olog ie

Manual pentru ctlasa a XI-a

Dan Cri �escu

Carmen Salăvăstrp
Bogdan yoiculescu
Cezar Th. Niculeicu
Radu Cârmaciu
MINISTERUL EDUCATIEI
' SI
' CERCETĂRII

iologie f)o,,,:J,

Y� f io / i:l I}_
""v'-(
(r o V 3;,(tfr ,Y W'
vili\ ,v)Ă c>
_Manual pentru clasa a XI-a

Dan Cristescu
Carmen Sălăvăstru
Bogdan Voiculescu
Cezar Th. Niculescu
Radu Cârmaciu

./
CORINT
 CUPRINS
I. AL CĂTUIREA CORPULUI UMAN......... 4
Topografia organelor şi sistemelor de organ e ..4
Niveluri de organizare ................... 5
Celule. ţesuturi, organe, sisteme de organ e,
organ ism ............................ 5
Cel ula....... , ..................... 5
Ţesuturile . ....•. .....•..•... . .. ... 11
li. FUNCŢILE FUNDAMENTALE ALE
ORGANISMULUI UMAN.... ....... .13
A. Funcţiile de relaţie .................. 13
1. Sistemul nervos . ............. .. 13
Maduva spinari i ..................... 18
Encefalul.................•....•... 26
S istemul n ervos vegetativ .......•.•.... 32
2. Analizatorii ........................38
Analizatorul cutanat ..........•.......38
Analizatorul kinest.ezic.............•... 40
Analizatorul olfactiv .................. 42
Analizatorul gustativ ...•.........•.. , .43
Analizatorul vizual....................44
Analizatorul acustico-vestibular.....•..... 49
3. Glandel e endocrine ................... 54
Hipofiza ...................•...... 54
Glandele s uprarenale ...........•..... 56
nroida ........................... 58
Paratiroide le ...........•........... 58
Pancreasul endocrin......•....•...... 59
Epifiza (glanda pineala) ................ 60
nrnusul .......................... 60
4. Mi şcarea .......•........ , ....•... 63
Sistemul osos .....•..•......•...... 63
Articulaţ ii le ..............•......... 67
Sistemul muscular ................... 68
8. Funcţiil e de nutriţie ..............•... 74
1. Digestia şi absorbţia.......•.... , ..... 74
Digestia .......................... 75
Absorbţ ia intestinali!t (la nivelul intestinul ui
subţire) .................•......•. 80
Digestia, absorbţia şi secreţia la nive lul
intestinului gros ..................... 81
2. Circulaţia ........ , •............... 84
Grupele sangvine - t ransfuzia ........... 85
Hemostaza şi coagularea sângelui ........ 86
Marea şi mica circulaţi e .......•....... 87
C i rculaţia limfatică ..............•.... 88
Activitatea cardiaca ........•.......•.. 90
3. Respiraţia .................•....... 97
Plamânii ...............•....•.....97
4. Excreţia ............. . ...........1 03
Formarea şi eliminarea urinei .......... 1 03
Compoziţia chimica a urinei ............ 105
5. Metabolismul ......................108
Metabolism ul intermediar ............. 108
Metabolismul energetic...............111
Ro lul şi valoarea energetica a nutrimentelor .. 113
Vitamin el e........................ 114
C. Funcţia de reproducere .... ...... .... 116
Sistemul reproducator ................. 116
Aparatul genital feminin .............. 116
Aparatul genital masculin ...... .. . ... . 117
Fiziologia organelor de reproducere ...... 11 9
Saniltatea reproducerii ................. 122
Planning famil ial ......•............. 122
Concepţie şi contracepţie ....•...•.... 122
Sarci na şi naşterea ............•.... 122
D. Organismul - un tot un i tar ...........124
Homeostazi a mediului intern .........•... 124
 •
/\1I.cawIireacorpu!taumari- - ------ ------- - - ------------

I. ALCĂTUIREA
CORPULUI UMAN
!'-";�-� -2
,,
Topografia organelor �;t....--,---3
' ,• : !
. .
~
' şi ·_..sistemelor
' $ ~
_ . . de organe ~

în corpul omenesc, celulele şi ţesuturile alcătuiesc

organe şi sisteme de organe .
Organele sunl formate din grupâri de celule şi
ţesuturi care s·au diferenţiat in vederea indeplinirii
anumitor funcţii în organism. Organele nu funcţiooea­

=--
zâ izolat în organism, ci rn stransă corelape l.l11ele cu
altele. Pentru organele interne, se foloseşte curent ter ·
menul de viscere. � l Veden: O<R1m1 • cav!�or trunchiului: ca,itatea toracică
- 2 Ci?\i:au: pleurală: 3 . cavî�te pe.rlcardialâ� cavitnlea
(l fiifs ,,
Sistemele de organe sunt uniltlţi morfologice care a!>ch UN (�! P"JY!ana
• (5).
îndeplinesc principalele funcţii ale organismului: de
relaţie, de nutriţie şi de reproducere.
• AxmJo.-ia'�-di."?al. axul lungimii corpulu� este ver·
Segmentele corpului uman . . tical � om�i!re doi poli: superior (cranial) şi inferior
Corpul uman este alcâtuit din: cap, gâl, trunchi s1 (0:-uda). El p;eaa! din crestetul capului şi merge păna
membre.
• Capul, impreunâ cu gâtul, formează extremi· la niveful spc:iu!ci aeb-Jtzt de suprafaţa talpilor.
tatea cefalica a corpului. Axul sagital sau anteropOSterior este axul grosi·
Capul este alcătuit din partea craniană, care core­ mii corpului. Are un pol anterior si altul posterior.
spunde neurocraniului (cutia craniană), ,(şi partea facia· Axul transvers.11 cores;:,=ce lătimii corpuluL
lă, care corespunde viscerocraniului (faţa). Este orizontal şi are un pol s:ang si altul drep t
Gâtul este segmentul care III leagă capul de trunchi Planurile Prin dte doua t&i axele aniniite trece
şi> prezinta elemente somatice (muşchi, oase, articula· câte un plan a l corpuJui.
roide etc).
'
Iii) şi viscere (laringe, trahee, esofag, tiroidă, parati· Planul sagital trecf! prin axul longiwdinal şi sagi·
taL Planul care trece prin mijocul corptmti (median).
Trunchiul (flg. 1, 2) este format din torace, abdo­ i mpărţindu·I i n doua jumătăţi simelrice. se. numeste
men işi pelvis. în interiorul lor se găsesc cavilaţile:
•
.. .
torac că, abdominala şi pelviană, care adăpostesc vis·
cerele. Cavitatea toracica este separata de cavitatea
abdominala printr-un muşchi numit diafragma.
Cavitatea abdominală se conti nuă cu cea pelviana, l
care este limitată inferior de diafragma perineală.
Membrele. Cele superi oare se leagă de trunchi
prin centura scapularâ; por�unea lor liberâ are trei
segmente: brat. antebraţ şi mănâ; ce le inferioare se
leaga de trunchi prin centura pel viana, şi porţiunea lor
liberă prezintă, de asemenea, ·trei segmente: coapsa,
gambâ si picior. +-l+.\l,-1-l---- 4
Planuri şl raporturi anatomice
Pentru precizarea pozi!iei segmentelor care alcâ·
7 -
- -
��;t;,.,,.i..�7*��-
__.... ... _,,,
~ - -
- 5 . 6
ruiesc corpul omenesc se folosesc, ca elemente de ���Cli-
orientare. axe şi planuri (fig. 3).
Capul omenesc este alcătuit după principiul sime·
' /,'(~~~)) !
'.flei :i.la!erale. fiind un corp tridimensiona
• I,l, cu trei axe
si trei plaoori. ...
Fig. 2. Subdivizlurule caviblţii obdomlnale: l epigasuu; 2. hipo<:0ndru
stang; 3. abdomen lateral s� 4 . pertomb icat 5.. Iinghinal stăng;
;xe1e corespund dimensiunilor spaţiului şi se în· 6 . hipogasuu; 7•. Iinghinal drep� 8 . abdomen lati el ral drepţ 9 . hlpocon·
=ze in .:ajrrl dre?t dru drepl

plan medio-sagital Planul medio-sagital este planul
simetriei bi laterale.
Planul frontal merge paralel cu fruntea şi trece
prin axul longitudinal şi cel transversal. El i mparte
corpul într-o parte anteri oară (ventrala) şi alta poste·
rioara (dorsală).
Planul transuersal sau orizontal trece prin axul sa·
gital şi transversal. El 1 mparte corpul intr-o parte supe­
rioara (cranial a) şi alta inferioara (caudala).
• Planul trans·
�ersal este numit planul metameriei corpului Aceste
• •
Ax longIitudiinal
I tar, pentru formaţiunile din talpa piciorului şi dorsat
Plan frontal
.A.x transversal
Plan transversaJ
Flg. 3. Plonwi şi axe •I<, CO<J>uluL
Niveluri de �!'�anizare·:· ,:. -
Celule, ţesuturi, organe, sisteme
de organe, organism
Exista diferite niveluri de organizare a corpului
.:man, fiecare contribuind în final la cel morfo·funcţio·
-.al al intregulul organism (fig. 4).
Celula
Celula este unitatea de baza morfofuncţionala şi
_;e,etică a organii'zării materiel vii. Poate exista singură
= ill grup, constituind diferite ţesuturi.
Ceklla
axe şi planuri se folosesc şi pentru precizarea poziţiei
elementelor componente la nivelul fiecărui organ
Nomenclatura anatomică
Odată cu axele şi planurile corpului aţi facut cu·
noştinţa cu unii termeni: cranial, caudaI,l, ventraI,l, dor·
sal, medial, lateral, sagital, frontal, transversal.
Când se vorbeşte de membrele corpului, ... se folo·
sesc termen ii proxima� pentru formaţiunile • mai
apropiate de centuri. şi distat 'pentru cele mai inde·
părtate.
La mână. se foloseşte termenul uolar sau palmar.
pentru formaţiunile palmei, iar la picior. termenii plan·
pentru formaţiunile superi oare ale labei piciorului.
Superficial şi profund sunt termeni care arata gradul
..
de apropiere faţă de suprafaţa corpului.
-
-CUVINTE CHEIE-·-- • ·-- • --··-- • 1
1 organe, sisteme, viscere. sagital, longitudinal, l
I transversal, proxima!, distal, palmar, p lantar, vo lar I
'..... ----.............
_ ...........
_...---......
-..__j
TEME ŞI APLICAŢII
O Găsiţi răspunsul greşil
Planurile de orientare ale eorpului sunt a. sagital;
b. frontal; c. longitudinal; d. transversal.
a Completaţi spaţiile punctate cu termenii cores·
punzâtori.
Planul frontal merge paralel cu ....................• şi
trece prin axul ......... ............ şi axul .................... El
'
imparte corpul intr-o parte ........, ............... şi alta
Forma celulelor este legata de funcţia lor. Iniţial.
toate au formă globuloasa, dar I ulter or pot deveni fusi­
i
forme, stelate, cubice, cilindri ce etc.; unele, cum sunt
..
celulele sangvine, ovulul , celulele adipoase sau carti·
laginoase, îşi păstreaza forma globuloasă.
,
Dimensiunile celulelor variază în funcţie de spe·
•
dalizarea lor, de starea fiziologi că a organismului, de
condiţiile mediului extern, vârsta etc. Exemple~: hema· .
tia - 7,5 .u, ovulul - 1 5 0200µ,
- fibra musculară stria·
tă - 5·15cm; media se considera 20-30 1,.
Structura celulei
În alcatuirea celulei distingem trei parţi compo·
nente principale: 1. membrana celulara; 2. citoplasma;
3 . nucleul.
 ,,
Alcatu1rca corpului uma.n - ------ - --- ------ - ---- ------

F",g. 4. Nivelwl de organm,re • � tE>nl aum:2. l1'lOioculâ: 3. macromolecu� 4. organit

5.. celuIl!I: 6. ţesut 7. � 6. s:s:om de "'� 9 . ago.i!sm.
1. Membrana celulară (membrana plasmatidi, p las · r.tema a membranei. precum şi transmembranar. De·
malema) inconjoară celul a, ii conferâ forma şi separa oarcee DrO'.anele nu sunt uniform distribuite în cadrul
structurile iinterne ale ce lulei de mediul extracelular. sttuctuÎii lipidice. acest model structural a fost denu·
Este alcătuItă, în pri ncipal, din [osfolipide şi proteine. mit modelul moz.ak (1uid (fig. 5� Membrana conţine
„ dispuse, încât porţiunea lor si glucide (gliclJpro.eine si glicolipide), ataşate pe faţa
i , Il e sunt astfel
Fosfolipide
hidrofila formează un bistrat, în interiorul căruia se el extemâ Acestea sunt pu:emic ioom:ate negativ.
află cuprinsâ porţiunea lor hidrofoba. Acest miez
hidrofob restricţionează pasajul transmembranar al 14
molecu l elor hidrosolubile şi al ionilor. Componenta 2
proteică este cea care realizeaul funcţiile specializate �
ale membranei şi mecanisme le de transport trans·
membranar. Proteinele se pot• afla pe faţa externă sau ,...,.....,. 3
4
Ci)
5

~, I 6

8
10
9
@ Fig. 6 . Orgonlzarea genero!A • celulei: l aparat Golg� 2. membrana
nucleara; 3 . miitocondrie; 4. lizozom; 5 . cromatinâ; 6 . membr::sna
F1g. 5. MadelJ """"*' ii:ii: i!i. ;a::rb&Jd celulare: J. spaµu celulara; 7 . retiicul endoplasmatic rugos; 8 . citoplasma; 9 . ribozom;
extracelul!r. 2. ,;;,,,:,:: -"-'=i.M. 3. """"""" 4. fosfalipid (a. stra· 10. retiicuIl endoplasmatic neted; 11. nucleu; 12. centrlot 13. nucleol;
turi hldrollle. b. st:,< -,:r• 'îo:Jles:mlt 6. gliccllphl; 7 . g!ucid. 14. granulo de secreUe.
 Celuia
La unele celule, citoplasma prez inta difer ite prelun· sistem coloidal, în c are mediul de dispersie este apa,
giri acoperite de plasmalemâ. Unele pot fi tempor are iar faza dispersata e ste ansamblul de micelii coloi·
şi neordonate, de tipul pseudopodelor (leucocitele), dale ce se gasesc în mişca re browniană. Funcţional,
altele permanente: microvili ( epiteliul mucoasei intes· citoplasma ar e o parte nestructuratâ, hialoplasma, şi
linului, epiteliul tubilor renali), cili (epiteliul mucoasei o parte structu rata, organit ele celul are (fig. 6). Aces·
traheei) sau desmozomi, corpusculi de legătura care tea sunt de doua tipuri: comune tutur or celulelor , şi
solidarize ază celulele epiteliale. specifice, prezente numai in anumite celule, unde
2 Otoplasma are o structura complexa, la nivelul indepl inesc funcţii speciale.
ei desfăşu rându-se principalele funcţii vitale. Este un
a Organite comune
Organite Structar'ă Puncţii
t Reticulul Sistem canalicular , care leaga plasmalema de stratul extern al mem· Sistem circulator intracitoplas·
ern:loplasmatic (RE)branei nucleare matic
RE neted Relea de e;Jtomembrane cu aspect diferit in funcţie de aclivitatea Rol important irt metaoolis·
celula ră mul glicogenului
RE rugos (ergasto­ Forma diferenµata a RE. Pe suprafaţa externă a peretelui mem· Rol în sinteza de proteine
plasma) branos prezi nta ribozomi
2. Ribozomii Organite bogate in rioonucleoproleine, d e forma unor granule Sediul sintezei proteice
(corpusculii lui ovale sau rotunde (�250 A). Existâ ribozomi lib�t Tn matricea
Palade) citoplasmatică şi esociaţl RE neted, care forrn�azâ ergasţoplasma
�rugos)
3. Aparatul Golgi Siştem membranar format din m icro- şi macrovezicule şl din <lfs· Excrelia unor substanţe cel u ·
(dictiozomi) teme alungite. situat în apropierea nucleului, "in zona cea mai lare
acUvâ a citoplasmei
<l Mîtocoiiâriile Formâ ovalâ, rotundă, cu un perete de structură trilaminara (bpo­ Sediul fosforilării oxidative, cu
proteica). Prezintă un înveliş extem (membrana externii), um1at de eliberare de energie
u n interspaţiu, şi, spr e interior, o membrana interna , plicaturata,
formand creste mitocondriale. Tn interior se găseşte matricea mito­
condrială, in care se an� sîstemele enzimatice care realizează fos·
forila rea oxidatlvâ (sinteza ATP)
5. Lizozomil Corpus�uli sferici răspandiU ln întreaga hi aloplasrna. Conţin enzi­ Drgerarea substanţelor şi par·
me hidrolitice, cu rol important în celul ele fagocita re (leucocite. ticulelor care pătrund în celu·
macrofage) lă, precum şi a fragmentelor
de celule sau ţesuturi
6. Centrozomul Situat in apropierea nucleului,eSe manifestă în timpul dlvlziul)ii ce­ Rol în diviziunea celulară
l ulare. Este format din doi centrioli cilindrici, orientaţi perpendicu · (l ipseşte in neuroni)
Iar unul pe celălalt şi înconjuraţi de o zona de citoplasmi! vascoosă
(centrosferă)

b. Organite specifice 3 . Nucleul este o parte constitutivă principală, cu

Miofibrilele sunt elemente contractile di n sarea·
plasma fibrelor musculare.
Neurofibrilele constituie o reţea care se întinde
în citoplasma n e uronului, în axoplasma·şi in dendrite.
Corpii Niss/ (corpii tigroizi) sunt echivalenţi ai
ergastoplasmei pentru celula nervoasa.
În afara organitelor comune şi specifice, în citoplas·
ma se mai gâsesc şi i ncluziunile citoplasmatice, care au
car acter temporar şi sunt reprezentate prin granule de
substa nţa de rezerva, produşi de secreţie şi pigmenţi.
rolul de a coordona procesele biolog ice celulare fun·
damentale (conţi ne materi alul genetic. controleaza
metabolismul celular. transmite informaţi a genetică).
Poziţia lui în celulâ poate fi centrală sau excentrica
(celule adipoase, mucoase ) . Are, de obic e i, forma
celulei.
Numărul nudei/or. Majoritatea ce lulel o r sunt
mononucleate, di ar pot ex ista şi excepţii: celule binu·
eleate (hepatoc tele), polinucleate (fibra musculara
striata), anucleate (hematia adultă).
 Alcatu;rea co;puk11 uman--- --- -----
Dimensiunile nucleului pot fi între 3, şi 20µ,
corespunzător cicl ul ui funcţional al ce lulei, fiind •în
raport de l/3-1/4 cu citoplasma.
Slruclura nucleului cuprinde membrana nude·
ară. carioplasma şi unul sau ma i mulţi nucleoli.•
Membrana nucl earâ, poroasâ, este dublă, cu str uc ·
tura trilaminată, constit uitâ din doua foiţ e, una exter·
nâ, spre matricea citoplasmatica, ce prezintă ribozomi
şi se contin uă cu citome mbranele r eticu l ul ui end o ·
plasmic, alta internă, aderentă miezului n uclear. intre
ce l e dou a membrane exista un spaţiu numit spaţiu
perinuclear . Sub membrana se află cariop/asma, o
soluţi e coloidală cu aspect omogen. La nive lul ei,
există o reţea de filamente subţiri, fonnat e din granu·
laţii fine d e cromatina, din
• care. la înc eputul diviziu
• nii
cel ulare, se form ează cromozomii, alcătuiţi din ADN.
---- ------ --- --
Transportul transmembranar ·
Me mbrana celulară prezintă p erm eabilitate sel ec·
tiva pentru anumite mo lecule şi majoritate a ionilor • .
Aceasta pennite un schimb bidirecţion al de su bstan·
ţe nutriti ve şi produşi a i ca tabolismului celular, pre·
cum şi un transfer ionic, ca.re dete m,ina apariţia cu·
renţilor electrici.
Me•canismele implicate în t ransportul transme m·
branar pot fi grupat e în două categorii principale: me·
•
canisme care nu nec e sită pre�enţa uooLproteine
membranare transportoar!:.-(cărauşi) şi mecanisme
-
care ne cesita pre.z�_\lnQL.as.t�I clt! proteine. Din
prima calego ri e fac parte difuziunea şi q_sm_oza, iar din
a do ua, difuziunea facilllatâ şi transportul actiiv•.
Un alt moâ-d clasifica trănsportui" transmem·
ea

ARN cromozomal, proteine histonice şi nonhistonice. branar ţine cont de consumul energ e tic necesar p en ·
cantităţi mici de lipide şi ioni de ca şi Mg. tru real)izarea lui Astfel, există transporl pasiu, care
nu necesită •energie pentru a •se desfăşi ura şi cuprinde
difuziun ea, osmoza şi difuzi unea fac lit a ta, şi lrans·
port acliu, c are necesita cheltuială energetică (ATP).
r.- CUVINTE CHEIE
, membranâ celulară, citoplasmă, nucleu, ovul, sper- I
--i

e , ribozomi , reticul endoplasmatic, mitocondrii, .

• M e c a n l s m e care n u utilize a z ă proteine
transportoare
c ntrozom, n cleoli, aparat _______ Di{uziunea (fig. 7). Mol eculele unui gaz, ca şi mo­
' hzozomi, Golgi
! mi,
...J leculele şi ionii aflaţi într·o soluţie, se găsesc ·într-o
mişcare dezordonată pennanentă, rezu ltat al energiei
e u
I
···--- I
lor. Aceasti mişcare, num i tă difuziune, determina răs·
- • • • • - - -- · I

pAndirea uniformă a mQleculelor într·un '<.Qil,Jm dat de

TEME ŞI APLICAŢII gazsa\!,..solJ!1ie. De aceea, ori de câte ori exista 2..dife·
Coloana din stânga cuprinde organitele comune din ren\ă de concentraţie {gradient d e concentraţie) intre
citoplasmă, iar cea din dreapta, unel e c:lintre functille 'dou a compartimente ale unei soluţii, i i, mişcarea 111ole-
� tinde sâ e!i[nin a<;eastă difere nţă şi să distri·
acestora
• . Asociaţi organit ele cu funcţiile cores·
punzătoare: 1:iu1e moleculele unifoon
e

1. ri�ozomii a . circulaţia intracitoplas· D atorită structurii sale, membrana cel ulara nu

ma tic a reprezinra o bari eră 1n difuziunea moleculelor n epo·
..
2. mitocondriile b . sinteza proteică larizate (Ji!X)solu bil e). de exemplu-o;sau1iormonii
3. reticulul
e ndoplasmatic;
4. ap aratul Go!gi
c. fosfocilarea O)lidativă cu
eliberar e de energi e
â. excreţia unor substanţe
-
â l

c elulare
A

5 . lizozomii e. rol în diviziunea celularli rn

A
6. centrozomul f. dige stie intracelulară
A A

A
A
A
Proprietăţile celulei
1:,,A
A

Celul ele au o serie de p ropri etăţii generale şi spe·

âA A
4 A
ciale, care le asigura îndeplini
• rea rolIul ui specific în
A Ll. A
ansamblul organismului. Dintre aceste proprietăţi, sin·
AA
teza proteicii. reproducerea ceIluIlarâ şi met;ibolism ul
A
A
celular•au fost deja studiate. Proprietăţi imp ortante ale
/!, A A

cdulei sunt i nsâ atăt transportul trans..i:nţmbr.anar, cât

A lnlerlor y-; Exterior
4
si potentialul de meriIDl'l!M. - Fig. 7.. DIlfuziunflo: 1. ioni;; '2. proteino Integrală; 3 . straturi fosfolipidice.
. .
-
.-·· .·a' '

Fig. a Transportul activ: I. loc de conexiune; 2. proteină trans·
portoare.
steroizi. Moleculele organice, care prezintâ legâturi
covalente polare, dar nu sunt i ncărcate electric, i:le
exemplu C02- etanolul sau ureea, pot, de asemenea,
.
difuza prin membrana celulară. Moleculele poIlariizate
mai mari, de exemplu glucoza,' nu pot traversa mem·
brana celulară prin difuziune şi , de aceea, au. nevoie
de proteine transpo1toare.
De asemenea, membrana nu permite pasajul ionic
liber; acesta va avea loc doar la nivelul canalelor ioni·
ce cu structura proteică, formaţiuni membranare cu
dimensiuni atât de mici, i ncât nu pot fi vizualizate nic
i medie de -65mV
chiar cu ajutorul microscopului electronic.
Osmoza
• este difuziunea apei (solventului) dintr-o
soluţie. Pentru ca ea sa se producâ, membrana , care
separă cele două compartimente trebuie să fie semi·
permeabila (sâ fie mai permeabilă pentru moleculele
de solvent decât pentru cele de solvit). Apa va trece
din compartimentul în care concentraţia ei este mai
mare (soluţie mai diluată) in cel cu concentraţie mai
micâ (soluţie mai concentrata).
Forţa care trebuie aplicată pentru a preveni os·
moza se numeşte presiune osmotica. Ea este propor·
ponală cu numărul de particule d izolvate în soluţie.
• Mecanisme care utilizează proteine transportoare
Moleculele organice poIl arizate
, şi cu greutate mol·
ecu lară mare traversează membrana celulară I cu ajuta·
rul proteinelor transportoare membranare. Acest tip de
transport este specific, saturabil (va exista un trans·
port maxim pentru o anumita substanţă) şi pentru
aceeaşi proteină transportoare poate apărea corn·
petiţia intre moleculele de transportat
Difuziunea
• facilitată ln acest caz, moleculele se
deplasează conform gradientului de I concentraţie şi
nu este necesară energie pentru transport
Transportul activ (fig. 8) asigură deplasarea mol·
eculelor şi a ionilor impotriva gradientelor lor de con·
centra!ie şii se desfăşoarâ cu consum de energie
fumizată de ATP. Este de mai multe tipuri:
Celula
- primar: pentru funcţ.ionarea proteinei transportoare
este necesara hidroliza directa a ATP·u . Iui. În acest caz,
l
.. ....
proteinele transportoare se numesc pompe;
- secundar ( cotransport): energia necesara pentrui
transferul unei molecule sau ion impotriva grad entu·
lui său de concentraţie este obţinută prin transferul
altei energii conform gradientului ei de concentraţie .
De exemplu, pompa de Na•/K\
O categorie speciala de transport este cel vezicu· •
Iar. Acesta poate fi: endocitoza, în care materialul e x ·
..
tracelular 'este captat i n vezicule formate pr,in invagi·
narea membranei celulare şi transferat intracelular, sau
exocitoza, in care material intracelular este captat i n
vezicule care vor fuziona cu membrana celulară, iar
conţinutul lor va fi elimi nat în exteriorul celulei. Forme
particul are de endocitoza sunt fagocitoza şi pinocitoza.
Poten!.ialul de membrana
Permeabilitatea selectivă a membranei, prezenţa
intracelulara a moleculelor nedifuzibile incârcate
negativ şi activitatea pompei Na·/K• creeaza o distri·
buţie inegala a sarcinilor de o parte şi de alta a mem·
branei celulare. Această diferenţă de potenţial este
denumită
• potenţial de membrană.
• Potenţialul membranar de repaus are o val oare
•
• pâna la -85mV (valoare apropiată
de cea a potenţialului de echilibru pentru K•) şi depin·
de de permeabilitatea membranei pentru diferitele
tipuri de ioni. Termenul de repaus este introdus pen·
tru a desemna un potenţial de membrană atunci când
la nivelul acesteia nu se produc impulsuri electrice.
Valoarea acestui potenţial se datoreaza activităţii
..
pompei Na• /K+, f
ca_Ţe reintroduce în celui� K+ difuzat
la exterior ş expulzează Na• plltruns i n celulă, i ntr·un
raport de 2 K+ la 3 Na+. în acest mod, o celulă işi men·
ţine relativ constantă concentraţia intracelulară a ioni·
lor de Na· ş·Ji Ki• şi un potenţial membranar constant,
în absenţa unu stimul.
• Poten�alul de acţiune este modificarea temporară
a potenţialului de membranâ (fig. 9). Celule le stimulate
electric generează potenţiale de acţiune prin modifica·
rea potenţialului de membrana. Mecanismele de pro·
ducere, aspectul •şi durata potenţialului de acţiune sunt
diferite în funcţie de tipul de celulal, dar principiul de
...
bază este acelaşi: modificarea potenţialului de mem·
brană se datoreazâ unor curenţi electrici care apar la
•
trecerea ionilorr prin canalIeIle membranare specifice, ce
• se închid sau se deschid în funcţie de valoarea polen·
palului de membrană. Pentru a enumera fazele I poten·
ţ:ialului de
• acţiune, se poate lua ca exemplu neuronul.
- Pragul: celulele exciitabile se depol arizează r a ·
pid, dacii valoarea potenţia
•
. Iului de membrana este re·
l
dusă la un nivel critic, numit potenlial prag. Odatâ
acest prag atins, depolarizarea este spontanâ.
Alclllllrell corp4JIU1 LOTian-- ------- - ----- --------- - ----
..

,�T
,.-40 mV Perioada refractară reprezintă intervalul de timp pe
Neuron
parcursul câruia este dificil de obţinut un potenţial de
acţiune. Există două perioade refractare:
„ iioada refractară absolută, pe parcursul căreia,
• per
.
.I
indiferent._ de intensitatea stimulului, nu se poate obţ.i·
ne un nou poten_ţial de acţiune. Cuprinde panta ascen·
dentâ a potenţialului de acţiune şi o porţiune din cea
descendentă şi se datoreaza inactivării canalelor pen·
-80 mV--'I��-",;;==::=����
tru Na+;
• perioada refractară relativa. pe par cursul căreia
se poate iniţia un al doilea potenţial de acţiune, dacâ
o 5 sti mulul este suficient de puternic. Potenţ:ialul de acţi·
Timp (m.sl
Cetulă miocardic� ventriculara une obţinut astfel are o viteza de apariţie a pantei as·
cendente mai mică şi o ampI'litudine mai redusă decat
7 __P'"'-====---
O mV ::-: i n mod normal.
Potenţialul de acµune, odată generat în orice punct
.. •
al unei membrane excitabile, va stimula, la rândul lui,
• în ambele
zonele adiacente ale acesteia. propagându-se
sensuri, până la completa depolarizare a membranei.
Transmiterea depolarizăril în lungul unei fibre nervoa·
·EIOmV'-1..�'------- - - -�..._- se sau musculare poartă denumirea de impuls (ner·
vos sau muscular).
o '00 200 Proprietăţile speciale ale celulelor sunt contractili·
Tir,-.µ lmil

Fibrâ muscu lara neteda de lIa niivetul antrului gasltlc

tatea (proprietatea celulelor musculare de a transfor·
ma energia chimică a unor compuşi în energie meca·
Omv�'-,-----------
nică) şi activitatea secretorie. Fiecare celulă sinteti·
...
zează substanţele proteice şi lipidice proprii, necesare

h pentru refacerea structurilor, pentru creştere şi î nmul·

ţire. Unele celule s·au specializat în producerea de
substanţe pe care le .exportă" în medlul • intem (secre­
ţie endocrinâ) sau extern (secreţie exocrina).•

-c
·BOmv�....i'------�--��
.

�
o T,mp (ms) Depolarizarea creste
fig. 9 . Potenţlwl de ecpune_
Potenţialul de acţiune este un rllspuns de tip .tot Canalele voltaj-dependente N a - difuzeaza

t----]
sau n imic": stimulii cu o intensitate inferioara pragu· pentru Na• se deschid în celula
lui, subliminali. nu provoacâ depolarizarea şi declan·
şarea unui impuls, iar stimulil supraliminari nu deter· poten�a
• IluJ de membrană
mină o reacţie mai ampla decât stimulul prag. [I] variozil de I• -65 mV la +40 mV
- Panta ascendentă: depolarizarea apare dupâ StimuIldepoÎarizant
atingerea potenţialului prag şi se datorează creşterii poten�aIluIl de membrană
perrneabilitâţii membranei pentru Na·; acesta va intra [I] revine la -65 mV
în celulă prin canale speciale pentru acest ion, care
sunt voltaj·dependente şi care se deschid atunci când Depolarizarea scade
potenţialul de membranâ atinge valoarea prag.
- Panta descendenta (repol arizarea): potenţialul • � f
Canalele voltaj·dependente - K• difuzează r
revine către valoarea de repaus. Acest fapt se dato­ (
rează ieşirii K + din celulă prin canale speciale pentru pentru K·• se desch id in afara celulei
(
acest ion, care se deschid, de asemenea, în prezenţa r
sti mulului {fig.
i . JO).
Fig. 10 . Difuziunea ionilor de sodiu şi de potasiu.
10
 Clasificarea ţesuturilor
- ------------ ---- - ---- - - - -- - - --Te&Jrur
j iii e
l

'I
1--CUVINTE CHE
- I1E--�------�

difuzi une, osmoză, transport activ, transport pasiv,

C-Îi al de membrană, perioade refractare, con·j
potenţ.
tracti�tate, activitate secretorie lDe acoperire
l l EPITElJAL

I •simplu -pavimentos: tunica [nternâ a vaselor

(unlstrali· sangvine şi llmfatice
ficat) -cubic: mucoasa bronhiolelor
--c!lindnc ciliat şi necil iat mucoasa tubului
digestiv
TEME ŞI APLICAŢII

O Aflaţi râspunsul corect

Mecanismul care necesita prezenţa unor proteine
membranare transportoare este: a osmaza; b . per·
meabiHtatea neselectivă; c. difuziunea: d difuziunea
facilitata.
"
• pseudo- - cilindric ciliat şi. neciliat epiteliul traheal
stratificat
• pluristra· -pavimentos kecati nizat (epiderma) şi ne-
tificat keratlnizal! epiteliul mucoase i bucale

@ Găsiţi răspunsul greşit -cubic şi cilindric: canalele glandelor exocrine

Potenţialul de membrană poate fi: a constant; - de tranzlţie: uroteliul
b . inversat; c . de acţiune; d de repaus. 2. Glandu lar (secretor)
@ Enumeraţi principa lele proprielâţi generale şi spe­ • tip endocrin ' -tipul in cordoane celulare (adeno-
ciale ale celulelor. hi pofiza, glandele pacatiroide)
-tipul folicular (tiroida)
• tip exocrin -simplu (tubular, acinos)
(pluricelular) - compus (tubulo-acinos)
• tip mixt --pancreas
LLici<ai-e pi-actică -testicul
Observarea epiteliului de acoperire 3 . Senzorial - intra în structura organelor de simţ
-ovar

Material necesar: periuţă pentru din�. I ser fizio·

logic, eprubete, pipeta, soluţie J%o albastru de meti· Il. CONJUNCTN
len, centrifugâ, microscop, lame, lamele, ,ac spatulat; I. Moale
celule descuamate de pe mucoasa bucală. • lax: insoleşte altei ţesutur� Jeaga unele organe
• de lucru. Se elineşte gura cu apă, se efec· • reticulat ganglion Umfalioi, splina
• adipos: în jurul
. unor organe (rinichi, O!;hi) şi subcuta·
tueaza un peria cu o periuţă umezita în ser fizio· nat (hîPQdenn}
Mod

• fibros: tendoane, ligamente, aponevroze

'

logic. Se clăteşre periuţa într-o eprubetă cu ser

j

fiziologic, se adaugă o picătura din soluţia 1%. albas·
tru de metilen. Se centr i fughează sau se decantează
(30 mln), se ia din depozitul de p e fundul eprubetei
şi, cu un ac spatulat, se face un preparat micro­
scopic între lamă şi lamelă.
Reco ltarea celulel or se poate face şi prin razui·
rea uşoară a feţei superioare a limbii cu partea neas·
cuţita a unei lame de• briceag şi metilarea răzăturii.
• elastic: tunica medie a arterelor şi venelor
2. Semidur
• cartiii lagiinos - hial in: cartilaje costale, laringiale, traheale
-elastic: pavilionul urechii, epigleta
-Rbros, diScurile intervertebrale şi menis·
eurile. articulare
3. Dur
• haversian (compact� diaRzele ciaselor h.Jngl
• spongios (tlabecular}. epifizele oaselor
lcmgi-şi i n interiorµ! celor scurte. şi late
•oşos

'
4 . Fluid -sângele
Ţesuturile
Tesuturile sunt sisteme organizate de materie vie
• striat muşchii scheletici (somatici)
Dl.MUSCULAR

fom1ate din celule similare, care îndeplinesc în orga·
nisme aceeaşi funcţie sau acelaşi grup de funcţii.
Celulele sunt unite între ele printr-o substanţa inter­
celulară, care, atunci când este încantitate mica, se
numeşie .substanţă de ciment"';"lai:;-îlicantitate mare,
• neted, visceral şi multiunjtar (în ir s)
• striat de tip cardiac m iocardul i
• neuronul -celula nervoasă
IV.NERVOS

..s�bstanţâ fundâ!Ilentală":"'- • nevroglia -celula glială

11. : 'i
AICCIWIN.ltt c.:orpuIlu11 urnrin --------------------------------

Lt.tcrare pracHcă
Observaţi, pe preparatele microscopic e din
colecţia laboratorului de biologie, diferite tipuri
de celule şi ţesuturi, î ncercand să identificaţi corn·
ponentele.
Puteţi face şi observaţii macroscopice pentru
ţesuturile cartifaginoase şi musculare, după o disec·
ţie efectuată pe o broascii sau un iepure.

Precizaţi pri ncipalele funcţii a le organismului si structurile care le realizează, folosind şi cunoştinţele dobân·
dite anterior.

- Denumiţi componentele celulei din figura alâturata.

Asociaţi organite le celulare din prima coloană cu

caracteristicile corespunzătoare din a doua coloană.
1. ribozomi a. sistem membranar de
2. mitocondrii micro- şi macrovezicule,
situat în apropierea
3 . lizozomi nucleului
4 . aparat Golgi b. echivalenţi ai
5. corpi Nissl ergastoplasmei pentru
neuron

c . conţin enzime oxido­

reducâtoare
d . formaţiuni sferice
ataşate reticulului l
endoplasmatic
e . vezicule cu enzime c
hidrolitice
ţ
Aflaţi răspunsul corect f
Celulei polinucleatii este: a hematia adultă; b. hepatocitul; c . fibra musculara netedâ; d . fibra muscularii s
striată.
r
Stabiliţi daca enunţu rile legate prin conjuncţia „deoarece" sunt adevărate sau false; în cazul in ca re le c
consideraţi adevărate, deterrnlnaţi dacă intre ele există sau nu o relaţie de cauzalitate. r.
Ci toplasma este un sistem coloidal, deoarece mediul de dispersie t
' este ansamblul miceliilor coloidale. iar
faza dispersatii este apa
Neuronul nu se divide, deoarece nu are în componenţa sa centrozomul, organit celular cu rol în înmulţirea
celulara. s

p
---------- - - ---------- - ---- --- --Slstomul norvo•

li. FUNCTIILE
'
Sistemul nervos central (SNC)

FUNDAMENTALE Encefal Maduva spinări

i

ALE ORGANISMULUI
UMAN Sistem nervos periferic (SNP)

A. Functiile
• de relatie
•
1. Sistemul nervos
Sistemul nervos, împreună cu sistemul endocrin,
regleazâ majoritatea funcţiilor organismului. Sistemul
nervos (SN) are rol în special în reglarea activităţii
musculaturii şi a glandelor secretorii {atât I exocrine,
cat şi endocrine), în timp ce sistemul endocrin re­
glează l n principal funcţiile metabolice. Reglarea acti­
vităţii musculaturii schelel.ice este rea lizatâ de SN
somatic, iar reglarea activităţii musculaturi i visceral e
şi a, glandelor (exo- şi endocrine) este realizată de SN Sistem nervos
vegetatiiv•. Intre SN şi sistemul endocrin există o slrân· Sistem nervos
somatic (către vegetat iv (către
sâ interdependenţă. muşchii netezi şi
muşchii
Compartimentele funcţionale ale sistemului nervos scheletici) muşchiul cardiac,
Reglarea nervoasă a funcţiilor corpului se bazează glande)
pe activitatea centrilor nervoşi care prelucrează infor­
(

maţiile primite şi apoi elaborează comenzi ce sunt

transmise efectorilor. Din acest punct de vedere, fie­
care centru nervos poate fi separat i n două compar·
timente funcţionale: sistem nervos sistem nervos
• compartimentul senzitiv, unde sosesc informaţi­ simpatic parasimpatic •
ile culese la n ivelul receptorilor;
• compartimentul motor, care transmite comenzile
la efectori. al dimensiunilor, neuronii sunt foarte diferiţi. Forma
Aşadar, fiecare organ nervos are două funcţii fun· neuronilor este var abila: stelată (coamele anterioare
damentale: funcţia senzitivă şi funcţia motorie. i
ale mâduvei), sferică sau ovalară {i n ganglionii spinallii),
La nive lul emisferelor cerebrale mai apare şi func­ piramida ă (zonele motorii ale scoarţei cerebrale) şi
ţi a psihica. Separarea funcţiilor sistemul ui nervos în fusiformăIl (i•n stratul profund al scoarţei cerebraIe )•.
funcţii senzitive, motorii şi psihice este arl.ificială şi• l
• În func�e de numărul prelungirilor, neuronii pot fi:
schematică. , unipolari (celulele cu conuri şi bastonaşe din r e ·
ln realitate, nu există activitate senzitivă fără m a ­ tină); au aspect globu os, cu o singura prelung re;
nifestări motorii, şi' viceversa, iar stările psihice rezulta l • i
, pseudounipolari; se află în ganglionul spinal şi
.
din integrarea primelor douâ. Toată activitatea siste­ au o prelungire care se divide în .T"; dendrita se dis·
mului nervos se desfăşoarâ într-o unitate, în diversi· tribuie la periferie, iar axonul pătrunde în sistemul
tatea ei extraordinară. •
nervos central (SNC);
• fiziologia neuronului şi a sinapsei , bipolar( de formă rotundâ, oval ă sau fusiformă,
Neuronul reprezintă unitatea morfo-funcţ:ionalâ a cele două prelungiri pornind de la polii opuşi ai celulei
sistemului nervos. Din punctul de vedere al formei şi (neuronii d in gang lionii sp iral Corti şi vestibular
Scarpa, din retinâ şi din mucoasa olfactivă);
• Numai la specîia!J.zarile
I cu două ore I stiptamânâ şi la • mullipolari; au o formă stelata, piramidală •• sau
profiIluIl artistic, specializarea coregrafie. piriformă şi prezintă numeroase prelungiri dendritice
Funcr;i al hindamentaI!e aIle orgon�i mutu, uman ------------- - ------- - ----
Neuronul este format din corpul celular (pericario­
nul) şi una sau mai multe prelungiri. care sunt de doua
tipuri; dendritele, preungiri
l celulipete (majoritatea neu·
ronilor au mal multe dendrite). si axonu!. ca.re, funcţ.ion·
al. este celulifug, prelungire unic2 a neuronului (fig. U).
Corpul neuronului este famai din neurilemă (mem·
brana plasmaticâ}, newoplas� (citoplasmă) şi nuc/el!
Neurilema celulei nervoase este subţire, delimi·
teazâ neuronul şi are o slJUCt1R lipoproteica.
Neuroplasma cantine organite celulare comune
rl----9 (mitocondrii, ribozomL reticul endoplasmatic, cu
excepţia centr ozomului. deoarece neuronul nu se divi·
de), incluziuni pigmentare si organite specifice: corpii
tigroizi (Nissl) din corpul celular şi de la baza den·
•
dritelor, cu rol Tn metabolismul neuronal, şi neurofi·
9 --

brilele, care se gâsesc-atât ln neuroplasma (corp}, cât

şi 1n prelungiri (dendrite si axon}. având rol mecanic,
de susţ_inere şi în conducerea impulsului nervos.
t direc�o de Nucleul Celulele nervoase motorn. senzitive şi de
conducere
asociaţie au un nucleu unic. cu 1 2 - nucleoli. Celulele
vegetative centrale sau periferice prezintă deseori un
nucleu excentric. Aceste celule pot avea nudei dubli
sau multipli.
Dendritele, în portiunea lor iniţială, sunt mai groa·
. - se, apoi se subţiaza. În ele se găSesC neurofibr le.
i
' Acestea recepţioneaza impulsul nervos şi 11 conduc
'E( •
spre corpul neuronuluL
Axonul este o prelungire unică. lunga (uneori de
.. b
\

Fig. 11 Stru<:tur11 neuronului: a. neuron motor. b . neuron senzitiv;

1 m)
specia
şi mai groasa. Este !omiat dintr-o citopl asmă
lizata, numitâ axoplasma. în care se găsesc:
l. dendrlte:•2. nudei; 3. nucleoli; 4. corp � 5. substanţă~ cro­ mitocondrii, vezicule ale reticulului endoplasmatic şi
malofilA
I , 6 . celule Schw•nn; 7 . noduri Ronvier. 8 . mielina:
; n eurofibrile. Membrana care acopera axoplasma se
9. axon: '10. colaterala a,cooicil; IL n,millc2!ii cu butoni tenninalL numeşte axo lemă şi are un rol imponant în propaga·
rea impulsului nervos. De-a lungul traseului său.
şi un axon (scoarţa cerebralâ, cerebeloasa, coarnele axonul emite ,colaterale perpendicular e pe direcţia sa
anterioare din mâduva spinarii}. ,
iar in porţiunea terminalâ se ramificâ; ultimele ramii fii ·
Dupâ funcţie, neuronii pot fi: rer:eptor� care, prin catii - butonii terminali - con\in mici vezicule pline
dendritele lor, recepţionem stimulii din mediul exte· cu' mediatori chimici car e tnlesnesc transmiterea in·
rior sau din interiorul organismului (somatosenzitivi şi nuxului nervos la nivelul sinapselor. Butonul mai
viscerosenzitivi), motorl ai caror axooi sunt în legă· conţine neurofibrile şi m tocondriL
tura cu organele efectoare (somatomotori sau .,. vis· i
lnconjurtmd axonul, se deosebesc, în funcţ e d e Io·
ceromotori), şi intercalari (d e asociaţie), care fac calizare - sistemul nervos periferic (SNP} saui SNC -
legătura intre neuronii senzitivi şi motori. şi de diametrul axonului, urmatoarele structuri.

Structura Axonul neuronilor SNP Axonul neuronilor SNC

Teaca de mi elina - axonii cu
di ametrul m al mic de,2 11 şi
fibrele postganglionare nu au
teaca de mieli nă•. RoIl u l mielinei
este de izolator electric, cace
accelereazâ conducerea impui·
sulul nervos
• produsă de cefulele Schwann (o celul6 pro·
duce 1'f"'tTU un singur axon)
• prerlntă discontinultaţi numite noduri
Ranvier, <?are reprezint.ii spaţiul dintre doua
celule Schwann
• produsa de oligodendrodte (o
celula pcoduce pentru mai mul�
axoni)
 Structura Axon ul n euronilor SNP Axonul neuronilor SNC
Teaca Schwann • se cfispune i n jurul tecii de miel ina. fiind ror· Nu prezint.il.
mal;â ele cel ule Schwann
• fiecărui segment internodal de mieHnâ dintre
doua strangulaţii Ranvter îi corespunde a sin·
gură celulâ Schwann
Teaca Menle • separă membrana plasmatică a celu lei Nu pcezinti
Schwann de ţesutul conjunctiv âin jur
• are rol în permeabilitate şi rezistenţll

Nevroglia. La mamiferele superioare, numărul ne · +�--�+

vrogliilor depaşeşte de 10 ori numarul neuronilor. �- + +- + + + +' - - - - -'+++ + + +;),.
Forma şi dimensiunile corpului celular J)-Ot fi diferite, - - - - - - - �+ ++ ++ +\- - - - - - -
•• variabile ca numar. Se descriu mai
iar preliungirile, I
- Axo�
�� p
--� ��---
multe t puri de nevroglii: celula Schwann, astrodtuI,l, -
:_
.
ol igodendrog lia, microglia, celulele ependimare şi �_..,.
- ....._+
c+ +,, = -------_,...J
+ +_+ __,J-
+••···�--- --�++++ +++
__ - - --...+- + + + + + +'
celulel e satelite. Nevroglil iile sunt celule care se divid
in tens (sunt singurele elemente ale ţesutului nervos
• ��
care dau naştere tumorilor din SNC), nu conţin neu· zona refractara : : zona cc va n slimuJata
rofibrile şi nici corpi Nissl. Au rol de suport pentru
neuroni, de protecţie, trofic, rol fagocitar (microglia),
.'- în sinteza tecii de mielină şi în sinteza de ARN şi a Na• No·
altor substan ţe pe care le cedează neuronului ••
•
t .
'
j
:
Celula nervoasa are proprietăţile de excitabilitate şi
conductibilitate, adica poate genera un potenţial de
acţiun e care se propagâ şi este condus. Prima propri· - (t
(/':"'
'
- - - . - - - -,;+ + + +\+
l
_ Axon K• + �'-++ + � + +
o 1
! '
1 +
,. - - '
-
)
~ etate a fost' descrisa i n capitol ul afectat fizio logiei - - - -- - - -J+. + ++ + + 1- + + - + - -
e celulei. �/ , 1
, /
~ Conducerea impulsului nervos. Apariţia unui impuls anter or
i imp-uls ! impuls urmator
~ potenţial de acţiune într·o zonă a membranei neu·
~ ronale determina apariţia unui nou potenţial de acţi· fig. 12 Conducerea impulsului ae1Ve5 (potenpnlului de ocţfune)
..
~ une în zona vecina. Aşadar, apariţia unui poten ţial de tntro fibn, omiellnicil
e acţiune
l înt r u· n anumit punct al membranei axonale
1-
este consecinţa depol arizării produse de un potenţial Conducerea la nivelul axonilor mlelinizaţi (fig. 13).
IÎ
de acţiune anterior. Aceasta explicâ de ce toate în acest caz, datorita proprietăţilor izolatoare ale mie·
potenţialel e de acţiune aparule de·a lungul unui axon linei, potenţialul de acţiune apare la n ivelul nodurilor
sunt consecinţa primu lui potenţial de acţiune generat Ranvier şi „sare· de la un nod la altul intr·un tip de
)-

la nivelul axonului respectiv. conducere n umita „sal tatorie·. Acest tip de condu·
Conducerea la nivelul axonilor amielinici (fig. 12). În cere permite viteze mult mai mari OOO m/s, faţă de
acest caz, poten ţialul de acţiune poate sa aparâ în 10 m/s în fibrele amielinice). Ace asta explică apariţia
•
orice zon a a membranei. Proprietăţile electrice ale mai rapidă a unor renexe decat altele.
membranei permit depolar izare a regiuni lor adiacente, Sinapsa e ste conexiunea funcţională intre un neu·
iar potenţialul de acţiune e ste condus i ntr·o singură ron şi o alta ,c elu lă. in SNC, a doua cel ulă esle tot un
direcţie, deoarece în direcţia opusa, unde s·a produs neuron, dar în SNP ea poate fi o celulă efectoare,
potenţialul <le acţiune anterior, membrana este • n1 muscu lară sau secretorie. Deşi similara
stare refractarâ absoluta. De fapl, termenul de con· neuronalâ, sinapsa neuromusculară se numeşte placa
• • cu cea neuro­

ducere este impropriu, deoarece orice nou potenţial motorie sau joncţiune neuromuscularii.
de acţiune este un eveniment complet nou. care se La n ivelul sinapselor, transmiterea se face i ntr·un
repeta, se regenereaza de-·a Ilungul axonului. singur sens.
'1 5 .-
 l fundamentale ale-orgarnsrnult.ls uman --------
Funcţii e ---- -------------

mielina

Na•

.....
Sinapse l e neuro-neuronale pot fi axosomatice sau
axodendritice, axoaxonice sau dendrodentritice (lig.14).
Din punct de vedere al mecanismului prin care se
face trans miterea, sinapsele pol fi chimice sau electrice.
!n unna interacţiunii dintre medlatorul chimic elibe­
• şi receptorii de pe membrana
rat in fanta sinaptică
postsinaptica (fig. 15), apare depolariz.area membranei
postsinaptice, numita poteo)ial postsinaptic excitator,
dacâ este vorba de un neuron postsinaptic, sau poten­
ţial terminal de placâ. dacă este vorba despre o fibra
musculara scheletica Acest potenţiaL care nu tre buie
confundat cu potenţialul de acţiune. are doua proprie­
tăţi speciale: sumaţia temporala sl sumaţia spaţială. În
primul caz, două asemenea potenţia le produse prin
descărcarea de mediator din aceeaşi fibră presinaptică
se pot suma, rezultând un potenţial mai mare, iar i n cel
de-al doilea caz, potenţialele postsinaptice excitatorii,
prod use de doua terminaţii presinaptice vecine pe
aceeaşi membrană postsinaptica, se pot cumula.
Oboseala transmiterii sinaptice. Stimularea repe­
tata şi rapidă a sinapselor excitatorii este urmat a
de descărcări foarte numeroase ale neuronul ui Fig. 14. Tipurt de sinopse: a. axodendrlUce: b . axoaxonicA; c. dendro­
dendrilicâ (eleclriCA); el axosomatica.

Sinapse chimice Sinapse electrice

AJcâtuire , temrinaµa presinaptil:ă - con)ine vezicule cu mediator chimic (se cu­ , două celule de aceleaşi
nosc. peste 40 de mediatori chlinld. cel mai raspandit fiind qeetllcollna) dime nsiuni, care sunt alipite
, fanta sinaptica în zonele Ier de rezistenţă
l" celula postsinaptlcă - prezinta receptori electrica mintmâ
lpentni me<llatorul chilliîc
Mod , sub acţiunea impulsului nervos, se elibereazâ cua nte de mediator • trecerea ionilor şi a moleculelor
de •chimic in fanta sinaptică prin aceste locuri de joncţiune
funcţionare • m�iat,orul chimic In teracţionează cu receptoril specifici de pe Co nducerea este, se pare,
i1l'embrana postsinapticâ, determinând modificări ale potenţialului bidirecţionala
'membra nei postsinaptice
!Conducerea este unidirecţională, dinspre terminaţia presinaptică spre
,cea postsinaptică
Exemple • aproape toate sinapsele SNC • miocard
, placa motorie , muşchi neted
, SN vegetativ • in anumite regiuni din creier

:i . 16
------- ----
- ---- ---- -- -- -------- Sste,r<Jf neivos

-
postsinaptic, pentru ca, în u rmătoarele.milisecunde,
numărul acestora sâ scada accentuat ln acest caz.
avem de-a face cu un mecanism de protecţie împotri·
va suprastimulârii, care s e realizează prin epuizarea
2�

depozitelor de mediator chim ic {neurotransmiţâtor)

de la nivelul terminaţiei presinapti ce.
Efectele medicamentelor asupra transmiterii si· ,o • .·.........
' .
naptice. Unele medicamente cr esc excitabilitat e a
sinaps elor (cofeina), altele o scad (un e le anest ezice).
Reflexul 3
~ -4\
~
• • • • ••
• • I• I• • • I •
• •• • • • • • •
Mecanismul fundamental • de funcţionare a siste·
mului nervos este act,u l reflex (sau, s implu. r eflexu l).
• • • ..
Reflexul reprezinta reacţia de răspuns a centrilo • r ner· 4

voşi la stimular ea unei zone rec e ptoare. Termenul d e

r eflex a fost introdus d e către matematician ul şi filo·
wful franc ez Rene Descartes (1596-1650). Răsp • unsul
reflex poate fi excitator sau inhibitor. •
Flg. 1 5 . Transmiterea sinaptică: I. termina�" presinapti(.I; 2. acetI~ i l·
Baza anatomică a actului reflex este arcul reflex,
alcâtuit din cinci componente anatomice; receptorul,
.
colină>; 3 . fonta sinaptic-o: 4 . ceIluIla posls
• Iinoptica; 5 . ni<:eptor.

calea aferentă,
, centrii nervoş i, cale a eferentă şi efectorul auditive, vestibulare) . Alţi receptori din organism sunt
(fig. 16). ·' corpusculii seniitivi - mici organe pluriic elulare alcă·
Receptorul este o structura
i
excitabilă care râspun· tuile din celule, fibre conjunctive şi termiinaţi i nervoase
de la stimu li prin variaţi de potenţial gradate propor­ dendritice (receptorii tegumentari, proprioc eptorii).
pona l cu intensitatea stimulul ui . Uneori, rolul de receptori ii i nde plinesc chiar termi·
Majoritatea receptorilor sunt celule epitelial e dife · naţii le bulonate ale dendrii telor (neuronul receptorului
'i]
renţiate şi specializate în celule senzoriale (gustative, olfactiv, receptorii dureroş:ii)..

- Flg. 16. Arcul reflex: l. rc>cepto,: 2. eale aferenlb; 3 . centru: 4 . calc

ererentâ; 5 . efector.
FISlclile iuuda,,.,...., ale oryarismtlu....., ------------- ---------- --
i
La nivelul recepto rulu are loc transformarea ener­
giei stimulului î n impuls nervos. _.;.:TE__
;ME ŞI APLICAŢU ~

În funcţie de provenienta stimulului, se deosebesc: O Preciz8Ji diferenţa dintre actul reflex şi arcul reflex. ?:ii
• exteroreceptorf - primesc stimuli din afara @Folosind schema de mai jos, determinaţi semnifi·
organismului; caţja compon entelor a-e ale arcului reflex. :n
• inleroreceptori (visceroreceptori) - primesc sU· ~

a l�I c l�- -e 7
1 -
muli din interiorul organismului (baroreceptori, b
chemoreceptori). e Enumeraţi principalele tipuri de recepter.i
'o
• proprforeceplori - primesc stimuli de la
muşchi, tendoane, ariculatii şi informeaza despre
e Definiţi ce ntrul reflex şi precizaţi nivelurile ma·
jore ale sîstemului nervos central. pr
poziţi a corpului şi permit controlul mişcăriL @Explicaţi transmiterea impulsulw nervos la n i· :el
ln func ţie de tipul de energie pe care o prelu· velul sina pselor. De ce credeţi că transmiterea se 11'\E
crează: face unidirec.ţional?
• chemoreceptori - stimulaţi chimic muguri gus·
• ol factiv, corpii carotidieni şi ao rti·
tativ� epiteliul im
i
ci; nociceptoriJ sunt conslderaţ! ca făcând parte Va reamintim stru• ctura sistemului nervos. ilU
din această categorie, deoarece sunt stimul aţi de ter
substanţe chimice eliberate de celulele distruse; Măduva spinării pri
• fotoreceptor{ - sunt stimulati de luminâ: celule Se găseşte situata în canalul vertebral, format din
cu con uri şi ba stonaşe; suprapunere a o rificiilor vertebrale, pe care însa nu îl par
• termoreceptori - răspund la variatlile de tem· ocupa în întregime. Limita superioară a măduvei core­ fid
i
peratu râ: tenninaţii nervoase libere; spunde gâurii occ pitale sau emergentei primu lu i nerv :ar:
• mecanoreceptori - stimulaţi de deformarea spinal (Cl), iar limita inferioara se aflâ în dreptul verte­ ad,
membranei celulare: receptori pentru tact. vibratii brei L2 (fig. 17). gâ:
şi presi une.
În fu ncţie de viteza de adaptare: pui
• fazici - ra spund cu o creştere a activităIii la sec
aplicarea stimulului. dar, i n ciuda menţinerii aces· alb.
tuia, acti vitatea lor scade ulterio r: receptorul
ol fac tiv;
• tonici - prezinta activitate relativ constanta pe ver
toata durata aplicării stimulului: receptorul vizual.
La niivelIul receptorulw are loc traducerea infor· 2
maţiei pu rtate de slimu i în informaţie nervoasă speci·
fica (impuls nervo s).
Calea aferentă. Recepto rii vin i n contact sinaptic
cu terminaţiile dendritice ale neuronilor se nzitivi din
i
ganglionii spin alJ sau de pe traiectul unor nervi
cranieni.i. 4
Pr in centrii unui reflex se înţelege totalitatea struc·
turilor d in sistemu l nervos central care participa la ,'
actul reflex respectiv. 5----
Sistemul nervos central are trei nivele majore, ,cu
a tr bute funcţ onale specifice: nivelul măduvei spi·
i i - - -
6 -
nâri i, nivelu l subcortical şi nivelul cortical.
Calea eferentă reprezintă axonii neuronil or motor i
somatici şi vegetativi prin care se transmite comanda
către o rganul eîector. \
Efectorii. Principalii efectori su nt muşchii striaţi, Fig. 17. Creierul şi măduva spinării (seqlune sagitala� l . gatn Flg.
muşchii netezi şi glandele exocrine. occipiitt1lIă; 2. dilataţia cervicaJ;); 3 . maduva spinării iii canalul verte­ verte.
bralI:: 4.. diilatoti• lombara: 5 . conul medular, 6 . fllum tem,inale. 8. ap
 - Intre~pe et le~osos alI~vertebrelo
r e
, - şi~maduva- se află- vei, ~ia porţiunil
r
-laterale
--
ale „H"·ului sunt subdivizate
cele t rei membrane al e meningelor vertebrale care
z.sigurâ protec!ia şi nutriţia măduvei.
Sub vertebra L2, măduva se prelungeşte cu conul
medular, iar acesta cu filum '.terminale. De o parte şi
de alta a conului medular şi a filumului terminaI,l, nervii
lombari şi sacraU, cu direcţie aproape verticalâ,
formează .coada de cal".
Aspectul exterior al maduvei
ln dreptul regiunilo r cervicala şi lombară, măduva
prezi ntâ doua porţiuni mai voluminoase, intumescen·
tele (dilatâril e) cervicalâ şi lombarâ, care corespund
membrelor.
Meningele spinale
Sw1t alcatuite din trei membrane de protecţie care
învelesc măduva (fig. 18). Membrana exteri oarâ se
numeste dura mater. Are o structura fibroasă, rezis·
- ~-
r e
i n coame: anterioare, laterale şi posterioare.
Comisura cenuşie prezi ntâ, i n centru, canalul
ependimar care conţine LCR. •
Coamele ante.rioare (ventrale) conţin dispozitivul
somatomot or, care este mai bi ne dezvoltat în regiu·
n ile dilatari l or. Coame le anterioare sunt mai late şi mai
scurte decât 'cele posterioare şi conţin doua tipuri de
neuroni somatomotori ai câror axoni formeaza râdâci·
na ventrală a nervilor spinali.
Coamele posterioare (dorsale) conţin neuroni ai
câilor senzitive care au semnificaţia • de deutoneuron
(al I -I -
I -iea neuron), protoneuronul (l·ul neuron) fiind si·
luat în gan glionii spi nali.
Coamele laterale su nt vijziibile în re giunea cervicală
,
inferioara, în regiun • ea torac;ala şi lombara superioară.

tentă ·şi este separatâ de pereţii canalului vertebral
prin spaţiul epiduraI.l.
Arahnoida are o structura conjunctivâ şi este se·
paratâ şi de pia mater pri ntr-un spaţiu care conţ i ne
lichidul cefalorahidian (LCR).
Pia maler este o membrdnă conju nctivo-vascu·
• lară, cu rol nutri tiv, care înveleşte măduva la care
aderâ pătru nzand în şanţuri şi fisuri . În grosi mea ei se
gasesc vase arteriale.
Măduva este formată di n substanţă cenuş e dis·
i Substanţa albă
pusa i n centru, sub formă de coloa ne, având, i n
secţiune transversală, aspectul literei „H", şi substa nţa
alba, la periferie, sub formă de cor doane (fig. 19).
Substanţa cenuşie
Este constituita di n corpul neuronilor. Bara trans·
versalâ a .H"·ului formeaza comisura cenuşie a mâdu·
Conţin neuroni vegetativi simpatici • preganglionari ai
câror axoni părăsesc maduva pe calea riidac;inii ven·
trate a nervului spinal i
şi formeaza fibrele prega n·
glionare ale sistemuluI sii mpatic.
intre coamele laterale şi posterioare, î n substa nţa
alba a maduvei, se afla, substanţa reticulata a mâdu·
~vei, mai bine individualizatâ i n regiunea cervica â şi
i, l
fo rmata din neuroni dispuşi i n reţea, prezenţi si i n
jurul canalului ependimar, pe toata lungimea sa.
Se aflâ la periferia mâduvei şi este dispusâ sub
forma de cordoane î n care găsim fascicule ascen·
denie, situate, în general, periferii c', descende nte, situ·
ate spre i nterior faţa de precedentele, şi fascicule de
asociaţ i lie, situate profund, în imediata veci nătate a
substanţei cenuşii.

8 l5
6 7 14 ~ ~ I

:~
- ~2

~~
2
-z6
5
li '------
4
:,/.

• I ;(-
10 9 8
) 1~~ 7 6 5 .,...,.-;;;
3

Fig. 19. Maduva spin6ril (sec)lune transversală� I. cordooul posteoi, i ·

--
or; 2. sanţuIl median posterior; 3 . comisura cenusîe: 4 . cornul lateral;
'
5 . nerv spIilla� 6 . cordonul ar1terior., 7.. comisura alba ; 8 . li$ura me­
1a i
Flg. Meningele: 1. maduva spInariii; 2. apofiza tronsversâ: 3 . corp
' d iana anterioara: 9 . cornu1l anterior; JO. radl:'tciniJ anterioara; n . 9a1r
"'e-- vertebra< '
l ; 4. nen• spÎîn-at:: 5•. pii a matei; 6 . arahnoiida:. 7 . dura ,nater. glion spiina·1;l ; 12. radâ<:ina posterioara: 13. cordonul Jatera� 14. canaIl'uIl
8 . apofi:câ sp·;inoasa. e�nd 1 Îmar; 15. comuJ posterior.
i
FunCţJJ
' lIe fundarr,ant.ale ale orgnnismu
' u1 uman ----
!IJ --- ------ - -
-------- --
* Căile ascendente (ale sensibilităţii;.fig. 20)
TEME ŞI APLICAŢII
Caile sensibilităţii exteroceptive
Găsiţi râspunsul corect.
M'ăd uva spinârii este limitatâ superior şi inferio • Calea sensibilităţii tenniceşidureroase
de: .a . vertebrele T1 şi 1.5; b . vertebrele L1 şî $2;
c. Vert�brele Cl şi L2; vertebrele C2 şi Ll.
- --~--
Keceptorn se gasescîn.piele. Pentru-sensibilitatea

--
i
dureroasa. ca şi pentru cea ie1111 - câ, receptorii sunt
Coamele laterale s.unt vizibile microscopic pe terminaţ:iile nervoase IIDere. ---
secţiunea transversală plin măduva spinârtiîn regiu· '"l(t,iÎlfl'�ro�·�o�n1ei rruii'ron
n� iiir�src�.r.:îl:c..i;jllllgllilOl1U>Pinal. Den·
nile: a cervicatâ inferioară, toracală şi lombară infe·i o', ~ -- u
ri ta lui est e lunga şi a u11ge laIeceptori, iar axonul
rioarâ; b . cervicală superioară, toracală inferioară ş
>ăl:ru - •·_o_madu.va.
J
lombara; c. cervicalâ inferioară, toracală şi lombară U..----"-
superioară; d. cervicală şi toracală superioară DeutoneU(QDUI se află în ne uronii senz.itivi din cor·
- - - ==~
nu l posterior al mâduvei. Axonul lui trece în cordonu l
L

Flg. 20. CA!le ascendente: L gir postcentral; 2. axoni i neuronilor III intindere; 1 4 . regiune Ccervical&; 15. fascicul grodlis; 16. receptor tac·
(uilamici): 3. talamus; 4. cortex cerebca, 5. mezencefal; 6. cerebet tlt 17. dendritel e protoneuronilor, 18. fus neuromuS<;ular. 19. lrac1
7. punle; 8 . axonii deutoneuronllor. 9 . nucleul gracilis; 10. nucleul spinocerebelos dorsat 2 0 . lraet spIinotalaml ic Ilaterat 21. recept0<
cuneat ll b ulb rahidian: 12. fascicul cuneat 13. recepta artia.tlor de pentru durere; 22 axonii protoneuronIJ i.loc; 2.3. receptor termic.

