1.

4 PROBLEME REZOLVATE

1.1.R Pentru circuitul cu schema din Fig. 1.1.R-a, în care se cunosc E1= E2 =E3=6V,
J=2A, R1=R4=1, R2=1/2, R3=2/3.
Să se determine valoarea intensităţii curentului electric prin rezistenţa R4 folosind
metoda transfigurărilor electrice.

Fig. 1.1.R-a

Pentru a putea determina valoarea intensităţii curentului electric prin rezistenţa R4 va

trebui să reducem schema la un singur circuit electric ce conţine rezistorul respectiv.

Pentru a realiza acest lucru vom folosi teoremele de echivalenţă dintre generatoarele de
tensiune şi curent, precum şi relaţiile de conexiune dintre rezistenţele electrice.

Astfel, laturile ce conţin E1 şi R1, respectiv E2 şi R2, pot forma o singură sursă de
tensiune E12 în serie cu o singură rezistenţă R12 care la rândul său este înseriată cu o rezistenţă
R3 aşa cum se poate observa din figurile Fig. 1.1.R-b, respectiv Fig. 1.1.R-c:

Fig. 1.1.R-b Fig. 1.1.R-c

În baza relaţiilor de echivalenţă a surselor reale de tensiune şi a conexiunii rezistenţelor,

vom avea:

17
 E 2 R1  E1 R2 R1 R2 1
E12  2V R12    R123  R12  R3  1 
R1  R2 R1  R2 3

În cele ce urmează vom echivala sursa de curent aflată în conexiune paralel cu latura ce
conţine sursa E12 şi rezistenţa R12 cu o sursă de tensiune conform teoremelor de echivalenţă
(ilustrată în Fig. 1.1.R-d) obţinând astfel circuitul echivalent din Fig. 1.1.R-e.

Fig. 1.1.R-d Fig. 1.1.R-e

Prin urmare, valoarea intensităţii sursei de energie va fi E e  R123 J  E12  4 V .

În aceste condiţii valoarea intensităţii curentului electric căutat va fi, în baza schemei
echivalente dată de Fig. 1.1.R-e:
E 4  Ee
I4  6A
R4  R123

1.2.R Pentru circuitul cu schema din Fig. 1.2.R-a, în care se cunosc E4=100V, E5
=160V, J=10A, R2=R5=20, R3=R4=10, R6=30.
Se cer:
a) Să se scrie ecuaţiile corespunzătoare teoremelor lui Kirchhoff.
b) Să se determine intensităţile curenţilor prin laturile circuitului folosind metoda curenţilor
de contur (ciclici).
c) Să se verifice bilanţul puterilor.
d) Să se calculeze tensiunea UBD între punctele B şi D pe două căi diferite şi să se arate că nu
depinde de “drum”.
e) Să se rezolve circuitul utilizând metoda potenţialelor la noduri.
f) Să se determine elementele generatoarelor echivalente de tensiune şi curent între punctele
B şi D ale circuitului.
g) Determinaţi curentul prin rezistorul R6 folosind teorema lui Thevenin.
h) Ce valoare ar trebui să aibă rezistenţa R6 pentru ca puterea absorbită de aceasta să fie
maximă ? Care ar fi puterea maximă transferată în acest caz?

18
 Fig.1.2.R-a Fig.1.2.R-b

Circuitul prezintă N= 4 noduri şi L= 6 laturi.

Prin urmare vom avea N-1=3 ecuaţii prin aplicarea primei teoreme a lui Kirchhoff.
Ar trebui să avem şi L-N+1 =3 ecuaţii pentru teorema a doua a lui Kirchhoff, dar datorită
faptului că circuitul prezintă şi NJ =1, o sursă ideală de curent, ecuaţiile corespunzătoare
teoremei a doua a lui Kirchhoff vor fi numai două (L-N+1-NJ=2).
Prin urmare I1=J=10 A.
Am ales în mod arbitrar sensul de parcurgere al curentului prin fiecare latură precum şi
sensul de parcurgere al celor două bucle obţinând:

( A) I 4  I 2  J  0
 (O ) E 4  R 2 I 2  R6 I 6  R 4 I 4
Kirchhoff I: ( B) I 2  I 3  I 6  0 Kirchhoff II  I
(C ) I  J  I  0 (O II ) E 4  R3 I 3  R 6 I 6  R5 I 5
 5 3

Ecuaţiile de mai sus reprezintă un sistem de 5 ecuaţii cu 5 necunoscute compatibil

determinat ce are ca soluţii curenţii prin laturile circuitului exceptând curentul I1 a cărui
intensitate este J.
Numeric se obţin următoarele valori:

