APARIȚIA STATULUI

R. MOLDOVA
PE HARTA LUMII
Odată cu instalarea în fotoliul de președinte,
socialistul Igor Dodon a și început să-și pună
în practică sloganul mincinos din campania
electorală „voi fi președintele tuturor”,
printr-o serie de „acțiuni” concrete. Una
dintre ele este inițiativa de a introduce în
curricula școlară a disciplinei Istoria Moldovei.
Menționăm că la ora actuală, elevii moldoveni
studiază Istoria Românilor.
Pentru a sări în ajutorul președintelui nou
ales ne-am propus să aducem la cunoștința
cetățenilor, un succint istoric al apariției
statului Republica Moldova pe harta lumii.
TÂRGUL RUSO-TURC - 1812

Oficial, totul a început pe 16 mai 1812. Ca urmare a războiului ruso-turc

și prin semnarea tratatului cunoscut drept Pacea de la București (un
troc, în care turcii au oferit rușilor ceea ce nu le aparținea), Imperiul Rus
anexează în mod fraudulos (încălcând tratatele internaționale aflate pe
atunci în vigoare) teritoriul dintre Prut și Nistru, care reprezenta jumătate
din teritoriul Țării Moldovei, și cuprindea 45.630 km2, cu o populație de
500.000de oameni, dintre care 86,7 % erau români. Acest teritoriu este
denumit în mod rușinos gubernia Basarabia.
Pentru a înstrăina populația de Țara mamă Imperiul, prin intermediul ad-
ministației publice a făcut presiuni enorme asupra populației, interzicând
predarea limbii române în școli și ținerea slujbelor bisericești în limba
maternă. De asemenea, treptat a fost introdusă limba rusă și în actele
de administrație publică. Rusificarea se producea și în armată, toți tinerii
înrolați fiind impuși să învețe limba rusă.
Trebuie să menționăm că în acest război ostașii românii au luptat de
partea Rusiei.
Cu ce am fost răsplătiți de ruși?
Am fost deposedați de o parte însemnată a Țării!
După anexare, se produce colonizarea acestui teritoriu. Sunt strămutați
aici: ruși, ucraineni, germani, polonezi, evrei, bulgari și tătari, iar populația
autohtonă este supusă forțat unui proces de rusificare și deznaționalizare.
Sute de familii băștinașe sunt puse în situația de a se strămuta în zone
Fig. 1:
Principatul
Moldovei
(vezi Basarabia
istorică), 1812
nepopulate ale Imperiului Rus - Altai, Kazahstan, Dombas, Siberia. „Mărin-
imia” autorităților țariste n-avea margini, țăranilor moldoveni li se asigura
transportul gratuit și merinde pentru 10 zile, până la locul destinației.
Prin urmare, pe motiv că elevii basarabeni cunosc limba autohtonă în
mod practic și că predarea ei nu mai are nici un rost, din 1826 limba
română este scoasă complet din școli și biserică.
Remarcăm în această perioadă eforturile bisericii de a păstra predarea
limbii române în școlile teologice, care funcționau pe lângă mănăstiri, deo-
arece slujbele în biserici se țineau în limba maternă, adică în limba română.
Consecințele acestor măsuri represive au fost dezastruoase, așa încât,în
1918 din cele 1.709 școli primare înregistrate,nici măcar una nu era cu
predare în limba română. Astfel, în rândul populației băștinașe, știutorii de
carte nu depășeau 10 %.
În martie 1917, la Chișinău este înființat Partidul Național Moldovenesc,
iar în scurt timp se constituie Sfatul Țării, primul Parlament al Basarabiei,
în frunte cu Ion Inculeț.
Sfatul Țării face apel către guvernul României pentru a trimite arma-
ta să facă ordine în țară, deoarece grupuri de golani și hoți ale trupelor
rusești bolșevizate, transformaseră țara într-un dezastru total, jefuind și
distrugând bunurile populației.
Astfel, pe 10 ianuarie 1918, la solicitarea autorităților legale ale Sfatului
Țării, armata română trece Prutul, ajunge la Chișinău și restabilește or-
dinea. În câteva zile întreaga Basarabie este eliberată complet de jefuitori
și anarhiști.
Pe 27 martie 1918, Sfatul Țării, care era organul de conducere a Re-
publicii Democratice Moldovenești, semnează istoricul act de Unire al
Basarabiei cu Regatul României. La următoarele alegeri parlamentare din
România, sunt aleși deputați inclusiv și din Basarabia, astfel o parte din
românii basarabeni devin membri ai Guvernului Român, câțiva din ei de-
venind chiar miniștri.

Fig. 2:
Anexarea
Basarabiei
 REPUBLICA AUTONOMA SOVIETICĂ
SOCIALISTĂ MOLDOVENEASCĂ
(R.A.S.S.M.) - 1924

În scopuri politico-propagandistice Stalin a dat dispoziție de a forma un

stat autonom.
Prin urmare, la 12 octombrie 1924 guvernul de la Moscova a votat
pentru constituirea R.A.S.S.M cu reședința la Balta. Acest artificiu creat în
cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucraina (R.S.S.U) a și fost începutul
statalității, atât de fluturată în ultimii ani de către Igor Dodon și acoliții
săi, având rolul de pătrundere în Balcani, subminând identitatea populației
Fig. 3 și 4: Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească
băștinașe. Cu părere de rău, acest scop a fost realizat cu succes.