---l-----5 � •
~

6 6
-"!

7 7
,.
~

19 8 20
9
10
.,.il
:,,

-�-
IJ
11
!8- - - ,,.- --17
12
c
17 "5
13
21 .!li
14 ]I
' 14
22 .:i
15 ~

16 J
23

c
c
 - - - -- - - - -- - - - - -- - -- - -- - - -- - -- ~"""'""
lcteral opus, w,de ronnează fasciculul spinota la mic lat · care devin ascendenţi şi fonneaza lemniscul medial,
-era[ care. in traiectul său ascendent, strabăte măduva care se îndrea pta spre talamus.
�trundlÎul cerebral, î ndreptându·se spre talamus. Al III-iea neuron se află i n ta lamus. Axonul celui de
Al IlHea ,.neuron se aflâ l n t alamus. AxonuUui..se al III-iea neuron se proiectează J n aria somestezică I.
pro!ecteaza pe scoarţa cerebrala, i!l aria somestezică I • Calea sensibilităţii proprioceptive de control al mişcări!
�·difi�arietal.
::_ .,�sibilit.ăţii· _ --· tactile grosiere (protopatică)
..
Această cale este constituită din două tracturi:
• t ractul spinocerebelos dorsal (direct);
'-
-- - ----
i
ln piele, receptori sunt reprezentaţi u_e cUl_!:'=
� ner s, de discu rile t actile Merkel.
usculii
-. • tractul spinoce rebelos ventral (încrucişat).
Receptorii acestei cai sunt fusurile neuromusculare.
Proton�ur onuF se afla l n-
-- ganglionul s-p,nal. Dendri·

iar axonul pătrunde pe calea rădăcinii poste!J!lai:e.-în posterioare, i

Pr otoneuronul este localizat în gangli onul spina l; den·
ia;aceshii oe,l(on hmgâ. ajunge la nivelai receptoruor, dr ta ajunge la receptori, iar axonu , pe ca ea rădacinli
l l
intră în maduvă, în substanţa cenuşie.
maduva. Deutoneuronul se afla în neuronii senzitivi din cor·
� utoneuronul se afla în neuronii senzitivi din cor · nu1 post enor · aJ ma.d uve1.· AxonuI ceIu,· de aI li-Iea neu·
nul poştenor.
.-5 - ron se poate comporta în doua moduri:
_Axonul acestor neuroni trece in CQtgQAWhilPlecioJ • fie se duce în cordonul lateral de aceeaşi parte,
,QQ!!§, alc'!.tuind fasciculul spiggta!amic antecio r ca2:_e,
formând fasciculul spinocerebelos dorsal (direct);
in tr aiectul său ascenden sîra6ate măduva, trunchiul
cereh,.,.I · juogelatalamus. .
C'I , - - - -- • fie ajunge
j în cordonul lateral de par tea opusa,
Al IJl·lea neuron se afla fn talamus. Axonul Iul se deci se încrucişează işi fonnea zâ fasciculul spinocere·

-,,-i,:=""'==:"�=.:======�-=====- •
orofectează în scoarţa cerebrală, în aria 5 belos ventral (încruc şat).

=
. . . Ambele fascicu le au un traiect ascendent, străbat
?, pigitJce)
măduv a şi ajung în trunchiul cerebra l , unde se corn·
...:://'Utilizează calea.cordoa11e!G�tef • preună
cu caIe_a ptgpJJOr.J:pliyâ k
r •

)nes,t.ezi�, cu care va fi portâ i mod diferlt:

n
_ fasciculUI spinocerebelos dorsal strâbate numai
escnsa.
bulbul şi apoi, pe ca lea pedunculului cerebe los in[eri·
������ti:.:;ve;:_ or, ajunge la cerebel;
�;:::;;;;,;s=':=:::!::! _
• -� Calea sensibilităţii kinestezice • fasciculul spinocerebelos ventral străbate bulbul,
puntea şi mezencefalul şi apoi, me rgând de·a lungul
"" Sensibilitatea kinestezicâ - (sim!ul poziţiei si al miş·
car i înspaţiu) utilizează
j _..' -;.--
calea cordoaoe)or_13.est�ip unculului cerebelos superior, ajunge la cerebel.
i 1 - a·@P.
?/li
- -
re, împreună cu sensibilitalea"tacti la epicrit1ca. & ăiJe sensibilităţii intero�tive..- .
...��
cv1
_
Rece�toni:
în cond"1ţ11·· normaIe, vi·sce reIe nu re acţ·ionează I a
• pentr LI sens·b·1·i I I I a· te a t ac tU•"-"'B
_ ic-· r-if
·.1ca. , sunt . . . . .
st1mur1 mecan.ic,,. tenn1c . l,1. , ch_1m1c1,
" . 1ar Ulfiuxunle �':r·
acei a� ca şi pentru sensibihtatea tas,!;!ta:J?rotopaticâ, . .
illsil cu câi�ceptor maj mic:._
voase .'nteroceptJve nu devm conştiente. Numa, 1 n
-
• pentru sensibilitatea kinestezir a, recepto rii sunt
� i neurotend,noşl ai lui Go,lgi-ş�jj
cond1ţ11
.
an ormale v1 scerele pot f, punctul de plecare
al senzaţ1e1 dure roase.
Receptorii se găsesc în pereţii vaselor şi ai o rga·
� Protoneuronul se află i 11 ganglionul s inal a cărui nelor, sub formâ de tenninaţîi libere sau corpusculi
on.�ul, de aseriie- lamela!i.
-,denCÎritâ, Iungă. aj·un9e a recep_-::-
d '==

nea ung,$trunde în cordonul posterior, formând Ja Protoneuronul se găseşte in ganglionul spinaI·l; den·
l

!
..
acest nivel fasciculul gr�� şi f ascicululcuneaL
i
�ţiomim ca fasc culul cuneat apare num
mâduva toracală superioară şi în măduv a cervlicalâ.
-i- ai în
d r i lui a junge la receptori. iar axonul pătrunde în
ta
măduvă.
.. Deutoneuronul se află în măduvă; axonii acestuia
Aceste două fascicule, numite şi fascicule spinobul· intra în alcatui rea unui fascicul şi, d in aproape i n
bare, urcă spre bulb. aproape, ajung la talamus.
Deutoneu ronul se afla i n nudeii gracilis şi cuneat Al lll·lea neuron se află i n talamus. Zona de pro·
din bulb. Axonul celui de al II-iea neuron se i ncru· iecţ ie cortica lâ este difuza. Aceastâ cale este multisj·
cişeazâ ln bulb şi formează decusaţ;a senzitiva, după naptică.
21 -::~ ,;
fu>cl,ile ""1damen!ale ale crgonsnului uman ------------- - - - ------ - ­

.- -
• Căile descendente (ale motricjtă�jj· fig. 21 I
Calea sistemului p iramida
. e ongi nea în cortexul cerebral şi controleaza
motilitatea voluntară.
Fasciculul piramidal (corticospinal) are origini corti·
cale diferite; aria motorie, aria premotorie, aria motorie
suplimentara şi aria motorie secundară, suprapusa
ariei senzitive secundare. Dintre cele aproximativ
I OOO OOO de fibre ale fasciculului piramidal, circa
700 OOO sunt mielinizate.
Fibrele fasciculului piramidal strâbat, în direcţia lor
descendentă, toate cele trei etaje ale trunchiului cerebral
şi, ajunse la nivelul bulbului, se comporta diferit
•în jur de 75 % din fibre se l ncrucişează la nivelul
bulbului {decusapa piramidală}, [ormănd fasciculul
piramidal încrucişat sau corticospinal l ateral, care
ajunge în cordonul lateral al maduvei;
•înjur de 25 % di n fibrele fasciculului piramidal nu
se încrucişeaza şi formează fasciculul pi.iramidal direct
(corticospinal anterior), care ajunge în cordonul ante·
rior de aceeasi parte, fiind situat lâng<I fisura mediana.
În dreptul f1ecârui segment, o parte din fibre parăsesc
acest fascicul. se. încrucişeaza şi trec in cordonul
anterior opus.

2
9 12

2 2
JO 17 3
�
5
6
3
l<j
4
Kl
11

5 12
6
o 16
fig
14 ciC1
fle.
15 OS<
91
Fig. 21. Cllile descendente: J. cortexul cerebra\ 2. fascicul p;r,mida! (corocosp;n.,,I) 3. fibre senzitive şi mQtoril care se incrucişe!WI ln bulb: ciş,
• i 1l cunea� 5. i fascicul corticospin al anterior : 6. foscicul cuneat 7. tâlllnus; a mezencefol: 9 . cerebet. 10 puntea: ll bu Il b rah;id;ian:
4. fascicu ClCl
12. fasciiCtJII corticosp nal lateral : 13. !rnpuls senzitiv de la plete 14. regiunea cervica1,t; t:>. regiune, lombara; 16. muşchi scheleticIi: 17. Casei· tec'
cui rubrospin•II;: ta peduncu
' I
l cerebra
• lI (meiencefol). dai
 ------------------ -------- ---~ -
:r traiectul lui prin trunchiul cerebral. din fibre le
• Nervii spinali
"=>rulului piramidal se desprind fibre corticonudea· Nervii s[!inali conectează mâduva cu receptorii şi
":. .:are ajung la nucle ii motori al nervilor cranieni ,,
efectorii '(somatici şi vegetâti vt)1 . sun t I n numar e
o;3'hi e
� cornului anterior al maduvei).
I

pereBli. ln regiunea cervicala exis:tâ 8nervj cervicali

_ai concluzie,
I • calea sistemului piramidal are doi
--coi:
"J:L,
• t111 neuron cortical. central, de comanda;
, un neuron inferior. periferic sau de execuţie, care
J::..--:e fi situat i n măduvă sau în nucleii motori ai ner­
'1IOI' cranieni.
Calea sistemului @bd{riliiOitbl
!şi are originea în etajele corticale şi subcortlcale
5l cootroleaza motilitatea involuntară automatâ şi s e ­
-.iautomată. Căile extrapiramidale corticale ajung la
• striaţii)•. De la nucleii bazali, prini
„dei:i bazali (corpii
ecrenţel e acestora (fibre strionigrice, striorubice şI
s=ioreticulate), ajoog la nucleii din mezencefal (nucle· I.
_ roşu, substanţa neagra şi formaţia reticulata), con·
...
:nuându·se spre maduva prin fasciculele nigrospi­
.ale, rubrospinal e şi reticulospinale; de la nivelul
-:ucleilor bulbari - olivari şi vestibulari - se continua
' cu fasciculele olivospinale şi vestibulospinale (fig. 22).
Toate aceste fascicule extrapiramidal e ajung, l n
.•
'mal. la neuronii motori din cornul anterior al maduvei.
•
Prin căile descendente piramidale şi extrapirami­
dale, centrii encefalIici exercitâ controlul motor volun·
tar (calea piramidaIlă) şi automat (căile extrapirami·
dale) asupra muscuIlaturii scheletice. ln acest mod
sunt reglate tonusul muscular şi activitatea motorie,
fiind menţi nute postura şi echilibrul corpului.
(]5'n mul iese intre osul occ1p1raJ-şrprtma vei teba
, cervi·
calIa), in regjuoea toracală sunt 12 nervi, apoi 5 în regiu·
nea lombara. 5 i n sacrala şi unul iîn regiunea coccigianâ.
e
Nervii s inali sunt formaţi d n doua râdâcint
•, antllnoar~ (i1eal cală) maloc1e;
• posterioara (dorsală), senzitivă, care prezinta pe
traiectul ei ganglionul spinal. i
Radâcina anterioara contine axon i neuronilor so·
matomotori din cornul anterior al maduve, ş, axonii
jjj',11rornlor visceroi=tor i din jumatatea ventrala a cor·
nuh,tiJateral.
Rada':ina..posterioarit (dorsală) prezii:itil pe traiectul
sau .9anll!ionul seiinal, la nivelul cllrula sunt localizaţi atât
-
neuronii somatosenzitivi, cât şi neuronu v1sce rosenzitivi.
Neuronii somatosenzitivi au o dendrita lunga, care
ajunge la receptorii d in pie le (exteroceptori) sau la
receptorii somatici profunzi din aparatul locomotor
'
(proprioceptorii).. Axonul lor intră in măduvă pe calea
rădăcinii posteriioare.
Neuronii viscerosenzltivi au şi ei o dendrită lunga,
care ajunge
• la receptorii din viscere (viscerorecep·
..
torii).. Axonii lor patrund pe calea rădăcinii posterioare
in măduvă şi ajung în jumătatea dorsala a cornului la·
i
tera) al măduvei (zona viscerosenzit vă).
Rădăcinile anterioarâ şi posterioară ale nervului
spinal se unesc şi formează trunchiul nervului spinalI,,
care este I mixl, având în structura sa fibre somatomo­

torii, visceromotorii, somatosem.iitive, • viscerosenzitive.

'
1 -
- -
- -- Trunchiul nervului spinal iese la exterij·orul cana·
i
2 --
-
!ulu vertebral prin gaura intervertebrala. După un
-
l --
5
-
- -
scurt traiect de la ieşirea sa din canalul vertebral , ner·
vui spinal se desface în ramurile sale: ventralâ, dor·
5 -
- - sală, menlngiala şi comunicanta alba. Prin a cincea
â-
9---
ramura, comunicanta cenuşie, fibra vegetativă simpa·
tică postganglionara intra in nervul sp inal.
10- - - Ramw·i/e ventrale, prin anastorno1.are intre ele, for­
mează o serie de plexuri: cervical, brahial, lombar, sacral.
în regiunea toracala, ramurile ventrale ale nervilor
se dispun sub forma nervilor inlercostal i.
1 1 1 211314 1516 17 18 Ramura dorsala a nervului spinal contine, ca şi
ramura ventrală, i
atăt fibre motorii, căt şi fibre senziti·
Fig. 22. Maduva s piinăr. ii: 1 fascicul gracllis; 2. fascicul cuneaţ 3 . fos·
cicul fundame-ntaIl poste.ri or, 4 , fascicul spinocerebe.Jos direct
ve; se distribu e la pielea spatelui şi la muşchii jghea·
Flechsl� 5 . rascicuIl fundamental lateral: 6 . fa.s•cJcul piraI
J
1niidaIl intn14
burilor vertebrale. i
cişa� 7. fascicul rubrospiinat 8. fascicul vestibulospînaIl Ilaterat RamW'a meningială a nervului spinal conţ ne

•
9 . fascicuIl spi;ootal�rnic Il�teral; IO. fascicul spinocerebeIlos încru·
cişat Gowers: IL fascicul olivcspinat 12. fasc icul sp!nolectaIl: 13. fus·
cicul reticulospi nal; 14. rascicul spinotalamic ventraIl; 1 5 . fascicul
fibre senzitive şi vasomotorii pentru meninge.
..
Ramurile comunicante prin cea albil trece fibra
•
pregang lionarâ mielinicâ, cu originea i n neuronul vis·
tcctospi nal; 16. fascicul vestlbulospiInal ventra . ' l;l ; 17. ft1s•dcu
i Il pirtimî·
dai direct l& fascicu l fw'ldumentoJI anterior. cerornotor din cornul lateral al maduvei. iar prin cea
 Functi
• dIc fundamentaIe aIe orgarnsn1u
l l I
loi uman -------
I+ - -------- - ----- -
-

I 2 '-
K _"':,. -
�
3 :::
7

8 \ --
-
�

�
:

6
� -:;:;.,
_
;:, / -..."'
--
Fig. 23 . Reflex monosinaptlc t maduva spln8rf, 2. axonul neu·
rvnoIi �
lui S<!tl?.Îtiv; 3. dendrita neuronului senzitiv; 4. 6gamtnt rotulian:
5 . femur. 6. efector. 7 . axonul neuronuIlulI motor, a dendrita neu·
ronuIl uiI rnotor. �
cenuşie fibra postganglionarâ amiellnicâ. fiind axonul
neuronului din ganglionul vegetativ simpatic latero·
vertebral (paravertebral).

ni · ecaae neuronu somatic Sl

Jr~ ---
-
Măduva are douâ functii: reflexă si de conducere.
•-,. Func.tia re/lexa a măduveiI spinării este indepLi·
�fiVL
· Reflexele spinale somatic.e.'cipalele renexe
s~ · a, son11>1amt111':ee..-sun
·Ie-,. e e miotatice şi nocicep·
-----rt,rel=1ex:."lt-
tive, dar şi renexul de mers.
• Reflexele lllÎ! tice constau i n contcactia bruscă
E un1ÎI muşch1 . c a răspuns la intinderea tendonului sau.
.}leflexul se pune în evîdentâkMM cu un ciocan de
cauciuc tendonul muşchiuluîînmod curent, aceste renexe se cerceteaza la nivelul tendonului lui Ahile
(reflexul ahilian) şi la tendonul de inserţie a muşchiu·
lui cvadriceps pe gambă (reflexul rotulian).
Reflexele rniotatice sunt mooosfga�fig. 23).
ReceDtor"U sunt reprezentap de proprioceptorii mus·
culari - fusun·1e neuromuscu are. CaJea a t erenta este
asigurata de primul neuron senzitiv proprioceptiv din
ganglionul spinal şi de prelungirile acestuia. Prelungirea
5 dendritică lunga merge la periferie şi se termina la ni·
2 velul receptorului Prelungirea axonala scurta pătrunde
în maduvă prin râdăcinile posterioare şi se bifurca.

'
l

. 24
� _: _
 &stem�nervos
��������� � � � � � � � ��� � � � � � � � � � � � � � �
O ramificaţie face sinapsa cu neuronul motor din coar­
nele anterioare de aceeaşi parte, închizând arcul renex
miotatic, iar o altâ ramificaţie face sinapsâ cu aIl I -I
I i-ea
neuron proprioceptiv din coamele posterioare, de unde
p l eaca fasciculele spinocerebeloase.
Centrul reflexului miotatic este chiar sinapsa din·
tre neuronul senzitiv şi cel motor. Calea eferentă este
axonul motor, iar efectorul, fibra musculară striată.
Reflex miotatice au rol i n mentill! usului
şi aJ2Qll
_ct1uscular � (D>l·'. 3EJlexete ::,emale t.>e9.etatit.>e. ln măduva spi·
-- e, car:pultl
- -• R,etlexşle iiâficeptive C0!}5�u în retragerea ugyi
roni de asociat.ie şi neuroni •motorL Calea eferentâ este
reprezentatâ de axonii neuronil or motori, iar efectorul
este muşchiul flexor care retrage mâna sau piciorul
din faţa agentu lui cauzator al durerii.
. ..
R#l�e poli,§iaa1.tti€e,.{fig. 24) prezintâ propri eta·
tea de a iradiafa nivelul sistemului nervos central,
antrenând un numâr crescut de neuroni la elaborarea
•
râspunsului. Studiul legi lor care guvemeazâ fenorne­
n\ll.._�e iradiere a fost
· fâcut de Pfluger,
nării se închid r<!fiexe de ie-gra:re a vasomotricitâpi

ca
membru rys uns lţ�i »arep4w:eroasăaacesb,,_
ţ rm
1a. At;eslfilisl1n! ceâe,ie.;�:a�Receptom
e
sunt
Îocaliza ti în piele şi... sunt mai.ales •ecmjpatjj n rvoase
(reflexe vasoconstrictoare şi vasodilatatoare), sudo­
rale, pupilodi l atatoare, cardioacceleratoare, de micţi­
une, de defecape şi sexuale.
§e.re âile aferente sunt prelungiri (dendrite) ale neu· 2. Func/ia de conducere a mâduvei spinârii este
ronifor din ganglionul spinal. Centrii sunt po/isinaplic� asigurată de căile ascendente şi descendente, pre:zen·
f�aţti 1;1:oni senzitivi de ordi·nul al doilea, neu· '
late anterior, dar şi de căi scurte, de asociaţie.
�
,( -, �,:.u,f
�61 .

Lucl'ăl'i practice
Demonstrarea unor reflexe osteotendinoase Legea simetriei La 0,7%, se constata ca broasca
• Pentru reflexul rotulian (patelar) stimulul este flectează puternic membrul Inferior respectiv şi, con­
produsi prin lovirea. cu un ciocan de cauciuc, a ten· comitent, flecteazâ membrul inferior de partea
•
donulu cvadricepsului femural, determinând exten· opusa.
sia gambei pe coapsă; ilustraţia este prezentată la
Legea Iradierii Utilizând o hârtie de filtru
reflexul monosinaptic (p. 24).•
• Pentru reflexul ahilian se loveşte tendonul lui 1mb ibatâ cu acid sulfuric 1 %, se obţin
' contracţii ale
Ahile al tricepsului sural atunci tuturor extremitâţilor.
• când membrul inferi·
or este în unghi drept şi gamba se sprijinii pe un Legea generalizâril La o concentraţie de 2 %. se
suport; se produc contracţia tricepsului şi extensia produc convulsii generalizate ale musculaturii mem·
labei piciorului. brelor şi trunchiului.
- În locul acidul ui se poate folosi, ca stimul, un
Demonstrarea iradierii reflexelor medulare curent de inducţie, a cărui intensitateI va fi crescută
Se ia o broască spinală (broască decapitata, cu
progresiv.
centrii medulari intacţi). După 10 min, pentru depâ· - Pe baza cunoştinţelor despre funcţia renexă a
şirea .şocului spinal", broasca decapitatâ se sus· măduvei spioării, explicaţi reacţiile broaştei spina e.
pendă pe un stativ cu o sârmă introdusa prin plan­ \ •• • l
şeul bucal. Stimulaµ pielea gambei, prin aplicarea
unor bucăţi de hârtie de filtru i mbibate cu acid sul·
furie de concentraţii diferite (0,1-0.3; 0,5; 0 ,7; l şi
2 %). Dupa fiecare testare, spălaţi gamba cu apă şi
uscaţi-o prin tamponare cu hârtie de filtru. Se obţin
reacţii de răspuns tot mai ample, proporţionale cu
concentraţia acidului sul furic folosit, potrivit legilor
lui Pfluger.
Legea localizâ.ril La excitaţi a cu concentraţia
slabâ de acid sulfuric (0,1-0,3 %), se observă o uşoară
flexie
• a labei piciorului.
I

Legea unilateralităţii La concentraţii de O.S %, 0,1-0.3 % 0,5 % .0,7 % I% 2%

obţinem flexia intregului membru inferior.
 CHEIE-----------
H.n.;::t:i!le �.rnoa-:r�.aLie o�
• lu1.J1'n31 --------------
1, -------------

;--ON,INliE
: cale ascendentă, cale descendentă, nervi spinali,
i reflex rniotatic, reflex nociceptiv, reflex monosi· l
ţ naptic , renex polisinaptic

TEME ŞI APLICAŢII
Găsiµ raspunsul corect
Fasciculul piramidal are ongmea corticalâ în: 9
a. ariile motorii secundara şi suplimentara; b. aria mo­
torie; c. aria premotorie; d în toate cele 4 aril corticale.
Prin căile descendente, centrii encefalici exercită
V

controlul motor asupra musculaturii scheletice:

a. voluntar, prin câile extraplramldale; b. autnmat
prin căile piramidale; c. voluntar şi automat. prin căile
2

1ntrapiramidale: d . voluntar, prin calea piramidala

Trunchiul nervului spinal este: a. senzitiv;
b. mixt; c. motor; d . toate raspunsurile sunt gresite.
Reflexele miotatice au rol in: a dilatarea pupilei:
):). micţiun� c. mieşorarea pupilei (mioza� d men­ :V
ţinerea tonusului muscular şi a poziţiei corpului
- A'"' i
----,;::;;�-

Encefalul
Encefalul cuprinde trunchiul cerebral cerebelul,
diencefa lul şi emisferele cerebrale.
Ca şi măduva, encefalul este acoperit de menin·
gele cerebrale.
Trunchiul cerebral
Trunchiul cerebral (fig. 25) este format din trei
etaje: bulb (maduva prelungita), puntea lui Varolio şi
mezencefalul. În trunchiul cerebral 1 şi au originea zece
din cele 12 perechi de nervi cranieni Bulbul, puntea şi
mezencefalul sunt sediul unor reflexe somatice şi ve­
getative: salivator, de deglutiţie, de voma, tuse, strănut,
masticator, card i oacceleratori, cardioinhibitori, de d i ·
pire, lacrimal, pupilare de acomodare şi fotomotor.
Fac parte din sistemul nervos perifericC si sunt în
Nen,1i o:anlenl
- -XI
-
4 xn- - I I
-"'
Fig. 25. Trunchlul cerebral - foţa onterlomil (ventrală�• I. mezence­
ial; 2. punte; 3 . bulb; 4 . piramide bulbare; 5 . oliva buIlbară; 6 . pedUJl·
cul cerebeloşi infenort 7. şanţ bulbo-pootin; 8. pedunculi cerebe­
loşil mijlocO; 9 . şanţ pooto-mezencefalic; 10. pedunculi cerebeloşi
superiori. ln cirte romane - originea aparentă ;1 nervilor cranieni
respectivi� m - fibre motorii; s - fibre SCflzitiv e .
Notăm, in plus, ca nervii li/, VIT, IX, X au în struc·
tura lor şi fibre parasimpatice preganglionare , cu
originea în nucleii vegetativi (parasimpatici) ai trun·
chiului cerebral.
Perechea I de nervi cranieni - neruîi olfacliul -
au originea reală i n ,celulele bipolare din mucoasa
olfactiva. Sunt nervi senzoriali, care conduc informaţi·
ile legate de miros.

număr de 12 perechi. Se deosebesc de nervii spinali Perechea li de nervi cranieni - nervii optici -
prin aceea că nu au o dispoziţie melamerica şi nu au sunt compuşi din axonii celuleIl or multipolare din re·
f
I

doua râdacini (dorsal� şi ventraIlă )..
Clasificarea nervilor cranieni
Neruii I, li şi V/1/ sunt senzorial� conducând >
taţii olfactive (I), optice (li) şi slatoacustice (VIII).
Neruii III, IV, VI, XI, XII sunt molorl
Neruii V, VI I , IX, X stmt nervi micstL
tina, care fonnează nervul optic. Sunt nervi senzoriali.
Perechea III de nervi cranieni - nervii oculomo·
tort - sunt nervi motori, care au şi fibre parasimpatice.
Originea reală a fibrelor motorii se ana în nucleul motor
exci· al oculomotorului din mezencefal,• •iar, pentru fibrele
parasimpatice, i n nucleul accesor al nervului III, tot din
mezencefal. Originea aparentă se află i n spaţiul dintre
picioarele pedunculilor cerebrali. Fibrele moto1ii merg
---------- -- ----------
L 2 3 se gâseşte i n ga nglionul trigeminal situat pe traseul
6 5 4
Fig. 26 . Nervil cranieni Ol. IV, VI: L muşchiul oblil ci superior;
2 muschiuI drept Intern; 3. muşchiul drept superior. 4 . nervul opt ic;
5. muşchiiuIll drept i nferior: 6 . rnuşchiut oblic inferior.
la muşchii drepţi intern, superi or şi iinferior şi la oblicul
inferior ai globului ocular, precum şi Ila muşchi ul ridica·
tor al pleoapei. Fibrele parasimpatice ajung la muşchiul
sfincter al iri sului şi la fibrele circulare ale muşchiul ui
ciliar (fig. 26}.
Perechea IV de nervi cranieni - nervii lrohleari­
sunt• nervi motori Au originea realâ în nucleul ne r ·
vului, situat tot 1 n mezencefal. Originea aparenta este
pe faţa posterioară a trunchiului cerebral, sub lama
cvadrigemina. Fibrele inerveazâ muşchiul oblic superi·
or (vezi fig. 26).
Perechea V de ne rvi cran.ieni - nervii trigemeni
- sunt nervi miqti. Origine a reală a fibrelor s e nzitive
Fig. ZI. Nervul CTllni4'1 V: t ramura onolmica; 2 ramura maxilară;
3 . ganglionul tr igemina l; 4 . ramura mandibu lar.;.
----- ----- Sis1,;.in1ul nervo:.
nervului. AcestaI conţine protoneuronul. Deutoneuro·
nul fibrelor senzitive se ana în nucleii trigeminali din
trunchiul cerebral. Fibrele motorii au originea reală în
nucleul motor al trigemenului din punte. Origine a
aparentâ se aflâ pe partea anterioara a punţii. Fibrele
• la pielea feţei, iar cele motorii
senzitive se distribuie
•
inerveazâ muşchi i masticatori. Din cele trei ramuri
•
principale ale sale, cele oftalmica şi maxilara sunt sen·
zitive, iar cea mandibulară este mixtă.
Perechea VI de nervi cranieni - nerviiabducens­ ..
sunt nervi motori. Au originea reală în nucleul motor al
nervului abducens din punte. Originea aparenta se afla
în şanţul buibo-pontin. Fibrele inervează muşchiul drept
extern al globului ocular.
Perechea VII de nervi cranieni - nervii faciali -
sunt nervi micşti, care au şi fibre par asimpatice. Fi·
brele motorii au originea reala în nucleul motor din
punte. Fibrele gustative ale nervului facialau originea
i n gangUonul genicu lat de pe traiectul nervului, unde
se gaseşte protoneuronuL Deutoneuronul se afla i n
nucleul solitar din bulb.
Fig. 28. Nervul cranian VII se distribuie în regiunile: l tempora • la
ş i front;:i\ă: 2. auricular&; 3. mandibulara; 4 . cer\licalâ; 5. zigomatică.
Fibrel e para siimpatice provin din doi nudei:i; nucleul
lacrimal şi nucleuIl salivator superior. ambii gâsindu-se
în punte. Originea aparenta se găseşte i n şanţul bulbo·
-
pontin. Fibre le motori i inerv eazâ muşchiI i tmimicii.
Fibreile senzoriale culeg excitaţiii gusta tive de la corpul
limbi . Fibrele parasimpatice Iinerveazil glande le lacri ·
ma le, submandibulare şi sublinguale (fig. 28).
. ''
27
 Funcţi1fe ful)Ciamenr.afe ale organismuI;
l ui wnan --- ---- ---------- ---------
Perechea VIII de nervi cranieni - neruii veslibu·
locohleari - sunt nervi senzoriali şi sunt formaţi
dintr·o componentă vestibulară, care are pe traseu
ganglionul lui Scarpa, şi o componentă cohlearâ, care
..
are pe traiect ganglionul Corti. Ramura cohleară se
i ndreaptă spre nucleii cohleari din punte, iar cea
vestibulara, spre nucleii vestibulari din bulb.
Perechea IX de nervi cranieni - nervii • glosofa·
ringieni - sunt nervi micşti, care au şi fi.bre parasim· 2
patice. Originea reală a fibrelor motorii se gaseşte în -"
nucleul ambiguu din buIl b. Fibrele senzoriale (gusta·
tive) au primul neuron în ganglionii de pe traiectul
nervului, iar deutoneuronul, în nucleul solitar din bulb. 3
F ibrele parasimpatice provin din nucleul salivator -•
~

inferior din bulb. Originea aparentă se găseşte în şan· fi

ţul retroolivar. Fibrele motorii se distribuie muşchilor
faringelui. Fibrele senzoriale culeg excitaţii gustative
'
5
?
din treimea •posterioară a limbii. Fibrele parasimpatice
I o
ajung la glandele parotide (fig. 29). "' C
Perechea X de nervi cranieni - nervii • vagi sau
pneumogastrici - sunt nervi micşti, care au şi fibre Flg. 30. Ne,vul <nnlon X: I. plambn; 2 inum\; 3 . fica� 4 . stomoc;
parasimpatice. Originea reală a fibrelor motorii se afla 5 . colon. 5
în nucleul ambiguu. Fibrel e senzoriale au primul neu· rădăcini: una bulbară, cu originea în nucleul ambiguu, ~
ron în ganglionii de pe traiectul nervului, deutoneuronul şi una spinală, cu originea în cornul anterior al mădu·
aflându-se în nucleul solitar din bulb. Fibrele parasim­ vei cervicale. Distribuţie: prin ramura internă care p â ·
•
patice provin din nucleul dorsal al nervului vag. Ori­ trunde în nervii vagi, fibrele ajung la muşchii laringelui,
.
giănea aparenta se află i n şanţul retroolivar. Fibrele iar prin ramura externa, ajung la muşchii stemocleido­
motorii i nervează musculatura laringelui şi faringelui mastoidian şi trapez (fig. 31).
• culeg sensibilitatea gustativă de la
Fibrele senzoriale PerecheaXll de nervi cranieni - neruil hipogloşi -
baza râdăcinii limbii. Fibrele parasimpatice se distribuie sunt nervi motori. Au originea reală ln nucleul motor
organelor din torace şi abdomen (fig. 30). al nervului situat în bulb. Originea aparenta se găseşte
Perechea XI de nervi cranieni - neruii accesori în şanţul preolivar. lnerveaza musculatura limbu (vezi
sau spinali - sunt nervi motori. Sunt formaţi din două• fig. 31). 5.

,. .< •

., -
··,~
---1L -_-.~-:::i;~
... Io --~JL {f I
2
1
2

Fl,
mi:s
f%. 2S. � =don IX: L bulb; 2 parotidb; 3 . artera carotidil: Flg. 3t Nervfi cn,nJefli XI, XII: l nerv hipoglos; 2 nerv acceso,; 5. a
...;._ COI!.. . limba
3.I •

nerv optic, nerv oculomotor, l
CUVINTE CHFIE ��
rv olfactiv, n rv •
e
hlear, ne rv trigemen, n erv abducens, nerv fac a l, I
i
1 nerv vestibulocohlear, n erv glosofaringian, nerv
1 vag, nerv accesor. nerv hipoglos
L----�
Cerebelul
Cerebelul ocupa fosa p oste rioară a cran iului, fiind
separat de emisferele cerebrale prin cortul cerebelu·
lui, excrescenţa a durei mater cerebrale. Este situat
înapoia bulbului şi a punţii, cu care delimitează cavi·
lalea ventriculului IV. Are forma unui nuture, prezen·
tan d o porţiun e mediană, vermisu� şi doua portiuni
laterale, voluminoase , numite emisfere cerebeloase.
Cerebelul este l egat de bulb, punte şi mezencefal
prin pedunculii cerel:,eloşi inferiori, mijlocii şi superi·
ori. Aceşti pedunculi conţjn fibre aferente şi e ferente;
cei mijlocii conţ]n numai fibre aferente.
Suprafaţa cerebelului este brăzdat.', de şanţuri pa·
ralele , cu diferite adâncimi. Unele sun t numeroase şi
superficiale, de limitând lamele le (foliile) cerebeloase,
altel e, mai adânci, care delimiteazâ lobulii cerebe lului,
I 2 3 forţei voluntare), astazie (tulburâri ale ortostatismului)
5 4
Fig. 32. Lobule!la cereb<!lulul: l peduncul cerebelos mijloci u; 2. ver·
mis superior: 3. l ob anterior, 4 . k>b posterior; 5 . vermis inferior;
a
6 . arborele vietil: 7 . Job nocu lonodular, bulb rahidian; 9 . punte.
TEME ŞI APLICAŢII
Asociali perechile de nervi cranieni cu funcţiile
acestora:
1. li� Vli, IX, X a. senzitivi
I 2. V, VII, IX, X b. motori
3. III, IV, VI, XI, XII c. micşti
4. I, li, VIII d . motori sau micşti cu fibre
parasimpatice.
iar altele foarte adânci, în număr de două. care delim·
itează lobii cerebelului Lobii sunt anterior (paleo·
cerebel}, posterior (n eocerebel) şi floculonodular
(arhicerebel) (fig. 32).
La exterior, se află un strat de substanţa cenuşie,
care formează scoarţa cerebe lului. Scoarţa cerebe·
loasâ înconjoarâ substanţa alba cen trala, care trimite
prelungiri în interior, dand, în ansamblu, aspectul unei
cor oane de arbore , de unde şi numele de arborele
vie/ii În inte riorul masei de substanţa albă se gasesc
zone de substanţă cenuşie, care formeaz� nucleii
cerebelului.
Extirparea cerebelului produce astenie (scăderea
şi atonie (diminuarea tonusului muscular).
După câteva luni tulburârile se atenueaza prin
c ompensare c ortica lă .
Diencefalul
Diencefalul (fig. 33) cuprinde: talamusul - releu (î n ·
trerupere sinaptică) pentru toate sensibilităţile, cu ex­
cepţja celor olfactive, vizuale şi auditive; metataJamusul,
� 31 Diencefalul: l corpul calos; 2 talamus; 3. epifl,a {glanda
pineala� 4 . mezencefat 5 . cerebet 6 . pU11tea; 7 . hipOf,za (glanda pitui·
tara): 8 . hipotalamus.
Funcţ11la fundamentale a le organtsmt.Jltl'I umon ------ - - - -
- --- - - - -------- - -
Fig. 34. Faţa Joterail!: l Jobul parie� 2 gir � 3. sanp.il
central Rolando; 4 . gir precentraţ 5 . lob fron� 6. f,su,a laU!f'ala
5ylvlus; 7. lob temporal; a lob occipital.
releu al sensibilităţilor vizuală T şi auditiva; hipotala­
musul - centru superior de integrare, reglare şi c oor ·
donare ale principalelor funcţii ale organismului, prin­
tre care metabolismul intermediar, secreţia endocrina.
termoreg larea, d igestia prin centrii foamei, setei şi
satietaţii, unele acte comportamentale. ritmul somn­
veghe ş.a.
Emisferele cerebrale
Emisferele cerebrale prezintă partea cea mai votu·
minoasă a s istemului nervos central Sunt legate între
ele prin comisurile creierului şi în interior conţin ven·
l i, I şi IL Activitatea mai complexă a mem·
triculii lateraI,
brului superior drept, precum şi local;·izarea centrului
2 3
Fig.35.Faţa medială: I. şanţul corpului calos; 2. corp calos; 3. şanţul
central Rolan<!<); 4. şanţul parieto-occipitat 5 .sdzura calcarină.
vorbirii i n emisfera stăngâ determină asimetria de
vol um, emisfera stângă fiind mai dezvoltată la dreptaci.
Emisferele cerebrale
• prezintâ trei feţe: lateralâ,
medială şi inferioară (bazala).
Pe faţa latera/il (fig. 34) se observă două şanţuri
mai adânci: fisura laterală a lui Sylvius şi şanţul central
Rolando. Aceste şanţuri delimiteazâ patru lobi: lobul
fronta� situat inaintea şanţului centra l; lobul parietal,
,
deasupra scizurii laterale; lobul temporal, sub fisura lat·
eralâ: lobul occipita lI, situat
• în partea posterioarâ.
Şanţurile mai puţin adânci împart lobii în giri.
2
3
f',g. 36. Vermcu!i cre,,uut l orificiu inten•entricular. 2. apeduct
�ak (�t.,usk 3. ,'tl'IUlCUlul IV; 4, ventricul11lateralI; 5' . ven­
triculul llt 6.Cl!l'l>i medular central (ependimar).
Pe fata medială. se observa şanţul corpului calos.
în partea posterioara se afla scizura c:alcarinâ, c:are
este un şanţ orizontal (fig. 35).
Pe fata bazala începe fisura laterala a lui Sylvius,
care împarte aceastâ fatâ în lob orbital situat anteri­
• laterala, şi lob temporooccipital, situat
or de fisura
..
posterior de fisura laterală. La nivelul lobulul orbital se
remarcă un şanţ cu direcţie antero-posterioara. şanţul
o lfactiv, care adăposteşte bulbul olfactiv (fig. 36}.
Lateral de şanţul olfactiv se a.Ila şanturile orbitare,
dispuse sub forma literei .H', intre care se delimii-­
tează girii orbitali.
Lobul temporo·occipital prezintă şantul hipocam­
pu lui, şanţul colateral şi şanţul occipito-temporal intre
acestea. se delimiteaui !Tei giri: girul hlpocarnpic s_ii
girii occipito-temporal medial şi lateral
Ca •şi la cerebel. substanţa cenuşie este dispusă la
su prafata, formând scoarţa cerebrala, şi, in profun­
zime, formând nucleii bazati (corpii striaţi). Substanta
,. ventriculli cerebrali I şi li.
alba înconjoară
 6 Găsiţi răspunsul greşit
Nucleii bazali primesc fibre de la: a. scoarţa cere­
brală;. b . talamus; c. corpii striaţl; ci. substanţa neagră.
Fibrele .comisurale fonneaza: a. corpul calos; ,
b. fomixu l; c. nw:;leul roş1,1; d . comisu,a albă ante­
rioară.
Paleocortexul: a. se afla Tntre diencefal şi neocor­
tex; b. are în componenţă calea olfactiva; c. conţine
centrii limbajlJJol; d. formeazâ un arc de cerc în jurul
diencefalului.

Neocortexul. alcătuit din şase • straturi ce lulare, r e ­

prezin!A sediul proceselor psihice superioare - activ·
F",g. 37. .Şlstemul limbic: I. fomix (trigonul cerebral): 2. nucleu laiIa. ·
mic; 3 . hipocamp; 4 . cortexul �nisferel cerebrale slâng� 5 . cortexuIl itatea nervoasă superioara - ANS. Curen� prin aceas­
emisferei cerebr�le drepte; 6 . hipotalamus: 7 . tract o l factiv; 8 . buIlb ta se l nţeleg procesele
i
care stau la baza memoriei.
01roctiv; 9 . corpul calos. învăţării, �andiri . creaţiei etc.
FW1c:ţii)e neocortexului se grupeaza in: senzi tive,
Corpii striaţi (nucleii bazali) reprezintă nudei im· asociative şi notorii.
portan� ai sistemului extrap iramidal şi sunt situaţi ,
• Functiile senzitive se realizează prin segmentele
deasupra şi lateral de talamus. corticale ale anal izatoriIlor.• i
Scoarţa cerebrală • Funcliile asociatiue real zează percepţia corn·
•
Reprezintă etajul superior de integrare a acti vi tăţii plexă a lumii înconjurătoare şi semnificaţia diferi telor
sistemului nervos. senzaj.ii.
Substanţa albă a emisferelor cerebrale este for· • Ftmctiile moloril Emisferele cerebrale controlează
mată din fibre de proi ecţie, comisural e şi de asociape. intreaga activitate motorie somatică, voluntarâ şi invo·
Fibrele de proiecţie unesc i n ambele sensuri scoarţa lunlară. ,._PrincipaIeIe structuri implicate în acest control
l l i
cu centrii subiacenţL Fi brele comisura le unesc cel e sunt cortexul motor şi nucleu bazal (corpii striaţi).
l doua emisfere, fonnănd corpul calos, fomixul (trigonul
• Reflexele necondiţionate şi condiţionate
,
cerebral) şi comisura albă anterioara. Fi brele de aso­ , Reflexul necondiţionat este înnăscut şi este carac·
•
ciaţie leagă regiuni din aceeaşi em isferă cerebrală. teristic speci ei (ex. reflexul alimentar, reflexul de apă·
După cum ştiţ.i, scoarţa cerebrala cuprinde paleo· rare).
cortexul şi neocortexul.
• Reflexul condiţionat este un răspuns .lnvaţat• pe
Paleocortexul, inclus în sistemul limbic, conţ.ine care centrii nervoşi ii dau unui stimul iniţial indiferent
doua straturi celulare şi are conexiuni întinse cu anali· (fara importanţă bioIlogica). • La apariţia unui semnal
zatorul olfactiv, hipota lamusu l, talamusu l, epitala· absolut (cu importantă biologică), animalul de expe·
musul şi mai puţin cu neocortexul rienţa râspunde printr·un reflex necondiţionat La un
l Cele mai importante componente ale sistemului semnal indiferenţ animalul nu da nici un raspuns sau
limbic sunt ca lea olfactiva, formata din nervii olfacti vi, are o reacţie de orientare., IP. Pavlov a descoperit posi·
j
şi hipocampul. bilitatea încărcării excitanţilor indiferenţi cu semnificaţii
•
Pal eocortexul (fig.• 37) ocupă o zonă restrânsa pe noi şi transformarea lor i n stimuli condiţionali, prin:
faţa mediala a emisferelor • cerebrale. Este alcătuit • asociere - la administrarea unui stimul absolut
numai din două straturi celul are şi este sediul proce· (hrana) sâ se asocieze un stimul indiferent (sonor sau
selor psihice afectiv·emot,ii onale şi al actelor de corn· luminos);
portament instinctiv. • precesiune - stimulul indiferent sa preceadii
excitantul absolut;
'
i TEME SI APLICATII
l • • dominanţă - animalul să fie nămând, astfel încăt
; O Aflaţi răspunsul corect instinctul alimentar sa fie dom inant i n timpul asocierii
Pe faţa .medial ă a emisferelor !;:erebrale se pot stimulilor ;
r
observa: a. sciwra calcarina; b . girii orbitari; c . şanţul • repetare - pentru formarea unui reflex condiµo·
!
o lfactiv: d. corpii striaţi. nat sunt necesare 10 pâna la 30 de şedinţe de ela·
bora re.

�
Func\Jl• fU11dainOJ1llJlo ole ocgan1smulu1 uman------- - ------ --- ------
- -
-
Pavlov a explicat mecanismul elaborării RC pe
TEME ŞI APLICAŢII
baza apariţiei unor conexiuni lntre centrii corticali a.
analizatorilor vizual sau auditiv şi ariile corticale vege· O Aflaţi răspunsul corect
tative
• stimulate de excitantul absolut Neocortexul este: a. aleătult din doua straturi
Reflexele condiţionate, spre deosebire de cele celulare; b . sediul proceselor psihice superioare;
înnascute, se închid la nivel cortical. Ele se sting daca e. denumit şi sistemul limbic; d. seeliul actelor de
stimulul conditional nu este întarit din timp in timp comportament instinctiv.
prin cel absolut (inhibiţi e corticală). Paleocortexul este centrul cortical al analizatoru·
Pav lov a arătat că la baza tuturor activită!ilor n e r · lui: a. auditiv; b. vizual; c. olfactiv; d. cutanat
voase stau doua procese: excitaţia ş i inhibiţ:ia €) Completaţi spaţiile pUActate cu termenii cores·
Excilatia este procesul nervos activ care se man· punzatori.
ifesta pri n iniţierea unei activitaţi sau amplificarea Funcţiile neocortexului se grupează în -··---�
uneia preexistente. - ····· · şi -·------
- ---
lnhibi/ia este tot un proces activ care se mani·
festă prin diminuarea sau sistarea unei ' activităţi ante·
r ioare. Există inhibiţie externă - necondiţionată {su·
, - de protecţie şi prin inducţie negativa),
praliminarâ Sistemul nervos vegetativ
determinată de stimuli din afara focarului cortical Centrii nervoşi vegetativi şi legătura lor
activ, şi iJ1hibiµe interna - condiţionată (de stingere.
de întârziere şi de diferenţiere), care apare chiar ln ou efectorii
~
interiorul focarului cortical activ şi este specifică Centrii nervoşi situaţi imranevraxial şi exlranevra· s:x-
scoarţei cerebrale. xial, aflaţi în relaţie cu organele a căror activitate _o .a,;:
Ambele procese sunt extrem de mobile, putând controlează, formează sistemul nervos vegetativ. ln -
iradia pe o suprafaţâ corticală sau să se concentreze cadrul sistemului nervos vegetativ deosebim, struc· =,
într-o zonâ limitată. tura! şi functional un sistem nervos simpatic şi unul
parasimpatic. Cele mai multe organe erirnesc o iner­ =
Termen Explicitare
I vaţie vegetativa dubla şi antagonică. ln alte organe,
~
simpaticul si parasimpaticul exercită efecte de acelaşi
Sistem nervos Encefal şi maduva sp inării tip, dar aceste efecte sunt diferite, cantitativ şi calita· ~

central (SNC) tiv. Există, de asemenea. Oi'gane asupra cărora numai ~

-.
Sistem nervos Nervi, ganglioni şi plexuri unul dintre sisteme are efect
periferfc (SNP)
Neuron de Neuron multipolar localizat îo
La baza activitapl sist=;.;rui nervos vegetativ sta
reflexul. care se desf� pe haza arcului reflex ve­
=
asociape i ntregime în SNC getativ. Calea aferenta a acc-..L..:i nervos vegetativ este
(intemeuron) asemanatoare cu aceea ce la arcul reflex somatic. m
NeU1Pn senzitiv
{neuron aferent)
Neuron care transmite Impulsuri de la
receptori la SNC
Neuronul viscere-aferent isi are originea i n ganglionii
• ataşaţi
spinali sau în ganglionii extranevraxiali -
nervilor
~

-
oii::
Neuron motor Neuron care transmite impulsuri de la cranleni. Dendrita lor ajunge la receptorii din organe -e:
(neuron eferent) SNC la un organ efector sau vase (barorecept:ori, presoreceptori , chemorecep·
Nerv Asociere de Obre nervoase i nconju· tori), iar axonul patrunde 1n nevrax. intrând i n legaturâ i:"
rate de ţesut conjunctiv; poate fi • li. sau parasimpatic ) .
cu centrul vegetativ (simpatic :ie
senzitiv, motor sau mixt Calea eferentă a reflexului vegetativ se deosebeşte X<
Netv motor Nerv c:.ire stimuleau! contracţia fundamental de cea a reflexului somatic datorită exis· .;=-c
somatic muşohi lor scheletici tenţei unor ganglioni vegetativi latero-vertebrali, în
Netv motoc Nerv care reglea� c<intraclia cazul sistemului simpatic, sau juxtaviscerali şi• intra· ;n;
vegelativ musculaturii netede. a micx:ardului murali, i n cazul sistemul ui parasimpatic. La nivelul :=t
şi secrepa gl andularâ gangllonilor,
,I are loc sinapsa intre axonul neuronului ~

Gangtion Grup de corpi neuronali localizat vegetati v preganglionar, prevazut cu teaca de mielina, • ==-
în afara SNC şi neuronul vegetati v postganglionar , al carui axon nu ;xi

Nucleu Grup de corpi neuronalil i localizaţi

~
are teacă de mielina Axonul neuronul ui postgan­ ,
în SNC glionar fom1ează fibra postganglionarâ,
• care ajunge la fr
T:act Qrup de fibre nervoase care leagă
parii ale SNC ..
organul efector vegetativ (muşchi neted sau glandă).
Sistemul nervos vegetativ formează, la nive lul
"
...
;a
-- ---------------- - - ----
'% 38. Componentele nervului sp!nol: L măduva spinarit 2. ganglion
� 3. lanţ gangli()Oar paravertebraf. 4 . nerv spina< 5 . ramuri
=rraJnlconte; 6 . trunchiul nervului spinal; 7 . râdkina anterioară;
l. �cioa poste.Moara.
�eritelor viscere, plexur i vegetative mixte, simpatico·
xrasimpatice.
Centrii sistemu lui simpatic se afla în coamele lat·
!rale ale măduvei toraca le şi lombare supe rioare.
::entrii sistemului parasimpatic sunt situaţi atât în
"llCleii par asimpatici din trunchiul cerebral, cât şi în
--:iaduva sacrală S2-S4, unde se descrie nucleul
:arasimpatic pe lvian .
Căile sistemulul nervos vegetativ
Simpaticul îşi are căi le lui proprii, reprezentate de
211ţurile simpatice paravertebr ale (latero•vertebrale).
::>aras impaticul cr an ian fol ose şte calea unor nervi era·
"jeni, III, VII, IX. X , iar parasimpaticul sacral pe cea a
i
-....rvilor pelv ic .
Lan!urile simpatice para vertebrale Oatero·vertebra·
ie) sunt douâ lanţuri de ganglioni situaµ de·o parte şi
3e alta a coloan ei verte bra le. Ganglionii latero v· erte·
:,rali sunt legali şi cu nervii spinali prin ramuri cornu·
-.icante.
în cazul sistemu l ui simpatic, sinapsa intre fibr ele
:.e- şi postgang l onarâ are loc în ganglioni latero-ve r ·
i i
:ebrali, aparţinând lanţurilor paravertebra le. De oarece
,;ceşti ganglioni sunt foarte aproape de măduvă,
'ilirele pr eganglion arâ este scurta, în timp ce fibra
::ostganglion ară este lungă.
în cazul sistemului parasimpatic, sinapsa intre
fil>ra preganglionarâ şi cea postganglionarc'i se face în
,lilnglionii juxtavisc erali (aproape de viscer) s au intra·
"'!lurali (aflaţi chiar în per etele organului), cum sunt
- -------- $.:sternul •ltirvos
plexuri le djn pereţii tubului digestiv.
În cazul parasimpaticulu i, flbra preganglionarâ este
lungă, în timp ce fibra postganglionarâ este scurtă,
fiind foarte aproape de organu l respectiv.
La a mbele sisteme, intre fibra pr eganglionarâ şi
cea postganglionara s e eliberează acelaşi mediator
chimic: acetilcolina.
La sistemul simpatic, la capatul periferic al Fibrei
p ostganglionar e, acolo unde aceasta ia contact cu
organul efecto r, se eliberează noradrenalin a, iar i n
c azul parasi mpaticului, acetilcolina.
Prin cont rolul asupra miocardului, musculaturii
netede şi glandelor, SNV coordoneaui ac tivitatea vis·
cerelor şi a vase lor sangvine. Este vorba, aşadar,
despre efectori care nu sunt. i n mod obişnuit, sub
control vol untar .
Arcul reflex vegetativ are aceleaşi componente cu
cel somatic; diferenţa co nstâ în modul in care este
alcâtuitâ calea eferenta.
Aceasta cuprinde doi neuroni. Primul are corp ul
n e uron al situat în substanţa ce nuşie medulara sau
cerebra lă, iar axonu l său face sin apsă cu cel de al
doilea neuron intr ·un ganglion vegetativ. Primul n eu ·
ron se numeşte preganglion ar, iar cel de al doilea -
postganglion ar .
Originea fibrelor pr egangliona re şi localizarea gan·
glionilor vegetativi ajută la diferenţierea celor doua
componente ale SNV: simpatica şi parasimpatică.
Comparaţie intre SNV simpatic şi cel parasimpatic
Caracteristica SNV simpatic SNV parasimpatic
Originea m,relor Zonele toracici! Trunchi c::erebral şi
pregangliona.re şi lombară ale zona sacralâ a
maduvei spinării măduvei spinării
Localizarea gan· Lanţurile pa ra· Gangti()Oi terminali
glionilor şi prevertebra l e ln interiorul (in-
tramurali) sau în
apropierea efecto-
cilor (juxtavisce.rali)
Distribuţia ln întregul Limitata. i n princi ·
fibrelor postgan- organism pal, la cap şi vis·
glionare cere
Compon enta simpaticâ activeaui organismul pen·
tru lupta şi ap�rare, mai ales prin eli berare a de nor·
adrenalina din fibr ele postga nglionar e şi de adrenalină
din medulosuprarenală. Componenta parasimpatica
produce, cel mai adesea, efecte antagoniste simpa ti·
eului, prin eliberarea din fibrele postgangl ion are a ace·
tilcolinei. Acţiunile celor două componente trebuie
echilibrate pentru menţinerea homeostaziei.
 Foncţu;!e rund&n'·.enr-..1!o ale organ15mu1ui lJl"Nln -------- - ----- ----- -------

gangUan efectori
Existâ şi un numâr foarte mic d e fibre postgan·
terminal viscerali gl ionare simpatice care eUbereaza acetilcolina (Ach).
Existâ şi fibre postganglionare care nu elibereazâ
"::...�F"°"------�� A'1h
� tcCb nici Ach, nici noradrenalina; acestea au sinapse non·
ganglion erectori colin ergice, nonadrenergice, eliberând alte substanţe,
poravertebral ...Yl§&!:lllf
(l
precum monoxidul de azot (fig. 39).
1, .�).,- --- -- --.-<( < MA 1 Majoritat
• ea viscerelor sunt prevăzute cu inervaţie
-· ;-glanda • -
"®>---- --< >.0. suprarenala dubla, simpatică şi parasimpatică, situaţi e i n care ce le
PI doua sistem e pot acţiona antagonist {de exemplu,
"-. adrenahna şi G
noradren .,
reglarea diametrului pupilar), complementar (de
.
l1J t;J
c NA
exemplu. regl area secreţiei salivare) sau cooperant
!>@--- ---<,©
f\Cb (de exemplu, la nivelul aparatulul reproducâtor sau i n
t ganglian erectoriI micţiune} (vezi fig. 41).
visceratl
w___________~A;;>:.~ Exista şi câte va organe car e nu sunt prevâzute cu
inervaţi e parasimpatica: medulosupraren ale, glandele
sudoripare, muşchii erectori ai fi re lor de par sau
majorit
• atea vaselor sangvine. În acest caz. reglarea
activitâţii se face prin creşterea sau scâderea ratei de c
Fig. 39•. Neurotronsrnijălo SNV: stimulare simpaticâ a str ucturii respectiv e.
- sinapsel e care folosesc noradreno.lina NA (norepinehina) şi/sau Sistemul simp atoadrenal int rvine, de asem enea,
adrena lIina (epinehina) � nume.se adrenergi<;e;
t e

-sIinapsele care fclosesc &cetncolina Ach se numesc colli.i nergice..

' şi i n termoreglare.
•
la

-
p

1
T / 3

.
4
F
/

'

"""'----- 6

- Arcul refl<lx vegeu,Uv

Fig. 4 0 . Comparaţ!e Intre arcurile reflexe somatl<:e � cele vegetative: I a. neuron de asociaţie: I b . neuron de asociaţie (Intre axonii
neuronflor vi.sccrosenzitîvi din Yi. JX)Sterioara a comuIlu11 l late.ral şi dendritele neuronllOf visccromotori din 1h anteri oaftl); 2. ganglion al L
radâcIinliI posterioore; 3. neuron preganglion.or; 4 . ganglion vegetativ; 5 . neuron senzitiv: 6. viscere; 7 . neuron senzitiv; 8 . neuron motor.

• 34
 ------- -- -- - --- - - - -- -- -----&sternul netVOc
m· Efectele stimulării SNV asupra diferitelor organe
1).
ltil Organul efector Efectul stimulării simpatice Efectul stimulării parasimpatice
)f1·

ţe, Ochi
bis (muşchi dilatator pupilar) Dilatarea pupilei (midriază) Nu are efect '
ţie Iris (muşchi constrictOr pupilar) Nu are efect Constricţia pupi.lIe i1, (miozâ}
ele Muşchl ciliar Relaxare (pentru vederea la distanţă) Contracţie (pentru vederea de aproape)
,lu, Glande
pe
mt Lacrimală .J, ,secre�a + secreţia
Sudoripară + secreţia + secreţia la nivel palmar
in
Salivare .J, secrepa - determină secreiie ..
î secreţia - detennină secreţie
cu salivara vascoasă salivară apoasă
ele Gastrîce J, secreţia +.secreţia
<IU Intestinale Nu are efect + secrelia
·ea Medulosuprarenală + secreţia hormonală Nu are efect
de <:ord
Frecvenţă t .J,
ea, Conducere t J.
Forţa de contraclie î Nu are efect
Vase sangvine Tn principal, vasoconstric�e; Dilataţie i n câteva teritorii vesculare
afectează majoritatea vaselOf (arteri·
ole din tegument, viscere şi parţial
din muşchii striaţi)
Plămâni
Arbore bronşic ,.Dilat:a�e Constricţie
•
Glande mucoase - secrepa + secreţia
Tract gastrointestinal
3 M0t1litate - mişcarea + mişcarea
Slinctere + inchiderea
•
relaxează sfmcterel e (de cele mai
multe ort)
·4
Ficat + glicogenoliza Nu are efect

Pancreas - secreţia exocrină + secreţia exocrinâ

Splina + contracţia Nu are efect

Traci urinar reduce debi tul urinar şi secreţia contractă muşchiul detrusor vezica�
de renină;i
determină contracţia sfincterului relaxeaza sfincterul vezical intern
vezical i.ntem
�li
a al
Legenda: - inhiba; + stimu
* Ileaza; -!, scade; î creşte.

35:�· ..�
•. ; ...,
., ·.
·..-:.
 fu.nc.µ'1c fundamentala n'a organ smulu, uman ---------- --- - - ----- --- --

------------- ____________
nervul cranian m
._ -----_
-____
- ------6--- 5 sâ1o

mezencefal nerrol crMJan vn , /

ochi -.a',{"()}
Co
____ ->------ - - - -- glandă lacrimolâ

-
I - - - -'!l-)../ şi mucoasă R!!i
nervul cranian [X I nazalâ �
--------~-----
I
nervul cranian X I --------�,- ......... g ande suJ,. -p:,e

---
I
/ ,.
l
\.\. ),-_l.) mandibulare
:,"'3'.'()

�,--=-
n
' -­
�-=;0 glanda parotida
,, ,,; /
T2
T3
----'....., - - ....
=--==-=-=-:::-:---<i-.::.- -= :::�
-,. ;;a::ja:..
�

--
-
------::::-..... ' .........
T4 �

--:-,,, ---'- -...............

,
-----
T5
-,,,
,I. pklrnăni
T6 .,,,,.
,,
,,,.,,.I"'.,
......
.... inimă
T7
T8 lanţul gonglionar simpl!� _
" -.... '
T9
TIO
111 micul ner;
sp lanhnk spl ina
TI2
stomac
LI
L2 poncreas
\ intestin
\ gros
\
'' int.cstin
sublire

--
.....
....
S2 gJi,;,da
S3 ......
• suprarenală şi

--�'-
S4 rinichi
I
vez.lca
nervii urinară
pelvieni

I ./
0<gane
de reproducere
Flg. 41. Sistemul nervos vegetativ.

Noţiuni elementare de igienă şi patologie Hemoragiile cerebrale

Meningita
Inflamaţia meningelor de la nivel spinal sau cerebral
Poate avea multipIl e •etiologii, bacteriene sau virale.
Encefalita
Boalâ inflamatorie acută a creierului, determinată
de prezenţa unor virusuri l a nivelul sistemului nervos
central, sau printr-o reacţie de hipersensibilitate initia·
tă de un virus sau de o proteină străina organismu.lui.
Se caracterizeaza prin disfuncţii cerebrale extinse şi
grave.
Grup de afecţiuni cerebrale determinate de sânge­
rarea la nivelul ţesutului cerebral, în spaţiile epidural
• , de obice� prin
subdural sau subarahnoidian. Rezultă
ruperea unui vas ateromatos, la o persoană ce sufera
•
de hipertensiune arterială. Mu lt mai rar se poate datora
ruperii unui anevrism congenital sau unei malformatii
congenitale. Ele mai pot să se constituie si ca urmare
a unor traumatisme.
Afecţiuni cu mortalitate ridicată, reprezinta urgenţe
medico-chirurgicale; chiar dacă hemoragia este oprită

� 36
 -- ------ -- -- - - ------ - ----------�tenI1uIl nP.NOs
si sangele drena t, pacienţii pot ramăne cu sechele
oeurologice mari.
Coma
Reprezintă a cea stare clinicii a unui pacient în care
acesta nu poate fi trezit şi nu râspunde la nici o ,cate­
gorie de stimuli Aplicarea repeta tă a unor simuli
provoacâ cel mult refle xe primitive, de a părare . Dacâ
starea de comă este profun dâ. pot lipsi şi reflexel e cu
sediul în trunchiul cerebral, ca şi cele miotatice.
Are multiple cauz e care implica disfuncţii la nivelul
emisferelor cerebrale. di en cefalului şi punţii. Dintre cau·
ze, cele mai frecvente sunt trauma tismele cerebrale,
..
hemora gile c erebrale sau afecţiuni cerebrale difuze sau
metabolice.
Convulsiile
Sunt de doua tipuri: izoIl ate,' nerecurente şi se m a ·
nifestâ doar în anumite situaţii (ex. boli febrile, trauma·
tisme craniene}, sau epilepsia, boal ă cronicâ, rerurentâ,
caracterizata prin atacuri cu debut brusc, cu pierderea
conştienţei, cu activitate motorie necontrol ata şi carac­
teristică, precum şi cu fenomene senzoriale. Este deter­
minată de stimu la rea excesiva a celu l ei nervoase.