I 1  10A; I 2  4A; I 3  8A; I 4  6A; I 5  2A; I 6  4A

Metoda curenţilor ciclici

Pentru a aplica metoda curenţilor ciclici avem mai întâi sensurile curenţilor de contur ca
în Fig 1.2.R-c:

19
 Fig.1.2.R-c Metoda curenţilor ciclici. Fig.1.2.R-d Metoda potenţialelor la noduri

Ecuaţiile prin această metodă vor fi:

R11 I 1'  R12 I 2'  R13 I 3'  E1'

 ' ' ' '
R21 I 1  R22 I 2  R23 I 3  E 2
 ' ' ' '
R31 I 1  R32 I 2  R33 I 3  E 3

Deoarece R33   , ultima ecuaţie din sistemul de mai sus se înlocuieşte cu

'
I  J  10A .
3
Având în vedere sensurile alese pentru curenţii ciclici (Fig.1.2.-c) vom avea:

R11  R2  R6  R 4  60 ; R12  R 21  R6  30 ; R13  R31   R 2  20 ;

R 22  R3  R5  R6  60 ; R23  R32  R3  10 ;
E1'  E 4  100 V; E 2'  E 5  160 V.

Cu aceste valori se obţine sistemul:

60 I 1'  30 I 2'  200  100 I 1'  6 A '

  ' I 3  10A
30 I 1'  60 I 2'  100  160 I 2  2 A

Alegem curenţii reali prin circuit ca în Fig.1.2.R-c pe care determinăm în funcţie de

curenţii ciclici :

I 1  I 3'  10A; I 2  I 1'  I 3'  4A; I 3  I 2'  I 3'  8A;

I 4  I 1'  6A; I 5  I 2'  2A; I 6  I 1'  I 2'  4A.

20
 Bilanţul puterilor

Pentru a putea efectua bilanţul puterilor trebuie să cunoaştem tensiunea la bornele sursei
de curent U g care reprezintă tensiunea între punctele A şi C.
Putem determina această tensiune aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff pe traseul
ABCA, astfel:

U g  R 2 I 2  R3 I 3  0  U g  160V

Puterea consumată (absorbită), respectiv debitată (generată):

Pc  R 2 I 22  R3 I 32  R 4 I 42  R5 I 52  R 6 I 62  1880W
Pd  E 4 I 4  E 5 I 5  U g J  1880W

Cum Pc  Pd , ecuaţia de bilanţ a puterilor este satisfacută.

Tensiunea între punctele B şi D.

Vom calcula tensiunea între punctele B şi D pe căile ABDA, respectiv CBDC, folosind a
doua teoremă a lui Kirchhoff:

 ABDA E 4  R2 I 2  U BD  R4 I 4  U BD  E 4  R2 I 2  R4 I 4  120V
 ABDA E 5  R3 I 3  U BD  R5 I 5  U BD  E 5  R3 I 3  R5 I 5  120V

Se obţine aceeaşi valoare pentru tensiune, indiferent de calea aleasă pentru calculul
acesteia.

Metoda potenţialelor la noduri

Alegând ca potenţial de referinţă nodul D (Fig.1.2.R-d) vom avea:

G11V1'  G12V2'  G13V3'  I sc' 1

 ' ' ' '
G 21V1  G 22V2  G 23V3  I sc 2
 ' ' ' '
G 31V1  G 32V2  G33V3  I sc 3

În care V1' ; V 2' ; V3' reprezintă potenţialele electrice ale nodurilor 1, 2 şi 3 faţă de nodul de
referinţă D.
Conductanţele vor fi:

21
 1 1 1 3 1 1 1
G11     S; G12  G 21    S; G13  G 31    0S;
R2 R4  20 R2 20 
1 1 1 11 1 1
G 22     S; G 23  G32     S;
R2 R3 R6 60 R3 10
1 1 1 3
G 33     S
 R3 R5 20
E4 E5
I sc' 1   J   0A; I sc' 2  0A; I sc' 3  J   18A.
R4 R5

Se va obţine sistemul de ecuaţii în care necunoscutele reprezintă potenţialele nodurilor 1,

2 şi 3 V1' ; V 2' ; V3' .

