta Mihalache. La eve- venirii sale, creaţia de artă naivă fiind de fapt o feerie
niment au participat pictori de gen din tot cuprinsul magică distribuită pe mai multe acte. Totuşi, arta na-
ţării cu viziuni compoziţionle de artă naivă. In urma ivă se deosebeşte atât de arta primitivă, de cea popu-
acestui salon, aflat la a V-a ediţie, a apărut un frumos lară cât şi de arta copiilor, deşi uneori se întâlnesc în
album de artă naivă, editat în condiţii tipografice de componenţa sa elemente din toate.
înalt nivel tehnico-artistic şi de design. Trecând la particularităţile de expresie identificate
în salon, cât şi in albumul adiacent se observă exis-
tenţa unor maniere decorative şi de coloratură dife-
rite, care pe de o parte ţin de zona folclorică, iar pe
de altă parte de trăsăturile de personalitate şi, nu în
ultimul rând, de tipul de ocupaţie profesională (agri-
cultor, tâmplar, constructor etc.), practicat de artistul
naiv.
Selectând din cele mai expresive imagini, ne vom
opri asupra Pomului înflorit de Gabriela Augustinov
din Reşiţa, care aduce a atmosferă de basm în care ele-
mentul dominnt este feeria mirifică cu însuşiri exo-
tice. Pomul are flori pe care numai în stările de vis le
putem găsi. Cristina Bădilă din Prahova are imagini
mai elaborate, punând accentul pe elementul urban,
e un fel de viziune constructivistă. Compoziţia merge

Maria și Rusandra – Valentina Acasandrei


Parcurgerea albumului invită cititorul la o serie de
reflecţii şi constatări. Înainte de orice alte opinii se
constată, datorită reprezentării tuturor zonelor fol-
clorice, o diversitate compozitională şi de exprimare
în care armonia – trăsătură esenţială a frumosului-
este prezentă şi în compoziţiile de artă naivă. In al
doilea rând, acest tip de frumuseţe se înrudeşte cu
un gen de suprarealism sui generis, reprezentând vi-
ziunea populară, modul neaoş al omului simplu de a
vedea artistic lumea.
Există touşi ideea că arta naivă nu are stiluri, şi cu
atât mai mult nu are un stil naţional. Artistul naiv,
este non-conformist, antiacademist şi chiar antiin-
telectualist, artistul naiv are doar un vis constant in
această privinţă, acela de reda realitatea aşa cum o Nunta Florentinei – Vasile Mocan

5
Etnografie, meşteşuguri populare
Hlinka, Reşiţa, Caras Severin; Vasile Mocan, Baciu,
Cluj: Octavia Vizitiu, Iaşi; Elena Zbanţ, Iaşi).
Şi alte subiecte şi-au găsit o expresie de sine stătă-
toare în arta naivă. Calistrat Robu, Iaşi şi Paul Răzvan
Robu, Iaşi au recurs la alte subiecte, primul la sfera
politicului, al doilea la o călătorie cu balonul şi bici-
cleta. Primul foloseşte limbajul caricaturii în forma
unui expresionism figurativ suprarealist. Al doilea
inserează în creaţia lor pitorescul folosind o compo-
ziţie utilizată cândva în arta religiosă: levitaţia şi as-
sunta (urcarea la ceruri). Oricum, toate lucrările in-
cluse în album au fost bine selectate pentru că au un
mesaj transmis prin mijloace artistice adecvate artei
naive.
Înfăţişarea omenilor, mai ales tineri, cât există, fo-
loseşte procedee ca disproporţia elementelor compo-
Sfatul Mamei – Mihai Vintilă
ziţionale, mirarea şi candoarea în privire, gestul stân-
după regulile artei naive. Aurica Boboescu din Caraş gaci în mişcare, culorile intense, decorativul exagerat
Severin are o abordare legată de natură, Iarna la sat şi în vestimentaţia populară etc.
Culesul merelor de vară concentrează formele de re- Albumul alcătuit şi bine coordonat are indiscutbil
lief, le animă printr-o cromatizare pigmentată, încât o ţinută editorială şi un design elevat, care împreună
crează senzaţia nenaturală a divizibilităţii formelor cu conţinutul bine articulat, produc efecte estetice şi
sau fragmentării. Ana Boța, din Aiud, jud. Alba vi- astfel albumul în cauză, intrând în circuitul axiologic
sează la un peisaj marin. Gheorghe Ciobanu din Iasi, şi-a atins scopul propus de organizatori.
trăind într-un spaţiu citadin, crează imagini influen-
ţate, fără dorinţa sa, de imagistica cosmică, dar şi de
cea rurală: Planeta albastră şi Drumul satului.
Un alt subiect utilizat este cel al iernii şi al sărbăto-
rilor de iarnă în care s-au intersectat conotaţii de artă
naivă cu imaginaţia artistului cu existentă în folclo-
rul acestui sezon. Pitorescul şi idilicul acoperişurilor
acoperite cu zăpada imaculată, concentrarea satului,
formele de relief, puritatea albastrului cosmic, popu-
laţia de tineret care pregăteşte atmosfera de sărbătoa-
re, scot în relief farmecul momentului, exprimat prin
formă şi culoare (Lucica Ciobanu Balţaţi, Iasi; Mir-
cea Cojocaru, Galaţi; Mihai Dascălu, Oradea; Paula
Iacob, Vaslui; Aranka Laczko, Târgu Mureş; Maria-
na Carmen Mihuţ, Brusturi, Arad; Costică Onuţă,
Vaslui). Sperietoare – Paul Răzvan Robu
Un alt anotimp pretabil la feerie şi mirific este se-
zonul sau anotimpul pimăverii. Şi pe acest anotimp
s-au centrat mulţi pictori. Aici, feeria, pitorescul şi
mirificul au produs în colaborare efecte suprarealis-
te cu ajutorul luminii solare al pâlcurilor de verdea-
ţă care simbolizează grădina, al drumurilor care şer-
puiesc vioi, formând intersecţii sau delimitând satele
de câmpii şi păduri, ori ocolind formele de relief cu
geometrii regulate, de cele mai multe ori de forma
unor mameloane, mere sau pere. De-a lungul aces-
tor artere se înşiruiesc după nişte taine, greu de ghi-
cit, pâlcuri de case pitoresc colorate şi luminate feeric
de discul solar, generator nu numai de lumină ci şi
de căldura atăt de necesară ciclului vital. În a ceas-
tă ambianţă se conturează arta naivă (Ioana Gheor-
ghiu, Galaţi; Cristian Hârtie, Botoşani; Doina Maria Iarna – Mihai Dascălu

6
Etnografie, meşteşuguri populare
Calistrat ROBU
Arta naivă este o artă veche
şi în acelaşi timp nouă
Apariţia artei naive, după părerea mea, este egală cât şi de cele ale lui Nicolae Popa (1919-2010) din
cu apariţia omului, om care devine conştient de Târpeşti (Neamţ). Conexiunile în timp şi spaţiu
creativitatea sa, prin pictura rupestră. sunt fireşti, căci stilul acesta este etern, şi cum
Primitivismul fiind izvorul original al tutu- spaţiul românesc a fost şi el prins în acest mister
ror artelor, astfel că din perioada îndepărtată a al creaţiei, mi se par importante aceste trimiteri.
picturii rupestre, ajunge să străbată Antichitatea Gruparea naivă din România este vie şi tot-
şi Evul Mediu, cu o încununare aparte prin arta odată complexă, unind artişti care sunt veşnic
lui Hieronymus Bosch (1450-1516) şi a lui Pieter preocupaţi de a crea nu numai originalitate dar şi
Brueghel cel Bătrân (1525-1569), iar la noi prin un stil artistic intens elaborat, din ce în ce mai în-
minunatele cărţi bisericeşti lăsate de acei artişti depărtat de acele picturi rupestre, trecut prin de-
complecşi, asa cum era Picu Pătruţ (1818-1872), licate finisări şi ridicat la înălţimea modernităţii
ale cărui poezii ne încântă şi azi, sau prin fru- prin care trecem, astfel, apar reprezentări care nu
moasele miniaturi sau deoasebitele fresce ale pot fi regăsite în timp. Influenţaţi de mediu, de
meşterilor zugravi din bisericile Moldovei. bogăţia misterelor religioase şi a ritualului arha-
Abordările de astăzi sunt fie rămase în tra- ic, care a însoţit acest popor, modernitatea nu re-
diţie, fie sunt duse în diferite sensuri moderne, uşeşte să ne dezrădăcineze, deşi suntem împrăş-
influenţate de curentele plastice care au mişcat tiaţi prin lume ca popor. Toate aceste concluzii,
lumea artistică în timp. Ele pot fi observate la modest prezentate de mine, figurează în acest
Henri Rousseau (1844-1910), dar la noi, novato- album editat de către Centrul Judeţean pentru
rii sunt tinerii, care nu se mai mulţumesc cu te- Promovarea și Conservarea Culturii Tradiţiona-
matica narativă legată de tradiţia satului. le Botoşani în care veţi regăsi lucrările care s-au
Pentru a sublinia faptul că arta naivă este o bucurat de aprecierea Comisiei de selecţie for-
artă veche şi în acelaşi timp nouă, vă amintesc cu mate din următorii membri: etnolog Steliana
multă admiraţie atât de sculpturile lui Ion Stan Băltuţă, referent etnograf Margareta Mihalache
Pătraş (1908-1977) din Săpânţa (Maramureş), şi conservator-artă plastică Virgiliu Pleşca.

Sărbători de iarnă – Calistrat Robu Căruța cu femei – Mariana Mihuț

7
Etnografie, meşteşuguri populare
Steliana BĂLTUŢĂ
40 de ani de etnografie muzeală botoşăneană
Preocuparea pentru alcătuirea unei colecţii etnogra- Paveliuc – Olariu, „O viaţă …“, 27.08.2009, Editu-
fice la Botoşani este mai veche dacă rememorăm anii ra Art XXI, Iaşi, p.35: „În primul rând mi-am pro-
1957 – 1958, când au fost înregistrate în evidenţa pus să fac cercetări etnografice şi în judeţul Botoşani,
muzeală, primele obiecte de civilizaţie sătească. Era sperând să găsesc, aşa cum de fapt s-a şi întâmplat,
vremea când învăţători, profesori, preoţi, erau inte- dovezi grăitoare a faptului că şi-n această parte a ţă-
resaţi de conservarea şi valorificarea patrimoniului rii, oamenii au creat valori în diferitele domenii ale
tradiţional, şi asta în contextul deschiderii anterioare civilizaţiei tradiţionale româneşti [arhitectură laică şi
a unor mari muzee etnografice în ţară. bisericească, interior tradiţional, port popular, cera-
La Botoşani exista deja un Muzeu Raional din mică, textile de interior etc.]“), precizând şi ce a găsit
1955, care cuprindea o expoziţie complexă de arhe- depozitat („Când am ocupat postul de director, Mu-
ologie, istorie, ştiinţele naturii, deschisă într-o veche zeul Judeţean Botoşani era mixt [istorie, arheologie,
clădire cu o frumoasă structură arhitectonică, afla- artă]. De etnografie nici vorbă. Într-un colţ al unei
tă şi astăzi în picioare în zona veche a oraşului pe încăperi igrasioase, se aflau câteva obiecte provenite
strada 1 Decembrie 1918, unde într-o anexă, se aflau prin donaţie, doar câteva, şi acestea într-o stare jalni-
şi puţine piese etnografice („ACTA MOLDAVIAE că de conservare“).
SEPTENTRIONALIS“, IV / 2005, Editura Axa Boto- Cercetarea domniei sale s-a materializat printr-un
şani: – Gheorghe Median, „50 de ani de la înfiinţa- număr de piese, unele dintre ele clasate azi în catego-
rea Muzeului de Istorie Botoşani“ [text şi imagini], riile juridice tezaur şi fond, dar şi prin cărţile tipărite,
p. 313-316; – Eduard Setnic, „Colecţia de Istorie – completând informaţiile etnografice din zona Boto-
Arheologie Medievală a Muzeului Judeţean Botoşani. şani, chiar a Moldovei. Anul 1978 este aşa cum afir-
Evoluţie şi perspectivă“ [text şi imagini], p. 317-322; mă, începutul perioadei muzeografice Ieşene.
– Steliana Băltuţă, „Secţia de Etnografie la 50 de ani Cercetare intensă în zona Botoşani s-a făcut şi
de viaţă muzeală la Botoşani“ [text şi imagini], p. înainte de anul 1958 de către muzeograful şef-Secţie
323-335). Emilia Pavel, care alături de reputatul etnograf şi di-
Directorul Muzeului în perioada 1956 – 1971 era rector Ion Chelcea, încă din 1951 au contribuit sub-
profesorul de istorie Simion Raţă, urmându-i între stanţial la alcătuirea unui valoros patrimoniu, pen-
anii 1971 – 1977, Paul Şadurschi. tru deschiderea în 16 februarie 1958 a Muzeului
În spaţiul muzeal la care ne-am referit, continu- Etnografic al Moldovei la Iaşi, astfel că piese desco-
ând să crească numărul de obiecte, începea să devină perite la Botoşani, au intrat în colecţia amintitului
tot mai realistă ideea găsirii altei clădiri care să sati- muzeu (Emilia Pavel, „Portul Popular Moldovenesc“,
sfacă amenajarea în săli mai spaţioase a expoziţiei de Editura Junimea, 1976, Iaşi, 209 pagini [text, imagini
bază a viitorului Muzeu Judeţean Botoşani. şi hartă cu specificarea şi în legendă a anilor când
Oportunitatea s-a ivit atunci când Administraţia au fost efectuate cercetări etnografice în zona Boto-
Judeţeană s-a mutat într-o clădire nou construită, şani, şi achiziţiile de obiecte dintr-un număr de 22
cedând astfel Clădirea vechii Prefecturi, Muzeului de aşezări]).
Judeţean. Noua tematică muzeală cuprindea dome- După anul 1978, preocuparea pentru etnografia
niile arheologie, istorie medievală, istorie modernă zonei îi revine Mariei Bunea, care prin achiziţii şi do-
şi contemporană. naţii, până în martie 1983, a continuat să îmbogă-
Întregul grup de specialişti a lucrat la amenajarea ţească numărul de obiecte, până la 773.
expoziţiei permanente, care s-a deschis în 3 decem- În această evoluţie a cercetării etnografice, tre-
brie 1977. Tematica fiind astfel întocmită, atunci et- buie de menţionat faptul că bogăţia de informaţii a
nografia nu şi-a găsit locul decât în spaţiu de depozi- continuat să vină şi prin studiile publicate în Anu-
tare. La fel de adevărat este că, aşa cum am menţio- arele Muzeului. Diferite teme de cultură populară
nat deja, piese erau foarte puţine, numărul lor înce- materială şi spirituală au fost abordate cu responsa-
pând să crească în 1967 cu un număr de 70 de piese bilitate şi temeinic. De aceea credem că readucerea
donate de preotul Dumitru Grigoraş care păstorea la lor în memorie este necesară, binevenită şi că este
Orăşeni – Deal, Botoşani. oportun ca titlurile respective să apară şi în acest
Preocupată de etnografie, venind în 1968 de la material (Angela Olariu, „Arhitectura laică din zona
Muzeul din Câmpulung Moldovenesc, Angela Ola- Botoşanilor“, p. 547-572 [text, imagini, foto şi grafi-
riu şi-a propus să continue cercetarea în zona Bo- că], în Hierasus – anuar 1978; „Interiorul ţărănesc“,
toşani, şi să îmbogăţească patrimoniul (Angela p. 314-329 [text, imagini, foto, grafică cu planuri de

8
Etnografie, meşteşuguri populare
interior], în Hierasus – anuar 1979, Muzeul Judeţean la Bucureşti, la familia de colecţionari de artă po-
Botoşani, Comitetul de Cultură al Judeţului Boto- pulară, Maria şi Nicolae Zahacinschi. Împreună cu
şani; Dumitru Lavric, „Datini şi obiceiuri de iarnă Angela Balan, specialist pe conservarea pieselor mu-
din judeţul Botoşani. Semnificaţii ale jocurilor drama- zeale, am început inventarierea chiar din luna iulie
tice cu măşti. Căiuţii“, p. 331-335 [text], în Hierasus – 1983. Am continuat înregistrarea celor peste 1146
anuar 1979, M.J.B., C.C.E.S.; Emilia Pavel, „Ţesături repere de artă populară, din diferite zone ale ţării.
moldoveneşti – tradiţie şi inovaţie“, p. 431-453 [text şi După o serie de corespondenţe între colecţionari şi
imagini foto], în Hierasus – anuar 1981, „Ornamen- Comitetul de Cultură Botoşani, spaţiul ales pentru
tica scoarţelor moldoveneşti“, p. 563-569 [text], la p. expunere a fost la Mihăileni, locul de naştere al lui
566 informaţii pentru covorul de cununie de la Hi- Nicolae Zahacinschi.
liuţă Maria, Bucecea – Botoşani, în Hierasus – anu- În 1985 am avut prima experienţă de alcătuire a
ar 1983; Maria Bunea, „Expoziţia permanentă de et- unei tematici muzeale, cu Donaţia „Maria şi Nicolae
nografie şi arta populară a Muzeului Judeţean Boto- Zahacinschi“. Expoziţia s-a deschis în 1986 şi a fost
şani – Proiect tematic“, p. 475-478 [text], în Hierasus vizitată până în anul 1999 luna februarie, când din
– anuar 1981, M.J.B., C.C.E.S.). cauza lipsei de întreţinere a clădirii de către Primă-
În 1982, a apărut de sub tipar, încă un valoros stu- ria Mihăileni, exponatele au fost aduse la Botoşani,
diu – album, de 139 pagini cuprinzând text, ilustraţii şi prezentate ulterior în diverse expoziţii temporare.
alb – negru şi color însoţite de hartă, avându-i ca au- Existenţa acestei donaţii făcute Secţiei de Etnogra-
tori pe etnografii Ion H. Ciubotaru şi Silvia Ciubota- fie a Muzeului Judeţean Botoşani, i se datorează în
ru, originari din zona Botoşani (Ion H. Ciubotaru. totalitate directorului la acea vreme Maria Bucăta-
Silvia Ciubotaru, „Ornamente Populare Tradiţiona- ru, care a publicat corespondenţa purtată cu familia
le – cusături, ţesături – zona Botoşanilor“; Comitetul Zahacinschi (Maria Panciuc – Bucătaru, „Mărtu-
Judeţean de Cultură, 1982). rii scrise“ – corespondenţă – Volumul II, p. 185-216,
Tipărind în anul 1976 „Scoarţe şi lăicere“, cu doc- Editura Quadrat, Botoşani, 2013: „3 mai 1983, Mult
toratul luat în 1977, Angela Paveliuc – Olariu va con- stimată Familie Zahacinschi, Deplasaţi la Mihăileni
tinua să publice încă două lucrări de cercetare din eu cu vicepreşedintele Mihail Mişoancă, am găsit
zona Botoşani, „Portul popular“ în 1980 şi „Ceramica foarte multă înţelegere… La numai 20 metri de Con-
populară“ în 1981. În anul 1983 va tipări la Editura siliul popular într-o casă foarte frumoasă străjuită la
Sport – Turism „Zona Etnografică Botoşani“. poartă de 2 brazi giganţi puşi parcă anume să ne bu-
Colecţia în curs de alcătuire, cercetarea tipărită au cure şi să ne inspire încredere în noi, am hotărât să
început din ce în ce mai mult, să stabilească locul facem un muzeu închinat Dvs. – muzeu care să vă
zonei Botoşani, în etnografia românească, cu asemă- poarte numele…, Prof. Maria Bucătaru, Director al
nări şi diferenţe, cu ceea ce o individualizează. Muzeului Judeţean“).
Anul 1983 a adus iarăşi schimbări la Secţia de Et- Pe lângă eforturile de îmbogăţire a patrimoniu-
nografie a Muzeului Judeţean Botoşani. Maria Bu- lui, cercetarea făcută şi tipăriturile apărute, în vede-
nea, care adusese la rândul ei piese din cercetarea de rea amenajării expoziţiei, restaurarea avea un rol im-
pe teren, şi din care de asemenea unele din ele sunt portant. Pentru textile, Secţia de Etnografie avea ca
azi valori clasate în categoria juridică tezaur, care a specialist pe Elena Văculişteanu, în timp ce piesele
publicat în Anuarul din 1981 o variantă de Proiect de lemn urmau a fi duse în laboratorul zonal al Mu-
tematic al viitorului Muzeu Etnografic, a ales ca să zeului Bucovinei.
se întoarcă la un Muzeu din zona Vrancea (de unde După anul 1986 (după deschiderea Muzeului la
era originară). Mihăileni), toată atenţia am îndreptat-o către şantie-
Pentru că în acel an 1983 tocmai finalizam cursu- rul de la Casa „Manolachi Iorga“, către cercetarea pe
rile de Muzeologie la Bucureşti, am decis un transfer teren pentru găsirea de noi piese pentru expoziţia de
de la catedră la Muzeu, în urma unui examen. Direc- bază şi care să reprezinte zona Botoşani. Alternam
torul Muzeului din 1979 era Maria Bucătaru, care în astfel cercetarea pe teren prin diverse aşezări săteşti,
cadrul volumului extrem de mare de muncă (proble- cu prezenţa pe şantierul de restaurare al clădirii.
me administrative, organizări de simpozioane, gri- Erau necesare încă elemente de arhitectură, piese de
ja pentru tipărituri, pentru Secţia de Artă), avea ca mobilier, piese de uz gospodăresc, piese de port, ţe-
prioritate amenajarea expoziţiei de bază etnografice. sături, unelte pentru meşteşuguri.
Deja din 1980, şantierul de reabilitare a Casei „Ma- Trebuia să lucrez şi la tematică. Aveam doar 9
nolachi Iorga“ era deschis, dar patrimoniul etnogra- săli pentru desfăşurarea expoziţiei. Cele 2 beciuri
fic avea prea puţine obiecte. În acest sens, gândind nu puteau intra în expunere, pentru că în cel inte-
că într-un număr de săli ar putea intra şi o colecţie, rior era aproape imposibil de coborât, prima treaptă
primul drum pentru creşterea patrimoniului a fost fiind mult sub nivelul pardoselii, iar în cel exterior