- Aflaţi râspu nsul corect

Calea aferentâ din componenţa a rcului reflex face legâtura între: a. efector şi centrii nervoşi; b . centrii
nervoşi şi efector, c . efector şi receptor: d receptor şi centrii nervoşi.
Meningele cerebrale cuprind trei membrane, a stfel: a . frontală, parieta lă şi viscerală; b . pari etală, arahnoidă
şi temporală; c . dura mate r, subdurala şi pia mater; d . dura mater, arahnoidă şi pia mater.
Găsiţi răspunsul greşit
Trun chiul cerebral este fonnat din: a. bulbul ra hidi an; b. cerebel; c. pun tea lui Varollo; d pedunculii cere­
brali.
Ta lamusul este staţie de întrerupere sina ptică pentru căile sensibilităţii: a. vestibulare; b . olfactive; c . tac·
tile; d. gustative.
Stabiliţi dacă enu n ţurile legate prin conjuncţia .deoarece" sunt a devărate sau fa lse; în cazul în ca re cons.i·
deraţi câ sunt a devărate, determinaţi dacii intre el e exis tă sau nu o relaţie de cauzalitate.
Hipotalamusul reprezin tă centrul superior de i ntegrare, reglar e şi coordonare a principalelor fun cţii al e
organismu lui, deoarece este componen ta de bază a mezencefalul ui.
Paleocortexul este sediul a ctelor de comportament instinctiv, deoarece este alc ătuit din doua straturi de
celule.
Cunoştinţele se dobân desc în cursul existenţei prin învăţare, deoarece nu sunt eredita re.
_ - Folosind cunoştinţele despre nervii cranieni, încercaţi să le sistema tizaţi sub forma unui tabel , potrivit m o ·
del ului de mai jos:
Numarul Denumirea Originea Funcţia Distribuţia Dacă are componentă
perechii realâ aparentă parasimpatică

- -încercali să identificaţi şi să denumiţi cât mai mul te din tre structurile care pot fi observate pe imaginile de mai
jos;
Funcilde fundamentale ale orgarnsm1JIi
lui u11mn-- - - - - - ---- - - ---------
-
exocrine). Este format dintr-un strat spre epiderm, (
2. Analizatorii numit dermul papilar, şi un strat spre hipoderm, numit ::,en1
Analizatorii sunt sisteme morfofuncţionale prin in· dermul reticular. F
termediul cărora, la nivel cortical, se realizeazâ analiza
cantitativâ <şi "'caliitativă a stimulilor din mediul extern şi
!n stratul papilar se află
i
papilele dermice, care sunt
nişte ridicaturi troncon ce. Pe suprafaţa degetelor,
.. ·sî=d
:ci
intern, care acponeazâ asupra receptorilor. papilele sunt mai evidente şi fom1eaza nişte proemi·
Excitaţiile propagate pe căile senzitive
",, determină
t , nenţe numite creste papilare, a căror întipârire da J
i n ariile corticale, formarea de senzaţîi. amprentele, cu importanţă în medicina legală şi în " "e:f
Fiecare analizator este al câtuit din trei segmente: criminalistică. 3t;;i
periferic, intern1ediar şi central. Stratul reticular este consti tuit din fibreAde col agen .:ier
Segmentul periferic (receptoru l) este o formaţiune
lt
şi fibre elastice formand fascicule groase. Elementel e
• :iot
specializata, care poate percepe o anumită formâ de celu lare sunt relativ rare. :a
energie din mediul extern sau intern, sub formă de cep
stimuli. ',ei
Segmentul intermediar (de conducere) este format
din căile nervoase prin care impulsul nervos este =
transmis i la scoarţa cerebrală. Căile ascendente sunt
...
directe ş indirecte.
"" calea directa, cu sinapse puţine, impulsurile sunt
se'
_,X
Pe ::et.
conduse rapid şi proiectate într-o arie corticalâ speci·
• (:-ol
ficâ fiecărui analizator, iar pe calea indirecta (sistemul ,21
reticular ascendent activator), impulsuri i le sunt conduse 2 :'ei;
lent şi proiectate cortical, în mod d fuz şi nespecific.
..
Segmentul central este reprezentat de aria din
scoarţa cerebral ă la care ajunge calea de conducere şi
-·
-~
~
la nivelul câreia impulsurile sunt transformate în sen·
zaţ
.a.:. iii specifice. ~: p.
=
Analizatorul cutanat
Pielea ' 5
Fig. 42. Pielea ş; receptail C\J!!Mţ!: a. epiderm; b . derm; c . hipo­
Pielea este ,un imens câmp receptor, datorita dem,; I. coq>uscul Melssner. 2. glande seb<>cee; 3. glonde sudori·
numeroaselor şi varîatelor terminaţii ale analizatorul ui pare: 4 . coq,uscul Ruffini; 5 . p,sut adipos; 6. coq>uscul Vater-Pacini:
:! <
-ec,
:-an
:a
:nir
cutanat care informeazâ centrii nervoşi superiori 7 . CO<J>Uscul Krause; 8. fir de par, 9. t•rmlnalle nervoasa libera. :iot
asupra proprietâ!ilor şi fenomenelor cu care organis· 3IJ
mul vine i n contact Hipodermul este alcâtuit din ţesut conjunctiv i lax, dur
În piele se gâsesc receptorii tactil� termici, dure­ cu un număr variabil de cel ule adipoase. În h poderm ci
roşii, de presiune şi pentru vibraţii. se află bulbii firului de păr, glomerulu glandelor su· in
Pie"- Il ea constituie invelisu protector şi sensibil al doripare şi corpusculii Vater-Pacini.
l lui
organismului şi se continuâ, la nivelul orificiilor natu· Receptorii cutanaţi
rale ale organismul� cu mucoasele. Este alcătuită, de
la suprafaţa spre profunzime, din trei straturi: epider· În piele exista terminaţii libere şi încapsulate.
r I Terminaţille libere sunt arborizaţii dendritice • ale oili
• i n contact direct cu mediul extern, dermul neuronilor
mul, aflat • senzitivi din ganglionii spinali, distribuite IDL
şi hipodermul sau ţesutul subcutanat (fig. 42). "Jet
Epidermul este un epiteliu pluristratificat kerati· printre celulele epidermului. est
niizat Profund, prezintă stratul germinativ, iar superfi· Existâ fibre nervoase care se tenninâ sub forma
unui coşuleţ în jurul unor celuIle epiteliale şi care con· tor
ciaIl, stratul cornos.•
În epiderm nu pâtrund vase, acesta fiind hrănit stituie discurile tactile MerkeIl, care recepţionează sti·
mulii tactili, pe1
prin osmoză din lichidul intercelular. Epidermul
conţine, insâ, terminaţii nervoase libere. ;..r Terminaţiile încapsulate. ln hipoderm se gâsesc tar
•Dermul este, o pătură conjunctiva densă, in care se corpusculii pentru sensibilitatea tactilă, corpusculii api
gâsesc vase de sânge şi limfatice, terminaţii nervoase Vater-Pacini, cei mai mari corpusculL
• (firele de pâr şi canalele glandelor
.. tre
llrr
şi anexe cutanate În denn se găsesc corpusculii Meissner, Krause şi
Ruffini pentru sensibilitatea tacti lii. ter
----- - - - - - ------ - - - - -- - - - - - - - -An
- ahzatcrn
Corpusculii Ruffîni sunt consideraţi şi receptori •-CUVINTE CHEIE--�--
pentru cald , tar corpusculii Krause - pentru rece.
Pielea este sediul receptorilor pentru mai multe ti·
puri de sensibilităţi. Ei reprezintâ segmentele peri·
ferice a cel pupn trei tipuri de analizatori: tactill, termic
şi dureros.
�eceptorii• tactili fac parte di n categoria mecano­
Ii
epiderm. derm, hipoderm, corpuscul Meissner, cor·
puseul Ruffini, corpuscul Vater-Pacini, corpuscul

terminaţii nervoase libere

_
-- --
.. ---
,
Krause, corpuscul Golgi-Mazzoni, discuri MerkeI,l,

teceptorllor,îiînclsUmulaţi de deformări mecanice. •

Sunt localizaţi i n derm şi sunt mai numeroşi i n tegu TEME ŞI APLICAŢII
mentele fani par. Prin intermediul acestor receptori se
pol genera senzaţii tactile, de presiune sau vibratorii. o Aflaţi raspunsul corect
Cei cu localizare i n partea superioara a dermului r e · Segmentul periferic al unoi analizator este
cepţioneaz.a atingerea (corpusculi Meissner , discurile reprezentat de: a. receptor; b. calea aferentă; c. calea
Merkel), iar cei situaţi mai profund, presiunea (cor· eferenta; d. efector.
pusculii Ruffini). Epidermul are fn structura sa: a. o pătura super·
Tot în profunzime se află corpusculii Pacini, care fidală gennfnativâ; b , un numar redus de capillare
se adaptează foarte rapid şi recepţioneaza vibraţiile. '
sangvine; c. terminaţii nervoase libere; d . glomerum
Lor li se adauga terminaţiile nervoase libere, care pot g landelor sudoripare. i
detecta atingerea şi presiunea. Corpusculii Receptorii pentru durere: a . sunt st mulaţi de fac·
Golgi-Mazzoni sunt o varietate a corpusculilor tori mecanici, termici şi chimici; b. se adapteazâ
Vater-Pacini, mai mici, localizap în hipodermul pulpei uşor ih prezenţa stimulilor; c: intra îA .perioada
degetelor. refracljlrâ absolută" în cazul persistenţei stimulului;
Receptorii termici sunt terminaţii nervoase libere, d. toate răspunsurile sunt corecte.
..- @Enumeraţi receptorii cutanaţi şi descriet:i rolul
cu di1ametrul mic şi nemielinizate. Existâ doua tipuri:
cei care trim it impulsuri atunci cănd temperatura t e · acestora
gumentului scade - receptori pentru rece - şi cei (1) Utilizând cunoştinfele însuşite la studirea sis·
care trimit impulsurii atunci când temperatura cut.ana· ternului nervos, stabili!i calea urmată de segmentul
ta creşte - receptorii pentru cald. Receptorii pentru intermediar şt localizaţi segmentul cent«ll pentru
rece li depăşesc ' numeric pe cei pentru cald. Tempe· sensibilitatea tactilă grosieră (protopaticâ).
ralurile extreme stimulează şi receptorii pentru
durere (algoreceptori ).
Rec_eptorii pentru durere sunt, în principal, ter·
minaţii nervoase libere, însâ toţi receptorii
• cutanaţi
pot transmite impulsuri care pot fi interpretate ca Luct'ăt'i pt'actice
durere dacâ sunt stimulaţi excesiv. Receptorii pentru
durere, stimulaţi de trei categorii de factori - mecani· Evidenţierea sensibilităţii tactile
ci, termici şi chimici -, se adaptează puţin sau del oc Sensibilitatea tactila nu este repartizata uniform•
in prezenţa stimulului. Mai mul� persistenţa stimulu· pe toatâ suprafaţa pielii.
lui poate duce la creşterea în intens itate a senzaţiei.
CampuJ receptor şi acuitatea senzorială
Câmpul receptor al unui neuron implicat i n sens;i · ...
Materialul necesar: esteziometru Weber, even·
tual un compas.
bilitatea cutanata este aria tegumentara a carei sti·
mulare determină modificâri în rata de descarcare a
neuronului respectiv. Suprafaţa câmpului receptor
este în raport invers proporţional cu densitatea recep·
tarilor din regiune.
Acuitatea tactilă se caracterizează prin pragul de
percepere distinctă a doua puncte diferite şi este dis·
"
tanţa minimâ la care, prin stimularea a doua puncte
apropiate, subiectul percepe atingerea fiecăruia din·
tre ele. Valoarea acesteia variază între 2 mm la vârful
limbii şi 50 mm în anumite zone de pe toracele pos·
terior.
 • ctuiile fundamenta!e ale organismu1,
Ful' lui umnn ---- - - - - ----------- - ---

Mod de lucru ambele mâini în vasul cu apă la 30'C, cum vor fi

Di�criminarea specialâ se poate. determina cu percepup
I
stimulii termici?
ajutorul esteziometrului Weber · un compas special in măsura în care laboratorul este dotat cu un ter·
cu care pot fi percepuţi izolat doi stimuli aplicaţi moesteziometru, se va folosi în acelaşi mod ca
s imultan. Cele doua vârfuri ale compasului sunt per· esteziometrul
cepute separat dacă se afiă la o anumita 'distanţâ
unul de celălalt şi se masoara în milimetri. Distanţa
• Evidenţierea sensibilităţii dureroase
cea mai mica laI care• vârfurile sunt simţite separat Pentru evidenţierea sensibilităţii dureroase pot fi
utilizate ciupirea, înţeparea. lovirea cu o riglă etc, la
dă acuitatea
corpului.
' tactilă, diferită în anumite regiuni ale nivelul tegumentului Nu este însă recomandabil • să -~
=
se facâ pe subiecţi umani sau pe animale de labora·
tor, din motive lesne de 1 nţeles.
Este de preferat sâ se organizeze o disecţie baza·,.
tă pe experienţele anterioare când suferinţa a fost
consecinţa unor factori nocivi. Este cunoscuta pro­
cedura provocării reflexului de grataj (scărpinare) la
broasca spinalizata atunci cănd, suspendată pe un
suport, i se pune pe torace 'sau pe abdomen o; hârtie
,, îmbibată în acid sulfuric 5%: este îndepărtata cu
,t;. _ -"'""~~~ ; , , , , , = membrul inferior.
--- �
Evidenlierea sensibilităţii terrnlce
Este în raport cu temperatura corpului. Ter·
moreceptoril sunt răspândiţi peste tot în derm, fund
mai numeroşi pe buze şi in mucoasa buca.ta.
Corpusculii RufAni sunt sensibiU la temperaturi de·
=
. .a
:lQ
peste 25"C; temperaturile peste 50"C dau senzaţia
de durere, fiind percepute
:-. ...ca arsuri. Corpusculii )
se-
~ la temperaturi sub 20• C,
Krause sunt mai sensibili
sub 10• C fiind percepuţi
C. ca senzaţii dureroase. ==-
=:I

Mod de lucru ~

Receptarea senzaţiilor de cald şi rece se poate Evidenţierea amprentelor

face introducând mâna, succesiv, timp de 30-40 de Material necesar: tuşieră, luş negru, coli de
.;t
secunde în vase cu apa la diferite temperaturi. hârtie.
Capacitatea de diferenţiere a intensităţii stimulilor "1od de lucru.
,.
termici poate fi aprec iată numai prin comparaţie;
..
dacă se folosesc trei vase cu apa cu temperaturile
de 2o·c, 30'C, respectiv 40'C
Amprentarea se face prin presarea uşoară a unui
deget într-o tuşierâ şi, apoi, pe o coală de hârtie,
obţinându·se imprimarea formei papilelor dermice.

.
• şi se introduce o
mană in cel 'cu apă la 2o·c şi cealaltă în cel cu apă Se constată, prin comparaţii, că sunt foarte dife(ite
, • C cca 5 minute ş i apoi se jntroduc simultan
la 40 de la o persoana la alta.

„Analizatorul kinestezic
Desfâşurarea normala a activitâţii imotorii necesită
informarea permanenta a si stemulu nervos central
-
mente şi a graduIluI de contracµe a muşchi·1lor. Aceste
i

informa!iî sunt fumizate de receptorii aparatu lui vesti·

bular, receptorii vizuali şi cutanaµ, dar şi de anumiţi
asupra poziţiei spaţiale a corpului, a diferitelor sale seg· receptori specifici care se află in apardtul locomotor
- - --------- ----------------- ------Anfil1zacoru
(proprioceptori). Receptorii analizorul ui ki n estezic sunt • pentru sensibilitate a proprioceptivâ de regl ar e a
situaţi in muşch i, tendoane, articulaţii, pe rios� ligamen· mişcârii (simţul tonusul ui muscular). prin fasciculele
te. Receptorii ki nestezici din periost şi artic ul aţi i sunt spi n ocerebeloase ventral şi do rsal.
corpusculii Vater·Pacin4 identici cu cei din piele. • Dispunerea i n paralel a fibrelor intrafusale face ca
Sun t sensibili la mişcări şi modificări de presiune. întinderea fibrelor extrafusale sâ determine şi întin·
Corpusculii neurolendinoşi Go/gi sunt situaţi la derea celor intrafusale.
joncţiu nea muşc hi-tendon. În corpuscul pătrund 1-3 În măduva spinării exista două tipuri de motoneu ­
'
fibre nervo ase, care sunt stimulate de intinderea pu· roni c are inervează muşchii sche letici: ce i c are iner·
ternicâ a tendo nului. vează fibrele extrafusale, motoneuronii «, şi c ei care
Ei monitorizează continuu tensiunea pr odusa in ten· i nervează fibrele intrafusale, numiţi motoneur onii y .
doane şi a jută la prev enirea contracţiei musculare exc e­ Relaxarea musc ul ara est e preve nită pri n întinderea
sive sau a alungirii exagerate a muşchiu lui. şi activ area fusuri·1l or, care, la rândul lor, declanşează o
Terminaliile nervoase libere se ramifica în toată I • Ac est mecani sm produce o i nti nde·
contracţie reflexa.
grosimea c apsulei articula I re şi transmit se ns bilitatea re şi o tensiune musculară de relaxare - to nusul mus·
i
dureroasa articul a ra. cuIar.
Fusurile neuromusculare su nt diseminate print re Corpusculii Ruf{ini se afla în stratul superficial al
fibrele musculare striate, care sunt stii mulate
• de t ensi­ capsulei artic ul are şi recepţionează pozlţia şi m işcările
unea dezvoltată în timpul co ntracţiei musculare. Fusu· din articulaţii.
rile neuromusculare su nt fonnate din 5-10 fib re mus·
culare modific i at e, numite fibr e int rafusaIle, conţinute
î ntr-o capsuIlâ conjun ctivă şi dispuse paraIlel cu cele ex·
trafusale; porţiunile p eriferice Slu1t contractiIl e,, iiar por· ..
ţiunea central â, necontractili'i, c onpne nudei (fig. 43).
Fusuri le au i nervaţie senzitiva şi motorie. Inervaţi a
senzitivă este• asiigurata de dendrite al e neuronilor sen·
zitivi di n ganglionul spinal (fig. 44). 10
Inervaţia motorie este asiguratâ de axonii neuro nilor
î din cornul anterior al măduvei. Aceşti axoni ajung la
p artea periferica a fibrelor cu sac nucl ear �i cu lanţ
nuclear pe car e le contracta, determinând întinderea
porţiunii centrale, ceea ce duc e la stimularea rtbre lor
se nzitive anulospiral e şi a celor ..i n noare·.
Impulsul nervos se transmite neuronului r,,;, ceea ce
duce la contracţia fibrelor extrafusaIle., detenninănd
c ontracţia muşchiuluL

Impulsuril e aferente de la proprioc eptori sunt con·

duse prin două căc
• pentru sensibilitatea kinestezica (simţul poziţi e i şi
al mişcarii i n spaţiu), prin fasciculel e spinobul bare;

flg. 44. C!Jle scnşlbWtăţii ctrtanote şi klnestezice: l . girusul post·

centra( 2 . me,encera� 3. bulb: 4. traci spiJ>Otolamic lateral : 5. trncl
.
spinotalamic ventral,; 6 . măduva spIintiriIi; 7. proprioceptor; 8. tact ş.1i
presiune; 9 . durere', <;e
. IJd ş.Ii rece: JO. talamus.

iI
-CUVINTE CHEJE ---
-..ili..alftt"
�orpuscul Vater-Paci n , corpuscul G olg , fusuri
Flg. 43. Flbre inlrafusa.le şl extrafusale: l . motoneuroo a; 2. moto­ i i
neu.ron y, 3 . fibre lntrafusaJe cu lant nuclear; 4•. fibre
I lIntrarusaJe cu euro-musculare, motoneur on a, motoneuron y
sac nuclet!r; 5 . capsufb conJunctivâ; 6 . fibre extrarusalIe.•
--
'
Funqrde funtlamentn!e .are crgo.nsmuhJ1 un-ian - --- --------------
TEME ŞI APLICAŢII
Completaţi spaţiile punctate cu termenii cores· (10-20) care strabat lama ciurni tă a etmoidului si se
punzători.
Inervaţia senzitiva a fusurilor neuromusculare
este asigurată de ........................... ale neuronilor
, ____..., ... .
......................-.. din ------- spinal; unele dintre
acestea .sunt numite --·--- sau primare, iar
altele _...�......_ __ . sau secundare.
* Analizatorul olfactiv
Simţul mirosului - olfacţia - este slab dezvoltat ce ulele olfactive. Deşi omul poate dist nge până la
la om, comparativ cu unele anima le. Rolul sâu prind· 10000
pal consta în a depista prezenţa în aer a unor sub­ ximativ 50 de mirosuri primare, din a caror combina·
stanţe mirositoare, eventual nocive, şi, impreunâ cu re. 1n proporţii diferite, poate rezulta întreaga diversi·
simţul gustului, de a participa la aprecierea calitaţii ali· tate de senzaţii olfactive.
mentelor şi la declanşarea secreţiilor digestive.
Receptorii analizatorului olfactiv sunt•chemorecep­
tori care ocupă partea postero·superioarâ a foselor
nazale, fiind reprezentaţi de celulele bipolare din m u ·
coasa olfactiva care are şiIr rol d e prim neuron. Celulele
bi polare au o dendrită scurtâ • şi groasă, care se ter­ pragurile
mină cu o veziculă, butonul olfactiv, prevazuta cu dii.
Fig 45. Re<:eptor olfoctlv: 1. fibre ne,voase sem:orlo!e; 2. lama duruilll
a osu . Ilui etmoid; 3 . C<?lule re<:eptoare olfactive; 4 . epiteliu col umnar cu
(ceIlule de susţinere); 5 . butoni o[activi cu dii; 6 .mucoasă nazala
-----
Axonii celulelor bipolare p leaca de la polul bazal şi
se i nmanuncheazâ pentru a fonna nervii olfactivi
tennină în bulbul olfactiv, făcând sinapsa cu neu'ronii
multipo lari (celulele mitrale} de la acest nivel, care re­
prezinta al ll·lea neuron al caii olfactive (fig. 45).
Axonii lor formeaza tractul o lfactiv. care în final se
proiectează pe faţa medială a lobului temporal (aria
o fact
l i va - girul hipocampic şi nucleul amigdalian).
Calea olfactivă nu are legâturl
i
directe cu talamusul.
Pentru a putea fi m rosită, o substanţa trebuie să
fie volatila şi sâ ajungă i n nari, să fie solubilâ, astfel
încât sa poată traversa stratul de mucus şi sa atingă
l i
de mirosuri diferite. existâ un număr de apro· :;
LL\cl'tlr-e pl'actică =
!!t'IC
Recunoaşterea unor substanţelor după miros şi
sensibilită!il elfacttve
s:io.c
9ffl
Pentru ca o substanţa sa stimuleze receptorii o l· ;lc6
factivi, trebuie sa fie volatila şî să aiba o anumita ~
concentratie in aerul respirator. Substanţa odorantâ 511! 11
provoacă stimularea şi senzaţia olfactiva dac� ajun­ a-d
ge i n cometul nazal superior la nivelul mucoasei ol· !Oli
lor -
C
factive, fiind necesare, fie o inspiraţie mai profundă,
fie inspiraţii scurte şi repetate (adubnecare). (
Pragul sensibiUtătii olfactive este reprezentat de :ru (
concentraţia minima dinlN> substania odorantcl ca· ::flo
re provoacă senzaţia de miros. Pentru eter este de ;nici
J/1 OOO OOO g/L aer, iar pentru mosc pragul este
de zece ori mai scăzut · l/10 OOO OOO g/L aer.
Material necesar: sticuleţe cu benzen, acetonă,
toluen, frunze de mentă, flori de trandafir şi frezie, bulbi
de ceapă, usturoi,' b.tilpini de levan_ţică, diferite fructe ş.a
Mod de lucru. Subiectul se leagâ la ochi cu"o
eşarfă şi pus sa recunoască diferitele mirosuri.
Deşi nu exista o clasificare a mirosurilor, filncl
foarte variate, există încercări de a le grupa în aro·
matice, eterice, bal samice etc.
Determinarea sensibilităţii
i
olfactive se face, în l a ·
boratoarele special zate, c u olfactometrul. Pentru
testarea acuitapi olfactive se poate folosi un olfac·
tometru simplu, dintr·o pară de cauciuc prin a cărei
apăsare se pompeazl! brusc în nările subiectului ae·
rul care conţine substanţa odorantă în concentraţia F�•
dorita. Acuitatea olfactivă este invers proporţională 3 . ce
concentraţia substanţei odorante. inguc
gtJ.<l<l
 -- - - - ---
- ---- - ------------ - -
O sensibilitate foarte mare o ave m pentru m e r ­
captan (derivat organic al sulfului), care poate fi p e r ·
ceput chiar l a o concentraţie d e 1 x 10""' mg/m3 aer,
fund fol osit în proporţii infime în amestec cu gazul
metan (inodor), pe ntru a se depista uşor prezenţa
ace stuia
Analizatorul gustativ
Simţul gustul ui are rolul de a informa asupra caii·
::aţii alimentelor introduse i n gura, dar intervine şi în
de cl anşarea reflexă necondiţionată a secreţiei glande­
lor dige stive.
Receptorii analizatorul ui gustativ sunt chemore­
ceptori, reprezentaţi dIe muguri gustativ� situaţi la m ·
,elul papilelor gustative caliciforme (circumvalale),
ftmgi{orme şi foliate din mucoasa lingua· lIâ; papilele
'iliforme nu au muguri gustativL
Mugurii gustativi au forrnâ ovoidală (fi g. 46). ln struc·
rura lor se găsesc celule senzoriale, care prezintă la polul
apical un microvil La polul bazal al celulelor gustative
sosesc terminaţii nervoase ale nervilor faciali, glosofarin­
;jeni şi vagL Protoneuronul căi i gustative se anii în g an ·
�nii anexaţi n ervilor enumerali, iar al doiiilea neuron se
află în nucleul solitar din bulb. Axonii deutoneuroni tor
se incruciseaza. după care se îndreaptă spre talamus,
iar de la acest nivel, impulsurile aj u ng în aria gustativă,
situatâ î n partea inf erioară a girului poslcentral
Senza!ia primara de gusL Identitatea sub stanţe·
lor chimi ce specifice c are stimuleaza receptorii pen­
cru gust este i ncâ incomplet cunoscuta. Au fost !d e n ·
i
tificaţj cel puţin 13 posibili sau probabil recepton ch1·
-nici i n ce lulele gustative.
flţJ 46. Receptor gustativ: 1. papile; 2. celul a re<:eptoare gusrativa;
l celulă de sus�nere; 4. por gustativ; 5. cil gustativ; 6 , epltefiu
ioguat 7 . ;esut conjunctiv; 8 . fibra nervoasă senzoriala: 9 . mugun
�tativi.
----- A,.,g;! iz:abJiU
Din punct de vedere praclic, pentru analiza gus t u ·
l ui, calitâţile d e percepţie a u fost împârţite i n patru
categorii gener ale, numite senzaţii gustative primare.
Ace stea sunt acru, sărat, dulce şi amar.
Cei mai mu lţi dintre mugurii gustativi pot fi stimu·
laţi de doi sau mai mulţi stimuli gustativi şi chiar şi de
unii slimuli gustativi care nu intră i n categoria celor
primari, i nsa de obicei predomina una sau doua d i n ·
tre categoriile descrise.
La contactul dintre substanţele sapide şi celul ele
•
receptoare ale mugurelui gu stativ se produc I e o depo­
lariz ar e a acestora, cu apariţia potenţialului de recep­
tor astfel: substanţele chimice se leaga de molecule
pr�teice receptoare, care patrund în membrdlla m i ·
crovi lilor si deschid canale ionice; acestea, odatâ des·
i
ch se, pe�mil pătrunderea ionilor de sodiu care vor
depolariza celulra.
. ..
Mug urii gustativi s unt distribuiţi pe suprafata [,mbn,
a stfel i ncât se pot delimita zone caracteristice pentru
percepţia unui anumit tip de gust fundamental (fig. 47).
ucru
• Fig. 47. Zooe de pm:eppe o gustului
'kl'al'e pl'actică
Recwioaşterea diferitelor substanţe după gust şi
.,•
pragul sensibilităţii gustative
•
Un stim ul poate provoca senzaţia gastativa nu·
mai dacă este solubil în apa sau în salivă; cei insol·
ubili nu stimuleaza mugurii g ustativi
Pentru demonstrarea localizârii perceperii celor
patru gusturi fundamentale (harta gustului), se pot
folosi unele alimente, precum zahârul, sarea de
bud!tarie, oţetul şi sucul de grepfrut
Recu noaşterea unor produse după gust se poate
'
realiza l e gându-se o eşarfă la ochi[ subiectul ui şi
•
oferindu-i diferite aliment e cu gust caracteristic.
Fuqile fundom..Y<ole ale arganosmufln uman --- - - -- - --- -
- - -
Pragul sensibilităţii gustative este reprezentat de.
concentraţia cea mai slabă la care stimulul produce
o senzaţie şi variază foarte mult de la o substanţâ la
afta: este mai ridicat la cele clulci şi mai scăzut la
cele amare. Pentru zahăr se considera ca pragul
este de 1 g/J., în timp ce pentru chinină este de
·c.
0,005 g/L la o temperatura a soluţiilor de 24
Bâuturile prea calde sau prea reci nu au gust
gusturi diferite.
•
Degustătorii de vinuri pot deosebi peste 300 de
·CUVINTE CHEIE
~ --------
ulb olfactiv, buton olfactiv, cil olfactiv, papile caii·
.
forme. papile fungiforme. papile foliate, papile fi·
orme. mugure gustativ, lama ciuruită, cil gustativ
TEME ŞI APUCAŢll
Afiaji r'ăspunsul corect.
Receptorii analizatorilor olfactiv şi gustativ sunt,
în principal: a. mecanoreceptori; b . interoceptori;
c . chemoreceptori; d termoreceptori.
..
Calea olfactivă se proie:cteazâ la nivelul sistemu­
lui nervos central in: a. lol>ul anterior a l cerebelului;
b . talamus; c. hipotalamus; d lobul temporal al
scoarţei cerebrale.
Celulele receptoare ale analizatorului olfactiv sunt
neuront a unipolari; b. bipolari; c. pseudounipolari;
d . multipolari.
Analizatorul vizual
Vederea fumizează peste 90% din informaţiile
asupra mediului înconjurător, de aceea are o impor­
tantă fiziologica considerabilă, nu numai în dife­
renţierea luminozităţii, formei şi culorii obiectelor, dar
şi în orientarea în spaţiu, menţinerea echillbrului şi a
tonusului cortical (atenţia).
Globul ocular•
Globul ocu l ar (fig. 48), de formă aproximativ sfer­
ică, este situat în orbita Peretele globului ocular este
format din trei tunici concentrice - externă, medie şi
internă - şi din medii refringente.
Tunica externă este fibroasă şi formata din două
porţiuni inegale: posterior se află sclerotica, iar anteri­
or, corneea
Corneea este transparentă, neavând vase de sân·
ge. dar are î n structura sa numeroase fibre nervoase.
- ------
Sclerolica, tunica opacă, reprezinta 5/6 din tuni·
ca fibroasă. Pe sclerotica se inseră muşch.ii extrinseci
ai glo bului ocular; posterior este perforata atât de
.
-
fibrele nervului optic, care pârăseşte globul ocular, cât
şi de artera care intră în globul ocular. • ""'
Tunica medie. vasculară, prezinta trei segmente
care. dinspre posterior spre anterior, sunt coroida, cor·
pul ciliar şi irisul.
Coroida se întinde posterior de ora serrata care
-·-
reprezinta limita dintre coroida şi corpul ciliar. în partea
..
sa posterioară, coroida este prevăzuta cu un orificiu .....
-;.
prin care iese nervul optic.
Corpul ciliar se aflâ imediat i nalntea orei serrata ==
şi prezintâ, în structura sa, procesele ciliare şi muş·
=
=
ll
chiul ciliar.
Muşchiul ciliar este format din fibre musculare
netede. Fibrele circulare sunt inervate de parasimpa­
•
tic, iar fibrele radiare sunt inervate de simpatic.
Procesele ciliare sunt alcătuite din aglomerări capilare
şi secretă umoarea apoasa
Irisul este o diafragma in faţa anterioara a cristal·
inului; i n mijloc, prezintă un orificiu numit pupila.
Irisul are rolul unei diafragme care permite regla­
rea cantităţii de luminâ ce soseşte la retinâ.
Tunica internă este reprezentată de retinâ. Ea este
membrana fotosensibilă care realize� recep�a şi
transformarea stimulilo r luminoşi în influx nervos.
Retina se întinde posterior de ora serrata şi pre­
zintă două regiuni importante:
• pata galbena (macula Iutea), situată în dreptul
axului vizual La nivelul ei se gâsesc mai multe conuri
-
par
inv
est
ale
8 la I
J0---- �!1111"'
- 9
for
ian
F,g. 48. Ochiul: l conjunctivii; 2. camera pOSlenoar.l; 3 . cristalirs
4. cornee: 5. pupi� 6 . camera anterioară; 7 . iris; 6. oro serrata;
9. corp vitros; 10. muşchiul drept inferior. li. nerv optic: 12. pata gel
oarM; 13. fovea c:enlralis; 14. relinll; 15. coroidl!; L6. sclerotica; tro
17. muşchiul drept superior.
 ����������� ������
��������������������
�
4 5 6 7 8 910a. b, Funcţi a principala a analizatoru lui vizua este per·
I I, ceperea lumi nozitaţi , fonnei şi culorii obiec l
i telor din
l u mea înconjuratoare.
Aparatul dioptric ocu ar este format din cornee
(cu o putere de refracţie del aproximativ 40 de dioptrii)
J(

şi cristalin (cu o putere de refracţie de aproximativ 20

de dioptrii). Simplificand, aparatul diopbic al ochiu lui
poate fi considerat ca o, singura lentilă convergenta cu
o putere totală de aproximativ 60 de dioptrii şi cu cen­
trul optic la 17 mm in faţa retinei. R,aze e paralele care
� 49. Strall!rile retinei: L membrana limitontă
interna: 2. vin de la o dista , nţă mai mare de 6 m sel vor focaliza
""""-''ul optic: 3 . celule mu tipolo,e (ganglionare� 4 celu fibrele la
. e
oe: 5. celule bipolaro; 6. celuia orizo11tală; 7 . celule fotorel ceptoare 17 mm în spatele centrului optic, dând pe retină o ima·
l amacr i·
cu conuri; 8. celu e fotoreceptoare ct1 bastonaşe; 9.
l membran6 l im­
gine realâ, mai mică şi rastumată Cea mai mare parte
bnnl eJ<temă; 10. stntt pigmentar. a coroida; b. sclero a pu terii de refracţie a aparatului dioptric ocular
tica
aparţine feţei anterioare a corneei.
decât bastonaşe. În centrul maculei Iutea se află o este Totuş� cristalinul
conca vitate - fovea centralis - nu mai cu conuri; important, deoarece raza lui de cu rbură poate fi
mult crescută, realizand procesul de
• pata oarbă, situată medial şi inf erior de pata gal­ acomodare.
Acomodarea (fig. 50) reprezintă variaţia puterii de
benă, reprezintă locul de ieşire a nervului optic din retra cţie a cristalinului in raport cu di stanţ
•
a la care
globul ocular şi de intrare a arterelor g obulu i ocular. privim un obiecL Acomodarea se d at
l rează elas
•
ln pata oarbă nu există elem ente fotosensibile. cităţii cristalinul u i , aparatului suspensor al acestu ia tşii ­
o
ln structura retinei se descriu 10 straturi, în care m uşchiu
se întâlnesc trei feluri de celule f uncţionale, aflate i n muŞchiull ui ciliar . Organul activ al acomodări este
i

relaţii sinaptice: celule fotoreceptoare, c u prel • c ili a r . Când ochiul priveşte la distanţă mai
u ngiri i n mare de 6 m , mu şchiul ciliar este relaxat, iar liga
ionn a de con şi de bastonaş. celi ·
de s usţinere şi celule de asociarţie.
u e bip,..olare şi ce u le mentul suspensor este în tensi une. Aceasta
multipolare. În afară de acestea, lsel m ai găsesc cellu le tensiune -
cristaloida. comprimând cristalinu l. Ca
u nnare, raza de c urbură a acestuia creş
pune în

Cel ulele cu bas tonaşe su nt c elule nervoas e mod i· de c onvergenţ te, iar p u terea
•
ficate, i n număr de circa 125 de milioane. Bastonaşele dioptrii. a sc ade la valoarea minimă de 20 de

sunt adaptate pentru vederea nocturnă, la lumina Cand privim obiecte aflate la o distanţa mai
slabâ.
Cel ulele c u conuri, de asemenea, c elule nervoase
modificate , i n nu măr de 6-7 milioane, sunt mai nu me­
A
roase î n pat a galbenă; in fovea centralis există n umai
ce ule cu conuri.
l
Conu rile sunt adaptate pentru vederea di urna, co­
lorată•, la lumina intensă.
Mediile refringente su nt reprezentate de: corn B
transparentă, umoarea apoasă, cristalinu l şi corpuleea vi·
tras.
Cristalinul are fonna unei lentile biconvexe, lrans
parente, l.ocalizată intre iris şi corpu vitros şi este·
învelit de o capsulă elastica - cristalloida . Cristalinul
este menţinut la locul său printr-un sistem de fibre care
alcătuiesc ligamentul suspensor . Cristalinu nu conţi
vase sangvine, nutriţia sa facându·se prin difuz l ne
iune, de
la vasele proceselor ciliare.
Umoarea apoastl este u n l chid incolor, care
fonnează prin tr-o activitate secretor i se
ie a proce selor cil·
iare.
Corpul vilros are o formă sfero da a, consistenţă
gelatinoasă şi este transparent Oci u pa
!roasă, situata înapo a cristalinului .
l
camera vi· .. b.
i Fig. 50. Ac:ornodare<t a. la distanţA; b. a apropiere.
l
funcpi!e tundamenta!c ale organ1s�1,
lu1 tJmart ----- ---
micâ de •6 metri. muşchiul ciliar se contracta şi relaxează
fibrele ligamentare, tensiunea din aistaloidă
I scade, iar,
datorită elasticită!li, crista
" Ilinul se bombează. Ca urmare,
puterea de convergenţii creşte la valoarea sa maximă
Cu cât trec anii, puterea de convergenţă scade. deoa­
rece ai. stalinul devine mai gros şi mai puţin elastic. situ·
aţie numitâ prezbiopie (prezbiţiei
Punctul cel mai apropiat de ochi l a care vedem dar
un obiect, cu efort acomodativ maximal se numeşte
punct proxim Punctul cel mai apropiat de ochi la care
vedem dar, rara efort de acomodare. se numeste punct
remotum. La tineri, punctul proxim se afla la 25 011, iar
punctul remolllm la 6 m de ochi Acomodarea este un
act reflex, reglat de centrii corticali şi de coliculi.i
cvadrigemeni superiori, care, prin intermediul nucleului
vegetativ parasimpatic anexat nervului oculomotor din
mezencefal, comandâ contracţia muşchiului ciliar. La
reflexul de acomodare vizualâ participă şi centru corli·
caii din ariile vizuale primare şi secundare sau asocia­
tive, iar la răspUnsUI efector participă şi muşchii irisului
şi muşchii extrinseci ai globului ocular.
Reflexul pupilar fotomotor este un reflex mult mai
•
simplu, cu centrii i n mezencefal El constâ i n contracţia
muşchilor circulari ai irisului. urmată de mioză, ca reac­
�e la stimularea cu lumină puternică a retinei ,şi, invers,
•
în contracţia muşchilor radiari şi relaxarea muşchilor cir­
culari ai irisului, urmată de � provocată de scă­
derea intensitaţii stimulului luminos (la intuneric).•
În functie de distanta la care se aflâ retina falâ de
centrul optic, existâ:
• ochiul emetrop, la care retina se aflâ la 17 mm în
spatele centrului optic. iar imaginea obiectelor plasate la
infinit este clara, fara acomodare
• ochi ul hipermetrop, an are retila sitllatâ l a mai
puţin de 17 mm de centrul optic persocna depărtează
obiectele de ochi pentru a le \.oedea dar; hipermetropia
se corectează cu lenble convergente:
tilpermelroj>ie
,
• ochiul miop (hipometrop). ru reo:e
sî:IJalâ la di s ·
tanie mai mari de 17 mm; persoana qXt.,:,ie obieciele de
------ - ------- -
ochi pentru a le vedea dar, miopia se corecteaza cu
lentile divergente.
-
b
h
lentilâ divei�
Asligmalismul este un viciu de refracţie, datorat
existenţei mai multor raze de curbura ale suprafeţei
•
corneei. Având un meridian cu putere de convergenţâ
anormala, corneea va determin a fom,area unor imagini
reti niene neclare pentru punctele aflate în meridianul
spaţial corespW12âtor. Astigmatismul se corecteaza cu
lentile cilindrice.
=
•
Procesele fotochimice din retină
Retina este sensibila la radiaţiile electromagnetice cu
lungimea de undâ cuprinsâ între 390 şi 770nm
Receppa vizuala constă i n transformarea energiei elec­
-
tromagnetice a luminii i n influx nervos. Acest proces se
petrece la nivelul celulelor receptoare retiniene, cu
conuri şi cu bastonaşe. În structura lor se aflâ macr<r
molecule fotosensibile (pigment vizual), care sunt de
mai multe tipuri: bastonaşele conţin un singur fel de pig­
ment vizua� numit rodopsina; conurile conţin trei feluri
de asemenea pigmenţi - iodopsine.
Mecanismul fotoreceptor. Procesul fotorecepţiel
este identic la cele două tipuri de celule fotoreceptoare.
Pigmentul vizual absoarbe energia radiaţiei luminoase şi
se descompune in cele doua componente ale sale, reti­
nen (comun tuturor pigmenţilor vizuali, derivat de vita­
mina A) şi opsina (diferita i n funcţie de pigmentul
vizual). Deoarece pigmentul face parte din structura
membranei conurilor şi bastonaşelor, descompunerea
sa detemiinâ modificări ale conductanţelor ionice.
urmate de apariţia potenţialului receptor. ;,ei;
Sensibilitatea receptorilor vizuali este foarte mare. cu
• •
Bastonaşele sunt mult mai sensibile decât conurile. ~
Pentru a stimula o celul â cu bastooaş este suficientâ X
energia unei singure cuante de lumină. suii
Adaptarea receptorilor vizuali. Sensibiilitate;i
' celulelo.­
-
fotoreceptoare este cu atăt mi" mare, cu cât ele conţin
mai mu lt pigment Cantitatea de pigment din conuri
şi bastooaşe variaza în funcţie de expunerea lor la lu­
mină sau 1 ntuneric. Prin expunerea mult timp la luminâ

------- - - - ---------- - - - - ------- - -AAar12arcr,i
puternica. pigmentul vizual atât din conuri, cât şi din
bastonaşe i
este descompus i n retinen şi opsine. În plus.
cea maI tmare parte a retinenului (şi din conuri şi din
i
„
bastonaşe) este transformatin vitamina A. AstfelI. scade
concentraţia pigmenţi lor vizual , iar sensibiUtatea ochiu·
lui la lumină scade. Acest proces este numit adaptare la
lumina Vederea diurnă (fotopi ca} se realizează cu ajuto­
rul conurilIor.• Timpul de adaptare la luminâ este de 5 mi·
nule. Invers, dacă un individ stă mult timp în întuneric,
retinenul şi opsinele din conuri şi din bastonaşe sunt con·
verti te ln pigmenţi viwaJi De asemenea, vitamina A este
transformată în retinen, crescând astfel cantitatea de pig·
rnent vizual Acest proces este nwnit adaptare la în­
tune,ic. Sensibiiiilitatea unui bastonaş la i ntuneric este de
zeci de ori mai mare decat la lumină. Din acest motiv, ve­
derea noctumâ (scotopica} este asiguratâ de bastonaşe.
În avitaminoza A, se compromite adaptarea la i ntu·
neric. Reducerea vederii• diurne este numi tâ hemeralo·
pie, iar a celei nocturne, nictalopie.
Vederea alb-negru şi vederea cromatic:ll. Stimularea
bastonaşelor produce senzapa de lumina alba, iar lipsa
•
nivelul celule lor bipolare din retinâ, iar al ll·lea neuron
este situat tot în retină, dar mai profund, fiind reprezen·
tal de celulele multipolare. Axonii neuronilor mu ltipo lIari.
i
proven ţi din campul intern al retinei (câmpul nazal) se
încrucişează. formând chiasma optica, dupa care ajung
în tractul optic opus. Axonii proveniţi din câmpul extern
al retinei (câmpul temporal) nu se, încrucişeazâ şi trec în
tractul optic de aceeaşi parte. Nervul optic conţine fibre
de la un singur glob ocular, în timp ce tractul optic
conţine fibre de la ambil ochi
Tractul optic ajunge la metatallamus �a corpul geni·
culat extern}, unde majoritatea fibre1lor tractului opUc fac
sinapsa cu cel de alI lll··!lea neuron, al cârui axon se pro­
paga spre scoarţa cerebrală ş ij se termina în lobul occip·
iital.' în jurul scizurii calcarine, unde se afla ariile vizuale
primară şi secundare sau asoci ative care reprezintâ seg·
mentul cortical al anal izatoru lui.
1
2
13 )

stimulări�i senzaţia de negru. Corpurile care reflectă toa­

te radiaţi le luminoase apar albe, iar cele care absorb
toate rad iaţiile apar negre. Stimul area conurilor produce �,--- --4
senzaţii diferenţiate, in funcţie de tipul de pigment vi·
I
�----5
zual pe care îl conţin. Astfe , l, existâ conuri care conţin
pigment sensibil la culoarea roşie (aşa-numitele „conuri 12
roşji"},_fonuri cu pigment sensiibiil Ila culoarea verde (.co­.,
nuri verzi1 şi conuri cu pigment sensibil la culoarea al· 11- - - - - �
-
..
bastJ'ă (.conuri aIlbastre·}. Stimularea egală a ce lIor trei
tipuri de conuri provoacâ senzalia de alb. StimuIlarea
unei s ingu.rg_ categorii de conuri provoacă senza!ia c u ·
10-
/
-----
.,,....
�
-- -
-6
-7
- - -
!orii absorbite.
Cutorile.J:Qgt,�bastru şi verde ~ sunt S.\llorLprimare 8
sau fundamentaIl ' e. Prin amestecul lor în diferite pro­
..
porţii se pot615ţine toate celelalte cur- lon ale✓ spectrului,
inclusiv culoarea albă. Fle<:arei culori din spectru ii core­
spunde o culoare complementara care, în amestec cu
'--.J\.=>'�- -
Fig. 51 C6ile de conducere ne,voa,s6 ale onallzatorului vizual:
.
~
- -- 9
I . câmp monocular, 2. cAmp binocuIlar, 3 . punct de fixare; 4 . crist.>Jrln;
5 . retina; 6 . colicul superior; 7 . corp geniculat extern (lateral):
prima. dă cul oarea alba. 8 . tadiaţiiiile optice; 9.. Il ob occJi piital; lO. t111ct J.jasn)a optica
J opti� ll ch
i ;
Dnul dintre defectele vederil cromatice este cunos · 12. nerv optic: 13. câmp mocular.
cut sub denumirea de da/lonism. Persoanele care nu
au din naştere celule cu con. corespunzătoare uneia din· Segmentul cortical al analizatorului vizual
tre ce le treii culori
I fundamentale. văd i n locul culorii res­ Fiecărui punct de pe retină li corespunde un punct
pective un ton cenuşiiu . Cel mai frecvent lipsesc celulele specific de proit'Cţie corticală. Aria vizuala primara se
cu con sensi bile la verde şi cele sensibile la roşu. Boala întinde maii alles pe faţa medială a lobilor occipitali,.,de o
apare aproape în exclus I iivitate la barbaţi (gena recesivă parte şi de allta a scizurii calcarine. În jurul acesteia se
X linkata). Aproximativ 8 % din populaţia masculina află ariile vizuale secundare sau asociiative.• La nivelul
sufera de daltonism. ariei vizuale primare, cea mai întinsa reprezentare o arei
n c,.�IA{ macula; aceasta ocupă regiunea posterioara a lobulu
Calea optică 2::------
�
Reprezintâ segmentul intermediar al analizatorului
occipital. În ariile vizuale se realizează senzaţia şi percep·
ţia vizuală, respectiv transformarea stimulilor electrici
vizual (fig, 51). Receptorii câii optice sunt celulele foto· porniţi de la nivelul celulelor fotoreceptoare în senzaţie
sensibile cu conuri şi bastonaşe. Neuronul I se ana la de luminâ, cu loare şi formă.
.-
47 ···,l
Funct11la fundamentale a!a orgafll6mu11
lul uman ----- - ----------- -------
Câmpul vizual, vederea binoculară şi stereoscopica
Spaţiul cuprins cu privirea se numeşte câmp vizual.
Fiecărui ochi i i corespunde un câmp vizual monocular
(fig. 52), care se suprapune i n mare parte cu ctimpul
vizual al celuilalt ochi. Partea comunâ a celor douâ cârn·
puri reprezintă cămpu/ vizual binocular. Orice obiect
•
.
'Ic C
.:

aflat în campul vizual bjinocular formează câte o imagine _'.)

pe retina fiecărui ochi. Aceste imagini fuzioneazâ pe i:
scoarţă într-o imagine unicâ Procesul de fuziune corti· ~

• este posibil numai dacii imaginile retiniene se

cală
formează i n puncte corespondente.
2 -~ ~

Acest proces de fuziune a imaginilor începe la nive­ s:s

lul corpilor geniculaţi laterali. Vederea binoculară con· Fig. 52 Camp vlzuel rnonoc:ulm: l hemîretină naza� 2 h<:mlreUnâ
ferâ abilitatea vederii i n profunzime (stereoscopică).
I temp0raI.
1a .
vizual bolnavul vede literele scrise, dar nu înţelege
ă:
=
Extirparea ariei vizuale primare determină orbirea. j
Distrugerea ariilor vizuale secundare produce afazia semnificaţia cuvintelor citite.

(mediatori
a chimici) colinergice
~
- acetilcolină soluţie -
LLicl'ăl'i ptactice
=
1/100 000, eventual atropinâ 1% -şi adrenergice - adre­ ~
nalină (epinefrina) soluţie 1/10 OOO sau pilocarpină 2%.
• Disecj!a globului ocular • Demonstrarea ref]exului cornean de clipire
Material necesar:• ochi de vita (de la abator1 trusă
de disecpe, planşetă sau tăviţa pentru dlsecţie, lupâ,
Reflexul este polisînaptic nocicept
răspuns
-
I i v. Clipitul,
motor de apârare, se f)oate produce prin alin·
-r-
(
ace, ser fiziologic.
Mod de lucru Se curaţă globl.il ocular, de grasime,
gerea corneei cu vata. Reflexul nu se produce în cazul
unor leziuni bulbopontine ale nucleului senzitiv alf trige­
=;51
de ţesutul conjunctiv şi de muşdiii extrinseci şi se menului sau ale ramurii oftalmice a acestuia
observă corneea şi sclerotica. Cu o lamă sau cu bis·
turiul se incizează sclerotica, pe linia ecuatorială până la Determinarea campului virual
Mod de lucru Se traseazll pe tablă roia vânturilor,
coroidă, continuându-se, cu foarfeca, pânâ la realizarea astfel încât locul în care se ntretaie dreptele desenate­
~

• onari circulare. Sc erotica se sectioneazâ i n

une' ij seqi i :
l să fie la nivelul pupilei subiectului; acesta va sta la 15 cm ---
evantai şi se prinde cu ace pe planşetă, ·Se observă de tablâ şi va privi cu un singur ochi locul amintit, ,
~
coroiida ~ Se indepartează corneea, deschizăndu-se ast·
celălalt ochi fiind acoperil O altă persoanâ deplasează o
fel camera anterioara dln care se scurge umoarea· cretă albă în lungul fiecărei linii de pe tablă de a mar·
apoasa. Se observă irisul, care delimitează pupila. Dupâ g1ne '
spre centru. Când subiectul care în tot timpul ex·
I
l =
~

îndepărtarea irisuluL prin transparenţa cristaliinu lui se perimenbJ ;a:>;

pot observa macula Iutea, pata oarbă ş i vaseIle de sân· • lIui priveşte numai în centru, anunţă ca a p er ­ Z!"S
ceput cu l
Ioarea albâ, se marchează punctul respectiv. în
ge de la nivelul retinei Se scoate cristalinul şi,i, ţinându-l final se unesc punctele de pe toate liniile, obtinându-se
~

deasupra unui text; se constată mărirea litere lor . Se

desprinde apoi cristaloida Dupâ desprinderea cristali· o fonnă
cular
..geometrică
pentru lumina
reprezentând
alba.
câmpul vizual m�
Pentru campul vederii croma­
~
.;--
........
nulul se vede co.pul vltro� cu o consistenţă caracteris·
tica, prin îndepărtarea c;âruia se poate observa retina
'
tice se vor • folosi crete de diferite culori; perimetrele• -~.
acestora vor fi diferite de cele pentru lumlna albâ. în
• Demonstrarea reflexului pupilar
Mod• de lucru Subiectul este aşezat i n faţa unei acelaşi
.,.
fel se procedeaza pentru • celălalt ochL Partea în
:a::
zr
surse luminoase şi i se acoperă ochii cu o eşarfă nea·< care ce le două c ârn · sus "'!re::
grâ. cca 3 minute. La desprinderea e$arfei subiectul tre­ puri se suprapun re­
,
lumină. Se observa ca pupilele sunt mult mărite (midri·
.
buie să pri vească cu ochii larg deschişi spre sursa de prezintă câmpul
derii
•
binoculare.
ve­
Cârn ·
~
=,
ază), _ micşorându - se în câteva secunde (mioză), pul vizual al fiecărui ::-
ochi cuprinde un ::i
devenind punctiforme la o luminâ întensâ
Rolul sistemului nervos vegetativ în controlul refle­ unghi de cca 160· în
xulul pupilar se poate pune în evidenţă pe ochi de plan orizontal şi cca
I verde
=
-.al
tiroascâ. folosindu-se substanţe neurotransmiţătoare 145 • i n plan vertical. jos alb
11 ...
l
 -------- - - - - - - - --- - - - - - - - ----- -Anal!zamn
Urechea medie este o cavitate pneumatică sapata
TEME ŞI APLICAŢII în stanca temporalului. Peretele lateral al urechii medii
O Găsiţi răspunsul greşit este reprezentat de timpan Peretele medial prezinta •
Tunica medie a globului ocular este formata din: fereastra oua/a şi fereastra rotundâ La nivelul
i
a corpul ciliar, b . cornee; c. iris; d coroida. perete Il ul anterior se deschide trompa lui Euslachio,
•
În structura retinei se g�sesc celole: a . funcţional e; . prin care casa timpanului comunica cu nazofaringele.
b. de susţinere; c. secretoare; d de ·asociaţie.
I Această comunicare are rolul de a egaliza presiunea pe
Inervaţia motorie a globului ocular este realizată de ambele feţe a le timpanului.
nervii cranieni: a oculomotori; b . abducenşi; c. trohleari; Urechea medie conţine i n interiorul silu un lanţ arti·
d cohleari. culat de oscioare: ciocanu� nicovala şi scarita. Cio­
Acomodarea se realizează datorita: a aparatului canul şi scăriţa au fiecare câte un muşch4 muşchiul ..
suspensor al cristalinului; b. elasticitaţii cristalinul.ui·i; ciocanului - care •dimjinuează vibraţiile sonore puter·
tină
c . muşchilor oblici inferior şi superior; d . muşchiului nice - şi muşchiul scăriţei care le amplifica pe cel e sla·
�e ciliar. be, reg l and intensitatea undei sonore.
€l Aflaţi răspunsul corect Urechea interni! e ste formatâ dintr-un sistem de
Muşehiul ciliar este Format din fibre: a striate; încaper4 numite ab
l i rint osos , sapate în stanca tempo·
b. netede; c . mixte, cu rol în acomodare; d. speciale, ral ului. ln interi orul labirintului osos se ami labiiriintul
cu rol fotoreceptor. membranos. Între labirintul osos şi cel membranos se
•
�e afla perilimfa
Distanţa cea m_ai apropiată de ochi la care se
re­
� vede clar, făra acomodare, este denumită: a . fovea Labirintul osos este format di n vestibulul osos, ...
centralis; b. punct proxim; c . macula Iutea; d. punct canalele semicirculare osoase şi melcul osos.
remoturn; e . prezbiopie. Cele trei canal e semicirculare osoase se află în pia·
ul,
in ­ Celulele cu conuri conţin pigmenţi sensibili la nuri perpendiculare unulI pe celalalt Fiecare canal semi·
rul Guloarea: a . roşie; b. albastră; c. ve rde; d toate circular se i deschi de 1la. o extremitate a sa printr-o
răspunsori le sunt corecte. dilataţie ma largă, numită ampuila.. La cealaltă extre·
ie- ,,
mitate, canalul anterior se uneşte cu cel posterior ' în-
tr-un canal comun înainte de a se deschide în veslibuL
04' , Melcul osos este situat ante1ior de vestibul şi pre­
Analizatorul acustico-vestibular zi nte o forma conicâ, cu un ax osos central, numii co­
rte Analizatorul acustic şi analizatorul vestibular- pen· lumela, în jurul
:m I câruia me lcul osos realizeaza 2•11 ture.
tru poziţia corpului în repaus şi miş •care - sunt situaţi' Pe coIl umela se prinde Iarna spirala osoasa, care
Iii�
Io i n urechea intemâ. Fiecare are câte un nerv care co n · este întregita de membrana bazilarâ a abirintului mern·
duce impulsul: nervul acustic (cohlear). respectiv, branos ,şi membrana vestibulara Reissner. l
ia r ­ i Aceste douâ
ex­ nervul vestibular. Pe traiectul nervului cohl ear se ana membrane compartimenteazâ lumenul osos i n rampa
ganglionul spiral Corti , iar pe traiectul nervului vestibu· vestibulară, situata deasupra membranei vestibulare
er - ,
Iar se află ganglionul vestibular Scarpa. Cei doi nervi se rampa timpanicâ, sub membrana bazilarâ, şi canalul
ln
.-se unesc şi formează perechea VIII de nervi cranieni. coh ear (me cul membranos). intre membrana bazilara,
Urechea umana poate percepe undele sonore, repetate membrana l l
00- vestibulara şi peretele extern al melcului
ria · •
i ntr·o anumita ordine (sunete) sau succedilndu·se osos. Rampe e vestibulara şi timpanica conţin perilim·
l
ele neregulat (zgomote). fă, iar canalul cohlear, endolimfă. Spre vârful melcului.
la '
În ceea ce priveşte analizatorul vestibu lar, e l are lama spiralâ lasa un spa(iu liber - helicotrema.
in funcţia de a fumiza informaţii asupra poziţiei şij .,mişca· Labirintul membranos este format dintr·un s stem
rilor corpului în spaţiu, pe baza carora declanşează de camere situate n interiorul labirintului iosos.
i
reflexe le posturale şi gestuale. La aceasta funcţie mai Vestibulul m, embranos este format din doua cavitaţ :
participă şi informaţi·;1 i
ile cuIlese
• de la receptorii muscu·
utri cula, situatâ i n partea superioarâ a vestibulului, şi
!ari kinestezici, cutanaţi (tacţ presiune) şi optici.
sacula, sub utriculâ. În utricula se deschid cele trei
Receptorul auditiv cana e semic irc ulare membranoase (fig. 53).
l
Perfecµonarea
,I aparatului acustic a determinat dez·
• Din partea inferioară a saculei porneşte canalul
voltarea unor anexe importante: urechea externa şi cea cohlear care conţine organul Corti, cu receptorii acusti· •
J
medie, care nu au nici o relaţie cu aparatul vestibular. ci. Organul Corli este aşezat pe membrana bazilarâ.
Urechea externă cuprinde: pavilionu • l şi conductul În centrul organului Corti se gâseşte un spaţiu tri·
auditiv• extern. unghiu . Iar numit tunelul Corti. Pe laturile acestuia se ana
l
 -- - - --- -- -=
ac.:.: .;a 1s;i..tsi .tJ!'Tliln - - -- - - - - - - - - - - - -
- ...J!"c;i,~ ~ •
I 2 34 5 6 ·f=
�
• fzst.
-s r, .:r
=ie
.�.1'
;x-r:i:r
V,eo
...rec
:rnsz -I
3) :ie
(o:,,

.
:a:sa:i
-...;:
I . h:
• t:"

I =
�
12 li 10 9 87 ..::�
F1g. 53. Urechea: L ciocanut 2. nicovala; 3 . scania 4 . fer®StrO ovalll;
5 . n<>fVul vestibulIar,, 6. nerv cohlIear, 7. melcut 8. trompa lui Eustachio:
.. 7 8 9
s..
:.s.
9. casa Umf)<)nuluii: 10.• tiimpanul:I ll. condoctul auditiv extern: 12. pa1Ji · _.c;t..: :
!ionul urechiL b. �
celule de susţinere. Tunelul este traversat de fibre den· j:i!cl"
dritice ale neuronilor din ganglionul sp iral Corli. 'X:05"
Deasupra celulel or de susţinere se găsesc celulele ""!!. 05

minaţii dendritice
.,
auditive. La polul bazal al celulelor auditive sosesc ter·
a· ale neuroni lo r din ganglionul spiral
::::�
�
Corti. La polul apical al celulelor auditive se găsesc cilii -:5"
auditivi, care pâtrund în membrana reticu,1lata secretată ::c :,r,
de celulele de susţinere. Deasupra cililor auditivi se ană %53'.
membrana tectoria (fig. 54) Vi:
11 ===
Receptorii vestibulari
Fig. 54. Organul Cort!: a ln ductul cohlJeor•. I. rampa vestibular• �
Sunt situaţi i n labirintul membranos. În utriculâ şi 2 membro.na vestibulIara ;· 3•. c-analI cohl ear; 4. organ Corli; 5 . rampl' ,-:;:e-..;
sacula se gâseşte câte o macula, respectiv utriculară şi timpanicti; 6. nerv vcstibulo-cohlIear. b . detaliu:· 7. celule ciluia!.!: .:::::,e­
saculara, formate din celule de susţinere, aşezate pe o interne : 8 . membrana Lectoria; 9 . cetule ciliate e;,cteme; 10. mem c:esc
branâ bnzHara; li. fibre 1\f!.l'\•oase.
membrana bazalâ, peste care sunt dispuse celule sen·
zoriale cu cili. La polul bazal al celule lor senzoriale so· colicului inferior, unde se gaseşle al Jll·lea neuron. Al
,,
"'.:.,.:..;al

sesc dendrite ale neuronilor •din ganglionul vestibular IV-iea neuron al căii acustice se găseşte în corpul '31 �
Scarpa Cilii sunt înglobaţi i n membrana otolilicâ, i n geniculat med ial Axonul celui de·al [V·lea neuron se, "'.:i!tÎ
care se află granule de carbonat de calIciu şîi magneziu, projecteaza în girul temporal superior (fig. 55). � I
numite otolite. Crestele arnpulare, local izate în ampulele -.so
canalelor semicirculare membranoase, sunt fom1ate din '
celule de susţinere şi celule senzori ale. La polul apical,
ln jurul ariei primare se ana aria secundara sau de
asociaµe, care primeşte aferenţe de la aria primara. "'.1:C\
':-ec,
Calea vestibulara. Primul neuron se anâ i n gan· 1
celulele senzoriale prezintă ciili care patrund într-o cupo­ glionul vestibular Scarpa. Dendritele primului neuron
la gelatinoasa. iar la polul bazaIl se găsesc temiinaţii den­ litiv
ajung la •celulele senzoria
• Ile cu c li din maculă ş i creste
i i "oa�
dritice a le neuronilor din ganglionul vestibular Scarpa. amputare, iar axonii formează. ramura vestiibulIara a -\ce
Segmentele intermediar şi central
I Calea acustică. PrimL� neuron se aAâ în ganglionul
spiral Corli. Dendritele primului neuron ajung la polul
perechii a Vlll·a de nervij ,cranieni (nervul vestibulo­
cohlear). Ramura vestibu Ilara se i ndreapta spre cei
patru nudei vestibulari din bulb (superior, inferior, late­
ral şi medial). La acest nivel se ana cel de-al l l·Il·ea neu­
sila
de
coh
bazal al celulelor audiitive cu cili din organul Corti, iar tal.ii
axonii formează nervulI cohlear, care se îndreapta spre ron al caii vestibulare şi de aici pleaca mai mulIte fasci­ niVE
'
cei doi nudei cohleari (ventralI şii dorsal) din punte, unde cu le , ş i anume:
• fasciculul vesti bulo·spinal , spre mâduvă (con·
late
se gaseşte al Ii-lea neuron. Axonul acestuia se încru·
cişeaza dupa care urmează un traiect ascendent spre a·oteaza tonusul muscular); lize
 _ _ __ _ __ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ! ,-,,iii/;!"..,-,

• fasciculul vestibulo-cerebelos, spre cerebel {con· decalajului în timp dintre semnalele acustice care intra
troleazâ echilibru l static şi dinamic); în cele două urechi şi pri n diferenta de intensitate a
• fascicu lul vestibulo-nuclear, spre nucleli nervilor III sunetului care ajunge la cele două urechi.
'
-2 si N din mezencefal şi VI din punte {controlează miş· FIZiologia analizatorului
it • • vestibular
cârile globilor oculari, cu punct de plecare labirintic); Analizatorul " vestibular are rolul de a informa ere·
• fasciculul veslibul o·talamic, spre talamus; de aici, ierul despre poziţia capul ui 1 n spaţiu şi despre acce·
prin fibrele talamo-corticale, se proiecteazâ pe scoarţă. lerarile liniare sau circulare la care acesta este supus.
Mecanismul recepţiei auditive Simţul vestibular nu este propriu·z . i s un simţ al echili·
i
Urechea umanâ percepe I
sunete cu •frecvenţa c u ­ brului, ci o componenta importanta a mecanismelor
prinsa între 20 şi 20000Hz şi amplitudini între O şi care contribuie la reglarea echilibrului, alături de ana·
130 de decibeli (1 db = 1 dyne/cm2). •
Undele sonore sunt produse de rarefieri şi con·
lizatorii kinestezic, vizual, tactil şi de cerebel
Segmentul periferic
densări ale aerului şi au ca proprietăţi fundamentaJe I :: Receptorii maculari sunt stimulati mecanic de către
• ln.iil.timea, determinată de frecvenţa undelor; otolite.
I Stimularea are loc atât în condiţii statice, cât şi
• inlensilalea, determinată de amplitudine; dinam ice. Când capul stă nemişcat, otolitele apasă prin
• limbrul determinat de vibra!ille a,mon ice supe­ greutatea lor asupra cili lor celulelor senzoriale, care tri·
rioare însoţitoare. i mit impu suri spre centri, informându-i asupra poziţiei
Celulele senzor ale de la nivelul organului Corti capuIui. i nl raport cu direcţia • vectorului graviitaţiional
transfo1mâ energia mecanica a sunetelor în impuls ner· l i
Când capul şi corpul suferă accelerări liniare (I naiÎn·
vos. Sunetul este transmis pana la organul Corti, ince· te, inapo sau latera ), forţe e de inerţie împing otolitele,
,)ând de la nivelul pavilionului urechii, care captează şi care sunti mai dense l
decat
l
endolimfa, în sens opus
dirijeaza sunetele spre conductul auditiv • extern. La c a ­
deplasârii. Astfel, se declanşează la nivelul centrilor ner·
?atul acestuia, unda sonora pune în vibraţie membrana voş reacţii motorii corectoare aIe poz ţie corpului şi
!impanului care, la randul sâu, antrenează lanţul celor ;capulu i l i i
i , în vederea menţinerii echililibrului pe toată dura-
:rei oscioare.i
Perforaţiile timpanul ui nu duc la surditate,
ci numaI Ila o scâdere a acuitaţii auditive a urechii res·
pective. Unda sonorâ este transmisa mai departe, suc­
cesiv, ferestrei ovale, perilimfei şi endoli mfei.i. Variaţiile
de presiiune ale endolimfei fac sa vibreze membrana
:JaziIlara., pe care se gaseşte organul Corli.
'
Vibratiile membranei bazi lare antreneazâ celule le
axliti ve ai căror cili vor suferi deformaţii mecanice la
--
!lj2
~
contactul cu membrana tectoria. Înclinarea cililor într-o
:,arte depol arizeazâ celule le, iar în direcţi a opusă le
'.liperpolarizeazâ. Depolarizarile celulel or senzoriale
= cresc frecvenţa potenţiale lor de acţiune, iar hiperpola­
ilZtllil e o reduc.
,',J Membrana bazilara are o structura comparabilă cu
~ ..11 rezonator cu coarde caruia îi corespund particuta­ s - �w���r--.
i
r,,_ăţi de elasticitate şI de rezonanţa: baza melcu lui intra
; ./?
~
7 - - -< - f-
·n rezonantă cu sunetele de frecvenţă i n alta
~ :S OOO Hz), mijiocul membranei bazilare rezoneaza cu
::ecvenţe medii (5000Hz), iar varful melcului, cu
;:-- ::ecvenţe joase {20-500 Hz).
c:c. Transmiterea stimulului auditiv. Fiecare neuron sen·
~
i:tiv din ganglionul spiral Corli transmite impulsuri ner·
; .oase de la o anumita zonă a membranei bazilare. 6
-'\ceastâ specializare zonală se păstrează în continuare
,: -
si la celelalte statu
"' de releu ale caii acustice.". Sunetele
de o anumita frecvenţa actij„vează anumiţi neuroni
~
--- 5
~
,.,. cohleari, coliculari şi metatalamici. În acest mod, exci· de la
:atiile sonore, separate • în frecvenţele componente la organul
c,-
i:ivelul membranei bazilare, se transmit prin .. fire izo· Corti

- zte• spre neuronli corticali. Fig.

2.
Identificarea directiei de unde vine sunetul se rea· metata amus;
heaza prin douâ
55.
cortexu
l
Căile
aud
l 4.
de
tiv
i l
con
(
nucleul
d
obul
ucere ale
temporal�
coh i
analizatorului
3...
. corpul
auditiv:
gen cu
i l
I
l
Iat
l taIlamus;
med
Iear. 5 . nerv vestibuIo-coh ear (VIII�
l
i11a l din
• mecanisme principale: prin detectarea 6.bulb; 7 . mezencefal; 8 .coIlicul inferior.
51' .-· ..._;_; · ~ ""
Func{J:11!1e fundnrnr.ntaIic. oJc
I orgarnsmul1,
ui uma�
' - ---------- - - - - - - --- - - ­
-

ta mişcării. De remarcat că receptorii macuIlari, nu detec·

.I

tează viteza de depla sare a corpu lui. respectiv a capului,

1 ~

ci acceleraţia (cei din utricula - acceleraţia orizontală,

iar cei din sacula - verticaIlă}.. Receptorii analizatorului
r •
vestibular sunt şi sediul unor reflexe posturale. O mocii· ~"' ::'a

... ,..
ficare brusca a poziţei corpului declanşează reflexe care
SS;

a uta la menţinerea posturii şi a echilibrului.

j

Receptorii otolitici nu participa la men ţinerea echi· ..

librul ui în condiţiile accelerari lor circulare ale capului şi
corpului.
a.

'""--
. I I - ,_:_
:le:

=·
le .
::::::r-
Crestele ampulare şi cupolele gelatinoase, care se
gasesc la baza canalelor semicirculare, reprezinta cel
•
de-al doilea organ receptor al analizatorului vestibular,
responsabil de menţinerea echilibrului in condiţi le a c­
4 3 2 --=-
":ntl

ti

l
i
. 1
celeraţiilor circulare ale capul ui şi corpului. Cilii celule·
lor senzoriale din canalele semicircula re sunt excita!,i
mecanic de deplasarea endolimfei. Orice mişcare de
rotaţie a capului sau a corpului antrenează rota(ia si·
multana a cana- Ilelor semicirculare aOate în planul rota· =
ţiei respective. Din cauza inerţiei, endolimfa din aceste lo11a
canale va suferi o deplasare relativa in sens opus şi va
grnvitt1Uooala (

inclina cupola în sensul acestei deplasări (fig. 56).

b.
Recepţionarea mişcărilor circulare ale capului este
posibila datorita orientării canalelor semicirculare în cele
trei planuri ale spaţiului (frontal, orizontal şi sagital).