3 ' 1 '
 20 V1  20 V2  0
 V1'  40V
 1 ' 11 ' 1 '  '
 V1  V2  V3  0  V2  120V
 20 60 10 V '  200V
 1 ' 3 '  3
 20 V2  20 V3  18


Curenţii prin fiecare latură se determină aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff pe
fiecare latură cunoscându-se potenţialele între care este cuprinsă fiecare latură:

V1'  V2'  V2'  V3'

I 1  J  10A; I 2   4A; I 3   8A;
R2 R3
E 4  V1' E  V3' V'
I4   6A; I 5  5  2A; I 6  2  4A
R4 R5 R6

Se poate obţine acum mult mai uşor tensiunea la bornele sursei de curent
U g  V3'  V3'  160V .
Se pot prezenta grafurile curenţilor şi tensiunilor pentru circuitul dat (Fig.1.2.R-e):

Fig.1.2.R-e. Grafurile curenţilor şi tensiunilor.

22
 Generatoarele echivalente între punctele B şi D.

Pentru a putea determina elementele generatoarelor echivalente între punctele B şi D va

trebui mai întâi să deteminăm tensiunea între cele două puncte.
Acesta este simplu de apreciat din relaţia:
U BD  R6 I 6  V 2'  0  120V

Rezistenţa echivalentă a circuitului între punctele B şi D se determină prin pasivizarea

circuitului Fig.1.2.R-f.

Fig.1.2.R-f Fig.1.2.R-g

Rezistenţa echivalentă este prin urmare dată de conexiunea paralel dintre: grupul R2, R4
conectate în serie, grupul R3, R5 conectate în serie şi rezistenţa R6.

RBD va fi:

1 1 1
R BD     10 
R 2  R 4 R3  R 5 R 6

Generatorul echivalent de tensiune va fi compus dintr-o sursă de tensiune de valoare

U BD  120V în serie cu o rezistenţă R BD  10  .
Generatorul echivalent de curent este compus dintr-o sursă de curent de valoare
J BD  U BD R BD  12A , în paralel cu rezistenţa R BD  10  .

Valoarea curentului prin R6 utilizând teorema lui Thevenin

Pentru a determina curentul prin rezistenţa R6 folosind această metodă va trebui să

eleminăm din schema circuitului rezistenţa R6 determinând generatorul echivalent de tensiune
între punctele B şi D pentru noul circuit format (tensiunea U BD 0 , respectiv R BD 0 ).
Apoi în baza teoremei lui Thevenin se determină curentul căutat.
Circuitul după eleminarea rezistenţei R6 va deveni (Fig.1.2.R-h):

23
 Fig.1.2.R-h Fig.1.2.R-i

Pentru a determina tensiunea U BD 0 trebuie mai întâi determinaţi curenţii I 2 si

I 4 deoarece curentul I 1  J  10A .
Având în vedere noua structură a circuitului, o metodă foarte uşoară de rezolvare a
circuitului o reprezintă metoda curenţilor ciclici în care avem doar două bucle şi un curent
ciclic cunoscut I 1'  J  10A :

R11 I 1'  R12 I 2'  E1'


R21 I 1'  R22 I 2'  E 2'

Prima ecuaţie este echivalentă cu I1'  J  10A

R22  R2  R3  R4  R5  60 R21  R12  ( R2  R3 )  30 E 2'  E 4  E 5  60V

Soluţia sistemului este I 1'  10A; I 2'  4A .

Deci, curenţii reali prin laturile circuitului, având sensurile alese ca în Fig.1.2.R-h vor fi:
I 1  I 1'  10A; I 2  I 2'  I 1'  6A I 4  I 2'  4A.
Putem calcula tensiunea U BD 0 aplicând a doua teoremă a lui Kirchhoff pe traseul ABDA:

E 4  R2 I 2  U BD 0  R4 I 4  U BD 0  E 4  R2 I 2  R4 I 4  180V

Rezistenţa echivalentă R BD 0 reprezintă rezistenţa circuitului pasivizat între punctele B şi

D.
Aşa cum se poate observa din Fig.1.2.R-i ea se compune din conexiunea paralel a
gruprurilor de rezistenţe R2 şi R4 respectiv R3 şi R5 aflate în serie.

( R2  R3 )( R2  R3 )
R BD 0   15
R 2  R3  R 2  R3

24
 Prin urmare, generatorul de tensiune între punctele B şi D este format din generatorul de
tensiune de valoare U BD 0 în serie cu rezistenţa R BD 0 .
Pentru a determina curentul prin rezistenţa R6 vom conecta această rezistenţă la bornele
generatorului format: Fig.1.2.R-j.
U BD 0
I6   4A
RBD 0  R6

Prin urmare valoarea intensităţii curentului

ce străbate rezistenţa R6 este aceeaşi cu cea
determinată prin celelalte metode. Este deci o
verificare a justeţii acestei valori.

