Anatomia Animalelor Domestice Cotofan Vol III

.
-----
VASILE COTOFAN
I
in eolaborare ell:
RAnU PALICICA VALENTINA tlRITCU
I
CARMEN GANTAI VALERIU ENCIU
~£TI®mTI£ ~TI[il£I1I]I1®ffi
IID®mrn~TITI~rn
V(Q)llo ITITTI
Prof. univ dr. dr.h.c. VASILE COTOFAN.-..
Universitatea Agrono11flcii $i de Medicinii/i'eterfnarii '
"Ion lonescu de la Brad" la$i
fn colaborare cu:
Dr. R,
~ ---- . -_Dr. VALRNTThiA,B1HTCU
JG50T universitar Conjerenfiar universit;ir -- " .."
Cr.r-ersi:afea de $tiinte Agricole Universitatea Agronomicii $i de
si _\1edicinii Veterinarii Medicinii Veterinarii
(l 3(Jflafului "Ion Ionescu de la Brad"
Timi~oara Ia$i
~LERI!1 ENCIU
~"C()nJerenfl{[rumverSit'tff==C _
Universitatea Agrarii de Stat din
Republica Moldova
Chi$iniiu
ANATOMIA ANIMALELOR DOME STICE

~-- ---"
Jvol. TIll
,-~~~ratul
. lstemul~
circulator.,.
COTOFAN, VASILE
Anatomia animalelor domestice / Vasile Cotofan: in eolaborare eu:
Radu Palieiea, Valentina Hriteu, Carmen Ganta, Valeriu Eneiu - Timi~oara :
Orizonturi Universitare, 1999-2000
3 vol.; 24 em.
Vol. III., 2000, 348 p. - Bibliogr.
ISBN 973-9400-84-1
I. Palieica, Radu (colab.)

II. Hriteu, Valentina (colab.)
III. Gantii, Carmen (eo1ab.)
IV. Eneiu, Valeriu (colab.)
619 : 611
.. dr.h.c. VASILE COTOFAN
Prof. univ dr. , - ,
Laureat al premiului "Alexandru Locu~teanu" cl. I
fn colaborare cu:
Dr. RAnU PALICICA Dr. VALENTINA HRITCU

,
Pro!esor universitar Conferenliar universitar
Dr. CARMEN GANTA.

, Dr, VALERIU ENCIU
Conferenliar universitar Conferenliar universitar
ANATOMIA
ANIMALELOR DOMESTICE
Vol. III
Aparatul circulator
Sistemul nervos
EDITURA ORIZONTURI UNIVERSITARE

TIMI~OARA, 2000
Cartea a fast avizata favorabil de catre colectivul Catedrei de ~tiin{e
Fundamentale $i Consiliul Facultii{ii de Medicinii Veterinarii din Universitatea
Agronomicii #
de Medicinii Veterinarii "Ion Ionescu de la Brad" Ia~i.
Referenfi ~tiin{ifici:
Prof. univ. dr. Virgiliu Niculescu

Universitatea de Medicina ~i Farmacie Timi~oara
Prof. univ. dr. Corneliu Radu

Universitatea de ~tiinte Agricole ~i Medicina Veterinara a Banatului Timi~oara
Consilier editorial: ~tefan Kilyeni
. Culegere ~i tehnoredactare computerizatii: Adrian Nicolici-Schultz

Elena Topuzu
Adina Roman
Coperta: Mihaela Uliczai
Sigla EOU: Adrian Dumitrescu
© 2000, Editura ORIZONTURI UNIVERSITARE Timi~oara
Pregiitire $i tipar executate la /mprimeria M/RTON Timi!joara

Str. Samuil Micu nr. 7, tel.: 056/225684 - 1900 TIM/SOARA
Cuprins
_~ ;-G 10 LOG IA ..•.......•.......................................................•.........•..................• 11

........Cordul 14
1.1.1. Pericardul 15
1.1.2. Conformatia extern a a cordului 16
1.1.3. Conformatia interioara a cordului 19
1.1.4. Structura cordului 25
1.1.5. Vascularizatia cordului 28
1.1.6. Cordul la animalele domestice 31
1.2. Arterele .........................................................•...................................... 35
1.2.1. Trunchiul pulmonar 37
1.2.2. Aorta 37
1.2.2.1. Trunchiul brahiocefalic 38
1.2.2.1.1. Artera carotida comuna 38
1.2.2.1.1.1. Artera carotida externa 38
1.2.2.1.1.2. Artera carotida intema 46
1.2.2.1.1.3. Artera occipital a 46
1.2.2.1.2. Artera subclaviculara 49
1.2.2.1.3. Artera axilara 56
1.2.2.1.4. Artera brahiala 59
1.2.2.1.5. Artera mediana 60
1.2.2.1.6. Trunchiul brahiocefalic la animalele domestice 63
1.2.2.2. Aorta descendenta 70
1.2.2.2.1. Artera celiaca 73
1.2.2.2.2. Artera mezenterica craniala 74
1.2.2.2.3. Arterele celiaca ~i mezenterica craniala la
animalele domestice 74
1.2.2.2.4. Artera mezenterica caudala 81
1.2.2.2.5. Arterele renale 82
1.2.2.2.6. Arterele gonadice 82
1.2.2.2.7. Artera iliaca interna 85
1.2.2.2.8. Artera iliaca extern a 93
1.3. Ven ele 99
1.3.1. Venele pulmonare 101
6 v. Corolan, R. Palicica, Valentina Hrircu, Carmen Ganrii, V. Enciu
1.3.2. Vena cava craniala.. 101

1.3.2.1. Trunchiul bijugular sau confluentul jugular 102
1.3.2.2. Vena axilara 108
1.3.3. Vena cava caudala 110
1.3.3.1. Vena porta ..- 110
1.3.3.2. Vena iliaca comuna 117
1.3.3.3. Dezvoltarea filogenetica a aparatului cardiovascular. .. 123
1.3.3.4. Circulatia fetala 125
1.4. Forma tiunile limfatice 126
1.4.1. Formatiunile Iimfoepiteliale 126
1.4.2. Sistemullimfoid al splinei 130
1.4.3. Sistemul circulator limfatic 132
1.4.4. Sistematica ~i topografia nodurilor limfatice 135
1.4.4.1. Nodurile limfatice ale capului ~i gatului 135
1.4.4.2. Nodurile limfatice ale membrului toracic 139
1.4.4.3. Nodurile limfatice parietale ale cavitatii toracice 139
1.4.4.4. Nodurile limfatice viscerale ale cavitatii toracice 142
1.4.4.5. Noduri1e limfatice parietale ale cavitatii abdominale
~i pelvine 144
1.4.4.6. Nodurile limfatice viscerale abdominale ~i ale
bazinului 145
1.4.4.7. Nodurile limfatice ale membrului pelvin 146
1.4.5. Noduri1e limfatice la animalele domestice 147
1.4.5.1. Rumegatoare 147
1.4.5.1.1. Nodurile limfatice ale capului ~i gatului 147
1.4.5.1.2. Nodurile limfatice ale cavitatii toracice 148
1.4.5.1.3. Nodurile limfatice ale cavitatii abdominale
~i pelvine 149
1.4.5.1.4. Nodurile limfatice ale membrului toracic 151
1.4.5.1.5. Nodurile limfatice ale membrului pelvin 151
1.4.5.2. Suine 152
1.4.5.2.1. Nodurile limfatice ale capului ~i gatului 152
1.4.5.2.3. Nodurile limfatice ale cavitatii toracice 153
1.4.5.2.4. Nodurile limfatice ale cavitatii abdominale
~i pelvine 154
1.4.5.3. Carnivore : 157
AUliO elor domestice vol. III 7
].4.5.3.1. Nodurile limfatice ale capului ~i gatului 157

1.4.5.3.3. Nodurile limfatice ale cavitiitii toracice 158
1.4.5.3.4. Nodurile limfatice ale cavitiitii abdominale
~i pelvine 158
. SISTEMUL NERVOS : 161

2.1. Sistemul nervos central 163
2.1.1. Miiduva spiniirii 163
2.1.2. Encefalul 167
2.1.2.1. Mielencefalul 168
2.1.2.2. Metencefalul 174
2.1.2.3. Mezencefalul 177
2.1.2.4. Diecefalul 180
2.1.2.5. Telencefalul 182
2.1.2.6. Cavitiitile interioare ale nevraxului 191
2.1.3. Meningele 194
2.1.4. Encefalul la mamiferele dome stice " 197
2.2. Sistemul nervos periferic 201
2.2.1. Nervii cranieni 202
2.2.1.1. Nervii arhencefalici 203
2.2.1.2. Nervii epibranhiali 204
2.2.1.3. Nervii branhiali 205
2.2.2. Nervii spinali 230
2.2.1.1. Ramurile dorsale ale nervi lor spinali 232
2.2.2.2. Ramurile ventrale ale nervi lor spinali 234
2.2.2.2.1. Plexul cervical 234
2.2.2.2. Plexul brahial 236
2.2.2.2.3. Ramurile ventra Ie ale nervi lor toracali sau
nervii intercostali 248
2.2.2.2.4. Ramurile ventrale ale nervilor lombari 250
2.2.2.2.5. Ramurile ventrale sacrale 252
2.2.2.2.6. Ramurile ventrale coccigiene 262
2.2.3. Complexul neuroendocrin 265
2.2.3.1. Sistemul neurovegetativ sau autonom 265
2.2.3.1.1. Portiunea ortosimpaticii sau simpatica :. 266
2.2.3.1.2. Portiunea parasimpatica 278
8 V. Cotolan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Ganta, V. Enciu
2.2.3.1.3. Paraganglionii 286

2.2.3.2. G1andele endocrine 287
2.2.4. Analizatorii 295
2.2.4.1. Analizatorul cut an at 295
2.2.4.1.1. Pie1ea 297
2.2.4.1.2. Pielea ~i productiile pielii la pasari 314
2.2.4.2. Analizatorul gustativ 320
2.2.4.3. Analizatorul olfactiv 320
2.2.4.4. Analizatorul vizual 321
2.2.4.5. Analizatorul statoacustic 334
BIBLIOGRAFIE 347
Anarorr.i!l ar.imalelor domes/ice vol. III 9
Prefata
A1catuirea ~i publicarea unui manual de anatomie a animalelor domestice

~2spunde unei necesitati reale a invatamfllltului anatomic in general ~i a practicii
edicinii moderne in special.
Lucrarea de fat a rezultata din distilarea unei indelungate experiente
didactice ~i de cercetare a autorilor ~i din filtrarea celor mai moderne cuno~tinte
anatomice existente, va servi studentilor ca indreptar eficient pentru lucrarile din
salile de disectie ~i elucidarea unor probleme morfofunctionale dificile, devenind
apoi un indispensabil co"mpendiu pentru practicieni in aplicarea corecta a
metodelor medicale.
Tinand cont de importanta studiului anatomic in formarea eficienta a
medicului veterinar precum ~i de programa ana1itica in vigoare, manualul
sintetizeaza notiunile indispensabile intelegerii ~i elaborarii oricarui rationament
clinic de chirurgie, obstretica, patologie medicala, morfopatologie ~i expertiza
medicala veterinara.
Folosirea nomenclaturii internationale omologate alaturi de cea roma-
neasca inlesne~te utilizarea prezentului manual, alaturi de orice alta sursa
informativa, de catre oricare medic veterinar din tara sau strainatate.
Plan~ele ce ilustreaza textul sunt origina1e in marea lor majoritate, fiind
executate de autor direct dupa materialul preparat. 0 parte a materialului ilustra-
tiv 0 reprezinta schemele anatomice morfofunctionale, deosebit de importante in
intelegerea corecta a modului de functionare a diferitelor mecanisme anatomice.
Volumul al 3-lea, rezervat sistemelor circulator ~i neuroendocrin, gandit ~i
sistematizat in acest mod ~i ilustrat de numeroase plan~e originale color, apare
pentru prima data in Romania.
Redactat intr-un stil adecvat ~i cu iconografie anatomicil originala
deosebita, prezentul manual raspunde cerintelor instructive ale invatamantului
medical veterinar modern.
27 februarie 1999
Autorii
Anafomia anima/e/or domesfice vol. III 11
1. ANGIOLOGIA
(ANGIOLOGIA)
Angiologia se define~te ca fiind studiul sistemelor care participa ~i asigura

circulatia sangelui ~i a limfei in organism. Ambele sisteme, sanguin sau
cardiovascular ~i limfatic sunt constituite dintr-o componenta vehiculata, lichida,
reprezentata de sange sau de limfli ~i 0 componenta vehiculanta conducatoare,
reprezentata de cord, vasele sanguine ~i vasele limfatice. Mentinerea structurii
normale a componentei vehiculate este indeplinita de 0 serie de formatiuni anexe
hematopoetice ~i hematolitice.
Sistemul cardiovascular reprezentat de inima, artere, retele capilare ~i vene
asigura deplasarea sangelui prin vasele sanguine la tesuturi ~i organe, in vederea
realizarii schimburilor nutritive ~i respiratorii celulare, a transportului honno-
nilor ~i a indepartarii produ~ilor toxici de degradare.
Sangele, tesut lichid circulant de culoare ro~ie-deschisa (cand este saturat
cu oxigen) sau ro~ie-inchisa (cand transporta bioxid de carbon) este format
dintr-o componenta denumita plasma, in care sunt dispersate elementele figurate
reprezentate de: de hematii sau eritrocite, leucocite, trombocite. Formatiunile
anexe importante ale sistemului cardiovascular sunt reprezentate de organele
hematopoetice care produc elementele figurate ale sangelui ~i organele hem a-
tolitice care participa la distrugerea acestor celule. In prima categorie se inca-
dreaza in esenta, maduva osoasa ro~ie, timusul, bursa lui Fabricius etc., iar in a
doua categorie - splina ~i nodurile limfatice.
Componenta vehiculanta a sistemului cardiovascular este alcatuita dintr-un
organ central contractil (cordul sau inima) ~i 0 serie de vase sanguine, din care
unele centrifuge, denumite artere, imping ~i transporta sangele de la cord spre
diverse tesuturi ~i organe iar altele, denumite vene sunt centripete, prin ele
sangele din reteaua capilara se reintoarce la cord. Arterele majore reprezentate de
aorta ~i trunchiul pulmonar i~i au originea in ventriculii cordului (stang ~i
respectiv drept). Vasele centripete mari reprezentate de venele cave ~i venele
pulmonare care se nasc din confluarea unor trunchiuri venoase, se termina prin
varsare in atriile cordului (drept ~i respectiv stang).
Circulatia sanguina la animalele domestice se desfli~oara intr-un sistem de
vase sanguine complet inchise (cu rare exceptii in splina, in maduva osoasa, in
nodurile limfatice ~i placenta, unde sangele inunda spatiile intercelulare). Prin
contractia ritmica a cordului se asigura pomparea permanenta a sangelui in doua
circuite distincte, mica ~i marea circulatie (Fig. 1)
12 V. Cotolan, R. Palicica. J-a • . Carmen Ganta, V. Enciu
co
"'-~
FIG. 1. SCHEMA CIRCULA TIEl SANGUINE DEFD.TrVE. DlJl3LA $1

COMPLETA, LA MAMIFERE
1- Ventriculul stiing; 2- Atriul stiing; 3- Aorta descendenta; 4- Trunchi
abdominala; 6- Trunchiul celiac; 7- Trunchiul mare mezenteric; 8- A.
iliaca externa; 10- A. pudenda externa; 11- A. carotida; 12,13,14- Sis<.emul port hepatic; 12- V.
porta; 13- Reteaua vasculara intrahepatica; 14- Vv. sushepatice; 15- Y. iliaca externa; 16- V. cava
caudal a; 17- Atriul drept; 18- V. jugulara; 19- V. axilara; 20- V. subcuranara abdominala; 21- V.
toracica interna; 22- V. cava craniala; 23- Ventriculul drept; 24- A. pulmonarii; 25- V. pulmonarii
A-H- Structura peretilor vase lor; A- Structura elastica a peretelui aonei; B- Artera de calibru
mare, de tip muscular; C- Artera de calibru mic; D- Arteriola; E- Venula; F - Vena de calibru mic;
G- Vena de calibru mare cu sistem valvular; H- V. cava caudala
Mica circulatie sau circulatia pulmonara incepe prin trunchiul pulmonar

din ventriculul drept. Prin ramificatiile acesteia, sangele incarcat cu CO2 ajunge
in reteaua perialveolara unde are loc hematoza. Din reteaua perialveolara, prin
venele pulmonare sange1e oxigenat se reintoarce din nou la cord, in atriu1 stang.
In mica circulatie retinem ca arterele pulmonare transporta sange venos, iar
venele aduc la cord sange oxigenat.
Marea circu1atie incepe din ventriculul stang prin aorta, de unde sangele
este expediat prin ramificatiile acesteia in tot corpul pana in reteaua capilara. De
la acest nivel, sangele se reintoarce prin vene din ce in ce mai mari, se
conflueaza in ultima instanta in venele cave, craniala ~i caudal a, in atriul drept.
Acest sistem de circulatie a sangelui, dublu ~i complet se stabile~te definitiv
dupa na~tere, datorita aparitiei respiratiei pulmonare ~i a activitatii tubului
13
FIG. 1 BIS. SCHEMA STRUCTURII PERETELUI VASELOR SANGUINE DE

CALIBRU MIJLOCIU ~I MIC
A- Artera; A ~ Arteriola; B- Vena; C- Anastomoza arteriovenoasa; 1- Endoteliu; 2- Strat
subendotelial; 3- Membrana elastica intern a; 4- Tunica medie (musculoasa); 5- Tunica extern a
(adventicea); 6- Membrana elastica extern a; 7- Valvule venoase endoteliale
14 v. C%/an, R. Paficica, Valentina Hri/cu, Carmen Can/ii, V. Enciu
digestiv. EI are ca baza morfologica dezvoltarea ontogenetica ~i filogenetica a

cordului ~i arcurile aortice la vertebrate.
1.1. Cordul (Cor)

Cordul sau inima (Cor, cadis, cardiae) este un organ musculos, coniform,
cu varful orientat ventrocaudal. Acoperit de sacul pericardic, este situat
aproximativ in partea mijlocie a toracelui, asimetric fata de planul median.
Varful cordului u~or deplasat spre stanga fat a de planul median. Varful cordului
u~or deplasat spre stanga, se afla la 1 cm de fata dorsala a sternului, in planul
coastei a VI-a. Fata de diafragm, are 0 distanta de 3-5 cm la bou ~i 8 cm la cal.
Marginea craniala este limitata de planul coastei a III-a, iar cea caudala de
marginea posterioara a coastei a VI-a. Baza cordului este situata pe linia care
une~te mijlocul coastelor IV-VI. La carnivore, rozatoare ~i pasari, cordul are
axullongitudinal situat aproape paralel cu fat a dorsala a sternului (Fig. 2).
FIG. 2. PROIECTIA
ORIFICIILOR CARDIACE
a- Orificiul pulmonar; b- Or(ficiul
atrioventricular drept (tricuspid);
c- Orificiul aortic; d- Orijlciul
atrioventricular stang (mitral); e-
Trunchiul pulmonar; f- Aorta
descendenta; g- V. cava cranialii;
h- V. cavii cauda Iii; i- Diafragmul
I-IO- Coastele I-X
Anatomia animalelor domestice vol. 111 15
1.1.1. Pericardul (Pericardium)
Reprezinta un complex de Invelitori fibroase de forma unui sac conic, care

acoperii la exterior cordul ~i delimiteaza In jurul acestuia 0 cavitate pericardiaca,
e compune dintr-o parte extern a fibroasa ~i una interna seroasa (Fig. 3).
FIG. 3. SCHEMA CORDULUI

a- Atrium dextrum; b- Ventriculus dexter; c- Conus arteriosus; d- A. pulmonalis; e- Atrium si-
nistrum; f- Ventriculus sinister; g- Aorta; h- V. cava cranialis; i- V. cava caudalis; j- Vv.
pulmonales; 1- Pleura pericardica; 2- Pericardiumjibrosum; 2'- Fascia endothoracica; 2"- Lig.
sternopericardiacum; 3- Pericardium serosum -lamina parietalis; 4- Pericardium serosum -lami-
na viscera lis (Epicardium); 5- Cavum pericardii; 6- Endocardium; 7- Trabeculae septomargi-
nales; 8- Trabeculae carneae; 9- Mm. papillares; 10- Chordae tendineae; ll- Ostium atrioven-
triculare sinistrum; J 2- Ostium atrioventriculare dextrum; 13- Anulus jibrosus atrioventriculare
sinister; 13'- Anulus jibrosus atrioventriculare dexter; 14- Valva atrioventricularis sinistra; 15-
Valva atrioventricularis dextra; 16- A.1Julijibrosi arteriosi; 17- Ostium aortae; 18- Ostium trunci
pulmonalis; 19- Auricula dextra et sinistra; 20- Tuberculum intervenosum; 2 J - Fossa ovalis; 22-
Ostium venae cavae cranialis; 23- Ostium venae cavae caudalis; 24- Ostium sinus coronarii; 25-
Vv. pulmonales; 26- Lig. arteriosum
16 V. COlolan, R. Palicica, Valentina Hri/cu, Carmen Ganla, V. Enciu
Pericardul fibros (Pericardium fibrosum). Deriva din septul mediastinal

al fasciei endotoracice, se insera pe originea marilor vase, continuandu-se prin
baza sa cu adventicea aortica ~i a trunchiului pulmonar, iar prin varf cu
ligamentul sternopericardic pe stern (14-15 cm lungime la ecvine ~i taurine) ~i
ligamentul frenopericardic, pe portiunea aponevrotica a diafragmei (la suine ~i
carnivore). Fata externa a sacului fibros este acoperita de pleura pericardiadi.
Fata interna a sacului pericardic este captu~ita intim de pericardul seros.
Pericardul seros (Pericardium serosum). Este un sac complet inchis
format din doua lame, lama parietala, in contact intim cu sacul fibros ~i lama
viscerala sau epicardul, in contact cu mu~chiul cardiac pe toat~ suprafata sa de
la varf la baza, unde se rasfrange continuandu-se cu precedenta. Intre aceste doua
lame seroase se delimiteaza cavitatea pericardidi, umpluta cu 0 redusa cantitate
de lichid galbui pericardic. In partea dreapta a masei atriale, intre venele
pulmonare ~i v. cava caudala, se observa un spatiu mai larg al cavitatii
pericardice, denumit sinusul oblic al pericardului. Caudal originii aortei ~i arterei
pulmonare, de asemenea facand legatura intre compartimentul drept ~i stang al
cavitatii pericardice, se gase~te sinusul transvers al pericardului, aceste spatii
contin 0 cantitate mai mare de lichid pericardic.
1.1.2. Conformatia extern a a cordului

Dupa indepartarea pericardului, masa conidi a cordului apare cu 0 baza
(Basis cordis), larga, de la nivelul direia se desprind marele vase ~i un varf
(Apex cordis), mai mult sau mai putin rotunjit. Suprafata cordului este brazdata
de trei ~anturi, unul transversal ~i doua longitudinale. $antul transversal sau
coronar (Sulcus coronarius) imparte conul cardiac, la toate speciile, in doua
portiuni inegale, una dorsal a ocupata de masa atriala ~i alte ventrala, reprezentata
de ventricule.
Masa atriaBi (Atrium cordis). La exterior are forma unei semilune cu con-
cavitatea in jurul originii marilor vase. Fata convexa este orientata spre dreapta
~i corespunde deci fetei atriale a cordului; prezinta un ~ant interatrial ~ters, care
delimiteaza atriul drept (situat uneori anterior) de atriul stang (situat posterior).
Extremitatile masei atriale se prelungesc continuandu-se spre stanga cu auri-
culele drept ~i stang. Fata concentrica, concava este congruenta originii marilor
vase. Varful auriculelor orientate spre baza trunchiului pulmonar corespund ~i
marcheaza fata auriculara (sau stanga) a cordului.
Atriul drept este marcat dorsocranial de deschiderea v. cave craniale ~i a
v. azigos drepte, iar caudolateral de orificiul v. cave caudale ~i a sinusului coro-
nar. Fata concentrica, concava, incadreaza originea aortei, iar extremitatea cra-
niala se prelunge~te mult, recurbandu-se spre stanga pana la baza trunchiului
pulmonar, sub forma auriculului drept (Auricula dextra) cu marginile festonate
(Fig. 5).
Atriul stang prezinta in peretele caudodorsal - 6 vene largi, reprezentand
orificiile vene10r pulmonare (Ostia venarum pulmonarium). Fata concentrica este
de asemenea concava, congruenta originii aortei pe care 0 depa~e~te in stanga
AnalD animalelor domestice vol. III 17
--9 I
FIG. 4. CORDUL LA CAL

(FAT A AURICULARA)
a- Ventriculus dexter; a '- Conus arteriosus; b- Ventriculus sinister; c- Margo ventricularis
dexter; d- Margo ventricularis sinister; e- Apex cordis; f- Auricula dextra; g- Atrium sinistrum;
g'- Auricula sinistra; h- Sulcus coronarius; i- Sulcus interventricularis paraconalis et a.
paraconalis; i'-R. paraconalis venae cordis magna; j- Aorta; 1- Truncus brachiocephalicus; m-
Aa. pulmonales dextra et sinistra; n- V. cava cranialis; 0- A. costocervicalis; 0 '- Truncus
costocervicalis dexter; p- A. cervica/is profunda; r- A. vertebra lis; s- A. subclavia sinistra; t- A.
thoracica interna; u- Vv. pulmonales; v- Lig. arteriosum (Ductus Botalli)
18 v. Cotofan, !}. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Gantii., V. EnCiu
/
I
I
FIG. 5. MASA ATRIAL.\ LA CAL

(SECTIUNE ORIZONTALA)
a- Atrium dextrum; b- Atrium sinistrum; c- Aorta; d- Truncus pulmonalis; e- A. coronaria
sinistra; f- V. cava caudal is; g- Vv. pulmonales; h- V. azygos dextra; i- V. cava cranialis: j-
Ostium venosum; 1- Mm. pectinati; m- Septum interatriale; n- Tuberculum intervenosum
prin auriculul stang, pana la baza trunchiului pulmonar. Baza atriilor este
suprapusa peste baza masei ventriculare.
Masa ventriculara (Ventriculus cordis). Este foarte dezvoltata, cu mar-
ginile rotunjite, u~or aplatizate lateral, prezentand doua fete, doua margini, 0
baza ~i un varf.
Fata atriala sau dreapta (Facies atrialis) este parcursa de la baza spre apex,
la toate speciile, de ~antul longitudinal interventricular subsinuos.
Fata auriculara sau stanga (Facies auricularis) este strabatuta oblic de ~an-
tullongitudinal interventricular paraconal (Sulcus interventricularis paraconalis).
~antul paraconal separa fata auriculara a cordului in doua portiuni inegale, dintre
care una anterioara, apartinand ventriculului drept ~i alta posterioara sau stanga,
Anatomia animate/or domestice vol. III 19
apartinfu1d ventriculului stang. Marginea ventriculului drept, situata cranial este

con'texa in ambele sensuri ~i cu 0 directie oblid ventrocaudala. Marginea
ventriculului stang este orientaHi caudal (exceptand carnivorele, rozatoarele ~i
asame), rectilinie dar mult mai groasa. l-a rumegatoare, suine ~i carnivore, la
aces: :Qj"el se gase~te ~antul longitudinal intermediar. Baza cordului este
'on:i::ata In dreapta de masa atrial a (Atrium cordis), iar In stanga de originea
2o::ei si a trunchiului pulmonar, invelite partial de auriculele masei atriale.
1.1.3. Conformatia interioara a cordului
Cordul prezinta la interior 4 cavitati neregulate ~i inegale, dintre care doua

cavitati atriale, dispuse dorsal ~i doua cavitati ventriculare, situate ventral. Cele
doua parti ale cordului, dreapta ~i stanga sunt separate intre ele de septul cardiac
(Septum cordis), care prezinta 0 portiune interventriculara ~i alta interatriala, mai
subtire ~i care prezinta In centru fosa ovala (Fossa ovalis).
Atriul drept (Atrium dextrum). Ocupa partea anterioara ~i dreapta a bazei
cordului, fiind situat deasupra orificiului atrioventricular respectiv. Prezinta 0
portiune sinusala neteda (Sinus venarum cavarum) ~i 0 prelungire anterioara in
fund de sac. Aceste doua portiuni sunt despartite de creasta terminala (vestigiul
valvei sinusului venos embrionar), care corespunde la exterior cu ~antul terminal
(Fig. 6).
Cavitatea atriala prezinta un fund de sac anterior, un perete posterior, un
perete concentric, un perete excentric, un plafon ~i un plan~eu. Fundul de sac
anterior reprezinta cavitatea auriculului drept ~i are 0 arhitectura areolara, deter-
minata de prezenta unor reliefuri musculare (m. pectinati). Peretele posterior
(sau septal) este constituit de fata anterioara a septului interatrial, prezinta 'in
centru fosa ovala, delimitata de un inel fibros (Limbus fossae ovalis). Peretele
concentric (sau stang) este neted ~i uniform. Peretele excentric prezinta reliefuri
neregulate, iar posterior un larg orificiu reprezentand deschiderea venei cave
caudale, avand la animalele tinere 0 redusa valvula, ventro-caudal se observa
orificiul sinusului coronar (avand, de asemenea, 0 valvula - Valvula sinus
coronarii), pre cum ~i numeroase orificii ale venelor coronare mici (Foramina
venarum minimarum). Plafonul, neregulat, se continua cu peretele drept.
Prezinta orificiul venei cave craniale (delimitat caudal de tuberculul intervenos)
~i orificiul venei azigos. Orificiul venei cave craniale este flancat cranial de
creasta terminal a, care se continua curb spre dreapta cu tuberculul intervenos.
Podeaua este partial perforata de orificiul atrioventricular drept (Fig. 7).
VentriculuI drept (Ventriculus dexter). Este 0 cavitate conica, situata in
partea anterioara a masel ventriculare, cu baza 'in vecinatatea ~antului coronar.
Cavitatea ventriculului, larga ~i anfractuoasa este incomplet despartita prin
creasta supraventriculara, situata la baza cuspidei angulare a valvei atrioventri-
cui are drepte, 'in doua portiuni inegale, una corespunde orificiului atrioven-
tricular ~i alta, mai mica, are aspect de infundibul conic, situat dorsal ~i denumit
conul arterial (Fig. 8).
20 V. Corofan, R. Palicica, Valentina Hrircu, Carmen Ganrii, V. Enciu
-- ___
i
FIG. 6. BAZA CORDULUI LA CAL (SECTIUNE ORIZONTALA)

a- Atrium sinistrum; b- Atrium dextrum; c- Ostium trunci pulmonalis; d- Ostium aortae; e- Valva
aortae; f- Ostium a. coronaria dextra; g- A. coronaria sinistra; h-h'- Valva atrioventricularis
sinistra (Valva bicllspidalis); h- Cusp is parietalis; h '- Cusp is septalis; i-i"- Valva
atrioventriclllaris dextra (Valva tricusipdalis); i- Cusp is parietalis; i '- Cuspis angularis; i"-
Cuspis septalis; j- Trabecula septomarginalis; l- V. cava caudalis
. Peretele anterior, concav, prezinHi spre baza lui 0 proeminenta numita

mu~chiul marele papilar (Musculus papilaris magnus) de la care se deta~eaza
cordajele tendinoase (Chordae tendineae) pentru cuspida angulara a valvei
tricuspide (Fig. 8).
Peretele posterior (sau septal), convex ~i de forma triunghiulara, prezinta
doua denivelliri numite m. papilar secundar (in dreapta) ~i m. papilar subarterial
Ana/omia animalelor domestice vol. III 21
FIG. 7. SECTIUNE SAGlTALA PRIN CORDUL DE CAL

l-Aor/a ascendenta; 2-Crosa ~ortica; 3-Trunchiul brahiocefalic; 4-Valvule sigmoide aortice; 5-
Pere/e/e a/riului stiing; 6-Vv. pulmonare; 7,7'-Valva bicuspida (7-cuspida craniala; 7'-cuspida
caudala); 8-Valva tricuspida; 8'- Cuspida craniala In secJiune; 9- Orificiul venei cave craniale;
10- Artera pulmonara; 11- Valvulele sigmoide ale a. pulmonare; 12- V. cava craniala; 13- !lan/ul
coronar cu pachetui vascular; 14- Pere/ele ventriculului drept; 15- Mm. papilari; 16- Mm.
septomarginali; 17- Septul interventricular; 18- Peretele ventriculului stang; 19- Cordaje
tendinoase; 20- Varful cordului
22 V. COlofan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Gantii, V. Enciu
FIG. 8. CORDUL LA CAL

(SECTlUNE PRIN CORDUL STANG)
a- Ventriculus sinister; b- Mm. pectinati; c- Trabecula septomarginalis; d- M. papillaris
subatrialis; e- Chordae tendineae; j: Cuspis parietalis valvae atrioventricularis sinister; f'-
Cusp is septalis; g- Atrium sinistrum; g '- Auricula sinistra; h- Vv. pulmonales; i- Bulbus aortae;
1- Valvula semilunaris sinistra; m- Truncus pulmonalis; n- Truncus brachiocephalicus,' 0- A.
subclavia sinistra; p- M. papillaris subauricularis; r- Sulcus interventricularis paraconalis; s-
Lig. arteriosum (Botalli)
FIG. 9. SCHEMA TOPOGRAFIEI SCHELETULUI ~I FIBRELOR MUSCULARE

CARDIACE
j,2- lnelele fibroase atrioventriculare; 3,4- 1nelele fibroase aortic ,~ipulmonar; 5- Oriflciul venei
cave craniale; 6- Orijlciul venei cave caudale; 7- Orijlciile venelor pulmonare (circumscrise de
fibre proprii circulare); 8- Cordaje tendinoase; 9- StraUd profund de fibre care formeaza mm.
papilari; 10- "Vartejul cardiac "; 11- Fibre unitive superficiale ventriculare; 11 '- Fibre unitive
atria Ie; 12- Fibre proprii ven/riculare; 12 '- Fibre proprii atriale
Fibrele musculare unitive superficiale sun/ reprezen/ate prin linii groase continui; la nivelul
varfidui cordului formeaza un vartej, dupa care se continua In stratul profund, reprezentat prin
!inii Intrerupte. Fibrele proprii sunt reprezentate prin linii subliri continui.
24 11:C%/an, R. Palicica, Valentina Hri/cu, Carmen Ganla, 11:Enciu
(in stanga), de la care se desprind cordajele tendinoase ale valvei tricuspide.

Suprafata interioara a peretilor, exceptand conul arterial este accidentata
de numeroase reliefuri, denumite stalpi sau "pilieri". Cele mai mari proeminente,
mu~chii papilari (M. papillares) sau stalpii de ordinul I, in numar de 3, au fost
descrise anterior. Trabeculele septomarginale (Trabecula septomarginalis) sau
stalpii de ordinul II, in numar de 2-3, pornesc de pe septul interventricular,
orientandu-se ventrocranial catre peretele anterior pe care se prind bifurcat. Spre
varful ventriculului, numeroase ridicaturi (Trabeculae carneae), sau stalpii de ordinul
III, confera cavitatii ventriculare un aspect areolat.
Baza ventriculului este dominata de doua mari orificii, atrioventricular
drept ~i orificiul trunchiului pulmonar, separate de creasta supraventriculara.
Orificiul atrioventricular drept (Ostium atrioventriculare dextrum) este larg, oval
~i oblic in sens ventrocranial; este inchis de 0 duplicatura endocardiaca triplu
incizata, care formeaza trei "limbulite" sau cuspide, care alcatuiesc impreuna
valva atrioventriculara dreapta sau tricuspidala (Valva atrioventricularis dextra),
cuspida parietala este cea mai mare ~i situata in partea dreapta (pe peretele
anterior), cuspida septala este situata caudal, iar cea angulara, lateral stanga, la
baza crestei supraventriculare. Baza cuspidelor amintite este inserata pe circum-
ferinta orificiului atrioventricular, iar varfurile ~i fata ventrala a lor, "se tes" cu
corzile tendinoase emise de pe extremitatea libera a mu~chilor papilari. Orificiul
trunchiului pulmonar (Ostium trunci pulmonalia) este situat in stanga, cranial ~i
intr-un plan superior fata de orificiul atrioventricular. Prezinta 0 valva - valva
pulmonara (Valva trunci pulmonalis), constituita din trei valvule semi lunare
(Valvulae semilunares), intermediara, dreapta ~i stanga, din care cea interme-
diara corespunde val-vulei semi lunare anterioare. Aceste trei valvule sunt compa-
rabile cu trei cuiburi de randunica, reunite in triunghi ~i care prezinta fiecare: 0
margine convexa solid ata~ata la conturul orificiului; 0 margine libera, mai
sub tire (Lunulae valvularum), care are in centru cate un mic nodul fibros
ARANTIUS, apoi 0 fata inferioara neteda ~i convexa; 0 fata superioara sau
arteriala, foarte concava care delimiteaza impreuna cu peretele arterial trei pungi
valvulare denumite sinusul trunchiului pulmonar sau sinusurile Valsalva.
Atriul stang (Atrium sinistrum). Prezinta un perete anterior, unul concentric
sau stang, unul excentric sau drept, un fund de sac caudal ~i 0 podea (Fig. 6 ~i 8).
Peretele anterior corespunde fetei caudale a septului interatrial, are in
centru 0 u~oara depresiune (Fossa ovalis).
Peretele concentric prezinta un relief muscular care se continua ~i pe
plafon, despartind cavitatea atriala propriu-zisa de cavitatea auriculului stang.
Peretele excentric (sau drept) se continua confundandu-se cu plafonul, la
nivelul caruia se deschid 6 orificii ale venelor pulmonare (Ostia venarum pul-
monalium).
Extremitatea caudala reprezentata de auriculul stang, este captu~ita de
numeroase reliefuri carnoase (m. pectinati). Podeaua este partial ocupata de
orificiul atrioventricular stang.
Ventriculul stang (Ventriculus sinister). Ocupa toata partea caudala a
masei ventriculare, de la ~antul coronar pana la varful cordului.
Ana/omia animalelor domes/ice vol. III 25
Peretele anterior (sau septal) este mai gros In centru, iar la animalele tinere
de ferma ~i la carnivore prezinta 0 zona fibroasa - vestigiu embrionar al
orificiului interventricular PANIZZA.
Peretele posterior este concav ~i denivelat de numeroase reliefuri de ordi-
nul III. In mod special se disting doua reliefuri enorme, rotunjite, reprezentate de
mu~chii papilari: subauricular sau stang, subatrial sau drept. Exista, de
asemenea, doua sau mai multe trabecule septomarginale, dintre care unul mai
mare, porne~te de pe septul interventricular ~i se prinde bifid, la baza mu~chilor
papilari (Fig. 8).
Varful ventriculului corespunde varfului cordului, iar baza prezinta doua
orificii mari. Orificiul atrioventricular stang (Ostium atrioventriculare sinstrum)
este cel mai caudal dintre orificiile cardiace, are 0 forma ovala, cu diametrul
mare orientat transversal ~i prezinta 0 valva bicuspida sau mitrala (Valva atrio-
ventricularis sinistra). Aceasta valva este "decupata" de 0 fisura transversala In
doua "limbulite" sau cusp ide, din care una anterioara sau septala ~i alta poste-
rioara sau parietala. Fata ventriculara a valvelor este "tesuta" cu numeroase
ramificatii ale cordajelor tendinoase, desprinse din mu~chii papilari. Orificiul
aortic (Ostium aortae) este situat Intr-un plan superior, la stanga ~i Inaintea orifi-
ciului precedent, de care este separat printr-o structura fibroasa (Trigona fibrosa)
~i un pinten muscular redus, situat la baza cuspidei septale atrioventriculare.
Elementul de Inchidere este format de valva aortica (Valva aortae), compusa din
3 valvule semilunare: septal a, dreapta, stanga.
1.1.4. Structura cordului
Cordul este constituit din fibre musculare cardiace (miocardice), forma-

tiuni fibroase conjunctive, tesut nodal, vase ~i nervi. Este acoperit la exterior, de
epicard, iar la interior apare captu~it de foita endocardiaca.
Structurile fibroase. Sunt reprezentate de 4 inele (Anuli fibrosi), care
circumscriu orificiile: atrioventriculare, aortic, pulmonar. Marginile lor septate,
tangente, delimiteaza In partea dreapta ~i stanga cate un trigon fibros (Trigona
fibrosa). Inelele of era puncte de insertie fibrelor musculare cardiace ~i trimit
fibre concentrice care intra In alcatuirea cuspidelor valve lor atrioventriculare.
Spre mar~inea libera aceste fibre "se tes" cu acelea disociate din cordajele ten-
dinoase. In grosimea inelului aortic sunt prezente doua structuri cartilaginoase
(Cartilago cordis) Cilre, laboyinele ~i cabalinele Inaintate In varsta, se osifica
formand."oasele cardiace" (Ossa cordis);-Fibrele inelelor aortic ~i pulmonar, la
punctul de tangenta se Incruci~eaza legandu-se reciproc In numita chiasma a
inelelor arteriale.
Fibra musculara miocardiaca este elementul de baza al structurii
cordului.
Fibrele atriale contribuie la formarea peretilor masei atriale ~i sunt
reprezentate de fibre unitive (sau superficiale) ~i fibre proprii (sau profunde).
Fibrele unitive sunt dispuse aproape orizontal, In plan superficial, inserandu-se
pe inelele fibroase atrioventriculare, dupa care trec de pe un atriu pe celalalt sub
26 V. Cotolan, R. Palicica, Valentina !fritcu, Carmen Ganta, V.Enciu
forma a doua benzi (dreapta ~i stanga). Fibrele proprii (sau profunde) au originea
pe inelele fibroase, dupa care se orienteaza spre plafonul atriului, trecand in
peretele opus.
Fibrele ventriculare se impart, de asemenea, in proprii ~i comune.
Cele doua sisteme de fibre sunt situate inca pe trei straturi "intretesute"
intre ele: superficial, mijlociu, profund.
Stratul superficial este reprezentat de fibre comune oblice unitive, care au
originea pe inelele fibroase atrioventriculare, coboara spre varful cordului, tre-
cand de pe un ventricul pe altul, iar la nivelul apexului formeaza 0 bucla (Vortex
cordis), riisfrangandu-se apoi la fat a profunda a stratului de fibre proprii, in fata
interna a ventriculului opus, unde contribuie in cea mai mare parte 1a formarea
mu~chilor papi1ari. De 1a acest nive1 pornesc cordajele, care se ins era pe
scheletul cuspidelor valva Ie.
Stratul mijlociu este format din fibre proprii. Au aspectul uno I' anse cu ori-
gine ~i insertia pe inelele fibroase atrioventriculare, formand cate un sac propriu
pentru fiecare ventricul.
Stratul pro fund tapeteaza fat a interna a ventriculelor ~i este format din
ultima portiune a fibrelor ascendente - continuare de 1a nivelul varfului cardiac
a fibrelor comune (Fig. 9).
Tesutul nodal (sau sistemul excitoconductor al cordu1ui). Este considerat
ca tacand parte din miocard. Caracterizat prin conservarea proprietati1or embrio-
nare, respectiv contractia automata ~i ritmica, este format dintr-o portiune dis-
persata - reteaua Purkinje - plasata sub forma unei retele fine subendocardice,
pre cum ~i 0 portiune aglomerata, voluminoasa. Acest ultim grup este format din
nodulul sinoatrial, nodul atrioventricular ~i fasciculul atrioventricular. Nodul
sinoatrial (Nodus sinuatrialis s. Keith-Flack) este situat in peretele atriului drept
in grosimea crestei terminale in apropierea orificiului venei cave craniale, in
vecinatatea nodulului un ganglion neurovegetativ (Ggl sinuatriale), emite fibre
postganglionare ce patrund in nod.
Nodulul atrioventricular (Nodus atrioventricularis s. Aschoff-Tawara),
situat la baza septului interatrial in plan~eul atriului drept in apropierea
deschiderii sinusului coronar, are 0 forma oval-alungita (6-10 mm lungime la
cabaline) ~i prezinta in vecinatatea lui de asemenea un ganglion nervos atrio-
ventricular. Se continua direct, tara 0 clemarcatie cu fasciculul atrioventricular
(Fasciculus atrioventricularis s. Hiss), acesta din urma este scurt, rotunjit sau
aplatizat, sub forma unui trunchi comun ce traverseaza inelul atrio··ventricular
drept de la dreapta la stanga pana la marginea superioara a septului interventri-
cular, unde se imparte in doua ramuri, dreapta ~i stanga (Crus dextrum et sini-
strum), ramurile parcurg un traiect subendocardiac, spre varful cordului, scin-
dandu-se in ramuri septale ~i ramuri septomarginale care prin intermediul
plierilor omonimi ajung in peretele ventricular dispersandu-se in reteaua
PURKINJE (Fig. 10).
Endocardul (Endocardium). Este 0 tunica endoteliala care tapeteaza
cavitatile cordului, continuandu-se cu intima arterelor ~i venelor. Endocardul se
imparte in stang (sau posterior) ~i drept (sau anterior), fiecare ciiptu~e~te
Anatomia animalelor domestice vol. III 27
FIG. 10. SCHEMA TOPOGRAFI~I $1 DISTRIBUTIEI SISTEMULUI

EXCITOCONDUCA TOR AL CORDULUI
(TESUTUL NODAL)
1- Nodus sinuatrialis s. Keith-Flack; 2- Nodus atrioventricularis s. AschofJ-Tawara; 3- Truncus
fasciculi atrioventricularis s. Hiss; 4- Crus dextrum; 5- Crus sinistrum; 6, 7- RI~ septomarginales;
8- Rete Purkinje
compartimentele respective, cu toate anfractuozitatile lor.

Endocardul drept (sau venos) are 0 tenta u~or ro~iatica ~i contribuie la
formarea cuspidelor valvei tricuspidale ~i a valvulelor sigmoide, se continua cu
endartera trunchiului pulmonar, cu endovena cavelor ~i sinusului coronar.
Endocardul stang (sau arterial) are 0 culoare galbuie, contribuie la for-
marea cuspidelor mitrale ~i a valvulelor semilunare. 0 valvula este formata, deci,
dintr-un schelet fibros (provenit din cordajele tendinoase ~i inelele fibroase),
acoperit pe ambele fete de endoteliul endocardiac.
28 v. Cotolan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Ganta, V. Enciu
1.1.5. Vascularizatia cordului
Cordul este irigat la toate speciile de doua artere coronare, stanga ~i

dreapta (A. coronaria sinistra et dextra).
Artera coronara dreapta se desprinde din partea craniala a bulbului
aortic, trece pe fat a dreapta a trunchiului pulmonar, pe sub auriculul drept ~i
apare in ~antul coronar, parcurge spre dreapta ~antul coronar pana la originea
~antului subsinuos, un de se termina prin ramura interventriculara subsinuoasa (la
ecvine ~i suine), care urmare~te ~antul omonim ~i 0 ramura redusa orizontala, a.
circumflexa dreapta. Sub auriculul drept emite 0 ramura constanta destinata
conului arterial pulmonar (Fig. 11)
A. coronara stanga este intotdeauna mai mare decat precedenta ~i se
desprinde in acela~i plan, dar din partea stanga a sinusului aortic, intretaie
bordura caudala a trunchiului pulmonar, iar la nivelul ~antului interventricular
FIG. 11. SECTIUNE TRANSYERSAL6.. PRIN BAZA CORDULUI LA CAL

a- Valvula atrioventrlculara dreapta; b- Valvula atrioventriculara stanga; c- Orificiul aortic .yi
valvulele semilunare; d- Orificiul pulmonar ~i valvulele semilunare; e- A. coronara dreapta; f- A.
coronara stanga; 1'- A. circumjlexa stanga
paraconal se imparte in: r. circumflex a, r. interventriculara paraconala. Din

trunchiul comun al coronarei stangi se desprind ramuri pentru peretele concentric
al atriului stang pre cum ~i 0 puternica ramura septala. Pe bordura ventriculului
stang se desprinde de asemenea artera marginii ventriculului stang (bovine,
ovine, suine ~i carnivore) (Fig. 12).
Se observa ca exista un tip de vascularizatie bilateral (eq ~i su) in care cele
doua artere coronare sunt aproximativ egal dezvoltate, artera subsinuoasa se
na~te din a. coronara dreapta ~i un tip predominant stang, in care teritoriul de
distributie a arterei coronare stangi este mult mai mare iar artera subsinuoasa se
na~te din a. coronara stanga (Ru, ca) (Fig. 13 ~i 14).
FIG. I2. CORDUL LA

BOU
(FAT A AURICULARA)
a- Margo ventricularis dexter;
b- Margo ventricularis sinis-
ter; c- Apex cordis; d- Sulcus
interventricularis paraconalis;
e- Sulcus marginis ventricu-
laris sinister; I- Sulcus coro-
narius; g- Atrium sinistrum; h-
Atrium dextrum; i- Aorta; j-
Tr. brachiocephalicus; 1- Tr.
pulmonalis; m- Vv. pulmo-
nales; n- V.azygos sinistra; 0-
V. cava cranialis; r- A. sub-
clavia sinistra; s- Lig. arte-
riosum
30 v. COlofan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Ganla, V. Enciu
Arterele mari ~i mijlocii sunt de tip muscular elastic, iar arterele mai mici
de tip muscular; sunt dotate cu numeroase dispozitive de reglare hemodinamica
(pernite ~i celule musculare epiteloide). Nu exista anastomoze interarteriale.
Zonele de distributie ale diverselor ramuri ventriculare sunt delimitate unele de
altele i'n arii distincte pana la nivelul capilarelor. Miocardul este irigat i'ntr-un
FIG. 13. BAZA CORDULUI LA VACA.

(SECTIUNE ORIZONTALA.)
a- Auricula dextra; b- Mm. pectinati; c- Trabecula septomarginalis; d- M. papillaris magnus; e-
Valva atrioventricularis dextra, cuspis parietalis; f- Ostium atrioventriculare dextrum; g- Mm.
papillares parvi; 11- Valva atrioventricularis dextra, cusp is septalis; i- Sinus coronarius; j-
conjluenla venei azygos stdngi cu sinusul coronal'; 1- Valva atrioventricularis sinistra; m- Cuspis
parietalis; n- Ostium atrioventriclliare sinistrunz; 0- Cuspis septalis; p- Auricula sinistra; r,s-
Sinus trunci pulmonalis; s '- Valvula semi/unaris dextra; s"- Valvula semi/unaris sinistra; t-
Ostium a. coronaria dexlra; u- Ostium a. coronaria sinistra; v-v"- Valva aortae; v- Valvula
semi/unaris sinistra; v'- Valvula semi/unaris dextra; v"- Valvula semi/unaris septalis
FIG. 14. CORDUL LA VAcA (A) SI LA OAIE (B)

(FAT A AURICULA tzA)
a- Ventriculus dexter; b- Ventriculus sinister; (;- Sulcus marginis ventricularis sinister; d- V. cava
caudalis; e- V. cava crania lis; J- TI: brachiocephalicus; g- Arcus aortae; h- T,: pulmollalis; i-
Atrium sinistrum et auricula sinistra; j- Auricula dextra; 1- V. azygos sinistra; m- Vv. pulmonales
veritabi1 sistem terminal, obliterarea unei ramuri determina ischemia sau necroza
zonei respective.
Sistemu1 venos a1 cordu1ui este reprezentat de trei vene principa1e: v.
cardiaca mare, v. cardiaca medie, micile vene cardiace.
Marea vena cardiaca (V cordis magna) este situata in silonu1 inter-
ventricular paraconal ~i ~antul coronar.
Vena cardiaca mijlode (sau v. interventricu1ara subsinuoasa) este situata in
~antul subsinuos, conflueaza cu precedenta ~i formeaza "sinusu1 coronar".
Venele cardiace mid (Vv, cordis minima) recolteaza sangele exc1usiv de
1a peretele ventricu1ului drept ~i se deschid direct in atriul drept. rntre afluentii
~i radacinile venelor cardiace exista numeroase anastomoze veno-venoase.
Vasele limfatice ale inimii recolteaza limfa din trei retele limfatice: sub-
epicardica, miocardiaca, subendocardiaca. Reteaua subepicardiaca prezinta
numeroase "stome" prin care este drenat ~i recirculat lichidu1 pericardic. Vasele
limfatice converg in nodul1imfatic traheobronhic stang ~i mediastinal mediu.
1.1.6. Cordulla animalele domestice
La ecvine. Cordul in timpul diasto1ei, are forma general a a unui can bont
a carui inaltime este aproape egala cu 1argimea bazeL Greutatea .lui variaza,
dependent de talie, rasa ~i starea de antrenament, intre 1,30-5,000 kg. Fete1e
32 11: Co/alan, R. Palicica, Valentina Hri/cu, Carmen Gan/ii, 11: Enciu
laterale (atriaHi ~i auriculara) sunt u~or aplatizate, iar tesutul gras subepicardic
este situat preponderent in jurul ~antului coronar, are 0 culoare galbena ~i 0
consistenta moale, uleioasa (Fig. 4).
Atriile sunt mai mari dedit la rumegatoare ~i prezinta marginile auriculare
putin festonate (mai ales auriculul drept). Caracteristica este prezenta v. azigos
drepte, care se varsa in v. cava craniala, tipul de vascularizatie coronariana este
bilateral
La bovine. Cordul este mai deplasat in partea stanga, unde se afla 5/7 din
volumullui. Marginea craniala atinge coasta a III-a, iar cea caudala coasta a
VI-a. Marele ax formeaza cu sternul un unghi de 70°, varful cordului este situat
la 4 em inaintea diafragmei, iar baza in treimea mijlocie a coastelor 3-5. Volumul
cordului este proportional mai mic decat la cal, iar aspectul este conic cu varful
ascutit. Grasimea subepicardicii este de culoare alba ~i de consistenta ferma
(variaza in functie de rasa ~i starea de intretinere), marginea ventriculului stang
este "ornata" de prezenta v. cardiace caudale. Atriile sunt mai mici decat la cal,
In partea caudaHi a atriului stang se deschid doua sinusuri venoase pulmonare
largi (sinusurile stang ~i caudal), iar pe plafonul atriului, pe parte a dreapta, sunt
2-3 vene pulmonare mai mici. Auriculele sunt mai mici, dar eu marginile adanc
festonate (Fig. 14). Tipul de vascularizatie coronariana este predominant stang.
In sectiunea sagitaHi se observ~ prezenta 111 ventriculul drept a unui
puternic mu~chi septomarginal, la animalele adulte, se remarca existenta a doua
oase cardiace, reprezentand osificarea trigoanelor fibroase (Lower) drept ~i stang
din jurul orificiului aortic. Ambele oase au 0 forma triunghiulara, u~or
neregulata, fiind mai mare ~i mai alungit cel drept.
La ovine ~i caprine. La oaie, cordul este mai alungit decat la bovine dar,
spre deosebire de acestea, prezinta varful rotunjit (Ia capra este ascutit) ~i situat
la distanta de fata superioara a sternului ~i de diafragm, ligamentul sterno- ~i
frenopericardic sunt lungi. Marginea ventriculului stang prezinta 0 v. cardiaca
caudala mai micii la oaie ~i oblica spre stanga. La capra, vena este mai mare ~i
rectilinie. Ramura interventriculara subsinuoasa este mai mica la oaie decat cea
de la bou ~i capra. Mentionam de asemenea, ca raportul de lungime dintre aorta
ascendenta, lung a la capra ~i trunchiul comun brahiocefalic (scurt) este inversat
la oaie (Fig.14).
La snine. Cordul este mai putin deviat spre stanga (3/5), dar marele ax
este mai Inclinat pe stern decat la rumegatoare, varful cordului este In contact cu
diafragma In planul coastei VII. Greutatea lui variaza dependent de varsta ~i rasa.
Privit in ansamblu, cordul la porc este mai scurt ~i mai globulos decat la
rumegatoare. ~antul interventricular subsinuos, este u~or deviat caudal in timp ce
~antul paraconal este foarte oblic in sens cranial; ramura interventriculara
subsinuoasa se na~te din a. coronara dreapta; venele pulmonare conflueaza initial
In doua sinusuri venoase largi, caudal ~i drept. Auriculul drept este redus (nu
atinge baza arterei pulmonare); ~lUriculul stang este mai dezvoltat ~i cu marginile
festonate. La baza cordului se remarca originea separata din crosa aortica, a
trunchiului brahiocefalic ~i a arterei subclaviculare stangi.
Anatomia animalelor domestice vo/. III 33
FIG. 15. CORDUL LA PORC

(FAT A AURICULARA)
a- Aorta; b- Tr. brachiocephalicus; c- A.
subclavia sinistra; d- Tr. pulmonalis; e-
Lig. arteriosus; f- V. cava cranialis; g-
V. cava caudalis; h -Atrium sinistrum et
auricula sinistra; i- Auricula dextra; j-
Ventriculus dexter; 1- Ventriculus
sinister; m- Sulcus interventricularis
paraconalis; n- Sulcus marginis
ventricularis sinister
La carnivore. La caine ~i pisidi cordul are marele ax aproape paralel cu

fat a superioarii a sternului, baza In treimea inferioarii a coastei a IV-a iar varful
la nivelul cartilajelor costale VII-VIII. Ligamentul sternopericardic se inserii pe
portiunea sternalii a diafragmei, formand lig. frenopericardic. La pisicii cordul
este globulos, cu varful rotunjit, iar pe marginea ventriculului stang sunt prezente
artera ~i vena omonima, pre cum ~i numeroase ramuri ventriculare pe fata
subsinuoasii. Artera interventricularii subsinuoasii provine la fel ca la
rumegiitoare din ramura circumflexii a arterei coronare stangi, nu atinge apexul
(la pisicii este mai mare ~i se ramificii arboriform), uneori la pisicii (12%) sunt
prezente douii artere subsinuoase, una din a. coronarii dreaptii ~i alta din a.
coronarii stfmgii. Auriculele sunt mari, putin festonate ~i Inconjoarii baza
trunchiului pulmonar. Din crosa aorticii se desprind, la fel ca la porc, doua artere:
a. brahiocefalicii, a. subc1avicularii stangii. Vena azigos dreapta se deschide pe
vena cavii cranialii (Fig. 16).
La iepure. Cordul are marginea ventriculului drept paralelii cu fata
superioarii a sternului. Cantitatea de griisime subepicardicii este redusa, iar forma
generalii a cordului este alungita, cu varful ascutit. In atriul drept se deschid douii
vene cave craniale (in cea dreaptii se varsii v. azigos). A. brahiocefalicii ~i a.
subc1avicularii se desprind asemaniitor ca la carnivore.
34 V. C%lan, R. Palicica, Valentina Hri/cu, Carmen Gan/a, V. Enciu
FIG. 16. CORDUL LA

CAINE
(FATAAURICULARA)
a- Ventriculus dexter; b- Ven-
triculus sinister; c- Atrium
sinistrum; d- Atrium dex-
trum; e- Sulcus interven-
tricularis paraconalis; j~
Aorta; g- A. subclavia si-
nistra; h- Tr. brachiocepha-
licus; i- Tr. pulmonalis; j- V.
cava cranialis; 1- Vv. pulmo-
nales
La pasari. Cordul se caracterizeazii prin volumul sau relativ mare, com-

parativ cu tali a (1-1,4% din greutatea corporalii). Este situat pe linia mediana, la
intrarea in cavitatea toracicii, intr-o pozitie paralelii cu fata superioarii a
sternului. Marginea ventriculului drept este u~or concavii ~i orientatii spre
dreapta, marginea ventriculului stang este mult convexii ~i orientatii spre stanga.
Fata atriala, cu v. cardiacii mijlocie este orientata dorsal. Privit in ansamblu,
cordul de pas are se caracterizeazii prin masa ventricularii mare ~i de forma unui
con ascutit, in varful ciiruia se giise~te intotdeauna 0 cantitate redusii de grasime
(Fig. 17).
Orificiul atrioventricular drept este inchis de 0 valva simp la, de forma unei
lame musculare, desprinsii de pe septul interventricular. Atriul drept, dezvoltat,
are peretii netezi, iar la nivelul siiu se deschid orificiile celor douii vene cave
craniale ~i a venei cave caudale cu un sistem valvular dublu. Aorta ascendenta
emite succesiv doua truhchiuri brahiocefalice, dupii care formeaza crosa aortica
dreaptii.
FIG. 17. CORDUL LA

CURCAN
(FATA VENTRALX,.)
a- Ventriculus dexter; a '- Atrium
dextrum; b- Ventriculus sinister; b '-
Atrium sinistrum; c- Aorta; d- A.
brachiocephalica sinistra; d'- A.
brachiocephalica dextra; e- Aorta
descendens; f- A. pulmonalis; g- A.
carotis communis sinistra; g '- A.
caroUs communis dextra; h,h '- Vv.
pulmonales; i- V cava cranialis
dextra
1.2. Arterele (Arteriae)

Sistemul arterial este reprezentat de vase care pornesc centrifug de la cod,
trunchiul pulmonar din ventriculul drept ~i aorta din ventriculul stang. Se
ramifica arboriform, diminuand treptat in volum, pana la tesuturile respective
unde formeaza retele vasculare fine ~i capilare arteriale. Denumirea de artere
(Arteriae) deriva din combinatia cuvantului "aer" cu "tereo" = contine, adica
vase ce contin aer. Dupa moarte, sangele este expulzat din artere in reteaua capi-
lara ~i vene, motiv pentru care arterele la disectie sunt goale, lipsite de sange.
La 0 artera deosebim: 0 origine, reprezentata de locul de unde se desprin-
de din artera precedenta, de calibru mai mare; un traiect, aratand directia ~i
raporturile vasului fat a de organele invecinate; de obicei sunt urmarite spatiile
conjuctive dintre organe impreuna cu vene satelite ~i cordoane nervoase.
Ata~area traiectului arterial fata de 0 vena este ajutata de 0 teaca conjunctiva
comuna ~i este importanta pentru facilitatea circulatiei venoase. Colateralele
sunt ramuri arteriale de calibru mai mic, care se desprind din vasul principal ~i
terminalele, care reprezinta continuarea simpla sau multipla a arterei intr-o alta
regiune, nivel la care i~i schimba ~i numele.
36 V. COlolan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Ganla, V. Enciu
Colateralele arteriale se pot desprinde din va suI magistral in unghiuri

diferite. Originea in unghi ascutit pastreaza nemodificata viteza de circulatie ~i
presiunea sanguina. Originea in unghi drept sau in unghi obtuz reduce
proportional viteza de circulatie a sangelui. Sunt intalnite frecvent aceste ultime
modalitati de desprindere, in sistemul nervos ~i glandele endocrine. Traiectul
vasului poate sa fie rectiliniu sau flexuos. Flexuozitatile arteriale pot sa
constituie rezerve de traiect (exemplu a. lingual a, a. faciala, aa. vezicale etc.),
dar pot constitui ~i mecanisme hemodinamice complexe sau de scurtcircuitare
tennica. Astfel, a. testiculara realizeaza numeroase spire in jurul venelor
testiculare, sangele arterial in acest caz se race~te incalzind sangele venos care
se intoarce de la testicul. Traiectul unei artere principale poate sa fie insotit de
"arterele satelite" in derivatie sau de retele "admirabile" in derivatie. Aceste
artere se desprind din vasul magistral printr-un pedicul care se ramifica succesiv
in mai multe artere ce urmeaza un traiect paralel cu vasul principal ~i sunt
ata~ate intim peretilor venelor satelite. La extremitatea distala a regiunii arteriale
satelite conflueaza din nou in vasul magistral. Mecanisme speciale pot sa inchida
vasul principal, derivand circulatia prin reteaua admirabila satelita, miqorand
astfel presiunea sanguina. Acest tip de rete Ie sunt plasate de obicei pe traiectul
arterelor care iriga organe delicate, sensibile la cre~terea presiunii sanguine, mai
ales la speciile care urca ~i coboara rapid pe verticala (pasari, delfin, giram etc.).
Anastomozele arteriale reprezinta legaturi intre doua sau mai multe
artere. Exista anastomoze prin convergenta (doua artere se unesc pentru a da un
vas de calibru mai mare); anastomoze directe, cand doua vase de calibru egal se
unesc cap la cap; anastomoze transversale ~i anastomoze mixte dnd se reali-
zeaza veritabile retele arteriale. Anastomozele arterio-arteriale sunt adevarate
supape de siguranta, ele permitand irigarea teritoriului tributar in cazul cand se
produce 0 intreru'pere a circu'latiei pe vasul magistral. In caz de necesitate
anastomozele pot fi create ~i chirurgical. Anastomozele arteriovenoase se
realizeaza intr-o arteriola ~i 0 venula cu rolul de a scurtcircuita un anumit
teritoriu, fie pentru a proteja organul de "0 inundare" cu sange dnd presiunea
sanguina cre~te, fie de a diminua afluxul de sange in organele a carol' activitate
variaza periodic (glande endocrine) sau de a proteja sangele de temperaturi
foarte scazute, sunt intotdeauna dotate cu sisteme de inchidere ~i deschidere.
Structura. Vasele sanguine arteriale (ca ~i cele venoase) sunt alcatuite
dupa un model trilamelar: tunica externa, mijlocie, ':nterna. Tunica externa
(adventicea), la to ate tipurile de vase este reprezentata printr-o patura conjunc-
tiva, rezistenta in care se gasesc vase sanguine ~i filete neurovegetative. Tunica
mijlocie (sau media), mai groasa, caracterizeaza diferential arterele ~i venele,
precum ~i diferitele tipuri de vase intre ele. Astfel, media arterelor este formata
din tesut elastic (in vasele de calibru mare) ~i fibre musculare netede (in cele de
calibru mai redus). Structura elastica a vaselor de calibru mare are importanta
functionala. Travaliul cordului este potentat, ta~nirea intermitenta a sangelui in
momentul sisto lei ventriculare se transforma astfel intr-o forta de propulsie
continua.
La interior arterele ~i venele sunt captu~ite de tunica interna (endartera,
respectiv endovena sau intima), endoteliul suprapus peste 0 membrana bazala ~i

un strat de fibre elastice. Posibilitatile de retragere a intimei pe limitanta elasticii
interna sunt deosebit de importante pentru capacitatea de obliterare a unui vas,
sectionat corect in interventiile chirurgicale.
1.2.1. Trunchiul pulmonar (Truncus pulmonalis)
Are originea in orificiul pulmonar, la baza ventriculului drept (corespun-

zator spatiului intercostal III). Prezinta un diametru de 4-5 cm ~i un perete
elastic, gros de 3-4 mm. De la acest nivel se recurbeaza caudal, venind in raport
cu aorta (in dreapta); dupa 8-10 cm la speciile mari, sau 3-4 cm la speciile mici
se termina prin a. pulmonara, dreapta ~i stanga. Este acoperit in cea mai mare
parte de insertia sacului pericardic. La ie~irea din pericard, un cordon elastic (lig.
arterial), reprezentand un vestigiu al canalului arterial, leaga trunchiul pulmonar
de aorta.
Artera pulmonara dreapta (A. pulmonaris dextra). Patrunde in pulmonul
drept, sub ~i inaintea bronhiei principale, apoi urmare~te lateral bronhia pana la
nivelul ramurilor sale terminale. La origine emite a. lobului cranial care se im-
parte intr-o ramura ascendenta ~i una descendenta; a. lobului mediu (sau a lobu-
lui cardiac), precum ~i a. lobului accesoriu. Adevarata continuare a arterei pul-
monare drepte este artera lobului caudal. Din arterele lobare se desprind ramuri
segmentale, care la randullor emit ramuri subsegmentale ~i respectiv, terminale.
Arterele terminale emit direct capilare acinoalveolare care vor forma 0 retea in
jurul alveolei pulmonare.
Artera pulmonara stanga (A. pulmonalis sinsitra). Emite a. lobului cra-
nial, cu ramuri segmentale ascendente ~i descendente ~i a. lobului caudal (Fig. 18).
1.2.2. Aorta (Aorta)
Este cel mai voluminos vas arterial (4-6 cm diametru ~i 0 grosime de 4-6
mm), larg, cu un perete elastic de culoare galbena, se proiecteaza in treimea dor-
sala a spatiului IV intercostal. Are originea la baza ventriculului stang, in orifi-
ciul aortic, dupa care prezinta 0 dilatatie fusiforma - bulbul aortic - alcatuit in
interior de trei dilatatii ampul are egale, corespunzatoare valvulelor semilunare,
formand sinusul aortic. De la acest nivel, pana la terminale, aorta prezinta trei
portiuni: aorta ascendenta, de la origine pana la emiterea trunchiului brahio-
cefalic; dupa care se curbeaza caudal spre stanga, formand crosa sau carja
aortica (Arcus aortae), care atinge fata ventrala a vertebrei T7; de la nivelul unde
Se desprinde prima artera intercostala arcul aortic se continua cu aorta descen-
denta.
Aorta ascendenta. Este acoperita in totalitate de insertia sacului peri-
cardic. La baza ei, din sinurile aortice se desprind arterele coronare dreapta ~i
stanga. La ie~irea din sacul pericardic, la rumegatoare ~i cabaline din aorta
38 v. Corofan, R. Palicica, Valentina Hrircu, Carmen Ganra, V. Enciu
ascendenta se desprinde un voluminos trunchi comun - trunchiul brahiocefalic,

a carui origine limiteaza lungimea portiunii ascendente a aortei (Fig. 19).
1.2.2.1. Trunchiul brahiocefalic

(Truncus brahiocephalicus)
Denumit ~i trunchi comun brahiocefalic se intinde de la arcul aortic pana
in apropierea aperturii craniale a cavitatii toracice, unde se termina prin a.
subc1aviculara dreapta ~i trunchiul bicarotic. La rumegatoare ~i ecvine dupa un
traiect de 4-6 cm trunchiul brahiocefalic emite intr-un unghi ascutit, a.
subclaviculara stanga. Trunchiul bicarotic se dirijeaza cranial (printre cele doua
artere subc1aviculare), pentru a se termina bifid, cranial fata de planul primei
coaste, prinftrterele carotide comune dreapta ~i stanga (Fig. 20).
1.2.2.1.1. Artera carotida comuna

(A. carotis communis)
CeIe doua art ere carotide comune se separa intr-un unghi foarte ascutit,
fiecare se situeaza initial pe fata ventrala a traheei, apoi urmeaza un traiect
ascendent pe marginile dorsolaterale ale traheei, pana la extremitatea craniala a
regiunii cervicale sub aripa atlasului, dorso-lateral fata de laringe, unde se
termina in trei ramuri, respectiv: a. carotida externa, a. carotida interna, a.
occipitala. Pe tot traiectul, a. carotida comuna emite ramuri musculare dorsale ~i
ventrale, ramuri esofagiene ~i traheale, precum ~i arterele tirodiene, caudala ~i
craniala (Fig. 20).
Artera tiroidiana caudaIa. Este inconstanta la bovine ~i caprine, se
desprinde in planul polului caudal al glandei tiroide, in care se termina,
realizeaza anastomoze cu a. tiroidiana craniala ~i emite ramuri traheale.
Artera tiroidiana craniala. Mai voluminoasa, se desprinde in planul
primului inel traheal, dirijandu-se oblic catre polul cranial al glandei tiroide.
Emite numeroase ramuri pentru tiroida ~i 0 lunga ramura, in sens caudal (r.
laringiana caudala), paralela cu n. recurent. In traiectul sau emite in sens cranial:
a. faringiana ascendenta, care prin ramuri palatine ~i faringiene iriga mu~chii ~i
mucoasa faringelui; r. cricotiroidiana ~i a. laringiana craniala care la randul ei se
divide intr-o ramura dorsala ~i alta ventrala destinata irigarii laringelui.
1.2.2.1.1.1. Artera carotidii extern a
.• \/ Este cea mai voluminoasa(A. carotis

dintre externa)
terminalele arterei carotide comune,
reprezentand de fapt adevarata continuare a acesteia. Se distribuie in esenta la
toate formatiunile din regiunea capului. Se dirijeaza cranio-dorsal pe fata intern a
a m. digastric ~i m. stilohioidian, apoi pe fata externa a stilohialului, caudal de
marginea posterioara a condilului mandibular, unde se termina prin a. maxilara
~i a. temporala superficiala. In traiectul ei, emite trei colaterale: trunchiuI
linguofacial, ramura maseterica, a. auriculara caudala (Fig. 2I~

;:...
::t
~
<::>
:;,
1:;'
(J
s::,
::t
Ca: .•.•.••.•..•.•••••••
<' """'- •••••
C §.
/ 2-
~
"-
<::>
...•
]) ~
::!
~
'"
...•
r;'
~
..:
;?.
2::
FIG. 18. SCHEMA MICII CIRCULATII

lJJ
A- A. pulmonalis; B- Vv. pulmonales; C- Trachea; D- Alveoli pulmonis et rete perialve~laris; E- Aorta descendens; F- V. cava cranial is \0
o
'.j::.
FIG. 19. MASA

ATRIALA SI
ORIGINEA :";
VASELOR MARl LA ~
CAL
1- Tr. pulmonalis; 2-
~~
,;:':
Aorta ascendens; 3- Ar-
cus aortae; 4- Aorta de- ~
scendens; 5- Lig. arte-
riosus; 6- A. intercosta- ~
c;.
lis; 7- Tr. brachiocepha- C;.
licus; 8- Tr. bicaroticus; ,~
9- A. subclavia dextra;
10- A. subclavia sini- it~
stra; 11- A. axillaris; ~
12,13- Tr. costocervi- 5'
~
calis; 14- A. cervi calis
profunda; 15- A. thora- ~
'<~.
cica interna; 16- A. ver- '"
,I::
tebralis; 17- A. cervica-
lis superficialis; 18- A. (j
~
carotis communis; 19- ~
V. cava cranialis; 20- V. ~
;:,:
azygos dextra; 21- V.
cava caudalis; 22- Vv. FIG. 20. SCHEMA TRUNCHIULUI BRAHIOCEFALIC LA ~
;:,:
pulmonales; 23- Atrium MAMIFERELE DOME STICE: .....
,~(
dextrum; 24- Auricula A- Cal; B- Rumegatoare; C- Pore; D- Carnivore :";
dextra; 25- Atrium si- 1- Arcus aortae; 2- Tr. brachiocephalicus; 3- A. subclavia dextra; 4- Tr. bicaro- t>:I
nistrum; 26- Auricula ticus; 5- A. carotis communis dextra; 6- A. carotis communis sinistra; 7- A. ;:,:
'"
sinistra subclavia sinistra ~.
Anatomia animalelor domestice vol. III
FIG. 21. ARTERELE MARII CIRCULATII LA CAL (SCHEMA)

1- A. carotis communis; 2- A. vertebralis; 3- A. thyroidea cranialis; 4- A. masseterica caudalis;
5- A. masseterica oralis; 6- A. transversa faciei; 7- A. facialis; 8- A. labialis mandibularis; 9- A.
labialis maxillaris; 10- A. lateralis nasi; 11- A. dorsalis nasi; 12- A. angularis oculi; 13- A. auri-
cularis rostralis; 14- A. carotis intern a; 15- A. occipitalis; 16- A. cervicalis profunda; 17- A.
scapularis dorsalis; 18- A. cervicalis superficialis; 19- A. circumflexa humeri cranialis; 20- A.
circumflexa humeri caudalis; 21- A. thoracica interna; 22- A. brachialis; 23- A. trallsversa cu-
biti; 24- A. mediana; 25- A. collateralis ulnaris; 26- A. subclavia sinistra; 27- Arcus-aortae; 27'-
Aorta thoracica; 28- Aa. intercostales dorsales; 29- A. musculophrenica; 30- A. epigastrica cra-
nialis; 31- A. circumflexa ilium profunda; 32- A. pudenda externa; 33- A. iliaca externa; 33 '- A.
femoralis; 33 "- A. poplitea; 34- A. circumflexafemoris medialis; 35- A. saphena; 36- A. caudalis
femoris; 37- A. tibialis cranialis; 38- A. tibialis caudalis; 39- R. perforans ad arcus plantaris
superficialis; 40- A. metatarsea dorsalis Ill; 41- A. tarsea perforans; 42- Rr. plantares superfi-
ciales; 43- A. renalis sinistra; 44- A. testicularis; 45- A. mesenterica caudalis; 46- A. glutaea
caudalis
,.&.- ~
Al--~~A I~
N
:"'::
Q
:g,
i:l
.::s
I:1
1- A. carotisl communis;
FIG. 22. ARTERELE " _L LA CAL (DUpA
CAPULUI
2- A. carotis intern a; 3- A. occipitalis;
'<:'::> PREPARAT DE COROZIUNE)
4- A. ,carotis externa; 5- A. thyreoidea caudalis;
P--'
.
77' ,
6- A. thyroidea cranialis; 6'-

(")
.~
Q
~
.;:;..
A.
Rr. vertebral's;
thyroideill'- 7-11- Rr. occipitales;
A. pharyngea 12- A. 7'-,
apcendens; auricula~is caudalis;
R. laryngeus 12'· 7"
6audalis; A. -A.
stylomastoidea; 12"- Rr.
laryngea cranialis; auriculares
8-' A. condylaris;laterales; 12 "'- Rr.caudalis;
9- A. meningea auriculares
1 0- ~
mediales; 13- R. massetericus; Y 4, 14'- Trun~us linguofacialis; 15- A. palatina ascendens; 16- A. lingualis; 17- A. labialis mandibularis; 18- Q
A. facialis; 25-19-R. A.
incisivus,' sublingualisi l'{teralis;
pterygoideus 20- A. labialis maxillaris;mandibularis;
26- A. alve,olaris 21- A. angularis;
26'- A.oculi,' 22- A.
mentalis; 27-lateralis nasi,' 23-medialis;
R. pterygoideus A. dorsalis
28- nasi,' 24- Truncus
A. maxillaris,' ;29- §
~i3"(
Truncus temporalis superficialis; 30- A. auricularis rostralis; 31- A. transversa faciaei,' 32- A. tympanica rostralis,' 33- A. meningea media; :"'::
34- A. temporalis profunda cauaalis; 35- A. temporalis profunda ro~tralis; 36- A.buccalis,· 37- A.' palatina minor,' 38- A. palatina major; 39- tl"J
A. sphenopalatina; 40- A. infraorbitalis; 41- A. ophtalmica externa; 41'- Aa. ciliares; 42- A. supraorbitalis; 43- A. lacrimalis; 44- A. malaris; ::s
(")
44'- A. palpebralis superior medialis i:i'
Anatomij} animalelor domestice vol. III 43
Ii
fJl1lchiul liguofacial (Tr. linguofacialis). Absent la unele specii,

truncl1iul linguotaclal se tlesprinde in unghi drept sub m. stilohioidian, trece
lateral de faringe ~i ventral de stilohial, un de se termina prin a. linguala ~i a.
faciala. A. faciala trece in continuare peste tirohial la fat a mediala a m.
pterigoidian medial, de unde parcurge incizura vasculara a mandibulei,
continuandu-se superficial in regiunea fetei. In traiectul sau trunchiul
linguofacial emite a. palatina ascendenta, ce se desprinde in unghi drept in
treimea mijlocie a stilohialului ~i se ramifica in peretele faringelui.
~A. linguaHi se deta~eaza in unghi ascutit, imediat dupa emiterea prece-
dentei (la bovine Ii
2 cm de la origine) urmare~te bordura ventrala a stilohialului
dupa care intretaie ceratohioidul angajandu-se cu un traiect flexuos pe fat a
mediala a m. bazioglos, pana in apropierea varfului limbii. Emit.~ r,amuri

pertoi?iene,
. A. faciaHinumeroase
urmare~teramuri dorsale oral
marginea preacum
a m.~i a. profunda
master, a limbiU
insotita de canalul
parotldian ~i v. omonima, pentru ca la nivelul orificiului infraorbital sa se
termine prin a. laterala a nasului (la taurine ~i ovine) ~i a. angulara a ochiului. A ..
faciala la cab aline emite: in spatiul intermandibular a. sublinguaU'Lcare la polul
cranial al glandei mandibulare perforeaza m. milohioidian, dupa care insotqte
canalul glandei pe plan~eul cavitatii bucale; r. maseteridi oraHi, pentru m.
maseter; a. labiomandibulara se desprinde la nivelul marginii inferioare a m.
depresor a-buzei inferioare, pe care 0 urmarqte pana la nivelul comisurii buzelor
un de emite a. angulara a gurii ~i 0 ramura anastomotica pentru a. mentala.
A. labiomaxilara se deta~eaza in dreptul crestei faciale, urmarind un
traiect rostra:rpentru a se ramifica in buza superioara, unde se anastomozeaza la
trunchiul arterial palatolabiaW
~. lateral a a nasului, terminala a arterei faciale este situata paralel ~i la
2 cm"'VeIitral de marginea inrerioara a ridicatorului propriu a buzei superioare, in
traiect emite a. dorsala a nasului ~i se anastomozeaza cu a. infraorbitara.
~ ochiului, a doua terminala a facialei, se dirijeaza de la I. ../J,_