Fig. 5 și 6: Semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov
PACTUL RIBBENTROP-MOLOTOV - 1940
La 23 August 1939 Uniunea Sovietică și Germania nazistă semnează un
document important, dar extrem de controversat(conținând și un proto-
col secret), care redefinește relațiile ruso-germane. Consecințele acestui
pact sunt dezastruoase pentru zona Europei Centrale și de Est, inclusiv
pentru Basarabia, Bucovina și Ținutul Herța.
În iunie 1940, Uniunea Sovietică adresează o notă ultimativă României
obligând-o să cedeze Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, aceasta
în ciuda faptului că ultimele două componente nu făcuseră niciodată parte
din Imperiul Rus.

STALIN INVENTEAZĂ
REPUBLICA SOVIETICĂ SOCIALISTĂ
MOLDOVENEASCĂ (R.S.S.M) - 1940
Așadar, pe 2 august 1940 Sovietul Suprem al URSS votează formal
crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (R.S.S.M.) cu capitala
în Chișinău.
La 22 iunie 1941, unități ale armatelor germană și română încep cam-
pania de eliberare a teritoriilor românești ocupate de sovietici, acțiune
încununată cu succes la data de 26 iulie a aceluiaș an.
În martie 1944, trupele sovietice reocupă nordul Basarabiei, iar în au-
gust pun stăpânire pe întreaga Basarabie.
Fig. 7: R.S.S. Moldovenească parte a U.R.S.S.
Așa cum menționam mai sus, consecințele creării R.S.S. Moldovenești
au fost dezastruoase pentru populație. Regimul stalinist a produs cele mai
grave atrocități din istoria poporului nostru. Nu se știe cifra exactă(o mare
parte din arhive au fost distruse), dar istoricii și sociologii estimează că
cele trei valuri de deportări organizate de ocupanții sovietici, colectiviza-
rea și foamea aranjată în cancelariile rusești, au omorît peste 350.000
de oameni(cea mai mare parte fiind intelectuali, preoți și țărani harnici).
Ne întrebăm: cum se face, că cetățeanul nostru nu a uitat palma
jandarmului român (o idee falsă, zeci de ani inoculată populației,
prin sistemele de propagandă rusească), dar venerează cu înfiorare
sistemul sovietic ce a semănat moarte prin: deportările în Siberia,
foamea artificială, internarea intelectualilor în spitale de psihiatrie,
stâlcirea sistemului educațional, deznaționalizarea Bisericii prin ru-
sificare, etc.?
Din 1945, odată cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Basarabia
revine sub ocupație sovietică, umilință care durează până în 1991.
INDEPENDENTA
REPUBLICII MOLDOVA - 1991
Pe 3 iunie 1988, la Chișinău se reunește un grup de intelectuali, punând
bazele unui grup de inițiativă, în vederea democratizării statului. Așa în-
cepe oficial Mișcarea de Eliberare Națională.
Pe 20 mai 1989 se înființează Frontul Popular din Moldova, iar în 1990
este ales primul președinte al R. Moldova, Mircea Snegur. În același an, pe
25 mai, Mircea Druc devine prim-ministru.
Pe 27 august 1991 deputații Frontului Popular organizează Marea
Adunarea Națională.
Fig. 8: Statul Republica Moldova
Adunarea impune Parlamentului votarea nominală a Declarației de
Independență și adoptarea imnului „Deșteaptă-te române” ca imn
național. Prin votarea Declarației de Independență se urmărea crearea
unui: „stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prez-
entul și viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealu-
rile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii
sale naționale”. Cu părere de rău, poporul R. Moldova nu s-a putut deb-
arasa nici până în zilele noastre de ciuma roșie, iar o parte din năzuințele
neamului românesc încă urmează a lua ființă.