--CUVINTE CHEJE ·-
l t mp an, fereastra rotunda/ovala, ciocan, nicova ă, i
i l
-·
I
l scăriţă, trompa lui Eustachio, utricula, sacul�. l
fig. 56 . Membrana otol!Ucă şi otolitele: a . capul ln poz.iţie vertiicaIl a:.
!. otolite; 2. ceIluIle de susţinere; 3 . celule cinau,; 4 . fibre senzoriale:

I la birint (osos/membranos), vestibul, canale semi-i· l

5 . <:uIpola gelatinoasă; b . capul in politia aplecat inaintc.
circulare, meIlc, otolit, organ Corti. ganglion Scarpa I
·----·-- ' --·-- ___.......J Transmiterea infecţiei se face de la persoana la
persoana sau de la animale la om. Tratamentul este,
..
de regulă, local, iar prevenirea raspânirii infecţiei se
face prin tratarea persoanelor bolnave şi prin măsuri
TEME ŞI APLICAŢII
O Aflaţi raspunsuJ corect de igienă riguroasa.
Reeeptorii maculari din utricula şi sacul� de­ Acneea
tectează: a. viteza 'de deplasare a corpulul; b. viteza Boală in flamatorie ce afectează folicu lul pilose·
de deplasare la nivelul capului; c . acceleraţia orizon· baceu; eliopatogenie comp1l exâ şi incomplet elucida ta. •
tala şi verticala; d . acceleraţia orizontală.
• Afectează în speci•al adoIlescenţii, uneori capatand şi
Recepţionarea mişcărilor circulare a l e capului un a spect psiho·sociaJ importanL
este posibila datorita orientării canalelor semicircu· Herpesul
laire: a . în plan frontal şi sagital; b . în plan orizontal lnfec�a cu virusul Herpes simplex consta clin apari· •
ş vertical; c. rn plan frootal, orizontal şi sagital; d . în ţia une
• .,ji erupţii cutanate sa u mucoase cu aspect carac·
a
plan transversal şi longitudinal. teristic (vezicul e pe o bază eritematoasa). Infecţia poate t.
@ Explicaţi modul de tra nsmitere a stimulului auditiv. fi primară sau recurenlâ Se poate transmite de la om la
•
om. Terapia se face cu medicamente• antivirale.
Piodennitelei
Noţiuni elementare de igienă �i patologie Sunt infecţi bacteriene cutanate, de obicei super·
Micozele fic ale, beneficind de regula de tera pie localâ cu anti·
i

Infecţiile fungice cutanate pot fi provocate de der·i biotice. Apar in special la c opii.
ma tofiţi, care produc infectarea tegumentara superf · Rinitele
cială şi a anexelor cutanate (păr, unghii) , sau de ]evuri Edem şi vasodilataţie la nivelul mucoasei nazale,
din genul Candida ce pot afecta şi mucoasele. manifestata clinic prin rin oree şi obstrucţie nazalâ
 ------ ------ --- - - - -
Poat e avea multipl e etiologii şi poate fi acuta sau
cronica.
Cataracta
Reprezinta opacifierea cristalinului din componenţa
siste mului optic al globului ocular, ceea ce duce la
pierderea gradată a acuitaţii vizuale, care poate merge
până la pierderea completă a vederii. Acestâ opacifiere
• avea cauze multiip Ile: alergice, infecţioase, traumatice.
se datoreaza u nor modificări chimice ale proteinelor din
compozi ţia cristalinulu� modificâri apârute ca urmare a
unor infecţii, traumatisme sau înaintarii i n varsta.
Cataracta reprezinta principala cauză de pierdere a ved·
erii. Tratamentul co nsta i n îndepărtarea chirurgicalâ a
• Otita medie purulentă acută este o i nfecţie a urechii
cristalinu lui afectat şi implantarea unuia artificial.
Glaucomul
Re prezintă a doua cauză de pierder e a vederii şii este
foarte frecvenţ mai ales i n ţările mai puţin dezvoIltat e.
Poate afecta persoane de orice varstă, dar 95% din
•.
cazuri apar la persoanele de peste 40 de ani.
Glaucomul este creşt erea presi nii intraoculare. Umoa·
rea apoasă
Î nu se drenează corespunzător prii n si stemul
- - - ------ - - --A.nahzau:iru
venos, prin comparaţie cu vit e za de producere. Cumu·
larea de lichid duce la compresia vase lor globul ui ocular
şi a nervului optic. Celulele retinine swit distruse iar n e r ·
vui optic s e poate atrofia, ceea ..,
c e poate duce la orbire.
Coojunctivita
Reprezi ntă inflamaţi mucoasei conjunctivale şi poate
Otita
Otita externă este un termen ge neral prin care se
denume şte orice infeclîe a ure chii extern e (micotică,
bacteriană, virală).
medii. Patogenii ajung la acest nivelI, de obicei prin
trompa lui Eust.achio . succe<land celI mai adesea unei
amigdalit e sau răceli. Cei mai susceptibili sunt copiii,
i
deoarece râcesc fecvent şi au trompa • EustachIo' scurta
•
şi plasata orizontal Si mptomul cel mai frecvent este
i
durerea la nivelul urechi medii, iar pr esiunea exerdt.ata
de inflamaţia de la acest nivel poate duce la ruperea
membranei timpanice.

Aflaţi răspunsul corect

Segmentul inte rmediar al analizatorului conduce impulsul nervos d e la receptor la SNC prin câi: a . de asoci·
aţie; b. ascenden te; c . descenden te; d . colaterale.
•
Prin ţesut subcutanat se inţelege: a . epidermul;; b . dermul şi hipodermuIl ; c . hipodermu� d . receptorii cutanaţi
din cele tre i ,straturi.
..
Suprafaţa câmpului receptor pentru sensibilitatea cutanata: a este în raport dir ect proporţional cu densitatea
, •
receptorilor; b . este 1 n raport invers proporţional cu densi tatea receptorilor; c. nu depinde de densitatea rece p ·
•
teri·1lor; d. toate răspunsuri·1le sunt greşite.
Coloana din stanga cuprinde unele structuri a le segmen tului periferic al analizatorului vizua l, iar cea di n dreapta,
•
formaţiuni care intra î n componenţa acestora. Asociaţi formaţi uniiile cu structurile corespunzătoare:
1. camera anterioara a . pata galb
i
enâ
2. tu nica externă b . muşch i ciliari
34. . tunica medie c . muşchii extrinseci
4 . tunica internâ d . corneea transparentă
5 . anexe le globului ocular e. umoarea apoasă
-Stabiliţi dacă enunţurilile le gate prin conjuncţia .deoar ece· sunt adevărate sau false; în cazul i n care le consideraţi
ade varate, determinaţi ,iaca între ,ele exista sau nu o reIlaţie . de cauza i tate:
l
Prezbiopia {prezbipa) est e o d eficienţă de acomodare care apare în timp, deoarece, cu trecerea anilor, cristal·
inul devine mai puţin elastic şi puterea sa d e convergenţa scade.
Urechea int erna este formata dintr-un sist em de încăperi n umite labirint osos, deoarece în in teriorul aces·
tui a se afla labirintul membranos.
Recepţionarea, de câtre analizatorul vestibular, a mişcârilor circulare ale capu lui este pos ' ;ib iIlăI, deoarece impui·
surile ne rvoase provin de la canaIleIle semicirculare, care sunt orientat e în cele trei planuri ale spaţiu lui.
Axonul deutoneuronului care formează tractul olfactiv se proi ectează direct în lobul I temporal, deoarece ca.lea
olfactiva n u are legături directe cu talamusul.
.
Receptorii neurotendi noşi sunt localizaţi la jo ncţiune a dintre muşchi şi tendo n', deoarece monitorizează con·
tinuu t ensiunea produsă î n tendoane de contracţia musculara sau de întinderea sa pasivâ.
Alcătuiţi u n eseu cu tema .Sensibilitatea - componentă a funcţi ilor de relaţie·.
Wd:-111~ n".Jf!C!l""'tî!TT.:'E!ieile-ttg;YJ'!U!,~.;!liJJl l;.!":lbl"l - - -- -- - -- - -- -- - -- - -- - -- -- - -- -- -

complex, controlat de sistemul

anatomo·funcţiona l
3. Glandele endocrine n ervos,
avănd rolul de a regla şi coordona pe cale
Glandele cu secreţie mtema sunt formate din epi· • umorală actIivitatea diferitelor organe • p e care le mte·
te lii secretorii, ale căror celule produc substanţe active, grează i n ansamblu I funcliilor o rganismului.
l
•
numite hormoni, pe care i i eliberează direct în sânge. Principalul rol al glandelor endocrine con stă i n
Hormonii sunt substante chimice specifice, care regl area metabolismului celular.
4

acţionează la distanţă de locul sintezei şi produc

Hormonii su nt eliberaţi i n sânge şi sunt trans· 'E -
efecte caracteristice. ·Se co nsideră glande endocri ne: portaţ spre toate celulele corpului. •
'
hipofiza, suprarenalele, tiroida, par atiroidele, testiculul, i
ov arulI,, pancreasul insular, timusul, epifiza ş i, tempo·
rar, placenta (fig. 57).
Hipofiza ..
Localizată la baza encefalului, înapoia chiasmei
Exista ş i alte organe care, în afara funcţiei lor p rin· optice, pe şaua turcească a osului sfenoid, hipofiza :.-
..
cipale, au şi celule cu rol endocrin: antrul piloric secre· (gl anda pituitara) are forma rotunjită şi di. ametrul de
• din trei lobi:
tâ gastrina, duodenul secretă 6-8 hormoni cu rol în J,3 cm. Cântareşte 500mg. Este alcătuită
reglarea activitaţii secretorii şi motorii a aparatului anterior , mijlociu (int•ermedi ar) şi posterior. Lobul
digestiv, rinichiul secretă renina şi eritropoietina etc. anterior şi cel inte rmediar c onstituie adenohipofiza.
in plus, unii neuroni hipotalamici şi ai altor organe iar lobul posterior, neurohipofiza t I!-
nervoas
., e au şi activitate secretorie, proces numit neu· •
Lobul anterior este partea cea mai de zvoltată a
rosecreţie, care rep rezintă tot o funcţie endocrina . glandei, constituind 75 % din masa hipofi zei, în timp ce

-·
•.o.stlel. sistemul endocri n este conceput ca un sistem lo bul intermediar reprezinta numai 2 %, fiind redus ' la
o simplă lama epiteliala, ade rentll de lobuli posterior.
Intre hip ofiza şi hipotalamus sunt relaţi anatomice
şi fun cţionale. Anatomic, hipofiza este legată de aces· .
=
',;x
..... ;,
ta prin tija pituitară. intre regiunea mediana a hipota·
'•
lamusului şi aden ohipofiza există o legătura vascutara 1-;ţ
reprezentata de sistemul port·hipotal amo·hipofizar, uxti,
descris de a natomistul roman Grigore T. Pop a împ re· llSlT
una cu Unna Fielding. între hipot alamusul anterior şi .:cpol
neurohipofiza există tractul nervos hipotalamo·h ipo­ :3. ck
flzar. Prin aceste legaturi vasculare şi nervoase şi pri n :ie a
produşii de neurosecreţie, hipotalamusul controleaza :u,er1
şi reg leaza secreţia hipofiz ei, iar prin intermediul aces· =:ste
teia, coordoneaza activit atea întregului sistem seor I
• ndocrin (fig. 58).
e '53 Vi:
!:l3Qel
Adenohipofiza
Hif
Este situată ia partea anterioară, dar se întinde si
i:;;_-.:1�- - 3 posterior, înconjurând ap roape complet neurohipofi
-.atJc,
--- - - 4 ,, • za. ':i< piJ
Hormonii adenoh pofizei sunt glandulotropi, având
i

ca organe·tintă alte glande e ndocrine (ACTH, TSK,

FSH, LH) ş i no n glandulotropi
· (STH, prolactina),
- -icâ.
J!Oec\1
Pre
Hormonul somatotrop (STH), denumit şi ho rmon ::op (
f de creşte re, stimulează, i mpreu na cu insulina. hor · ;i,andE
menii tiroidieni şi gonadici, creşterea organismului. :son.
STH stimulează c ondrogeneza la nivelul cartilajelor de piad
6 creştere metafizare (diafizoepifiz are), dete rminând Se,
creşterea în lung ime a oaselor . Majoritatea
I efectelor :eefc
STH se exercit11 indirect, pri n acţiunea unui sistem de -Je,
• S<
factori de creştere numiţi som atomedine. După pu· ;raclat
bertate, STH produce i ngroşarea oaselor lungi si dez· �COI
•
voltarea o aselor late. Stimuleaza creşterea muşchilor :reşte
Flg. 57. Olociclele eodoo.,._ _ � � (eoimak 2. ti,oida şi şi a viscerelor, cu excepţia creierului. STH determina Ho
paratiroidcle; 3. g!aada � .!;:ac-5. testicul: 6. ovar. ;;opin
7 . timus; a hlpofrza fs!,n:.! �, i: � o retenţie de compuşi ai Ca, Na, K. P şi N.
 - - - - -- -- - - --:-- - -- - -- -- - -- - - -- - - - - - - -- - i:;;a ....e1e i!f!IOl::OYI!;
corticosuprarenale, c rescand conc entraţia sangvina a
glucocorticoizilor şi hormonilor i
sexosteroizi. Asupra
secreţiei de mineralocorticoiz , efectel e ACTH su nt
mai reduse. În afara acţiunii indirect -. · e, ACTH stimu·
1 2 lează direct me la,,ogeneza • în celulele pigmentare
(mel anocite), producând închide rea culorii pielii.
•
;- 10
'03 ..
Hipersecreţia de cortjicotropinâ produce atât efec­
•
tel e excesu lui de glucocortico izi, cat şi efectele mela·
•
nocito·stimulatoare . la nivelul tegumentului (diabet

____,]
bronzat).
~
Hiposecreţia de ACTH produce efectele caracte r•i s. ·
a 9
tice deficitu lui de glucocorticoizi' (vezi corticosupra·
e
i:
' renala).
Honnonul tireotrop (tireoslimulina - TSH) stimu·
li eazâ si nteza şi secre ţia de hom1oni tiroidieni. Hiperse·
l
ţ creţia de TSH poate duce la hipe rtiroidism {de exem ·
..=.....:.._ _ _ _ _ _ 5 piu, boala Basedow), iar hiposecreţia duce la insufi·
a - --=-- - --- - - - cienţa tiroidiana .
6
e 7 -�� .;:::;� Hormonii gonadotropi (gonadoslimulinele ) contro·
� leaza ftinctia g onadelor.
FIQ. 58. Legarurtle nervoase şiI vasculore hipotalamo-hlpoflzare: Hormonul folicu/oslimulant (FSH). la bă rbaţ sli·
:e I. corp oeuronalI; 2 . axon.1ii neuronllor I secretori; 3. regiunea mediana: mulează dezvoltarea tubilor seminiferi şi spermatoge· I

s· 4 . tija piilllitara;·•5 . neurohipofiza; 6.I. Job intermediat, 7.adenohipofiza: neza, ia r, la femeie, determi nă creşterea şi maturarea
a­ 8 . c<.1p iiilare; 9 . artera hipoftzară supetioata; 10. ca ' piJare.
J
i
•
fol culului de G raaf şi secreţia de estrogen i.
ra Hipersecreţia acestui hormon iare consecinţe (în Hormonul luteinizant (LH) ac�on eazâ, la bărbat,
rr, funcţie de vârsta) asupra dezvoltări somatice şi meta· prin stimularea secreţiei de androgeni de către ce lule·
e· bolismului. Dacă hipersecreţia de STH survi ne înainte I le interstiţiale testiculare Leydig. La femeie, determi·
şi de ipubert ate, se produce giganlismul Individul atinge n ă ovulaţia şi apa r ţia corpului galben, a că rui s ecreţie
i
D­ tali de peste 2 metri, prin creşterea exageralâ i n lungi· de progesteron şi estrogeni o stimuleazâ..
in me a extremi tăţilor. Inte lectul nu este afectat După Lobul intermediar [mijlociu)
� pubertate, se produce acromegalia, caracterizata prin
S· creşterea exageralâ a oaselor feţei, a mandibulei, a o a ­ Reprezi n ta 2 % din masa hipofizei. Anatomic, face
pa rte din adenohipofizâ. EJ secre lâ u n hormon d e
rn se lor late, i n gen er a , dar şi i ngroşarea buzelor, c reşte·
i l
rea v iscerelor (in mâ, fica� ri nichi, limbă) şi alungirea stimulare a pigmentoge nezei numit hormon melano­
exagerată a măinilor şi picioarelor.
citostimulant (MSH), car e are acelaşi precurs or ca şi

Hiposecreţia produce, la copil, oprirea creşterii s o· bare ACTI+ul. Hipotalamusul secretă un h ormon de inhi·
i
ş malice, dar nu a ce lei n europsihice. Boala se numeş· a secreţiei de MSH.
:a. te piticism (nanism) hipofiz ar. I ndivizii sunt de talie Lobul posterior [neurohipofiza)
id mica, 1,20-1,30 m, da r proporµonat dezvoltaţi şi ,cu in ·
H. Hormo nii eliberaţi in circulaµe de câtre neuro·
telectul normal. hipofiză sunt vasopresina (sau hom1onul antid iuretic
Prolactina, numit şi h ormonul mamotrop s au luteo· ADH) şi oxitocina. Ei sunt secretaţi i n hipotalamusul
)11

)r·
•
trop (LTH), stimulează,, la f emeie, secretia lactatâ a anterior, iar punerea lor în circu a!ie se face sub influ·
glandei mamare, sensibilizată de estrogeni şi proges· e nţa hipotalamusului pr n tija pituita l
râ.
ui. teron. Prolactina este un inhibitor al activităţii ., i
Vasopresina, denumita şi hormonul antidiuretic ....
de g onadotrope, fiind capabila sâ prevină ovulaţia.
'I
(ADH), are ca acţiune princip ala creşterea absorbţiei
rid Secreţia de prolactină i n afara • sarcinii este stirnulatâ facultative a apei la nivelul tubilor distali şi cole ctori
or de efortul fizic, stre ss·ul psihic şi chirurgical, hipogl ic e · ai nefronului. in afară de reduce rea volumului şi con· •
de mie, somn; i n timpul sarcinii, secretia prolactinei c reşte centrarea urinei, ADH produce şi reduce rea secreţi. i,Ior
· i l
,u grada� atingâ nd un vârf la naşter e şi revenind la n ivelul tuturor g andeIor
l l exocr ne şi, prin aceasta, contribu)e
i
!Z • de control după aproximativ 8 zile. Suptul determina la m enţi ne rea volumului lichidelor organismului. ln
klr creşterea temporară a secreţiei de prolactina. .. doze mari, ADH produce vasoconstricţi e .
nâ Horm onul adrenocorticotrop (A CTH - cor tico· Hiposecreţia acestui hormon determină pierder
tropina) stimuleazâ activitatea secretorie a glande•i mar de apâ, i n special pri n urina, a câ rei cantitatei
i
55
 Fu�i e
l fu�amenraIle: oIle orgarnsmurn uman --- - - -- - - - ---- - --- - - -

poate ajunge pânâ l a 20 I în 24 d•e ore. Boala, diabetul

insipid, survine în leziuni ale hipotalamusului sau ale,
neurohipofizei.
• muscu·
Oxitocina (ocitocina) stimulea.zâ contracţia ]·
laturii netede a uterului gravid, mai ales în preajma
travaliului. şi expulzia laptelui din glanda mama ra,
datorată contracţi ei celu lelor mioepiteliale care incon· b
joara alveolele.

r- CUVINTE CHEIE---·-------,
hipof12a, adenohipofizâ, neurohipofiza, hormon soma·
i totrop, prolactinâ, hormon adrenocorticotrop, hormon
t' tireotrop, hormon gonadotrop, hormon me lanocitosti·
t
mulanţ vasopresină, oxitocina, diabet bronzal diabet
I insipid,
I nanism, gigantism, acromegalie

Fig. 59 .Structuro glandei suprarenale: L corticalăI :: a. .zooa glomeru·

lara; b. zona fasciculată: c. zona reticulatA: 2 medulIaro.
..
~

TEME ŞI APLICAŢII
clorului. Reabsorbţia apei este consecinţa gradientului
O Alegeţi raspunsul corect. osmotic creat de transportul NaCI. Aldosteronul, prin
STH determina: a . eliminarea unor compuşi ai Ca acţiunea sa de reţinere a Na• în organism, are rol în
şi Na: b . eliminare de K , Na şi P; c . retenţia de soma· menţinerea presiunii osmotice a mediului intern al
tomedine; d retenţia de com!')Oşi a i Ca, Na. K, P şi N. organismului şi a volumului sangvin, precum şi în
@Completaţi spaţiile libere. echilibrul acido-bazic.
Principa1ii hormoni gl andulotropi secretaţi de ade­ Celule-!intâ asemanâtoare se ana şi în g landele su·
nohipofiza sunt doripare, salivare şi calice.
a. .... .... _.. -... -...; b.....· ........................; c _ _ _........................ . Hipersecreţia de aldosteron (boala Conn) d uce la
Hipersecreţia de STii produce înainte de puber· retenţie masivâ de sare şi apat şi determină I
edeme şi
tate ·····---·-····· iar la adult .......................... şi hi pertensiune. Hiposecrepa se întâlneşte în cazul insu­
hiposecreţia determina la copil ........,........................ ficienţei globale a CSR (boala Addison). la aceşti bol­
© Găsiţi enunţul greşit navi are loc o pierdere de sare şi apă, unnata de hipo­
Oxitocina stimulează: a . contracţia musculaturii tensiune şi adinamie (scăderea capacităţii de efort).
netede a uterului gravid; b . expiraţia dioxidului de 2. Glucocorticoizii sunt reprezentaţi în special de
carbon; c. expulzia laptelui din glanda mamară. cortizon şi hidrocortizon (cortizol). Circula în sânge.
legaţi de proteinele plasmatice. O micâ fracţiune libera
a cortizolului exercita efectele metabolice specifice.
Glandele suprarenale
Sunt glande pereche, situate la polul superior al Efecte• specifice asupra unor organe şi ţesuturi
rinichiului. Flecare este formata dintr·o porţiune corti· • ,
Organ sau ţesut Rol
ca lă (periferică} şi una medulară, diferi te din• punct de gn
vedere embriologic, anatomic şi funcţional (fig.
i • 59). Sîs!em osos catabolism: sinteza matrkei organice şi se<
Corticosuprarenala (CSR) absomţia intesţinalâ a ca lciului se<

Hormonii secretaţi de corticosuprarenală sunt de Organe ! numaruJ de eozinofile şi bazofile cir · ple
hematopoietice culante se
natura lipidica. Ei se sintetizeaza din colesterol. Rolul şi sistem imun t numarul de neutrofile, plachete, � caJ
lor este vital. În funcţie de acţiunea principalâ exerci· matii
tata de aceşti hormoni, ei sunt împărţiţi în trei grupe: ere
t stabilitatea membranelor lizozomale in�
I. Mineralocorticoizi� cu reprezentantul principal i numârul de 1li1mfocite circulante (1im, cui
aldosteronul, joaca rol 1 n metabol ismul sărurilor min· fopen!e) de1
erale, determinand reabsorbţia Na+ în schimbul K+ Funcţllle ne<iesita prezenţa acestor honnoni pen­
sau H+ pe care" ·ii excreta la nivelul tubilor uri niferi con· superioare tru integritatea lor (scăderea cantita!ii kr
torţi distali şi colectori. Se produc ka liurie şi acidurie. ale SNC determina: modificăti EEG. altera.tt
Reabsorbţia sodiului este însoţita de reabsorbţia personalitaţji. modifieari senzooale) rer
.. 56
------------- ----------- - - - - - - - - - -Gla - ndele endocnnc
Roluri flZiologice în metabolismul intermediar suprarenale este un ganglion simpatic. ai cărui neu·
roni nu au prelungiri.
Metabolism Rol
•
Hormonii secretaţi de medulară se numesc cateco· ..
Protidic î catabolismul în muşch11 scheletici lamine: adrenalina
noradrenalina I
•
(epinefrina), 1,1 proporţie de 80%,r
(norepinefrina), 'în' proporţie de 20%.
ÎallilbQlismul in ncat
hi�ergl;;,;ic"'e.cmi::. e____ Acţiunea acestor hormoni este identică cu stimularea
Glucidic sistemului nervos simpatic. Princi1paIlele acţiuni ale
Lipidic î lipcUza
t concentratia acizilor graşf liberi plasmatici acestor hormoni şi med iatori chii mici sunt
• asupra aparatului cardiovascuIlar, produc tahicardie,
vasoconstricţie şi hipertensiune. Creşte excitabilitatea
Hipersecreţia de glucocorticoizi determină sindro· ulimil : adrenalina dilată insa vasele muscu lare şi le •con·
mul Cushing, în care predomina semnel e dereglărilor tracta pe cele din piele, mucoase ş-ji viscere. Noradrena·
metabolismu lui intermediar. Bolnavii prezintă obezi· lina are predomu1ant acţiuni vasoconstrictoare;
tale, diabet şi hipertensiune. H posecreţia se întâi·
i • asupra aparatului respirator determina relaxarea
neşte 1n boala Addison. musculaturii netede şii ..di,latarea bronhiilor ,
• asupra tubului digestiv determina, relaxarea mus·
cu laturii netede a pereţilor şi contracţia sfincterelor.
lnhibă majoritatea secreţiilor. Contractă splina şi ficatul;

!/
aferente receptori stress ritm cardiac
• asupra metabol ismului glucidic şi lipidic produc
glicogenolizâ şi hiperglicemie, mobilizarea grăsimilor
din rezerve şi catabolismul acizilor graşi. Adrenalina
are efecte predominant metabolice şi energetice;
Hipotalamus • alte acţiuni - dilata pupila, contracta fibrele n e ·
tede ale muşchilor erectori a firului de par. Produc
l

alertă cortica, Iă, anxietate şi frica Stimu ează sistemul

l l
reticulat activator ascendenL
Atât secret.ii a corticalei, cât şi cea a medularei s u ·
prarenale sunt stimulate în condiţii de stress (stari de
1 ncordare neuropsihică, de emoţii, traumatisme, frig
ACTH
..
sau căldură excesivii etc.). Aceşti hormoni au un rol
important 1 n reacţia de adaptare a organismului i n fa·
ta diferitelor agresiuni interne şi externe.

J
Cortizol
,-·CUVINTE CHEJE

! corticosuprarenală, minera lo·corticoiz.i. glucocorti· ;

l ��i�i, sexosteroizi, adrenalina, noradrenalina, boa la •
7

�n, boala A�ison, �mul Cushing __J

3. Hormonii sexosteroizi sunt reprezentaţi
I de două
grupe de hormoni, unii androgeni (asernanatori celor
..
secretaţi de testicul) şi alţii estrogeni (asernllnătorÎi celor
•
secrelâţi de ovare). Acţiunea acestor hormoni o corn·
pletează pe cea a hormonilor sexuali respectivi.Rolul lor
se manifestă l n special l n cazul apariţiei şi dezvoltării
caracterelor sexual e secundare. Ei determina, la bâleţi,
creşterea bărbiii i şi mustăţilor, dezvoltarea laringelui şi
îngroşarea vocii, dezvoIllârea scheletului şi a masei mus·
cutare. La fete, stimuIlează dezvoltarea glandei mamare,
depunerea lipidelor pe şolduri şi coapse etc.
Medulosuprarenala (MSR)
Reprezintă porţiunea medulară a glandelor supra·
renale. Anatomic şi funcţionaI,l, medulara glandei
TEME ŞI APUCAŢII
Alegeţi rilspunsul corecl
Hormonii secretaţi de suprarenala. sunt de natură:
a .pmtidica; b. lipidica; c. glucidicii; d . fosfolipidicâ.
Hipersecreţia de aldosteron determinâ: a edeme;
b . i.ipotensiune;; _.c.scaderea
h .. capacitaţji de efort; d• ede­
me şi hipertensiune.
Principalele acţiuni cardiovasculare ale adrenali·
nei şi noradrenalinei sunt a bradicardie, vasocon·
stricpe Ş,i hipoţensiun� b. tahicardie, vasodilataţiţ şi
hipotensiune; c . tahicardie, vasoc;onstricţie şi hiper·
tensiune.
FlllCtie funcam!nt:ileeieargansmul.ium,n - - ---------- ---- - -- - - -
-

Tiroida Efecte specifice pe sisteme şi organe ~

=.-li.
Este localizată în zona anterioară a gâtului, într-o =~
capsulă fibroasa (loja tiroidei). Glanda are doi lobi la· Sistem sau organ Efect
..
terali, uniţ.i între ei prin istmul tiroidian. Ţesutul
secretor (parenchimul glandular) este format din
Aparal cardio-vascular t forţa şi frecventa eonlracţillor
cardiace; vasodilataţie =
'"c

•
celule epiteliale organizate în foliculi, în interiort� Muşchi scheletici t tonusul, foiţa de contracţie şi
==,
cărora se află un material omogen, vâscos, numit
ICClt
promptitudinea rilspunsu lui I <-
coloid (fig. 60). Acesta conţine tireoglobulina, forma reflex de tip m!otatic ~_
f,
de depozit a hormonilor tiroidieni, tiroxina şi tri·
iodotironina. Tireoglobulina este o proteină sintetiza·
tâ de celulele foliculare. Prin iodarea moleculelor de
Aparat respirator --r amplitudinea şi frecvenţa
mişcarilor respiratorii =-
tirozină din structura tireoglobulinei, rezulta hormonii Sistem nervos stimuleaza diferenţierea neu· ;tt
tiroidieni (tiroxina şi triiodotironina). Sinteza hor·
manilor şi eliberarea lor din coloid în sânge se face
ronala. de:zvoltarea normală a
sinapselor, mielinizarea
=
=:
sub acţiunea TSH hipofizar.
.. =-
SE_
"
Hipofuncţia tiroidiană duce la consecinţe variabile
•
i n funcţie de vârsta. Dacă survine• la copilul mic, se
produce o încetinire a dezvoltârii somatice şi psihice ,--
care poate merge plină la cretiiniism. Dacă survine la
adu lt, se produce doar o diminuare a atenţiei, memo·
riei şi capacitapi de învaţare. Indiferent de vârsta, pro·
=
ii,-.;;
cesele energetice sunt reduse, metabolismul bazal ~
este scăzu� iar ţesuturile sunt îmbibate cu un edem
mucos (mixedem), pielea devine uscată, i ngroşata, se
produce caderea parului, apare senzaţia de frig.
Hiperfuncţia tiroidiană este caracterizată prin creş·••
terea metabolismului bazal cu + 100 % şi tulburari
funcţional e prin accentuarea efectelor fiziologice ale
•
hormonilor. ln anumite tipuri de hipertiroidism, bol· 9?
navii prezintă şi protruzia globilor oculari (exofta lmie).
b. O altă afecţiune a glandei tiroide este guşa ende· @C
micit Guşa este o creştere anatomică a glandei, i nso­ {
pta de obicei de hipofuncţie. Cauza guşei este pre­
zenţa în alimente şi în apa de baut a unor substanţe
s::
chimice oxidante, numite substanţe guşogene. Ac(iu·
c. nea acestora se exercită i n mod negativ, producând
hipertrofia glandei numai în regiunile sârace în iod
Fig. 60 . Glanda tiroidă: a•. •laringe;
I b . glanda tlrQlda: I. celule folicu­ Reglarea secreţiei tiroidei se face printr-un meca·
lare; 2 coloid; 3 . folicullii; c. trohee.< nism de feedback hipotalamo-hipofizo·tiroidian.
"
Caldtonina. La nivelul tiroidei şi parati'iroidelor, au
Între
• foliculii
• , speciale
tiroidiieni se găsesc celule fost puse i n evidentă celule diferite de restul epiteliu·
•
numite celule parafo Iliculare sau celule .C", care se­ lui glandular, numite celule .C-. Ele secretă un hor·
creta calcilonina. mon hipocak:erniant (care ajută la fixarea Ca2,- în
Hormonii tiroidieni cresc metabolismul bazal şi oaset numit caldtonina.
consumul de energie şi au un rol în procesele m o r ·
fogenetice, de creştere şi diferenţiere celulara şi tisu· * Parati,..oidele
•
lară. Aceasta acţiune se manifesta foarte pregnant• la Sunt patru glande mici, situate cate doua pe faţa
nivelul sistemului nervos. i
posterioara a lobilor tiroidieni. conpnand celulele prin­
Efecte asupra metabolismulu intermediar: glu· cipale care secretâ parathonnonul si celulele parafo­
cidic - hiperglicemie; lipidic - efect hipocoleste· liculare, identice cu celulele .C- de la tiroidă, care se­
rolemianţ proteic - catabolism. creta calcitonina.
- - - - - - - - - ---- - -- ----------------Glii1UQP." '!I!1i.1 I!!
,1-,I,

ParathOllTlonul
i
(PTI-I) este activ asupra osuluL rini·
duulu şi tractului digestiv, fie prin efecte directe, fie
prin efectele vitaminei D:i, a cărei secreţie o controlează.
Hipercalcem ia şi hipofosfatemia sunt rezultatul
efectelor conjugate ale PTH, prin activarea osteo,
clastelor, creşterea absorbţiei intestinale a calciului,
stimularea reabsorbţiei tubulare a calciu lui i n nefronul
distal si. inhibarea reabsorbtie . i tubulare a fosfati. lor
anorganicL
Hipercalcemia inh ibâ secreţia de PTH. şi invers. ln
..
caz de hipersecre!ie. are loc rarefierea oaseL l or care
pot prezenta fracturi spontane, iar calciul aflat în
exces în sânge se depune în ţesuturi sau formează
calculi urinari.
Calcltoruna Stimulul declanşator al secreţiei de CT
• i
este hipercalcemia, iar rezultatul global al efectel or
sale este hipocalcemia.
� istm tiroi dian, coloid, folicul tiroidian, tireoglobu· �
; lină, tirozină, tiroxină, tri iodotironină, parathormon, :
•j, calcilonină :
•
?ancreasui endocrin
Pancreasul endocrin este implicat i n controlul
metabolismului intermediar al glucidelor, Lipidelor şi
proteinelor prin hormonii secretaţi şi constă din insule
de celule endocrine - insulele Langerhans (fig. 61).
Acestea conţin mai mu lte tipuri de celule secretorii,
dintre care celulele o (20 %), care secretă glucagon, şi
celulele f3 (60-70%), care secretă insulină.
Insulina a fost pentru pri ma oarâ descoperita de
cercetătorul roman Nicolae C. Paulescu in 1921. Pen·
tru redescoperirea ei, în 1922, canadienii F.G. Banting
şi J.JR McLeod au primit Premiul Nobel
Insulina este singurul hormon cu efect anabolizant
pentru toate metabolismele intermediare şi singurul
hormon h poglicemiant
Deficitul de insulină (diabetul zaharat) constituie•
..
boală metabolica complexă, caracterizată prin .
23

-
TEME ŞI APLICAŢII

QPredzajl efeţtele hormonilor tiroidieni 11supra sis·

--4

ternu lui nervos.

acompleta!i spaţiile libere.
(alcitonioa este; un hormon secretat de celulele
„c� ale ·-·····-·-····-·-·· şi de celulele -------,--- - a1le
$Enumeraţi modalită!ile prin care PTH determină
,
creşterea calcemiei şi scăderea fosfatemiei. F1g. 61. Pancreasul: 1. vezica blliura; 2. oorta; 3 . trunchi celiac;
4 . coada pancreasului: 5 . c0tpul pancreasului: 6 . canal pancreatic
principaI:l : 7... canal accesor; a duoden; a . acin� b.. iit�su
. 11la l.a1)g(!rhans.

Efectele metabolice ale insulinei

Metabolism Ficat Ţesut adi pos Muşchi
Glucidic î glicogenogeneza t transportul ile glIucozâ t transportul de glucozâ
.!, gloconeogeneza t sinteza de glicerolI t glicoliza
î sinteza de glicogen
Lipidic t lipogeheza t sinteza tri glicMde şi acizi graşi
t sinteza f!llZimelor llpogeoetice
J. lipoliza
Prot,:ic i proteoliza î captarea aminoacizilor
t sinteza proteica
Funcţule fundamentate ele organismu11
lui uman ----- - - -- - - - - - - - - - - - - - ­
-

prezenţa valorilor crescute ale glicemiei la deter·

• cum ar fi sistemele nervos, cardiovascular sau excre·
minări repetate şi care, în evoluţia ei prezintă hiper· tor. Excesul de insulina se caracterizea1.ă prin hipo·
... .. ._ poliurie , polidipsie, polifagie,
glicemie, glicozurie,
" glicemie severă, care poate compromite dramatic
"
dezechilibre acido·bazice şi electrolitice. Complica· funcţia sistemului nervos.
ţi ile bolii provoacâ şi compromiterea morfofunc· Glucagonul şi efectele sale sunt prezentate în
ţionala a unor ţesuturi şi organe de importanţă vitala, următoarea schemâ.
=
Glucagon

+ forţa de contracţie
Metabolism glucidic Metabolism lipidic Metabol ism proteic miocardică
+ glicogenoliza + lipoliza + proteoliia + secre\ia biliara
+ gluconeogeneza - secreţia gastrica

*Epifiza [glanda pineală)

Este situata intre tuberculu cvadrigemeni superiori acţiune antigonadotropă, mai ales anti·LH. Extractele
=
a..

şi intrâ i n componenţa epitalamusului. de epifiză au şi efecte metabolice, atât în metabolis·

Anatomic şi funcţional, are conexi uni cu epitala·
• mul lipidic, glucidic, proteic, cât şi i n cel mineral.
musul, cu care formează un sistem neurosecretor epi· Epifiza are legaturi strânse cu retina. Stimulu lumi·
talamo·epiflzar. noşi produc, prin intermediul nervilor simpatici, o re­
Epifiza secreta me!atonina, cu acţiune frenatoare ducere a secrepei de melatoninâ. La intuneric, secre­
asupra funcţiei gonade • Ior şi vasotocina, cu putern ca
l i •
ţia de melatonină creşte, frânând funcţia gonadelor.

*Timusul
Are un rol de glandă endocrină (fig. 62) în prima
parte a ontogenezei, până la pubertate. Este o glanda in organism are atât rol de organ limfatic • central, :E
cu structură mixta, de epite liu secretor şi organ Jim·
.. cât şi de glandă endocrină.
II
de
fatic. Are localizare retrosternală. La pubertate, invo·
• Deşi nu au fost individualizaţi hormoni ca atare, se
lueazâ, fără sâ dispară complet cunosc o serie
• efecte ale extractelor de timus: .st l
1. acţiune de frânare a dezvoltarii gonadelor; 2. acţiune ere,
de stimulare a mineralizării osoase; 3. efecte de oprire ,'Olt
a mitozelor. - - 3că
'-'+- - - - --- t�usului sunt puternic blocate de hor· :u
\L'-:r-- ---- 2 monii steroizi, care determina involuţia acestui organ. :
Unitatea histologică a timusului este lobulul timie
format dintr-o reţea de celule reticulare, intre care se
_ _ _4 ana timocite. Acestea sunt celule hematoformatoare
primordiale (stern), migrate din mâduva hematogenă
şi transformate sub influenţa factorilor locali în celule
5
limfoformatoare de tip T. Ttmocitele .însămânţează"
fig. 62. TllllUSW: L laringe: 2. glanda tiroida: 3 . trahee: 4 . Umus; organe u l mfoide
i periferice (ganglionii limfatici, splina, I
:,. plârMn. amigdalele etc.). dar
- - -- --- - - - - - --------
Disfuncţii endocrine
Nanismul hipofizar
Secreţia inadecvatâ a honnonului de creştere în
perioada copilăriei duce l a nanism hipof12ar.
Caşexia hipofJZară (boala Simmonds)
Hiposecreţia hormonului de creştere l a adult deter·
-
mină aceasta suferiţâ rară, caracterizata prin
imbatrânire prematurâ provocată prin atrofie tisulară.
Gigantismul
Reprezinta creşterea în exces a corp •
sau numai a anumitor segmente, datorată secreţiei în
ului întreg
exces a hormonului de creştere l a copil.•
Acromegalia
• uzatâ de secreţia în exces a hormonului de
Ca
creştere la adult. Se manifestă prin creşterea în
grosime a oaselor lungi ,şi a ţesuturilor moi. mai ales
faţa,' mâinile
I şi picioarele.
Diabetul insipidt
Este provocai de deficitul secretor al ADH.
Simptomele includ poliurie, polidipsie şi dezechilibre
ionici;:. Se tratează prin aport extern de ADH.
>-Boala Basedow-Graves (guşa toxică)
••
• marirea de volum a glandei tiroide asociatâ
Implica
cu hipersecreţia de tiroxina. În consecinţa metabolis·
mul bazal şi frecvenţai cardiaca cresc, persoana scade
i n greutate şi apar h persudoraţii. În jumâtate dintre
cazuri apare şi exoftalmia. ca o consecinţă a edemu·
lui retroorbitar şi a tumefacţiei muşchilor extrinseci ai
gl obilor oculari.
Mixedemul
Este rezultatul hipotiroidismului la adult şi afec·
teazâ echilibrul hidroelectrolitic, provocând edem şi
creşterea volumului sangvin, urmatâ de creşterea pre­
siunii sangvine. Simptomele de mixedem includ:
scăderea metabolismului bazal, letargie, tendinţa de a
creşte în greutate. Beneficiazâ de terapie cu hormoni
de substituţie.
..
Nanismul tiroidlan
Este forma infantilă a hipotiroidismului,
w cunoscută
şi sub numele de cretinism. , •
Se caracterizeaza
•
creştere
• i
~
ntârzia tă. trasaturi faciale
..
caract
voltare osoasâ anormala, retard psihic, temperatură
•
scăzută, letargie. Diagnosticat
eristice, dez·
precoce, poate fi tratat
cu succes cu tiroxina.
I a MSH·ului (provin din aceeaşi molecul ă, prin clivaj
Guşa endemică
Se caracterizează prin creşterea de volum a glan·
dei tiroide provocata de aportul insuficient de iod.
Dezvol tarea anormala a tiroidei este provocatâ de
excesul de TSH, stimulat de nivele le plasmatice mici
de tiroxina.
• Tetania
Apare datorită hiposecreţiei de hormon paratiroi·
dian. Principala cauza o reprezintă îndepărtarea
- ---------Glandele endocrine
chirurgicală, accidentali! a paratiroidelor. iar principala
_... este scăderea marcata a calciului plas·
consecinţă
malic, fapt ce afectează activitatea musculaturii.
• Boala Recklinghausen
Boala se datoreazâ disfuncţiei glandelor paratiroide
şi produce tulburari ale metabolismului calciului şi fos·
-
foruluL ducănd la demineral izări osoase, cu hipercal·
cemie şi h ipercalclurie. Se manifestă prin dureri osoa·
se, fracturi patol ogice, cifoscoliozâ, calcificări renal e,
ale arterelor şi ţesutului periarticular, osteoporoza ş.a.
Sindromul Cushing
Defineşte hipersecreţia de corticosteroizi şi este
provocat, de regulă, de tumori ale cortexului adrenal
sau de hipersecreţie de ACTH. Se caracterizează
i
prin
afectarea metabolismului lipidic, gluc dic şi proteic.
Pacienţii prezintă hipertensiune, hiperglicemie şi aste·
nie musculara. Modificârile metabolice conferă pa·
cientului aspect împăstat şi provoaca faţa „in lunâ
plinâ" şi ceafa „de bizon".
Modificările pot fi induse şi iatrogen, aparând la
pacienţii trataţi pentru afecţiuni inflamatorii cronice
cu corticosteroizi; această terapie are drept funda·
ment proprietaţile antiinnamatorii şi de scădere a
raspunsului imun ale acestei grupe farmacologice.
• Sindromul androgenital
De regula asociat sindromului Cushing, aceasta
maladie se daoreazâ secreţiei în exces de hormoni
androgeni. La copii determinâ apariţia pubertăţii pre·
coce şi hi pertrofierea organelor 'genitale externe. Alte
semne constau i n îngroşarea vocii şi pilozitate în
exces. La femeia adu „ Iltă determină apariţia pilozităţii
faciale (barbâ, mustaţa).
• Boala Addison
Afecţiunea se datoreazâ secreţiei inadecvate atât a
mineral ocorticoizilor cât şi a glucocorticoizilor, ceea ce
determină hi poglicemie, dezechilibru al balanţelor so·
diului şi potas iului , deshidratare, hipotens iune, scădere
i ..
rapida în greutate şi asten e marcată. O persoană ce
suferă de aceasta boală şi nu este tratatâ cu cortico­
prin steroizi poate muri i n câteva zile prin deshidratare
severă şi dezechilibre electrol itice majore. Un alt simp·
tom aJ acestei boli este hiperpigmentarea cutanata
provocată de secreţia în exces a AClli·ului şi posibil
enzimatic), ca rezultat al absenţei feedback-ului nega·
tiv realizat de corticosteroizi asupra adenohipofizei.
• Boala Conn
Tulburări ale metabolismului electrolitic. provocate
prin hipersecreţia de aldosteron. •
Diabetul zaharat
Disfuncţie a pancreasului endocrin constând din
incapacitatea organismu lui de a oxida glucidele,
-
•
având manifestările de scr se.
i
.
61 .1
.,
':
 Aflaţi râspunsul corecL
1. Honnonul somatotrop stimuleazâ creşterea, ·i mpreunâ cu:
a . hormonii gonadelor; b . insulina; c. hormonii tiroidieni; d toate raspus:...�
2. Diabetul insipid este este efectut
c:J"" � =
a. hipersecreţiei corticotropinei; b . hiposecreţ ei insulinei; c. hiposecrepei de � :;.. roc:'x
i
râspunsurile sunt greşite.

- Stabiliţi d acă enunţuri le legate prin conjuncţia .deoarece" sunt adevârate sau false; în cazul în =-e ;;c COI"'"
sideraţi ad evârale, detenninaţi dacâ intre ele există sau nu o relaţie de cauzalitate.
l Prolactina este un hormon care poate detennina prevenirea ovulaţiei, deoarece are acţiune inhibitac.:
asupra producerii coloidului tiroidian de catre celulele foliculare .
2. Hlposecrepa de aldosteron provoacă edeme şi hipertensiune, deoarece duce la retenţia rnasivâ ee
sare şi apa i n organism.

Asociaţi hormonii cu glandele endocrine care-i produc:

I. prolactina a. corticosupr arenala
2. aldosteronul b . pancreasul endocrin
3 . glucagonul c. neu rohipofiza
4. melatonin a d timusul
5. noradren lina
a e. medulosupraren al a
6 . vasopresina f. adenohipofiza
g . epifiza

- • Redactaţi un eseu cu tema .Mec anismul general de reglare nervoasa şi umorală a secreţiei encloc:rir-=·
folos ind schema de m ai jos.

Stimul ne rvos
0J(Jtodnâ -
Hipot al amus
-
;_

Ţinta '""""""''�
fM:I.Ot( de
~ elibcfMt $Î
I

Hipofiza ant erioară

Hipofiza posterioara
p rimara
.,._.,,
Vasopresire - C'O
honnonul hooncnll dl'. :1Unv,il!t,
I ' """""" ca
tif'COl1Qp (TSH) A! o fo&k'ulîlor (FSH} l\lte itant lU'I)
I In
i (PRl)

:a
Ţinta Co rtico· Celule a ai:
secundară suprarenala Tiroidă Testicule şi ovare s
paner=....... -ec
�- ~

i!:SI
Ţinta
1 Ţesuturi sexuale Glande
finala Muşchi, fic at _şî alte tesţ1tu ri secundare mama re Oase re m
C1:
-a
-
"
-e
au
 � ����� ���� � � � � �� �������� � � � ���- ·�
4.Miscarea
'
Mişcarea, una dintre i nsuşirile caracteristice ale
organismelor vi i, se rea lizeaza la om prin• intermediul
sistemului osteoarticular, cu rol pasiv, şi al sistemu·
lui muscular, componenta activă; acestea asigurr â
mişcările corpului, ale unor segmente ale sale şi
locomoţia.
Sistemul osos
n· Osteogeneza şi creşterea oaselor
Dezvoltarea oaseIlor• are loc prin procesul de osteo­
re genezâ (fig. 63), care constă în transformarea ţesutu·
cartilaginoase, pănâ i n jurul vârstei de 20 de ani, doar
cartilajele de conjugare diafizoepifizare sau de
creştere. Cel ulele acestor cartilaje prolifereazâ numai
spre diafiza, realizând astfel procesul de creştere i n
lung ime a osului. Creşterea în grosime este realizata
de zona internă, osteogena, a periostului.
Dupa ce procesul de creştere a i ncetal, epifize le
rămân acoperite cu un strat subţire de, cartilaj hialin,
" articular. in jurul vârstei de 20-25 del ani.
numitjcartilaj •
cartilIaJele de creştere sunt inlocuite de ţesut osos, iar
epifizeIe se sudează la diafize.
l
Scheletul

le .,
i n scheletul
..
lui cartilaginos sau conjunctivo·f
i
osos al adultulu .
ibros al embrionului
Scheletul reprezintă totalitatea oasel or aşezate i n
poziţie anatomică (vezi fig. 65).
Dupa forma lor, oasele se clasifică i n:
7 -- 19 • oase lungi - predomina lungimea: humerus, radius,

~~ '
6 ulmi, femur , tibie, fibulă'';
• oase late - predomină lăţimea şi înăIlţimea:
I pari ·
4 etal, frontal , occipital, stern, scapulă, coxal;
• oase scurte - cele trei• dimensiuni sunt aproxi·
3
mativ egale; carpiene. tarsiene.
2 Exista şi oase, cum ar fi rotula, care se gâsesc în
8 10 grosimea unui tendon (tendonul cvadricepsului femu­
raJ'
l) . Aceste oase se numesc sesamoide. Exista, de
asemenea, şi oase alungite, • cum ar fi coastele şi clav·
icula, la care predom ină lungimea, dar care nu
prezintă diafiza şi epifize, aşa cum au oasele lungi.
e,•
d • '
I Scheletul capului
l1 . ') ( \
Este alcătuit din neurocran iu, care adăposteşte ence­
.J ]9
..
Fig. 63. Osteogeneza: l cartilIajj hlati,, 2. centru (puncl) primar de
falul , şi din viscerocraniu, unde se află .atât segmentele
periferice ale organelor de simi, căl şi primele segmente
'
osificare; 3 . capilare ,epIlfizare: 4 . centri secundari de os. ii fical'c;
5 . cavilille medulară: 6 . os spongios; 7 . os <;<nnpuct 8. periost
a le aparatelor respirator şi digestiv (fig. 64).
9 . epifize: 1 0 . diafiia.
Dupâ originea lor, oasele se pot i mpâr� i n oase de ..
conjunctivă),
li
•
membrana, dezvoltate prin osificare desmala (endo·
şi oase de cartilaj, dezvoltate prin osifi· 12
care encondrală.
Osificarea desrna/a - de membranâ - dă naş·
k!
tere oase l or boltii cutiei craniene, parţial claviculelor
i
şi• mandibulei. Aceastâ osificare real zează şi creşte·
li __ _,,__-=-=-- �-- -2
ui 10--+- =-- - - 3
rea în grosime a oaselor lungi pe seama periostului. =
Osificarea encondrală dă naştere oaselor mem· I=:;:= g
9- ---'�:-:-,-.,. ,7'111.,..-,---- 6
brelor, oaselor scurte şi oaselor bazei craniului; de
asemenea, prin acest tip de osificare se realizeaza
creşterea 1n lungime a osului la nivelul ca1I tilajului de
creştere, cartilajul diafizo·epifizar. În mode Ilul cartilagi·
•
nos al unui os lung apar centre de osificare, mai întâi
i n diafiza, ulterior şi în epifize. Aceste centre se nu·
mese puncte de osificare primitiva (primară). Fig. 64. Crann,t I . fronta2. l : sfenoid; 3 . n�zal : 4 . etmoi d : S.. Ilacrimal:
Osificarea epifizelor începe mai tarziu. dupâ ce ele 6 . zigomatic: 7 . maxiiilar, 8 . mandibuIlă;. 9 . canal audi tiv ext�n\:
au ajuns
• aproape de dimensiunile definit • ve. Răman
i JO.occipital:l : l i.. temporal: 12parietal
.

63 :
Functillt! fundc1mem;a:I!e aIle 1Jr9anismuW1 uman --------- -
- -- ----- -
--- ---
Neurocraniul este alcâtuit d;in patru oase nepe­

• reche - frontal, etmoid, sfenoid şi occipital - şi din

I
~
12 două oase perechi - temporale şi parietale. 5111_;:
uu
~ 13
Vlscerocraniul este format din şase oase perechi
(maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomat ice şi cor· =
=
netele nazale inferioare) şi douâ oa se nepereche
-
~ ) S!!C"
14
(vomerul şi mandibula). ii[:,

----1.5 Scheletul trunchiului

- -
-16 Este format din coloană vertebrală, stern, coaste şi
'l-----17 bazin. Bazinul este alcătuit din osul sacru şi cele doua
c......j'4-----1B oase coxale.
2 Coloana vertebrală
19 Reprezintă scheletul axial, fiind s\tuata în partea
3 mediană şi posterioara a corpului. lndeplineşte un
triplu roLl: ax de susţinere a corpului, protejarea mâdu·
..
vei spinării şi executarea diferitelor mişcări a l e trun·
chiului şi capului. Cuprinde 5 regiuni: cervic a lă, tora·
cală (dorsală), lombară, sacral ă şi coccigiană.
Vertebra tip prezintâ, în partea sa anterioarâ, cor·
5
pul vertebral,:& iar posterior arcul vertebral, care este
,
legat de corpul vertebral prin doi pediculi vertebrali.
Aceştia din urmă, prin suprapunere, delimiteaza ori·
6
7
ficiile intervertebrale (de conjjugare) prin care ies
8
nervii spinali. Între corpul vertebral, pediculii verte· 5
=
brali şi arcul ve rtebral se află orificiul vertebral , care,
prin suprapunere, formează canalul vertebral ce
adăposteşte maduva (fig. 66). s
Osul sacru Provine din sudarea celor cinci verte·

==-
1--- --20
11 '2,
bre sacrale. Osul sacru este un os median, nepereche,
de formâ triunghiulara, cu baza i n sus.
Feţele laterale ale sacrului prezintă
• o suprafaţa de (

=
21 articulare pentru osul coxal.
Varful sacrului, îndreptat în jos , se uneşte cu baza �

ll-- ---22
-
coccisului.
Coccigele. Rezultă din fuzionarea celor 4 5
bre coccigiene.
- verte­ --
lr.C

ll
14--- - -23
Cle\1-
?

rn
..Gri1--- - -
-24
(ij;·' ) =
-a
~

:::2:5

=
8-��-j�----:�:'.{,.���-2
------25 ":I
~ - -
,--- -
--26 7 ,i�·-iE.���- 3 ;:z:
6 4
s
s
Flg. 6 5 . Scheletul: t os frontat 2. cutla toracicâ; 3 . humerus; 5 ="
4.radius; 5 . ulna; 6 . carpiene: 7. rnctacarpie-ne; 8 . ralangei 9 . simfiza
pubi ana: 10. ilion; 11. Ischion: 12 os temporat 13. maxilar; .,I
~"
14.mandibulfă.: 1 5 . daviculâ: 1 6 .manubriu: 17. omoplaţ 1 6 .corp ster· Ag. 66. Vertebră lombară: I. corp; 2. orificiu vertebral: 3. arc verte­
naiI:: 19. apendice xi foid; 20. femur. 21 rotula: 22. fibula; 23. tibie; brat
f 4 . �poflza
\ orti<:ulara superioara: 5 . •PQfizâ spinoasa; 6 . supra­
2 4 .totSiene2: 5.. 'metatarsiene; 26.
• falange. faţă de articulare;' 7 .apoii:ut transversâ; 8 .ped!cul vertebral.
. .'
 Coloana vertebrala prezinta curburi atât i n p lan
sagital, cât şi î rl plan frontal (fig. 67). Curburile din plan
sagital sunt numite lordoze, cand au concavitatea pos·
tenor (regiunile cervicală şi lombara). şi cifoze. când
concavitatea priveşte anterior (regiunile toracalii şi
sacrala). Curburile în plan frontal se numesc scolioze
si pot fi cu convexitatea la stânga sau la dreapta.
2---
Fig. ol. ColOMo vertebnilA: I. verte­
bre «<Vic•lc (1 • prima este n umi ·
t& otlM, Ier o doua. axis� 2. venebre
toracale (121: 1 vertebre lombare
4 ---t (5k 4 . osul sacru (5� 5. coccigele
(4·5).
5 __.:::;:-=J
Scheletul toracelui
Toracele osos este formal anterior de stern, pos·
terior, de coloana vertebrală, iar lateral, de coaste.
Sternul este un os lat. situat anterior, pe linia me·
diana a toracelui. Este format din manubriu, corp ş i
apendicele xifoid, care ramâne cartilaginos până în
jurul varstei de 40 de ani.
Coastele sunt arcuri osteocartilaginoase. situate în
partea latera la a toracelui, întinse de la coloana verte­
brala toracală pâna la stern. Sunt în numar de 12 pe·
rechi. fiind formate posterior dintr·un arc osos care se
articuleaza cu vertebrele toracale, iar anterior, din car·
tilajul costal.
Primele 7 perechi sunt coaste adevârate, cartilajul
lor articulându·se cu sternul Perechile VIII, IX. X sunt
coaste false, deoarece se articuleaza cu sternul prin
intermediul cartilajului coastei VII. Ultime le două
coaste nu au cartilaj şi nu ajung la stern; se numesc
coaste notante (libere).
Posterior, scheletul toracelui este format de catre
cele 1 2 vertebre toracale.
Scheletul membrelor
Scheletul membrelor superioare este format din
scheletul centurii scapulare şi scheletul membrului
superior liber (scheletul braţului. antebraţului şi
mainii). Centura scapulara leagă membrul superior
de torace şi este formatâ din claviculă şi scapulă
omoplat).
Clavicula este un os lung de fonna literei „s· cui·
cata, care se articuleazâ lateral cu scapula şi medial
cu manubriul sternal.
Scapula este un os laL de formâ triunghiulara, aşe­
zat cu baza în sus; lateral se articulează cu humerusul.
Scheletul braţul ui este alcatuit clin osul humerus.
Scheletul antebraţului este alcătuit din doua oase
lungi: radiusul şi ulna.
Scheletul mâinii este format din 8 oase carpiene,
5 metacarpiene şi 14 falange (pentru degetul I -
police - exista numai doua falange).
Scheletul membrelor inferioare este format din
centura pelvinâ si scheletul membrului inferior
propriu·zis.
Centura pelvina lcagâ membrul inferior de schele­
tul trunchiului şi este formata din oasele coxale, care
se articuleaza anterior între ele, formand simfiza
pubiana, iar posterior, cu sacrul, fonnlmd bazinul -
pelvisul osos.
Osul coxal provine din sudarea a trei oase: ilion.
ischion şi pubis; aceasta sudare se datoreaza adaptării
la staţiunea bipeda, membrele inferioare fiind dife­
ren�iate în vederea funcţiei de preluare a greutaţii cor­
pului şi de locomotie.
Scheletul coapsei este formal din femur, cel mai
lung os din corp.
Scheletul gambei este alcatuil din doua oase: tibia,
aşezata medial şi mai voluminoasa, şi fibula, lateral.
Rotula este un os triunghiular , cu baza l n sus. s i ·
tuat în tendonul muşchiului cvadriceps. Faţa s a pos·
terioara se articuleaza cu epifiza distala a femurului.
Scheletul piciorului este format din 7 oase tar·•
siene, 5 oase metatarsiene şi 14 falange (numai doua
pentru degetul l - haluce).
..- • ••-
· ···-··- • • • •
··CUVINTE CHEIE · · • •-,
l •
. ':
; vertebra, pediculi vertebrali. arc vertebral. orificiu
; vertebral. os sacru. cocdge, cifozâ, lordoză, stern, :
• coasta, clavicula. scapulă. humerus, radius, ulnâ, •
I•
carpiene, metacarpiene, falange, ilion. ischion. i
pubis, tibia, femur, fibula, tarsiene, metatarsiene :
• •
·-· .. ·-·-··.. - ..... ·-. - _,. -- .·--·----· ..
TEME ŞI APLICAŢII
O Găsii! râspunsul greşil
Osul coxal provine din sudarea oaselor: a. ilion;
b. ischion; c . sacru; d. pubis.
Scheletul mâinii este format din oasele: a. car·
piene; b. metacarpiene; c. tarsiene.
Clavicula este-un os lung care are: a. formă de „s·
culca� b. o extremitate medialii care se artlculeaza
 ' ii.l fundamentaIle aIle Ol"QaniSTnu11
Ft1or.ţii e lul wnan
I ---- --------- ------ ----

cu manubriul;• c. o extremitate laterală care se arti· • pentru inima şi plârnâni;

culează cu scapul a; d o faţa costală care se arti·
'
culeaza cu tubereulul ultimei coaste.
. ţe toxice ,(Hg, Pb, F) pătrunse accidental în organism
@ Aflaţi răspunsul corect.
Curburile coloanei vertebrale i n plan frontal se
numesc: a scolioze; b. cifoze; c . lordoze; d. condroze.
Osul sacru are ca principale caracteristici:a. pro­i
vine clin sudarea ultimilor 4-5 vertebre ale coloane ;
b. reprezintă o ramăşiţă a cozii mamifereloc; c. feţele
laterale au suprafeţe de articulare cu coxalul; d . vâr·
ful se articuleaza cu t5, iar baza cu coccigele.
' conţin maduva roşie, hematogenâ. La adul� mâduva
Oasele îndepl nesc mai multe roluri funcţionale:
i
• cutia toracica
• bazinul osos pentru organele pelvine.
3. Rol antitoxic. Oasele reţin numeroase substan·
şi le eliberează treptat, fiind apoi eliminate renal. În
<
felul acesta, concentraţia sangvină a toxicului nu
creşte prea mult şi sunt prevenite efectele• nocive
asupra altor organe.
. . 4 . Rol de s.e<fiu principal al organelor hematopo­
ietice. La copu, toate oasele, iar la adult oasele late -.
• canalul central al diafizei oaselor lungi este gal·
din
benă (ţesut adipos cu rol de rezerva), iar la vârstnic�
este cenuşie, nefuncţională.

l Rol de pârghii ale aparatului locomotor (fig. 68}.
Asupra lor acţioneazâ muşchii, asi gurând susţinerea
corpului şi locomoţia. Se constituie, astfel, parghii de
cele trei ordine: I - articulaţia craniului cu coloana
vertebrală; li - articulaţia d intre oasele gambei şi p i ·
cior; Ul- articulaţia dintre osul bratului şi cele ale
antebraţulul
,R
F
5. Rol în metabolismul calciului, fosforului şi elec­
troliţilor. Oasele reprezinta principalul rezervor de­
substanţe minerale al organismului.
Compoziţia chimică a oase.lor
Osul conţine 20 % apâ şi 80% reziduu uscat. Este J
alcatuit dintr·o matrice organică solida, care este
foarte mult intarita de depozitele de săruri de calciu.
Matricea organicil• a osului Este alcâtuitâ 90-95 %
din fibre de colagen. iar restul este un mediu omogen •
J'
numit substanţă fundamentala, împreună constituind �
oseIoa. Fibrele de colagen se extind i n primul rând l
i

de-a lungul liniilor de forţă de tensiune şi dau osului :T.'!

marea sa rezistenţă I la tensiune.
f
Silrurile minerale. Sunt reprezentate în special
" de calciu, iar cea mai importanta substantă
de fosfatul
F
cristalină este hldroxiapatîta.
La nivelul oaselor au loc procese metabolice simi·
lare celorlalte organe. O particularitate metabolică o

+
F
constituie marea afinitate a substanţei fundamentale
Lr--1
.c..
s faţa de sărurile minerale. •
A
s
R R S
.--CUVINTE CHEIE
.. I =E
..!

n
[
pârghie, matrice organica, oseină, h droxiapatitii,
F
I
i

F cal cificare
------------ ·- ____.J g3i:
- R t
-epr
R
TEME ŞI APLICAŢII �
ăifu
/

L>.���-
s - O Grupaţi râspunsurile corecte.
Rol ul scheletului de protecţie a unor organe este
asigurat de: a. cutia craniană pentru encefal; b. c a ·
�
f
t
Flg. 68. P&-ghii -s:Pne naiul rahidian pentru maduva prelungită; c. cutia to-
F -forţa:R-rws--S-�. �
3Cica pentru inimâ şi plămâni; d. bazin pentru ficat, situ;
;:,a;creas şi rinichi. ......-
5P.QI
'2 . Rol de protecţie a unor � v:::= @ G:tq,aiaţi locul cle aplicare a forţei la cele trei
• sufo
• cutiia craniana pentru encefal; ;z ;- - iolositi si cunoştinlele din fizică
• canaIlul rahidian pentru mâd!J\"5 s rt
 ..,
Mtseori:a

'
• Articulaţiile
Articulaţiile sunt organe de legâturâ între oase,
fiind sediul miscărilor. Dupâ gradul de• mobilitate, arti·
Iii

culaţiile se i mpart in sina,troze şi diartroze.

Sinartrozele
2

Sunt articul aţii fixe, imobile; nu poseda cavitatea

articulară. în acest tip de articulaţii se executa mişcări 3
foarte reduse. • Dupa tipul ţesutului care se interpune
•
între cele două oase. care se articulează, distingem 5
sindesmoze - se interpune, ţesut fibros (sulurile era·
4

niene), sincondroze - se interpune ţesut cartilaginos

(simfizele)• şi sinostoze - se interpune ţesut osos Fig. 69. Articula�• genunchiului: L membrana s nov olb 2. cov1iate
(sindesmoze şi sincondroze osificate cu varsta). i i ;
• Ia; 4 . l 9a1ncn1 articular; 5 . menisc.
anictd<.1ra; 3•. rotu
Diartrozele l i
Sunt articulaţii care posedâ un grnd variabil de ·· -·CUVINTE CHEJE-�--��---·-�--
mobilitate şi se lmpart în amfiartroze (articulaţii sem i· ,.
mobile); şi artrodii (articulaţii mobile). 1 sinartroze. sindesmoze, sinostoze. sincondroze. I

uşor concave (articulaţiile dintre corpurile vertebrale -- ----

Amfiartrozele au suprafeţe articulare plane sau ; diartroze, amfiartroze, artrodii
•
-· .. --- ---- 1
care se fac prin interpunerea discurilor interverle·
brale). TEME ŞI APLICAŢII
Artrodille sunt articulaţii sinoviale, cu o mare mo­
bilitate (fig. 69). O Găsiţi răspunsul greşit
La nivelul unei articulaţii mobile, mişcarile depi.
ind de Sinartrozele sunt articulaţii: a. semimobile; b . care
forma suprafeţelor articulare. executâ mişcări foarte reduse; c, lipsite de cavitate
Ele se pot realiza in jurul unui ax. a două axe sau a articulară; ' d. după tipul �esutului constitutiv,
. care, sincondroze
trei axe. pot fi sindesmoze. sau sinostoze.
Artrodi ile prezinta mai multe e lemente structurale: I!) Enumeraţi elementele componente ale unei
I

• suprafeţe articulare; artrodii.

• capsula
• articulară; €> Stabillţl care sunt elementele structurale şi
• membrana sinovialâ; funcţionale prin care articulaţla genunchiulur diferă
• 'cavitatea articulară; de cele ale umărului, cotului şi şoldului.
• ligamente articulare.