9
Etnografie, meşteşuguri populare
era iminentă inundarea, ceea ce în scurt timp s-a şi Universitatea Al. I. Cuza Iaşi, Maria Mărgineanu di-
întâmplat, conducta de alimentare cu apă potabi- rector la Muzeul Etnografic al Bucovinei, întreg co-
lă a cartierului fiind veche şi prea aproape de mu- lectivul Muzeului care participase la amenajare, ca-
zeu. În acest context ne-am înscris în 1988 la alcătu- dre didactice şi un numeros public.
irea planului expoziţional pe care ne permitem să-l Expoziţia Etnografică permanentă amenajată în
reamintim. Casa „Manolachi Iorga“, după o bogată activitate de
LA PARTER: Sala 1 – ilustra arhitectura săteas- 18 ani, a fost desfiinţată prin retrocedarea clădirii
că prin imagini foto de gospodării şi locuinţe, ele- în luna august 2007. Tematica expoziţiei lucrată cu
mente pentru faţada locuinţei, machetă de locuinţă, toată responsabilitatea şi rigoarea ştiinţifică care cu-
unelte folosite la construcţie, planuri grafice; Sala 2 – prindea în săli şi reperul arheologic pentru aşezări,
contura ca ocupaţie principală agricultura cu unelte pentru ocupaţii şi pentru meşteşuguri, a făcut unică
pentru lucrul câmpului, măsurători pentru cereale, această expunere, care a fost întocmită diferit, după 8
pive, presă pentru ulei, imagini foto; Sala 3 – prezen- ani, de cea propusă de Maria Bunea în Proiectul te-
ta ca ocupaţie principală păstoritul, şi ca ocupaţii se- matic din 1981. De asemenea, Memoriul alcătuit în
cundare vânătoarea, pescuitul, viticultura, stupăritul 1975 de etnograf Angela Olariu, l-am văzut abia în
(albinăritul); Sala 4 – cuprindea meşteşugul olăritu- 2009 în cartea de memorii a domniei sale, la 2 ani
lui, cu roata olarului, ficheşe, cornuri pentru decorat, după desfiinţarea expoziţiei de bază din Casa „Ma-
secţiune de cuptor pentru ardere, vase din diferite nolachi Iorga“, clădire de patrimoniu de secol XVIII
vetre de meşteri. (Angela Paveliuc – Olariu, „O viaţă …“, Editura Art
LA ETAJ: Sala 1 – avea în expunere prelucrarea XX, 27.08.2009 Iaşi, p. 59: „Clădirea are 12 camere
fibrelor şi firelor vegetale (cânepa, inul, bumbacul), care ar trebui să cuprindă: ocupaţii, instalaţii tehnice
cu uneltele folosite la meliţat, pieptănat, tors, depă- ţărăneşti, ceramică, port popular, ştergare şi textile de
nat, urzit, ţesut; Sala 2 – era amenajată pentru pre- bumbac, lăicere şi scoarţe, şi obiecte legate de obiceiu-
lucrarea firelor de lână cu „stativele“ şi piese ţesute rile de iarnă“; „Carte de memorii“, cu o recenzie de
(păretare, lăicere, scoarţe) cu o diversitate de motive Steliana Băltuţă, în Revista Luceafărul Anul I Nr, 12
artistice. Mai târziu s-a făcut o schimbare în tema- Decembrie 2009).
tică pentru diversificarea expoziţiei şi rularea unor După închiderea expoziţiei de bază în 2007, Secţia
piese din depozit. Am stabilit ca prelucrarea firelor de Etnografie a Muzeului Judeţean Botoşani şi-a con-
vegetale şi a celor de lână să fie într-o singură sală, iar tinuat activitatea expoziţională în diferite spaţii (Sala
sala 2 eliberată să fie destinată meşteşugului prelucră- Polivalentă a Muzeului, Sala Oglinzilor de la Muzeul
rii lemnului, cu imagini de pădure, cu diverse unel- de Ştiinţe ale Naturii Dorohoi, Galeriile de Artă „Şte-
te pentru tăiat, cojit, geluit, dăltuit, perforat şi piese fan Luchian“, Muzeul „Iulian Antonescu“ Bacău, Me-
de lemn pentru uz gospodăresc, dogărit; Sala 3 – a morialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai
reconstituit un interior de locuinţă de secol XIX din Eminescu“, şi la Festivalul Tamisei, Londra – Anglia).
zonă, cu mobilier, ţesături, cuptor cu vatră; Sala 4 – Secţia de Etnografie a mai avut o expoziţie itinerantă
cea mai mare de la etaj, punea în valoare portul po- la Muzeul Etnografic din Cernăuţi – Ukraina, în 6 ia-
pular de lucru şi de sărbătoare, completată ulterior nuarie 1998, în vremea când era director al Muzeului
cu piese pentru ritualul de nuntă şi cu piese pentru Botoşani, muzeograful Sandu Alexandru.
portul de iarnă (bundiţe, cojoace), ilustrând şi meşte- Pentru că trecuse prea mult timp (5 ani) de când
şugul cojocăritului; Sala 5 – reprezenta 3 dintre obi- Secţia de Etnografie a Muzeului Judeţean Botoşani
ceiurile creştine şi populare: Crăciunul, Sfântul Vasile nu avea un sediu pentru expoziţia permanentă, Ad-
(Anul Nou) şi Paştele. ministraţia Judeţeană a ales pentru restaurare prin
Tematica astfel alcătuită, trebuia înainte de anul proiect Regio, Casa „Ventura“ de secol XIX, fost se-
1989, trimisă spre aprobare la Ministerul Culturii. diu al Filarmonicii şi sediu al Şcolii Populare de Arte.
Până la trimiterea spre aprobare, a venit la Botoşani Astfel se stabileşte prin proiect, ca parterul cu 5
etnograful Sanda Larionescu de la Muzeul Satului săli de expunere să-i fie cedat Muzeului Judeţean
Bucureşti şi care în acea perioadă lucra în Minister, Botoşani, pentru reamenajarea expoziţiei etnografi-
pentru a vedea spaţiul pentru expoziţie, patrimoniul, ce. Fiind repartizate doar 5 săli (4 din ele fiind foarte
dar şi pentru a face eventuale corecturi în tematică. mici), civilizaţia populară a zonei Botoşani a putut fi
La deschiderea Muzeului Etnografic în 7 octom- pusă foarte puţin în valoare, multe dintre piese rămâ-
brie 1989, când director al Muzeului era Lucica Pâr- nând în depozite. Trebuind iarăşi să alcătuiesc tema-
van, au fost prezenţi reprezentanţi ai Administraţi- tica pe parcursul anului 2012, am fost nevoită să fac o
ei Judeţene, doamna Dana Pietraru vicepreşedinte selecţie, care n-a fost deloc uşoară. Multe piese repre-
al Comitetului de Cultură, etnografii Elena Florescu zentative pentru viaţa tradiţională sătească, şi multe
de la Muzeul Neamţ, Ion H. Ciubotaru profesor la valori etnografice n-au putut intra în expoziţie.

10
Etnografie, meşteşuguri populare
În acest context, structura tematică a cuprins şi Sala 4 conturează pentru planul de locuinţă, camera
cuprinde: în Sala 1 am comprimat meşteşugul olă- de locuit şi camera de sărbătoare cu piesele de mo-
ritului cu spaţiul de modelare al vaselor, vasele finite bilier, ţesăturile şi obiectele de uz gospodăresc dis-
cu diferită utilitate, cuptorul pentru ardere în secţi- puse pe cele 2 laturi ale sălii; Sala 5, de data aceasta
une, într-o altă formă decât cel din vechea expozi- pot afirma, cea mai frumoasă sală a Muzeului etno-
ţie, cu faţa locuinţei meşterului şi o serie de obiecte grafic, pune în valoare portul popular de sărbătoare
de lemn folosite în gospodărie (teascul pentru stru- al zonei Botoşani, peste care se suprapune şi unul
guri, presa pentru ulei, doniţa pentru lapte, găleata din cele 3 momente ale vieţii de familie, Nunta, şi
cu „măsurătoare“ pentru stână, piua pentru grâu); anume alaiul mergând spre cununie. În această for-
Sala 2 cuprinde industria casnică textilă (cu răz- mă tematică, s-a redeschis expoziţia permanentă a
boiul orizontal de ţesut, păretare, lăicere, scoarţe, Secţiei de Etnografie a Muzeului Judeţean Botoşani,
având motive decorative simbolice fitomorfe, avi- în decembrie 2012, când şi patrimoniul a ajuns la
morfe, antropomorfe, astrale, alternate cu ştergare 3909 piese, o serie dintre ele fiind şi valori înscrise
din pânză de bumbac ţesută în gospodărie şi bro- între valorile României, în categoriile juridice teza-
date cu acul); Sala 3 este destinată obiceiurilor ca- ur şi fond.
lendaristice, Crăciunul, apoi Anului Nou (cu vechi Considerăm acest text o rememorare selectivă
momente agrare: uratul cu plugul, cu buhaiul, jo- peste ani a activităţii Secţiei de Etnografie a Muzeu-
cul căiuţilor – semn acvatic şi solar, jocul măştilor lui Judeţean Botoşani, cuprinsă în sărbătoarea celor
de purificare a spaţiului sătesc) şi Paştele (cu ouăle 40 de ani ai Secţiilor de Arheologie – Istorie, deschi-
pictate cu unelte agricole şi care, îngropate la arat în se într-o clădire monument arhitectonic de patri-
brazdă aveau semnificaţie de fertilitate a ogorului); moniu românesc, cu spaţii generoase de expoziţie.

IMAGINI SELECTIVE DIN ACTIVITATEA


SECȚIEI DE ETNOGRAFIE A
MUZEULUI JUDEȚEAN BOTOȘANI

11
Etnografie, meşteşuguri populare
PREZENȚA SECȚIEI DE ETNOGRAFIE BOTOȘANI LA MUZEUL ETNOGRAFIC DIN CERNĂUȚI ÎN 1998

EXPOZIŢIA ETNOGRAFICĂ ÎN CASA „MANOLACHI IORGA“ – 1989-2007

MUZEUL ETNOGRAFIC ÎN CASA „VENTURA“

Sala 1
12
Etnografie, meşteşuguri populare

Sala 2

Sala 3

Sala 4

Sala 5
13
Creaþie literarã
Concursul Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a
Operei Eminesciene „Porni Luceafărul…“, ediţia a XXXVI-a
Consiliul Judeţean Botoşani, Centrul Judeţean pentru – Ora 15,30 – Conacul Iuraşcu Joldeşti, Vorona: Prezen-
Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bo- tarea scriitorilor invitaţi, a revistelor şi editurilor prezente.
toşani, în parteneriat cu Societatea Culturală „Ralu- – Spectacol oferit de membrii Societăţii Culturale „Ra-
ca Iuraşcu“ Vorona, a organizat în perioada 16-18 iunie luca Iuraşcu“ din Vorona.
2017, la Botoşani şi Vorona CONCURSUL NAŢIONAL – Recital poetic „La Conac“, susţinut de poeţii invitaţi.
DE POEZIE ŞI INTERPRETARE CRITICĂ A OPEREI – Prezentarea cărţilor poeţilor debutanţi, premiaţi la
EMINESCIENE „PORNI LUCEAFĂRUL…“, ediţia a ediţia precedentă şi a antologiei Porni Luceafărul…XXXV.
XXXVI-a. – Decernarea premiilor celei de a XXXVI-a ediţie a Con-
Astfel au avut loc: cursului Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei
Vineri, 16 iunie 2017, ora 14.00 – Sosirea invitaţilor. Eminesciene „Porni Luceafărul…“, ediţia a XXXVI-a.
– ora 16.00 – Reprezentanţa Botoşani a Filialei Iaşi a – Recitalul poeţilor laureaţi.
Uniunii Scriitorilor din România – finalizarea jurizării, fi- – Pelerinaj la Mănăstirea Vorona.
xarea premiilor. – Ora 20,30 – Holul Hotelului Rareş
Sâmbătă, 17 iunie 2017, ora 10.00 – Bibli- Botoşani: – Poeţi români la Eminescu acasă.
oteca Judeţeană „Mihai Eminescu“ Boto- Recital susţinut de poeţii invitaţi. Recital
şani – Prezentări de cărţi apărute la edi- susţinut de actorul Florin Aioniţoaie.
turile partenere: Decernarea Premiului „Hyperion“.
Editura Junimea: Valentin Co- Duminică, 18 iunie 2017: Pele-
şereanu – Eminescu, Aron Pumnul rinaj la Ipoteşti. Plecarea invitaţilor.
şi Bucovina habsburgică, colecţia Invitaţi: Cassian Maria
Eminesciana; Mirela Stănciu- Spiridon, Călin Vlasie, Luci-
lescu – O legătură inexplicabilă, an Vasiliu, Marius Chelaru,
colecţia Epica; Daniel Corbu Valentin Talpalaru, Gavril Ţăr-
– Poezie şi confesiune, colecţia mure, Ion Mureşan, Daniel
Dialoguri; Horaţiu Ioan Laşcu Corbu, Ioan Radu Văcărescu,
– N-am fost niciodată al vos- Adrian Alui Gheorghe, Adi
tru, colecţia Cantos; Liviu Ioan Cristi, George Vulturescu, Ste-
Stoiciu – Ajuns din urmă, colec- rian Vicol, Vasile Spiridon, Li-
ţia Memoria clepsidrei; M. Kogăl- viu Ioan Stoiciu, Doina Popa,
niceanu, C. Negruzzi – 200 de re- Ioana Diaconescu, Nicolae
ţete cercate de bucătărie româneas- Oprea, Cosmin Perţa, Alexandru
că şi alte trebi gospodăreşti,, colecţia Ovidiu Vintilă, Nicolae Panaite,
Colocvialia. Prezintă Lucian Vasiliu. Leo Butnaru, Grigore Chiper, Radu
Editura Paralela 45:: Colecţia Florescu, Nicolae Sava, Mircea A.
Avanpost: Eugen C. Andrei – Lorem Diaconu, Hristina Doroftei, Vasile Tu-
ipsum; Savu Popa – Ipostaze; Delia Feran dor şi Gellu Dorian, Nicolae Corlat, Mir-
– Lobotomie; Colecţia Opera poetică: Gri- cea Oprea, Vlad Scutelnicu, Gabriel Alexe,
gore Chiper – Opera poetică; Colecţia qPOEM: Petruţ Pârvescu, Cristina Prisăcariu-Şoptelea,
Ioana Geacăr – Uite ce e; Andrei Velea – Benzinăria Dumitru Necşanu, George Luca, Cezar Florescu,
Whisky; Lorena Enache – Autoanaliză; Şerban Georgescu Nina Viciriuc, Manon Piţu, Vasile Iftime, Ovidiu Petcu, la-
– Scrisori dintr-o piramidă; Angi Melania Cristea – Că- ureaţi. Premiul „Hyperion“ a fost decernat poetului Leo
utătorul de pochemoni; Marius Ganea – Aripi sub asfalt; Butnaru.
Colecţia Cartea eveniment: #Rezist! Poezia, antologie de Au participat diturile: Paralela 45, Cartea Româneas-
Cosmin Perţa. că, Junimea, Timpul, Eikon, Charmides, 24 de ore, Prin-
Editura Cartea Românească: Colecţia Cartea de po- ceps Edit Multimedia şi revistele: Convorbiri literare, Fa-
ezie străină: Rupi Kaur – Lapte şi miere; Colecţia Cartea milia, Poesis, Steaua, Euphorion, Argeş, Discobolul, Poe-
de proză: Răzvan Popescu – Peştele cu aripi; Dana Fodor zia, Ateneu, Scriptor, Bucovina literară, Conta, Viaţa Ro-
Mateescu – Povestiri din Bucureşti; Colecţia Cartea de po- mânească, Luceafărul de dimineaţă, Porto franco, Verso,
ezie: Mihai Ignat – Poate noaptea a şi-nceput; Ofelia Pro- Infinitezimal, Hyperion, Ţara de Sus.
dan – Număr de dresură; Hristina Doroftei – Maşina de Parteneri: Filiala Iaşi a U.S.R., Uniunea Scriitorilor din
cusut – Florin Dan Prodan – Poemele de pe Facebook; Ga- R. Moldova, Biblioteca Judeţeană „Mihai Eminescu“ Boto-
briela Fecioru – Blister. Prezintă Călin Vlasie şi Cosmin şani, Societatea Culturală „Raluca Iuraşcu“ Vorona.
Perţa. Parteneri media: Radio Iaşi, Radio România, Radio
– Pietonalul din faţa Bisericii Uspenia: Deschiderea Sa- Trinitas, Monitorul de Botoşani, Botoşăneanul, ŞtiriBo-
lonului stradal al cărţii de poezie. toşani, Informatorul Moldovei, Botoşani News, TELEM,
SOMAX. Sponsori: S.C. Cotnari S.A.