Fig.1.2.R-j

Transferul maxim de putere

Transferul maxim de putere se obţine conform teoremei de transfer maxim a puterii, în

cazul în care valoarea rezistenţei R6 are aceeaşi valoare ca şi rezistenţa R BD 0 , adică în
momentul în care R6  RBD 0  15 .
U
În acest caz, curentul prin rezistenţă va fi: I 0  BD 0  6A , iar puterea este
2 R BD 0
2
2 U BD 0
Pmax  R I 
BD 0 0  540 W .
4 R BD 0

1.3.R Pentru circuitul cu schema din Fig. 1.3.R-a, în care se cunosc E4=10V,
E5= E6=9V, J=1A, R1=R2=R3= R4= R5= R6=1. Se cer:
a) Să se scrie ecuaţiile corespunzătoare teoremelor lui Kirchhoff.
b) Să se determine intensităţile curenţilor prin laturile circuitului folosind metoda curenţilor
de contur (ciclici).
c) Să se verifice bilanţul puterilor.
d) Să se calculeze tensiunea UAC între punctele A şi C pe două cai diferite şi să se arate că nu
depinde de “drum”.
e) Să se rezolve circuitul utilizând metoda potenţialelor la noduri.
f) Să se determine elementele generatoarelor echivalente de tensiune şi curent între punctele
A şi B ale circuitului.
g) Determinaţi curentul prin rezistorul R1 folosind teorema lui Thevenin.
h) Ce valoare ar trebui să aibă rezistenţa R1 pentru ca puterea absorbită de aceasta să fie
maximă ? Care ar fi puterea maximă transferată în acest caz ?

25
 Fig.1.3.R-a Fig.1.3.R-b

Circuitul prezintă N= 4 noduri şi L= 7 laturi.

Prin urmare vom avea N-1=3 ecuaţii prin aplicarea primei teoreme a lui Kirchhoff.
Ar trebui să avem şi L-N+1 =4 ecuaţii pentru teorema a doua a lui Kirchhoff, dar
datorită faptului că circuitul prezintă şi NJ =1, o sursă ideală de curent, ecuaţiile
corespunzătoare teoremei a doua a lui Kirchhoff vor fi numai două (L-N+1-NJ=3).

Prin urmare, I=J=10 A.

Am ales în mod arbitrar sensul de parcurgere al curentului prin fiecare latură precum şi
sensul de parcurgere al celor două bucle obţinând (Fig.1.3.R-b):

( A) J  I 6  I1  0 (O I ) E 5  E 6  R5 I 5  R1 I 1  R6 I 6
 
Kirchhoff I: ( B) I1  I 5  I 2  0 Kirchhoff II (O II ) E 5  R5 I 5  R2 I 2   R3 I 3
(C ) I 4  I 2  I3  0 (O ) E  R I  R I
  III 4 4 4 3 3

Ecuaţiile de mai sus reprezintă un sistem de 6 ecuaţii cu 6 necunoscute compatibil

determinat ce are ca soluţii curenţii prin laturile circuitului exceptând curentul I a cărui
intensitate este J.
Numeric se obţin următoarele valori:

I 1  1A; I 2  2A; I 3  6A; I 4  4A; I 5  1A; I 6  0A I  1A

Metoda curenţilor ciclici

Pentru a aplica metoda curenţilor ciclici avem mai întâi sensurile curenţilor de contur
ca în Fig 1.3.R-c:

26
 Fig.1.3.R-c Metoda curenţilor ciclici. Fig.1.3.R-d Metoda potenţialelor la noduri

Ecuaţiile prin această metodă vor fi:

R11 I 1'  R12 I 2'  R13 I 3'  R14 I 4'  E1'

 ' ' ' ' '
R21 I 1  R22 I 2  R 23 I 3  R24 I 4  E 2
 ' ' ' ' '
R31 I 1  R32 I 2  R33 I 3  R34 I 4  E 3
R I '  R I '  R I '  R I '  E '
 41 1 42 2 43 3 44 4 4

Deoarece R44   , ultima ecuaţie din sistemul de mai sus se înlocuieşte cu I 4'  J  1A .
Având în vedere sensurile alese pentru curenţii ciclici (Fig.1.3.-c) vom avea:

R11  R2  R5  R6  3 ; R12  R21  R5  1 ; R13  R31  0 ; R14  R41  R6  1 

R22  R2  R3  R5  3 ; R23  R32  R3  1 ; R24  R42  0 ;
R33  R3  R4  2 ; R34  R43  0 
E1'  E 5  E 6  0 V; E 2'  E 5  9 V; E3'  E 4  10 V.