�Noti!Jni elementare_d.e_igienă si patologie �torsele

Se constituie prin alungiL._ rea ligam'enlelor co�e.o­
Qmlimâl:il.e nente a e unei articulaţii, precum a ligamentelor de
e_ot aparea.J.a..Jlivelul oricarui component al sis· l
11!
şi
ternului osos; cele maiîntâlnite sunt cele de la nivelul
------ vecinâtate. Pot avea d iverse grade de gravitate , tra·
_ .,.! _ _ _ _ _
------
· �: cifoza, lordoza si_A_solioza•C. Iifoza tamentul facându·se
g,loan. ei yertebrn
~-- - I - diferenţiat Se asociaza frecvent
!
reprezintă o exagerare a curburii coloanei toracale: cu sinovite.
IPÎzăreprezintil o �agerare a convexjtaţ:ii co!Qslnei �<l_ţijl�
- - -,_
L-- are, iar scolioza o curBare lateralii, anormală a J:!neiSeinri\îicâ
coloanei...lle1:tebi:ale,.. putand aparea- la orice nivel al articulaţii,
_ Q_islocarea elementelor componente ale
in��P.ec@l_a �upral,:J!? or �rtLjcu are.
""' sunt cele ale genun·
Cele ma, vtilnerabile artJcula�t
._
a,;gsJeia-
chiului si umârului.
• Bolile reumatismale
Fractw;j)e
lnteruperea continuităţ • . ii anatomice a unui os. De
i Termenul de artrita este general pentru un numâr de
-
r�ulă survin în urma unor traumatisme dar existâ şi
situaţii particulare, în cadrul unor bofi, cand pot fi şi
spontane(osul este fragil sau fragilizât in cadrul unei
•
sufe)lnte sistemice).
peste
si
mai
50 de afecliuni articulare diferite, toate având ca
mptom
multe
edemul. inflamat.ia şi durerea. Cauzele celor
artrite râman ne<:unoscute, dar multe dintre
ele •survin U/lOr traumatisme sau procese infecţioase.

67 .�
 FuoctiilIo tu11
, dnmenta e a e organ smu11
l l i lui uman - ---------- - ------ -----
Sistemul muscular i
Principalele grupe
• de muşchi scheletici
Sistemul muscular este format d n muşchi, care Muşchii scheletici sunt grupaţi în muşchii capului, •
i
sunt organ e active ale mişcări. Acest rol este realizat gâtului, trunchiului şi membrelor (fig. 71).
de catre musculatura scheletică - somatică - avân d Muşchii capului
l n structura sa tesut muscular striat Muschii au
forme variate. Se 'descriu muşchi fusiformi � biceps, La cap se descriu două categorii de muşchi: muş· =
=•'
triceps•, muşchi triunghiulari - piramidal al abdome­ chii mimicii,i, care, prin contracţia lor, determină dife­
nului, muşchi de formă patrulatera - marele drept rite expresiii ale feţei, şi muşchii maseteri, care inter·
abdominal şi marele dorsal. 1 n forma de cupola- dia­ vin in realizarea actului masticaţiei.
fragma, î n formă de trapez- muşchiul trapez, muşchi
circulari - orbicularul buzelor si cel al pleoapelor.
sfincterele.
Muşchii gatului
in regiunea anterolateralâ a gâtului se ana o serie
de muşchi, aşezaţi pe mai multe planuri, care, dinspre
=[
-
• Structura muşchiului
Muşchii scheletici (fig. 70) prezintâ o porţi une cen­
suprafaţă spre profunzime, sunt: muşchiul pielos al
gâtului, care încreţeşte pielea gâtului, apoi muşchiul
sternocleidomastoidian.
trala musculara, mai voluminoasă. oumfta corpul muş­
chiului, şi douâ extremitâji de culoare alb-sidefie, Muşchii trunchiului
numite tendoane. care au în structura Iar teSUt fibros. Muşchii trunchiulu i se grupeazâ in muşchii spate­
Unul dintre te ndoane se insera pe osu, fix si se nu· luiI şi ai cefei, muşchii anterolaterali ai toracelui s;
meşte originea muşchiului. iar � se prinde de muşchii anterolaterali ai abdomenului.
osul mobil şi se numeşte insertie �� lo ge­ Muşchii spatelui şi al cefei. În plan superfida..
neral, originea este unica, dar se cunosc :s. -=a;.d;i cu superior se afla muşchii trapezi.
mai multe origini: biceps, triceps. cvacrile= G7� Inferior de m uşchii trapezi se află marii dorsali.
muşchiu , Iui este format din fibre� � u
l Muşchii anterolaterali al toracelui. În partea ante­ --
=
exteriorul corpului muscular se aflâ o me.biaz =-� noaa a toracelui se gâsesc cei doi muşchi pectoral:
junctiva, numită fascia muşchiului Sut> a:c= se: - rr.c1ele si micul pectoral
, unctiv. epimist.!::� ,::;;-
află o lamâ de ţesut conj
pornesc, în interior. septuri conjuncti\e. �--: ===---., � -
'� profund se afla muşchiul subclavicular s
situat lateral.

teci fine de ţesut conjunctiv Invelesc fiecare �
musculară - endomisium
Muşchiul are o bogata vascularizaţie.
Inervaţia muşchiului este dubla, SOl1E1ică si �
tivâ. Inervaţia vegetativă determină reacţii ,�
_..;, =
� - s;:icBe intercostale se gâsesc muşchii inte·
=- er.erri si interni.
= c-_'!ieî toracice se aflâ diafragma. i=­
z::. cze Se;>afo cutia toracica de cavitate
:?::0.1..,na.a ��o fată boltitâ spre torace şi o fa
c:r.c:5--a_� �L
tlo::sc:; s..a:..e:.erl i!l abdomenului. Sunt mu=::

� = �·
l:,:i. =-= :: ::c:..: s :-= aita a liniei mediane se �:.
fIÎAL -'>n1erior fata de fieG=
--:::- • -ta.ii. 'r+,ci;:x se �1a mu.schiul p�
� .:e ..::cs:::� ::;-�� � se afla �
a.i o,:,:i;'. ::= ;:a:x � s' '.:cDS\'cS lli 2.X': ­
3 ------= z:s. �
4----�"'
5- ��:--:
-
6 !

=-
.1� .a:::::!l'.::n.::1 iit E ;.I
.
S -:: g:-= - -::.s::: ,,: ...-..?r"..:.±. :x�--
1:xr.........: s. -;•ri
p , µ,
. .,-ai,f-,:SC.r � ..1a:ii c:r:-,1 es:: s=...­
8
a1 irneC:=: s...:; ::,;ec s
� -e?:t:ia
= e� .!. se::a *2 �
..t: ,.,.,C:ii!: I• '
La -j,,-ei,. xdi :::=ge. s:::e::u �=f ;Jc

=
Fig. 70. Structuro muşchlulut l perlO$ţ 2. tendon: J. fasoe; ceps � Îrl • � s-
s:::::"Jl
4 . muş,;hi scheleUc: 5' . epimii$Iium; 6 . perimisium; 7. fescicut a llbrA : s::x::1 .::.a
!C.Li
.:i..Je­
musculara: 9 . endomislum. Poste:ior . z :,:� � ==- .r:..:
6r • 68
•
 - - - - - -- - - - - - - -- - - - -- - -- - -- - - - - -- - - 111,şcsrea
Muşchii anteriori ai antebraţului sunt nexori ai ante­ În jurul articulaţ.ii ei şol dului se g�sesc muşchii
lui, braţului şi ai mâinii şi pronatori ai mainii. Unii sunt fle­ fesieri.
xori ai degetelor. La coapsâ
j
, muşchii sunt grupaţi i n loja anterome·
Muşchii posteriori şi laterali i
ai antebraţului sunt dială, loJa posterioara şi loja laterala.
extensori ai antebraţuIlui', mâini şi degete l or. În Iloja anterioarâ s e află muşchiul croitor, care este
uş· Mâna poseda un aparat muscular complex şi are cel mai lung muşchi al corpului. Sub muşchiul croitor
fe· • • '
muşchi numai pe faţa sa paJl mară şi în spaţiile inter· se 9âseşte cvadricepsul.
:er· osoase. ln partea medială a coapsei gâsim cei trei muşchi
Muşchii membrulul inferior adductori - mare, scurt şi lung, şi muşchiul drept
La membrul inferior se descriu muşchii bazinului,
muşchil coapsei, muşchii gambei şi muşchii piciorului.
• medial. Aceşti patru muşchi, prin contracţie, apropie
coapsele i nlre ele - adductie.
!rie

"'h;,u===
pre
; al �
J;j'
liul
18 19
17 20
1te· fi
i şi - .-.-"1-
- --"l fE-- ----16
- 15
2 2J
,,...----- 1
-5
cîal, 3
- - ----"� �"n:'7t 3

-----14 22
nte· __.;.._CI-- - - - 13
4
irali
23
r şi
12 24
rter· 11
11
un
atea 25
faţâ
5-- - --
- ,
şchi lil .:'-ţ:.:.11----IJ!!__ _ __ !O
aflâ ~4-½- ----g
care
daL
nuş·
bdo-
-- - - --8 ~ - - -- - 27

l+- -
...... - - - -7
-
11--- - - - - 2 8
mte·

situ· :,,.._
�â la
Flg. 7L Muşchii scheletici: I .muşchii antebraţului: 2. muşchIiul biiceps jbrahiiaIl; 3.• muşchiul trapez; 4 . muşchiiuIl dIinµ,t ; 5 . muşchiiuIl croIi tor.
I
• I cvadriceps femura ; 7. muşchil grupu ui poster or al gan1bc ; 8 .muşchi grupu ui anterior a gambei:: 9 .muşchiu! drept mediaI;
6 .muşchiu
d bi· l l i l i i l l il
1 0 . muşchiiuIl edductor lung;11. muşchiiuIl obIlic extern; 12. muşchiul drept abdominaI·l ; 13. muşchlul pectoral mal'tl;14.muşchI!uIl deltoiid;
!hial. 15.muşchIiuIl stemodeidomastoidian: 16.muşchIi uIl maseter, 17.muşchiul oroiiculer • al pIleoapelor.18.muşchiul frontat19. muşchiul tempOraIl;
i I
20 .muşchiiul occii piital 21. muşchiul triceps
• brahlaI;l ; 22. romboI.
d
i; 23. muşchI ul
i I mare dorsal : 24. aponevroza lombara; 25. muşchi i fesieri:
26.muşch• IiuIl bIiceps femur•� 27.muşch!ul gaslrocnemian; 28.muşchiu l soIlea,•.
Funcpde fundamentale ae orgun1Sn)1.,IuI uman - --- - - - - - --- - - - - - - --- ­
-
În loja posteri oara se ana muşchii biceps femural., •• Extensibilitatea este propri etatea muşchiului de •
semitendinîos şi semimembranos. a se alungi pasiv sub acţiunea unei forţe exterioare.
T =
-
Muşchl gambei sunt grupaţi într·o lojă anterol a·
terală şi o lojă posterioara. În Joja anteri oara se aflâ
'Substratul anatom ic al extensibilitaţii îl reprezinta
fibrele conju nctive şi elastice din muşchi.
• =
: ?:i
muşchii ti bial anterior şi extensori ai degetelor. • Elasticitatea este proprietatea specifica muşchilor
În loja laterala se anil muşchii peronieri scurt şi lung . de a se deforma sub acţiunea unei forţe şi de a reveni
..
Loja posterioară prezi•ntă, î n plan superficial,
muşchiul gastrocnemian care, împreună cu solearul,l,
pasiv la forma de repaus atunci când forţa a încetat sa
acţioneze. Baza anatomica a acestei proprietăţi o reprez·
intă fibrele elastice din �iructura perimisiumului.
~
tt;.
,
formează tricepsulI sural.
În planul profund se află muşchii tibial posterior şi ..
• Tonusul muscular este o stare de tensiiune per· 1

flexori ai degetelor. Ei fac extensia labei piciorului şi

flexia degetelor. motor
..
manentă, caracteristică muşchil or care au i nervaţie
• iie somaticâ şi senzitivă intacte. După denervare,
~
~
Muşchii piciorului sunt aşezaţi atâl pe fata dorsala tonusulI muşchilor scheletici d ispare. Tonusul muscu· ~

cât şi pe faţa plantara Iar este de natură reflexâ. :::! •

'
Contracţii ale fibrei musculare striate: .::..
• izometrice - lungimea muşchiului rămâne ne­ re
TEME ŞI APLICAŢII schimbatâ, dar ten"i siunea creşte foarte mult În timpul :a:
acestui tip de contracţie, muşchiul nu presteazâ lucru
Găsiţi raspunsul greşit . mecanic extern: toată energia chimică se pierde sub
~

~
Dintre muşchii anteriori ai braţului fac parte:
a brahialul; b. bicepsul brahial; c. tricepsul brahial
d. coracobrahlalul.
formă de căldurii pl us lucru mecanic intern. Exemplu de
contracţie izometrică este sus�nerea posturii corpului: . =-
cir.
Muşchi ai coapse( sunt a . drept medial; b( . deltoid: ;dJ
--
2 3
c. semimembranos; d. semitendinos.
:sz' _
;)

,;;:.·-
~4 ;.°U'
Fiziologia muşchilor scheletici --z:o
Muşchii scheletici asigură tonusul, postura,, ,echili·
bruI,l, mimica şi mişcările voluntare. Componenta
'Y efec· 1.1:
torie a reflexelor somatice de tonus, postura, echilibru ~ ?
şi redresare, precum şi a activităpl motorii voluntare,
:,
=--
a expresiei stârilor afectiv emoţi on ale şi limbajului o
- - -
- 7
reprezinta muşchiul stri at somatic.
•
Muşchii scheletici reprezinta aproximativ 40• % din - --8
masa organismului.
--- 9-
Proprietăţile muşchilor
Contractilitatea (fig. 72) este proprietatea 'speci·
fica muşchiului şi reprezintă capacitatea de a dezvol· L
ta ten siune între capetele sal e sau de a se scurta
Baza anatomicâ a• contractiliraţii este sarcomerul, iar
baza molecularâ o constituie proteinele contractile.
Sarcomerul este unitatea morfofuncponalâ a miofib­
rilei şi este cuprins între doua membrane Z.
• Excitabilitatea se datoreaza proprietâţilor mem·
-- --
branei celulare (permeabilitate selectivă, conductanţa
ionica, polarizare electrică, pompe ionice). Muschii
râspu nd la un stimul printr·u n potenţial de acpune �-13
propagat, urmat de contracţia caracteristica. Între 10 7 10
manifestarea electrica de la nivelul membranei fibrei Fig. 72. Cootraeţle (cu îomwea complexela �} : .,,,
musculare şi fenomenele mecanice de la nivelul sar·
cornerului se produce un lanţ de reacţii fizico-chimice,
sarrolema: 6..sa,ccmer relaxai: 7. b.wl.o H hmmooese 6.
necat (ba:xl.! �9. dlScd« � li 10. memoc,c- .. Z. n.�
= .:.
tocondrie: 2. nucleLC 1 saci de stoc.ore • osdclui: <l. ,,.,e.--,.o: ;

numit cuplaj excitatie-contracţie. de rr.icx.tina 12 ffiarnefl: de � 11 sa:u:w.er "' e::u::s::::::e..

 • izolonice - lungimea muşch iului variaza, iar ten·
s iunea rămâne constantă. Muşchii realizeazâ lucru
mecanic. Aceste contrac�i sunt caracteristice majori ·
tâţii muşchilor sheletici;
• auxotonicâ - variazâ şi lungimea şi tensiunea
muşchiului. in timpul unei activităţi obişnuite, fiecare
muşchi trece prin faze izometrice, izotonice şi auxo­
ton ice.
Manifestările contracţiei musculare
J.Manifesta.rile electrice sunt reprezentate de po·
tenţialul de acţiune al fibrei musculare. Stimularea fi·
brelor musculare pe cale naturalâ (de la placa moto­
rie) saui artificiala (cu ,curent electric) provoacă apari·
ţia unu potenţial de acţiune propagat in lungul fibrei
cu o viteză de 30 mls . Potenţ.Ialele de acţiune ale
i
unei unitaţi motorii se sumeazâ, dând potenţialele dei
placa motorie . Activitatea el ectrica a întregului muşch
sau a unităţilor motorii componente poate fi i nregis·
trată, obţ_iinându-se electromiograma.
2 . Mani(esteirile chimice sunt iniţiate prin meca·
nismul de cuplare excitaţie-contracţie. Procesele
ch mice din muşchi asigură energia necesară proce­
i
selor mecanice. Metabolismul muscular este anaerob
în primele 4 590 - de secunde ale unui efort moderat
sau intens, timp necesar aparatului cardiovascular să
regleze aportul de oxigen. Dupa primele 2 minute de
efort, necesităţile energetice sunt satisfacute în cea
mai mare parte aerob.
3. Manifestările mecanice (fig. 73) se studiazâ cu
ajutorul miografului. Aplicarea unui stimul unÎic, cu vaIloa.·
'
re prag, determina o contracţie musculară uniicai, numită
secusă musculară, care are umiătoarele • componente:
faza de
Joten1â
a.
._
_ _,,.faza de
conln,qio faza de
• relaxare
tetanos tetanos
incomplet complet
b.
suma�e obosealo
li 8 • .._. a • • • • • 8...Ji.J.A._JII__
flg. 73. Contraqla musculara: a sec,,sa; b . tetanos.
f1g. 74. Joncţiune neuro-musculara: 1. fibro neuronal& mo1ode,:
2. nunificaţii nervoa.se; 3 . nucJeuJ fibrei musculare: 4,.. miI ofibri lâ;
j
5 . placa motorie; 6 . mitocondrii: 7 . fanta joncţiiuniii; 8 . plIaca rnotoric.
fjonc\iunea neuro-musculara); 9 . vezicule sinaptice.
a . faza de latenta: dureaza din momentul aplicarii
excitantului şi până la aparipa contracţiei. în timpul
acestei faze, are loc manifestarea electricâ a con·
tracţie i, a cărei durată depinde de tipul de muşchi,
fiind de la cca 0,01 s la muşchiul striaţ
b. faza de contractie dureazâ i n medie 0,04 s;
c . faza de relaxare dureazâ 0,05
111 s .
'
Secusa poate fi izometrică sau izoton ic ă . Durata
totală a secusei este de 0,1 s, iar amplitudinea ei va·
riaza proporţional cu intensitatea stimulului aplicat.
pâna la o valoare maxima. Acest fapt se explica prin
antrenarea i n contracţie a unui numâr tot mai mare
de fibre musculare, pe măsură ce intensitatea stimu·
lului creşte.
Dacă, în loc de stimulare unicâ, se folosesc stimuli
repetitivi, la intervale mic şi regulate, curba rezultată
i
nu mai este o secusă, ci o sumaţie de secuse numit
tetanos (contracţie tetanica);
a . incomplel, al carui grafic prezinta un platou din·
ta� exprim3nd sumarea incompletei a secuselor la
stimularea repetitivă cu frecvenţa joasa de 1 020 - sti·
muli/ secunda;
b. complet, al carui grafic prezintâ un platou reg·
ulat, exprimând sumaţia totală a secuselor, obţinutâ
prin aplicarea stimulilor cu o frecvenţă mult mai mare:
5 0100
- sti muli/secundâ.
Toate contracţiile vol untare ale muşchilor din or·
ganism sunt tetanosuri şi nu secuse, deoarece
comanda voluntară se transmite la muşchi prin impui·
suri cu frecvenţa mare. Exista insii în organism şi
situaţii în care contracţia este o secusa: frisonul, sis·
tola cardiacă. contracţia obţinuta în urma reflexului I
miotatic.
4 . Manifestările termice ale contracţiei se dato·
rează fenomenelor biochimice din fibra musculara.
Randamentul contracţiei masei musculare este de
30 % , ceea ce înseamnâ că 70 % din energia chimică
se transforma în energie calorică.
 F11nc;itt11 fund�mentale ale orgatusrou:lur u111ar, --- - --
J - - ----- - - ----
Noţiuni elementare de igienă şi patologie
Oboseala şi forţa musculară
Oboseala muscu11lara este determinată de o stare
de contracţie prelungita şi susţinută a muşchiului. Ea
se datoreazâ si este propoţjonalâ cu rata epuizării
gl icogenului muscular la care contribuie şi scaderea
pH·ului intracelular, prin acumularea de acid lactic,
inhibând unele enzime. Se consideră ca partea cea
mai mare a oboselii musculare rezultă din incapaci·
tatea proceselor contractile şi metabolice ale fibrei
musculare de a realiza in continuare acelasi lucru
mecanic. in plus, dupâ o activitate musculară prelun·
gită poate avea loc o diminuare a transmiterii sem­
nalelor nervoase la nivelul Joncpunil neuromusculare.
cea ce are ca efect, î n continuare, diminuarea con­
tracţiei musculare.
Uneori, muşchiul obosit intra in contractura
dureroasă (crampe muscu • lIare). Practicarea wuri efort
·fizic intens după o perioada mai indelungctz de inac­
tivitate este urmată la 2 - 48 de ore de aparitia unor
dureri persistente, uneori foarte puternice. la rm'ct�
grupelor musculare solicitate, fenomen numit febra
musculară. Aceasta se atenueaza sau chiar cfispare la
reluarea aceluiaşi liip de efort
Prevenirea instaIl ârii precoce a oboselii şi scâderii
i
forţe musculare se poate realiza prin gradarea pro­
gresi va a activitaţii fizice, respectându-s e curba
-
capacilâ!ii de efort pe parcursul zilei ş;i saptamâni.
Acti vitatea fizica intensă trebuie sa alterneze =
--
·L«cr-ar-e pr-actică
•
Evidenţierea proprietăţilor muşchiului scheletic
• Extensibilitatea şi elasticitatea muscularâ
Material necesar: broască, trusă de disecţie.
stativ, greutăţi de la balanţa analitică, riglă gradata.
planşeta
Mod de lucrLL
Se detaşeazli muşchiul gastrocnemian a•
broastei. Pe tendonul lui Ahile se aplica doua
legaturi; una dintre ele se prelungeşte cu un ftr dir
'
ma:erial plastic suficient de rezistent pentru a
su;,or-a gaimti de pâna la 500 g. Se mai aplică o
lŞ! =
.ega:ura si la lendonu1 superior sl se suspenda er­
,-a fi asez.all! perpendicular p e suport Intre
legam:'.:.e dh-.?le se iotrocruce un ac ce va indic
pozilia e=e:•a.!! inferioare a muşchîuluL in ia2
acului � se ra .:seza vertical rigla. paitn. ?
esti:'2 :=i "'li""' �� S1 scurtarea muschiub.s
� ;x= �=�se pmdeo greum::e a;
10; ;:e;:::-. � :>=E 18 'epiluS. De c e �;.·- -
se -
:>..� �
� ?- � OE la X) li! 5CJ2 ;.
=�
es::e ,.,..,;;,c.,r:l!::x21 a

-= ""=
pauze obligatorii pentru refacerea capaciratii ele efon. pci.:.er � fa:! de �
Excesele trebuie evitate, prevenindu-se astfel -'<!! reg:e,.� rn·-�.,
înti nderi le şi rupturile musculare
re.,,:.e.:. -�-� •
întinderi şi rupturi musculare
Contracţia excesiva unui muschî poate duce la
întinderea sau chiar la ruperea sa, precum si a i.esu­
tului conjunctiv adiacenL
• Distrofiile musculare N,ate;-w?J f'U!.CeS2.f: -preparet ��""--� �
Cunoscute şi sub denumirea de miopatii. tioa,a !h"t-Sda5c l:le'..erie � .:.: '= .;a;. ;
reprezintă reprezinlâ un grup de afectiuni musculare âe � să:=7'.Z 1e �
ereditare, cu severitate i diferitâ, progresive. care se
diferentiazâ clinic prin d stribuţia selectiva a grupelor
.o::de�-
musculare afectate.
În cazul acestor maladii de natură degenerativa, � :�.?tii:ior ;)!17'"...se =:n r -�-
.,
ţesutul muscular striat scheletic este inlocuit succe­
siv cu ţesutul sclero-adipos. Prin retractiile- tendi­
3tS&: vor- .::; CeCUlcC,.• � �-'!:S..E� -
-� � :,;:e;:e:!.....! :-3=rc_:l! __ 1.=..:Ce,•..
noase, care pot însoţi afecţiunile musculare. se ajunge � 2-3•C fi::ireiE: mese� ��.!;.--.:. �
la deformări mai mult sau mai puţin accentuate ale :,...,.-� t:r-C..12 3�-=. -::s::::;;. �
trunchiului şi membrelor. � Ap
p I c:c...._:ac::l.
Miopatiile pot apărea la vârsta preşcolatâ, la puber·
tale sau i n jurul varstei de 20 de ani sl rar la peste 30
de ani.

. 72 .
Asociaţi oasele scheletului, denumite în coloana din stânga. cu clasificarea după forma acestora, prezentatâ
în coloana din dreapta:
1. vertebra a . lungi
2. carpiene, tarsiene b . scurte
3. ulnă, fibulă c. late
4 . rotula e. sesamoide

Asociaţi unele forme ale muşchilor cu denumirile acestora:

J. patrulatera a . bicepsul femural
2. cupolă b. marele dorsal
3. ruzirormă c. diafragma
4 . triunghiulară d . piramidal al abdomenului
5 . circulara e. sfincterul piloric

Redactaţi un eseu cu tema „Sensibilitatea şi mişcarea, componentele funcţiilor de relaţie·, structurat dupâ
următorul plan:
• importanţa integrităţii anatomo·funcţionale a organelor de simţ în perceperea însuşirilor obiectelor şi
derulării fenomenelor d in mediul extern şi intern;
• rolul sistemului nervos în transmiterea, prelucrarea şi integrarea informaţiei;
• sistemul endocrin ca factor reglator al creşterii şi dezvoltării organismului şi al comportamentului uman;
• mişcarea ca modalitate de integrare a organismului 'în mediu.

Găsiţi asocierea incorectă referitoare la numarul oaselor care intră i n componenţa membre lor. a . braţ -
coapsâ; b . antebraţ - gambă; c . metacarp - metatars; d. carpiene - tarsiene.

Aflaţi raspunsul corecl

Coastele ad evârate reprezintă: a. trei perechi; d. douâ perechi; c. opt perechi: d. primele şapte perechi;
e . coastele libere.

Găsiţi raspunsul greşit cu privite la curburile fiziologice ale coloanei vertebrale: a. cervicala: b. coccigiană;
c . lombara; d . toracala; e. sacrală.

Stabiliţi daca enunţurile legate prin conjuncpa ,deoarece· sunt aclevarate sau false: i n cazul i n care le con·
sideraţi corecte. determinaţi dacă între ele există o rel aţie de cauzalitate.
• Artrodiile sunt considerate arti culaţii fixe, deoarece se realizeaza prin pîlrghii osoase imobile.
• Rotula este un os triunghiular, deoarece este situată în tendonul lui Ahile.
• Fracturile spontane determină luxaţii, deoarece sunt dislocate elementele componente ale articulaţiilor.
• Osificarea desmală este denumită .de membrană·, deoarece dă naştere oaselor bazei craniului.
• Creşterea în grosime a osului se real izeaza prin perios� deoarece cartilajele prolifereaza numai spre
diafiza.
• Entorsele au diferite grade de gravitate, deoarece reprezintă alungiri variabile ale ligamentelor articu·
lare şi periarticulare.

Redactaţi un eseu cu tema .Respectarea curbei de efort zilnic şi sâptâmânal i n prevenirea boli lor sistem u ·
lui osteo·articular şi ale ce lui muscular".

13 ·:,r
F1.1nc�1 e! lundarnO!lt.olo a!� organ1arnu11
lu1 uman --- -- ------ - - - -- ------ -
. ..
B. Functiile de nutritie
'.._
• - • - - <.:
"C'--. ' • ' 4 . . ,· - '

" .. -1 t"-'-~ •:.:~

.-
- ...
•_.,._•.-ft., AJ

1. Digestia şi absorbţia
Sistemul d igestiv este alcatuit din organe la nive lul
cărora se realizează digestia alimentelor, transforma· •
rea lor în produşi absorbabili şi eliminarea resturilor
8
neabsorbite.

2
15
14
13 6
5--=--41
~ ,.__- -- 12
4
Flg. 77. lnt"1!1lnul subţire: 1. stomac; 2. flexura duodeno··jejuna â;
•-
li j i l
3 .jejun; 4 . Oeon; 5 . apendice vcmlifonn; 6 . cec; 7 . mezenter,' 8.. colon
ascendent 9 . duoden.
5 - - - -'
Sistemul digestiv este alcătuit din tubul digestiv şi
ţ ======-1:Sf~~ 10
glandele anexe.
L Tubul digestiv, format din:
-cavitatea bucală (fig.,.75);
9 -faringe (nazo·, oro- şi lari ngofaringe}, segment
comun s i stemelor digestiv şi respirator.
- esofag;
-stomac ,(fig.
I 76);
8 -intestinul
• I subţire (fig. 77), din trei porţiuni - duo-
.. den, jejun şi ileon;
Flg. 75. Qivitateo bucal& l btl2a superioara: 2. rrenul buzei superioare;
3. palatul dur, 4 . p aIlatull moolc: 5 . lueta: 6 . cavitatea Faringiana; 7 . amig­
·'
dola palatini.: a b<J2a inferioara; 9. frenul lingual: 10.• limbai ; 11. mol ari;
:, ~
1.2. premolari; 13. Cilnin; 14. lncisl vţ 15. gingie.

---
'

::- --\/
15--- --....l\--

14

---
13- 3

12
'l---6

11 10
����;=;=== i 12
'=SŢ..==::!. 4
=- - - 5
Fig. 76. Staracut l rundul stomoculuţ 2. oo,p gastric; 3. muşchi Ilo n•·
Fl� 78. Jntestinul gros: L coo1
• transvers; 2. HeXUta colkâ stăngir. 3.oo­
gitudlnal; 4 . muşc�J circular, 5 . muşdv Oblic; 6. marca curburâ: 7 . pli­ ~
lon descendent 4c colon• sigmOI' d;' 5. rect: 6. valvula 1c(>ceallâ; 7 . ileor<
cile mucoasei; a mucoasA;
• J 9 . submucoa� 10. ontru piloric;I lL canal
pi!oric; 1.2. sfmcter pilor!c; 1 3 . duoden: 14. curbura nuc..O:: 1I5.. adventice;
a i i 1
lenii (benzi musculare}. 9 . haustre; 1 0 . apendice ep.iipli
loice (ndip00��
' ll mezocaloll; 12. apendice vcrmlfo,m; 113.. <:«; 1 4 . colon ascende11t
16. carola; 17. esofag.
-- - - - - - -------- - - - - -- - - - - ----- --'.!19'"""' ş, nbsorllţm
-intestinul gros, tot cu trei porţiuni - cec, col on (as·
cendent, lransvers, descenden� sigmoid) şi rect (fig. 78).
2. Glandele anexe tubului digestiv:
-salivare (submandibulIare,, sublinguale. parotide);
-Ficatul;
-pancreasul (fig. 79).
acesta este alcatuit din substanţe anorganice (0,2 %)
şi substanţe organice (0,3%). Principalii electroliţi din
saliva sunt: Na+, K+, ci-, HC03-, HPOt, Mg2\ Ca2+, a
caror concentraţie. cu excepţia I�+, este mai mică
decât l n plasma sangvinâ. Principalele substanţe
organice sunt amilaza salivară, mucina, lizozimul.
Funcţiile saliveL 1 Protecţia mucoasei bucal e prin:
răcirea alimentelor fierbinţi, diluarea eventualului HCI

,�4---1
�+--t----2
..
sau a bilei care ar regurgita în cavitatea bucalâ,
îndepărtarea unor bacterii;
2. Digestiiv: sal iva începe procesul de digestie al
i
amidonului. o amilaza produce digestia ch mică a ami·
I0- 4;-:::ilfl!�
- donului preparat, care este hidrolizat in trepte pânâ la
9- - - -"'te..' stadiul de maltoza. Această enzimă va A inactivata de
��::::- "-'- - - - 3 pH·ul intragastric scă.zuL
-::.-::.-::.
8- - - -1t1��\;::::-;;:�-:.-::.-::.-::._ -::._-� 3. Înlesneşte masticaţia, lubrifiazâ
I alimentele, uşu·
_ ___ _ _
..,_.
..... 6 rând deglutiţia; umecteaza mucoasa bucală, favori·
zând vorbirea.
7 ---- 4. Excreţia unor substanţe endogene (uree, crea·
tinină.
I acid uric), exogene (metaIle grele
t sau agenţi
Flg. 79. Ficatul şi pancreasut I . stomac; 2. canale hepatice; 3 . coeda patogeni) şi rol bactericid• '
prin l izozhn.
pancreasuIlui; 4 . corpul pancreasulIi ui: 5 . canale pancreatice (pnnci· 5 . Elaborarea senzaţiei gustative prin dizolvarea
pal Wlrsw,g
I ' şi accesor Sanrorl ni� 6. capul pancreasului; 7. sfincter substantelor cu gust specific pe suprafaţa receptivă a
Oddi; 8. duoden; 9 .vezica biiiliara: 10. canal cistic: li. ncaL analizatorului gustativ.
•6. Joacâ rol important in menţinerea echilibrului
Digestia hidroelectrolitic.
Tubul d igestiv asigura aportul continuu de apa, Ca urmare a transformârilor din cavitatea bucală,
electrolij.i şi substanţe nutritive necesare organismu· alimentele sunt omogenizate, îmbibate cu mucus şi
lui, prIin:. I. dep lasarea alimentelor; 2. secreţia sucurilor formează bolul alimentar.
di gestive şi digestia alimentelor, 3. absorbţia produşi· Deglutiţia
lor de digestie , a apei şi a el ectroliţilor.
Deglutiţia (fig. 80) cuprinde totalitatea actiivitâţilor
'
Digestia bucala motorii care asigllrli transportul bolului alimentar din
Activitatea motorie a cavitâţii bucale constâ din cavitatea bucalâ în stomac. Este un act renex care se
masticaţie şi din timpul bucal al deglutii iţiei. desfâşoarâ în trei timpi.
Masticaţia
Masticaţia este un act reflex involuntar, care se
poate desfăşura şi sub control vol untar. Renexul mas·
ticator este coordonat de centri nervoşi din trunchiul
cerebral.
Rolurile masticaţiei: I. fragmentarea alimentelor ,
facilitând degl utiţia şi creşte• rr ea suprafeţei de contact
dintre alimente şi enzimel e digestive; 2 . formare. lubri·
fierea şi înmuierea bolului alimentar; 3. asigura con·
tactul cu receptorii gustativi şi eliberarea substanţelor i
odorante care vor stimula receptorii olfactivi, iniţi nd
secreţia gastrica.
Secreţia salivară

.•
Activitatea secretorie a cavităţii bucale se dato·
reaza glandelor
• salivare. 3 -+�rtr'
Compoziţia salivei Zilnic, se secretă 800-1500 mL
de salivâ care conţin 99.5 % apă şi 0,5 % reziduu uscat; ..
4 ---'�1--l

Fig. 80. Deglutl�a: I' . esofag; 2. bQI alimentar, 3 . cardia; 4 . stomac.

...75 . .
.,.. .. s.'
. . . :·.. ._ .·-·r
,.
\, ..
. t,,' !
Funcţide fu.ndament.3Ile aIle otgarnsmu1t.11 uman- - - -------,-- - - - - - - - - - - - - -
j
-

.
nivel a ung la trunchiul cerebral şi iniţiazâ o serie de con·
,
tracţii faringiene muscul are automate, care au ca rezul·
Lucl'al'e pt'actică tat prevenirea pătrunderii alimentelor în trahee, alimen·
tele deplasilndu·se liber spre esofag. întreg procesul du·
Pentru a pune în evidenţă rolul amilazei salivare rează 1 2- secunde. Etapele succesive ale deglutiţiei sunt
în digestia
• amidonu lui, folosiţi solu�e de amidon controlate automat de centrul deglutiţieL
fiert 1%, soluţie de •Iod iodurat 1%o şi 3 eprubete, pro­ Centrul deg lutiţiei inhibă specific centrul respira·
•
,
cedand astfel: tor bulbar pe durata deglutiţie i, oprind respiraţia în
orice punct al ciclului respirator.
Efectuaţi: Se observă: Concluzie 3. Timpul esofagian. Esofagul are în principal
rolul de a transporta alimentele din faringe în sto·
.
Eprubeta I: Apare culoarea Datorita ioduri,J] •
mac, iar mişcările lui sunt organizate specific în vede·
lml soluţie albastră de amidon rea acestei funcţii. În mod normal, esofagul prezintâ
!
amidon, 1-2 douâ tipuri de mişcâri peristaltice: peri staltism pri ·
picaturi Iod mar şi peristaltism secundar . Peristaltismul primar
'
iod urat este declanşat de deglutili e şi i ncepe• când alimente· r
l

Eprubeta li: La 2-4mln,, Au luat naştere le trec din faringe în esofag; este coordonat vagal.
lml soluţie culoarea• albastr� dextrine (amilo-, Peristaltismul secundar se datoreaza prezenţe ali·
i

amidon, vireaza i n albastru· eritro- şi acro- mentelor în esofag şi continuă până când alimentele
1-2 picaturl violet dextrina) sunt propulsate
• in stomac. este coordonat de sis·
iod iodura� La �min, culoa·
...
temui nervos enteric al esofagu lui. �;
0,5 mL saliva rea albastru ·vlolet Pe masura ce unda peristaltica se deplasează spre :r
devine violet·roz stomac, o unda de relaxare, transmisă prin neuroni o.
La 7-8min, mientericl inhibitori, precedă contracţia. lntreg stom·
culoarea violet-roi acul şi, inf.N> măsura mai mică, chiar şi duodenul se
dispare, soluţia fiind relaxează cand aceastâ
Inco lor.! • unda ajunge la n ivelul esofa·
gutui inferior , pregâtind astfel cavitâţile respective
Eprubeta llc Dupa 30 m1in, cu Prin scindarea pentru primirea alimentelor.
~
r,
1 ml soluţie amestecul incolor amidonului au La ,capătul terminal al esofagului, pe o porţiune de
din eprubetă luat naştere, pe 25 - cm deasupra joncţiuni! cu stomacul, musculatura
9<

lân� dextrine, şi circulară esofagiană este îngroşată, funcţionând ca

amidon1
1 2- picături efectuaţi o reacţie
Iod ia<lurat de recunoaştere molecule de ma� un sfincter.
gl

O,Sml salivâ a glucidelor toza cu proprie- Acest sfincter prezintâ o contracţie tonica şi este
o.
f,
reducătoare taţi reducâtoare destins prin relaxarea receptiva. Contracţia acestui
sfincter contribuie la prevenirea unui reflux gastro·
!il

esofagian.
in orice etapâ, prin fierberea conţinutului epru·
betei, progresia reacţiilor de hidroliza a amidonului
poate fl întrerupta, ca o consecinţă a Inactivării ami· -CUVINTE CHEJE---------,
Jazei. Astfel, dacă fierbem amestecul de culoare
•
! masticaţie, degl utiţie, bol alimentar, amilaza, lizo·
I
albastra·violetă, culoarea dispare, iar• după răcire zim, dextrine, maltoza, ti mp bucal, timp faringian,
apare din nou, fâra sa se mai modifice, indiferent de
I timp esofagian, undă peri staltică, undă de relaxare
•
intervalul de timp.
Experienţa demonstrează termolabilitatea enzimei ____ ._.. ____. _____ ..__,. -- ·---------
--....

.. ,, (voluntar). În momentul în care d

L nmpul bucal cc
alimentele sunt gata pentru a fi înghiţite, ele sunt în
TEME ŞI APLICAŢII

O Aflaţi răspunsul corect. ro

mod voluntar împinse în faringe. De acum încolo,
procesul deglutiţiei devine în întregime, sau aproape, un
act automat şi, în mod obişnuit nu mai poate fi• oprit
2. Timpul faringian. Bolul stimuieaza ariile recep­
toare din jurul inttarii i n faringe. Impulsuri
I le de la acest
ga
Tubul digestiv asig1,1ra: a. deplasarea alimentelor,
b . secreţia sucurilor digestive şi digestia; c . ab·
sorbţia produşilor de digestie, a apei şi a electroli·
'
ţilor; d . toate răspunsurile sunt corecte. in·
 - ------- - - - - - - - - - - - D!Jestia ş, al>sorbpa
- - - - - - - - - - - - --

n­ Centrul deglutij:lel se află 1 n: a. ariile neuronale este de aproximativ 2 L şi este un lichid incolor cu
ll· ponto-pedunculare; b . nudeii proprii ai mezencefalu· pH·ul cuprins intre I şi 2,5 la adulţi. Conţine apa (99%)
n­ •
lui; c. ariile neuronale din substanţa reticulată bulbară şi reziduu uscat, alcătuit din substanţe anorganice
u· şi porţiunea inferioara a punţii; d. nucleii proprii ai (0,6 %) şi organice (0.4 %).
•
nt diencefaluluL Celulele secretorii gastrice se anâ la nivelul gl an·
@Găsiţi rlispunsurile greşite. delor gastrice, situate i n mucoasa gastrică. Exist�
a· Prin masticaţie se asigură: a fragmentarea alimen­ doua t ipuri de gl ande gastrice.
ln telor; b. formarea bolului alimentar;t digestia lipidelor, a . Oxinlice - localizate la nivelul fundului si cor·
d �liberarea substanţelor odorante din alimente. pului gastric. Secreta HCI, factor intrinsec (glicopro·
ia! Re<aeptorii a căror stimuIlare determină salivaj:ia teina necesara pentru absorbţia ilealâ a vitam inei 812)
o­ sunt reprezentaţi de: a . celulIele senzitive din mugurii pepsinogen şi mucus.
�­ gustativi; b . celulele senzitive pentru tact şi pre­
•
b. Pi/orice - localizate în regiunile antralâ şi pilo·
rica. Conţin celu le G (care elibereaza 'gastrina) şi celu·
tă siune; c . celulele motorii eare stimulează masticaţia;
ri· d. celulele senzitive pentru temperatură şi durere. le mu<.:oase (secreta mucus).
ar A. Substanţele anorganice. Prezenţa acidului clor·
€) Enumeraţi şi explicaţi funcţl]le pe care le I îndepli·
hidric este caracteristică sucului gastric. in condiţii
:e· neşte sectej:la salivară.
al. bazale, secreţia sa variază intre I şi 5 mEq/oră HCI
�ii­ liber sau combinat cu proteine.
HCI este necesar pentru digestia proteinelor, asi·
:le Digestia gastrică
gurarea unui pH optim pentru acţiunea pepsinei,i, acli·
iis.·

,re
..În stomac, alimentele suferă consecinţa acti·
viiaţilor motorii ' şi secretorii ale acestuia. care produc
transformarea bolului alimentar i ntr·o pasta omogenă
•
varea pepsinogenului, oxidarea Fe2+ (neabsorbabil) la
Fe:» (absorbabil), împiedicarea proliferării intragas·
trice a unor bacterii patogene. Substanţe care stim u ­
1ni numită chim gastric. •
lează secre[ia d e HCI sunt: acetilco
m· • lina. secret ina si
se Motilitatea gastrică gastrina. Inhibarea secreţiei se datoreazâ somatos�­
•
fa· Activitatea motorie a stomacu11lui (motilitatea gastri· tinei eliberată dln neuroni ai sistemului nervos enteric .
ve că: fig. 81} realizează: L stocarea al imentelor ca urmare a B . Principalele substanţe organice din secreţiile

de
..
relaxării receptive; 2. amestecul alimentel or cu secretiile
gastrice; 3 . evacuarea conţinutu lui gastric în duoden
gastrice sunt enzime le şi mucina.
Secretla de pepslnogen. Pepsina, forma activa a
Peristaltismul. Contracţiile peristaltice, iniţiate la pepsinogenului, este o enzima proteolitica, activa în
1ra
ca graniţa dintre fundul şi corpul gastrlc, se deplasează
caudaI,l, determinând propulsia alimentelor
• către pilor.
.
mediu acid (pH optim 1 , 8 3- ',5}. care iniţiaza procesul
de digestie a proteinelor.• Pepsinogenul este activat de
Forţa contracţiilor peristaltice este control ată de ace­ contactul cu HCI sau cu pepsina anterior formata.
,te Pepsina scindeaza proteinele care vor fi transformate
lui tilcolina şi de gastrină.
ro- i n aminoacizi.
Labfermentul este secretat numai la sugar. Rolul
sau este de a coagula laptele, pregătindu·! pentru
digestia ulterioarâ. Sub acţiunea lui şi 1n prezenţa
.. '
2
-1 )" Ca2•·, cazelinogenul solubil se transforma in para·
cazeinat de ca lciu, insolubil.
• 'I-;,
~
~
l, I
eI
! • • ţ-;f':' .
• Lipaza gaslricâ este o enzima lipolitica cu acti·
vitale slabă, hidrolizând numai lipidele ingerate sub
Fig. 81 Motilltate,, gasbictt 1. peMstalism;
forma de emulsie, pe care le separă i n acizi graşi şi
I. 2. retropulsia gastrica.
glicerol ,
RetropuJsia Cuprinde mişcările de du-te-vino ale Gelalinaza hidrolizeazâ gelatina.
•
chimului, determinate • de propulsia puternică, a Mucusul este o glicoproteină secretata de celulele
l
con\inutului gastric către sfincterul piloric i nchis. Are..,. . J

mucoase, cu rol în protecţia mucoasei gastrice, atat

rol important i n amestecul alimentelor cu secreţiile mecanic, căt şi chimic. faţă de acţiunea autodigestivâ
gastrice. a HCI şi a pepsinei.
>r, La nivel gastric are loc absorbţia unor substanţe,
b­ Activitatea secretorie a stomacului precum ce le foarte solubile i n lipide, etanol, apa şi, în
li· Secreţii le gastrice continuă procesele digestive cantităţi extrem de mici, sodiu, potasiu, glucoză şi
incepute în cavitatea bucală; cantitatea secretata zilnic aminoacizi.
Funcţiile hmdamerw.Ite a1-
le argarnsmutw uman--- - - - ----- - - - - - - - --- - - -

Digestia la nivelul intestinului subţire mărginesc duetele biliare, în cantitate de 2 5 01100 -

Activitatea motorie la nivelul intestinului subţire
Mişcările de la nivelul intestinului subţire sunt con·
tracpi de amestec şi contracţii propulsive.
Contracţiile de amestec (contracţiile segmen·
tare) fragmentează chimul de 8-12 ori pe minut, 1n
i
felul acesta determinând amestecarea progres vă a
particulelor alimentare solide cu secreţiile clin intesti·
nul subţire.
Mişcilrile de propulsie. Chimul este propulsat la
acest nivel de undele peristaltice, care apar în orice
ml/zi. Este secretata conti nuu şi depozitatâ în vezi·
ca billiiară în timpul perioadelor ·,interdigeslive. Se
eliberează în duoden în timpul perioadelor digestive
•
numai dupâ ce chimul a declanşat secreţia f de cole­
cistokinina. care produce relaxarea sfincterului
I Oddi
şi contracţia vezicii biliare.
Compoziţia bileL 1. Acizii biliari sunt sintetizaţi i n
hepatocite din colesterol pri n combinarea cu anumiţi
aminoaci2i şi cu Na•, rezultând sârurile biliare secre·
tate activ i n canalicul ele biliare ; deoarece ele nu sunt
liposolubile, rămân i n intestin până ajung la nivelul

--
parte a intestinului subţire, şi se deplasează i n direcţie
anală cu o vitezâ de 0 . 52cm/secundă,
- mult mai
rapid l n intestinul proxima! şi mai lent i•n intestinul
terminal. Timpul necesar chimului pentru a trece de
la pilor până la valva ileocecală este de 3 5 - ore.
ileonuIlui,' unde se reabsorb activ. 2. Pigmenţii biliari:
bilirubina şi biliverclina sunt metaboliţi ai hemoglo·
binei care, ajunşi i n hepatocite, sunt excretaţi biliar şi
confera bilei cu loarea sa galbenâ 3. Lecitina. 4.• Col es·
terol. 5 . Electroliţi.
Circuitul enterohepatic. Este recircularea celei mai
Secreţia pancreatica
mari părţi a sârurilor biliare clin intestinul subţire, prin
Pancreasul conţine celule endocrine, exocrine şi vena porta, înapoi la ficat (fig. 83). Sârurile biliare au
ductale. Celulele exocrine, organizate în acini, produc doua roluri importante: I. de emulsionare a lipide lor din
patru tipuri de enzime digestive: peptidaze. lipaze, am� •
alimente, a câror tensiune superficială o reduc. permi·i·
laze şi nucleaze, care sunt răspunzâtoare de digestia ţănd fragmentarea lor şi facil itând acţiunea lipazei pan·
proteinelor, respectiv a lipidelor, gl ucidelor şi aci:zilor
.. ..
creatice; 2. ajuta la absorbţia din tractul intestinal a
nucleici. Celulele ductale secretă zilnic 1200-lSOOmL acizilor graşi, monogliceridelor , colesterolului şi a altor
de suc pancreatic care conţi ne o cantitate mare de
HC03•; acesta neutralizează • aciditatea gastrici! si
reglează pH·ul i n intestinul superior.
Compoziţia secreţiei pancreatice: L Electroliu:•
•
Na' şi K+ se găsesc i n aceeaşi concentraţie ca şi în
plasma; HC03; se găseşte în cantitate mult mai mare.
Secreţia de HC03; este asigurată de celulele duciale.
2 . Enzime - trei tipuri majore: amilaze, lipaze şi pro­
teaze. a. a amilaza pancreatică se secretă i n forma sa
l izează glicogen, amidon ş.ii alte glucide,
activa; ea hidroI"'
cu excepţia celuIlozei, până la stadiul de dizaharide;
b . lipaze (lipaza, colesterol-lipaza, fosfolipaza), secre­
tate în forma lor activă; enzimele care hidrolizează Flg. 82. Loburul �tic L r1.1mur..\ a venei porte' 2.. ramurâ a arterei
esteri insolubili în apâ necesită prezenţa sarurilor bi·
..
fiare; c. proteaze (tri,ipsi na şi chimoui psina) se secretă
hepotice: 3 . canal hepato<:oledoc; 4 . capilare siinusoide; 5 . cana·
llcule blllale 6 . celula hepatica; 7 . vena centrolobularii.
i n forma lor inactivă {tripsinogen şi chimotripsino·
gen). Tripsinogenul este transformat în tripsină de
lipide, prin formarea cu acestea a unor micelii corn·
-
enterokinaza sau de tripsina anterior formata '(auto­
cataliza). Chimotripsinogenul
• este transformat în for· plexe numite chilomicroni ln lipsa sărurilor biliare în
ma lui activă de către tripsină; d. inhibitorul tripsinei intestin, se pierd prin materiile fecale 40% din lipidele
este secretat de aceleaşi celule şi în ace laşi timp cu
• ingerate. Săruril e biliare mai au şi rolul de a stimula
motilitatea intestinalâ precum şi rol bacteriostatic.
•
,, imele, protejând pancreasul de autodigestie .
proeni.
bilei este consecinţa contracţiei
Secrepa biliară
Evacuarea i •' mus·
culaturii vez culare, in paralel cu relaxarea sfincteru­
Bila este necesară pentru digestia şi absorbţia lipi· lui Oddi. realizată
• prin mecanisme nervoase şi
delor şi pentru excreţia unor substanţe insolubile în umorale. Mecanismul nervos este realiza\ pri n slimu·
apă, cum sunt colesterolul şi bilirubina. Este formată larea vagalll, care determină contracţia musculaturii
"
de către hepatocite (fig. 82) şi celulele ductale, care veziculare şi relaxarea sfincterianâ, iar stimularea
-- - - -- - - - --- ------------------ Cgcstio ; , obsu:bl,io
Activitatea secretorie a intestinului subţire
Secreţiile intestinului subţire conţin; l mucus, cu
rol de protecpe a mucoasei intestinale împotriva
agresiunii HCI; este secretat de glande le Brunner din
•
duoden şi de celule speciale, aflate în epiteliul intes·
lina! şi în criptele LieberkOhn; 2. enzime asociate cu
microvilii celul elor epiteliale iniestinale. care nu sunt
2 secretate i n lumenulI intestina1l: peptidaze, dizahari·
daze (maltaza, izomaIltaza, zaharaza şi lactaza) şi lipaza
(fig. 84); ele îşi exerci,ta rolurile în timpul procesului
I
de absorbţie intestinaIl ă;, 3 . apa şi electroliţi secretaţi
..
de celulele epiteliale intestinale.

-.....-'----'- -
_......,__ 2
)

Fig. 63. Circuitul enterohepatic l ftca� 2. vena porta; 3. canalI colIe·

dcx::; 4•. jintestin subţire; 5 . vez.icti biliara.
..+--'----,,:,..--....,,.c���- 4
simpatică are efecte antagonice. Mecanismul umoral �i-:3-- 5
consta i n secre!ia de colecistokinină, hormon elibe·
rat din celulele mucoasei duodenale ca răspuns, în
principal,, Ila pâtrunderea în duoden a produşilor •
di gestiei lipidelor.
� 7

••
I'
• • .i
� .
Luct<at<e pt<actică
Aqiunea bilei asupra alimentelor
6
.. �
Material necesar: bila de porc sau de vită (de la
abator}, ulei a l imentar , eprubete, pipete, hârtie de fii·
tru. 'Fig. 84. Activlto!eo enzimelor.1. lumen intestinal;; 2. l1an1 polipep­
tidic; 3 . pepti daza: 4•. am lInootiti; 5 . enz.îme ale marginii in perie:
Mod de lucru. Se iau două benzi de hârtie de fii· 6. celulo epiitelialIă: 7' . trIipeptidază: 8 . capilar sangvin.
tru, dintre care una se îmbibă cu apă iar cealaltă cu
I ' Se introduc hârtiile în două eprubete cu ule i,
bila

.
până la contactul cu acesta. Uleiul va pâtrunde
numai ln hârtia de filtru îmbibată cu bilă. .
TEME SI APLICATU
Dacă pe două hârtii de filtru îmbibate ca mai sus
şi aşezate pe două lame de sticlă se lasă să cadă din O Găsi!i răspunsul greşit
pipetă câte o picâturâ de ulei pe fiecare hârtie, pe Principalele enzîme secretate de glandele gas·
cea imb batâ cu apa picătura îşi menţine forma, în trice sunt a. pepsinogenuIl; b.• lipaza gastrică; c . gas·
Irita; d.,,gelatinaza.
i

timp ce pe cea cu bil ă se întinde pe suprafaţa hâr·

tiei.
Pu�em în doua eprubete puţin ulei şi apă, iar in
una din ele se adaugă cca 5 ml dei bila, dupâ care
ambele se agitâ; se formeazil emuls i • temporară în
cea făra bila şi durabilă i n cea cu bilă.
Explicaţi fenomenele.
Secreţia exocrtnă a pancreasului conţine: a. pe11·
tid�ze şi nucleaze; b . labferment;-<:. amilaze; d. lipaze.
ln compoziţia bilei intra: a . acizii şi pigmenţii bi·
liari; l:i . lecitina şi colesterolul; c. amilaza şi lipaza bi·
!iară; d. electroliţi.
@ Descrieli activitatea motorie şi pe cea secretorie
la nivelul intestinului subţire. .

79 �� -
Funcţu! e fundamentale ale Ot'QD'11Sm00J1 uman ------ - ----------- ----­

* Acţiunea enzimelor digestive pâna la produşi absorbllbili care se numesc nutri·

Enzimel e conţ.inute de sucurile digestive descom· mente sau principii alimentare, după cum arată
pun unele substanţe din companenla allmenielor următorul tabel.

Segmentul tubului Substratul asupra căruia Produsul .rezultat

Enzima acţionează
digestiv
Cavitatea bucală •a.� salivara •amidon preparat •maltoza
(ptialina)
Stomac •pepsîna ...
• proteine (20·30% din • aminoacizi, peptide
totalul celor ingerate)
•labfermentul •cazeinogenul solubil din •paracazeinat de calciu
(la sugan1 lapte (in prezenta Ca"') insolubil (coagulat)
•lipaza gastrica
•ge!atinaza •gelatina
•
•lipidele emulsionate •acizi graşi şi glicerol
• gelatină hidrolizau;
Intestinul subţlre •tripsina şi chi- • proteinele nedigerate în •trlpeptide, dipeptide şi
•sucul pancreatic
• motripsina stomac şi peptide aminoacizi
• amilaza
cc •amidonul •dizaharide
•lipaza. fosfolipaza si • lipidele •acizi graşi şi glicerol
colesteroHipaza, în
prezenţa• sănJrilo;
biliare
• bila (nu conţine enzime) •lipide ••emulsionate
•lipide
•sucul intestinal •peptidaze • tri· şi dipeptide •aminoacîzi II
•lipaza •lipide emulsionate • acizi g!"llş( şi glicerol
•monozaharide: 05-
• dizaharidaze: •diiaharide 1
. maltaza • maltoza · glucoză
· glucoza :nat
. izomallaza · izomaltoza
• zaharaBI • zaharoza · glucoza şi fructoză
. lactaza · lactoza · glucoza
, >şl galactoza

Absorbţia Intestinală a Glucidele

(le nivelul intestinului subt1re)
Defineşte procesul prin care are loc trecerea �
duşilor rezultaţi i n urma digestiei catre sânge si limfa.
Absorbţia este favorizata la niverul im:es1inului
subţire deoarece:
• există
' i , o suprafaţă mare de contact. datocitâ
structuri specifice a mucoasel intestinului sul>ţire:
• distanţa pe care moleculele o au de �
este mică, grosimea peretelui fiind minlmă la acest
nivel;
Cele trei glucide majore ale dietei sunt dizaharidek
sucroza şi lactoza, şi polizaharidul amidon. Celuloza.
un alt polizaharid vegetal, prezent în dietă i n cantitz:: t
mari , nu poate fi digera� deoarece în tractul gastroin­
\
testinal uman nu exista enzime specifice. Aportul de I
glucide este de 250-800' g/zi, reprezentând 50-60� •
din dieta. I
Produşi.i finali ai digestiei glucidelor sunt gluc=
şi galactoza, ca.re se absorb printr-un mecanisr
comun, un sistem de transport activ Na·dependea:. "'� f
precum şi fructoza, care se absoarbe prin difuzii.El= �d

�­
• reţeaua vasculară de la nivelul vilozitaţilor (� :;;de
85) este foarte bogatâ, iar, printr-un mecanism reflex. facillrata. Dupa ce au fost absorbite i n enter�
cantitatea de sange de la acest nivel poate creşte in monozaharidele sunt transportate prin membra:-;: .....-.!
timpul perioadel or de di-igestie; bazo-laterala a acestora prin difuziune facilitată; apcr. :i""
=::otŞ:
• mişcarile contractile ale vilozitatilor înlesnesc difuzează din interstiţiul intestinal în capilarele ::l:.­ �
tranzitul substanţelor absorbite. vilozitaţile intestinale. 2mi
 -----------------------
----- ------ Digestia ş1 obsorhţ.1a
c. Lipidele
Aportul zilnic de • lipide variaza între 25 şi 160 g.
Spre deosebire de glucide
C şi de proteine, l ipidele se
absorb din tractul gastrointestinal prin difuziune pasivă.
Pentru a putea fi absorbite, ele trebuie sâ fie hidroso­
• fapt ce se realizeazâ în prezenta saruri or biliare.
lubile, l
înainte de a fi digerate, lipidel e trebuie emulsionate i
(transformate în picaluri cu d iametrul sub un m cron)
de catre sârurile biliare şi lecitina.
Trigliceridele, fosfolipidele şi colesterolul se corn·
bina cu ' proteineIe din epiteliul• celulelor intestinale,
l
constituind chilomiic:ronii, fonna în care trec în chili·
ferul central (fig. 86).
în timp c:e aminoacizii ş i monozaharidele ajung..prin
vena portă la fica� lipidele trec i n circulaţia limfotic:a.
d. Apa şi electroliţii
5 Apa: în intestinul subţire. apa se absoarbe pasiv,
izoosmotic, ca urmare a grad ientului osmotic: creat
6
7
...
prin absorbţia elecroliţi lor şi a substantelor nutritive.
f'laCI: absorbţia sodiului se face printr·un proces
8 activ. Clorul urmează pasiv sodiul.
e . Vitaminele şi mineralele
i:lg. 85 . VUozitote intestlnlll6: L epiteliu ; 2. vas chilifer centra�
• 1. VitamineIl e liposolubi le (A, D . K, E) intrâ în alcă·
3. ee lule secretoare; 4. reţea capi lară; 5. criptti intestinala tuirea miceliilor I şi se absorb împreuna cu ce lelalte
Lleberki',hn; 6 . orteriolb~; 7. vas limfatic; 8 . venu Il ă. .
l ipide i n intestinul proximaI.
2. Vii taminele hidrosolubile se absorb prin trans·
b . Proteinele
I
port facilitat sau prin sistem de transport activ Na-de­
Dieta prote ica zilnica necesarii unui adult este de pendent, proxima!, i n intestinul subpre.
0 , 50- .7 g/kg corp. 3. Calciul se absoarbe cu ajutorul unui transportor
Pentru a fi absorbite. proteinele trebuie transfor· legat de membrana celulara şi activat de vitamina D .
mate i n oligopeptide şi aminoacizL 4 . Fierul se absoarbe în jejun şi ileon. Fe2+ se ab·
· Mecanisme de absorb/ie soarbe mai uşor decât Fe3+. Vitamina C stimuleaza
S·au identificat mai multe sisteme de transport absorbţia sa. "
activ Na-dependente pentru absorbţia tripeptidelor,
•şi aminoacizi
dipeptidelor
(
Ilor. Pract' ii c, toatâ cantitatea Digestia, absorbţia şi secreţia la
de prote ine din intestin este absorbită: orice proteina nivelul intestinului gros
care apare în scaun provine din detritusuri celulare
e sau din bacteriile din colon. Activitatea motorie la nivelul intestinulul gros
Roluri·1le principale ale colonului sunt absorbţia
I.
p .
apei'i şi a electroliţilor
I Gumătatea proximală) şi depo·
t- z it.area materiiIlor fecale pânâ la eliminarea lor Gumă·
e tatea •distalâ}. Datort ită acestor ro ur . mişcăr le de la
i l i i
l, nivelul colonului sunt lente.
,
Mişca.rile de amestec - haustraţiile sunt realizate
a
r+ [9i l:01 prin contracţii combinate ale musculaturii circulare şi
I.. 8 longitudinale colice care determina proiec:�a în afarci a
n zonelor nestimulate ale peretelui coIlic, sub forma unor
l. F',g. 86. Eu,pele dîgestiei lipidelor. etapo I - emulsionarea liipiidei<)( '
saci denum iţi haustre. Acestea se deplaseaza lent, în
e _l etapa 11 - hidrotiza trig
de către săruri biliar� . Iiceridelor din pj cii·
l i direc:!ie anală. i n timpul perioadei lor de contracţie. În
turlle
I i lip
\ idice păne Io ac l zl graşI ş
i i
i monogllce
I ,·ide; etapa III - prelIu·
feIl ul acesta. conţinutul colic este progresi v împins spre
l'Î
•
~
a,ea adzJlorI ' . graşi şi a monogliceridelor i n micelii, cu producerea
ia mice11liilor mixte. 1. de la stomac: 2 pk:âturî de grăsjime (triglicerîde): coIlonul sigmoid. Din cei 1500ml de chim. doar
,i, 3 . canaIl biUai"i 4. de la ncat şi vezjca biliara:; 5~'. ,nIiceIii
l i i (saruri biliare. 8 0 200
- ml se pierd prin fecale.
n colestero� lecitină� 6 . picături de grăsime emuIi ls ionate: 7 . lipazâ ; Miscârile propulsiue - .mişcârile în mas/L Pro­
de m icelii (10).
•
8 . moooglil iccrIidc; 9 . acizi graşi libel'I care pot fi absorbiU sub formă
pulsia rezul tă ln principal prin: (I) contracţii haustrale i n
Fu�ţli !e fundamenta e ale organ11SrT11.Jlu1
lliJ! 1..n1on ---
direcţie anală ş.ii (2) mişcări în masâ. Aceste mişcări
apar de obicei de câteva ori pe zi; celIe mai numeroase
durează aproximativ 15 minute, în priIma oră de la micul
dejun, şi reprezinta un lip de peristaltism modificat
Absorbţia şi secreţia la nivelul colonului
Apa Colonul nu poate absorbi mai mult de 2 3L/zi.
- tede a colonului distal şi a rectului. propulsând fere­
Colonul absoarbe cea mai mare parte a sodiului şi
clorului care nu au Fost absorbite in intestinul subţire.
Potasiul este secretat de catre colon. Aceste procese
sunt controlate de catre aldosteron.
Noţiuni elementare de igienă şi patologie
Cariile dentare
Reprezinta eroziuni ale dinţilor şi sunt rezultatul
acţiunii unor bacterii asupra acestora. Primul eveni·
ment în dezvoarea cariilor i i �onstituie formarea
plăcii bacteriene. Aceasta reprezinta o pelicula
alcatuită din alimente si saliva, etalata pe suprafaţa
dinţilor şi colonizata de numeroase bacterii care vor
produce canlle dentare. Aceste bactenl ulilizeaza,
pentru a se hrani, carbohidrati şi produc prin meta·
bolismul lor numeroşi acizi. care vor dizolva smalţul
dentar. Datorita acestei dependente a viabilitaţii bac·
teriilor de prezenia carbohidratilor, se afirmă că un
consum mare de carbohidrati favrizeaztJ apariţi a cari·
ilor. in fapţ mai importanta decât cantitatea totala
este frecvenţa cu care se ingera carbohi draţi; astfel,
cantitâ!i mici dar frecvente asigura aprovizionarea
bacteriilor cu substratul lor energetic în mod con·
stant , ceea ce favorizeaza producerea cariilor. Daca
însa se ingera o cantitate apreciabila de carbohidral:i
dar i n timpul mesei, all.mci numarul cariile ce pot sâ
aparii scade simţitor. Unele tipuri de dinţi sunt mai
rezistente decât altele. Astfel, s·a demonstrat ca u t i ­
lizarea apei care contine mici cantital,i d e nuor face
ca smalţul produs să fi mai rezistent
Stomatita
Reprezinta inflamaţia întregii mucoase orale. Poate
fi provocata de infecţii, agenti fizici sau chimici sau
poate surveni în cadrul unor afecţiuni sistemice.
Doua d intre cele mai frecvent intalnite exemple sunt
stomatita herpeticâ (infecţia cu virusul herpes sim·
plex) şi stomatita candidozica.. Alte cauze frecvente
sunt hipov itaminozele, consumul de tutun şi alcool
sau reactii alergice la diferite substanţe colorante
prezente i n alimente sau produse de îngrijire a
dinţilor.
Faringita
Defineşte inflamaţia acuta a mucoasei faringiene.
De obicei de origine virala. se poate insa datora şi
unor bacterii. Se caracterizeazâ prin dureri ale gatului
mai ales la înghiiit. Sunt mai frecvente în sezonul
-- ----- - - - ----- - - --
Defecaţia
Defecaţia reprezinta procesul de eliminare a
materiilor fecale din intestin. UnelIe Imişcari în masâ C,
propulseazâ fecalele i n rect, iniţiind dorinţa de def�
catie. Ulterior, se produce contractia musculaturii ne­
lele in canalul anal. Urmează relaxarea sfincterelor
anale intern şi extern, ultimul conţinand fibre muscu­
lare striate aflate sub control voluntar.
Ci
rece, dar şi consumarea unor lichide foarte reci .r la
sezonul cald poate facilita aceasta afecţiune. ll<
Enterocolitele
Reprezintă inflamaţia mucoasei intestinului subţire
şi a celui gros. cauza fiind infecţioasa, mai frecver
bacteriană, dar şi virala. Pot îmbraca Forme clin�
foarte grave, cu letal itate mare, î n funcţie de ger·
menul implicat Igiena ri guroasa şi atenţia sporita z
calitatea apei
I şi a alimentelor consumate sunt mas>.r
ele prevenire foarte importante.
•
Ocluzia intestinală
Defineşte oprirea completâ sau aproape comp� or
a pasajului la nivelul intestinului subţire sau a ca..
-
gros. Este o urgenţa medico-chirurgicala şi se pre:e
datora mai multor cauze: aderenţe, hernii, tu.mcr­
dl
o
corpi staini etc.
Ciroza hepatică
Reprezintă dezorganizarea difuza a structurii he­
patice normale prin formarea unor noduli de regene­
rare, înconjuraţj de ţesut fibros. În ţârile vestice, circ::?.
este a treia cauza a mortalitaţii. Are etiologii multipie:
infecţioase. toxice. râspuns imun alterat, obstrucr..
biliara sau modificari vasculare.
Litiaza biliara
Defineşte formarea sau prezenta de calculi �
nivelul vezicii bi liare. Este mai frecventa la [e;r'e
obezi şi la cei cu diete dezechilibrate. Poate fi asr­
ptomatlca sau poate constitui o urgeoţâ medico-cc
rurgicala daca vreun i
calcul migreaza din vezica .;.
obstrueazai
căile bil
i
are extrahepUce sau dacâ �
inflamaţ a peretelu vezicii biliare
Pancreatita
Reprez.inlâ o inflamaţie la nivelul pancreas-­
Poate fi acutâ sau cron icâ. Survine la cei cu alaib.­
cronic sau litiazâ biliara. dar şi în numeroase "!i..
situaţii.
Diareea sio
Consta i n creşterea frecvenţei sau a cantitaţii sc:-­
nel or zilnice. Are cauze multi ple, cea mai frecv=
fiind de naturii infecţioasa. În majoritatea situaţiilor
igiena riguroasa ar putea preveni râspândirea bolii.
 -- - - - -------- - ----- - - - - - - - - -- -- 01gestI1osI1 abwrlJt.ia

Constipaţia urma corectându·se prin modificarea alimentaţiei, în

Dificultate i n actul defecaţiei. Poate aparea i n sensul consumului unei cantitaţi mai mari de fibre
cadrul unor•maladii sau poate fi habituala, aceasta
... din vegetale.