14
Creaþie literarã
Rezultatele Concursului Naţional
de Poezie şi Interpretare Critică a Operei
Eminesciene „Porni Luceafărul…“
ediţia a XXXVI-a, 17 iunie 2017, Botoşani
Juriul celei de a XXXVI-a ediţii a Concursului Naţi- 3. Premiul Editurii Timpul şi al revistei „Convor-
onal de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Emi- biri literare“ – Raluca-Cosmina Calancia,
nesciene „Porni Luceafărul…“, format din: Călin 4. Premiul Editurii Vinea – nu se acordă
Vlasie, Editurile Paralela 45 şi Cartea Românescă, 5. Premiul Editurii Princeps Multimedia şi al
Lucian Vasiliu, ed. Junimea, rev. „Scriptor“, Cassian revistei „Feed back“ – Daniela Tîrchi,
Maria Spiridon, Ed. Timpul, revista „Convorbiri 6. Premiul Editurii Charmides şi al revistelor
literare“ şi Filiala Iaşi a U.S.R., Daniel Corbu, Prin- „Verso“ şi „Infinitezimal“ – Radu Necşanu,
ceps Multimedia, rev. „Feed back“, Gavril Ţărmure, 7. Premiul Editurii Eikon – nu se acordă,
Editura Charmides şi rev, „Infinitezimal“, Ion Mu-
8. Premiul Editurii 24 de ore şi al revistei „Sim-
reşan, revista „Verso“, Valentin Ajder, Ed. Eikon,
pozion“– Carla-Francesca Schoppel,
Bucureşti, Liviu Ioan Stoiciu, rev. „Viaţa Româ-
9. Premiile revistelor:
nească“, George Vulturescu, rev. „Poesis“, Marius
Chelaru, rev. „Poezia“, Adrian Alui Gheorghe, rev. – Premiul revistei „Euphorion“ –Theodor Paul
„Conta“, Vasile Spiridon, rev. „Ateneu“, Dumitru Şoptelea,
Augustin Doman, rev. „Argeş“, Sterian Vicol, rev. – Premiul revistei „Argeş“ – Cosmin Boitoş,
„Porto franco“, Ioan Moldova, rev. „Familia“, Ioan – Premiul revistei „Poesis“ – Cristina Trifan,
Radu Văcărescu, rev. „Euphorion“, Adi Cristi, ed. – Premiul revistei „Poezia“ – Iulian Gugeanu,
24 de ore şi revista „Simpozion“, Nicolae Panaite, – Premiul revistei „Ateneu“ – Dragoş-Ioan
rev. „Expres cultural“, Alexandru Ovidiu Vintilă, Onofrei,
rev. „Bucovina literară“, Leo Butnaru, Uniunea – Premiul revistei „Porto Franco“ – Samuel
Scriitorilor din R. Moldova, Nicolae Corlat, rev. Pascariu,
„Hyperion“, Gellu Dorian, rev. „Ţara de Sus“ Boto- – Premiul revistei „Hyperion“ – Alin-Ionuţ
şani, avându-l ca preşedinte pe Mircea A. Diaconu, Gheorghieş
în urma lecturării lucrărilor sosite în concurs, a – Premiul revistei „Bucovina literară“ – Tudor
decis acordarea următoarelor premii: Mihail Alexa
SECŢIUNEA CARTE PUBLICATĂ – Premiul revistei „Ţara de Sus“ – Mădălina
1. Premiul „Horaţiu Ioan Laşcu“ al Filialei Iaşi a Ifrim
Uniunii Scriitorilor din România – poetei Emilia
Ajule, pentru cartea Jurnalul unor cuvinte ingratei,
SECŢIUNEA INTERPRETARE CRITICĂ A
Editura Paralela 45, 2016, colecţia qPOEM.
OPEREI EMINESCIENE
2. Premiul Uniunii Scriitorilor din R. Moldova
1. Premiul revistei „Convorbiri literare“ – Vio-
poetei Cornelius Drăgan pentru cartea Muşcătura
fluturelui japonez, Editura Junimea, 2016. leta Zamfirescu-Bârsan
2. Premiul revistei „Poesis“ – Andreea Puşcaşu
SECŢIUNEA MANUSCRISE 3. Premiul revistei „Hyperion“ –
1. Premiul Editurii Paralela 45 şi al revistelor Maria-Smărăndiţa Chelaru
„Viaţa Românească“ şi „Familia“ – Maria-Eliza 4. Premiul revistei „Poezia“ – Maria-Teodora
Liţă, Pitrop
2. Premiul Editurii Junimea şi al revistelor „Va- 5. Premiul revistei „Scriptor“ – Paula-Antonia
tra“, „Scriptor“ şi „Expres cultural“ – Alina Bârsan, Horodincă.
15
Creaţie literară
Premiul revistei Ţara de Sus în cadrul Concursului Naţional de Poezie şi Interpretare Critică
a Operei Eminesciene „Porni Luceafărul…“ ediţia a XXXVI-a, 17 iunie 2017, Botoşani
Mădălina IFRIM A umanităţii emblemă
Vindecate de o cremă
1. Vreau să fii chiar tu Făcută dintr-o confidenţială dilemă
Fii tu apa ce-mi străpunge sufletul
Din cântu-ţi melodios
Fii tu mâna care-mi scrie adevărul
Iese ceva primejdios
Fii tu cartea ce-mi oferă totul
Din fereastra-mi iese o rugăciune
Fii tu însuți nimicul ateilor
Care e mai mult genune
Fii tu fluturele care creează nectarul zeilor
Ce se înalţă spre cer-l încunune
Fii tu geografia inimii mele
De gânduri, de oţel, de virtute
Fii tu analogia literaturii sentimentelor
Din sângele-ţi albastru
Fii tu însuți eul care mă conduce spre a fi un viitor
Iese măiastru
luminos
O dorinţă, o metaforă, un drept
Doar fii tu tot ce am nevoie...
Legate cu lanţuri pe un piept
Îmi spuse un vis cu-n apus şi-o canoie.
Un sceptru, o răzbunare
Ce depăşesc hotare imaginare
Agonie sau exaltare.
2. Analogia cosmică Din insula-i blindată
Soarele s-ascunde printre munţi Iese o molimă şireată
Şi gândul printre oameni se prevede Ce nu poate fi vindecată
Trece trenul în grabă şi urlă aşa jalnic De om,de veşnicie,de îndată
Trece prostia prin oameni şi mârâie aşa prin Dintr-un potir de vremelnicie
oameni Iese a sonatelor sicrie
Soseşte un cer însiropat în nemărginire Şi-a tragicului feerie.
Soseşte un iepure înfricoşat de propriu-i întuneric
Gândeşte natura la un test de matematică
Gândeşte omul prin natura-i idolatră.
5. Incantaţia veşniciei
O, demiurgule, demiurgu-mi
De apă, de foc, de sânge
3. Fricile cosmice De tot ce lumea nu poate atinge
Mi-e teamă de ochii ce se închid Cristalizează-ţi făptura imaginată
Mi-e teamă de nisipul ce se mişcă Sub forma mea precum o artă
Mi-e teamă de iadul ce se iscă Din extaz şi agonie creată.
Mi-e teamă de coşmarul ce nu se pierde Fă din mine al tău mentor
Mi-e teamă de gândul ce se teme Privit răpitor de încă un scriitor.
Mi-e teamă de idolul pierdut Şi ştrangulează-ţi ideea
Mi-e teamă de viforul neînceput De a încerca să fii mareea
Mi-e teamă de viitorul conceput Ce spulberă,înghite şi spumegă casiopeea
Pe listă, pe nisip, în stele, pe ciobul vopsit Şi fă ca totul să fie plin
Mi-e teamă de şarpele blând De adevăr.de apă,de venin
Mi-e teamă de al renunţării veşmânt Fără să mint
Mi-e teamă de o singură entitate Că totul mi se pare absint.
Înglobată pe veci în eternitate Şi numele ce-mi încununează privirea
Vladirius este-acea prioritate Fă-l tu una cu găndirea
Care mă trezeşte cu vehemenţă la realitate. Şi spulberă-mi dezamăgirea
Ce încuie amăgirea
Cu un lacăt de rugină,de minciună,de mirare
4. Ceva-ul infinit Şi numele-i îngânat cu ardoare
Din tenebre s-a născut o viaţă Plâns de o privighetoare
Din nemărginire s-a făcut gheaţă Să răsară ca un soare
O entitate, un vultur, o sabie, o stemă, Pe minţile încântătoare: DRAGONIUS.
16
Creaţie literară
Gellu DORIAN
Cărţile Mircea
scriitorilor botoşăneni
Oprea este un scriitor de o perioada cât a stat la Săveni, imediat
MIRCEA OPREA
complexitate construită pe ideea me- după repartiţia guvernamentală după
– OASPETELE DIN sajului transmis doar unei părţi a so- terminarea facultăţii. Exact acest as-
CONDOMINIU cietăţii din care face parte. De la aceas- pect doreşte Emil Iordache în roma-
tă idee pleacă şi romanul său Oaspetele nul său neterminat să surprindă, lu-
din condominiu, o frescă de tranziţie, mea de atunci din „oraşul din mijlo-
din care transpare o idee cu o doză cul unui sat“ cum a denumit acel loc
mare de originalitate, şi anume ace- Adrian Păunescu, dar nu orice fel de
ea a „sinuciderii generale, în bloc“, ca lume, ci cea dintr-un liceu, cu profe-
într-o apocalipsă sezonieră, într-o so- sori care semănau a fi intelectuali şi
cietate schismatică. Familia, perso- cea a activiştilor de partid care supra-
najul analizat în detaliu, la nivelul de vegheau totul.
„celulă de bază a societăţii“, dar şi de
coabitare într-un bloc de tipul celor
apărute în „epoca de aur“, este materi-
alul pe care lucrează romancierul. Ti-
pologiile care compun această familie,
atît la nivel strict familial cît şi la ni-
vel de ansamblu, social, sunt analiza-
te cu minuţiozitate de Mircea Oprea,
într-un efort de a prinde aspecte de al-
tfel neglijabile în viaţa de zi cu zi, dar
remarcabile atunci cînd sunt puse în
pagină. Identităţile personajelor ţin
Mircea Oprea publică anul acest pri- strict de temperamente, de caractere
mul lui roman, Oaspetele din condo- şi educaţie, aspecte ce fac din această
miniu, Editura Quadrat. După Să dai frescă romanescă o adevărată „croni-
mâna cu preşedintele, o carte de nuvele, că de familie“ (pe doar un eşantion de
care ascund în fond tot un roman, scri- timp şi lume, trecută printr-o perioadă
itorul botoşănean, cunoscut în mod de tranziţie de istorie recentă). Perso-
special pentru cărţile sale de aforisme najul central al acestui roman este un
şi idei, care-l aşază în rândul cugetă- ins deformat de traiul dus în defunc-
torilor care se bazează cu siguranţă pe tul regim, sub siguranţa unei securi-
experienţa lor de lectură, dovedeşte de tăţii pentru care lucra cu devotament
data aceasta un talent de narator mai şi dăruire, trai pe care doreşte să şi-l Ţesătura cărţii, una simplă, scrisă
mult decât remarcabil şi un construc- transfere noilor standarde de viaţă, ale cu talent şi dăruire, cu un vădit scop
tor de roman ce ascunde în spate un unei democraţii originale. Insatisfac- de a oglindi o lume în care un fost
îndelung travaliu. Extras din realitatea ţia îl duce la sinucidere (dimpreună student ieşean, acum profesor debu-
imediată, din angoasele timpului nos- cu fiul şi soţia), victimă a unei „sălbă- tant, nu se putea adapta, dar era obli-
tru mereu în tranziţie, subiectul roma- ticii sociale“ la care nu se poate adapta. gat să preia din mers obiceiurile celor
nului său este unul antrenant ce nu eli- Contrastele sunt tuşate de autor prin în rândul cărora trăia. Nu erau deose-
mină nici suspansul dar nici interesul aducerea în peisaj a „oaspetelui“, care bite, acele obiceiuri, faţă de celelalte
pentru destinul unor personaje bine trăieşte nostalgia proprietăţii pe care din alte oraşe mai mari: o viaţă anos-
creionate, recognoscibile, cu identităţi se afla blocul în care se derulează vieţi tă, cu intrigi de partid şi de cancela-
fireşti, deşi în cele mai multe cazuri rod insignifiante, pe care autorul le creea- rie, de cârciumă şi viaţă risipită în za-
al ficţiunii pe care Mircea Oprea ştie să ză cu talent, ca rupte din realitate, un dar. Emil Iordache, deşi a ţinut la ser-
o facă realitate. Pe coperta 4 a cărţii, condominiu în care nu-şi află locul, tar acest roman, poate cu un scop mai
criticul literar Vasile Spiridon spune: „ proprietate pentru care nu mai are pu- nobil, de a-l relua şi face din acea lume
Ştiind să varieze foarte bine registrele teri să lupte. Astfel romanul aduce în un exemplu al fostului regim, scria pe
între social şi psihologic, mască şi ade- atenţia cititorului o lume din care el atunci, la începutul anilor optzeci, cu
văr, umor şi gravitate, superficialitate face parte, obligîndu-l la reflecţie şi, dezinvoltură şi fără frica de a fi even-
şi profunzime, Mircea Oprea scrie cub eventuală, atitudine. tual tras la răspundere pentru redarea
talent şi inteligenţă narativă un amplu unei realităţi care, de regulă, trebuia
roman cu „scară“ despre treptele ur- EMIL IORDACHE – PÂRTIA fardată şi trecută, dacă se dorea reda-
cate dar mai ales coborâte de societa- Din sertarele familiei, în care, proba- tă într-o carte, prin ciururile cenzurii.
tea românească în ultima jumătate de bil mai sunt şi alte manuscrise, soţia O astfel de carte, cu un subiect la or-
veac.“ lui Emil Iordache scoate manuscrisul dinea zilei de atunci, nu se putea pu-
unui roman pe care autorul l-a scris în blica atunci, aşa că, prin devotamentul

17
Creaţie literară
Editurii Polirom, la care Emil Iordache VICTOR TEIŞANU – GEORGICĂ MANOLE –
a publicat peste douăzeci de titluri de
cărţi traduse din literatura rusă mo-
CĂRŢI ŞI AUTORI BUZUNARUL CU IDEI
dernă şi clasică, romanul a apărut A doua carte de articole critice referi-
anul acesta şi reprezintă încă o latură toare la cărţi şi autori, de datat aceasta
a talentului multiplu şi de remarcat al nu numai din Botoşani sau originari
acestui important şi regretat scriitor. din Botoşani, ci din toată ţara şi chiar
din diaspora, pe care Victor Teişanu o
publică prin intermediul Centrului Ju-
THEODOR DAMIAN – UN deţean pentru Conservarea şi Promo-
ALT JURNAL NEW YORK-EZ varea Culturii Tradiţionale Botoşani,
Compartimentul Literatură-teatru,
completează în mod fericit o activitate
de cititor profesionist, pe care dărăbă-
neanul Victor Teişanu, fost bibliotecar
o viaţă întreagă doreşte să şi-o prezin-
te şi editorial. Şi cronicile din această
carte demonstrează o aplecare profesi-
onală asupra paginii tipărite, din care
cronicarul extrage valoarea acelei cărţi
sau respectivului scriitor analizat, opi-
nînd cu pertinenţă într-un limbaj de
autentic critic literar. Profesorul Georgică Manole de la Hă-
neşti surprinde şi prin această nouă
carte a lui – Buzunarul cu idei, Editu-
ra Ştef – nu numai prin titlu ci şi prin
modul de abordare a cărţilor citite şi a
autorilor analizaţi, printr-un filtru es-
tetic şi etic în cele mai multe cazuri,
propunând de fiecare dată viziuni pro-
prii despre cele citite. Iată cum priveşte
Theodor Damian, botoşănean stabilit
profesorul de la Hăneşti cărţile: „Căr-
de treizeci de ani la New York, publi- ţile sunt asemenea escadrilelor de gra-
că anul acesta la Editura Rawexcom- uri sau valurilor de ciori. Intră în viaţa
ps, cel de al doilea jurnal newyorkez noastră venind dinspre ceea ce numim
al său, care cuprinde perioada ime- activitate literară a unora (creatorii),
diată, din ianuarie-decembrie 2015. obligîndu-ne să reacţionăm într-un
Sunt simple notaţii aproape zilnice, fel.“ Şi Georgică Manole reacţionea-
urmărite pas cu pas, cu exactitatea ce- ză de fiecare dată atunci cînd citeşte o
lui care nu vrea să uite nimic. Uneori carte, nu din obligaţie, ci din pasiune,
sunt doar amintite nume de persoane, dovedind pe lângă subiectivitatea ne-
locuri, întâmplări nesemnificative, al- cesară şi ştiinţa de a sugera ceea ce citi-
teori sunt strecurate şi note de lectu- torul obişnuit nu descoperă în lecturi-
ră, fie din revistele la care a ajuns, fie le sale. Limbajul pe alocuri metaforic,
din cărţile pe care le citeşte în peri- estetizant, plin de concepte înţelese în
plurile lui prin lume, de la New York Spune autorul pe coperta 4 a cărţii: modul lui de a privi lucrurile, provoa-
la Munchen şi Kalamazoo. Michigan, „Cărţi şi autori nu reprezintă altceva că şi obligă cititorul să-i ia în serios
Viena, Grecia, Turcia, Braşov, Sibiu, decât o culegere cuprinzând impre- cele spuse.
Iaşi, Madrid, Roma, Botoşani, Sucea- sii de lectură. Felul acesta de culege-
va, Bucureşti, Constanţa şi câte şi mai re a fost şi este încă destul de răspân- GICĂ MANOLE – MIHAI
câte alte localităţi din toată lumea. No- dit, aşa că discuţia despre utilitatea lui
– mai ales după ce multe dintre pie- EMINESCU ŞI EVREII
tează totul, nu neapărat pentru a des- Preocupările istoricului Gică Manole
tăinui ceva, ci pentru a nu auita, pen- sele componente au fost deja publi-
în afirmarea adevărului istoric, în sen-
tru a avea pe viitor fişele la îndemână cate prin reviste – şi-a dovedit cu pri- sul de a detalia fapta până la a fi recu-
pentru o posibilă carte de memorii. sosinţă relativitatea.“ Aceste impresii noscută cu ochiul liber de la distanţă,
Fidel sieşi, Theodor Damian se ara- de lectură sunt pertinente în cele mai indiferent din ce parte este privită şi cu
tă fidel şi celorlalţi şi prin acest jurnal multe cazuri şi, pe alocuri cu accente ce fel de ochi, se manifestă şi în cerce-
simplu şi cu atât mai valoros prin sin- de afinităţi unde e cazul, precum şi cu tarea literară. De data aceasta Gică Ma-
ceritatea debordantă pe care o arată de evidente accente critice acolo unde se nole, consecvent cu sine şi cu opiniile
la pagină la pagină, de la zi la zi. impune. sale, se ocupă de publicistica lui Mi-
hai Eminescu şi în special de o latură

18
Creaţie literară
ignorată de istorici fie din teamă, fie că când România se pregăteşte să-şi săr-
nu era voie sau pentru că acele artico- GICĂ MANOLE – bătorească Centenarul Unirii, care,
le ale lui Eminescu ar deranja şi acum. aşa cum se ştie, a fost ciuntită de pac-
Aşa cum priveşte Gică Manole această DRUMUL ROMÂNIEI SPRE tul Ribbentrop-Molotov şi menţinu-
preocupare a lui Eminescu în perioa- CATASTROFĂ (1918-1940) tă în graniţele ei false de aceeaşi bol-
da când lucra la „Timpul“ nu are cum De data aceasta, în noua sa car- şevici deghizaţi în democraţi de tip
să deranjeze pe nimeni, atâta timp cât te – Drumul României spre catastrofă nou. Cartea lui Gică Manole, din acest
cercetătorul lucrează cu materialul pus (1918-1940), Editura Quadrat –, Gică punct de vedere, este o carte eveni-
la dispoziţie de istoria presei româ- Manole face o cercetare documenta- ment şi, sunt convins, autorul va duce
neşti din acea perioadă, de unii istorici ră a perioadei de după Primul Răz- cercetarea mai departe, măcar până în
şi chiar de unii critici literari. boi Mondial şi de după Unirea din martie 1965, când bolşevicii şi-au luat
1918, când cursul ascendent al Româ- tălpăşiţa de pe la noi, lăsând în urmă
niei a marcat cea mai bună perioadă răni adânci, greu de vindecat.
economico-social-culturală din isto-
ria României secolului XX, dar şi cea IONUŢ-BOGDAN
mai regretabilă cădere spre catastrofă,
aşa cum spune autorul chiar din titlul CĂRĂUŞU – ANIMETRIA
cărţii, imediat după Cel de al Doilea
Război Mondial,prin mai întâi bolşe-
vizarea ţării, cu ajutorul unui lot dur
de mari activişti trimişi de la Kremlin,
care au acţionat fără milă în perioada
1945 – 1965, şi apoi prin consolidarea
unui totalitarism de tip comunist chi-
nez, prin activitatea dictatorială a cu-
plului Ceauşescu.

Cartea lui Gică Manole, Mihai Emi-


nescu şi evreii, apărută la Editura Qua-
drat anul acesta, nu este nimic altceva
decât o antologie comentată de publi-
cistică eminesciană pe o temă foarte
generoasă, care acum nu mai prezin-
tă nici un pericol, cum de altfel nu a Să scrii poezie în felul în care o per-
prezentat nici atunci. Redarea artico- cepe debutantul în volum – Animetria,
lelor, cu toate informaţiile necesare ce Editura Timpul, 2017 –, Ionuţ-Bogdan
ţin de data apariţiei, locul şi contextul Cărăuşu, înseamnă să fii rupt de ime-
dat reprezintă un instrument de lucru diata evoluţie sau prezenţă a poeziei pe
cu care operează cercetătorul, pentru care ultimii debutanţi de top o scriu şi
a lumina o părere falsă despre antise- publică. Ionuţ-Bogdan Cărăuşu pare
mitismul deseori evocat a poetului ro- Acribia cercetătorului, minus une- izolat, rupt de această realitate, şi aşe-
mân. Nu este vorba aici de antisemi- le patimi, este una fără precedent, atât zat în sufletul său pe care şi-l măsoa-
tism, ci de o atitudine a publicistului, prin documentele aduse în faţă, cât şi ră cu un etalon propriu, fără a-şi face
despre opinii la cald din acea perioa- prin imensa bibliografie pusă la dispo- prea mari probleme de tiparul estetic
dă, când căile de abordare a subiectu- ziţie celui dornic să se apropie cît mai în care-şi aşază gîndurile, pe care şi le
lui erau viu disputate. Profilul etniei nu mult de adevărul istoric. Cel mai im- extrage din stări poetice evidente, dar
este definit prin acele articole şi nici de portant aspect al acestui studiu este pe care nu ştie încă să le exprime nici
redarea lor de către antologatorul de scoaterea în evidenţă a falsului istoric, măcar convenţional. Pare a se fi con-
faţă, ci cel mult pot fi observate une- pe care cei mai mulţi dintre istoricii struit pe site-urile proaste de poezie,
le caracteristici ale unor reprezentanţi noştri l-au impus, de la Roller până la existente mai peste tot pe unde vieţu-
ai etniei amintite care au deranjat sau falşii istorici de pe Dâmboviţa sau din iesc astfel de iniţiative, cum ar fi ago-
au încercat alte căi decât cele fireşti în academiile de la Chişinău, mancurti- nia, poezia şi diverse blog-uri ale unor
afirmarea poziţiei lor, aşa cum, desi- zaţi şi puşi în brazdă bolşevică. Gică frustraţi mulţumiţi de imediata afişare
gur, au fost încondeiaţi la vreme şi re- Manole le scoate în evidenţă greşelile, a produselor lor, fără nici o altă barie-
prezentanţi abuzivi dintre români sau iar în locul acestora aduce documen- ră. Asta este doar prima impresie, pen-
alte etnii. Totul reiese din cartea lui tele care susţin adevărul pe care el do- tru că, totuşi, Ionuţ-Bogdan Cărăuşu,
Gică Manole a fi fost echitabil şi nu reşte să-l impună. O astfel de lucrare prin tenacitatea lui, a reuşit, în urma
ostentativ. este mai mult decât necesară acum, unui concurs naţional de poezie, cum