RĂZBOIUL MOLDO-RUS DIN 1991 - 1992
Acțiunile Parlamentului de la Chișinău sunt văzute drept un pericol
asupra graniței de vest a defunctului Imperiu Rus, așa că serviciile KGB,
acționează prompt și destabilizează zona, amenințând conducerea R. Mol-
dova cu dezmembrarea teritorială. În acest context, A. I. Lukianov(Președ-
intele Sovietului Suprem al URSS și un apropiat al lui Gorbaciov) face
următoarea afirmație: „Nu vreți să rămâneți în Uniunea Sovietică? Veți
avea trei republici în loc de una!”. Avea în vedere crearea a trei republici,
una la sud, cu sediul administrativ la Comrat, alta la est, cu reședința la
Tiraspol, iar cealaltă având capitala la Chișinău.
Așadar, ”Nesupunerea” față de Kremlin declanșează la Nistru, pe 2
martie 1992, războiul moldo-rus, numit de unii conflict intern, care
reprezintă un alt epizod de umilire a neamului românesc. Adevărul este că
în spatele separatiștilor transnistreni au stat forțele diversioniste ale KGB-
ului rusesc, care au dirijat teatrul de război de la început până la final.
Autoritățile R. Moldova au mobilizat armata, care în mare parte era
formată din rezerviști și foști combatanți ai războiului din Afganistan. Dar
fiind luat pe nepregătite(lipsă de strategie militară, cu puține mașini de
luptă, deficit de armament și muniții), dar în același timp, având și un
președinte vulnerabil, un stat major unde erau infiltrați ofițeri KGB și o
situație economică și politică precară, după câteva luni de lupte, statul R.
Moldova a cedat, retrăgând armata din zona transnistreană.
Cum bine se știe, ordinul de retragere a fost impus de Moscova și execu-
tat fără mari obiecții de către comandantul suprem al armatei.
Prin urmare, conflictul a fost înghețat, iar „rămășițele” fostei armate a
14-a s-au „transformat” în forțe de menținere a păcii, care și la ora actuală
își văd în continuare de diversiuni, fără a fi deranjate cumva de autoritățile
R. Moldova.
Din păcate, drept urmare a celor 200 de ani de ocupație rusească,
trebuie să recunoaștem crudul adevăr că: „poți scoate omul din Uni-
unea Sovietică, dar nu poți scoate Uniunea Sovietică din om dacă el
nu vrea”.
CONCLUZII
După ce ați lecturat acest scurt istoric
al apariției statului Republica Moldova pe
harta lumii, probabil că v-ați dat seama
de cel puțin câteva realități:
rrTeritoriul dintre Prut și Nistru nu a
fost niciodată o țară, ci o consecință
nefericită a negocierii celor două
puteri, Imperiul Rus și Imperiul
Otoman, din care a rezultat Basarabia.
rrImperiul Rus nu a făcut altceva decât
să înrobească și să distrugă prin
exterminare populația băștinașă a
Basarabiei.
rrR. Moldova a apărut pe harta lumii ca
stat independent în urma odiosului
pact Ribbentrop-Molotov și la
inițiativa lui I. V. Stalin.
rrPactul Ribbentrop-Molotov a fost
condamnat de către Federația Rusă,
de România, de Chișinău și de Uniunea
Europeană, totuși el încă mai produce
efecte vizibile și în 2017.
rrContinuitatea pseudo-statului R.
Moldova este asigurată în continuare
prin interpușii Kremlinului, care se
perindă la conducere, sub diferite culori
de partid.
rrPopulația dintre Prut și Nistru își poate
regăsi identitatea și prosperitatea doar
în hotarele istorice ale României Mari.
rrUnirea este singura soluție de salvare
valabilă, pentru dăinuirea poporului
român!
BIBLIOGRAFIE: rr Nota ultimativă sovietică, prin care se cere cedarea
Basarabiei și a nordului Bucovinei,Arhivele Ministerului
Afacerilor Externe, fond 71/1920-1944. U.R.S.S., vol. 130, f.
245-246.
rr Istoria R.S.S. Moldoveneşti, vol. I, Chişinău, 1967.
rr Pactul Ribbentrop-Molotov şiconsecinţele lui pentru
Basarabia. Culegere de documente, Editura Universitas,
Chişinău, 1991.
rr V. Dolha, Totul despre Transnistria. Episodul IV: un stat
românesc între Rusia şi România Mare,
http://ro.altermedia.info/cealalta-romanie/totul-despre-
transnistria-iv_2170.html
rr A. Blanovschi, Diplomaţia cotropitorilor. Repercusiunile
ei asupra Basarabiei şi Bucovinei de Nord. Culegere de rr http://www.istoria.md/articol/451/%C3%8Env%C4%
documente., Editura Universitas, Chişinău, 1992 83%C5%A3%C4%83m%C3%AEntul_%C3%AEn_
Basarabia_%C5%A2arist%C4%83
rr Gheorghe Buzatu, Mareșalul Antonescu în fața istoriei,
vol. I, Iași, 1990, p. 273.
rr Ion Costaș, Transnistria 1989-1992. Cronica unui război
„nedeclarat”, București, Editura RAO, 2012.
rr Ion Nistor, Istoria Basarabiei, Chişinău, 1991Nicolae Iorga,
Continuitatea spiritului românesc în Basarabia, Iaşi, 1918.
rr Ion Popescu, Constantin Ungureanu, Românii din Ucraina
între trecut și viitor, vol. I, Cernăuți, Editura Treira, 2005.
rr Ioan Stoicov, Istoricul învăţământului primar bisericesc în
Basarabia sub dominaţia rusă (1812-1917), Chişinău, 1933.
rr Anexarea Basarabiei în anul 1940 de către Uniunea
Sovietică – o consecinţă directă a Pactului Ribbentrop-
Molotov , Chişinău, 2002.
rr Basarabia dezrobită. Drepturi istorice. Nelegiuiri bolşevice.
Înfăptuiri româneşti, Chişinău, 1942.
Sau țara aceasta să fie
în adevăr românească,
sau nici nu merită să fie...
M. Eminescu