•Lt,ţct'at'e pt'actică atingă, o hârtie de filtru imbibatâ pe cca 2 c m cu apă

Compoziţia chimică a alimentelor Burow.
Se ţine eprubeta deasupra unei flăcări şi se in·
Material necesar: câteva grame de alimente -
carne, ou, brânză, pâine, eprubete, bec Bunsen sau .,. ' constatandu·se:
căizeşte uşor,
· -condensarea
lampă cu spirt, hârtie de filtru, hârtie roşie de tur· vaporilor de apă;
nesol, sol uţie de acetat de plumb (apa Burow). -albăstrirea hârtiei de tumesol datori tă degajarii
de NH3' ceea ce alestâ prezenţa I substanţelor azotate;

•
• Evidenţierea con,tinulului de apâ
Mod de lucru. Se introduce alil imentul într-o epru·
beta care se ţine îndinat.ă până aproape de poziţia ori·
zontală, deasupra unei flăc;ii;. Se observă condensarea
vaporilor de apâ pe pereţii eprubetei. Dacă se introduce
i n eprubeta o faşie de hârtie scrisa cu creion chimic.
prin umezire, textul va apă.rea din ce 1n ce mai intens.
• Eoidenţierea conţinutului de substanţe
organice
/11od de lucru. Se introduce într·o eprubetă o b u ·
căţicâ de came uscată. La gura eprubetei se fixează
o hârtie roşie de tumesol şi, separat, fără să se
-innegrirea hârtiei• îmbibată cu acetat de plumb
prin formarea sulfurii de plumb; i
-degajarea unui miros caracter stic arderii gra·•
similar şi proteinelor.
- dupa o încălzire puternică, conpnutul eprubetei
se carbonizează şi se degajâ fum, iar în eprubetâ va
fi numai reziduul uscat, conţinând substanţele mi·
nerale oxidate. Dacă se adaugă,, puţină aP.ă, acestea
se dizolvă şi vor albăstri o hârtie roşie de tumesoL
• Folosind cunoştinţele de chimie, încercaţi să
,..
evidenţiaţi conţinutul tn glucide al unor legume
sau fruct\!.

Găsiţi răspunsul greşit

Glandele salivare mari, care·şi varsa produsul de secreţie in cavitatea bucală prin intermediul unor cana le
excretoare, sunt: a. glandele sublinguale; b . g landele retromaxilare; c . glandele parotide; d. glandele sub·
mandibu lare.
_ - Coloana din stânga cuprinde unel e secreţii ale glandelor exocrine impl icate i n digesti e, iar cea din dreapta
substanţe componente ale acestora; asociaţi produsel e de secreţie cu substanţele componente cores·
punzătoare.
I. saliva a . HCI, pepsina, imucus, apa
2. sucul gastri c b . amilaza, muc na, lizozi m, electroliţi, apa
3. sucul pancreatic c . mucus, peptidaze, dizaharidaze, lipaza, apa. el ectrol iţi
4 bila d peptidaze, lipaze, amilaze, nucleaze
5. sucul intestinal e pigmenţi acizi, lecitina, co lesterol. electroliţi
Stabiliţi dacâ enunţurile legate prin conjuncţia .deoarece" sunt adevărate sau false; in cazul i n care le con·
siderali adevărate, determinaţi dacâ intre ele exista sau nu o relaţie de cauzalitate.
1. Lipaza este o enzimă lipol itica, deoarece scindeazâ gras imile ln glicerol şi acizi graşi.
2 . Deglutiţia asigura trecerea bolului alimentar din cavitatea bucală în stomac, deoarece aceasta se
desfâşoară în trei ti mpi.
Functiile tur,damenta''e alIe orgarusmuLJ
lui uma,1 --- - - - - - ------- - - - - - - - --

2. Circulatia
•
numite anticorpi, care neutralizeaza sau distrug anti·
genul. Anticorpii sunt proteine plasmatice din clasa
Sângele (fig. 87) este fluidul care circulă i n interi-
.,
orul arborelui cardiovascu lar. reprezintâ cca 8% din gamma·. glIobulinelor. Apărarea se realizeazâ prin doua
masa corpora la. impreunâ cu limfa, lichidul interstiţial, mecanisme fundamentale:i
de
lichidul cefalorahidian, peri· şi endolimfa, sângele con· I. apărarea nespec ficâ; un
stituie mediul intem al organismului. 2. apararea specifica. ral
Sângele este format din elemente figurate şi plas­ au
mă (55% din volumul sangvin). Râspuns imun specific
Prin examenul m icroscopic al sangelul s e observâ ca.
trei tipuri •de elemente figurate (reprezentănd 45% din în
volumul sangvin - volum globular procentual sau he· do
matocrit): Componente
• globulele roşii (hematii sau eritrocite); Caracteristici fig
• globule le albe (leucocite); Răspuns imun primar -
•
• plachetele •
sangvine (trombocite). la primul contact cu
antigenul respectiv I. diferenţierea struc­ cat
"t iiile) sunt celule lara nucleu, cu
Eritrocitele (hemat Răspuns imun secundar turilor proprii de eele ,',\�
rol în transportul 02 şi C02 şi în menţinerea echili· tat,
brului acido-bazic. • - se realizeazâ pe seama
limfocitelor cu memorie.
straine organismului
2. specificitate
la un cootact ulterior cu 3 . memorie imunologica
acelaşi antigen

• Apărarea nespecifică (înnăscută) este prezentă la

toţi oamenii. Se realizeatii prin mecanisme celulare
(de exemplu, fagocitoza) şi umoralIe•. Apărarea nespe­
cifica este o apărare primitiva, cu eficacitate medie.
dar este foarte prompta La ea participâ anumite
celule şi substanţe preformate. ete
• Apararea specifica (dobândita) se dezvoltă i n u r · Gn:
ma expunerii la agenţi capabili să inducâ un râspuns alo
imun (imunogene). Este de două feluri: (]) dobânditâ
natural: a pasiv, prin transfer transplacentar de an­
ticorpi; b . activ, în urma unei boli şi (2) dobânditâ de2
unu
Fig. 87. Compoziţia s&ngelul: a . plasmâ; b . elemente r,g,...,.te: l tIe u.­
..
cocile: 2 . hematii.: 3 . trombocite (plachete sangvine).
UTe<
se
Antigen specific
Leucocitele, spre deosebire de eritrocite, poseda prin
..
nucleu şi mitocondrii. Au capacitatea de a emite
pseu dopode şi de a traversa peretele capilar prin porii
cana
pe c
Recunoaştere prin mecanisme speciale o al
sâi, trecând i n ţesuturi, proces nu mit diapedeza.
Tipurile de leucocite şi formula leucocitara sunt gine
prezentate i n pagina 125. ea I
Principala funcţie a leucocitelor consta in partiici­
• unifc
Activare strat
parea acestora la reacţia de aparare a organismului.
• -'SUC
Functia de apărare a sângelui Limfocite B şi T
picat
Organismul u man vine permanent in contact cu tgalE
agenţi patogeni• (purtâtorii de
• antigene) sau cu anti­
gene libere. Antigenul este o substanţă macromolecu­
,,..., s
Mecanisme soluţ
larâ proteica sau polizaharid icâ strâ inâ organismului şi limfocite. swlă
de neutralizare
care, pâtrunsâ în mediul intern, declanşeazâ produc e · a antigenului
cu memorie cbser
rea de câtre organism a unor substanţe specifice,
 -- - - --------- -------- -- ------ -Drcula'�a
-
i· artificial: a. pasiv - administrare de antitoxine şi Grupele sangvine - transfuzia
a gamma·globuline; b. activ - vaccinare. Membrana hematiilor are în structura sa nume­
a Răspunsurile imune specifice sunt mediale prin roase tipuri de macromolecule , cu rol de antigen,
..
doua tipuri de leucocite - Limfocitele B şi T - pe baza
unor mecanisme interdependente: (1) imunitatea urno·
ra ia, care implica limfocitele B, şi (2) imunitatea medi·
numite aglutinogene. in plasma se gasesc o serie de
compusi cu rol de anticorpi numite aglutinine. Cele
mai importante aglutinogene întâlnite la om sunt
ală celular (celuI„ lară). care implicâ primar limfocitele T. aglutinogenul zero (0). A, B şi D , iar cel mai frecvent
Vaccinarea declanşează, in principiu, aceleaşi m e · întâlnI I.ite aglutinine sunt: n,• omoloaga aglutinogenului
• cu deosebirea câ reacţiile produse
canisme imunitare. •
i n organism sunt mai atenuate. Efectul final este . ' jl, omoloaga aglutinogenului B.
A, şi
Prin excludere reciprocă
• a aglutininelor şi aglutina·
dobândirea imunităţii.
Plachetele sangvine - trombocitele sunt elemente
figurate necelu lare ale sângelui cu rol in hemostază.
genelor omoloage, în
.
decursul evoluţiei umane s-au
constituit mai multe sisteme imunol ogice sangvine. '
Plasma sangvina conţine apă (90%) şi reziduu us· Grupa Aglutinogene Aglutinine
cat
, format din l % substanţe anorganice (Na•, K�, Ca2•,
Mg2+, Ci", HCO;) şi• 9 % substanţe organice, majori·
# o (1) făra a, p
tatea proteine (albumine, globuline, fibrinogen). A (li) A �
B (III) B Cl
Vezi şi tabelul de la pagina 126. AB (IV) A,B fârâ

Cele mai importante i n practica med icala curentă

sunt sistemul OAB şi sistemul Rh(D)
*Lucl'al'e pt'actică Sistemul OAB. Potrivit regu lii excluderii aglutini·
nelor cu ag lutinogenul omolog (n cu A şi jl cu B), nu
Realizarea şi observarea unui frotiu de sânge pot exista indivii.z"i posesori de aglutinogen A şi agl u ·
e,
:e Material ..
I necesar: lame, ac sterilizat, vată, a cool,
l
eter,' alIbastru de metilen 1%, eventual soluţie May·
tinine a sau posesori de aglutinogen B şi aglutinine
jl. Întâl nirea aglutinogenului cu aglutinina omoloagâ
duce la un conflict imun, antigen-anticorp, cu dis·
Grilnwald·Giemsa (albastru de metilen şi eozină. i n trugerea hematiilor şi consecinţe grave pentru individ.
alcool metilic) de la un laborator de hematologie. Combinaţiile şi coexistenţele posibile , tolerate imuno·
logic, sunt în numâr de patru şi reprezint� cele patru
Mod de lucru. Se
•
grupe sangvine în care se poate repartiza populaţia
dezinfectează pulpa g lobului,i, pe baza sistemului OAB:
unui deget sau lobul Cunoaşterea apartenenţei la una din ,grupe le
urechii. Dupa i nţepare sangvine are r11are importanţa i n cazul transfuziilor de
se înlătură cu vată sânge.
primele picături, după Regtda transfuziei cere ca aglutinogenul din săngele
care se pune o picătură donatorului să nu se întâlnească cu aglutinine
i l e din
pe o lamâ de sticlă. Cu plasma primitorului. Potrivit acestei regul1,, transfuzia de
o altă lama, a cărei mar­ sânge între grupe diferite se poate face astfe l:
gine se •pune la margin· • grupa O poate dona la toate grupel e (donator uni·
ea picăturii, se i ntinde versal), dar nu poate primi decăt sânge izogrup (de la
uniform sângele într-un grupa O);
strat cât mai subţire. Se • grupa• AB poate primi de la toate grupele (prim i·
usucă prin agitare i n aer sau se fixează cu câteva
picături dintr-un amestec de alcool şi eter în părţi
•
...
tor universal).
Sistemul Rh S·a constatat ca 85 % d•iin populaţia
egale şi se lasă să se evapore
• circa 15 minute. globului mai poseda pe eritrocite , în afară de unul din
Se colorează cu albastru de metilen 1% sau antigenele sistemului OAB. şi un antigen denumit D
soluţie May·GrOnwald·Giemsa - câteva picături - sau Rh Toţi indivizii posesori de antigen D sunt con·
spălându-se după circa
l 3 minute cu apa curată. Se sideraţi Rh pozitiv. iar cei 15 %, care nu posedă
observă la microscop. aglutinogenul D, sunt Rh negativ. În mod natural nu
Funcţ,Je fundamentale t1·'l urgonismW uman -------- ---- ------- - ---
exista aglutinine omoloage anti·Rh, dar se pot genera
ne prin transfuzii repetate de sânge R h+ la persoane
..
nivelul plâgii,' agregarea şi metamorfoza vâscoasa a
acestora, ceea ce duce la oprirea sângerarii în 2 până
Rh-, fie prin sarcinâ cu fât Rh+ şi mama Rh-. în la 4 minute. te
ambele situaţii, aparatul imunitar al gazdei reacţionea· 2 . Timpul plasmatic - coagularea sângelui la
ză faţă de aglutinogenul D ca şi faţa de un antigen Rezultatul acestei etape este transformarea fibri ·
oarecare, prin activarea limfocitelor, urmata de pro­ nogenulu i plasmatic, solubil, in fibrina inso• Ilubila. La
ducerea de anticorpi anti D (anti·Rh). Aceşti anticorpi coagulare, participă factori plasmatici. plachetari şi tr
vor reacµona cu antigenul D de pe suprafaţa hemali· tisulari, precum şi Ca2•. m
ilor şi vor produce hemoliza. 3. Dinamica procesului de coagulare
în cazul mamei Rhnegativ, când tatai este Rh poz· Coagularea sângelui se desfâşoara în trei faze: pi
itiiv', datorită caracterului dominant al genei care •codi· • faza I - formarea tromboplastinei este faza cea la
fica sinteza aglu tinogenului D, copiii rezultaţi vor mai laborioasâ şi dureaza cel mai mul� 4 8 - minute; el
moşteni caracterul Rh pozitiv. Prima sarcina poate • faza a U·a - for marea trombinei du rează 10 s; Vt
evolua normal, deoarece, in condiţii fiziologice, he­
matiile Rh+ ale fătului nu pot traversa placenta şi deci
tromboplastina transforma protrombina în trombină;
• faza a lll·a - fom1area fibrinei durează l-2s. Trom·
c,
nu ajung i n circulaµa maternă. bina desface, din fibrinogen, nişte monomeri de fibrina,
La naştere însă, prin rupturile de vase sangvine care se polimerizează spontan, dând reţeaua de fibrină ar
care au loc în momentul dezlipirii placentei de uter, o care devine insolubila în ochiurile reţelei de fibrina se nl
parte din sângele fetal trece la marnă şi stimulează fixează elementele figurate. şi sângerarea se opreşte.i să
producţia de aglu tinine anti·Rh La o nouâ sarcină, Funcţiile sângelui sunt reprezentate de funcţ ile ca
aceste aglutinine (care pot traversa capilarele placen· componentelor sale. in afara de acestea, sângele in·
tare) pâtrund in circulaţia fetală şi distrug hematiile deplineşte rolul de sistem de integrare şi coordonare
fătului. putând duce chiar la moartea acestuia, atunci umorală ale func�ilor prin hormonii, mediatorii chim ici
când aglutininele sunt in concentraµe mare. şi cataboliţii pe care-i vehiculează.
De asemenea, siingele are rol de îndepărtare şi
• Hemostaza şi coagularea sângelui transport spre locurile de excreţie a substanţelor toxi· as
Hemostaza fiziologică reprezinta totalitatea meca· ce, neutilizabile sau i n exces. na
nismelor care intervin ln oprirea simgerării la nive lul Datorita conţinutului sau bogat i n apa, sângele are arc
vaselor mici. Presupune urmatorii timpi. rol in termoreg lare. lrr.
1. Timpul vasculo-plachetar (hemostaza primară) do
Începe i n momentul lezării vasului Prima
i
reacţie cin
consta 1 n vasoconstricţia peretelui acestu a, produs�
reflex şi umoral. Urmează aderarea trombocitelor 11> TEME ŞI APUCAŢII
O Găsiţi răspunsul greşit Iru
Hemostaza se dei;fâşoară în mai multe etape, art
Factori plasmatici. succedându-se: a. timpul vasculo·placheta.r; b. tim· im
plachetarii şi tis u lari pul plasmatic; c. timpul osmotic. sul
La coagularea ,sângelu i participă mai multe sub­ sta
stanţe, care pot fi grupate în factori: a. plasmatici; m2
protrombină b . membranari; c . tisulari; d.i plachetari. în 1
o[

tromboplastina 1
Ca2-

fibrinogen
fJ Folosind schema de maI jos, j stabiliţi:
.
a compatibilftatea transfuziilor între grupele de
sange, prin ti:;msfo.rmarea liniilor în săgeţi indica­
rec

lâ !
toare;
b. grupele de primitor şi donator universal. pat
.sut
/ o '\. de
trombina- A B lare
;>rin
'\_AB/ ::>ân
i
@ Descrieţi dinamica procesulu de coagulare z ,a,'
fibrina silngelui. sl p'
-- - - - - - - --------- -- - --- ---- - - -- - CI1n:ul11
- c1;n

Marea şi mica circulaţie
!n •alcatuirea arborelui vascular se disting douâ teri·
torii de circulaţie: circulaţia mare - sistemicâ, şi circu·
' •
laţia mică - pulmonară.
Circulaţia mică
Circulaţia pulmonara începe în ventriculul drep� prin
trunchiul arterei pulmonare, care transporta spre plâ·
mân sânge cu C02-
Trunchiul pulmonar se împarte în cele doua artere
pulmonare, care duc sângele cu C02 spre reţeaua capi·
lară din jurul alveolelor. unde îI cedeazâ alveoIleIlor care-l
arterd brahială care vascularlzeaza braţul La plica cotu·
lui, artera brahialâ dâ naştese la arterele radiala si ulnarâ,
care vascularlzeaza antebra\ul . La mână se formeazâ
arcadele palmare, din care se desprind arterele digitale.
Ramurile aortei descendente
Aorta descendentâ toracicâ dâ ramuri parietale s,ii
viscerale. Ramurile viscerale sunt arterele bronsice.
pericard ice şi esofagiene.

..
elimină prin expiraţie. Sângele cu 02 este colectat de
venele pu lmonare, câte doua pentru fiecare plâmân.
Cele patru vene pulmonare sfârşesc i n atriul stâng.
Cm:ulaţia mare
Circulaţia sistemicâ începe în ventriculul stâng. p1in
..
artera aorta care transportă sar,gele cu 02 şi substanţe
nutritive spre tesuturi şi organe. De la nivelul acestora.
săngele încarcat cu C02 este preluat ele cele douâ vene
cave care i i duc în atriul drept (fig. 88).
•Sistemul aortic
Este fonnal din artera aorta şi din ramurile ei. care
iriga toate ţesuturile şi organele corpului omenesc.
Sistemul aortic i ncepe din ventriculul stâng cu aorta
ascendentâ, din care se desprind cele două artere coro­
nare. Dupâ ce urcă � cm. se curbea7.a şi formeazâ
arcul aortic, care se continuă cu aorta descendenta, sub·
împâiţitâ în toracala şi abdominala. Terminal, aorta• ab·
dominală se bifurcă în arterele iliace comune, stângii şi
dreaptă.
Ramurile arcului aortic
Dinspre dreapta spre stânga, din arc se desprind
trunchiul brahiocefalic, artera carotidâ comunâ stânga şi
artera subdaviculară stangă. Trunchiul brahi ocefalic se
împarte apoi în artera carotida comuna dreaplti şi artera
subclaviculară dreaptă. Ambele artere carotide comune,
stângâ şi dreaptă. urcâ la nivel ul gâtului până i n dreptul
marginii superi oare a cartilajului tiroid, unde se bifurcâ
în artera carulidâ externii şi intema. La acest nivel exista
o mică dilataţie, sinusul carotic (carotidian}. bogata in
receptori.
Artera carotida externii irigâ gâtul, regiunile occipita·
lâ şi temporala şi viscere le fetei. Artera carotida interna
pătrunde i n craniu, irigând creierul şi ochiul. Artere le
subclaviculare ajung de la originea lor pana în axiIlâ,, un·
de iau numele de artere axilare. Din artere le subclavicu·
lare se desprind: artera vertebrala, care intra în craniu •
Fig. 8 8 .Arborele vascular: L artera carotld6 <:om\.mfl; 2. ltunchiul
brahiocefalic: 3 .artera subclaviculară: 4 .arcul aortic; 5 .artera pul·
prin gaura occipitala. unde se uneşte cu opusa I '.
partici· rnon<1ra; 6 . artera coronara; 7 . artera hepatic-a; 8 . artera renala:
pând la vasculariza�a encefalului, şi artera toracică inter· 9.artera mezenterica înferioară: 10.artera ili;,,cO comuntt 11. artera
na, din care iau naştere arterele intercostale anterioare. fc1nurala; 12.. veoa fernuraI: ..
la; 13. vena iliaca,; 14. vena mezenterica
Inferioara; 15 .vena renală: 16.velll! !,Uprahepat ijc� 17.vena cava iofe-
Artera axilara vascularizeazâ atât pereţii axilei. cât 1l'ηioara; 1 8 .vena pulmonara; 19. vena subclaviculara: 20.vena cvvă
şi peretele anterolateral al toracelui si se conlinuâ cu superioora; 21. vena jugufor:i
 Funcţ.ii e
l fundament.alIe alIe organismului uman -------------------
Aorta descendenta
~ abdominalâ da şi 'ea ramuri parie­
tale şi viscerale. Ramurile viscerale sunt trunchiul
celiac, artera mezenterica superioarâ, arterele renale -
stanga
~ şi dreaptă -, arterele testiculare, respectiv ova·
riene- stângâ ş„ii dreaptă -. şi artera mezenterică infe­
rioarâ. Trunchiul celiac se împarte în trei ramuri - sple­
nică, gastrică stănga şi hepaticâ - şi I vascularizeatil
stom acul, duodenu l, pancreasu� ficatulI şl splina Arter•a
mezenterică superioarâ vascularizeazâ jejuno-ileonuL
cecul, colonul ascendent şi partea
• dreaptă a colonului
transvers. Artera mezenterica inferioara vascularizeazâ
partea stăngâ a colonului transvers, colonul descendent,
sigmo idul şi parte a saperioara a rectului
Ramurile terminale ale aortei
-------
arterele şi se varsa i n venele profunde. La nivelul lor se
fac injecţii venoase.
Vena calJâ inferioara Adunâ sângele venos de la
l
membreile inferioare, de la pereţii şi viscerele din bazin,
,.
de la rin chi, suprarenale, testicule, respectiv ovare, de 7
la peretele posterior al abdomenului (veneIle Ilombare}
cât şi de la ficat (venele hepatice). Vena cavâ inferioară
se formeazâ prin unire a venei
i
iliace comune stângi cu
cea dre aptâ. La rândul e, fiecare venă iliacă comuna
este formatâ prin unirea venei iliace externe cu �-er.;
iliaca internii. Vena iliacă internă colecteaza sângele dE
la pereţii şi viscerele din bazin. i:
Vena iliacă extemâ continuâ vena femura!â care
strânge sangele venos de la n ivelul membrului inferioc.

Arterele iliace comune - stângă şi dreapta -, ajJn­
se la articulaţia sacro-iliacă, se împart fiecare în artere
iliace externă sii i interna.
Artera iliac� externa iese din bazin ş i ajunge pe faţa
anterioara a coapsei, devenind artera femuralâ. care
irigâ coapsa. Se continuă cu artera poplitee, care se a!lâ
i n fosa poplitee (faţa posterioara a genunchiului). Ea se
imparte în douâ artere tibiale: I.i artera tibială anterioară
iriga Faţa anterioarâ a g ambei ş laba piciorului şi se t er ·
rninâ prin artera dorsala a piciorului, din care se
desprind arterele digitale dorsale; 2. artera tibială pos
terioară irigă faţa posteri oarâ a gambei şi, ajunsă în
=
Ca si la membrul superior, se disting vene superficia,c'
si ,-ene proftnle (cu aceleasi aracteristia).
Vena cai'<! in!erioare la dreapta coloanei ver:�
brale. � ciafra<rr.a si se ta:minâ i n atriul dreo1.
O •'Ere cpa;-..e a mari c:i.ok5 este vena porta. care­
lral.s;xc� s::re nat s!oge1ncân:2: cu 51.lbstante nu-.:?­
tive rezu.122 t r: .=-.c c:bscioo iniestirale. Ea se fa:·
mează din .:rwe 2 ::a ,'e'le mez,emeric:a su:>erioa: "-
mezemeric:â ioîerica2 si �
TEME Şl API.JCAlll
cil.
O Descrieţi CÎJCl."4� l:Jllimcr= !:le trasa:f ,:e­

=
regiunea plantara, se împarte în cele două artere plan· ;,îl
tare, internă şi externa, din care se desprind arterele tricuiuJ drept - atrii:. � pr
diigital
. e plantare. @Grupaţi raspunsurie CÎI
Artera iliacă internă are ramuri parietale pentru pe­ Sistemul aortic a.. incepe -�
I., •.� stzn; ,=-.
reţii bazinului şi ramuri viscerale pentru organel e din
bazin (vezică urinară, ultima porţiune a rectului) şi orga·
nete genitale - uter, vagin, vulvă, prostată, penis.
branhia� c. se continuă cu aorta descenderlla
se lmparte în toracalâ şi abdomina!â: d.. se �â:;.
=
aorta ascendenta; b. se cutbe.:z2 si r,,.,.-,;,,.> 3C'­

•
*Sistemul venos
Sistemul venos a l maril circulaţii este reprezentat
de două vene mari: vena cavă superioară şi vena cava
inferioara.
Vena cavă superioară. Strânge săngele venos de
la creier, cap, ga� prin venele jugulare interne, de la
membrele superioare, prin venele subclavicu lare, şi de
la torace (spaţiile intercostalIe,, esofag, bronhiL pericard
prin divizarea aortei abdominale 1n a.�cle �
c0mune stângă şi dreaptâ.
Vena cavâ superioara colecteaza direc: es2�-ae
venos din: a. venele jugulare interne: lJ. .� �
fragmatice inferioare; c. venele subda� :. �
nele a,cilare; e. sistemul venos azygos.

==-
şi diafragm), prin sistemul azygos . rCirculat1a hmfat că
De fiecare parte, prin unirea venei jugulare interne Prin sistemul limfatic (îig. 89 � fL -.
cu vena subdavicularâ, iau naştere venele brahiocefa­ face parte din mediul intern a or_•is ••b ;r
final, ajunge în circulatia ve:o::2S?..
lice stânga şi dreapta, iar prin fuzionarea acestora se
formeazâ vena cavă superioară.
Vena subclaviculară continua vena axilara care strân·
ge sângele ve nos de la nivelul membrelor superioare.
Sistemul !imfatic se -'oeosebes;c :ie s:s.:.-:i �­
lator sangvin prin doua =-ce...;,:X.::
=
• este adaptat la functia de. ae et � rncr Jr
-
Sângel e venos al membrelor superioare este colectat de
doua si steme venoase, unul profund şi unul superficial.
Venele profunde poartă aceeaşi denumire cu arte­
spre deosebire de (4Rac S23_;',-rc
zffieintt:11fd:iaa ........
e�- -.... s � �
=
care cauză cap8arele � frc:::,etj � 1e.:::::a:ae.
x:= -

rele care
• le i nsoţesc. • pereni ™,.,;fa;Jc;E s.r -a ;...=.: '2!:!t. �
Venele superficiale, subcutanate, se gasesc imediat
sub piele şi se pot vedea cu ochiul liber prin trans·
parenţa, datorita coloratiei albastre. Ele nu insotesc
ai ,'i!Selor sa:,g-.�
5ister..,_. ·n. =::. =-'=-< jcI&&"
a! ace5!S .s::-__c=_._� ::?. s ™5...: ��
=
._!c · -. �şa
 trunchiurile limfatice mari, ajungand, in final, i n doua co­
lectoare limfatice mari : canalul toracic şi vena limfatica
dreaptă.
Canalu/ toracic. Este cel mai mare colector limfatic
şi începe printr-o dilataţie numitâ cistemâ chili, şituara
i n faţa vertebrei L2 Urcă anterior de col oana vertebrala,
înapoia aortei, străbate diafragma şi pătrunde in torace,
deschizându·se în unghiul venos format prin unirea
venei jugulare interne din stânga cu vena subclavicu lara
stângă; are o lungime de 25-30 cm, fiind prevazut cu
valve i n interior. El strânge limfa din jumătatea infe·
rioarâ şi din pătrimea superioară stângă ale corpuluL
Vena limfalicil. dreaptil. Are o lungime de 1 2 - cm şi
colecteatil limfa din patrimea superioara dreapta a cor·
puluL Se deschide la confluenţa dintre vena jugulara
internă din dreapta şi vena subclaviculară dreaptă.
În fiecare minut se fil treaza , la nivelul capilarelor arte­
riale, 16 mL apă. Din acest volum, 15 mL se resorb în
a. b. sânge, la nivelul capătului venos al capilarel or . Volumul
F"ig. 89. Sistemul Umfatk: a. eviden(ierea drenarlIi d�,I regiunea superi­ de apă restant în ţesuturi nu stagnează, ci ia calea capi·
ooră dreaptâ; b. e,idenperea drenarii corporaIle:: L gangliÎooi Ilatero-cer­ ,. limfatic mediu este i n jur de
larelor limfatice. Debitul
vical\ 2 canalu
• l coroclc;, 3. cisterna chiti; 4. ganglion ii lIimfatici lombari;
·,
5 . gangHonl 6mlatid ir,gl,lnali; 6 . ganglioni limfatici axilari; 7 . vena limfo­ 1 500 mL/z.i, însâ poate varia mult în funcţie de factorii
tica dreaptâ; a ganglionii submandibulari
• : 9. limfaticele glandei mamere. hemodinamici local i.
Capilarele limfatice sunt foarte râsplmdite, ele gâsin· Splina
du·se în toate organele şi ţesuturile. Prin confluenţa ca· Este un organ abdomina� nepereche, care aparţine
pilarel or Limfatice se forrneatil vase limfatice, care sunt sistemului circulator. Ea produce limfocite, distruge he­
prevazute la interior cu valve semi lunare ce înlesnesc matiile bătrâne, intervine în metabolismul fierului şi este
circula�a limfei. un organ de depoziti sangvin (200-300 mL de sânge) pe
Peretii vaselor limfatice au o structură asemânătoa· care îl trimite în c rculaţie în caz de nevoie (hemoragii,
re venelor. Pe traseul vaselor limfatice se gâsesc o serie efort fizic).
de formaţiuni caracteristice. numite ganglioni limfatici Splina ocupă loja sp lenicâ, cuprinsâ intre colonul
(fig. 90), prin care limfa trece i n mod obligatoriu. transvers şi diafragm, la stânga lojei gastrice. Are o
• Ganglionii limfatici realizează mai multe fun�t pro­
• cu loare brun-roşcată şi o masă de 180-2009.
duc lIimfocite ş monocite, forrneaza anticorp� au rol în Vascularizaţia arteriala a splinei este i realizata de
„ ii,i opresc pătrunderea
.
circuIlaţia• limfe unor substanţe strâ· artera splenicâ, ramură a trunchiului cel ac. Sângele
ine, au rol de barieră în răspândirea infecţiilor. venos este colectat i n vena spIlenică, • aceasta par·
Limfa colectata d n diferitele ţesuturi şi organe,
i
tic pand la formarea venei porte.
i
după ce a strabâtut ganglionii regionaIli,, circulă spre
TEME ŞI APLICAŢII
Găsiţi râspunsul greşit
Sistemul limfatic: a . este adaptat la funcţi a ele
drenare la nivel ul ţesuturilor; b . capilarele sale for·
meazâ retele terminale; c . are vase cu pereţi mai
groşi decât ai vaselor de sânge; d. prezintă ganglioni
pe traseul vaselor limfatice.
jn ganglionii limfatici se produc: a . anticorpi;
b.. lIimfoeite; c . eritrocite; d. monocite.
6 Splina este un organ care=- a produce limfocite;
i b. intervine în metabolismul fieruluţ c . este situată
intre colonul ascendent şi di afragmă, în dreapta
Fig. 90 . Ganglion Umfntic 1. vase aferente; 2. capsu lIa fibroasa: 3. t.ra; · lojei gastrice; d. are rol de depozit sangvin.
becuIle.'; 4.. ionâ
' c<>rtica
, I
â;
J 5 . vas eferent; 6 . medulIarii.
•
Furief!,1
1 !0 fondnmon111fo nlo organismu11
lui umrtn --- -
------------------ ---
- -

Activitatea cardiacă
r
Aparatul cardiovascular asigură circulaţia sângelui
şi a limfei în organism. Prin aceasta se îndep l inesc d o ­ ţ
t
ua funcţii majore: 1. distribuirea substanţelor nutritive
şi a oxigenului tuturor celulelor din organism; 2 . colec­
tarea produşilor tisulari de catabolism pentru a fi exc­ F
retaţi. Forţa motrice a acestul sistem este inima (fig. a
91), în timp ce arterele reprezinta conductele de distri­
buţie, venele, rezervoarele de sânge. asigurând i ntoar·
cerea acestuia lIa inima. iar mlcrocirculaţia (arteriole,
--- - -1
..;;:..-----2
A
ir
metarteriole, capililare, venule), teritoriul vascular la ni­
10- -
-
"'
z
velul căruia au loc schimburile de substanţe şi gaze.
Inima ir
Inima ca .pompă·. Rol ul fundamental al inimii este SI
acela de a pompa sânge. Fiecare parte a inimii este tr
echipata cu doua seturi de valve care, ln mod normal,
impun deplasarea sângelui lntr·un singur sens. d,
....
l Valvele atrio-ventriculare (mitra l a şi tricuspidă). ac
care separă abiile de ventricule, se deschid în timpul ac
diastolei, permiţănd sângelui să treacă în ventricule. ' I. valve sigmoide; 2. atriu stâng. 3. valva
Fig. 9l C&vită�le, inimll: si,
Aceste valve se inchid i o timpul s istolei, interzicând bicuspidă {mitrală� 4 . trabecule; 5 . ventriIcul stang; 6 . ventr icul drept
trecerea sângelui înapoi în atrii. 7. rnuŞchi papilat; 8. cordaje teoolnoase;.9'. valva trlcuspidâ; 1I0.. atriu lri
2. Valvele semilunare (aortice şi pulmonare)I se drepl de
deschid în timpul sistolei pennitind expulzia sânge­ înlr·un sinciţiu ifuncponal. De ac
lui în artere, şi se închid 1n diastoIla,' impiedicand • fapt, inima• funcţionează
ca două sinciţi : unul atrial şi unul ventricular, izolate n,�
revenirea sângelui in ventrirule. din punct de vedere electric. în mod normal, existâ o no
Activitatea de pompa a inimii se poate aprecia cu singura conexiune funcţionala electrică intre atrii şi fur
ajutorul debitului cardiac, care reprezinta • volumul de ventricuIle:. nodulul abioventricular şi continuarea sa. atr
sănge expulzat de flec-are vernricul l n tr u· n minut El fasciculul atrioventricular His. ţio
este egal cu volumul de sânge pompat de un ven­ i
Musculatura cardiacă este al cătu tă din doua tipuri
tricul la fiecare bătaie (vo!um-bataîei îrunulµt cu frec­ de celule musculare•': ver
venţa cardiacă. Volumul-bataie al fiecarui ventricul Ac
1. celule care iniţiaza şi conduc impulsul; înL
este, în medie, de 70ml.., iar frec\enta cardiacă nor·
mală este de 7 0 7- 5 batăi/mln; astfel debitul cardiac
2. ce lule carei
, pe lăngă conducerea impulsulu� ras­ ritn
de repaus este de aproximativ 51 min. Frecventa car­ pund la stimul prin contracţie şi care alcatuiesc mio­
diaca este sub control nervos. Activitate.a sistemului cardul de lucru. mo
nervos simpatic determina creşterea frecventei car­ Evident, ambele tipuri de celule sunt excitabile. sau
diace, i n timp ce activitatea parasimpatica (vagală) o dar , contrar situaţi ei întâln ite la muşchiul striat, S:.­ rea
scade. Volumul-bataie variaza cu furia contracţiei mulul este generat i n interiorul organu lui insuşi (i­ noe
ventriculare, presiunea arterială si ,-olunu de sânge celulele de tip 1); acest fapt /constituie autoritmicita:e efe,
aflat in ventricul la sfârşitul
/ diastolei. ln cursul unor sau automatismul inimii.
efortmi fizice intense, frecvenţa cardiaca poete ce, şte
& a Excitabilitatea este proprietatea celulei mu=· de,
pâna la 200 de bâtai pe mlnut iar ,"OMllul-batale lare cardiace de a răspunde la un sti mul printr-..:­ con
�,a la 150 ml, determinănd o crestere a debitului potenţial de acţiune propagat Unele manifestări a.: mar
� de la 5 la 30 litri, deci de 6 ori ir, somn. de­ '
excitabilitaţii (pragul de excitabilitate, legea •tot sa... mio-
:X:L.. =dac scade; în febră, sardnâ si !? allt!ldine. nimic") sunt comune cu ale altor celule excira.:i:..e. c
ceS:r.. Inima prezintă particuil aritatea de a fi excitabilâ � a de
c..n:::2 de ;ximpâ a inimii se realizew 01 ?ajutorul
=- 1n faza de relaxare (d astolă) şi inexcitabilă 1n faza � I·n ec
:x-'...... ee:.cc :::,rscbbthri cardiac. contracţie (sistolă). Aceasta reprezinta legea b5 ase,
?v e'"'.Je ::.ndanentale ale mkce:13±: citabilitapi peri odice a in imii. În timpulI -sistolei, inic-.. Gen,
� -2!!,: Tei o:l;...,e C2lliz;ce iSZ _,::..JSimsă se află i n perioada refractară
• • absolută; oricat de:>.: lările
r-rierr �� ce:2 ce �� � temlc ar fi stimulu1l,, el răm8ne fără efecL Ace= :.e e:
--------------------------------- -Cirr.1 lai.;a
- - - -
particularitate a excitabilitllţii miocardice prezinta o
;

r
mare importanţ� pentru conservarea funcţiei de
pompa ritmicii. Stimulii cu frecvenţă mare nu pot
tetaniza inima prin sumarea contracţiilor. ExpLicaţia
stclrii refractare a inimii rezidă din forma particulara a
potenţialului de 8
• acţiune al fibrei miocardice.
b . Automatismul reprezinta proprietatea inimii de
a se autostimula.
Scoasa din corp, inima continuă sa bată. În lipsa in·
fluenţelor extrinseci nervoase, vegetative şi umorale, 2
inima \şi continu� activitatea ritmică timp de ore sau
zile, dacă este irigata cu un lichid nutritiv special. 3
i
Automatismul este generat în anumiţi centr . care au
i n alcatuirea, lor celule ce iniţiaza şi conduc impul·
surile (fig. 92). În mod norma1l,, i n inimă exista trei cen· 4
tri de automatism cardiac. •
I. Nodulul sinoalrial La acest nivel, frecvenţa
•
descarcărilor este mai rapidă, de 70·80/ minut şi, din
.
Fig. 92. Sistemul de conducere ol lnJmil: L septul interatriiaIl: 2. ramu·
ra dreaptâ şi stângâ a fascIicuIluIlui HIi s.; 3 . sept interventriiculaţ '
această cauza, activitatea cardiacâ este condusa de 4 . apex; 5 . fibre Puckinje; 6 . fosdtuIlul Hls;' 7 . nodul alrioventricul•r.
8. nodul sinoatrial.
acest centru, inima bătând, in mod normal, în ritm
sinusal.
• redusă la atrii şi mai puternică la ventricule, mai mare
2. Nodulul acriouentrlcular Goncţiunea alrioven· la ventriculul stâng faţă de cel drept ContracUile inim ii
triculara). La acest nivel, frecvenţa descârcârilor este r relaxârile, diastole.
se numesc sistole, iar
de 40 de potenţiale de acţiune/minut De aceea,
acest centru nu se poate manifesta în mod nor· TEME ŞI APLICAŢll
mal, deşi el funcţioneazâ permanent şi în paralel cu i
nodulul sino·at.rial. Dacă centrul sinusal este scos din Asociaţi proprietăţile fundomentale ale miocarduluJ,,
funcţie, comanda inimii este preluata de nodulul prevăzute Tn coloana din stănga, cu modalităţil e prin
atrioventricular , care imprimă r itmul nodal sau jonc· ca�e se manifestă ac::estea, descrise în coloana din
ţionai. dreapta:
3 . Fasciculul His şi reteaua PurkiTife. Aici frec· 1. exdtabilitatea a,. autoexcitarea miocardu·
venta de descarcare este de 25 de impulsuri/minut lui, datorită centrilor care
Acest centru poate comanda inima numai în cazul au în alcatuirea lor celule
I

intreruperii conducerii atrioventriculare, imprimând care iniţiază şi conduc

ritmul idio·ventricular. impulsurile
Ritmul functional al centru lui de comandă poate fi 2.-qmductibilitatea b. dezvoltarea tensiunii
modificat sub acţiunea unor factori externi. Câldura între capetele fibrelor
sau stimularea sistemu lui nervos simpatic , accele·
•• miocardului
reazi\ ritmul inim ii - tahicardie, in timp ce răcirea 3. contractilitatea c. răspunsul celulei muscu·
nodulului sinusal sau stimularea parasimpat • ijcului au lare cardiace la un stimul,
,
efect contrar - bradicardie. printr·un potenţial de
c. Conductibilitatea este proprietatea miocardului acţ)µne propagat
de a propaga excitaţia la toate fibrele sale; viteza de 4 . automatlsmul d. propagarea
I excitaţiei la
conducere difera: de exemplu, este de 10 ori mai toate fibrele miocardului
mare prin fasciculul His şi reţeaua Purkinje. decât prin
miocardul contractil atrial şi ventricular. Oclul cardiac
d. Contractilitatea este proprietatea miocardului de Un ciclu cardiac (fig. 93) este format dintr·o sistol a
a dezvolta tensiune intre capetele fibrelor saIl e., Astfel, Si o diastolă. Datoritll întârzierii propagării stimulului
în cavitâţile inimii se generează presiune, iar, ca urmare prin nodu lul atr1~
a scurtllrii fibrelor miocardi ce, are loc expuIi io·ventricul ar, exista un asincronism i n ·
i lzia sângelui. tre sistola atriilor şi cea a ventriculelor. sistola atrială
Geneza tensiunii şi vJteza de scurtare sunt manifes· o preceda cu O.JO s pe cea a ventriculelor. Durata unui
tările fundamenta le aIle contractili tâţii. Forţa de contrac· ciclu cardiac este invers proporţională cu frecvenţa
'
fie este proportionalâ cu grosimea pereţilor inimi]; mai cardiacă. La un ritm de 75 de bătlli pe minu� ciclul
, 91 , . ·
. ~ '.". ,
 •
Functu!e fundamentalR i;!e orgarnsmului umor' ----- -
- --
cardiac d urează 0,8 s . Elîncepe cu sistola atrială c are
dureaza 0,10 s. Ventriculele se aflâ la sfârşitul diastolei,
sunt aproap e pline cu sănge. iar sistola atrialâ defini·
tiveazil această umplere•. În timpul sistolei atriale are
loc o c reşte re a presiunii din atril Sângele nu poate
renua sp re vene e mari, datorită contracţiei fibrelor
l manifestari electrice, mecanice si acustice. Manifes·
musculare din jurul orificiilor de vârsare a venelor i n
atri i . Singura cale deschisâ o reprezintâ orificiile atrio·
ventriculare. Sistola atrială este unrnata de diastola a tr! ·
ală care dureazâ 0,70 s . în paralel şi corespunzător
1 nceputului diastolei atriale. are loc sistola ventr!cularâ
care du reaza 0,30 s şi se desfăşoarâ în două faze: faza
de contracţie izovolumetrlcă şi faza de ejecţie. Prima
începe în momentul î nchiderii valv elor atrio-ventricu·
-
- -- ------ ----­
0,40 s numită diastolă generală. i n care atriile şi ven·
tricule le se relaxeazâ. La sfârşiwl acestei faze, are Joc
sistola atlialâ a ciclului cardiac umiător.
Manifestări ce însoţesc ciclul cardiac
în timpul activităţii sale. cordul produce o serie de
tarile electrice reprezintă însumarea vectori ala a bio· �
curenţilor de depol arizare şi repolarizare miocar dică.
inregistrarea grafică a ac estora reprezintâ electrocar­
diograma, metodă fo arte larg folositâîn clinică pentru �
explorarea activităţii inimii. c
Manifestările mecanice sunt redate de şocul ape­ (
..
xian, care reprezintă o expansiune sistolică a peretelui
, •
toracelui în dreptul vârfului inimii {spaţiul cinci inter·
t

lare si. se ,tem1ină în momentul deschiderii valvelor
semiiunare. În acest interv al de timp, ventriculul se
contractâ ca o cavitate închisă, asupra unui lichid în·
compres ibil, fapt care duce la o creştere foarte rapidă
a presiunii intracavit are. in momentul l n care p resiu·
nea ventricul ară o depăşeşte pe cea din artere, valve e
l
semilun are se deschid şi are loc ejecţi a sângelui.
Faza de ejecţie înce pe cu deschiderea valvelor s e ·
mil unare şi se tenrninâ în momentulînchiderii acesto­
ra . Volumul de sânge ejectat în timpul unei sistole (vo­
lum-bătaie sau volum sistolic) este de 75 ml în sta re
de repaus şi poate creşte până la 150--200 ml în e for·
turile fizice intense.
t
costal stâng), şi de pulsul arterial care reprezinta o ex·
pansiune sistolicâ a peretelui arterei datorită creşterii
bruşte a presiunii sângelui.
Pulsul se percepe comprimând o arteră superficia·
lă pe un plan dur (osos) - de exe mplu, artera radială.
..
Prin palparea pulsului obţinem in formaţii pri vind valu·
mul sistolic, frecvenţa cardiaca şi ritmul inimii. Înre·
gistrarea grafică a pul sului se numeşte sfigmogramă ca
Ea oferă informaţii d espre artere şi desp re, modul de gu
goli re a ventriculului stang.
• pu
Manifestaril e ac ustice sunt reprezentate de zgo­ su
motele cardiace.
po
Zgomotul I, sistolic, este ma lung, de tonalitate joa·
i

Urrneazâ apoi diastola ventricUlara, care durează sâ şi mai int ens. El este produs de închiderea valvelor la
0,50 s . Datorita relaxării mioca rdului, presiunea intra· atr io·ventriculare şi de vibraţia miocar dului la
cavita ra scade rapid Cmd presiune a din ventricule începutul sistolei ventriculare.
devine inferioara celei din arterele mari, are loc închi· Zgomotul U, diastolic, este mai scurt, mai ac ut şi
derea valv elor semilunare, care împiedica r eîntoarce·
rea sângelui în ventricule.
Pentru scurt timp, ventriculele d evin cavităţi i nchi·
.. ..
m ai puţin intens. Este produs, la începutul di astolei
ventricular e, de închiderea valv elor semi
.- Ilunare.
Zgomotele cardiace pot fi înregistrate g rafic, rezul­
şi
:
se
•
se (diastolă izovolumetrică). Tn acest timp, presiunea tând o fonocardiogramă. a r
i ntraventriculară continuă sâ scadă pănâ la valori infe· val
rioare celei 'din atrii, permitilnd deschiderea v alve lor est
atdo·ventriculare. În acest momen� începe umplerea i· --CUVINTE CHEIE ---·····�·--· -··--
· cor
cu sâ nge a ventriculelor. Urmează o perioadă de ŞO<
ciclu cardiac, diastola, sistola, legea inimii, contracţie ; Un<
l zovolumetrică, şoc ape xian, puls arterial, electro- '
i .. eIla:'
Sistol a Sistola , cardiogramâ, sfigmogramă, zgomote cardiace
a trială
0,10 s
Diastola auialâ
0,70 s atrialâ
0,10 s
I_ .._______.....-..-··--··....-·- cec
ace
duc
Sistola inin
ventricu· Diastola ventriculară TEME ŞI APLICAŢII
la râ 0,50 s mo­
OAflaţi răspunsul corect tare
0,30 s Durata ciclului cardiac este: a. asincronă; b. direr. ACE
Diastola generalâ proporţienală cu frecvenţa cardiacă; c. de 0,8 s l a m; tulu
0.40 s ritm de 75 de bătăi pe minut; 'd. toate răspunsurile mu�
sunt g reşite. sim
Fig. 93. Ciclul cm-dloc. lă a
 ----- ----- -- - - ---- --- - - - - - - - - - - Circui.a�1;.
-

i­ Suprafaţa totala de secţiune a arborelui circulator

c
@ Grupaţi râspunswile corecte. • creşte semnificativ pe masurâ ce avansam spre peri·
• Faza de ejecpe ventriculara: a. începe c_u deschi·
feriIe•. Viteza de curgere va fi invers proporţionala cu
derea valvelor bi· şi tricuspidă; b . începe cu deschi·
derea valvelor semilunare; c. se termina cu închi· suprafaţa de secţiune.
derea valvelor atrioventriculare; d . se termină în Circulaţia sangelui prin artere se apreciaza
;· momentul închiderii valvelor semilunare. masurând presiunea arterială, debitul sangvin şi rezis·
)­
© Găsiţi raspunsuJ greşit tenţa la curgere a sângelui (rezistenţa periferică).
a. Manifestările care însoţesc ciclul cardiac pot fi Presiunea arterială
r­ grupate în: a mecanice, b. termice; c. electrice; Sânge le circulă i n vase sub o anumită presiune,
u
d . acustice. care depăşeşte presiunea atmosferică cu 120 mm Hg
e Completaţi spaţiile punctate cu termenii şi dura· în timpul sistolei ventriculare stângi (presiune arteri·
ala maxima sau sistolica) şi cu 80 mm Hg in timpul
tele corespunzătoare.
La un ritm cardiac de 75 de bătăi pe minut dura­ diastolei (presiune arterială minimă sau d iastolică). in
ta ··· --·· atri ale -este de ··--··· a diastolei ·····-·· de practica medicală curentă , la om, presiunea sângelui
i
, a ...-... ventriculare de
........ , a sistolei ......... de ......... se aprec ază Indi rect prin măsurarea tensiunii arteri­
........., iar a .._.. generale este de .... -..· ale. Aceasta se determină măsurând contrapresiunea
,,
necesară a fi aplicata la exteriorul arterei, pentru a
a­ egala presiunea sângelui din interior.
â.
Factorii· ,determinanti ai presiunii arteriale
u· Circulaţia sângelui ,
Debilul cardiac. Presiunea arterialâ variază pro­
e­
ă
le

o-
Cu studiul circulaţiei sângelui se ocupâ hemodinami·
ca. Sângel e se depl aseazâ în circuit inchis şi intr·un sin ·
gur sens. Deoarece mica şi marea circulaţie sunt dis·-
puse în serie, vol umul de sânge pompat de ventriculul
stâng, intr·un minut, în marea circulaţie, este egal cu cel
. porţional cu acesta.
..
Rezistenla periferica reprezintă totalitatea facto·
rilor care se opun curgerii sângelui prin vase. Este
...
direct proporţionalâ cu viscozitatea sângelui şi Iun·
gimea vasului. Cea mai mare rezistenţa se întâlneşte
pompat de ventriculul drept i n mica circulaţie. la nji velul arteriolelor. Cu cât vasul este mai îngust şi
,a­ i
Legile generale ale hidrodinamicii sunt aplicabile şi mai lung, cu atât rez stenţa este mai mare.
or la hemodinamică.
la
Volumul sanguin (volemia} variază concordant cu
"Circulaţia arteria lă variaţia lichidelor extracelulare (LEC). În scâderi ale
,
volumu lui LEC, scade si volemia şi se produce o
si Arterele sunt vase prin care sânge, • Ile iese din inimă
!ei şi au următoare e proprietaţi funcţionale. diminuare a presiunii arteriale (hipotensiune): in creş·
l teri ale LEC. creşte volemia şi se produce o creştere
Elasticitatea este proprietatea arterelor mari de a
ul- se lâsa destinse când creşte presiunea sângelui şi de a presiunii arteriale (hipertensiune).
a reveni la calibrul iniţial cănd presiunea a scăzut l a Elasticitalea contribuie la amortizarea tensiunii
valori mai mici. fn timpul si stolei ventricul are, l n artere arteriale în sistolă şi la menţinerea ei in diastolă. Scade

-·• este pompat un volum de 75 ml de sânge peste cel

conţinut în aceste vase. Datoritâ el asticităţii, unda de
•I şoc si stolică este amortizată. Are loc înmagazinarea •
� I'
unei parţi a energiei sistolice sub formă de energie
el astica a pereţilor arteriali. Aceastâ energie este retro·
cu vârsta.
Intre debitul circulant, presiunea sângelui I şi rezis·
tenţa la curgere există relaţii matematice. Debitul este
direct proporţional cu presiunea şi invers proporţi onal
cu rezistenţa: D = P /R.

_J • •
cedată coloanei de sânge, în t i mpul diastolei. Priin
aceste variaţii pasive ale calibrului vaselor mari, se pro­
' Viteza sângelui în artere, c:a şi presiunea scad pe
mâsurâ ce ne depărtăm de inima. fn aorta viteza este
duce transformarea ejecţiei sacadate a sângelui din
inima în curgere continua a acestuia prin artere.
• de 500 mm/ s, iar in capilare, de 0,5 mm/ s. deci de
mie de ori mai redusă. Aceasta se datorează creşterii
t o
...
Contractilitatea este proprietatea vaselor de a·şi suprafeţei de secţiune a teritoriu lui capilar de o mie
modifica marcat diametrul lumenului prin contrac· de ori faţă de cea a aortei.
tarea/relaxarea muşchilor netezi din peretele lor. Hipertensiunea arterială sistemică reprezintă
i
Acest fapt permite un control fin al distr buţiei debi· creşterea presiunii arteri ale sistolice şi/ sau diastolice
tului cardiac către diferite organe şi ţesuturi. Tonusul peste 130 mm Hg, respectiv 90 mm Hg. Hipertensiu·

..'
muscul aturii netede depinde de activitatea nervilor
si mpatici, de presiunea arteri ala, de ,concentraţia loca·
la a unor metaboliţi şi de activitatea unor med atori.
i
•
nea determină creşterea ucrului mecanic cardiac şi
•
l
poate duce la afectarea vaselor sangvine şi a altor
organe, mai ales a rinichilor , cordului şi ochilor.
l·unctnle 1unctc1nenca10 ole organismJ lui wman ----------------- --- ---­
u

•circulaţia venoasa Presa abdoo1inali1 reprezintă presiunea pozitivă din i

Venele sunt vase prin care sângele se în toarce la �avitatea abdominala care împinge sânge le spre inimă. t
....
inimă. Volumul venos este de trei ori mai mare decât cel ln in spiraţie, datorita coborclii diafragmului, efectul de
presă este accentuat.
I
(
arterial. aşadar, i n teritoriul venos se află circa 75% din
volumul sangvIin. . Presiunea sângelui în vene este foarte Pompa musculara în timpul contractiilor muscula·
joasă: 10 mm Hg la originile sistemului venos şi O mm Hg re, venele profunde sunt golite de sănge. iar i n perioa­ d
la vârsarea venelor cave în atriul drepL Deoarece su· de le de relaxare dintre două contrac!ii. ele aspira sân· n
prafala de secţiune a venelor cave este mai mica decâl gele din venele superficiale. Refluxul san gvin este
. iiaţie a sângelui creşte de a
a capilarelor, viteza de circu i mpiedicat de prezenţa valvelor �a nivelul ve nelor mem­
l l brelor inferioare)..
periferie (0,5 mm/s) spre inima, atingând valoarea de
IOOmm/s ln cele doua vene cave. Graoitatia favorizeatii curgerea sângelui din venele
Datorită structurii pereţilor lor,•
, .care conţin cantităţi situate deasupra atriului dre pţ are efect negativ asupra
mici de !esut elastic şi ţesut muscular neted. venele pre­ i ntoarcerii sângelui din venele membre lor inferioare.
zintă cflStensibilitate si contractilitlte. /vlasajul pulsatil efectuat de artere asupra venelor
Cauza principahl a întoarcerii sângelui la inima este omonime, aflate împreuna în acelaşi pachet vascular,
însaşi activitatea de pompă cardiaca Inima creeaza şi are efect favorabil asupra întoarcerii ven oase.
mentine pe;manent o diferenlă de presiune intre aortă Întoarcerea sângelui la inimă are o mare importanţa c
(lOOmmHg) si atriul drept (OmmHg). Deşi presiunea pentru reglarea debitului cardiac, deoarece
i
o inima sănâ ·
sarigelui s.cade muli. la crecerea prin arteriole si capilare, toasă pompeaza, conform legii nimii, atât sânge cât
mal rarnâne o fooă de împingere de 10 mm Hg, care se pr imeşte prin aflux venos.
manifestâ la începutul sistemului veros. Inima funcţio­
nează simultan ca o pompâ aspiro-respingaloare. Ea TEME ŞI APLICAŢII p
a
trimite sânge spre aon:a. în timpul sistolei ventriculare,
şi, concomltent. aspira sângele din venele cave în atriul Grupali răspunsurile corecte.
Circulaţia sângelui prin artere se apredază prin V
dr epl măsurarea: a presiunu arteriale; b . debitului sangvin; p
Aspiraţia toracica reprezintl un fact« ajutător care c . rezistenţei periferice; d toate răspunsuri le sunt
contribuie la menţinerea una; valori scazute ale presiu­ greşite V·
nu în venele mari din cavitatea toracica Ea se manifestă Hipertensiunea arterială poate afecta: a. vasele ir
mai ales in inspiraţie. sangvine; b. rinichii; c . inima; d ochiL
p
d
Noţiuni elementare de igiena şi patologie Hemoragiile interne şi externe CI
Cardiopatia ischemica (boala" coronara ischemidi) Pierderea unei cantităţi de sănge din sist eimul ciretl" p,
Este cea mai frecventâ cauzâ a mortalitatii in Euro- lator , fie la exteriorul organismului (hemorag i externe
pa şi America de •Nord şi se datorează scaderii debitu­ fie i n ţesururi sau cavitâţi ale organismului (hemorag: sf
lui sangvin la nivelul circulaţi ei coronariene. Îmbraci! o interne), are consecinţe grave sau dramatice in funcue te
forma acutâ (ocluzia cronariană acută, infarctul de mio­ de cantitatea pierduta sau de ţesutul JezaL Cauzele SU'li. di
multiple , cele mai frecvente fiind cele traumatice.
• sau cronică (diminuarea forţei de contracţie a
card)
pompei cardiace). Cea mai frecventâ ca� a dirninuarii L.eucemille m
debitului coronarian este ateroscleroza (proces prin c a · Reprezinta neoplazii ale ţesuturilor hematofcira:e­
• genetica sau care
re, la persoanele cu predispoziţie toare. Sunt de multiple tlpuri iar cauzele aparipei lor-;._
, • mă· sunt cunoscute.
n âncâ lipide i n exces, mari cantităţi de colestero
l sunt Anernille
de pozitate progresiv sub endoteliul art eri al; ulterior,
aceste depozite se fibrozeaza, apoi, calcificându-se, re­ Ane miile se definesc ca scăderea numaruiU: ::.: sic
zulta pl aca aterom atoasă; aceastl protruzioneaza în lu· eritrocite sau a cantităţii de he moglobina Po.. - cu
men ul arterial, blocand parţial sau total fluxul sangvin� provocate pri n: p ierderi, produce re insuficienta. c.5
Pentru a preveni acest proces sunt necesare o alimen­ trucţie e xcesivă sau o combinaţie a acestor rr-=­ şo
dic
taţie
• echilibratâ precum şi evitarea sedentarismului nisme.
Aritmiile cardiace Cele mai frecvente tipuri de anemie sunt ..::-c.=­ •ap
Reprezintă tulburări l n producerea şi/sau conduce· rele: pe
rea impulsului
• cardiac. Sunt de numeroase tipuri şi pot • Anemia prin pierdere de sânge: dupa o �e,i Câi
avea o multitudine de cauze. rdgie rap idâ, organismul înlocuieşte plasma pie!°=-:?; vir
 ---- -------- - -- - - - - ---------- - - Ctrcula�a
lin în l-3 zile, dar eritrocitele revin la normal i n 3·6 sap· • Anemia megaloblastkâ
• se caracterizează prin
\â . tamâni. În cazul unor hemoragii mici şi repetate, con· producerea unor hematii ' mai mar i decât normal, •cu
de ţinutul în hemoglobinâ al hematiilor este afectat forma şi funcţionalitate alterate. Acest fapt se dato·
(acesta scade). reazâ. în principal, unor perturbări la nivelul absorbţiei
la· • Anemia feripriva apare prin alterarea producerii intestina le a vitaminei 612 sau a acidului folie.
ia · de hemoglobinâ ca urmare a unui deficit 'I la nivelul
in · metabol ismului flerului (aport, absorţie, transport etc.).
;te
m·
ele
)ra
l.«crare practică se percepe o accentuare progres'iivă a zgomotelor
for ritmice, după care acestea scad brusc în intensitate,
Jar, Măsurarea pulsului
Material necesar: cronometru sau ceas cu s e · moment care indică tensiunea arteria Ila minima
I I O (dias·

cundar. tolica), Se considera valori normale între 100 şi 140

nţâ pentru presiunea sistolica şi 60-80 pentru cea dias·
na· Pulsul arterial reprez.intâ expansiunea sistolică a
tolică.
•
cât pereţilor arterel or, produsâ de variaţia .de vol um arte·
ral din timpul expu lz.iei sângelui din inimă.
Mod de lucru Se palpeaz.a artera radială în apro­
..
Dacâ se folosesc tensiometre electronice cu afişaii
nu mai este necesar să se utilizeze stetoscopul. De
pierea articula�ei radio-carpiene, prin comprimarea regulă acestea afişeaza şi pulsul.
arterei pe planul dur osos al radiusului.
Pulsul venos se datoreaza variaţiilor de volum al
rin venelor din apropierea inimii, cauz.ate de variaţiile de
1n;
mt Mod de lucru Se observâ sau se pa lpeazâ o
'
presiune din atriul drept în timpul ciclului cardiac.

ele
..
venâ de la baza gatul ui · de exemplu vena Jugulară
internă.
Unda pu lsatila reprezintâ transport de energie prin
pereţii vaselor de sange. Ea se propagă cu o viteză
de 5 mls, de 10 orii mai repede decât viteza de

rcu· port de materie.

•
curgere a sângelui (0,5 mls) care reprezintă trans·

me) Înregistrarea graficâ a undei pulsatile se numeşte

ragii sfi gmogramâ, obţina.;idu·se, prin• interpretarea aces·
icţie teia de catre medic, informaţii asupra activităţii car· "Electriocardiograma şi interpretarea acesteia
sunt diace şi stării pereţilor vasculari. Prin electrocardiogramă (EKG) se înregistrează
În repaus, pulsul este între 70 şi 80 unde pe maoifestările electrice ale activităţii cardiace. în dias·
minul tolă fibrele miocardului sunt î nearcate cu sarcini
rma· pozi tive la exteriorul membranei şi negative în inte·
� nu Măsurarea tensiunii arteriale rior (potenţial de repaus). in sistolă polaritatea mem·
Materia/ necesar: tensiometru, stetoscop.
'
branei se inversează (depolarizare). Regiunea inimii
Tensiunea arterială se masoara cu ajutorul ten· care intră l n activitate devine negativă în raport cu
d de siometrelor, prin mai multe metode, dintre care este zonele aflate în repaus. Aceste biopotenţiale sunt
)t fi curent folosita cea ascultatorie. amplificate şi inregistrate cu electrocardiograful.
dis· Mod de lucru Se comprimâ braţul stăng cu man· Material necesar: electrocardiograf.
i
eca· şanul pneumatic, manometrul aflat în derivaţie i n · Mod de lucru Diferenţele de potenţial e lectr c,
1 i
dicand valorile presiunii din manşon. Cu stelos.copul, care se transm t până la suprafaţa corpului, pot f1
âtoa· aplicat
• sub manşon în dreptul arterei humerale, I se culese cu ajutorul unor electrozi aplicaţi pe piele, la
percepe i n timpul decomprimăril un zgomot ritmic, încheieturile mâinilor şi la glezna piciorul ui stang.
m10· când presiunea din manşon o egal ează pe cea sang· EJectrozil măsoarâ diferenţa de potenţial dintre ce le
vină maximă (sistolică). Continuând decomprimarea, douâ braţe (I), dintre braţul drept şi piciorul stâng (li)
,dută
 Funq:n� fundament.ale o!o organrsmu ut uman ------------ -
- ---------
- --
l

şi dintre b raţul stăng şi piciorul stâng (III), obţinan· Determlnarea grupelor sangvine
..
du-se electrocardiograma din figura de mâi jos. " Material necesar: seruri hemotest (de la un centru
d.e recoltare a sângel ui), lame de sticlă, ac sterilizaţ pi· pi
pete, alcool medicinal, vată Serul 0(1) con�ne aglutini· de
nele u şi JJ, cel A(II) aglutinina JJ şi cel 8(111) aglutinina u.
Modul de lucrn Se pun pe lamă, succesiv, • cu pi·
pete diferite, câte o picătură din cele trei hemoteste, în
ordinea 0(1), A(II) şi B(III� I
2
Se dezinfectează pulpa degetului pe rsoanei căreia
dorim s1H aflăm grupa de sânge, se i nţeapă cu acul şi
se la.să să cadâ câte o picăturii de sânge lănga fiecare
3.
din cele trei de hemotesl Se amestecă uşor fiecare
din cele doua picături alăturate de ser şi sânge şi se
lasă circa 3 minute, timp i n care se poate prciduce 4.
aglutinarea.
Există patru posibilitaţl: 1. dacă în nici una din
cele trei picâturi nu se produce aglutinare, săngele 5.
aparţine grupei O(l): 2. dacă serurile 0(1) şi B(lll) se
aglutinează şi A(II) nu, atunci sângele aparţine grupei

�·-·
A:,*
A{ll); 3 . dacă se produce aglu· 6.