19
Creaţie literară
este „Porni Luceafărul…“, prin care au sunt de la început frînte de absenţa to- ies, dar şi ele ascund o desuetudine din
debutat sute şi sute de tineri poeţi de-a tală a unei tehnici de scriere poetică, care poetul nu ştie să sară.
lungul celor treizeci şi şase de ediţii, să de creativitate, fie ea şi nativă, înlocu- În cea de a doua secţiune, Femeia
publice o carte de poezie la o editură ită cu un soi de dicteu automat, care ca înger apter, lucrurile nu se schimbă
prestigioasă cum este Timpul din Iaşi. domină mai toate paginile cărţii. Unde prea mult. Apare aici sentimentul ca
Cartea lui de debut este plină de stări metafora şocantă îşi face loc întîmplă- element definitoriu, exploatat estetic
poetice, de metafore şi imagini care-l tor, speranţa lectorului se înnoieşte şi suficient de rudimentar: „ Mi-a crescut
pot scoate în evidenţă. Însă ceea ce nu dă pagina mai departe. Or mai departe inima, mi-a crescut într-atîta,/ Că-mi
ştie deocamdată poetul este tehnica de este acelaşi produs neşlefuit, lăsat brut, încape în ea chiar şi luna, zăluda/ ce-
aşezare în tipar convenabil a aluatului doldora de sterilul din care nu iese rul sub care te-aşteptam, cerul cel mai
poetic, pe care-l aruncă în ochii citi- metalul preţios sau plin de şpanul pe lung/ Ar încăpea în inima mea cu pul-
torului încă nefrămîntat cum trebuie care nici un magnet nu-l poate ordona. sul de ciung.“ (Dor de tine, p. 39). Sen-
şi lăsat să dospească. Naivităţi, une- Poetul caută sun soi de sfericitate, în- timentele lui sunt fără aripi, ca îngerii
ori chiar şi umor involuntar, aluzii fără chizînd poezia între paranteze de felul apteri, şi ei iviţi în imaginaţia poetului
acoperire ideatică, aluviuni extrem de celei din Blestem, pagina 8. „ Pe cadra- din acele insecte fără aripi. Astfel zbo-
dense, din care nu iese decît foarte rar nul unui nor/ Inima Atlantidei indica rul îngerului pe care şi-l imaginează
izvoraşul de apă limpede. Or o astfel ora despicată,/ Pe urmele unui zbor/ poetul este un tîrîtor, un vierme poa-
de prezentare într-o carte structurată Am plecat să caut ora de piatră“. Rime te,. Cine ştie. Îngerul lui este şi ursuz,
în trei secţiuni, cu o oarecare ierarhi- forţate, ritm şchiop, aşa cum găsim în încît cuvintele acestuia „…încă îi ţopă-
zare a ideilor sau temelor poetice, în mai toate poeziile ce caută o formă a ie prin auz,/ ce înger ciudat şi ursuz…“
care „măsurarea ştiinţifică a sufletu- versului clasic, a cărui prozodie poetul (p.42). Nu este, astfel, clar că poetul
lui“, cum dă el definiţia cuvîntului ani- nu o cunoaşte, din păcate. Din aceas- tînjeşte sau iubeşte, aşteaptă sau este
metria, este o încercare care nu-i reu- tă cauză nici asocierea unor imagini aşteptat, cîntă sau încîntă. Este însă
şeşte pînă la sfîrşit. În ultima secţiune reuşite nu coagulează textul poetic foarte clar că el şchiopătează, se tîrăş-
a cărţii, din care se extrage şi titlul căr- ce pare, pe alocuri, promiţător. Une- te, îşi imită îngerul, în aşa fel ca schilo-
ţii, nu reuşim să dăm peste elementele ori, cînd recurge la un ritm susţinut, direa sufletului să poată fi cuantificată
etimologice ale cuvîntului titulat, pre- în vers scurt, ca în poezia Celeris, poţi prin elementele încă nedefinite ale ani-
luat direct din dicţionarele de speciali- constata bruma de talent pe care poe- metriei, definită de poet ca „ştiinţă de
tate, în special din cel de DeviantArt/
tul îl are: „Încercam să bat în cuie/ Ora măsurare a sufletului“.
Gerard (spaniol), ce ţine mai mult de
ce trecea cam şuie/ Şi-mi dădeam doar În economia celei de a treia sec-
animaţie şi mai puţin de suflet sau ini-
peste deget (sic!)/ Căutînd să nu mai ţiuni a cărţii – Animetria, sau ştiinţa
mă, ci de mişcare a liniei în desen con-
preget,// Of minut, cu pasul scurt,/ măsurării sifletului –, poetul dedică
tinuu. Dar ca licenţă poetică îl putem
Ce tot baţi şaizeci tăcut,/ Tu secundă, două poezii inimii. Să ştie el că aco-
accepta şi trece la analiza substratului
cărţii. prea fecundă,/ ce te naşti mereu prea lo se ascunde sufletul, a cărui greutate
Astfel cartea lui Ionuţ-Bogdan Că- scundă/ Ca să vezi ce-i după tine,/ Te sau dimensiune ar dori să o „măsoare
răuşu pare a fi concepută ca un manu- naşti în sicriu, vezi bine// Chiar şi cli- ştiinţific“?. Inima este dorită „bipedă“,
al, să-i zic de o anumită parte a grama- pa lipa-lipa/ Şi-a făcut din timp aripa,/ deci o fiinţă aparte, cu două picioare: „
ticii, poate stilistică, nu-mi este clar. Şi-a lăsat pe prispă pripa/ Precum lasă Ce mi-aş mai fi dorit o inimă bipedă,/
Prima secţiune poartă titlul La înce- fumul pipa,/ Şi-a zburat…// Numai Să bată egal, stîng, drept, stîngul!/ Pe
put era cuvîntul (normal ar fi fost La eu mai număr paşii/ Făcuţi de gînduri muchie de viaţă, la margine de suflet,/
început a fost cuvîntul!). Prima poe- prinre aştri/ Şi mî-n curc la infinit,/ Să-mi aşez în ordinea bătăilor sîngele
zie trimite la ideea de manual, Parte Căci orice început e zămislit,/ Să-şi şubred.“ /Inima, p. 77). Deci o inimă
de vorbire, pagina 7. O cităm în între- poarte-n pîntec zămislit/ Propriul sfîr- în pas de soldat, instruită, într-un trup
gime, să ne putem face o idee despre şit.“ Acest barbianism şchiop îl tră- cu sînge bolnav. Inimă pe care totuşi
modalitatea de abordare a poetului, dează la finalul poeziei, aşezîndu-l în în cel de al doilea poem dedicat aces-
una deloc coaptă, totuşi, forţat ritma- maniera lui necontrolată de vreun crez teia, o jeleşte cam aşa:“ Inimă, inimă,
tă, fără pic de muzicalitate sau lirism: poetic sau o minimă conştiinţă a pro- sămînţă de scandal sădită în pieptul
„Strivit de apăsarea silabelor căzute priei valori.. Mai împlint din punct de meu vulgar,/ Cum sari şi tresari cînd
zgomotos din vorbe goale/ Îmi tîrîi vedere prozodic, dar nu şi după tehni- gîndurile îşi scot ghearele/ Şi-ncep să
trupul de consoane spre marea de vo- ca de scriere a acestuia, este sonetul De sape, adînc în tine să se-ngroape,// În
cale,// Să-mi spăl scheleticele vorbe ochi, pagina 26: „ Ochi de broască-n jurul tău roiesc îngeri cu aripi de cea-
de jerbe de-nţelesuri noi,/ Să crească ochi de apă/ ochi de vită ce s-adapă,/ ră, atraşi visceral de tine/ Ca fluturii
amputatele adverbe dintre noi,// Dar Ochi de plasă ce nu-mi lasă/ sufletul de noapte atraşi obsesiv de lumină…
degeaba, rămîn o cratimă ce-şi justi- din trup să iasă,// De fereastră ochi sti- “(p. 86). Poetul îşi vede inima ca pe o
fică existenţa/ Prin două părţi de vor- clos,/ ochi de piatră nemilos,/ Ochi ai uşă, la care n-ar fi dorit să bată, pen-
bire pe care le uneşte-n despărţire.“ O dracului de drac,/ toţi îi vor, din ochi tru că după ea, adică în poet, stau as-
ameţeală epatantă, fără acoperire mi- ne fac.// Ochi ce dă ştrengar din coa- cunse toate necazurile. Dar a intrat şi
nimă estetică, fără perspectivă stilisti- dă,/ ochi de vultur, de iscoadă,/ Ochi iată că „necazurile“ au apărut odată
că sau de tipologie poetică după care ce rîde, ochi ce plînge/ ochi de patimi cu publicarea acestei cărţi de debut, în
ne-am ghida în lectura cărţii. Intenţiile şi de sînge.// Şi deasupra tuturor/ Ochi care poetul şi-a măsurat sufletul cu pu-
poetice ale lui Ionuţ-Bogdan Cărăuşu atoatevăzător.“ Astfel de reţete lirice îi terile sale de pricepere şi percepere a

20
Creaţie literară
poeziei. Pînă la a afla ce e cu adevărat constatări fireşti ale trecerii timpului, exprimate frust, completează o „aştep-
poezia, mai are de deschi multe uşi. care a lăsat urme în sufletul ei, în inima tare“ a unui anotimp ce se vrea al îm-
ei, în care poezia vine ca un panaceu să plinirilor, ca în poezia care încheie car-
NINA VICIRIUC – rezolve ceea ce a fost deteriorat timp tea: „Vara miroase iarăşi a suflet hoi-
de o viaţă. Spaima devine astfel o sta- nar/ plănuind croaziere noi/ pe miş-
TRANDAFIRUL DE STICLĂ re poetică pe care poeta o rezolvă liric, cătoare planetă din jur/ bronzez uni-
uneori, prin femeile care au existat în form manechinul din mine/ la Marea
ea: „S-a născut ultima femeie din mine/ cea Moartă/ Menestreli veseli tosmind
în faceri aparent silenţioase/ venită re- noi lăute/ tînguind serenade din nou/
cent din exilul mării roşii/ pe punctul iubiri deşănţate pe aşternut verde(prin
de-a eşua pe malul mării moarte/ ră- frunze de nuc mă ascund/ aşteptînd
tăcind cărările contorsionate ale vieţii/ zile-ntregi împreună/ prin sînul min-
şerpi încolăciţi ca funii în sac.“ (p.6). ciunii profund// Deghizîndu-mă la
Apare astfel „şarpele fricii“, care o va minunata paradă/ dansez pe ritmuri
alunga, negreşit, din raiul fără Adam, de jazz/ la emoţionantul lumii festin/
oferind venin, ci nu mărul discordiei:
întrupată a nu ştiu cîta oară// În iluzo-
„Şarpele oferă cu generozitate venin/
riul lumii destin“ (p.102).
nu vă apropiaţi spun clopoţeii/(…)//
(…)//Mişunăm prin adevăr/ precum
şobolanii prin gunoaiele de confeti“. DINU MOROŞANU –
Aceste reziduuri ale erosului în faţa th- TRECERE ÎN VÎRSTĂ
anatosului sunt expuse nonşalant de
poetă, care se foloseşte de o imagina-
ţie uneori provocatoare şi semnificati-
vă modului ei de exprimare. Portretele
femeii care a însoţit-o tot timul sunt o
Cea mai recentă carte a Ninei Viciriuc obsesie a poetei, deşi poezia ei nu este
– Trandafirul de sticlă, Editura Timpul, deloc feministă, ci dimpotrivă, prin
Iaşi, 2016 – aduce un plus de noutate frusteţea ei, devine de cele mai multe
în creaţia poetei, care a publicat pînă ori privită prin ochiul bărbatului din
în prezent cinci cărţi de poezie, una de ea: „Femeia aceasta/ vulpe şmecheră
teatru şi o alta de proză. Consecventă cum spunea vechiul iubit din Levant/
cu sine, poeta caută în poezia sa lim- ce-a murit tare demult chiar înain-
bajul direct, frust, fără prea multe so- te de naşterea ei/ veghează obosită de
fisticări stilistice, prin cel care poate învăluirea discretă a morţii/ apocrifă
comunica trăirile ei, de cele mai mul- încercînd discret să mai şterpelească/
te ori în forme estetice acceptabile. Nu vreo sută de ani din tolba burduşită
este tributară unei formule consacrate, a vieţii“ (p.12). Este o dedublare, care
unei promoţii literare, deşi a frecventat dă nota caracteristică poeziei Ninei
în perioada studenţiei cenaclurile lite- Viciriuc, dedublare din care alegoricul
rare din Iaşi, publicînd în presa vremii nu lipseşte: „Cînd de fapt pe inimă i-a
versuri şi proză. Deloc grăbită, nu şi-a crescut un verde arici/ eliberînd trep- Dinu Moroşanu, trecut prin diverse
adunat poeziile într-o carte decît după tat o neagră madonă“.(idem) Moartea cenacluri în studenţie, cu o profesie ce
ce a fost convinsă că acestea merită, în- este prezentă peste tot, nu doar ca un
ţine de realitatea cifrelor şi mai puţin
curajată şi de cercurile literare în care a cuvînt folosit, ci ca o stare din care po-
fost prezentă. de cea a cuvintelor transformate în po-
eta vrea să fugă tot timpul, ca în poe-
Trandafirul de sticlă, deşi anun- ezie, îşi adună recolta de poezii scrise
zia „Se simte nevoia unei morţi“, dar ea
ţă din titlu o anumită artificialitate, este amăgită cu trăiri intense, lirice, ca de-a lungul vieţii într-o carte – Trece-
este cartea cea mai împlinită a Ninei aici: „Bărbatul acesta/ ce stă întins pe o re în vîrstă, Editura Quadrat – în care
Viciriuc. Stările ei poetice, iscate din coastă în acelaşi amurg/ culege zilnic doreşte să-şi arate nu neapărat talen-
diverse motive, din trăiri sincere sunt roua picurată de lună/ ungînd rănile ce tul, ci pasiunea de o viaţă pentru cu-
la fel de sincer exprimate, chiar de la sîngerează în zori/ învelind suspiciuni- vântul exprimat frumos, aşezat în po-
început: „Eternitatea se zvîrcoleşte/ în le cu petale de orhidee mov/ Bărbatul ezie. El face parte din categoria acelor
grota vişinie din inimă/ căutînd dis- acesta ce pare mereu altul a fost dăru- autori care se bucură în sine pentru
perată o spărtură/ cît de mică a pielii it/ fără multă alegere de zeul destin/ micile izbânzi. Astfel că şi cartea de
să evadeze/ dintr-o stare diformă ce dintr-o Atlantidă ce-o cutreieram zil- faţă este una de familie, de cerc şi mai
bate/ doar la şocurile poeziei“ (p.5). La nic cu pietate prin monumentele par- puţin una care să atragă atenţia şi al-
aceste „şocuri ale poeziei“, Nina Vicie- dosite cu alge“(p-20). tor cercuri profesionalizate. Poeziile
riuc răspunde: „Nedumerită de la stîn- Poezia Ninei Viciriuc din aceas- din această carte sunt scrise la începu-
ga la dreapta ţipînd/ dar e inadmisibil tă nouă carte a ei, uneori diafană, aşa tul anilor şaptezeci şi au acea nostalgie
să fiu închisă în dubitabil mormînt“. cum este imaginea sugestivă de pe co- a timpului, care „trece în vîrstă“, cum
E o spaimă de thanatos, care vine din pertă, alteori plină de asperităţi şi trăiri spune autorul.

21
Creaţie literară

Gellu DORIAN
DOUĂZECI DE ANI FĂRĂ
HORAŢIU IOAN LAŞCU
Hil, aşa cum îi spuneam cei apropiaţi, a trecut Cupidonul, nu cu săgeată, ci cu bileţel de dragoste
prin viaţă meteoric, lăsînd urme pe care doar unii scris de poetul îndrăgostit de liceana Iolanda, co-
prieteni i le mai ştiu, familia şi cam atît. Lumea lega lui Horaţiu şi viitoare soţie a poetului care se-
lui s-a compus din cei dragi: din Bica, din buni- măna leit cu actorul care juca rolul principal din
cul I.D. Marin, eminescolog redutabil, cu o bi- serialul în vogă atunci, Linia maritimă Onedin. Şi
bliotecă de care Horaţiu, nepotul lui preferat, nu de aici o întreagă lume studenţească despre care
s-a desprins niciodată, din surorile lui, Cătălina Horaţiu vorbea cu admiraţie şi o mereu nostalgie:
şi Afrodita, din profesorii lui de la Botoşani, în Ovidiu Nimigean, căruia i-a botezat, din cîte ştiu,
special profesoara de română, poeta Maria Baciu, un copil, Gina, soţia lui Ovidiu Nimigean, Iulian
care i-a îndrumat primii paşi spre poezie, paşi pe Doroftei şi, cum nu se putea altfel, lumea bogată
care i-a îndreptat spre revista „Amfitrion“, pe care şi colorată a boemei ieşene, unde a învăţat de toa-
o îngrijeam la Biblioteca Judeţeană „Mihai Emi- te. Acolo au început iubirile lui, pe care le pierdea
nescu“ Botoşani, unde lucram pe atunci, poetul cu o frecvenţă regulată, iubiri pentru care suferea
Val. Guraliuc, care l-a prezentat, deschizîndu-i şi îşi îneca amarul în lumea care nu avea altă me-
astfel drumul spre poezie. Drum care a continuat todă de terapie decît alinarea în alcool.
la Iaşi, unde s-a transferat pentru a-şi continua li- Repartiţia guvernamentală l-a trimis în comu-
ceul (el fiind născut la Iaşi în 1964, la 8 mai, unde na Todireni din judeţul Botoşani, unde a profesat
locuia pe atunci familia) şi apoi studiile superi- pînă în decembrie 1989. Prieteniile de acolo, cu
oare la Filologia Universităţii „Al.I. Cuza“. Acolo medicul Migdan, cu o doctoriţă care, la fel ca ce-
s-a orientat spre cenaclurile ieşene, unde l-a cu- lelalte iubiri, l-a părăsit, au fost trecătoare. Pînă la
noscut şi apreciat pe Daniel Dimitriu, pe Lucian cele de la Botoşani, unde a revenit cu gîndul să se
Vasiliu, cu care a avut o relaţie de excepţie, el fiind împlinească în pasiunea lui de bază, în harul lui

22
Creaţie literară
adevărat, cel de poet talentat şi predestinat. Aici sinucideri lente, chiar se şi întîmplă. Şi la el s-a
paşii au fost anevoioşi. Prietenii mulţi şi fără se- întîmplat.
lecţie. Joburile obţinute, redactor la „Gazeta de La Hotaţiu Iona Laşcu finişul rapid s-a întîm-
Botoşani“, slujbă făcută cu anevoie printre „re- plat şi dintr-o atitudine faţă de o lume care nu mai
chinii“ de profesie, el fiind comod şi deloc agresiv privea, nu mai priveşte nici acum, cu ochi buni
cum cere această meserie, în care, aşa cum se pro- soarta creatorilor. Cei care ar trebui să privească
fila, nu puteai avea mamă, nu puteai avea tată, ci cu atenţie spre valorile autentice contemporane
doar poziţie de luptă, de ofensivă pe un front care nu o mai fac, ba mai mult decît atît au o indiferen-
nu asigura, în fond, nici o victorie, ci doar cuie în ţă soră cu biciuirea, cu scoaterea din rîndul lumii
tălpi sau mici gloriole pe cîte o micuţă bombă de a celor care au nevoie de sprijin real pentru a-şi
presă, cale deschisă de democraţia noastră origi- face cunoscut talentul. Scriitorii contemporani,
nală şi de capitalismul sălbatic în care totul era că despre ai vorbesc aici, fiind vorba şi de Horaţiu
posibil numai binele nu. Slujbă părăsită curînd, Ioan Laşcu, cei care aleg să-şi ducă viaţa departe
după un pic mai bine de un an, cînd, cu ajutorul de centru, într-un loc cum este Botoşanii sau ori-
unor prieteni, a intrat ca suplinitor la Liceul de unde la marginea ţării, se afirmă foarte greu. Din
artă, instruindu-se pentru aceasta la Şcoala Po- cauza aşteptărilor fără sfîrşit ajung în depresie, în
pulară de Artă din Botoşani. Dar n-a ţinut. Ca- disperare şi fie renunţă la ceea ce au avut în me-
tedra, programul sever de acolo, condiţia de a fi nire să facă, fie capătă o idiosincrasie faţă de scris
prezent zi de zi – or el avea o vorbă despre această şi toate belele şi fericirile lui. Şi poate mult, după
frecvenţă: „Domnilor, serviciul nu este crîşmă, să dispariţia lor cei care diriguiesc valorile posteri-
merg zilnic la el, nici biserică, să merg şi dumini- tăţii, aşa cum se întîmnplă şi la Botoşani acum
ca!“ –, lehamitea, programa şcolară, lumea obo- cu Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian, îşi vor în-
sitoare din jur altele şi altele, toate la un loc plus toarce privirea şi spre cei plecaţi şi le vor desco-
condiţia lui de om total independent şi liber l-au peri valoarea. Aşa s-a întîmplat după douăzeci de
ani de la plecarea lui Horaţiu Ioan Laşcu, despre
dus spre o boemă, care-i agrava nu numai exis-
a cărui operă antumă şi postumă m-am ocupat,
tenţa, ci şi sănătatea, care dădea semnale grave de
editîndu-i trei cărţi postume, printre care şi o edi-
la o zi la alta. Şi astfel, l-am luat de mînă, l-am
ţie definitivă, după care, cu prietenie şi afecţiune,
prezentat lui Constantin Lupu, directorul institu-
Nicolae Corlat a scos la Editura Junimea din Iaşi o
ţiei la care lucram, şi a fost încadrat ca referent la antologie structurată pe o temă şi o idee desprinsă
compartimentul arte plastice al Centrului pentru din poezia lui Horaţiu Ioan Laşcu – tema aban-
Conservarea şi promovarea Culturii Tradiţionale donului, a însingurării, a iubirii şi morţii: „N-am
Botoşani, domeniu pentru care avea o adevărată fost niciodată al vostru.“
înclinaţie. Şi timp de aproape cinci ani a dovedit Comemorarea care a avut loc la Botoşani în
cu asupra de măsură că se pricepea la acest lucru, ziua de 21 octombrie 2017 a adunat un grup de
organizînd cîteva tabere de pictură în judeţ, el în- prieteni şi familia, fără a avea şi ecoul pe care-l
suşi pictînd. A devenit din acel moment şi redac- aşteptam instalat şi în urechile celor care, vremel-
tor al revistei „Hyperion“. Se înscrisese pe o linie nic, se află la cîrma destinelor culturii botoşănene.
existenţial-socială bună. S-a şi căsătorit cu Cris- Nu s-a auzit mai nimic, urechile acestora fiindu-le
tina. Părea a merge totul bine. Dar lumea pe care înfundate de nepăsarea de care dau dovadă cînd
o frecventa, ca om independent şi liber, una de o este vorba de valorile culturii contemporane
factură ce nu-i venea bine, l-a scos uşor-uşor din botoşănene, care, pe plan naţional sunt evidente
această situaţie. Devenise şi membru al Societă- şi intrate în conştiinţa celor care ştiu să valorifice
ţii Culturale „Agora“ a tinerilor poeţi botoşăneni, şi să pună în pagină numele care contează. Un po-
din care făceau parte, printre alţii, Cristian Bădi- por care nu-şi respectă valorile culturale devine o
liţă, Dan Lungu, Nicolae Corlat, care i-a adunat populaţie mancurtizată, ca să parafrazez pe unul
pe toţi sub un ideal cultural reformator, care, însă, din filosofii noştri, a cărui comemorare la 30 de
nu a ţinut prea mult, Gabriel Alexe şi alţii. Exis- ani de la moarte revista noastră o marchează prin
tau toate premisele să meargă mult şi bine aşa, în cîteva intervenţii de marcă.
aceste cercuri culturale din oraş. Dar soarta l-a Fie ca lui Hil posteritatea să-i ofere o lume mai
chemat spre altceva şi i-a scurtat viaţa la doar 33 bună, mai atentă cu valorile autentice. Prin po-
de ani, aşa cum mereu repeta că se va întîmpla. Şi ezia lui el este o valoare adevărată, încă viu şi în
cînd îţi programezi aşa ceva, urmînd calea unei aşteptare.
23
Creaţie literară
Gellu DORIAN
DUMITRU ŢIGANIUC (1941-2017)
Duminică, 6 august 2017 s-a stins din viaţă poe-
să atragă compătimirea celor din jur. Aş putea spune că,
tul Dumitru Ţiganiuc. Dumitru Ţiganiuc s-a născut la aici în acest spaţiu botoşănean, unde poetul şi poezia nu
24 martie 1941, în localitatea Ripiceni Botoşani. A ur- sunt apreciate la adevărata lor greutate de către cei căro-
mat cursurile Liceului teoretic din ra li se adresează, cum de altfel cam
Truşeşti şi a absolvit Facultatea de peste tot în ţară, acum, el şi Constan-
Filologie a Universităţii „Al.I. Cuza“ tin Dracsin, un alt tragic al poeziei
din Iaşi, în 1965, fiind coleg, printre româneşti, în modul de a-şi depăşi
alţii, cu poeţii Cezar Ivănescu şi Cris- handicapul, sunt poeţii care au trecut
tina Simionescu. A debutat în revista cu demnitate şi mare curaj peste ne-
„Luceafărul“, în 1964. După absolvi- norocirile care au dat peste ei. Poezia
rea facultăţii a fost repartizat la Liceul le-a fost aleanul şi blazonul pe care
teoretic din Darabani. Din 1966 pînă şi le-au aşezat peste durerile pe care
în 1968 devine instructor la Centrul le-au trăit.
Regional al Creaţiei Populare din Su- Dumitru Ţiganiuc a fost profesor
ceava. Între 1969 şi 1974 este profesor toată viaţa. A scos generaţii de elevi,
la Săveni şi între 1974-1982, profesor unii devenind personalităţi marcante
la Liceul „Electrocontact Botoşani. în domeniile lor de activitate. Serio-
Din 1982 se transferă la Liceul „A.T. zitatea şi severitatea atrăgătoare l-au
Laurian“ din Botoşani, unde se titu- făcut unul dintre profesorii liceelor
larizează în 1999 la catedra di Lim- prin care a trecut de ţinută şi elegan-
ba şi literatura română. A fost mem- ţă morală, de valoare incontestabilă.
bru al Uniunii Scriitorilor din România. A condus mai Principiile după care s-a condus în profesia sa au fost
multe cenacluri, printre care din 1986 şi Cenaclul „Mi- aplicate şi în creaţia sa poetică. Poezia lui, de o distinc-
hai Eminescu“ din Botoşani al Uniunii Scriitorilor din ţie aparte, care-i conferă singularitate în spaţiul poeziei
România. A colaborat la revistele: Luceafărul, România româneşti, ascunde dar şi dă la iveală un acut simţ este-
literară, Convorbiri literare, Cronica, Ateneu, Contem- tic şi conştiinţă a propriei valori, în aşa fel încît fiecare
poranul, Tribuna, Amfitrion, Pagini bucovinene, Caiete poezie conduce, analizînd-o, spre un crez nobil faţă de
Botoşănene, Hyperion, din colegiul căreia a făcut parte. acest gen de creaţie şi spre o ars poetica asumată. Acest
Este prezent în multe antologii din ţară încă din 1969. lucru l-a determinat pe Laurenţiu Ulici să-l includă în
A debutat editorial în 1976 la Editura Junimea din Iaşi Istoria sa şi să scrie, după ce la debutul său, din 1976 a
cu cartea Prin departe şi aproape. A mai publicat căr- apreciat la Prima verba talentul incontestabil al poetului
ţile de poezie: Pasărea de iarbă, 1979, Aceeaşi lumină, botoşănean: „Poetul a evoluat în linia unui tradiţiona-
1980, Ecranul de iarbă, 1986, Zidul de lacrimă, 2001, File lism, molcom şi naturist… în versuri bine potrivite, păs-
din duminica orbului, 2011, Peste nopţile noastre, fulgere trînd un just echilibru între romanţiosul elegiac şi reve-
aşteptate, 2012. I s-a conferit în 2000, prin Decret Pre- ria panteistă, discursul liric lasă memoriei afective loc
zidenţial, pentru contribuţia deosebită la promovarea larg de desfăşurare, sentimentalismul inerent unei atari
operei eminesciene, Brevetul şi Medalia comemorativă percepţii fiind cenzurat de luciditatea mîhnită a dorului
„150 de ani de la naşterea lui Eminescu“. A obţinut de de peisaj…“. Metafora pe care a ales-o, ca notă caracte-
mai multe ori premii ale Filialei Iaşi a U.S.R. şi alte pre- ristică a poeziei sale, este contrastul oximoronic, asocie-
mii locale şi naţionale. Despre poezia lui au scris prin- rea paradoxală, imaginile concrete şi transparente, prin
tre alţii: Laurenţiu Ulici, Nicolae Ciobanu, V. Mihăes- care „aceeaşi lumină“ dă graţie firului de iarnă şi zidului
cu, Mihail Iordache, Lucian Valea, Dumitru Ignat, Emil făcut de lacrimile pietrificate ale sufletului său.
Iordache, Maria Baciu, Victor Teişanu, Gellu Dorian. Parcimonios cu apariţiile editoriale, deşi caietele
Prin plecarea lui Uniunea Scriitorilor din România su- lui s-au adunat în teancuri în sertarele bibliotecii sale,
feră o grea pierdere. Dumitru Ţiganiuc nu este, astfel, îndeajuns de cunos-
Dumitru Ţiganiuc a avut un destin tragic. După cut şi apreciat. Publicarea poeziei lui, de aici înainte, cea
moartea soţiei lui, la naşterea singurului lor copil, la care va constitui postumele acestui poet discret şi apre-
maternitatea din Săveni, şi-a dus soarta cu demnitate ciat doar de cunoscuţi şi, mai ales, de comunitatea lo-
şi suferinţă, evoluînd într-o societate în care a-ţi asuma cală, va arăta faţa adevărată a unui poet autentic, valoa-
o astfel de demnitate, într-o solitudine familială tota- rea unei poezii ce, pentru noua generaţie de poeţi, dar şi
lă, nu era pe placul celor pentru care „familia era celula de cititori, ţine de domeniul „expiratului“. Însă valoarea
de bază a societăţii“, supusă unor legi false, printre care acestei poezii, cu siguranţă, va trece peste timp şi va do-
cea a demografiei era extrem de atent aplicată. Poezia vedi că poezia nu este doar cea ivită din modele serbede,
i-a fost singura cale prin care şi-a exprimat durerea, din ci din fondul unei trăiri intense, ne-exhibate, transpuse
care, paradoxal, nu a făcut o bravadă sau ceva din care în forme estetice durabile.