I ~mura~Eeterica
ori-f~infraorbit.a arr.,~
su m. ndiciitor
(R. massetericus)
nasolabial, spre
se desprinde
unghiul medial
sub forma
al ochiuiiJr-
unui
truntfiTComun la nivelul insertiei proximale a m. stilohioidian, se imparte intr-o
ramura laterala (maseterica) ~i una mediala (pterigoidiana), pentru m. pteri-
goidian medial.
1 Artera auriculara caudal~ (A. auricularis caudalis). Se deta~eaza in
sens dorsocaudal, trece printre acinii glandei parotide spre baza pavilionului ure-
chii unde se termina ramificandu-se in: r. auriculara laterala, r. auriculara inter-
mediara, r. auriculara mediala. Aceste ramuri sunt situate la fata caudala a pa-
vilionului auricular, urmarind marginile omonime ale acestuia, 0 ramura occi-
pitala iriga musculatura cervicoauriculara ~i tesutul adipos de la baza urechii.
A. auricularaprofunda este ocolaterala mai voluminoasa, se angajeaza
intre conductul auditiv ~i procesul mastoid unde emite: r. pentru tesutul adipos ~i
pentru m. scutoauricular; a. stilomastoidiana ~i a. timpanica caudala, care pa-
trund in urechea medie epuizandu-se in membrana timpanica. Pe parcurs mai
emite numeroase ramuri parotidien:-J
44 V. COlolan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Ganla, V. Enciu
\Artera temporaHi superficiaHi (A. temporalis superficialis), Este cea

mai tedusa dIll terminalele carotidei externe. Dupa un traiect ascendent de 2 cm,
intre acinii glandei parotide ~i punga guturala (la ecvine) se termina prin a.
auriculara rostrala ~i a. transversa a fetei.
_A. auriculara rostrala urca caudal articulatiei temporomandibulare,
inaintea conchiei auriculare, patrunde sub cartilajul scutiform pentru a se ra-
mifica terminal in m. temporal. In traiect, emite ramuri parotidiene ~i musculare
pentru mu~chii fronto- ~i scutuoauricular.
A. transversa fete~ situata sub articulatia temporomandibulara, camutlata
initial de acinii glandei parotide ~i limfocentrul parotidian, urmarqte marginea
inferioara a arcadei zigomatice ~i creasta faciala, terminandu-se diferit la ani-
malele domestice. La toate speciile emite 0 r. articulara, precum ~i r. maseterica
ce se dirijeaza oblic, ventrorostral, in masa mu~chiului maseter. Ultima artera, a.
incizura coronocondiliana impreuna cu n. maseterin ~i se anastomozeaza la a. 1
tr ]lsversa a fete!) ~
.' Artera maxilara (A. maxillaris). Prin calibrul sau, constituie continuarea .
sigmoida, se considera deta~ata din a. temporala profunda caudala, trece prin#
7direcla a carotidei externe la fata profunda a regiunii subsfenoidale. Traiectul sau ,.
la
. ecvine poate fi guturala
Portiunea sistematizatse in trei portiuni:
intinde gutural,pana
de la origine intraosos, orbitaralar(Fig.
la orificiul 2~).
aboral;' J
descrie 0 dubla intlexiune din care prima este cu convexitatea in jos. Colaterale.
A. alveolara mandibulara, care se desprinde ventral, la jumatatea primei
'Curburi, se orienteaza intre m. pterigoidian medial ~i mandibula unde patrunde
prin orificiul mandibular in canalul mandibulei, ajunge in planul orificiului
mentonier unde se imparte intr-o ramura rostrala (profunda) distribuita caninilor
~i incisivilor inferiori ~i 0 alta superficiala,~. mentoniera, destinata motul}li
barbiei ~i buzei inferioare ~i care se anastomozeaza cu a. lablOmandibulara. In
traiectul ei intraosos emite numeroase ramuri dentare la molarii ~i premolarii
inferiori. Ramurile pterigoidiene, in numar de doua sau trei, se distribuie m.
pterigoidian intern ~i m. pterigoidian extern, pre cum ~i m. ridicator al valului
palatin~~timpanica rostrala (lipse~te la rumegatoare), insotind coarda
timpanului in sens dorsal, intra in urechea medie, unde se anastomozeaza cu a.
timpanica caudala din a. auriculara caudala. A. meningica medie, desprinsa in
unghi obtuz, se dirijeaza dorsocaudal, patrunzand in conductul parietotemporal,
apoi pe fat a externa a durei mater, unde se anastomozeaza cu a. meningica
caudala. La rumegatoare, lip sind a. carotida interna, a. maxilara emite doua
ramuri pentru reteaua admirabila epidurala. A. temporala profunda
caudala se desprinde in unghi drept, ca ultima colaterala dorsala a traiectului
gutural al maxilarelor, se ramifica in m. temporal ~i emite 0 puternidi ramura
sigmoida care se va anastomoza cu a. transversa a fetei.
Portiunea intraosoasa a arterei maxilare, plasata in interiorul conductului
alar, emite urmatoareIe''Colaterale: a. temporala profunda rostrala, a. oftalmica
externa. A. temporala profunda rostrala parase~te conductul prin gaura alara
mica ~i se ramifica in m. temporal. A. oftalmicii externa parase~te conductul
prin gaura alara rostrala plasandu-se in interiorul periorbitei, intre m. dreptul
dorsal ~i m. retractor al globului ocular un de realizeaza 0 inflexiune spre orificiul

etmoidal prin care patrunde In craniu cotLtinuandu-se cu a. etmoidala ex-aTna.
Aceasta din urma, trece prin lama ciuruita a etmoidului distribuindu-se mucoasei
etmoidale ~i cornetului nasoturbinal, emite 0 a. meningica rostraHi care se va
anastomoza la arcul meningeal (la rumegatoare ~i suine patticipa la formarea
retelei admirabile epidurale rostrale). In traiectul-ei orbitar; a. oftalillica externa
emite 0 multitudine de ramuri: ramura anastomotica cu a. oftalmica intern a din
care se na~te a. centrala a retinei, a. ciliare posterioare, lungi ~i scurte care perfo-
reaza sclerotica distribuindu-se tunicii musculovasculare; aa. episclerale; rf.
musculare pentru mu~chii globului ocular, aa. conjun'ctivale posterioare pentru
sacii conjunctivali; a. supraorbitara sau frontala, iriga m. orbicular al pleoapelor,
sinusul frontal ~i se anastomozeaza la a. temporala superficiala; a. lacrimala
pentru glandele lacrimale ~i arterele palpebrale laterale, pentru unghiul extern ~i
jumatatea extern a a pleoapelor superioara ~i inferioara.
Portiunea orbitara a arterei maxilare emite In sens ventral 0 singura cola-
terala, a. bucala, dupa ce se termina bifid In doua ramuri inegale: a. infraorbitara
(dirijata dorsal) a. palatina descendenta, mai mare, reprezentand adevarata s~
continuare. A. bucala cunoscuta Inca ~i sub numele 'de buccinatorie, dupil ce
depa~e~te tuberozitatea maxi lara se situeaza la marginea, ventral a a m. malar
participand la toate speciile la irigarea m. buccinator, glandelor molare inferioare
~i mucoasei vestibulului bucal.
Artera infraorbitara reprezinta terminala mica a a. maxilare, parcurge
conductul maxilar pana la orificiul infraorbitar, unde se Imparte Intr-o 'ramura'
profunda distribuita caninilor ~i incisivilor superiori ~i 0 r. superficiala, care se
anastomozeaza In planul orificiului infraorbitar la a. nazala laterala; In traiect
emite ramuri dentare, molare ~i premolare. Sub periorbita, din a. infraorbitara se
desprinde a. malara care se situeaza pe plan~eul orbitei unde emite ramuri pentru
sacul lacrimal ~i caruncului lacrimal ~i apoi la unghiul medial al pleoapelor emite
ramuri palpebrale mediale ~i se anastomozeaza cu a. angulara a ochiului.
Artera palatina descendenta dupa un scurt traiect se termina prin a.
sfenopalatina ~i a. palatina mare. Caudal fat a de protuberanta maxila-,\. din a.
palatina descendenta se desprinde In sens ventral a. palatina mica, pentru valul
palatin ~i glandele stafiline. A. sfenopalatina patrunde prin gaura nazala In cavi-
tate a nazala In care se distribuie prin ramuri nazale caudale, laterale ~i septale
pentru mucoasa cavitatii nazale. A. palatina mare dupa ce strabate .conductul
palatin, se situeaza pe plafonul cavitatii bucale, In ~antul omonim pe care 11
parcurge In sens rostral pana In apropierea arcadei incisive unde se anasto-
mozeaza cu simetrica ei formand numita arcada arteriala incisiva, sustinuta de
clapete fibrocartilaginoase speciale.
Pe tot traiectul ei, emite numeroase ramuri transversale care, prin anasto-
moze multiple, contrib,uie la realizarea unui bogat plex palatin, cu proprietati
erectile. Din arcada incisiva amintita se desprinde trunchiul palatolabial (sau
incisiv), care strabate conductul incisiv In profunzimea silonului gingivolabial
superior, unde se anastomozeaza simetric, In grosimea buzei superioare cu
arterele labiomaxilare dreapta ~i stanga.
V. Catafan. R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Gantii, V.Enciu
1.2.2.1.1.2. Artera carotida intern a

(Arteria carotis intern a)
La ecvine este reprezentata de ramura intern a a trifurcatiei carotidei

nune ce iriga exc1usiv encefalul. Se orienteaza oblic dorsorostral spre baza
niului (cuprinsa intr-o plica a peretelui posterior al pungii guturale), strabate
lfluentul venos subsfenoidal, descriind 0 inflexiune caudala spre orificiul
otic (in portiunea anterioara a gaurii sfa~iate), prin care intra in cavitatea
niani'i. Aici realizeaza din nou 0 inflexiune dubla (cu prima convexitate
niala), dupa care strabate sinusul venos cavernos. La nivelul celei de a doua
buri realizeaza 0 puternica anastomoza intercarotica caudala (la ecvine,
nivore), dupa care traverseaza duramater ~i se termina prin doua ramuri, a.
ebrala rostrala ~i a. comunicanta caudala care se anastomozeaza cu
letricele lor realizand "poligonul hipofizar" (Circulus arterious cerebri). Din
asta anastomoza se desprind ramurile cerebrale pentru irigarea encefalului.
Artera cerebrala rostrala, care apare ca 0 terminala directa din carotida
~rna ~i contribuie la formarea sfertului rostral al "cercului hipofizar", prin a.
nunicanta rostrala, cele doua artere cerebrale rostrale simetrice se leaga intre
, dorsal de chiasma optica. Emite urmatoarele ramuri: a. oftalmica intern a
;ote~te nervul optic); a. etmoidala interna, situata in fosa etmoidala unde se
lstomozeaza cu a. etmoidala externa ~i emite ramuri omonime; a. coroidiana
trala, insote~te tractusul optic in sens caudal ~i se termina in plexurile
oide ale ventriculilor 1, II ~i III, ramuri corticale ~i ramuri centrale (profunde)
g. 23 ~i 24).
Artera cerebrala medie (sau a. silviana). Este 0 colaterala voluminoasa
lata in ~antul Sylvius. Trece pe fata laterala a emisferelor emitand ramuri
ticale centrale, precum ~i ramuri pentru corpul striat.
Artera cerebrala caudaIa. Se desprinde din ramura comunicanta caudala,
e une~te a. carotida interna cu a. bazilara, se situeaza ventral fata de lobii
:ipitali ai cortexului ~i emite: I. coroidiana caudala, rr. corticale, rr. centrale,
'ostrala a cerebelului.
La rumegatoare a. carotida interna lipse~te ca terminala a carotidei
nune, existand doar 0 portiune intracraniana, reconstituita din confluarea
~lelor admirabile epidurale.
1.2.2.1.1.3. Artera occipitala

(Arteria occipitalis)
~.
-La carnivore se na~te in trunchi comun cu a. carotida externa, iar la porc,
Jreuna cu a. carotida interna, la ecvine se deta~eaza separat, constituind cea de
reia terminala a carotidei comune.Se dirijeaza spre aripa atlasului, pe
rginea caudala a pY\lil:giiguturale (in rosa atlasului se anastomozeaza cu a.
tebrala), apoi urmare~te margine a caudala a procesului paracondilian, sub m.
ic cranial al capului, un de se termina printr-o ramura occipitala distribuita
sculaturii cefei.
46 J V. COfofan, R. Palicica, Valentina Hrifcu, Carmen Ganfii, V. Enciu
1.2.2.1.1.2. Artera carotida intern a

(Arteria carotis intern a)
c·C\
La ecvine este reprezentata de ramura interna a trifurca!iei carotidei
comune ce iriga exc1usiv encefalul. Se orienteaza oblic dorsorostral spre baza
craniului (cuprinsa intr-o plica a peretelui posterior al pungii guturale), strabate
confluentul venos subsfenoidal, descriind 0 inflexiune caudala spre orificiul
carotic (In por!iunea anterioara a gaurii sf§.~iate), prin care intra in cavitatea
craniana. Aici realizeaza din nou 0 inflexiune dubla (cu prima convexitate
craniala), dupa care strabate sinusul venos cavernos. La nivelul celei de a doua
curburi realizeaza 0 puternica anastomoza intercarotica caudala (la ecvine,
carnivore), dupa care traverseaza duramater ~i se termina prin doua ramuri, a.
cerebrala rostrala ~i a. comunicanta caudala care se anastomozeaza cu
simetricele lor realizand "poligonul hipofizar" (Circulus arterious cerebri). Din
aceasta anastomoza se desprind ramurile cerebrale pentru irigarea encefalului.
Artera cerebrala rostraHi, care apare ca 0 terminala directa din carotida
interna ~i contribuie la formarea sfertului rostral al "cercului hipofizar", prin a.
comunicanta rostrala, cele doua artere cerebrale rostrale simetrice se leaga intre
ele, dorsal de chiasma optica. Emite urmatoarele ramuri: a. oftalmica interna
(inso!e~te nervul optic); a. etmoidala interna, situata in fosa etmoidala unde se
anastomozeaza cu a. etmoidala externa ~i emite ramuri omonime; a. coroidiana
rostrala, inso!e~te tractusul optic in sens caudal ~i se termina in plexurile
coroide ale ventriculilor I, II ~i III, ramuri corticale ~i ramuri centrale (profunde)
(Fig. 23 ~i 24).
Artera cerebrala medie (sau a. silviana). Este 0 colaterala voluminoasa
situata in ~an!ul Sylvius. Trece pe fa!a laterala a emisferelor emi!and ramuri
corticale centrale, precum ~i ramuri pentru corpul striat.
Artera cerebrala caudala. Se desprinde din ramura comunicanta caudalii,
care unqte a. carotidii interna cu a. bazilara, se situeaza ventral fa!a de lobii
occipitali ai cortexului ~i emite: r. coroidiana caudala, IT. corticale, IT. centrale,
a. rostrala a cerebelului.
La rumegatoare a. carotida interna lipse~te ca terminalii a carotidei
comune, existand doar 0 por!iune intracraniana, reconstituita din confluarea
re!elelor admirabile epidurale.
1.2.2.1.1.3. Artera occipitala

(Arteria occipitalis)
~.
C· -La carnivore se na~te in trunchi comun cu a. carotida externa, iar la porc,
impreuna cu a. carotidii interna, la ecvine se deta~eaza separat, constituind cea de
a treia terminala a carotidei comune.S·e dirijeaza spre aripa atlasului, pe
marginea caudala a pY1!l"giiguturale (In rosa atlasului se anastomozeaza cu a.
vertebrala), apoi urmare~te marginea caudala a procesului paracondilian, sub m.
oblic cranial al capului, unde se termina printr-o ramura occipitala distribuita
musculaturii cefei.
~.
FIG. 23. ARTERELE CAPULUI LA CAL

1- A. carotis communis; 2- A. occipitalis; 3- A. carotis interna; 4- A. carotis externa; 5- A. masseterica aboralis; 6- A. auricularis caudalis;
7- R. azjricularis lateralis; 7'- R. auricularis medialis; 8- Truncus temporalis superjicialis; 9- A. auricularis rostralis; 10- A. transversa faciae;
11- R. sigmoideus; 12- R. massetericus oralis; 13- A. temporalis profunda aboralis; 14- A. temporalis profunda rostra lis; 15- A. tympanica
rostraliiS; 16- A. meningea media; 17- A. maxillaris; 18- A. alveolaris mandibularis; 19- Rr. pterygoidei medialis et lateral is; 20- A.
ophtalmica; 21- A. sphenopalatina; 22- A. buccalis; 23- A. palatina minor; 24- A. palatina major; 25- A. infraorbitalis; 26- Truncus
linguofacialis; 27- A. facialis; 28- A. labialis mandibularis; 29- A. lingualis; 30- R. massetericus rostralis; 31- A. thyreoidea cranialis; 32-
A. thyreoidea caudalis; 33- A. condylaris; 34- A. meningea caudalis; 35- A. vertebral is; 35'- Rr. occipitales
a- Trachea; b- Gl. thyroijlfta; c- M sternotyroideus; d- M omohyoideus; e- M cricopharingeus; f- M thyreopharingeus; g- M thyreohyoideus;
h- M stylohyoideus; i: ··M digastricus, venter oralis; j- M styloglossus; k- M occipitohyoideus; 1- M palatophar-ingeus; m- M ./».
pterygopharingeus; n- M. buccinator; 0- M. longus capitis; p- M. obliquus capitis caudalis -.l
48 v. COlolan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Ganla, V. Enciu
FIG. 24. AR1;ERELE CAROTIDA INTERNA SI VERTEBRALA LA CAL

a- A. carotis communis; b- A. carotis interna et anastomosis intercarotica; c- A. occipitalis; d,f-
A. vertebralis; e- R. occipitomuscularis; g- A. spinalis mediana; h- A. basi/aris; i- A. cerebelli
rostralis; j- A. cerebelli caudalis; 1- Rr. ad pontem; m,n- Circulus arteriosus cerebri; 0- A. cerebri
rostralis; p- A. cerebri media; r- A. cerebri caudalis
Colaterale: ramuri pentru glanda mandibulara; a. condiliana, deta~ata sub

procesul paracondilian, patrunde in cavitatea craniana prin gaura omonima di-
stribuindu-se dureimater; a. meningiana caudala patrunde in conductul parieto-
temporal, pe fa!a laterala a procesului paracondilian, unde se anastomozeaza cu
a. meningicii me die, pe traiect emite ramuri musculare pentru m. temporal. (Fig.
25, 26, 27, 28 ~i 29).
La cal ~i porc, a. occipitala, in fosa atlasului, prime~te 0 puternica ramura
anastomotic a de la a. vertebrala. Din motive comparative, se considera ca de la
nivelul acestei anastomoze, a. occipitala este 0 continuare a arterei vertebrale.
Dupa primirea acestei anastomoze artera trece prin orificiul alar, intra in canalul
vertebral prin gaura vertebral a laterala ~i se imparte in ramuri echivalente,
craniale ~i caudale, care se anastomozeaza cu congenerele lor pentru a forma, in
sens rostral, a. bazilara, iar in sens caudal a. spinala ventrala.
1.2.2.1.2. Artera subclaviculara
r~ A~tera subclaviculara (Arteria subclavia)

stanga este 0 colaterala a arterei brahiocefalice la
eCVllle ~i rumegatoare, sau a crosei aortice la suine ~i carnivore. Ea descrie 0
u~oara convexitate dorsala intre foi!ele mediastinului precardiac, in raport cu fa!a
stanga a traheei ~i venei cave craniale. La marginea craniala a primei coaste, la
fel ca simetrica ei, se continua curb cu a. axilara.
Artera subc1aviculara dreapta este una din terminalele arterei brahio-
cefalice, aproximativ rectilinie ~i mult mai scurta dedt simetrica ei. In traiectul
lor ambele artere emit urmatoarele colaterale dorsale, trunchiul costocervical, a.
cervicala profunda ~i a. vertebrala ~i colaterale ventrale, a. cervicala superficiala
~ia. toracicii interna.
Trunchiul costocervical se dirijeaza catre spa!iul II intercostal (l~ ecvine),
sub care se termina prin a. intercostala suprema ~i a. dorsala a spetei. In partea
dreapta trunchiul costocervical se desprinde in comun cu a. cervicala profunda.
A. intercostal a suprema trece pe sub articula!iile costovertebrale pana la
coasta a V-a (la ecvine) sau a III-a (la rumegatoare) ~i emite succesiv arterele
intercostale III-V (Fig. 30).
A. dorsala a spetei iese din cavitatea toracica prin spa!iul al II-lea
intercostal (la ecvine) sau la marginea anterioara a primei coaste (la rumegatoare
~i carnivore), intre m. din!at ventral ~i m. romboid se imparte in patru ramuri
principale: r. dorsocraniala, intre m. splenius ~i m. semispinal al capului; r.
ventrocraniala, intre m. splenius ~i m. seratul ventral cervical; r. ventrocaudala,
intre inser!iile scapulare ale tn. romboid ~i m. seratul ventral; r. dorsocaudala,
pentru m. trapez toracal ~i m. marele dorsal.
A. cervicala profunda se na~te in unghi drept ~i parase~te cavitatea
toracica prin primul spa!iu intercostal (la ecvine) sau cranial primei coaste (la
rumegatoare ~i suine). Emite a. intercostala dorsala I ~i se divide intr-o r.
superficial a, plasata intre m. splenius ~i m. semispinal ~i 0 r. profunda, cu traiect
ascendent, situata intre lama ligamentului cervical ~i m. semispinal; in lungul
50 V. Cotafan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Ganta, V. Enciu
vertebrala, a. dorsala a spetei ~i a. occipitala (Fig. 3 .

gatuluiArtera
realizeaza numeroase
vertebrala anastomozein unghi
se desprinde succesiv~c ramuri
asc , t sub dorsale din
extremitatea a.
pro-
ximala a primei coaste, in raport intim cu ggl. cervicotoracic (ggl. ortosimpatic),
trece pe sub procesul transvers vertebral VII C, dupa care parcurgand toate
gaurile transverse ale vertebrelor cervicale ajunge in fosa atlasului unde se
anatomozeaza cu a. occipitala. Dupa anastomoza amintita, in orificiul alar emite
a. cerebrospinala care prin gaura vertebral a laterala a atlasului ajunge in canalul
vertebral unde impreuna cu congenera ei prin bifurcare simetrica contribuie la
formarea arterei bazilare ~i spinale ventrale. Pe traiect, a. vertebrala emite ramuri
musculare dorsale ~i ventrale, pentru musculatura profunda a gatului ~i ramuri
spinale care se anastomozeaza succesiv la a. spinala ventrala ~i a. spinala
dorsala. In canalul alar mai emite ramuri pentru mu~chii oblici ai capului, pentru
dreptii dorsali ~i m. splenius.
A. bazilara nascuta din anastomoza rostrala a ramurilor arterelor verte-
brale se situeaza ventral fata de bulb apoi in ~antul interpenducular unde se ana-
stomozeaza la "cercul arterial" cerebral. Trunchiul bazilar emite succesiv arte-
rele cerebeloase caudale, a. labirintica ~i ramuri pontine. In sens caudal, doua
ramuri spinale se anastomozeaza in unghi ascutit rezultand a. spinala ventral a
situata in ~antul median ventral al maduvei ~i care la nivelul gaurilor de conju-
gare prime~te succesiv anastomoza ramurilor spinale desprinse pe tot parcursul
canalului rahidian din arterele: vertebrala, intercostale, lombare, sacrale.
~
curb~aza toracica
caudal pe intern a, ramura
fata intern puternica costale,
a a cartilajelor deta~atapana
sub laprima
nivelulcoasta,
insertieise
diafragmei un de se termina prin a. musculofrenica ~i a. epigastrica craniala.
Emite urmatoarele colaterale: rr. perforante, parasesc cavitatea toracica distri-
buindu-se mu~chilor pectorali; rr. mamare (carnivore); rI. timice; rr. mediasti-
nale; a. pericardofrenica, precum ~i ramuri intercostale ventrale care se anasto-
mozeaza caudal fata de coaste cu aa. intercostale dorsale ale tuturor coastelor
sternale.
A. epigastrica craniala parase~te cavitatea toracica plasandu-se la
marginea laterala a mu~chiului dreptului abdominal unde se anastomozeaza cu a.
epigastrica caudala, din arcada epigastrica se desprind numeroase ramuri
costoabdominale ventrale.
A. musculofrenica este situata la fat a mediala a arcului hipocondral intre
insertiile diafragmei ~i m. transvers al abdomenului. Emite rr. ascendente
intercostale ventrale ~i ramuri pentru m. transvers al abdomenului.
A. cervicala superficial a se na~te in planul primei coaste ~i se dirijeaza
cranioventral spre baza jgheabului jugular unde se imparte in doua ramuri, I.
deltoidiana (descendenta care insote~te v. cefalica in ~antul pectoral lateral, ~i r.
prescapulara (ascendenta) care patrunde pe sub m. cleidobrahial in limfocentrul
cervical superficial. Emite ramuri pentru m. omohioidian, m. cleidocefalic, m.
subclavicular, m. scalen ~i m. pielos cervical. 0 ramura fina ~i lunga insote~te
dorsal v. jugulara externa ~i se distribuie succesiv in m. pielos cervical, pre cum
ji nodurilor limfatice superficiale ji pielii regi~

::0-
~
t:)
0-
:li
15'
t:)
~
§.
e...
'"
c'"
g.
:li
'"
~
;::;.
'"
~
g.
~
FIG. 25. ARTERELE CAPULUI LA VAcA (DUpA PREPARAT DE COROZIUNE)

1- A. carotis communis; 2- A. occipitalis; 3- A. pharyngea; 4- A. condylaris; 5- A. meningea caudalis; 6- A. palatina ascendens; 7- A.
vertebralis; 8- A. carotis externa; 9- A- auricularis caudalis; 9'- R. auricularis intermedius; 10- Tr. linguofacialis; 11- A. masseterica
caudalis; 12- A. facialis; 13- A. sublingualis; 14- A. profunda linguae; 15- A. labialis mandibularis superjicialis; 15'- A. labialis mandibularis
profunda; 16- A. submentalis; 17- A. labialis maxillaris; 17'- A. angularis oris; 18- A. angularis oculi; 19- A. lateralis nasi rostralis; 20- A.
infraorbitalis; 21- A. lateralis nasi caudalis; 22- A. dorsalis nasi; 23- A. lacrimalis; 24- A. buccalis; 25- Rr. rostrales ad rete mirabile
epidurale rostrale; 26- A. temporalis profunda; 27- A. transversa faciei; 28- A. temporalis superjicialis; 29- A. cornualis dorsalis; 30- Aa.
palpebrales laterales; 30'- A. palpebralis inferior lateralis; 31- A. cornualis ventralis; 32- Aa. pterygoideae; 33- A. alveolaris mandibularis; Vl
34- A. auricularis rostralis; 35- R. occipitalis
52 v. C%fan, R. Palicica, Valentina Hri/cu, Carmen Gan/ii, V.Enciu
FIG. 26. RETELELE ADMIRABILE EPIDURALE LA BOU

1- Rete chiasmaticum; 2- Rr. rostrales ad rete mirabile epidurale rostrale; 3- A. carotis
cerebralis; 4- Rr. caudales ad rete mirabile epidurale rostrale; 5- Rete mirabile epidurale
caudale; 6- A. condylaris; 7- Rr. intervertebrales; 8- A. occipitalis; 8'- R. descendens; 8"- R.
anastomoticus cum a. vertebralis; 9- A. carotis externa; 10- A. carotis communis
a- Sulcus. chiasinatis; b~ Foram'en' orbilorutundum; c- Foramen ovale; d- Fissura
petrooccipitalis; e- Meatus acusticus intern us; f- Canalis n. hypoglossi; g- Foramen alare; h-
Meatus temporalis; j- Foramen jugulare
Anatomia, animalelor domestice vol. III
FIG. 27. CERCUL ARTERIAL CEREBRAL SI ARTERELE CEREBRALE LA BOU

1- A. carotis cerebralis; 2- R. communicans caudalis; 3- A. cerebri rostralis; 4- A. cerebri media;
5- A. chorioidea rostralis; 6- A. cerebri caudalis; 7- A. cerebelli rostralis; 8- A. cerebelli
caudalis; 9- Rr. mesencephalii; 10- Rr. ad pontem; 11- Rr. ad medullae oblongata; 12- A.
basi/aris; 13- Rr. ad chiasma opticum; 14- Rr. ad trigonum olfactorium
a- Bulbus olfactorius; a '- Gyrus olfactorius lateralis; a" - Gyrus olfactorius medialis; b- Chiasma
opticum; c- Tuber cinereum; d- Corpus mamillare; e- Pedunculus cerebralis; f- N.
oculomotorius; g- Pons; h- N. trigeminus; i- N. abducens; j- N. intermediofacialis; 1- N.
vestibulocochlearis; m- N. glossopharyngeus; n- N. vagus; 0- N. accesorius; p- N. hypoglossus;
r- Lobus piriformis; s- Cerebellum; t- Pyramis; u- Medula spinalis
54 v. Cotofan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Gantii, V. Enciu
FIG. 28. ARTERELE CAPULUI LA GAIE

1- A. carotis communis; 2- A. carotis externa; 3- A. occipitalis; 4- A. lingualis; 5- Tr. temporalis
superficialis; 6- A. maxillaris; 7- A. transversa faciaei; 8- A. labialis maxillaris; 9- A. labialis
mandibularis; 10- R. laryngeus caudalis; 11- R. laryngeus cranialis; 12- A. thyroidea cranialis;
12'- R. pharyngeus,' 13- R. glandularis; 14- A. auricularis caudal is,' 15- R. auricularis medialis,'
16- A. temporalis superficialis; 17- A. alveolaris mandibularis; 17'- R. pterygoideus; 18- A. pala-
tina ascendens; 19- A. lingualis; 20- A. sublingualis,' 21- Rr. rostrales ad rete mirabile epidurale
rostrale,' 22- A. ophtalmica externa, r. muscularis,' 23- A. malaris; 24- A. dorsalis nasi; 24'- A.
lateralis nasi,' 25- A. sphenopalatina,' 26- A. palatina major,' 27- A. cornualis; 28- A. lacrimalis;
29- A. buccalis,' 30- A. infraorbitalis
a- M. masseter; b- M buccinator,' c- Pars molaris m. buccinator,' d- M pterygoideus medialis,'
e- M .femporalis,· f- Gl. lacrimal is,' g- M obliquus ventralis,' h- M pterygopharyngeus; i- M pa-
latopharyngeus,' j- M styloglossus,' k- M hyoglossus; 1- M ceratohyoideus,' m- M genioglossus,'
n- M geniohyoideus; 0- M stylohyoideus; p- M hyopharyngeus; r- M thyrohyoideus,' s- M ster-
nohyoideus; t- M thyreopharyngeus,' u- M. digastricus,' v- M. occipitohyoideus,' x~ M. sterno-
thyroideus; y- Gl. thyreoidea,' z- M cricothyroideus
A- Gl. sublingualis monostOmiitica,' B-L1m. rettopharyngei mediales; C- Lnn. retropharyngei
laterales; D- Gll. buccales dorsales,' E- Corpus linguae; F- Stylohyoideum; G- Cartilago
thyreoidea,' H- Trachea
FIG. 29. SCHEMAARTERELOR SUPERFICIALE ALE CAPULUI LA

MAMIFERELE DOMESTICE
a- A. carotida comuna; b- A. carotida extern a; c- A. occipitala; d- A. carotida intern a; I-A.
condilica; 2- A. meningiana caudala; 3- A. faringiana ascendenta; 4- A. palatina ascendenta; 5-
A. laringiana craniala; 6- R. maseterica aborala; 7- A. auriculara caudala; 7'- A. auriculara
rostrala; 8- A. transversala a fefei; 9- A. cornuala; IO- Aa. palpebrale laterale; IO '- R.
temporala; 11- Tr. linguofacial; I2- A. faciala; 13- A. linguala; I4- A. sublinguala; I5- A.
labiornandibulara; I6- A. labiomaxilara; 17- A laterala a nasului; I8- A. angulara a ochiului;
19- A. dorsala a nasului; 20- A. infraorbitala; 21- A. rnalara; 22- A. vertebrala
56 v. Cafalan, R. Palicica, Valentina Hrifcu, Carmen Ganfa, V. Enciu
FIG. 30. ARTERELE DIN REGIUNEA CERVICALA LA CAL

(SCHEMA)
1,2- Tr. brachiocephalicus; 3- A. subclavia sinistra; 4- A. intercostalis suprema; 5- Tr. costocer-
vi calis; 5'- A. scapularis dorsalis; 6- A. cervicalis profunda; 6'- A. thoracica intema; 7,9- A. verte-
bralis; 7'- A. cervicalis superficialis; 8- A. carotis communis; 10- A. occipitomuscularis; 11- Tr.
temporalis superficialis; 12- A. carotis externa; 13- A. thyroidea cranialis; 14- A. thyroidea cau-
dalis; 15. A. masseterica caudalis; 16- R. massetericus oralis; 17- A. facialis; 18- A. labialis mandi-
bularis; 19- A. labialis maxillaris; 20- A. lateralis nasi; 21- A. dorsalis nasi; 22- A. carotis interna
1.2.2.1.3. Artera axilara

(Arteria axillaris)
Reprezinta continuarea directa a arterei subclaviculare la nivelul marginii
craniale a primei coaste. Este situata medial fata de articulatia umarului, in
spatiul conjunctiv axilar, pe care 0 depa~e~te caudal recurbandu-se ventral, sub
capul humerusului unde emite a. circumflex a humeral a craniala, continuandu-se
terminal cu a. brahiaUi (Fig.32 ~i 33). Emite in traiectul ei mai multe colaterale:
- a. toracica extern a distribuita musculaturii pectorale ~i mamelelor
pectorale la suine;
- a. suprascapulara se desprinde cranial fat a de articulatia umarului
angajandu-se in interstitiul dintre m. subscapular ~i m. supraspinos;
- a. subscapularaeste cea mai importanta colaterala a arterei axilare. Se
deta~eaza in unghi drept, in spatiul conjunctiv dintre m. subscapular ~i m.
marelui rotund. 'Emite, la randul ei, urmatoarele colaterale: a. toracodorsala,
ramura lunga pentru m, marele dorsal; a. circumflexa hUplerl:i1a caudala, care
::0...
"
:Ol
0-
::i
\:5'
"
:Ol
§.
~
(\)
0"
...,
§-
::i
(\)
::;.
;:;.
(\)
,,:
~
t:2
FIG. 31. ARTERELE GATULUI LA CAL

(DUpA PREPARAT DE COROZIUNE)
a- A. ca,rotis communis dextra; a'- A. thyreoidea cranialis; a"- Rr. musculares; b- A. occipitalis;
b' - R. glandularis; c- A. carotis externa; c' - R. glandularis; d- A. carotis interna; e- A. condylaris;
f- R. occipitalis; g- A. meningea caudalis; h- R. anastomotic us cum a. occipitalis; i- R,
descendens; i' - Rr. musculares; j- A. vertebralis; 1- Rr. ventrales; m- Rr. musculares laterales; n-
Rr. spinales; 0- Rr. musculares dorsales; p- A. cervicalis profunda; r- A. scapularis dorsalis, ramus
dorsocninialis
FIG. 32. ARTERELE FIG. 33. ARTERELE VI
MEMBRULUI TORACIC 00
AXILAJ~A SI
LACAL BRAHIALA LA CAL
1- A. subclavia; 1'- A. axilla- a- A. axillaris; b- A. bra-
ris; 2- A. suprascapularis; 3- chialis; c- A. suprascapu-
A. thoracica externa; 4- A. laris; d- A. subscapularis;
circumjlexa humeri caudalis; e- A. circumjlexa humeri
5- A. circumjlexa humeri cra- caudalis; f- A. circumjlexa
nialis; 6- A. subscapularis; 7- humeri cranialis; g- A. tho-
A. circumjlexa scapulae; 8- A. racodorsalis; h- A. profun-
thoracodorsalis; 9- A. brachi- da brachii; h' - A. col/ate-
alis; 10- A. profunda brachii; ralis radialis; i- A. bicipi-
11- A. bicipitalis; 12- A. trans- talis; j- A. col/ateralis ~
versa cubiti; 13- A. col/atera- ulnaris; j '- A. nutricia hu- (j
lis radialis; 14- A. col/aleralis meri; 1-A. transversa cubi- o
ulnaris; 15- A. mediana; 15'- ti; m- A. mediana; n- A. in- ~~
A. profunda antebrachii; 16- terossea communis,' 0- A. ,::
A. interossea cranialis; 16'- A. profunda antebrachii ?:1
interossea recurens; 17- A. ra- 1- M subscapularis; 2- M
dialis; 17'- Arcus palmaris
'tl
r supraspinatus; 3- M cora- !2..
profundus; 18- A. radialis cobrachialis; 4- M biceps c;.
proximalis; 19- R. palmaris; brachii; 5- M teres major; c;.
,~
20- A. palmaris; 20'- A. di- 6- M latissimus dorsi; 7-
gitalis palmaris communis II; M. tensor fasciae antebra- ~
21- A. metacarpea dorsalis '"
chii; 8- M triceps brachii, ~
III; 22- A. metacarpea palma- caput mediale,' 9- M jlexor SJ'
ris III; 23- A. digitalis palma- carpi radialis; 10- M ~
ris propria III lateralis; 24- R. extensor carpi radialis; 11-
dorsalis phalangis proximalis; M jlexor carpi ulnaris,' 12- '~
"
...•.
25- R. dorsalis phalangis me- M jlexor digitalis profun- ,~

diae; 26- Arcus terminalis dus
Q
...,
;::
'"
::
(j
~
'::
...•.
,~<
~
~
"
i:1'
inconjoara fata laterala a articulatiei umarului pe sub m. micul rotund, m. deltoid

~i m. infraspinos realizand prin anastomoza cu a. circumflexa humerala craniala
un cerc arterial in jurul articulatiei umarului pentru care emite numeroase
ramuri; a. circumflexa scapulara colaterala puternicii ce emite ramuri atat
pentru mu~chii de pe fata extern a a spetei, cat ~i pentru cei de pe fata interna, IT.
musculare destinate tricepsului brahial;
- a. circumflexa humerala craniala se angajeaza intre cele doua portiuni
ale m. coracobrahial, apoi sub extremitatea proximal a a bicepsului se
anastomozeaza cu a. circumflexa humeral a caudala. Din cercul arterial realizat in
jurul articulatiei umarului se desprind numeroase ramuri articulare care
contribuie la formarea retelei periarticulare, precum ~i pentru bursele sinoviale
subtendinoase, subscapulara, infraspinoasa ~i bicipitala.
1.2.2.1.4. Artera brahiala

(Arteria brachialis)
Reprezinta continuarea arterei axilare. Are un traiect aproximativ rectiliniu

la fata intern a a bratului, pe care 0 intretaie intr-un unghi ascutit in sens
ventrocranial, trece apoi craniomedial fata de ar~iculatia cotului sub care se
termina prin a. interosoasa comuna ~i a. mediana. In traiedul ei humeral emite
urmatoarele colaterale: a. profunda a bratului, a. bicipitala, a. colaterala ulnara,
a. de nutritie a humerusului, a. transversala a cotului. A. profunda a bratului se
desprinde in sens caudal, in unghi drept, sub insertia humerala a m. marele
rotund. Este 0 artera de calibru mare care se divide in IT. ascendente ~i
descendente distribuite m. triceps brahial. 0 ramura lunga care insote~te distal n.
radial in regiunea bratului ~i antebratului la ecvine, poarta denumirea de "a.
colaterala radiala".
A. bicipitala, fin a, iriga bicepsul brahial abordandu-l in treimea distala.
A. de nutritie a humerusului, foarte fina, uneori se desprinde din a.
colaterala ulnara ~i abordeaza orificiul de prin ordin al humerusului.
A. colaterala ulnara urmare~te marginea ventral a a portiunii mediale a
tricepsului brahial acompaniind n. ulnar. Trece caudal fata de epitrochlee, nivel
la care emite ramuri pentruarticulatia cotlllui, dupa care se -angajeaza in inter-
stitiul dintre m. flexor carpoulnar ~i m. extensor carpoulnar, impreuna cu n. ulnar
~i vena omonima, proximal pisiformului se anastomozeaza prin convergenta cu
o ramura superficiala din a. palmara sau din a. mediana formand ceea ce se
nume~te "arcul supracarpian". La acest nivel, a. colaterala ulnarii mai emite 0 a.
carpiana dorsala, care dupa ce inconjoarii extremitatea distala a procesului
stiloid a ulnei trece pe fat a dorsala a regiunii carpului anastomozandu-se la
reteaua carpiena dorsala.
A. transversa a cotului trece pe fat a craniala a cotului, intre tendonul bi-
cepsului brahial ~i lig. capsular, apoi pe fata craniala a radiusului, lateral extensorului
carporadial', emile 0 ramura Tunga de anastomoza cu a. colaterala radiala dupa care
se epuizeaza in reteaua dorsala a carpului.
60 v. COlolan, R. Palicica, Valentina HrilCU, Carmen Canla, v. Enciu
A. interosoasa com una se deta~eaza In unghi drept In planul arcadei

radioulnare proximale, pe care 0 traverseaza In sens lateral, dupa care se termina
specific prin: a. interosoasa craniala ~i a. interosoasa laterala. A. interosoasa
recurenta se anastomozeaza cu a. colaterala radiala, ramura descendenta din a.
produnta a antebratului. A. interosoasa craniala emite ramuri musculare pentru
mu~chii craniali ai antebratului, iar a. interosoasa lateraBi urmare~!e spatiul
interosos radioulnar In sens distal pana la reteaua carpiena dorsala. In arcada
radioulnara, a. interosoasa comuna mai emite arterele de nutritie ale radiusului
~i ulnei, pre cum ~i 0 a. interosoasa caudala a ci'irei dimensiune ~i origine
variaza specific (Fig. 33).
1.2.2.1.5. Artera mediana

(Arteria mediana)
La to ate mamiferele domestice, prin volumul ~i direqia sa, reprezinta

continuarea directa a a. brahiale constituind de fapt va suI principal al regiunii
antebratului (exceptand felinele). Este situati'i caudomedial radiusului, In inter-
stitiul conjunctiv dintre m. flexor carporadial ~i m. flexor pro fund al falangelor,
acompaniata de doua vene mediane ~i n. median. Proximal carpului se termina
prin doua ramuri inegale, a. radiala ~i a. palmara,
Colaterale: a. profunda a antebratului, constanta la to ate speciile, deta~ata
imediat sub a. interosoasa, se distribuie mu~chilor caudali ai antebratului; a. radiali'i
proxnnala, deta~ata In treimea mijlocie a antebratului (numai la ecvine), se dirijeaza
oblic spre fata palmara a carpului unde formeaza reteaua palmara. Din aceasta retea
se desprind ramuri ~i pentru fata dorsala a carpului. Din reteaua carpiena dorsala se
desprind In sens distal arterele metacarpiene dorsale II ~i III (Fig. 33).
A. radiaIa la toate speciile se desprinde din a. mediana in unghi ascutit,
sub tendonul m. flexor carporadial, se angajeaza In compartimentul medial al
tecii superficiale palmare a carpului pana la extremitatea proximaUi a meta-
carpului II, un de se termina prin doua ramuri inegale, 0 r. superficiala, fina, de
anastomoza Cll a. metacarpiana dorsala II, 0 r. laterala profunda, mai putemica,
care prin anastomoza cu ramura palmara din a. colaterala ulnara realizeaza, sub
carp, arcul palmar pro fund, situat Intre m. interosos median ~i fata palmara a
metacarpului principal. Din acest arc se desprind spre distal arterele metacar-
piene palmare (la toate speciile I-IV, II ~i III la ecvine), care parcurg fata
palmara a metacarpului anastomozandu-se la extremitatile distale ale acestora
Intr-un "trunchi colector" care conflueaza In a. digital a proprie laterala (sau In a.
digitala comuna la alte specii). La extremitatile proximale ale metacarpelor rudi-
mentare, din "arcul palmar profund" se desprind Intotdeauna urmi'itoarele artere:
doua ramuri superficiale dorsale, mediala ~i laterala, pentru anastomoza cu aa.
metacarpiene dorsale; doua ramuri superficiale palmare Insotitoare ale tendo a-
nelor flexorilor ~i nervilor palmari. Ramura mediala, scurta ~i groasa, realizeaza
uneori la cal arcul palmar superficial prin anastomoza cu a. palmara, doua ramuri
profunde, mention ate anterior, reprezentate de aa. metacarpiene palm are II ~i
III (Fig. 34).
FIG. 34. ARTERELE AUTOPODIULUI

TORACIC LA CAL
(FATA MEDIALA)
a- A. mediana; a '- Rr. ad rete carpi dorsale; b- A.
radialis; b '- Arcus palmaris profundus; c- A.
palmaris; c' - Arcus palmaris superficial is; d -A.
collateralis ulnaris; e- Arcus supracarpeus; f- A.
digitalis palmaris communis II; g- A. metacarpea
dorsalis II; g '- A. metacarpea palmaris II; h- A.
digitalis propria medialis; i- A. phalangis
proximalis; j- A. coronal is; 1- R. dorsalis falangis
mediae; m- R. dorsalis phalangis distalis; n- R. ad
arcus terminalis; 0- R. tori digitalis (R.
cuzinetului); p- Arcus solearis (A. circumflexa a
piciorului); r- Refeaua arteriala podofiloasa
1- Mflexor carpi ulnaris; 2- M. flexor carpi
radialis; 3- M. extensor carpi radialis; 4- Tendo
m. flexor digitalis superficialis; 5- M interosseus
medius; 6- Fascia digiti palmaris; 7- Aponeurosis
palmaris; 8- M. lumbricalis
o
47-
62 V. Corofan, R. Palicica, Valentina Hrircu, Carmen Ganrii, V.Enciu
FIG. 35. ARTERELE MEMBRULUI TORACIC

LAOAIE
1- A. axillaris; 2- A suprascapularis; 2'- R. pre-
scapularis; 3- A. subscapularis; 3'- A. thoraco-
dorsalis; 4- A. circumflexa humeri caudalis; 5- A. cir-
cumflexa humeri cranialis; 6- A. profunda brachii; 7-
A. brachialis; 7'- R. muscularis; 8- A. collateralis
ulnaris; 9- A. bicipitalis; 10- A. transversa cubiti; 11-
R. cutaneus; 12- A. interossea communis; 13- A.
mediana; 13'- R. muscularis; 14- A. radialis; 15- A.
palmaris; 16- Rr. carpei dorsales; 17- R. palmaris
superficialis; 18- R. palmaris profundus; 19- A. digi-
talis palmaris communis 11; 20- A. digitalis palmaris
communis 111; 21- A. digitalis palmaris propria III
abaxialis
a- M supraspinatus; b- M subscapularis; c- M teres
major; d- M- latissimus dorsi; e- M triceps"brachii,
caput longum; f- M triceps brachii, caput me.1iale; g-
M coracobrachialis; h- M biceps brachii; i- M
extensor
M flexor carpi
carpi radialis;
ulnaris; j-m-Mlizexor carpi radialis; 1-
J!!P. flexor digitalis super-
ficialis, pars superficialis; m/'- Tenao'm~flexor digita-

lis superficialis, pars superficial is; m" - Tendo m.
flexor digitalis superficial is, pars profunda; 0- Tendo
m. flexor digitalis profundus; p- Tendo m. extenSflT
digitalis communis; r- Lig. metacarpeum transversum
superficidle; s- Lig. anulare digiti
A. palmara reprezinta adevaratacontinuare a a. mediane, se angajeaza in

interiorul marii teci palmare a carpului (canalul carpian), medial fata de tendo a-
nele flexorilor, pe care ii insote~te ~i in regiunea metacarpului pana la arcul pal-
mar superficial.
La ecvine, a. palmara dupa ce prime~te confluenta ramurii superficiale din
a. radiala, imediat sub carp, se continua cu a. digital a palmara comuna II,
acompaniata pe fata mediala a tendoanelor flexorilor de v. omonima ~i de n. pal-
mar medial. Proximal de carp, sub tendonul m. flexor carpoulnar, din a. palmara
sau din a. mediana se desprinde 0 ramura superficiala de anastomoza conver-
genta cu a. colaterala ulnara.
A. digitala palmara comuna II, proximal fat a de marii sesam~izi, se ter-
mina prin cele doua artere digitale proprii II ~i III, mediala ~i laterala. In traiectul
ei distal poate sa receptioneze trunchiul colector al arterelor metacarpiene care
in majoritatea cazurilor conflueaza la a. digitala proprie III laterala.
Aa. digitale proprii III, mediala ~i laterala, la cal au un traiect simetric
coborand pe marginea tendoanelor flexorilor pentru a se termina in planul
falangei distale, in canalul solear prin numitul "arc terminal". In traiectullor
emit urmatoarele colaterale: a. falangei proximale cu ramura palmara ~i dorsal a,
desprinsa in treimea mijlocie a falangei; a. falangei medii, cu ramura dorsala ~i
palmara care se anastomozeaza de asemeni realizand un cerc arterial pro fund in
regiunea coroanei; a. cuzinetului palmar, se na~te proximal fat a de precedenta
in unghi ascutit spre cuzinetul palmar; pe marginea caudala a fibrocartilajului
complimentar emite a. circumflexa a coroanei care realizeaza un cerc arterial
superficial in planul bureletului cutidural, (coroana); a. dorsala a falangei distale
se desprinde la nivelul incizurii procesului palmar ~i urmare~te ~antul parietal; a.
palmara a falangei distale realizeaza 0 anastomoza transversal a pe fata palmara
a ligamentului sesamoungual.
Din arcul terminal intraosos iau na~tere numeroase ramuri perforante
dorsale, care la suprafata falangei distale formeaza 0 bogata retea vasculara in
corionul podofilului. Ramurile ventrale ale acestei rete Ie ajung la marginea
soleara a falangei unde prin anastomoza succesiva formeaza a. circumflexa a
piciorului, dupa care se inflexeaza pe fata soleara contribuind la formarea retelei
arteriale din corionul velutos.
unchiul brahiocefalic la animalele domestice
La rumegatoare. Dupa un scurt traiect, trunchiul brahiocefalic emite,

intr-un unghi foarte ascutit, a. subc1aviculara stanga. La ovine, trunchiul comun
brahiocefalic este mult mai lung, iar aorta ascendenta, mai scurta, la caprine
situatia este inversata.
Colateralele arterei subc1aviculare se remarca prin trunchiul comun costo-
cervical cu a. cervicala profunda in planul primului spatiu intercostal ~i parase~te
cavitatea toracica cranial fata de prima coasta.
A. intercostala suprema emite arterele intercostale I-III, iar a. toracica
extema este constanta, bine dezvoltata ~i contribuie la irigarea musculaturii pectorale.
64 V. Cotofan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Ganta, V. Enciu
A. carotida com una prezinta numai doua terminale, a. carotida externa

~i a. occipitala. A. tiroidiana craniala este mai dezvoltata decat la cal ~i emite
prin a. faringiana ascendenta ramuri palatine, tonsilare ~i faringiene; la ovine ~i
caprine aceste ramuri se desprind din a. palatina ascendenta.
A. occipitala este de asemenea mai dezvoltaHi ~i supline~te prin cola-
teralele ei lipsa a. carotide interne, patrunde in craniu prin gura condiliana unde
participa la formarea retelei admirabile epidurale caudale. A. carotida extern a
prezinta colate.rale ~i terminale asemanatoare celor de la ecvine.
Trunchiullinguofacial este scurt la bovine. La oaie ~i capra, din cauza
absentei arterei faciale, nu exista un trunchi linguofacial, a. linguala fiind emisa
direct din carotida externa. A. palatina ascendenta la bovine este 0 colaterala a
arterei occipitale, a. lingual a emite ~i a. sublinguala.
A.auriculara rostrala, dezvoltata la rumegatoare, urea printre articulatia
temporomandibulara ~i baza urechii, recurbandu-se rostral spre unghiul extern al
ochiului unde se termina prin arterele palpebrale laterale ~i a. lacrimala. In
traiectul ei emite: r. auriculara mediala, r. meningeala (in conductul parietotem-
poral), a. cornuala, (care formeaza la baza procesului cornual un plex arterial
pentru structurile cheratogene, la capra), a. dorsala a nasului.
A. transversa a fetei emite 0 puternica ramura maseterica ce se
anastomozeaza cu a. temporala profunda. La ovine ~i caprine este deosebit de
dezvoltata continuandu-se in sens rostral peste suprafata m. maseter cu arterele
labiale maxilara ~i mandibulara.
A. maxilara, ca urmare a lipsei conductului alar, ramane pe tot parcursul
ei extraosoasa. Ramurile pterigoidiene preced ca origine artera alveoloman-
dibulara, lipse~te a. timpanica rostrala existand in schimb 0 artera caudala a
retelei admirabile epidurale.
A. temporala profunda la oaie ~i capra este formata dintr-un singur
trunchi care se rami fica in m. temporal, la bovine se desprinde din a. bucala.
Ramurile rostrale pentru reteaua admirabila desprinse din a. maxilara
intra in craniu prin gaura orbitorotunda ~i formeaza 0 "rete a admirabila"
epidurala rostrala, care se anastomozeaza spre inainte cu a. meningica rostrala,
iar caudal se continua cu reteaua admirabila epidurala caudala provenita din
anastomoza aa. vertebrale cu aa. condiliene. Din aceasta rete a se desprinde un
scurt "trunchi Garotic intern", care dupa strabaterea dureimater se termina prin
comunicatantele anterioare ~i posterioare, ce formeaza "cercul arterial cerebral"
(circulus arteriosus cerebri), sau numitul poligon hipofizar din care se desprind
arterele cerebrale.
A. malara este de asemenea mai dezvoltata ~i emite art era pleoapei a III-a
~i a. angulara a ochiului, care se continua cu a. dorsal a a nasului, la oaie ~i capra
se continua cu a. laterala a nasului.
A. oftalmica extern a prezinta pe traiectul ei 0 retea admirabila
patrunde in cutia craniana prin gaura orbitorotunda

oftalmica, la origine
A. axilara em:ite 0curamura
se continua pentru dereteau~.dmirabila
a. brahiala epidurala
la ni elul emiterii arterei care
circum-
flexe humerale craniale, nu prezinta particularitati. A. circumflexa humeral a
Anatomia animalelor domestice vol. 111
caudaEi este insa mai dezvoltaUi ~i asemanator cu cea de la suine ~i carnivore,

din ea se deta~eaza 0 a. colaterala radiala care insote~te n. radial in regiunea
bratului ~i antebratului. Din aceasta ramura se desprinde a. antebrahiala craniala
(lipse~te la cab aline) care insote~te nervul cutanat antebrahial lateral pe fata
dorsala a autopodiului ~i se continua cu a. digitala dorsala comuna III plasata
medial fat a de tendoanele mu~chilor extensori.
A. interosoasa comuna este mai dezvoltata, emite a. interosoasa craniala
care la nivelul arcadei radioulnare distale se va termina divergent printr-o r.
dorsala ~i 0 r. palmara. R. dorsala contribuie la formarea retelei carpiene dorsale,
impreuna cu ramurile desprinse din a. radiala ~i a. colaterala ulnara. Din aceasta
retea se desprind in sens distal a. metacarpiana dorsala III (vas de calibru
important) situat in ~antul de pe fata dorsala a metacarpului ~i care in spatiul
interdigital conflueaza prin a. interdigitala la a. digitala palmara comuna III.
Din a. interdigitala se desprind aa. digitale dorsale proprii axiale III ~i IV. In
traiectul sau, a. metacarpiena dorsala prime~te succesiv doua ramuri perforante,
proximala, din arcul palmar profund ~i distala, din arcul palmar superficial.
R. palmara a arterei interosoase craniale traverseaza in sens palma~
arcada radioulnara distala, pentru a se anastomoza cu a. colaterala ulnara
contribuind la fel ca la toate speciile la formarea arcului palmar profund.
A. radiala se deta~eaza din a. mediana in treimea proximala a ante-
bratului, proximal fata de carp emite 0 ramura dorsal a ~i una palmara care vor
contribui la formarea retelelor vasculare omonime. Dupa parcurgerea tecii
superficiale palmare a carpului, (retinaculul flexor) participa la formarea arcului
palmar pro fund impreuna cu ramura palmara a arterei interosoase dorsale. In
sens distal din arcul palmar pro fund se desprind arterele metacarpiene palmare
II, III ~i IV. La extremitatea distala a metapodiului aceste artere conflueaza prin
arcul palmar superficial la a. palmara, la care concura ~i ramurile superficiale
palmare din a. radial a ~i a. interosoasa (ramurile superficiale amintite
acompaniaza nervii palmari).
A. palmara reprezinta adevarata continuare a arterei mediane prin teaca
palmara profunda a carpului, (canalul carpian), medial fata de tendoanele
flexorilor, pana in regiunea distala a metopodiului. Retinem, deci, lungimea
considerabila a arterei palmare la rumegatoare. Dupa primirea confluentei
arcului palmar superficial vasul magistral se continua-peste tendoanele {lexorilor
cu a. digitala comuna palmara III. Din arcul palmar superficial se desprind la
rumegatoare, in sens distal, trei artere digitale palmare comune II, III ~i IV
(Fig. 35).
A. digitaHi palmara com una II trece medial fat a de onglonul rudimentar
la nivelul caruia se termina prin a. digitala proprie II ~i a. digitala palmara
proprie III abaxiala, care pe partea laterala a degetului III emite ramuri
falangiene ~i pentru cuzinetul palmar (tor)terminandu-se la nivelul falangei
distale prin r. dorsala ~i r. palmara. A. digitala palmara comuna IV pe fata
excentrica a degetului rudimentar emite a. digitala proprie V dupa care se
continua cu a. digitala palmara proprie IV abaxiala, care se comporta asemanator
cu congenera el.
caudaHi este insa mai dezvoltata ~i asemanator cu cea de la suine ~i carnivore,

din ea se deta~eaza 0 a. colaterala radiala care insotqte n. radial in regiunea
bratului ~i antebratului. Din aceasta ramura se desprinde a. antebrahiala craniala
(lipsqte la cabaline) care insotqte nervul cutanat antebrahial lateral pe fata
dorsala a autopodiului ~i se continua cu a. digitaHi dorsala comuna III plasaUi
medial fat a de tendoanele mu~chilor extensori.
A. interosoasa comuna este mai dezvoltata, emite a. interosoasa craniala
care la nivelul arcadei radioulnare distale se va termina divergent printr-o r.
dorsala ~i 0 r. palmara. R. dorsala contribuie la formarea retelei carpiene dorsale,
impreuna cu ramurile desprinse din a. radiala ~i a. colaterala ulnara. Din aceasta
retea se desprind in sens distal a. metacarpiana dorsala III (vas de calibru
important) situat in ~antul de pe fat a dorsala a metacarpului ~i care in spatiul
interdigital conflueaza prin a. interdigitala la a. digital a palmara comuna III.
Din a. interdigitala se desprind aa. digitale dorsale proprii axiale III ~i IV. In
traiectul sau, a. metacarpiena dorsala prime~te succesiv doua ramuri perforante,
proximala, din arcul palmar profund ~i distala, din arcul palmar superficial.
R. palmara a arterei interosoase craniale traverseaza in sens palmar
arcada radioulnara distala, pentru a se anastomoza cu a. colaterala ulnara
contribuind la fel ca la toate speciile la formarea arcului palmar profund.
A. radiala se deta~eaza din a. mediana in treimea proximala a ante-
bratului, proximal fat a de carp emite 0 ramura dorsala ~i una palmara care vor
contribui la formarea retelelor vasculare omonime. Dupa parcurgerea tecii
superficiale palmare a carpului, (retinaculul flexor) participa la formarea arcului
palmar pro fund impreuna cu ramura palmara a arterei interosoase dorsale. In
sens distal din arcul palmar pro fund se desprind arterele metacarpiene palmare
II, III ~i IV. La extremitatea distala a metapodiului aceste artere conflueaza prin
arcul palmar superficial la a. palmara, la care concura ~i ramurile superficiale
palmare din a. radiala ~i a. interosoasa (ramurile superficiale amintite
acompaniaza nervii palmari).
A. palmara reprezinta adevarata continuare a arterei mediane prin teaca
palmara profunda a carpului, (canalul carpian), medial fata de tendoanele
flexorilor, pana in regiunea distala a metopodiului. Retinem, deci, lungimea
considerabila a arterei palmare la rumegatoare. Dupa primirea confluentei
arcului palmar superficial vasul magistral se continua peste tendoanele ·flexorilor
cu a. digitala comuna palmara III. Din arcul palmar superficial se desprind la
rumegatoare, in sens distal, trei artere digitale palmare comune II, III ~i IV
(Fig. 35).
A. digitala palmara comnna II
trece medial fata de onglonul rudimentar
la nivelul caruia se termina prin a. digitala proprie II ~i a. digitala palmara
proprie III abaxiala, care pe partea laterala a degetului III emite ramuri
falangiene ~i pentru cuzinetul palmar (tor)terminandu-se la nivelul falangei
distale prin r. dorsala ~i r. palmara. A. digitala palmara comnna IV pe fata
excentrica a degetului rudimentar emite a. digitala proprie V dupa care se
continua cu a. digitala palmara proprie IV abaxial a, care se comporta asemanator
cu congenera el.
•
66 V. Cotolan, R. Palicica, Valentina Hrifcu, Carmen Gantii, V. Enciu
A. digitaHi palmara comuna III este vasul magistral al regiunii digitale,

intretaie in plan superficial tendoanele flexorilor (acompaniata la rumegatoarele
mici de un diverticul sinovialin care este cuprins ~i cordonul nervos) pentru a se
situa in spatiul interdigital de unde se continua prin bifurcare cu arterele digitale
palmare proprii III ~i IV axiale, care se vor termina la nivelul falangelor distale
prin "arcurile terminale".
La suine. A. subclaviculara stanga se na~te separat din crosa aortica,
trunchiul brahiocefalic se term in a in planul primei coaste prin a. subclaviculara
dreapta ~i un scurt trunchi bicarotic. A. toracicii extern a impreuna cu ramurile
perforante din a. epigastrica craniala contribuie Ia irigarea mamelelor pectorale
~i abdominale.
A. carotida comuna se termina sub aripa atlasului prin a. carotida externa
~i un trunchi comun format din a. occipitala ~i a. carotida interna. A. occipitala
este asemanatoare cu cea de la rumegatoare, cu mentiunea ca a. condiliana se
desprinde din a. carotida interna A. carotida intern a este mai redusa decat la
ecvine, patrunde in craniu prin portiunea anterioara a gaurii sfa~iate unde emite
ramuri care structureaza 0 rete a admirabila epidurala. La aceasta retea participa
~i a. condiliana, pre cum ~i rr. spinale din a. vertebrala care intra in canalul
rahidian prin orificiile C 1-2.
A. faciala este foarte redusa, urmare~te fat a mediala a m. pterigoidian me-
dial, continuandu-se in spatiul intermandibular cu a. submentoniera, la nivelul
ramurii mandibulare emite doua reduse ramuri faciale. Regiunea fetei la porc
este irigata de ramuri desprinse din a. infraorbitala, a. buccinatorie (care emite
aa. labiale), a. mentoniera ~i a. malara.
A. linguala se na~te separat din a. carotida externa inaintea arterei faciale,
emite a. sublinguala.
A. axilara este mai lunga ~i emite un foarte puternic trunchi subscapular,
din care se vor desprinde urmatoarele artere: suprascapulara, circumflexa a
spetei, circumflexa humerala caudala (care emite la fel ca la rumegatoare a.
colaterala radiala), toracodorsala, a. circumflexa humeral a craniala.
A. mediana se termina in treimea superioara a antebratului prin a. radiala
~i a. palmara, la acest nivel emite a. interosoasa comuna. A. palmara, asemanator
rumegatoarelor, coboara pana in regiunea distala a metacarpelor trecand prin
teaca palmara profunda, unde prime~te anastomoza arcului palmar superficial,
din care se desprind de asemenea trei artere digitale comune II, III ~i IV. A.
digitala palmara comuna III este mai dezvoltata ~i coboara in interstitiul dintre
degetele principale unde se termina bifid prin arterele digitale palmare proprii
axiale III ~i IV. Aa. digitale palmare comune II ~i IV in spatiile interdigitale
respective vor emite fiecare arterele digitale palmare proprii abaxiale III ~i IV,
precum ~i ramurile proprii axiale II ~i respectiv V.
A. radiala asemanator cu cea de la bovine, emite sub carp 0 ramura pentru
arcul palmar pro fund ~i 0 ramura superficiala, lunga pentru arcul palmar
superficial (Fig. 36).
A. interosoasa comuna este deosebit de dezvoltata ~i se divide in a.
interosoasa craniala ~i caudala. A. interosoasa craniala participa impreuna cu a.
FIG. 36. ARTERELE AUTOPODIULUI

TORACIC LA ~OU (A), PORC (B) SI
CAINE (C)
1- FATADORSALA~ 11- FATA
PALMARA
1- A. antebrachialis superficialis cranialis, r.
lateralis; 1'- R. medialis; 2-5- Aa. digitales
dorsales communes I-IV; 6- Aa. digitales
dorsales propriae; 8- A. collateralis ulnaris;
9- A. ulnaris; 10- R. dorsalis ab 8; 11- A.
digitalis dorsalis Vabaxialis; 12- R. carpeus
dorsalis ab 8 s. 9; 13- R. carpeus palmaris ab
8 s. 9; 14- A. interossea cranialis; 15- R. car-
peus dorsalis ab 14; 16- A. interossea cau-
dalis; 17- R. interosseus ab 14 s. 16; 18- R.
carpeus palmaris ab 16 s. 17; 19- R. pal-
maris; 20- R. profundus; 21- R. superficial is;
22- A. mediana; 23- A. radialis; 24- R.
carpeus dorsalis; 25- Rete carpi dorsale; 26-
Aa. metacarpeae dorsales I-IV; 27- R. carpeus
palmaris ab 23; 28- R. palmaris profundus ab
" 23; 20 cum 28- Arcus pamaris profundus; 29-
R. palmaris superficialis ab 23; 21 cum 29-
Arcus palmaris superficialis; 30- Aa. meta-
carpeae palmares I-IV; 31- Rr. perforantes
6 proximales; 32- Rr. perforantes distales; 33-
36- Aa. digitales palmares communes I-IV; 37-
A. digitalis palmaris V abaxialis; 38- Aa.
interdigitales; 39- Aa. digitales palmares pro-
priae; 40- Rr. palmares phalangis proximalis
1. II.
II
0\
00
~
~
:g,
I:)
":s
~
"\l
e..
;:;.
;:;.
"I:)
~
<il
~
::S.
I:)
FIG. 37. ARTERELE LA PORC (SCHEMA) ~

1- Aort.a ascendens; 1'- A. subclavia sinistra; 2- Arcus aortae; 2'- Aorta thoracica; 2"- Aorta abdominalis; 3- A. bronchoesophagea; 4- A. ~~.
";::
thoracica interna; 4'- Rr. intercostales; 5- A. epigastrica cranialis; 6- A. thoracica lateralis; 7- A. abdominalis cranialis; 8- A. coeliaca; 9-
A. mesenterica cranialis; 10- Aa. renales; 11- A. testicularis s A. ovarica; 12- A. mesenterica caudalis; 13- A. circumflexa ilium profunda;
14- A. epigastrica caudalis; 15- A. vesicalis media; 16- A. profunda femoris; 16'- Truncus pudendoepigastricus; 16"- A. circumflexa femoris
medialis; 17- A. epigastrica caudalis superficialis s R. preputialis; 18- R. scrotalis ventralis; 19- A. dorsalis penis; 20- A. iliaca interna; 21-
A. umbilicalis; 22- A. caudalis mediana; 23- A. prostatica; 24- A. sacralis mediana; 25- A. glutaea caudalis; 26- A. pudenda interna; 27- A.
iliaca externa; 28- A. poplitea; 28'- A. caudalis femoris; 29- A. tibialis cranialis; 29'- A. metatarsea dorsalis III; 30- A. tibialis caudalis; 31-
A. saphena; 31 '- A. plantaris lateralis; 32- A. carotis communis; 33- A. thyreoidea caudalis; 34- A. thyreoidea cranialis; 35- A. scapularis
dorsalis; 36- A. subscapularis; 37- A. cervicalis superficialis; 38- A. brachialis; 39- A. profunda brachii; 40- A. collateralis ulnaris; 41- A. ~
interossea cranialis; 42- Aa. digitales dorsales communes; 43- A. occipitalis; 44- A. carotis externa; 44'- A. carotis interna; 45- A. auricularis
caudalis; 46- A. auricularis rostralis; 47- A. ophtalmica externa; 48- A. alveolaris mandibularis; 48'- A. mentalis; 49- A. facialis; 50- A. ~
"
buccalis; 50'- A. lateralis nasi; 51- A. cervicalis profunda; 52- A. vertebralis; 53- Aa. intercostales dorsales ;::.
radia1i:'i~i a. co lateral a ulnara la formarea retelei carpiene dorsale, din care se

deta~eaza distal arterele metacarpiene dorsale II, III ~i IV, care prin spatiile
intermetacarpiene, prin ramuri perforante proximale ~i distale, se anastomozeaza
la aa. metacarpiene palmare ~i la a. digitala palmara comuna III. A. interosoasa
caudala este situata in spatiul interosos antebrahial, iar la nivelul arcadei distale
emite 0 ramura dorsala, care participa la reteaua carpiana dorsala ~i 0 ramura
palmara ce va conflua cu r. omonima a arterei colaterale ulnare pentru a participa
sub carp, sub musculatura interosoasa palmara, la formarea arcului palmar
pro fund. Din arcul palmar pro fund se deta~eaza trei artere metacarpiene palmare
II, III ~i IV, care se vor anastomoza distal cu a. digitala palmara comuna III.
Ramura palmara a arterei colaterale ulnare, dupa ce formeaza arcul palmar
profund, emite 0 ramura superficiala ce va forma, impreuna cu ramura simetrica
din a. radiala, arcul palmar superficial.
La suine, a. interosoasa comuna are un calibru sensibil egal cu cel al a.
mediane, pe tot traiectul, trunchiurile principale ale arterelor interosoasa caudala,
mediana ~i radiala sunt acompaniate de 4-5 art ere satelite, mai mici in calibru,
care conflueaza distal in vasul magistral (Fig. 37).
La carnivore. La caine ~i pisica, trunchiul brahiocefalic ~i a. subcla-
viculara stanga se desprind ca la suine. Colateralele arterei subclaviculare se
nasc inaintea primei coaste, a. vertebraHi precede ca origine, trunchiul comun al
arterelor costocervicale cu a. cervicala profunda. A. toracidi interna este foarte
dezvoltata ~i prin ramurile ei perforante participa la irigarea mamelelor
pectorale. Arterele carotide comune se desprind succesiv din trunchiul
brahiocefalic, mai inHli cea stanga, apoi cea dreapta, iar sub aripa atlasului
fiecare se termina in doua ramuri, a. carotid a intern a ~i trunchiul comun al
arterelor carotide externe cu a. occipitaHi. La pisica a. carotida interna se na~te
in comun cu a. carotida externa. A. linguala se desprinde separat din carotida
externa ~i emite dorsal 0 puternica a. palatina ascendenta. A. faciala trece prin
incizura vasculara a mandibulei, inaintea m. maseter, unde emite succesiv
arterele labiale dupa care se termina prin a. angulara a ochiului iar la pi sica, prin
a. labiala maxilara. A. temporala superficiala este foarte dezvoltata, in regiunea
temporala emite: arterele palpebrale laterale, numeroase ramuri pentru m.
temporal.
A. maxilara la caine prezinta acelea~i portiuni ca ~i la cabaline. La pisica
canalul alar lipse~te, iar ventral sfenoidului a. maxilara formeaza 0 retea
admirabila din care se desprind dorsal arterele generatoare ale retelei epidurale
precum ~i a. meningica medie.
A. infraorbitara insotitoare a nervului omonim este foarte dezvoltata la
ambele specii, emite a. dorsala ~i a. laterala ale nasului.
A. axilara ~i a. brahiala prezinta traiectul ~i colateralele ca la bovine.
Mentionam ca a. colaterala radiala, desprinsa din a. subscapulara este mai scurta,
iar a. antebrahiala superficiala este 0 continuare a arterei brahiale superficiale
care se na~te din a. brahiala, opus a. colaterale ulnare. A. antebrahiala
superficiala se continua pe fata craniala a antebratului ~i carpului pana in
treimea proximal a a metacarpelor unde se termina prin trei artere digitale dorsale
70 v. Cotolan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Ganta, V.Enciu
comune II, III ~i IV din care la randul lor se vor desprinde arterele digitale
dorsale proprii II-V.
A. colateraBi ulnadi este scurta, se epuizeaza sub olecran. La carnivore
este inlocuita de a. ulnad. care se na~te din a. interosoasa com una urmarind
marginea caudala a ulnei.
A. median a in regiunea carpului se continua cu a. palmara care in treimea
proximala a metacarpelor prime~te confluenta arcului palmar superficial. Din
arcul palmar superficial se desprind 4 artere digitale palmare comune (I-IV) care,
prin bifurcare in spatiile interdigitale, vor emite aa. digitale palmare proprii I-V.
A. radiala se prezinta asemanator cu cea de la bovine ~i suine cu
mentiunea ca atat arcul palmar pro fund, cat ~i cel superficial se formeaza in
treimea proximala a metapodiului. Din arcul palmar pro fund se nasc patru aa.
metacarpiene palmare (I-IV), care se anastomozeaza la arterele digitale palmare
comune (Fig. 36).
Reteaua carpiana dorsala emite in sens distal patm artere metacarpiene
dorsale (I-IV), care se anastomozeaza pe de-o parte cu. aa. digitale dorsale
comune (din a. antebrahiala superficiala), iar pe de alta, in sens palmar, cu aa.
metacarpiene palmare ~i aa. digitale palmare comune.
1.2.2.2. Aorta descendenta

(Aorta descendens)
Dupa atingerea plafonului caviUitii toracice in planul vertebrei T VI, crosa

aortica se continua cu aorta descendenta, urmeaza un traiect caudal, ce
perforeaza diafragma prin orificiul aortic (intre m. pilieml stang ~i intermediar
stang) dupa care se continua pe plafonul cavitatii abdominale pana la ultima
ertebra lombara uude se termina prin patm artere iliace, doua externe ~i doua
'nterne, precum ~i a. sacrata mediana. Orificiul aortic a diafragmei delimiteaza
aorta toracica de aorta abdominaUL
Aorta toracica este in raport la dreapta cu v. azigos ~i conductul toracic,
iar in stanga, cu v. azigos stanga (la bovine ~i suine), dorsal se invecineaza cu
lantul ganglionar paravertebral. Aorta toracica emite colaterale parietale (aa.
intercostale dorsale ~i a. frenica craniala) ~i colaterale viscerale (a. bronhoeso-
fagiena) (Fig.38).
Aa. intercostale dorsale (Fig. 39) se desprind din aorta intre foitele me-
diastinale ale pleurei~i se angajeaza prin spatiul intercostal, caudal articulatiei
costovertebrale, unde se termina printr-o ramura dorsaIa ~i una laterala. Ramura
dorsala sau ramura dorsospinala emite in planul gaurii de conjugare 0 ramura
spinala ce contribuie la intarirea a. spinala-ventrala, dupa care se continua in
jgheabul vertebrocostal, in musculatura extensoare a rahisului in care se
distribuie. Ramura laterala reprezinta ceea ce se denume~te a. intercostala
dorsaHi, situaUi in incizura caudala a coastei, intre mm. intercostali, apoi intre m.
intercostal intern ~i fascia endotoracica (acompaniind n. intercostal), pentm a se
anastomoza distal cu a. intercostal a ventral a corespondenta din a. toracica
intern a sau a. musculofrenica. Caudal fata de ultima coasta sternal a, ramurile
FIG. 38. SCHEMA ARBORELUI

RESPIRATOR ~I A
CIRCULA TIEl PULMONARE
1- Traheea; 2- Bronhie primara; 3-
Bronhie lobara; 4- Bronhie seg-
mentala; 5- Bronhie subsegmentala; 6-
Bronhie terminala; 7- Bronhiola
respiratorie; 8- Canal alveolar; 9- Sac
alveolar; 10- Lobul pulmonar
A Aorta descendenta; B- Artera
pulmonara; C- Vena pulmonara
a- Trunchiul bronhoesofagian; b- A.
bronhica; c- A. segmentala; d- V seg-
mentala; e- Ramura trofica perilobu-
lara; f- Retea perialveolara; g- Retea
subpleurala
72 V. Co{ofan, R. Palicica, Valentina Hri{cu, Carmen Gan{a, V. Enciu
]-
intercostale se prelungesc in muscula-
tura abdominaHi ventrala. Ultima
artera intercostala, situata posterior
ultimei coaste, denumita a. costo-
abdominaBi, participa la mgarea
mu~chilor abdominali ventrali. La
carnivore ~i suine, ramuri perforante
din arterele intercostale participa la
irigarea mamelelor.
A. frenid craniaBi este repre-
zentata de doua ramuri desprinse in
planul orificiului aortic, iriga pilerii ~i
pleura diafragmatica.
A. bronhoesofagiana, singura
colaterala viscerala a aortei toracice,
se desprinde in planul coastei VI, iar
uneori se poate na~te din aa. inter-
costale dorsale IV-VI, simpla sau
uneori pereche, r. bronhica ~i r.
esofagiana se pot desprinde separat. FIG. 39. SCHEMA DISTRIBUTIEI
Ramura esofagiana se dirijeaza caudal, ARTERELORINTERCOSTALE
bifurcandu-se intr-o ramura esofagiana a- Aorta; b- Ductus thoracicus; c- V. azygos;
d- A. intercostalis dorsalis; e- R. latera lis; f-
dorsala ~i una ventrala care in lungul R. dorsalis; g- R. spinalis
esofagului se anastomozeaza cu ramuri
omonime din a. celiadi. R. bronhidi, dupa ce a emis rr. pleurale, pericardice ~i
limfonodale, se termina prin doua sau trei ramuri lungi care insotesc ramificatiile
bronhice, realizand numeroase anastomoze in jurul acestora. La nivelul
bronhiilor terminale, in spatiile interlobulare arterele bronhice se continua cu
ramuri fine, flexuoase, perilobulare care se anastomozeaza subpleural in reteaua
subpleurala cu ramuri desprinse din aa. intercostale ~i a. frenica.
Aorta abdominala. Este situata sub ~i in stanga corpurilor vertebrelor
pana in planul vertebrei Ls unde se termina prin aa. iliace ~i a. sacrata mediana.
In partea dreapta vine in contact cu v. cava caudala ~i cisterna limfatica. Emite
colaterale parietale ~i viscerale.
Colateralele parietate sunt reprezentate de urmatoarele ramuri: a.
abdominala craniala (la suine ~i carnivore), aa. lombare, a. frenica caudala. A.
frenica caudala la rumegatoare se na~te din a. celiac a, la pore, a. abdominal a
craniala se desprinde cranial arterelor renale. Aa. 10mb are in numar de 5 sau 7
perechi, in spatiile intervertebrale se bifurca in r. dorsospinala ~i r. laterala sau
intertransversala. Ramura dorsospinala emite ramura spinala ~i ramura dorsal a,
musculara, destinata masei comune. Ramura intertransversala se continua
lateroventral distribuindu-se musculaturii iliopsoatice, mu~chilor ventrali ai
abdomenului, precum ~i pielii regiunii.
Colateralele viscerale sunt reprezentate, in sens craniocaudalla toate speciile
de: a. celiaca, a. mezenteridi craniala, aa. suprarenale, aa. renale, aa. gonadice.
.,
Anatomia animalelor domestice vol. III .J
FIG. 40. SCHEMA

DISTRIBUTIEI ARTEREI
CELIACE LA CAL
a- Aorta abdominalis; b- A. lienalis; c-
A. gastrica sinistra; d- A. hepatica; e-
R. esophageus; f- R. viscera lis; g- A.
gastroepiploica sinistra; h- A.
pancreaticoduodenalis cranialis; i- A.
gastrica dextra; j- Rr. pancreatici: 1-A.
gastroepiploica dextra
1.2.2.2.1. Artera celiaca

(Arteria celiacii)
Se na~te pe fata ventral a a aortei, in unghi drept, intre insertiile abdo-

minale ale pilierilor diafragmei unde, dupa un traiect de 2-11 cm, se termina prin
trei ramuri principale: a. splenica, a. gastric a stanga, a. hepatica (Fig. 40).
Artera splenicii (sau lienala) se dirijeaza spre stanga, angajandu-se in
ligamentul gastrolienal ~i hilul splinei (la ecvine ~i suine) pe care il urmare~te
continuandu-se cu a. gastroepiploica stanga intre foitele marelui epiplon. Emite
ramuri splenice ~i ramuri gastrice. La to ate speciile a. gastroepiploica stanga
intre foitele marelui epiploon se anastomozeaza cu a. gastroepiloica dreapta.
Artera gastrica stanga se dirijeaza spre cardia unde se imparte intr-o ra-
mura parietala, ce se ramifica pe fat a diafragmatica a stomacului ~i 0 r. viscerala
situata pe fat a omonima. Din r. parietala se desprinde 0 lunga ramura esofagiana
care se intoarce pe esofag anastomozandu-se in cavitatea toracica cu ramuri din
trunchiul bronhoesofagian.
Artera hepatica urmare~te marginea craniala a pancreasului, ventral venei
cave caudale, intre foitele ligamentului hepatogastric. Patrunde in hilul hepatic
ramificandu-se impreuna cu ramurile venei porte in lobii ficatului, cu diferente
specifice. In traiectul ei, emite a. cistica, rr. pancreatice, a. gastrica dreapta ~i ~.
gastroduodenala. Ultima se imparte in a. pancreatoduodenala craniala (ce
urmare~te mica curbura a duodenului in sens caudal) ~i a. gastroepiploica
dreapta. Din arcada gastroepiploica se desprind numeroase aa. gastrice scurte
destinate irigarii marii curburi a stomacului. In peretele gastric se realizeaza, de
asemenea, numeroase anastomoze intre aa. gastrice scurte ~i ramurile parietale ~i
viscerale din a. gastrica stanga, precum ~i anastomoze longitudinale intre
ramurile arterelor gas trice stangi ~i ale arterei gastrice drepte.
74 V. Cotolan, R. Palicica, Valentina Hritcu,- Carmen Gan{a, V. Enciu
1.2.2.2.2. Artera mezenteriea eraniala

(Arteria mezenteriea cranialis)
) Cea mai mare colateraUi visceraUi se desprinde din aorta, caudal de artera
celiaca, dupa un scurt traiect se termina, de asemenea, prin trei fascicule prin-
cipale: stang, drept, anterior. Ramurile arteriale desprinse din fasciculele respec-
tive i'n apropierea micii curburi a tubului intestinal se bifurca fiecare i'ntr-o ramu-
ra directa ~i una indirecta. Ramura directa urmare~te mica curbura a organului i'n
directia tranzitului intestinal, iar ramura indirecta, i'n sens contrar circulatiei
continutului intestinal. Prima ramura indirecta, a arterei mezenterice craniale, a.
pancreatoduodenala caudala se anastomozeaza cu ramura corespondenta din a.
celiaca, ultima ramura directa se anastomozeaza, la toate speciile, cu prima
ramura indirecta din a. mezenterica caudala. In lungul tubului intestinal, ramurile
directe ~i indirecte i'ntre foitele marelui mezenter realizeaza 0 arcada arterial a,
anastomotica, plasata i'n apropierea micii curburi sau la distanta mai mare de
aceasta, i'n functie de specie, din care se desprind numeroase art ere "perpendicu-
lare" ce arboreaza peretele intestinal de-o parte ~i alta a acestuia.
Fasciculul stang este reprezentat la toate speciile de arterele jejunale, fas-
ciculul drept sau a. ileocecoeolicii este destinat irigarii ileonului cecului ~i
colonului ascendent, iar fasciculul anterior reprezinta trunchiul comun al arterei
coHee drepte ~i arterei coliee medii pentru colonul transvers.
1.2.2.2.3. Arterele celiaea ~i mezenterica eraniala la animalele domestiee

A. celiaea. La ecvine. Artera splenicii parcurge un traiect oblic spre
stanga (initial, pe fata dorsala a pancreasului) pana la baza splinei unde se
angajeaza i'n hilul splinei pe care 11urmare~te pana aproape de varful organului,
de unde se continua cu a. gastrooepiploica stanga, i'ntre lamele marelui epiploon.
In traiect, emite: rr. pancreatice, rr. splenice, rr. gastrice. Acestea din urma, dupa
ce parcurg ligamentul gastrospelnic ating jumatatea stanga a marii curburi a
stomacului la irigarea caruia contribuie. A. gastroepiploica stanga i'ntre foitele
marelui epiplon se anastomozeaza cu a. gastroepiploica dreapta, din arcada
arteriaUi anastomotica rezultata se desprind rr. gastrice ~i epiploice.
A. gastricii stanga se dirijeaza spre cardia, unde se i'mparte i'ntr-o r. parie-
tala, situata pe fata diafragmatica a stomacului ~i 0 r. viscerala care se ramifica
pe fata caudala a organului. Din trunchiul comun al arterei gastrice stangi se
desprind rr. pancreatice, iar din ramura viscerala se desprinde a. esofagiana care
urmarqte esofagul i'n cavitatea toracica (Fig. 40).
A. hepatica se orienteaza oblic spre dreapta urmarind initial capul
pancreasului, apoi mica curbura a stomacului i'ntre lamele micului epiploon.
Patrunde i'n hiluLhepa,t~ ramificandu-sepln spatiile interlobulare ~i perilobulare
paralel cu ramificatiile venei porte ~i ale canaliculelor biliare omonime. Din aa.
perilobulare se desprind ramuri intralobulare ce conflueaza i'n capilarele
sinusoide ale sistemului port. In traiectul ei, a. hepatica emite: rr. pancreatice, a.
I
\",-~
Ana/omia animalelor domes/ice vol. 111 75
gastrica dreapta (care se angajeaza pe mica curbura a canalului piloric contribuie

la irigarea acestuia), a. gastroduodenala (care la nivelul bulbului duodenal se
imparte in a. pancreaticoduodenala craniala ~i a. gastroepiploica dreapta), a.
pancreatico-duodenala craniala (situata pe mica curbura a portiunii descendente
a duodenului, se anastomozeaza cu ramura indirecta a primei art ere jejunale,
numita a. pancreatoduodenala caudala). A. gastroepiploica dreapta dupa ce
traverseaza bulbul duodenal, intre foitele marelui epiploon, concura la formarea
arcadei epiploice (Fig. 40).
La rumegatoare. A. celiaca este voluminoasa ~i lung a, la oaie ~i capra se
desprinde in trunchi comun cu a. mezenterica craniala. In principiu, ~i la rume-
gatoare trunchiul celiac se imparte in trei ramuri: splenica, gastrica stanga,
hepatica.
A. splenica nascuta in comun cu a. ruminala dreapta, se orienteaza spre
stanga abordand splina in interiorul careia se ramifica terminal. A. gastrica
stanga se orienteaza pe fata dreapta a antrului ruminal, pana la foios, apoi pe
mica curbura a cheagului unde se anastomozeaza cu a. gastrica dreapta din a.
hepatica. La marginea dorsala a foiosului emite a. reticulara accesorie (pe fat a
dreapta a retelei), apoi a. gastroepiploica stanga, care urmare~te marea curbura
a cheagului intre lamele marelui epiploon, pentru a se anastomoza cu gastroepi-
ploica dreapta.
A. hepatica, dupa ce emite a. gastrica dreapta ~i a. gastroduodenala, se ter-
mina prin doua ramuri hepatice, dreapta ~i stanga. A. gastrica dreapta pe mica
curbura a duodenului se orienteaza spre pilor, apoi pe mica curbura a canalului
piloric unde se anastomozeaza cu a. gastrica stanga. A. gastro-duodenala se
imparte in a. gastroepiploica dreapta cu traiect descendent ~i a. pancreatico-
duodenala craniala, orientata caudal ~i destinata portiunii descendente a
duodenului ~i lobului drept al pancreasului.
A. ruminala stanga se poate desprinde in trunchi comun cu a. splenica ~i,
frecvent, cu a. gastrica stanga, la bordura superioara a sacului dorsal al
rumenului emite a. reticulara, dupa care se angajeaza pe fata dreapta a antrului
ruminal, apoi prin ~antul transversal cranial trece in partea stanga, in ~antul
longitudinal stang. A. reticulara se situeaza pe partea stanga ~i emite fr. reticulare
~i fr. esofagiene (Fig. 41 c).
A. ruminala dreapta se desprinde uneori separat din a. celiaca sau in
comun cu a. splenica, parcurge ~antullongitudinal drept pana la nivelul ~antului
ruminal caudal, unde trece in partea stanga, bifurcandu-se in cate 0 r. dorsala ~i
o r. ventral a, care ocupa ~anturile coronare respective.
La suine. A. celiaca se termina prin a. splenica ~i a. hepatica. Inainte de
bifurcare, emite a. frenica caudala.
In apropierea originii, a. splenica emite a. gastrica stanga dupa care se
angajeaza in hilul splinei pe care 11urmare~te pana in treimea mijlocie, de unde
se imparte in doua ramuri, a. gastroepiploica stanga ~i r. splenica. La polul
superior al splinei, a. splenica emite artera diverticulului gastric. Extremitatea
stanga a marii curburi este irigata de 0 ramura retrograda din a gastroepiploica
~anga (Fig. 41 B).

gastrica dreapta (care se angajeaza pe mica curbura a canalului piloric contribuie

la irigarea acestuia), a. gastroduodenala (care la nivelul bulbului duodenal se
imparte in a. pancreaticoduodenala craniala ~i a. gastroepiploica dreapta), a.
pancreatico-duodenala craniala (situata pe mica curbura a portiunii descendente
a duodenului, se anastomozeaza cu ramura indirecta a primei artere jejunale,
numita a. pancreatoduodenala caudala). A. gastroepiploica dreapta dupa ce
traverseaza bulbul duodenal, intre foitele marelui epiploon, concura la formarea
arcadei epiploice (Fig. 40).
La rumegatoare. A. celiaca este voluminoasa ~i lunga, la oaie ~i capra se
desprinde in trunchi comun cu a. mezenterica craniala. In principiu, ~i la rume-
gatoare trunchiul celiac se imparte in trei ramuri: splenica, gastrica stanga,
hepatica.
A. splenica nascuta in comun cu a. ruminala dreapta, se orienteaza spre
stanga abordand splina in interiorul careia se ramifica terminal. A. gastrica
stanga se orienteaza pe fata dreapta a antrului ruminal, pana la foios, apoi pe
mica curbura a cheagului unde se anastomozeaza cu a. gastric a dreapta din a.
hepatica. La marginea dorsala a foiosului emite a. reticulara accesorie (pe fata
dreapta a retelei), apoi a. gastroepiploica stanga, care urmare~te marea curbura
a cheagului intre lamele marelui epiploon, pentru a se anastomoza cu gastroepi-
ploica dreapta.
A. hepatica, dupa ce emite a. gastrica dreapta ~i a. gastroduodenala, se ter-
mina prin doua ramuri hepatice, dreapta ~i stanga. A. gastrica dreapta pe mica
curbura a duodenului se orienteaza spre pilor, apoi pe mica curbura a canalului
piloric unde se anastomozeaza cu a. gastrica stanga. A. gastro-duodenala se
imparte in a. gastroepiploica dreapta cu traiect descendent ~i a. pancreatico-
duodenala craniala, orientata caudal ~i destinata portiunii descendente a
duodenului ~i lobului drept al pancreasului.
A. ruminala stanga se poate desprinde in trunchi comun cu a. splenica ~i,
frecvent, cu a. gastrica stanga, la bordura superioara a sacului dorsal al
rumenului emite a. reticulara, dupa care se angajeaza pe fata dreapta a antrului
ruminal, apoi prin ~antul transversal cranial trece in partea stanga, in ~antul
longitudinal stang. A. reticulara se situeaza pe partea stanga ~i emite rr. reticulare
~i rr. esofagiene (Fig. 41 c).
A. ruminala dreapta se desprinde uneori separat din a. celiaca sau in
comun cu a. splenica, parcurge ~antullongitudinal drept pana la nivelul ~antului
ruminal caudal, unde trece in partea stanga, bifurcandu-se in cate 0 r. dorsala ~i
o r. ventrala, care ocupa ~anturile coronare respective.
La snine. A. celiaca se termina prin a. splenica ~i a. hepatica. Inainte de
bifurcare, emite a. frenica caudala.
In apropierea originii, a. splenica emite a. gastrica stanga dupa care se
angajeaza in hilul splinei pe care 11urmare~te pana in treimea mijlocie, de unde
se imparte in doua ramuri, a. gastroepiploica stanga ~i r. splenica. La polul
superior al splinei, a. splenic a emite artera diverticulului gastric. Extremitatea
stanga a marii curburi este irigata de 0 ramura retrograda din a gastroepiploica
~'inga (Fig. 41 B) ..
76 V. COlo/an, R. Palicica, Valentina Hri/CU, Carmen Ganta, V. Enciu
a
a
......
,,,,"
...
\ \
"I \ \
I \
I I
II I
I I
I I
" I
I
FIG. 41. SCHEMA DISTRIBUTIEI ARTE_REI CELIACE LA CAINE (A), PORC (B)
$1 RUMEGATOARE (C)
a- A. coeliaca,' b- A. lienalis,' c- A. gastrica sinistra,' d- A. hepatica,' e- A. ruminalis sinistra,' f-
A. gastrica dextra,' g- A. gastroepiploica dextra,' h- A. duodenalis cranialis,' i- A. gastroepiploica
sinistra,' j- A. omasoabomasica
A. gastrica stanga emite in apropierea originii ei 0 artera destinata

diverticulului gastric ~i apoi doua ramuri esofagiene, se distribuie fetei viscerale
a stomacului unde realizeaza multiple anastomoze cu ramuri gastrice din arcul
gastroepiploic.
A. hepatica in apropierea hilului hepatic emite succesiv 3 ramuri hepatice,
dreapta, mediala ~i stanga.
A. gastrica dreapta emite, spre deosebire de alte specii, 0 ramura
parietala puternica dupa care urmare~te mica curbura a stomacului pana la cardia
unde realizeaza 0 anastomoza cu ramura esofagiena din a. gastric a stanga. A.
gastroepiploica dreapta ~i a. pancreatoduodenala craniala nu prezinta particu-
laritati.
La carnivore A. splenica este lunga, urmare~te fata viscerala a
stomacului intre foitele ligamentului gastrolienal (foarte lung la carnivore), de
unde se curbeaza pe marea curbura, la distanta de aceasta, continuandu-se cu a.
gastroepiploica stanga:'Remarcam, deci, ca a. splenica nu se angajeaza in hilul
splinei, in traiectul ei, emite insa numeroase ramuri gastrolienale lungi, care se
dirijeaza spre hilul splinei unde se Impart in ramuri lienale ce abordeaza splina
~i ramuri gastrice lungi ce se reintorc spre marea curbura a stomacului la irigarea
FIG. 42. ARTERA CELIACA LA OAIE

A- FATA DREAPTA; B- FATA STANGA
1- A. coeliaca; 2- A. lienalis; 3- A. ruminalis dextra;
3'- A. coronaria dextra ventralis; 3"- R. epiploicus;
3"'- A. coronaria sinistra ventralis; 31V- A. coronaria
sinistra dorsalis; 4- A. gastrica dextra; 5- A. gastroepi-
ploica dextra; 6- A. gastrica sinistra; 7- A. reticularis;
8- A. ruminalis sinistra; 8'- R. reticularis; 9- A. gastro-
epiploica sinistra
a- Rumen, saccus dorsalis; a' - Rumen, saccus ventra-
lis; a" - Saccus cecus caudoventralis; a"'- Saccus cecus
caudodorsalis; alV- Atrium ruminis; b- Reticulum; c-
Omasum; d- Duodenum; e- Oesophagus; e '- Cardia; f-
Abomasum; h- Omentum minus; i- Omentum majus
-J
00
~
~
:g,
i:l
.;"
~
"0
e..
(';.
('; .
•i:l
FIG. 43. ARTERA ~

~
MEZENTERICA ~
CRANIALA LA CAL S·
i:l
a- A. mesenterica crania-
lis; b- A. iliocecocolica ~
(fasciculul drept); c- Aa .
jejunales (fasciculul
.
~~.
::::
(j
i:l
stang); d- A. colica dextra ...,
(fasciculul anterior); e- A. :'!