..
Pe traseul EKG se înscria trei unde pozitive (P, R
n
şi şi două unde negative (Q şl S). Unda P repre­ ' tinare în serurile 0(11) şi A(IU)
şi nu se p roduce în serul l/)
zintă modificări.le electrice din timpul transmiterii B(lll), sângele cercetat aparţi·
stimulului prin atrii (activarea sau depolarizarea atri· ne grupei B(III); 4. dacă se

•••
a a); undele Q, R, S ilustrează activarea sau depo­ aglutineaza toate cele trei se­
l
4rţ •.�
larizarea ventriculara, iar unda T corespunde repola· ruri, sângele aparţine g rupei
rizarii ventriculare. Repolarizarea atriala se produce AB{IV).
simultan cu QRS dar este mascata de depolarizarea În mod siimilar
• se proce­ Fig.
ventriculara
i
EKG se modifică n bolile de inima, uşurand dia·
...
dează pentru stabilirea prezen·
ţei sau absehţei factorului Rh,
:lei
palâ
mo,
gnosticarea unor maladii cardiace. folosindu-se ser anti Rh+.

trie
�
rep
dig,
Identificaţi componentele sângelui din imaginea alăturată. torî
Precizaţi teritoriile din c are este colectata limfa de canalul to racic şi vena limfatică dreaptă.
- Asociali sistole le şi diastolele cu duratele acestora. la un ritmcardiac de tim
75 de bătâi pe minut
1. Sistola atrialâ a O. 10 secunde f. O, 60 secunde doi
2. Diastola atriala b. O, 20 secunde g. O, 70 secunde TaIT
3 . Sistola ventriculara c . O, 30 secunde
4 . Dia stol a ventriculară d O, 40 secunde
5 . Diastola generalâ e. O, 50 secunde
SurI
Calculaţi cantitatea de apa conţinută în plasma sangvină a unul tânăr de tot;:
65 kg, considerând că sângele reprezintă 8% din masa corpului, iar plas· I
m a formeazil 55% din vol umul sangvin, din care 90% este apâ. ple,
per,
--- -'--- - - ----
----- - - -- - - - - - - - - - -- Resp,r"ll"

3. Respiraţia plăm8nul. intre ce le doua foiţe exista o cavitate virtu­

Sistemul respirator cuprinde câile respiratorii şi
plâmânii (fig. 94). Căile respiratorii sunt reprezentate
de cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee şi bronhii.
12
ala, cavitatea pleurală, în care se afla o lamâ finâ de
lichid pleural.
Arborele bronşic. Bronhia principalâ se împarte in
bronhi4 iar acestea, la randul lor se divid în bronhi·
ole. Ultimele ramificaţii ale arborelLti bronşic sunt
bronhiolele respiralori4 de la care pleacâ duclele I

I alveolare, terminate prin sa.culeti a/veolarl Pereţii

2 li săculeţilor alveolar
• i sunt compartimentaţi in alveole
pulmonare (fig. i . 95).
10 Bronhiol ele respiratorii, impreuna cu formaţiunile
3 derivate din e le - duete a lveolare, săculeţi alveolari şi
alveole pulmonare -, formează acinii pulmonarl
9
4 Acinul este un itatea morFo·funcţionalâ a plămânului.

5
8

7
6

Fig. 94. Sistemul resplr8tor. I. orificii narinare; 2 . palatul dur.

3.epii gIl ota; 4 .lnringe; 5 .trahee; 6 .p lămânul drep� 7 .broohia prind·
pala stango: 8 . plămânul stani. 9 . esofag; 10. farin�: 11. palalUI
moale; L2 cavitate nazaI. la .

Cavitatea nll2ală este formata din doua spaţii sime·

trice numite {ose nazale, situate sub baza craniului şi
deasupra cavitaţii bucale.
Din cavităţile nazale. aerul trece prin faringe, care
reprezinta o răspântie între calea respiratorie şi cea
digestiva.
Laringele este un organ cu dublă funcţie: respira·
torie dar şi fonato1Iie', prin corzile vocale.
Traheea este un organ sub formă de tub care con·
tinua laringele şi are o lungime de 1 012 - cm.
L; nivelul vertebrei T4, traheea se împarte în
două bronh i.i , care pătrund in plămân prin hil, unde se
ramifica intrapulmonar, formând arborele bronşic.
Plămânii
Plămânii sunt principalel e organe ale respiraţiei.
Sunt situaţi în cavitatea toracică, avand o capacitatea
totală de 5 OOO mL de aer, cu vari aţii individua le.
Fiecare plâman este i nvelit de o seroasa numită
pleura care prezintă o foiţa parietala, ce căptuşeşte
pereţii toracelui, şi o foită visceralii, care acoperii
f1g., I95. Structura acinului pulmonar. l venula pulmonara; 2. ar ·
teriolâ pulmonara: 3 .bronhiolâ Ilobu)ata; 4. bronhiolA respiratorie:
5 .duct (canaIl) alveolar; ,6.. SâtuIlet olveolar. 7 .alveole pulmonare:
8. rcţee- capiIlara pc. suprnfut� aIlveoleia.
in jurul alveolelor se găseşte
• o bogata reţea de
capilare, care, i mpreunâ cu pereţii alveolelor, for­
mează membrana alveo/o-capilaril (membrana res·
piratorie}, la nivelul căreia au loc schimburile de gaze
dintre alveol e şi sânge.
;--CUVINTE CHEIE--·---
'
! cavitate nazalâ, faringe, laringe, trahee, bronhii, 'I
! bronhiole, alveole, acini pulmonari
--�-------...--- -----------�·I'
H.lnt;.llilP. fur:-damer.ta!e ai.a crganismlt.u1 uman- - - -- - - - -- - - - - ---- - - ---

griIl ajului
. costal se numesc muşchi inspiratori şi sun� f
TEME ŞI APLICAŢII în special, muşchii gâtului. Muşchii care determină co­ r
O Completa1i spatiile punctate cu termenii cores· borârea grilajului
j
i
costal sunt muşchi expiratori; de n
punzâ,,,..; exemplu, muşch i drepţi abdominali. e
B.--=-� se divid ln ··----· care se ramifica în Presiunea pleurală este presiunea din spaţiul cu·
--- ,oe la care pleacă ··· ·· ·-- ...., terminate prin pri ns între pleura visceralâ şi cea parieta lă. in mod P
- - -- canpartimentaţi în ............ normal, există o suc�une permanenta a lichidului din v
acest spaţiu, ceea ce duce la o presiune negativa la e
@G!:stl raspunsul greşit acest nivel (mai mica decât valoarea celei atmosfe­
:.
_- ;,,.Jmonari cuprind: a .bronhiolele pulmo­ te
rice). Presiunea pleurală variază cu fazele respiraţiei.
:l<Ce ::.:.ronhiolele respiratori; c;. duetele alveolare; •
Presiunea alveolară este presiunea din interiorul
:. sacJ.eti al\'eolari; e .a l veolele pulmonare. ac
alveolelor pulmonare. În repaus, cand glota este des· at
chisa, aerul nu circula intre plamăni şi atmosfera; în vc
acest moment, presiunea în orice parte a arborelui
=
e:e_
� :.r.::.� schimbul ide oxigen şi dioxid
-......
==. ar-,#rism si med u.
respirator este egală cu presiunea atmosferica. consi­
derata O cm H20 .Pentru a permite pătrunderea aeru·
pi1

_ ==
::le- :-= ::,e •eGae funcţional, respiraţia prezintă:
:::cr.naa - deplasarea aerului i n ambe le
� -;.3.,-eole!e pulmonare şi atmosferâ; 2. difu·
=:::::e. � se illi între al veolele pulmonare şi sânge;
�
-
3. _.,sa� Oz si C02 prin sange şi lichidele orga·
......... -=-e side la celule; 4 .reglarea ventilaţiei.
• 3 -_;;::ia pulmonară
::r--......&2 a!iemativa a aerului se realizeaza ca urma­
i
lui i n pi amâni J n timpul inspiraţiei, pres unea în alve­ su
ole trebuie să scadâ sub presiunea atmosferica; i n m1
timpul unei înspiralii norma l e ea devine -1 cm fiiO
Aceasta presiune negativa uşoara este suficientă pe,..­ tal
tru ca, în cele doua secunde necesare inspiraţia·�
plămani sa pătrundă aproximativ 500 mL de aer.\�
urr
CUI
riaţii opuse apar în timpul expiraţiet presiunea ah-e:-­
larâ creşte la aproximativ +1 cm H20 , ceea c e for:ez:;? mâ

=
500 ml de aer să iasă din plamani în cele 2·3= tiv
�?� e:erw, ciclice ale volumului cutiei toracice, u r · de, cat durează expiraţia.
-=
oe '"'sscârile în acelaşi sens ale plămânilor. sol ida· ma
ru aceasta prin inlem1ediul pleurei. Variaţiile b.
ci::ice aie volumului aparatu lui torace-pulmonar se rea· voh
I:::=·n rursul a două mişcări de sens opus, definite pre:
c -i.scaea inspiratorie şi mişcarea expiratorie. resr
J.\ecarika ventilaţiei pul monare dist
'.:limensiuru1e plamânilor pol vari a prin distensie şi
·=ne în doua moduri: l. prin mişcarile de ridicare SUIT
s: CODOrăre ale diafragmului care alungesc şi scurtea· rezic
2 cavitatea toracică şi 2. prin ridicarea şi coborârea plan
coastelor, care determina creşterea şi descreşterea
oametrului antero-posterior al cavităţii Loracice. Res· •• mul
;iratia normala. de repaus, se realizeatii aproape 1 n expi
iMregime prin mişcarile din prima categorie. ln timpul ;:>e c
inspiratiet contracţia diafragmei trage in josi faţa o in�
bazala a plâmănilor.Apoi. in t impul expiraţiei lin ştite, ă1afrng,n3 ool>oai-a CfCIC'1L; ...r.a
4
diafragma se relaxeazâ, iar retracţia elastica a plamâ·
-
f",g. 96 .Modlfl<:arile de vo111ll ole cutiei � '- csm dtah
=­
nilor, a peretelui toracic şi a structurilor abdominale expir.,jie (b) mul
comprimă plămanii (fig.96). forţele elastice pulmonare (de recul) ca:;; prin ·
A doua cale de expansionare a plamanilor o repre­ baza realizării expiraţiei sunt de douâ tipuri: ·_ ---: c,
zinlâ ridicarea grilajului costal. în poziţia de repaus,
acesta este coborâ� permiţând sternului sa se apropie
de coloana vertebrală; când griIlajul J costal se ridica,
elastice ale ţesutului pulmonar însuşi şi 2. forţe.c �
tice produse de tensiunea superficiala a lichidulu..
sioactiv care captuşeşte
=
la interior pereţii alved:?::'
puim
Vol ur
se ut
i
acesta proIiecteaza îna inte sternuI,l, care se • indepilrtea­ (surfactant) şi alte spaţ i aeriiene pulmonare.Deoa:= M
z.â de colIoana vertebrala, ceea ce mareşte i
diametrul suprafaţa internii a alveo11 l el or este acoperită de acs te car
antero-posterior cu aproximativ 20 % i n nspiraţia maxi· strat subţire de lichid, iar în al veole există aer -,:; rator
ma falâ de expiraţie. Muşchii care determină ridicarea apar forţe de tensiune superficială. inlrucât ac!5 volurr
 r
------- - -- - - - - ------- - F1espI1raţI1a
----- - - - - - - -

fenomen este prezent i n toate spaţiile aeriene pulmo·

,
• 500 mL la o frecvenţa respiratorie de 18/min, este
nare, efectul este o forţâ rezultantâ a întregului plămân
• ,, egal cu 9 l/min). in diferite condiţii fiziologice şi pato·
nurniitâ forţa ele tensiune superficia la şi care se adauga logice, valorile se pot modifica foarte mulL
eIlastic
- . ităţ.ii ţesutu ui pu monar, favorizand exp raţia.
l l i Ventilaţia alveolară este volumul de aer care ajunge
Volume
, t capacităţi pulmonare. O metoda s mp ă
şi i n zona al veolara a tractului respirator în fiecare minut
i l
pentru studiul ventilaţiei pu lmonare este înregistrarea şi participa la schimburile de gaze respiratori i. Valoa·
volumului aerului deplasat spre interiorul şi, respectiv, rea sa medie este de 4 , 5 5 - l/min, deci numai o parte
exteri orul p lamânilor, procedeu numit spirometrie (da· clin minut - volumul respirator, restul reprezintă venti·
torita denumirii ap�ratului utilizat - spirometru). laţja spaţiului mort (aer care umple câile aeriene pânâ
• Existâ patru volume pulmonare diferite care,
• la bronhiile terminale şi nu participă la schimburile de
adunate, reprezintă volumul maxim pe care ii poate aer). Ventilaţia alveolară este unul dintre factorii majori

l
atinge expansiunea pulmonara. Semnificaţia acestor care determina presiunile I parţi ale ale oxigenului ,şi
•
voIlume este urmatoarea. dioxidului de carbon în alveole.
'

..
l. Volumul curent este volumul de aer inspirat şi ex·
pirat în timpul respiraţiei nonnale; i n medie 500ml
•
2. \/olu.mul inspirator de rezerua este un volum
!
CUVINTE CHEJE --··- ----
1

suplimentar de aer care poate f i inspirat peste volu·

ventilaţ
' i e pulmonara, presiune pleurala, presiune J
alveolarâ, volum curent. volum inspirator de rezer· j
mul curent - circa 1500 ml.
va. volum expirator de rezervâ, volum rezidual,
3 . \/olwnul expirator de rezerucl reprezinta cantî·
tatea suplimentara de aer care poate fi expirata i n
capacitaţi pulmonare, minut-volum respirator !
urma unei expiraţii forţate, dupâ expirarea unui volum
I p
............ r .---:- �-------- &

curent - circa 1500 ml.

•
4 . Volwnul rezidual este volumul de aer care ră· TEME $1 APUCAŢII

tiv 1500 mL
-
mâne în plamâni şi după o expiraţie forţată - aproxima­
O .Asociaţi volumele pul monare prezentate i n
coloana din stânga, cu semnifk:aţia acestora, redalâ
• Capacităţile pulmonare sunt sume de douâ sau
mai multe volume pulmonare. în coloana din dreapta.
1. Vo lumul a volumul de aer care
1. Capacitatea inspiraiorie, egală cu suma dintre
curent (VC) râmâne in plămani şi
vol umul curent şi volumul inspirator de rezerva, r e ·
prezintâ cantitatea de aer pe care o persoană o poate după o expiraţie forţată
respira,
2. Volumul b. I/olumul de aer inspirat şi
pornind de la niveIlull expirator normal până la
inspirator expirat în timpul
I

distensia maxima a plamânilor (2OOO mL).

de rezerv,i (VIR) resplraliei normale
2. Capacitatea rezidualâ /w1c/ionala, egalâ cu
suma dintre volumul expirator de rezerva şi volumul
rezidual, reprezinta cantitatea de aer care râmâne în
3. Votumul expirator c . volumul suplimentar de
•
plamăni la sfârşitul unei expiraţi normale (3 OOO ml).
i de rezerva (VER) aer care poate fi inspirat
peste volumul curent
3 . Capacitatea uita/a, egalâ cu suma dintre volu·
mul inspirator de rezervă, volumul curent şi volumul
expirator de rezervă, reprezinta volumul maxim de aer 4 . Volumul rezidual d . voluml.11 suplimentar de
.
pe care o persoanâ ii poate scoate din plămani după
o inspiraţie maxima (3 500 ml).
(VR) aer qire poate. fi respirat
fpr!a� după eliminarea
volumului curent
..
4. Capacitatea pulmonară toi.ală. egalâ cu capa·
@Completaţi spaţil(e punctate cu valorile cores·
citatea vitală plus volumul rezidual, reprezintâ valu·
mul maxim până la care pot fi expansionaţi plămânii punzatoare: a. volumul curenl= __.. ml.; b . volumul
priin efort inspirator maxim (5 OOO ml). inspirator de rezervă=-· · · ml; c. volumul expirater
Cu excepţia volumului rezidual, celelalte volume de rezervă-··- ml.; ci. volumul rezidual·--· m
L
pulmonare se mascara spirometric. Pentru masurarea @ Gasiţi raspunsul greşit
volumului rezidual, ca şi a capac taţi lor care îl includ,
i Minut volumul respirator este: a. cantitatea totală
se utilizeaza metode de mâsurare speciale. de aer care se depl asează priQ arborele respirator în
Minut-volumul respirator sau debitul respirator e s · fiecare minuţ I;> . egal cu produsul dintre volumul res­
te cantitatea totală de aer depl asată în arborele respi· pirator de rezerva şi f{ecventa respiratorie dintr-un
m nUţ c. egal cu 9 l pentru o frecvenţa de 18 respi·
1
rator i n fiecare minut şi este egal cu produsul d intre
volumul curent şi frecven!a respiratorie (volum curent raţii/minut; d. denumit şi debit respirator.
 Func.ţ.iik! fundamentale a!e orgalllSITluhn uman- - -
--- - - -
- -- - - - -
---- - -
--- -

Difuziunea molecula); 4 . dimensiunile membranei respi ratorii

Dupâ ventilaţiai
alveolară, unn eazâ o nouă etapa a
proc e sul ui resp rator; aceasta este di fuziunea oxi·
..
(invers proporţional e cu grosim ea şi direct p ro ·
porµonal e cu suprafaţa sa).
Difuziunea oxigenului se face d in ae rul alveolar
g enului din alveole in siingele capilar şi difuziunea în
sens invers a dioxidului de carbon (fig. 97}. spre sânge le din capilar el e pulmonare, d eoarec e pre­
Procesul are loc doar în conditiile în care există o si unea partialâ a 02 în aerul alveolar este de 100 mm
r
diferenţă de presiune, iar sensul procesului va fi tot· Hg. iar în sânge le care intrâ în capilar e le pulmonare
.,
este de 40 mm Hg. După ce traverseaza membrane l
deauna orientat dinspre zona cu pre siune mare cătr e
respiratorie, mol ecule le de 02 se dizolvă în plasma �
zona cu presiune mica.
Concentraµa gazelor în ae ru l alveolar este foarte
diferitâ de cea din aerul atmosferic. Exista câteva
ceea ce duce la creşt erea presiunii parţiale a O, în
plasmâ: consecutiv. 02 difuzeaz.a in hematii, unde se
.. f
r
combina cu hemoglobina ln mod normzl egalaree ş
cauz e ale acestor dif erenţe. Mai întâi, cu fiecare res·
piraţie, aerul alveolar este înlocuit doar partial cu cer ;i,e.st--::!oc
•• =.e.
•
s
<!l\eolara sa:xJVinâ.
- ale o.,L se
c
atmosferic. ln al doile a rând, din aerul alveolar es:r 'ace -� 025 sec-..r.o::-e
-.a:;z:a ::e_� -- -,-� J:?sec.:.-;:'e �... C2Cr c
extras oxigenul , şi acesta primeste � oo.;oc
de carbon din sânge le pulmonar. in al treilei! renci. z._-._ ;.c.:.:XLc: .::a:::? ec:""-,.:!'! ·-
e rn -"': 025 se­
� T2...� _: �� =e t}.50 seo.:l'\.::e. --­
Îl
ri
aerul atmosferic uscat care patrunde în câi!e � • f<
torii e ste umezit i naint e de a ajunge la alveole. llli!lg;.,t Oe �aa:z s. care �::c � preua"i! oCee­
Aerisirea lentâ la nivel alveolar este foarte impor­ \'1!ta a � Tn lim;l'..11 i.!T1Clf � rle s:ress efr. c
tanta pentru prevenire a schimbărilor bruşte ale con­ fl2k, expunere la altm.«lini mari etc.). c
c entraţiei sangvine a gazelor. Difuziunea C02 se face dînspre siingel e din ca;*­ al
Membrana alveolo-capilară (r espiratorie) este alcâ· larele pulmonare spre al veole, deoarece presiune: pi
tuita din: I. endoteliul capilar; 2. interstiţiul pulmonar; parţiala a C02 în sănge le din capilarele pulmonare b1
3. e piteliul alveolar; 4. surfacumt Olchid tensioactiv). este de 46 mm Hg, iar în ae rulI alveola r d e 40mm '-.; ar
ooe-- _
•
Deşi gradientul de difuziun e al C02 este de
zecime din c el al 02- C02 difuze ază de 20 de or �
re pede decât 02, deoarece i
este d e 25 de ori -..a s: ­ p,
lubil în lichidele organ smului decât 02- in moc -a­ ni
mal, egalarea pre siunilor parţiale, alveolara si xr,;­
vina. ale C02 se face în 0,25 secund e. dE
Transportul gazelor
a. Transportul 02• Din plasma, 02 difuzeaza -­
ICO,dfui
i
,.,. -�..
, ln plasma eritrocite, unde se combină reversibil cu ioni de iie::­
Oi din structura hemogl obinei, transformând dezoxire­
co., dii\Hco,- moglobina în oxihemoglobina. Fi ecare gram de hew:­
gl obina s e poate combina cu maximum J.34 ml�-­ su
plasme mod normal, existâ I - g de he moglob ină/dl sâIJ!F
1 215 se;
Astfel, săng el e arterial tra nsportă 20 ml O/dl di. ste
hem�le an!
care 98,5 % e st e transportat de he moglobină, iar 15 't
artera pulmo,,�r•- -- ---+-vena pulmonara dizolvat în plasmă. ca2
i
F ecare moleculă d e h e moglobină se poate «.­
bina cu maximum 4 mol e cule de 02' situaţie î n cr.c
Ag. 97. Difuziunea gazelor respinltorlL saturare a hemogl obinei cu 02 e ste de 100%. C= fibr
tat ea de 0 2 care se combină cu h emoglobina
• depb:c cui·
Grosimea sa medie este de 0,6 microni. Suprafaţa de presiune a parţială a 02 plasmatic, fiind cond::D.­ rez,
sa totală este de 50-100 m2. atâ, printre altel e, şi de pH·ul p lasmatic şi de l� ciirl
Factorii care innue nţeaza rata difuziuni i gaze lor ratura. Scăder ea pH·ului plasmatic şi cr eşterea :::-­
prin membrana alv eo lo·capilară sunt 1. presiunea par· peraturii determină scăderea capacităţii hemogl<x::n!!:
ţialâ a gazului în alveolă; 2 presiunea parţiala a gazu· d e a lega oxigenul, care, astfel, este cedat ţesonda:
lui în capilarul pulmonar; 3 . coeficientul de difuziune
.
La nivel tisuIlar,. pre siunea parţia lă a 02 es:c .:!.'c
40 mm Hg, iar 02 va difuza din plasma in int=- !.
şi il
şi d
al gazului (este specific pentru fie carre ti p de • furr.
- -~ - ~l~I~.- -- - - - - - -- - - - -- - -- - - - - - - - - --
de aici i n ce lu le . Are loc scâderea rapida a presiunii - -----,
Resp,r;;Dil
'1
r- ·CUVINTI:: CHEIIE.- - -- --
parţiale a 02 plasmatic. fapt ce determină disocierea
oxihemoglobinei,
I
hemoglobina rămânând saturată i n !;membrana alveoIl o-capilară,
• endoteliu capilar, inter· I
stiţiu pulmonar, epiteliu alveolar, surfactant, pre· ,
proporţie de 50-70 % .
...
Fiecare 100 ml de sânge eliberează la ţesuturi,i, i n siune parţiala, coeficient de difuziune, gradient de I
i difuziune, pH plasmatic, fenomen de membrana l
L

repaus, câte 7 ml de 02• Acesta este coeficientul de

utilizare a 02. in timpul efortului fizic, acest coeficient
poate creşte la 12 % . Prin cedarea 02 la ţesuturi, o
� ·---·
- --�---·�-·-·---··-· .. ·--'
parte din oxihemog lobinâ devine hemoglobină
redusa, care imprima sângelui venos culoarea r o ·
şie·violacee caracteristica.
b. Transportul C02. C02 este rezultatuJ final al pro­
ceselor oxidative tisulare. El difuzează din celule fn
capilare, determinând creşterea presiunii sale parţiale
•
i n sângele venos cu 5-6 mm Hg faţa de sângel e arte·
rial. C02 este transportat prin sânge sub mai multe
forme: 1. dizolvat •fizic în plasma (5 %); 2. sub formă de
..
carbaminohemogJl obină, care rezultă prin combinarea
C02 cu grupările NH2 termina le din lanţurile proteice
ale hemoglobinei (5 %); 3 . sub formă de bicarbonat
plasmatic (90 %), obţinut prin fenomenul de mem·
brana Hamburger (fenomenul migrării clorului), care
are loc la nivelul eritrocite lor.
* Reglarea ventilaţiei
Se realizeazâ de centrii nervoşi din bulb şi punte,
pe baza stimulilor primiµ de la chemoreceptorii de la
nivelul acestor formaţiuni nervoase sau al unor vase
de sânge.
TEME ŞI APLICAŢII
Grupaţi răspunsurile corecte:
Printre factorii care influenţează rata difuziunii
gazelor pot fi: a . proprietâtjle s.istemu lui pulmonar,
reprezentate prin membrana respiratorie; b . presiu·
nea parţială a gazului în al veola; c. cantitatea de he­
moglobină din plasmă; d. coeficientul de difuziune al
gazului; e. dimensiunile membranei respiratorii.
După ce difuzeaz.a prin membrana respiratorie,
transportul oxlgenului se realizează astfel: a. se
dizolvă. i n plasma din capilarele pulmonare; b . din
plasmă trece în eritrocite, unde se combină ire­
vers.ibil cui ionii de fier din hemoglobină; c . transfer·
mă dezox hemoglobina în oxihemoglobina; d . fie­
care gram de hemoglobină se poate combina cu cel
mult patru molecule de oxigen; e , cantitatea de oxi·
gen <:are se combină cu hemoglobina depinde de
presiunea parţială a oxigenului plasmatic.

Noţiuni elementare de igienă şi patologie substanţe iritante determină iritarea mucoasei

Gripa bronşic e şi bronşiolare şi incompetenţa mecanismelor •
Infecţie respiratorie acutâ vifală, provocata de viru· locale de apârare , rezultând infecţii cronice. Are loc
•
sul gripal. Este o boală contagioasă şi cu caracter obstruarea căilor aeriene mici, ceea ce face expirul
sezonier. Poate îmbrăca forme grave, mai• ales la vâr· foarte dificil.astfel încât aerul este "prins· i n alveole.
stele extreme. Actualmente beneficiem de vacc inare în acest mod,
• ,eIle se supradestind, rezultând dis·
truger ea lor (50·80% din pereţii alveolari sunt distruşi).
'
antigripală, ceea ce reduce foarte mult numarul de
În consecinţa
. i capacitatea de difuziune la nivelul mem·
cazuri şi gravitatea fonnelor.
branei alveolo·capilare scade. De asemenea, scade
Flbroza pulmonară numarul capil arelor pulmonare, crescând rezistenţa i n
În anumite situaţii afectarea pulmonara duce la circulaţia pulmonarii (hipertensiune pulmonara). fn
fibrozâ, adica ţesutul pu lmonar funcţional este î nlo­ timp, fumâtorul dezvo tă hipoxie ... şi hipercapnie, cu
l
cuit cu ţesut fibros. Un exemplu este antracoza. ce final dramatic (peste 4% C02 în sânge).
rezul tă prin inhalarea, timp i ndelungat, a prafului de •Modificările de iritm respirator
carbune. a . Normale: pol pnee - i n cadrul efortu.lui fizic
Emfizemul
•
b . Patologice: i n cadrul unor maldii pu. lmonare,
•
Termenul denotă .aer în exces· la nivel pulmonar cardia"te sau ale SNC; exemplu, respiraţia • Cheyne·
şi ilustrează un proces pulmonar complex, obstructiv Stokes care consta in modificare amplitudinii mişcâ·
şi distructiv. De ce le mai mul te ori. este consecinţa rilor respiratorii i n sensul scâderîi ei, urmata de apnee.
fumatului îndelungaL Inhalarrea fumului sau a altor dupâ care ciclul se reia.
101
 u uman ----- - - ----
Func1.11. e fundamenwJe a!e orgor.1smu11 --- ---------
l ! 1

Experienţa
' se poate realiza şi folosind uo vas de
LL\ct'at'e pt'actică material plas tic tran sparent, prin presarea pereţilor şi Ul
introducerea dopului cu slăbirea ulterioara, treptat, a şi
Demonstrarea mecanicii respiraţiei
comprimării. în locul plămânilor de mamifer se pot
Mecanica respiratorie, rolul diafragmei şi modifi­ folosi baloane de cauciuc.
cările presiunii intratoracice se pot demonsa:a cu p,
b,
aparatul Donders. in lipsa acestuia se poate improvi­ 6
za o imitaţie precum cea din imaginea alăturata. ţie
..
/l'(aterial necesar: aparat Donders sau un clopot p�
de sticlă cu un orificiu in partea superioara, mano­
metru, dop, tub de sticla sl o membranâ de cauciuc,
plamânî de iepure sau cobai ori alt mamifer. 4
Mod de /ucr1L Se adapte;iza la trahee tubul de 5
stid� partea superioara fiind trecută prin dopul
clopotului. În partea cie jos a vasului se ataşeaza
membrana de cauciuc. legată ln centru cu o sfoară. A
Dacâ avem un manometru. se poate conecta la Experienţa lui Dond«s:
partea de sus a tubului. ·,
A - expiraţie ;
B - inspir<ltie;
Trăgând de sfoara membranei, volumul d in vasul I - c lopot de sticla
de sticla se mâreşte şi presiunea scade sub cea 2 - membrana de cauciuc;
atmosfericâ iar aerul pâtrunde prin tub în p liimăni, 3 - dop prin care trece tubul (T) corespunzat0< traheei şi 19
un vid parUal ;
dilatl!ndu·i. Dând drumul la sfoara. membrana şi 4 - manometru:
plamânii revin la poziţia inîtialâ, deci Ins piraţia este 5 - balonase de cauciuc conectate la copatul bifurcat a l
un proces activ. Manome!J'UI va indica şi diferenţa de tubului (T);
6 - tub cu roblnel
presiune.

fig.
4. C;
7. V
Malţ
- Asociaţi capacitâţile pulmonare ăm coloana A. cu modul de calcul al lor din coloana B . glorr
17. ll
A B
a. CI e. VE.R + VR
b. CRF f. CV VR T

c . CV g. VC - VIR mai
d. CPT IL VlR .._ VC .1. VER orgc
- Descrieţi vasculari zaţia functionala a plamârulor. tatii
men
Stabiliţi pozi ţia medias tinul ui si delimitmle sale.. al o
i
- Calculaţi debitul resp rator (minut volumul) pentru o frecventă de 17 respiraţi i/minut urm.
5 - Stabiliţi dacâ enunţurile legate prin coojuncţîa .deoarece· sunt adevărate. ln cazul în care le considerai: (enz;
adevârate, determinaţi dacă între ele exista sau nu o relaţie de cauzalitate. rninE
Difuziunea oxigenului se face din aerul alveolar spre sângele din capilarele pulmonare, deoarece pre­ c
siunea parţială a oxigenului în aerul alveolar este de 100 mm Hg , iar in sângele care intră în capilarele nefn
pulmonare este de 40 mm Hg. T
din r
----- ----- - --------
4. Excretia
•
Sistemul excretor este format din rinichi şi caile
urinare (tubi colectori, calice, bazinet , uretere, vezica
şi uretră).
'
Rinichii sunt• aşez.aţi în cavitatea abdom inalIa', de o
parte şi de alta a coloanei vertebrale, în regiunea lom·
barâ.
Nefronul (fig. 98) este unitatea anatomica şi func·
ţionala a r inichiului; i n alcatuirea acestuia intră doua
parţi: corpusculul renal şi un sistem tubular.
...- -
-- -
16
Fig. 96. Structun, rlnlchlulul: I. corticala: 2. modulara; 3 . calice mic:
- Il a; 6. bazinet (pelvis rena l);
4 . calice nH1re superior; 5 . artere rena
7 . venii renaJa; 8 . calic
. e m�re inferior: 9 . ureter; 10. piramida
Malpigh� ll capsula renală:: 1I.
2 . nefroni ; 13. papilo rer .
...to;: 14. capsuIlă
glomerular,\ (Bowman); 1 5 . ttJb co11tort proxii maI!;16. ansa Hen . Ile;
17.tub <:ontort dista� 18. lub colector: 19. caliice marc. mii ijlociu.
Formarea şi eliminarea urinei
Rinichii au douâ funcţii majore: 1. de a excreta cea
mai mare parte a produşilor finali de metabolism ai
organismului şi 2 . de a controla concentraţii le majori·
taţii constituenţilor organismului, contrib uind astfel la
menţinerea homeostaziei şi a echilibru lui acido·bazic
al organismului.
• Alături de acestea. rinichii mai au
..
următoarele roIlurii: 1. fonnarea şi eliberarea reninei
(enzimă} şi eritropoietinei (honnon}; 2 . activarea vita·
minei D3; 3. gl uconeogeneza.
Cei doi rinichi conţin împreună circa 2 milioane de
nefroni,i, fiecare nefron fiind apt sâ produca urină.
îipuri de nefroni. l. Cortlca/4 reprezentând 85 %
din numarul total de nefroni,i, au gl omerulul situat în
- - - --- ---- --- Excre�a l
corticala renala şi ansa Henle scurtă; aceasta ajunge
doar în stratul extern al medularei renale; 2. Juxtame·
dularl cu glomerulul situ at I,
lajoncţiunea dintre cortiicaIla
şi medulara. au anse Henle lungi. care coboara ad.inc în
medulara, uneor1i aj-ungând la nivelul papilelor renale. Ei
sunt extrem de importanţi i n mecanismul contracurent,
prin care rinichiul produce urina concentrata.
în jurul întregului sistem tubular al rinichiului exista
o reţea bogatâ
.,... de capilare. numită reţea capilarâ peri· ,
tubulară. Această reţea primeşte din arteriolele eferen·
te sângel e care a trecut deja J prin gl omerul. Cea mai
mare parte a retelei de capiIlare peritubulare se gaseşte
i n cortexul renal, de·a lungul tubilor proximali, al tubilor
distali şi al tubilor co lectori corticali.
Debitul sangvin renal este de aproximativ
1200 mL/min (420 ml/100 g ţesut/min}. În condiţii
baza le, debitul sangvin renal reprezintă 20 I % din debi·
tul cardiac d e repaus .
Filtrarea glomerulară şi filtratul glomerular
Lichidul care fiitreaza din capilarele glomerulare i n
capsula Bowman este numit filtrat glomerular sau
urinai primara.
Fiiltratul glomerular (fig. 99) are aproape aceeaşi
•
compozi!.ie ca şii Ilichidul care filtrează în interstiiţ iii la
capătul arterial al capilarelor. Se considera
i
ca Filtratul
glomerular este o plasmă care nu con!, l ne proteine în
cantităti semnificative.
Can'titatea de filtrat glomerular care se formează
i ntr·un minut prin toti nefronil ambilor rinichi se
numeşte debitul filtrarii glomerulare. Normal, acesta
este de aproximativ 125 ,11L/min (zilnic. 180 L}. Peste
uriniferii, restul trecand i n urină.
..
99% din filtrat este reabsorbit în mod obişnuit în tubii
Dinamica filtrării prin membrana glomerulară. For·
ţele care rea lizeaza filtrarea la nivelul glomerulu lui i n
.
capsula Bowman sunt 1. presiunea din capilarele g lo­
merulare (valoarea sa medie este de 60 mm Hg}. care
determină filtrarea; 2. presiunea din capsula Bowman,
-- - --4
...,,...___ _ 5
Flg. 99. FJ!trarea glomerulero: I . arterIioIl a afercntâ; 2. proteine:
3.erteriola eforenta: 4. capsul a g!omerulanţ 5 . filtrat �Io�
foocpJe fundamentalle aie c,-gatUSmulUI uman --- - -- -
- -- - - ----- - --­

i n exteriorul capilarelor, care se opune filtrări i (apro·

Kimativ 18 mm Hg); 3. ., presiunea coloid·osmotică a [ri=I � �� 8
proteinelor plasmatice din capilare, care se opune fii ·
trârii (presiunea col ofd·osmoticâ medie în acest caz
este de 32 mm Hg); 4 . presiunea coloid·osmotică a
proteinelor din capsula Bowman (consideratâ O). �
Reabsorbţia i:,i secreţia tubulară
1 2 3 H20- 5
Filtratul g lomerular traversează diferitele porţiuni ale

l'1�l
tubilor uriniferi şi, pe tot acest parcurs, substmţele sunt Hi0-
absorbite sau secretate selectiv de ciitre epiteliul tubu· 4 7
Iar (fig. 100), iar lichidul care rezultâ în urma acestor pro­
cese•· intra în pelvisul renal sub forma de urina finală.
Reabsoibţia tubulară. Majoritatea compuşilor urinei
prtmare sunt substanţe utile. Ele sunt recuperate prin
reabsorbţie. Celul ele tubilor uriniferi sunt adaptate mor·
fol ogic şi biochimic pentru a reafiza aceast.â functie. 100. F� Ul'lnel: l glomerul: 2. caplsula! glomerula!râ; 3 . tub
Morfologic, nefrocitele au la polul apical numeroşi mi­ flg. c:o,,:on proxima!; 4. ansa Henle; 5 . tub contor! distat 6 . calice mic;
crovili care cresc considerabil suprafaţa activa. iar la po­ 1. wb c:o1octcr. a capilar.
lul bazal au numeroase mitocondrJ care fabricz A TP
necesar procesului de absorbpe. Biochimic. � consum de energie şi oxigen (consum de ATP) şi
impot:riva gradientelor de, concentraţ e sau electr ce.
le celulelor tubulare conţin pompe metabolice care par­ i i
ticipă la transportul activ. FQflll pompelor metabolice este l imitată • de capaci· (
Transportul pasiv se face ln Virtutea unor legi fi. tatea lor maximă de a transporta o substanţă pe uni·
zice, ale difuziunii (în gradient chimic electric sau elec­ tatea de timp (Tmax). Celula consumâ energie numai r
trochimic) şi osmozeL precum şi a diferenţelor de pre­ penuu recuperarea substanţelor utile, lâsand cata­ c
siuni hidrostatice. Acest transport nu necesită energie boliţij i n urină. Prin transport activ se reabsorb glu­ n
şi nu este limitat de o capacitate maximâ de cransport coza. aminoacizii, unele vitamine, polipeptidele .,, pre­
cum şi majoritatea silrurilor minerale (Na +, K+, ci-. g
a nefronuluL Prin acest mecanism se reabsoarbe apa jc
(în gradient osmotic), ureea (în gradient chimic) si o HC03-, fosfaţi, sulfaţi, uraţi etc.).
parte din Na şi CI On gradient electric si electrochimici Secreţia tubulară. Principala modalitate de curăţire
a plasmei de cataboliţii azotaţi neutilizabiliI este fil­ sl
Reabsorbţia apei. Toate segmentele nefronu.lui pot rr
reabsorbi apă, dar i n proporţii diferite. Cea mai im por ­ trarea. Secreţia tubulară completeazâ funcţ i a de eln
nare a unor substanţe acide, toxice sau în exces si � tr
tantâ reabsorbţie are loc la nivelul tubului contort pro­ si
xima] - 80% din apa filtrată - şi este o reabsorbţie
obligatorte, apa fiind atrasâ osmotic <fu, tub în inter­
unor medicamente.
..
Prin secreţie, rinichii intervin şi i n reglarea coo­
stiţiu, ca urmare a reabsorbţiei sarurilor, glucozei şi a al­ centrapei plasmatice a unor constituenţi obişnuiţi Q< ­
tor compuşi utili,' şi . la nivelul tubilor contorti distal� dar,
acid uric, creatininâ). Mecanismele secreţiei sunt la fa
mai ales, a tubilor colectori - absorbtia a 15% din apa cu cele ale reabsorbţi ei: active şi pasive. Sensul trans-­
portului este inversat: din interstiţiul A peritubla­
fil�tâ -, [iind o reabsorbţie facultativa
,
ln lipsa ADH, reabsorbţia facultativă nu se produce, înspre interi orul tubului. Procesele de secreţie :xi:
eliminându·se un volum de 20-25 L de urina diluatâ în avea loc pe toatil lungimea nefronului.
24 de ore. Secreţia de H+. Mecanismul este activ, iar SeG.a
În prezenţa ADH, această reabsorbţie se produce şi, principal este tubul contort proxima!. Secretind i:cf att
ca urmare, în 24 • ore se elimina J,8 L de urină concen· de hidrogen, • rinichiul participă la reglarea echillbr ........ p lE
trata. În restul nefronului se reabsoarbe 4 % din apă, in acido·bazic. Secreţia de protoni ' poate avea loc s. - ani
urina definitivă eliminându·se numai J % din apa filtratâ.
Reabsorbţia facultativâ permite adaptarea valu·
mu lui diurezei• ll a starea de hidratare a organismulu i.
restul
nisme
nefronului.
Astfel, la nivelul tubu lui contort distal eKista
de transport prin schimb ion ic, care reilbs;:;
= un
del
doi
în acest segment al nefronului intervin mecanismele Na• şi secretă K+ sau H+, i n funcţie de pH·ul me::ă..,..... 30
de reglare a di urezei şi a eliminărilor de Na şi K . intern. Acest mecanism este activat de a ldosrer.r. Ac
Transportul activ este selecti v şi se datoreazâ •
Secreţia de K+ are loc mai 'ales i n tubul c= det
travaliului metabol ic al nefrocitului. Se face ' cu distal, prin mecanisme active (schimb ionic) s �_ pre
�� � � � � � ��� � � � � � � � � ��� ������� � � � � � Exa
Prin secreţie de potasiu, rinichiul asigura
normală a potasemiei.
• menţinerea
Secreţia de NH3. În afara de efectul antitoxic,
� epa
secreţia •de amoniac
; reprezintă şi o modalitate de ex·
cre!ie suplimentarâ de protoni, fârâ o acidifiere supli·
mentara a urinei. Surplusul de protoni eliminaţi se
leagă de NH3 rezultând ionul amoniu, care se •elimina,
împreună cu clorul, sub forma de clorură de amoniu.
Transportul urinei prin uretere
Ureterele sunt mici tuburi musculare netede care
încep i n pelvisul fiecârui rinichi şi coboară pilna la v e ·
zica urinară. Pe mâsura ce urina se colecteazâ în pelvis,
presiunea din pelvis creşte şi iniţiazâ o contracţ:ie peri·
staltică, aceasta răspândindu-se de-a lungul ureterului
pană la vezica urinară. Stimularea parasimpaticâ poate
•
creşte, iar stimularea simpatică poate scâdea frecvenţa
I 1L
r: CUVINTE CHEIE .
t
nină, eritropoietină, nefroni corticali, nefroni jux· :
'. tamedulari, debit sangvin renaI,l, permeabilitate :
! glomerulara, Altrat glomerular, urina primara, reab· :
, sorbpe tubuJarâ, secrepe tubulară, secreţie de H+. j
( K+, NHs urină finală, osmolaritate, micţiune
t
-----~~------------------.
presiuniiii este rezultatul tonusului intrinsec al peretelui
vezical. Dacă volumul de urină depaşeşte 300-400 mL
presiunea creşte foarte mult şi rapid.
Reflexul de micţiune odată in iţiat, se autoamplifica.
Astfe� contracţia iniţiala a vezicii creşte descarcarea de
impulsuri de la receptorii vezicali, ceea ce va duce la ac·
centuarea contracţiei reflexe, acest ciclu repetându-se
până când muşchiul vezicii urinare ajunge la o cont:rac·

undelor peristaltice, afectând şi intensitatea contracţiei.
În porţiunea inferioara. ureteru) pâtrunde oblic în ve­
zica urinarâ şi trece căpva centimetri sub epiteliul vezi·
cal, astfel că presiunea intravezicală comprimă ureterul,
prevenind renuxul urinei în ureter în timpul mi cţiunii,
când presiunea din vezica urinară creşte foarte mulL
Vezica urinară este o cavitate cu pereţi alcâtuiti din
musculatură netedâ, formata din douâ părţi: (J) corpu l,
care, este cea mai mare parte a vezicii , în care se• acu·
' Renexul de micţiune este un reflex controlat în î n ·
mulează urina şi (2) colul (trigonu l), care este o prelun·
,
gire sub formă de pâlnie a corpului, continuându·se în
jos cu uretra
Muşchiul colul ui vezical este denumit adeseori şi
sfincter• intern. Tonusul său natural opreşte,în mod nor·
maI,l, pâtrunderea urinei la ni velul colu lui vezical şi al ure­
tre� împiedicând astfel golirea vezici� înainte ca pre­
siunea să atinga pragul critic.
Vezica urinară mai prezintâ şi un sfincter extern care
pe puternica Daca reflexul de micţiune declanşat nu
reuşeşte să golească vezica urinară, elementele nervoa·
se ale acestui reflex rămân inhibate timp de câteva mi·
nule sau uneori o ora sau chiar mai mult, • înainte ca un
alt reflex sâ fie iniţiat şi să declanşeze micţiunea. Dacâ
nu, micţiunea nu se va produce atât timp cât umplerea
vezicii urinare este suficienta pentru a declanşa un
reflex mai puternic.
tregime de mâduva spinârii, dar poate fi stimulat sau
inhibat de centrii nervoşi superiori din trunchiul cerebral
şi din cortexul cerebral.
Compoziţia chimică a urinei
U1ina conpne 95% apă şi 5% diverşi componenţi; sub­
stanţe minera le (sâruri de Na, K, Ca, Mg); organice (cre­
atinină, uree, acid uric, enzime, hormoni , vitamine);
hematii şi leococite (dar mai puţ.ine de 5000/ml).
\

este alcătuit din muşchi striat, controlat voluntar, spre Valori medii normale l n urina finală
deoseb ire de sfincterul intern, care este în întreg ime
muşchi neted. Sfincterul extern este controlat de câtre Componentul Cantitatea eliminata
sistemul nervos şi poate preveni micţiunea, chiar şi ln 24 h
atunci când controlul involuntar tinde să o iniţieze.
•
Na+ 3, 3 g
Micţjunea K+ 2 -3,9 g
Micţiunea este procesul de golire a vezicii urinare Ca2+ 0,2 g
atunci când este plină. fn esen� vezica urinara se u m ·
ple progresiv, până c e tensiunea intraparietală atinge o Mg2<­ 150 mg
anumită valoare prag, moment 1n care se declanşează Hco·3 0,3g
un reflex nervos. numit renex „de micţiune·, care fie q· ,
Fosfor
5.3 g
determinâ micţi unea, fie. dacă nu este posibil, produce 1 - 1.5 g
dorin ţa conştientă de a urina. Când in vezica s·au adunat Uree 25 g
30-50 mL de urina, presiunea creşte la 5-10 cm apa. Acid urîic 0,6- 0,8 g
Acumul area în vezica urinara a 200-300 ml de urinâ Creatinină 1- 2 g
determină o creştere de numai câţiva centimetri apâ a
presiuniii i iintravezicale; acest nivel aproape Apa
• constant al 1-1.SL

105
'
FullCP1,1!e h.Jndoment.n',c
J ale orgar.1StOOWI IJIT'.an ----- - - - - --- - - - - - - --
Noţiuni elementare de igiena şi patologie
Cistita
În mod normal, tractul urinar este steril şi rezistent
la colonizarea bacteriană. Prezenţa bacteriilor la
nivelul vezicii urinare determină fenomene innama·
torii la nivelul peretelui vezical, cu rasunet clinic dife·
rit la femeie faţa de bârbaL O buna hidratare poate
micşora riscul unei asemenea suferinţe.
Nefrita şi glomerulonefrita
Clasic, sindromul nefritic poate include hematurie,
hipertensiune. insuficientâ renala si edeme. Nu este
obligatorie prezenţa tuturor acestor manifestări la
acelaşi pacient Sindromul poate fi acut sau pasager
(ex. glomerulonefrita infecţloasăi fulminant, cu insta·
larea rapida a insuficientei renale, sau insidios.
Manifestările clinice ?Ol var.a foarte mult pe parcur·
sul evoluţiei boili
kcrăl'i practice
Compazilia dinti a IDlei
Material r.ecesar -,;.a cecolrată dimineaţa, ă
jeune (pe oembca:e) =-aaI se adauga puţin tlmol
pentru consen--are. eorubete. S%l!tiv, pipete, baghete
'' stidâ, pahare BEne/i,..:s. "l2f1ie de tumesol, reac·
de
tlvi.
Evidenţierea cb't.l...
Mod de lucru. Se ma:re 5 cnL urină intr·o epru·
i de HN03 5% până ce
betă, se adauga Cll'.l!IP- :;:câ:!!:
soluţia devine � :ti2 ;>icurăndu-se apoi 0,5·2
ml de soluţie de !..� 2t. Va precipîta AgCJ ce
poate fi dizolvat pm ;pu-fle de �
..
Evidenţierea amo.-tiact:!!.:!
Mod de lucru. \-- .=r•.::e
- :Z-.& Beae.lius se trateazâ
25 ml de w:ină ru la-.= :e ,=< agitandu·se cu o
bagheti! de sticla si se ac::open inediat cu un geam
=
de care a fost � -,!r.;e rosie de tumesol;
aceasta va devenî în z-,;;; c:::estru datorită NH3
care se degajă.
Evidenţierea c:reatimnei
Mod de lucru. lmr;; e:r--.s: OJ 5 ml de urină
se vor adăuga cateva pica-� ---a solutie de acid
picric şi puţin NaOH sai.. .;:a-: � Va apărea o co­
cunc.s:..=
loraţie roşie caracteristio! pa:::.� creatinina.
Încercaţi, pe baza K1Jinulate la biologie şi chimie, sa puneţi in evidenţă prezenţa în urină
a unor compuşi organic ac.: !.1.-X. uree) si a unor componente minerale precum sărurile de Na, K, Ca,
Mg ş.a.
--­
• tnsuficienţa renală
L
De regulă este stadiul evolutiv final pentru nume·
roase boli renale sau cu atingere renalâ; insuficienţa •
renală pote fi acută sau cronicâ.
in insuficienţa renala acutâ, rinichii înceteaza sa
mai funcţioneze, complet sau aproape complet exista
i nsă posibilitatea re!'.uperari i aproape complete a
fun�ţiei renale.
ln insuficienţa renala cronică, pierderea funcţie·
nalitâţii renale se instaleazâ progresiv şi este ire·
versibia.
Tratamentul insuficienţei renale se poate realiza
prin dializa (rinichi artificialI}•. Pri ncipiul în baza caru ia
funcţionează dializa este urmâtorul: sângele este pom·
pat i ntr·un circuit exterior oganismului. În timpul
pasajului prin acest circuit el este .curăţat• de produşii
'
de metabolism care trebu ie eliminaţi din organism,
ajungând înapoi în corpul paci entului, .curat".
Evtdentlerea glucozei
Mod de lucru. Se prepară o soluţie de NaOH 10%
şi una de CuS04 10% şi'se păstreatâ î n sticle diferite.
,,
În eprubeta cu 5 mL de urina se adaugâ NaOH ca
reacţia să devină puternic alcalină, apoi se adaugă
•
soluţia ·de Cu SO4 picătL1ră cu picâturâ, agitându·se
continuu, până când amestecul se coloreazâ albastru
â
intens.
Dacă i n urină este prezentă glucoza, se va forma,
chiar la rece, un precipitat roşcat Dacii nu se for·
meazâ nici la temperatura de fierbere, glucoza este
absentă.
Evidenţierea substanţelor proteice
Mod de lucru. Se teama 10 ml de urină într-o
eprubetă şi se controlează reacţia sa cu hârtia de tur·
nesol; dacă este alcalină se acidulează cu HN03. Se
încălzeşte la fierbere şi apoi se adaugă câteva
picături de acid acetic 10%. Dacâ este prezentâ albu·
mina, urina. se va tulbura.
Deoarece urina nu conţlne albumină decât i n
stări patologice, pentru a realiza proba cu urină nor·
mală se vor adăuga 2·3 mL dintr·o soluţie de albu·
mînâ la 100 ml urină, soluţla obţioându·s e dintr·un
albuş de ou, bătut cu 50 ml apă.
 Găsiţi raspunsul greşit
Reflexul de micţiune este controlat, stimulat sau inhibat de: a . trunchiul cerebral; b. cerebel; c . mâduva
spinării; d . cortexul cerebral.
- Stabiliţi daca enunţurile legate pri n conjuncţi a ,deoarece" sunt adevărate sau false; ln cazul i n care le con·
sideraţi adevârate, determinaţi dacii intre ele există sau nu o relaţie de cauzalitate.
Deşi debitul filtrarii glomerulare este de cca iBO L/zi, cantitatea de urinâ eliminata în 24 de ore este sub
2 L, deoarece peste 99% din filtrat este reabsorbit, în mod normal. la nivelul tubilor uriniferi.
- Identificaţi şi denumiţi cât mai multe dintre componente le nefronului şi rolul acestora, folosind imaginea de
mai jos:

- Calcul aţi, în litri. debitul sangvin renal în condiţii bazale. luând in considerare un debit cardiac de repaus d e
5 L/minul
Stabiliţi ordinea normală i n care se succed elemente l e componente ale cai lor urinare: calice renale mari, ca·
lice renale mici. uretrâ. pelvis renal. vezica urinară, ureter.
- încercaţi să elaboraţi planul unui eseu cu tema „Rolul excreţiei tegumentare. salivare, intestinale, pulmonare
şi renale în reglarea volumului şi compoziţiei sângelui".
Funcţ,1 10 fu'10amentn!a alo ocgaolSJTluJU• uman--------------- - - - - ------
5. Metabolismul Metabolismul intermediar al glucidelor
Prin metabolism se înţelege lotali\a\ea reacţiilor Glucoza, fructoza şi galactoza, absorbite la nivelul
biochimice de \ sinteza ori de degradare, cu consum sau tubului digestiv, ajung pe ca. Il ea venei porte la fical La
cu producere de energie, care au loc în organismele vii. acest nivel, galactoza, în totalitate, şi cea mai mare
...
Aceste reacţii au drept rezultat menţinerea vieţii parte a fructozei sunt transformate printr-o serie de
• şi reacţii în glucoză, forma de utilizare preferenţiala a
adaptarea organismelor la condiţiile mediului încon • ·
juriilor, cu care au un schimb permanent de substanţe hexozel or de către toate celulele.
şi energie. La nivelul ficatuIlui•, glucoza poate fi stocata sub
in funcţie de sensul biologic al acestor reacţii forma •de glicogen (glicogenogeneza), ori poate fi uti·
biochimice, procesele metabolice, pot fi de tip catabo­ lizată printr-o serie de reacj.ii metabolice (glicoliza), ca
•
lic sau anaboIlic, poten!ându·se sau inhibându-se • red­ principala., sursâ de energie.
'
proc. •Glicogenogeneza, procesul de formare a glico­
Procesele de tip catabotic (catabolismul) au ca rezul· genului - polimer al g lucozei cu moleculă foarte
tat producerea de energie. Sunt reprezentate de reacţii mare -, are loc la nivelul diferitelor celule din orga·
chimice, i n cadrul carora are loc descompunerea sub­ nism, dar cu precadere în ficat şi muşchi. Glicogenul
stanţelor macromoleculare care provin din alilimente este o formă de depozit a glucozei, care poate fi mo­
(exogene) sau din structurile celulare (endogene), pana bilizată cu uşurinţâ, la nevoie, printr-o serie de reacţii
la constituenµ simpli Parte diin energia rezultata prin de depo imerizare.• proces ce poartă denumi rea de
procesele calilbolice la niveIl celular se pierde sub glicogenol l i
iză şi este activat de către adrenaIl ina şi
forma de ca.ldura (55:t). restul se depoziteaza în corn· g ucagon.
puşi, care. datnrrta cantiratii mari de energie pe care o l
pot înmagazinc. poarn denumirea de compuşi •Glicoliza Glicoliza reprezintă desfacerea mole·
macroecgici ca de exemplu. acidul adenozintrifosforic culei de; glucoza pentru a forma două molecul e de
(ATP� acid piruvic. Procesul se desfaşoară în zece trepte de
Proceseie die :ip anabolic (anabolismul) constau din reacţii chimice succesive, fiecare treaptă fiind cata·
tolilRta:& reac::=rr biochimice care, prin utilizarea mo­ lizata de catre o enzimă proteică specifică.
I. Cele două
lecu.lelcr � z nivelul tubului digestiv sau rezul· molecule de acid piruvic ce rezultă dintr-o molecula
==
late 6' procesc,e
�refac
• ca:':ab.Jice si cu consum energet c, de glucoza pot fi transformate, în prezenţa oxigenului.i,
i
J•le·,..;.. uzate din structurile celulare. i n două molecule de acetil coenzima i
A, care vor intra
g dezvoltarea organismului şi i n ciclul acizilor tricarboxilici (c clul Krebs), desfâşurat
reaiz2re 'ax::w sa.a i n matricea mitocondrială. Rezultatul net per moleculă
c:e=*e.
I
i
i'I gen;:ra. ;x;:,.: ::e cnabolice se află în e<:h11libru de glucoză la sfârşitul ciclului acizilor tricarboxilici
,l:.a,;i. c:.
·�:.�-s•
� ;x•
="'
==- ,-.••
c: c
..
lnsâ, în diferite perioade ale este obţinerea
t a două molecule de ATP, la fel ca şi i n
se desfaşoara unul ori celala lt cazul glIicolizei anaerobe.
ice �-ariază. La vârstele tinere, Cu toată complexitatea glicol izei şi a ciclului
a-..:c -z. c b: .:,=.ea accelerată a celulelor şi Krebs, în timpul acestor procese se sintetizează can·
ăfe---er,-- b: ;; ·- c:...."""21l perioadelor de conva· tităţi foarte mici de ATP. Cea mai mare parte a can·
be:• :Xs:u:A.<: ?!"""� în timp ce, în cursul titaţii de ATP furnizată de o moleculă de g ucoza
.
efo:::ticr -.a:-.cr: ..L."- ::e::aneţe, predomină catabo­ (aproximativ 95%) se va sintetiza 1n timpul fosforilârii l
�
;,=- '::s::.i.2a s:c,...,_.,• proceselor metabolice, oxidative,
- .. ...
desfăşurată in mitocondrii şi care pre·

=
aees:e v.:. - :. "'=1 z ?:â:. i!1lillil:ic (metabolismul supune oxidarea hidrogenului produs în timpul glico·
--
lizei şi al ciclului ,. Acest proces este extrem de
Krebs.
ia,:., .e::zr =!!!:: s ;o- aspectelor energetice
care e .....e._-=C.= • -,...-,<etsnul energetic). complex şi este posibil datorită prezenţei la nivelul
mitocondrIiilor a unor structuri specia le care, prin
reacţli controlate enzimatic, furnizeaza energie ce se

= �==
- :--ediar
'•'e::..-.;is::i (.'-'1) reprezintâ totali·
va înmagazina sub formă de ATP. În timpul fosfo·
tatea
I '
_c.c: '= participa produşii rilării oxidative se obţin 34 de molecule de ATP. ..
absortc. E: ..::i :;o±. �-estiv. reacţii care real· Astfel, eficienta transferului de energie prin cata·

a== 2;,1=-
izem ·l "'QCClll"!!!! a - ...-6cPe macromoleculare ale bolismul unui mol de glucoză este de 66 %. restul
orga.-ts;-,,:io .sa: acestora pană la la transformandu·se i n căldura.
forme Trebuie subliniat rolul pe care li are ADP·ul în
net=- L::s...I :-m::i eSte posibilă ,datorita controlul glicolizei
I şi al oxidarii glucozei, deoarece el

enzin'la;:r ...==...: .!:... '"::I :c: :r-:?i?5:zatori. este necesar în diferite etape pentru a f i convertit la
-- - - ------ - - - ------ ---------- -- Metabolismul

.Adării
TP. în concluzie, absenţa lui duce la stoparea degra·
I • I
moleculei de glucoza. Aşadar, odată ce tot
ADP·ul din celulă a fost transformat in ATP, ntregul
Trebuie amintit că eliberarea de energie din glu·
coză mai poate fi facutâ şi pe o cale alternativă pro­
i ceselor discutate pâna acum. şi anume pe ca lea nu·
proces glicolitic şi oxidativ se opreşte. mitâ a pentozo-fosfaţiIlor..
Eliberarea de energie ln absen_ta oxigenului - *GJuconeogeneza. Atunci când glicemia scade ca
glicoliza .anaerobă:. Uneori, oxigenul devine fie urmare a aportuJui insuficient de glucozâ ori a utili·
indisponibil , fie insuficient, şi atunci, în aceste zarii ei excesive, are loc transformarea acizilor graşi
condiţi i, o cantitate mică'de energie poate fi eliberata (proveni� din scindarea lip idelor) sau a aminoacizilor
.
de elitre celule prin glicoliz.ă, pentru ca reacţiile de (proveniţi din catabolizarea prote inelor) i n glucoza
ob�nere a acidului piruvic nu necesita oxigen. Acest (g luconeogeneza).
proces. deşi are un randament extrem de mic (3 %),
. În situaţia în care cantitatea de glucoza este eres·
este sal vator pentru viata celulei pentru cele căteva cută peste posibiiîtaţile celuIleii de a o utiliza, are loc
minute în care oxigenul poate fi indisponibil. În aces· transformarea glucozei ln trigliceride ş depunerea
te condiţii, cantităţi mari de acid piruvic sunt trans· acestora sub formâ de lipide de rezervă ini ţesutul adi·
formate i n acid lactic, care di fuzează în afara pos. Acest fapt •explica de ce scaderea consumului
celulelor, permiţ!lnd ob�nerea în continuare de acid energetic (sedentarismul), ori aportul excesiv de g lucide
piruvic pr' in glicoliză. Cand oxigenul devine din nou atrag creşterea cantităţi de ţesut adipos (îngrăşarea).
i i
disponibil. acidul lactic se transforma din nou în acid *Mecanismele de reglare a glicemiel Va . Ior le glu·
l i
piruvic, care, eventual, va fi oxidat, pentru a asigura o cozei in sânge, glicemia. variază relativ puţin. menţi·
cantitate suplimentară de energie. nându·se în limite relativ constante (65-llOmg la
100 ml de sânge), datorită unor complexe mecanis·
me de reglare care păstrează echilibrul între procese·
Aporl exogen Gluconeogeneza le de glicogenoliza, glicogenogeneză, glicol iza şi glu·
coneogeneza.
'' / scade
Insulina, hormon •secretat de pancreasul
glicemia , prin facili tarea patrunderi
i
şi
endocrin,
utilizării
ei celulare.
Glucoză O serie de hormoni au i nsâ o acţiune opusâ i n ·
sulinei . De exemplu', glucagonuI,l, un alt hormon s e ·
•
cretat de pancreasul endocrin, I stimulează glicogeno·
Glicoliza liza şi gluconeogeneza, ceea ce explica acţiunea t lui
1 hi-w
ipergI
l icemiantă; •
adrenalina i şi exercita acţiunea hi·

-
perglicemiantă prin stimu larea glicogenolizei, « iar
Acid piruvic

I�-- ---- --·.

Anaerobiozâ
H+ î glicemia 8
Acid lactic '

Acetil CoA
i
Celule B• pancreatice
1'
''
I'

ţ
I
J --___
î secreţia de insulină

i
creşte preluarea
! glicemia
_ _ _ ..,
Ciclul
Krebs celulara a gl ucozei

Fosforilare ___/
glucoză
�

10
gluc.oZă
oxidativa .!. ,l..
(Mitocondrii) glicogen lriglkerid,(l

109
 .I uman -------------
H.Jnctr11!e fu1v.lan�nta!e a'e crg&n 5mL!l!I
menii glucocorticoizJ ( cortizolu l) stimuleaza gluconeo·
geneza.
Rolul glucid elor In organism este multiplu.
Rolul energetic • este primordial. Ca urmare a
degradării comple te a unui gram de glucoza, în c ursul
procesului de glicoliză şi oxidar e ia naşte re un total de
4,1 kcal. Avantajul
• utilizării glucidelor ca sursă ener·
getica constă în faptul câ ele sunt r apid degradate,
fălii obţinerea unor prod uşi reziduali, păna la C02 şi
H20, .. Glicogenul, depozitat în special în ficat şi
..
muşchi, con stituie o r ezervă ene rgeticâ (aproximativ
3 OOO k cal) mobilizabilă prioritar în cond iţii de soli·
citar e d e relativ scurtă durată (efort fizic moderat,
expun erea organismu lui la frig).
Rolul plastic. An u mite structuri glucidice intra în
alcatuirea uno r ţesuturi ori a membranelor celular e.
Rolul (unc/ionaL Pentozele (riboza şi dezoxiriboza)
intră în alcătuirea a cizilor nucleici sau a uno r enzim e.
TEME ŞI APLICAŢII
O Aflaţi responsul corect
Glicoliza reprezintă desfac erea molei:ulei de 9lu·
coză cu formar.e a a: a. trei moleqJle de acid g u·
tamic; b . d ouă d e acid piruvic; c. două mole lt cuJe de
acid b utiric; d . unei mol ecule d e galactoza.
6Găslţi răspu nsul greşit
Procesele de tip anabolic predomină: ,:1. la pub er ·
late; b. in timpul uno r eforturi exa·gerate; c. în ado­
lescenţa; d .'tn periQlldele de c_qval e sce nţa,
© Completaţi spaţiile pun<ltale cu term enii cor.es·
punzăt0ri.
Gluconeoge nezc1 este pwcesul d e f ormare
din .............. şi ··- -
· .. rez ultaţi din scindarea ·· •···I'··-•··· · .
şi c atabolizarea .....1-..
Metabolismul intermed iar al lipidelor
i j
Chilom cro nii formaţi i n enterocite, aJunşi ' apoi prin
vasele chilifere în limfa şi tr ecuţi odată c u aceasta în
sange, sunt scindaţi sub infli uenţa unei enzi me
(lipop roteinlipaza) în acizi graş, l , glicerol, fosfolipide,
col esterol, util izabili la nivel tisular . Acizii graşi. in
mar ea lor majoritate, pătrund i n toate ce lulele (cu
•
excepţia celulelor n ervoase) şi i n cantitate mica
ramăn în plasma (acizi graşi
.. • liberi). Parrte din acizii
gr aşi liberi vor pătrund e şi ei în c elule. aflăndu·se intr·
un p erman ent echilib ru dinamic cu a c izii graşi din
celule. La nivel celular, acizi i graşi pot trece printr·o
secv enţă de reacţii chimice de beta-oxidare cu elib e ·
rare d e energie, ori pot fi utilizaţi pentru resinteza
diferiţilor compuşi lipidici.
110
-
--------- ---
• Mecanisme de reglare a metabolismului interme­
diar lipidic. Ins ulina, ca u rmare a stimulării utiliz.ârii
glucozei. at rage s căderea lipolizei şi stim ularea lipo·
genezei. Ad renalina şi nor adrenalina determină degra·
darea trigliceridelor şi mobil izarea acizilor g raşi. Har·
menii glucocorticoizi (cortizol), ca şi ho rmonul soma·
totrop au efecte lipolitice.
• ei contribuind la mobiliza·
rea acizilor graşi din d ep ozite şi la d egradarea lor.
Hormo nii tiroidieni determina mobilizarea rapidă a
grâsimilo r, fapt determinat indir ect p rin creşterea rate i
m etabolismului ene rg etic i11 celule le corpului.
.
Rolul lipidelor ln organism
I. Rol energetic: lipidel e re prezintă principalul r e ·
zervor energe tic din organism. Se ap reciaza că, la o
persoana cu o co nsti tuţie fizica normală, lipidele
aflat e în organism r eprezintă o reze rvă e nergetica de
aproximativ 50 OOO k cal. Degradarea unui si ngu r
gram
• 2. Rolde lipide eliberează 9,3 k cal.
plastic. lipide le intra în constituţia tuturor
sistemelor de citomembrane (de exe mplu, lecitina).
Cantitaţi imp ortante d e l ipide se găsesc depozitat e i n
jurul organelor (grasimea din loja perirenala. din o rbita
etc.). asigurând protec ţi a mecanică a acestora. sau
subcutanat, cu rol termoizolat or .
l 3 . Rol funclionat une le dintre substanţel e lipidice
re prezinta p recursori ai unor hormoni:i ; astf el, coles·
terciul reprezintă precursorul hormonilor gl ucocor ti·
•
coizi, mineralocorlicoizi, cât şi al hormonil or sexuali.
Une le fosf olipide intervin i n prima faza a proc e sulu i
de coagulare.
Metabolismul intermediar al proteinelor
a........ Prot eine le r ep rezintă aproape un sfert din masa
corporala. în pro cesul sintez ei de protei ne sunt
~
folosiţi aminoacizii de prov enien� alime ntara, cei
formaţi i n or ganism din p recursori glucidici şi lipidici
şi o bu na par te din cei rezul taţi din procesele de
catabolism al proteinelor.
Conce ntr aţia norma la a aminoaciziii lor în sange
este intre 35 şi 65 mg/100 ml de plasma.
Aproape toţi aminoacizii au moleculele mult p rea
mari pentru a pute a difuza prin por ii membranei celu·
lare. Ei vo r traversa prin membra na celulara, prin
transport activ sau difu z iune facilitata.
În afar ă de utilizarea i n cursul proces ului de sin·
te ză a p roteinelo r, aminoacizii sunt implicaţi şi intr-o
serie de reacţii metabolic e.
•Mecanisme de reglare a melabolismului interme­
diar proteic. Menţiner ea unui echilib ru intre procese­
le de anabolism şi c ele de catabolism se realizeaza în
func�e d e aportul alimenta r şi de cheltuiala energe­
tică a organismul ui, sub co ntrolul sist emului nervos si
al glande lor cu s ecreţi e interna. O serie de hom,oni
 predominanţa proceselor catabolice, iar a celui vege·
---- - - -- - --
----- - - --- - - - - -- -----Me:abo·srnu
-

Aminoacid 2J
1 Il

tativ parasimpatic, predominanţa celor anabolice.