24
Creaţie literară
şi se mulţumesc cu atât. 7
Le ghicesc după umbra lor, Mulţimea faptelor mele
ce se ruinează odată cu ele curge în albia faptelor Lumii:
şi cu vorbele vorbe – mărunţiş
cu care credeam că se identifică. despre o viaţă – mărunţiş.
Cele ce păreau să-mi aparţină
Numai lumina n-are umbră: erau doar bunuri de împrumut;
orice cusur e cu putinţă. iar acum a venit
vremea blândă a restituirii.

4 De ce este aşa şi nu altfel,


Cu timpul, încep să-nţeleg rămâne fără răspuns.
că Aici este precum Acolo;
Aici şi Acolo
se întretaie pretutindeni. 8
Pare la fel Caut adevărul în ceea ce sunt
dacă trec pe lângă lucruri şi el e dincolo de mine.
Dumitru IGNAT – 75 ori lucrurile trec pe lângă mine. Caut adevărul în Preajmă
şi nu pot deosebi
VITRALII Nu sunt neliniştit: între ce spun simţurile
de mine nu mă pot rătăci. şi ce-mi promitea aşteptarea.
1 Astfel, cunoaşterea
Împovărate de sensuri e o însăilare de bănuieli.
ca nişte perne de ace, 5
dorm în culcuşul întâmplării; O memorie bănuitoare şi selectivă Nimic nu întrece
cândva, imperiul aces- inventează trecutul. puterea mea de a mă înşela.
ta se numea tăcere. Când se destra-
Ceea ce ele îndrăz- mă urc mai departe,
nesc este o aproximare cu o memorie nouă, 9
a realităţii indescifrabile, bănuitoare şi selectivă. Despre Lume spun
atâta câtă o poate face Cele ce mor sunt sem- a mea
propria lor realitate. ne de trecere, şi ceilalţi nu se supără,
ascunse sub un şes nu mă ceartă, nu mă ameninţă,
Îndată după rostire, pietruit cu arome şi uitare. chiar dacă iau în seamă
vorbele au măsurat Lumea. ridicola, jalnica iluzie,
Numai teroarea lor a mea cu adevărat.
rămâne ne îngropată.
2 Poate că Lumea nu cuprinde
Printre corzile Nimicului, doar pe cele care par să existe.
mă furişez eu, 6
c-o naştere şi cu o moarte. E o întrebare perfidă
E o recompensă, o pedeapsă dacă vieţuiesc sub un 10
ori ceva nedesluşit între ele. nume propriu Ca un strigăt fără ecou
Sunt împăcat: ori în plasma unui nume comun. ca un arbore fără rădăcini,
lucrurile au libertatea de Lumea e plictisită văduv de dorinţe,
a-şi dezvălui rostul de anonimi indigeşti, mă strecor printre lucruri
sau lipsa lui. ascunşi în corul lip- şi nici unul nu mă ispiteşte,
sei de identitate. nu mă convinge, nu tra-
După ce se risipeşte magia, Presupun că aş putea alege ge de mine,
totul pare firesc. între un rang al decenţei nici măcar
şi o formă difuză de libertate. lucrurile care parodiază lucrurile.
3 Dar absenţa semnificaţiei Cel ce înaintează
Cele din preajma mea face alegerea inutilă. se teme numai de sfâr-
sunt semne care ara- şitul drumului.
tă spre ele însele
25
Creaţie literară
Prof. Gheorghe ŢUCULEANU
Strigăturile-implicaţii morale
şi sociale în jocul popular
S-au încercat, de-a lungul timpului, mai multe Cântecul şi jocul popular se desfăşoară în toa-
definiţii ale profilului moral al poporului român şi, tă splendoarea lor în atmosfera nunţilor de la sate,
deşi nu s-a ajuns la niciun consens, În niciuna din unde întemeierea unei noi familii declanşează bu-
ele nu lipsesc legătura omului cu natura şi dragostea curii de nebănuit în sufletele nuntaşilor: dragoste de
de patrie, amândouă fiind prezente atât în literatura viaţă, voie bună şi când acestea devin de nestăpânit,
cultă, cât şi în cea populară. atunci ele se revarsă ca un torent din piepturile tu-
Pentru Eminescu, iubirea de moşie e un zid în turor sub formă de chiuituri şi strigături, semn că
faţa duşmanilor, iar natura, râul, ramul, un prieten distracţia a atins punctul culminant, este în toi!
şi un aliat în această luptă: Strigăturile nu au numai rolul de a crea o atmo-
sferă destinsă. Izvorâte din viaţa comunităţii satu-
Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul, lui, ele evidenţiază prin conţinutul lor, chiar dacă
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta: râul, ramul învăluite sub forma ironiei, umorului, uneori şi a
Mi-e prieten numai mie, iar ţie duşman iţi este. sarcasmului, aspecte sociale, morale, fără a urmări
numaidecât o finalitate, dar, în mod indirect, se pare
În poezia lui G. Coşbuc, natura, personificată, îi că tot îşi fac efectul.
apare poetului ca o fiinţă dragă, frumoasă, cu um- Strigăturile nu se rostesc oricum, oricând şi de
blet drag, ceea ce-i trezeşte în suflet sentimente de către oricine. Ele îşi au rostul în toiul jocului, când
dragoste, de admiraţie nemaiîntâlnite: implicarea celor care iau parte la el e totală, sau,
dimpotrivă, când se simte că ritmul lui a mai scă-
Aş vrea la suflet să te strâng, zut, sau când nu participă toţi la joc:
Să râd de fericit, să plâng.
Roată mare, roată mare
Natura are asupra lui puteri mirifice, îl asimilea- După câte neamuri are,
ză ca pe un element al ei. De-aceea ar dori ca, după Şi-o pereche de cercei
trecerea pe celălalt tărâm, mormântul să şi-l aleagă Şi chioară de flăcăi!
în sânul ei, căci acolo e cald, e lumină şi, astfel, sfâr-
şitul nu mai este privit ca o tragedie: Asta-i horă de jucat,
Nu-i plăcintă de mâncat,
Natură, în mormântul tău Asta-i horă de-nvârtit,
E totul cald, că e lumină! Nu-i colac împleticit!

Nici în creaţia populară natura nu este numai ca- Proba pe care trebuie s-o treacă flăcăul pentru
dru, ea este izvor de inspiraţie, un element consti- a-i arăta fetei statornicia în dragoste este tot jo-
tutiv al acesteia în toate formele ei de manifestare: cul. După felul cum o va juca, tot aşa îşi va primi şi
cântec, joc, port etc. Aproape niciun cântec popular răsplata:
nu poate începe fără foaie verde sau frunză verde:
Joacă-mă, bădiţă, bine
-Foaie verde flori mărunte, Că diseară vii la mine,
Mândra mea sprâncene multe. Dacă nu mă vei juca,
– Foaie verde foi ca viţa, Eu guriţă nu ţi-oi da.
Când eram pe Ialomiţa.
Este unul din şiretlicurile la care recurge fata
N-au cum să lipsească florile din peisajul cânte- spre a atrage flăcăul. Pentru a fi sigură de reuşită în
cului popular. E deajuns să ne referim la trandafir şi demersul ei, ea îi pune în faţă superioritatea în mo-
busuioc, două flori care au servit ca sursă de inspi- dul de a-i arăta dragostea:
raţie unor cântece care au devenit o emblemă a cân-
tecului popular moldovenesc: Trandafir de la Mol- Că guriţă ca la mine
dova şi Busuioc moldovenesc. Nu găseşti în sat la nimeni!

26
Creaţie literară
Dar nici flăcăul nu rămâne dator în pretenţiile caricaturalului, a hiperbolizării, pentru a crea surse
lui. Chiar în vârtejul jocului i se oferă prilejul de a din care să izvorască umorul:
vedea cât de gospodină e fata, căci mai mult zbu-
rând decât atingând pământul, poalele de la cămeşa Hu, iu, iu pe dealul gol,
fetei flutură atât de tare, încât se vede dacă le are sau Că mireasa n-are vol,
nu le are, şi dacă e valabilă ultima variantă, atunci ea Şi-i va face mirele
îi cere confidenţialitatea flăcăului, în schimbul pro- Când va tunde câinele!
misiunii că le va pune:
Strigăturile mai au şi rolul de a comanda în joc
– Tot mai sus, tot mai sus, când jocul e pe schimbate:
Poalele la cameşă nu-s!
-Taci, bădiţă, nu mai spune, Bine merge roata me
Că le-oi coase şi le-oi pune! Când îi trag câte-o nuie,
Şi nuiaua de răchită
În privinţa infidelităţii femeii, autorul popular a Ca pereche potrivită!
luat ca termen de comparaţie femeia cu ochii verzi
pentru a rima cu verbul crezi, deci mai mult decât După această apreciere, urmează trimiterea flă-
o figură de stil şi pentru a obţine efectul scontat: căului la loc:
umorul!
Busuioc, busuioc,
Leliţa cu ochii verzi Cavalere treci la loc,
Niciodată să n-o crezi! Domnişoara să rămâie,
S-aleagă pe cine ştie!
Autorul popular nu-şi mai continuă ideea, dar e
de la sine înţeles că infidelitatea nu se rezumă la atâ- De nu execută cavalerul comanda, este numaide-
ta. De asemenea, în timpul jocului nu sunt trecute cât ameninţat cu „pedepse“:
cu vederea nici femeile cărora nu le place să zăbo-
vească prea mult lângă ţesut şi tors, mai ales torsul Cine joacă la mijloc
nu le place, fiindcă le colbăieşte. Ar da torsul pe joc: Da-i-ar Dumnezeu noroc
Şi parale-n tăbultoc
Mi-a spus mama să joc sus, Şi copii vreo şapte-opt!“
Dar de furcă nu mi-a spus,
Că furca mă colbăieşte, Cavalerul mai cere o amânare:
Dar jocul mă răcoreşte.
Înc-odată să mă-ntorc
Pentru a scăpa de această „pacoste“, face în aşa Că mai am un pic de joc!
fel, încât să fie dusă la crâşmă când vin ţiganii cu
fuse, sau să stea beată sub perete, când vin ţiganii Superioritatea morală este, de asemenea, eviden-
cu spete: ţiată în dauna celei vestimentare, care ocoperă un
chip nu prea plăcut vederii, uneori:
Când ţiganii vin cu fuse,
Ea a fost la crâşmă dusă, Om frumos cu haine rele
Când ţiganii vin cu spete, Tot îi stă bine cu ele,
A fost bată sub perete. Om urât cu haine bune,
Parcă-i grâul cu tăciune.
Ba, ca să fie sigură că scapă de ea, îi aruncă şi un
blestem: Putem conchide, deci, că şi prin strigături, ca şi
prin toate speciile şi genurile literaturii populare, se
Bată-te pustia, furcă, adaugă încă o cunună patrimoniului cultural al po-
Că la tine-i mult de muncă! porului român, fiind, prin aceasta, un îndemn pen-
tru generaţiile viitoare de a păstra şi dezvolta tra-
Evidenţierea lipsurilor materiale nu are scopul diţiile şi obiceiurile lăsate de înaintaşii noştri, care
de a discredita, de a leza demnitatea umană, evi- prin frumuseţea lor opresc, măcar şi pentru o clipă,
denţierea lor este extinsă până la limita bizarului, timpul în loc, într-un secol aşa de grăbit.
27
Creaţie literară
Petru URSACHE
N. Iorga despre frumosfatală,înse aflaarta populară (I)
Există scriitori importanţi, chiar de primă mărime în
în desfăşurare imensa carte despre istoria uni-
istoria culturală a omenirii, de la Ovidiu la René Descartes, versală a omenirii, rodul unei vieţi zbuciumate de om „aşa
de la Dante la Im. Kant, de la Nietzsche la Arthur Rimbaud, cum a fost“.
a căror operă, în parte, a fost întrecută ca volum şi întindere Într-un cuvânt, principiul unic şi fundamental de gân-
de cantitatea studiilor ce li s-au consacrat ulterior, indiferent dire care-i străbate toate scrierile, indiferent de domeniu,
dacă s-au făcut cu bună intenţie ori cu viclenie. Când exer- lege domnească, religie, şcoală, bătălie armată etc. este ace-
ciţiul receptării şi cunoaşterea au ajuns la un anume grad ea a integralismului. Toate se află sub semnul mai ascuns
de saţietate, semnele venind din două direcţii: a) nu se mai ori mai manifest al unei năzuinţe paideumice, care nu se
poate adăuga nimic în legătură cu Dante; totul este lămurit, raportează strict la un anume loc şi popor, la un Geist şi
drept urmare nu ne rămâne decât să scăpăm de obsesia lui, Volksgeist, cum credeau reputaţii filosofi ai culturii ger-
imortalizându-l în opere complete; b) „astăzi“, deci după o mani (ca Leo Frobenius), ci angajează, deopotrivă, ca în
trecere de vreme, „nimeni“ nu mai are gust pentru Dante. cosmogeneză, şi timpul. Aşadar: oameni şi locuri în ma-
Creatorii în cauză, oameni de geniu, respectaţi şi divini- rea lor aventură lumească şi istorică. Un zapis domnesc, o
zaţi la „timpul lor“, devin bunuri comune. Ei nu mai ridi- aşezare sătească şi „de obştie“, o cruce de piatră înfiptă la o
că probleme în privinţa înţelegerii lor, aliniindu-se cuminte răscruce de drumuri sunt documente de valoare egală. Ele
într-o anume ordine de gândire, didactică şi vulgarizatoare: trebuie culese şi puse în ordine, certificînd izvorul de via-
clasicism, romantism, modernism, postmodernism, în cele ţă vie care s-a scurs din secol în secol. Pentru el, ca istoric
din urmă, vechi/ nou. Posteritatea poate fi liniştită: şi-a fă- total, o broderie ţărănească rătăcită într-un pod de casă ve-
cut datoria. che este la fel de semnificativă (nu spun „importantă“) ca
Nicolae Iorga nu se încadrează în nici una dintre situa- o catedrală gotică. Pentru că, în tezaurul de semne, în re-
ţiile semnalate, pentru cine este dispus să înţeleagă logica şi prezentările stilizate, în linie şi culoare, autorul identifică
ordinea culturii. Nu se poate spune că s-a scris „mai mult“ urme din îndepărtate timpuri cucuteniene, fapt confirmat
decât a reuşit să aştearnă pe hârtie marele istoric, deşi ope- şi de specialiştii mai riguroşi în paleoartă ori etnografie; în
ra sa i-a preocupat intens pe autori cu temeinică pregătire acelaşi timp, i se relevă rezistenţa spirituală a carpaticilor
profesională şi cu vocaţie; totodată, s-au înfiinţat institute care au străbătut, în chip de păstori şi de plugari, întune-
şi catedre universitare care-i poartă numele, s-au deschis catul mileniu al năvălirilor barbare şi au ieşit la suprafaţa
muzee şi case memoriale de profil, au fost redactate nume- lumii europene. Iată cum materialul etnografic devine că-
roase studii monografice, teze de licenţă şi de doctorat. Dar lăuză pentru istorie.
nici nu se poate spune că s-a ajuns la o receptare „supra Acelaşi criteriu al integralităţii urmează, pe cât mi-a fost
saturată“, eventual mulţumitoare şi corectă în ce-l priveşte posibil, să călăuzească şi paginile lucrării de faţă. Se cuvi-
pe unul dintre cei mai mari istorici ai lumii. A rămas, am ne să spun mai întâi că, de regulă, mulţi dintre cercetătorii
zice, „nealiniat“. Este o anomalie de care se face răspunză- operelor lui Nicolae Iorga, folclorişti, etnografi, specialişti
tor eşalonul politic şi politizant al istoricilor, fie români, fie ai artei populare au privit lucrurile sectorial şi de pe poziţii
străini. Din păcate, mai poate fi semnalată încă o anomalie: subiective. De pildă, tema eposului folcloric, cum o vedea
numele istoricului revine adesea în discuţie, chiar şi în ulti- patriarhul de la Vălenii de Munte, a dat multora bătaie de
ma vreme, însă cu intenţia programată de a i se găsi greşeli cap: folcloriştii au pretins să se aducă îndreptări absoluti-
impardonabile de care, în fond, ori sunt alţii de vină, ori ţin zând criteriul poeticului, ceea ce însemna o abatere regre-
de aspecte secundare privind viaţa omenească a profesoru- tabilă de la intenţiile istoricului. Istoricii de artă au tratat
lui şi cărturarului Nicolae Iorga. studiul lui Iorga, Arta populară în România, separat de in-
Situaţia de criză şi de receptare cred că ar putea fi de- dustriile tradiţionale, de obiceiuri, de istorie. Toate acestea
păşită dacă s-ar pune preţ pe tipul de gândire profesat în au dus la simplificări nedorite, la impresia că autorul s-a
totalitatea scrierilor sale, indiferent de calitatea şi de sobri- afirmat ca un diletant, că ar fi lipsit de originalitate. Ade-
etatea lor ştiinţifică; fapt explicabil,deoarece nu toate se ri- vărul trebuie căutat însă pe linia directoare a istorismului
dică la aceeaşi cotă valorică. Ştie toată lumea: Nicolae Iorga şi a integralismului. De aceea, sumarul acestei lucrări a în-
nu a fost un istoric în sensul obişnuit al cuvântului, adică cercat să adune datele (mai bine zis „diversul“: baladă, ce-
legat numai de arhiva de documente, numai de o anume ramică, port, aşezare rurală etc.) sub semnul bi-unităţii in-
epocă sau perioadă de timp. El nu s-a manifestat doar ca tegratoare cultură şi civilizaţie. În acord cu intenţia marelui
pur medievist, să spunem, nici ca autoritate indiscutabi- cărturar, am încercat să pun în evidenţă mai curând mişca-
lă în problema lui Horia, cel tras pe roată,sau în problema rea liberă a formelor de viaţă, în curgerea şi prefacerea lor
domniilor fanariote, a sturzeştilor ori ghiculeştilor, deşi era multiseculară şi mai puţin statismul etnografic şi muzeistic
neîntrecut când se ivea prilejul să vorbească despre toate obişnuit în scrierile academice.
astea. De altfel, pentru fiecare domeniu în parte, s-au găsit Facultăţile de gândire ale istoricului Nicolae Iorga sunt
istorici care să-l şi întreacă. Dar numai el şi numai el, cel puternic ancorate în fapta umană, au o bază ontologică şi
puţin la noi, era atras de spectacolul totalităţii vieţii ome- comportamentistă. I-au displăcut speculaţiile sterile, jo-
neşti, putea să surprindă curgerea existenţei în perspectivă curile sofisticate ale ideilor în abstracţiunile lor ispititoare,
universală, pe toate palierele de manifestare ale spiritului dar care, prea adesea, eşuează în amăgire şi în afara exis-
creator şi într-un mare complex de „chipuri şi icoane“. Să tenţei, mai precis, dincolo de om ca umanitate, ca simbol al
nu uităm că pe masa de lucru, când a venit clipa tragică şi cosmosului, entuziast făuritor de valori utile pentru sine şi