'"
colica ventralis; f- A. co- ;"
lica dorsalis; g- A. ileoni- c:J

i:l
ca (din b); h- A. cecalis ;"
.•..•.
medialis; i- A. ceca lis la- •i:l,
teralis; j- A. pancreatico- ~
duodenalis caudalis; 1- A. ~
~olica media; m- A. me- ;"
'"
senterica caudalis ~.
caruia contribuie. Acest comportament al ramurilor gastrolienale constituie 0

rezerva de traiect ce permite mobilitatea splinei in marile modificari de volum
ale stomacului.
A. gastric a stanga traverseaza cardia, dupa care se angajeaza pe mica
curbura a stomacului, nivella care se anastomozeaza in plin canal cu a. gastriea
dreapta.
A. hepatica, dupa emiterea succesiva a 3 ramuri hepatice, se termina
deasupra bulbului duodenal in a. gastrica dreapta ~i a. gastroduodenala. A. gas-
tricii dreapta urmare~te mica curbura a canalului piloric unde se anastomozeaza
cu a. gastric a stanga. Datorita acestei anastomoze, stomacul carnivorelor este
flancat de doua arcade arteriale: una pe mica curbura, alta pe marea curbura. A.
pancreatoduodenala craniaHi, pe mica curbura a duodenului, in grosimea
lobului drept al pancreasului, se anastomozeaza cu a. pancreatoduodenala
caudala din a. mezenterica craniala. Lobul stang al pancreasului este irigat de 0
puternica ramura desprinsa din a. lienala in planul fetei viscerale a stomacului
(Fig.41A)
A. mezentericii craniala.
La ecvine. Fasciculul stang este format din 18-20 aa. jejunale, care se
dirijeaza divergent intre foitele marelui mezenter spre mica curbura a anselor
jejunale. Prin anastomoza ramurilor jejunale directe ~i indirecte, se na~te 0
arcada arterial a puternica din care se desprind, spre mica curbura, ramuri
perpendiculare care se distribuie ambelor fete ale jejunului. Ramura indirecta a
primei artere jejunale se anastomozeaza cu a. pancreaticoduodenala craniala din
a. celiaca. Ramura directa a ultimei jejunale se anastomozeaza cu a. ileoniea
mezenterala.
Fasciculul drept format din a. ileocecocoHcii, asigura irigarea colonului
ascendent, cecului ~i ileonului (Fig. 43).
Dupa un traiect relativ scurt se imparte in a. ileocecala ~i a. coliea. A.
ileocecala se bifurca in a. ileonicii mezenterala, situata pe mica curbura a
organului ~i a. cecala comuna, care la randul ei se bifurca in r. cecala mediali'i
~i r. cecala laterala (care emite ~i 0 ramura pentru crosa cecala). Artera coHcii,
denumita ~i a. coHcii ventrala, urmare~te mica curbura a colonului ventral pana
la nivelul ansei centrale (curbura pelvina) unde se anastomozeaza in plin canal
cu a. coliea dorsala.
Fasciculul anterior este reprezentat de trunchiul comun al a. colice drepte
~i a. colice medii. A. coHcii dreapta (sau dorsala la cal) este situata pe mica
curbura a colonului dorsal acompaniata de venele omonime ~i lantul de noduri
limfatice colice. A. coHcii medie se distribuie colonului transvers, ampulei colice
~i se anastomeaza in sens caudal cu 0 ramura indirecta din a. mezenterica
caudala (Fig. 43).
La rumegatoare. A. jejunalii reprezinta de fapt continuarea directa a a.
mezenterice craniale, in lungul ghirlandei jejunale emite proximal 0 lunga
ramura colaterala, situata dorsal fata de vasul magistral in apropierea ultimei ture
excentrice a colonului, apoi, succesiv, numeroase colaterale perpendiculare care
se vor anastomoza etajat intre ele nascand astfel 0 arcada arteriala jejunalii
80 V. Cola/an, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Ganla, V.Enciu
\1 distribuie
multipBi. ambelor fete ale
Din aceasUi jejunului,
arcada ultima ramura
se despfind directa
spre mica se anastomozeaza
curbura ramuri care cu
se
\ a. ileonica mezenterala.
proximala a colonului, pre cum ~i turele centripetale ale colonului ascendent. A.

~ A. ileocolica emite ramuri colice ~i a. cecala. Ramurile colice iriga ansa
cecala se distribuie cecului ~i emite arterele ileonice mezenterala ~i
hntimezenterala, ultima este plasata in grosimea lig. ileocecal (Fig. 44 C).
\ Arterele colice drepte se desprind din portiunea proximala a a. ileocolice
t
~i se distribuie
bmologate cu a.turelor
colica centrifugale ale colonului
dreapta. A. colica ~i na~te
medie se ansei dintr-un
distale a trunchi
acestuia,comun
fiind
distdbuic eOI:nUIUi 'ransvcrs §i ultimei poetiuni a ansei distalc a e010nn1ui.

r1h
A
8
a
Fig. 44. ARTERA MEZENTERICA ~RANIALA LA CAINE (A),

PORC (B), RUMEGA TOARE (C)
a- A. mesenterica cranialis; b- A. jejunalis; c- A. colica dextra; d- A. ileocecocolica
'}
In sens caudal, ramura directa a a. colice medii se anastomozeaza cu a. colica
stanga din mezenterica caudala. La ovine, ultima tura excentrica a colonului
ascendent (fiind mult Indepartata de prima tura centripetala) este irigata de
ramuri co lice desprinse din ramura colaterala a a. jejunale.
La suine, la fel ca la rumegatoare, a. mezenterica craniala coboara In
lungul anselor jejunale, la distanta de mica curbura a jejunului ~i emite succesiv
12-13 rr. jejunale care se anastomozeaza Intre ele formand a arcada jejunala
simp la, situata la distanta de mica curbura. Din aceasta arcada pornesc a
multitudine de ramuri perpendiculare, extrem de fine ~i lungi, care abordeaza
mica curbura a jejunului. Ultima ramura a a. jejunale se anastomeaza, de
asemenea, cu a. ileonica.
Fasciculul drept (a. ileocecocolica) se desprinde din artera mezenteriea
craniala In unghi drept, urmeaza un traiect rectiliniu pana In vecinatatea
orificiului ileocecal unde se' bifurea In a. ileocecala ~i a. colica ventrala. Ultima
iriga ansele concentrice ale colonului anastomozandu-se cu a. colica dreapta. A.
colica dreapta se desprinde proximal de fasciculul drept In trunchi comun cu a.
coliea medie, iriga turele excentrice ale colonului ascendent ~i, respectiv, colonul
transvers (Fig. 44 B)
La carnivore. A. mezenterica craniaHi se desprinde din aorta foarte
aproape de trunchiul celiac, cob'oara printre foitele marelui mezenter pana In
apropiere de jonctiunea ileojejunala, unde se termina prin anastomoza cu a.
ileoniea mezenterala. Pe tot parcursul ei, emite spre stanga 9-10 ramuri jejunale
catre mica curbura a jejunului, unde se formeaza arcada jejunala (Fig. 44 B).
A. ileocolica se deta~eaza In apropierea originii mezentericei craniale, spre
dreapta, unde atinge fat a mediala a colonului ascendent In apropierea orificiului
ileocecal. Din acest vas se desprind la mica distanta de origine, In sens cranial,
una sau doua ramuri reprezentand a. colica medie care se distribuie colonului
transvers ~i prin ramura indirecta se anastomozeaza cu a. coliea dreapta care
iriga ultima portiune a colonului ascendent. Urmeaza succesiv, a. colica ventrala
(destinata primei portiuni a colonului ascendent), a. ileocecala ~i a. ileoniea.
Ileonul la carnivore, la fel ca la rumegatoare este cuprins Intre doua artere
ileonice, mezenterala ~i antimezenterala.
1.2.2.2.4. Artera mezenterica caudala

(Arteria mesenteric a caudalis)
Se desprinde In unghi drept ~i caudal fata de a. mezenterica cranial a, la a

distanta ce variaza specific (1-15 cm), dupa un traiect de 1-4 cm se curbeaza
Intre foitele micului mezenter ~i mezorect, continuandu-se dorsal fata de rect
prin a. rectala craniala. In traiectul ei emite 13-14 ramuri lungi ~i voluminoase
(la ecvine) care la nivelul micii curburi a colonului formeaza a arcada
anastomotica. Ramurile perpendiculare desprinse din aceasta arcada abordeaza
colonul descendent, alternativ, de-o parte ~i alta. Ramurile colice ale a. arterei
mezenterice caudale, incluzand ~i prima ramura care se anastomozeaza cu a.
I
\
82
stanga
V. C%lan, R. Palidea,
la rumegatoare,
Valentina Hri/cu, Carmen Gan/a, V. Enciu
speciilor, a. mezenterica caudala este simpla ~i cu un traiect relativ rectiliniu.

cohca A.medie,
coHeasunt omologate cu a. cohcasuine
stanga de la alte reprezinta
~i carnivore specii. Lapractic
ramura indirecta sau craniala a a. mezenterice caudale, ramura directa 0 con-
medie.
restul
Arterele suprarenale. La animalele domestice glandele suprarenale pot fi

irigate de 2-3 aa. suprarenale, al caror numar ~i origine variaza specific. Aa.
l
\; stituie a. rectala craniala care se va anastomoza in cavitate a pelvina cu a. rectala
suprarenale craniale se desprind din a. frenica caudala ~i a. celiaca la ecvine,
.Irumegatoare,
~i II(la rumegatoare
~i suine), aa. suprarenale
renale.
caudale se desprind la to ate speciile din arterele
~i carnivore)aa. sau
suine ~i carnivore, direct din aorta
suprarenale medii abdominala
se nasc din (la
aa.carnivore
lombare
1.2.2.2.5. Arterele renale

(Arteriae renales)
I~i au ongmea de 0 parte ~i alta a aortei, caudal arterei mezenterice

craniale. A. renal a dreapta la majoritatea speciilor se desprinde mai cranial fata
de cea stanga, la rumegatoare, a. renala stanga este mai lunga. Fiecare artera
renala patrunde in hilul rinichiului unde se imparte in artere interlobare. La to ate
speciile, aa. interlobare genereaza aa. arcuite din care se nasc arterele specifice
structurii renale. Din ramurile capsulare se desprind aa. suprarenale caudale.
~
f\ 1.2.2.2.6. Arterele gonadice
Originea lor variaza specific, la rozatoare se desprind din aa. renale, sau imediat
/) caudal Sunt
de acestea la carnivore,
reprezentate iar la rumegatoare,
de aa. testiculare la mascul suine
~i de ~i
aa.ecvine, putin
ovariene cranial
la femela.
fat a de a. mezenterica caudala.
A. testiculara (A. testicularis). Se dirijeaza caudoventral sustinuta de un
mezou vascular pana la inelul vaginal, unde intra in interiorul tecii vaginale pe
care 0 parcurge pana la polul cranial al testiculului, iriga preponderent testiculul
in care se distribuie realizand un "desen" vascular specific; emite ramuri pentru
epididim ~i portiunea vaginal a a canalului deferent (Fig. 45).
A. ovariana (A. ovarica) este 0 artera omoloaga cu a. testiculara ~i are 0
origine asemanatoare cu acelea~i variatii specifice, se dirijeaza ventrolateral pe
plafonul cavitatii abdominale, apoi la marginea craniala a ligamentelor largi
abordeaza hilul ovarelor, la acest nivel, emite 0 ramura uterina (pentru varful
cornului uterin) ~i 0 ramura tuboovariana din care se nasc ramuri tub are pentru
,oviduct ~i ramuri ovariene ce abordeaza hilul ovarului. In sens caudal, ramura
uterina a a. ovariene se anastomozeaza cu 0 ramura craniala din a. uterina.
I In traiectul lor, arterelegonadice prezinta 0 multitudine de flexuozitati
'spiroidale, efectuate in jurul venelor omonime satelite. Numarul de flexuozitati
este caracteristic speciei ~i nu prezinta variatii individuale, reprezinta 0 rezerva
FIG. 45. ARTERELE ""
ORGANELOR GENITALE LA: l:l

a
TAUR (A), ARMj\SAR (B), VIER ;3j
;:;.
(C) $1 CAINE (D)
l:l
1- Aorta abdominalis; 2- A. testicularis;
3- Rr. sacrales; 4- A. caudalis mediana;
5- A. mesenterica caudalis; 6- A. sacra-
i
;,:
!2..
'"
lis mediana; 7- A. iliaca externa; 8- A. 0-
circumflexa ilium profunda; 9- Tr. pse- ""'
.,.,
udoepigastricum; 10- A. epigastrica C)
caudalis; 11- A. vesicalis media; (Su., ;3j

'"
Car.); 12- A. pudenda externa; 13- R. ~
scrotalis ventralis; 14- A. epigastrica r;"
'"
caudalis superficialis; 15- A. dorsalis "
penis cranialis; 16- Rr. preputiales; 17- g.
A. cremasterica; 18- A. penis cranialis; •.....
:::::
19- A. iliaca interna; 20- A. umbilicalis;
21- A. deferentialis; 22- R. uretericus;
23- A. vesicalis cranialis; 24- A. glutea
caudalis; 25- A. iliolumbalis; 26- A.
glutea cranialis; 27- A. obturatoria; 27'-
A. iliacofemoralis; 28- A. penis media;
29- A. pudenda interna; 30- A. prostati-
ca; 31- R. deferentialis; 32- A. vesica lis
caudalis; 33- R. uretericus; 34- R.
urethralis; 35- A. rectalis media; 36- A.
perinealis dorsalis; 37- A. urethralis;
38- Rr. deferentiales caudales; 39- A. pe-
rinealis ventralis; 40- A. recta lis cauda-
lis; 41- R. scrotalis dorsalis; 42-A. pe-
nis; 43- A. bulbi penis; 44- A. profunda
penis; 45- A. dorsalis penis
a- Rectum; b- Ureter; c- Vesica urinaria;
d- Urethra; e- Testis; f- Epididymus; g-
Ductus deferens; h- Prostata; h '- Gl. ve-
sicularis; h"- Gl. bulbourethralis; i- Ca-
nalis urogenitalis; f- Ampulla ductus de-
ferentis; k- Penis; m- Processus vagina-
lis; n- Preputium; 0- M. retractor penis;
p- Lnn. inguinales supeificiales s. scrotales 00
w
FIG. 46. ARTERELE
I
00
.j::>.
ORGANELOR GENITALE
LA: VAcA (A); lAP A (B);
SCROAFA(C)$ICATEA(D)
1- Aorta abdominalis; 2- A. ovari-
ca; 3- R. tubarius; 4- R. uterinus;
5- A. mesenterica caudalis; 6- A.
sacralis mediana; 7- A. iliaca ex-
tern a; 8- A. circumflexa ilium pro-
funda; 9- Tr. pudendoepigastri-
cutn; 10- A. epigastrica cauda lis;
11- A. vesica lis media; 12- A. pu-
T
deflda externa; 13- A. mammaria ~
61
ca!fdqlis
vetzfralis (Bo., Eq); 14-
(Su, Car.); A. A.labialis
mam-
~"
mqria cranialis;
m6ticus 14'- R. anasto-
cum a. circumflexa ilium
c .;:s
~
medi'tlis;
prffufda 16- Rr.15-mammares;
(Bo); A. mammaria
17- 'cl
e..
Rr. . qd Inn.
lumMlis,' 19- ing. sup.; 18-
A. iliaca interna;A. r;'
20- Tr. pudendoumbilicalis; 21- A .
uterina; 22- R. uretericus; 23- A.
."
r;'
, vesicalis caudalis; 24- A. glutea

caudalis; 25- A. iliolumbalis; 26-
A. glutea cranialis; 27- A. obtu-
~
~
;:s
~.
ratoria; 28- A. clitoridis media; g
29- A. pudenda intern a; 30- A. ~
vaginalis; 31- R. uterinus,' 32- A.
vesicalis caudalis; 33- R. ureteri-
"
'...,
."
cus; 34- R. urethra lis; 35- A. rec- (j
"
talis media; 36- A. perinea lis dor- ..,
salis,' 37- A. urethralis; 38- A.

~
~
;"
vestibularis; 39- A. perinealis ven-
tralis; 40- A. rectalis caudalis; 41- G
"
.'"
;"
'...,
R.
dis;laNalis
43- A. dorsalis; 42- A. clitori-
bulbi vestibuli; 44- A .
profu'nda clitoridis; 45- A. dorsa- ~
lis clitoridis t>J
"
;"
::::.
t
C scurtcircuitare hormonalii,
de traiect, mecanism transmuralii
hemodinamic (Fig. 46).
de scurtcircuitare termica (a. testicularii) ~i de
~nii emite aa. lomhare __

luteana caudala si un \
86 V. C%lan, R. Palicica, Valentina Hri/cu, Carmen Cantii, v. Enciu
La iapa, r. genitala a arterei obturatoare se continua cu a. mediana a clitorisului

(singurul vas ce iriga acest organ).
Proximal, la nivelul gatului iliului, din a. obturatoare se desprinde in unghi
ascutit, in sens ventrocranial, a. iliacofemnral~care inconjoara gatul iliac ~i
pMrunde intre m. vastullateral ~i m. dreptul femuralla irigarea carora contribuie.
Aa. sacrale (I-IV) se desprind succesiv din a. gluteana caudala la nivelul
fiecarei gauri subsacrale, emit ramuri care patrund in canalul rahidian, precum ~i
IT. dorsale pentru musculatura crupei (Fig. 49 I ~i II).
A. caudaUi mediana la ecvine apare ca 0 continuare directa a arter~i.-
gluteene caudale III Ianul vertebrei S In regmrtea COZll, pe tata ventrala a
corpurilor vertebrelor coccigiene, emite . caudala dorsolaterala ~i a. caudala
ventrolaterala, situate dorsal ~i respectiv ventrolateral fata de procesele
transverse coccigiene.
A. pudenda intern~reprezinta la to ate speciile cea. de a 2-a terminal a a
artere1 iliace interne destinata irigarii organelor din cavitatea pelvina.
La ecvine se deta~eaza in unghi foarte ascutit sub articulatia sacroiliaca, in
trunchi comun cu omhilicala, a1catuind ceea ce a fost numit ~i trunchiul
pudendoombilical. Dupa un traiect de 4-5 cm, emite a. ombilicala, dupa care se
continua pe fata interna a lig. sacrosciatic. La fata dorsala a portiunii semipenate
a m. obturator intern, dorsal crestei ischiatice perforeaza lig. sacrosciatic, dupa
care intra din nou in cavitatea pelvina, caudal crestei ischiatice, pe fat a dorsala
a ischiului, impreuna cu n. pudend ~i v. omonima. La nivelul arcadei ischiatice
se termina prin a. penisului sau a. bulbilor vulvei (la femele). In traiectul ei,
emite urmatoarele colaterale: a. ombilicala, a. prostatica (la mascul), a. vaginal a
(la femela); r. vestibulara, a. perineala.
A. ombilicala, la animalele mature este aproape obliterata, reprezinta
vestigiul arterei ombilicale din circulatia fetala, la marginea cranial a a ligg.
laterale ale vezicii emite 0 fina ramura flexuoasa reprezentand a. vezicala
craniala. In traiect mai emite a. deferentiala (la mascul) ~i r. ureterala mijlocie.
A. prostatica la mascul reprezinta artera principala a organelor din
ventromedial pe sub glandele veziculare spre marginile laterale ale glandei

prostate. Emite ramuri pentru canalul deferent, ampulele deferentiale, r. ureteral a
/caVitatea
J caudala, a.pelvina,
vezicala secaudala,
deta~eaza in planulIT. gatului
r. uretrala, vezicii
veziculare urinareglanda
~i pentru orientandu-se
prostata,
in sens dorsal emite a. rectala medie destinata ampulei rectale.
A. vaginala (omoloaga cu a. prostatica) se desprinde la extremitatea
craniala a vaginului, ata~andu-se peretilor laterali ai acestuia, unde se imparte in
trei ramuri: r. craniala, reprezinta ramura uterina ce se situeaza lateral fata de
gatul ~i corpul uterin unde se anastomozeaza cu ramuri ale arterei uterine; r.
vezicala caudal a, care emite ramuri ureterale ~i uretrale; r. caudala emite IT.
vaginale, precum ~i a. rectala medie.
R. vestibulara se na~te caudal fata de precedenta, trece ventrolateral de
vestibulul vaginalimpreuna cu n. pudend, emite IT. vestibulare ~i vaginale.
A. perineala emite ramuri pentru buzele vulvei ~i 0 a. rectal a caudala sau
anala care se anastomozeaza cu a. rectala medie.
--- - -- -...
FIG. 47. ARTERELE MEMBRULUI PELVIN LA

CAL
1- Aorta abdominalis; 2- A. iliaca interna; 3- A. iliaca
externa; 4- A. glutea caudalis; 4'· Rr. sacrales; 5- A.
umbilicalis; 6· A. caudalis mediana; 7· A. glutaea
cranialis; 8- A. pudenda interna; 8'· A. prostatica; 8"- A.
rectalis caudalis; 8'''· A. perinealis ventralis; 9- A.
obturatoria; 10· A. iliacofemoralis; 11- A. iliolumbalis;
12- A. circumflexa ilium profunda; 12'- A. cremasterica;
13- A. profunda femoris; 13'· A. circumflexa femoris
medialis; 14- A. epigastrica caudalis; 15- A. pudenda
externa; 16- A. epigastrica caudalis superficialis; 17- A.
dorsalis penis; 18- A. circumflexa femoris lateralis; 19· A.
femoralis; 20- A. genus descendens; 21- A. poplitea; 22-
A. caudalis femoris; 23- A. saphena; 24- A. comitans n.
tibialis; 25- R.. anastomoticus cum a. caudalis femoris
distalis; 26- A. tibialis cranialis; 27· A. tibialis caudalis;
27'- R. anastomoticus cum a. saphena; 28- a. plantaris
medialis; 29· A. plantaris lateralis; 30- Arcus plantaris
profundus; 31- A. tarsea perforans; 32- A. metatarsea
dorsalis III; 33- Rr. superficiales; 34- Aa. metatarseae
plantares II-III; 35- A. digitalis plantaris propria; 36- Rr.
dorsales phalangis proximalis; 37- Rr. dorsales phalangis
mediae; 38- Rr. dorsales phalangis distalis
88 v. C%fan, R. Palicica, Valentina Hri/cu, Carmen Gan/ii, V.Enciu
Fig. 48. ARTERELE MEMBRULUI PELVIN LA CAL

1- Aorta abdominalis; 2- A. iliaca externa; 3- A. iliaca intern a; 4- A. circumflexa ilium profunda;
5- A. testicularis; 6- A. cremasterica; 7- A. profunda femoris; 8- Truncus pudendoepigastricus;
9- A. epigastrica cauda lis; 10- A. pudenda externa; 11- A. femoral is; 12- A. caudalis femoris;
12'- A. saphena; '13- A. genus descendens; 14- A. umbilicalis; 15- A. pudenda externa; 15'- A.
proslatica; 15"- R. urethralis; 16- A. obturatoria; 16'- A. penis media; 16"- A. dorsalis penis; 17-
A. iliacofemoralis; 18- A. glutaea cranialis; 19- A. glutaea caudalis; 20- A. iliolumbalis; 21- M
iliacus; 22- M transversus abdominis; 23- Fascia lomboiliaca; 24- M rectus abdominis; 25- M
sartorius; 26- M. vastus medialis; 27- M rectus femoris; 28- M. tensor fasciae latae; 29- M.
pectineus; 30- M adductor major; 31- M gracilis; 32- M. semimembranosus; 33- Penis; 34- M
obturatorius intern us; 35- M obturatorius internus, pars semipenata
FIG. 49. ARTERELE SACRALE SI COCCIGIENE LA BOU {I)

SI CAL (II)
1- Aorta abdominalis; 2- A. iliaca externa dextra; 3- A. iliaca interna dextra; 4- A. saeralis
mediana; 4'-4IV- Rr. sacrales; 5- A. caudalis mediana; 5'- Rr. caudales; 6- Aa. caudales
ventrolatera[es; '7- Aa. caudales dorsolaterales; 8- A. glutea caudalis; 8'- A. sacralis lateralis
A- Os sacrum; A '- Ala sacralis; B- Vertebrae coccygeae; a- Foramina sacralia pelvina; b-
Promontorium; c- Processus haemalis; d- Processus transversus
90 v. Cotofan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Ganta, V. Enciu
FIG. 51.ARTERELE
MEMBRULUI PELVIN
LABERBEC
1- Aorta abdominalis; 2,2'-
A. iliaca externa; 3,3'- A.
iliaca intern a; 4- A. sacralis
mediana; 4'- Rr. sacrales; 4"-
FIG. 50. ARTERELE A. caudalis mediana; 5- A. tes-
ticularis,' 6- A. circumflexa ilium
SPA TIULUI POPLITEU profunda; 7- A. umbilicalis; 7'- A.
Sf ALE REGIUNII vesicalis cranialis; 8- A. ductus
CAUDALE A GAMBEr deferentis; 9- A. iliolumbalis; 10- A.
LACAL obturatoria; 11- A. glutaea cranialis;
1- M gastrocnemius, caput 12- A. glutaea caudalis; 13- A. pudenda
laterale; 2- M gastrocnemius, interna; 14,14',14"- A. prostatica; 15,15'- A. urethralis; 16- A.
caput mediale; 3- M popliteus; dorsalis penis; 17- A. profundafemoris; 18- Truncus pudendo-
4- M extensor pedis lateralis; epigastricus; 19- A. epigastrica caudalis; 20- A. pudenda
5- Mflexor pedis longus; 6- M externa; 21- A. abdominalis caudalis; 22,23- Rr. scrotales
flexor digitalis pedis superfi- ventrales; 24- A. epigastrica caudalis superficialis; 25- A.
cialis femoralis; 26- A. caudalis femoris proximalis; 27- A. saphena;
a- A. femoralis; b- A. caudalis 27'- Rr. cutanei; 27"- Rr. calcanei; 28- A. genus descendens;
femoris; c- Aa. surales; d- A. 29- A. plantaris medialis; 30- A. plantaris lateralis
poplitea; e- A. tibialis cra- A- Vertebrae lumbales; B- Os sacrum; C- Symphysis pelvina;
nialis; f- A. tibialis caudalis; g- D- Tibia
A. saphena; h- A. nutricia ti- a- Ureter; b- Ductus deferens; c- Vesica urinaria; d- Gl.
biae; i- A. comitans n. tibialis; vesicularis; e- Penis; f- Processus vaginalis; g- M gracilis; h-
j- R. anastomoticus; 1-A. plcm- M semimembranosus; i- M sartorius; j- M vastus medialis; 1-
taris medialis; m- R. anasto- M rectus femoris; m- M. transversus abdominis; n- Anulus
moticus cum a. saphena; n- A. vaginalis; 0- M tensor fasciae latae; p- Tendo calcaneus
plantaris lateralis; 0- A. maleo- communis; r- M fibularis tertius
laris caudalis lateralis
A. peniana, terminala a arterei pudende interne la toate speciile, se

continua cu a. dorsala a penisului (foarte redusa la cal), emite artera bulbilor
penisului
cavernos. p~ntru
LJa iapatesutul
este spongios
omoloaga ~i cu
a. profunda
artera bulbilor
a penisului
vulveipentru
care baza
iriga corpului
tesutul
eJ.:eticil respectiv. '
~ {La rumegatoare. Aorta abdominala se termina pnn 5 ramun: aa. iliace
_~xterile ~a. iliace interne, a. artera sacrata . ~ La capra, arterele iliace se
desprind intr-un trunc 1 comun (a. iliaca comuna), care se bifurca dupa un traiect
sc\trt (Fig.15l) .
. .. A. sacrata mediana este situata in cont;nmlrp~ ~nrtp.; c1escende pe fata
ve~trala a sacml11; deJa varful caruia se continua cu a. caudala mediana situata
in ~antul hemal. In spatiile intervertebrale emite rr. caudale care se anasto-
~in.oze~za succesiv, nascand ventral ~i dorsal fata de procesele transverse arterele
caudale ventro ~i dorso laterale. Ramurile arteriale caudale realizeaza numeroase
anastomoze arteriovenoas~nd "c6Ipu5culii caudali".
-=---- A. iliaca interna este mult mai lunga decat la ecvine terminandu-se caudal
fata d~isch-~n a pudenda interna si respectiv a. glutea caudala.
-Umaceste motive, a. ombilicala, a. iliolombara, a. lutee craniala, a. prostatica
~i a. vaginala sunt colaterale a e arterel 1 lace mterne (Fig. 52).
--. - --.~~~
Fig. 52. ARTERELE ILIACE LA BOD

1- Aorta abdominalis; 2- A. iliaca extern a dextra; 3- A. circumflexa ilium profunda; 4- A. fe-
moralis; 5- A. profundafemoris; 6,7- A. circumflexa femoris lateralis; 8- Tr. pudendoepi-
gastricus; 9- R. obturatorius; 10- A. circumflexafemoris" medialis;' 11- A. iliaca interna; 12 -A.
glutea crania lis; 13- A. sacra/is mediana; 14- A. prostatica s. vaginalis; 15- A. pudenda interna;
16- A. glutea caudalis
92 V. Catalan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Ganfa, V.Enciu
A. ombilicala se desprinde in unghi ascutit, orientandu-se ventrocranial

spre polul apical al vezicii urinare, dupa un traiect de 8-10 cm emite a. uterina
(la vaca), principal a artera a uterului la toate speciile.
A. uterina (omoloaga cu a. deferential a la taur) are un calibru de 3-5 mm
care variaza dependent de starea fiziologica a uterului. Descrie 3-4 flexiuni largi
atingand partile laterale ale corpului uterin unde se termina in doua ramuri
primare, anterioara ~i posterioara. Ramura primara anterioara se trifurca in
ramuri secundare, din care doua laterale ~i una mediala. Ramurile secundare emit
ramuri terti are lungi, care parcurg flexuos peretele uterin de la mica spre marea
curbura a coarnelor uterine, in sens cranial se anastomozeaza cu ramura uterina
din a. ovariana. Ramura primara posterioara emite, de asemenea, trei ramuri
secundare, una craniala, ce se anastomozeaza la ramura primara anterioara, una
mijlocie care pe fata ventral a a corpului uterin se anastomozeaza cu simetrica ei,
in sens transversal ~i 0 ramura caudala care iriga colul uterin ~i se anastomo-
zeaza la ramura craniaHi a arterei vaginal~
f;r iIiolombara are acela~i teritoriu de distributie ca la alte specii. A. glu-
tea cranial a este reprezentata cel mai frecvent de doua ramuri puternice desti-
nate mu~chilor glutei, prima ramura emite ~i ramurile sacrale I ~i II. A. obtura-
toare ~i a. iliacofemurala lipsesc, teritoriullor de distributie fiind suplinit prin
dezvoltarea arterelor circumflex a femurala mediala ~i respectiv circumflex a
femurala laterala. A. vaginala este ultima colaterala a arterei iliace interne,
atinge peretii vaginului continuandu-se in sens cranial cu 0 a. uterina din care se
desprinde a. vezicala caudala, r. ureteral a ~i uretrala, precum ~i arterele rectala
medie ~i caudaIa. A. prostatica la taur are acela~i teritoriu de distributie ca la
alte ~iU
, A. pndenda interna spre deosebire de iapa se termina prin a. dorsala a
,Qi.torisului ~i a. bulbilor vulvei. Pe traiect mai emite a. vestibulara ~i a. perineala
ventrala, care a mve u arca el ischiatice emite a. labiala dorsala dupa care se
continua in sens ventral cu 0 lunga ramura mamara, destinata sferturilor
posterioare ale mamelei. La taur ~i berbec a. pudenda interna se termina prin
artera penisului, la baza corpilor caverno~i emite a. bulbilor penisului ~i a.
peniana profunda, dupa emiterea acestor ramuri se continua cu a. dorsala a
penisului care, la nivelul primei curburi a flexurii sigmoide a penisuhii, se
anastomozeaza convergent cu congenera ejJ ~
La suine. Arterele iliace sunt asemanatoare in general cu cele ale
rumegatoarelor. A. uterina desprinsa tot in trunchi comun cu a. ombilicala, in
apropierea coarnelor uterine emite 3-4 ramuri primare care se anastomozeaza
intre ele formand 0 arcada arteriala uterina din care pornesc ramuri spre coarnele
uterine ~i corpul uterului, in sens cranial arcada se anastomozeaza cu r. uterina
din a. ovariana, iar ramura caudala se anastomozeaza cu a. vaginala. Terminalele
pudendei interne la scroafli ~i vier sunt asemanatoare celor de la rumegatoare.
La carnivore. Aorta abdominala se termina in planul vertebrei L4 prin 3
ramuri, doua artere iliace externe ~i 0 artera iliaca comuna. A. iliaca comuna,
dupa 3-4 cm, se termina de asemenea prin 3 ramuri, respectiv, aa. iliace interne
~i a. sacrata mediana. A. pudenda intern a emite 0 puternica artera vaginala
care, prin ramura ei uterina, extrem de lunga, parcurge in sens sagital liga-
mentele late ale coarnelor uterine pentru a se anastomoza la varful acestora eu
ramura uterina a arterei ovariene.
1.2.2.2.8. Artera iliaca extern a
r~amura
~ .terminaHi externa
(Arteriaa aortel
iliaca extern
abdommale,
a) a. IlIaca extern a este
situata la marginea aperturii pelvine craniale, inaintea trunchiului venos omonim
pana la nivelul inelului femural, de unde se continua cu a. femurala. In traiectul
ei, emite urmatoarele colaterale: a. eircumflexa iliaca profunda, a. deferentiala
sau a. uterina (la ecvine) a. profunuaferriuffiTa.
La ecvine. A. circuilifIeXa'lTiaca profunda este prima colaterala a arterei
iliaee ext erne uneori putandu-se na~te direct din aorta. Se dirijeaza oblie ven-
trolateral spre unghiul extern al iliului unde se bifurca intr-o 1'. craniala ~i 0 r.
ventrala. R. craniala patrunde ~i se ramifica in mm. abdominali inferiori, r. ven-
trala, mai lunga, parcurge fat a mediala ~i m. tensor al fasciei lata distribuindu-se
mu~chiului respectiv ~i nodului limfatic subiliac.
A. uterina, corespunzand arterei deferentiale de la mascul se angajeaza la
iapa intre foitele ligamentului larg pana la marginea laterala a cornului uterin, unde
se bifurca intr-o ramura craniala ~i 0 ramura caudala. Ramura craniala, conform
normei comune, se anastomozeaza cu r. uterina a arterei ovariene, iar cea caudaHi
eu ramura uterina a arterei vaginale. A. deferentiala (a. cremasterica) este foarte
redusa ~i iriga canalul deferent, cremasterul intern ~i cordonul testicular la armas~
1-A:. femuraHi profunda este un trunchi arterial comun des prins proximal
fat a de inelul femural ~i care, dupa un scurt traiect de 3-4 cm, se termina prin a.
circumflexa femurala mediala ~i trunchiul pudendoepigastric. J:runchiul..puden-
doepigastric se dirijeaza dorsal fata de inelul feinural spre margirre'<tc-auCIafa-a-
inelului inghinal profund, unde se termina prin a. epigastrica caudala ~i a.
pudenda externa. A. epigastrica caudala urmare~te plan~eul eavitatii abdominale
in lungul marginii laterale a m. drept abdominal unde se anastomozeaza cu a.
epigastrica craniala. Mentionam ca in apropierea originii poate emite 0 a.
vezicala medie (la suine ~i carnivore) ~i a. cremasterica (la bovine, suine ~i
carnivore). A~a cum am mentionat, ,arcul anastomotic epigastric prime~te la
randullui numeroase anastomoze ale ramurilor ventrale lombar,U
fA. pudenda extern a este mai dezvoltata decat a. epigastrica, trece prin
traiectul inghinal, caudomedial fata de procesul vaginal sub inelul inghinal su-
perficial se termina in a. subcutanata abdominala (a. epigastrica caudala super-
ficiala) ~i a. craniala a penisului. A subcutanata abdominaUi emite la masculi a.
preputiala, iar la femele, a. mamara craniala ~i respectiv a. mamara caudala.
A. circumflexa femurala mediala se dirijeaza prin inelul femural in sens
ventrocaudal intre m. pectineu ~i portiunea mediala a m. iliac, apoi pe fata
mediala a femurului se curbeaza caudolateral in musculatura caudomediala a
coapsei, la acest nivel realizeaza numeroase anastomoze cu a. glutea caudala ~i
a. femurala caudal~~/
care, prin ramura ei uterina, extrem de lunga, parcurge in sens sagital liga-
mentele late ale coarnelor uterine pentru a se anastomoza la varful acestora cu
ramura uterina a arterei ovariene.
1.2.2.2.8. Artera iliaca externa
r~amura
~ .terminala externa
(Arteriaa iliaca
aortei extern
abdominale,
a) a. iliacil externa este
situata la marginea aperturii pelvine craniale, inaintea trunchiului venos omonim
pana la nivelul inelului femural, de unde se continua cu a. femurala. In traiectul
ei, emite urmatoarele colaterale: a. circumflexa iliaca profunda, a. deferentiala
sau a. uterina (la ecvine) a. profunnafeITiuRiTa.
La ecvine. A. circumneialTiaca profunda este prima colaterala a arterei
iliace externe uneori putandu-se na~te direct din aorta. Se dirijeaza oblic ven-
trolateral spre unghiul extern al iliului unde se bifurca intr-o r. craniala ~i 0 r.
ventrala. R. craniala patrunde ~i se ramifica in mm. abdominali inferiori, r. ven-
trala, mai lunga, parcurge fata mediala ~i m. tensor al fasciei lata distribuindu-se
mu~chiului respectiv ~i nodului limfatic subiliac.
A. uterina, corespunzand arterei deferentiale de la mas cuI se angajeaza la
iapa Intre foitele ligamentului larg pana la marginea laterala a cornului uterin, unde
se bifurca intr-o ranmra craniala ~i 0 ramura caudala. Ramura craniala, conform
normei comune, se anastomozeaza cu r. uterina a arterei ovariene, iar cea caudala
cu ramura uterina a arterei vaginale. A. deferentiala (a. cremastericil) este foarte
redusa ~i iriga canalul deferent, cremasterul intern ~i cordonul testicular la armas~
1-A. femurala profunda este un trunchi arterial comun desprins proximal
fat a de inelul femural ~i care, dupa un scurt traiect de 3-4 em, se termina pl'in a.
circumflexa femurala mediala ~i trunchiul pudendoepigastric. Trunc..biul.puden-
doepigastric se dirijeaza dorsal fata de inelul fe-mural spie margirrectca\lifaJa -a-
inelului inghinal profund, unde se termina prin a. epigastrica caudala ~i a.
pudenda externa. A. epigastricil caudala urmare~te plan~eul cavitatii abdominale
In lungul marginii laterale am. drept abdominal unde se anastomozeaza cu a.
epigastrica craniala. Mentionam ca in apropierea originii poate emite 0 a.
vezicala medie (la suine ~i carnivore) ~i a. cremasterica (la bovine, suine ~i
carnivore). A~a cum am men-tionat, arcul anastomotic epigastric prime~te la
c
randullui numeroase anastomoze ale ramurilor ventrale 10mbarU

fA. pudenda extern a este mai dezvoltata decat a. epigastrica, trece prin
traiectul inghinal, caudomedial fata de procesul vaginal sub inelul inghinal su-
perficial se termina in a. subcutanata abdominala (a. epigastrica caudal a super-
ficiala) ~i a. craniala a penisului. A subcutanata abdominala emite la masculi a.
preputial a, iar la femele, a. mamara craniala ~i respectiv a. mamara caudala.
A. circumflexa femurala mediala se dirijeaza prin inelul femural in sens
ventrocaudal intre m. pectineu ~i portiunea mediala a m. iliac, apoi pe fata
medial a a femurului se curbeaza caudolateral in musculatura caudomediala a
coapsei, la acest nivel realizeaza numeroase anastomoze cu a. glutea caudala ~i
a. femurala caudal~~/
94 V. Cotolan, R. Palicica, Valentina Hri!cu, Carmen Gantii, V. Enciu
A. femuraHi. Reprezinta continuarea directa a iliacei externe in regiunea

femurala, parcurge trigonul femural, cuprins intre inelul femural ~i inelul marelui
adductor, de unde se continua cu a. poplitee. In trigonul femural, este acoperita
de limfocentrul inghinal pro fund ~i acopera la randul ei v. femurala. In traiect
emite urmatoarele colaterale: a. circumflexa femurala laterala, a. safena, a.
descendenta a genunchiului, a. femurala caudala.
A. circumflexa femuraHi Iaterala (la cal este formata numai de 0 singura
ramura descendenta) i~i are originea sub inelul femural, in unghi ascutit, se
dirijeaza cranial intre m. sartorius ~i m. marele psoas pentru a aborda spatiul
conjunctiv dintre m. vastul medial ~i m. dreptul femural la irigarea carora
contribuie.
A. safena se deta~eaza in segmentul distal al trigonului femural pe care 11
parase~te situandu-se la fata interna a m. gracilis, acompaniat de v. ~i n. safen,
pana pe fat a mediala a gambei unde se imparte intr-o r. craniala ~i 0 r. caudala.
Ramura caudala este mai dezvoltata, urmare~te radacina caudala a venei safene
pana la extremitatea distala a tibiei unde se anastomozeaza la ecvine cu a. tibiala
caudala. Dupa realizarea acestei anastomoze se termina in teaca plantara a
tarsului (retinaculul flexor) prin doua aa. plantare, laterala ~i mediala0
(Aa. plantare, laterala ~i mediala in marea teaca plantara a tarsulm parcurg
marginile tendonului flexorului profund al falangelor, satelite nervi lor plantari,
pana sub tars unde se anastomozeaza transversal intre ele, prin ramuri profunde,
realizand "arcul plantar profund" la care participa ~i a. tarsica perforanta.
Ramurile superficiale ale aa. plantare, foarte fine, se continua medial ~i lateral
fata de tendoanele flexorilor, pana la extremitatea distala a metapodiului unde se
anastomozeaza la a. digitala proprie laterala. Din arcul plantar profund se
desprind spre distal aa. metatarsice plantare II III
~i care sunt mai dezvoltate
decM ramurile superficiale amintite. Toate aceste ramuri se anastomozeaza distal
printr-un trunchi colector (uneori, succesiv) la ramura perforanta distala a arterei
metatarsice dorsale III. Ramura caudala a arterei safene se distribuie pielii din
regiunea mediala a gambei.
A~ descendenta genunchiului se orienteaza ventrocranial printre m.
sartorius ~i m. gracilis, pe fata mediala a articulatiei genunchiului, nivel la care
se distribuie arboriform.
A. femurala caudala este ultima colaterala a arterei femurale desprinsa la
nivelul inelului m. adductor mare. Se situeaza intre m. biceps femural ~i m.
semitendinos (spatiul conjunctiv popliteu) unde se termina prin n. ascendente ~i
descendente: n. ascendente iriga musculatura propulsoare, caudolaterala a
coapsei, in care realizeaza numeroase anastomoze cu arterele amintite; n. des-
cendente; contribuie la irigarea limfocentrului popliteu ~i m. gastrocnemien; 0
ramura lunga insotitoare a ,J!:: tibial se anastomozeaza proximal calcaneului,

convergent la a. safen~.
A. popHtee. ) iff"distal a. femurala angajandu-se intre mm. gastro-
Comn1ua
cnemieni, apoi pe fat a caudala a lig. capsular al articulatiei, in spatiul interosos
crural se termina prin a. tibiala craniala ~i a. tibiala caudala.
Pe traiectul ei emite urmatoarele colaterale: aa. proximale ale genun-
chiului, mediaUi ~i laterala (destinate epifizei distale a femurului), a. medie a

genunchiului (ce abordeaza incizura intercondiliena a femurului), aa. distale ale
genunchiului, lateral a ~i mediala (destinate epifizei proximale a tibiei).
A. tibiaHi caudala se angajeaza initial sub m. popliteu, apoi intre m.
flexor medial ~i lateral al degetelor, proximal fat a de tars strabate f~scia gam-
biera formand 0 dubla inflexiune la care se anastomozeaza a. safena. In traiectul
ei emite rr. musculare pentru mu~chii caudali ai gambei, precum ~i a. de nutritie
a tibiei.
A. tibiala craniala reprezinta adevarata continuare a arterei poplitee in
partea craniala a tibiei pe sub m. tibial cranial pana la extremitatea distala a
gambei, de unde se continua pe fata dorsala a tarsului cu a. dorsala a piciorului.
Pe traiectul ei emite a. de nutritie a fibulei, rr. musculare pentru mu~chii craniali
ai gambei ~i a. interosoasa a gambei, la bovine ~i suine. La extremitatea distal a
a tibiei emite aa. maleolare craniale, lateral a ~i mediala, pre cum ~i 0 ramura
superficiala fina care insote~te tendoanele mu~chilor extensori.
A. dorsala a piciorului la nivelul conductului tarsi an (cuboscafocunean),
emite a. tarsica perforanta, dupa care se continua cu a. metatarsica dorsala III. In
traiect emite a. tarsice dorsale, lateral a ~i mediala, pentru irigarea regiunii
dorsale a jaretului.
A. tarsica perforanta parcurge conductul tarsian in sens plantar ~i se
anastomozeaza sub tars la arcul plantar profund; in interiorul conductului emite
numeroase ramuri destinate sinovialelor mediotarsiene ~i oaselor tarsiene.
A. metatarsica dorsala III, la ecvine reprezinta principala artera a
regiunii metapodiului, este situata in ~antul vascular dorsolateral al extremitatii
proximale a metatarsului principal, apoi intre acesta ~i metatarsul rudimentar IV,
la extremitatea distala a caruia se continua cu 0 ramura perforanta distala.
Aceasta din urma trece pe fata plantara a spatiului interosos metatarsian, pro-
ximal fata de marii sesamoizi, prime~te anastomoza aa. metatarsice plantare ~i
formeaza 0 a. digitala plantara comuna III ce se termina prin cele doua aa. digi-
tale plantare proprii, mediala ~i laterala asemanatoare ca topografie ~i colateral~.

cu cele de la membrul tora~ ~.
La rumegatoare. A. iliaca externa este asemanatoare ca traiect ~i topo-
'#=
grafie cu cea de la ecvine, dar difera prin originea ~i calibrul colateralelor emise.
A. circumflexa iliaca profunda este mult mai dezvoltata decat la ecvine,
mai ales prin ramura ei ventrala care se distribuie ~i mu~chiului vast lateral ~i
drept femural, datorita lipsei a. iliacofemurale la aceasta specie. A. femurala
profunda este de asemenea dezvoltata atingand in calibru (la oaie ~i capra)
artera femurala, emite 0 ramura obturatorie care patrunde de jos in cavitatea
pelvina ~i participa la irigarea m. obturator ~i a organelor de pe planseul cavitatii
jlelvine. A. pudenda extern a nu participa la lrigarea penisului, emite la masculi
rr. preputlale, -a.cremasterica ~i a. scrotal a ventrala. ca, a. udenda extern a
este mai dezvoltata fiind artera principala a ugerului. Sub inelul inghma se
-----imparte in doua ramuri: a. mamara caudala, a. subcutanata abdominala. A.
mamara caudala emite ramuri pentru parte a laterala a sferturilor caudale ale
ugerului, pentru nodullimfatic inghinal superficial (In. retromamar) ~i primqte
96 v. Cotolan, R. Palidea, Valentina Hriteu, Carmen Gantii, V. Enciu
anastomoza ramurii mamare a arterei pudende interne. A. subcutanata

abdominalli emite 0 a. mamara mediala care prin ramurile craniale ~i caudale
iriga partea mediala a mamelelor ~i apoi 0 a. mamara craniala care emite
numeroase ramuri ventrale pentru partea externa a mamelelor anterioare. A.
subcutanata abdominala prime~te la vaca anastomoza unei ramuri mamare din
ramura descendenta a arterei circumflexe iliace profunde.
A. femurala, a. poplitee ~i a. tibiala craniala sunt asemanatoare celor de la
ecvine. A. circumflexa femurala laterala este mult mai dezvoltata prezentand
3 ramuri: ascendenta, transversa, descendenta. Ramura transversa se angajeaza
intre vastullateral ~i m. dreptul femural, r. descendenta sau a. femurala craniala
abordeaza interstitiul dintre vastul medial ~i m. dreptul femural (insotita de n.
femural), iar ramura ascendenta supline~te teritoriul de irigare al a.
iliacofemuralei de la ecvine.
A. safena la rumegatoare, porc ~i carnivore este mult mai voluminoasa,
reprezentand vasul principal al regiunii caudale a gambei. Proximal ca1caneului,
nu realizeaza anastomoze cu a. tibial a caudala, ci se termina in teaca plantara a
tarsului prin doua art ere plantare, mediala ~i laterala.
A. plantara mediala este mai dezvoltata sub tars realizeaza arcul plantar
pro fund impreuna cu plantara laterala ~i a. tarsici'i perforantii. Din arcul plantar
profund se Clesprind distal 5 artere: 2 superficiale, reprezentand fiecare ramurile
superficiale plantare mediala ~i laterala ~i 3 aa. metatarsice plantare II, III, IV.
Ramura superficiala din a. plantara mediala este mai dezvoltata. La extremitatea
distala a metatarsului cele 3 aa. metatarsice plantare impreuna cu IT. superficiale
primesc anastomoza unei ramuri perforante distale din a. metatarsica dorsala III
realizand astfel arcul plantar superficial ~i totodatii cea de a doua legiitura
anastomotici'i intre sistemul arterial dorsal ~i plantar al metapodiului. Din arcul
plantar superficial se desprind 3 artere digitale comune: a. digital a plantara
comuna II (relativ redusa), a. digitala plantara comuna III (de calibru mare), a.
digitala plantara comuna IV (redusa). Aa. digitale plantare comune II, III ~i IV
sunt asemanatoare ca traiect ~i sistem de distributie celor de la membrul toracic
(Fig. 53 ~i 54).
A. tibiala caudala (la rumegatoare, suine, carnivore) este redusa in volum,
epuizandu-se in musculatura caudala a gambei.
A. dorsala a piciorului, dupa emiterea arterelor tarsice laterala ~i mediala
~i a ramurii perforante (pentru arcul plantar profund) se continua cu a.
metatarsidi dorsala III care, plasata in ~antul intermetatarsian dorsal, sub
tendoanele extensorilor, prin a. interdigitala se anastomozeaza in spatiul inter-
digital la a. digitala plantara comuna III, dupa care emite aa. digitale proprii
axiale.
La suine. A. iliaca extern a este asemanatoare celei de la rumegatoare (Fig. 51).
A. safena se termina la fel ca la rumegatoare prin aa. plantare mediala ~i
laterala. Aa. plantare"r·ealizeaza prin ramurile lor profunde sub tars, arcul
plantar pro fund impreuna cu a. tarsici'i perforanta. Din acest arc se desprind trei
art ere metatarsice plantare II, III ~i IV. Ramura superficiala din a. plantara
mediala, mult mai dezvoltata, nascuta proximal arcului plantar profund, la
FIG. 53. ARTERELE DORSALE ALE ACROPODIULUI

LA VAcA
a- A. metatarsea dorsalis III; b- A. interdigitalis; c- A. digitalis
propria IV axialis; c' - A. digitalis propria III axialis; 1'- R.
dorsalis phalangis proximalis; g- R. dorsalis phalangis mediae
1- Tendo m. extensor digitalis pedis lateralis; 2- Tendo m.
extensor digitalis communis; 3- Tendo m. extensor digiti III
proprius; 4"- Portio colateralis digiti IV m. interossei medii; 8-
Ligg. colateralia axialia
Fig. 54. ARTERELE DIGITALE PROPRII AXIALE LA VAcA

a- A. metatarsea dorsalis III; b- A. interdigitalis; c- A. digitalis propria IV axialis; c '- A. digitalis
propria III axialis; d- R. superficialis; e- A. digitalis plantaris communis III; e' - A. digitalis
plantaris communis II; f- R. plantaris phalangis proximalis; 1'- R. dorsalis phalangis proximalis;
g- R. dorsalis phalangis mediae; h- R. tori digitalis axialis .
2- Tendo m. extensor digitalis communis; 3- Tendo m. extensor digiti III proprius; 4- M.
interosseus medius; 4'- Portio interdigitalis digiti III m. interossei; 5- Anulus tendineus m.flexor
digitalis superficialis; 6-Tendo m. flexor digitalis profundus; 7 - Vaginafibrosa digiti manus s.
Retinaculum flexorum s. Lig. anulare digiti,' 8- Lig. collaterale axiale; 9- Lig. interdigitale
distale; 10- Lig. interdigitale proximale
98 v. Cotolan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Gantii, V. Enciu
I A /1
FIG. 55. ARTERELE

AUTOPODIULUI PELVIN LA CAL
(A)
SI BOU (!3)
1- FATADORSALA~II-FATA
PLANTARA
(LEGENDA LA FIG. 56) / B /1.
extremitatea distaHi a metopodiului se anastomozeaza cu aa. metatarsice plantare

rezultand arcul plantar superficial. Din acest arc se nasc arterele digitale plantare
comune II, III ~i IV din care rezulta arterele digitale plantare proprii.
A. dorsala a piciorului, dupa ce emite aa. tarsice ~i ramura perforanta, se
continua cu a. metatarsica dorsala III. Aa. metatarsice dorsale II ~i IV provin din
ramurile perforante proximale ale aa. metatarsice plantare corespondente. Aa.
metatarsice dorsale se continua distal cu aa. digitale proprii care, printr-o ramura
perforanta distala se anastomozeaza la aa. digitale plantare comune (Fig. 55 A ~i B)
La carnivore. A. subcutanata abdominala, nascuta din a. pudenda
extern a, este voluminoasa ~i participa la irigarea mamelelor inghinale ~i abdo-
minale. A. epigastrica caudala emite pe plan~eul cavitatii abdominale, 0 ramura
dorsala, pentru polul cranial al vezicii urinare.
A. safena, la nivelul gambei emite 0 r. craniala ~i una caudala. R. craniaIa
se ramifica in aa. digitale dorsale comune II-IV, care se vor continua cu aa.
digitale dorsale proprii. Ramura caudala se termina prin aa. plantare, care vor
realiza arcul plantar profund din care se desprind, spre distal, aa. metatarsice
plantare II-IV, a. plantara mediala, prin ramura superficiala, se continua cu aa.
digitale plantare comune II-IV, care, dupa anastomoza cu aa. metatarsice plan-
tare, vor da na~tere la aa. digitale plantare proprii axiale ~i abaxiale (Fig. 56).
1.3. VENELE
(Venae)
Venele sunt vase sangvine cardiopete care i~i au ongmea in capilare,

aducand sangele din intreg organismulla cord. La fel ca la sistemul- arterial, ~i
aici se disting venele micii circulatii (sau pulmonare) ~i venele mari~ circulatii.
Venele au peretii mai subtiri decat arterele ~i inextensibili. In stare de
plenitudine sunt proeminente, sau turtite atunci dnd cantitatea de sange scade.
Numarul venelor este cu mult mai mare decat al arterelor, 0 artera fiind adesea
insotita de 2~sau mai multe vene. De asemenea, calibrul venelor depa~e~te pe cel
al arterelor. In numeroase locuri, prezinta dilatatii fusiforme, enorme sau plexuri
venoase largi. In acest context rezulta ca sistdmul venos are 0 capacitate mai
mare decat sistemul arterial ~i, respectiv, presiunea sanguina in vene este cu mult
mai mica decat in artere. Datorita acestui fapt, este necesar sa existe organe ca
splina, ficatul, pulmonii, pielea etc., care formeaza adevarate "depozite sang-
vine" ce pot introduce sau scoate din circulatie, rapid, cantitati variabile de
sange, dupa necesitati.
Majoritatea venelor poseda la interior sisteme valvulare formate de obicei
din doua valvule a~ezate fat a in fata. Sinusurile valvulare, de forma unor
buzunare adanci, sunt orientate totdeauna in directia inimii.
Cele mai numeroase valvule sunt plasate in venele membrelor, unde
sangele circula antigravitational. Exista ~i vene care pot prezenta la anumite
intervale sfinctere musculare, dispozitive ce permit acumularea rapida de sange,
100 V COlofan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Ganla. V. Enciu
FIG. 56. ARTERELE

AUTOPODIULUI PELVIN LA
PO~C (C)
$1 CAINE ,{D)
1- FATA DORSALA~I1- FATA
PLANTARA
1- R. cranialis ab. a. saphena; 2-5-
Aa. digitales dorsales comunes 1-
IV; 6- Aa. digitales dorsales pro-
priae; 7- R. cauda lis ab a.
saphena; 8- A. plantaris lateralis;
9- R. profundus ab 8; 10- R.
superflcialis ab 8; 11- A. plantaris
medialis; 12- R. profundus ab 11;
13- R. superflcialis ab 11; 9 cum
12- Arcus plantaris profillldus; 14-
Aa. metatarseae plantares II-IV;
15- Rr. perforantes proximales; 16- 23
Rr. perforantes distales; 17,18,19-
Aa. digitales plantares communes
11-lV; 20- Aa. interdigitales; 2 1-
Aa. digitales plantares propriae;
22- RI~ palmares phalangis
proximalis; 23- Rr. dorsales
phalangis proximalis; 24- A.
I II
c
digitalis plantaris V aba-
xialis; 25- A. tibialis cau-
dalis; 26- R. anastomoticus
cum a. saphena; 27- A.
malleolaris caudalis late-
ralis; 28- A. tibialis crania-
lis; 29- R. superjicialis; 30-
A. digitalis dorsalis V aba-
xialis; 31- A. dorsalis pedis;
32- R. tarseus medialis; 33-
R. tarseus lateralis; 34- A.
tarsea perforans proximalis;
35- A. tarsea pelforans dis-
talis; 36- A. arcuata; 37-
Aa. metatarseae dorsales Il-
l V; 38- R. ab a. caudalis fe-
moris; 39- A. comitans n.
tibialis
30
20
20
/
o. II.
cu cre~terea presiunii ~i volumului in teritoriul respectiv, caracteristici:i proprie

structurilor erectile. La 0 vena se deosebesc: originea (radacinile venei),
traiectul, afluentii, terminalele.
Originea este reprezentata de vase mai mici care, dupa ce recolteaza san-
gele dintr-un anumit teritoriu, conflueaza dand na~tere vasului principal. Rada-
cinile unei vene pot fi simple sau multiple.
Traiectul este in general asemanator cu al arterelor ~i, in majoritatea
cazurilor, satelit acestora. In acest caz, se denumesc vene profunde sau satelite,
omonime arterelor pe care Ie insotesc. Exista ~i vene superficiale care sunt
situate in afar a fasciilor profunde ~i nu au satelit arterial. Venele sunt mai
numeroase ~i mai largi dedit arterele pe care Ie insotesc, realizeaza numeroase
anastomoze intervenoase sau formeaza veritabile plexuri venoase. Pe traiectullor
primesc afluentii reprezentati de vasele care recolteaza sangele pe parcurs.
Terminatia unei vene este reprezentata de locul de confluare sau de con-
tinuare directa ~u 0 vena proximala de calibru mai mare. In ultima instanta, sis-
temul venos al organismului conflueaza in doua mari vase, venele cave craniale
~i vena cava caudala, care se varsa in atriul drept.
Sangele circula in vene datorita urmatorilor factori principa1i: aspiratia tora-
cica ~i a cordului (actioneaza indeosebi asupra vene10r cave); contractia
musculaturii scheletice pe venele prevazute cu sistem valvular; unda pulsatila (la
yenele satelite); contractia peretilor vene10r la venele propulsive de tip muscular.
In regiunile indepartate de cord se dezvolta mecanisme speciale care comprima ~i
decomprima plexuri venoase largi (aparatul de amortizare a copitei) (Fig. 57 ~i 58).
1.3.1. Venele pulmonare

(Venae pulmonales)
Sunt reprezentate, in functie de specie, de 4-6 vene care se deschid pe

plafonul atriului stang. Au originea din confluarea venelor segmentale, satelite
arterelor omonime, in venele lobare, proprii fiecarui lob pulmonar. Transporta
sange oxigenat de la pulmon la cord.
1.3.2. Vena cava craniala

(Vena cava cranialis)
Este un vas enorm care' aduce sangele in atriul drept de la cap, gat, mem-
brul toracic ~i cavitatea toracica ~i, partial, de la cavitatea abdominala. Originea
sa este reprezentata de una sau doua perechi de vv. jugulare care alci:ituiesc
trunchiul bijugular ~i de vv. axilare (dreapta ~i stanga) care recolteaza sangele de
la nivelul membrelor. Este plasata intre foitele mediastinului precardiac, sub
trahee ~i la dreapta a. brahiocefalice, pe fata dreapta este acompaniata de n.
frenic. Afluentii venei cave craniale sunt sateliti colateralelor arterei brahioce-
falice, exceptand afluentii care se aduna initial intr-un trunchi comun. La~fata
dorsala a originii ei se d~schid conductele to;acic ~i limfatic dreapt. Inainte de' a
se deschide in atriul drept, v. cava craniala prime~te afluenta v. azigos drepte

(mare a vena azigos la ecvine) prezenta la toate speciile, precum ~i a v. azigos
stanga (la rumegatoare, suine) (Fig. 57 ~i 58).
V. azigos dreapta are originea pe plafonul cavitatii abdominale, prin
confluarea simetrica a vv. lombare III, II ~i 1. Traverseaza diafragma pe partea
dreapta a aortei pe care 0 acompaniaza pana 1a vertebra T 6, unde se curbeaza
ventral, cu diferente specifice, pentru a se deschide in v. cava craniala. La rume-
gatoare ~i suine v. azigos stanga se deschide in sinusul coronar. Pe traiectul ei
prime~te ca afluenti vv. intercostale dorsale ~i v. bronhoesofagiana.
Venele intercostale recolteaza sangele de la musculatura spinarii, peretii
cavitatii toracale, pleura parietala ~i de la sinusurile rahidiene. Vena bronho-
esofagiana i~i are originea in confluarea venelor bronhice cu venele esofagiene
~i sunt satelite arterelor omonime.
Vena toracicii interna este dezvoltata in mod deosebit la rumegatoare,
unde primqte prin v. epigastrica craniala afluenta v. epigastrice caudale super-
ficiale (sau subcutanata abdominala), care descarca sangele din partea anterioara
a plexului venos bazal al mamelei (Fig. 58).
Prime~te afluenta venelor intercostale ventrale, vv. pericardiace, vv. timice
~i a vv. sternal
l)Trunchiul bijugular sau confluentul jugular

(Truncus bijugularis)
cl-..' ~_
Etste
! situat ventral de trahee, la baza gatului, rezulta din confluarea celor 2
perechi de vv. jugulare, interna (la callipse~te) ~i externa. Dupa un foarte scurt
traiect se une~te cu v. axilara, pentru a forma v. cava craniala. Adventicea
acesteia din urma adera la periostul intern al primei perechi de coaste, mentinand
astfellumenul venei larg deschis. La suine ~i carnivore, vv. jugulare interne con-
flueaza initial in vv. jugulare externe, (la baza gatului), apoi fiecare din ele pri-
me~te afluenta venei axilare, formandu-se astfel doua trunchiuri venoase brahio-
cefalice, drept ~i stang. Din confluarea acestora se formeaza v. cava craniala. La
rozatoare ~i pasari, cele doua trunchiuri venoase brahiocefalice se continua
separat, constituind venele cave craniale, dreapta ~i stanga. La suine, confluenta
brahiocefalica se face cranial primei coaste ~i dorsal fata de manubriul sternal,
iar originea cavei craniale este utilizata la aceasta specie ca lac de electie pentru
recoltarile masive de sange sau sacrificarea animalului.
Vena juguladi externa. Este vasul principal care recolteaza sangele de la
cap ~i gat. La majoritatea mamiferelor este situat in partile laterale ale gatului in
a~a-numitul "jgheab jugular". Medial este in contact cu mm. omohioidian ~i
sternocefalic care 0 separa de cordonul carotic, in plan superficial este acoperita
de m. cutanat al gatului ~i fascia superficiala. La bovine, suine ~i carnivore exista
~i 0 vena jugulara interna, care i~i are originea in v. occipitala ~i acompaniaza
dorsal a. carotida comuna ~i n. vag.
Originea v. jugulare externe este situata caudal fat a de ramura recurbata a
mandibulei, dorsal fata de tendonul m. sternomandibular (la ecvine ~i bovine)
Fig. 57. VENELE LA CAL

I - V. dorsalis nasi; 2- V. angularis oculi; 3- V.facialis; 4- V. labialis mandibularis; 5- Sinus
venae profundae faciaei; 6- V.profunda faciaei; 7- Sinus venae buccalis; 8- V. maxillaris; 9- V.
temporalis superficialis; 10- V. occipitalis; 11- V. masseterica caudalis; 12- V. linguofacialis; 13-
V.jugularis externa; 14- V. vertebralis; 15- V. cervicalis profunda; 16- V. scapularis dorsalis; 17-
plexurile venoase ale copitei; 18- Vv. digitales palmares et plantares propriae; 19,19'- Vv.
digitales palmares et plantares communes III et II; 20- Vv. metacarpeae palmares et vv.
metatarseae plantares communes; 21 -v. radialis; 22- V. ulnaris; 23- V. col/ateralis ulnaris; 24-
Vv. medianae; 25- V. cephalica; 25'- V. cephalica accesoria; 26- V. transversa cubiti; 27- V.
thoracic a superficialis; 28- V. brachialis; 29- V. suprascapularis; 30- V. axillaris; 31- V.
subscapularis; 32- V. cava cranialis; 33- V. azygos dextra; 33'- Vv. intercostales dorsales; 34- V.
digitalis dorsalis communis II; 34'- V. saphena medialis, r. cranialis; 34"- V. saphena medialis,
r. caudalis;35- Vv. tibiales craniales; 36- Vv. tibiales caudales; 37- V. saphena lateralis; 38- V.
caudalis femoris; 39- V. genus descendens; 40- V. epigastrica caudalis superficialis; 41- V.
epigastrica caudalis; 42- V.penis cranialis; 43- V. profunda femoralis; 44- V.penis media; 45-
V. penis; 46- V. femoralis; 47- V. iliaca extern a; 48- V. pudenda interna; 49- V. caudalis
ventrolateralis; 50- V.caudalis dorsolateralis; 51- V. glutaea caudalis; 52- V. iliaca communis;
53- V. circumflexa ilium profunda; 54- V.glutaea cranialis; 55- V. testicularis; 56- V. renalis; 57-
Rr. sacrales; 58- Vv. lumbales; 59- V. cava caudalis
-o
.j::.
~
6l
:[~
"~
p:,
't:I
e.
,,'
,,'
"~
~
'"
i;.
S·
~
FIG. 58. SISTEMUL VENOS LA VACA.. ?
.•..•..
'"
1- V. dorsalis nasi; 2- Vv. labiales maxillares superjiciales; 3- V. labialis mandibularis superjicialis 4- V.facialis; 5- V.frontalis; 6- V. "~
transversa faciei; 7- V. profunda faciei; 8- V. linguofacialis; 9- V. maxillaris; 10- V.jugularis externa; 10'- V. jugular is interna; 11- V.
occipitalis; 12- V. cervicalis superjicialis; 13- V. axillaris; 14- V. cephalica; 15- V. cephalica accesoria; 16- V. digitalis communis II; 16'- V. ~
...
metacarpea palmaris II; 17- V. thoracica externa; 18- V. cervicalis profunda; 19- V. scapularis dorsalis; 20- V. costocervicalis; 21- V. cava ;:;:
'"
cranialis; 22- V. thoracica interna; 23- V. musculophrenica; 23 '- Vv. intercostales ventrales; 23 "- V. costoabdominalis ventralis; 24- V. ~
epigastrica cranialis; 25- V. epigastrica cranialis superjicialis; 26- Vv. intercostales dorsale; 26'- Rr. dorsales; 27- V. azygos sinistra; 28- V. Q
vertebralis 29- Vv. sushepaticae; 30- V. cava caudalis; 31- V. renalis; 32- V. ovarica; 33- Vv. costoabdominales dorsales; 34- V. circumflexa ~
"i;.
ilium profunda; 35- Vv. lumbales; 36- V. iliaca interna; 37- V. iliaca externa; 38- V.pudendoepigastrica; 39- V. epigastrica caudalis; 40- V. "~(
pudenda externa; 41- V. mammaria cranialis; 42- Vv. sinum superjiciales laterales; 43- Circulus venosus papilae; 43'- Plexus venosus basalis ~
uberi; 44- V. mammaria caudalis; 45- V. caudalis mediana; 46- V. glutaea caudalis; 47- V. vaginalis; 48- V. uterina; 49- V.pudenda interna;
50- V. iliolumbalis; 51- V.femoralis; 52- V. caudalis femoris; 53- V. saphena medialis; 54- V. saphena latera lis; 55- Vv. tibiales craniales; ~
1:'>1
'"
56- V. dorsalis pedis; 57- V. metatarsea plantaris IV; 58- Vv. digitales dorsales propriae; 59- V. digitalis plantaris propriae IVabaxialis ~.
printr-o confluare in unghi ascutit a venelor linguofaciaHi ~i maxilara. Pe

traiectul ei, in sens craniocaudal, prime~te urmatoarele afluente: vv. tiroidiene
(craniala ~i caudala), rI. musculare, IT. timice (la rumegatoare), v. cervicala su-
perficiala, v. cefalica. Cand exista 0 v. jugulara intern a, atunci vv. tiroidiene,
laringiene ~i occipitala sunt afluentii acesteia (Fig. 59).
Vena linguofacialii. Este satelita partial arterei linguofaciale, se na~te din
confluarea in spatiu1 intermandibular a venelor faciala ~i linguala, dupa care se
angajeaza la marginea ventral a a parotidei, intretaie in unghi ascutit tendonul m.
sternomandibular ~i conflueaza cu v. maxilara. Pe traiect prime~te afluenta
venelor: sublinguala, glandulare, laringiana craniala (la ovine).
Vv. linguale descarca sangele de la limbii. Sunt reprezentate de v. lingual a
profunda ~i v. lingual a dorsala; v. linguala dorsala acompaniaza n. lingual, diri-
jandu-se dorsal spre v. maxilara in care se varsa; v. lingual a profunda recolteaza
sangele de la baza limbii ~i impreuna cu v. sublinguala se varsa in v. faciala.
V. facialii se formeaza in regiunea suborbitrara, prin confluarea venelor
angulara a ochiului ~i dorsala a nasului. Pana la nivelul incizurii vasculare a
mandibulei este satelita arterei faciale pe care apoi 0 parase~te urmand un traiect
superficial, in spatiul intermandibular, pana la confluarea cu v. lingual a
FIG. 59. VENELE CAPULUI LA CAL

1- V. profunda faciaei et sinus venosus; 2- V. buccalis et sinus venosus; 3- V. facialis; 4- V.
transversa facjaei; 5- V. labialis mandibularis; 6- V. labialis maxillaris; 7- V.jugularis; 8- V.
linguofacialis; 9- V. maxillaris; 10- V. auricularis rostralis; 11- V. auricularis caudalis; 12 - V.
dorsalis nC)si
a- M. caninus; b- M. levator nasolabialis; c- M. levator labii superioris; d- M. zygomaticus; e-
M. buccinator; g- M. depressor labii inferioris; h- M. orbicularis oculi; i- M. malaris; h M.
temporalis; I· M. pterygoideus lateralis; m- M. pterygoideus medialis; n- M. maseter; o-'·M.
omohyoideus; p- M. sternomandibularis; 1'- M. cleidomastoideus; s- M. cleidotransversus; t- M.
parotidoauricularis
106 V. Cotolan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Gan!ii, V. Enciu
profunda. In traiectul ei facial prime~te afluenta venelor lateral a nasului, labiale