Cu aceste valori se obţine sistemul:

3I 1'  I 2'  1  0  I 1'  1 A

 ' ' '  ' '
I 1  3I 2  I 3  9   I 2  2 A I 4  1A
 ' '  '
I 2  2 I 3  10  I 3  4A

Alegem curenţii reali prin circuit ca în Fig.1.3.R-c pe care determinăm în funcţie de

curenţii ciclici :

27
 I 1   I 1'  1A; I 2  I 2'  2A; I 3  I 2'  I 3'  6A;
I 4  I 3'  4A; I 5  I 1'  I 2'  1A; I 6  I 1'  I 4'  0A; I  I 4'  1A

Bilanţul puterilor

Pentru a putea efectua bilanţul puterilor trebuie să cunoastem tensiunea la bornele sursei
de curent U g care reprezintă tensiunea între punctele A şi 0.
Putem determina acestă tensiune aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff, astfel:

E 6  R 6 I 6  U g  U g  E 6  R6 I 6  9V

Puterea consumată (absorbită), respectiv debitată (generată):

Pc  R1 I12  R 2 I 22  R 3 I 32  R 4 I 42  R5 I 52  R6 I 62  58W
Pd  E 4 I 4  E 5 I 5  E 6 I 6  U g J  58W

Cum Pc  Pd , ecuaţia de bilanţ a puterilor este satisfacută.

Tensiunea între punctele A şi C.

Vom calcula tensiunea între punctele B şi D pe căile AOCA, respectiv ABCA, folosind a
doua teoremă a lui Kirchhoff:

 AOCA E 6  R6 I 6  U AC  R3 I 3  U BD  E 6  R6 I 6  R3 I 3  3V
 ABCA 0  R1 I 1   R2 I 2  U BD  U BD  R1 I 1  R2 I 2  3V

Se obţine prin urmare aceeaşi valoare pentru tensiune indiferent de calea aleasă pentru
calculul acesteia.

Metoda potenţialelor la noduri

Alegând ca potenţial de referinţă nodul O (Fig.1.3.R-d) vom avea:

G11V1'  G12V2'  G13V3'  I sc' 1

 ' ' ' '
G 21V1  G 22V2  G 23V3  I sc 2
 ' ' ' '
G 31V1  G 32V2  G33V3  I sc 3

În care V1' ; V 2' ; V3' reprezintă potenţialele electrice ale nodurilor 1, 2 şi 3 faţă de nodul de
referinţă D.
Conductanţele corespunzătoare vor fi:

28
 1 1 1 1 1
G11     2S; G12  G 21    1S; G13  G 31    0S;
R1 R6  R1 
1 1 1 1
G 22     3S; G 23  G 32    1S;
R1 R2 R5 R2
1 1 1
G 33     3S
R 2 R3 R 4
E6 E5 E4
I sc' 1  J   10A; I sc' 2   9A; I sc' 3   10A.
R6 R5 R4

Se va obţine sistemul de ecuaţii în care necunoscutele reprezintă potenţialele nodurilor 1,

2 şi 3 V1' ; V 2' ; V3' .

2V1'  V2'  10 V1'  9V

 ' ' '  '
 V1  3V2  V3  9  V2  8V
 ' '  '
 V2  3V3  10 V3  6V

Curenţii prin fiecare latură se determină aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff pe
fiecare latură cunoscându-se potenţialele între care este cuprinsă fiecare latură:

V1'  V2' V2'  V3' V3'

I1   1A; I2   2A; I3   6A;
R1 R2 R3
E 4  V3' E 5  V2' E 6  V1'
I4   4A; I5   1A; I6   0A I  J  1A
R4 R5 R6

Se poate obţine acum mult mai uşor tensiunea la bornele sursei de curent U g  V1'  9V .
Se pot prezenta grafurile curenţilor şi tensiunilor pentru circuitul dat (Fig.1.2.R-e):

Fig.1.2.R-e. Grafurile curenţilor şi tensiunilor.

29
 Generatoarele echivalente între punctele A şi B.

Pentru a putea determina elementele generatoarelor echivalente între punctele A şi B va

trebui mai întâi să determinăm tensiunea între cele două puncte.
Acest lucru se poate aprecia din relaţia:
U AB  R1 I 1  V1'  V2'  1V

Rezistenţa echivalentă a circuitului între punctele B şi D se determină prin pasivizarea

circuitului Fig.1.3.R-f.