28
Creaţie literară
pentru ai săi. El nu avea ceea ce se numeşte în modernitate, tineri care îl urmăreau cu aprinderea şi loialitatea proprii
un hobby. Credea că un asemenea cuvânt şi, mai ales, an- vârstei. Atunci, profesorul, care nu dorea să i se reţină nu-
gajarea în direcţia tipului de discurs indicat de termenul mele cu majusculă,Profesorul, ci modest, simplu, îşi revăr-
în speţă i-ar fi provocat, pur şi simplu, oroare: să te izolezi sa ca dintr-un corn al abundenţei toată bogăţia minţii şi
în chip ostentativ într-un subiect limitat, pentru a semnala sufletului. Avea de unde, şi multe şi de toate, obţinute gri-
cu jubilaţie amănuntele cele mai nesemnificative şi morti- juliu şi sârguincios din cărţi de care puţini auziseră, din că-
fiante nu poate fi decât o simplă acrobaţie, un exerciţiu de lătorii imaginare pe care numai el putea să le închipuie, din
asfixiere spre propria -ţi pagubă. Nu încape îndoială: Iorga drumeţii îndelungi şi trudnice, la schituri şi mănăstiri, pen-
era un mare inventator de teme, de toate dimensiunile şi tru a găsi urme de veche scriere românească, spre ţinuturi
întinderile, pe care şi le includea în agenda de lucru fără unde s-au înfruntat, în trecute vremi,mulţimi de armate,
să-i pese de dificultatea abordărilor care, nici ele, nu se lă- pentru a lua cunoştinţă, la faţa locului, de fala ca şi de jalea
sau multă vreme aşteptate. În gândirea lui mereu activă şi domnitorilor noştri; după cum a străbătut satele şi târguri-
creatoare, chiar lucrurile mici capătă dimensiune, valoare. le, ţinând conferinţe, stând de vorbă cu oamenii vrednici,
Vorba lui Dionisie pseudo-Areopagitul, rostită când încer- să se bucure şi să participe la istoria şi la viaţa de zi cu zi a
ca să lămurească în termeni apologetici tainele creaţiei di- semenilor săi.
vine: „micimea“ nu are sens şi suport, nici în accepţie cre- Iorga vorbeşte, cu acest titlu G. Călinescu îl înfăţişea-
aturată, nici relevată. Dincolo de puterea noastră de recep- ză pe Nicolae Iorga în capitolul consacrat marelui istoric
tare, limitată şi catafatică, ea se încumetă să se asemene cu din Istoria literaturii române. De la origini până în prezent.
măreţia şi cu infinitatea: „Despre Dumnezeu se spune că Vrea, parcă, să ne spună că se cuvine ca toată suflarea, toată
este mic sau subtil, fiindcă e în afară de orice mărime şi dis- fiinţa să asculte cu luare aminte verbul sonor al istoricului,
tanţă şi fiindcă străbate fără piedică prin toate (…) Această plin de har şi întemeietor de fapte bune, frumoase şi, toc-
micime nu are cantitate nici calitate, nu e ţintă, e infinită mai de aceea, temeinice. Era şi vremea de asemenea natură:
şi nemărginită, cuprinde toate, dar nu e cuprinsă“ (Dio- oamenii adevăraţi îşi găseau rostul în munca dezinteresată
nisie pseudo-Areopagitul, Despre numele divine. Teologia şi generoasă, spre binele obştesc şi al naţiunii. Să ne imagi-
mistică. Traducere de Cicerone Iordăchescu şi Theofil Si- năm momentul 1900, doar după câteva decenii de la prima
menschy. Postfaţă de Ştefan Afloroaei. Institutul European, Unire şi după Războiul de Independenţă. România deveni-
Iaşi, 1993, p. 125). se stat constituţional, european, liber şi cu dorinţa ardentă
Şi pe Nicolae Iorga îl vedem adesea relevând amănuntul de a-şi afirma potenţialul de valori, de a-şi dobândi un loc
din cele mai îndepărtate afunduri de istorie şi de uitare, ca meritat printre naţiunile civilizate. În aceste împrejurări de
să-i redea viaţă, să-l ridice la lumină spre o nouă cunoaş- mare început de drum, când se ivea adesea riscul abaterilor
tere şi înţelegere. Ca în mitul „eternei reîntoarceri“, lumea de la calea cea dreaptă şi glorioasă, cuvântul lui Iorga era
veche, de demult, din cine ştie ce „începuturi“, prinde viaţă, într-adevăr auzit şi ascultat de toate elitele intelectuale ro-
reîntinereşte, „se modernizează“ în gândirea marelui isto- mâneşti. Speranţa în vremuri din ce în ce mai bune se făcea
ric şi vizionar, stăpânită de cosmologie, de antropogonie, simţită în inimile tuturora.
de istoriologie, de culturologie. Am citat direcţiile princi- Această experienţă trăită şi unică în existenţa noastră se
pale între care s-a împărţit (şi împlinit) personalitatea sa repeta la cote şi arderi ridicate după primul război mondial
veşnic în mişcare creativă. E drept, i s-a dat să se manifeste şi, mai ales, după Marea Unire. Iorga se menţinea în prima
în formă şi în literă în spaţiile ultimelor două, istoriologia linie, ctitor de idei şi de fiinţă a neamului, pe care nu-l limi-
şi culturologia; de primele universuri şi domenii, cosmolo- ta, în existenţa şi în istoria lui, doar la „urmaşii lui Traian
gia şi antropogonia, se bucura doar ca de o moştenire veni- şi ai lui Decebal“; avea o înţelegere deschisă spre întreaga
tă în linie directă din partea unui geniu mai mare care l-a umanitate românească, spre acel component, doar în apa-
precedat şi pe care Iorga s-a hotărât să-l urmeze după toate renţă plurietnic, însă, în esenţă, unit în chip ideal, şi -de ce
semnele pe care le putea înţelege, cu puterile şi în limitele nu- exemplar, prin experienţe şi năzuinţe comune. Nu nu-
sale de fiinţă muritoare. De aceea s-a considerat totdeauna mai marea intelectualitate, cu toată diversitatea profesiona-
un „chemat“ şi un slujitor în folosul umanităţii şi al neamu- lă şi de idei, fapt explicabil în condiţiile postbelice, îl urma
lui său. Este aici un dram de „scrânteală“ în gândire, tipi- în direcţiile principale, dar şi alte categorii de populaţie, re-
că apostolilor şi geniilor. Avem motive să credem că opera prezentând totalitatea etnicului, de la munte la mare, de la
lui încă rămâne un exemplu de gândire necuprinsă, adică e sate la oraşe. Iorga intra pe drept cuvânt în legendă, după
„nemărginită, cuprinde toate, dar nu e cuprinsă“. spusa amintită: Iorga vorbeşte.
Omului Iorga îi stă bine la catedră, în faţa studenţilor, Şi autorul acestor rânduri a găsit un stimulent în pro-
nu a parlamentarilor, nici chiar în faţa colegilor din incin- poziţia inspirată, crede el, din pomenita scriere a lui G.
ta Academiei, cu toate că acolo era socotit, în unanimita- Călinescu. Fireşte, e greu de ţinut cumpăna dreaptă după
te, un supraom. În sala de curs era altceva. Era locul unde atâta scurgere de vreme de la dispariţia marelui istoric, mai
se simţea ca acasă, era într-adevăr profesorul cu conştiinţa ales că s-au adus, cu precădere recent, vreau să spun de la
deplină că avea o misiune înaltă, că trebuia să ia totul de comunişti încoace, numeroase acuze nedrepte. Politica de-
la început şi de la „nimic“, pe cont propriu, ca în geneză, nigrărilor este o meteahnă a vânătorilor de capete şi de va-
pentru a forma o generaţie bravă de tineri care să dea vi- lori, a simbriaşilor în slujba unor puteri oculte. Altă expli-
goare vieţii intelectuale şi ţării. Găsim, e drept, puţin re- caţie nu găsesc. Dar să rămânem pe poziţia adevărului, adi-
torism în această deschidere avântată a lui N. Iorga, dar că să spunem corect ce a fost şi încă este.
îşi avea motivare deplină pentru că pornea din idealitatea Nu cred că există dificultate mai mare, pentru un în-
cea mai pură, după gustul său şi după inima ascultătorilor cepător în cunoaşterea zestrei ştiinţifice grandioase

29
Creaţie literară
moştenite de la N. Iorga, decât fixarea în subiect, adică ale- pentru a-şi nara existenţa nu se suprapune întru totul reali-
gerea unui compartiment anume, delimitat după presupu- tăţii concrete. În mentalul folcloric se obişnuieşte să se spu-
sa lui natură, ca să poată fi stăpânit singur, matematic şi în nă despre cineva că a trăit ca un om şi a murit ca un câine
totalitate. Căci opera marelui istoric este o curgere conti- (adică a trăit în necumpătare, în risipă şi în petrecere şi nu
nuă, ca o magmă cosmică: fără margini, fără hotare. Vrei s-a îngrijit din vreme de propriul sfârşit, murind părăsit de
să-l urmezi în problema genealogiilor domnitorilor mol- toată lumea); sau despre altul, că a trăit ca un câine şi a mu-
doveni din secolul al XVII-lea, de pildă, şi te trezeşti purtat rit ca un om (în sensul că şi-a ales drept parte pentru viaţa
prin poveştile călătorilor şi diplomaţilor străini în Princi- trăită munca cinstită şi fapta morală, aşa că şi-a atras, pe
pate, la data respectivă, receptată de N. Iorga, în mod sur- merit, laude şi onoruri). Varianta din urmă se apropie de
prinzător, din perspectiva „noii istorii“ şi a mentaliştilor înţelesul pe care Socrate dorea să-l dea „omului deplin“ din
din şcoala post- „Anale“, Braudel – Febvre – Duby; te inte- cetatea grecească. Istoricul român a evoluat şi ca om, în ac-
resează raporturile domnitorilor români cu Bizanţul şi te cepţiunea comună a termenului, şi ca Om cu majusculă; a
vei trezi iniţiat în istoria Burbonilor; încerci un excurs prin murit ca un martir, o ştie toată lumea, ca o împlinire supra
istoria artei occidentale, pentru a urmări acele elemente („normală“) a personalităţii, în folos propriu şi,mai ales, în
care s-au revărsat binefăcător asupra culturii carpatice şi folosul nostru, al multora.
Iorga te îndeamnă să admiri, deopotrivă, atât spiritul de
iniţiativă, de construcţie masivă şi orgolioasă al apuseni- 1. Frumosul în arta populară
lor, cât şi ingeniozitatea autohtonilor de a da expresie şi În tinereţea lui N. Iorga, aproximativ la hotarul lui 1900,
subtilitate formelor frumoase re-născute pe teren propriu, categoria estetică a frumosului îşi pierduse din autoritatea
pierzându-şi contururile originare şi căpătând chipuri noi. de care se bucura în vremurile clasicismului glorios. Cele-
Şi tot aşa: ai în gând cromatismul artei populare? Istori- brul triptic axiologic, adevăr – bine – frumos, atât de în-
cul te trimite de zor la industriile tradiţionale, la meşteşu- drăgit în antichitatea greco-latină, se destructurase şi deve-
guri fără pereche în lume, la tâmplărie, la mori de apă şi nise de nerecunoscut. Era pomenită ca simplă curiozitate,
de vânt, la oloiniţe, la porţi brodate, toate făcând parte din şi semn de erudiţie propoziţia carteziană, „Nimic nu e mai
aceeaşi zonă a spiritului şi anume a sensibilităţii artistice în frumos decât adevărul“, făcându-se uitată categoria bine-
variantă folclorică. lui, rămasă fără suportul credibilităţii general acceptate. În
Deosebirea ar fi că apusenii au luat lucrurile vieţii mai zorii modernităţii, gustul estetic se avânta spre alte zone ale
„în serios“, sub semnul pragmaticului, găsind peste tot ros- spiritului, mai puţin favorabile elaborării formelor „clare şi
turi economice şi prilejuri de prosperitate; pe când româ- distincte“. Totul pornise de la Kant, cel din Critica puterii
nii, mai lenţi şi mai contemplativi, s-au mulţumit cu prive- de judecată, care pledase pentru caracterul subiectiv şi în
liştea şi cu existenţa modestă în neprielnicul anonimat. Şi relativă independenţă, faţă de logica formală, a oricărei ex-
iarăşi, întinsul şi puternicul segment de gândire sămănăto- perienţe sensibile ori atitudini morale.
ristă din tumultuoasa activitate a lui N. Iorga poate condu- Teza atomizării tipurilor de gândire, de percepţie şi de
ce direct, mai ales în ochii cercetătorului din zilele noastre experienţe sensibile avea să fie preluată, în diferite varian-
postmoderne, la ideea că redactorul de la „Drum drept“ te, tot pe linia actului individualizant, de pildă, în marele
dădea dovadă de un conservatorism deconcertant şi păgu- tratat de estetică al lui Benedetto Croce (Estetica, 1900) şi
bos, văzându-i pe bieţii săteni, bătuţi de soartă şi de sărăcie, apoi, cu amplificări îndrăzneţe, în volumul Poezia, de ace-
doar în paşi de horă şi în haine sărbătoreşti. Numai că, în laşi autor. Este vorba de ceea ce s-a numit Intuiţia pură, adi-
replică, se află multe scrieri memorialistice şi de călătorie că de capacitatea eu-lui poetic, obiectiv la origine şi înteme-
prin ţări străine (a fost cel mai harnic drumeţ al generaţiei iat pe logica naturală, de a se implica şi, totodată, de a lua
sale). Conferinţele despre Olanda, Spania, Anglia, Grecia, în stăpânire mediul socio-cosmic, de a-l decupa în tipuri
Italia sunt dovezi demne de reţinut în această privinţă, des- de experienţe sensibile (forme ale artei, mai precis, aspecte
tinate să contrabalanseze părerile privind izolaţionismul mascate ale genurilor şi speciilor), imprimându-le tonali-
patriarhal şi zonal, pus pe seama autorului cu vădită inten- tăţi specifice de liricitate. Nu tensiunea lirică dezlănţuită,
ţie şi exagerare. ci posibila temperare a emoţiei primare, graţie intervenţiei
Toate acestea, şi am citat doar câteva exemple la înde- eu-lui poetic înzestrat cu har, se asigură şansa formei sen-
mâna oricui, îl pun în încurcătură nu numai pe începăto- sibile „izbutite“ (Tudor Vianu). Altfel spus, opera de artă
rul în probleme de istorie, culturologie, etnologie etc., ci şi se dovedeşte a fi demnă de contemplaţie numai ca intenţie
pe specialistul de cea mai cunoscută autoritate. Cum spu- pură şi se ramifică în perspectivă sistemică, nu după genuri
neam, cine cutează să abordeze un aspect, ales convenţi- şi specii, cum ne-au învăţat tratatele clasiciste de retorică,
onal, să spunem:artă populară, cântec epic, meşteşuguri, ci în funcţie de prestaţia eu-lui; toată arta demnă de luat în
toate aparţinând domeniului mai întins al culturii şi civi- seamă este lirică şi „frumoasă“; elementele epice şi drama-
lizaţiei tradiţionale, se mărgineşte doar să pună în discu- tice, implicate într-o măsură ori alta, o coboară către pro-
ţie termeni şi teme cărora marele istoric le-a dat o accepţie ză şi către viaţa de zi cu zi. Ea „nu spune nimic“, adică nu
deschisă, nedogmatică, definitorie nu numai pentru ştiin- angajează adevărul şi binele, şi tocmai de aceea merită a fi
ţă, pe care a slujit-o din răsputeri, dar şi pentru (O viaţă de contemplată pentru sine, fără interes imediat. În acest caz,
om aşa cum a fost, Bucureşti, 1934). În acea lucrare, autorul contemplarea trece drept o jucărie, o experienţă cu carac-
se are pe sine în vedere, ca om asemenea altora, cu bune şi ter accidental; cu alte cuvinte, nu dă impresia de împlinire
cu rele. Dacă am lua în considerare şi opera ştiinţifică, pe a fiinţei, de stabilitate, ca în epoca îndepărtată a tripticului
lângă viaţa lui „de om“ (după principiul unitiv şi cărtură- axiologic: adevăr – bine – frumos.
resc „omul – opera“), am constata că titlul ales de N. Iorga

30
Creaţie literară
Aşa se face că tripticul axiologic a început să intre serios care avea să fie repetat şi la Radio – Bucureşti, în aceeaşi
în disoluţie şi să iasă din gândirea teoretică, printre altele, vreme. La întocmirea antologiei Scrieri alese despre artă
şi după apariţia cărţii hegelianului Karl Rosenkranz, Esteti- (Editura Minerva, Bucureşti, 1968), articolul-conferinţă fi-
ca urâtului (Aesthetik des Hässlichen, 1853), teză de docto- gurează ca introducere la cunoscutul, deja, grupaj de teme,
rat la origine. Autorul lucrării, cu referire precumpănitoare Arta populară în România.
la practica artistică de la Renaştere încoace, ducea mai de- Să se observe că titlul „Frumosul“ în concepţia popo-
parte diseminarea categorială amintită, mutând-o din sfera rului român nu răspunde decât parţial intenţiei propuse.
mai cuprinzătoare a tripticului în cea mai restrânsă, a este- Dar, cum vom vedea, nu trebuie să fie motiv de îngrijora-
ticului (şi a „frumosului“). Cum am spus, toate elementele re, chiar dacă, deocamdată, discuţia în sine este transfera-
tripticului intraseră în derivă, se relativizaseră, cunoşteau tă pe terenul gândirii savante. Într-adevăr, din prima frază
îngrijorătoare mutaţii de sens. Drept urmare, frumosul, încep să apară semne de nedumerire: „În timpul din urmă
categorie regentă în clasicismul artei, începea să fie în mod s-a făcut o discuţie pasionată, ceea ce scade putinţa de a
serios concurat de contrariul, cel mult corelatul lui, urâtul. se înţelege cineva, mai ales când fiecare lucrează cu cuvin-
Într-adevăr, acesta, ca şi răul în raport cu binele, devenise te, în loc să se verifice asupra realităţilor, cu privire la ceea
deosebit de agresiv, încerca să se aşeze în prim-planul vie- ce este frumos şi la ceea ce este moral în materie de litera-
ţii estetice, fie în forma lui „nudă“ (semne ale infernului, tură“. Disjuncţia dintre frumos şi bine era o temă încă în
ale apocalipsei, ale contrastelor romantice), fie sub diferite dezbatere pe terenul artei romantice, ca şi în deceniile care
măşti înşelătoare, ca să se instaureze ideea modernă, cum s-au succedat. Ea fusese lansată cu mare freamăt discur-
că nu ar fi graniţe reale între frumos şi urât. Drumul artei siv de către Fr. Schiller, prin celebrul studiu Poezia naivă
moderne, prin categoriile estetice predilecte, grotescul şi şi sentimentală şi a continuat să reţină atenţia inteligentiei
absurdul, nu mai cunoaşte nici o oprelişte. europene, în special germane şi filogermane, pe toată în-
N. Iorga nu s-a lăsat atras nici de comentariul academic tinderea secolului al XIX-lea. O discuţie pe tema moralei
şi abstract care urmărea frumosul în idealitatea lui absolută în artă, destul de aprinsă, s-a purtat şi în spaţiul românesc,
(în maniera preconizată încă de Socrate din Hippias Mayor, la sfârşit de secol, chiar sub ochii istoricului în formare, el
unde se dorea să se facă distincţie netă între frumos şi fru- însuşi participant, nu numai spectator, la polemică. Situ-
museţe), nici în direcţia „intuiţiei pure“, greu de sesizat şi area articolului în context savant, separat, să spunem, de
aceasta, în lirismul artei; după cum diversificarea imagina- „concepţia poporului“, cum apare contrariant în titlu, se
rului artistic în epoca modernă, în forme de reprezentare constată şi în alte privinţe. De pildă, în ce priveşte stabili-
tensionate şi halucinante, nu era pe gustul marelui istoric. rea etimologiilor. Autorul relevă cu competenţa lingvistu-
De altfel, autorul nu s-a afirmat deschis şi polemic pe tema lui de profesie cele trei căi genezice ale cuvântului şi funcţia
experienţelor novatoare savante, întrucât, de regulă, purta lui de vehicul semantic pe terenul romanităţii: pulcher (-a,
gânduri favorabile oricărei acţiuni cu adevărat creatoare şi -um), bellus (-a, -um) şi formosus (-a, -um), cu evidenţă
avea prea mare încredere în fiinţa umană ca să pună la în- la franco-italieni pe de o parte, carpato-iberieni pe de alta.
doială bunele-i intenţii. De aceea a păstrat tăcere, nu fără Dar acest aspect al discuţiei se justifică într-un tratat de es-
oarecare amărăciune în suflet. Nutrea convingerea că spiri- tetică savantă. Singura reţinere ar veni din direcţia şi, mai
tul de aventură (şi de zgomotoasă competiţie din ultimele ales, din înţelesul pe care vrem să-l dăm sintagmei „con-
decenii ale secolului al XIX-lea şi începutul celui următor) cepţia poporului“. Şi chiar aşa stau lucrurile.
nu era suficient de înzestrat şi generos pentru a duce la bun N. Iorga nu separă realitatea frumosului din creaţia
sfârşit opere durabile, destinate să înfrunte timpul, aseme- scrisă şi „cultă“ de aceea pe care o întâlnim în circuitul
nea creaţiilor veritabile din epoca de aur a clasicismului. oralităţii şi al anonimatului. În gândirea sa generoasă şi
Dar nici nu se putea spune că se izola în dogmă, în ca- universalistă, frumosul nu poate fi înţeles pe deplin de-
non. N. Iorga avea deplină încredere în libertatea de mişca- cât în integralitatea sa. Se alătură, sub imperativul ace-
re a spiritului creator, instalat în fiinţa umană aleasă, după luiaşi scop umanitar, „cărţile de întrebuinţare curentă“ cu
reguli care scapă observaţiei directe şi comune. În 1937, ţi- cele care „par mai greu de înţeles şi în mai puţină legătu-
nea un ciclu de conferinţe cu titlul general Arta populară ră cu viaţa“. Ele sunt străbătute, însă, de o scânteie divină,
în România. Era, în realitate, o expunere mai liberă şi reac- asemenea unei picături binefăcătoare de apă care cade de
tualizată a unui text mai vechi, publicat şi în franceză, L’art la înălţime neştiută, să învigoreze vârfurile munţilor,dar
populaire en Roumanie, sinteză a unei preocupări şi mai şi adâncimile pământului, „trezind acolo acea viaţă nouă
vechi. Interesul îndelung şi constant acordat artei popula- prin ceea ce a revărsat ploaia. Pe multe scări, care nu se pot
re arată că istoricul de meserie se afirma şi aici ca specia- urmări, cele mai sublime adevăruri ajung să pătrundă la
list de primă autoritate, iar faptul nu mai miră pe nimeni. ceea ce numim noi prosteşte, cu dispreţ: poporul, mulţi-
Se dovedeşte, într-adevăr, că aspectele de bază îi erau fa- mea, masele, vulgul. Acolo se petrece acelaşi lucru ca şi cu
miliare şi în consens cu cercetarea de cel mai înalt nivel, picăturile de ploaie în tainiţele roditoare ale ţărânei. Aces-
de teren, muzeistică, de bibliotecă, în latura lor descriptivă, te adevăruri se amestecă îndată cu atâtea lucruri pe care
dar şi teoretică. Mai mult, Iorga era în măsură să abordeze le prefac, prefăcându-se ele înseşi şi dând în felul acesta
arta populară din perspectivă eseistică, nu numai meşteşu- o formă nouă care se va isprăvi prin roadele triumfătoare
gărească, în stilul savant impus de Al. Tzigara-Samurcaş, mult deasupra pământului. Ideile filosofice, morale, este-
G. Oprescu, I.D. Ştefănescu ori de autori străini, printre tice le primeşte acel popor, le pune împreună cu ceea ce
care Ch. Diehl, L. Bréhier, H. Focillon, reputaţi prieteni ai simţea şi ştia înainte de aceasta, le pune fără să voiască la
savantului român. În mai 1937, apărea în „Neamul româ- transformări care vin din toate aceste înrâuriri misterioa-
nesc“ articolul „Frumosul“ în concepţia poporului român, se şi de aici iese ceva care, în ce priveşte forma, se poate