(nu sunt sate1ite arterelor omonime, formand un plex venos pe fata externa a m.
bucal), profunda a fetei ~i v. bucala (Fig. 59).
V. profunda a fetei i~i ia originea din extremitatea rostraHi a sinusului
cavernos, prin v. emisara a gaurii orbitorotunde, in hiatusul orbitar traverseaza
periorbita p~ntru a se angaja apoi intre protuberanta maxilara ~i insertia
maseterului. In aceasta portiune prezinta un enorm sinus fusiform (la ecvine) sau
un plex (la bovine) dlJpa care se deschide in v. faciala, sub nivelul spinei faciale.
Pe traiectul e~ prime~te afluenta venelor: oftalmice, palatina mare ~i mica,
infraorbitara. Intre periorbita ~i m. temporal la porc, exista un enorm sinus
oftalmic care se descarca in sens rostral tot prin v. profunda a fetei. V. palatina
mare se caracterizeaza prin faptul ca nu trece prin conductul palatin, ci ventral
de acesta, intre tuberozitatea maxilara ~i lig. pterigomandibular, pentru a conflua
cu v. profunda a fetei.
V. bucala plasata de asemenea sub m. maseter, se deschide rostral in v.
faciala, dorsal de incizura mandibulara, iar caudal, se continua cu v. maxilara.
Sub m. maseter, la bordura inferioara a m. malar vena prezinta 0 dilatatie fusi-
forma denumita sinusul bucal. Atat dilatatia fusiforma a v. profunde a fetei, cat
~i sinusul bucal au un important rolin drenarea sangelui din sinusurile venoase
craniene prin contractia frecventa a musculaturii masticatoare.
Vena maxilara. Este satelita partial arterei omonime. Prezinta initial un
traiect pro fund, la fata mediala a ramurii recurbate a mandibulei, intre mm. pteri-
goidieni, apoi la fat a medial a a gatului condilului mandibular. Caudal acestuia,
camuflat de acinii glandei parotide, prime~te afluenta v. temporale superficiale,
dupa care strabate glanda parotida, pana la unghiul caudal al acesteia unde
conflueaza cu v. linguofaciala constituind una din radacinile venei jugulare.
Radacinile venei sunt reprezentate de trei-patru vv. pterigoide care
descarca sangele din mm. pterigoidieni, sinuslit pietros ventral, precum ~i de la
v. bucala prin care realizeaza legatura cu v. faciala. Pe traiectul ei prezinta
urmatorii afluenti: v. linguala dorsala, care recolteaza sangele de la fata dorsala
a limbii ~i valul palatin; v. alveolomandibulara (satelita arterei), v. temporala
profunda ~i rr. articulare temporomandibulare. In traiectul parotidian, v.
temporala superficiala, rezultata din confluarea venei transversa a fetei cu v.
auriculara rostrala (descarca sangele prin v. emisara retroarticulara, din sinusul
temporal); v. maseterica ventrala, satelita arterei se formeaza prin confluenta
unei ramuri mediale, din m. pterigoidian medial, cu v. maseterica aborala; v.
auriculara caudala, nascuta la baza conchiei auriculare, prin confluarea vv.
auriculare, laterala, intermediara ~i mediala, trece pe suprafata parotidei ~i se
varsa in v. maxi lara opus venei maseterice.
V. occipitala esie ultimul afluent ~i cel mai profund al venei maxilare. Are
ca radacini r. occipitala, care prin v. vertebral a dreneaza sinusul bazilar ~i prin v.
condiliena descarca sinusul venos pietros ventral (Fig. 60).
In regiunea parotidiana, la ecvine, v. maxi lara strabate spatiile conjunctive
dintre acinii glandei parotide pana la unghiul caudoventral al acesteia unde
conflueaza cu v. linguofaciala.
FIG. 60. SINUSURILE VENOAS~ ALE DUREIMATER $1 CAlLE DE

DESCARCARE
1- V.profimda afefei; 2- V. nazala; 3- V. infraorbitala; 4,5- Plexul oftalmic; 6- Vv. pterigoidiene;
7- Sinusul pietros ventral; 8- Sinusul cavernos; 9- Sinusul sagital dorsal; 10- Sinusul sagital
ventral; 11- V. cerebrala mare; 12- V. talamostriata; 13- V. cerebrala ventrala; 14- Sinusul
pietros dorsal; 25- Sinusul trans vel's; 16- V. diploica parietala; 17- Sinusul temporal; 18- Sinusul
bazilar; 19- V. emisara a canalului n. hipoglos; 20- Sinusuri rahidiene ventrale; 21- V.
occipitala; 22- "Coasa" creierului
La rumegatoare, v. maxi lara este situata In spatiul conjunctiv dintre glanda

parotida ~i glanda mandibulara. Ultimul ei afluent 11 constituie v. auriculara
caudala, deosebit de
Sinusurile dezvoltataAr
dureimate~umero~i afluenti mentionati ai v. maxilare
dreneazii sangele de la nivelul craniului. Sistemul venos al encefalului situat In
interiorul neurocraniului, este reprezentat de 0 serie de spatii sangvine largi,
cavitati endoteliale situate Intre lama periostalii ~i meningeal a a durei mater.
Aceste spatii, reprezentand "sinusurile.durei mater" dreneazii sangele de la vv.
cerebrale, cat ~i de la vv. diploice ~i 11conduc prin vv. "emisare" In circulatia
exocraniana, respectiv In venele profunda a fetei, auriculara rostrala, occipitala
~i maxilarii (Fig. 60).
Sinusul longitudinal dorsal este plasat In partea superioara a "coasei
creierului", dreneaza sangele prin vv. cerebrale dorsale de la fata convexa ~i
mediala a emisferelor cerebrale; In apropierea protuberantei occipitale interne
prime~te afluenta sinusului drept care descarca la randullui sinusullongitudinal
ventral. .
Sinusul longitudinal ventral este situat In lungul marginii inferioare' a
coasei creierului. Dupa confluarea sa cu marea vena cerebrala, care recolteaza
sangele de la plexurile coroide cerebrale, talamus ~i corpii optostriati prin v.
talamostriala, se formeaza sinusul drept care conflueaza In longitudinalul dorsal.
Portiunea caudalii a celor doua sinusuri confluate (ventral ~i dorsal) pana la
108 II: COlolan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Ganlii, II:Enciu
protuberanta occipitaHi, poarHi nume1e de "confluenta sinusaHi", de la acest nivel

i~i ia originea sinusul temporal situat in conductul parietotemporal.
Sinusul temporal, in spatele procesului retroarticular al temporalului, se
descarca prin v. emisara a gaurii retroarticulare in v. auriculara rostrala, in
traiectu1 lui mai descarca sangele ~i de la sinusul transvers ~i vv. diploice
parietale.
Sinusul transvers, simetric, cuprins in cuta transversala a durei mater, se
intinde de la protuberanta occipitala interna pana in partea ventral a a cutiei
craniene, la orificiul jugular; drenea~a sangele de la fat a ventral a a encefalului ~i
fata dorsala a trunchiului cerebral. In sens ventral, prin sinusul sigmoidian ~i
apoi prin v. emisadi a gaurii jugulare se dreneaza in sinusul pietros ventral.
Sinusul pietros dorsal, situat pe fata intern a a stancii temporalului,
recolteaza sangele de la cerebel ~i este drenat prin v. emisara a gaurii jugulare tot
in sinusul pietros ventral.
Sinusurile cavernoase sunt plasate la baza emisferelor cerebrale, de 0
parte ~i alta a hipofizei, intre lamele cortului hipofizar, comunica larg intre ele
prin sinusuri intercavernoase (anterior ~i posterior). Colecteaza sangele de la fata
ventral a a emisfere10r cerebrale, hipofiza prin vv. cerebrale ventrale. La randul
lor, sinusurile cavernoase sunt drenate astfel: in sens rostral, prin v. emisara a
gaurii orbitorotunde, in v. profunda fetei; in sens caudal, se continua cu sinusul
sau plexul bazi1ar occipitoatloidian (Fig. 61).
Sinusul bazilar este format din numeroase vene neregulate situate pe fata
dorsal a a occipita1ului ~i at1asu1ui, sangele este drenat in sens ventral prin venele
emisare ale gaurii n. hipoglos ~i jugulara in sinusu1 pietros ventral; in sens
caudal se continua cu sinusurile rahidiene.
Sinusurile rahidiene sunt situate pe p1an~eul canalu1ui ~i la nivelul
fiecarei gauri intervertebrale sunt drenate in vv. intercosta1e, vv. 10mbare sau vv.
sacrale; recolteaza sange1e de la maduva spinarii ~i de la corpul vertebrelor prin
vv. bazivertebra1e.
Sinusul pietros ventral, situat extracranian, este reprezentat de un foarte
vo1Ul!l'1inos"lac sangvin" care se intinde sub corpu1 sfenoidu1ui, de la procesul
pterigoidian pana in fosa condiliana unde se termina in fund de sac. Prime~te
afluenta vene10r emisare ale gaurii jugulare ~i gaurii n. hipoglos ~i se descarca,
la randullui, in sens ventral, prin vv. pterigoide in v. m~\lara, iar in sens caudal,
prin v. condiliena in v. occipita1a (Fig. 60 ~i 62).
1.3.2.2. Vena axilara

(Vena axillaris)
Este principala vena care recolteaza sangele de la membrul toracic. Venele

membrului toracic converg in sens proximal unindu-se in ultima instanta in v.
axilara care constituie<'una din radacini+e trunchiu1ui brahiocefalic. Satelita
arterei omonime, v. axilara reprezinta un vas enorm, plasat la fata mediala a
articulatiei umarului ~i in fosa jugulara, unde conflueaza toate venele profunde
ale membrului toracic, pre cum ~i sistemu1 venos superficial. Urmarind directia
de circulatie a sangelui, se descriu aceste vase incepand cu originea lor la nivelul

segmentului distal al membrului (Fig. 64).
Venele digit ale palmare proprii (mediaHi ~i lateraU'i) sunt satelite arte-
relor ~i nervilor omonimi. I~i au originea la marginea proximaU'i a cartilajlor
complementare prin 3-4 radacini care dreneaza plexurile venoase cartilaginoase,
intern ~i extern ~i v. coronara. In profunzimea tesutului cheratogen, respectiv in
reticulul palmar ~i dorsal, venele formeaza 0 retea velutoasa, podofiloasa,
cutidurala, precum ~i plexurile cartilaginoase intern ~i extern. Aceste plexuri
alcatuiesc in totalitate ceea ce se cheama aparatul venos al piciorului. In canalul
solear al falangei distale este situat un arc venos care, prin ramuri perforante, se
descarca in plexul cartilaginos intern. Plexurile cartilaginoase intern ~i extern
functioneaza ca 0 pompa aspirorespingatoare, prin faptul ca sunt comprimate ~i
decomprimate continuu de actiunea cuzinetului palmar ~i fibrocartilajelor
complementare facilitand astfel circulatia sangvina la nivelul extremitatii. Pe
traiectul lor, vv. digitale primesc afluenti sateliti ramurilor .arteriale. Proximal
marilor sesamoizi, vv. digitale proprii se anastomozeaza alcatuind arcul palmar
superficial, din care se nasc in sens proximal doua categorii de vene, superficiale
~i profunde. Vv. superficiale sunt reprezentate de vv. digitale palmare comune II
~i III, situate intre tendoanele m. flexor pro fund ~i interosos median, sub carp se
anastomozeaza din nou la sistemul profund alcatuind arcul palmar profund. Vv.
profunde sunt formate de vv. metacarpiene palmare II ~i III, situate pe fata
palmara a metacarpului, pana la arcul palmar profund. Din aceasta arcada
anastomotica i~i continua traiectul in sens proximal prin mica teaca palmara a
carpului doua vene, v. palmara mediala ~i v. palmara laterala. V. palmara mediala
(sau radiala) trece prin compartimentul medial al micii teci palmare pana la
extremitatea proximala a regiunii un de se anastomozeaza cu v. palmara laterala
ce a strabatut compartimentullateral al tecii superficiale palmare a carpului. Din
arcada venoasa supracarpiana se desprind trei sisteme venoase principale: vv.
mediane, reprezentate de doua vene satelite ~i paralele, anastomozate intre ele;
v. colaterala ulnara, satelita arterei; v. cefalica (Fig. 63, 65 ~i 66)
V. cefalica reprezinta adevarata continuare a v. radiale sau a v. digitale
comune II, urca pe fata mediaU'i a antebratului, superficial fasciei antebrahiale,
oblic in sens dorsocranial, pana la extremitatea distala a bicepsului, un de
prime~te afluenta v.cefali-ce accesorii, dupa care se continua prin ~antul pectoral
lateral (unde este satelita ramurii ventrale a a. cervicale superficiale) ~i se
deschide in v. jugu1aril externa. Sub ~i la fat a mediala a tendonului distal al m.
biceps, emite v. mediana a cotului care intretaie medial articulatia, pe sub m.
pectoral transvers, pentru a se deschide in v. brahiala (Fig. 64). V. cefalica acce-
sorie dreneaza sangele din reteaua venoasa precarpiana ~i din vv. digitale dorsale
II ~i III (Ia bovine) ~i I-IV (la suine ~i carnivore).'
V. interosoa·sa dorsala participa la descarcarea retelei carpiene dorsale ~i .
prime~te afluenta r. carpiene palmare (la bovine), in arcada radioulnara proxi-
mala, conflueaza 'in v. interosoasa comuna, afluenta a venei mediane (Fig. 65).
Venele bratului. Exceptand v. cefalidi, sunt sate lite arterelor regiunii.
Mentionam v. toracidi superficiaIa (sau v. pintenului) care este un vas de ca-
libru mare, evident prin traiectul pielii, situaHi pe par!ile laterale ale toracelui. La
bovine, este afluenta a v. axilare, iar la ecvine, v. toracodorsale. La carnivore ~i
suine, v. toracica superficiala recolteaza sangele de la mamelele pectorale ~i
abdominale.
1.3.3. Vena cava caudala

(Vena cava caudalis)
Este cel mai voluminos ~i mai lung vas din organism. Se na~te din con-
fluarea, sub corpul ultimei vertebre lombare, a celor doua vene iliace comune.
Este situata pe plafonul cavita!ii abdominale, la dreapta aortei, medial fa!a de
rinichiul drept, apoi in scizura cava a ficatului pana la centrul frenic al
diafragmei pe care 0 perforeaza la extremitatea pilierului intermediar drept. In
cavitatea toracicii este situata sub pulmonul drept, intre lobul caudal ~i cel
accesoriu, intr-o pozi!i~ orizontala, de la extremitatea posterioara a atriului drept
pana la centrul frenic. In regiunea sublombara, cranial arterei renale drepte, vine
in contact cu cisterna limfaticii lombara, fata ventrala este in raport cu
pancreasul, iar fa!a laterala este acoperita de peri'toneu. In cavitatea toracica este
invelita de pleura, in mezonul vascular desprins din foi!a parietala a sacului
pleural drept. Afluen!ii direqi ai venei cave caudale, in sens cranial, sunt venele:
ovariene sau testiculare, renale, suprarenale, lombare, hepatice, frenice. Un loc
special intre afluen!ii venei cave il ocupa v. porta, care dreneaza sangele de la
toata mas a gastrointestinala ~i asigura circula!ia funqionala a ficatului.
Venele ovariene provin fiecare din confluarea unei ramuri ovariene
propriu-zise cu 0 ramura uterina. La rumegatoare, ramura uterina a venei
ovariene este atat de dezvoltata, incat reprezinta principalul vas de descarcare a
uterului. La masculi, v. testiculara are originea in vv. testiculare ~i ale cor-
donului testicular, grupate in jurul flexuozita!ilor arterei testiculare, unde
formeaza "plexul pampiniform" ("carcel de vie"). La rumegatoare, v. vezicala
craniala conflueaza in v. ovariana.
Venele renale sunt largi ~i se varsa direct in v. cava la nivele diferite.
Venele lombare sunt satelite arterelor omonime.
Venele hepatice (sau sushepatice) sunt in numar egal cu lobii ficatului
scurte ~i largi, se varsa in v. cava in por!iunea hepatica a acesteia ~i dreneaza
sangele din sistemul port hepatic.
Venele frenice descarca sangele de la nivelul diafragmei sunt remarcabile
ca volum, aplatizate, vizibile mai ales la nivelul por!iunii aponevrotice. Sunt
ultimii afluen!i ai v. cave caudale (Fig. 57 ~i Fig. 58).
1.3.3.1. Vena porta

(Vena portae)
Este un vas de mare importan!a pentru fiziologia ficatului, dreneaza

sangele de la toate organele digestive abdominale, inc1usiv splina ~i pancreas.
Originea sa este reprezentata de venele care se formeaza din re!eaua capilara a
Anatomia animalelor domestice vol. III III
FIG. 61. SINUSURlLE VENOASE INTERCRANIENE DE LA BAZA CRANIULUI

LA CAL (SEMI SCHEMA)
1- ¥. projunda jaciaei; 1'- V supraorbitalis; 2- V emissaria fissurae orbitalis; 3- Sinus
cavernosus; 4- Sinus intercavernosus rostralis; 5- Sinus intercavernosus cfJudalis;-1J-.Vemi8saria
joraminis ovalis; 6'_ V emissariajoraminisjugularis; 7- V emissariajoraminis n. hypoglossi; 8-
Sinus basilaris; 9- Sinus columnae vertebrales; 10- V vertebralis; 10'- V emissaria occipitalis;
11- V occipitalis; 12 - V emissaria joraminis retroarticularis
------------------~
112 V Corofan, R. Palicica, Valentina Hrircu, Carmen Ganrii, V Enciu
Fig. 62. SINUSURlLE VENOASE EXTRACRANIENE ALE BAZEI CRANIULUI LA

CAL (SEMI SCHEMA)
1- V profundafaciei; 2- V sphenopalatina; 2'- V infraorbitalis; 3- V emissariafissurae orbitalis;
3'- Vv. ophtalmicae; 4- Rr. pterygoidei; 5,6- V temporalis profunda aboralis; 7- Vemissaria
foraminis retroarticularis; 8- Plexus subtemporales; 9- Sinus petrosus ventrales; 10- V emissaria
canalis n. hypoglossi; 1J- Vv. cerebralis ventralis; 12- V emissaria foraminis jugularis; 13- V
vertebralis et v. emissaria occipitalis; 14- V occipitales
Anatom~a animalelor domestice vol. III 11
FIG. 63. VENELE EXTREMITATII

MEMBRULUI TORACIC LA CAL
(FATA MEDIALA)
a- V. cephalica accesoria; b- V. cephalic a; c- Vv.
medianae; d- V. col/ateralis ulnar is; e- Arcus
supracarpeus; f- V. ulnar is; g- V. radialis; h-
Arcus palmaris profundus; i- V. digitalis palmares
communis 11; j- V. digitalis palmaris communis 111;
1- Arcus palmaris superficialis; m- V. digitalis
propria medialis; n- V.phalangis proximalis; 0- V.
coronalis; p- V. tori digitalis; r- Plexul cartila-
ginos extern; s- V. margin is solearis; t- Plexul
venos podofilos
1- M flexor carpi ulnaris; 2- M flexor carpi ra-
dialis; 3- M. extensor carpi radialis; 4,4'- Tendo
m. flexor digitalis superficialis; 5- M. interosseus
medius; 6- Fascia digiti; 7- Tendo m. flexor digi-
talis profundus
11 v. COlofan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Ganla, V. Enciu
FIG. 64. VENELE

MEMBRULUI TORACIC LA
CAL
(FA TA MEDIAL.\.)
a- V suprascapularis; b- V
subscapularis; c- V axillaris; d- V
brachialis; e- V circumjlexa humeri
cranialis; f- V profunda brachii; g-
---- -j V bicipitalis; h- V cephalica; i- V
-----~ transversa cubiti; j- V cephalica
accesoria; m- Vv. medianae; n- V
collateralis ulnar is; 0- V thoracica
superficialis; p- V thoracodorsalis;
r- V interossea communis
1- M subscapularis; 2- M
supraspinatus; 3- M. teres major;
4- M latissimus dorsi; 5- M tensor
fasciae antebrachii; 6- M triceps
brachii, caput mediale; 7- M
coracobrachialis; 8- M biceps
brachii; 9- M extensor carpi
radialis; 10- M flexor carpi
ulnaris; 11- M flexor carpi radialis
MEMBRULUI TORACIC LA BOU
(FATA MEDIALA)
a- V cephalica; b- V cephalica accesoria; c- V
cephalica antebrachii; d- V interossea communis; e- V
transversa cubiti; f- V brachialis; g- R. cutaneus ad v.
radialis; h- V ulnar is; i- Vv. medianae; j- R.
anastomoticus; 1- V radialis; m- V digitalis palmaris
communis III; n- V digitalis palmaris communis II; 0- V
digitalis dorsalis communis; p- Vv. digitales palmares
propriae
1- M tensor fasciae antebrachii; 2- M. flexor carpi
radialis; 3- M flexor carpi ulnaris; 4- M flexor digitalis
superficial is; 5- M extensor carpi radialis; 6- M
brachialis; 7- M pronator teres; 8- Tendo m. abductor
pollicis longus; 9,9'- M interoseus medius; 10- Tendo m.
flexor digitalis profundus
FIG. 66. VENELE EXTREMITATII MEMBRULUI

TORACIC LA BOU
(FA TA LATERAL A)
a- V cephalica,' b- V cephalica accesoria; c,e- V digitalis dorsalis
communis III; d - Vv. digitalis dorsalis communis IV; f- Vv. digitales
dorsales propriae III et IV axiales; g- R. carpeus dorsalis; h- R.
dorsalis ad v. ulnare; i- V meta carpea palmaris IV; j- V digitalis
palmaris propria V,'1- V digitalis palmaris propria IV abaxialis
1- M triceps brachii, caput longum; 1'- M triceps brachii, caput
laterale; 2- M biceps brachii; 3- M extensor carpi radialis; 4- M
.extensor digitalis communis; 4/- M extensor digitalis III; 5- M
extensor digitalis lateralis,' 6- M abductor pollicis longus; 7- M
extensor carpi ulnaris,' 8- M flexor digitalis profundus caput
ulnare; 9- M interosseus medius; 10- Tendo m. flexor digitalis
profundus; 11- Tendo m. flexor digitalis superficialis
--
0\
~
g
:g,
i:l
,;:s
~
~
•.....
(=;.
(=;.
,i:l
~
~
;:s
.....
5'
i:l
~
,,:::;,.'
()
,~
Q
..•
:!
'"
;:s
FIG. 67. REPREZENTAREA SCHEMATICA A VENEI PORTE LA CAL Q
A- Ficat; B- Pancreas; C- Stomac; D- Splina; E- Colon ascendent, curbura centrala; F- Jejun; G- Colon descendent; H- Rect; 1- Rinichi i:l
;:s
-.....
a- V.porta; a' - Vv. perilobulare; a" - Capilare sinusoide; b- V. splenicii; c- V. mezenterica craniala; d- V. mezenterica caudala; e- V. gastrica ,i:l<
stanga (viscerala); f- v gastrica dreapta (parietala); 1'- v pancreatoduodenala craniala; g- V. gastroepiploica; h- V pancreaticoduodenala ~
caudala; i- V. cotica dorsala; j- V cotica medie; 1- V. ileocecocolica; i' - V. colica ventrala; m- V ileocecala; n- V. cecala; 0- V. ileonica t'>:I
mezenterala; p- Vv. jejunale; r- V. rectala craniala (hemoroidala); s- Vv. lombare; t- Orificiul bursei omentale; u- V. cava caudala; u '- Vv.
hepatice; u" - Vv. frenice
"
;:s
;::.
organelor respective ~i care converg dand na~tere la vene omonime organului

tributar. Acestea, la randul lor, vor conflua in trei vene mari care constituie de
fapt riidacinile venei porte: v. splenica, v. mezenterica craniala, v. mezenterica
caudala. Aceste trei radacini, in regiunea sublombara, in partea dreapta a arterei
mezenterice craniale, conflueaza dupa care vena porta cii~tiga un traiect
orizontal, trece prin "inelul pancreasului", angajandu-se in porta ficatului, de
unde se imparte intr-o ramura dreapta ~i 0 ramura stanga, care insotesc divergent
septele capsulei hepatice. Din vv. lobare se desprind IT. interlobulare din care vor
lua na~tere retele venoase perilobulare. Din reteaua perilobulara se desprind
convergent capilare sinusoide care conflueaza in v. centrolobulara. Din aceste
vene sangele este drenat prin vv. suslobulare ~i apoi vv. sushepatice in v. cava
caudala. Acest trunchi vascular venos care la ambele capete prezinta ciite 0 retea
capilara poarta numele generic de "sistem port".
Vena mezentericii caudalii recolteaza sangele de la colonul descendent,
sigmoid ~i rect (exista numai la ecvine), prin v. rectala craniala comunicii cu v.
rectala medie afluenta a v. pudende interne. Intre foitele micului mezenter, v.
mezenterica caudala se dirijeaza cranial pentru a conflua cu v. mezentericii
craniala.
Vena mezentericii cranialii. Este scurta, dar foarte voluminoasa ~i situata
in dreapta arterei omonime. Recolteaza sangele prin venele ileocolica, cecale,
jejunale, satelite arterelor omonime de la organele respective.
Vena splenicii. Colecteaza sangele de la extremitatea stanga a stomacului,
marele epiploon, splina ~i pancreas. La rumegatoare mai prime~te afluen!ii
venelor ruminale (dreapta ~i stanga), v. reticulara, v. gastricii stanga ~i v.
pancreatica care recolteaza sangele de la compartimentele stomacului ~i organele
respective. In scurtul ei traiect, v. porta prime~te afluen!i v. gastrica parietala (la
ecvine), IT. pancreatice ~i v. gastroduodenala, formata din venele gastrica dreapta
~i gastroepiploic a dreapta, precum ~i v. pancreatoduodenala craniala (Fig. 67).
1.3.3.2. Vena iliaca comunii
r~Venele membrului pelvin

(Venaauiliaca
originea
communis)
asemanatoare celor de la membrul
toracic. Din anastomoza vv. digitale proprii, proximal fata de bulet (arcul plan-
tar superficial) se desprind 2 vv. metatarsiene (II, Ill) ~i vv. digitale plantare
comune (II-III) respectiv mediala ~i laterala, pre cum ~i v. digitala dorsala
comuna II(Fig. 69, 70, 71).
Aceste vene urca pana sub tars unde formeaza arcul plantar profund din
care se desprind in sens proximal urmatoarele vene: plantara mediala ~i lateral a
(care strabat teaca plantara a tarsului satelite arterelor ~i se continua in regiunea
gambei cu ramura caudala a venei safene mari); tarsica perforanta (trece prin
conductul cuboscafocunean in sens dorsal continuandu-se cu vv. tibiale craniale).
V. digitala dorsala comuna II
(la ecvine) are un calibru mai mare ~i intretaie fata
dorsomediala a metatarsului, apoi fata dorsomediala a jaretului, de unde se
continua cu radacina craniala a venei safene mediale, in regiunea gambei.
118 V. Cotolan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Gantii, V.Enciu
V.safena mediala apare proeminenta pe fata interna a gambei pe care 0

intretaie in sens dorsocaudal, epifascial, spre fata mediala a coapsei. Este for-
mata din confluarea unei ramuri craniale, reprezentata de continuarea proximala
a v. digitala dorsala comuna II ~i a unei ramuri caudale, continuarea anastomozei
supratarsiene a vv. plantare ~i este afluenta a v. femurale in trigonul femural.
Vena safena lateraBi (sau accesorie) este mai redusa dedit cea mediala ~i
recolteaza sangele de pe fat a laterala a tarsului ~i caudolaterala a gambei. La
baza corzii jaretului (tendonul calcanean comun) conflueaza prin spatiul popliteu
in v. femurala caudala. La rumegatoare, suine ~i carnivore este foarte dezvoltata
~i prezinta doua radacini: 0 radacina craniala nascuta din continuarea venei
digitale dorsale comune III; 0 radacina caudala, constituita din continuarea pe
fat a caudolaterala a jaretului a v. metatarsice plantare.
, Venele profunde sunt satelite arterelor. In regiunea gambei ele sunt duble
~i provin din continuarea arcului venos supratarsian; se anastomozeaza frecvent
transversal in jurul arterei. V. femuraBi in trigonul femural este plasata profund
fata de a. femurala, i~i are originea in v. poplitee, prin inelul mu~chiului adductor
~i se continua proximal, prin inelul femural, cu v. iliaca externa.
Vena iliaca externa. Constituie radacina principala a v. iliace comune.
Este situata la marginea aperturii craniale a pelvisului, caudal ~i u~or lateral fata
de artera iliaca externa.
Vena iliaca interna. Se formeaza din confluarea succesiva a venelor:
pudenda interna, glutea caudala. Afluentii ei sunt sateliti ai arterelor omonime ~i
pot conflua direct, succesiv in v. iliaca externa.
La bovine exista 0 v. uterina (foarte redua) satelita arterei omonime ~i afluenta
a v. iliace interne. La aceste specii principalele vene ale organelor genitale sunt repre-
zentate de v. vaginala ~iv. ovariena. La suine ~i ecvine, v. uterina este afluenta a
v. iliace exteme ~i reprezinta principala vena de descarcare a tractului genital.
La masculi, sangele din regiunea inghinaJa ~i perineala este descarcat de
un plex venos larg situat dorsal fata de corpul cavernos ~i drenat prin v. pudenda
~i v. epigastrica superficiala in vena femurala profunda, prin inelul mu~chiului
gracilis. 0 ramura mai redusa, satelita arterei pudende externe este denumita v.
pudenda accesorie. V. mediana a penisului se descarca prin v. obturatorie. V.
pudenda interna descarca sangele de la corpul spongios al penisului. Structura
particulara a venelor organului copulator se caracterizeaza prin prezenta valvulei
conice cu sfincter muscular neted, care confera organului capacitatea de erectie.
La iapa, venele de descarcare a mamelei sunt asemanatoare topografic
celor descrise la mascul, dreneaza sangele de la nivelul plexului bazal al
mamelei. La vaca, venele profunde ~i superficiale ale mamelei formeaza la baza
ugerului un plex bogat, larg, din care sangele este drenat in sens cranial prin v.
bazala craniala in v. epigastrica caudala superficial a (v. subcutanata abdominala),
iar in sens caudal, prin v. pudenda extema satelita a arterei omonime ~i v. labiala
ventrala in v. pudenda interna (Fig. 68).
V. pudenda interna intra in cavitatea pelvina prin arcada ischiatica, iar de
aici, prin v. vaginala, colecteaza sangele de la uter, vagin ~i vezica urinara, este
afluent. a v. iliace intern~ ¥

FIG. 68. VENELE SUPERFICIALE ALE UGERULUI LA VAcA

1- V.epigastrica cranialis superficialis s. V.subcutanea abdominalis; 1'- R. anastomoticus; 2- V.
pudenda externa; 3-· V.mammaria caudalis, r. anastomoticus cum V.pudenda interna; 4- Circulus
venosus papillae; 5- Vv. sinum superficiales laterales
a- M cutaneus trunci; b- Foramen venae subcutanea abdominis; c- M pectoralis ascendens; d-
M pectoralis transversus
120 v. Corofan, R. Palicica, Valentina Hrircu, Carmen Ganrii, V. Enciu
I.•.
.•.
FIG. 69. VENELE MEMBRULUI PELVIN LA

CAL
a- V. cava caudalis; b- V. iliaca communis; c- V.
circumflexa ilium profunda; d- V. iliolumbalis; e- V.
iliaca externa; e' - V. iliacofemoralis; f- V. obturatoria;
f' - V. penis media; g- V. glutaea caudalis; g' - V.
prostatica; h- V. pudenda externa; h' - V. prostatica;
h"- V. rectalis caudalis; h" '- V. penis caudalis; i- V.
pudendoepigastrica; i'- V. pudenda externa; i"- V.
penis cranialis; j- V. circumflexa femoris medialis; j- V.
pudenda; 1- V. epigastrica caudalis; 1'- V. epigastrica
caudalis superficialis; m- V. saphena medialis; m '- R.
cranialis; m" - R. caudalis; n- V. caudalis femoris; n'-
V. comitans n. tibialis; 0- V.femoralis; 0 '- V. genus
descendens; 0"- V. circumflexa femoris lateral is; p- V.
saphena lateralis; r- V. tibialis cranial is; r '- V. dorsalis
pedis et tarsea perforans; r" - V. Tibialis cauda lis; s- V.
poplitea; t,t' - Vv. digitales plantares communes II et
III; u- V. digitalis dorsalis communis II; v- Vv.
metatarseae plantares; z- Arcus plantaris profundus
distalis; x- V. digitalis plantaris propria III medialis; y-
Plexurile venoase ale copitei
3-_ \'
4---_ "\
5---
0 .,_
,.~
6 _

MEMBRULUI PELVIN LA BOD
(FA TA LATERALA)
a- V saphena lateralis; b- R. cranialis; c-
R. caudalis ad. V saphena lateralis; d- Vv.
tibiales craniales; e- R. anastomoticus
cum V saphena medialis; f- V tarsea
perforans; g- V metatarsea plantaris IV;
h- V dorsalis pedis; i- V digitalis dorsalis
communis IV; j- V digitalis plantaris
propria IV abaxialis; 1- V digitalis
dorsalis communis III
1- M gastrocnemius lateralis; 2- M flexor
hallucis longus; 3- M fibularis longus; 4-
M. fibularis tertius; 5- M extensor
L
digitalis pedis lateral is; 6- M extensor
digitalis pedis longus; 7- M biceps
femoris; 8- M semitendinosus
FIG. 70. VENELE EXTREMITA TII

MEMBRULUI PELVIN LA BOD
(FATA LATERALA)
a- V. saphena lateralis; b- R. cranialis; c-
R. caudalis ad. V.saphena lateralis; d- Vv.
tibiales craniales; e- R. anastomoticus
cum V. saphena medialis; f- v. tarsea
perforans; g- V. metatarsea plantaris IV;
h- V. dorsalis pedis; i- V. digitalis dorsalis
communis IV; j- V. digitalis plantaris
propria IV abaxialis; 1- V. digitalis.
dorsalis communis III
1- M gastrocnemius lateralis; 2- M flexor
hal/ucis longus; 3- M fibularis longus; 4-
M. fibularis tertius; 5- M. extensor
digitalis pedis lateral is; 6- M. extensor
digitalis pedis longus; 7- M biceps
femoris; 8- M semitendinosus
122 V. Cotofan, R. Palicica. Valentina Hritcu, Carmen Cantii, V.Enciu
FIG. 71. VENELE

SUPERFICIALE ALE
MEMBRULUI PELVIN LA PORC
(FA TA MEDIALA)
1-· Vv. digitales dorsales propriae III et
IV axiales; 2- V. digitalis dorsalis
propria IV abaxialis; 3- V. digitalis
dorsalis communis III; 4- V. digitalis
dorsalis communis IV; 4'- V. digitalis
dorsalis communis II; 5- R. cranialis
ad. V saphena lateral is; 6- V. tibialis
cranialis; 7- R. caudalis ad. V.
saphena lateralis,· 8- V. saphena
lateralis
a- M biceps femoris; b- M fibularis
longus; c- M fibularis tertius; d- M
soleus; e- M extensor digiti IV
proprius; f- M extensor digiti V
proprius
Anatomia animalelor domestice vol. HI 123
1.3.3.3. Dezvoltarea filogeneticii a aparatului cardiovascular
La pe~tii teleostei (cu schelet osos) cordul este compus dintr-un atriu (in
care se deschide un sinus venos) ~i un ventricul ce se continua cu un con arterial,
redus, prevazut cu un singur rand de valvule. Conul arterial se continua cranial
cu 0 aorta ventrala, care prezinta la origine un bulb arteriaL Aorta ventral a emite
simetric patru perechi de arcuri aortice, numerotate in sens caudal III, IV, V ~i VI
(primele doua disparand in perioada embrionara) ~i alcatuite fiecare din cate 0
artera branhiala aferenta ~i una eferenta. Arterele branhiale eferente se unesc ~i
formeaza doua vase dorsale, constituind radacinile sau "crosele" aortei dorsale.
Din aorta dorsala iau na~tere arterele care duc sange oxigenat in tot corpul (Fig.
72 A).
La vertebratele cu respiratie aeriana s-au dezvoltat doua a:trii ~i unul (la
batracieni) sau doua ventricule (pasari ~i mamifere), separandu-se astfel sangele
arterial de eel venos.
La batracieni ventriculul este unic, dar la reptile este prevazut cu un sept
separator mai mult sau mai putin complet. Din cele patru perechi de arcuri
branhiale se dezvolta prin fuziunea ramurilor aferente cu cele eferente tot atatea
arcuri aortice. Din arcul aortic III se formeaza arterele carotide interne, iar in
portiunea corespunzatoare a aortei ventrale, trunchiul bicarotic ~i carotidele
comune. Din arcurile IV se dezvolta cele doua arcuri aortice, iar din arcurile VI
se dezvolta arterele pulmocutanate. Din portiunea dorsala a acestora se dezvolta
canalul aortopulmonar (dispare la adult); arcul aortic V regreseaza ~i dispare
(Fig. 72 B).
La reptile, arcurile IV (drept ~i stang) i~i pastreaza independent a, fiecare
din ele patrunzand in conul arterial pana in ventricul; arcul stang in partea
centrala a ventriculului, iar cel drept in partea stanga a lui; arterele carotide ~i
axilare se desprind in acest caz doar din arcul drept, astfel extremitatea cefalica
va primi numai sange oxigenat (Fig. 72 C).
La pasari, datorita faptului ca ventriculul este complet divizat in doua
compartimente, arcul aortic stang dispare, persistand doar carja aortica dreapta,
care, la fel ca la reptile se continua cu aorta dorsala. Inainte de ecloziune, intre
artera pulmonara ~i carja aortica exista canalul aortopulmonar, care dispare
posteclozional (Fig. 72 D).
La mamifere, la care exista doua atrii ~i doua ventricule, aorta se curbeaza
spre stanga, formand carja aortic a stanga; din arcul drept se dezvolta artera
subclaviculara dreapta (Fig. 72 E).
Sistemul venos se caracterizeaza la vertebratele cu respiratie brahiala prin
doua vase cardinale anterioare ~i doua cardinale posterioare, acestea din urma
unindu-se in cardinale Ie comune pentru a conflua in sinusul venos.
La yertebratele cu respiratie pulmonara se dezvolta 0 noua vena - cava
caudala. In cursul dezvoltarii filogenetice, cardinalele anterioare dau na~tere
vene10r jugulare ~i vene10r cave craniale (doua la pasari, reptile ~i rozatoare),
care la majoritatea mamiferelor fuzioneaza intr-o singura vena cava craniala.
-
tv
~
:";
6'
~'"
,;:;
~
"tl
!2..
;:;.
;:;.
,'"
~
~
~
s·
'"
~
'"
.:<::
6'
...,
;,:
'"
;:;
FIG. 72. SCHEMA EVOLUTIEI CORDULUI $I A ARCURILOR AORTICE LA VERTEBRATE c;)
'"
A- Pqti oso§i; B- Broasdi; C- Reptile; D- Pasari; E- Mamifere
.
;:;
.....
III-VI- Arcurile aortice ""
1- Ventricu/ul stang; 1'- Ventriculul drept; 2- Atriu/ drept; 2'- Atriul stang; 3- Con arterial cu valvule sigmoide; 4- Bulb arterial; 5-Aorta :";
ventrala; 6- Aa. branhiale aferente; 7- Aa. branhiale eferente; 8- Trunchiul brahiocefalic drept; 8'- A. carotida interna; 9- Trunchiul t>J
;:;
brahiocefalic stang; 9'- A. carotida externa; 10- Carja aortica; 11- Carja aortica dreapta; 12- Aorta dorsala; 13- A. pulmonara; 14- Canal
aortopulmonar din arcul VI ~.
Vena cava caudala se anastomozeaza cu afluentele cardinalelor caudale (supra ~i

subcardinalele), pe care Ie vor inlocui treptat, venele cardinale persistand doar
sub forma venelor azygos. La embrionii cu sac vitelin, 0 pereche de vase viteline
transporta hrana de la sacul vitelin in sinusul venos. Tot in sinusul venos se
deschide ~i vena ombilicala. Pe traiectul venelor se gasesc doua sisteme porte -
hepatic ~i renal.
Acestea sunt reprezentate, in cazul sistemului port-hepatic, de vena
vitelina stanga ~i vena subintestinala care recolteaza sangele de la intestin ~i se
ramifica in ficat, dupa care se reunesc in venele suprahepatice, care devin
afluente a venei cave caudale.
La alcatuirea sistemului port-renal contribuie venele cardinale caudale
plasate la marginea mediala a rinichilor ~i, respectiv venele port-renale plasate la
marginea lateral a a acestora; la pasari sistemul port-renal este foarte simplificat;
la mamifere acest sistem este complet dispiirut.
1.3.3.4. Circulatia fetall.
Sistemul cardiovascular, deriva ontogenetic din mezoblast. Cordul se

diferen!iaza intr-un stadiu timpuriu, pe fa!a ventral a a faringelui, intre lamele
laterale ale acestuia, succesiv, de la interior (endocard) spre exterior (miocard ~i
pericard). In ontogeneza, cordul sufera un proces de migrare in spatiul
mediastinal al cavitatii toracice. Deoarece embrionul de mamifere prime~te
sangele oxigenat de la placenta, prin intermediul venei omblicale, comparti-
mentele atriale comunica intre ele prin orificiul oval (orificiul Botall). Aceasta
particularitate permite trecerea sangelui amestecat care vine de la placenta ~i
extremitatea caudala a embrionului in atriul drept, prin orificiul oval in atriul
stang, iar de aici, prin ventriculul stang ~i aorta in corpul embrionului. In atriul
stang, venele pulmonare aduc sange neoxigenat de la pulmonii care inca nu
func!ioneaza. Sangele amestecat care a trecut in ventriculul drept este expulzat
din acesta prin trunchiul pulmonar spre pulmoni, dar cea mai mare parte trece
prin canalul arterial in aorta caudala. Din cele doua artere iliace interne ale
embrionului se desprind arterele ombilicale, care ating polul cranial a vezicii
urinare, continuandu-se apoi pe plan~eul cavitatii abdomina Ie a embrionului, de
o parte ~i alta a canalului alantoidian, pana la inelul ombilical, de unde se
rasucesc in jurul venei ombilicale in grosimea cordonului, dupa care se rami fica
la nivelul placentei fetale. Sistemul de legatura dintre placenta fetala (dezvoltata
din corionul embrionului) ~i placenta uterina (deciduala bazala a uterului)
variaza specific, dar asigura prin difuziune schimburile nutritive ~i hematoza
dintre mama ~i rut. Sangele oxigenat, epurat ~i incarcat cu substante nutritive, se
intoarce in vena ombilicala ~i prin inelul ombilical pe plan~eul cavitatii
abdominale a rutului spre fata visceralii a ficatului, la care se distribuie in
sistemul port. Un canal venos larg (canalul venos Arantii) face.legiitura direct cu
vena cava caudalii; din aceste motive, numai 0 parte de sangele adus de vena
ombilicala se distribuie ficatului fetal, cea mai mare parte trece direct prin
canalul venos in vena cava caudala, iar de aici in atriul drept. Post-natal, vena
126 V. Catalan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Ganta, V. Enciu
ombilicala se oblitereaza, rezultand ligamentu1 rotund ~i ligamentul venos

sacifalciform al ficatului (Fig. 73).
Circulatia definitiva, stabilita dupa na~tere datorita respiratiei pulmonare
~i activitatii tubu1ui digestiv, este dubla ~i completa; prificiul oval (allui Botall)
se oblitereaza concomitent cu cana1ul arterial. In cazurile cand orificiul
interatrial persista, sange1e din cele doua atrii se amesteca, rezultand clinic 0
maladie foarte grava, denumita "boala albastra".
1.4. FORMATIUNILE
, LIMFATICE
(Systema lymphaticum)
Sistemullimfatic se compune la vertebrate din vase limfatice, sinusuri sau

cavitati limfatice, noduli limfatici, noduri limfatice ~i limfocentre. Dupa
caracterul reticulului, dupa organogeneza ~i dispozitia structurilor limfoide in
cadrul acestui sistem, se diferentiaza: forma!iunile limfoepiteliale, sistemul
limfoid al splinei, sistemul circulator limfatic.
1.4.1. Formatiunile limfoepiteliale
Sunt situate in mucoase, in legi'itura topografica ~i functionala cu suprafata

epiteliilor. Sunt reprezentate de: limfonodulii solitari sau agregati; placi Peyer;
tonsile faringeale; apendicele cecal ~i sacul rotund (la iepure); tonsilele cecale ~i
bursa Fabricius (la pasari); amigdala anala (la carnivore); inelullimfatic terminal
din zona columnara a anusului (la rumegatoare). In aceasta categorie este inclus
~i timusul, care are 0 organogeneza similara, dezvoWindu-se in jurul un or tubi
epiteliali.
Nodulii limfatici. Sunt formatiuni sferoidale, aflate in majoritatea cazu-
rilor in grosimea mucoaselor, prezentand la exterior 0 redusa capsula care ii
desparte de tesutul inconjurator; sunt lipsiti de vase limfatice.
Foliculii limfatici supt aglomerari limfoide mai organizate, net delimitati
de 0 capsula conjunctiva. In structura lor se observa un centru germinativ cu
numeroase celule in mitoza, pot fi intalniti diseminati sau grupati in unele zone
~i organe, de aspectul placilor limfoide sau a tonsilelor. Structurile foliculare
diseminate se intalnesc la nivelul conjunctivei, in mucoasele vestibulului bucal
~i anal, in jurul prostatei la caine, etc.
Placile limfoide sunt aglomerari limfoide intalnite la nivelul mucoasei
intestinale, de aspectul unui agregat folicular format din cateva zeci de unitati
foliculare, a~ezate monoplan ~i adesea legate intre ele prin prelungiri. Placile
limfoide sau placile Peyer sunt vizibile cu ochiu1liber au aspectul unor u~oare
proeminente elipsoidal<€"tieschise la culoare, la nivelullor, mucoasa intestinala
apare modificata, lipsita de glande ~i uneori chiarde vilozitati.
Amigdalele sau tonsilele (Tonsilles). Sunt formatiuni limfoide situate mai
ales la extremita!ile tubului digestiv (palatul moale, faringe, anus ~i cloaca). Se
::...
;:
I:>
0-
;::
5'
;:
I:>
~.
e..
(\l
Cl
...
~
;::
(\l
~
;:;.
(\l
"
;?.
~
FIG. 73. SCHEMA CIRCULATIEI FE TALE LA VITEL

1- V. c{lva caudala; 2- V. cava c~aniala; 3- Atriul drept; 4-
Ventricfilul drept; 5- A. pulmonara; 6- Ventriculul stang; 7-
Atriul stang; 8- Vv.pulmonare; 9- Aorta toracica; 10- Orificiul
oval; 11- Canalul arterial; 12- Aa. ombilicale; 13- V.ombilicala;
14- CoMonul ombilical; 15- Placenta fetala; 16- Vezica urinara;
17- Caf1alul urac (alantoidian); 18- V. porta; 19- A. iliaca •.....
N
interna: 20- A. iliaca externa -.l
128 v. COfofan, R. Palieiea, Valentina Hrifeu, Carmen Ganfa, V.Enciu
...
-;: b· .•.•.~
./~:::':'::<::'.:\:;:.
.,~
.: ".".: .. '::
:~::i:::.•.. >:.:~/:.
{.: :;~£;~.::
..:·;:t ~,
FIG. 74. SCHEMA TOPOGRAFIEI FORMATIUNILOR TONSILARE IN SECTIUNE

TRANSVERSALA PRIN FARINGE (INELUL LIMFATIC WALDEYER)
A- Caine; B- Pisiea; C- Pore; D- Vaea; E- Capra; F- Cal
a- Istmul bueofaringian (Faueium); b- Porfiunea respiratorite a faringelui
1- Tonsila linguala; 2- Tonsila palatina; 3- Tonsila stajilinii; 4- Tonsila faringiana; 5- Tonsila
tubara .
FIG. 75. SCHEMA CONFORMATIEI SI-TOPOGRAFIEI TIMUSULUI LA

MAMIFERELE D.oMESTICE
A- Caine; B- Cal; C- Pore; D- Vifel
1- Porfiunea eraniala ~i parotidiana; 2- Porfiunea eervieala; 3- Istmul eervieotoraeal; 4-
Portiunea toraeala
t- Traheea
1- Coasta I-a
caracterizeaza printr-o structura complexa ce include ~i portiuni din mucoasa,

proeminente sau Infundate cu numero~i foliculi a~ezati uneori In lobuli separap
de 0 stroma conjunctiva. Structuri amigdaliene reprezentative sunt situate In
mucoasa istmului bucofaringian. La acest nivel se IntiUnesc, dupa topografia lor,
urmatoarele formatiuni tonsilare; tonsilele linguale, situate In submucoasa bazei
limbii, In planul unar u~oare fosete ale epiteliului (la ecvine ~i bovine), tonsilele
palatine sunt formatiuni simetrice situate In peretii laterali ai istmului
bucofaringian (lipsesc la suine, reduse la ecvine ~i bine dezvoltate la bovine ~i
carnivore, la bovine se prezinta camufIate In profunzimea submucoasei ~i
prezinta In centro 0 fosa tonsilara adanca, la carnivore sunt proeminente; tonsila
valului palatin, caracteristica suinelor, se prezinta sub forma a doua placi
simetrice, ovoide, u~or proeminente, situate pe fata ventrala a bazei valului
palatin, lipse~te la restul speciilor. La toate speciile se mai Intalnesc tonsile
faringiene, situate pe fata ventral a a rafeului faringian ~i tonsile tub are, situate
la deschiderea trompei faringotimpanice (Fig. 74).
Apendicele cecal. Caracteristic iepurelui, este un organ limfoid situat la
varful cecului atingand 0 lungime de 8-10 cm.
Sacul rotund. Este 0 tonsila ileocecal a caracteristica iepurelui. Este
situata la jonctiunea ileocecala ~i atinge dimensiunea unui ou de porumbel.
Tonsilele cecale. Sunt situate la jonctiunea cecocolica, sunt bine dez-
voltate la pasari avand aspectul unui inellimfatic, In mod deosebit la porumbel
un de rudimentele cecale sunt reprezentate practic numai de tonsilele cecale.
Bursa Fabricius. Este specifica pasarilor. Situata dorsal fata de ultimul
compartiment cloacal, prezinta un corp (de dimensiunea unei alune) ~i un gat
care printr-un canal scurt, se deschide pe plafonul proctodeumului. Se dezvolta
treptat In perioada posteclozionala, pana In luna a 6-a de viata, dnd stagneaza ~i
Incepe sa regreseze pana la disparitia totala la exemplarele mature.
Timusul. Are 0 organogeneza omoloaga celorlalte structuri limfoepite-
liale. Este un organ median, situat dorsal fat a de stern, In compartimentul ventral
al mediastinului precardiac, unde este sustinut de septul fibros al fasciei
endotoracice. Se dezvolta rapid In primii ani de viata, apoi lent la pubertate dnd
atinge dimensiunea maxima, pentru ca la maturitate sa degenereze treptat pana
la disparitie. In perioada funqionala este constituit din grupari celulare omogene,
piriforme sau poliedrice, de culoare galben-Iutoasa sau roza, separate de tesut
conjunctiv In lobuli timici. La vertebrate, se disting 3 categorii de timus: 1) ti-
mns complet cervical (la pasare ~i cobai); 2) timns complet toracic (la carni-
vore); 3) timns cervical ~i toracic (la rumegatoare, ecvine ~i suine) (Fig. 75).
La pasarile domestice, timusul cervical prezinta 0 asimetrie In sensul ca
cel stang este mai dezvoltat, este format din 7 lobi simetrici (de dimensiunea
unor boabe de fasole), din care primii sunt situati In treimea superioara a gatu-
lui, dorsal cordonului jugular, iar ultimul atinge caudal glanda tiroidii (Fig. 76).
La rnmegatoare, timusul este foarte dezvoltat fiind reprezentat de 0
portiune toracica, corpul timusului, impara, doua portiuni cervicale simetrice,
situate de-o parte ~i alta a traheei, (legate printr-un istm simplu de portiunea
toracala) ~i doua porriuni cefalice plasate subparotidian. Portiunea toracala' este
130 II: Cotolan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Ganfii. II: Enciu
FIG. 76. TIMUSUL LA

PUIUL DE 14 ZILE
1-7- Lobii timici. situafi dorsal
.~iventral fafii de vena
jugularii; 8- Glanda tiroidii
situata asimetric In partea stanga a mediastinului precardiac (Fig. 75 D).

La ecvine, timusul are 0 portiune toracica, simetrica, situata dorsal fat a de
stern, un istIn cervicotoracal ~i 0 foarte redusa portiune cervicala, impara, stanga,
care regreseaza rapid (Fig. 75 B).
La snine, timusul este de asemenea dezvoltat, atingand la varsta de 3 luni
0,5% din greutatea corporal a, dupa care regreseaza treptat pana la varsta de 2 ani
cand dispare complet. Este format dintr-o portiune toracicii, bilobata, situati:i
simetric Inaintea sacului pericardic, doua istmuri cervicotoracale ~i doua portiuni
cervicale simetrice, lungi ~i divergente In forma de "V", care se prelungesc
anterior, retromandibular, cu portiunile cefalice (Fig. 75 C).
La carnivore, timusul este pur toracal, are aspectul a doua mase glan-
dulare piriforme, de culoare roza, siuate Inaintea sacuilli pericardic (Fig. 75 A).
1.4.2. Sistemullimfoid al splinei
Splina (Lien) este un organ impar, situat In partea stanga a cavitatii

abdominale, Intre fundul stomacuilli ~i insertia costala a diafragmei, fiind legata
de marea curbura a stomacului prin lig. gastrosplenic a carui lungime variaza
specific. La rumegatoare este a~ezata pe marginea dorsala a sacului ruminal
stang. Privita In general, splina mamiferelor prezinta: doua fete, doua extre-
mitati, doua margini. Fata extern a sau parietala este neteda ~i u~or convexa; fata
intern a sau visceralil este accidentata la unele specii de 0 creasta, parcursa de un
~ant care adaposte~te cordonul vascular (hilul splinei). Extremitatea dorsala sau
baza splinei este convexa la majoritatea animalelor; extremitatea ventral a sau
varful este ascutit sau convex. Marginea craniana ~i caudala sunt subtiri, recti-
linii, convexe sau concave, cu varia~ii specifice. Culoarea splinei este gri-alba-
struie sau ro~ie-violacee cu structura complexa (vezi Histologia) (Fig. 77).
La ecvine, splina are 0 greutate ce variaza Intre 900-1200 grame, repre-
zentand 0,2% din greutatea vie. Este falcifonna, prezentand 0 baza groasa ~i
rectilinie, ce prime~te insertia ligamentului splenorenal, 0 fata viscerala cu un hil
splenic pe toaUi lungimea ei; marginea craniala concava, iar cea caudala convexa
converg Intr-un varf ascutit.
La bovine splina este alungita, cu 0 latime egala pe toata lungimea ~i cu
Anatomia animalelor domestiee vol. II! 131
A 8 c D
c~ ..;...
.••••••
•~~ '~I\.::-
•••• •
~.t"'
!•..
E G H
FIG. 77. SPLINA LA MAMIFERELE DOMESTICE
A- eal; B- Bou; C- Oaie; D- Capra; E- Pore; F-Caine; G- Pisiea; H- Iepure
a- fata viseerala, portiunea aeoperita de peritoneu; a '- Fata parietala, porfiunea aeoperita de
peritoneu; b- Fafa viseerala, porfiunea neaeoperita de peritoneu; e- Aspeetul in seettune
transversala
132 v. C%lan, R. Palicica, Valentina Hri/cu, Carmen Gan/ii, V. Enciu
extremitatile rotunjite la marginile subtiri. Extremitatea superioara nu este

acoperita de seroasa, aderand prin fat a sa viscerala de sacul dorsal al rumenului
in grosimea mezoului ruminal, este lipsita de creasta ~i are 0 greutate ce variaza
intre 700 ~i 1000 grame, reprezentand 0,18-0,20% din greutatea vie.
La ovine, splina este mai mica ~i are 0 forma oval a sau u~or triunghiulara
la capra; este de asemenea lipsita de creasta ~i neacoperita de peritoneu in
jumiitatea craniodorsaHi. Greutatea ei variaza intre 50 ~i 120 grame.
La suine, splina este ingusta ~i foarte alungita, cu extremitatile ascutite,
fata viscerala are 0 creasta proeminenta ~i un hil splenic adanc. Are culoarea
ro~ie-castanie ~i 0 greutate ce variaza intre 150 ~i 300 grame reprezentand
0,3-0,4% din greutatea corporala.
La carnivore. La caine, splina apare alungita ~i cu extremitatea distala
"franta" in sens cranial, fata viscerala are un hil pro eminent care, la extremitatea
distala este bifurcat. Prezinta uneori mari variatii individuale in privinta formei,
dar caracteristica esentiala este dezvoltarea extremitatii distale ~i 0 u~oara
strangulare in treimea mijlocie a splinei. Greutatea variaza intre 0,2-0,3% din
greutatea vie. La pisicii, extremitatea distala este mai putin dezvoltata, iar
marginea craniala prezinta un pedicul redus.
La iepure, splina este alungita, ingusta ~i cu extremitatile ascutite; pe fata
viscerala prezinta un hil pe toata lungimea organului. Are culoarea ro~ie-violacee
~i in ultima instanta este "miniatura splinei de porc". ~
Limfonodurile hemale (Lymphonodi haemales). Intalnite la rumegatoare
~i porc in lungul aortei abdominale, limfonodurile hemale sunt formatiuni mici,
noduloase, de culoare ro~ie-violacee sau neagra. Au 0 structura intermediara
intre splina ~i nodul limfatic. Sunt lipsite de vase limfatice aferente ~i contin in
interior tesut limfoid ~i sinusuri care comunica cu vasele sangvine.
1.4.3. Sistemul circulator limfatic
Sistemul circulator limfatic este alcatuit din doua componente principale,

noduri limfatice (sau limfonoduri) ~i vase limfatice. Aceste formatiuni au rolul
de a conduce in circulatia venoasa 0 parte din plasma interstitiala transudata din
capilarele sanguine, impreuna cu limfocitele ~i mononuclearele provenite din
nodurile limfatice.
Vasele limfatice. Constituie un sistem de conducte cu pere!i transparenti
~i cu valvule in interior, asemanator venelor. Au originea in re!eaua limfatica
capilara situata in spatiile conjunctive, de unde conflueaza succesiv in venule ~i
vene limfatice. Acestea din urma se unesc in trunchiuri colectoare largi, care se
vor varsa in vena cava craniala.
Circulatia limfei in vasele limfatice este asemanatoare, dar mai lenta decat
circulatia venoasa. Datorita existentei valvulelor cu directia de deschidere .
centripetala, circulatia limfei este influentata ~i determinata de aceia~i factori ca
~i circulatia venoasa.
Nodurile Iimfatice (Lymphonodi). Sunt formatiuni mici, ovoide ~i
aplatizate, intercalate pe traiectul vaselor limfatice in regiuni bogate in tesut
conjunctiv. E]e se gasesc grupate mai multe ]a un loc, iar atunci cand pachetul
limfatic are 0 constanta topografica evidenta, la toate speciile ~i prime~te vase
aferente din aceea~i regiune tributara, poarta numele de limfocentru.
Dupa topografia lor, nodurile limfatice pot fi superficiale, situate de obicei
in p]icele de t1exiune ~i in lungul vaselor superficiale ~i profunde, ocupand
spatiile conjunctive intermusculare sau in interiorul cavitati]or toracice ~i
abdominale, unde in functie de pozitia fat a de organe sau pereti sunt
sistematizate in parieta]e ~i viscerale.
Structura unui nod limfatic se caracterizeaza prin formatiuni fibroase,
elemente ]imfoide, cai ]imfatice, vase sanguine ~i nervi.
In sectiune transversala, de la exterior spre interior, la fiecare nod apare 0
capsula, zona corticala ~i zona medulara.
Capsula este relativ unifonna ~i inconjoara nodullimfatic ca un man~on.
De pe fat a ei interna se desprind septe fibroase care despart cortical a nodului in
]oji, dupa care converg in regiunea centrala a nodului, unde realizeaza 0 trama
fibroasa cu ochiuri neregulate cu rol de protectie a vase]or sanguine ~i care se
leaga de hilul nodului. Regiunea hilului apare u~or infundata ~i cu 0 ingro~are a
capsulei in care se gasesc vasele sanguine ~i nervii, precum ~i originea
limfaticelor eferente.
Zona corticala cuprinde noduli limfatici adiacenti sinusului subcapsular ~i se
continua in zona medulara cu cordoane limfoide. In ambele zone, structurile limfoide
sunt inconjurate de sistemullacunar al sinusurilor limfatice, se evidentiaza un sinus
subcapsular ce comunica cu sinusurile perinodulare, sinusurile intercordonale ~i
lacunele hilare; din ultimele se formeaza vasele limfatice eferente (Fig. 78).
Fiecare nod limfatic prezinta doua feluri de vase, unele care aduc limfa
(vase aferente) ~i altele, care conduc limfa de la nod (vase eferente). Vasele
aferente caracterizate prin pereti subtiri ~i lumen larg, valvulat, abordeaza
capsula nodului prin mai rnulte puncte. Vasele eferente i~i au originea din hilul
nodului (exceptand suinele), dupa care, insotind cordoanele vasculare, abordeaza
un alt nod situat intr-un centru limfatic mai mare. Astfel, vasele eferente ale unui
nod periferic devin aferente pentru un nod situat mai central. Limfa primara nu
ajunge niciodata in trunchiurile limfatice, decat dupa ce a fost filtrata in cel putin
doua noduri limfatice succesive.
Nodurile limfatice reprezinta cea mai evoluata forma de organizare a
sistemului limfohistiocitar, care in cepe cu infiltratiile limfoide ~i limfonoduli
izolati. Dezvoltarea ontogenetica a nodurilor limfatice este initiata pe reteaua
limfatica, unde apar aglomerari de celule mezenchimale ~i noduli mici, care
imping catre periferie plexul limfatic din care se vor dezvolta sinusuri]e
subcapsulare. Nodulul va fi abordat de vase limfatice, care se vor capilariza in
aglomerarea mezenchimala. Din condensarea tesutului conjunctiv periferic apare
capsula, iar din mezenchimul initial ~i adventicea vaselor, vor apare trabeculele.
Marile vase colectoare ale limfei, ce se formeaza din cont1uarea unor
trunchiuri sau conducte limfatice ~i care conduc limfa in sistemul venos sunt
reprezentate de canalul toracic, conductullimfatic drept (sau vena limfatica) ~i
trunchiul traheal.
134 V. COlofan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Ganla, V. Enciu
FIG. 78. SECTIUNE SAGITALA PRINTR-UN NOD LIMFATIC LA VAcA

a- Vas limfatic aferent; b- Capsula conjunctiva; c- Septe conjunctive; d- Sinusul subcapsular; e-
Sinus perinodular; f- Sinus pericordal :ji illtercordal
1- Nodullimfatic; 2- Cordonlim/oid; 3- Artera:ji vena perinodulara; 4- Vena tributara; 5- Artera
pentru nodullimfatic; 6- Hilull10dului lim/atic
Conductul toracic (Ductus thoracicus) este cel mai mare vas limfatic din
organism; colecteaza limfa din intreg corpul, exceptand membrul drept, partea
dreapta a capului ~i gatului. Se Intinde din regiunea sublombara, pe plafonul
toracelui, pana in planul primelor coaste, unde se varsa in v. cava cranial a In
apropierea confluentului jugular. Originea canalului toracic este in cisterna
limfatidi (Cisterna chyli), 0 dilatatie voluminoasa, neregulata, variabila ca
forma ~i care prezinta 0 cavitate interioara incomplet compartimentata. Este
situata sublombar, sub corpul vertebrelor Lz-L4' sub aorta abdominal a ~i v. cava
caudala, In apropierea originii a. mezenterice craniale ~i arterelor renale. Aceasta
cisterna rezulta din confluenta trunchiurilor lombare, provenite de la nodurile
iliace mediale ~i trunchiurile mezenteric ~i celiac. Exista 0 gama larga de variatii
in privinta sistemului de confluare a trunchiurilor amintite. In 'majoritatea
cazurilor, trunchiurile celiac ~i intestinal se deschid separat, cand se unesc, se
formeaza un trunchi visceral. Extremitatea cranial a a cisternei se continua in

conductul toracic care insote~te fata dreapta a aortei ~i v. azigos dreapta, dupa
care trece prin orificiul aortic al diafragmei, in cavitatea toracica, unde pastreaza
acelea~i raporturi pana la baza cordului. La acest nivel se divide in doua ramuri
care vor conflua din nou, iar in portiunea lui terminala, pe fat a stanga a traheii,
prezinta 0 dilatatie ampulara, lunga de 2-4 cm, dupa care se deschide la baza
confluentului jugular. La rumegatoare, in mediastul cranial, canalul formeaza 0
curbura dupa care tr~ce la fata stanga a esofagului ~i traheii, pentru a se deschide
in v. cava craniala. In traiect prime~te confluenta vaselor eferente ale nodurilor
toracice, cervicale profunde caudale ~i stangi ~i trunchiul traheal stang. La suine,
in mediastinul anterior, canalul toracic este simplu, se deschide in v. brahioce-
falidi stanga. Ramura stanga prime~te afluenta vaselor eferente ale In. me-
diastinale craniale (Fig. 79).
Conductullimfatic drept (Ductus lymphaticus dexter), sau marea vena
limfatica, i~i are originea in trunchiurile limfatice drepte, respectiv traheal drept
~i vaseJe eferente ale In. cervicale profunde caudale ~i mediastinale craniale,are
o lungime de 3-5 cm ~i se varsa in vena cava craniala in apropierea canalului
toracic sau in v. brahiocefalica dreapta (la suine ~i carnivore).
Trunchiul traheal (Truncus trachealis) rezulUi din confluarea vaselor
eferente ale limfocentrului retrofaringian. Fin ~i transparent, situat pe fat a
laterala a traheii, imediat inaintea arterei carotide comune, acest conduct ajunge
fie la limfocentrul cervical profund, fie la conductul limfatic drept (in partea
dreapta), fie la conductul toracic (in partea stanga).
Majoritatea pasarilor nu prezinta noduri limfatice. S-au descris noduri
limfatice numai la pasarile de balta (anseriformele prezinta 0 pereche de noduri
cervicotoracale ~i 0 pereche lombara). Nodurile limfatice ale pasarilor sunt
acapsulate, lipsite de hil, structura lor fiind mult mai simpla decat la mamifere.
La galinacee, vasele limfatice cervicale sunt insotite de nodulii limfoizi de
0,1-2,5 mm, considerati a fi precursorii filogenetici ai nodurilor limfatici de la
mamifere.
1.4.4. Sistematica ~i topografia nodurilor limfatice
Nodurile Iimfatice sau limfonodurile (In) se impart in urmatoarele grupe

regionale: 1) In. capului ~i gatului; 2) In. membrului toracic; 3) In. parietale ale
cavitatii toracice; 4) In. viscerale ale toracelui; 5) In. parietale ale cavitatii abdo-
minale ~i pelvine; 6) In. viscerale abdominale ~i ale bazinului; 7) In. membrului
pelvin.
1.4.4.1. Nodurile limfatice ale capului ~i gatului
Limfocentrul parotidian. Este format din mai multe noduri deosebit de

mici, situate caudal fata de articulatia temporo-mandibulara, pe traiectul arterei
transversa a fetei, camuflate partial sau total (Ia equine) de acinii glandei
parotide.
136 V. COfofan, R. Palicica, Valentina Hrifcu, Carmen Gan!ii, V. Enciu
FIG. 79. SCHEMA CIRCULATIEI LIMFATICE LA PORC

a- V. cava crania Iii; b- V. jugularii internii; c-' V. jugularii externa; d- V. axilara; e- Aorta
abdominalii; f A. iliacii externii; g- A. iliacii internii; h- A. sacrata medianii
1- Trunchiullimfatic jugular drept; 2- Trunchiullimfatic jugular stang; 3- V. limfutica dreapta;
4- V. limfatica stanga; 5- Conductul toracic; 6- Cisterna limfaticii; 7- Trunchiullimfatic visceral;
8,9- Trunchiurile limfatice lombare
Sagefile indica direcfia de circulafie a limfei
Vasele aferente recolteaza limfa primara de la pielea regiunii Invecinate,

de la ochi, ureche, m. temporal, articulatia temporo-mandibulara, m. maseter ~i
g1. parotida. Eferentele sunt tributare In. retrofaringiene mediale.
Limfocentrul mandibular. Este situat la toate speciile In spatiul inter-
mandibular, pe traiectul a. sublinguale, In contact cu extremitatea orala a glan-
dei mandibulare. Este format din In. mandibulare, In. mandibulare accesorii (la
feline ~i suine) ~i In. pterigoidian (la bovine). Pachetul de noduri limfatice are In
generailln aspect alungit (5-15 cm) In forma literei "V" sau "y" la equine. La
palpare sunt moniliforme, elastice ~i mobile, fata de tesuturile Invecinate. Vasele
aferente provin de la pie lea din regiunile: nazala, buccinatorie, a buzelor, peretii
cavitatii nazale, bucale, musculatura fetei, mandibulara, arcada dentara
inferioara, plan~elll cavitatii bucale ~i limba. Eferentele sunt tributare In In.
retrofaringiene mediale, iar 0 parte din ele la In. cervicale profunde craniale.
Limfocentrul retrofaringian. Este format din doua pachete de noduri
limfatice, In. retrofaringiene mediale ~i laterale.
Ln. retrofaringiene mediale sunt formate din 20-30 unitati nodale, situate
pe fata dorsala a faringelui, pe traiectul arterei palatine ascendente. Aferentele
provin de la faringe, punga guturalii (la equine), limba, mucoasa cavitiitii bucale,
precum ~i de eferentele provenite de la In. parotidian ~i In. mandibular;
eferentele sunt tributare In In. retrofaringiene laterale.
Ln. retrofaringiene laterale sunt mai mici ~i dispuse sub aripa atlasului, pe
fata lateral a a m. lung al capului, pe traiectul arterei occipitale. Aferentele
recolteazii limfa primara din regiunea cefei, parotida, precum ~i din eferentele In.
retrofaringiene mediale. Vasele eferente converg ~i formeaza trunchiul traheal
sau jugular (Truncus jugularis), care parcurge fata laterala a traheii. Pe traiectul
vaselor aferente ale lc. retrofaringian se gasesc In. hioidian rostral ~i caudal (Ia
rumegatoare) .
Limfocentrul cervical superficial este alcatllit din: In. cervicale super-
ficiale proprii, In. cervicale superficiale dorsale, In. cervicale super~iciale medii,
In. cervicale superficiale ventrale, In. cervicale superficiale accesorii. Ln.
cervicale superficiale proprii sunt formate dintr-o mas a compacta de peste 40 de
noduri, situate pe fata laterala a m. scalen, sub m. cleidomastoidian ~i m.
cleidooccipital, pe traiectul ramurii ascendente a arterei cervicale superficiale.
Vasele aferente provin de la fata laterala a gatului, regiunea spetei ~i a
grebanului, fat a laterala a membrului toracic, regiunea pectorala ~i craniala a
fetei corespondente a toracelui. Eferentele Insotesc a. cervicala superficiala pana
la In. cervicale profunde caudale.
Limfocentrul cervical profund. Este format din mai muIte grupe dispuse
In lungul traheii, In trei pachete, In. cervicale profunde craniale, medii ~i
caudale; la bovine mai exista In. costocervicali ~i subromboidali.
Ln. cervicale profunde craniale sunt a~ezate caudal laringelui, eferentele
provin de la laringe, tiroida ~i originea esofagului, dar sunt reprezentate ~i de
vasele eferente ale In. mandibulare ~i retrofaringieni, eferentele converg In
trunchiul trahea1.
Ln. cervicale profunde medii sunt inconstante ~i putin voluminoase,
138 V. COlofan, R. Palicica, Valentina Hrifcll, Carmen Gat/fa, V. Enciu
acoperite la animalele tinere de lobii timici. Aferentele provin de la trahee,

esofag ~i timus, iar eferentele conflueaza in trunchiul traheal.
Ln. cervicale profunde caudale cunoscute insa ~i sub numele de In. pre-
pectorale sunt situate cranial de prima coasta ~i dorsal fata de insertia sternala a
m. sternocefalic. Au aspectul unei mase moniliforme, voluminoase, formata din
numeroase noduri limfatice. Aferentele provin de la trahee, esofag, In. cervicale
profunde medii ~i lc. axilar. Vasele eferente conflueaza in conductul limfatic
traheal (Fig. 80).
FIG. 80. NODURILE LIMFATICE MUSCULARE LA CAL

1- Lnn. parotidei; 2- Lnn. mandibulares; 3- Lnn. retropharyngei laterales; 3'- Lnn.
retrophOlyngei laterales; 4- Lnn. cervicales profundi craniales; 4'- Truncus jugularis dexter; 5-
Lnn. cervicales profundi caudales,· 6- Lnn. cervicales superJiciales :ji 6'- vasele lor aferente; 7-
Lnn. sub iliaci,· 8- Lnn. inguinales superJiciales s. serotales s. mammarii \~i 8'- limfatice aferente;
9- Lnn. poplitei:ji 9'- vasele lor limfatice aferente; 10- Lnn. ischiadici; 12- Lnn. axilla res proprii;
12'- Lnn. cubitales:ji 12"- vasele lor limfatice aferente,· 13- Vasele aferente ale Inn. inghinali
profunzi
1.4.4.2. Nodurile limfatice ale membrului toracic
Limfocentrul axilar. Este reprezentat de mai multe pachete de noduri

limfatice, situate 1a fata intern a a spetei ~i bratu1ui, dupa cum urmeaza, In.
cotului (Ln. cubitales) sunt prezente 1a ovine ~i cabaline pe fata mediala a
articulatiei cotului, sub originea arterei colaterale ulnare. Aferentele provin de pe
toata suprafata mediala a membrului toracic; eferentele sunt tributare In. axilare.
Ln. axilare accesorii (la bovine ~i carnivore) sunt situate caudal fata de linia
tricipitala, pe traiectul a. subcutanate toracice. Aferentele provin de pe fata laterala
a jumatatii anterioare a trunchiului; eferentele sunt tributare in In. axilare proprii.
Ln. axilare ale primei coaste (la rumegatoare ~i suine) sunt situate in
apropierea originii a. axilare. Aferentele provin de la fata mediala a spetei,
bratului ~i articulatiei umarului; eferentele sunt tributare In. cervieale profunde
caudale; lip sese la equine.
Ln. axil are proprii sunt situate pe fata mediala a bratului, sub insertia
humeral a a m. marele rotund, pe traieetul arterei subseapulare, sunt constanti la
toate speciile. Aferentele provin de la regiunea mediala a spetei ~i bratului, de la
In. eotului ~i In. axilare aecesorii. Eferentele sunt tributare In. cervieale profunde
eaudale (Fig. 81, 82, 83).
1.4.4.3. Nodurile limfatice parietale ale caviHitii toracice
Nodurile limfatice parietale sunt reduse ea dimensiune ~i se grupeaza in

limfoeentrele toracale, dorsal ~i ventral.
Limfocentrul toracic dorsal este format din doua grupe: In. toraeoaortiee,
In. intereostale.
Ln. toracoaortiee sunt situate in vecinatatea originii arterelor intereostale,
in lungul aortei deseendente. Aferentele provin de la fat a eraniali:i a diafragmei,
pleura parietal a ~i mediastinala ~i de la aorta. Eferentele sunt tributare In.
mediastinale eraniale.
Ln. intereostale (lipsese la suine) sunt reduse ~i situate caudal artieulatiilor
constovertebrale, pe traiectul arterelor intereostale dorsale. Aferentele provin de
la jumatatea dorsala a peretelui cavitatii toracice, de la vertebre, eoaste ~i
museulatura dorsala. Eferentele sunt tributare In. toraeoaortice.
Limfocentrul toracic ventral. Este reprezentat de In. sternale eraniale ~i
In. sternale caudale.
Ln. sternale eaudale sunt situate in veeinatatea insertiei sterna Ie a
diafragmei, pe traieetul a. toraeiee interne. Aferentele provin de la jumatatea
ventral a a fetei anterioare a diafragmei ~i jumatatea ventral a a peretilor laterali
ai eavitatii. Eferentele insotese a. toracid interna pana la In. sternale eraniale.
Ln. sternale eraniale sunt plasate la fata interna a artieulatiei eondroeostale
II ~i III, Aferentele provin de la jumatatea ventrala a peretelui, de la timus,
trahee, esofag ~i perieard, preeum ~i de la In. sternale caudale, eferentele sunt
tributare In. eervieale profunde eaudale (Fig. 84).
-o
.j>..
'"
(j
a
:g,
.§
~
"1:J
E:..
Ci'
Ci'
.'"
e:
'"
~
S·
'"
~
~~
(j
!::
:;
§
c;J
FIG. 81. NODURILE LIMFATICE MUSCULARE LA VAcA '"
'"
I· Lnn. parotidei; 2· Lnn. mandibulares; 3· Lnn. retropharyngei laterales; 3'- Truncusjugularis; 4· Lnn. cervicales superjiciales $i 4'- vasele :S<
lor limfatice aferente; 4"· Lnn. cervicales superjiciales accesorii (inconstant); 5· Lnn. axillares proprii .~i5'· vasele lor aferente; 5"- Lnn. '"
axillaris accesorius (inconstant); 6- Lnn. axil/ares primae costae; 7· Lnn. subiliaci; 7'· Ln. fossae paralumbalis; 8- Lnn. inguinales ~
superjiciales s. mammarii $i 8'- vasele lor aferente; 9· Lnn. poplitei $i 9'· vasele lor aferente; 10- Ln. glutaeus; II· Lnn. iliofemorales $i 11'·
vasele lor aferente; 12- Lnn. iliaci mediales; 13· Lnn. sacrales; 14- Ln. ischiadicus ~.
Anatomia animalelor domestice vol. fJI 141
FIG. 82. SCHEMA NODURILOR

LIMFATICE ALE CAPULUI LA CAL,
BOU $1 CAPRA
(LEGENDA LA FIG. 83)
1'1
','
'fu
,.(\ ~
~:-'-;~'fi3:\~ .
. 0',.
'~~~~:~::-~=-'
__~__~~~' ~J,,/-_
t;-- ,:)/1 "
FIG. 83. SCHEMA NODURILOR LIMFATICE ALE CAPULUI LA CAINE, PISlcA $1 PORC
1- Lnn. parotidei; 1'· Lnn. parotidei accesorii; 2· Lnn. mandibulares; 2'· Lnn. mandibulares
accesorii; 3- Lnn. retropharyngei laterales; 4- Lnn. retropharyngei mediales; 5· Lnn. cervicales
profundi craniales (Eg); 6· Ln. pterygoideus (Eo); 7· Ln. hyoideus rostralis; 8- Ln. hyoideus
caudalis; 9- Truncus jugularis; 10- Lnn. cervicales superficiales dorsales; 10'· Ln. cervicales
superficiales ventrales; 11· Lnn. cervicales profundi caudales
142 v Colofan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Gan/ii, V. El1ciu
FIG. 84. NODURILE LIMFATICE ALE CAVITATII TORACICE LA BOU

1- Lnn. costocervicales; 2- Lnn. intercostales; 3- Lnl1. ster~ales craniales; 3'- Ln. sternalis
caudalis; 4- Ll1n. thoracici aortici; 5- Lnn. mediastinales craniales sinistri; 6- Ll1n. mediastinales
caudales; 6'- Lnn. mediastinales medii; 7- Ln. bifurcationis sinister; 8- Ll1n.cervicales
superflciales; 9- Lnl1. cervica!es profundi caudales
a- V. axillaris; b- V jugularis; b '- V jugularis profunda; c- Ductus thoracicus; d- Ti~jugularis
sinister; e- V. cava cranialis; f- V cava caudalis; g- Oesophagus; h- Tr. pulmonalis
1.4.4.4. Nodurile limfatice viscerale ale caviHitii toracice
Sunt reprezentate de doua limfocentre: mediastinal, bronhic.

Limfocentrul mediastinal. Este format la toate speciile din In. media-
stinale craniale, In. mediastinale medii ~i In. mediastinale caudale.
Ln. mediastinale craniale sunt localizate Intre foitele mediastinului
omonim, la baza originii colateralelor arterei brahiocefalice; In sens cranial se
confunda cu In. cervicale profunde caudale. Vasele aferente provin de la In.
mediastinale medii. Eferentele conflueaza Impreuna cu vasele eferente ale
nodurilor cervicale profunde, dfmd na~tere la canalullimfatic drept care dupa un
traiect de 2-5 em se varsa direct pe plafonul v. cavei craniale, In stanga se varsa
In canalul toracic.
Ln. medistinale medii sunt cea mai dezvoltata grupa de noduri limfatice
(la equine), situata la originea a. brahiocefalice, Intre trahee ~i esofag. Aferentele
provin de la mediastinul cardiac, originea vaselor mari, baza cordului. Eferentele
sunt tributare In. mediastinale craniale ~i In. bifurcatiei medii (In. traheobronhice
mijlocii).
Ana/omia animale/or domes/ice vol. III 143
Ln. mediastinale caudale (mai dezvoltate ia bovine ~i ovine) sunt situate

dorsal fata de esofag, intre acesta ~i aorta. Aferentele provin de la fat a craniala
a diafragmei, esofag ~i pleura viscerala a lobi lor caudali. Eferentele, la cal, sunt
tributare In. mediastinale crania Ie ~i medii.
Limfocentrul bronhic. Este reprezentat de mai multe grupe limfonodale
traheobronhice, dispuse la originea bronhiilor primare, In. traheobronhice drepte,
sHlngi, medii.
Ln. traheobronhice drepte ~i sHingi sunt situate simetrice intre bronhiile
respective ~i trahee.
Ln. traheobronhice medii sunt situate in unghiul de bifurcare a bronhiilor
primare. La rumegatoare ~i suine, la originea bronhiei traheale se gasesc In.
traheobronhice craniale (sau accesorii) (Fig. 85).
Ln. traheobronhice colecteaza limfa primara de la lobii pulmonului,
precum ~i de la pericard ~i cord. Eferentele sunt tributare in In. mediastinale
craniale ~i medii.
A B.
FIG. 85. SCHEMA

LIMFOCENTRULUI
TRAHEOBRONHIC
LA BOU (A), pORC (B) $1
CAPRA (C)
1- Lnn. bifurca/ionis sinistri; 2-
Lnn. bifurcationis dextri; 3- Lnn.
bifilrcationis medii; 4- Lnn.
tracheobroncha/es craniales; 5-
Lnn. pulmona/es sinis/ri; 6- Lnn.
pulmonales dex/ri
144 V. C%fan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Canta, v. Enciu
1.4.4.5. Nodurile Iimfatice parietale ale cavitatii abdominale ~i pelvine
Sunt situate pe plafonul cavitatii abdominale, in apropierea aortei, la

nivelul originii arterelor lombare sau in unghiurile de cvadrifurcare terminala a
aortei.
Limfocentrullombar. Este reprezentat in general de limfonoduri situate
in lungul aortei abdominale (limfonodurile lomboaortice), dar tot in acest
limfocentru se mai includ ~i In. renale, In. frenicoabdominale, In. ovarian ~i In.
testicular.
Ln. lomboaortice sunt reduse ca dimensiune ~i sunt reprezentate de un 1ant
situat in lungul aortei, in apropierea originii arterelor lombare. Aferentele provin
de la plafonul cavitatii, aorta, v. cava, ovare ~i oviduct, precum ~i de la varful
coarnelor uterine, testicule, cordonul testicular ~i canalul deferent. Eferentele
ajung la cisterna limfatica (Fig. 86 ~i 86 bis).
Ln. frenicoabdominale sunt 0 grupa limfonodala redusa, situata pe fata
abdominala a diafragmei la suine.
Ln. renal este situat pe traiectul a. renale, in raport cu hilul organului.
Eferentele limfocentrului lombar, formeaza doua trunchiuri lombare (Trunci
lumbales) care se varsa in cisterna limfatici:i.
Limfocentrul iliosacral. Este format din ~ase grupe, care sunt situate intre
ramificatiile terminale ale aortei ~i a arterei circumflexe iliace profunde: In. iliace
laterale, In. iliace mediale, In. sacrale, In. anorectale, In. uterin, In. obturator.
f r
~c
b
'. 5//=
, .. ,,/b J. e
fJj(
I ".'
/1.
I i ~,,,j-' I j
~~/' '\ 2
A 'ci B
FIG. 86. SCHEMA TOPOGRAFIEI LIMFOCENTRULUI lLIOSACRAL LA BOU (A)
~I LA PORC (B)
1- Aorta; 2- A. iliaca externa; 3- A. iliaca interna; 4- A. sacra/a mediana; 5- A. circumflexa
iliaca profunda
a- Lnn. hipogastrici; b- Lnn. iliaci media/i; c- Lnn. iliaci /atera/i; d- Lnn. /omboaortici; e- Lnn.
inghinali profunzi; f- Trunchiurile /ombare
Sage/ile indica directia de reco/tare :ji circu/atie a limfei
Anatomia animalelOf' domestice vol. III 145
1 1
FIG. 86 BIS.
SCHEMA
VARIANTELOR DE
ORIGINEA
A
CANALULUI
TORACIC
1- Cisterna lombara; 2-
8 7 Trunchiul intestinal; 3-
Trunchiul celiac; 4 -
Trunchiul mezenteric; 5-
Trunchiul colic; 6- Trun-
chiul jejunal; 7- Trun-
chiurile lombare; 8- Ca-
nalul toracie
Ln. iliace laterale sunt localizate la nivelul bifurcarii a. iliace profunde,

sub musculatura ileopsoaticii. Aferentele provin de la peretii cavitatii abdominale
~i de la In. subiliace. Eferentele sunt tributare In. iliace mediale.
Ln. iliace mediale sunt situate la originea a. iliace externe, sub forma celui
mai voluminos pachet de noduri limfatice. Aferentele provin de la In. sacrale,
iliace laterale ~i inghinale profunde. Vasele eferente converg in sens cranial prin
cele doua trunchiuri lombare in cisterna limfatica (Fig. 86).
Ln. sacrale sunt situate in apropierea originii a. iliace interne ~i a arterei
sacrale mediane. Aferentele provin de la organele genitale, peretii cavitatii
pelvine, de la plafonul cavitatii pelvine ~i rect. Eferentele sunt tributare in In.
iliace mediale.
La cabaline, la originea a. obturatoare se gase~te un In. obturator, iar la
iapa ~i scroam, in grosimea ligamentului larg pe traiectul aferentelor In. iliace
mediale se gase~te un In. uterin.
1.4.4.6. Nodurile limfatice viscerale abdominale ~i ale bazinului
Sunt reprezentate de un numar impresionant de noduri limfatice,

diseminate pe traiectul arterelor care iriga segmentele tubului digestiv ~i care
poarta denumirea organului de la care recolteaza limfa primara. Vasele lor
eferente converg, urmarind traiectul arterelor omonime in sens centripet, in trei
146 V. Co!olan. R. Palicica, Valentina Hri!cu, Carmen Gan!a, V. Enciu
centre limfatice: celiac, mezenteric cranial, mezenteric caudal.