Fig.1.2.R-f Fig.1.2.R-g

Rezistenţa echivalentă este dată de conexiunea paralel dintre R3, R4 notată cu R34 , în
serie cu R2 formând astfel R234, care se află în paralel cu R5 alcătuind rezistenţa R2345; aceasta
se află în serie cu R6. Tot ansamblul este în paralel cu R1.

R3 R 4 1 3
R34   ; R234  R34  R2  
R2  R4 2 2 R 23456 R1 8
R AB   
R234 R5 3 8 R 23456  R1 13
R2345    R23456  R2345  R6  
R234  R5 5 5

Generatorul echivalent de tensiune va fi compus dintr-o sursă de tensiune de de valoare

U AB  120V în serie cu o rezistenţă R AB  8 13  .
Generatorul echivalent de curent este compus din o sursă de curent de valoare
J AB  U AB R AB  13 8 A , în paralel cu rezistenţa R BD  8 13  .

Valoarea curentului prin R1 utilizând teorema lui Thevenin

Pentru a determina curentul prin rezistenţa R1 folosind această metodă, va trebui să

eleminăm din schema circuitului rezistenţa R1 determinând generatorul echivalent de tensiune
între punctele A şi B pentru noul circuit format (tensiunea U AB 0 respectiv R AB 0 ).
Apoi în baza teoremei lui Thevenin se determină curentul căutat.
Circuitul, după eleminarea rezistenţei R1, va deveni (Fig.1.2.R-h):

30
 Fig.1.3.R-h Fig.1.3.R-I

Pentru a determina tensiunea U AB 0 trebuie să determinăm curentul I 5 (curentul

I 6   J  10A pentru cazul de faţă) apoi aplicând teorema lui Kirchhoff pe traseul ABOA
putem evalua cu uşurinţă tensiunea căutată.

Având în vedere noua structură a circuitului, o metodă foarte uşoară de determinare a

curentului I5, este metoda transfigurărilor electrice.

Putem forma un generator echivalent de tensiune format de E4 şi R4 în paralel cu

rezistenţa R3, care este conectat în serie cu E4, R4 şi R2.
Se poate determina apoi uşor valoarea curentului I5:

E 4 R3 R3 R 4 1 E 5  E 34 8
E 34   5V R34    I5   
R3  R 4 R3  R 4 2 R5  R2  R34 5

Putem acum calcula tensiunea U AB 0 aplicând a doua teorema a lui Kirchhoff pe traseul
ABOA din schema din Fig.1.3.R-h.

13
E 6  E 5   JR6  U AB 0  R5 I 5  U BD 0  E 6  E 5  JR6  R5 I 5  V
5

Rezistenţa echivalentă R AB 0 reprezintă rezistenţa circuitului pasivizat între punctele A şi

B.
Aşa cum se poate observa din Fig.1.3.R-i ea reprezintă rezistenţa R23456 calculată la
punctul anterior.
8
R23456  
5

31
 Generatorul de tensiune între punctele A şi B este format din generatorul de tensiune de
valoare U AB 0 în serie cu rezistenţa R AB 0 .
Pentru a determina curentul prin rezistenţa R1 vom conecta această rezistenţă la bornele
generatorului format: Fig.1.2.R-j.
U AB 0
I6   1A
R AB 0  R1

Prin urmare valoarea intensităţii curentului ce

străbate rezistenţa R1 este aceeaşi cu cea
determinată prin celelalte metode.

Este deci o verificare a justeţii acestei valori.

Fig.1.2.R-j

Transferul maxim de putere

Transferul maxim de putere se obţine conform teoremei de transfer maxim a puterii, în

cazul în care valoarea rezistenţei R1 are aceeaşi valoare ca şi rezistenţa R AB 0 , adică în
8
momentul în care R1  R AB 0   .
5
U 13
Curentul prin rezistenţă va fi I 0  AB 0  A , iar puterea este
2 R AB 0 16
2
2 U AB 0 169
Pmax  R I 
AB 0 0  W.
4 R AB 0 160

1.4.R Pentru circuitul cu schema din Fig. 1.4.R-a, în care se cunosc E1=10V, E2 =4V,
E3=2V, E4 =6V, J=2A, R1=1, R2=2, R3=3, R4=4, R5 =5. Se cer:
a) Curenţii prin fiecare latură a circuitului utilizând atât metoda curenţilor ciclici cât şi
metoda potenţialelor la noduri.
b) Valoarea puterilor consumate şi debitate de circuit.