31
Creaţie literară
întâmpla să nu aibă curăţarea picăturii aceleia de apă ve- Privită din perspectiva totalităţii, creaţia are o finalitate,
nită din nori şi poate să semene numai cu o migmă de adică ţine cu necesitate cumpăna între frumos şi urât, în-
noroi, dar produce lucruri pe care în puritatea ei picătura tre bine şi rău, între adevăr şi minciună. Tripticul axiolo-
de ploaie nu le-ar fi produs niciodată“. (Nicolae Iorga, Scri- gic este refăcut, dar în manieră universală, general-umană,
eri despre artă, Antologie şi prefaţă de Barbu Theodores- unde valorile savante devin populare prin răspândirea lor
cu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 23). Alegoria dă generală şi spre folosul tuturor, unde duhul divinităţii co-
culoare expunerii; frazele etajate lasă impresia că autorul boară în mitologie şi în folclor. Fiecare îşi însuşeşte valoa-
intenţionează să nu-l ţină pe cititor sub tensiunea discur- rea după gustul şi puterile sale. Dacă îl ţin puterile, adaugă
sului riguros, dar se întrevede ideea că frumosul este un şi el câte ceva din mult-puţinul său sufletesc şi imaginativ.
dar; el se primeşte, vine de undeva, nu se face aici şi pe loc. Toate acestea se fac fără o pedagogie înaltă. Ele decurg de
Dacă aşa stau lucrurile, N. Iorga se lasă sensibilizat de gân- la sine, ca mişcarea astrelor, ca prefacerea vremii, dat fi-
direa teologică, mai curând decât de cea teoretică şi pozi- ind că obiceiurile bune dăinuie de când lumea. Nici binele,
tivistă; pentru că simţirea inspirată şi suprafirească, liberă nici răul nu sunt îngrădite, dar tradiţia nu are motive să se
de orice interes trecător, angajează toate straturile de be- îngrijoreze, întrucât experienţa arată că omul ştie să trea-
neficiari ai formei frumoase, căreia i s-a zis şi „populară“. că, de regulă, de partea binelui şi a frumosului, ocolind cu
Desigur, ideea astfel exprimată nu se limitează la oralitatea înţelepciune opusele lor, adică răul şi urâtul. „În educaţia
folclorică. pe care orice mamă de la ţară, orice femeie de om munci-
Cu alegoria de exerciţiu de stil şi cu elogierea spiritului tor o face copilului ei, nu o dată se amestecă această expre-
înzestrat şi liber în mişcare, la toate nivelele socio-cosmice sie de: este frumos sau nu este frumos. În privinţa aceasta
ale fiinţei, s-a pregătit doar terenul pentru indicarea ele- o femeie simplă pricepe mai mult decât acei autori de cărţi
mentelor necesare înţelegerii unei posibile definiţii a fru- pentru şcolile primare în care se caută a se dovedi că o fap-
mosului şi nimic mai mult. Astfel, ca elemente constitutive tă morală atrage după dânsa totdeauna o răsplată, şi aceas-
ale frumosului, N. Iorga recunoaşte ca fiind de prim inte- ta nu face altceva decât să transforme un frumos suflet de
res doar armonia şi gustul. Primul îşi are suportul în ideea copil, vedeţi, nu mă pot împiedica de a lega de cuvântul
de totalitate, probabil cosmică, de corp întreg şi bine con- suflet acest adjectiv frumos, într-un mic negustor de fapte
stituit din elemente componente şi concordante. Autorul, bune, care întinde necontenit mâna ca să primească o răs-
se pare, deduce principiul totalităţii şi al integralităţii din plată, foarte bucuros când ea întrece ce a dat, ceea ce este
cosmogonie, dar şi din etimologie, din latinul formosus, regula oricărui comerţ“.
de unde s-a născut pe terenul limbii române cuvântul fru- Cum mai poate avea credibilitate distincţia artificia-
mos, cu accepţiunea de formă în general, dar şi de formă lă savant/ins din popor, în comportamentul de zi cu zi al
sensibilă în special. Termenul face referinţă la totalitate, la omului, indiferent de gradul de cultură? Există o linie de
întreg ca formă ce se cuvine a fi admirată. Creatorul divin conduită care îi uneşte pe toţi şi care rezultă din formula
sau omul înzestrat cu har nu lucrează la întâmplare, ci „ cu dipticului bine – rău (rescrisă în alte planuri, corespon-
grija ca fiecare element care iese la iveală să-şi găsească lo- dente, ale existenţei: frumos – urât, adevăr – minciună).
cul şi ordinea într-un complex, de o legătură, de o potrivi- Fiecare încearcă să-şi răspundă, pentru sine, la toate aces-
re, de o armonie în care pot să intre şi elemente care, ele în tea. În estetica generală se numeşte Judecată de gust, de la
sine, nu sunt numaidecât frumoase, dar care sunt frumoa- Kant cetire. Ea este, de altfel, cum am mai spus-o (Etnoes-
se împreună“. În felul acesta îşi găsesc loc în sfera esteti- tetica, Institutul European, Iaşi, 1998, p. 110-115), în ace-
cului şi frumosul artistic, şi frumosul natural. Totul este laşi ton şi pe aceeaşi linie de înţeles cu sentinţa populară:
ca, în ansamblu, să se întrevadă regulile unităţii. „Este fru- „Nu-i frumos ce-i frumos. E frumos ce-mi place mie“. Iată
mos, spune autorul în termenii lui Socrate, un cer albas- cum se dovedeşte că arta savantă şi arta populară îşi gă-
tru, este frumoasă o pajişte înflorită, este frumoasă o figu- sesc locul sub aceeaşi cupolă a frumosului universal. „Căci
ră omenească, este frumos un gest care şade bine omului în tot ce face omul din popor la noi este totdeauna grija
şi pe care îl face de multe ori, de cele mai multe ori, fără să aceasta de a vedea dacă este frumos ori nu este frumos.
se gândească, pe când atunci când se gândeşte, gestul este Sunt lucruri pe care nu le împiedică nici o lege, pe care nu
stângaci, fals şi urât“. Formele căutate, „gândite“, progra- le interzice nici un regulament, care nu pot atrage nici o
mate sunt lipsite de şansa armoniei şi a frumuseţii. Ele se pedeapsă, pentru care conştiinţa publică n-ar găsi nici o
dovedesc a fi sterile, simple experienţe şi, de aceea, sortite condamnare şi, cu toate acestea, lucrurile care sunt astfel
uitării. În această direcţie, crede N. Iorga, trebuie judecată îngăduite nu se fac. Nu se fac pentru ce? Pentru că nu sunt
şi arta modernă. Şcolile artistice moderne sunt trecătoare, frumoase“. Dipticul bine – rău (şi mai departe: frumos –
fără viaţă, pentru că se opresc asupra fragmentului, acci- urât, adevăr – minciună) stă la temelia moralei în artă,
dentului. În schimb: „Scriitorii şi artiştii trebuie să aibă în dar şi a oricărei acţiuni umane. Faptele domnitorilor (nu
vedere înainte de toate totalul şi să întrebe necontenit dacă întâmplător vede N. Iorga istoria românilor în „chipuri şi
aceea ce introduce cineva pentru a trezi şi a reţine şi a creş- icoane“ – „bune“ – „rele“, luminoase, întunecate, înţelepte
te atenţia, pentru a uimi prin noutate, arătând că este altfel – rebele etc.), meşteşugurile,obiceiurile, scrierile vechi etc.
decât ceilalţi, nu strică numai izvorul oricărei frumuseţi; sunt urmărite pretutindeni şi sistematic din perspectiva
dar dacă acel element adaos nu este în desăvârşită şi dure- dipticului bine – rău, spre folosul convieţuirii oamenilor
roasă nepotrivire cu alte lucruri care se găsesc în poezia, în în înţelegere, armonie şi frumuseţe. Îşi găseşte loc aici încă
povestirea lui şi care, acestea, venind din fondul cel adânc o judecată populară, înrudită cu sentinţa de mai sus: „Ceea
şi adevărat nu pot fi împiedicate de a ieşi la suprafaţă.“ ce începe bine sfârşeşte frumos“.

32
Etnomuzicologie şi coregrafie
Prof. Ion ILIE
S.O.S. – EDUCAŢIA ŞI
CULTURA, ÎNCOTRO?
Trăim nişte vremuri mai mult decât sumbre, în ceea ce pri- pe care în viaţa de zi cu zi nu
veşte educaţia şi cultura noii generaţii în ţara noastră. Aş dori le poate cunoaşte, cu cunoştin-
să nu credeţi că tânjesc după vechiul regim, sau că am rămas ţele noi despre anumite situaţii
un nostalgic, sau că nu mă bucur de noile apariţii ale ştiinţei, pe care în timp mai mult ca si-
privind accesul la noile forme de informare şi de cunoaşte- gur le va întâlni în viaţa de zi
re prin internet, emisiuni tv, etc. Noile forme de comunicare cu zi.
între tinerii noştri şi cei din diferite culturi ale lumii… Sigur, În zilele noastre, pasiunea pentru copii şi elevi este din ce
în comparaţie cu generaţiile noastre, aceste facilităţi constitu- în ce mai mică; este şi normal, calculatorul înlocuieşte cărţile.
ie un mare avantaj, deoarece răspândirea rapidă a informaţiei Oare aşa să fie?! Mă îndoiesc… Şi aici este vorba tot despre
în toate domeniile constituie un pas înainte în dezvoltarea cât educaţie, să mergi la calculator numai când ai nevoie de fă-
mai rapidă a tinerei generaţii – şi nu numai. Dar, oare, aceste cut un conspect după o anumită lucrare literară, pentru mine
facilităţi apărute în domeniul cunoaşterii, au întotdeauna un aceasta nu se numeşte nici abordarea istorică sau literară, etc.,
rol pozitiv, educativ, constructiv, din punct de vedere al for- nici că pui acea „cărămidă“ la formarea unei culturi persona-
mării omului nou? Să mă explic… le. Şi aici, rolul primordial îl are educaţia din familie, iar acolo
Urmărind încă din primii ani de viaţă preocupările unui unde în mediul familial nu poţi avea un ajutor, rolul principal
copil (fără să exagerez) de 4, 5 ani – vom vedea că, încă îna- îl are învăţătorul sau profesorul.
inte de a vorbi bine şi chiar de a cunoaşte literele alfabetului, Scoaterea acelor ore de lectură, muzică, desen sau sport,
mânuieşte cu multă dexteritate jocurile şi manetele aparatelor nu înseamnă decât un pas mare spre incultură. Nu trebuie să
care transmit pe monitoare anumite combinaţii de concur- ne mai mire acele perle pe care elevii care absolvă anumite sta-
suri între maşini, figuri geometrice, etc. – care, aş fi nedrept dii şcolare le scriu, pentru că acestea reprezintă încă o dată
să nu văd că dezvoltă o anumită dexteritate. Sigur că nu ne lipsa de preocupare în formarea educaţiei unui copil, în pri-
putem împotrivi noului, dar sunt contrariat de multe ori când mul rând a părinţilor şi apoi a celor care sunt îndreptăţiţi, prin
văd că părinţii, pentru a scăpa un timp (cam lung) de grija natura profesiei, să vegheze la educaţia de zi cu zi a elevilor,
copilului, se mulţumesc să-l lase în faţa monitorului sau cu o respectiv cadrele didactice care prin comportamentul şi pro-
tabletă (după 6-7 ani), nedându-şi seama că, în timp, acesta fesionalismul lor să constituie un exemplu de urmat în viaţă a
devine ca un drog, sau mai bine zis dependent de tabletă şi elevului. Categoric că părinţii trebuie să ţină o strânsă legătură
tot ce este legat de calculator. O să ziceţi că gândesc total gre- cu şcoala, să controleze activitatea de zi cu zi a copilului şi să-l
şit… Nu, eu gândesc că dezvoltarea unui copil este asemenea ordoneze, îmbinând munca acestuia cu recreerea cu jocurile
construcţiei unei clădiri, punând cărămidă peste cărămidă, sportive sau pe calculator.
după mărime şi după necesitate, până la formarea unui edifi- Deci, pentru formarea unui individ, la bază trebuie să stea
ciu trainic şi rezistent. Ce vreau să spun cu aceste cuvinte, le- educaţia din familie şi apoi educaţia din şcoală. Apoi, se poate
gat de fapt de educaţia de zi cu zi? Vorbeam despre acei copii vorbi despre dezvoltarea şi aprofundarea unor deprinderi le-
care, încă de la o vârstă fragedă, de 4-5 ani, mânuiesc jocuri- gate de anumite obiecte, pasiuni, calităţi – în vederea formării
le de pe monitoare cu o mare uşurinţă. Dar oare ne-am pus omului de mai târziu.
întrebarea câţi dintre ei ştiu bine să spună o poezie de la cap Şcoala românească până la revoluţie a fost o şcoală de înal-
la coadă?! Sau, câţi dintre ei vorbesc cât de cât corect, atât cât tă ţinută, chiar dacă pe alocuri era mai rigidă, mai încărcată
pot la nivelul lor? Aici vorbim despre educaţie şi în special de din punctul de vedere al materiilor. Până la un anumit nivel,
preocuparea părinţilor pentru a vorbi corect, pentru a memo- responsabilitatea revenea în egală măsură atât părinţilor, cât şi
ra o poezie, pentru a-l învăţa micile reguli de a mulţumi, de a profesorilor. Ordinea şi disciplina, pornind de la ţinută până
saluta, nelăsând totul în baza educatorului sau a învăţătorului, la pregătirea de zi cu zi, constituia formarea elevului pentru
care şi dânşii, prin natura profesiei au rolul lor foarte mare viitor, ca specialist şi ca om.
în formarea unui copil, aici intervenind nemijlocit modul în În sălile de spectacol, indiferent de gen artistic, elevii erau
care ştiu ei să atragă copilul, să-l disciplineze în colectiv (nu aduşi pentru a-şi forma cât de cât o cultură literară sau muzi-
cu ţipete, bătăi, etc.), ci cu dragostea faţă de copii şi cu un dar cală, care de fapt fără să-şi dea seama pe moment, deveneau
pedagogic înnăscut sau dobândit. spectatorii de mâine ai instituţiilor artistice.
Recitarea unei poezii, prezentarea unei povestioare (chiar După revoluţie, de la an la an, gustul pentru cultură şi
din mica lui imaginaţie), prezentarea unui desen, sau inter- preocuparea formării educaţiei culturale a început să sca-
pretarea unei lucrări la un instrument muzical, constituie o dă, preocupările copiilor fiind dezvoltate spre calculatoare,
dublă preocupare şi din partea părinţilor. viaţă cât mai liberă şi lipsită de educaţie culturală în general
O dată cu învăţarea literelor şi trecerea în clasele mai mari, şi spre abordarea spectacolelor cu cât mai mulţi decibeli, de
trebuie dezvoltat gustul pentru citit, dezvoltând astfel dragos- multe ori spectacole care nu aveau nici un conţinut muzical
tea pentru lectură, în acelaşi timp memoria vizuală – şi, de sau literar de înţeles, care se făceau remarcate prin folosirea
ce nu, a unei gândiri mai rapide privind finalul acţiunii, sau stâlcită a unei limbi de circulaţie, sau a unor dansuri care te
confruntându-se în cadrul lecturii cu mai multe personaje