Limfocentrul celiac. Este reprezentat de noduri lil11fatice situate pe traiec-
tu1 artere]or desprinse din a. ce]iaca. La ecvine exista un pachet de noduri
celiace, situat la originea a. celiace unde formeaza 0 l11asa vo1uminoasa.
Eferentele conflueaza In trunchiu] celiac, care se deschide In cisterna limfatica.
Aferentele provin de ]a In. gas trice, dispuse pe traiectul arterelor gastrice, de ]a
In. ]iena]e, situate In hilul splinei, de la In. omenta]e de pe traiectul arterei
gastroepip]oice ~i de 1a In. porta]e, situate In poarta ficatu]ui.
Limfocentrul mezenteric cranial. Este reprezentat de: In. intestinale,
situate pe traiectu] artere]or trunchiu1ui l11ezenteric crania] pana ]a co]onul des-
cendent; In. mezenterice crania1e; In. jejunale; In. cecale; In. ilioco]ice ~i colice.
Ln. mezenterice craniale la ecvine au aspectul unui pachet relativ volu-
minos, lung de 12-16 em ~i format din 65-70 noduri lil11fatice situate la originea
a. mezenterice craniale. Eferentele concura ]a formarea cisternei limfatice.
Aferentele provin de la nodurile omonime a organelor respective.
Ln. jejunale, In numar de 35-90, sunt situate Intre foitele mare]ui mezen-
tel', pe traiectul aa. jejunale. Au un aspect globulos ~i 0 culoare cenu~ie-ro~iatica.
Aferentele colecteaza limfa primara de la jejun ~i ileon, realizand numeroase
anastomoze Intre foitele marelui mezenter.
Ln. cecale la ecvine sunt situate pe traiectul aa. cecale latera]a ~i media1a,
Aferentele provin de la cec ~i ileon.
Ln. colice la cal sunt situate pe traiectul artere10r colice dorsala ~i ventrala,
Intre foite1e mezocolonului, au 0 culoare cenu~ie-ro~iatica, 0 dimensiune redusa
(1,5 mm) ~i sunt In numar de aproximativ 5.500-6.000. Efcrentele ajung In In.
mezenterice craniale.
Limfocentrul mezenteric caudal. Este dispus la originea arterei mezen-
terice caudale ~i este reprezentat de aproximativ 1.500 noduri limfatice, dispus
In vecinatatea micii curburi a colonului descendent, pe arcada arteriala mezen-
terica caudala. Vasele eferente ajung In cisterna 1imfatica.
1.4.4.7. Nodurile limfatice ale membrului pelvin
Din regiuni1e membru1ui pelvin ~i ale crupei, limfa este colectata de patru
1imfocentre: popliteu, inghinal pro fund, inghinal superficial, ischiatic.
Limfocentrul popliteu este alcatuit din 3-12 noduri limfatice care
formcaza un pachet oval de 3-4 cm (la ecvine), situate In spatiul conjunctiv
popliteu, Intre m. biceps femural ~i m. semitendinos, dorsal fat a de insertia
proximal a a m. gastrocnemian, pe traiectul a. femura1e caudale. Vasele aferente
provin ]a toate speciile de la fata lateral a a autopodiului ~i gambei, pre cum ~i din
treimea caudo-Iaterala a coapsei. Eferentele Insotesc a. poplitee ~i a. femurala In
In. inghinale profunde (Ia ecvine).
Limfocentrul ileofemural sau inghinal profund cuprinde: In. i1eofe-
murale, In. inghina1e profunde, In. femural (numai 1a carnivore), In. epigastric
(numai 1a bovine). La ca1, In. inghina1e profunde sunt situate In trigonul femural,
unde acopera a. femura1a. La toate celelalte specii domestice, sunt situate pe
traiectul a. iliace externe (In. ileofemurale). Aferentele provin de la fata mediaUi

a autopodiului, a gambei ~i coapsei, insotind pe toata lungimea cordonul safen.
La ecvine primesc ~i eferentele de la In. inghinale superficiale. Eferentele sunt
tributare In. iliace mediale ~i In. sacrale.
Limfocentrul inghinofemural sau inghinal superficial este format din
In. inghinale superficiale (scrotale sau mamare), In. subiliace, In. coxal, In. coxal
accesoriu ~i In. fosei paralombare (la bovine).
Ln. inghinale superficiale sunt reprezentate de pachete de noduri limfatice
cu topografie ~i teritoriu tributar diferit in functie de sex ~i specie. La masculi,
In. scrotale sunt situate in vecinatatea inelului inghinal superficial, pe traiectul
a. subcutanata abdominala, se palpeaza de 0 parte ~i de alta a penisului, caudal
cordonului testicular. Aferentele provin de la preput, penis, extremitatea caudala
a peretelui ventral al abdomenului, pungile scrotale ~i regiunea perineala. La
femele, sunt plasate la baza ultimilor perechi de mamele inghinale, un de pot fi
palpati transcutan (In. mamare). Vasele aferente provin de la mamela, printr-o
retea superficiala ~i una profunda. Eferentele la ambele sexe, sunt tributare In.
inghinale profunde.
Ln. subiliace sau precrurale sunt situate la fat a intern a a treimii mijlocii
a m. tensor al fasciei lata, pe traiectul ramurii descendenta a a. circumflexa iliaca
profunda. Au forma unui pachet alungit de 8-10 cm, constituit din 15-50 noduri
limfatice, poate fi u~or palpat transcutan. Aferentele provin de la fat a laterala ~i
dorsala a peretilor cavitatii abdominale, fat a laterala a coapsei ~i craniolaterala
a gambei, pre cum ~i din regiunea gluteana. Eferentele insotesc a. circumfle¥a
iliaca in cavitatea abdominala, fiind tributare in In. iliace laterale.
Ln. coxal este situat profund pe fat a externa a insertiei proximale a m.
drept femural. Vasele aferente provin de la articulatia coxofemuraHi ~i m. cvadri-
ceps femural. Eferentele sunt tributare in In. inghinale profunde ~i iliace mediale.
Limfocentrul ischiatic este situat pe fat a laterala a ligamentului
sacrotuberos, sub m. biceps femural. Aferentele colecteaza limfa din regiunile
cozii, posterioare ale crupei, posterioare ale coapsei, pre cum ~i de la mu~chii
profunzi ai bazinului. Eferentele sunt tributare In. iliace mediale.
1.4.5. Nodurile limfatice la animalele domestice

1.4.5.1. Rumegatoare
Aglomerarile de limfonoduri la rumegatoare sunt mai voluminoase ~i in
numar mai mare dedit la ecvine. Intre cele trei specii de rumegatoare domestice,
bovine, ovine ~i caprine exista adesea deosebiri semnificative, care vor fi
mentionate la locul potrivit.
1.4.5.1.1. Nodurile limfatice ale capului ~i gatului
Limfocentrul parotidian este mare (6-9 cm) ~i depa~e~te rostral glanda

parotida peste suprafata m. masetar, puHind fi palpat u~or transcutan (Fig. 82).
Limfocentrul mandibular are aspectul unei formatiuni ovale lunga de 3-5
148 V Cotolan. R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Cantu, V Enciu
cm, plasata in spatiul intermandibular, la polul cranial al glandei mandibulare.

Poate fi palpat prin traversul "salbei" pe fata mediala a m. pterigoidian medial.
Vasele eferente sunt tributare in In. retrofaringiene laterale.
Ln. pterigoidian este specific bovinelor, mic ~i inconstant, plasat caudal
de tuberul maxilar. Aferentele provin de la valul palatin ~i molarii superiori;
eferente la Ie. mandibular.
Ln. hioidian rostral ~i In. hioidian caudal sunt inconstanti, cel rostral
este plasat lateral tirohialului, iar cel caudal in unghiul stilohialului. Aferentele
provin de la limba, iar eferentele sunt tributare in In. retrofaringiene laterale.
Ln. cervicale superficiale accesorii proprii rumegatoarelor sunt situate pe
vasele aferente ale In. cervicale superficiale, intre m. seratul ventral cervical ~i
m. omotransvers.
Ln. cervicale superficiale sunt asemanatoare cu ale cabalinelor, pot fi
palpati transcutan sub forma unei mase alungite de 7-9 cm ~i lata de 2-3 cm.
Teritoriul de recoltare allimfei primare este asemanator cu al cabalinelor, vasele
eferente se varsa direct in trunchiul traheal.
Ln. cervicale profunde sunt impartite in trei grupe distincte: craniale,
medii, caudale. Sunt dispuse in lungul ~i pe partile laterale ale traheii, sub
trunchiul jugular.
1.4.5.1.2. Nodurile limfatice ale cavitatii toracice
Ln. toracoaortici sunt localizati pe traiectul aortei la originea arterelor

intercostale dorsale. Aferentele recolteaza limfa din teritorii asemanatoare ca la
ecvine, eferentele sunt tributare partial In. mediastinale caudale, precum ~i
canalului toracic.
Ln. intercostale sunt situate caudal fat a de articulatiile costo-vertebrale pe
tot traiectul arterelor intercostale dorsale, eferentele sunt tributare In. mediasti-
nale medii ~i craniale.
Ln. sternale craniale sunt situate caudal fat a de manubriul sternal, la mar-
ginea ventrala a arterei toracice interne, pana in planul articulatiei a IV -a condro-
sternale. Eferentele sunt tributare In. mediastinale craniale sau direct in trunchiul
traheal.
Ln. sternale caudale sunt dispuse in dreptul fiecarei articulatii condro-
sternale, caudal fat a de precedentele.
Ln. mediastinale craniale sunt situate intre foitele mediastinului pre-
cardiac, in lungul trunchiului arterial brahiocefalic, in partea lui dreapta ~i
stanga; sunt formate din urmatoarele grupe: 1) 0 grupa mica, situata intre arcul
aortei ~i originea aa. costocervicale; 2) 0 grupa sub trunchiul brahiocefalic, in
stanga venei cave craniale; 3) 0 grupa mare, in apropierea originii a. toracice
interne. Aferentele provin din mediastinul precardiac, timus, pulmon, sac peri-
cardic, cord; limfa secundara de la In. intercostale, In. toracoaortice, In. medi-
stinale medii ~i In. bronhice.
Ln. mediastinale medii sunt situate in partea dreapta a esofagului, dorsal
fata de baza cordului. Aferentele provin de la esofag, pulmon; limfa secundara de
Anatomia animate/or domestice vol. 111 149
la primele patru In. intercostale ~i In. bifurcatiei drepte. Eferentele se varsa direct
in conductul toracic.
Ln. mediastinale caudale sunt formate din doua grupe lungi de 10-15 cm
~i 2-3 grupe mai mici de 1-4 cm, plasate dorsal fata de esofag ~i ventral de aorta.
Aferentele provin de la fata craniala a diafragmei, esofag, lobii caudali ai pul-
monului, pericard, splina ~i uneori de la ficat; limfa secundara de la In. toraco-
artice. Eferentele merg direct in conductul toracic, inaintea confluarii acestuia in
v. cava craniala.
Limfocentrul bronhic. Prezinta in plus fat a de cabaline In. traheobron-
hice craniale (sau eparteriali) care au 0 lungime de 2-5 cm ~i sunt localizati la
originea bronhiei traheale. Aferentele provin de la pulmonul sUing ~i drept,
peri card, cord ~i limfa secundara de la In. pulmonare. Eferentele sunt tributare in
In. mediastinale craniale, medii ~i caudale.
Ln. pulmonare se intalnesc numai la bovine ~i carnivore. Sunt reprezen-
tate de noduri limfatice mici (0,5-1 cm), situate in unghiurile de bifurcare a
bronhiilor lobare, inglobate in parenchimul pulmonar. Eferentele sunt tributare in
In. traheobronhice stangi ~i drepte.
1.4.5.1.3. Nodurile limfatice ale cavitatii abdominale ~i pelvine
Limfocentrullombar. Format din In. lomboaortice, In. lombare proprii ~i

In. renale, asemanatoare cu ale ecvinelor.
Limfocentrul i1eosacral. Este situat la fel ca la celelalte specii domestice.
Ln. ruminale drepte ~i sHingi sunt localizate in ~anturile longitudinale
respective ale rumenului; In. reticulare pe traiectul micii curburi a retelei; In.
omasice pe curbura foiosului; In. abomasiale, dorsale ~i ventrale, pe marea ~i
mica curbura a cheagului; In. spleniee la baza splinei, pe tot traiectul arterei.
Aferentele provin de la organele omonime, iar eferentele trec prin In. splenice
dupa care contribuie la formarea trunchiului celiac.
Ln. hepatice sau portale sunt reprezentate de 6-15 noduri limfatice in
lungul hilului hepatic, pe traiectul ramificatiilor venei porte. Ln. hepatice
accesorii sunt localizate la marginea dorsala a ficatului, in apropierea incizurii
cave. Eferentele formeaza trunchiul hepatic.
Limfoeentrul mezenterie cranial. Se caracterizeaza prin dezvoltarea In.
jejunale situate pe traiectul arcadelor jejunale, sub forma a 10-50 noduri alun-
gite. La oaie ~i capra, nodurile limfatice sunt plasate in afara arcadei arteriale, la
distanta de arcada jejunala (Fig. 87).
Ln. cecale sunt reprezentate de 1-3 grupe aflate in plica ileocecala.
Aferentele provin de la cec ~i ileon. Eferentele converg in In. colice ~i direct in
trunchiul intestinal.
Ln. coliee sunt localizate pe traiectul arterei colice drepte, intre foitele
mezocolonului. Aferentele recolteaza limfa de la colonul ascendent, cecum ~i
ileon. Eferentele conflueaza succesiv in sens proximal ~i, in ultima instanta, in
trunchiul intestinal. Trunchiul intestinal rezulta din convergenta vaselor
eferente ale In. jejunale, colice ~i cecale. Confluarea lui in trunchiul celiac da
>-'
o
VI
~
(j
co
~~
.i"
""
-
'll
~
e:;'
e:;'
F>
~
(t
;::,.
::;'
~
~
'r>
,'"
(j
~..,
;'!
~
CJ
~
;::s
~S-(
FIG. 87. SCHEMA NODURILOR LIMFATICE ALE ORGANELOR DIGESTIVE POSTDIAFRAGMATICE LA VAC'A ~
1- Lnn. jejunales; 2- Lnn. hepatici; 2 '- Lnn. hepatici accesorii; 3- Lnn. cecales; 4- Lnn. colici; 5- Lnn. lien ales; 6- Vase aferente de pe fara t>1
stclIlgii; 7- Lnn. ruminales dextri; 8- Lnn. omasiales; 9- Lnn. reticulares; 10- Lnn. abomasiales
a- Tr. mesentericus; b- Tr. colicus;, c- Tr.jejunalis
"
;::s
;::"
Ana/omia animalelor domes/ice vol. III
na~tere trunchiului comun visceral, care se deschide In cisterna limfatica.

Cisterna limfaticii, canalul toracic ~i conductullimfatic drept sunt asema-
niHoare ca la ecvine.
1.4.5.1.4. Nodurile limfatice ale membrului toracic
Ln. cotului lipsesc la bovine ~i caprine, sunt prezente numai la oaie, In

apropierea a. colaterale ulnare.
Ln. axilare proprii sunt situate la bordura inferioara a insertiei m. marele
rotund. Aferentele sunt asemanatoare cu ale cabalinelor. Eferentele sunt tributare
In In. axilare ai primei coaste.
Ln. infraspinos este inconstant ~i localizat la extremitatea superioara a
portiunii lungi a m. triceps brahial. Aferentele vin de la m. marele dorsal,
eferentele In In. axilare proprii.
Ln. axilare accesorii sunt foarte inconstante, mici ~i situate pe coasta a
IV-a, pe traiectul aferentelor In. axil are proprii.
Ln. axilare ale primei coaste sunt a~ezate la fata mediala a articulatiei
umarului, lateral primei coaste. Aferentele provin de la fata mediala a spetei ~i
bratului, precum ~i de la mm. pectorali, m. transversul coastelor, m. seratul
ventral ~i m. scalen; limfa secundara de la In. axil are proprii.
Eferentele sunt tributare In. cervicale profunde caudale.
1.4.5.1.5. Nodurile limfatice ale membrului pelvin
Limfocentrul popliteu. Nu prezinta diferente.

Limfocentrul inghinal profund. Este reprezentat de In. ileofemurale,
situate In cavitatea abdominala, pe traiectul arterei iliace externe, dorsal fata de
inelul femural. La caprine sunt prezente ~i In. inghinale profunde pe traiectul a.
femurale, asemanator cabalinelor. Ln. epigastric este prezent numai la bovine, pe
traiectul arterei epigastrice caudale; eferentele sunt tributare In In. ileofemurale.
Ln. inghinale superficiale, la masculi sunt situate In vecinatatea inelului
inghinal, de 0 parte ~i alta a flexurii penisului, sub m. retractor al preputului. La
femele, In. mamare sunt situate pe traiectul ramurii caudale din a. mamara
caudala, la bordura caudala a ugerului.
Ln. subiliace sunt reprezentate de un grup de noduri limfatice de 7-11 cm
lungime, pe traiectul ramurii descendente a arterei circumflexe iliace profunde.
Aferentele sunt identice cu ale ecvinelor. Pe traiectul lor, In fosa paralombara
este situat In. fosei paralombare, redus ~i inconstant. Eferentele merg In In.
ileofemurale, In. iliace mediale, In. coxal ~i foarte rar In In. iliace laterale.
Ln. coxal este situat sub extremitatea proximala a m. tensor al fasciei lata,
cranial fata de articulatia coxofemurala. Aferentele provin de la m. tensor al
fasciei, articulatia coxofemurala, m. cvadriceps femural; 0 parte din limfa
secundara de la In. subiliace. Eferentele sunt tributare In In. iliace laterale ~i In.
ileofemurale.
Ln. coxal accesoriu este mic ~i situat la fat a externa a m. tensor al fasciei
152 V. Corolan, R. Palicica, Valentina Hri{cu, Carmen Ganrii, V. Enciu
lata; aferentele provin de la pielea de pe fat a lateral a a coapsei, eferentele in In.

subiliace.
Limfocentrul ischiatic. Ln. tuberozitatii ~i In. gluteu formeaza limfo-
centrul ischiatic, situat intre ligamentul sacrotuberos ~i m. biceps femura!.
Aferente: de la coada, regiunea crupei, mm. glutei, m. obturator intern, uretra,
glande anexe, baza penisului; limfa secundara de la In. tuberozitatii. Eferente in
In. sacrale.
Ln. tuberozWitii este situat pe cuspida dorsala a tuberozitatii ischiadicii, pe
traiectul aferentelor In. ischiatici. Ln. gluteu este situat in marea incizura ischia-
dica, sub m. gluteu mijlociu. Aferente: de la mm. glutei, eferente in In. sacrale.
1.4.5.2. Suine
Nodurile limfatice sunt mult mai numeroase, dar mai reduse in volum.
Limfaticele aferente abordeaza hilul nodului limfatic, iar eferentele emerg din
mai multe puncte, situate pe fata convexa a nodulului.
Limfocentrul parotidian este reprezentat de doua grupe de noduri,

profunda ~i superficiala, situate in lungul ramurei recurbate a mandibulei, pe
suprafata m. maseter, la marginea craniala a g!. parodide. Aferentele sunt iden-
tice cu a bovinelor, eferentele merg in In. retrofaringiene laterale, 0 parte in In.
retrofaringiene mediale, iar 0 alta parte in In. cervicale superficiale ventrale.
Limfocentrul mandibular este format de asemenea din doua pachete de
noduri, In. mandibulare, cu 0 topografie asemaniitoare celor de la rumegiitoare
~i In. mandibulare accesorii, situate caudal unghiului mandibular, in vecinatatea
confluentei v. linguofaciale in v. jugulara. Vasele aferente sunt asemanatoare
celor de la rumegatoare. Ln. mandibulare accesorii recolteaza limfa din regiunea
cervicala ventral a ~i pectoral a, precum ~i limfa secundara de la In. mandibulare.
Eferentele sunt tributare in In. cervicale superficiale ventrale, in In. retrofarin-
giene laterale ~i In. cervicale superficiale dorsale.
Limfocentrul retrofaringian este alcatuit din In. retrofaringiene me-
diale, situate sub aripa atlasului, pe traiectul a. occipitale, acoperite de m. c1ei-
doocipital ~i In. retrofaringiene laterale, voluminoase ~i situate caudal fata de
In. parotidiene sub glanda parotida. Aferentele sunt asemanatoare celor de la
bovine. Ln. retrofaringiene mediale recolteaza limfa secundara de la In.
retrofaringiene laterale. Eferentele, 0 parte din ele in In. cervicale superficiale
ventrale, 0 alta parte in In. cervicale superficiale dorsale, iar majoritatea vaselor,
converg pentru a forma trunchiul traheal.
Limfocentrul cervical superficial. Este alcatuit din In. cervicale super-
ficiale dorsale, medii ~i ventrale.
Ln. cervicale superficiale dorsale sunt voluminoase (4-5 cm), situate
inaintea articulatiei umarului, la marginea superioara a m. brahiocefalic. Vasele
aferente sunt asemanatoare celor de la bovine; limfa secundara provine de la In.
retrofaringiene laterale ~i mediale ~i In. cervicale superficiale ventrale.

Eferentele, 0 parte din vase trec prin In. cervicale superficiale medii ~i apoi in In.
cervicale profunde caudale, 0 aWi parte contribuie la formarea trunchiului
traheal.
Ln. cervicale superficiale medii sunt situate ventral fata de precedentii,
intre m. omotransvers ~i cleidooccipitaL Aferente, de la musculatura cervicala ~i
In. cervicale superficiale dorsale. Eferente in conductul jugular ~i in In. cervicale
profunde caudale.
Ln. cervicale superficiale ventrale sunt situate intre marginea caudala a
gl. parotide ~i m. cleidooccipital. Aferente de la fata latera]a a bratu]ui ~i craniata
a membrului toracic, mamelele pectorale; ]imfa secundara de la In. retrofarin-
giene ]aterale ~i mediale, In. parotidian ~i In. mandibulare. Eferente in In. cervi-
cale superficia]e dorsa]e.
Limfocentrul cervical profund. Este asemanator celui de la rumegatoare.
Ln. cervicale profunde caudale sunt alcatuite din 1-14 noduri limfatice,
situate pe fat a ventrala a traheii, in vecinatatea trunchiului bicarotic. Aferente, de
la trahee, esofag, musculatura cervicala, timus, In. cervi cali profunzi craniali ~i
medii, precum ~i de ]a In. mediastina]e craniale. Eferente in In. axilare ale primei
coaste ~i in conductul toracic.
La porc, ace~tia sunt reprezentati doar de un singur pachet de noduri

limfatice - In. axil are ale primei coaste - grup compact de 3-4 cm lungime,
situat lateral de marginea anterioara a primei coaste. Aferente de la fata mediala
~i caudala a membrului toracic, precum ~i de la In. mediastinale craniale ~i In.
sternale craniale. Eferentele in conductul toracic, iar in partea dreapta formeaza
conductullimfatic drept.
1.4.5.2.3. Nodurile limfatice ale cavitatii toracice
Ln. toracoaortice sunt reduse ca dimensiune ~i numar, sunt situate in

lungul venelor azigos. Aferentele sunt asemanatoare celorlalte specii. Eferentele
in canalul toracic ~i in In. mediastinale craniale.
Ln. intercostale lipsesc la porco
Ln. sternale craniale sunt reprezentate de 0 grupa impara formata din 1-4
In. mari grupate intr-un pachet de 4-5 cm lungime, plasate sub trunchiul brahio-
cefalic la originea a. toracale interne. Aferentele nu prezinta diferente fata de alte
specii. Eferentele in conductul toracic limfatic drept (uneori direct in sistemul
venos).
Ln. sternale caudale lipsesc la porco
Ln. mediastinale craniale sunt localizate dorsal fat a de trunchiu] bra-
hiocefalic, intre afluentii V. cave craniale ~i trahee. Aferentele de la mediastinul
precardiac ~i cardiac, pre cum ~i de la In. toracoaortice ~i limfocentrul bronhic.
Eferentele in canalul toracic.
154 v. COlolan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Gal/Iii, V. Enciu
Ln. mediastinale medii lipsesc la pore.

Ln. mediastinale caudale sunt reduse, situate caudal fat a de arcul aortic.
Aferentele de la esofag, mediastinul posterior ~i sacul pericardic. Eferentele in
limfocentrul bronhic ~i in In. toracoaortic.
Limfocentrul bronhic este format, la fel ca la rumegatoare, din In.
traheobronhice drepte, stangi, medii ~i craniale.
Ln. pulmonare lipsesc la pore.
1.4.5.2.4. Nodurile limfatice ale cavWitii abdominale ~i pelvine
Ln. lomboaortice sunt situate pe fetele laterale ale aortei, incepand de la

orificiul diafragmatic pana la originea a. circumflexa iliaca profunda.
Ln. renale sunt reprezentate de 2-4 In. mici, situate In apropierea hilului
renal. Aferentele de la to ate organele de pe plafonul cavitatii abdominale,
pre cum ~i de la ovar, coarne uterine ~i testicule.
Ln. testicular se gase~te pe traiectul vaselor testiculare.
Ln. frenicoabdominal este situat pe fat a caudalii a diafragmei, langa
originea arterei abdominale craniale. Aferentele de la In. lomboaortice.
Limfoccntrul ileosacral. Nu prezinta particularitati (Fig. 88)
Ln. celiace sunt reprezentate de limfonoduri mari, ce formeaza un pachet
de 3-4 em situat la originea a. celiace.
Ln. jejunale sunt reprezentate de un numar mare de limfonoduri situate in
vecinatatea arcadei intestinale, unde alcatuiesc 0 banda continua, lunga de
aproximativ 60 em.
Ln. ileocolice sunt reprezentate de 0 aglomerare de noduri limfatice
plasate pe traiectul a. ileocecale.
Ln. coHce sunt situate pe traiectul a. colice drepte, in spatiul conjunctiv
din interiorul turelor colonului helicoidal.
Ln. mezenterice caudale sunt reduse (7-12 In) situate dorsal fata de
colonul descendent, pe traiectul a. mezenterice caudale. Aferentele de la colonul
descendent ~i pancreas. Eferentele In In. lomboaortice ~i in iliace mediale.
Limfocentrul popliteu este format din doua pachete, superficial ~i

profund, situate in spatiul popliteu. Aferentele provin de la fata laterala a gambei
~i de la autopodiul pelvin. Pe traiectullor se intalne~te, inconstant, In. jaretului
(dispus cranial corzii jaretului). Eferentele in In. ileofemural ~i In. ischiatic (Fig.
89).
Ln. ileofemuralc au 0 topografie asemanatoare celor de la rumegatoare.
Ln. inghinale superficiale sunt reprezentate de In. scrotale la masculi ~i
In. mamare la femele. Este eel mai dezvoltat pachet de noduri limfatice al
membrului pelvin, situat sub inelul inghinal superficial, pe traiectul a. pudende
externe de care este adesea strabatut central. Aferentele de la organele genitale
externe, mamelele abdominale ~i inghinale, peretele ventral al abdomenului,
d
6 6'
o 0'
() o
FIG. 88. LIMFOCENTRELE

LOMBARE, ILIOSACRALE
~I INGHINALE PROFUNDE
LAPORC
a- Ren dexter; a '- Ren sinister; b-
Gl. suprarenalis dextra; b '- Gl.
suprarenalis sinistra; c- Lnn.
renales; d- Lnn. celiaci; e- Aorta !l
abdominalis; f- V. cava caudalis; h
g- Lnn. lumbales aortici; h- Lnn.
iliaci mediales; i- Lnn. iliaci
laterales; j- Lnn. iliofemorales
FIG. 89. NODURILE LIMFATICE MUSCULARE LA PORC

a- Lnn. mandibulares; a '- Lnn. mandibulares accesorii; b- Lnn. parotidei; c- Lnn. retropharyngei
laterales; d- inn. retropharyngei mediales; e- Ln. cervicales superficiales ventrales; f- Lnn.
cervicales superficiales dorsales; g- V. cava caudalis; h- inn. inguinales superficiales s.
scrotal eO';i- £nn. subiliaci; j- Lnn. inguinales profundi; 1- Lnn. poplitei; m- Lnn. ai jaretului; n-
Lnn. ischiadici; 0- Lnn. iliaci laterales; p- Lnn. sacrales; r- Lnn. iliaci mediales; 0'- Lnn.
lumbales aortici; t- Truncus lumbalis; u- Truncus jugularis
regiunea perineaHi ~i toata fat a media1a a membrului pelvin. Eferentele in In.

ileofemurale ~i in In. iliace mediale (Fig. 90).
Ln. subiliace sunt asemanatoare celorlalte specii.
Ln. ischiatice sunt reprezentate de 1-3 In. situate pe fata laterala a lig.
sacrosciatic, proximal crestei inschiatice. Aferentele de la musculatura crupei ~i
coapsei, m. obturator intern, vagin, vestibul vaginal, uretra ~i glanda bulbo-
uretrala, regiunea cozii; limfa secundara, de la In. popliteu. Eferentele in In.
iliace mediale, In. sacrale ~i in In. gluteu.
Ln. gluteu are topografia ~i vasele aferente ca la bovine.
Cisterna limfatidi la porc, rezulta din confluenta trunchiurilor lombare
(care vin de la In. lomboaortice ~i limfocentrul iliosacral) ~i a trunchiului intes-
tinal (care rezulta din confluarea trunchiului celiac cu trunchiul mezenteric); este
situata ventral fata de aa. renale ~i se continua in sens cranial cu canalul toracic.
Canalu1 toracic in mediastinul precardiac este simplu, se deschide cranial
in v. brahiocefalica sHinga, unde prime~te afluenta trunchiului jugular stang ~i a
FIG. 90. NODURILE LIMFATICE ALE ORGANELOR

GENITALE LA VIER
1- Lnn. inguinales supeljiciales s. scrotales ifi 1'- vase Ie lor
aferente; 2- Lnn. lumbales aortici; 2'- Ln. testicularis; 3- Lnn. iliaci
mediales; 4, 4'- Lnn. sacrales; 5- Lnn. anorectales
v- Vesica urinaria; u- Urethra; r- Rectum; t- Testis; e- Epididimus;
p- Penis
Anatomia animatelor domestice vol. III
vaselor eferente, a In. cervicale profunde caudale ~i In. axilare ale primei coaste
din partea stfmga.
Conductullimfatic drept se na~te din confluarea trunchiului jugular drept
cu vase Ie eferente ale In. axilare ale primei coaste de la membrul drept.
1.4.5.3. Carnivore
In generalla caine ~i pi sica linfonodurile sunt de dimensiuni mari, dar mai

reduse ca numar (v. Fig. 91).
FIG. 91. NODURILE LIMFATICE MUSCULARE LA CAINE

a- Lnn. parotidei; b- Lnn. mandibulares; c- Lnn. retropharyngei; d- Truncus jugularis; e- Lnn.
cervicales superficiales; f- Lnl1. axillares; g- Ln. axillaris accesorius; h- Lnl1. poplitei
superficiales; i- Lnn. iliaci mediales
Ln. parotidiene sunt voluminoase, a~ezate inaintea gl. parotide, pe

traiectul a. transversa a fetei, pot fi palpate prin traversul pielii. Aferentele ~i
eferentele sunt asemaniitoare ecvinelor. La pisidi sunt situate inaintea conchiei
auriculare, pe traiectul venei temporale superficiale.
Ln. retrofaringiene laterale sunt mici ~i inconstante la caine. Aferentele:
de la regiunea auriculara ~i a cefei; limfa secundara de la In. parotidiene ~i
mandibulare. La pisica sunt mari ~i situate caudal fat a de gl. parotida, pe traiectul
v. auriculara caudala.
Ln. retrofaringiene media Ie sunt mai voluminoase ~i situate pe fetele
158 V. COlolan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Gan{a. V. Enciu
laterale ale faringelui, acoperite de m. digastric.

Ln. cervicale superficiale sunt formate din doua grupe ovale mari
(3,4-3,5 cm) situate cranial fat a de m. supraspinos, sub m. cIeidocefalic.
Limfocentrul cervical profund este format din In. cervicale profunde
craniale, medii ~i caudale, foarte mici ~i situate In lungul traheii. La pisica
lipsesc In. cervicale profunde craniale, dar spre deosebire de caine, sunt bine
dezvoltate In. cervicale profunde caudale.
Ln. axilare proprii sunt situate la fat a mediala a bratului, dorsal fata de
m. pectoral profund ~i caudal de insertia m. marele rotund. Aferentele de la fata
medial a a membrului toracic ~i fata laterala a toracelui ~i abdomenulul.
Eferentele In trunchiul jugular sau In conductul toracic (uneori direct In
confluentul venos).
Ln. axilare accesorii, la caine sunt relativ mici, situate pe traiectul vaselor
aferente ale In. axilare proprii; recolteaza limfa de pe fata laterala a cavitatii
toracale ~i abdominale. Sunt localizati pe direqia "liniei tricipitale" ~i marginii
dorsale a m. pectoral profund. La pisica sunt mult mai dezvoltate, formate din
doua pachete de noduri, situate succesiv pe traiectul ramurii cutanate ale a.
toracodorsale. La ambele specii, recolteaza limfa ~i de la mamelele pectorale ~i
abdominale. Vasele eferente sunt tributare In. axilare.
1.4.5.3.3. Nodurile limfatice ale cavWitii toracice
Ln. toracoaortice lipsesc la caine, dar sunt prezenti la pisica.

Ln. intercostale sunt prezente la ambele specii ~i cu aceea~i zona de
aferente, asemanatoare ecvinelor. Eferentele In In. mediastinale craniale.
Ln. sternal caudal este prezent numai la pisica.
Ln. sternale craniale sunt bine dezvoltate la ambele specii; sunt situate
Inaintea originii a. toracice interne. Aferentele sunt asemanatoare ecvinelor.
Eferentele sunt tributare In. mediastinale craniale.
Limfocentrul mediastinal. Este reprezentat numai de In mediastinale
craniale, situate sub forma unei grupari mari Hinga confluenta v. costocervicale
cu v. subclaviculara (In stanga).
Ln. traheobronhice sunt asemanatoare celor de la ecvine.
Ln. pulmonare sunt reprezentate de pachete de noduri limfatice, camu-
flate de parenchinul pulmonar, situate In unghiurile de bifurcare a bronhiilor
lobare. Eferentele In In. mediastinale craniale ~i In. traheobronhice.
1.4.5.3.4. Nodurile Iimfatice ale cavitlitii abdominale ~i pelvinc
Nodurile limfatice parietale sunt reprezentate la ambele specii numai de

In. lomboaortice, lipsind In. renale, In. ovarian, In. testicular ~i In. frenicoab-
dominale. Sunt reprezentate de limfonduri foarte mici, cu topografie, aferente ~i
Anatomia animale/or domestice vol. 111
eferente asemanatoare celor de la rumegatoare.

Limfocentrul ileosacral. La caine ~i pisica este reprezentat numai de In.
iliace mediale ~i In. sacrale. Lipsesc In. iliace laterale ~i In. anorectal.
Ln. iliace mediale sunt reprezentate simetric de un pachet de noduri mari,
alungit (5-6 cm) situat lateral de aorta, inaintea originii a. iliace externe. Prezinta
un teritoriu vast de recoltare a Iimfei, suplinind lipsa In. iliace laterale, In.
sllbiliace ~i In. anorectal. Vasele eferente formeaza trunchiurile lombare care se
deschid in cisterna limfatica.
Ln. sacrale sunt repartizate pe traiectul arterelor iliace interne ~i sacrale
mediane. Aferentele de la colonul descendent, rect, anus, uter, vagin, vulva,
prostata, uretra, penis ~i regiunea cozii.
In cavitatea abdominala, la caine ~i pisicii nodurile limfatice viscerale se
remarca prin In. jejunale, formate din doua mase lungi ~i aplatizate (7-9 cm)
situate de 0 parte ~i de alta a a. ~i v. jejunale. Lipsesc In. mezenterice craniale.
Limfocentrul celiac. Este reprezentat de In. splenice, In. gastrice ~i In.
hepatice.
Ln. splenice ventrale sunt tributare, la fel ca In. gash·ice, In. hepatice in In.
splenice dorsale ~i formeaza trunchiul celiac. Canalul toracic urmeaza un traiect
asemanator suinelor, in portiunea postcardiacii se prezinta adesea ramificat.
Ln. poplitee sunt reprezentate de un pachet superficial, situat subcutan, la

nivelul fosei pliului fesei pe traiectul ramurii cutanate a arterei femurale caudale,
pot fi u~or palpati transcutan.
Ln. ileofemurale sunt mici, inconstante ~i situate pe traiectul a. iliace
externe, in planul insertiei micului psoas. Aferentele sunt asemanatoare
rumegatoarelor. Eferentele se deschid in In. iliace mediale.
Ln. femural este situat pe fata mediala a coapsei, in unghiul distal al
trigonului femural; la pi sica este plasat la originea a. circumflexe femurale
laterale. Aferentele provin de la fata caudo-mediala a autopodiului, gambei ~i
coapsei; 0 parte din limfa secundara de la In. poplitee. Eferentele sunt tributare
In. ileofemurale ~i In. iliace mediale.
Ln. inghinale superficiale sunt asemanatoare Cll cele de la suine. Ln.
subiliace lipsesc la caine, dar sunt prezenti la pisica. Vasele aferente din teri-
toriul tributar la caine, perforeaza musculatura flancului ~i merg pe traiectul a.
circumflexe iliace profunde in In. iliace mediale (Fig. 92).
Ln. ischiatic lipse~te la caine, dar este prezent la pisica, la care recolteaza
vase eferente ~i de la In. popliteu superficiala.
FIG. 92. NODURILE LIMFATICE MAMARE LA CATEA

/- Lnn. ingl.linales superficiales ~i /'- vasele lor aferente; 2- Ln. axil/aris ac~esorius ~i 2'- vasele
lui aferente
2. SISTEMUL NERVOS
(Systema nervosum)
- Generalitati -
Excitabilitatea ~i conductibilitatea urmate de reactivitate sunt insu~iri

fundamentale ale materiei vii. Aceasta prima etapa denumWi " a "iritabilitatii"
este caracteristica nivelului de organizare primitiv, dnd inca nu gasim celule
nervoase diferentiate. Aceasta insu~ire fundamentala potrivit principiului general
al specializarii este perfectionata in celulele nervoase pana la virtuozitate.
A doua etapa, recunoscuta la metazoarele inferioare este aceea a prezentei a
doi neuroni fundamentali; unul senzitiv, localizat periferic ce prime~te excitatiile
din mediul extern, altul motor, care dupa prelucrarea lor Ie transmite efectorilor.
Intre cei doi neuroni fundamentali se intercaleaza in faza urmatoare ~i un
neuron de asociatie, care poate face legaturi multiple intre neuronii senzitivi ~i
motori, precum ~i intre ace~tia ~i celulele efectoare. Apare astfel 0 forma de
retea nervoasa difuza, caracteristica viermilor ~i care se pastreaza la vertebrate
in peretii viscerelor.
I~ cea mai evoluata etapa se diferentiaza ins a un neuron integrativ, in care
se pot inscrie remanent (engrame), informatiile primite permitand astfel aparitia
activitatii nervoase superioare.
Odata cu parcurgerea aces tor patru etape principale, are loc ~i un fenomen
de concentrare a neuronilor care de la forma unei retele difuze (pastrata in
reteaua nervoasa intramural a a viscelor) se aglomereaza in placi neurale
compacte, care due in ultima instanta la formarea axului cerebrospinal ~i a
ganglioniIor nervo~i. Neuronii senzitivi se concentreaza de obis.ei in ganglioni,
iar cei motori, de asociatie ~i integrativi in axul cereprospinal. In filogeneza ~i
ontogeneza se pot constata to ate fazele migrarii neuronale. Astfel, neuronii
senzitivi situati initial intraepidermic se infunda treptat in derm (la celenterate)
~i apoi la vertebrate se concentreaza in ganglioni cranieni ~i spinali
(protoneuronul), trimitand spre periferie dendrita, iar axonul patrunde in axul
cerebrospinal, unde se pune in legatura cu neuroni secundari (deuteroneuronii).
Exista insa ~i grupe de neuroni senzitivi care i~i pastreaza pozitia arhaica,
intraepiteliala, a~a cum sunt neuronii din mucoasa olfactiva la vertebrate.
Unitatea morfofunctionala a sistemului nervos este reprezentata de celula
nervoasa - neuronul - alcatuit din corpul celular (pericarionul) ~i prelungirile
sale, axonul ~i respectiv dendritele. Prelungirile neuronilor, dendrite Ie ~i axonul
alcatuiesc in general fibrele nervoase care pot fi invelite succesiv, in mai multe
teci din care cea mai tipicii este teaca de mielina. Mielinizarea fibrelor nervoase
se face succesiv in filogeneza ~i ontogeneza la diver~i neuroni. La unii neuroni
162 V. Coto/an, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Ganta, V.Enciu
ea este un proces destul de tardiv. La ciclostomi, fibrele nervoase inca nu sunt

nemielinizate. La mamifere, se pastreaza unele fibre nemielinizate; astfel sunt
nemielinizate filetele olfactive, precum ~i fibrele postganglionare ale sistemului
nervos vegetativ. Fibrele nemielinizate au un aspect cenu~iu spre deosebire de
cele acoperite de teci mielinice, care au 0 culoare alba mata. In functie de forma
~i numarul prelungirilor, neuronii se impart in mai muIte categorii. Exista
neuroni care prezinta numai axoni (neurit) fiind astfel unipolari. La vertebrate
se intalnesc in retina (celulele amacrine). Alti neuroni au cate un axon ~i 0
dendrita, fiind denumiti bipolari (sunt tipici in organele de simO. La alti
neuroni, dendrita unica se alatura pe 0 portiune axonului, structurand neuronii
pseudounipolari (in ganglionii spinali). Neuronii multipolari prezinta 0
multitudine de prelungiri dendritice.
Din cadrul ultimei categorii retinem neuronii de tip "Deiters" cu axon
foarte lung ~i neuronii de tip "Golgi" cu axon scurt. Neuronii piramidali din
scoarta cerebral a a mamiferelor au axonul foarte lung.
Pe langa neuronii obi~nuiti, in sistemulnervos central se gasesc ~i celule
neurosecretoare care reunesc caracterele unei celule nervoase ~i ale unei celule
glandulare. Acestea sunt grupate in nucleii speciali, plasati in hipotalamus. De
asemenea exista ~i celule epiteliale (celule ependimare) ce captu~esc canalul
ependimar al tubului neural ~i de obicei sunt prevazute cu cili.
Datorita uItraspecializarii neuronilor, ace~tia trebuie sa fie sustinuti,
hraniti ~i aparati de celule "doici" adaptate acestei functii, denumite generic
nevroglii. Celulele nevroglice sunt de mai muIte tipuri ~i constituie obiectul de
studiu al histologiei; aproape to ate sunt de natura ectodermica, exceptand
microglia care este de provenienta mezoblastica. La nivelulnervilor periferici,
formatiunile nevroglice sunt reprezentate prin celulele tecii lui Schwann.
Structurile ~i organele care formeaza sistemul nervos, prin functiile lor
indeplinesc rolul de coordonator al aparatelor ~i sistemelor ce intra in alcatuirea
unui organism, pe de 0 parte, iar pe de aIta parte, stabilesc relatiile cu mediul
inconjurator. Portiunea sa centrala, care reprezinta zona de integrare superioara,
prime~te informatii d~ la formatiunile receptoare periferice ~i transmite deciziile
organelor efectoare. In coordonarea functiei metabolice participa ~i complexul
endocrin ce este subordonat sistemului nervos ~i care actioneaza la distanta prin
hormoni.
Din punct de vedere functional, sistemul nervos poate fi divizat in doua
parti mari: 1) componenta oicotropa (oikia = Gr. mediu ambiant, patrie), sau
somatid, respectiv a vietii de relatie ce include sistemul cerebrospinal ~i orga-
nele de simt; 2) componenta idiotropa alcatuita din sistemul nervos vegetativ
sau neuroendocrin ce coordoneaza activitatea organelor interne. Sistemul nervos
cerebrospinal cuprinde la randullui 0 portiune centrala (sau axa encefalomedu-
lara) ~i a portiune periferica, reprezentata de nervii cerebrospinali. Aceasta mo-
dalitate traditionala de impartire a sistemului nervos intr-o ~omponenta centrala
~i alta periferica are numai 0 justificare clinica ~i didactica. In realitate, nu exista
granite morfologice ~i fiziologice intre encefal, maduva spinarii ~i locurile de
origine aparenta a nervi lor periferici.
Alla.lomia animalelor domes/ice vol. III 16
2.1. SISTEMUL NERVOS CENTRAL

(System a nervosum centrale)
Topografic, sistemul nervos central este adapostit In spatiul osos ~i liga-

mentar cranio-vertebral. Portiunea adapostit~ In sectorul canalului vertebral este
reprezentata de maduva spinarii, iar cea localizata In cutia craniana este
encefalui.
2.1.1. Miirluva spiniirii (Medulla spinalis)
Prima forrriatiune care se dezvolta In embrio$eneza foarte de timpuriu, din

placa neurala ~ijgheabul neural este tubul neural. In interiorul tubului neural, se
gase~te un canal central marginit de un rand de celule ce vor forma epiteliul
eperidimar. Din extremitatea anterioara a canalului ependimar se vor dezvolta
ventriculii cerebrali.
Peretii dorsali ~i ventrali ai tubului neural sunt subtiri ~i se deilUmesc lama
dorsala ~i ventraBi. Peretii laterali ai tubului sunt gro~i, alcatuind zona germi-
nativa din care se va dezvolta substanta cenu~ie ~i alba a maduvei spinarii.
Crestele neurale care marginesc dorsolateral tubul neural In embriogeneza vor
dii na~tere la ganglionii spiiiali, ganglionii paravertebrali ~i prevertebrali, precum
~i paraganglionii ~i medulosuprarenalele.
Situata In canalul rahidian, maduva spinarii are aspectul general cilin-
droid, de culoare alba, u~or aplatizata dorsoventral ce se Intinde de la gaura occipi-
tala pana la extremitatea craniala a sacrului. La ecvine masoara aproximativ 192
cin lungime, diametrul transversal este de 15-20 mm, iar cel vertical este de 12
mm, are 0 greutate medie de 270 g, ceea ce reprezinta 40% din greutatea ence-
falului. La om, greutatea maduvei spinarii reprezinta numai 2% din greutatea
encefalului, la antropoide 6%, la carnivore 30%, iar la bovine 47%.
In canalu1 tahidian, maduva urmare~te inflexiunile coloanei vertebrale,
prezentand ca ~i aceasta 0 curbura cervicodorsala, cu concavitatea orientata
dorsal ~i una lombosacrocaudala, cu concavitatea ventrala. Ea prezinta doua
Ingro~ari sau intumescente, una situata Intre vertebra a V-a cervicala ~i a II-a
toracala, numita inturriescenta cervicala ~i a doua la nivelul vertebrelor 10mbare
IV -VI denumita intumescenta lombara. Cele doua intumescente corespund de
fapt zonelor de desprindere a nervi lor ce formeaza plexurile membrelor toracale
~i pelvine.
Extremitatea craniala a maduvei se continua cu bulbul rahidian; limita
dintre acestea se considera a fi planul transversal ce trece cranial de originea
aparenta a primei perechi de nervi cervicali.
Extremitatea caudala a maduvei se subtiaza treptat, formand conul medu-
lar, lung de circa 2-3 ern, ce se prelunge~te cu un fin cordon nervos, numit "firul
terminal" (Filum terminale) care strabate varful conului dural. La acest nivelln-
veli~ul tlbros prin intermediul caruia se insera pe corpul primelor vertebre
164 v. Co{o(an, R. Palicica, Valentina Hri{cu, Carmen Gan{ii, V. Enciu
caudale formeaza ligamentul caudal. Acest "fir terminal" flancat paralel pe

ambele parti de nervii sacrali ~i ai cozii, formeaza impreuna "coada de cal"
(Cauda equina). Aceasta situatie este subsecventa faptului ca maduva spinarii
este mai scurta dedit canalul vertebral, cu exceptia perioadei embrionare, dind
aceste formatiuni sunt egale. La ecvine, canalul vertebral se intinde pana la a
V-a, a VI-a vertebra caudala, iar maduva spinarii se termina in partea anterioara
a canalului sacral (Fig. 94).
Fata dorsala a maduvei este brazdata de un ~ant median dorsal (Sulcus
medianus dorsalis), ce 0 imparte in doua jumatati simetrice. $antul median
dorsal este stramt ~i limitat in adancime de un sept nevroglic, care ajunge pana
la comisura cenu~ie a maduvei. La mica distanta, lateral de acest ~ant, se afla
~antul lateral dorsal (Sulcus lateralis dorsalis)", prin care patrund radacinile
aparente dorsale (senzitive) ale nervilor spinali. In regiunea cervicala, intre cele
doua ~anturi exista ~i un ~ant intermediar (Sulcus intermedius dorsalis), care
delimiteaza fasciculul gracilis (dispus medial) de fasciculul cuneiform.
Fata ventrala a maduvei prezinta ~antul median ventral (Fissura mediana
ventralis), ce are aspectul unei fante mai largi, care se intinde pana la comisura
alba a maduvei ~i cate un ~ant lateral ventral (Sulcus lateralis ventralis). Ultimul,
situat la cativa mm lateral de precedentul este marc at de radacinile ventrale
(motoare) ale nervilor spinali.
Marginile laterale sunt rotunjite ~i groase, fiind reprezentate de cordoanele
laterale ale maduvei (Cuniculus lateralis medullae spinalis).
Intr-o sectiune transversal a prin maduva spinarii, se observa ca este for-
mata din substanta cenu~ie, situata la interior ~i substanta alba la exterior.
Substanta cenu~ie (Substantia grisea) are 0 consistenta mai redusa, este bogat
vascularizata ~i 0 culoare gri-bruna, uneori cu nuanta roz. Are forma unui cordon
dublu, avand doua creste dorsale inalte ~i ascutite ~i doua creste ventrale mai
groase. Privita pe sectiune, ea efectueaza forma literei "H", fiind alcatuita din
doua portiuni simetrice, semilunare, reunite printr-o banda transversala
reprezentata de comisura cenu~ie (Comissura grisea) (Fig. 95).
Dupa structura ~i aspect, se deosebesc doua zone, substanta cenu~ie pro-
priu-zisa ~i substanta gelatinoasa. Substanta cenu~ie propriu-zisa este formata
preponderent din corpul neuronilor, fibre nervoase amielinice ~i nevroglii.
Substanta gelatinoasa (Substantia gelatinosa) este formata din neuroni
multipolari, fibre ~i celule nevroglice. Ea formeaza 0 zona circulara (Stilling) in
jurul canalului ependimar, precum ~i la extremitatile coarnelor dorsale (Fig. 96).
Prelungirile dorsale, numite coarne dorsale (Cornu dorsale) au funetie
senzitiva, iar cele ventrale numite coarne ventrale (Cornu ventral e) au functie
motoare. In anumite regiuni ale maduvei, la baza coarnelor ventrale se mai afla
cate un corn lateral redus (Cornu laterale), cu funetie vegetativa.
Cornul dorsal orientat oblic dorso-Iateral este mai subtire dedit cel
ventral. Prezinta 0 baza in continuarea careia se formeaza un gat, un cap ~i un
varf, care este orientat catre ~antul colateral dorsal, de care-l separa 0 lama
subtire de substanta alba (zona ma~ginala). In cornul dorsali~i au sediul deutero-
neuronii senzitivi ce alcatuiesc substanta gelatinoasa; la varful ~
O·C
a c
o
a
c
FIG. 93. MADUVA SPINARII LA FIG. 94. EXTREMITATEA

CAL CAUDALA A MADUVEI
a- Fasciculus cuneatus; b- Funiculus SPINARII LA CAL (CAUDA
lateralis; c- Fasciculus gracilis; d- Tractus EQUINA)
spinalis ni. trigemini; e- Tuberculum a- Dura mater; b- Nn. lumbales;
Rolandi; f- Clava; g- Ventriculus IV c- Nn. sacrales; d- Nn. caudales;
e- Filum terminale; f- A. spinalis
ventralis
a c
o
a
c
FIG. 93. MA.DUVA SPINA.RII LA FIG. 94. EXTREMITATEA

CAL CAUDALA. A MA.DUVEI
a- Fasciculus cuneatus; b- Funiculus SPINA.RII LA CAL (CAUDA
lateral is; c- Fasciculus gracilis; d- Tractus EQUINA)
spinalis ni. trigemini; e- Tuberculum a- Dura mater; b- Nn. lumbales;
Rolandi; f- Clava; g- Ventriculus IV c- Nn. sacrales; d- Nn. caudales;
e- Filum terminale; f- A. spinalis
ventralis
166 V. Cotofan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Ganla, V. Enciu
sensibilitatea somatici'i, iar la baza eoarnelor sunt neuronii sensibilitiitii yiseerale.

Volumul eoarnelor dorsale este proportional eu eantitatea de exeitanti ee provin
din mediul extern.
Cornul ventral este mai scurt ~i mai voluminos decat preced:entul, are 0
pozitie ventro-lateralii, iar conturul siiu este relativ neregul<l;t~i rii~.an~ inJl,~piixtC\t
de conturul periferic al miiduvei printr-un strat gros de substantii alba. Este
format numai di!ltr-o bazii largii, reprezentatii de portiunea sa dorsalii ~i din cap,
a~ezat ventral. In coarnele ventrale sunt grupati neuronii motori multipolari
destinati musculaturii somatice: extenso are (in partea lateralii), flexoare (in
partea medialii), musculaturii centurilor (in zona centralii).
Cornullateral de formii triunghiularii, a~ezat la baza cornului ventral ~ste
evident il} regiunea dorsalii ~i portiunea posterioarii a regiunii cervicale a
miiduvei. In restul regiunilor, el este mai slab delimitat, cu toate cii grupul celular
ce-l alciituie~te este prezent la baza cornului ventral. Corn~111ateral este alci,\tuit
din grupari neuronale neurovegetative.
Comisura cenu~ie leagii cele douii jumatati ale substantei cenu~ii, fiind
striibiitutii in centru de canalul ependimar. El se deschide cranial in extremitatea
ventriculului al IV -lea, iar caudal se terminii printr-o u~oarii dilatatie la n~velul
conului medular (Ventriculus terminalis); este ciiptu~it la interior de epiteliul
ependimar, iar la exterior este inconjurat de substanta gelatinoasa. Fata dwsala
a comisurii cenu~ii este in raport Cll septul nevroglic din ~antul median dorsal ~i
cu substanta albii din cordoanele superioare, iar fata ven~ralii se sprijinii pe
a' j r e
\ 1 /,
\ \ /
- _I
I
I I \
I \ \
It g}, n
FIG. 95. SECTIUNE TRANSVERSALA PRIN MADUVA SPINARII, IN REGIUNEA

, CERVICALA
a- Substantia gelatinosa; a '- Apex columnae dorsalis; a "- Cervix columnae dorsalis; b- Columna
ventralis; c- Columna lateralis; d- Sulcus medianus dorsalis; e- Sulcus intermedius dorsalis;!:
Sulcus latera lis dorsalis; g- Fissura mediana ventralis; h- Canalis centrq.lis; i- Formatio
reticularis; j- Nucleus dorsalis; m- Funiculus dorsalis; n- Commissura ventralis grisea; 0-
Commissura alba ventralis; p- Funiculus lateralis; r- Commissura dorsalis grisea
comisura alba, formata dintr-o lama de substanta alba care leaga intre ele
cordoanele ventrale ale maduvei.
Substanta alba acopera ca 0 manta substanta cenu~ie ~i este impartita in
trei cordoane: cordonul dorsal, cordonul ventral, cordonullateral.
Cordonul dorsal este cuprins intre ~antul dorsal, cornul dorsal cenu~iu ~i
~antul dorsolateral.
Cordonul ventral este cuprins intre fisura mediana ventrala ~i coarnele
ventrale ale substantei cenu~ii. Cele doua cordoane ventrale simetrice sunt legate
intre ele prin comisura alba.
Cordonullateral este situat lateral de substanta cenu~ie, fiind cuprins intre
cornul dorsal ~i cel ventral (Fig. 93).
Substanta alba. Este formata din fibre nervoase mielinice dispuse in
cordoane ~i sustinute de un schelet format dintr-o retea de fibre nevroglice.
Unele fibre nervoase reprezinta prelungiri ale neuronilor din maduva (fibre
endogene), iar altele vin de la neuronii situati in centrii nervo~i superiori (fibre
exogene). Fibrele endogene sunt scurte ~i lungi. Cele scurte realizeaza legaturi
intre diferitele etaje ale maduvei. Ele vor alcatui "aparatul elementar" al
maduvei care contribuie mai ales la realizarea reflexelor. Acest sistem este bine
dezvoltat la vertebrate Ie inferioare, unde maduva are 0 autonomie larga. Aceste
fascicule sunt raspandite in toate cele trei cm'doane, in plan profund, unde
alcatuiesc numitele fascicule fundamentale. Fibrele lungi (fibre de proiectie)
ajung pana la diferitele segmente ale encefalului, parasind maduva la
extremitatea sa bulbara. In general, fibrele care au traiect, destinatie ~i functie
similara formeaza fascicule a~ezate in cele trei cordoane ale maduvei.
Cordoanele dorsale cuprind: fasciculul Gracilis (Goll), fasciculul
cuneatus (Burdach), formate din fibre ascendente ce se termina in nucleii cu
acela~i nume din bulb; fasciculul fundamental dorsal (Fasciculi proprii).
Axonii deuteroneuronilor din nucleii bulbari omonimi, dupa ce se incruci~eaza in
bulb ajung prin lemniscul medial in talamus.
Cordoanele ventrale cuprind: fasciculul fundamental ventral, fasciculul
longitudinal medial, fasciculul piramidal direct (lipse~te la cal), fasciculul
bulbospinal.
Cordoanele laterale sunt mult mai voluminoase ~i sunt formate dintr-o
zona superficiala alcatuita din: fasciculul spinocerebelos dorsal, fasciculul
spinocerebelos ventral (ambele fascicule cu fibre senzitive, ascendente). In
zona mijlocie a cordonului sunt plasate: fasciculul piramidal incruci~at (lip-
se~te la cal); fasciculul rubrospinal (Tractus rubrospinalis), (ambele cu fibre
descendente); fasciculul fundamental lateral (plasat profund). Raportul
cantitativ dintre substanta alba ~i substanta cenu~ie a maduvei variaza mult in
diferitele segmente ale sale.
2.1.2. Encefalul (Encephalon)
Reprezinta acea parte din sistemul nervos central adapostWi in cavitatea

craniana ~i care se diferentiaza din extremitatea cefalica a tubului neural
168 V. C%/an, R. Palicica, Valentina Hri/cu, Carmen Gan/ii, V. Enciu
primitiv. Aspe~tul ~i marimea sa este in general asemanatoare cavitatii in care

este adapostit. In seria animalelor domestice, el are greutate ~i dimensiuni foarte
variate. Greutatea relativa a encefalului, raportata la greutatea corporala este in
general mai mare la animalele mici. La ecvine, encefalul are 600-700 g, la
bovine 410-500 g, la ovine 120-130 g, la suine 96-150 g, la caine 40-120 g, la
pi sica 27-32 g, la iepure 8-12 g, la gasca 6-8 g ~i 4-5 g la gaina.
EI este format din cinci portiuni principale care, in ordine caudo-orala sunt
urmatoarele: mielencefalul, metencefalul, mezencefalul, diencefalul, telen-
cefalul.
2.1.2.1. Mielencefalul (Myelencephalon)
Mielencefalul este reprezentat de bulbul spinal sau maduva pre lung ita
(Medulla oblongata) in continuarea maduvei spinarii ~i a~ezat pe fata
endocraniana a procesului bazilar al occipitalului. Din mielencefal mai fac parte,
valul medular caudal, plasat dorsal impreuna cu panza coroidiana respectiva, iar
pe laturi, pedunculii cerebelo~i posteriori. Este 0 formatiune nervoasa, relativ
tronconica, u~or aplatizata dorsoventral ce ofera pentru studiu: 0 baza, un varf,
doua fete, doua margini laterale.
Baza orientata oral este delimitata de punte prin ~antul bulboprotube-
rential, situat ventral.
Varful a~ezat caudal se continua cu maduva spinarii de la nivelul unui plan
transversal ce trece inaintea radacinilor aparente ale primei perechi de nervi
cervicali.
Fata ventrala, mai larga la extremitatea orala este u~or convexa in ambele
sensuri ~i striibatuta de un ~ant median ventral. Extremitatea caudalii a fisurii este
slab demarcatii, in schimb extremitatea oralii este adancii, liirgindu-se ~i
delimitand numita gaura oarbii. Pe ambele piirti ale fisurii se aflii douii coloane
evidente de substantii alba, numite piramidele bulbare (Pyramis medullae
oblongatae), in continuarea coloanelor ventrale ale miiduvei. Aceste piramide
sunt mai largi in apropierea puntii ~i se subtiazii treptat ~i dispar in sens caudal,
unde fibre Ie care Ie alciituiesc se incruci~eazii in decusatia piramidalii ~i piitrund
in bulb; sunt alciituite din fascicule piramidale sau corticospinale. Lateral,
piramidele sunt delimitate de ~anturile laterale ventrale, in care i~i au originea
aparentii perechile a VI-a ~i a XII-a de nervi cranieni. Lateral de baza
piramidelor bulbare ~i caudal puntii, se aflii corpul trapezoid (Corpus
trapezoideum) format dintr-o redusii bandeletii transversalii, care se prelunge~te
cu originea aparentii a perechilor VII ~i VIII de nervi cranieni. Pe laturile
bulbului se aflii, de 0 parte ~i de alta, ~antul lateral dorsal (Sulcus lateralis
dorsalis), unde se giisesc originile aparente ale perechilor IX, X ~i XI de nervi
cranieni. lntre ~ant ~i piramide, caudal corpului trapezoid apare 0 eminentii
rotunjitii, putin reliefatii reprezentatii de tuberculul facial, iar lateral de el se aflii
un mic tubercul acustic, situat la originea aparentii a perechilor a VIII-a de nervi
cramem.
Fata dorsalii a bulbului este acoperitii in mare parte de cerebel ~i concurii
preponderent la formarea trigonului bulbar al fosei romboide. Fisura medianii
a b
I
J /
I / C
/
/
n
m .
{
--(
...-
I/'
J
q
,/ A a b
1'/
m---
FIG. 96. TOPOGRAFIA FASCICULELOR DIN SUBSTANT A ALBA A MAoUVEI

(OUP A BARONE) ,
a-Fasciculus gracilis (Goll); b- Fasciculus cuneatus (Burdach); c- Zona marginalis (Lissauer);
d- Fasciculul piramidal lateral; e- Fasciculul rubro-spinal; f- Fasciculul cerebelos ventral
(Gowers); g- Fasciculul longitudinal medial; h- Fasciculul vestibulo-spinal; i- Fasciculul
cervico-olivar; j- Fasciculul fundamental; 1- Fasciculul fundamental (fibre proprio-spinale); m-
Fasciculul cerebelos dorsal (Flechsig); n- Zona cornu-comisuralii; 0- Canalis centralis
170 V. COlofan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Ganlii, V.Enciu
~
1 v '
~.
a 1 . a
FIG. 97. DEZVOLTAREA D'
ENCEFALULUI
A- Prosencephalon; B- Me-
sencephalon; C- Rhombence-
phalon
a- Telencephalon; a '- Dience-
b
phalon; b- Mesencephalon; c- 0'
Metencephalon; c' - Myelen-
cephalon; d- Lobus frontalis;
e- Ventriculus lateralis; f- Fo-
ramen interventricular is; g-
Lobus temporalis
1- Telencefalul; 2- Dience-
c
falul; 3- Mezencefalul; 4- Me- c'
tencefalul; 5- Mielencefalul
g
FIG. 98. FATA DOR- ~
::l
SALAA TRUN- I:>
CHIULUI CEREBRAL o
::!
LA CAL (SCHEMA) 5'
Tp- Trigonul pontin alfosei I:>
::l
romboidale; Tb- Trigonul §.
bulbar al fosei romboidale; e...
A- Aria senzitiva; A '- Aria '"
Cl
motorie ...•
a- Valul medular anterior; ~

b- Locus coeruleus; c- ::!
'"
Fosa rostrala s. Fovea tri- ~
gemini; d- Tuberculul ro- 0;'
'"
tund s. Collicus facialis; e- FIG. 99. SCHEMA '"
Eminenta mediala s. Co- FETEILATERALE :-
Cl
lumna t~res;f- $an!ullimi- A TRUNCHIULUI ~

b tant; g- Aripa alba externa CEREBRAL LA
C s. Aria vestibulara; h- Ari- CAL
pa alba interna s. Trigo-
1- Piramida bulbara;
d num hypoglossi;
cenu~ie j- Aripa
s. Trigonum n. 2- Tuberculul facial;
3- Corpul trapezoid;
e vagi; i- Fosa caudala a
~an!ului limitant; 1- Cala- 4- Puntea; 5- Pedun-
mus scriptorius cuI cerebelos mijlo-
f 1- Talamusul optic; 2- Ven-
triculul III; 3- Epifiza; 4-
ciu; 6- Peduncul cere-
belos rostral; 7- Pe-
duncul cerebral; 8-
,51 Corpul geniculat lateral; Tubercul acustic s.
5- Corpul geniculat me-
dial; 6- Tubercul patruge- aria vestibulara; 9-
Tubercul patrugemen
h men rostral s. Colliculus caudal; 10- Tubercul
t' rostralis; 7- Tubercul pa- patrugemen rostral;
j trugemen caudal s. Colli-
culus caudalis; 8- Pedun-
culul cerebelos rostral; 9-
11- Corpul geniculat
medial; 12- Tractul
optic; 13- Corpul ge-
Pedunculul cerebelos me-
diu; 10- Pedunculul cere- niculat lateral; 14-
belos caudal; 11- Corpul Epifiza; 15- Corpul
striat
restiform; 12- Tuberculul
Rolando; 1V- Originea apa- III-XII- Originile apa-
renta a n. trochlear rente ale nervilor ca- •.....•
pitali omonimi •.....•

172 v. Cololan, R. Palicica, Valentina HrilCU, Carmen Ganla, V. Enciu
Nucle(jj ruber , , .4quaedurju~ /3ylvllh .. __ I

,, II
/Trac!u.5 rne5ef1eejJhaku5
Inr;emm/
NN ocu/omol()(tu~ •. _h n_ N troch/e8rI:J
Velum meoul!cte
an/erill:;
~ AVllc/eus moloriu6
fr/1ernill/
0fJn& n [;0/81/.5 et
~ /--- fl,'(/c.eus abdtICtnT/,j
~...- fo~:tlglurTi
_ Ple-xus efTCr/cilJe&t,
- viHftr/clJl/ IV
_ - 'VudElfs Saltvafoi'f1J3
NijcfBI.jJ fI *Ja/t~ ./ ifa{ju~ siJIdafli.J6
tV e.bducefij
,y ratva4s
R Apar/ulO met/lena
/. ot ,j '1u...
ve'nir;ciJ// /JI
1\&t:lfU~ O::hOr-:, arvs- . _
_~ Nucevs alSe ;jMfese
/1 ; a6~~-::'1.;;r/'7jt.:'5
----=---~~~
e
;;~~ NvcfeIJ5 hyjJiJ'tjI6!i§
II,' hypotj/0.5W5
----- h_ --"
I/. ,agus
N. 8cce~onu6
_...------------<~
N hy,oO!J/Ob6UD ~~~~~~~.~~ ~~~---~~.~~~,~/
/tI.U(Kttt<'i amb'!luII,s ~--- - - --- ---------/ ..•.

_ ~ CanaliS cellfra~~
_____ NiJc1eus aaees56fil
___ Jfaofus' spinalis Inq8T;ini
FIG. 100. NUCLEII TERMINALI ~I DE ORIGINE AI NERVILOR CAPITALI

Anatomia animatelor domestice vol. III
dorsala ajunge pana aproape la jumatatea bulbului, unde cordoanele dorsal

diverg, iar canalul ependimar se dilata ~i devine superficial, formand ventriculul
al IV -lea. Cele doua fascicule dorsale (gracilis et cuneatus) se termina prin doi
tuberculi, tuberculul nucleului gracilis, slab dezvoltat la cal, a~ezat medial ~i
tuberculul nucleului cuneiform, situat lateral, mai dezvoltat ~i bine conturat. De
la ace~ti tuberculi se prelungesc oral corpii restiformi (Corpus restiformis), care
la extremitatea orala a bulbului se continua cu pedunculii cerebelo~i posteriori.
Lateral de fasciculul cuneiform ~i de pedunculul cerebelos caudal respectiv, se
reliefeaza tuberculul Rolando (Fig. 98).
Spatiul dintre bulb ~i cerebel este ocupat de plexul coroidian al ventri-
culului al IV-lea ~i valul medular caudal.
Portiunea posterioara a fosei romboide este mai voluminoasa ~i scobita,
avand forma unui triunghi isoscel cu varful dirijat caudal, numitul trigon bulbar.
Ea se continua oral, tara delimitare, cu fata dorsal a a protuberantei (trigonul
pontin) formand impreuna fosa romboidala, ce alcatuie~te plan~eul ventriculului
al IV-lea.
Portiunea bulbara a fosei romboidale este parcursa de ~antul median pana
la deschiderea canalului ependimar in ventriculul al IV -lea, iar in sens cranial se
continua pe trigonul pontin, pana la apeductul mezencefalic. De fiecare parte a
~antului median se gasesc trei reliefuri, ~terse la animalele domestice, situate
caudorostral astfel: aripa alba intema (Trigonum nervi hypoglossi), a~ezata langa
extremitatea caudala a ~antului median, ce corespunde in profunzime nucleului
hipoglos; aripa cenu~ie (Trigonum nervi vagi), situata cranial ~i lateral de
precedenta, corespunde in profunzime nucleilor nervilor vag ~i glosofaringian;
aripa alba externa (Area vestibularis), prelungita pana la unghiul lateral al
ventriculului al IV-lea, ce corespunde nucleilor nervului statoacustic (Fig. 100).
Fata dorsala a trigonului pontin, cu baza orientata caudal, se continua tara
o limita precisa cu fata corespunzatoare a trigonului bulbar, contribuind la
formarea fosei romboide. Pe laturi, trigonul pontin este marginit de pedunculii
cerebelo~i mijlocii ~i pedunculii cerebelo~i anteriori. De 0 parte ~i alta a ~antului
median, cate un fascicul alungit denumit fasciculul rotund (Teres), ce corespunde
nucleului ambiguu se termina rostral prin cate 0 eminenta rotunda (Eminentia
teres) ce corespunde nucleului motor al nervului abducens. Latero-rostral de
eminenta rotunda 0 u~oara depresiune (Fovea trigemeni) ce marcheaza nucleul
motor al trigemenului, se continua rostral cu 0 zona slab delimitata - locus
ceruleus - radacina senzitiva pontina a trigemenului, situata in vecinatatea
pedunculului cerebelos anterior. In sens caudal, de la foseta trigeminala porne~te
un ~ant limitant u~or ondulat, ce marcheaza lateral eminenta rotunda ~i
delimiteaza pe suprafata fosei romboide "aria senzitiva", plasata lateral, de ciitre
aria motorie (Fig. 99).
Bulbul este alcatuit din substanta alba ~i cenu~ie, reprezentand in mare
parte continuarea celei din miiduva, alaturi de care mai exista atat nuclei cat ~i
fascicule nervoase proprii. Facem insa precizarea, ca in trecerea de la maduva
spinarii catre bulb, structura ~i arhitectura nevraxului se schimba in mod treptat,
suferind modificari atat in substanta alba, cat ~i in substanta cenu~ie.
174 V. Coto/an, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Gantii, V.Enciu
Acest lucru se datoreaza pe de 0 parte incruci~arii in bulb a unoI' fascicule

de'substanta alba, motorii ~i senzitive, care intrerup continuitatea coloanelor de
substanta cenu~ie, transformandu-lin "nuclei", e~alona!i liniar; iar pe de alta,
deschiderea s.uperioara a canalului ependimar in planul ventriculului al IV-lea
impingein sens lateral coloanele dorsale (senzitive) de substanta cenu~ie, in timp
ce coloanele ventrale (motorii), raman plasate medial ~i profund. Din aceste
motive substanta cenu~ie, reprezentand in mare parte continuarea celei medulare,
apare fragmentata intr-un complex de nuclei (apartinand nervilor cranieni),
oranduiti pe fiecare jumatate a trunchiului cerebral in ~ase coloane, din care trei
senzitive ~i trei motorii, despartite intre ele aproximativ de ~antul limitant.
In sens latero-medial, coloane1e senzitive aU urmatoarea componenta: I)
coloana exteroceptiva, plasata lateral, este formata din nucleii acustici ~i nucleul
gelatinos al trigemenului; 2) coloana proprioceptiva este formata in parte a
caudala de nucleii gracilis ~i cuneiformi, apoi nucleii vestibulari ~i nucleii pontin
~i mezencefalic ai trigemenului; 3) coloana visceroceptiva formata din "tractul
solitar" care prime~te·fibre de la perechea a VII-a, a IX-a ~i a X-a de nervi cra-
nieni. Ultimele trei coloane, plasate medial de ~antullimitant, sunt motoare ~i au
urmatoarea topografie in sens latera-medial: 4) coloana brahiomotoare destinata
inervarii musculaturii brahiale este formata in sens rostral de nucleul ambigu (a
perechilor XI, X ~i IX), nucleul motor al facialului ~i nucleul masticator al
trigemenului; 5) coloana somatomotorie formata din nucleii motori ai nervi lor
cranieni hipo ~i epibranhiali este alcatuita in sens cranial de nucleii nervi lor:
hipoglos, abducens', trochlear, oculQmotor comun; 6) colo~llla visceromotoare,
formata din nucleii parasimpatici ai nervilor cranieni, in sens rostral este
alcatuita din: nucleul cardiopneumoenteric (visceromotor al vagului), nucleul
salivator caudal (IX), nucleul salivator oral ~i lacrimomuconazal, anexati
nervului intermediar (VII), nucleul pupilar, plasat in mezencefal ~i ata~at
nervului oculomotor (III) (Fig. 100).
In afara ac.estor nuclei apartinand nervilor cranieni, bulbul mai are 0 serie
de nuclei prQprii ca nucleii gracilis, cuneiform, oliva bulbara (Nucleul olivaris),
olivele accesorii,substanta reticulara bulbara (Formatio reticularis); care se
continua ~i in restul trunchiului cerebral ~i in maduva spinarii, unde este cuprinsa
intre cornul dorsal ~i cornul ventral. Substanta reticulata este formata dintr-o
retea neu~onala care in trunchiul cerebral umple spatiile dintre nucleii nervi lor
cranieni. In cadrul ei au fost descrise numeroase tracturi ~inuclei cu conexiuni
aferente ~i eferente ..
Substanta alba este, in cea mai mare parte, continuarea substantei albe
medulare, la care se mai adauga fibrele nervoase proprii, reprezentate prin fibre
radiculare ale nervi lor cranieni, fibre olivocerebeloase ~i fibre arciforme externe,
cu directie transversala.
2.1.2.2. Metencefalul (Metencephalon)
Din vezica metencefalica se diferentiaza puntea sau protuberanta inelara,

cerebelul sau creierul mic ~i pedunculii cerebelo~i.
Anatomia animalelor domestice vol. JI!
Puntea (Pons). DenumiUi ~i pratuberanta inelara, puntea are aspectul unei

benzi transversale, praeminente, situata intre bulb ~i pedunculii cerebrali de care
este separata prin ~anturile pantabulbar (pastpantin) ~i respectiv pan-
tapen<;lucullir (sau prepantin). Extremitatile puntii se ingustt<aza ~i se recurbeaza
darsal, patrunzand in cerebel sub farma pedunG\llilQr ce{ebela~i wijlocii sau
bratele puntii. Fata ventrala a puntii prezinta pe linia mediana un ~ant larg
(Sulcus basilaris), amprenta a arterei bazilare, iar in par~ile lah~rlile, masiva
radacina aparenta a nervului trigemen (V) ...
Fata do.r~ala este delimitata lateral de pedunculii cerebela~i mijla<;;ii,
participand la delimitarea fasei rombaide, formand triganul pantin. Suprafata
trigonului pantin, u~ar accidentata de ~antul median, ~inenta teres ~i~antul
limitant au fast descrise in cadrul fasei rambaide.
Structural, puntea prezinta a zana ventrala (Pars ventralis pantis) ~i una
darsal? sau calata (Pars darsali.s pantis.), amhele. fiino formate din slJ.bstanta
cenu~ie ~i alba, reprezentand cantinuarea calaanelar de substantii cenu~ie de la
nivelul bulbului, nuclei ai nervilar cranieni ~i nuclei praprii puntii.
In partiunea do.rsala a puntii se gasesc nucleul mastlGatar al nervului
abd\lcens, nucleul senzitiv pantin al nervului trigemt<n ~i n.lJclt<ulparasimpatic
lacrimamucanazal. In partea laterala: nucleii cachlear darsal ~i vt<ntral; nucleii
vestibula,ri, rostral, caudal, medial ~i lateral. FarmafiunHe cenl;l~ii propF-1isunt
prezentate de oliva pontin? ~i substanta reticulara co.ntinuata in P\!'nte.
Substanta arbii cuprinde fibre rangitudinale ale fasdcuhilor ascen.deute ~i
descend(tnte, Ce tree prin P\lt;1,le,tJ:a.ctlJclpb:ami<I1;11(cQ1Itkosp,in\).le-,GQJ;tioQl[e~·
ticulare) ~i tractul: carticapontin ..
Fibrele transversale pantine (Fibrae pantis traIIl'sversae), plasate Ventral,
fac legatura camisurala intre emisferele cerebelaase, fibre de asaoiatie ~i
numel[aase fibre radkl:llare ale nervilor eranieni, care pomesc sau S€( termina la
t;1,iYelulpUl)tii.
Cerebelul (Cerebellum). Denumit ~j creienl.l mic, cerebelul este un argan
glabulas, u~ar alungit transversal Care cantare~te ill medie la cabaline 7'0 g ~i
acupa campartimentul abaral (sau cerebelas) at cutiei cJ;al1!iene.JEste displJ;s la
fata darsala a trunehiului cerebral, de c·aFe este legat Pliin intermediul pedun~
culilar cerebela~i. Rastral vine in cantact cu extremitatea carespunzataare a
emisferelar cerebrale, de care este separat prin fisura transversala.
Conformatie exterioara. Suprafata' cerebelului apare puternic crestata,
datarita unar ~anturi ~i fisuri care patrund in mas a organului, diviz:1ndu-l intr-un
camplex de labi ~i labuli, cei din urma fiind farmati din numeraase lame (Falia
cerebelli), alipite unele la altele. Privit in ansamblu, cerebelul afera pentm studiu
trei partiuni, dintre care un lab median, vermis, separat prin daua fisuri langitu~
dinale de labi laterali sau emisferele cerebelaase. Este legat de calata mezen-
cefaluh,li prin pedunculii cerebela~i rastrali ~i prin valul medu.lar anteriar de
tuberclllii patrugemeni; prin pedunculii cerebela~i mijlacii de punte; iar de blllb
prin pedunculii cerebela~i caudali ~i valul medl,llar pasterior (Fig. 101).
Lohul median sau vermisul (Vermis) are aspectul unui vierme inelat,
fiind separat de lobii laterali prin daua fisuri superficiale langitudinale. Vermisul
176 V. C%fan, R. Palicica, Valentina Hri{cu, Carmen Gan/ii. V. Enciu
a
c-- {
l" --
p/
\.
B A J
FIG. 101. CEREBELUL DE CAL (DUPA. BARONE)

A- FATA DORSALA.; B- FATA VENTRALA.
a- Vermis; b- Lobus rostralis; c- Lobulus simplex; d- Fissura prima; e- Expansio aliformis; f-
Para flocculus; g- Vermis lateralis; h- Lobus medianus; i- Tuber; j- Pyramis; 1- Pedunculus
cerebel/aris rostra lis; 1'- Pedunculus cerebel/aris medius; 1"- Pedunculus cerebel/aris caudalis;
m- Vermis anterior; n- Lingula; 0- Nodulus; p- Flocculus; r- Amygdala; s- Vermis posterior; t-
Lobus paramedianus
este curbat dorso-ventral, I'n a~a fel, I'ncat cele doua extremitati ale sale sunt
foarte apropiate una de alta. Este mai voluminos I'n portiunea mijlocie, unde 0
adanca fisura primara transversa (Fissura prima) 11 I'mparte I'ntr-o portiune
craniala (vermisul superior) ~i una caudala.
Portiunea craniala este divizata I'n patru lobi, cunoscuti sub denumirea de:
1) lingula, plasat ventral I'ntre pedunculii cerebelo~i anteriori, of era insertie
valului medular anterior ~i formeaza partea orala a plafonului ventriculului al
IV-lea; 2) lobul central; 3) lobul ascendent; 4) culmen.
Portiunea posterioara a vermisului este formata din cinci lobi: 1) declive;
2) tuber vermis; 3) piramis; 4) uvula; 5) nodulus. Pe ultimul, se insera valul me-
dular posterior. Printre nodulus ~i lingula patrunde recesul tectal al ventriculului
al IV-lea.
Lobii laterali sau emisferele cerebelului sunt divizate la randul lor I'n lobi
secundari, printr-o fisura sagitala profunda, ce desparte lobullunat de cel ventral
~i de lobul cuneiform. 0 fisura sagitala superficiala mai redusa, separa lobul
cuneiform ~i semilunar ventral, de lobul floculus care este situat ventrolateral.
Rostral de fisura primara se gasesc doua prelungiri dirijate spre lobii laterali ce
constituie zona amigdaliana, iar caudal de aceasta fisura, alte prelungiri
reprezentate de lobul patrulater.
Cerebelul este alcatuit din substanta cenu~ie ~i substanta alba.
Substanta cenu~ie este dispusa preponderent la periferie, I'ntr-un strat
subtire ~i continuu, care fonneaza scoarta cerebelara (Cortex cerebelli). 0 alta
parte a substantei cenu~ii este reprezentata de nuclei I'nglobati I'n substanta alba
din vermis ~i emisferele cerebeloase; sunt cunoscuti sub denumirea de nucleii
fastigiali, dintati ~i globos.
Substanta alba aldituie~te in centrul cerebelului 0 mas a voluminoasii

numita "corpul medular". Catre lobulii cerebelului, ea emite numeroase pre-
lungiri, ramificate in fiecare lamelii care ii furnizeaza un aspect comparat de
catre vechii anatomi~ti cu frunzele unui copac exotic, "arborele vietii".
Pedunculii cerebelo~i (Pedunculi cerebelli). Sunt trei perechi de cor-
doane nervoase alcatuite din substanta alba ce leaga cerebclul de componentele
sistemului nervos central. Topografic, sunt sistematizati in anteriori, mijlocii ~i
posteriori (caudali).
Pedllnculii ccrebelo~i anteriori, scurti ~i convergenti rostral, sunt situati
deasupra pedunculi lor cerebrali ~i leaga cerebe1ul de creierul anterior, patrun-
zand sub tuberculii cvadrigemeni posteriori. Ei participa la formarea peretilor
laterali ai trigonului pontin ~i sunt uniti intre ei prin valul medular rostral.
Pedunculii cerebelo~i mijlocii reprezinta extremitatile laterale ale puntii
prin care cerebelul este legat de ea.
Pedunculii cerebelo~i posteriori fac legatura cerebelului cu bulblll, repre-
zentand practic prelungirea corpilor restiformi de la nivelul ramurii vestibulare
a nervului statoacustic.
2.1.2.3. Mezencefalul (Mesencephalon)
Din vezicula mijlocie sau mezencefalica se diferentiaza in partea ventrala,

pedunculii cerebrali ~i tegmentul sau calota, iar in partea dorsala, tuberculii
patrugemeni (sau cvadrigemeni). Cavitatea neurala se reduce, transformandu-se
intr-un canal ingust, numit apeductul mezencefalic sau allui Sylvius.
Mezencefalul reprezinta portiunea cea mai ingusta a trunchiului cerebral,
fiind plasat intre diencefal ~i metencefal.
Pedunculii cerebrali (Pedunculus cerebri). Sunt alcatuiti din doua
coloane de substanta alba plasate in partea ventra!a a mezencefalului, orientate
divergent, de la punte spre emisferele cerebrale. Intre pedunculi se gasqte un
~ant ce se large~te in sens rostral, fosa interpedunculara ~i care este ocupat in
portiunea sa mai largita de structurile hipotalamice. Portiunea aborala a fosei
interpedunculare este perforata de orificii vasculare, alcatuind ceea ce se cheama
substanta perforata posterioara (caudala).
Fata ventral a a fiecarui peduncul este convexa in sens transversal ~i mar-
caUi in portiunea mijlocie de origine aparenta a perechii a III-a de nervi cranieni,
inaintea careia se observa 0 ban del eta pedunculara transversa (Tractus pedun-
cularis transversus), care, trecand inapoia corpului geniculat medial ajunge la
tuberculul patrugemen posterior (Fig. 102).
Fata dorsala a pedunculilor este acoperita de calota mezencefalului ~i de
tuberculii patrugemeni.
Fata lateral a este limitata superior de ~antul lateral al mezencefalului,
orientat oblic caudo-ventral, de la corpul geniculat medial, pana la marginea cra-
niala a puntii. Intre ele ~i tuberculul cvadrigeminal caudal se delimiteaza numita
eminenta laterala a mezencefalului (Trigonum lemnisci), ce corespunde portiunii
laterale a lemniseului, iar la interior eu tegumentul sau calota mezencefalului.
178 V. C%fan, R. Palicica, Valentina Hri/cu, Carmen Gan/a, V. Enciu
_I
__'ll
C
-x
FIG. 102. ENCEFALDL DE BOD

FA TA VENTRALA
a- Fissura longitudinalis cerebri; b- Sulcus rhinalis medialis; c- Sulcus rhinalis latera lis; d-
Sulcus intercruralis; e- Fissura mediana medulae oblongata; f- Sulcus lateralis ventralis; g-
Sulcus latera Us dorsalls; h- Fissura sylvia s. lateraUs cerebri; i- Sulcus proreus
1- Bulbus olfactorius; 2- Gyrus olfactorius medialis/ 4- Trigollum olfactorium; 5- Lobus
piriformis; 6- Chiasma opticum; 6'- Tractus opticus; 7- Infundibulum et tuber cinereum; 8-
Corpus mamillare; 9- Pedunculus cerebri; 10- Tractus peduncularis transversus; 11- Pons; 12-
Corpus trapezoideum; 13- Pyramis medullae oblongatae; 14- Medulla spinalis, fissura mediana
ventralis
1- Nn. olfactor/i s. Fila olfactoria; 11- N. opticus; III- N. oculomotorius; 1V- N. trochlearis; V- N-
trigeminus; VI- N. abducens; VIl- N. intermediofacialis; VlII- N. vestibulocochlearis; IX- N.
glossopharyngeus; X- N. vagus; XI- N. accesorius; XII- N. hypoglossus
Fata mediaUi este sudaUi la fata corespunzatoare a pedunculului opus.