Fig.1.4.R-a

32
 Metoda curenţilor ciclici

Pentru a aplica metoda curenţilor ciclici avem mai întâi sensurile curentilor de contur
ca în Fig 1.4.R-b.

Fig.1.4.R-b Metoda curenţilor ciclici. Fig.1.3.R-c Metoda potenţialelor la noduri

Ecuaţiile prin această metodă vor fi:

R11 I 1'  R12 I 2'  R13 I 3'  E1'

 ' ' ' '
R21 I 1  R22 I 2  R23 I 3  E 2
 ' ' ' '
R31 I 1  R32 I 2  R33 I 3  E 3
Deoarece R33   , ultima ecuaţie din sistemul de mai sus se înlocuieşte cu I 3'  J  2A .
Având în vedere sensurile alese pentru curenţii ciclici (Fig.1.4.-b) vom avea:

R11  R2  R3  R4  8 ; R12  R21   R4  4 ; R13  R31  ( R3  R4 )  7 ;

R22  R2  R4  6 ; R23  R32  R4  4 ;
E1'  E1  E3  E 4  6 V; E2'  E2  E4  10 V;

Cu aceste valori se obţine sistemul:

8 I 1'  4 I 2'  14  6  I 1'  4 A '

   I 3  2A
 4 I 1'  6 I 2'  8  10  I 2'  3 A

Alegem curenţii reali prin circuit ca în Fig.1.4.R-b pe care determinăm în funcţie de

curenţii ciclici :

33
 I 1  I 1'  4A; I 2  I 2'  3A; I 3  I 1'  I 3'  2A;
I 4  I 2'  I 3'  I 1'  1A; I 5  I 3'  2A.

Tensiunea la bornele sursei de curent U g se poate determina folosind teorema a doua a

lui Kirchhoff pe traseul ABCA:

E1  R1 I 1  R5 I 5  U g  U g  R1 I 1  R5 I 5  E1  4V

Metoda potenţialelor la noduri

Alegând ca potenţial de referinţă nodul O (Fig.1.4.R-d) vom avea:

G11V1'  G12V2'  G13V3'  I sc' 1

 ' ' ' '
G 21V1  G 22V2  G 23V3  I sc 2
 ' ' ' '
G 31V1  G 32V2  G33V3  I sc 3
În care V1' ; V 2' ; V3' reprezintă potenţialele electrice ale nodurilor 1, 2 şi 3 faţă de nodul de
referinţă O .
Conductanţele corespunzătoare vor fi:

1 1 1 4 1 1
G11     S; G12  G 21    0S; G13  G 31    1S;
R1 R3  3  R1
1 1 1 1 1
G 22    S; G 23  G32     S;
R5  5 R5 5
1 1 1 1 39
G 33      S
R1 R2 R4 R5 20
E1 E 6 22 E E E 19
I sc' 1     J   A; I sc' 2   J  2A; I sc' 3  1  2  4  A.
R1 R6 3 R1 R 2 R4 2

Se va obţine prin urmare sistemul de ecuaţii în care necunoscutele reprezintă potenţialele

nodurilor 1, 2 şi 3 V1' ;V 2' ; V3' .

4V1'  3V3'  10 V1'  4V

 ' ' 
V2  V3  9  V2'  8V
 ' ' '  '
 20V1  4V2  39V3  190 V3  2V

Curenţii prin fiecare latură se determină aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff pe
fiecare latură cunoscându-se potenţialele între care este cuprinsă fiecare latură:

34
 E1  V3'  V1' E 2  V3' E 3  V1'
I1   4A; I2   3A; I3   2A;
R1 R2 R3
E 4  V3'
I4   1A; I 5  J  2A;
R4

Se poate obţine acum mult mai uşor tensiunea la bornele sursei de curent
U g  V1'  V 2'  4V .

Bilanţul puterilor

Puterea consumată (absorbită), respectiv debitată(generată):

Pc  R1 I12  R 2 I 22  R 3 I 32  R 4 I 42  R5 I 52  70 W
Pd  E1 I 1  E 2 I 2  E 3 I 3  E 4 I 4  U g J  70 W

Cum Pc  Pd ecuaţia de bilanţ a puterilor este satisfacută.