33
Etnomuzicologie şi coregrafie
trimeteau fără să vrei în lumea celor mai primitive triburi de Păcat de acest popor talentat, care de când este el, româ-
pe mapamond… nul s-a născut poet sau a ştiut să-şi cânte ofurile şi bucuriile de
Aşa cum se obişnuieşte după o schimbare politică, am cre- când a văzut lumina zilei – şi asta o spun că în munca aceea
zut că, cu timpul, lucrurile vor reveni încet încet la normal; da fără bani dinainte de revoluţie în festivaluri şi concursuri s-au
de unde? Noile legi apărute pentru învăţământ de la guvern putut remarca talente în toate domeniile artistice şi acum încă
la guvern au dus şi duc actul educaţional din ce în ce mai jos, mai sunt actori, solişti de muzică uşoară şi populară care s-au
cu excepţiile de rigoare. Indisciplina, lipsa de pregătire zilni- lansat în acele timpuri, în care valoarea era apreciată după ca-
că, libertatea şi „drepturile“ elevilor mai nou, absenteismul şi lităţi şi nu după lungimea picioarelor şi „culoarea“ banilor…
frecventarea barurilor şi a crâşmelor în timpul cursurilor, fără – Unde eşti tu, Ţepeş Doamne?…
ca elevii, tinerii, să aibă repercursiuni, a făcut ca învăţământul Cu multă plăcere pot spune că în ziua de astăzi acolo unde
să decadă şi analfabetismul să apară. oamenii pun suflet, mă refer în comunele judeţului, sunt des-
Munca şi goana după bani a părinţilor face ca educaţia co- coperite talente ale dansului şi cântecului popular, ale meşte-
piilor să fie lăsată pe ultimul plan… Deci, cu regret pun între- şugurilor şi ale scrisului popular – şi a tot ce are frumos satul
barea domnilor guvernanţi şi miniştrilor de resort: – EDU- românesc.
CAŢIA, ÎNCOTRO? Pentru a continua ce au descoperit etnografii, etnofolclo-
Educaţia fără ordine, disciplină şi profesionalism, este riştii ţării şi marii noştri înaintaşi, este bine să luptăm în con-
nulă. Înfiinţarea a atâtor aşa-zise centre universitare cu mii de tinuare pentru menţinerea şi promovarea tradiţiilor culturale
studenţi fără examen de bacalaureat, dar cu plată, cu bani grei ale acestui nord de ţară, ca măcar cultura tradiţională a aces-
şi fără valoare profesională, nu va duce niciodată la dezvol- tor locuri să rămână conservată pentru viitor.
tarea unui învăţământ valoros şi la formarea specialiştilor de Botoşani, acest judeţ cu un pământ mirific, în care s-au
mâine. Să sperăm în vremuri mai bune! născut marile genii ale ţării şi personalităţi marcante ale cul-
Pentru mine, educaţia, începând cu familia şi continu- turii şi ştiinţei româneşti, a avut şansa ca prin dorinţa unor
ând cu şcoala la toate nivelurile, primar, gimnazial, universi- oameni iubitori de cultură să înfiinţeze aceste instituţii pro-
tar – are rolul cel mai important în formarea omului în orice pagatoare de cultură, care ani de-a rândul au făcut ca Boto-
domeniu. şani să fie cunoscut pentru această bogăţie de suflet, numită
Ca om de cultură, consider că pentru a deveni un slujitor Filarmonică, Teatru, Teatru de Păpuşi; bogăţie cu care multe
al artelor, trebuie ca, în afară de educaţie să ai înclinare către judeţe mari nu se pot lăuda. Sigur că rolul principal în apariţia
un anumit domeniu al artelor şi de ce nu, o chemare către acel acestor instituţii l-au jucat personajele politice ale vremii, oa-
domeniu. În general se spune că ai talent sau har de la Dum- menii cu bani şi bineînţeles oamenii de cultură.
nezeu; este adevărat, dar dacă ai acest har şi nu-l dezvolţi prin Un merit deosebit în înfiinţarea acestor instituţii l-a avut
muncă, degeaba îl ai. Ne aducem aminte de vorbele marilor Max Weber, care până în anul 1973 a fost directorul Filar-
artişti, printre care şi George Enescu: – Talentul nu-l vei do- monicii de Stat şi datorită lui s-a înfiinţat şi Teatrul de păpuşi
bândi dacă nu ai să munceşti şi atunci el te va părăsi şi vor în- „Vasilache“.
vinge cei care au 1% talent şi 99% muncă. Cei care au urmat la conducerea acestor instituţii artistice
Înainte de revoluţie, chiar dacă instituţiile de cultură pri- au dus mai departe mai bine sau mai puţin bine această mun-
meau 30-50 % subvenţie şi restul trebuia să munceşti şi să ai că nobilă, de a face cunoscut publicului arta interpretativă şi
idei ca manager pentru a menţine o instituţie artistică, după artistică a marilor solişti şi actori.
revoluţie această latură a fost acoperită în totalitate, instituţiile Ceea ce vreau să remarc este faptul că interesul conducă-
fiind retribuite lunar. torilor pentru cultura din Botoşani era mare şi întotdeauna
Însă, interesul pentru cultură a început să scadă, făcându-şi susţineau şi instituţiile de cultură, chiar şi atunci când greu-
apariţia non-valorile în toate domeniile culturii, televiziuni- tăţile erau mari pentru judeţ. Aveau un respect pentru ade-
le private, conduse de oameni cu foarte mulţi bani negri, cu văraţii actori şi directorii care făceau ca actul artistic să fie de
programe fără valoare artistică până la kitch-uri cu „vedete“ valoare pe scenele Botoşanilor
apărute peste noapte, cât mai machiate şi mai dezbrăcate, cu După 1989, cu toate schimbările administrative şi numi-
programe obscure şi vulgare, care nu au nimic educaţional rea neaveniţilor în funcţii de conducere, începând din minis-
şi nici acum nu au, noii actori sau solişti devenind adevăraţi tere, până la instituţiile artistice şi înfiinţarea unor instituţii de
mercenari, cerând sume pe care instituţiile corecte şi de stat teatru şi conservatoare „de buzunar“, nivelul artistic şi mu-
nu le pot da… Manelişti analfabeţi muzical, arhi-milionari, zical a început să decadă, este un adevăr pe care nu mulţi îl
sfidători, care îmbină muzica orientală cu frânturi de muzi- spun.
că ţigănească (nu lăutărească), cu dansuri „din ombilic“, care Mai active în desfăşurarea actelor artistice au devenit cen-
spre regretul nostru se dansează şi la nunţile de aşa-zisă elită şi trele de creaţie şi ansamblurile populare – şi comunele unde
la chefurile grangurilor politici, văzându-se încă o dată pregă- oamenii din conducerea primăriei doresc să se facă cunoscuţi
tirea lor de „Spiru Haret“, sau şcolile „înalte“ absolvite pe bani prin formaţiile lor. Ar trebui să vorbesc de oamenii de cultură
grei la fără frecvenţă, după revoluţie… ai acestui judeţ, care, cu toate greutăţile pe care le întâmpină,
Exodul instrumentiştilor din marile orchestre a dus la de- fac ca activitatea cultural-artistică să fie cunoscută în ţară.
cimarea lor în fiecare judeţ, eliminarea oamenilor valoroşi ca Sper şi doresc ca instituţiile artistice să fie mai mult ajutate
manageri şi specialişti din fruntea instituţiilor artistice şi înlo- de cei care conduc oraşul şi judeţul şi în acelaşi timp să nu uite
cuirea lor cu non-valori cu carnete politice sau cu oameni cu că despre Botoşani se vorbeşte în primul rând despre cultu-
bani, cu studii de specialitate făcute la noile facultăţi – a dus la ră şi acest lucru trebuie să-i facă mândri că sunt edilii acestui
devalorizarea instituţiilor din punct de vedere artistic. oraş şi judeţ.

34
Etnomuzicologie şi coregrafie
Prof. Ioan DUMITRIU
Stăuceni – Repere culturale
la răspântia dintre ani

Mişcarea artistică pe plaiurile stăucenene – sub Ortansa, Silimon (Bercu) Emilia, Galan Gheor-
toate formele de manifestare – este relativ recen- ghe, Ştefănescu Petru şi mulţi alţii.
tă deoarece comuna a fost înfiinţată în anul 1956, Spectacolele erau organizate cu diferite ocazii
din 4 sate ce aparţineau comunelor Băluşeni, Ră- şi sărbători mai ales în aer liber, scena făcându-se
chiţi şi Gorbăneşti. în incinta CAP-ului sau în curtea preotului Popo-
Primele consemnări notabile datează însă din vici. După spusele sătenilor mai vârsnici, în acele
anul 1947 când învăţătorul Ştefănescu Petru aduce vremuri mobilizarea şi entuziasmul pentru actul
în satul Stăuceni (pe atunci comuna Răchiţi) pri- artistic erau generale iar manifestările culturale
mul aparat de radio „Petromax“ la care tinerii vre- erau mult aşteptate de comunitate.
mii făceau audiţii în fiecare seară. În anul 1960 Bercu Aurel aduce de la Rădăuţi
Impactul a fost imediat şi în acelaşi an se for- primul aparat de proiecţie pe 16 mm din comună
mează un grup de artişti comici alcătuit din Bercu şi evident cinematograful a deschis noi orizonturi
Aurel, Haluca Ioan, Volintiru Petru, Galan Gheor- spre mişcarea artistică de amatori.
ghe şi Apreutesei Petru, instructor de teatru fiind În cei peste 60 de ani de activitate artistică, rap-
prof. Amoaşei Vasile, iar directorul căminului cul- sozi şi meşteri populari, învăţători şi profesori,
tural Stăuceni era învăţătorul Macovei Ioan. primari şi viceprimari au format nucleele unor
În aceiaşi perioadă ia fiinţă o formaţie de dan- grupuri vocale sau artistice, brigăzi de agitaţie sau
suri şi un grup vocal din care făceau parte Macovei formaţii populare şi trupe de teatru ce au activat
cu intermitenţe.

35
Etnomuzicologie şi coregrafie
În cadrul concursurilor de profil la care au par- Din alaiurile tradiţionale de la Stăuceni amin-
ticipat animatorii comunei Săuceni, tim aici:
se pot consemna (din palmaresul anilor ‚70), lo- – Capra mare şi căiuţii de la Tocileni – de depar-
cul I – la faza regională de la Focşani şi locul I – la te cel mai numeros alai de datini şi obiceiuri din
faza naţională al festivalului „Cântarea României“ comună, numărând adesea peste 25 de membrii.
de la Sibiu cu spectacolul folcloric „Haiducii“. – Banda lui Grigoraş şi Irozii de la Stăuceni
Echipa de dansuri era formată din: Costică Co- (Burlea Mircea, Federovici Ioan, Cucu Petru).
şeri, Florea Cuparincu, Angelica Ungureanu, Ma- – Banda lui Coroi de la Victoria, care impresio-
rin Prozoroschi, Silvia Burlea, Gheorghiţă Şte- nează mai ales prin costumaţiile deosebite.
fan, Mitruţă Volentiru, Victor Ungureanu, Aurica – Ţapul de stuf şi căiuţii din Siliştea (Cuparincu
Ieremia, Vasile Mardare, Zîna Iordachescu, Culina Mihai, Vizitiu Gheorghe, Şuiu Vasile). Confecţio-
Ababei, Viorica Gorbănescu şi Grigore Şuhanea la narea ţapului din stuf impune o anumită tehnică,
acordeon. Tot aceşti tineri entuziaşti au format nu- multă răbdare, îndemânare şi durează uneori câ-
cleele alaiurilor de datini şi obiceiuri de iarnă şi cu teva zile.
siguranţă în acei ani au atins apogeul artistic prin Ansamblul „Muguri de fluier din Stăuceni“
inedit şi spectaculozitate. abordează cronologic şi firesc datinile şi obiceiu-
Din aceste grupuri de excepţie au mai făcut par- rile calendaristice. Fiind la un loc 7 alaiuri diferite
te, pe lângă mulţi alţii: şi recuzita este impresionantă formată din plug de
Humeniuc Constantin (prof.), Scutaru Margareta lemn tras de boi, tulnice, harapnice, tălăngi, buhai,
(prof.), Stanciu Doina (prof.), Wilhem Doru (prof.), cornuri de os, făclii, tobe, mascoide, instrumente
Livadaru Mihaela (prof.), Maria Feciuc (prof.), muzicale, etc. De aceea trebuie foarte bine cântări-
Ana Weiss (înv.), Călinescu Dorina (înv.), Rodi- te succesiunea şi alternanţa elementelor coregrafi-
ca Dodiţă (înv.), Fegher Doina (înv.), Hîrtopeanu ce, durata şi fluiditatea reprezentaţiilor, conţinutul
Olga (înv.), Botoşăneanu Mariana (ed.), Grădinaru textelor pentru teatru popular, originalitatea linii-
lor melodice şi modul de interpretare etc.
Elena (ed.), Mişoancă Carmen (ed.), Leonte-Maloş
Inedit, în localitatea Tocileni, ultima reprezen-
Maria (ed.), Tesculeanu Rodica (ed.), Andronache
taţie are loc pe data de 2 ianuarie la prânz, când
Dorin (ing.), Harabagiu Neculai (factor poştal),
alaiul ură în final cea mai veche fântână din sat,
Cuparincu Florea (rapsod popular), Timofte Ilie –
apoi toţi locuitorii din comună se adună la „pa-
Lona (trompetă, rapsod popular). radă“. Acest ceremonial este încărcat de multiple
Obiceiurile de iarnă şi teatrul popular au fost simboluri arhaice (după unii chiar cu conotaţii pă-
bine reprezentate până în anii 1990. gâne) pentru că se face un rug mare din juchi de
Alaiurile de datini şi obiceiuri erau clar definite stuf şi paie în care uhanii îşi aruncă măştile şi veş-
pe categorii de vârstă, fiind ierarhizate valoric în mintele în foc, prinşi într-un dans aproape ritualic
funcţie de acurateţea prestaţiei artistice şi profun- – participanţii (actorii) ieşind astfel din acea stare
zimea mesajului transmis. indusă timp de 3 zile, când personalitatea umană
Astfel grupurile mari cu peste 20 de participanţi capătă noi valenţe prin mascare. Acest gest simbo-
de vârste cuprinse între 18 şi 60 de ani – însoţite lizează arderea răului din anul trecut şi naşterea bi-
şi de un taraf foarte bun, erau cele mai căutate şi nelui pentru Noul An.
apreciate. Arta populară ce se practica în comuna Stă-
Adesea, textele, liniile melodice, mascoidele şi uceni, exploata resursele naturale din orizontul
jocul ce însoţeau teatrul popular erau moştenite în local:
familie sau păstrate doar în cadrul grupurilor în- – papura: împletituri (coşuri, rogojini – Ana
chegate de-a lungul timpului – într-o anumită par- şi Petru Grădinaru şi Federovici Dumitru din
te a comunei sau a satului – la Stăuceni numindu-se Siliştea).
coturi (ex. Cotul lui Manolache, Cotul Morii, etc.) – lâna: ţesături (covoare, păretare, lăicere – Pas-
Se observă şi o anumită influenţă a obiceiuri- cariu Ortansa din Victoria, Ştefan Mircea şi Poa-
lor specifice comunelor vecine, de care în decur- mănegră Maria din Stăuceni).
sul timpului (după repetate reorganizări teritoria- – răchita: împletituri (coşuri, panere, damigene
le) satele comunei Stăuceni au aparţinut, respectiv – Apreutesei Petru din Stăuceni).
Răchiţi, Băluşeni, Gorbăneşti şi chiar interferenţe Culegători de folclor
cu obiceiurile localităţilor limitrofe Pârlita, Cer- – Neculau Ilie,
chejeni şi Blândeşti. – Cuparincu Florea,
36
Etnomuzicologie şi coregrafie
– Neculau (Simionescu) Elena – o excelentă in- Şi iată tot atâtea motive de a răstălmăci datinile,
terpretă de balade şi doine populare. obiceiurile şi tradiţiile populare, pentru ca genera-
Din păcate colecţia domniei sale a dispărut ţiile care vor veni, să nu fie puse în ingrata postură
sau… poate a intrat în posesia unei persoane de de a-şi redescoperi impresionantul trecut istoric,
specialitate – sperăm noi – care va şti să-i aprecie- cultural şi spiritual.
ze certa valoare. Cu aceste deosebite prilejuri, ne-am revendicat
Interpreţi de muzică populară numeroase premii şi distincţii iar talentatele noas-
– Macovei Ortansa – un real talent interpreta- tre soliste şi-au confirmat talentul la concursurile
tiv ce nu a fost niciodadă valorificat la nivelul pe naţionale, regionale şi judeţene.
care-l merita. Amintim aici pe Chiraş Claudia, Harabagiu
– Benea Sonia – colaboratoarea anilor ‚70 a Or- Tatiana, Ivaşcu Diana, Amurăriţei
chestrei Rapsozilor Botoşanilor. Camelia, Croitoriu Roxana, Negruţ Diana, Bu-
După 1990, cu mici excepţii, mişcarea artistică rela Oana, Feciuc Mirabela şi mai nou, Hatman
stăuceneană întră într-o stare latentă până Marian.
în anul 2000 când se fac preselecţii şi se contu- În acest context, mulţi membrii ai ansamblului
rează în cadrul şcolii Stăuceni ansamblul folcloric „Muguri de fluier“ din Stăuceni şi-au urmat vo-
„Muguri de fluier“. caţia artistică devenit colaboratori ai altor ansam-
Tinerii talenteţi din comună înnoiesc la 3-4 bluri profesioniste, urmând în paralel şi cursurile
ani componenţa grupului şi se maturizează oda- Şcolilor Populare de Artă din Botoşani şi Suceava.
tă cu ansamblul, îşi însuşesc cu prisosinţă munca Începând cu anul 2003, ansamblul „Muguri de
în echipă, răbdarea şi altruismul, depăşind dimen- fluier“ a trecut sub tutela Primăriei Stăuceni şi la
siunile morale şi estetice caracteristice vârstei lor, Programul Căminului cultural, reprezintând con-
devenind modele sau „standarde“ ale harului pen- stant comuna Stăuceni la Festivalul de Folclor „Va-
tru colegi şi nu numai – învăţând să citească com- tra satului“ şi la toate manifestările de profil unde
am fost invitaţi.
plicata „radiografie“ a unui spectacol, înnobilând
În anul 2017, ansamblul Muguri de fluier Stău-
scâdura scenei cu sudoare şi lacrimi, cu gingăşie
ceni a câştigat Trofeul la secţiunea coregrafie-dans
şi talent, gustând împreună din amarul eşecului şi
popular din cadrul Festivalului-concurs „Dobro-
din dulceaţa succesului.
ge, mândră grădină“, Mangalia – ediţia a XII-a
Devenind astfel cea mai mare „familie“ a rura- Mulţumim pe această cale iniţiatorilor şi men-
lului contemporan, înzestrată cu o voinţă aproa- torilor ansamblului, celor care au depus trudă şi
pe ascetică, cu o imensă afecţiune faţă de folclor afecţiune în desăvârşirea actului artistic:
şi de manifestările artistice de calitate, a fost posi- – Coordonarea muzicală, a fost condusă în
bil într-un interval relativ scurt – punerea în scenă trecut cu probitate profesională de talentatul
a mai multor spectacole cu tematici, scenografii şi Profesor-Preot Zăiceanu Constantin.
coregrafii diferite: – Coregrafia, misiune delicată şi extrem de so-
– „Şezătoarea din străbuni“ – dedicaţie meşteşu- licitantă şi-a asumat-o la începuturi Prof. Bălăucă
gurilor uitate. Elena.
– „Pe-un picior de plai“ – reconstituirea atmo- În prezent coordonatorul coregrafic este maestru
sferei satului mioritic. coregraf Mihai Chelărescu.
– „La fântâna dorului“ – colecţie de cântece şi – Scenografia, scenariul, procesarea sunetului,
jocuri populare ce însoţeau obiceiurile de curtare logistica şi tehnica sunt asigurate şi în prezent de
ale tinerilor de la sat, dar şi obiceiuri de nuntă. Prof. Dumitriu Ioan
– „Jurnal de front“ sau „Hora-n-tre tranşee“ – • PERSPECTIVE
evocarea eroilor noştri şi a imaginii satului idilic Căutându-ne locul firesc în ierarhia valorilor
surprins de linia frontului celui de-al doilea război tradiţionale, facem eforturi de a ne păstra vigoarea
mondial (scenariu scris după povestiri şi întâm- artistică în faţa monumentalei creaţii populare, în-
plări reale) cercând să ignorăm neajunsurile materiale şi dacă
– „Lada de zestre“ – ritualul simbolic de predare vom fi sprijiniţi financiar, moral sau logistic de ac-
între două generaţii a valorilor autentice: credinţa, tuala conducere a primăriei Stăuceni şi de eventuali
ospitalitatea şi meşteşugul. sponsori, cu siguranţă vom face cinste satului nos-
– „Oaspeţi cu azur în gene“ – succesiunea datini- tru, strămoşilor şi folclorului – deopotrivă.
lor şi obiceiurilor de iarnă. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
37
Etnomuzicologie şi coregrafie
Mihai CHELĂRESCU
ALAIUL CAPREI sau al ŢAPULUI
DE STUF din satul Siliştea, comuna
Stăuceni, judeţul Botoşani
din lemn vopsit în alb, cu că-
Informator. Cuparnicu Florea, 65 ani păstru şi urechi din piele, îm-
(meşter şi rapsod popular)
Anul culegerii: 2017 podobit cu panglici multicolo-
Ocazia: Taifasuri re. Frâul ce se petrece pe după
gâtul purtătorului este dintr-o bârneaţă de lână sau sub for-
PERSONAJELE: ma unei zgărzi cu zurgălăi. Pe cap poartă o căciulă neagră de
Calfa: Sunt un număr de 2. Poartă costum de ofiţer cu
miel, cu o panglică roşie împodobită cu mărgelele fetei cu
grad înalt. Dansează cuprinşi. Poartă porthartă din piele
care prieteneşte şi o invită în finalul reprezentaţiei la jocul
pentru a aduna banii primiţi de la cei uraţi, care urmează
„Bătuta“. Bluza este de culoare roşie. La spate este prinsă o
a fi cheltuiţi cu celelalte trebuinţe (plata muzicii, a locaţiilor
pentru jocurile şi balurile de sărbători ş.a,) veşcă din sită de care este fixată o coadă din cânepă sau chiar
Urătorul: Poartă pe cap o căciulă de miel; este îmbrăcat de păr de cal, peste care îmbracă fusta albă, simplă, doar pe
cu un cojoc sau sumănel şi pantaloni negri de şiac. Pe picioa- margine cu o dantelă îngustă. Cingătoarea este tip brâu, lată
re are opinci din piele de porc cu nojiţe din acelaşi material, de aproximativ 15 cm, în care se fixează căluţul. Pantalonii
ciorapi de lână sau bocanci negri, tot cu ciorapi de lână în- sunt tip izmene albe sau negri din pânză de şiac. Pe picioare
torşi. În mână are un clopot mare, cu mâner de piele împo- poartă opinci din piele de porc şi ciorapi din lână de bumbac.
Huhanii: Sunt 2 până la 6 persoane ilare, îmbrăcaţi cu
dobit cu busuioc. Din recuzită face parte o traistă. Urătura se
haine cât mai vechi şi rele. Pe cap poartă o mască. În mână
face la fereastră.
ţin o tobă, corn din corn de vacă sau harapnic. Unii au şi di-
Ţăranul şi Ţăranca: Doi tineri, băiat şi fată, sau în traves-
agonale cu tălănci. Toate ajută la alungarea spiritelor rele din
ti, doi băieţi îmbrăcaţi în costume naţionale frumoase. jurul gospodăriilor, bisericii şi a satului. Se urcă în copaci, pe
Capra: Capul şi botul sunt confecţionate din lemn vopsit cuşcă la câine, fură sarmale, cârnaţi, slănină, oferindu-le pu-
(păr, fag, paltin), coarnele sunt tot din lemn, drepte, iar bar- blicului larg, asigurând momente de haz.
ba din lână. Maxilarul de jos este mobil. Între coarne se află Muzica: Întocmită din calfe cu mult timp înaintea eve-
o oglindă luată de la lampa de iluminat casnic. De cap sunt nimentelor, este asigurată de Fanfara Buzienilor, condusă de
prinse panglici multicolore şi flori creponate. vestitul rapsod Timotei Ilie zis şi Loba (trompetă).
Purtătorul nu face paşi, dar execută unduiri ale corpului Dansul: Toţi joacă pe melodia „A caprei“, fără strigături.
în timp ce ţine ritmul melodiei, prin clămpănitul maxilaru- Căiuţii sunt aşezaţi într-un cerc în mijlocul căruia se află ca-
lui de jos şi i se vede faţa printr-o porţiune liberă a perdelei pra sau ţapul se stuf, după caz. La final, căiuţii aşezaţi în li-
confecţionată dintr-o nie lasă mascoidele şi
pânză albă şi imită invită din public fetele
pentru a dansa jocul
corpul animalului.
„Bătuta“. Această invi-
Ţapul: Capul şi bo-
taţie reprezintă o mare
tul sunt la fel ca la ca-
onoare pentru fata in-
pră. Gâtul este acope-
vitată. Gazda plăteşte
rit cu o blană de oaie la final şi cinsteşte ură-
iar corpul cu o pânză torii. I se cântă „Mulţi
de sac pe crea z fost cu- ani trăiască“!, după
sute smocuri din spice care pe ritm de marş
de stuf. alaiul merge la urmă-
Căiuţii: Sunt ăn toarea casă.
număr de 2 până la 8.
Capul mascoidei este

38
Etnomuzicologie şi coregrafie

39
Etnomuzicologie şi coregrafie

40