Extremitatea caudala se continua cu puntea, la nivelul ~antului pontopeduncular.
Extremitatea orala se continu~ eu formatiunile de la baza emisferelor cere-
brale (optostriate). Ventral ~i lateral ea este circumscrisa de bandeletele optice.
Tegmentul (Tegmentum) sau calota mezencefalului este situata intre lama
patrugeminala ~i pedunculii cerebrali, aparand la suprafata mezencefalului doar
lateral, ca trigonul lemniscului.
Pe sectiune transversala, pedunculii cerebrali sunt formati dintr-o portiu-
ne ventral a alcatuita in exclusivitate din substanla alba, piciorul pedunculului,
deasupra careia Se afla 0 mas a de substanfa cenu~ie de aspectul unei Ientile bi-
convexe, inchisa la culoare, numita substanta neagra (Substantia grisea centralis)
peste care se suprapune calota mezencefalului. Ea este formata din substanta
alba ~i cenu~ie, limitata dorsal de planul orizontal ce trece prin apeductul
mezencefalic.
Substanta cenu~ie cuprinde nucleii nervi lor oculomotor comun, trochlear,
nucleul senzitiv mezencefalic at trigemenului, nucleul pupilar ~i formatiuni
proprii, ca nucleul ro~u (Nucleus ruber). Nucleii oculomotorii sunt plasati in
vecinatatea apeductului mezencefalic.
Substanta alba este alcatuita din fibrele ascendente ale pedunculilor
cerebelo~i craniali, fasciculul rubrospinal, lemniscuri senzitive ~i fibre radiculare
ale nervilor cranieni care pornesc sau ajung la acest nivel. Substanta alba la
nivelul pedunculilor are aspectul unei semilune in sectiune transversala ~i este
alcatuita in cea mai mare parte din fibre descendente, grupate in fasciculul
piramidal ~i corticopontin.
Tuberculii patrugemeni (Lamina quadrigemina). Sunt patru eminente
voluminoase, rotunjite ~i de culoare cenu~ie, dispuse pereche pe partea dorsal a
a mezencefalului, de 0 parte ~i de alta a liniei mediane. Se disting doi tuberculi
craniali ~i doi caudali.
Tuberculii patrugemeni craniali (sau collculii optici - Colliculii rostra-
les s. nates) sunt mai dezvoltati, au 0 forma sferica ~i 0 culoare cenu~ie; sunt
partial acoperiti de emisferele cerebrale ~i legati de corpii geniculati laterali prin
bratul conjunctival cranial. Ei sunt separati unul de altul prin ~antul patrugeminal
median, iar de tuberculii patrugemeni caudali Ii separa ~antul patrugeminal
transversal.
Tuberculii patrugemeni caudali (sau coliculii acustici - Colliculii
caudales s. testes) sunt mai redu~i, de culoare mai deschisa ~i situati inapoia
precedentilor, sunt indepartati intre ei, dar legati printr-o comisura alba trans-
versala ~i delimitati caudal printr-un ~ant postcvadrigeminal. Fiecare tubercul
este legat de corpul ~eniculat median printr~un brat conjuctival caudal, dirijat
oblic ventro-cranial. In ~antul postcvadrigeminal se observa originea aparenta a
perechii a IV-a de nervi cranieni.
Tuberculii cvadrigemeni sunt formati din straturi alternative de substanta
cenu~ie ~i alba.
La caine sunt mai dezvoltati coliculii caudali, la restul mamiferelor
dome stice, coliculii rostrali. La animalele inferioare ei reprezinta zona de proiec-
180 V. COlolan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Ganfii, V. Enciu
tie optidi; ]a mamifere ei constituie doar 0 "statie de releu" unde se face legatura
dintre cai]e optice cu nuc]eii ocu]omotori ~i visceromotori.
Cavitatea mezencefalidi este reprezentaUi de un cana] cu calibru redus,
numit apeductul mezencefalic (Aqueductus mesencephali) sau apeductul
Sylvius, care comunica cranial cu ventricu]ul al III-lea, iar caudal cu ventricu]ul
al IV-]ea.
2.1.2.4. Diecefalul (Diencephalon)
Diencefalul sau creierul intermediar este format din structuri nervoase
talamice grupate in junll ventriculului al III-lea, rostral mezencefalului, unde
este acoperit de emisferele cerebrale. Este vizibil partial doar la baza encefalului,
unde hipotalamusul este incadrat de pedunculii cerebrali, chiasma optica ~i
tracturile optice. Ta]amencefalul a~ezat dorsal poate fi examinat detaliat numai
dupa indepartarea emisferelor cerebrale. Talamencefalul este divizat in talamus
sau straturi]e optice; in epitalamus; ~i in metatalamus sau corpii geniculati
(Corpora geniculata).
Hipotalamusul (Hypothalamus) este alcatuit din chiasma optica,
tracturile optice, tuberculul cenu~iu, infundibulul sau portiunea proxima]a a
neurohipofizei, glanda hipofiza ~i corpul mamilar. Chiasma optica (Chiasma
opticum) ~i tracturile optice delimiteaza oral fosa interpenduculara. De la
chiasma, tractusurile optice se dirijeaza oblic catre partea caudala a talamusului
~i a corpilor geniculati laterali prin care se continua.
Tuberculul cenu~iu (Tuber cinereum) este reprezentat de 0 eminenta ce-
nu~ie, situata intre chiasma optica ~i tuberculul mamilar, ce contribuie la for-
marea plan~eului ventriculului al Ill-lea ~i care se continua ventral cu infun-
dabilul sau tija hipofizara, ce reprezinta portiunea proximala a neurohipofizei
(Infundibulum s. pars proximalis neurohypophysis) (Fig. 102).
Hipofiza (Hypophysis) sau glanda pituitara este a~ezata in fosa inter-
penduculara, fiind ata~ata prin tija hipofizara la tuberculul cenu~iu. GJanda
hipofiza are un contur oval, este apJatizata dorso-ventral, prezenHind un diametru
de aproximativ 2 cm; este glanda endocrina de cea mai mare importanta. Ea este
acoperita de 0 duplicatura proprie a dureimater, numita cortul hipofizei.
Corpul mamilar (Corpus mamillare) este situat in fosa interpendunculara,
are forma unei proeminente rotunjite, de culoare alba ~i u~or alungiUi transver-
sal; la carnivore ~i la om, este dublu.
Talamusul (Thalamus) sunt straturile optice. Sunt doua mase ovoide de
substanta cenu~ie, relativ voluminoase, a~ezate de 0 parte ~i de alta a ventricu-
lului al III-lea, inaintea tuberculiJor patrugemeni, dorsal portiunii orale a pedun-
culilor cerebrali ~i inapoia corpului striat de care este despartit prin ~antul ter-
mina] ~i impreuna cu care formeaza numitii corpi optostriati. Cele doua mase
talamice laterale sunt unite pe linia mediana prin adeziunea intertalamica sau
masa intermediara. Ele sunt neregulate, de aspect eliptic, orientate cu marele ax
oblic rostro-medial.
Fata dorsal a, acoperita cu valul coroidian, este convex a ~i ingusta spre
extremitatea rostrala, unde se termina intr-un "tubercul rostral" (Tuberculum
Allatomia animalelor domestice vol. III 181
rostrale thalami), fiind InclinaHi spre simetrica ei Impreuna cu care realizeaza un

~ant numit "fosa talamica". Caudal tuberculului rostral, exista 0 eminenta, mai
slab dezvoltata la animale, numita "pulvinar", iar postero-Iateral proemina corpul
geniculat lateral. Limita craniala a fetei dorsale este marcata de ~antul terminal,
ce corespunde granitei dintre straturile optice ~i corpii striati, marcata de stria
terminala. Aceasta este 0 bandeleta de substanta alba, semicirculara, plasata In
fundul ~antului terminal, ce ajunge pana la nivelul deschiderii comune rostrale.
Fata rostrala se contope~te la nucleul lenticular al corpului striat co-
respunzator.
Fata caudala este ata~ata la tuberculul patrugemen cranial corespunzator.
Fata ventrala este In continuitate cu pedunculul cerebral respectiv pe care-I
acopera.
In structura talamusului se deosebe~te un subtire strat de substanta alba,
dispus la exterior ~i numit stratul zonal ~i substanta cenu~ie, situata la interior,
sub forma de nuclei separati Intre ei de substanta alba.
Epitalamusul (Epithalamus). Este reprezentat de glanda epifiza sau
corpul pineal (Glandula pinealis), habenulele epifizei (Habenula), nucleii ha-
benulari, tuberculul habenulei, comisura habenulara ~i comisura caudala sau
epitalamica.
Epifiza este 0 glanda endocrina de culoare ro~ie-maronie, ovoida sau
fusiforma, lunga de circa 10-12 mm ~i lata de 7 mm. Este a~ezata In ~antul
format de talamus ~i lama patrugeminala, fiind ata~ata la plafonul ventriculului
al III-lea printr-o proeminenta scurta In care se prelunge~te cavitatea ventri-
culului.
Habenulele sunt formate din tracturi mici deta~ate In sens cranial, din
lamela nervoasa circulara care fixeaza epifiza pe orificiul gaurii comune
posterioare, dintre straturile optice ~i tuberculii cvadrigemeni craniali. Ele pleaca
de la baza epifizei ~i se dirijeaza rostral, paralele Intre ele, pe fundul gutierei ce
separa straturile opt ice ~i ajung pana la deschiderea comuna anterioara, unde se
unesc cu pilierii craniali ai trigonului cerebral.
Stria medulara a talamusului ce continua habenulule epifizei este situata
medial de tenia talamusului ~i stabile~te legatura dintre nucleii habenulari ~i
centrii din zona substantei perforate rostrale.
Tuberculul habenulei include nucleii habenulari lateral ~i medial de la baza
habenulelor. Comisura habenulelor realizeaza legatura dintre cele doua habenule,
dorsal recesului pineal. Comisura caudala este plasata caudo-ventral de epifiza ~i
face legatura cu tuberculii patrugemeni.
Metatalamusul (Metathalamus). Este reprezentat de cate doua proemi-
nente situate pe fetele laterale ale talamusului, numite corpii geniculati, lateral ~i
medial.
Corpul geniculat lateral (Corpus geniculatum laterale) marcheaza
terminarea bandeletelor optice ~i este situat caudal pulvinarului. Este legat de
tuberculul patrugemen rostral corespunzator prin bratul coliculului rostral sau
conjunctival anterior.
Corpul geniculat medial, (Corpus geniculatum mediale) mai redus decat
precedentul este situat caudo-ventral, Intre corpul geniculat lateral ~i tuberculii

patrugemeni, fiind legat de tuberculul cvadrigemen caudal corespunziHor prin
bratul coliculului caudal (Brachium colliculi caudalis) sau bratul conjunctival
posterior.
2.1.2.5. Telencefalul (Telencephalon s. cerebrum)
Telencefalul este aldituit din doua emisfere cerebrale simetrice (Hem i-

spherium cerebri) ~i dintr-o portiune impara, telencefalul mijlociu (Telence-
phalon medium), care include partea cea mai rostrala a ventriculului al III-lea,
adica lama terminala cenu~ie ~i orificiul MONRO.
Conformatia externa. Emisferele cerebrale de forma semiovala ~i sepa-
rate Intre ele printr-o incizura interemisferica (Fissura longitudinalis cerebri)
sunt legate printr-o punte situata In fundul scizurii interemisferice, numita corp
calos (Corpus callosum) (Fig. I 03 ~i 104).
Fiecare emisfera cerebrala este formata dintr-o portiune bazala (nucleii
bazali sau corpul striat) invizibili la exterior ~i mantaua sau cortexul cerebral.
Mantaua (Pallium) sau cortexul cerebral din punct de vedere filogenetic
este formata succesiv din paleopallium, archipallium ~i neopallium. Paleo-
pallium este situat pe fata ventr~la a emisferelor cerebrale, fiind a1catuit din
creierul olfactiv sau rinencefal. In plan~eul veziculei telencefalice, de fiecare
parte, se diferentiaza sub actiunea neurobiotaxica a organelor senzoriale
olfactive, cate un diverticul olfactiv ce formeaza bulbii olfactivi legati prin "fila
olfactiva" de neuronii olfactivi din mucoasa olfactiva.
Tot In plan~eul veziculelor telencefalice, dorsal de paleocortex se dezvolta
ganglionii bazali sau corpul striat, care constituie un centru primar de integrare
a motriciUitii corpului. In aceasUi faza a dezvoltarii, cortexul (exceptand paleo ~i
arhicortexul) este redus la 0 lama subtire de substanta nervoasa, tara valoare
functionala.
Archipallium se dezvolta pe peretele medial al emisferelor, de unde va fi
refulat In profunzime de dezvoltarea neocortexului ~i va forma In ultima instanta
hipocampul sau cornul lui Ammon ~i fornixul. Intre cele doua componente
vechi (ventral a ~i mediala) pe partea dorso-Iaterala a mantalei se dezvolta cea
mai recenta achizitie filogenetica, neopallium.
Prin dezvoltarea neocortexului, acesta devine cel mai important loc de
integrare pentru toate functiile de relatie ~i ale vietii vegetative ale animalului,
subordonandu-~i toate caile subcorticale. Astfel, prin dezvoltarea diilor pirami-
dale (care l~i au originea In scoarta) corpul striat care constituie centrul primar
al motricitatii corpului la vertebratele inferioare, intra In serviciul motricitatii
incon~tiente, automate de coordonare (calea extrapiramidala).
Pentru studiul cortexului, este necesara cunoa~terea diferitelor categorii de
~anturi care 11brazdeaza, clasificate In limitante, principale ~i secundare. ~an-
turile (Sulci cerebri) care brazdeaza scoarta cerebral a apar ca 0 consecinta a am-
plificarii neocortexului, care se pliaza adanc la mamiferele girencefale, formand
Fro. 103. ENCEFALDL DE BOD

FATADORSALA
a- Bulbus olfactorius; b- Neopallium; c- Cerebellum; d- Medulla oblongata; e- Medulla spinalis;
f- N. hypoglossus; g- Radix dorsalis nervi spinalis; h- N. accesorius
1- Fissura longitudinalis cerebri; 2- Sulcus transversus; 3- Sulcus cruciatus; 4- Fissura sylvia
(lateralis cerebri); 5- Sulcus suprasylvius; 6- Sulcus marginalis; 6'- Sulcus ectomarginalis; 6"-
Sulcus endomarginalis; 7- Sulcus coronalis
184 v. Cofolan, R. Palicica, Valentina Hri!cu, Carmen Gan!a, V. Enciu
FIG. 104. ENCEFALUL DE CAL

FATA DORSAL.\
A- Fissura longitudinalis cerebri s. intere'mispherica; A '- Sulcus medianus dorsalis; B- Fissura
transversa encephali; C- Sulcus paramedian us cerebelli; C'- Sulcus lateralis dorsalis
1- Sulcus coronalis; 2- Sulcus cruciatus; 3- Sulcus suprasylvius medius; 4- Sulcus marginalis; 5-
Sulcus ectomarginalis; 6- Sulcus endomarginalis; 7- Hemispherium cerebelli; 8- Vermis
Anatomia animalelor domestice vol. III IS5
circumvolutiunile (Gyri cerebri) cu exceptia rozatoarelor ~i insectivorelor

(lisencefale) (Fig. 103 ~i Fig. 104).
Fiecare emisfera cerebral a, izolata pe de 0 parte de diencefal, iar pe de alta
de congenera ei prin seqionarea sagitala a formatiunilor comisurale, prezinta trei
fete (ventrala, dorso-laterala ~i mediala) ~i doua extremitati (rostral a ~i caudala).
Fata ventraHi (Facies basilaris) este mai aplatizata ~i cuprinde un complex
de reliefuri ~i ~anturi ce apartin rinencefalului. Denumita ~i baza creierului, fata
ventrala a emisferei cerebrale este despartita complet de congenera ei in jumatatea
rostrala, prin fisura interemisferidi. In portiunea mijlocie prezinta 0 adancitura
numita fisura cerebraU'i lateraHi sau "valea Sylvius" (Fissura Sylvia), care incepe
dorsal chiasmei optice ~i se prelunge~te pe fata laterala. Caudal fisurii Sylviene, pe
fata ventrala a encefalului apare 0 eminenta ce reprezinta lobul hipocampului sau
lobul piriform (Lobus piriformis), iar rostral de fisura se afla spatiul perforat
rostral sau trigonulolfactiv (Trigonum olfactorium), cu numeroase perforatii pe
suprafata sa (Fig. 105 ~i Fig. l06).
De forma triunghiulara, cu varful orientat rostral, trigonul olfactiv este
delimitat de tractusurile olfactive ~i pedunculii olfactivi. La polul rostral al
emisferei apare bulbul olfactiv (Bulbus olfactorius), formatiune voluminoasa,
sprijinita in fosa lamei ciuruite a etmoidului ~i care se continua caudal cu
FIG. 105. ENCEFALUL DE BOU

(SECTIUNE SAGITALA)
a- Bulbus olfactorius; b- Chiasma opticum; c,d,e- Hypophysis (Glandula pituitaria); c- Adeno-
hypophysis; d- Neurohypophysis; e- Recessus infundibuli; f- Ventriculus tertius; g- Massa inter-
media; h- Corpus callosum; h '- Genu corporis callosi; h"- Splenium corporis callosi; i- Commis-
sura rostralis; j- Fornix; 1- Nucleus caudatus; k- Cornu ammonis; m- Glandula pinealis (Ephi-
physis); n- Plexus choroideus ventriculi tertii; 0- Lamina tecti s. quadrigemina; p- Corpus mamil-
lare; r- Pedunculus cerebri; s- Pons; t- Medulla oblongata; u- Cerebellum - Corpus medullare
1- Sulcus genualis; 2- Sulcus cinguli; 3- Sulcus splenialis; 4- Sulcus endogenualis; 5- Sulcus
endosplenialis; 6- Sulcus ectogenualis; 7- Sulcus ectosplenialis; 8- Sulcus endomarginalis; 9-
Sulcus ansatum; 10- Sulcus cruciatus; 11- Sulcus coronalis
186 V. Corofan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Cantil, V. Enciu
5 9
I
I
I i
/
I I I
I
i
18
I
20 II I
£7
26
FIG. 106. ENCEFALUL DE CAL

(SECTIUNE SAGITALA)
1- Bulbus olfactorius; 2- Sulcus ansatus; 3- Sulcus cinguli; 4- Sulcus endogenualis; 5- Sulcus
corporis callosi; 6- Corpus callosum; 7- Ventriculus lateralis; 8- Trigonum cerebri; 9- Plexus
choroideus ventriculi 111; 10- Recessus suprapinealis; ll- Corpus pineale s. gl. epifiza; 12- Fora-
men interventriculare; 13- Commisura rostralis; 14- Chiasma opticum; 15- Recessus opticus; 16-
Recessus infundibuli; 17- Corpus mamillare; 18- Hypophysis; 19- Massa intermedia; 20- Aquae-
ductus mesencephali; 21- Pedunculus cerebri; 22- Sulcus pontopeduncularis; 23- Pons; 24- Cor-
pus trapezoideum; 25- Medulla oblongata; 26- Velum medullare rostra lis; 27- Velum medullare
caudalis et plexus choroideus ventriculi III; 28- Canalis centralis; 29- CoWculus rostralis; 30-
Fissura prima cerebelli; 31- Culmen; 32- Tuber vermis; 33- Piramis; 34- Uvula; 35- Nodulus;
36- Lingula; 37- Lobus centralis; 8- Lobus ascendens; 39- Corpus medullare cerebeW
V. III- Ventriculus Iff; V. IV- Ventriculus IV
peduneulul olfaetiv (Pedunculus olfactorius). Acesta din urma are aspectul unui
cordon albicios care dupa un scurt traiect (1-2 cm), la varful trigonului olfactiv
se imparte in doua traetusuri olfaetive, lateral ~i medial. Tractusul olfactiv
medial (Tractus olfactorius medialis), este scurt ~i de culoare mai cenu~ie,
patrunde in ~antul interemisferic, unde se une~te cu stria longitudinala a corpului
calos, formand "dispantia olfactiva". Tractusul olfactiv lateral (Tractus
olfactorius lateralis) este foarte lung, limitat lateral de ~antul rinallateral care 11
desparte de neocortex, se dirijeaza catre polul caudal, inconjurand laterallobul
piriform impreuna cu care se termina in polul occipital.
Lobul piriform, limitat cranial de ~an!ul Sylvian ~i lateral de rracrul

olfactiv lateral, se ingusteazii mult in sens caudal; este impiirtit intr-o portiune
rostralii ~i una caudalii.
Fata dorsolateraHi a emisferelor cerebrale este I'mpartitii de ciitre ~antu-
rile cerebrale in patru lobi: lobul frontal (Lobus frontalis), lobul parietal (Lobus
parietalis), lobul temporal (Lobus temporalis), lobul occipital (Lobus occipitalis).
Lobul frontal este mai redus decat la antropoide, fiind format cel mai
frecvent din circumvolutiunile frontale ascendente, plasate cranial ~antului
central sau cruciat. Este format din girusurile postcruciat, precruciat ~i al prorei
(Fig. Ill).
Lobul parietal este cuprins intre ~an!ul cruciat ~i por!iunea medie a
~an!ului suprasilvian; cuprinde girusurile marginal ~i ectomarginal (Fig. 112).
Lobul temporal este centrat pe fisura silvianii sau pseudosilvianii. La
carnivore, este limitat periferic de por!iunile, caudal ii, medie ~i rostralii a ~antului
Q b
-
I
c
FIG. Ill. LOBII CORTEXULUI CEREBRAL LA VAcA

(Legenda la fig. 112)
16
15
\I
C rl
~ LOBUS OLFACTORIUS ET LlHBICUS ~ LOBUS PARIETALIS
1:>:>1 LOBUS FRONTALIS iM~~ LOBUS TEHPORALIS
§ LOBUS OCCIPITALIS
FIG. 112. LOBII CORTEXULUI CEREBRAL LA CAINE

a- Fata laterodorsala; b- Fata mediala in sectiune sagitala; c- Fata dorsala; d- Fata ventrala
1- Sulcus cruciatus; 2- Fissura pseudosylvia; 3- Sulcus ectosylvius; 4,9- Sulcus praesylvius; 5-
Sulcus marginalis; 6- Sulcus coronalis; 7- Sulcus ectomarginalis; 8- Sulcus endomarginalis; 10-
Sulcus rhinalis latera lis; 11,14- Medulla oblongata; 12- Trigonum olfactorium; 12'- Lobus
piriformis; 13- Pons; 15- Vermis; 16- Hemispherium cerebelli; 17- Flocculus; 18- Pyramis
medullae oblongatae; 19- Sulcus genualis; 20- Sulcus corporis callosi; 21- Sulcus splenia lis; 22-
Corpus callosum; 23- Massa intermedia; 24- Infundibulum et corpus mammilare
ectosilvian ~i cuprinde girusurile: silvian rostral, silvian caudal, ectosilvian

rostral, ectosilvian caudal, (Fig. 111).
Lobul occipital este plasat aboral portiunii caudale a ~antului suprasilvian,
sub girusurile marginale ~i ectomarginale, cuprinde girusurile compo zit caudal ~i
occipital (ce apare ~i pe fata mediaUi a lobi lor occipitali).
Pe fata mediaBi a emisferelor cerebrale se afUi circumvolutiunea corpului

calos (Gyrus cinguli), delimitata periferic de ~antul splenial, continuat rostral cu
~antul genual, iar caudal cu ~antul calcarin (Fig. 112).
Rostral de ~antul genual se afla portiunea mediaHi a girusului "prorei" iar
dorsal de acesta, girusul precruciat ~i marginal. Sub ~antul calcarin se afla ~antul
hipocampic care delimiteaza circumvolutiunea hipocampului a~ezata caudal de
bureletul corpului calos.
Circumvolutiunea hipocampului este foarte dezvoltata, fiind cuprinsa intre
diencefal ~i scizura rinala laterala sau scizura limbica, ventral de circum-
volutiunile ectosilvine. Portiunea sa mijlocie este reprezentata de lobul piriform
pe care se poate observa 0 redusa scizura sagitala mediana, care-l imparte intr-o
portiune ventro-mediala ~i una laterala. Extremitatea caudala a circumvolutiunii
se confunda cu extremitatea caudala a circumvolutiunii corpului calos ~i se
une~te in acela~i timp cu polul caudal sau occipital al emisferei.
Conformatia interioara a emisferelor cerebrale. Prezentam in acest
cadru, pe de 0 parte, formatiunile comisurale interemisferice (corpul calos,
trigonul cerebral, septul pelucid ~i comisura anterioara) care apar pe fat a mediala
a emisferelor dupa practicarea unei sectiuni sagitale, iar pe de alta, corpul striat,
hipocampul, formatiuni pereche ce apar in sectiunea transversala ~i orizontala
(Fig. 107).
Corpul calos (Corpus callosum) este 0 lama groasa de substanta alba,
aproximativ patrulatera, dispusa transversal in ~antul interemisferic. Pe sectiune
sagitala prezinta 0 portiune mijlocie, numita trunchiul corpului calos ~i doua
extremitati, una caudala sau bureletul corpului calos (Splenium corporis callosi),
ce se continua cranio-ventral cu fornixul cerebral ~i alta craniala, sau
"genunchiul" corpului calos (Genu corporis callosi), ce se continua printr-o zona
subtiata, numita "ciocul" corpului calos. Fata dorsala a corpului calos formeaza
in plan median fundul ~antului interemisferic, iar pe laturi, de 0 parte ~i de alta,
prezinta doua bandelete subtiri numite striile longitudinale. Fata ventrala
formeaza un fel de bolta, plafon pentru ventriculii laterali ~i of era lot de insertie
septului pelucid. Marginile laterale se continua cu substanta alba a emisferelor.
Septul pelucid ( Septum pellucidum) sau septul telencefalic este 0 lama
subtire de substanta nervoasa, situata intre fat a ventrala a corpului calos ~i fata
dorsaHi a trigonului cerebral, servind ca perete despartitor intre cei doi ventriculi
laterali.
Fornixu) (Fornix) sau trigonul cerebral este 0 formatiune nervoasa
triunghiulara, a~ezata sub corpul calos ~i septul pelucid, facand parte din zona
limbica a rinencefalului. Extremitatea sa craniala se sudeaza cu ciocul corpului
calos, apoi se curbeaza ventral, divizandu-se in doua manunchiuri de fibre,
stalpii anteriori ai fornixului, situati imediat inaintea gaurii comunicante
anterioare MONRO ~i inapoia comisurii albe rostrale. Baza fornixului se
confunda in plan median, cu bureletul corpului calos, iar pe laturi, formeaza
doua prelungiri divergente, pilierii posteriori ai corpului calos, care intra in
componenta coarnelor Ammon.
Comisura alba anterioara este alcatuita dintr-un fascicul de fibre ner-
190 v. C%fan, R. Palicica, Valentina Hri/cu. Carmen Gan/a, V. Enciu
FIG. 107. SECTIUNE FIG. 108. SCHEMA

ORIZONTAL.\ PRIN VENTRICULI LOR
ENCEFALUL DE CAL ENCEFALULUI
1- Corpus callosum; 2- Nucleus cau- a- Telencephalon; b- Diencephalon;
datus; 3- Capsula interna; 4- Fornix; c- Mesencephalon; d- Metencephalon;
5- Nucleus lenticularis; 6- Capsula e- Myelencephalon; f- Foramen inter-
externa; 7- Claustrum; 8- Fimbria ventriculare; g- Ventriculus latera lis;
hippocampi; 9- Colliculus rostra lis; h- Ventriculus tertius; i- Aquaeductus
10- Peduncul cerebelli; 11- Thalamus cerebri; j- Ventriculus quartus; 1-
Canalis centralis
voase ce incruci~eaza rostral pilierii craniali ai trigonului cerebral.

Cornul Ammon sau hipocampul (Hippocampus) apar!ine por!iunii
limbice a rinencefalului, fiind format dintr-un relief hemicilindric, curb, cu
extremitatea craniala a~ezat pe podeaua por!iunii caudo-mediale a ventriculului
lateral coresopunzator. El se dirijeaza caudo-Iateral, apoi ventro-cranial,
ajungand pana in por!iunea bazala a lobului piriform. Cele doua coarne Ammon,
simetrice, sunt unite prin baza lor, care este acoperita de trigonul cerebral. Fa!a
dorsala este convexa, neteda ~i de culoare alba, fiind vizibila in interiorul
Anatomia animalelor domestice vol. If[ 191
ventriculului lateral. Ea este delimitata de 0 bandeleta numita tenia hipocampului

sau fimbria, situata In continuarea ramurii laterale a pilierului caudal a trigonului
cerebral. Fata ventrala, concava cranio-caudal este separata de diencefal prin
plexurile coroidiene. Pe ea se pot vedea tenia hipocampului, corpul gudronat ~i
circumvolutiunea hipocampului.
Corpul striat (Corpus striatum) sau nucleii bazali sunt reprezentati
printr-o masa de substanta cenu~ie strabatuta de fascicule albe, dispuse la baza
emisferelor cerebrale, In continuarea straturilor optice ~i a pedunculilor
cerebrali. Zona principala de aglomerare a fibrelor albe formeaza "capsula alba
interna" (Capsula interna), care Imparte substanta cenu~ie In doi nuclei
principali, nucleul caudat ~i nucleul lenticular.
Capsula intema pe sectiune orizontala apare franta In unghi, prezentand un
brat anterior (Lenticulo caudat) dirijat rostro-Iateral ~i altul posterior, (Lenticulo
tal ami c) dirijat caudolateral. Are aspectul unei benzi alburii striata transversal, a
carei extremitati se continua cu substanta alba a emisferelor cerebrale.
N ucleul caudat (Nucleus caudatus) sau intraventricular proemina pe
podeaua ventriculului lateral, avand un aspect piriform, cu fata superioara neteda
~i convexa. Extremitatea lui rostrala este bombaba (Caput), iar cea caudala
(Cauda) este Ingusta ~i despartita de comullui Ammon prin ~antul ventricular,
iar de talamus prin ~antul circumpeduncular.
Nucleullentiform (Nucleus lentiformis) sau extraventricular corespunde
cu planul trigonului olfactiv, fiind situat caudolateral fat a de precedentul ~i
avand pe sectiunea transversal a, forma unei Ientile biconvexe. Medial este
limitat de genunchiul capsulei albe interne, iar lateral de capsula alba externa.
Nucleul este format din doua parti distincte: una laterala mai mare, denu-
mita putamen; aIta mediala redusa, denumita pallidum. Lateral de aceasta, se afla
o fa~ie subtire de substanta cenu~ie numita "claustrum" marginita lateral de
capsula alba extrema (Capsula extrema).
Capsula alba extema (Capsula extema) este formata dintr-un manunchi fin
de fibre albe situat Intre putamen ~i claustrum, iar capsula alba extrema abia
vizibila, separa claustrum de cortexul cerebral (Fig. 107).
2.1.2.6. Cavitatile interioare ale nevraxului
Sistemul nervos central este prevazut In interior cu ni~te cavitati mai largi
sau mai Inguste ce reprezinta vestigii ~ale extremitatii craniale a canalului neural
din perioada dezvoItarii embrionare. In sens caudo-cranial sunt reprezentate de:
canalul ependimar, ventriculul cerebral IV, apeductul mezencefalic, ventriculul
III, ventriculii laterali I ~i II. Toate cavitatile mentionate sunt captu~ite cu un
epiteliu ependimar ~i contin lichid cefalorahidian secretat de catre plexurile
coroidiene (Fig. 108).
Canalul ependimar (Canalis centralis), de aspect tubular l~i are originea
In fund de sac In portiunea initiala a firului terminal, prelungindu-se de-a lungul
comisurii cenu~ii a maduvei pana In ventriculul IV, In care se deschide.
Diametrul sau, In general uniform, de aproximativ 200-300 mm, prezinta In
192 v. COfofan, R. Palicica, Valentina Hrifcu, Carmen Gan{a, V. Enciu
dreptul conului medular 0 redusa dilatatie fusiforma, construind "ventriculul

terminal" prevazut cu un ingust orificiu a~ezat dorsal, prin care stabile~te
comunicarea intre canalul ependimar ~i spatiulleptomeningic.
Ventriculul IV (Ventriculus quartus) prezinta in esenta un plan~eu
reprezentat de fosa romboidala (Fossa rhomboidea) ~i un tavan (Tegmentum
ventriculi IV), iar lateral este marginit de pedunculii cerebelo~i; comunica rostral
cu apeductul mezencefalului ~i caudal, cu canalul ependimar al maduvei. De
asemenea ventriculul este in legatura cu cavitatea leptomeningica prin gaurile
LUSCHKA (Aperturae laterales ventriculi IV s. foramina LUSCHKAE), iar la
caine ~i prin gaura MAGENDIE (Apertura mediana ventriculi IV). Fosa
romboidala prezinta caudal, in zona bulbului, un unghi asemanator varfului unei
pene de scris, "calamus scriptorius" (calamus = pana de scris). Latimea fosei se
amplifica in sens rostral; partea ei cea mai lata este situata posterior de
pedunculii cerebelo~i caudali, formand recesurile laterale ale ventriculului al
IV -lea. In sens rostral, fosa se ingusteaza ~i in final se continua pe sub valul
medular rostral cu apeductul mezencefalic. Elementele morfologice vizibile pe
fosa romboidala au fost prezentate la fata dorsal a a bulbului ~i puntii.
Tavanul ventriculului al IV-lea este alcatuit in esenta din valurile
medulare, rostral ~i caudal. Valul medular rostral este 0 lama de substanta alba
care se prinde de "lingula", de pedunculii cerebelo~i rostrali ~i de istmul
rombencefalului prin intermediul fraului valului medular. Valul medular caudal
este 0 lama mielinica subtire, semilunara care se intinde intre ultimii lobi ai
vermisului pentru a se continua caudal cu lama tecto are a ventriculului IV. Cele
doua funduri de sac ale acoperi~ului ventricular sunt reprezentate de "recessus
tecti ventriculi IV" dintre extremitatile vermisului ~i de "recessus caudodorsalis
ventriculi IV", situat rostral de obex (obex = zavor, piedica).
Lama tecto are a ventriculului al IV-lea este alcatuita din epiteliul
ependimar monostratificat. Acesta este invaginat in cea mai mare parte de panza
coroidiana rombencefalica sub forma panzei coroidiene ependimare in lumenul
ventriculului al IV -lea ~i formeaza plexurile coroidiene.
Portiunea rostral a a ventriculului este incadrata de pedunculii cerebelo~i
rostrali, portiunea mijlocie formeaza recesurile laterale ~i recesul acoperi~ului.
Portiunea mediala a plexurilor coroidiene ale ventriculului al IV -lea patrunde in
lumenul portiunilor mijlocie ~i caudala ale ventriculului.
Gaurile LUSCHKA sunt situate in peretele subtire a recesului lateral al
ventriculului, iar gaura MAGENDIE in peretele recesului caudo-Iateral. Pe creierul
proaspat, portiunea laterala a plexului coroidian al ventriculului al IV-lea apare de
aspect conopidiform prin gaura LUSCHKA formand "co~uletul de flori".
Apeductul mezencefalic (Aquaeductus mesencephali) sau Sylvius,
denumit ~i canal mezencefalic este un conduct longitudinal situat intre calota
pedunculi lor cerebrali ~i tuberculii patrugemeni, stabilind comunicarea intre
ventriculii IV ~i III.
VentricuJul III (Ventriculus tertius) sau diencefalic, este dispus in jurul
masei intermediare a talamusului optic, comunicand spre inapoi cu apeductul lui
Sylvius, iar catre inainte cu ventriculii laterali prin intermediul gaurii inter-
ventriculare MONRO. Cavitatea sa, aplatizata in sens lateral, are aspectui unui
inel ~i of era pentru studiu, fiicand abstraqie de masa intermediara un tavan, 0
podea ~i patru pereti (anterior, posterior ~i doi laterali).
Tavanul dispus deasupra straturilor optice, intre gaura interventriculara ~i
epifiza este format din panza coroidiana a ventriculului III. In partea sa caudala
prezinta doua funduri de sac, dintre care unul mic, situat la baza epifizei, - reces-
sus pinealis - ~i altulinalt, dispus inaintea acestuia, - recessus suprapinealis -,
prelungit deasupra epifizei intre emisferele cerebrale. Recesul suprapineal, sau
tubul epifizei este format de plexul coroidian al ventriculului III ~i se prelunge~te
caudo-dorsal pana la nivelul spleniului corpului calos. Cea mai mare parte a
tavanului ventricular este formata de plexul coroidian al ventriculului III.
Ingust ~i foarte neregulat, plan~eul ventriculului mai este format ~i din
tuberculul mamilar, tuberculul cenu~iu ~i chiasma optica. La acest nivel se
gasesc alte doua funduri de sac, din care unul situat in interiorul tijei hipofizare
- recessus infundibuli - ~i altul de deasupra chiasmei optice - recessus opticus
- delimitat anterior de lama terminala.
Peretele rostral este format din lama terminala ~i comisura alba anterioara,
dispusa transversalintre pilierii rostrali ai trigonului cerebral.
Peretii laterali, formati din straturile optice, sunt u~or concavi. In punctul de
unire al acestora cu tavanul ~i peretele anterior se gase~te gaura interventriculara
(MONRO), reprezentand un fel de bifurcatie a cavitatii ependimare, inaintea
straturilor optice. Fiecare din ramurile acestei bifurcatii ofera loc de trecere in
ventriculii laterali I ~i II, plexurilor coroidiene ale ventriculului III care se continua
bilateral, intraventricular cu plexurile coroidiene a ventriculilor laterali.
In anumite locuri ale peretelui ventriculului al III-lea exista 0 serie de
"organe ependimare" ~i "paraependimare": organul subcomisural, organul vas-
cular al hipotalamusului sau paraventricular, organul subfornical, organul
vascular allamei terminale cenu~ii.
Ventriculii laterali sunt reprezentati prin doua cavitati simetrice,
neregulate, dispuse in interiorul emisferelor cerebrale, comunicand atat intre ele,
cat ~i cu ventriculul III, prin intermediul gaurii interventriculare. Fiecare ven-
tricul prezinta 0 portiune centrala sau parietala, un corn temporal ~i un corn
rostral.
Portiunea centrala, cea mai spatioasa este acoperita de corpul calos, iar
ventral ~i medial este delimitata de nucleul caudat, ~antul ~i stria terminala, .
plexul coroidian al ventriculului lateral, cornul lui Ammon, fornix ~i septul
pelucid. Gaura interventriculara comuna anterioara (Foramen interventriculare),
prin care ventriculii laterali comunica cu ventriculul al III-lea, este situata intre
fata rostrala a talamusului ~i pilierii fornixului. Cornul rostral trece medial de
nucleul caudat ~i printr-un canal subtire, comunica cu ventriculul bulbului
olfactiv (Ventriculus bulbi olfactorii). Cornul temporal se intinde pana in capul
lobului piriform, trecand printre corpul calos, hipocamp ~i coada nucleului
caudal.
Plexul coroidian al ventriculului lateral. Este alciituit din lama coroi-
diana proprie ~i din lama coroidiana ependimara. Dupa ce a trecut prin fisura
194 V. COfofan. R. Palicica, Valentina Hrifcu, Carmen Ganfa, V. Enciu
coroidiana, dintre fornix ~i talamus, plexul coroidian al ventriculului lateral se

a~eaza In ~antul terminal dintre talamus ~i corpul striat, de care se fixeaza.
2.1.3. Meningele (Meninges)

Sistemul nervos central, adapostit In canalul rahidian ~i In cavitatea cra-
niana este Inveli~ de trei foite de protectie, numite meninge: duramater, arah-
noida, piamater. In perioada embrionara timpurie, encefalul ~i maduva spinarii
sunt Invelite de meningele primitiv, unital', de provenienta mezenchimala. Din
partea extern a a acestuia se dezvolta peretii oso~i ai craniului, iar din partea
interna meningele, format dintr-un ectomeninge ~i endomeninge. Paralele cu
formarea scheletului, din ectomeninge se dezvolta pe de 0 parte, periostul
canalului osos, iar pe de alta parte, pahimeningele sau duramater (Pachymeninx
s. duramater), adica Inveli~ul extern, gros, al sistemului nervos central.
Leptomeningele (Leptomeninx), Inveli~ul intern subtire al sistemului
nervos central se dezvolta din endomeninge ~i se divide In arahnoida ~i piamater.
Intre arahnoida ~i piamater exista un e~afodaj foarte fin de travee ~i membrane
conjunctive care participa la sustinerea vase lor sanguine. Totalitatea spatiilor
reticulare delimitate astfel alcatuiesc cavitatea leptomeningelui sau subarahnoi-
diana (Cavum leptomeningicum s. subarachnoidale), umpluta cu lichid cefalo-
rahidian sau cerebrospinal (Liquor cerebrospinalis).
Cavitatea subdurala este un spatiu capilar dintre duramater ~i arahnoida;
apare numai postmortem, la animalul viu cele doua foite fiind alipite. Spatiul
epidural (Spatium epidurale) dintre canalul osos ~i duramater este ocupat de
tesut conjunctiv lax ~i 0 cantitate variabila de tesut gras. Aici sunt incluse
plexurile venoase ale venelor epidurale. In zona cefalica Insa, duramater se
sudeaza total (cab aline) sau partial, de endocraniu. Sinusurile dureimater se
dezvolta chiar In duramater, adica
Intre foile ei, externa ~i interna.
Portiunea craniana a durei
mater (Duramater encephali),
adera la fata intern a a oaselor
neurocraniului, iar fata intern a a ei
formeaza cute reprezentate de
"coasa" creierului, "cortul" cere-
belului ~i "cortul" hipofizei. Coasa
creierului (Falx cerebri) este 0 cuta
fibroasa falciforma, ce patrunde In
~antul interemisferic. Marginea sa
FIG. 109. SECTIUNE TRANSVERSAL.\. dorsala se insera pe "crista galli" ~i
PR1N CAVITATEA CRANIANA. creasta sagitala interna, adapostind
a- Peretele osos; b- Periost; c- Dura mater; d- sinusul venos longitudinal dorsal,
Arachnoida membranoasa; e- Arachnoida
iar marginea ventraHi se sprijina pe
trabeculara; f- Piamater; g- Scoarfa cerebrala;
h- Vilozitate arachnoidiana; i- Sinus sagital corpul calos (Fig. 109).
superior Cortul cerebelului (Ten to-
rium cerebelli membranaceum) este reprezentat de a cuta situata intr

extremitatea caudala a emisferelor cerebrale ~i cerebel. Marginea sa se insera pe
protuberanta occipitala interna ~i crestele pietroase, iar marginea ventrala,
impreuna cu marginea caudala a cortului hipofizar, delimiteaza gaura oval a prin
care se stabile~te comunicarea intre compartimentele cerebrale ~i cerebelos ale
cavitatii craniene; in grosimea cortului cerebelos se afla sinusul venos transvers.
Cortul hipofizei (Diaphragma sellae) este format din cutarea dureimater in
planul ~eii turce~ti, inconjoara tija hipofizei, realizand in jurul acesteia 0
diafragma.
Portiunea rahidiana a dureimater (Duramater spinalis) are aspect tubu-
lar ~i se continua la nivelul gaurii occipitale cu dura mater cerebrala. Extremitatea
sa posterioara avand forma unui fund de sac conic, denumit eonul dural,
acopera conul terminal al maduvei ~i extremitatea proximala a nervilor sacrali ~i
coccigieni. Conul dural este strabatut in varf de firul terminal, caruia ii
furnizeaza a teaca fibroasa ce se insera pe vertebrele coccigiene, numitul
ligament coccigian. Fata externa a dureimater este izolata de peretele canalului
vertebral prin spatiul epidural sau supradural, in care se gase~te a grasime
semifluida, iar pe podea, sinusurile venoase rahidiene. Aceasta particularitate
realizeaza a protectie mecanica ideala~i permite 0 buna resorbtie a lichidelor
injectate (anestezia epidural a lombara sau sacrala). Fata interna, in raport cu
arahnoida, prime~te de a parte ~i de alta insertia succesiva a limbulitelor
ligamentului dintat (furnizate de piamater), in intervalele dintre nervii rahidieni.
In ansamblu, duramater spinal a prezinta pe laturi cate doua ~iruri de perforatii,
destinate radacinilor superioare ~i inferioare a nervi lor rahidieni, carora Ie
furnizeaza la locul de trecere, teci
fibroase, ce se insera pe conturul gaurilor
de conjugare. Tubul dural este mai spa-
tios in dreptul locurilor de electie pentru
recoItarea lichidului cefalorahidian. La
acest nivel, spatiul leptomeningic este
mai larg datorita aderentei arahnoidei de
duramater, ceea ce mic~oreaza pericolul
de a leza maduva spinarii prin intepare
(Fig. 110).
Arahnoida este reprezentata
printr-o subtire lama conjunctiva vascu-
lara, interpusa intre duramater ~i piama-
ter. Fata externa este separata de durama-
ter prin spatiul subdural (virtual), care
FIG. 110. SCHEMA MENINGELOR contine 0 redusa cantitate de lichid
CRANIENE asemanator limfei. Fata interna, separata
a- Peretele osos; b- Spa/iu epidural; c- de piamater prin spatiul leptomeningic,
Dura mater; d- Arachnoida membra-
noasa; e- Arachnoida trabeculara; j: deta~eaza catre piamater, numeroase
Piamater; g- Spa/iu subarachnoidian; h- travee conjunctive, constituind portiunea
Vas sanguin; i- Substan/a nervoasa trabeculara a arahnoidei, asemuita de
196 v. Cotolan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Cantil, V.Ellciu
vechii anatomi~ti cu 0 panZa de paianjen de unde ii deriva ~i nume1e. Deoarece

trece peste fisurile ~i ~antll[ile encefalului ~i maduvei spinarii, spatiul
leptomeningic este foarte amplu in anumite locuri, formand adevarate cisterne.
Totodata, spatiul leptomeningic este ocupat in totalitate de lichidul cefalora-
hidian, asupra caruia yom reveni.
Arahnoida spinal a, mult departata de piamater, face ca spatiul lepto-
meningic rahidian sa fie proportional mai dezvoltat decat eel encefalic, indeosebi
in jurul conului terminal al maduvei, intre ultimul proces spinos lombar ~i primul
sacral.
Arahnoida encefalica Invele~te encefalul, trecand ca 0 punte peste ~anturile
~i fisurile encefalului, aderand la piamater numai prin varful trabeculelor
conjunctive. In acest fel se delimiteaza canalele subarahnoidiene prin care
circula lichidul cefalorahidian, ce se acumuleaza apoi in confluenti sau cisterne
subarahnoidiene. Dintre aces tea citam: confluentul lateral, plasat In valea
Sylvius ~i Inaintea chiasmei optice; confluentul inferior a~ezat intre hipofiza ~i
protuberanta inelara; cisterna cerebelomedulara, intre cerebel ~i bulb; cisterna
cerebrocerebelara a~ezata rostral cerebelului; cisterna corpului calos a~ezata
dorsal corpului calos.
Spatiulleptomeningic cranian este in continuare cu spatiul omonim rahi-
dian, comunicand toto data ~i cu cavitatile centrale ependimare prin orificii
situate pe tavanul ventriculului IV. Dependent de arahnoida exista 0 serie de
formatiuni ovoide sau piriforme, denumite granulatiunile lui Pacchioni, care
servesc pentru drenarea lichidului cefalorahidian in circulatia venoasa. Aceste'
granulatii a carol' numar, forma ~i volum variaza in raport cu specia ~i varsta sunt
formate de 0 evaginare a arahnoidei la nivelul sinusurilor venoase cerebrale, mai
ales in sinusul sagital dorsal ~i sinusul transvers (Fig. 110).
Piamater este 0 membrana vasculara foarte sub tire aplicata direct pe
accidentele de relief ale sistemului nervos central ~i lipita de 0 limitanta gliala
superficiala. De asemenea, piamater invele~te radacinile nervilor spinali ~i
cranieni ~iJormeaza teci pentru vasele sangvine care intra sau ies din substanta
nervoasa. In tecile formate de piamater in jurul vaselor, se ,gasesc spatii mici,
care contin lichid cefalorahidian ~i comunica cu cavitatea leptomeningelui.
Piamater spinala patrunde in fisura mediana ventrala a maduvei pana la
comisura alba ~i emite in substanta alba septe vasculare radiale. In fisura
mediana ventral a, piamater se ingroa~a formand ligamentul median ventral (Lig.
medianum ventrale) unde este inclusa artera spinala ventrala. Ligamentul dintat
este a~ezat lateral intre radacinile nervoase dorsale ~i ventrale, incepand de la
bulbul spinal pana la conul medular, de la care pleaca limbute triunghiulare,
acoperite de arahnoida. Limbutele se insera pe fata interna a dureimater,
participand la suspend area maduvei spinarii in tubul dural. Ligamentul suspensor
arahnoidian este situat la extremitatea rostrala a primului segment cervical. El
cuprinde convexitatea ventral a a maduvei spinarii ~i reprezinta prime Ie limbulite
ale ligamentului dintat.
Piamater craniana patrunde pana in fundul ~anturilor cerebrale ~i cere-
beloase, acoperind de asemenea ~i suprafetele libere ale trunchiului cerebral. Ea
se Ingroa~a sub fornix, formand panza coroidiana a prozencefalului, de la care

prin invaginarea lamelor coroidiene ependimare patrunde In ventriculii laterali ~i
In ventriculul al III-lea.
Tinand seama de situatia lor topografica, plexurile coroidiene se Impart In:
ale ventriculului IV, ale ventriculului III, ale ventriculilor laterali.
Plexurile coroidiene ale ventriculului IV acoperite de "lama coroidiaria"
(Tela choroidea) sunt situate pe plafonul ventriculului, dorsal valului medular
posterior ~i caudal cerebelului.
Sunt alcatuite dintr-o portiune mediana ~i doua portiuni laterale dez-
voltate, a~ezate sub lobii laterali ai cerebelului.
Plexurile coroidiene ale ventriculului III situate dorsal straturilor optice,
participa la formarea tavanului ventriculului III ~i a recesului supraepifizar care
se prelunge~te mult caudo-dorsal. In sens rostral, prin orificiul MONRO (gaud
interventriculara) acestea se continua cu plexurile coroide ale ventriculilor
laterali.
Lichidul cefalorahidian (Liquor cerebrospinalis)

Este un lichid limpede, apos, care umple nu numai cavitatile interioare ale
nevraxului, dar ~i spatiile leptomeningelui. Examenul lichidului cefalorahidian
(l.c.r.) respectiv modificarile lui patologice, ofera indicatii importante In
stabilirea diagnosticului unor maladii.
Lichidul cefalorahidian se formeaza la nivelul plexurilor coroidiene, mai
mult prin activitatea de secretie activa a lamei coroidiene ependimare ~i mai
putin prin ultrafiltrarea direct din sange. Din plexurile coroidiene ale ven-
triculilor laterali, el se scurge prin orificiul MONRO In ventriculul al III-lea ~i
apoi prin apeductul mezencefalului ajunge in ventriculul al IV -lea. Din acest
ventricul 0 parte a lichidului trece In canalul central al maduvei spinarii, iar 0
parte prin gaurile LUSCHKA ~i MAGENDIE se distribuie In to tali tate spatiilor
leptomeningelui, unde formeaza un lac de lichid cefalorahidian in care plute~te
sistemul nervos central.
Din spatiulleptomeningic, lichidul este resorbit, partial, in venele cu pereti
subtiri ~i ajunge in sinusurile durale. 0 alta cale de resorbtie este prin interme-
diul limfaticelor meningeale din tesutul conjunctiv perineural. Lipsa corpuscu-
lilor Pacchioni la unele specii, face ca resorbtia lichidului cefalorahidian la acest
nivel sa fie discutabila.
Circulatia lichidului cefalorahidian este facilitata de epiteliul ciliat ependimar.
2.1.4. Encefalulla mamiferele domestice

La equine. Encefalul are 0 greutate de circa 500-750 g ~i dimensiuni
medii de 121/100/73 mm. Marea majoritate a aspectelor descriptive au fost deja
prezentate in descrierea generala. Fisura silviana este scurta ~i verticala. $antul
diagonal se desprinde din ~antul rinallateral, rostral fisurii silviene ~i se orien-
teaza oblic rostrodorsal. $antul presilvian se desprinde rostral de precedentul ~i
se orienteaza de asemeni rostro-dorsal, realizand 0 curbura cu concavitatea
caudala unde se continua cu ~antul suprasilvian rostral. Paralel ~i dorsal de ~antul

diagonal se gasqte ~antul ectosilvian rostral. ~antul suprasilvian se Intinde de la
curbura rostrala a ~antului presilvian, u~or oblic In sens ventrocaudal, pe aproape
toata fata convexa a emisferei. Din extremitatea caudala a portiunii mijlocii a
~antului suprasilvian se desprinde "~antul oblic" ce coboara caudal fisurii
silviene. ~antul cruciat sau central, plasat Inaintea ~antului coronar, la feI ca la
alte specii, este vizibil ~i pe fata mediala a emisferelor cerebrale. (Fig. 104).
Fata mediala a emisfereIor cerebrale este dominata de dezvoltarea giru-
sului singular, de forma unei potcoave imense, marginit de ~antul splenial. La
equine exista un mare numar de ~anturi secundare inconstante ~i 0 mare
variabilitate a ramificatiilor ~anturilor principale. ~anturile marginal, endo-
marginal ~i ectomarginal, plasate dorsal de ~antul suprasilvian sunt aproximativ
paralele cu fisura interemisfericii. (Fig. 103).
La taurine. Encefalul are 0 greutate de 500-700 g ~i dimensiuni medii de
105/1 05/70 mm. Emisferele cerebra Ie marc ate de 0 fisura silviana adanca
prezinta 0 portiune caudala mai globuloasa decat la cal. ~anturile sunt In general
mai adanci ~i circumvolutiunile mai largi. Bulbul rahidian are 0 fata ventrala mai
bombata, iar corpul trapezoid este mai voluminos. Intre fasciculul Gowers ~i
piramide se observa proeminenta olivei bulbare lateral de care apare originea
radacinilor nervului hipoglos. Fosa romboidala este mai scurta ~i mai concava In
lungimea sa, iar puntea este mai proeminenta ~i mai stramta; pedunculii cerebrali
sunt exagerat de scurti. Tuberculii cvadrigemeni posteriori sunt mult mai
distanta!i unul de altul. Stratufile optice sunt mai reduse, iar corpii geniculati
mediali sunt mai dezvoltati decat cei laterali, avand tendin!a de a se situa pe
acela~i plan. Cerebelul are vermisul mai dezvoltat, iar partea cranio-ventrala
pastreaza amprenta tuberculilor patrugemeni anteriori.
La suine. Encefalul este mai mic, avand 0 greutate medie de 120-180 g.
Emisferele cerebrale apar mai Inguste ~i alungite (65/48/38 mm) dar u~or
trunchiate rostral. Girusul orbitar este foarte redus. Fisura silviana este lunga, iar
dintre ~anturile arciforme numai suprasilvianul este net conturat. Bulbul rahidian
este mai laW ~i prezinta un corp trapezoid egalln latime cu partile laterale ale
puntii; corpii restiformi apar ca doi tuberculi, delimitati In partea lateral a de
catre un ~ant. Pedunculii cerebrali au lungimea egala cu latimea, iar tuberculii
patrugemeni posteriori sunt ~i mai puternic dezvoltati ~i deviati lateral, decat la
bovine. Cerebelul este mult aplatizat cranio-caudal, avand lobii lateralii pliati
dorsoventral.
La carnivore. Encefalul are 0 greutate medie de 40-120 g la caine ~i 20-
30 g la pisica. Emisferele cerebrale sunt alungite, iar lobul orbital proemina sub
forma unui con. Aspectul circumvolutiunilor ~i ~anturilor este relativ simplu, ele
fiind dispuse In general, arciform, dorsal fisurii pseudosilviene. ~antul cruciat
este adanc deIimitand caudal girusul prorei. Piramidele sunt proportional mai
dezvoltate ~i mai evidente deeM la restul speciilor. Corpul trapezoid este mai laW
~i deosebit de proeminent. Tuberculul facial este mai ~ters, iar corpii restiformi
au un tubercul cuneiform evident. Puntea este larga, iar pedunculii cerebrali sunt
mai lungi decat la pore. Tuberculii patrugemeni caudali sunt mai dezvoltati decat
cei craniali, mult i'ndepartati i'ntre ei ~i aplatizati rostra-caudal. Corpii geniculati

mediali sunt foarte praeminenti, mai ales la pisica. Cerebelul are partea rostral a a
vermisului mai dezvoltata decat cea caudala, iar extremitatile lui descriu 0 dubla
inflexiune. Girusul orbitar proemina sub forma unui con, in functie de rasa. Corpul
calos este mai lung ~i mai gros iar cornullui Ammon este mai dezvoltat.
La leporide. Encefalul are 0 greutate medie de 8-12 g. Emisferele
cerebrale sunt netede, comprimate lateral ~i ascutite in sens rostral. Pe fata
convexa a emisferei se i'nHilne~te un ~ant marginal ce delimiteaza medial
circumvolutiunea marginali'i. Pe fata laterala, fisura laterala sau silviana este
putin evidenta. Privite din profil emisferele cerebrale sunt asemanatoare unui co~
curb, datorita dezvoltarii bulbilor olfactivi. (Fig. 113).
La nivelul continuarii bulbului cu maduva spinarii se formeaza 0 infle-
xiune cu concavitatea orientata ventral. Piramidele sunt evidente, tuberculul
facial dezvoltat, corpul trapezoid latit, iar corpii restiformi deviati lateral. Puntea
este ~tearsa ~i latita, iar pedunculii cerebrali sunt in mare parte acoperiti de lobii
piriformi, deosebit de dezvoltati. Cerebelul este relativ voluminos, iar vermisul
este mai dezvoltat. (Fig. 113).
FIG. 113. ENCEFALUL DE IEPU~E (Dupa Barone)

(FATA LATERALA)
1- Nn. olfactorii; 2- Bulbus olfactorius; 3- Pedunculus olfactorius; 4,9- Sulcus rhinalis lateralis;
5- Lobus piriformis, pars rostralis; 6- Tuberculum olfactorium; 7- N. opticus; 8- Vallecula
lateralis cerebri; 10- Lobus piriformis, pars cauda lis; 11-15- Hemispherium cerebri; 11- Polus
rostra lis; 12- Margo dorsalis; 13- Facies lateralis; 14- Sulcus marginalis; 15- Polus caudalis;
16- Colliculus caudalis; 17-25- Cerebellum; 17- Lobus ansiformis; 18- Declive; 19- Folium; 20-
Lobus paramedian us; 21- Tuber vermis; 22- Pyramis; 23- Paraflocculus; 24- Uvula; 25-
Flocculus; 26- N. trochlearis; 27- Pons; 28- N. trigeminus; 29- N. abducens; 30- N.facialis; 31-
N. vestibulocochlearis; 32- Medulla oblongata; 33- N. glossopharyngeus; 34- N. vagus; 35- N.
hypoglossus; 36- N. accesorius; 37- Medulla spinalis
La pasari. Encefalul are 0 greutate medie de 6-8 g, la gasca ~i 4-5 g la

gaina ~i rata. Pasarile sunt lisencefale, caracterizate prin lips~ completa a ~an-
turilor cerebrale ~i relativ slaba dezvoltare a rinencefalului. In cadrul fiecarei
emisfere se descrie un sept median, corpul striat ~i scoarta cerebrala.· Corpul
striat aviar nu este omologabil functional cu cel al mamiferelor. Pe fata
dorso-Iaterala a fiecarei emisfere cerebrale, se reliefeaza medial dte un burelet
sagital. In cadrul mezencefalului tuberculi optici sunt foarte dezvoltati ~i prae-
mina ventra-lateral intre emisferele cerebrale ~i cerebel. Cerebelul este alcatuit
din vermis, lateral reliefandu-se doar lobii floculus, red'u~i ~i ascutiti. Pe partea
rostrala a vermisului se gasesc amprentele emisferice ~i ale mezencefalului. Pe
fat a ventrala a emisferelor cerebrale lipsesc lobii piriformi, tractusurile olfactive,
dar apar fetele ventrale ale tuberculilor optici. Lipsesc coliculii acustici sau
caudali. Maduva spinarii se intinde pe toata lungimea canalului vertebral.
Bureletul lombar este situat in regiunea lombosacrala in sinusullombo-
sacral (Sinus lombosacralis), dintre coarnele dorsale ~i cordoanele dorsale ale
maduvii spinarii. Bureletullombar este lunguiet ~i alcatuit in esenta din elemente
gliale. Canalul ependimar este indus in bureletullombar. (Fig. 114 ~i Fig. 115).
f' V.
FIG. 114. ENCEFALUL DE PASA.RE

a- Lobus frontalis; b- Cerebellum; c- Thalamus;
d- Medulla spinalis; e- Fissura lateralis cerebri
s. sylvia;.r- Hypophysis
II-XIJ- Originea aparenta a nervi/or capitali
respectivi
FIG. 115. MA.DUVA SPINA.RII LA PASA.RE

a- Plexus lumbalis,' b- Nn. lumbales; c- Sinus
romboidal; d'- Plexus sacralis; e- Plexus
pudendus
2.2. Sistemul nervos periferic

Sistemul nervos periferic (Systema nervosum periphericum) este alcatuit
din totalitatea formatiunilor nervoase situate extranevraxial ~i reprezentate in
esenta din fibre nervoase grupate in manunchiuri ce se constituie in nervi ~i
ingramadiri de celule nervoase, denumite ganglioni. Nervii realizeaza legatura
sistemului nervos central cu diferitele parti ale corpului. Unele fibre nervoase au
conductibilitatea centripeta, aducand la nevrax impresiile culese la nivelul orga-
nelor externe sau interne, iar altele, au 0 conductibilitate centrifuga - condudind
o comanda de la sistemul nervos central - spre organul efector. Din punct de
vedere functional, structurile nervoase periferice pot apartine fie sistemului
nervos somatic, fie sistemului nervos vegetativ.
Organizarea ~i structura sistemului nervos periferic somatic
Nervii au aspectul unor cordoane de culoare alba mata, de grosimi diferite

ce rezulta din alaturarea unui numar variabil de fibre nervoase care, la randullor
reprezinta prelungirile dendritice sau cilindraxiale ale unor neuroni, plasati in
nevrax, in ganglioni nervo~i sau in unele organe de simt. Fibrele nervoase sunt
grupate in fascicule acoperite la exterior de 0 membrana conjunctiva, numita
perinerv, ~i care la randullor sunt stranse mai multe intr-o teaca comuna, numita
epinerv. In structura acestor invelitori gasim vase (Vasa nervorum), capilare
dispuse paralel in lungul fibrelor nervoase ~i anastomozate multiplu intre ele,
pre cum ~i fibre nervoase amielinice (vasomotorii) ~i fibre senzitive mielinice
denumite "nervi nervorum".
Majoritatea nervilor i~i au originea in encefal sau maduva spinarii, fiind
sistematizati astfel in cranieni ~i rahidieni. Fiecare nerv posed a 0 origine
aparenta sau superficiala ~i 0 origine reala, sau profunda. Originea aparenta este
locul de unde nervul se deta~a de pe suprafata axului cerebrospinal.
Originea reala este plasata profund, constituind grupul de pericarioni ai
caror prelungiri concura la formarea nervi lor respectivi. Din punct de vedere a
originii reale ~i respectiv a fiziologiei lor, nervii se clasifica in doua grupe,
motori ~i senzitivi.
Nervii motori sunt formati din fibre centrifuge reprezentate de prelungirea
cilindraxiala a unor pericarioni motori cu origine reala in axul cerebrospinal.
Nervii senzitivi cuprind in structura lor fibre centripete cu originea reala,
intotdeauna situata extranevraxial, in neuronii pseudounipolari din ganglionii
cranieni ~i spinali sau in neuroniiinglobati in organele de simt (protoneuroni).
Nervii senzitivi prezinta in nevrax "nuclei centrali de terminare" (Nuclei termi-
nationes) formati din deuteroneuronii senzitivi.
N ervii sunt perechi simetrice, plasati superficial sau profund in interstitii
conjunctive, pe care Ie parcurg pe drumul cel mai scurt catre formatiunile la care
se distribuie. Traiectul lor este de obicei satelit vaselor. Ei parasesc sistemul
nervos central prin orificiile de la baza craniului ~i respectiv, prin gaurile de
conjugare intervertebrale. Pe traiect emit ramuri comunicante ~i de distributie.
202 II: Cofolan, R. Palidea, Valentina Hrifeu, Carmen Ganfa, II: Eneiu
Ramurile comunicante (R. communicantes) realizeaza "anastomoze nervoase"

simple sau multiple cand formeaza a~a numitele "plexuri nervoase", in care
fiecare fibra i~i pastreaza insa individualitatea, specifica pe tot parcursul, de la
origine pana la terminare. Fibrele de distribu{ie pe masura ce se desprind din
trunchiul principal se divid in ramuri tot mai subtiri, pana la 0 singura fibra ce
se epuizeaza intr-o serie de ramificatii terminale, diferite, subsecvente directiei
de circulatie a influxului nervos.
Fibrele motorii i~i pierd teaca de mielina ~i abordeaza fibra musculara sub
forma pHicii neuromotorii, dar fibre Ie senzitive se pot termina liber sau inglobate
intr-o serie de celule modificate particular, ce aldituiesc numitii corpusculi
senzitivi.
Ganglionii nervo~i sunt formatiuni fusiforme, de marimi diferite, de
culoare cenu~ie-galbuie, p]asati pe radacinile senzitive ale nervilor cranieni ~i
spinali. La nivelul ]or, se gase~te originea reala senzitiva a nervilor, pe traiectul
carora sunt plasati.
~ ~Nervii (Nervi
cranieni
craniales)
(nervii capitali)
Nervii cranieni sau nervii capitali sunt reprezentati ]a mamifere ~i pasari
de 12 perechi simetrice, numerotate in sens rostro-caudal in ordinea originii lor
aparente la nivelul encefa]u]ui ~i a modului de ie~ire prin orificiile de la baza
craniului.
in afar a nomenc1aturii numerice, propusa inca in epoca Romei imperiale
de catre GALENUS (150 e.n.), in care fiecare pereche de nervi este notata cu 0
cifra romana de la I ]a XII, fiecare nerv capital mai poseda 0 denumire, acordata
uneori in raport de functie (olfactiv, optic, oculomotor), alte ori dupa anumite
caractere morfologice (trigemen = 3 ramuri), dupa situatia topografica (hipoglos
= sub limba), dupa teritoriul de distributie (oculomotor extern, trochlear, facial,
vestibulocochlear, glosofaringian), dupa un traiect lung (vagus = ratacitor) sau
eventual dupa modul in care se comporta in apropierea originii (accesoriu).
Cele 12 perechi de nervi capitali sunt urmatoarele: 1-
Nn. olfactivi; II -
Nn. optici; III - Nn. oculomotorii; IV - Nn. trochleari; V - Nn. trigemel1i; VI -
Nn. abductori; VII - Nn. intermediofaciali; VIII - Nn. vestibulocochleari; IX -
Nn. g]osofaringieni; X - Nn. vagi; XI - Nn. accesorii; XII - Nn. hipoglo~i.
Originea lor filogenetica in raport cu teritoriul de distributie imparte nervii
capitali in patru grupe: 1) cranieni propriu-zi~i sau arhencefalici, reprezentati de
perechile I ~i II; 2) nervii epibranhiali, respectiv perechile III, IV ~i VI; 3) nervii
branhiali reprezentati de perechile V (primul arc), VII (arcul al doilea), VIII
(arcul al treilea), ~i perechile IX, X ~i XI (ale arcurilor branhiale III, IV, V ~i VI);
4) nervi hipobranhiali reprezentati de perechea a XII-a.
Din punct de vedere a calitatii lor, nervii cranieni se incadreaza in trei
grupe: a) n. senzoriali sau ai sensibi]itatii speciale, reprezentati de perechile I, II
~i VIII; b) nervi pur motori - perechile III, IV, VI, XI ~i XII; c) nervi miqti -
perechile V, VII, IX ~i X.
Anatomia animalelor domestice vol. ill
2.2.1.1. Nervii arhencefalici
Dezvoltarea filogenetica timpurie ale aces tor perechi de nervi, subsecyente

necesitatii imediate de explorare a mediului justifica ramanerea originii reale a
acestora la nivelul epiteliilor senzoriale primare.
Perechea 1-
Nervii olfactivi (Nn. olfactorii). Sunt reprezentati de nu-
meroase fibre care se aduna spre extremitatea posterioara a mucoasei olfactive ~i
strabat lamele ciuruite ale etmoidului abordand fata ventrala a lobilor olfactivi.
Traiectul intracranian al acestora este extrem de scurt ~i acompaniat de teci
meningeale.
Originea aparenta a nervi lor olfactivi este pe fata ventrorostrala a bulbi lor
olfactivi in stranse raporturi cu n. terminal ~i n. vomeronazal.
Originea reala este reprezentata de celulele senzoriale olfactive bipolare
plasate in neuroepiteliul mucoasei olfactive din fundul cavitatii nazale. Epiteliul
olfactiv este un neuroepiteliu prismatic, pluristratificat ~i neciliat, ce captu~e~te
volutele etmoidale ~i 0 parte a cornetilor nazali. Prelungirile axonice ale
neuronilor olfactivi grupate in filete olfactorii amielinice inconjurate de elemente
conjunctive ale pituitarei, strabat lama ciuruita a etmC!idului ~i fac sinapsa cu
deuteroneuronul olfactiv (celulele mitrale) din bulbul olfactiv.
N. vomeronazal (N. vomeronasalis) este reprezentat de cateva fascicule
de fibre desprinse de la nivelul organului vomeronazal. Dupa ce strabate lama
ciuruita a etmoidului, abordeaza impreuna cu n. terminal, partea dorso-mediala
a lobi lor olfactivi.
N. terminal (N. terminalis) la mamiferele domestice este reprezentat de 0
ramura fina ce se poate izola la extremitatea caudala a canalului Jacobson. In
sens caudal, el realizeaza anastomoze cu nervii nazali ~i etmoidal din trigemen,
apoi impreuna cu n. vomeronazal abordeaza bulbii olfactivi. Pe traiectul n. ter-
minal exista in apropierea bulbului olfactiv un ganglion terminal. Se presupune
ca el ar contine fibre pre- ~i postganglionare pentru vasele sanguine ~i glandele
mucoasei nazale, precum ~i fibre senzitive de la organul vomeronaza1.N.
terminal este mai dezvoltat la vertebrate Ie inferioare. Importanta ~i dimensiunea
lui se reduc treptat, pe masura ce cre~te aria inervata de n. trigemen.
Perechea a II-a - Nervul optic (N. opticus). Plasat la polul posterior al
globului ocular, nervul optic are aspectul unui cordon cilindroid, gros (2,5-7
mm), u~or fIexuos, ce intra prin gaura opticii a sfenoidului in cavitatea craniana
~i abordeaza chiasma opticii.
Originea aparenta este la nivelul chiasmei optice, de unde prin fosa optica
~i gaura omonima iese afara din cavitatea craniana, orientandu-se rostro-Iateral,
spre polul posterior al bulbului ocular. Este invelit de 0 tunica externa fibroasa
(Vagin~ externa n. optici) ~i 0 tunica interna, subtire ~i fina, continuare a piei-
mater. Intre aceste invelitori se delimiteaza un redus spatiu pluricompartimentat
ce comunica cu spatiul subarahnoidian encefalic.
Originea reala a nervului optic se gase~te in retina, unde, ultimul strat neu-
ronal reprezentat de neuronii multipolari prin prelungirile lor axonice, dau
na~tere nervului optic.
204 V. Co/alan, R. Palicica, Valentina Hri/cu, Carmen Gan/a, V. Enciu
Fibrele nervului optic se grupeaza intr-un fascicul lateral sau direct, care
se continua dupa chiasma optidi cu bandeleta optica de aceea~i parte ~i intr-un
fascicul medial sau incruci~at, care la nivelul chiasmei optice trece in bandeleta
din partea opusa. La cabaline, fasciculul incruci~at reprezinta 85-88% din totalul
de fibre optice. Pe fata dorsala a chiasmei optice se gase~te 0 comisura
supraoptica, ce reprezinta fibre arcuate de la 0 bandeleta optica dintr-o parte la
bandeleta din partea opusa. ExisHi unele fibre optice care trec de la un nerv optic
dintr-o parte la nervul optic din partea opusa, realizand 0 comisura supraoptidi
dorsala, intre cele doua retine. Grosimea nervuly,i ,9ptic este direct proportional a
cu numarul de fibre optice continute car« la randul lui este subsecvent
importantei pe care 0 reprezinti simtul v~zului- ia specia respectiva. La
rumegatoare n. optic este mai gros ~i mai flexuos decat la cabaline.
~ Nervii epibranhiali
Sunt reprezentati de nervi mici cu componenta somatomotorie, distribuiti
numai mu~chilor globului ocular derivati din musculatura epibranhiala .....· ....
Perechea a III-a Nervul oculomotor (N. oculomotorius). Are 0 odgine
aparenta pe fata ventral a a pedunculilor cerebrali, caudal bandeletei transverse.
Se alatura marginii rpediale a nervilof. maxilar ~i oftalmic, parasind cavitate a
craniana prin marea fanta sfenoidala sau prin gaura orbitorotunda. in hiatul
..-orbitar se imparte i]1tr-o ramura dorsala ~i una ventrala. Ramura dorsala se
.' distribuie m. ridicator al pleoapei superioare ~i m. drept dorsal. Ramura ventrala,
mai mare, se distribuie m. dr~pt medial, m. drept ventral, fasciculelor mediae
dorsal ~i ventral ale mu~chiulu) retnictor bulbar precum ~i oblicului ventral ~I
.. globului ocularprintr-o ramura lungC'La originea rf!11lurii destinate ob)icului
_. ventral se gase~te ggL ciliaLsau oftl}lmiLdjn care se desprindribre postganglio-
nare pentru corpul ciliar ~i iris. ---~---~--- - --
Originea reala a perechii a III-a corespunde unui nucleu motor, sltuaT in
calota pedunculilor cerebrali, in apropierea apeductului mezencefalic. Laferal de
acest nucleu, se gase~te ~i nucleul parasimpatic visceromotor al ochiului, a dirui
fibre preganglionare se alatura oculomotorului comun pana la nivelul ganglio-
nului ciliar.
Perechea a IV-a - N. trochlear sau patetic (N. trochlearis) este singurul
nerv cranian care are originea aparenta pe fata dorsal a a trunchiului cerebral, '-.
respectiv caudal coliculilor caudali, sub forma unui filet fin desprins la extre-
mitatea laterala a ~antului posttubercular. Parase~te cavitatea craniana prin ~an!ul
trochlear ~i conductul omonim ajungand in hiatul orbitar, unde urmare~te pere-
tele medial al orbitei pana la m. oblic dorsal pe care 11 inerveaza.
Originea reala este reprezentata de un mic nucleu motor propriu, situat
caudal de nucleul oculomotorului comun. Prelungirile axonice dintr-o parte se
incruci~eaza cu fibrele din partea opusa realizand decusa!ia nervului trochlear.
Perechea a VI-a - N. oculomotor extern sau abducens (N. abducens)
este destinat exclusiv inervarii m. drept lateral, precum ~i al fasciculului lateral
al retractorului bulbar.
Originea aparenUi este pe fata ventraHi a bulbului in extremitatea oraHi 2