1.5.R Pentru circuitul cu schema din Fig. 1.5.R-a, în care se cunosc E=1V, E3 =2V,
J=3A, R1= R2= R4=1, R3=2. Se cer:
c) Curenţii prin fiecare latură a circuitului utilizând atât metoda curenţilor ciclici cât şi
metoda potenţialelor la noduri.
d) Valoarea puterilor consumate şi debitate de circuit.

Fig.1.5.R-a

35
 Metoda curenţilor ciclici

Pentru a aplica metoda curenţilor ciclici avem mai întâi sensurile curenţilor de contur
ca în Fig 1.5.R-b.

Fig.1.5.R-b Metoda curenţilor ciclici. Fig.1.5.R-c Metoda potenţialelor la noduri

Ecuaţiile prin această metodă vor fi:

R11 I 1'  R12 I 2'  R13 I 3'  E1'

 ' ' ' '
R21 I 1  R22 I 2  R23 I 3  E 2
 ' ' ' '
R31 I 1  R32 I 2  R33 I 3  E 3

Deoarece R33   , ultima ecuaţie din sistemul de mai sus se înlocuieşte cu I 3'  J  3A .
Având în vedere sensurile alese pentru curenţii ciclici (Fig.1.4.-b) vom avea:

R11  R1  R2  R3  R4  5 ; R12  R21  ( R3  R4 )  3 ; R13  R31  R1  R4  2 ;

R22  R3  R4  3 ; R23  R32   R4  1 ;
' '
E   E 3  2 V;
1 E  E 3  E  3 V;
2

Se obţine sistemul:

5 I 1'  3I 2'  6  2 I 1'  1 A '

   I 3  3A
 3I 1'  3I 2'  3  3 I 2'  1 A

Alegem curenţii reali prin circuit ca în Fig.1.4.R-b pe care determinăm în funcţie de

curenţii ciclici :

36
 I 1  I 1'  I 3'  2A; I 2   I 1'  1A; I 3  I 2'  I 1'  2A;
I 4  I 1'  I 3'  I 2'  1A. I  I 3  I 2  1A

Am notat cu I intensitatea curentului electric ce străbate sursa de tensiune E; el se

determină uşor aplicând prima teoremă a lui Kirchhoff în nodul C de exemplu.

Tensiunea la bornele sursei de curent U g se poate determina folosind teorema a doua a

lui Kirchhoff pe traseul AOBA:

0  R1 I 1  R 4 I 4  U g  U g  R1 I 1  R 4 I 4  3V

Metoda potenţialelor la noduri

Alegând ca potenţial de referinţă nodul O (Fig.1.4.R-d) vom avea:

G11V1'  G12V2'  G13V3'  I sc' 1

 ' ' ' '
G 21V1  G 22V2  G 23V3  I sc 2
 ' ' ' '
G 31V1  G 32V2  G33V3  I sc 3

În care V1' ; V 2' ; V3' reprezintă potenţialele electrice ale nodurilor 1, 2 şi 3 faţă de nodul de
referinţă O.
Datorită alegerii potenţialului de referinţă, valoarea potenţialului din a treia ecuaţie este
echivalentă cu V3'  E  1V .
Conductanţele corespunzătoare vor fi:

1 1 1 1 1
G11     2S; G12  G 21    0S; G13  G31    1S;
R1 R2   R2
1 1 1 3 1 1
G 22     S; G 23  G32     S;
R3 R 4  2 R3 2
1 1 3
G 33    S
R 2 R3 2
E3 E3
I sc' 1  J  3A; I sc' 2   J  2A; I sc' 3    1A.
R3 R3

Se va obţine prin urmare sistemul de ecuaţii în care necunoscutele reprezintă potenţialele

nodurilor 1 şi 2 V1' ; V2' :

37
 2V1'  1  3
 V1'  2V
3 ' 1   ' V3'  1V
 V 2   2 V2  1V
2 2

Curenţii prin fiecare latură se determină aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff pe
fiecare latură cunoscându-se potenţialele între care este cuprinsă fiecare latură:

V1' V1'  V3' V3'  V2'  E 3

I1   2A; I2   1A; I3   2A;
R1 R2 R3
V2'
I4    1A; I  1A;
R4

Se poate obţine acum mult mai uşor tensiunea la bornele sursei de curent
U g  V1'  V 2'  3V .

Bilanţul puterilor

Puterea consumată (absorbită), respectiv debitată (generată):

Pc  R1 I12  R 2 I 22  R3 I 32  R 4 I 42  14W
Pd  EI  E 3 I 3  U g J  14 W

Cum Pc  Pd ecuaţia de bilanţ a puterilor este satisfacută.

38