•
I. Rol plastic: proteinele reprezint� scheletul pe
Rolul proteinelor rn organism
I
care are loc constituirea ultrastructurii celulare.
Proteinele intra, de asemenea, şi i n alcâtuirea macro·
/+Cetoacid 2

structurilor, a substanţei fundamentale din structura

tesutului osos (oseina), cartilaginos (condrina) etc.
/
2 . Rol funcţiona/; majoritatea substanţelor .acti·
'
=------·-
'
AMINOACID A I
ve· (enzimele, unii hormoni) din organism • sunt de
natură proteică. Proteinele joacă şi rol de transportor
-"",j ------Am-........ al diferi telor substanţe prin sange. lichide interstiţiale,
- COOH

ine biogeneJ ori prin membranele celulare.

3. Rol energetic: degradarea proteinelor în ve·
derea acoperirii consumului energetic se face i n
cazuri extreme, când depozite le de glicogen şi lipide
CETOACID A
sunt epuizate.· Arderea a 1 g de proteine furnizează
4,1 kcal.
Ciclul Lipogeneză J
Krebs
GiuconeogenezâJ
-- TEME ŞI APLICAŢII
Grupaţi răsp.unsurile corecte.
Chilomicronii sunt scindaţi enzimatic în: a. acizi
C02 +H20_j graşi; b. colesterol; c. glic-er0� d . fosfolipide.
Llpogeneza are loc în: a. ficat; b . ţesutul conjunc·
tiv lax; c. ţesutul -adipos; d- pancreas.
stimulează procesele de sintezâ a proteinelor (har· Lipoliza este ştimulata,de. -a. cortizol; b . adrena·
monul de creştere, testosteronul, hormonii estrogeni), lina; c.' STH; d. noradrenalina.
i n timp ce alţii favorizează predominanţa proceselor Colesterolul este precursorul hormonilor: a. glu·
catabolice (tiroxina, cortizolul). Sistemul nervos poate cocorticoizi; b . mineralcortk.oizi; c. sexosteroizi;
-
interveni, de asemenea, i n controlul echilibrului dintre
procesele anabolice şi cele catabolice. Stimularea
d tiroidieni.
În sinteza ptotei nelor sunt utilizaţi aminoacizii:
sistemului nervos vegetativ simpatic antreneaza a . prqveniţi din -alimente; b. formaţi din precursori
glucidici; c. formaţi din precursori lipidi ci; d. rezultaţi
din catabolismul protidie.
Metabolism
•

Anabol ism j Catabolism

r ]
l I
Metabolismul energetic
Metabolismul energetic reprezintă schimburile
..
energetice dintre organism şi mediu, ţinand seama de
cantitatea totala de energie care ia naştere i n cursul
metabolismului intermediar şi cantitatea de energie
Glil ic0gen - Glucoza - Giic0gen

utilizata de organism. Energia este utilizatâ de orga·

Triglicer idâ � Acizi graşi �- - Triigliceridâ
, I
Proteine �- Aminoacizi � Proteine
.
nisrn, atât pentru menţinerea proceselor vitale, cât şi
pentru a permite realizarea unor reacţii cu caracter
Glucagon adaptat iv ale prjincipal e lor sisteme funcţionale ale
Insulina organismului.
(STH, Glucocorticoizi l
I

tiroxina) Adrenalina Glucidele, lipidele şi proteinele pol fi utilizate de

(STH, liro1<ina) catre celule pentru obµnerea ATP, iar acesta poate .ifi
folosit ca sursâ energeticâ pentru alte fun<:µi celu lare.
111 .. �-
Furx:!m• tundi3meOIBle ale agat"'""'*-' ..-nan --------------------------
Ce ea ce face ca aceasta molecula sâ fie utilizata atât
de larg drept sursă de energie este marea amolate de
•energie liberă (12 OOO de calorii pe moi in condlm
•
fiziologice) înmagazinata i n fiecare dintre cele douâ
legături fosfat macroergice ale � Cu toatâ tmpor·
tanţa sa deosebita ca agent de leganri pentru trans·
ferul de energie, ATP nu este cel mai abundent
depozit de l egături fosfat macroer� din celulă.
•
Dimpotrivă, fosfocreatina (PC) este de c!teva ori mai
abundentă, iar legâtura macroergic2 de la nivelul sâu
conţine 13 OOO de calorii/mol
Spre deosebire de A1P iilS2- ea nu poate acţiona
ca agent de legătură penrru transferul de energie
între principiile alimentzre $i �emele funcţionale
celulare. în schimb. poz:e i:rillnSfera energie prin
schimb cu ATP-ol; cznc_ ln celulă sunt disponibile
enzimatic (cre atinkin azâ, ade nilatkinazâ), putându-se
schematiza: PC+ ADP <--> creatină+ A TP şi
2 ADP <--> ATP + AMP.
Metabolismul bazal (MB)
C
•
Rata metabolismu lui reprezintă rata u tilizârii ener·
giei i n organism. Se măsoară in calorii sau kilocalorii.
Creşterea actiivităţii c e lulare determina şi creşterea
ratei metabolice: hormonii tiroi die ni, stimu lare a sim·
•
patică; efortul fizic, tipul de activitate (de exemplu, în
cazul u nor profesiu ni predominant statice, consumul
de e nergie nu depăşeşte 3 OOO kcal zilnic , în timp ce
în profesiunil e dinamice consumul poate ajunge la
-.,
56- OOO kcal/24 ore).
...
Rata metabolismului bazal reprezintă cheltu ielile
e ergetice fixe ale unui organism pentru i ntreţinerea
n

cantităti mari de ATP, ac= poate fi utilizat pentru
sinteza de PC. iac apot ln timpul utilizârii ATP, ener·
gia din PC poate li lnlllSferera rapid A TP·ului ş� de la
acesta, sistemelor celnli:..--e.
Interrela!iile biodlimice ele fosfocreatinei şi ac izi·
lor adeno�. di- si lrifosforic sun t mijlocite
funcµilor vitale. Se mâsoarâ , n conditii speciale şi se
dete rmină prin calorimetrie indirecta.
..
Valoare a metabolismului bazal poate fi exprimată
în funcţie de greutate (1 kcal/kg/oră), ori mai corect
în funcţie de suprafaţa corporală (40 kcal/m2/oră).
Acestea sunl valori medii, care variază în funcţie ,de

Gficogen Energie pentru:

fL.-~=--~
-ATP-~-
-~-
- -
:'
Sintezâ şi creştere
Absorbţie activa
Contracţie muscularâ
Glucoză •' Secreţie glandular â

..'• .
• Conduce re nervoasă
,•
Acid lactic - Acid piruvic .....
Acetil CoA .. ... ••

... ..
·"
Aminoacizi •• Fosfocreatina (PC)
dezaminaµ ....,

.'.
•• AMP
•,
.'•
Alte substanţe Creatina T PO• r
2

E
- --------------
vârstă, de sex, de tipul activltă�i. fiind mai crescut la
- -------------- -- Metanoli&mu,
de cal dură degajată de organism (egală cu consumul
l
tineri , la sexul masculin şi l a perso ane le ce desfăşoară energetic do ar atunci când energia nu se co nsumă şi
o activi tate fizică susţinută. sub formă de lucru mecanic) sau indirecte, prin
Valorile metabolismului bazal m ai pot fi exprimate măsurarea ca ntita!ii de oxigen consuma� în cursul
şi procentual, în raport cu valorile standard ale meta· unei actii vi' taţi.
bolismului bazal, în funcţie de vârsta, sex, talie, care Rolul şi valoarea energetică
•
se găsesc i n tabele speciale, situaţie 1n care se ac cep·
a nutrimentelor
tă o abatere de +/-10% faţă de valoarea medie.
Măsurarea metabol ismului energetic se poate face Principale le nutrimente sunt glucidele, lipidele şi
fie prin metode directe, în care se măsoara cantitatea prote.Ii neIl e..
Conţinutul în nutrimente (principii alimentare) şi valoarea energetică la 100 g produs comestibil

Aliment Glucide Proteine Lipide Kcalorll

Lapte, Iaurt 5 4 1 - 3.,5 67
Brânză de vaci - slabă 4 14 1 95
- grasâ 4 15 8 151
Caşcaval I 25 25 334
Came de vit6, pasăre o 20 5 215
Carne de pot:c o ]5 3!l 380
Peşte - slab (crap, şal�u. ton, hering) o 18 .3' 120
- gras (macrou, somn, nisetru, scrumbie) o 20 25 290
• (2 buc-100 g)
Ou gaina o 14 l2 171
Paine albă 54 10 2 280
Paine neagră 48 8 I 230
Cartofi, orez, paste f!inoase, griş 20 2 o 90
Varză, conopidâ, guJU 4 1 o 60
Mazl!re verde 5 2 9 140
Morcov i 10 2 o 50
Fasole boabe 24 13 1 145
Floricele de porumb cu ulei şi sare 59 10 22 4§5
Fruct•e - zemoase 14 1 1 60
- uscate 35 1 1 135
Hamburger 41 32 31 580

Raţia alimentară alimentar oxidat păna la C02 şi H20 şi a fost redat în

La om, o alimenta�e, corespunzătoare nu înseamnă
asigurarea senza�ei de plenitudine gastrică prin aportul
excesiv şi ne selectiv de al imente, ci aportul unor alimen·
te în concordanţă cu nevoil e organismului, diferenţiate
Tn funcţie de vlirsta, de tipul activităţii depuse, de ano­
timp şi de condi�ile climaterice etc. ln principiu, o ali ·
mentalie echilibrată trebuie să asigure organismului
suportul energetic pentru existentă (substanţele energe­
tice),I elementele necesare creării unor structuri noi ori
•
refacerii ce lor uzate (substanţe plastice), cât şi biocatali·
zatorii de provenienţă exogenă (substanţe minerale, vil·
amine ,etc..) care nu pot fi sintetizaµ în organism.
Conţinutul energetic al alimentelor reprezintă ener·
gia eliberată de fi ecare gram din fiecare principiu
cadrul acestui capitol.
Compozifia aproximativă a dletei se prezintă astfel:
50 % glucide, 35 % lipide şi 15 % proteine;., necesarul z il·
nic este prezentat la capitolul rezervat digestiei.
Coeficientul respirator este raportul dintre C02 eli·
berat şi 02 consumat pentru oxidarea unui gram de
principiu al imentar.• EIl are val oarea I pentru gluco za şi
diverse alte valori pentru alte substanţe (de exemp lu,
pentru aminoaci dul al anină - 0,83).
Reglarea aportului alimentar
Foamea este dorinţa de alimente şi se asociazâ I
cu o serie de fenomene obiective (de exemplu, con·
tractiile de foame de la n ivelul stomacului. i) .
Apetitul e ste dorinţa pentru un anumit tip de
alimenl
113' .-,. . · .·..
-'"-*
>.!,,,f..._. 4 - .· ·'- I J..
• - -
Funcţiile fur.rlamentaIle ale
- org.a111smutu1 urnan - - --- - - - ------- - - - - - ---

Sat/etatea este opusul foamei; senzaţia de impii· cazul omiterii uneia, va avea senzaţia de foame la tim·
ni re a ingestiei de alimente. pul respectiv). Alţi stimuli fizioIlogici pe termen scurti
Centrii nervoşi de reglare a aportului alimentar sunt plenitudinea gastrointestinaJl â şi înregistrarea al ·
Centrii foamei şi al saţietăţii se găsesc în hipotala· mentelor de către receptorii din cavitate a bucală.
mus. Primul, la nivel lateral, cel de al doilea, ventro· Este recomandabil ca aportul alimentar sâ fie
'
medial. Existâ şi alµ centri nervoşi cu rol i n allmenta· raţionalI,, intr·un ritm la care tractul gastrointestinal sâ
re: centrii din partea inferioară a trunchiului cerebra l, se poata acomoda, reglat mai ales prin mecanismele
care controleză m işcările propriu·zise din timpul ali· pe term en scurt, dar modulat de către , sisteme le de ...
mentaţiei; amigdala şi câteva arii corticale ale sis· reglare pe termen lung.
ternului iimbic, strâns corelate cu hipota lamusul. Obezitatea apare printr·un aport excesiv de
Reglarea aportului alimentar poate fi clasificatâ în: energi e i n comparaţie cu consumul; aceasta se
re glare nutritivă, care consta i n menţinerea cantităţilor i ntâmpla numai i n faza de instalare a obezitâµi. Odată
normale de depozite nubitive în organ ism, şi regl are a obezitatea instalalâ, pentru menţinerea ei aportul şi
•
alimentaţiei ..
(reglarea periferica sau pe termen scurt), consumul sunt egale. Este însoµlâ de o serie de tul·
care este i n legâtura directă cu efecte le imed iate ale burări majore, care fac d in această problemă o boala
•
alimentarii asupra tractului digestiv. În primul caz, când metabolică cu consecinţe dintre c ele mal grave.
depozitele de substanţe nutritive ale organismului scad Inaniţia duce la golirea depozitelor nutrIi itive din
ţesuturile organismului. Primele depozite golite în
sub normal, centrul foamei din hipotalamus devine
extrem de activ şi apare senzaţia de foame. Rolul cel câteva ore sunt sunt cele g l ucidice.'Eliminarea exce­
mai important revine, printr-un mecanism necunoscu� siva de lipide este constantă, iar proteinele au trei
produşilor metabolismului Lipid ic. În cel de-al doilea caz. faze de depleţie (epuizare): rapidă, lentă şi din nou
•
Intensitatea senzapei de foame poate fi temporar rapidâ, cu puţin i
timp înainte de deces. În oriic- e etapa
scăzuta sau crescuta prin obişnuinta (de exemplu, o a inaniţ i ei ex stă modificări metabolice i nsernnate si
persoană obişnuită sa mănânce trei mese pe zi, in semnele directe sau indi recte ale carenţelor instalate.
* Vitaminele
Principalele vitamine şi importanţa lor
Consednţele Nece sarul zllnk
Denumirea Rol în Sursa avitaminozei pentru un adolescent
LIPOSOLUBILE · funcţionarea epltelillor · urzici, arde� morcovi, · xeroftalmie 3mg
A ReUnol de acoperire peşte, lapte, un� o\Jă • uscarea tegumentului
(antixereftalmica) · creştere · tulburan de creştere
· vedere
D Calcif eroi · metabolismuIl caIlciulul
I · drojdie de bere, untura . rahlliSm 0,01 mg
(ontirnhitldi) şi fosforului de peşte, ouâ, ficat, du· · demlneraHzâr! osoase
perei · spasmofilie
· razele UV

E Tocoferol • diviziunea celulara • maceşe, !elina, mere, • sterilitate

(a fertilitli�i) • imunitate germeni de cereale,
ou!, ficat
K Filochinooa · hemostaza · varza, spanac, uleiuri · hemoragil
(antlhemoraglca)
.vegetale
· t)rodusa şi de
, microflo-
ra întestinală
HIDROSOWBILE · procesele de oxido- • citrice, salatâ, ardei, · scorbut (I nflamarea 55mg
C Acid llS<Ql'blc reducere ficat gu,gulor)
(iw,� · biocataliza cnzimaticâ ll· osoosA
· friabilitate
• funcţionarea SN • tulbunirl respiratorii
· anemie
 Metal)OI •SfflUII

-
Denumirea Rol în Sursa
Consecinţele
avitaminozei
Necesarul zilnic
pentru un adolescent
81 liaminâ • metabolismul glucidelor • drojdia de bere • beri-beri (boala care se 1.5 mg
(anttberiQerlcl!, • functionarea SN central manifestil prin tulburări
antinevritial) şi periferic senzorio-mot.orii de tip
polinevritic, tulburări
cardiace şi respiratorii)
82 Ril:>oflavint • vedere · produse lactate • tulburări de vedere 1.5 mg
• respira�e tisulară · mlcroflora intestina!A • leziunl cutanate
86 Piridoxinâ • Integritatea epiteUilor de · came, produse din · afec�uni cutanate 1,8mg
aooperire lapte
· microflon\ inteslinala
812 Cobalamlna . hematopo!elii • flcaţ onichi, albuş de · anemie 5mg
(antlanemica) ou, palne integrală
PP Nlcotinamida • metabolismele interme- • came. legume. cereale • pelagra (tulburări 18 mg
(antipelagroaşâ) diare (glucjdlc, protid ic, severe ale SNC şi
Lipidic) şl cel energetic digestive. dermatite)
· funcUonarea sistemului
nervos central
• circulaţia periferică

Grupaţi răspun surile corecte.

Gluconeogeneza este procesul biochimic de formare a glucozei din: a . glicogen: b. aciz.i graşi; c . fructoză;
d. aminoacizi; e . galactoză.
- Aflaţi râspunsul corecl
Glicemia se menţine relativ constantă, datorita mecanismelor de reglare care păstrează echilibrul între
procesele de: a. glicoliză; b . glicogenoliza; c . glicogeneză; d . gluconeogeneză; e. toate răspunsurile sunt
corecte.
Stabiliţi daca enunţuril e legale pr in conjuncpa .deoarece· sunt adevarate sau false; în cazul în care le con·
sideraţ_j adevărate, determinaţi dacă între ele există sau nu o relaţie de cauzalitate.
Lipogeneza este un proces reversibiI.l, deoarece lipidele formate pot fl mobilizate din depozite în proce·
sul de lipoliza.
Pierderea de caldură se bazeaza mai mult pe mecanisme fizice,
deoarece se realizeazâ prin iradiere, conducţie si convecţie şi r-ş
mal pupn prin respiraţie şi excreţie.
Obezitatea este consideratâ o boală metabolicâ cu consecinţe
grave,, deoarece este i nsoţjtă de o serie de tulburări majore,
care afecteazA i ntregul organism.
Completaţi mecanismele de reglare a glicemiei folosind
L
I
+'
__j

I
schema alăturat.!. J
- Redactaţi un eseu cu tema „Interconexiunea componentelor
I '
metabolismului intermediar şi energetic".
- lntocmip şapte raţii alimentare zilnice pentru cca 2 500 kcal/zi,
fol osind tabelul şi textul de la pagina 113.
o~ 115
-�
Funcţh1a funcfanlentale ale orgonismuIlu.: uman

C. FUNCŢIA
I - --------- - - - - ---- --
Se descriu foliculi primordiali, foliculi prii,mari, foii·
cuU secundari (cavitari) evolutivi şi fol iculi maturi
,.-

·- (terţiari, de Graaf). În fiecare lună, începând cu puber·

DE REPRODUCERE -
,- ~ )
Sistemul reproducâtor
Aparatul genital feminin
Este format dintr·o glandă mixtă - ovarul -, din
câile genitale şi organele genitale externe (fig. 101).
Ovarul
Situat în cavitatea pelviană, este un organ pere­
che, cu funcţie mixtâ. exocrină, producand ovulele, şi
endocrina, secretând hormoni: estrogeni şi proges·
teronul. Are forma unul ovoid turtit, cântârind 6-8 g,
cu diametrul mare de 3-5 cm. Prezintă doua feţe,
două' margini şi două extremităµ. Faţa laterală se află
pe peretele lateral al cavităţii pel viene, ocupând fosa
.
tatea şi până la menopauză, un folicul secundar
devine folicul matur, care este cel mai voluminos.
Acesta conţine în interior ovocitul.
După eliminarea ovocitului, foliculul ovarian matur
se transforma in corp galben, care are rol secretor,
secretând progesteronul.
Corpul galben devine i n final corp alb care are
ţesut cicatricial.
Vascularizaţia ovarului este asigurata de artera
ovariana, ramură a aortei abdominale, şi de o ramură
ovariană din artera uterină. Venele sunt reprezentate
de vena ovariana dreaptă, care se varsă în vena cavâ
inferioara. şi de vena ovariană stangâ, care se deschi·
de în vena renală st3ngă. O parte din sângele venos
al ovarului ajunge în vena uterina.
Calea genitală
Trompele uterine
Trompele uterine sunt conducte musculo·mem·

11
.
branoase întinse de la ovare până la uter, cu care
comunică prin orincii numite ostii uterine. Extremi·
tatea laterală a trompelor conţine un orificiu care se
10 deschide ln cavitatea abdominală. Au o lungime de
7-12 cm.
Vascularizaµa este asigurată de ramuri tubare ce
I provin din artera ovariană şi uterină. Venele sunt
omonime arterelor.
9
Uterul
2 8 ..
Este situat in cavitatea pelviană, intre vezica uri·
3
7 nară şi rect; este un organ musculos, cavitar şi impar.
4
Uterul (fig. 102) este interpus lntre trompele uter!·
5 ne şi vagin. Are forma de parâ, cu extrem itatea mare
orientată superior . Prezintă corpul şl colul uterin, intre c
6 r
Ag. 101 ApatttJ! ge,ttal feminin: L vezico urinonl; 2. simfiza I L
publoM; 3. dlt<xi,; 4. 1"b!ile mld; 5 . laba!e mari; 6 . oriificiu
; i I vogInot
l l e
7 . anus; 8 . rect; 9 . vagin: 10. uter. ll '1'/af . t,
V
ovariană'; faµi medialâ este acoperită d e pavilionul
11
trompei.' Pe extremi:tajile superioară şi inferioară se 2
___.., �10 r,
prind o serie de ligamente. prin care ovarul este legat 3 - - -
---9 ir
de organele vecine. - - - - 8
-
Structură. Ovarul es::e acoperit la suprafaţă de un .....--- -- 7
'
epiteliu simplu, sub care se gaseşte un inveliş con· 4
,=....-- - 5
-
Junctlv - albugineea 0\--arukll în interior, se ană paren· IT
chimul glandular, cu c= zme: medulară şi corticaIlă.. p
Zona medulara cm:ir;,e \'ase sangvine ş i limfatice, 5 p,
cât şi• fibre nervoase \'egl:Z.IVe. Ag. 102 Uterul: L trompă uterina; 2. ovar. 3 . corp uterin; 4 . cobi III
in zona corticală se ?i2 'llic:-.:..:i ovarieni in diferite uterin; 5 . vagin; 6 . perIimetru; 7 . Istmul uterin;; 8 . miometru; 9.endo­
faze de evoluţie. •
metru; 10. ovocIl� li. folil iculi. st
- ---- - - - ------

care există o porţiune mai stramtă, numită istmul

-- - - - --------

patologică. Ele asigură secreţia de lapte, alimentul

S·st.P.mul reprodtr.:etor l
uterin. Pe co lul uteri n (cervix) se insera v aginul prin esenţial al nou·nascutului, şi sunt, de asemenea,
extremitatea sa superioară. sediul a numeroase procese patologice, dintre care
Tn structura uterului, la exterior, distingem o tunică cancerele sunt cele mai importante.
sero asă - perimetru-, întâlnită numai la nivelul cor·
pului uterin, o tunică musc ulară, numitâ miometru. Aparatul genital masculin
•
formatâ din musculatură netedă, şi o tunică mucoasâ Este format din testicul, din conducte spermatice,
- endometru -. care căptuseşte cavitatea • uterină. prostată, gl a nde bulbouretrale şi organele genitale
Acest stra t este considerat stratul funcţion al al uteru· externe (fig. 103).
lui şi este cel care prezintă modificări structurale
atunci când se elimină odată cu sângerarea menstru·
ală. Tn ciclul următor, se reface.
Vascularizaţia este asigurata de arterele uterine,
ramuri din artera Iliacă intemâ. Din artera uterinâ se
desprind şi ramuri pentru vagin, trompe uterine şi 14
ovare. Venele uteri ne se deschid în vena iliacă internă.
Vaginul
Este un conduci musculo·conjuncUv, lung de ---"
.......,,;;;;,fitjţif":;f'i-+ �
w..:;ţ1aq=:::z:::::= 11
7-9 cm, media n şi impar, care, prin extremitatea supe·
rioară, se inseră pe colul uterin, iar prin cea Inferioară
(orificiul vaginal), se deschide în vestibulul vaginal, ,._,_�,Dr.
���.-r:-:::-:---
IO
spaţiu delimitat de cele două Ila bIii m ici. 9
În structura vaginului existâ un strat muscular for­ ·.r'i'---= =--- - 8
mat din fibre netede, Iar la Interior se aflâ o mucoasă 3
formata dintr-un epiteliu pavlmentos stratificat
7
Vulva
Este un organ genital extern şi are forma unei
fante, alungită i n sens sagital şi mărginită lateral de
4 1(1) 6

către două repliuri cutanate, labiile mari şi mici. ~;,,,...-- - ----�

Labiile ma ri sunt acoperite de tegument şi sunt
prevâzute cu păr şi gl a nde sebacee mari. ln partea an·
terioarâ a labiilor mari existâ un relief median, acope·
rit de păr şi numit muntele pubian sau al lui Venus.
Labiile mici sunt doua cute simetrice, situate medl·
al de labiile mari. Spaţiul mărginit de labiile mici se
numeşte vestibul vaginal. în care, anterior, se deschide
uretra, iar posterior, vaginul. Vulva prezintă şi organele
erectile: clitorisul şi bulbii vestibulari. Clitorisul este si·
luat median şi are o lungime de 5-6 cm, iar bulbii
vestibulari sunt situali la baza labiilor mari .
'
Vascularizaţi a este asigurată de ramuri ale arterei
ruşinoase interne; venele se deschid în vena iliaca
internă.
Mamela
Este formată din glanda mamara şi diferite parţi
mol care o înconjj oară.. GIlanda mamară este o glandă
pereche, anexă a aparatului genital feminin, situată pe
peretele toracic anterior, în intervalul dintre coastele
III·VII.
La femeia adultâ, glandel e mamare prezintă o
structura compl exă, având Importanţa biol ogică şi
• ·":•
- - 5
Fig. 103. Apon,tul genital nu,sculln; I. cano! deferenţ 2. uretre;
.. ...
3 . penis; 4. gIlan<l; 5 . sero� 6 . testicuI;l : 7•. epiIdidlm; 8 . •nus;; 9 . glande
bu lbo-uretrale; 10. prostotb; 11 canaIl ejoculotor, 12. vezlcu la seminaIlb:;
1 3 . vezicii urlnorb; 14. ur•ttr.
Testiculul
Testiculul (fig. 104) este glanda genitală masculi·
nâ care îndeplineşte doua funcţii:
, spermatogeneza, formarea celulelor sexuale
(spermii s au spermatozoizi), care se desfăşoară la
nivelul tubllor seminiferi contorţi;
• funcţia endocrlnâ, prin care celulele interstiţiale
a le parenchimului testicular secretă hormonii
androgeni (testosteronul), care determină matu·
ri zarea organelor sexuale şi stimuleaza evoluţia ca·
ractere lor sexuale secundare masculine.
Testiculul are o masă de aprox imativ 25 g şi este
un organ pereche, având forma unui ovoid turtit
transversal, situat ln bursa scrotală, o p ungă cu·
tanată. Fiecărui testicul ii este anexat un organ alun·
git, epididimul, care face parte din conductele semi·
nale. El are form a unei virgule, aşezat pe marginea

117
FtJneţ11le fundamentalIe siIe orgnn1smul:.1 1 umen - - --- - - - ------ - - -----
' "
posterioara a testiculului. Conţlne• canalul epididimar,
care se continuâ cu canalul deferenl Testiculul este
învelit la suprafaţă de o membrană conjunctivâ de
culoare albâ·sldefie, numita albuginee, rezistenta şi
inextensibilă, �nând i n tensiune parenchimul testicu·
Iar. Parenchimul testicular este strabâtut de septuri
conjunctive care delimitează lobulii testicul ului. Ei
sunt în numâr de 250-300 pentru fiecare testicul şi
sunt formaţi din 2-3 tubi semlniferi contorţi în care
se desfăşoară spermatogeneza.
Tubii seminiferi contorţi sunt continuaţi de tubii
drepţi, care reprezintă primul segment al câilor
spermatice. El se deschid în reţeaua testiculara de la
" 5
Fig. 104. Testicul (seqtune� I . can•I deferenţ 2. canal epldidimer,
3 . canale eferente;; 4 . reJea testlcularb: !'>•. t\Jb seminlfer contor!
(desfaşurat� 6. testIicudl: 7. bursa scrotolil; 8. olbuginee.
care pleacă canalele eferente, 10-15, care ajung în
canalul epididlmar.
Vascularizaţia testiculului şi epididlmului este asi·
gura0 de artera testiculară, ramură din aorta abdo·
m=!a Venele se varsâ în vena cavâ inferioară.
Cooductele spermatice
Că2e spennatice sunt conducte de eliminare a
�-miilo,- sl a lichidului spermatic. Ele sunt
� şi extratesticulare.
..
Cz;.e �esticulare sunt reprezentate de tubiiii
, c-e;:,ti sl reteaua testiculară.
sg;:;�•:r-
r-,..e =:.esticulare sunt: canalele eferente,
-
-
canalul ep ididimar, canalul deferent, ejaculator şi
uretra. Canalul deferent continuă canalul epididimar
" .
terminându-se la baza prostatei. unde se uneşte cu
canalul veziculei seminale, formând canalul ejacula·
• i n uretrâ.
tor. Acesta se deschide
Glandele anexe
Vezicula seminală
Este un organ pereche, situat deasupra prostatei,
lateral de canalele deferente. Are rol secretor, produ·
sul adaugandu·se lichidului seminal. Vezicula semi·
nală are formă ovoidală, cu o lungime de 4 -5 cm şi o
lăµme de 2 cm.
Prostata
Este un organ glandular exocri n, impar, situat în
jurul uretrei, sub vezica urinara. Produsul ei de secre·
ţie participă la formarea spermei.
Vascularizaţia este asiguratâ de artera prostaticâ.
ramură din artera iliacă internă. Sangele venos este
co lectat de vena iliaca internă.
Glandele bulbo-uretrale
Sunt două formaţiuni glandulare ovoide, de
dimensiunile unui sâmbure de cireaşă. Se deschid I n
...- or cu
uretră. Secretă un lichid clar, vâscos, asemănăt
cel prostatic, care se adaugă lichidului spermatic.
Organele genitale externe
Penisul
Organ genital şi uriInar,, este situat deasupra sero·
!ului, înaintea simfizei pubiene. Prezintă rădăcina
penisului şi o porţiune liberă, corpul penisului, , care,
la extremitatea sa anterioară, se termină cu o parte
mai voluminoasa, numita gland. Rădăcina este fixata,
prin cei doi corpi cavernoşi, de oasele bazinului.
Corpul penisului are formâ uşor turtită.
Glandul prezintă în vârful său orificiul extern al
uretrei.
Structură. Penisul este format dintr-un aparat
erectil şi învelişuri. Organele erectile sunt reprezen·
tate de doi corpi cavernoşi şi un corp spongios, care,
umplându-se cu sange, determină erecţia. i
Penisul este l nvelit de piele, care se cont nuă cu
pielea scrotului şi a reg iunii pubiene.
Vascularizatia este asigurată de ramuri din artera
ruşinoasă Internă; venele se deschid în vena
ruşinoasă internă şi, de aici, în vena iliacă internă,
' Scrotul (bursele scrotale)
Formeazll partea organelor genitale externe în
care sunt localizate testiculel e. Fiecare bursa este si·
tuată sub penis şi este formata din mai multe tunici
concentrice. care se continua cu structurile peretelui
anterior abdominal.
F
3
7
---- - - ---------
TEME ŞI APLICAŢII
oGrupaţl răspunsurile corecte.
Ovarul are: a. forma de ovoid t,urtiţ; b- . un i nveliş
exterior format dintr·un epiteliu plurlstratificat; c . o
masa de 6-8 • g; d. diametrul mare de 8·10 cm;
e. diametrul mic de 5-7 cm.
Zona corticală a parenchimului glandular al ova·
rului conţine foliculf: a. primordiali; b. glomerul ar i:
c , secundari cavitari; d. Imaturi; e. maturi.
e)<lăsiţi răspunsul greşit.
Uterul este un organ: a . pereche, situat în cavi­
tatea pelviana; b, interpus intre trompele uterine şi
vagin; c . musculos; d. . cavitar.
Prostata este: a. un organ glandular endocrin;
b, situat sub vezica urinară, 1 n jurul uretrei; c. lri(;laţă
de artera prostaticâ, ramură a venei ilface interne.,;
d. producătoare a unei _secreţii care participa la for­
marea spermei.
Fiziologia organelor de reproducere
Testiculul (gonada masculină) şi ovarul (gonada
feminină) sunt glande m ixte: exocrine, asigurănd for­
marea gametilor, şi endocrine, prin secreţia hormo­
nil or sexuali.
Activitatea lor devine evidenta in timpul perioadei
de creştere şi dezvol tare, şi anume la pubertate. Aceas­
ta este definită drept perioada în care funcţia gameto­
•
genetica şi endocrina ..
a gonadelor atinge un stad iu de
dezvoltare care face posibila funcţia de reproducere.
•I \2
oro~~
, aceea el se mai numeşte ciclul menstrual. Schematic,
Fig. 105. Anatomia ovarului: I. Folicul primar. 2 folicul secundac,
3. folicul de Gr„f, 4 . ovoclţ 5 . zono pelluc
I iida; 6. coroana rodlola;
7. corp gal ben: 8 . ovulaţie.
-- - - - ------ - -Sist.emul rPp,rort.ucai.or
2
li
.
5
111
6
7
'Flg. 106. Ovogeneu,; I. diviziune m itoticâ: li . divlzJune melotlco;
IIL • doua diivfa iune mitotica: l. ovogonle (diplo id&� 2. ovoclt primar
' it
(de ordinuIl II., dIiploiid)j: 3 . ovocIll secundar (de 0<dIlnul• li,I haploid�
4. spermatozoI; id; 5. primu I Jl globul polar, degcneroţ 6. zigot
7.ol doilen gIlobuIl polar degeneral
Instalarea pubertatii este consecinfa modificărilor
survenite la nivelul secreţiei hormonilor gonadotropi
care controlează dezvoltarea morfologică şi func[io·
nală a gonadelor şi. legat de aceasta, modifiicarile
- so·
malice şi comportamentale complexe.
Ovarul (fig. 105)
3
~
6
..
Prezintă, ca şi testiculul, o dublă activitate.
Formarea foliculilor maturi şi owlaţia (fig. 106).
Flecare ovar conţine., lla nastere, câteva sute de mii de
foliculi primordiali. Dintre aceştia, numai 3 0 0400
câte unul pe lunâ, începând cu pubertatea şi ter·
minând cu menopauza. vor ajunge la maturaţie.
- ,
.
Procesul de creştere şi maturaţie folicularii este" ciclic.
Ciclul
~ ovarian este • i nsoţit de modificări la nivelul
uterului.i, vaginului, glandelor mamare. Durata medie a
unui ciclu genital la femeie este de 28 de zile şi de
distingem în cadru ciclului ovarian două perioade: I.
preovulatorie, care dureazâ din ziua l pană i n ziua a
Funcp le fundamenta ,_
' - le aa organ.smulw uman --- - - ----- - - - - - --- - - -
-
14-a a ciclului; 2. postovulatorie, ce se întinde din ziua
a 15-a pană în prima zi a menstruaţiei, dupâ care ciclul
se reia. in perioada preovulatorjie au loc diviziuni ecua·
ţionale şi reducţionale la nivelIul ovocitului. Acesta
7
străbate mai multe etape, de la ovogonie, diploida, la
ovulul matur, hap l oid. Pe masura ce ovulul se matu·
rează, apare o cavitate la nivelul foliculului ovarian,
care se umple cu lichid folicular. În ziua a 14·a, folku·
lui se rupe, şi ovulul este expulzat în cavitatea
abdominală (ovulaţia), de unde este preluat de trompa
uterinâ. Dupa ovulaţie, foliculul ovarian se transfonnâ
în corp galben. Creşterea şi maturarea foliculului sunt
stimulate de FSH.' Ovulaţia şi formarea corpului gal·
ben sunt stimulate de LH. Hipofiza anterioară secretă
cantităt.i mult crescute de LH pentru o perloadâ de
1-2 zile, începănd cu 24-48 de ore îna inte de ovulaţie,
fenomen Insoţlt şi de un vârf preovulator mic al FSH. 3-+.lf-- -- -:.-'f'�\:"':t: li'..---��
Cauza acestei creşteri bruşte a secreµei de gonado­ 4-t#--_J
tropine este insuficient cunoscutâ, dar cateva dintre
cauzele posibile sunt I . l n acest moment al ciclului,
estrogenul are efect de feedback pozitiv, stimu!And
5
secreţiai pituitară a gonadotropinelor, fenomen aflat în ___:--� ..;;;�-;::,"'

I \
contrad cţie cu efectul său normal de feedback nega­
tiv care Intervine în restul cidulul lunar feminin;
2 . anumite celule foliculare încep sâ secrete proges· estrogen progesteron
teren în cantităţi mici, dar în creŞtere, ai a,i;.'"llXÎITlllliv Flg. 107. Reglareo secre�el ovetlene: I . hipota amus; 2. odenoh ·

===�
l i

�
o zi înaintea varfului preovulator al l..h s; s-� ,-:esa­ pollu; 3. CO<J> galben: 4 . ovocit 5 . ovar.
pus ca acesta poate fi factorul care
ţia excesivă de LH. Indiferent dec= •!.� Progesteronul determină modificări histo logice şi

cer= = =
preovulator de LH, ovulaţia nu poc_e �e .cc. secretorii la nivelul mucoasei uterine. pe care o pre­
Secreţia internă a ovarului. Pe� f::u::i:..I !?-este i n vederea fixării oului (nidare). Dacă fecun·
rian prezintă două teci .::z a� d$ nu a avut l oc, ovulul se elimină în ziua a 19-a,
externă. În perioada preov-..=e. :-t:"""'! l!:= i=­ ? 20-a a ciclulu i; secreţia corpului galben scade brusc
ne secreta hormonii seXU?. ':=-ll - :S....J;e.· s: 1'1 ziua a 26-a. La nivelul mucoasei uterine se produc
progesteron. Secreţia aces'.J •1 111 =. ....,•,..,• modificări vasculare , urmate de necroză şi hemoragie.
de FSH şi LH. care determină pierderea de sânge menstrual. ln tim·
;:,ul sarcini , corticosuprarenala şi placenta secretă, de
..
Acţiunea estrogenilor este ::.:: ! s:::::-i:.I! --'=---:.­
tarea organelor genital e fe..:,;-c !
a glandelor mamare. a� s. =.o:.s- ..=.
-=-ie.
:s:.a­
i!Sefnenea ,
i
estrogeni şi progesteron.
Reglarea secreţiei ovariene se face Ila fel • ca a al tor
relor sexuale secunda..-e � =� :."=- =-,-. g.ande periferice prin feedback negativ hipotalamo­

unirea diafizelor cu e;x'::::.e:.e Ol: = .-=..

scheletului - favorizeaiz �li:- :s:-, -""CC s :-.:pofizo-ovarian (fig. 107).
Menopauza. La varsta de 40-50 de ani, ciclurile
incetănd mai repede a:;:=� s :!s:L� sexuale ale femeii devin neregulate şi la multe di ntre
...
caracteristică a iese-- =a rn=:::s::Z::. � - e.e ovulaţia nu se mai produce. După câteva luni sau
şi comportamer.n.: sa.z � - '::!:::! : ~ ! ctnva ani ciclurile se întrerup compleL Aceasta ince­ •
ciclu lui, rolul de � -::z::::t -- e- ....... :::!!re a ciclurilor se numeşte menopauză. Cauza ei o
galben. Acesta sece:! -?d::: .__,.__ es:::�::1. d::s �ntă ,epuizarea" ovarelor.
sarcinii. Secr= � �
şi prolactl'lc.. C:r:d' �
-
progesteron. u;, au '-· ·,,., w•:;a:.
= ,.._,,.,li,.._
S:s':::::z::
--
Fertilltlltea femlnlnă - perioada fertilă a fiecărui
dd:J sexual. Ovulul rămane viabil şi capabil de a fi
:eomdat nu mai mult de 24 de ore dupâ ce a fost e x ·
a fost fea.n::z: =
după 10 zile !' se .:.s:.i_...

lungeşte a. · -.::: � �
za =:::::i=.
::dzat din ovar. Pe de altă parte, câţiva spermatozom
:>Ot râmăne viabili in tractul genital feminin până la 72
ce ore. deşi cei mai mulţi dintre ei nu rez.istă mai mu.!t
 ..
--- - - - - - - ---------- - -
de 24 de ore. Prin urmare, pentru ca fecundapa sâ aibă
loc, contactul sexual trebuie să se producă în intervalul
de
• o zi înainte de ovulaţie panâ la o zi dupa aceasta.
Integrarea la nivelul sistemului nervos a actului
sexual fernlnin. Impulsurile senzoriale sexuale sunt
transmise către segmentele sacrate ale măduvei spi·
nării. Odata ce aceste impulsuri ajung ln măduva
spinării. ele sunt transmise câtre encefal; unele rene­
xe integrate la nivel medular sacrat şi lombar deter·
mină parţial reacţiile sexuale feminine.
Testiculul
lndeplineşte 1 n organism doua funcţii.
2 re act sexual este în medie de aproximativ 3,5 mL şi în
u zoizi 1 ntr.·un 'mililitru de spermă scade sub 20 de mii·
3 tant principal este testosteronul. Test iculul secretă
III
4 şi a muşchilor, modul de dispunere a parului, vocea,
/J/]
b
-----
---S1Isu,mul reproducaur
Funcţia spennatogenetlci! este funcţia sa exocri·
l
nă, care are Joc la nivelul tubului seminifer, i ncepand
cu pubertatea. Procesul se desfăşoară în mai multe
etape de diviziune ecuaţională şi apoi reducţionala,
pornind de la celulele primordiale - spermatogonii -
diploide, ajungănd la celulele mature, gameţii mas·
culini - spenniile -. haploide (fig. 108).
Spenniile (spermatozoizii) se înmagazi nează i n
epididim, unde i şi dezvol tă capacitatea d e mişcare
şi trec i n ductul deferent lşl menţin fertilitatea apro·
ximativ o luna şi sunt eliminate prin ejaculare.
j Ejacu·
latul mai conţine secreţia veziculelor 'seminale, cu rol
nutritiv în ceea ce priveşte spermatozoizii, şi secreţie
..
prostatică, având rolul de a creşte fertilitatea ş i mo·
b ilitatea spermatozoizilor. Sperma ejaculata i n cursul
actului sexuq] masculin este alcătuită din lichidele
provenite din canalele epididimar şi deferent. vezicu·
lele seminale, glanda prostatică şi glandele mucoase,
mai ales cele bulbo-uretraIle..
Spermatogeneza este stimulata de FSH.
Efectul numărului de spermatozoizi asupra fertl·
lltâţll. Cantitatea obişnuita de spermă ejaculata la fieca·
fiecare mililitru de spermă se afla în medie 120 de mi· ,
lioane de spermatozojizi.• Cand numărul de spermato­
Ioane, există posibilitatea ca persoana sâ fie infertilă.
Secreţia internă. Celulele interstiţiale testiculare
Leydig secreta hormonii androgeni. al căror reprezen·
un procent redus de estrogeni.
Testosteronul este un hormon lipidic, cu structură
sterolică. Acţiunea sa constă l n stimularea creşterii
organeIl or genitale masculine şi apariţia caracterelor
•
sexuaIl e secundare la bărbat: dezvoltarea scheletului
.. .,
repartiţia topografica a grăsimii de rezervă. Testoste·
ronul este un puternic anabolizant proteic.• EIl are şi
efecte de menţinere a tonusului epiteliului sperma·
togenlc.

t ~ Reglarea secreţiei de testosteron se face printr-un

mecanism de feedback negativ , sub influenţa LH

d~

.~
(I
' 1
(
I s hipofizar (fig. 109).
Hipersecreţia acestul hormon duce la pubertate
precoce.... iar hiposecreţia, la infantilism genital.
Integrarea 111 nivelul măduvei sp inării a actului se­
xual masculin. Deşi factorii psihici joacă, de obicei,i,
un rol important l n actul sexual masculin şi, de fapt,
j' îl pot iniţia, activitatea encefalului probabil nu este
' Fig. 108. Spemurtogenezo: I. dlv·Ilt1lurie mitotlcA; 11.• diviz
I Iiune meIlo­
ticA: 111. • doua d11 absolut necesara pentru desfăşurarea sa. Prin urma·
iviziune mi totIicA; L spermatogonIie (dlipIloiidar,
2. spermatocit primar (d<, ordinul I, diploIid);: 3,. spermatocit secun· re, actul sexual masculin rezultâ din mecanisme
•
dor (de ordIinulI li, haploid}. 4 . spermatide (haploide� 5 . spermato­
'
zoid<: • · cap; b . acrorom: c. pjiesă intermediara (gât); d. ftaget e.. pIiesă
•
reflexe intrinseci, integrate în măduva sacrată şi
terminala
lombară, iar aceste mecanisme pot fi activate prin

121 '
Funcţ1t!e u
l 11domen:aa ae
l organi5muo
l 1 u1r,an ------ - -
-------------
testosteron spermA
Flg. 1 09 . Regweo secre�el de testosteron: L hipotalamus; 2. adeno­
hlpoflz6; 3 . testicul.
stimulare sexuală fie psihică, fie directă, fie prin
ambe le.
TEME ŞI APLICAnl
Grupaţi răspunsurile corecte.
Ciclul ovarian este însotit de modificări la nlve­
lul: a . uterului; b . epididimului; c. va_ginului; d. glan·
delor androgene; e . glandelor mamare.
Estrogenil stimuleaza: a. dezvoltarea organelor
genitale feminine; b . dezvoltarec1 mucoasei uterine;
c . dezvoltarea glandelor mamare; d. apariţia şi dez·
voltarea caracterelor sexuale secundw-e feminine;
e . comportiimentul sexual feminin.
Sănătatea reproducerii
Planning familial
Unul sau ambii membri ai unui cuplu pot folosi
metode pentru a preîntâmpina temporar sau perma·
nent o sarcinii. Avortul poate fi utilizat atunci când
metodele de contracepţie dau greş. Decizia unui
cuplu de a nu dori o sarcinii poate fi influenţată şi de
un sfat genetic sau un consult prenatal.
--- -
Concepţie şi contracepţie
Contracepţia
Există mai multe metode contraceptive, cele mai
• contraceptivele orale, prezervativele,
populare fiind
retragerea lnaintea ejaculării, abstinenţa periodica,
spermicidele, diafragma, injecţiile cu progesteron,
..
implanturi subdermice cu progesteron, steriletul.
-
Fiecare metodă are avantajele şi dezavantajele ei şi nu
poate garanta contracepµa 100%.
Metodel e temporare de contracepţie se clasifică
astfel:
- contraceptive de barierâ : diafragmă, sperrnicide,
prezervative;
- contraceptivele orale (estro·progestalive);
- injecµlle cu progesteron sau implanturile sub·
'
dermice hormonale;
- steriletul.
Metodele definitive de contracepţie (sterilizarea)
sunt:
- vasectomia (bărbaţi);
,
- ligatura trompelor uteri ne (femei);I'
•
- histerectomia (utilizată în cazuri medicale sel ec·
ţionate).
Avortul, modalitatea de a renunţa la o sarcinâ ne·
dorita, din motive medicale sau altele, se poate induce
chirurgical sau medicamentos.
Evaluare genetică prenatali!
Identifica acele persoane care prezintă un r isc
crescut de a prezenta anomalii genetice sau de a avea
copii cu anomalii genetice. Sfatul genetic cuprinde o
analiză riguroasă a ultimelor trei generaţii (rude de
gradul I şi li) precum şi o serie de teste.
Pentru o corectâ evaluare prenatală existâ o serie
de teste care se Fac obligatoriu ln anumite condiţii
(ex. vârsta mamei peste 35 ani).
Concepţia
Concepţia (fertllizarea) apare cu aproximativ 14
zlle inalntea perioadei menstruale, imediatI după
ovulaţie. În perioada ovulaţiei, mucusul cervical este
mai puţin vâscos, permiţand astfel pasajul sperrnato·
zolzilor din vagin în uter, fecundaţia propriu-zisă
avand loc în trompa uterină în apropierea capâtului ei
dinspre ovar; rezu ltă iigotul care face căl ătoria spre
locul de implantare (uter) şi în acelaşi timp se divide.
câpâtând aspectul de embrion.
Sarcina si . nasterea
'
Noţiunea de reproducere, i n general, defineşte
procesul de perpetuare a organismelor viii, prin pro·
duC'erea de indivizi noi, care au trâsâturile
I caracteris·
Uce speciei d n care fac parte.
i
 ------- - - - -- - - - - - - ------- - - Sistemu! reproducartir

La om, funcţia de reproducere cuprinde o serie de

procese care au drept rez:ultal Fecundarea ovulului de
catre spermatozoid şi Formarea produsului de con·
•
cepţie, ale carui creştere
• şi dezvoltare sunt asigurate
de către organismul matern printr·o serie de modi·
ficărl biologice ce definesc gestaţia sau sarcina.
Fecundaţia este internii, având loc la nivelul trom·
pelor uterine, unde spermatozoiz • ii ajung ca, urmare a
i
introducerii lor în vagin în timpul actului sexual.
Acesta se încadrează în complexul de manifestări ce
defineşte comportamentul sexual şi care la om este
particularizat printr·o bogată i ncărcâturâ afectiv·
emoţionala.
..
Pentru fecundarea ovulului, este necesar un singur
spermatozoid. Odara acesta pătruns 1n ovu� capul
său îşi miireşte rapid volumul, pentru a forma pronu·
cleul masculin. Mai • tărziu, cei 23 de cromozomi ai
pronucleului masculin şi cei 23 de cromozomi a i
pronucleului feminin se vor alinia pentru a realcătui
un set complet de 46 de cromozomi (23 de perechi)
în ovulul fecundat
Sexul copilului este; determinat de tipul de sper·
mie (spermatozoid) care fecundeazi:\ ovulul. Atât sper ·
rriia, cât şi ,ovulul au elite 23 de cromozomi, din care
22 de autozomi şi un heterozom (cromozomul sexu· Fig. 110. Originea embrlananl • aperotelor, sistemelor şl 0<g0nelor.
lui) care, la spermie, poale fi X sau Y, iar la ovul numai
X. Dupa fecundare, oul (zigotul ) va avea 44 de auto· se datorează unei combinaţii de reflexe neurogene şi
zomi şi doi heterozomi. care, dacă ambii sunt X, hormonale care implica oxitocina.
copilul va fi fatii. iar, dacă unul va fi X şi cel âlalt Y ,
copilul va Fi bâiaL Noţiuni elementare de igienă şi patologie
Naşterea constă în expulzi a produsului de con· 1. Anexitele
cepţie ajuns la termen, adica dupa aproximativ 280 de Sunt incluse în afecţiunea numit boală inflamato­
zile de gestaţie . Este consecin[a contracţiilor uterine, ..
rie pelvină, foarte frecventă la femeia tântlrli, uneori
la care se adaugă şi participarea în diverse grade a cu consecinţe foarte grave: sarcini• extrauterine, infer·
musculaturii peretelui abdominal, a diafragmei etc., lilitate etc.
printr·o serie de evenimente corelate şi coordonate 2. Vaginitele
umoral şi nervos.] Denumire generică dat.! unui grup de afecţiuni
Lactaţia. Sâni încep sâ se dezvolte la pubertate; infecţioase sau inflamatorii cantonate la nivelul
estrogenii ciclurilor sexuale lunare stimulează creşte· mucoasei vaginale şi uneori şi al vulvei, determinând
rea stromei şi a sistemului de duete, precum şi depu· cel mai frecvent o secreţie vaginala. Din punct de
nerea de grasime pentru a da volum sânilor. ln timpul vedere al etio l ogiilor, acestea sunt numeroase.;:
sarcinii, se petrece o creştere adiţională importanta, şi •
infecţioase (bacterine, candidozice, virale), hormonale
ţesutul glandular dev ine numai atunci complet dez· (menopauza) sau în cadrul unor maladii cu substrat
voltat pentru producerea propriu·zisă de lapte. Deşi inflamator. Preven irea acestul grup de afecţiuni este
estrogenii şi progesteronul sunt esenţiali pentru dez · foarte importantii, în special prevenirea bolilor cu
voltarea anatomică a sănilor în timpul sarcinii, ei au şi transmitere sexualâ. Există câteva noţiuni elementare
un efect specific de a inhiba secreţia de lapte. în acest sens: utilizarea prezervativului, constituirea
Hormonul care ravorizeazii excreţia laptelui este pro· de cupluri stabile şi fidele. analize periodice etc.
lactina. 3. Adenomul de prostată
Laptele este secretat în alveolele sânilor,I dar el nu Reprezinta hiperplazia adenomatoasa benignii a
curge continuu prin mameloane, ci trebuie ejectat i n prostatei periuretrale determinând, în grade variate,
duete pentru a face posibilă alăptarea Acest proces obstrucţi'ia eliminârii urinei din• vezica urinara.
123·
 - Aflaţi răspunsul corect.
I . Ovulaţi a şi formarea corpulul galben sunt stimulate de: a . STH; b. FSH; c. LH; d. ACTH.
2. Spermatogenez a este stimulată de: a. ADH; b . FSH; c. LH; d. ACTH.
Găsiţi raspunsul greşit
1. Medulara parenchimului glandular ovarian conţine: a. vase de sange; b . vase limfatice; c. foliculi
ovarieni; d . fibre nervoase vegetative.
2. Testosteronul: a . este secretat de celulele interstiţiale Leydig; b . este hormon glucidic cu structură
steroli că; c. stimulează creşterea organelor genitale masculine; cL stimuleazâ apariţia şi dezvoltarea ca·
racterelor sexuale secundare masculine.
Stabiliţi dacâ enunţurile legate prin conjuncţ.ia "deoarece' sunt adevărate sau false; în cazul în care le con·
sideraţi adevărate, detennlnaţi dacă intre ele existâ sau nu o relaţie de cauzalitate.
l. Fecundaţia la om este considerată interni!, deoarece are loc i n interiorul corpului, în cavitatea pelviană,
la nivelul trompelor uterine.
2. Tubli seminiferi contorţi sunt continuaţi de tubii drepU. deoarece aceştia din urmă reprezintă primul
segment al cailor spermatice.
3 . Spermia este considerată celulă haploidă, deoarece conţine un numar de 46 de cromozomii,, din care
44 autozoml şi 2 heterozomi.
- Folosind şl cunoştinţele însuşite anterior, completaţi spaţjile punctate cu termenii sau cuvintele cores·
punzătoare.
Sexul copilului este determinat de tipul de .... ................ care fecunde aza .................... . ln cazul i n care spermia
.. .. . , Iar dacă heterozomul este --- va fi fată.
are heterozomul Y, copilul va fi .. ..
i
- Precizaţi consec nţele excesului sau deficitului secreţiei de testosteron.

�P{�:Organismul,� un· to_t ·

,
receptor"'Y
---..------Stîm�ia�----;- -- ,----Â�t�;r:--
\ efector
;�·::· , , �·un,·tar ·· · · ··,· · · ·
' . . Val(>fi ..._
l
,;?ţ,,,
:..- •..,
•J..?- .
•t
' . nom,�le
� w
.
.t'>i- � � � '\
-------------------------------------
I. •.~ . '
.. . \I:·- :r1imp---·
'-
'; -

Homeostazia mediului intern Flg. 111 Schema unul mecanism de reglare.

Mecanismele de reglare (fig. lU) care determină
menţinerea unor constante dinamice ale mediului
intern şi funcţiile vitale pot fi denumite prin termenul
de homeostaz• Iie;, ea este realizată de către efectori pe
baza informaţiilor primite de la receptorii mediului
intern (chemoreceptori, baroreceptorl, termoreceptori).
...
ln acest fel sunt menţinute, indiferent de variaţiile
din afara organismului, Intre anumite limite, conside·
rate normale. unele valori ale componentelor mediului
intern şi unele caracteristici ale acestuia, precum
pH·ul, temperatura ş.a.
Reg larea se face prin bucle de feedback, nervos
sau umoral, ca urmare a interacţiunii receptor-efector
(fig. 112}.
"
124
De asemenea, reglarea se realize aza şi prin efec·
terii antagonici - insulină/ glucagon, pentru glice·
mie, vasoconstricţle/vasodilatatie pentru controlul
temperaturii corpului - rolul integrator revenind sis·
ternului nervos, sistemului endocrin şi mediului
intern (sange, limfa lichid Interstiţial, lichid cefalo ­
rahidian ş.a.).
.
Astfel, sistemul nervos şi ,cel endocrin, prin inter·
mediul mediatorilor chimici şi hormonilor, realizează
homeostazia, tn modul şi cu efectele studiate la c a ·
pitolele respective, realizând integrarea dinamică a
organismului la condiţiile în permanentll schimbare
ale mediului extern.
- - ---- -- - - - - - - - - - - -
------ runc;:iii, e
l fundament.aIle eIle organ!smub1 uman

(j)
,------ Ix - Re<:eptOf.--iii Centru Integrator
I 1,,.:1,
...............
�

e: )
I
I
----pt- Efector
_J
G)

Fig. 112 Regiatta unor conlllonte fWologlee prin bucl4 de feedback.

î x reprezintă creşterea peste nivelul nonnal al unul factor al mediului intern
.!. x semnifică revenirea la nivelul normal

• intern este asigurata prin reglarea neuro-umorală a

Menţinerea lntre anumite limite a parametrilor mediului
funcţiilor organismulIui.•
În anumite î mprejurari, datorită unor disfuncţii temporare sau permanente ale unor componente aparţinând
sistemelor circulator, respirator, digestiv ori excretor, homeostazia se poate realiza şi prin mijloace extracorpo­
rale, precum aparatura inimă·pI„laman artificial, perfuzarea sau dializa, prezentate schematic mal Jos.

plAmM ortiflcial
02 •02 şi C02

f llchid nulTitiv ~
Inimo
V'°Uflctnla
I

-
HomP.osauia medu.J11iuIl 11rm
, m ----- ----- ------- ------- -

Valorile medii ale unor parametri ai mediului intern

(Principalele constante fiziologice)

Volumul-bătaie Volemia ,Presiune arterială Presiune arterială

Frecvenţa Debitul cardiac 8% din maximă sau minimă sau
al fiec!rul de repaus
cardiacă greutatea sistolica diastQlicll
venbicul 707
- 5 batâi/min, 51/min.
70ml corporalâ 120 mmHg 80mmHg

Număr de hematii Hemoglobina Hematocrit

femei barba� femei bârba� femel.- bărbaţi
4 500 000/mm 5 OOO OOOOimm'3
3 :J 2 1-5.!i g/dl 13,8-17,2 g/dl 35-461. 4 1 -50 %

Număr de leucocite 5 000-10000/mml

Formula leucocit.ară

Granulocite Agranulodte

1.Neutrofile 52-62%din leucocite l.Monocite B-9%ditf leucocite

2. E;:ozinofile 1-3% din leucocite 2.Limfocite 25-33 %din leucocire
3 . Bazofile < 1-% dîn leucocife

Număr de plachete 150 000-300000/mm3

Presiunea osmotică a plasmei 300 mOsm/1 pH sangyin 7, 3 8 7- ,42

'
Glicemia;65- 110 mg/dl

Aol2i graşi liberi: 0,19-0;9 mEq/1

Colesterol total;.< 200 mg/dl Proteine lotal.e în plasmă 6 8

- ,5 g/dl

Proteinograma - albumine 3 , 5 5- g/dl

"· •
Na" plasmatic - natriemie 135-146 mmo l/l -globt1line 2,5-3,5 g/dl
K+-plasmatic - potasemle 3,5'-5.3 mmol/1

Ca2+ plasmatic- calcemie. 8,5-J0,3 mg/dl

- Aflaţi răspunsul corect. i
Enzime hidrolitice se anâ la n ivelul: a. ribozomilor; b. reticululu endoplasmatic; c . lizozomilor; d . mito·
candriilor ; e. centrozomu lui.
Nucleul: a . lipse şte in neuroni; b . este prezent in eritrocite; c. e ste lobat la limfocite; d. prezintă o mem·
brană trilaminată, cu pori; e . are unul sau mai mul� nudeoll
Ţesutul conjunctiv sem idur poate fi: a. adipos; b. lax; c. spongios; d. hialin; e . striat.
Neuronii bipolari au ca prelungiri: a . un axon şi douâ dendrite; b. un axon şi o dendrita; c. doi axoni;
d . două dendrite; e. un axon cu douâ ramifica�i colaterale.
Mineralocorticoizii: a . sunt secretaţi de medulosuprarenala; b. sunt reprezentaţi de cortizo l; c . controlează
secreţia de ACTH: d. au ca principal component aldosteronu� e. sunt enzlme proteolitice.
Găsiţi răspunsul greşil
Receptorii cutanaţi sunt a . te rminaţiile nervoase libere; b . discurile Melssner: c . corpusculii Vater-Pacini;
d . corpusculii Krause; e . corpusculii Golgi·Mazzoni. l
Oase neperechi ale neurocraniului sunt a. parietalul; b. frontalul; c . occipita lul; d.; etmoi dul; e . sfeno dul.
Sucul gastric conţine: a. acid clorhidric; b . amilaza; c . pepsinâ; d. mucus; e . labferment (la sugari).
Fasciculul His: a . porneşte din nodul sineratrial; b. se continua cu reţeaua Purkinje; c . este in continuarea
nodulului atrio·ventricular; d. are o frecvenţa de descârcare de 25 de Impulsuri pe minut; e. împreună cu
re ţeaua Purkinje dă ritmul idio·ventricular.
Asociaţi glandele endocrine din prima coloană cu poziţia lor în organism, din a doua coloană:
1. glanda pituitară a. 1 n partea anterioara a gAtului
2. timusul b . înapoia sternului
3 . tiroida c . in partea posterioară a diencefalului
4. lg anda pineală d. pe faţa posterioară a lobilor tiroidieni
5 . paratiroidele e . la baza encefa lului, pe osul sfenoid
Asociaţi perechile de nervi din col oana din stânga cu denumirile lor din coloana din dreapta:
1. III a . abducenşi
2. VI b. oculomotori
3. VIII c. vestibulo-cohleari
4 . IX d. hipogloşi
5.X e . vagi
6. Xll f. glosofaringieni
Asoci.ap volumele pu lmonare cu semnificaţiile acestora:
l V.C. a . volumul de aer care râmâne în plâmâni şi după o expiraţie forţată
2 .V.1.R. b. volumul de aer inspirat şi expirat în timpul respiraţiei normale
3 . V.ER. c . volumul suplimentar de aer care poate fi inspirat peste volumul curent
4. V.R. d . volumul suplimentar de aer dintr-o expiraţie forţata, după expirarea volumului curent
Stabiliţi dacâ enunţurile legate prin conjuncţia .deoarece· sunt adevărate. Tn cazul i n care le consideraţi
corecte, determinaţi dacă intre ele existâ sau nu o relaµe de cauzalitate.
Obezitatea este consi derata o boală metabolica grava, deoarece este i nsoţ:ită de tulburări majore, care
afectează tot organismul.
Urina primara are o compoziţie identică cu a plasmei, deoarece nu conţine e lemente celulare sau pro·
teine.
in absenţa pigmenµlor bil iari, absorbţia lipidel or este deficitarâ, deoarece aceştia emulsionează grăsimile.
Diabetul zaharat se caracterizează şi prin poliurie, deoarece se ingeră cantităţi mari de lichide.

127 "
 Timusul are rol în imunitatea organismului, deoarece hormonul secretat de acesta stimulează activitatea
limfocitelor T.
Citoplasma este un sistem coloidal, deoarece mediul de dispersie este reprezentat de ansamblul de
micelii, Iar faza di spersata este apa.
În momentul ovulaţiei se produce o diviziune meioticâ, deoarece celulele rezultate - ovocitul li şi primul
globul polar - sunt haploide.
Elaboraţi un eseu cu tema .Sangele - component al mediului intern", structurat dupâ următorul plan:
- elementele mediului intern;
- componentele sângelui şi rolul acestora;
- imunitatea şi importanta ei;
- hemostaza şi coagularea sângelui;
- grupele sangvine şi factorul Rh - importanţa cunoaşterii acestora pentru transfuzii.
Elaboraţi un eseu cu tema .Niveluri de organizare şi integrare ale corpului omenesc", structurat după
următorul plan:
- segmentele anatomice ale corpului uman;
- axele şi planurile de referinlâ ale corpului;
- nivelurile celulâ·ţesuturi·organe·sisteme de organe·organism:
- rolul integrator al sistemului nervos şi al celui endocrin;
- interacţiunea funcţiilor de relaţie, de nutriţie şi de reproducere;
- organismul - un tot unitar.

Recomandări bibliografice
C.Th. Niculescu, R. Cârmaciu, B . Voiculescu,
C. Sălăv3Stru, C. Niţă, C. Ciornei
D . Theodorescu
N . Şanta, C. Bogoescu, M. Stoica
S. Boldor, B. Andreescu, L Popovici
M. Stoica, I. Mihăilescu
I.C. Petricu, I.C. Voiculescu
K.M. Van De Graaf, S.I. Fox
M.G. Ifrim, coordonator
•••
-Anatomia si fiziologia omului (compendiu), Editura Corinţ
Bucureşti, 2005
- Atlas de anatomia omulu4 Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1974
- Demonstratii şl lucrarl practice de zoologie, anatomie şi
fiziologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 1980
- Lucrări pracllce de anatomie 5/ fiziologie umanii, Editura
Didactică
I. şi pedagogică, Bucureşti, 1981
- Anatomia şi fiziologia omu/u4 Editura Medicala. B u ·
cureşti, 1967
- Concepts of Human Anatomy and Physlology. Wm. C.
Brown Publishers, WCB Communications
• Inc., Dubuque. IA
USA, 1995
- Atlas de anatomie umanii, Editura Ştlinţiflcă şi Enciclope­
dică, Bucureşti, 1983
- Dicţionar de biologie, OXFORD,
Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996
Dan Cristescu Cezar Th. Niculescu
Carmen Sălăvăstru Radu Cârmaciu
Bogdan Voiculescu

olog ie
Manual pentru clasa a XI-a

Pentru toate filierele

Se aplică şi la clasa a XII-a - filiera tehnologică, ruta progresivă de
calificare prin şcoala de arte şi meserii + anul de completare

(oRÎNT