~antului lateral ventral, unde cinci-opt filete fine se aHitura formand un fascic~:
redus ce parcurge fat a ventraUi a puntii, ata~andu-se oculomotorului comun. In
teaca periorbitara se imparte, la fata mediala a m. drept lateral, in doua ramuri,
destinate inervarii mu~chilor amintiti.
Originea reala este reprezentata de un mfcleu principal, motor, plasat la
nivelul eminentei rotunde, din fosa romboidala ~i un nucleu secundar plasat in
vecinatatea acestuia.
2.2.1.19. Nervii branhiali
Denumiti ~i nervi branhiomerici, ei asigura inervatia motorie ~i senzitiva

a arcurilor branhiale. La vertebratele inferioare, cu respiratie branhiala, ei
n.
inerveaza
intermediofacial
musculatura
(VII),
branhiala.
n. vestibulocochlear'(VIII),
In aceasta cafigorie sen. includ:
glosofaringian
n. trigemen
(IX),(V),
n.
vag (X) la care se adauga la amniote ~i n. spinal (XI).
t.\. ·-,)~rechea
priJmlui arc a V-a sau
branhial - Nervul trigemen
mandibular, (N. intrigeminus).
el este realitate cel Cunoscut ca nerv
mai complex al
~i cel
mai mare nerv capitalla vertebrate. Este alcatuit din trei ramuri distincte (tri-
gemen):~oftalmicii (V I), maxilara (V 2), mandibulara (V 3). Are in componenta sa
Jibre senzitive care tin sub dependenta lor sensibilitatea general a a capului ~i
fibre llLotorii, destinate inervarii musculaturii mastlcatoare Pe traiectul ramurilor
.J-ucI:sP. a]!'itllri'i n!lmeroase fibre neurovegetative postgangliilliare,-precuill-\lLflbre'-
senzoriale ale sensibilitatii gustative ~i olfactive. Fig. 116).
ngmea a arenta este e atun e puntii. Radacina senzitiva, mai volu-
minoasa rezinta la mica distantii" ce mal mare" an lion senz·· ganglin
trigeminal sau semI unar Gasser G 1. tri eminale fixat de cart" .·ul ce aco era
par ea pas enoara a gaUr!1 s a~iate. Radacina motorie este mai sub tire si olasata
in partea caudara ~l mecfiala aprececl_en1~.
Dfiginea reala a fibrelor senzitive se afla in protoneuronii din ggl. tri-
geminal Gasser. Axonii acestora patrund in punte unde realizeaza sinapse cu
deuterbneuronii senzitivi, grupati intr-un lung tract gelatinos pontin ~i bulbar ~i
un nucleu terminal mezencefalic. Originea reala motorie este reprezentata de
"nucleul masticator" plasat in tegumentul puntii ~i in nucleul accesoriu, situ at 1n
prelungirea precedentului in sens oral spre mezencefal.
N. oftalmic - V1 (N. ophtalmicus) este cel mai red us dintre ramurile tri-
gemenului. Se desprinde impreuna cu n. maxilar din partea rostrala a ggl. semi-
lunar, nivel la care emite 0 redusa ramura, n. meningic recurent, destinata cor-
tului cerebelos. Parase~te cavitatea craniana impreuna cu nervii maxilar ~i oculo-
motor prin fisura orbitara sau gaura orbitorotunda, ramificandu-se in interiorul
periorbitei in trei ramuri: n. frontal, n. lacrimal, n. nazociliar.
N. frontal (N. frontalis) sau supraorbitar trece peste m. oblic dorsal al
globului ocular, perforeaza periorbita ~i iese in regiunea fruntii prin gaura supra-
orbitara, unde se ramificii, formand plexul auricular rostral, 1mpreuna cu n. auri-
culopalpebral ~i 0 r. zigomatico-temporala; inerveaza pielea din regiunile
206 V. Cotolan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Gantii, V.Enciu
parietaHi ~i temporaHi, a fruntii, pleoapa superioara, inc1usiv conjunctiva

palpebrala. (Fig. 117).
(?,IX,' N. lacrimal (N. lacrimalis) este reprezentat de doua-trei filete nervoase ce
parcurg mm. drepti dorsal ~i lateral ai globl!lui ocular spre glanda lacrimal a ~i
pleoapa superioara in care se ramifica. In traiect emite ramura zigoma-
tico-temporala care perforeaza lateral periorbita, intrand in componenta plexului
auricular rostral. N. lacrimal mai contine ~i filete parasimpatice, provenite din
ggl. pterigopalatin, destinate glandei lacrimare ~i glandelor ...tarsale. (Fig. 117)
v t . N. nazociliar (N. nasociliaris) este plasat intre m. drept dorsal ~i m. retrac-
torul globului ocular, impreuna cu a. oftalmica extern a pana in apropierea ori-
ficiului etmoidal, unde se imparte in n. etmoidal ~i n. infratrochlear. 0 ramura
comunicanta pentru ganglionul ciliar furnizeaza fibre senzitive pentru nervii
ciliari lungi ~i scurti, destinati inervarii conjunctivei bulbare, corneei, irisului ~i
corpului ciliar.
C-. ~' N. etmoidal (N. ethmoidalis) patrunde in craniu prin gaura etmoida ~i epi-
dural, abordeaza lama ciuruita a etmoidului, ajungand in cavitatea nazala unde se
divide intr-o ramura laterala ~i una mediala. Ramura laterala se distribuie
mucoasei cornetului nazoturbinal, meatului nazal dorsal ~i sinusului frontal.
Ramura mediala se distribuie mucoasei jumatatii dorsale a septului nazal ~i a
labirintului olfactiv.
C' ~. N. infratrochlear (N. infratrochlearis) se orienteaza spre unghiul medial
al orbitei, de unde iese printr-o incizura proprie pentru a se distribui pielii din
unghiul intern al ochiului ~i partii dorsale a nasului ~i fruntii. Mai emite ramuri
pentru mucoasa pleoapei a treia, a carunculului lacrimal, sacului lacrimal,
canalelor lacrimale, cat ~i la nivelul sinusului frontal prin ramura sinusului
frontal. (Fig. 117).
~. maxilar - V2 (N. maxillaris) este mult mai voluminos decat n. oftalmic,
ajunge in cavitatea orbitara prin gaura rotunda, unde se orienteaza rectiliniu, pe
sub artera maxilara ~i vena profunda a fetei, spre hiatul pterigopalatin. In traiectul
intracranian prime~te filete ortosimpatice de la plexul suprasfenoidal ~i emite 0
ramura meningeala. In hiatul . ar emite 0 im .ortanta r - intraorbitara
.•.denumita n. zigomatic care, parcurge fata externa am. dre t lateral spre-un ml
;...ex.re al ochmiUl --rr:-zigomaticofadaHi.) unde se Istnb.uie leDa e .. '.
glandelor arsale ~i pielii dijfregmhea igoma Icotemporala.)p interiorul peri-
orbitei 0 ramura comulllcaptif cu n. acnmal inclu e pe anga 1-'re parasimpatice
postganglionare destinate glandelor lacrimale ~i tarsale, ~i fibre senzitive pentru
ramura zigomaticotemporala a n. lacrimal. In traiectullui suborbitar, n. maxilar se
divide. in n. infraorbitar ~i n. pterigopalatin. (Fig. 118 A ~i B).
N. infraorbitar (N. infraorbitalis) apare ca 0 continuare directa a n.
maxilar, dirijat rectiljniu spre canalul alveolomaxilar. In traiectul intraosos emite
ramuri alveolare maxilare caudale, medii ~i rostrale (destinate radacinilor
molarilor, premolarilor ~i respectiv incisivilor superiori ~i caninilor, gingiilor ~i
mucoasei sinusului maxilar). Dupa ce iese din canalul infraorbitar prin gaura
omonima, nervul infraorbitar se distribuie divergent intr-un masiv plex
infraorbitar, sistematizat in ramuri nazale externe (destinata regiunii dorsale a
FIG. 116. SCHEMA ORIGINII SI

DISTRIBUTIEI NERVULUI
TRiGEMEN
A- Originea reala ~i nucleii terminali
din trunchiul cerebral; B- Musculatura
masticatoare; C- Ariile senzitive
mucoase; D- Ariile senzitive cutanate
1- Nucleul terminal al tractului
mezencefalic; 2- Nucleul terminal
pontin; 3- Nucleul tractului spinal al
trigemenului s. gelatinos; 4- Nl{cleul
motor s. masticator; 5- Ganglioi1ul
trigeminal s. semilunar (Gasser); 6-
Protoneuronii senzitivi trigeminali; 7-
Fibre arcuate profunde; 7'- Tractul
c mieloreticular; 7/1- Tractul reticulo-
talamic; 7/1'- Fibre talamocorticale; 8-
Tractul mielotectal; 9- Tractul mielo-
talamic;
M maseter; 10- Tractul
12- M. corticobulba~i
temporal; 1 j'~11-
M
pterigoidian medial; ]3'- M pteri-
goidian lateral
a- N oftalmic; a' - N frontal; a" - N
infratrochlear; a '''- N lacrimal; aIV-
R. zigomaticotemporala; aV- N etmo-
idal; b- N maxilar; b '- Ninfra-
orbital; b" - N zigomatic; b" I_f N.
nazal caudal; bIV- Nn. palatin mic ~i
palatin mare; c- N. mandibular; c'- N.
auriculotemporal; c" - N. mental; c"'-
N. lingual,· cIV- N. bucal; d- Ramuri
din C1; e- Ramuri din C2; f- Inerva{ie
dubla glosofaringiana ~i vagala; f'- N.
glosofaringian; g- N. vag
A
208 v. Corolan, R. Palicica, Valentina Hrircu, Carmen Ganrii, V. Enciu
FIG. 116. (continuare)

FIG. 117. NERVII DIN REGIUNEA ORBITAL-X,.SI SUBORBITALA LA CAL

a- N frontalis; b- N lacrimalis; c- N infratrochlearis; d- N ethmoidalis; e- N trochlearis minor
(ab III); h- N abducens; i- Ganglion ciliare; j- N infraorbitalis; 1- Plexus et ganglion
pterygopalatinum; m- N nasalis caudal is; n- N palatinus major; 0- N palatinus minor
1- M rectus lateralis; 2- M retractor bulbi; 3- M rectus medialis; 4- M rectus dorsalis; 5- M
rectus ventralis; 6- M levator palpebrae superioris; 7- A. ophtalmica extern a
FTG 11 R A
FIG. 117. NERVII DIN REGIUNEA ORBITALA SI SUBORBITALA LA CAL

a- N. frontalis; b- N. lacrimalis; c- N. infratrochlearis; d- N. ethmoidalis; e- N. trochlearis minor
(ab III); h- N. abducens; i- Ganglion ciliare; j- N. infraorbitalis; 1- Plexus et ganglion
pterygopalatinum; m- N. nasalis caudalis; n- N. palatinus major; 0- N. palatinus minor
1- M rectus lateralis; 2- M retractor bulbi; 3- M rectus medialis; 4- M rectus dorsalis; 5- M
rectus ventralis; 6- M levator palpebrae superioris; 7- A. ophtalmica externa
FIG. 118. A
210 V. COfofan, R. Palicica, Valentina Hrifcu, Carmen Ganfii, V. Enciu
FIG. 118. SCHEMA RAMURILOR DE DISTRIBUTIE (A) SI A CONEXIUNILcj~,

NERVULUI TRIGEMEN CU GANGLIONII VEGETM'IVI (B)
III- N. oculomotor comun; V- N. trigemen; Vl- N. oftalmic; V2- N. maxilar; V3- N. mandibular;
VII- N. intermediofacial
A- Ggl. ciliar; B- Ggl. pterigopalatin; C- Ggl. otic; D- Ggl. mandibular; E- Ggl. cervical cranial
a- Gl. lacrimalii; b- Corpul ciliar ~i irisul; c- Gll. nazale; d- Gll. bucale; e- Gll. subZinguale; f-
Gl. mandibularii; g- Gl. parotidii; h- Conectivul ortosimpatic cervical; i- Plexul pericarotic ~i
intercarotic; j- Plexul laterohipofizar; 1- Fibre preganglionare din nucleul pupilar; m- Fibre
preganglionare din nucleul lacrimo-muco-nazal ~i saZivator oral. Linia continuii- componenta
senzitivii; Zinia intreruptii- componenta parasimpaticii; Zinia punctatii- componenta ortosimpaticii
1- N. frontal;4'- 2-R.N.zigomaticofacialii;
zigomatic; lacrimal; 3· N. ywzociliar; 3'- N. etmoidal; 3"- N.
4"- R. zigomaticotemporalii; 5- infratrochlear; -44.N
N. maxilar; 5'.MiN.
infraorbital,' 5"- Rr. nazale'externe; 5"'- Rr. nazale interne; 5IV- Rr. laterale maxi/are; 5V- Rr.
alveolare maxi/are caudale; 5VI -Rr. alveolare maxi/are medii,' 5 VII· Rr. alveolare incisive; 6- N.
nazal caudal,' 6'- Rr. vegetative postganglionare pentru palatul dur; 7· N. palatin mare; Rr.
vegetative postgangZionare pentru cavitatea nazalii; 8- N. palatin mic,' 8'- Rr. vegetative
alveolomandibular; 11- N. pterigoidian; 12- N. miohioidian; 13- N. lingual; 14- N. bucal,' 15 '
postgangZionare
masticator; 15'- N.pentru palatul 16-moale,'
maseterin; 9- N. profund
N. temporal auri.culotemporal s. N.
aboral; 17- temporal
temporal superficial; J{JIJ' . ;.
profund mijlo
18- N. temporal profund oral; 19- N. oculomotor comun; 20· N. facial,' 20'- N. coarda
timpanului; 21- N. pietros superficial mic; 22- N. pietros superficial mare
III- N. oculomotor comun; VII· N. faciaZis
nasului ~i diverticulului nazal), ramuri nazale interne sau n. nazal rostral

(distribuite zonei epidermice a botului, aripii interne a narii, mucoasei
vestibulului nazal ~i extremitatii rostrale a cometului maxiloturbinal) ~i numeroase
ramuri labiale maxilare, ce contribuie la formarea unui bogat plex labiomaxilar,
impreuna cu ramuri din plexul bucal dorsal al n. facial. (Fig. 119).
Plexul labiomaxilar se distribuie buzei superioare pana la nivelul
comisurii, emitand ramuri puternice pentru perii tactili (sinusali).
N. pterigopalatin (N. pterigopalatinus) se desprinde de la marginea
medio-ventrala a n. maxilar urmarind intim fata laterala a osului palatin, un de se
imparte in trei ramuri: n. nazal caudal, n. palatin mare, n. palatin mic.
N. nazal caudal (N. nasalis caudalis) prezinta pe traiectullui ganglionul
parasimpatic pterigopalatin de la care prime~te fibre neurovegetative de distri-
butie, ce vor intra in componenta majoritatii ramurilor nervului maxilar; patrun-
de prin gaura sfenopalatina in cavitatea nazala unde se imparte in doua ramuri,
mediala ~i laterala. R. mediala sau nervul septului nazal se distribuie mucoasei
septale ~i organului vomeronazal, unde realizeaza anastomoze cu n. terminal;
ramuri din acest nerv trec prin fisura palatina (N. nasopalatinus) ce contribuie la
formarea plexului palatin rostral. In traiectullui emite ramuri fine ce perforeaza
osul palatin pentru a se distribui mucoasei sinusului sfenopalatin ~i maxilar.
N. palatin mare (N. palatinus major) se orienteaza ventrorostral, spre
J
~J' IKaura palatina
~rmeaza ~i conductul
un veritabil plex. palatin impreuna
Emite ramuri cu a.palatul
pentru palatinadur,mare, in jurul
mucoasa careia
gingivala
~i palatul moale, precum ~i ramuri perforante ce trec prin orificiile procesului
palatin N.~ipalati
inerv~ icmucoasa meatuluiminor)
(N. palatinus nazal este
~i a reprezentat
sinusului maxilar.
de mai multe filete
orientate ventrorostral spre valul palatin. Este un nerv mixt cu fibre senzitive ~i
neurovegetative pentru mucoasa ~i glandele stafiline, pre cum ~i fibre motorii
pentru m. tensor ~i ridicator al valului stafilin, imprumutate de la nervul vidian.
(f:N. mandibular V3 (N. mandibularis) Este la fel de dezvoltat ca ~i n.
maxilar, dar spre d\rosebire de acesta are 0 structura mixta, continand in afara de
fibrele senzitive, cu originea in ggl. trigeminal ~i fibre motorii, cu originea in
nucleul masticator al trigemenului. lese din craniu prin gaura orbitorotunda (Ru,
Ca) sau incizura ovala (Eq, Su) medial de articulatia temporomandibulara printre
mu~chii pterigoidian medial ~i lateral, dispersandu-se in ~apte ramuri: n. masti-
cator, n. bucal, n. pterigoidian, n. lingual, n. alveolomandibular, n. milohioidian
, n. auriculotemporal. (Fig. 118).
~N. masticator (N. masticatorius) este pur motor, se desprinde din parte
rostrala a n. mandibular ~i trece la marginea craniala a condilului temporalului ~i
apoi prin incizura coronocondiliana, dupa care se termina prin n. maseterin ce
se distribuie mu~chiului maseter. In plan profund, n. masticator emite succesiv
nervii temporali profunzi, aboral ~i mijlociu, distribuiti mu~chiului temporal.
~ N. bucal (N. bucalis) este mixt; se desprinde tot din marginea anterioara a
n. mandibular, diiijandu-se rostral printre fibrele m. pterigoidian lateral, oblic
spre protuberanta maxilara apoi pe marginea ventrala a m. buccinator, pana la
buza inferioara. Emite fibre motorii pentru mu~chii: pterigoidian lateral,
212 V. Catalan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Canta, V. Enciu
portiunea orbitali'i a m. temporal (prin intermediul n. temporal pro fund oral).

Nervul bucal inerveaza senzitiv mucoasa vestibulului bucal, iar prin filetele
parasimpatice de la ganglionul otic inerveaza glandele bucale ~i molare. (Fig.
118 bis).
tJ0' N. pterigoidian medial (N. pterygoideus medialis) este emis caudal
nervului bucal ~i se distribuie mu~chiului omonim. Mai emite un filet nervos
*
destinat m. tensor al timpului ~i valului palatin.
N. lingual (N. lingualis) se desprinde in comun cu n. alveolomandibular
de care se separa imediat, in sens rostral, unde prime~te anastomoza "corzii
timpanului", din ramura intermediara a perechii a VII-a. N. lingual contine fibre
senzitive proprii, cu originea in ggl. trigeminal ~i fibre senzorial-gustative ~i pa-
rasimpatice din coarda timpanului. La baza limbii, urmare~te interstitiul con-
junctiv dintre m. stiloglos ~i m. milohioidian, apoi intre m. bazioglos ~i m.
genioglos, dispersandu-se in corpul ~i varfullimbii. Prin intermediul ramurilor
emise de n. lingual sunt inervate senzitiv ~i senzorial varful ~i corpullimbii, mu-
coasa receselor sublinguale ~i mucoasa gingivala. Fibrele excitosecretorii para-
simatice provin din ggl. mandibular ~i se distribuie glandelor: mandibulara, sub-
linguale, linguale. La baza limbii, n. lingual emite 0 ramura dorsala ce se distri-
buie istmului bucofaringian (Rami isthmi faucium) care cuprinde fibre senzitive,
j
senzoriale ~i neurovegetative.
N. alveolomandibular (N. alveolaris mandibularis) se dirijeaza rectiliniu
spre gaura mandibulara patrunzand in conductul alveolomandibular pe care il
parcurge in sens rostral pana la nivelul incisivilor inferiori. In lungullui traiect
intraosos, emite ramuri dentare, alveolomandibulare caudale, mijlocii ~i rostrale.
La ntvelul gaurii mentoniere emite n. mentonier, cu fibre pur senzitive pentru
buza inferioara ~i motul barbiei.
tJ U . N. milohioidian (N. mylohioideus) desprins din margine a posterioara a n.
alveolomandibular se angajeaza la fata lateraHi a m. pterigoidian medial intr-un
traiect oblic in sens ventro-rostral, sub periostul medial al mandibulei, spre
incizura vasculara a acesteia, unde se ramifica in m. milohioidian ~i portiunea
orala a m. digastric.
K'N.
slijrerficial,auriculotemporal
este 0 ramura caudala
(N. auriculotemporalis).
a n. mandibular. Se orienteaza
Denumit ~i caudal,
n. temporal
incon-
jurand mediolateral gatul condilului mandibular, la 2 cm ventral de articulatia
temporomandibulara. Camuflat de acinii glandei parotide, parcurge un traiect
paralel cu a. transversa a fetei ~i se ata~eaza nervului facial, realizand impreuna
plexul subzigomatic sau bucal. N. temporal superficial reprezinta componenta
senzitiva a plexului subzigomatic se distribuie pielii din regiunea maseterica ~i
buccinatorie. In traiectullui subparotidian n. temporal superficial emite ramuri
pentru punga guturala, pentru glanda parotida (acestea contin fibre parasimpatice
din ggl. otic) ~i 0 ramura de anastomoza cu n. auriculopalpebral din n. facial ~i
care va contribui la formarea plexului preauricular. (Fig. 116 A, B, C ~i D).
La rumegatoare ganglionul trigeminal este mai mare ~i fixat la nivelul
gaurii ovale; nervul oftalmic este mai mare decat la cabaline; n. frontal participa
prin numeroase ramuri perforante la inervarea sinusului frontal. La bovine exista
:...
:s
~
0-
S!
FIG. 118 BIS. NERVII 5·
CAPUL VI LA CAL I:>
:s
1- N. buccalis; 1'- N. tempo- §.
ralis profundus oralis; 2- N. e...
'"
lingualis; 2'- Ggl. mandibu- 0-
lare; 3- N. alveolaris infe- ...,
rior; 4- N. mylohioideus; 5- §-
N. mandibularis; 5'- Chorda S!
'"
tympani; 6- N. masseteric us; ~
7- N. facialis; 8- N. auriculo- ".
'"
palpebralis; 9- N. auricularis ..:
caudalis; 10- R. auricularis Cl
,......
intern us; 11- R. colli n. facia- •.....
lis; 11'- R. digastricus; 12- N. ::::::
hypoglossus; 13- Truncus va-

gosimpaticus; 13'- N. laryn-
geus cranialis; 14- N. acces-
sorius; 14'- R. ventralis ad.
n. sterno mandibular is; 14 "-
R. dorsalis n. accessorii; 15-
N. glossopharyngeus; 15'-
Plexus pharyngeus; 16- Ggl.
cervicale craniale; 17- R.
ventralis ab C1; 18- R. ven-
tralis ab C2; 18'- N. auricu-
laris magnus; 18"- N. tran-
sver-sus colli; 19- N. infra-
orbi-talis; 20- N. frontalis;
21- N. trochlearis; 22- Ggl.
ciliare; 23- N. laryngeus re-
curens; 24- Plexus pteriygo-
palatinus et ggl. pterygo-
palatinum; 25- N. nasalis
caudalis
~~~
I
~/ •......
.•..
FIG. 119. SCHEMA MODALITATII tv
--
DE STABILIRE A LOCURILOR I>E .j::..
ELECTIE IN VEDEREA
ANESTEZIEI RAMURILOR
SENZITIVE ALE NERVILOR
CAPUL VI LA CAL
a- Linia care unqte extremitatea orala a
tuberculului facial cu articulafia temporo-
mandibulara; b- Linia oblica care unqte
incizura naso-incisiva cu tuberculul fa-
cial; c- Linia paralela cu creasta faciala,
de la nivelul unghiului medial al ochiului;
d- Linia perpendiculara pe precedenta, :":;
ridicata din extremitatea orala a crestei ("') tJ

faciale; e- Linia dreapta care une~te con- .~
di/ul mandibulei cu incizura vasculara ~
plasata la extremitatea ventrala a bordu- .;:
,,, rii orale a m. maseter; f- Linia care une~- ::0

te unghiul lateral al ochiului cu bordura
,,',\
ventrala a ramurii recurbate a mandibu- ~
i)'
lei, trecdnd prin mijloculliniei e; g- Linie i)'
\ la inalfimea tab lei molare inferioare .1:>
\ 1- Orificiul infraorbital, locul de ane- ;S;

stezie al n. infraorbital (din V2), piasa! in ~
centrul triunghiului format de intersecfia ;;
--. liniilor: b, c ~i d; 2- Orificiul mental, S·
I:>
locul de anestezie al n. mental (din V3);

3- Locul de anestezie al n. maxi/ar (V2), ~
situat la intersecfia liniei a cu liniaf(acul .~
~R-'
se introduce perpendicular pe sfenoid); 4-
Locul de elecfie pentru anestezia n. tem- ~
..,
poral superficial (din V3), situat sub con- :;
di/ul mandibular; 5- Locul de anestezie al (\)
;:
n. mandibular, situat la intersecfia liniilor
e, f ~i g (acul se introduce la fafa mediala g;
;:
a m. pterigoidian medial pe direcfia liniei .•..•.
•1:><
j);6- Locul de anestezie al nervi/or: ma-
:":;
rele auricular ~i transversali ai gdtului
t>J
(ramura ventrala a n. spinal cervical II), ;:
"~.
situat la 2 em caudal de aripa atlasului
doi nervi lacrimali, medial ~i lateral, care se unesc prin intermediu1 ramurii
zigomatotempora1e pentru a forma nervul cornual (N. cornualis). Acesta,
urmare~te creasta frontoparieta1a in sens caudal, distribuindu-se bure1etu1ui ~i
procesu1ui cornual.
La oaie ~i capra, nervu1 cornual provine din n. infratroch1ear. Nervu1
nazopa1atin desprins din extremitatea rostra1a a n. naza1 caudal, este dezvoltat ~i
contribuie 1a inervarea extremitatii anterioare a p1afonu1ui cavitatii buca1e ~i a
bure1etu1ui incisiv. Ramura ventral a a n. buca1 este de asemeni dezvo1tata ~i emite
filete parasimpatice (provenite din ggl. otic) 1a marginea anterioara a maseteru1ui,
pentru glanda parotida 1a care ajung insotind in sens retrograd cana1u1 glandei.
La suine, nervu11acrima1 se comporta asemanator ce1ui de 1a caba1ine. N.
infraorbitar este deosebit de vo1uminos, distribuindu-se preponderent ratului.
Buza inferioara este ineivata de patru, cinci nervi mentonieri ce ies din cana1u1
a1veo10mandibu1ar prin tot atatea gauri mentoniere. Ramuri1e parotidiene emise
de n. mi10hioidian sunt evidente.
La carnivore, nervu11acrima1 se desprinde din n. maxi1ar. N. infraorbitar
este deosebit de dezvoltat participand 1a formarea unui p1ex 1abiomaxi1ar 1arg ~i
puternic, impreuna cu n. facial, din care se desprind ramuri groase ce abordeaza
bu1bii perilor tactili. Conexiuni1e realizate intre nervu1 septu1ui naza1 prin n.
vomeronaza1 cu n. terminal sunt de asemeni evidente. (Fig. 120, 121, 122, 123) .
. ~Perechea
Nt-vu1 facial saua intermediofacia1,
VII-a. Nervul intermediofacial
denumit ~i nervu1(N.ce1ui
intermediofacialis).
de a1 doi1ea arc
branhia1 se formeaza din a1aturarea a doi nervi, deosebiti prin natura fibre lor lor,
n. facial (N. facialis) cu fibre exclusiv motorii ~i n. intermediar (N. intermedius)
cu fibre senzitive ~i parasimpatice. Originea aparenta a perechii a VII-a este in
extremiHiti1e 1atera1e a corpu1ui trapezoid. La om, originea aparenta a celor doua
componente sunt separate pana in fundu1 hiatu1ui auditiv intern; 1a mamifere1e
domestice, ce1e doua componente ale perechii a VII-a sunt inseparabi1e.
Originea rea1a a componentei motorii, respectiv a n. facial, este in nucleu1
motor a1 facia1u1ui, situat in partea ventral a a bu1bu1ui unde proemina, formand
tubercu1ul facial. Fibrele urea ob1ic dorso-rostra1 prin grosimea bulbu1ui pana la
nive1ul nucleu1ui motor a1 ocu10motoru1ui extern, pe care 11inconjoara strans
(formand genunchiu1 facialu1ui) pentru a cobor! apoi oblic ventrolateral spre
margini1e 1atera1e ale corpului trapezoid. Fibre1e parasimpatice, cu originea in
nucleu1lacrimomuconazal ~i salivator superior urmeaza in bulb ace1a~i traiect cu
fibre1e motorii.
Componenta senzoria1a i~i are originea in protoneuronii din ganglionu1
geniculat (Ggl. geniculi), plasat pe traiectu1 nervu1ui intermediar, in conductu1
osos propriu din portiunea pietroasa a tempora1u1ui. Axonii protoneuroni10r, prin
n. intermediar ajung in bulb unde realizeaza sinapsa cu deuteroneuronii din
marele nucleu a1 tractu1ui solitar.
Traiectu1 nervului facial este sistematizat in patru portiuni: intracraniana,
intraosoasa, parotidiana, facia1a. (Fig. 124).
Portiunea intracraniana este foarte scurta, separarea lor de n. vestibu10-
cochlear se face numai in fundu1 meatu1ui acustic intern.
216 V. Cotolan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Cantil, V. Enciu
Portiunea intraosoasa a n. intermediofacial, cuprinsa in canalu1 osos al

facia1ului din portiunea pietroasa a temporalului, se termina la nivelul gaurii
stilomastoidiene. In interiorul canalului osos, facialul realizeaza doua curburi
succesive (Geniculum n. facialis), din care prima, cu convexitatea in sens
cranial, cuprinde ~i ggl. geniculat. In acest traiect, facialul emite ~ase nervi: 1)
n. mare pietros superficial; 2) n. micul pietros superficial; 3) n. mu~chiului
scaritei; 4) ramura pentru fereastra vestibulara (ovala); 5) ramura de comunicare
cu vagul 6) n. coarda timpanului.
N. mare pietros superficial se desprinde din ggl. geniculat ~i dupa un
scurt traiect se unqte cu 0 ramura din plexul timpanic, n. marele pietros profund
(din. n. IX), rezultand n. pietros mare, care dupa ce parase~te urechea medie,
ajunge pe fata ventrala a sfenoidului, un de prime~te 0 ramura de la plexul carotic
intern formand nervul vidian. Aceasta, parcurge incizura ~i canalul omonim a
sfenoidului, pana la ggl. sfenopalatin sau pterigopalatin. Structura compozita a n.
vidian permite emiterea urmatoarelor ramuri: 1) n. motorii pentru m.
palatostafilin ~i ridicator al valului palatin (prin intermediul n. palatin mic); 2)
ramuri senzoriale gustative (cu originea in ggl. geniculat) pentru mucoasa
plafonului cavitatii bucale; 3) ramuri parasimpatice preganglionare pentru ggl.
sfenopalatin; 4) ramuri ortosimpatice din plexul carotic intern pentru plafonul
cavitatii bucale.
N. micul pietros superficial reprezinta 0 ramura scurta (descrisa de
autorii francezi) care se une~te cun. mic pietros profund din ramura timpanica
a n. glosofaringian destinat ggl. otic.
N. pentru mu~chiul sciiritei se izoleaza in cavitatea timpanica in apro-
pierea scaritei; tot la acest nive! ramuri fine ~i scurte se distribuie mucoasei
ferestrei ovale.
Ramura de comunicare cu vagul este primita de la n. vag prin canalul
mastoidian ~i se distribuie prin n. auricular intern la pielea de pe fat a intern a a
conchiei auriculare.
N. coarda timpanului (Choarda tympani) este ultima ramura a n. facial
inainte de ie~irea din conductul osos ~i reprezinta toto data, ~i continuarea directa
a n. intermediar. In urechea medie realizeaza 0 curbura ventral a ~i parase~te
cavitatea timpanica prin fisura petrotimpanica. Se dirijeaza rostro-ventral pe fata
mediala a arterei maxilare ~i se ata~eaza n. lingual. N. coarda timpanului contine
fibre senzorial-gustative distribuite prin n. lingual; fibre parasimpatice pentru
glandele sublinguale ~i mandibulara. (Fig. 118 bis).
Din portiunea parotidiana, care este camuflata de acinii glandei parotide
~i cuprinsa intre gaura stilomastoidiana ~i gatul condilului mandibular se
izoleaza urmatoarele ramuri: n. auricular caudal, n. auricular intern, n. auri-
culopalpebral, ramura digastrica, ramuri parotidiene, ramura cutanata a gatului.
N. auricular caudal (N. auricularis caudalis) emis in apropierea
orificiului stilomastoidian se dirijeaza spre regiunea cefei, unde contribuie la
formarea plexului auricular caudal (Plexus auricularis caudalis), la care participa
~i n. marele auricular; inerveaza m. cervicoauricular ~i pielea de la fata caudala
a conchiei auriculare.
FIG. 120. NERVII SUPERFICIALI AI
CAPULUI LA VAcA
a- N. facial is; b- N. temporalis
superflcialis; c- N. auricularis internus;
d- N. auricularis caudalis; e- N.
auriculopalpebralis; f- R. buccalis
ventralis; 1'- R. buccalis dorsalis; g-
Ramus anastomoticum; h- N.
infraorbitalis; i- N. auricularis
magnus; j- N. accesorius, r.
dorsalis; 1- N. cervicalis III,
ramus ventralis; m- N.
transversus colli; n- N.
lacrimalis
FIG. 122.NERVII
SUPERFICIALI AI CAPULUI
LAPORC
a- N. facialis; a '- R. auricularis
internus; b- N. auriculopalpe-
bralis; c- N. temporalis super-
flcialis; d- R. buccalis dor-
i salis; e- N. infraorbitalis; l-
N. mentalis; g- R. buccalis
ventralis; h- N. auricularis
caudal is; i- R. colli n.
facialis; j- M. levator
labii superior is; 1- M
masseter; m- M ster-
nohyoideus; n- Gl.
mandibularis; 0- M.
brachiocephalicus
m
o IJ
218 V. COfofan, R. PaZicica, Valentina Hrifcu, Carmen Ganfa, V.Enciu
FIG. 121. ZONELE CUTANATE SENZITIVE ALE CAPULUI LA VAcA SI

PRINCIPALELE LOCURI DE ELECTIE PENTRU ANESTEZIE
- Ariile senzitive dependente de: '
1- N. mental; 2- N. infraorbital; 3- N. zigomatic; 4- N. frontal; 5- N. lacrimal; 6- N. transversal
al gdtului; 7- N. infratrochlear; 8- N. temporal superficial
- Locurile de elecfie pentru anestezie:
a- Orificiul mental pentru n. mental; b- Orificiul infraorbital pentru n. infraorbital; c- Unghiul
medial al ochiului pentru n. infratrochlear; d- Unghiullateral al ochiului pentru n. zigomatic; e-
Creasta frontoparietala pentru n. cornual; f- Incizura coronocondiliana pentru n. mandibular
a '- Linie paralela cu profilul nazal, trasata din marginea ventrala a arcadei zigomatice; b '- Linie
trasata din marginea primului premolar (punctill de intersecfie cu Ziniaa' este marcat de orificiul
infraorbital); c '- Linia care unqte unghiullateral al ochiului cu marginea inferioara a bazei
conchiei auriculare
'FIG. 123. NERVII SUPERFICIALI AI CAPULUI LA ~
~
" CAINE '"
1- N. infraorbitalis; 1',1", 1"'- Rr. dorsales, medii et ventrales a
:::
ab 1; 2- N. facialis; 3- N. auriculopalpebralis; 3'- R. 5'
auricularis rostralis ab 3; 4- N. zygomaticus r- '"
~
zygQmaticotemporalis,' 5- N. frontalis; 6- Plexus ~.
preauricularis,' 7- N. temporalis superficialis; 7'- Ramus ~
zygomaticus ab 7,' 8- R. buccalis dorsalis; 9- R. buccalis
ventralis,' 10- Plexus labialis; 11,11'- N. buccalis; 12- V a
""
..,
jugdl,1ris externa,' 13- V angularis oculi; 14- R. colli n. ~
facialis; 15- V facialis; 16- V maxilaris; 17- N. transversus :::
colli; 18- N. auricularis magnus ""
'"
....•
a- Pili tactiles; b- M caninus; c- M. orbicularis oris; d- M. r:;'
buccinator; e- Gll. buccales ventrales; f- M digastricus,' g-
Gl. mandibularis,' h- M sternohyoideus,' i- Gl. parotis; k-
"
""
~ 9
Cartilago auriculae; 1- M cleidocephalicus,' m- M masseter,'
n- M temporalis; 0- Ductus parotideus 2i
N
•.....•
,
\0
N
oN
:<::
~
~
c.
28
-::3l
.~
>:l
',\
~ '\\~,32
"
~
---- III I'"
~
IJ ;:;.
:ili;• ;:;.
• >:l
filIi""
~
~
~
S·
>:l
~
25
~ .~
~R-'
[?
....
FIG. 124. SCHEMA ORIGINII SI DISTRIBUTIEI N. INTERMEDIOFACIAL ~
1- M orbicularul buzelor; 2- M transversul nasului; 3- M lateral al nasului; 4- M canin; 5- M ridicator nazolabial; 6- M ridicator al buzei ~
<Il
superioare; 7- M. orbicularul pleoapelor; 8- M zigomatic; 9- M malar; 10- M buccinator; 11- M cobordtor al buzei inferioare; 12- M t;J
pielos al capului; 13- M mental; 14- Mm. incisivi; 15- M palatostajilin; 16- M ridicator al valului palatin; 17- M tensor al valului palatin; >:l
18- M scarifei; 19- Mm. auriculari rostrali; 20- Mm. intrinseci ai urechii; 21- Mm. auriculari caudali; 22- M occipitohioidian; 23- M .~
.>:l,
stilohioidian; 24- M digastric, burta caudala; 25- R. cervicala din n. facial; 26- N. lingual; 27- N. vidian; 28- N. maxilar; 29- N. pietros :<::
superjicial mare; 3(;- N. pietras su]U!rjicial mic; 31--N. coarda timpanului; 32-~£;gl.pterigopalatin; 33- Ggl. otic; 34- Plexul subsfenoidal; ~
~5- A. carotida int'ttna; 36- Nucll<.plmotor al n. fal34al;37- Nucleul terminal hi n. intermediofacial (al tractusului solitar); 38- A. maxilara ~
"
In negru- N. intermediar (Wrisberg); in rOiju-N. facial; in verde- ganglionii parasimpatici ;:;.
Y N. auricular intern (N. auricularis internus) sau mijlociu se orienteaza

dorsal, spre baza conchiei in care intra printr-un orificiu propriu in vecinatatea
procesului stiloid; se distribuie pielii ~i musculaturii de la fat a interna a conchiei
auriculare. Remarcam fibrele senzitive ce apartin ggl. jugular a nervului vag,
N. auriculopalpebral (N. auriculopalpebralis) se na~te din marginea

prc'
d n ala
r auraportiunii
de anastomoza cu facialul.
parotidiene; trece peste arcada zigomatica inaintea bazei
cornetului auricular, printre m. temporal ~imm. pielo~i auriculari, impartindu-se
intr-o ramura auriculara rostrala ~i 0 ramura zigomatica sau palpebrala care
contribuie la formarea plexului auricular rostral. Prin componenta motorie a
facialului participa la inervarea mu~chilor pielo~i auriculari rostrali, m.
superciliar ~i orbicular al ochiului; contine ~i fibresenzitive provenite din n. vag.
Ramura digastricii (R. digastricus) formeaza la cal "ansa digastrica" ce
inconjoara a. auriculara caudala dupa care se distribuie burtii caudale a m.
digastric, m. occipitomandibular, m. occipitohioidian ~i m. stilohioidian.
Ramurile parotidiene sunt emise din marginea ventral a a nervului, pe
toata lungimea portiunii parotidiene; se distribuie prin "plexul parotidian"
glandei parotide ~i pungii guturale. Fibrele parasimpatice provin de la ggl. otic
prin n. temporal superficial.
~amura cervicahi (Ramus colii) sau n. cutanat al gatului se desprinde
tot din marginea ventrala a facialului, in grosimea glandei yarotide pe care 0
traverseaza, emit and numeroase ramuri plexului parotidian. In treimea mijlocie
a glandei se situeaza sub m. parotidoauricular pentru care emite filete motoare.
La extremitatea distala a glandei parotide, urmare~te marginea superioara a v.
maxilare apoi v. jugulara in lungul jgheabului jugular. Prime~te ramuri succesive
de 1a plexul cervical ventral superficial ~i emite ramuri pentru m. pielosul
cervical.
AA-Portiunea
dilhtlar faciala a nervului
(ceea ce corespunde cu locul incepe din planulcu gatului
de convergenta condilului man-
ramura comunicanta din
n. temporal superficial), unde parase~te acinii glandei partodie, plasandu-se pe
fata externa a m. maseter sub forma'plexului bucal sau subzigomatic. Plexul
bucal se divide in doua ramuri bucale, dorsal a ~i ventrala, fiecare din ele
conti nand ~i fibre senzitive prin intermediul n. temporal superficial.
&. N. bucal dorsal traverseaza m. maseter, ventral de creasta faciala pe sub
zigomatic ~i m. ridicator nazolabial, distribuindu-se mu~chilor pielo~i ai fe!ei.
!:D'
In regiunea mestericil, emite ramuri comunicante, variabile ca num~L', pentru
ramura bucala ventral a, iar in planul gaurii infraorbitare emite 0 ramura
comunicanta pentru plexul infraorbitar.
AA a.
t~~ N. labiala
bucal ventral dupa ce
mandibulara traverseaza maseterul,
distribuindu-se mu~chilor inbuccinator
regiunea bucala inso-
~i ai buzei
inferioare; emite 0 r. anastomotic a cu n. mentonier. Uneori n. bucal ventral mai
formeaza 0 ansa de anastomoza cu n. bucal dorsal, situat~t rostral de m. mas.eter.
Destul de frecvent la cal, sunt prezenti trei nervi bucali. TOPQgr.afia,,Sllpernci.ala
a plexului bucal in regiunea maseterina este un factor de risc ce poate produce
paralizii ale musculaturii mimicii.
222 V. Cotolan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Gan{ii, V.Enciu
La bovine ramurile emise de n. facial prezinHi urmatoarele particularitati:

nervii auriculari ~i auriculopalpebral sunt J;>inedezvoltati; n. cutanat al gatului
lipsqte; n. bucal dorsal este mai voluminos ~i pe fata extern a a m. maseter se
imparte .la randul lui intr-o ramura dorsal a ~i doua sau trei ramuri ventrale.
Ramura dorsala este mai groasa ~i formeaza 0 ansa in jurul cordonului vascular
facial. Ramurile ventrale se distribuie m. bucinator; n. bucal ventral urmare~te
marginea posterioara ~i inferioara a mandibulei pana la nivelul incizurii
vasculare, unde emite 0 ramura comunicanta cu n. bucal dorsal.
La ovine, n, bucal ventral trece pe fata laterala a marginii ventrale a m.
maseter, ventral de canalul parotidian.
La suine, n. cutanat a gatului este prezent; n. bucal dorsal este foarte
dezvoltat ~i in treimea mijlocie a maseterului emite un n. bucal mijlociu, ce se
orienteaza spre comisura buzelor; n. bucal ventral dupa un lung traiect
retromandibular ~i intraparotidian, trece sub marginea ventrala a mandibulei,
paralel canalului parotidian, La marginea rostrala a m, maseter se realizeaza 0
puternicii anastomoza cu n, bucal mijlociu ~i n. bucal dorsal.
La carnivore, dezvoltarea musculaturii pieloase a capului ~i gatului atrage
dupa sine ~i dezvoltarea ramurilor nervului facial. N. auriculopalpebral prezinta
o ramura zigomaticii deosebit de dezvoltata, ce se dirijeaza spre unghiul nazal al
ochiului ~i contribuie prin numeroase ramuri la formarea unui bogat plex
preauricular.
N. bucal dorsal, dezvoltat, trece peste m. maseter, dorsal de canalul
parotidian, iar in regiunea bucala formeaza 0 "ansa" faciala, puternica in jurul
venei faciale; contribuie prin numeroase ramuri la formarea plexului infraorbitar
~i labial. N. bucal ventral urmare~te marginea ventral a a m. maseter ~i dupa ce
emite ansa anastomotica cu n. bucal dorsal, se epuizeaza in buza inferioara.
La iepure, sunt caracteristice ramurile multiple pe care Ie emite n. tem-
poral superficial pentru n. facial in vederea realizarii plexului bucal sau sub-
zigomatic.
Perechea a VIII-a N. vestibulocochlear (N. vestibulocochlearis) sau n.
statoacustic este un nerv senzorial format din doua componente distincte, vesti-
bulara sau statica ~i cochleara sau acustica. Ambele radacini (Radix vestibularis
et radix cochlearis) i~i au originea aparenta in laturile corpului trapezoid, caudal
originii n. intermediar. Cele doua componente se despart in hiatul auditiv intern,
constituind ramurile vestibulara ~i cochleara .
.' Radacina vestibularii are originea reala in cele doua portiuni ale ggl. ves-
tibular (Gg!. vestibulare), plasate in fundul hiatului auditiv intern, respectiv in
orificiile vestibular dorsal ~i ventral. Axonii protoneuronilor se constituie in
radacina vestibulara ce patrunde in bulb, trecand peste 'corpii restiformi, pentru
a face sinapsa in patru nuclei vestibulari, situati in planul ariei acustice: rostral,
spinal, medial, lateral. Prelungirile dendritice ale protoneuronilor bipolari din
ggl. vestibulari se constituie in nervii, utriculoampular, ampular posterior ~i
saculari care se distribuie neuroepiteliului din crestele ampul are ~i maculele,
utriculara ~i sacularii.
Radacina cochleara sau acustica are originea reala in protoneuronii
bipolari din ggl. spiral (Ggl. spirale), a~ezat in canalul spiral de la baza lamei
omonime. Prelungirile axonice strabat canalele longitudinale ale columelei, spre
baza ei ~i se constituie in radacina cochleara care patrunde in bulb ~i face sinapsa
cu deuteroneuronii din nucleii cochlear dorsal ~i ventral, plasati in plan~eul
ventriculului al IV-lea.
~ereehea
ceITIi de al treileaa arc
IX-abranhial
- N. glosofaringian (N. glossopharyngeus)
este un nerv mixt, avand in componentasausanervul
toate
categoriile de fibre.
Originea aparenta este pe fat a ventrala a bulbului, la nivelul extremitatii
rostrale a ~antului lateral dorsal, prin 8-10 riidacini fine ce se asociaza intr-un
singur trunchi nervos.
Originea reala senzitiva este reprezentata de protoneuronii din ggl.
proximal ~i distal sau pietros. Axonii neuronilor se termina in bulb, in nucleul
terminal al aripii cenu~ii, nucleul tractului solitar ~i 0 parte, chiar in nucleul
tractului gelatinos al trigemenului. Ganglionul pietros sau distal este plasat in
foseta omonima de la baza piramidei temporalului, la ie~irea din craniu prin
gaura jugulara (portiunea posterioara a gaurii sfa~iate) a n. glosofaringian. La
rumegatoare, suine, pisica ~i om, este prezent ~i un ganglion proximal, plasat
intracranian.
Originea reala a fibrelor motorii este reprezentata de neuronii portiunii
rostrale a nucleului ambiguu. Originea reala a fibre lor parasimpatice este in
portiunea anterioara a nucleului parasimpatic al glosofari~gianului (nucleul
salivator caudal) ~i vagului, plasati in planul aripii cenu~ii. Inainte de a parasi
cutia craniana din ggl. pietros se desprinde n. timpanie care intra printr-o fisura
In cavitatea urechii medii pe care 0 traverseaza, pe peretele dorsal, con-
tinuandu-se cu n. mieul pietros profund ce se termina In ggl. otic. N. timpanic
formeaza la nivelul promontoriul un "plex timpanal" din care se desprind ramuri
pentru fereastra ovala ~i rotunda. In sens ventral, emite ramuri pentru mucoasa
trompei faringotimpanice, precum ~i n. marele pietros pro fund ce contribuie la
formarea nervului pietros mare. Nervul pietros mare contine in afara fibrelor
parasimpatice preganglionare ~i fibre gustative.
Plexul timpanic contine ~i fibre ortosimpatice ce ajung aici prin inter-
mediul n. earotieotimpanie, desprins din plexul carotic intern. Nu toate fibrele
parasimpatice ale n. glosofaringian fac sinapsa in ganglionul otic. 0 parte din ele
ajung intr-o serie de mici ganglioni periferici, situati pe ramurile nervului gloso-
faringian. Tot de la nivelul ggl. pietros, se izoleaza la rumegatoare 0 ramura co-
municanta, subtire, cu ggl. jugular, al n. vag. Dupa ie~irea din cavitatea craniana
n. glosofaringian se orienteaza ventro-rostral, pe fata laterala a pungii guturale,
impreuna cu n. hipoglos. Dupa incruci~area mediala a arterei carotide interne,
din n. glosofaringian se desprinde in sens ventral 0 ramudi a sinusului earo-
tidian (Ramus sinus carotici) care abordeaza zona chemo ~i presoceptoare a
sinusului carotidian, plasata la baza bifurcarii carotidei comune. Fibrele senzitive
ale acestei ramuri (n. depresor Herring) ajung in bulb la centrii vasomotori.
Inainte de emiterea ramurii sinusului carotidian, $losofaringianul prime~te 0
ramura comunicanta de la ggl. cervical cranial. In planul treimii mijlocii a
224 v. Cotofan, R. ]>alicica, Valentina Hrilcu, Carmen Gan/a, V. Enciu
stilohwidului, n. glosofaringian se termina prin doua ramuri, r. faringiana ~i r.

linguala.
Ramura faringiana (R. pharyngeus) po ate sa fie simpla sau multipla:
trece pe fat a caudala a faringelui, unde concura la formarea "plexului faringian"
i'mpreuna cu ramuri dinn. vag, n. hipoglos ~i ramuri din ggl. cervical cranial.
Distribuie fibre motorii pentru mu~chii constrictori ai faringelui ~i' m.
stilofaringian, precum ~i fibre senzitive ~i senzorial-gustative pentru mucoasa
faringelui.
Ramuri Iinguale (R. lingualis) urmare~te artera linguofaciala pana la
nivelul cheratohioidului, unde se divide i'ntr-o r. dorsal a, distribuita valului
palatin ~i faringelui ~i 0 r. ventrala, destinata mucoasei bazei limbii, pentru
papilele gustative foliate ~i circumvalate, tonsilele linguale, palatine ~i stafiline,
precum ~i rr. comunicante pentru n. lingual. (Fig. 125).
¥Perechea
hi~este a X-a un
de asemenea - N.nerv (N. vagus).
vag mixt, avand Nervul celui de sa
in componenta al IV-lea arc bran-
fibre senzitive,
motoare ~i parasimpatice ce se distribuie unui vast teritoriu, i'ncepand de la
FIG. 125. SCHEMA ORIGINII ~I DISTRIBUTIEI NERVULUI GLOSOFARINGIAN

A- N. glosofaringian; B- Cavitatea timpanica .
a- Nucleii salivatori; b- Nucleul ambiguu; c- Nucleul tractului solitar; d- Ganglionul proximal;
e- Ganglionul distal; f- Ganglionul vagal; g- Ganglionul cervical cranial; h- Ganglionul otic; i-
Ganglionul pterigopalatin ..
0
1- N. facial; 2- A. carotida comuna; 3- Trompa faringotimpanica; 4- M. tensor al timpanului; 5-

N. timpanic; 6- N. marele pietras prafund; 6'- Plexul pericardic; 7- N. micul pietras profund; 8-
N. mandibular; 9- N. maxilar; 10- M. ridicator al valului palatin; 11- M. palatostafilin; 12- M.
stilofaringian; 13- M. stiloglos; 14- R. linguala; 15- 'R. faringiana; 15'- Plexul faringian
faringe pana la colonul transvers ~i de la laringe, la bronhii, pulmoni ~i cord.

Originea aparenta este in ~antul lateral dorsal al bulbului, caudal perechii
a IX-a, impreuna cu nervul accesoriu de la care prime~te fibre motorii.
Originea reala senzitiva este reprezentata de protoneuronii din ggl.
proximal sau jugular ~i ggl. distal sau nodos. Ggl. jugular este mai mare ~i plasat
in planul gaurii jugulare, orificiul prin care vagul ~i accesoriul parasesccutia
craniana. Ggl. nodos, mult mai mare, plasat la baza craniului in apropierea ggl.
cervical cranial, contine in afara protoneuronilor senzitivi ~i pericarioni
vegetativi multipolari. Prelungirile axonice realizeaza sinapsa in nucleii
terminali din bulb in comun cu n. glosofaringian, respectiv in nucleul tractului
solitar, nucleul aripii cenu~ii ~i infr:l~olitari.
Originea reala motoare este in portiunea mijlocie ~i caudala a nucleului
ambigu, deoarece cantitatea cea mai mare de fibre provine din radacina craniala
a n. accesoriu. Fibrele parasimpatice i~i au originea reala in nucleul parasiingatic
al glosofaringianului ~i vagului din planul aripii cenu~ii, denumit ant~ior
nucleul cardiopneumoenteric. Neuritele preganglionare vagale fac partial sinapsa
in ggl. nodos, majoritatea lor insa sunt foarte lungi ~i fac sinapsa in ganglionii
prevertebrali ~i intramurali. Vagul contine ~i fibre ortosimpatice impmmutate din
ggl. cervical cranial. Deoarece n. vag are un teritoriu vast de distributie, este
impartit pentm studiu in patm portiunii: cefalica, cervicala, toracala, abdominala.
Portiunea cefalica a vagului include segmentul dintre originea aparenta ~i
ggl. nodos. Din ggl. jugular se desprinde 0 r. meningeaBi destinata cortului
cerebelos ~i 0 ramura auriculara, pentm n. facial, vagul stabile~te de asemeni
conexiuni cu n. glosofaringian, cu n. timpanic, cu n. hipoglos, cu n. accesoriu,
precum ~i cu ortosimpaticul cervical prin n. jugular, cu ggl. cervical cranial.
Proximal ganglionului nodos, la baza craniului, din vag se desprinde 0 ra-
mura faringiana care ocolqte a. carotida intema ~i se distribuie plexului faringian.
Din acest plex se desprinde 0 r. esofagiana ce inerveaza m. constrictor mijlociu ~i
caudal al faringelui, pre cum ~i mucoasa vestibulului esofagian ~i esofaguI.
Portiunea cervicala a vagului dupa ggl. nodos se ata~eaza conectivului
cervical ortosimpatic reprezentand "cordonul vagosimpatic" ce insotqte dorsAal
a. carotida comuna pana in apropierea intrarii in cavitatea toracica. In
extremitatea superioara a portiunii cervicale vagul este plasat impreuna cu a.
carotida interna ~i ggl. cervical cranial intr-o duplicatura a peretelui lateral al
pungii guturale (la equine). Dupa ce incruciseaza medial a. occipitala. vagul
emite n. laringian cranial (N. laryngeus cranialis care se orienteaza ven- -
tro-rostrallntretam media a. carotida comuna, apoi pe fata laterala a laringelui
In interiorul caruia piltrnnde prin fisura tiroidiana craniala §i emite 0 ramura mo-_
~aLe ~~chii tireo, cricofaringian §i cricntimidian.-In interiorullaringelui
se ramifica inervand mucoasa laringiana, a plan~eului faringelui ~i vestibulului
esofagian. Ramura interna mai cuprinde fibre gustative pentru papileIe din
regiunea epiglotei ~i a pliurilor aritenoepiglotice. 0 ramura comunicanta cu n.
laringian caudal formeaza numita "ansa Galien", descoperita de celehrul
anatomist in anul 300 1.e.n.
La originea' n. laringian cranial se observa oramura scurta ce se racor.
226 V. Colofan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Ganlii, V. Enciu
deaza la n. vag in sens caudal, reprezentand n. depresor, care contribuie la

formarea cordonului vagosimpatic.
cp!' N. depresor (N. depressor) se izoleaza de n. vag in cavitatea toracica in
apropierea ligamentului aortopulmonar, participand la formarea plexului cardiac,
aortic ~i pulmonar. N. depresor contine fibre viscerosenzitive care merg la centrii
. Cordonul vagosimpatic (Trunchus vagosympathicus) este plasat in partea

vaijomla tori
dor din trunchiul
a a. carotide cerebral.
comune, .
unde este inclus in "vagina carotica", teaca fasciala
derivata din fascia cervicala mijlocie. Inaintea primei coastei, sub m. seal en,
cordonul se scindeaza intr-o componenta dorsala, reprezentand conectivul
ortosimpatic ~i 0 componenta ventrala reprezentata de n. vag.
Portiunea toracala se izoleaza din cordonul vagosimpatic cranial primei
coaste. N. vag drept patrunde in cavitatea toracicii trecand initial dorsal trun-
chiului bicarotic, apoi pe fat a laterala a traheei ~i sub artera brahiocefalica pe
care 0 intretaie, plasandu-se in partea dorsala a traheei, spre bifurcatia traheala
unde se divide intr-o ramura esofagiana dorsala ~i una ventrala.
Ramurile esofagiene se unesc cu simetricele lor, ~i formeaza "trunchiu-
rile vagale" dorsal ~i ventral. Trunchiurile vagale acompaniaza marginile
omonime ale esofagului intre foitele mediastinale ale sacilor pleurali ~i strabat
diafragma ajungand in cavitatea abdominala.
Vagul stang intra in cavitatea toracica pe sub a. subclaviculara stanga
orientandu-se spre baza cordului, dorsal ~antului coronar, apoi pe partea stanga
a arcului aortic ~i marginea dorsala a bronhiei primare stangi, un de se imparte
asemanator vagului drept ~i participa la formarea trunchiurilor vagale. In cavi-
tatea toracica, nervii vagi emit: ramuri cardiace, nn. recurenti, ramuri bronhiale.
Ramurile cardiace se desprind din vag incepand de la intrarea lui in
cavitatea toracica, pana la bifurcatia traheei, se impart in rr. cardiace craniale ~i
caudale. Ramurile cardiace craniale se desprind inaintea originii nervilor recu-
renti, in dreapta, cranial de a. subclaviculara, iar in stanga, pana la arcul aortic.
Mai vizibile in partea stanga, ramurile cardiace craniale formeaza n. depresor
care se intretese cu ramuri ortosimpatice, participand impreuna la formarea
plexului cardiac. Ramurile cardiace caudale se desprind fie din n. recurent, fie
caudal, acestuia, ~i participa la formarea plexului cardiac .
. . laringian recurent (N~ryngeus recurrens) sau n. recurent sejzole~
iri~ dreapta In planul coastei a doua, -inconjUfaf!d oiTginea trunchfului
'arterial costocervical, iar in partea stanga In plariul coastei a patra, in jurul crosei
aortice. N. recurent drept se recurbeaza mediocranial, trece dorsal trunchiului
bicarotic ~i apoi pe fata lateral a dreapta a traheei, sub a. carotida comuna. N.
recurent stang, dupa ce se izoleaza caudal arcului aortic, se plaseaza intre a?iita
~i trahee, pe marginea stanga a traheei, iese din cavitatea toracica urmariond
ventral a. carotida comuna pana la marginea posterioara a laringelui in care
patrunde printre mu~chii cricoaritenoidian dorsal ~i cricotiroidian. Inerveaza
motor majoritatea mu~chilor laringelui (cu exceptia m. cricotiroidian) ~i senzitiv,
spatiul subglotic. Datorita traiectului deosebit de lung a n. recurent (expus unui
numar mare de noxe) la cal pot exista paralizii ale recurentilor a caror consecinte
sunt relaxarea corzilor vocale, cu obliterarea trigonului respirator al spatiului

glotic ~i aparitia "cornajului". In traiectullor nn. recurenti emit ramuri cardiace
caudale, traheale, esofagiene ~i tiroidiene caudale. Ramurile traheale s~
disperseaza In mu~chii ~i mucoasa traheala. Ramurile esofagiene inerveaza de
asemeni mucoasa ~i musculatura esofagului. Ramurile tiroidiene cuprind fibre
parasimpatice ~i ortosimpatice (Imprumutate de la ggl. cervical ventralLj
Ramurile bronhiale (Rami bronchales). Se desprind din vag, Inainte de
bifurcatia sa ~i contribuie la formarea plexului pulmonar (Plexus pulmona1is),
Impreuna cu ramuri ortosimpatice din ggl. cervicotoracic. Dupa emit ere a
nervilor recurenti, nervii vagi contin numai fibre parasimpatice.
Portiunea abdominala este scurta; trunchiurile vagale dorsal ~i ventral
dupa ce fac schimb reciproc de fibre, In mediastinul caudal, traverseaza, diafrag-
ma prin hiatul esofagian. Trunchiul vagal ventral este mai subtire, atinge mica
curbura a stomacului, unde formeaza plexul gastric parietal. 0 ramura dreapta,
prin grosimea lig. hepatogastric formeaza plexurile hepatice, piloric ~i duodenal.
Trunchiul vagal dorsal, dupa ce emite ramuri ce structureaza plexul gas-
tric visceral, repartizat In special regiunii cardiei, se curbeaza dorsal abordand
"plexul solar", ggl. celiac ~i mezenteric cranial. De la nivelul numitului plex,
fibrele parasimpatice vagale nu mai pot fi diferentiate de fibrele ortosimpatice.
Ele se distribuie intestinului subtire ~i intestinului gros, pana la nivehil colonului
transvers, precum ~i splinei ~i pancreasului. Prin intermediul plexului aortic ~i
intermezenteric, ramuri din trunchiul vagal dorsal ajung la plexurile: renal,
suprarenal, testicular, ovarian. (Fig. 126).
La rumegiHoare, diferentele principale sunt In segmentul abdominal,
unde, trunchiul vagal ventral trece pe fat a stanga a atriului ruminal ~i rumenului,
emitand rf. reticulare ~i pentru jgheabul reticular, pre cum ~i rr. omasiale ~i
abomasiale ce urmaresc mica curbura a cheagului, unde formeaza un plex
parietal. Trunchiul vagal dorsal, dupa ce prime~te una sau mai multe ramuri de
la cel ventral emite doua ramuri dorso-caudale pentru plexul solar, apoi se
angajeaza In ~antullongitudinal drept, pana la incizura ruminala caudala. Emite
ramuri: atriale, ruminale dorsale, reticulare, omasiale, abomasiale caudale.
La suine, n. vag prezinta, un ggl. nodos bine dezvoitat. Trunchiurile
esofagiene se particularizeaza prin reducerea celui ventral ~i formarea unui bogat
plex.:periesofagian .....•••••••. ~.
La carnivore, vagul prezmta de asemenea un ggI. nodos foarteae ~
(1-1,5 cm) la caine ~i 0,5-0,7 cm la pi sica.
La leporide, ggI. nodos este dezvoItat, n. depresor este izolat de vag,
Incepand de la originea sa pana la cord. (Fig. 126) ..
p~\~erechea a XI-a stranse

motor, ce prezinta - N. accesoriu (N. n.accesorius)
legaturi cu vag. sau n. spinal este un nerv
Originea aparenta care este reprezentata de mai multe fascicule ce se
deta~a din ~antul lateral dorsal, caudal vagului, ~i patrund In vag proximal deggI.
jugular, pre cum ~i de fibrele spinale ce se desprind din ~antul lateral ventral
medular, InCepana cu metamerul VI cervical. Radacina spinala este plasata Intre
radacinile dorsale ~i ventrale ale nervi lor spinaIi, alcaiuind un cordon ce cre~te
228 V. Cotofan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Gan/a, V. Enciu
FIG. 126. SCHEMA ORIGINII $1 DISTRIBUTIEI NERVILOR VAG $1 ACCESORIU

1- Nucleul parasimpatic (cardiopneumoenteric); 2- Nucleul tractului solitar; 3- Nucleul
ambiguu; 4- N. accesoriu; 5- Ggl. cervical cranial; 6- N. intermediofacial; 6'- R. de anastomoza
cu n. vag; 7- N. glosofaringian; 8- N. hipoglos; 9- N. laringian cranial; 10- N. vag stang; 11- N.
recurent stang; 12- N. vag.,drept; 13- N. recurent .drept; 14- Plexul aortic; 15- Ggl. semilunar
(celiomezenteric); 16- N. esofagian ventral; 17- N. esofagian dorsal
a- M. cricoaritenoidian dorsal; b- M. cricoaritenoidian lateral; c- M. aritenoidian transvers; d-
M. ventricular:;i m. vocal; e- M. cricotiroidian; j~ Tr. pulmonar; g- Crosa aortiea; h- Pulmol1ul
drept; i- Cordul; j- Diafragmul; 1- Stomant!; m- Ficatul
progresiv, trece prin gaura occipitaHi ~i se alatura radacinii bulbare. Originea

reala este reprezentata de neuronii motori grupati in doi nuclei: 1). nucleul
bulbar sau nucleul motor al radacinii craniale, reprezentand extremitatea aborala
a nucleului ambigu; 2) nucleul spinal a~ezat la baza coarnelor ventrale.
Majoritatea fibrelor care i~i au originea in nucleul ambiguu, intra in structura r.
interne a n. accesoriu ~i raman ata~ate n. vag furnizandu-i acestuia totalitatea
fibre lor somatomotorii; fibrele cu originea medulara formeaza ramura externa a
n. accesoriu sau n. accesoriu spinal. Nervii vag ~i accesoriu ies impreuna din
craniu, inveliti intr-o teacii dural a comuna, prin gaura jugulara; prime~te ~i emite
filete de la n. glosofaringian, n. hipoglos ~i ggl. cervical cranial. Dupa un traiect
comun de 2-3 cm, printre n. vag ~i n. spinal trece n. hipoglos in sens
ventro-rostral, izolandu-i astfel pentru totdeauha. Dupa izolare, n. accesoriu se
dirijeaza ventro-caudal sub aripa atlasului, un de se imparte in doua ramuri,
dorsala ~i ventrala, adesea legate prin intermediul unei anastomoze.
Ramura dorsala se curbeaza in sens dorso-caudal pe sub m. brahiocefalic,
trece prin vecinatatea perechii a II-a cervicale de la care prime~te 0 puternica
anastomoza, devine sinuoasa ~i aplatizata la marginea dorsala a m. cleidocefalic
~i peste m. dintatAventral cervical, atinge fat a profunda a m. trapez cervical in
care se ramifica. In lungul ei traiect, ramura dorsal a prime~te anastomoze de la
C2 ~i C3 ~i emite ramuri pentru m. cleidocefalic, m. splenius ~i seratul cervical.
Ramura ventral a dupa ce prime~te fibre de la perechea a II-a cervicala se
orienteaza ventro-caudal ~i patrunde in m. sternomandibular, la jonctiunea dintre
. Perechea a XII-a. N. hipoglos (N. hypoglossus) este singura pereche de

~Antec ~i tendon. (Fig.
n vi hipobranhiali. La 126) .
vertebratele inferioare are caracter de nerv spinal ~i
reprezinta al do ilea nerv spinal ancestral, inclus secundar in filogeneza, in seria
nervilor craniului, odata cu ata~area osului occipitalla neocraniu.
Originea aparenta este reprezentata de doua sau trei fascicule ce converg
din extremitatea caudala a ~antului lateral ventral al bulbului.
Originea reala este reprezentata de nucleul motor principal al hipoglosului,
situat in plan~eul trigonului bulbar, in planul aripii albe interne. Cei doi nuclei
simetrici sunt legati intre ei prin fibre comisurale. Nucleul accesoriu este mai
redus ~i situat rostro-lateral fata de precedentul, sunt descrise fibre nervoase
provenite din pedunculii cerebelo~i caudali care se ata~eaza fibre lor radiculare
ale n. hipoglos; pe traiectul acestora se intalne~te un mic ganglion.
N. hipoglos parase~te cavitatea craniana prin orificiul omonim al occipi-
talului, se orienteaza rostro-ventral, trecand printre n. vag ~i n. accesoriu,
plasandu-se pe fata laterala a pungii guturale, caudal n. glosofaringian. lmediat
sub craniu, stabile~te legaturi cu r. faringiana a vagului ~i cu ggl. cervical cranial.
Dupa ce intretaie lateral a. carotida externa pe fata mediala a m. occipitoman-
dibular emite 0 lunga ~i fina ramura comunicanta (Anssa cervicalis) cu ramura
ventral a a primei perechi de nervi cervicali. N. hipoglos se angajeaza la
marginea ventrala a a. linguofaciale ~i apoi a a. linguale, unde se distribuie
musculaturii limbii printr-o ramura superficial a ~i una profunda. Ramura super-
ficiala, mai fina, inerveaza m. stiloglos ~i m. bazioglos. Ramura profunda, dupa
230 V. Corofan, R. Palicica, Valentina Hrircu, Carmen Ganra, V. Enciu
ce se plaseaza intre m. bazioglos ~i m. genioglos, paralela cu n. lingual, se distri-

buie musculaturii intrinseci $i mm. genioglos ~i geniohioidian. Spre varfullimbii
se descrie 0 anastomoza intre n. hipoglos ~i ramuri din n. lingual. (Fig. 127).
,'\S\ ~,,_
,',,-" \.
,J~l'i$)("\' t
"~,.,,,\1.
FIG. 127. SCHEMA ORIGINII $1
DISTRIBUTIEI NERVULUI
':)1~,::,'
- <fIl'~
HIPOGLOS
a- N. stiloglos; b- M. bazioglos; c- M.
cheratoglos; d- M. micul hioglos; f- R.
faringana; g- Nuc/eul principal; h-
Nuc/eul accesoriu; i- Ggl. cervical
cranial; j- A, carotida interna; l-M.
hiotiroidian
IV-XII -Nervii capitali IV-XII; IC- Nervul
spinal cervical I
2.2.2. Nervii spinali (Nn. spinales)
Denumiti ~i nervi rahidieni, nn. spinali se caracterizeaza prin: originea lor

aparenta dub la, in ~anturile laterale dorsale ~i laterale ventrale ale maduvei, de
unde filetele radiculare se constituie in doua radacini, dorsala ~i ventrala;
prezenta ganglionului spinal pe radacina dorsala; dispozitia aproximativ
metamerica ~i tendinta de a forma plexuri. In functie de segmentele coloanei
vertebrale, ei au fost clasificiati in cinci grupe: 1). Nn. cervicali; 2). Nn toracici;
3). Nn. lombari; 4) Nn. sacrali, 5). Nn. caudali sau coccigieni.
Mamiferele au opt perechi de nervi cervicali; primul parase~te canalul neural
prin gaura vertebrala laterala a atlasului, iar ultimul, intre vertebra a VII-a cervicala
~i I-a toracala. Variatiile numerice ale vertebrelor toracale determina aparitia a tot
atatea perechi de nervi spinali toracici. Cabalinele, au 18 nervi spinali toracici;
suinele 14-16; rumegatoarele ~i camivorele 13 perechi; iar iepurele 12 perechi.
Camivorele ~i iepurele au 7 perechi de nn. lombari; cabalinele, rumegatoarele ~i
suinele au 6 perechi. Cabalinele ~i bovinele au 5 perechi de nn. sacrali; suinele,
ovinele ~i iepurele 4 perechi; iar camivorele 3 perechi. Cabalinele, rumegatoarele ~i
camivorele au cinci-~ase perechi de nn. caudali, iar suinele trei-patm perechi.
Originea aparenta a nervi lor spinali se caracterizeaza prin structurarea

acesteia in doua radacini - dorsala ~i ventrala. Radacina dorsala (Radix dorsalis)
alci:ituita din fibre senzitive ~i parasimpatice ~i incluzand pe traiect un ggl. spinal
(Ggl. spinale) se deta~a din ~antul lateral dorsal al maduvei prin (8-16 la
cabaline), mai multe filete radiculare, ce formeaza in ultima instanta un ~ir
continuu in lungul ~antului lateral dorsal al maduvei.
Riidacina ventrala (Radix ventralis) alcatuita din fibre motorii ~i ortosim-
patice preganglionare se formeaza in fibre radiculare fine, dispersate in evantai
pe mai multe randuri, in ~antullateral ventral al maduvei spinarii.
Fiecare radacina prezinta 0 portiune intradurala ~i una extradurala. Por-
I~
tiunea intradural a este continuata in sacul comun dural, iar a doua portiune este
invelita de 0 teaca durala proprie, care se tese la nivelul gaurilor intervertebrale
cu periostul acestora. Segmentul radacinii dorsale invelit de teaca durala pana la
nivelul ggl. spinal este denumit n. radicular. Pe radacina dorsala in apropierea
locului de unire a celor doua radacini se gase~te ggl. spinal, fusiform ~i rotunjit,
a carui dimensiune ~i topografie variaza regional. Din alaturarea radacinilor-dor-
sala ~i ventrala - rezulta nervul spinal (Truncus n. spinalis) care de~i foarte
scurt, emite urmatoarele ramuri, meningeale, comunicante albe ~i cenu~ii, dupa
emiterea carora se divide terminal intr-o r. dorsala ~i una ventrala.
Ramurile meningeale sunt
alcatuite din doua fascicule (sen-
zitiva sau spinala ~i neurovege-
tativa); se distribuie la periostul
canalului rahidian, la sinusurile
vasculare, la ligamente ~i la
duramater. Ramurile comunicante
albe (mielinice) stabilesc legatura \ \

intre trunchiul nervului spinal ~i tl
ganglionii ortosimpatici paraverte-
brali, reprezentand fibrele pregan-
glionare ortosimpatice. Ramurile
comunicante albe mai contin ~i
fibre aferente, viscerosenzitive.
(Fig. 128).
FIG. 128. SCHEMA ORIGINII UNUI NERV

SPINAL
a- Radacina senzitiva; b- Radacina motoare; c- Ramura
meningica; d- Ramura ventrala; e- Ramura dorsala; f- Ggl ..
spinal; g- N. spinal (Trunchiul comun) tTJ~
232 V. COlolan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Ganlii, V. Enciu
Ramuri1e comunicante cenu~ii reprezinHi fibre1e postganglionare, amie-

linice, care stabilesc legiHura cu n. spinal ~i cu rr. meningeale. Ramurile dorsale
~i ventra Ie ale nervilor spinali se distribuie episomei ~i respectiv hiposomei,
avand un caracter aproximativ metameric, intrucat exista numeroase schimburi
bilaterale, craniale ~i caudale cu ramurile invecinate. Ambele ramuri au 0 struc-
tura mixta inervand musculatura scheletica, periostul, tendoanele, ligamentele,
articulatiile ~i pielea. Planul de desprindere a nervilor rahidieni fat a de maduva
spinarii variaza in functie de gradul metamerului. Nervii spinali cervicali se
desprind in plan perpendicular pe axul sagital ~i cu cat ne deplasam in sens
caudal, planul de desprindere a nervi lor spinali devine tot mai oblic, radacinile
aparente tot mai lungi, dirijate mult caudal, vor forma in regiunea lombo-sacrala
acel aspect caracteristic al "cozii de cal" (Cauda equina), formatiune paralela cu
conul medular.
2.2.1.1. Ramurile dorsale ale nervilor spinali
Ramurile dorsale ale nervi lor spinali se desprind din trunchiul comun in
apropierea orificiilor vertebrale laterale. Recurbate dorsal, ele se divid intr-o
ramura mediala, destinata inervarii musculaturii extenso are a coloanei vertebrale
~i 0 ramura laterala sau cutanata, care ajunsa subcutan se imparte la randul ei
intr-o ramura mediala ~i alta laterala mai lunga. Modul de distributie al ramurilor
dorsale, pastrand regula general a, variaza in funetie de regiunea coloanei
vertebrale.
R. dorsah'i a perechii I-a cervicala, din gaura vertebral a lateraHi a atla-
sului se angajeaza intre margine a mediala a m. oblic caudal al capului ~i m. marele
drept al capului, se divide in ramuri musculare ~i cutanate. Ramurile musculare
denumite n. suboccipital, inerveaza mm. dreptii dorsali ai capului, m. oblic
cranial precum ~i extremitatile craniale ale mm. semispinal ~i splenius. Ramura
cutanata, denumita n. occipital devine subcutanata in regiunea cefei ~i se distri-
buie pielii regiunii spatiului interauricular ~i fetei mediale a cornetilor auriculari.
R. dorsah'i a perechii a II-a cervicala parasqte canalul rahidian prin
orificiul vertebral lateral al axisului, acoperita de m. oblic caudal al capului ~i m.
semispinal, inerveaza m. oblic caudal al capului. Ramura senzitiva se dirijeaza
dorsal ~i medial formand n. occipital mare, plasat in lungul corzii, ligamentului
cervical, pana la protuberanta occipitala; inerveaza pielea extremitatii craniale a
regiunii cervicale dorsale-,
Rr. dorsale ale perechilor III-VIII cervicale aparute prin orificiile inter-
vertebrale, se curbeaza dorsal travers and mu~chii intertransversali ~i multifizi.
Ramurile mediale ale acestora sunt lungi ~i formeaza intre lama ligamentului
cervical ~i m. semispinal un plex cervical dorsal profund (Plexus cervicalis
dorsalis); la bordura dorsala a gatului din acest plex se desprind ramuri senzitive
care perforeaza fascia superficiala ~i se distribuie printr-un plex superficial,
fetelor laterale ale gatului, pana la nivelul unei linii ce une~te baza conchiei
auriculare cu tuberozitatea spinei scapulare. Ramurile laterale ale ramurilor
dorsale, reprezentate de ramuri musculare motorii, formeaza' un plex cervical
dorsal, mijlociu, plasat Intre m. splenius ~i m. semispinal; inerveaza portiunile

cervicale ale mu~chilor spinal, longism, iliocostal cervical m. splenius ~i
semispinal. (Fig. 129).
FIG. ]29. SCHEMA NERVILOR CERVICALI LA CAL

a- Ramura dorsala a perechii I-a cervicala; b- N. marele auricular (ansa atloidiana); c- Ramura
pentru m. obliquus capitis; d- Plexul cervical dorsal superficial; e- Plexul cervical dorsal
profund; f- Ramura ventrala a perechii I-a cervicala; g- Ramuri anastomotice; h- N. pretraheal;
i- R. cervicala din n. facial; j- Nn. transversali ai gcitului; 1- Plexul cervical ventral superficial;
m- Plexul cervical ventral profund; n- N. frenic; 0- Ramuri pentru plexul brahial
Ramurile dorsale ale nn. toracali ies prin gaurile intervertebrale, caudal
vertebrei al carui numar 11poarta ~i urmaresc septul profund al fasciei profunde
a trunchiului, unde se divid In ramuri mediale ~i laterale.
Ramurile mediale urca pe suprafata mu~chilor multifizi ~i emit ramuri
motorii pentru m. iliospinal, mm. multifizi, mm. intertransversali, mm. ridicatori
ai coastelor ~i m. romboid toracal. Ramificatiile lor terminale perforeaza fascia
profunda, lateral de lig. supraspinos ~i inerveaza pielea regiunii grebanului ~i a
spetei. Ramurile laterale, Incepand de la T 8 trec printre mm. longisim ~i
iliocostal, devenind superficiale ~i terminandu-se la randul lor In ramuri mediale
~i laterale; In traiect emit ramuri pentru mm. serat dorsal ~i marele dorsal.
Ramurlleculanate meCIiale au un tra~ct ascendent,sl,lnLm£l:i subtiri ~i mai
scurte. Ramura cutanata lateral a este mai groasa, are un traiect descendent ce se
prelunge~te ventral, oblic In sens caudal pana la nivelul unei linii ce unqte
tuberozitatea spinei scapulare cu pliul grasetului (plica laterala).
Ramurile dorsale ale nervi lor lombari se distribuie asemanator In principiu
cu ramurile dorsale toracale. Ramurile mediale inerveaza mu~chii extensori ai
regiunii lombare, iar ramurile laterale, mult mai lungi ~i oblice In sens caudal,
dupa ce trec printre m. longisim ~i m. iliocostal se Impart la randul lor Intr-o
ramura cutanata mediala, mai scurta ~i alta laterala, descendenta ce inerveaza
pielea din regiunea cranio-Iaterala a crupei ~i coapsei.
4 v Co{ofan, R. Palicica, Valentina Hri{cu, Carmen Gan{a, V Enciu
Ramurile dorsale ale nervilor sacrali, prin gaurile sacrale dorsale ajung in
posterioara a m. multifid ~i mu~chilor sacrococcigieni dorsali. Ramurile cutanate

caudale sunt foarte oblice ~i se distribuie pielii din regiunea mijlocie ~i caudala
~. musculatura de pe partile laterale ale spinei sacrale, respectiv portiunea
ischiatica
la crupei ~i~i marginea
coapsei, cobsuperioara
orand pana alarotulei.
nivelul unui plan ce trece prin tuberozitatea
/ anse, rezultand
Ramurile unplex
dorsale caudal
ale nervilor
dorsal cuadali
(Plexus sunt legatedorsalis)
caudalis reciproc plasat
intre deasupra
ele, prin
caudal a apare intre primul ~i al do ilea proces transvers caudal; ramurile plexului
I caudal dorsal inerveaza mu~chii dorsali ai cozii ~i pielea regiunii.

proceselor transverse, insotind cordonul vascular dorsolateral. Prima ramura
2.2.2.2. Ramurile ventrale ale nervilor spinali
Sunt in general, mult mai groase decat ramurile dorsale ~i prezinta 0

remarcabila variatie regionala. Ele contribuie la inervarea 1l}usculaturii plasata
sub coloana vertebralii., ~i a pielii regiunilor respective. In lungul coloanei
vertebrale, aceste ramuri formeaza plexuri nervoase succesive, deosebit de
dezvoltate in zonele cervicotoracala ~i lombosacrala, din care se desprind nervii
destinati membrelor.
Ramurile ventrale cervicale se anastomozeaza intre ele constituind 0
succesiime de plexuri cervicale reprezentate de: cervicocefalic, cervical ventral,
frenic, brahial.
2.2.2.2.1. Plexul cervical
Plexul cervicocefalic este format de conexiunile realizate in regiunea

guturala de ramura ventrala a primei ~i celei de a doua perechi cervicale cu n.
spinal (accesoriu) ~i n. hipoglos.
Prin ramura ventrala cervicala, prin orificiul alar ajunge sub aripa atla-
sului, unde incruci~eaza medial a. occipitala, n. spinal ~i a. carotida comuna
dirijandu-se v~ntral pe fata laterala a laringelui, pentru a se termina in m.
omohioidian. In traiect emite ramuri motoare pentru mu~chii dreptii capului,
, stemohioidian ~i omohioidian
Ramuri de conexiune cu perechea a doua cervicala, cu n. accesoriu, cu ggl.
cervical cranial ~i cu n. hipoglos prin ansa cervicaHi.
Un filet lung al primei perechi cervicale ventrale, desprins sub a. carotida
comuna, se une~te succesiv cu filete desprinse din C2 ~i apoi C3, alcatuind n.
pretraheal ce parcurge marginea ventro-Iaterala a traheei pentru a se distribui
burtii comune a mu~chilor stemotiroidian ~i stemohioidian.
Ramura ventral a a celei de a doua perechi cervicale se dirijeaza ventral
intre m. lung al capului ~i fat a profunda a m. cleidomastoidian unde prime~te 0
serie de ramuri de' conexiune cu urmatorii nervi: cu ramurile ventrale ale
perechii I ~i a III-a cervicale; cu n. accesoriu; cu ramura cutanata a gatului din
n. facial. Ramurile de distributie sunt reprezentate de ramuri mediale ~i laterale.
J Ramurile mediale sunt pur motorii, distribuindu-se mu~chilor: lung al capului,

transvers al atlasului, omohioidian. Ramurile laterale sunt reprezentate de n.
auricular mare ~in. transvers al gatului.
N. auricular mare, impreuna cu n. transvers al gatului strabat spatiul
dintre portiunile m. cleidocefalic pentru a deveni superficiale, la 2 cm caudal
bordurii aripii atlasului.
De la acest nivel n. auricular mare (N. auricularis magnus) parcurge
dorsal marginea aripii atlasului, pana la baza urechii, unde emite ramuri pentru
jumatatea laterala a fetei caudale a cornetului auricular (unde prime~te fibre de
la n. auricular caudal din n. facial) ~i mu~chilor cervicoauriculari, parotidoauri-
culari, participand la formarea plexului auricular caudal.
N. transvers al gatului (N. transversus colli) este reprezentat de doua, trei
filete ce pornesc de la bordura caudala a aripii atlasului, oblic in sens ven-
tro-cranial, travers and vena jugulara ~i m. sternocefalic pentru a se distribui di-
vergent, regiunilor: parotidiana ventrala, masetericii ventrala, spatiului interman-
dibular. Retroparotidian, cand traverseaza v. jugulara, n. transvers al gatului
emite ~i prime~te fibre de la n. cutanat al gatului din n. facial. Ramura caudala
care insote~te n. cutanat al gatului prime~te succesiv fibre de intarire de la C3 ~i
C4, distribuindu-se regiunii cervicale ventrale. N. cutanat al gatului este 0 ramura
senzitiva la originea ei care prime~te fibre motorii de la n. facial, destinate
muscl~r pielo~i din regiunile de distributie.
Ramunle ventrale: at-" llere-c-hilor cervlcale 111, 1 V, V ~L VT strilbctl rum.
;. intertransversali, plasandu-se la fata profunda a m. cleidocefalic, unde formeaza
plexul cervical ventral (Plexus cervicalis ventralis) din care se desprind ramuri
mediale ~i laterale. Ramurile mediale formeaza pe suprafata mu~chilor cervicali
profunzi un plex pro fund din care se desprind filete motoare pentru mu~chii:
lung al capului, lung al gatului, mm. intertransversali, scalen, cleidocefalic.
Ramurile laterale perforeaza spatiul dintre m. cleidomastoidian ~i m. cleido-
transvers devenind superficiale, nivel la care formeaza un plex cervical
superficial ventral; se distribuie pielii din regiunea cervicala ventrala ~i laterala.
Ramura ventrala C6 dupa ce emite filete motorii pentru m. scalen, mm. intertras-
versali ~i m. lung al gatului, iese in plan superficial prin grosimea m. cleido-
cefalic, la 5-6 cm cranial de articulatia umarului, sub forma unei voluminoase
ramuri senzitive denumita n. supraclavicular (N. supraclavicularis).
Acesta se distribuie prin filete divergente, dorsale, intermediare ~i
ventrale regiunilor: prescapulara, a umarului, cleidobrahiala, prepectorala.
Nervul frenic (N. phrenicus) rezulta dintr-un plex la care participa trei
ramuri ventrale, respectiv Cs' C6 ~i C7. Radacina mijlocie (C6) este cea mai
groasa ~i constanta in seria animala. Dupa ce trece pe suprafata m. scalen cele
trei ramuri se unesc intr-un trunchi unic la bordura inferioara a mu~chiului scalen
ventral, la 1 cm cranial de margine a primei coaste. N. frenic stang de la fata
mediala a coastei parcurge rectiliniu marginea ventrala a a. subclaviculare stangi,
apoi baza sacului pericardic, de care este fixat prin pleura pericardicii, apoi intre
foitele pleurale ale mediastinului posterior atinge foliola stanga a centrului
tendinos al diafragmei, in care se distribuie.
236 V. COlolan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Ganlii, V. Enciu
fj N. frenic drept urmare~te la fel spatiul mediastinal, trecand pe fata dreap-

ta a venei cave craniale ~i a atriului drept, apoi ventral de vena cava caudala, in
mezoul pleural al acesteia, atingand diafragma in care se distribuie. N. frenic
este mixt, fibrele motorii inerveaza diafragma, iar originea lor cervicala
subliniaza originea embriologica a diafragmei. Prin sectionarea frenicului se
obtine paralizia diafragmei. Fibrele senzitive se distribuie pleurei diafragmatice,
pericardica ~i mediastinala, a organelor din cavitatea toracica pre cum ~i
peritoneului ce acopera diafragma ~i ficatul. Fibrele vegetative provin din
schimbul de fibre ce 11realizeaza n. frenic cu primul ggl. toracal paravertebral,
la nivelul mediastinului cranial ~i sunt responsabile de tonusul diafragmei.
2.2.2.2. Plexul brahial (Plexus brachialis)

'------- -------- ----....
Plexul brahial rezulta din intreteserea plexurilor cervical caudal cu toracic

cranial, rezultand un plex cervicotoracal, format din conexiunea ramurilor
ventrale C6, C7, ~i Cs cu T 1 ~i T 2'
Radacinile plexului brahial (Radices plexus) formeaza 0 tesatura nervoasa,
aplatizata, plasata intre cele doua portiuni ale mu~chiului scalen, cranial primei
coaste. Cele mai subtiri r~dacini ale plexului brahial provin din C6 ~i T 2' iar cea
mai voluminoasa din T l' In cadrul plexului brahial are loc un schimb important
de fibre, astfel ca un nerv deta~at din plex contine neurite din mai multe
segmente radiculare. Fiecare din radacinile plexului prime~te ~i cate 0 ramura
comunicanta cenu~ie prin intermediul nervului vertebral. Schimbul intens de
fibre la nivelul plexului brahial permite ~i 0 sincronizare perfecta a grupelor
musculare agoniste ~i antagoniste iar leziunile unui anumit segment, nu duc 1a
paralizia completa a unui mu~chi sau a unei grupe musculare din teritoriul de
distributie al nervului, ci doar la tulburari functionale de tipul disfunctiilor de
coordonare, pareze, etc.
Nervii desprin~i din plexul brahial pot fi sistematizati in: nervi toracali,
nervi ai regiunii proximale a membrului, nervi ai extremitatii distale a
membrului. (Fig. 130).
Nervii toracali. Ramurile toracale desprinse din plexul brahial sunt des-
tinate inervarii musculaturii centurii membrului toracic respectiv a mu~chilor
care realizeaza sinsarcoza spetei ~i bratului la trunchi. Aceste ramuri, dupa
directia lor de distributie, pot sa fie clasificate in: dorso-craniale, ventro-craniale,
dorso-caudale, ventro-caudale.
a). Ramurile dorso-craniale sunt reprezentate de un singur nerv, n. dorsal
al spetei, (N. dorsalis scapulae) deta~at din C6 ~i acoperit de m. serat cervical; se
dirijeaza dorsal distribuindu-se in mm. romboid cervical ~i dintat ventral
cervical.
b). Ramurile ventro-craniale sunt reprezentate de nervii pectorali cra-
niali (Nn. pectorales craniales) reprezentati de 3-4 filete subtiri ce se deta~a din
partea craniala a plexului brahial ~i din "ansa axilara", distribuindu-se in mu~chii
pectoralul superficial ~i pectoralul prescapular.
N. pectoral prescapular (N. subclavius) sau primul nerv pectoralla cal,
FIG. 130. SCHEMA DISTRIBUTIEI CVI eVil C VIII

NERVILOR MEMBRULUI
TORACIC LA CAL
1- M. serratus ventralis cervicis et m.
rhomboideus; 2- M. supraspinam; 3- M.
infraspinam; 4- M. pectoralis pre-
scapularis; 5- M. subscapularis; 6- M.
latissimus dorsi; 7- M. pectoralis
ascendens; 8- M. teres minor; 9- M. teres
major; 10- M. deltoideus; 11- M. cleido-
brachialis; 12- M. biceps; 13- M. cora-
cobrachialis; 14- Mm. pectorales des-
cendens et transversus; 15- M. triceps
brachii; 16- M. brachialis; 17- M. tensor
fasciae antebrachii; 18- M. flexor carpi
ulnaris; 19- Mm. flexores digitales super-
ficialis et profundus; 20- M. flexor carpi
radialis; 21- M. extensor digitalis late-
ralis; 22- M. extensor digitalis communis;
23- M. extensor carpi radialis; 24- M.
abductor pollicis longus; 25- M. interos-
seus medius
a- N. suprascapularis; b- N. brachialis; c-
A. axillaris; d- N. medianus; e- N. ulnaris;
f- N. radialis; g- N. axillaris; h- Nn. tho-
racici caudales; i- N. palmaris lateralis; j-
N. palmaris profundus; 1- N. palmaris me-
dialis; m- Nn. digitales
se angajeaza la fata interna a mu~chiului omonim, in

planul articulatiei umarului, in care se termina prin
doua ramuri, una pentru insertia sternal a ~i alta
ascendata, pentru insertia scapulara.
La rumegatoare este extrem de redus ~i poarta
numele de n. subclavicular. Ramurile pentru
pectoralul superficial se desprind intotdeauna din
"ansa axilara", trec printre spatiu1 conjunctiv dintre
insertiile sternale ale pectoralilor profunzi ~i se
distribuie mm. pectorali decendent ~i transvers.
e). Ramurile ventro-eaudale sunt repre-
zentate de nervii peetorali eaudali (Nn. pectorales
caudales) se desprind din partea caudo-ventrala a
plexului brahial impreuna cu n. toracie lateral sau n. subeutanatul toracie,
distribuindu-se sub forma a 3-4 filete succesive destinate m. pectoral ascendent.
N. toracie lateral (N. thoracicus lateralis) se deta~a din Cg ~i TJ in comun
cu nervii pectorali caudali; parcurge margine a superioara a m. pectoral ascendent
paralel cu v. subcutanata toracica; distribuie fibre in m. pielos toracoabdominal
238 V. Catalan, R. Palidea, Valentina Hri/eu, Carmen Can/a, V.Eneiu
~i pielea din regiunea laterali'i a toracelului ~i abdomenului. Ramuri desprinse din

n. toracic lateral se anastomozeaza cu ramuri perforante laterale ale nn.
intercostali II-IV ~i formeaza un plex "intercostobrahial" care perforeaza m.
pielos, caudal bordurii tricipitale, in planul marginii ventrale a marelui dorsal;
acesteramuri se recurbeaza pe fat a laterala a tricepsului, participand la inervare.a
cutanatului omobrahial ~i a pielii din regiunea tricipitala.
d). Ramurile dorso-caudale sunt reprezentate de nn. toracal dorsal ~i
toracic lung.
N. toracal dorsal(N. thoracodorsalis) i~i are originea in Cg ~i T] diri-
jandu-se oblic dorso-caudal, pe fata mediala a m. subscapular ~i m. mare rotund
pentru a se distribui m. mare dorsal.
N. toracic lung (N. thoracicus longus) i~i are originea in C7 ~i Cg, sub
forma unei panglici subtiri ~i lungi ce urmare~te intim fata laterala a m. dintat
ventral toracal pe care il inerveaza.
2. Nervii extremitatii proximale a membrului. Sunt reprezentati de
nervii distribuiti musculaturii spetei ~i bratului, pre cum ~i pielii din regiunea
bratului ~i antebratului. Sunt reprezentati de nervii: suprascapular, subscapular,
marele rotund, axilar, musculocutanat. (Fig. 131).
N. suprascapular (N. suprascapularis) are originea in C6 ~i C7; este un
nerv gros ce abordeaza direct marginea craniala a spetei, la 6-7 cm proximal de
articulatia umarului. Se recurbeaza pe fat a externa a spetei ~i peste spina
scapulara, ajunge in m. infraspinos in care se distribuie; inerveaza mm. supra ~i
infraspinos. Traiectul lui, peste spina scapulara ~i marginea craniala a spetei,
constituie factori de risc ce pot produce paralizia ~i subsecvent atrofia unuia sau
a ambilor mu~chi.
N. subscapular (N. subscapularis) cu originea in C6 ~i C7 este format din
3-4 fascicule care patrund direct in m. subscapular.
N. marelui rotund (N. teres major) cu originea in C7 ~i Cs se deta~a din
plex, impreuna cu n. axilar ~i se dirijeaza spre m. mare1e rotund in care se
distribuie.
N. axilar (N. axillaris) cu originea in C6, C7 ~i Cg, in comun cu pre-
cedentul, se dirijeaza la margine a caudala a articulatiei umarului in interstitiul
muscular dintre m. subscapular ~i m. marele rotund, apoi intre portiunea laterala
~i lunga a m. triceps brahial atinge fata profunda a m. deltoid in care se
distribuie. La acest nivel, n. axilar se divide in doua ramuri principale: 0 ramura
cranial a, motorie, ce trece cranial de tuberozitatea deltoidiana, distribuindu-se m.
cleidobrahial; 0 ramura descendenta, cutanata, care apare la marginea caudala a
deltoidului, dirijandu-se peste fata craniala a antebratului, intre ~anturile
antebrahiale craniale, medial ~i lateral pana in regiunea carpului. In traiectullui,
n. axilar emite ramuri senzitive articulatiei umarului, precum ~i ramuri motoare
pentru m. capsular, m. rotund mic, m. deltoid ~i m.cleidobrahial; ramura
senzitiva mentionata alT.'"axilar este denumita n. cutanat antebrahial cranial.
(N. cutaneus antebrachii cranial is)
N. musculocutanat (N. musculocutaneus) are originea asemanatoare
precedentilor in C7 ~i Cg. Originea principala este in C7. Dupa ce se izoleaza din
plex, caudal originii n. suprascapular, se dirijeaza ventro-caudal, pe fata laterala

a arterei axilare, sub care realizeaza un puternic schimb de fibre cu n. median
contribuind la formarea "ansei axilare". In traiectullui n. musculocutanat emite:
r. musculara proximala, r. musculara distala, n. cutanat antebrahial medial; (din
ansa axilara se desprinde nervul pentru pectoralul superficial).
R. musculara proximala, destinat inervarii m. coracobrahial ~i m. biceps
brahial, se izoleaza din musculocutanat in planul ansei axilare. Trece printre
portiunile m. coracobrahial impreuna cu a. circumflexa humerala craniala,
distribuindu-se direct mu~chilor mentionati. Dupa un traiect scurt, impreuna cu
n. median, in treimea mijlocie a bratului, cranial a. brahiale, n. musculocutanat
se desprinde de n. median impartindu-se intr-o ramura musculara distala ~i 0
ramura cutanata.
Ramura musculara distala se distribuie m. brahial, iar ramura cutanata,
dupa ce trece printre m. biceps ~i m. brahial, perforand fascia antebrahiala, apare
pe fata laterala a lancertului fibros al m. biceps unde formeaza n. cutanat
medial al antebratului (N. cutaneus antebrahii medialis). Ramurile principale
ale n. cutanat medial al antebratului insotesc venele cefalice, parcurgand fata
cranio-mediala a membrului, pana la nivelul metacarpului sub forma n.
metacarpian dorsal.
La rumegatoare, ramura senzitiva an. musculocutanat este mai puternica
~i dupa ce coboara la fata cranio-mediala a antebratului, dorsal regiunii carpului,
prezinta 0 anastomoza cu n. cutanat lateral al antebratului (din n. radial),
continuandu-se pe fata dorsala a metacarpului, medial de tendoanele extensorilor
prin n. digital dorsal comun III; participa in mare parte la constituirea n. digital
dorsal propriu, abaxial al degetului III.
Nervii extremitatii distale a membrului

Sunt reprezentati de trei nervi, radial, median ~i ulnar, ce se distribuie
mu~chilor extensorii ai articulatiilor cotului, carpului ~i falangelor (n. radial),
mu~chilor flexori ai carpului, pronatori ~i flexori ai falangelor (n. median ~i n.
ulnar) precum ~i bazei osoase a articulatii10r ~i pielii de la regiunea cotului,
inclusiv, in sens distal.
N. radial (N. radialis). Este eel mai voluminos nerv al plexului brahial, la
care participa prin patru radacini, respectiv C7, Cg, T 1 ~i T 2' cu predominenta
evidenta din Cg. Este denumit nervul extensorilor ~i al sensibilitatii regiunilor
dorsale a autopodiului toracic.
In spatiul conjunctiv axilar, n. radial este plasat caudal arterei brahiale,
dirUat ventro-lateral impreuna cu a. profunda a bratului, intre portiunile medial a
~i lunga a m. triceps brahial ~i fata caudala a humerusului. La acest nivel, nervul
emite ramurile musculare proximale destinate tuturor portiunilor m. triceps
brahial, pre cum ~i pentru m. tensor al fasciei antebrahiale ~i m. anconeu.
Ramurile musculare proximale inerveaza deci toti mu~chii extensori ai
articulatiei cotului. Dupa emiterea acestor ramuri, n. radial trece printre m.
triceps brahial ~i m. brahial in sens lateral, apoi intre portiunea laterala a m.
triceps brahial ~i insertia humeral a a extensorului carporadial; peste creasta
240 V. COlolan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen GanJii, V. Enciu
epicondilului lateral unde n. radial poate fi strivit accidental. Sub poqiunea lateraUi
a tricepsului brahial n. radial se divide intr-o ramura profunda ~i una superficiala.
Ramura profunda trece printre m. extensor carporadial ~i m. digital comun, pentru
, care emite ramuri motoare, apoi intre mm. extensor digital lateral ~i digital comun,
unde emite ramuri pentru m. extensor digital lateral ~i m. extensor carpoulnar,
dupa care se continua sub forma unui filet fin, acompaniat de a. colaterala radiala,
ce se termina in m. abductor lung al policelui.
Ramura superficiala perforeaza fascia brahiala sub marginea ventraIa a m.
triceps brahial (Intr-un punct situat in partea inferioara a treimii mijlocii a liniei
care une~te epicondilullateralla convexitatea marelui tubercul) ~i se imparte la
randul ei in doi nervi, respectiv n. cutanat lateral al bratului (N. cutaneus
brachii lateralis) distribuit in planul poqiunii laterale a tricepsului brahial ~i n.
cutanat lateral al antebratului (N. cutaneus antebrahii lateralis) care se
dirijeaza distal, pe suprafata mm. extensor digital comun ~i lateral, pana la
nivelul regiunii dorsale a carpului.
La rumegatoare n. radial emite ramuri motorii pentru toate portiunile m.
extensor digital comun. N. cutanat lateral al antebratului, lung ~i putemic, la fata
dorsala a carpului, prime~te fibre de la cutanatul antebratului medial apoi
parcurge marginea mediala a tendoanelor extensorilor unde se bifurca in nervii
digitali dorsali comuni II ~i III. N. digital dorsal comun II (contine ~i fibre din n.
cutanat antebrahial medial) emite nervii digitali dorsali proprii II ~i III abaxial,
iar n. digital dorsal comun III s~ termina in spatiul interdigital prin nervii digitali
dorsali proprii III ~i IV axiali. In spatiul interdigital 0 fina ramura interdigitala
realizeaza in sens palmar un schimb de fibre cu n. digital palmar comun III (Fig.
134).
La suine, n. cutanat lateral al antebratului se imparte in doua ramuri,
mediala ~i laterala, la extremitatea proximala a metapodiului. Ramura medialii se
continua cu n. digital dorsal comun II din care se desprind nervii digitali dorsali
proprii, abaxial ~i axial II ~i n. digital dorsal propriu III abaxial. Ramura laterala
se divide in nervii digitali dorsali comuni III ~i IV. N. digital dorsal comun III
parcurge spatiul intermetacarpian ~i se divide in ramuri terminale ce reprezinta
nervii' digitali dorsali proprii III ~i IV axiali. N. digital dorsal comun IV pe
marginea laterala a tendoanelor extensorilor prime~te anastomoza unei ramuri
dorsale din n. ulnar, dupa care se divide de asemeni in n. digital dorsal propriu
IV abaxial ~i n.digital dorsal propriu V axial. (Fig. 135).
La carnivore, ramura profunda motorie a n. radial emite filete ~i pentru
mu~chii supinatori. R. superficiala cutanata este voluminoasa ~i plasata alaturat
venei cefalice, se imparte in doua ramuri distincte, medial a ~i lateral ii, ce vor
forma in ultima instanta majoritatea nervilor digitali dorsali. R. mediala,
acompaniata de v. cefalica accesorie emite' initial in regiunea metapodiului n.
digital dorsal I abaxial, apoi n. digital dorsal comun I care prin bifurcare va
emite nn. digitali dorsaii proprii I ~i II, axiali ~i respectiv abaxiali. Ramura
laterala, mai dezvoltata, se imparte in nervii digitali dorsali comuni II, III ~i IV
care asemanator celor de la suine se ramificii in spatiile interdigitale in nn.
digitali dorsali proprii axiali ~i abaxiali ai degetelor II-V (Fig. 135).
FIG. 131. SCHEMA NERVILOR MEMBRULUI

TORACIC LA CAL
C6-8 ~i TI-T2- Ramuri ventrale ale nervilor rahidieni
participante la plexul brahial
a- Nn. pectorali craniali; b- N. suprascapular; c- N.
subscapular; d- N. musculocutanat; d'- Ramurile lui
musculare proximale; d" - Ramurile lui senzitive (N.
cutanat antebrahial medial); e- N. axilar; e' - Ramura
lui senzitiva (N. cutanat antebrahial cranial); f- N.
toracic lateral ~i Nn. pectorali caudali; 1'- N. toracic
lung; f"- N. toracic dorsal; g- N. radial; g'- Ramurile
lui musculare pentru m. triceps brahial; g"- Ramurile
lui senzitive (N. cutanat antebrahial lateral); h- N.
ulnar; h' - Ramura lui senzitiva proximala (n. cutanat
antebrahial caudal); h" - Ramura lui senzitiva distala
(N. dorsal al mainii); i- N. median; j- N. palmar
lateral; j' - N. palmar profund; j" - N. palmar medial; I-
Nn. digitali palmari proprii
242 v. COlofan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Canlii, v. Enciu
(3
2L _
9
fO _
1/ ""'<
FIG. 132. VASELE SI NERVII EXTREMITATII

MEMBRULUI TORACIC LA CAL
(FATA MEDIALA)
1,8- N. median; 2- A. brahialii; 3- V.brahialii; 4,11- N.
musculocutanat, r. distalii; 5- A., V. colaterala ulnarii;
5'- Cordonul vasculonervos ulnar; 6,9- V.cefalicii; 7- V.
transversa cubiti; 10- V. cefalicii accesorie; 12- A.
interosoasii comunii; 12 '- A. profunda antebralului; 13-
A. medianii; 14- R. palmarii din a. medianii pentru arcul
supracarpian; 16- A. radialii; 17- V. radialii; 18- N.
palmar lateral; 19- N. palmar medial; 20- A. digitalii
comunii II; 21- Anastomoza dintre nervii palmari; 22-
A. metacarpianii dorsalii 11; 23- Cordonul
vasculonervos digital propriu medial; 24- M biceps
brahial; 25- M tensor al fasciei antebrahiale; 26- M
brahial; 27- M flexor carporadial; 28- M flexor
carpoulnar; 29- M flexor digital superficial; 30-
Tendonul m. flexor digital superficial; 31- Lig.
pintenului; 32- N. digital palmar propriu
d-
b-
FIG. 133. VASELE SI NERVII

EXTREMIT ATII MEMBRULUI
TORACIC LA VAcA
(FATA PALMARA.)
a- N. palmar medial; b- A. palmara; c- V.
metacarpiana palmara II; d- R. superjiciala din
arcul palmar profund; e- N. digital palmar
propriu IV abaxial; f- N. digital palmar propriu
IV axial; g- A,. V.digitala palmara comuna III;
h- N digital palmar propriu III axial; i- A., V.
digitala palmara comuna II abaxiala; j- N.
digital palmar propriu III abaxial; 1- A., V.
digitala palmara proprie III abaxiala; 0- Arcul
palmar superjicial; p- A. interdigitala; m- N.
digital palmar propriu IV axial; n- V. digitala
palmara proprie IV abaxialii; r- A. digitala
palmara proprie IV axiala
244 Valentina Hri!cu, Carmen Gan!a, V.Enciu

EXTREMITATII MEBRULUI
TORACIC LA VAcA
(FATA DORSALA)
a- M extensor digital propriu III; b-
M extensor digital lateral; c- M.
extensor digital comun; d- A.
metacarpiana dorsala; e- N.
metacarpian dorsal (din anastomoza
rr. cutanate ale nervi/or radial ~i
musculocutanat; e '- N. digital dorsal
comun III; f- N. digital dorsal
propriu III abaxial; g- N. dorsal al
mainii (r. cutanata distala a n.
ulnar); h- N. digital dorsal propriu
IV abaxial; i- A. interdigitala; j- R.
dorsala a a. falangei proximale; 1-
Aa. digitale proprii dorsale III ~i IV,
axiale; m- Nn. digitali proprii
dorsali III ~i IV, abaxiali
Nervul median (N. medianus) este unul din cei mai gro~i nervi ai ple-
xului brahial la care participa £.fin doua radacini principale, Cg ~i T I' primind
inconstant fibre ~i din C7 ~i T2. In spatiul conjunctiv axilar el ocole~te marginea
medial a a a. axilare sub care, printr-un schimb de fibre cu n. musculocutanat
realizeaza "ansa axiladi", apoi se plaseaza la marginea craniala a arterei
brahiale pe care 0 acompaniaza pana pe fata mediala a articulatiei cotului unde,
acoperit de m. pectoral transvers, 'incruci~eaza oblic a. brahiala pentiu a se pIasa
caudal acesteia. In regiunea antebratului, n. median 'impreunii cu a. ~i v.
omonime, formeaza numitul "cordon median", 'in care nervul, plasat caudal
arterei, este a~ezat 'in spatiul conjunctiv dintre fat a caudalii a radiusului ~i m.
flexor carporadial. Proximal carpului se imparte in douii ramuri' terminale, una
medialii mai groasii sau n. palmar medial ~i alta lateralii sau n. palmar lateral.
In traiectul siiu, n. median emite: schimb de fibre prin ansa axilarii cu n.
muscuiocutanat; IT. articulare pentru fata medialii a cotului; IT. musculare, izolate
la extremitatea proximal a a antebratului, pentru m. flexor carporadial, m. flexor
profund ~i m. flexor superficial al falangelor, precum ~i pentru m. pronator
rotund; n. interosos antebrahial, destinat inervarii periostului oaselor antebra-
tului; 0 ramurii cutanata antebrahiala desprinsii inainte de bifurcarea lui terminalii
'in nn. palmari, se distribuie fetei mediale a carpului ~i metacarpului.
La cab aline, ramura terminala lateralii a n. median trece caudodistal pe
sub tendonul m, flexor carpoulnar ata~andu-se ramuri plamare a n. ulnar,
'impreuna cu care formeaza n. palmar lateral. (Fig. 132).
N. palmar lateral (N. palmaris lateralis s.n. digitalis palmaris communis
III) trece prin grosimea fasciei palmare a carpului impreunii cu a. colaterala
ulnara, apoi pe fata mediala a ligamentului pisimetacarpian, lateral de tendoanele
flexorilor falangieni. Sub ligamentul pisimetacarpian componenta ulnarii a pal-
marului lateral se desprinde ca n. palmar profund, destinat inerviirii m. inter-
osos median. In treimea distal a a metapodiului n. palmar lateral prime~te, intr-un
unghi foarte ascutit, ramura comunicantii de la n. palmar medial dupii care
insotqte partea lateralii a tendoanelor flexorilor, paralel cu v. digitala palmarii
comuna III. Pe fata lateralii a articulatiei buletului nn. palmari, lateral sau
medial se continua direct cu nn. digitali palmari comuni mediali sau laterali din
care se desprind trei ramuri principale, dorsala, intermediarii ~i palmara, precum
~i 0 ramura ce se distribuie regiunii pintenului. Cele trei ramuri ale nervului
digital coboarii in regiunea chi~itei in raport cu v. ~i a. digitalii proprie. Ramura
dorsala este plasatii inaintea v. digitale proprii cu un traiect oblic craniodistal,
spre bureletul cutidural, (coroanii) ~i fata dorsalii a chi~itei la care se distribuie.
Ramura intermediarii sau mijlocie are 0 origine comunii cu precedenta, este mai
subtire ~i plasatii intre v. ~i a. digitalii proprie. Se dirijeazii spre regiunea coroanei
unde realizeazii conexiuni cu 0 ramura coronarii, desprinsii din ramura palmarii
~i ramura dorsalii; se distribuie regiunii coroanei, podofilului, plexurilor
cartilaginoase extern ~i intern, precum ~i articulatiei interfalangiene proximale ~i
fundurilor de sac dorsale ale articulatiei interfalangiene dorsale.
Ramura palmarii sau n. digital palmar propriu reprezintii continuarea,
directii a n. palmar; situat caudal de a. digitalii el intretaie oblic in plan profund,
Nervul median (N. medianus) este unul din eei mai gro~i nervi ai ple-
xului brahialla care participa win doua radacini principale, Cg ~i T l' primind
inconstant fibre ~i din C7 ~i T2. In spatiul conjunetiv axilar el ocole~te marginea
medial a a a. axilare sub care, printr-un schimb de fibre eu n. musculocutanat
realizeaza "ansa axilara", apoi se plaseaza la marginea craniala a arterei
brahiale pe care a aeompaniaza pana pe fata mediala a articulatiei eotului unde,
acoperit de m. pectoral transvers, Incruci~eaza oblic a. brahiala pentru a se pIasa
caudal acesteia. In regiunea antebratului, n. median Impreuna cu a. ~i v.
omonime, formeaza numitul "cordon median", In care nervul, plasat caudal
arterei, este a~ezat In spatiul conjunctiv dintre fat a caudala a radiusului ~i m.
flexor carporadial. Proximal carpului se Imparte In doua ramuri,terminale, una
mediala mai groasa sau n. palmar medial ~i alta laterala sau n. palmar lateral.
In traiectul sau, n. median emite: schimb de fibre prin ansa axilara cu n.
muscuiocutanat; IT. articulare pentru fata mediala a cotului; IT. musculare, izolate
la extremitatea proximal a a antebratului, pentru m. flexor carporadial, m. flexor
pro fund ~i m. flexor superficial al falangelor, precum ~i pentru m. pronator
rotund; n. interosos antebrahial, destin at inervarii periostului oaselor antebra-
tului; a ramura cutanata antebrahiala desprinsa Inainte de bifurcarea lui terminala
In nn. palmari, se distribuie fetei mediale a carpului ~i metacarpului.
La cabaline, ramura terminal a laterala a n. median trece caudodistal pe
sub tendonul m. flexor carpoulnar ata~andu-se ramuri plamare a n. ulnar,
Impreuna cu care formeaza n. palmar lateral. (Fig. 132).
N. palmar lateral (N. palmaris lateralis s.n. digitalis palmaris communis
III) trece prin grosimea fasciei palmare a carpului Impreuna cu a. colaterala
ulnara, apoi pe fata mediala a ligamentului pisimetacarpian, lateral de tendoanele
flexorilor falangieni. Sub ligamentul pisimetacarpian componenta ulnara a pal-
marului lateral se desprinde ca n. palmar profund, destinat inervarii m. inter-
osos median. In treimea distala a metapodiului n. palmar lateral prime~te, Intr-un
unghi foarte ascutit, ramura comunicanta de la n. palmar medial dupa care
Insote~te partea lateral a a tendoanelor flexorilor, paralel cu v. digitala palmara
comuna III. Pe fata lateral a a articulatiei buletului nn. palmari, lateral sau
medial se continua direct cu nn. digitali palmari comuni mediali sau laterali din
care se desprind trei ramuri principale, dorsal a, intermediara ~i palmara, precum
~i a ramura ce se distribuie regiunii pintenului. Cele trei ramuri ale nervului
digital coboara In regiunea chi~itei In raport cu v. ~i a. digital a proprie. Ramura
dorsala este plasata Inaintea v. digitale proprii cu un traiect oblic craniodistal,
spre bureletul cutidural, (coroana) ~i fata dorsala a chi~itei la care se distribuie.
Ramura intermediara sau mijlocie are 0 origine comuna cu precedenta, este mai
sub tire ~i plasata Intre v. ~i a. digitala proprie. Se dirijeaza spre regiunea coroanei
unde realizeaza conexiuni cu a ramura coronara, desprinsa din ramura palmara
~i ramura dorsala; se distribuie regiunii coroanei, podofilului, plexurilor
cartilaginoase extern ~i intern, pre cum ~i articulatiei interfalangiene proximale ~i
fundurilor de sac dorsale ale articulatiei interfalangiene dorsale.
Ramura palmara sau n. digital palmar propriu reprezinta continuarea_
directa a n. palmar; situat caudal de a. digitala ellntretaie oblic In plan profund,
246 V C%fdn, R. Palidea, Valentina Hrifeu, Carmen Can/a. V Eneiu
ligamentul pintenului dirijandu-se spre procesul bazilar al falangei distale, emite

initial 0 lunga ramura destinata cuzinetului palmar dupa care patrunde in
profunzime spre articulatia interfalangiena distala unde emite: n. coronal', rr.
articulare, r. parietala (pentru corionul barelor ~i calcaielor), rr. soleare pentru
corionul talpii, pentru mica teaca sesamoidiena, falanga distala.
N. palmar medial (N. palmaris medialis s. n. digitalis palmaris communis
II) trece, la partea mediala a tendoanelor flexorilor, prin teaca palmara profunda
a carpului (canalul carpian) inclus intr-o cuta a sinovialei vaginale, apoi insote~te
margine a medial a a tendoanelor flexorilor in regiunea metapodiului, caudal a.
digitale comune II; emite pe traiect ramuri cut an ate ~i 0 lunga ramura, deta~ata
oblic in treimea mijlocie a tendoanelor, ce incruci~eaza superficial tendoanele
flexorilor, ramura comunicanta cu n. palmar lateral (Ramus communicans cum n.
palmaris lateral is). fn regiunea degetelor n. digital palmar comun II emite
acelea~i ramuri digitale proprii ca n. palmar lateral. (Fig. 132).
La rumegatoare, n. median la extremitatea distala a antebratului se
continua direct, prin teaca profunda palmara a carpului, pana in treimea mijlocie
a metapodiului, unde se divide intr-o ramura mediala ~i una laterala. R. laterala
reprezinta n. palmar lateral care intretaie superficial tendoanele flexorilor, in
sens lateral ~i se anastomozeaza cu 0 r. superficial a a ramurii palmare a n. ulnar.
R. mediala sau n. palmar medial, proximal articulatiei buletului, se divide in
nervii digitali palmari ai degetului III abaxial ~i respectiv axial. N. digital palmar
III abaxial emite 0 ramura pentru onglonul rudimental' medial. N. palmar lateral
ce contine fibre ~i de provenienta ulnara se imparte de asemeni in doua ramuri,
n. digital palmar IV axial ~i n. digital palmar IV abaxial, ramura abaxiala emite
de asemeni 0 ramura pentru onglonul rudimental' lateral. Nervii digitali palmari
axiali in extremitatea proximala a spatiului interdigital se unesc pe 0 distanta
scurta in n. digital palmar comun III care emite ramuri comunicante
interdigitale pentru nn. digitali dorsali axiali. (Fig. 133 ~i Fig. 134).
La suine, asemanator bovine lor, n. median patrunde prin teaca palmara a
carpului insotind tendoanele flexorilor ~i emite aici 0 r. laterala, comunicanta cu
ramura palmara a n. ulnar. La extremitatea proximal a a metapodiului se imparte
terminal intr-o ramura mediala (n. palmar medial) ~i 0 r. laterala (n. palmar
lateral) care, !'ntretaie superficial tendoanele flexorilor in sens lateral, realizand
o anastomoza inconstanta cu n. digital palmar comun IV din n. ulnar. Ramura
mediala sau n. palmar medial, dupa ce emite un n. digital palmar II excentric, se
continua cu n. digital palmar comun II care se divide in nn. digitali palmari
proprii II ~i III axial ~i, respectiv, abaxial. Ramura laterala emite in spatiul
interdigital al degetelor principale n. digital palmar cornun III
care, asemanator
rumegatoarelor, se divide terminal in nn. digitali palmari proprii axiali III ~i IV.
Ramura comunicanta cu n. ulnar participa la formarea n. digital palmar cornun
IV din care se VOl'na~te nervii digitali palmari proprii IV abaxial ~i V axial.
La carnivore, spre deosebire de suine, in interiorul tecii carpiene n.
median nu realizeaza anastomoza cu n. ulnar, se imparte la acest nivel initial in
doua ramuri, mediala ~i laterala. Ramura mediaEi se bifurca la randul ei in nn.
palmari comuni I ~i II, iar ramura laterala, dupa emiterea unei ramuri co-
Anatomia animate/OJ' domestice vol. III 247
municante cu r. mediala, se continua cu n. digital palmar comun III. Nervii

digitali palmari comuni I-III plasati superficial In spatiile interdigitale dupa ce
primesc filete comunicante de la nn. metacarpieni palmari, proveniti din ramura
profunda a n. ulnar, se divid terminal In nervii digitali palmari proprii, axiali ~i
abaxiali ai degetelor respective (I-IV).
Nervul ulnar (N. ulnaris). In plexul brahial, n. ulnar se na~te din unirea
unor radiicini provenite din T I ~i T 2' uneori ~i din Cs' La carnivore este unit la
origine cu n. median, de care se desprinde abia In treimea distala a bratului, este
mai subtire dedit n. median ~i se plaseaza caudal a. brahiale. Se dirijeaza oblic
ventrocaudal catre fata mediala a olecranului, nivel de la care este Insotit de a.
colaterala ulnara spre'regiunea caudal a a antebratului. In regiunea antebr~tului el
este plasat sub fascia regiunii Intre mm. extensor carpoulnar ~i flexor carpoulnar,
cranial de tendonul portiunii ulnare a flexorului digital profund. Proximal
pisiformului se continua prin doua ramuri terminale: r. dorsala ce se distribuie
regiunilor dorsolaterale ale autopodiului toracic; r. palmara, care participa la
formarea n. palmar lateral. In traiectul sau, n. ulnar emite urmatoarele ramuri: n.
cutanat caudal al antebratului, rr. articulare rr. musculare.
N. cutanat caudal al antebratului (N. cutaneus antebrachii caudalis) se
desprinde In treimea mijlocie a bratului la marginea craniala a m. tensor al
fasciei antebrahiale; trece Intre m. pectoral transvers ~i m. tensor al fasciei-
antebrahiale ajungand sub piele la 5 cm ventral de olecran, de unde ramurile lui
se distribuie divergent, epifascial, pe fetele caudolateralii ~i medialii a
antebratului ~i carpului. Ramurile articulare destinate diverticulelor sinoviale
caudal ~i caudomedial ale cotului, se desprind sub m. anconeus. Dupa emiterea
aces tor ramuri, n. ulnar traverseaza insertia ulnarii a m. flexor carpoulnar, caudal
de epicondilul medial, unde emite ramuri musculare, ce se distribuie mm. flexor
superficial al falangelor, flexor profund ~i flexor carpoulnar.
Ramuia terminala dorsala, denumita ~i nervul dorsal al mainii, se deta~a
Intre tendoanele insertiei distale ale m. extensor carpoulnar printre care apare
superficial, perforand fascia, dorsal pisiformului, pentru a se distribui In mod
diferit regiunilor dorsolaterale ale autopodiului. La rumegatoare ~i suine se
continua distal cu n. digital dorsal abaxial IV.
Ramura palmara a n. ulnar trece prin compartimentul lateral al micii teci
palmare a carpului Insotit de a. colaterala ulnara pana sub carp, unde se divide
Intr-o r. profunda ~i una superficiala.
Ramura profunda la to ate speciile inerveaza mm. interoso~i ~i scurti ai
autopodiului, iar ramura superficiala contribuie prin conexiune la formarea n.
palmar lateral sau a n. digital palmar comun IV (suine ~i carnivore).
La cab aline, n. cutanat antebrahial caudal este dezvoltat ~i apare sub piele
la 5 cm ventral de olecran. Ramura dorsala a ulnarului apare superficial, In
centrul unei mici depresiuni triunghiulare, plasata proximal pisiformului, Intre
tendoanele de insertie carpiana ~i metacarpi ana a extensorului carpoulnar, se·
distribuie fetei laterale a autopodiului pana la nivelul buletului. Ramura palmara
a n. ulnar proximal pisiformului prime~te 0 ramura comunicanta de la n. median
~i formeaza n. palmar lateral. Sub ligamentul pisimetacarpien acesta emite n.
248 V. COlolan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Can/a, V. Enciu
palmar pro fund, distribuit preponderent interososului median ~i fetei palmare a

metacarpelor prin nn. metacarpieni palmari, medial ~i lateral, care contribuie ~i
la inervarea fundului de sac palmar al articulatiei buletului.
La rumegatoare, n. cutanat antebrahial caudal este asemanator celui de la
ecvine. Ramura dorsala a ulnarului este insa mult mai lunga ~i se continua pe
partea dorsolaterala a autopodiului cu n. digital dorsal comun IV din care se vor
desprinde terminal n. digital dorsal propriu IV abaxial ~i n. digital dorsal propriu
V. Ramura palmara a n. ulnar sub carp emite n. palmar pro fund pentru m.
interosos median dupa care, insotind tendoanele flexorilor pe partea laterala,
realizeaza conexiune cu n. palmar lateral din n. median participand astfel ]a
structurarea nervului digital palmar comun IV ~i respectiv nn. palmari proprii, V
~i IV axiali ~i abaxiali.
La suine, ramura dorsaUi a n. ulnar se bifurca pe partea dorso]atera]a a
carpului intr-o ramura laterala ce se continua cu n. digital dorsal V abaxial ~i 0
ramura mediala, care dupa ce prime~te 0 ramura comunicanta de la n. radial, se
continua cu n. digital dorsal comun IV din care se vor na~te nn. digitali dorsali
proprii IV ~i V, abaxial ~i axial. Ramura palmara a n. ulnar prime~te 0 ramura
comunicanta de la n. median in regiunea carpului ~i emite la randul ei 0 ramura
profunda pentru mu~chii interoso~i. Ramura superficiala, dupa ce emite n. digital
palmar propriu V abaxial, se continua cu n. digital palmar comun IV care emite
terminal nn. digitali palmari proprii V axial ~i IV abaxial.
La carnivore, r. dorsala a n. ulnar apare proximal pisiformului, intre
tendoanele de insertie carpiana a mm. extensor carpoulnar ~i flexor carpoulnar,
se continua cu n. digital dorsal propriu V abaxial. Ramura palmara se divide
proximal carpului intr-o r. profunda, foarte groasa, ~i 0 ramura superficiala.
Ramura superficiala se comporta asemanator ramurii palmare a n. ulnar la porco
Ramura profunda unnare~te un traiect curb lateromedial, satelita arcului palmar
profund, din care se deprind 0 multitudine de ramuri motorii pentru toti mu~chii
scurti ai autopodiului, precum ~i ramuri lungi, reprezentand nn. metacarpieni
palmari (II-V) care in extremitatea distala a spatiilor intermetacarpiene se
conecteaza la nn. digitali palmari comuni (I-IV). (Fig. 135).
2.2.2.2.3. Ramurile ventrale ale nervilor toracali sau nervii intercostali

(Nn. intercostales)
Nervii intercostali sunt p]asati la marginea caudala a fiecarei coaste,
dispunandu-se initial intre mm. intercostali, apoi intre m. intercostal intern ~i
fascia endotoracica insoti~ de cordonul vascular intercostal pana in apropierea
articulatiei condrocostale. In cordonul intercostal cea mai indepartata formatiune
de marginea coastei este n. intercostal, urmat de a. intercostala dorsala ~i apoi de
. tercos ta 1~a (" n.a.v ..")
V. 10
Fiecare n. intercostal emite pe traiect ramuri musculare pentru mm. inter-
costal intern, intercostal extern, dintat dorsal ~i transvers al coastelor, precum ~i
ramuri cutanate, laterale ~i ventrale.
Ramura motorie pentru m. intercostal extern este lunga ~i subtire ~i situata
intre mm. intercostali. Ramuri]e pentru m. intercostal intern se desprind succesiv
a.
---e:
h
--g
FIG. 135. SCHEMA

DISTRIBUnEI NERVILOR
EXTREMIT AnI MEMBRULUI
TORACIC LA'CAINE, PORC $1
RUMEGATOARE
A- FATA DORSALA; B- FATA
'PALMARA '
a- R. superflcialii din n. radial; b- R.
super{icialii din n. muscu/ocutanat, b '-
R. cutanatii distalii a n. ulnar; c- Nn.
digitali dorsali comuni II, II!, IV; d- Nn.
digitali dorsali proprii; e- N. palmar
medial; 1- N. palmar lateral; g- Nn.
digitali palmari comuni I!, Ill, IV; h- Nn.
digitali palmari proprii
fj
250 V. COlolan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Gan/a, V. Enciu
la nivele diferite. Ramurile cutanate laterale sunt ramuri perforante proximale,

izolate in extremitatea ventraUi a treimei mijlocii a spatiului intercostal. Se
distribuie pielii regiunilor toracale ~i abdominale. Ramurile cut an ate laterale ale
nervi lor intercostali II-IX cu ramuri de conexiune din n. toracic lateral formeaza
plexul intercostobrahial, din care se desprind filete senzitive pentru regiunea
tricipitala ~i filete motorii pentru m. pielos omobrahial.
Ramurile cutanate ventrale sau perforante distale se deta~eaza in planul
articulatiilor condrocostale, la coastele sternale ~i apoi in sens caudal, pe
traiectul unei linii ce se continua spre patela. Primele patru ramuri se distribuie
m. pectoral ascendent, apoi in m. drept abdominal ~i in m. oblic extern, ajung
subcutan unde se rami fica in pielea regiunii. Ultimul nerv intercostal denumit ~i
n. costoabdominal, trece caudal de ultima coasta intr-o direqie oblica ventro-
caudal spre marginea lib era a primului proces transvers lombar, apoi coboara in
musculatura abdominala ventrala, distribuindu-se in pie lea regiunii. Se remarca
la femelele cu marne Ie pectorale ~i abdominale ramuri mamare laterale desprinse
din ramura descendenta a ramurii laterale, pre cum ~i ramuri mamare mediale
desprinse din ramura cutanata ventral a ann. intercostali respectivi.
~\ Ramurile2.2.2.2.4.
ventrale Ramurile ventrale
ale nervi lor lombarialeemit
nervilor lombari
conexiuni reciproce in sens
cranial ~i caudal rezulHind un lung plex lombar care prin conexiunile realizate cu
ramurile ventrale sacrale formeaza plexullombosacral (Plexus lumbosacralis).
Din punct de vedere didactic, cele doua parti ale plexului se descriu separat,
plexul 10mbar ~i plexul sacral. Fiecare din ele prezinta la randul lor cate 0
portiune craniala ~i 0 portiune caudala.
Plexullombar cranial (Plexus lumbalis cranialis)

Este format din ramurile ventrale de la primele trei sau patru perechi de
nervi lombari. Din el se desprind filete pentru musculatura psoatica ~i m. patrat
al lombelor, musculatura peretilor laterali ai abdomenului ~i pielea regiunii.
Acest plex este alcatuit din urmatorii nervi: n. iliohipogastric (.cranial ~i caudal
la speciile cu 7 vertebre lombare), ujlioinghfnal, n. cutanat femurallateral.
Ramurile pentru mu~chii abdominali supenori sunt scurte, epuizandu-seln
musculatura iliopsoatica ~i m. piitrat allombelor, de la prima la a cincea pereche
lombara . .)
verte~ervul iliohipo~~N.
re lombare iliohypogastricus)
in cranial ~i caudal, dublat alaprimei
este 0 ramura ventrala speciileperechl
cu 7
lombare; se dirijeaza lateral, printre procesele transverse lombare I ~i II, apoi
prin apropierea varfului procesului transvers al celei de a doua vertebre lombare;
intre mm. marele psoas ~i patratullombelor se dirijeaza ventral, subperitoneal,
unde se imparte intr-o ramura ventrala ~i una laterala.
Ramura ventral a trece oblic printre peritoneu ~i m. transvers al abdome-
nului pana in regiunea inghinala; emite ramuri pentru mm. transvers al abdo-
menului, drept abdominal ~i oblic intern. Uneori, se une~te cu 0 ramura ventrala
a n. ilioinghinal ~i trece prin inelul inghinal pentru a inerva furoul, scrotul ~i
sferturile craniale ale mamelei.

Ramura laterala trece pe fata extern a a m. transvers al abdomenului, apoi
printre mm. abdominali oblici plasandu-se I'n ultima instanta I'ntre m. oblicul
extern ~i pielosul trunchiului pe care 11perforeaza, distribuindu-se pietii pe 0
suprafata alungita, I'naintea marginii m. tensorului fasciei lata, pe 0 latime de 10-
12 cm.)
~ervul
.
ilioinghinal (N. ilioinguinalis) este 0 ramura ventrala a celui de al
doilea nerv lombar care traverseaza spatiul dintre procesele transverse lombare
II ~i III, oblic spre marginea tibera a procesului transvers lombar III, com-
portandu-se asemanator cu precedentul. Emite ramuri musculare pentru mu~chii
abdominali superiori ~i mu~chii flancului; se trifurca subperitoneal dand nn.
inghinali (sau spermatici externi) din care 2 laterali ~i unul median. Nervii
inghinati externi denumiti ~i nn. genitofemuralii (N. genitofemor'!;lis), sunt
formati preponderent din fibre din LJ I'mpreuna cu fibre din L2 ~i L4' Inca de al
origine este alcatuit din doua ramuri, craniala ~i caudala. Ramura craniala, dupa
ce emite filete pentru m. oblic intern al abdomenului, trece prin traiectul inghinal
~i inerveaza fumul, scrotul ~i 0 parte a pietii din partea mediala a coapsei.
Ramura caudala se I'mparte I'n doua ramuri care, dupa ce ies prin inelul inghinal
superficial I'mpreuna cu cordonul testicular, emite filete pentru m. cremaster
extern, cordonul testicular, scrot ~i furou. La femele, ramura caudala I'nsote~te a.
pudenda extern a la nivelul mamelei. Ramura cutanata laterala an. ilioinghinal se
distribuie unei zone I'nguste, situata caudaltiniei care une~te tuberculul coxal cu
patela, traiectul ~i distributia ramurilor inghinale variaza interspecific ~i
indiyidu~
(N. cutanat femurallateral (N. cutaneus femoris lateralis), provine din
ramurTfe ventrale LJ ~i L4' Dupa ce trece printre mu~chii psoa~i, pentru care
emite filete motorii, se dirijeaza ventrocranial I'nsotind a. circumflexa iliaca
profunda spre unghiul extern al iliului, I'ncruci~iind dorsal nn. ilioinghinali. Sub
tuberculul coaxal, nervul perforeaza m. oblic abdominal intern plasandu-se la
fata mediala a m. tensor fasciei lata, I'mpreuna cu ramura descendenta a a.
circumflexe iliace profunde, pana I'n planul fetei craniale a rotulei; inerveaza
pielea din regiunea craniomediala a coapsei, craniala ~i laterala a regiunii
genunchiului. Ramurile de anastomoza _~,e carf Ie emite pentru L2 permit

participarea lui la formarea nn. ilioinghin~ ~
Y;;::ullombar caudal (Plexus lumbalis caudalis)
f Este format din ultimele trei perechi ventrale lombare care realizeaza
conexiuni cu Sj ~i LJ; formeaza I'mpreuna un puternic plex lombosacral din care
se vor desprinde nervii destinati membrului pelvin. Din plexullombar caudal,
tcsiHura nervoasa voluminoasa plasata I'ntre mu~chii psoa~i, se desprind doi
nervi, n. femural ~i n. obturator.
~. femoralis) cel mai voluminos nerv al plexului lombar
provine din ramurile ventrale LJ-L6 cu preponderenta din L4 ~i Ls' Se orienteaza
caudoventral, printre mm. psoas mic ~i psoas mare; sub fascia lomboitiaca ~i fata
252 v. corofan, R. Palicica, Valentina Hrifcu. Carmen Gon{a. V. Enciu
laterala a m. sartorius, patrunde prin inelul femural intre m. dreptul femural ~i m.

vast medial distribuindu-se cvadricepsului femura!. In apropierea originii lui se
deta~a ramuri musculare proximale sau n. iliomuscular (N. iliomuscularis s. rr.
musculares proximales) destinate inervarii musculaturii iliopsoatice. Alte ramuri
musculare destinate m. sartorius, m. pectineu, m. capsular ~i portiunii craniale a
N. saCen
m. racilis, (N. saphenus)
denumite se desprinde
n. saCen accesoriu din n. femural
se desprind din n. in extremitatea pro-
safev
ximal'fatrtgonului femural sub m. sartorius. Dupa ce emite n. safen accesoriu,
nervul se alatura a. ~i v. safene, parasind varful trigonului femural pe fata
mediala a coapsei. Traverseaza fascia femurala medial a devenind subcutan ~i se
repartizeaza divergent in sens distal, piehi de pe felele medial a a coapsei,
gambei, jaretului ~i metatarsului pana la nivelul buletului, cateva ramuri
inconjoara marginea craniala a gambei ~i ajung pe fata craniolaterala a acesteia.
Traiectul n. femural, la marginea craniala a coxalului prin inelul femural,
paralizia
constituie caracteristica
un factor de risc;
am. in
cvadriceps
abducliile femurV
exageralf ale coapsei se poate produce
~. obturator (N. obturatorius) rezulta din convergenta ramurilor ventrale
L4-L6' Se orienteaza caudoventral pe fata mediala a aperturii pel vine craniale
spre gaura obturata, prin care iese din cavitatea pelvina pentru a se distribui
musculaturii adductoare a coapsei: m. pectineu, mm. adductori, m. gracilis, mm.
obturatori, intern ~i extern. Traiectul n. obturator prin apertura pelvina craniala
constituie de asemeni un factor de risc, in manoperele medicale din timpul
parturitiei,
adductorilor. ditLa ~i in abductiilen. obturator
rumegatoare, forlate producand paralizia
nu este insotit caracteristica
de artera omonimU~ ~
La suine, n. safen este mai dezvoltat ~i se prelunge~te pana in regiunea
autopodiala unde, printr-o ramura laterala, realizeaza anastomoze cu n. fibular
superficial, participand astfella formarea nn. digitali dorsali ai degetului II ~i
contribuie ~i la formarea n. digital dorsal excentric al degetului III.
La carnivore, in regiunea autopodWlui ramurile distale ale n. safen sunt
asemanatoare celor de la suine. \.
/'\ Prin numeroasele2.2.2.2.5.

conexiuni
RaVnuriIe
realizate,ventrale
ramurileventrale
sacrale sacrale constituie
un plex sacral cranial ~i unul cauda!. Plexul sacral cranial la care concura
ramurile S]-S2 cu conexiuni de la S6 ~i S3 este foarte voluminos ~i reprezinta
portiunea caudala a unui veritabil plex lombosacral din care se VOl' forma cei mai
volumino~i ~i lungi nervi ce se distribuie membrului pelvin;
~\ ?ste reprezentat
Plexul sacral
de 0 lama
cranial
nervoasa
(Plexuslata,sacralis
proven ita
cranialis)
din tesatura ramurilor
ventrale S] ~i S2 cu conexiuni de la L6 ~i S3' plasat la fata mediala a ligamentului
sacroischiatic, denumit ~i plex ischiatic sau trunchiul lombosacral (Plexus
ischiadicus s. truncus lumbosacralis), din ele se desprind nervii: gluteul cranial,
gluteul caudal, cutanat femural caudal, n. ischaitic. (Fig. 136).
Anatomia animalelor domestice vol. II! 253
FIG. 136. SCHEMA DISTRIBUTIEI NERVILOR MEMBRULUI PELVIN LA CAL

1- Mm. abdominali superiori; 2- M. glutaeus superficialis; 3- M. piriformis; 4- M. obturator
intern us; 5- M. semimembranaceus; 6- M. ilicus; 7- M. sartorius; 8- M. gracilis; 9- M.
quadriceps femoris; 10- M. obturator extern us; 11- M. pectineus; 12- M. adductor minor; 13- M.
adductor major; 14- M. gracilis
a- N. iliohypogastricus; b- N. ilioinguinalis; c- N. cutanells femoris lateralis; d- N. spermaticlls
externus; e- N. femoralis; e '- N. saphenus; f- N. obturatorius; g- N. cutaneus femoris caudalis;
j- N. pudendlls; l- N. haemorrhoidalis; m- N. glutaeus cranialis
Fiecare ramura sacrala emite cate 0 comunicata alba ~i prime~te, de ase-

meni, cate 0 comunicanta cenu~ie de la lantul ganglionar paravertebral, precum
~i ramuri comunicante pentru plexul pelvin, desprinse mai ales din 82-83,
N. gluteu craniaL(N. gluteus craniaIis) se formeaza din L6 ~i 8 I ~i se
deta~a din partea craniala a plexului, sub forma unui manunchi de ramuri care
parase~te cavitatea pelvina prin partea craniala a marii gauri ischiatice,
acompaniat de artera ~i vena omonima. La cabaline inerveaza: portiunea craniala
a m. gluteu superficial; m. tensor al fasciei lata; mm. gluteu mijlociu, gluteu
profund ~i accesoriu. ]
r--N.
~lex1.fnl1,gluteu cauirafventrocaudal
dlrijandu-se (N. gluteus caudaIis) se deta~a
la marginea dorsaladina bordura caudala a
lig. sacrotuberos
Impreuna cu artera omonima, pe fata profunda a m. gluteu mijlociu. La acest
nivel, se imparte In doua ramuri, din care una dorsala ce se distribuie portiunii
craniale a m. biceps femural, portiunii caudale a m. gluteu superficial ~i m,
piriform, ~i una ventrala ce emite 0 ramura comunicanta pentru n. cutanat
254 V. Cololan, R. Paliciea, Valentina Hrileu, Carmen GOnia, V. Enciu
femmal caudal distribuindu-se apoi extremitatii proximale a m. semitendinos.

N. cutanat femural caudal (N. cutaneus femoris caudalis) se izoleaza
tot dinmarginea caudala a plexului, ventral de originea precedentului, pe fata
laterala a lig. sacrosciatic, unde face schimbul de fibre cu n.pudend, se dirijeaza
oblic ventrolateral spre tuberozitatea ischiatica unde trece printre m. biceps
femmal ~i semitendinos ajungand subcutan, unde se ramifica in regiunea caudala
a coapsei ~i crupei formand zona senzitiva cluniala caudala. Schimbul de fibre
realizat cu n. plldend.face ca zona c1uniana caudala sa devina 0 zona reflexogena
a sferei sexuale . ..J~
~ischiatlc san sciatic (N. ischidicus)
Apare ca 0 continuare directa a plexului ischiatic reprezentand cel mai
dezvoltat nerv din corp, cu radacini principale in L6 ~i Sl ~i conexiuni cu Ls ~i
S2' Parase~te cavitatea pelvina prin marea gaura ischiatica, trecand oblic
caudoventral pe partea laterala a lig. sacrospinotuberos ~i marginea superioara a
m. gluteu pro fund, se recurbeaza ventral, caudal articulatiei coxofemurale,
patrunzand in numita "teaca sciatica" (formata de lama profunda a fasciei lata),
intre mm. caudali ai coapsei, unde se divide terminal in n. tibial ~i n. fibular. In
poqiunea lui proximala, n. ischiatic emite ramuri pentru mu~chii: gluteul
pro fund, gemeni, piitratul femural, portiunea flabeliforma a m. obturator intern,
pre..5JllXl
\~. ~itibial
ramuri(N.pentru articulatia
tibialis). Initial, coxofemurala. (Fig. 13Z2.J
n. tibial ~i n. fibular c.,.omunsunt aliiturati in
teaca sciatici: in profunzimea regiunii femurale caudale, intre mm. biceps,
semitendinos ~i semimembranos pana in spatiu1 popliteu, unde in planul insertiei
proximale a mm. gastrocnemieni se despart definitiv. N. tibial este mai gros ~i
plasat caudal fat a de n. fibular.
In extremitatea proximal a a tecii sciatice, caudal articulatiei coxofemurale,
emite ramuri musculare proximale (Rami musculares proximales) care se
trifurca, distribuindu-se in mm. biceps femural, semitendinos ~i semimembranos.
In treimea mijlocie a spatiului sciatic, din n. tibial se desprinde]!. cutanat sural
. caudal (N. cutaneus surae caudalis) denumit ~i n. safen lateral. Aceasta ramura
.••..
senzltlV'a coboara pe fata lateraUi a m. gastrocnemian unde prime~te 0 ramura
comunicanta de la n. cutanat sural dorsal, apoi insote~te v. safena laterala la
bordura craniala a corzii jaretului, pe fata laterala a tarsului ~i metatarsului. Prin
numeroase ramuri pe care Ie emite, n. cutanat sural caudal asigura sensibilitatea
pielii din regiunile caudolaterale ale gambei, tarsului ~i metatarsului.
La rumegatoare, in afara conexiunilor multiple pe care Ie realizeaza cu n.
cutanat sural cranial, nervul se continua distal in regiunea metatarsului unde
realizeaza conexiuni cu n. plantar lateral.
In planul spatiului conjunctiv, popliteu, inaintea emiterii ramurilor muscu-
lare distale, n. tibial emite ramuri pentru capsula articulara femurotibiala.
'--- acestuia
cnemian, printre
Ramurile
mu~chii
m. solear,
La rumegatoare,
gastrocnemieni;
popliteu,
muscularedesprinderea
sunt destinate
mm. flexorii superficial
distale se ramurilor
izoleaza din
musculare
inervarii:
si l2.r~nd
n. tibial distale
m. gastro-
ai falanlL.-
la nivelul
se tace
angajarii
',_
la 3-4 ~~ '
cm in profunzimea spatiului dintre mm. gastrocnemieni. La acest nivel, n. tibial
Anatomiaanimalelor domestice vol. III 255
-.
FIG. 137. SCHEMA NERVILOR MEMBRULUI

PEL VIN LA ECVINE
1- Plexullombar caudal; 2- Plexul sacral cranial; 3-
Plexul sacral caudal; 4- N. femural; 4'- R. proximale
musculare ale n. iliomuscular; 5- N. obturator; 6- N.
safen; 7- N. ischiatic; 8- N. tibial; 8'- R. musculare
proximale; 9- R. musculare distale; 10- N. fibular
comun; 11- N. fibular superficial; 12 -N. fibular
profund; 13- N. cutanat sural lateral; 14- N. cutanat
sural caudal; 15- N. gluteu caudal; 15 '- N. gluteu
cranial; 16- N. cutanat femural caudal; 17- N. pudend;
18- N. hemoroidal; 19- N. plantar lateral; 20- N.
plantar medial; 21- N. digital plantar propriu; 22- R.
intermediara; 23- R. dorsala
256 v COfofan, R. Palicica, Valentina Hrifcu, Carmen Ganfii, V Enciu
f.
9
FIG. 138. NERVII

MEMBRULUl PELVIN LA
RUMEGA. TOARE
(Dupa V. Enciu)
A- Nervii autopodiului pelvin:
a- Fafa dorsala ; b- Fafa plantara
1- N. fibularis profundus; 2- N.
fibularis superficialis; 3- N. meta-
tarseus dorsalis profundus; 4- N.
metatarseus dorsalis superficialis; 5-
Nn. digitales dorsales; 6- N. tibialis;
7- N. plantaris lateralis; 8- N. plan-
taris medialis; 9- Nn. digiti pedis
plantares; 10- N. fibularis
B- Nervii acropodiului pelvin:
a- Fata dorso-laterali'i; b- Fata me-
dio-piantara .
1- N. fibularis profundus; 2- N. fibu-
laris superficialis; 3- N. plantaris
lateralis; 4- N. plantaris medialis; 5-
N. dorsalis medialis digiti III; 6- N.
digitalis dorsalis communis; 7- N. dorsalis latera/is digiti IV; 8- N. plantaris medialis digiti III;
9- N. plantaris digitalis communis
C- Nervii acropodiului pelvin - fafa axiala
1- N. fibularis profundus; 2- N. dorsalis digitalis communis; 3- N. plantaris digitalis communis
-~-------------
pare ca emite 5 ramuri. In sens craniocaudal, acestea se distribuie astfel: 1 -

pentru m. gastrocnemian lateral; 2 - pentru mm. gastrocnemian lateral ~i flexorul
superficial; 3 - pentru m. flexor profund ~i m. popliteu; 4 - continuarea directa
a n. tibial pentru nn. plantari; 5 - pentru m. gastrocnemian medial. In operatia de
paralizie spastica pentru denervarea gastrocnemienilor se seqioneaza ramurile
1,2 ~i 5.
Dupa ce a trecut printre bunile mu~chiului gastrocnemian, n. tibial se
situeaza la marginea craniomediala a corzii jaretului, caudal flexorului pro fund,
acoperit de fascia gambei pana la extremitatea distala a regiunii, unde se bifurca
terminal in cei doi nn. plantari, medial ~i lateral. In treimea mijlocie a gambei,
n. tibial emite, ins a 0 ramura senzitiva (N. cutaneus tarsalis medialis) ce perfo-
reaza fascia gambiera ~i se distribuie regiunii mediale a tarsului ~i metatarsului
interferandu-se cu zonele cut an ate ale n. safen ~i n. plantar medial.
N. plantar medial (N. plantaris medialis), mai dezvoltat, se dirij eaza
direct prin teaca plantara profunda insotit de artera ~i vena omonima. In regiu-
nea metatarsului este acompaniat la marginea mediala a tendoanelor flexorilor
digitali de v. digitala comuna II
~i ramura superficiala din arcul arterial plantar
pro fund. In extremitatea proximal a a treimii mijlocii a metatarsului, el emite 0
ramura comunicanta, oblica ~i superficiala, pentru n. plantar lateral, dupa care se
dirijeaza spre articulatia buletului un de se termina prin nn. digitali plantari.
N. plantar lateral N. plantaris lateralis), dupa ce a strabatut teaca plan-
tara ro un a, emlte 0 ramura profunda (N. plantar profund) pentru m. interosos
median, precum ~i nn. metatarsieni plantari care insotesc aa. metatarsice plantare
II ~i III.
Fiecare nerv plantar, proximal de articulatia buletului se continua terminal
cu nn. digitali plantari, in numiir de trei, care au 0 topografie ~i distributie
asemanatoare celor de la membrul toracic.
La rumegatoare, n. plantar medial in treimea mijlocie a metatarsului se
bifurca terminal in: n. digital comun III, n. digital comun II. N. digital comun III
inconjoara superficial tendoanele flexorilor angajandu-se in spatiul interdigital
unde prime~te 0 ramura de conexiune de la n. fibular profund, dupa are se
bifurca in nn. digitali plantari proprii axiali III ~i IV. N. digital comun II emite
in planul onglonului rudimentar n. digital plantar propriu II, dupa care se
continua cu n. digital plantar propriu III abaxial, acesta din urma emite 0 ramura
comunicanta cu n. digital dorsal propriu III abaxial. (Fig. 138 A, B, ~i C).
N. plantar lateral, dupa ce prime~te ramura de conexiune de la n. safen~i
emite n. plantar profund, se continua cu n. digital plantar comun IV care adesea
emite 0 ramura comunicanta superficiala pentru n. digital plantar comun III;
dupa emiterea acestei ramuri, se termina prin nn. digitali plantari proprii V ~i
respectiv IV abaxial. De retinut anastomozele realizate intre nervii digitali plan-
tari proprii cu nervii dorsali, ceea ce va necesita un sistem adecvat de anestezie.
(Fig. 138).
La suine, n. plantar medial este mult mai dezvoltat decat congenerullui
~i dupa parcurgerea tecii plantare a tarsului se ramifica terminal in 4 ramuri: doi
nervi digitali plantari comuni, II ~i III doua ramuri de conexiune, mediala ~i
------------------------~.---
258 V. C%lan, R. Palicica, Valentina Hri/cu, Carmen Gan/ii, V. Enciu
lateraUi. N. digital plantar comun IIse bifurca terminal prin nn. digitali plantari
proprii II axial ~i propriu III abaxial. N. digital plantar comun III se bifurca in
nervii digitali plantari proprii axiali, III ~i IV. Ramura de conexiune mediala este
o ramura lunga emisa de n. digital plantar comun II
c::tre, impreuna cu n. safen,
se continua cu n. digital plantar propriu IIabaxial. Ramura de conexiune laterala
se desprinde din n. digital plantar comun III pentru n. digital plantar comun IV.
(Fig. 139).
N. plantar lateral dupa desprinderea n. plantar pro fund, emite un n. digital
plantar propriu V abaxial, dupa care se continua cu n. digital plantar comun IV;
aceasta prime~te ramura de conexiune amintita de la n. plantar medial ~i se
ramifica terminal in n. digitali plantari proprii V axial ~i respectiv IV abaxial.
(Fig. 139).
La carnivore, n. plantar medial, dupa ce emite n. digital plantar propriu II
abaxial, se ramifica succesiv in trei nn. digitali plantari comuni (II, III ~i IV),
care la nivelul extremitatii distale a metatarselor vor primi anastomoza nn.
metatarsieni plantari, dupa care fiecare se bifurca terminal in nn. digitali plantari
proprii, axiali ~i abaxiali, ai degetelor II, III, IV ~i V. (Fig. 140).
N. plantar lateral la extremitatea proximala a metatarselor distribuie mai
multe ramuri mediale pentru mu~chii interoso~i ~i scurti ai autopodiului, dupa
care ramura lateral a va emite de asemeni, succesiv, trei nn. metatarsieni plantari,
II, III ~i IV care, la extremitatile distale ale spatiilor interosoase respective se
vor anastomoza la nn. digitali comuni plantari corespunzatori, proveniti din n.
plantar medial. Dupa emiterea nn. metatarsieni, n. plantar lateral se continua cu
un filet fin, reprezentat de n. digital plantar propriu V abaxial. (Fig. 140).
N. fibular cornun (N. fibularis communis). In treimea mijlocie a tecii
sciatlc'e emite 0 ramura senzitiva laterala, reprezentata de n. cutanat sural lateral.
N. cutanat sural lateral (N. cutaneus surae latera lis) se dirijeaza lateral,
printre fasciculele portiunii posterioare a m. biceps femural, unde se ramifica
divergent, epifascial, distribuindu-se unei zone cutanate corespunzatoare partii
laterale a bicepsului, caudal zonelor cutanate ale nn. ilioinghinal ~i cutanat fe-
mural lateral ~i distal, zonei cutanate femurale caudale; aria senzitiva se prelun-
ge~te ~i in treimea mijlocie a fetei laterale a gambei; pe fat a laterala am. gastro-
cnemian lateral emite 0 ramura comunicanta, pentru n. cutanat sural caudal.
Dupa emiterea ramurii senzitive, n. fibular comun trece printre mm.
gastrocnemian ~i biceps femural, oblic in sens ventrocranial, spre extremitatea
craniala a fibulei, unde se divide sub fascia gambei in n. fibular superficial ~i n.
fibular profund. Proximal de bifurcatia terminala emite ramuri pentru articu-
latiile femurotibiopatelara, tibiofibulara ~i ramuri cutanate zonale. (Fig. 142).
N. fibular su}?erficial {N. fibularis superficialis) este 0 ramura prepon-
derent senzitiva care dupa ce parcurge un traiect subfascial, intre mm. extensor
digital lung al piciorului ~i extensor digital lateral, pana in extremitatea distala
a treimii mijlocii a gambei, perforeaza fascia gambiera devenind subcutan
distribuindu-se fetei craniolaterale a gambei, tarsului ~i metatarsului. In
extremitatea proximala a ~antului craniolateral al gambei, el emite 0 ramura motorie
pentru m. extensor digital lateral (sau m. extensor al degetului IV la Ru).

MEMBRULUI PELVIN LA PORe
(FATA PLANTAR1\.) 5
1- N. tibial; 2- N. plantar medial; 3- N.
plantar lateral; 4- A. safena; 5- A.
plantara; 6- N. digital plantar comun II; 7-
N. digital plantar propriu II abaxial; 8- N.
digital plantar propriu III abaxial; 9- N.
digital plantar comun IV; 10- N. digital
plantar propriu IV abaxial; ll- Nn. digitali
plantari proprii III $i IV axiali
a- M fibularul lung; b- M abductor al
degetului II; c- Lig. metatarsian transvers;
d- Tendonul m. flexor digital profund; e-
Tendonul m. flexor digital superficial
tv
0\
__ b
o
g-
:"';
(j
.0
~I:l
.::l
ptl
h ~
C;.
C; .
•I:l
~
~
~
:;.
I:l
.~
Cl
.l::
Q
."
~
'"
::l
Q
I:l
.~
.I:l,
FIG. 140. SCHEMA DISTRIBUTIEI NERVILOR EX1REMITATII MEMBRl[LUI PELVIN LA PORC SI cAINE :"';
A- FATA DORSALA; B- FATA PLANTARA t>-J
a- N. fibular profund; b- N. fibular superficial; c- N. metatarsian dorsal III; d- Nn. digitali dorsali comuni II, III, IV; e- Nn. digitalis dorsali ::l
Cl
proprii; f- N. tibial; 1'- Nn. plantari; g- N. cutanat sural caudal; h- Nn. digitali plantari comuni; i- Nn. digitali plantari proprii ;::.
.•....
N. fibular profunJ!....(N. fibularis profundus) a~ezat In profunzimea inter-
stitiului dintre m. extensor lung al piciorului ~i m. extensor digital lateral, trece
pe fata dorsala a tarsului ~i m,etatarsului un de la cal se Imparte In doua ramuri
terminale, mediala ~i laterala. In extremitatea proximala a interstitiului muscular
emite ramuri motorii pentru toti mu~chii craniali ai gambei. La fata dorsala a
tarsului, emite ramuri capsulare, din care 0 ramura Insote~te a. tarsica perforanta,
pentru articulatiile centrodistale. Ramura terminala mediala este reprezentata de
n. metatarsi an dorsal medial ce Insote~te marginea mediala a tendoanelor
extensorilor, pana pe partea dorsomediala a buletului unde se continua cu n.
digital dorsal medial.
Ramura laterala sau n. metatarsi an dorsal lateral emite initial 0 ramura
redusa pentru m. extensorul digital scurt, dupa care Insote~te a. metatarsicii
dorsala III ajungand In ~antul intermetatarsian lateral, de unde se continua pe
partea dorsolaterala a buletului ~i chi~itei cu n. digital dorsal lateral. (Fig. 141).
La rumegatoare, n. fibular superficial pe fat a dorsala a tarsului ~i
metatarsului Insote~te bordura laterala a tendoanelor extensorilor pentru ca In
treimea mijlocie a metatarsului sa se ramifice succesiv In nn. digitali dorsali
comuni IV, II ~i III.
N. digital dorsal comun III dupa ce prime~te 0 ramura comunicanta de la
n. metatarsi an dorsal III emite 0 ramura interdigitala In sens plantar, pentru n.
digital plantar comun III, dupa care se bifurca terminal In nn. digitali dorsali
proprii axiali III ~i IV. N. digital dorsal comun IV emite n. digital dorsal propriu
V (pentru onglonul rudimentar) ~i n. digital dorsal propriu IV abaxial. N. digital
dorsal comun II emite n. digital dorsal propriu II (pentru onglonul rudimentar) ~i
n. digital dorsal propriu III abaxial.
N. fibular profund se continua cu un singur nerv, metatarsian dorsal III,
care parcurge ~antul dorsal al metatarsului principal, Impreuna cu artera
omonima, pana In spatiul interdigital unde realizeaza anastomoza amintita cu n.
digital dorsal comun III.
La suine, n. fibular superficial pe fata dorsala a tarsului emite n. digital
dorsal propriu II abaxial, dupa care pe fat a dorsala a metatarsului se trifurca In
nn. digitali dorsali comuni II, III ~i IV. Nn. digitali dorsali comuni II ~i III se
anastomozeaza distal cu nn. metatarsieni dorsali corespunzatori din n. fibular
pro fund, dupa care se bifurca fiecare terminal In nn. digitali dorsali proprii,
axiali ~i abaxiali ai degetelor II, III ~i IV. N. digital dorsal comun IV se ramifica
In nn. digitali proprii V, axial ~i abaxial, ~i digital dorsal propriu IV abaxial. N.
fibularul pro fund la porc se continua cu 2 nervi metatarsieni dorsali, II ~i III.
La carnivore, n. fibular superficial pe fata dorsala a tarsului, dupa ce
emite alternativ nn. digitali dorsali proprii abaxiali ai degetelor II ~i V, se trifurca
in nn. digitali dorsali comuni II, III ~i IV, care, la extremitatea distala a
metatarselor se vor anastomoza cu nn. metatarsieni dorsali corespunzatori din n.
fibular pro fund, asemanator celor de la suine. Nervii digitali comuni dupa
realizarea anastomozei amintite se bifurca terminal in nn. digitali dorsali propriu
axiali II ~i V ~i nn. digitali dorsali proprii axiali ~i abaxiali III ~i IV.
262 V. Cotofan, R. Paliciea, Valentina Hriteu, Carmen Ganta, V. Enci!!..
Plexul sacral caudal (Plexus sacralis caudalis)

8e formeaza prin conexiunile reciproce ale ramurilor sacrale ventrale 83-
85' A~a cum s-a men!ionat, din aceste radacini se desprind ramuri comunicante
pentru lan!ul ganglionar paravertebral, pre cum ~i nervii erectori sau erigen!i
(erigo = a ridica, a inal!a) ce se res cu nervii hipogastrici ~i formeaza numitul
plex pelvic. Din acest segment al plexului sacral, plasat la fa!a mediala a lig.
sacrotuberos, se desprind n. pudend ~i nn. rectali caudali. (Fig. 141)
~. Plldend.J..N. pudendus) sau n. ru~inos, cu originea in 83 ~i 84, se
dirijeaza oblic in sens ventrocaudal, pe fa!a mediala a lig. sacrotuberos lat, pe
care il perforeaza in planul crestei ischiatice, impreuna, cu a. pudenda interna. La
acest nivel, pe fa!a externa a ligamentului, face schimb de fibre cu n. cutanat
femural caudal, dupa care alaturat a. pudende interne se dirijeaza oblic spre
arcada ischiatica. La acest nivel, n. pudend emite trunchiul comun al nn.
perineali superficial ~i pro fund.
_N. perineal superficial (N. perinealis superficialis) se distribuie pielii ~i
mucoasei anale ~i zonei perineale. Ramurile lui distale la rumegatoare, suine ~i
carnivore sunt lungi ~i formeaza nervii scrotali caudali, respectiv, ramuri labiale
vulvare, vestibulare ~i 0 lunga ramura mamara pentru tegumentul por!iunii
caudale a mamelelor inghinale. N. perineal profund (N. perinealis profundus)
este 0 ramura motorie ce se distribuie mm. ischiocavernos, bulbospongios,
retractor al penisului, uretral ~i ridiciitor al anusului, respectiv, mm. constrictori
vular ~i vestibular la femele. Dupa emiterea trunchiului perineal, n. pudend
parase~te cavitatea pelvina prin arcada ischiadica continuandu-se cu n. dorsal al
penisului ~i, respectiv, n. dorsal al c1itorisului. N. dorsal al penisului (N.
dorsalis penis) are un traiect flexuos, impreuna cu simetricul, in ~an!ul dorsal al
penisului, emite pe traiect ramuri pentru corpul cavernos ~i spongios al penisului
~i pentru uretra, se termina prin numeroase ramuri in corpul spongios al
glandului. La femele, n. dorsal al clitorisului (N. dorsalis clitoridis) inerveaza
vestibulul vaginal ~i clitorisul.
Nervii rectali caudali (Nn. rectales caudales) sau hemoroidali sunt mai
redu~i decat n. pudend ~i prin conexiunile cu nervii invecinari participa la for-
marea plexului amintit; sunt alcatuiri din ramurile ventrale 84-85, 8e orienteaza
oblic in sens caudal intre ligamentul sacrotuberos ~i ultima por!iune a rectului.
Inerveaza ampula rectala, m. sfincterul anal ~i pielea regiunii anale; la cabaline,
participa ~i la inervarea porriunii proximale a m. semimembranos.
Taurinele prezinta doi nervi rectali caudali cu originea in 84-85' 8uinele
prezinta, de asemeni, doi nervi rectali caudali din care cel secundar are originea
in 83, respectiv, in conexiunile cu n. pudend. La carnivore, n. rectal caudal este
unic ~i se na~te din 8] ~i 82,
2.2.2.2.6. Ramurile ventrale coccigiene

Nervii caudali inconjoara "fiml terminal" asemanator cozii de cal ~i se
dirijeaza in sens caudal, fiecare dintre ei impar!indu-se intr-o ramura dorsala ~i
una ventrala. Primul nerv caudal parase~te canalul vertebral printre prima ~i a
doua vertebra caudala. Ramurile ventrale, asemanator celor dorsale, sunt legate
FIG. 141. SCHEMA GENERALA A DISTRlBUTIEI NERVILOR LA CAL

1- N. infraorbital; 2- N. mental; 3- R. ventrala din plexul bu~al; 3'- R. dorsala din plexul bucal;
4- N. maseterin; 5- N. infratrochlear; 6- N. frontal; 7- N. auriculopalpebral; 8- N. auricular
caudal; 9- R. ventrala din C1; 10- R. ventrala din C2; 10'- N. auricular mare; 11- N. pretraheal;
12- N. transvers al gdtului; 13- Plexul cervical ventral profund; 14- Plexul cervical dorsal
profund; 15- N. supraclavicular; 16- N. axilar; 17- N. radial; 18- N. ulnar; 19- N. median; 20-
N. musculocutanat; 21- n. plantar medial; 22- Nn. digitali; 23- R. musculara a n. intercostal; 24-
Nn. intercostali; 25- R. cutanata laterala a n. intercostal; 26- N. costoabdominal; 27- N.
iliohipogastric; 28- N. ilioinghinal; 28'- N. cutanatfemurallateral; 29- N. femural; 30- N. safen;
31- N. ischiatic; 32- N. fibular comun; 33- N. tibial; 33'- Nn. plantari,' 34- N. cutanat sural
caudal; 35- N. fibular superficial; 36- N. fibular profund; 37- N. pudend; 38- N. hemoroidal; 38'-
N. coccigieni ventrali; 39- N. toracic lateral; 39'- Nn. pectorali caudali; 40- N. toracic lung; 41-
N. suprascapular; 42- N. toracodorsal; 43- Rr. dorsa Ie toracale; 43'- Rr. dorsa/e /ombare; 43"-
Rr. dorsale sacrale
264 V Cotofan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Ganta, V Enciu
FIG. 142. ZONELE CUTANATE SENZITIVE SI PRINCIPALELE LOCURI DE

ELECTIE PENTRU ANESTEZIILE TRONCULARE LA CAL
Zonele senzitive '
a- Zona infraorbitara; a' - Zona infratrochleara; a" - Zona frontala; a'" - Zona auriculo-
temporala; b- Zona ramuri/or dorsale ale nervi/or rahidieni cervicali iji toracali (limita ventrala
este marcata de linia care uneijte baza urechii cu tuberozitatea spinei scapulare iji cu patela); b'-
Zona ramuri/or ventrale ale nervi/or spinali cervi cali iji toracali; c- Zona cutanata antebrahiala
laterala; d- Zona cutanata antebrahiala caudala; d'- Zona ramurii dorsale a n. ulnar; e- Zona
cutanata antebrahiala craniala; f- Zona cutanata antebrahiala mediala; 1'- Zona n. palmar
medial; g- Zona cutanata a ramurilor lombare laterale I iji II; h- Zona cluniala craniala (a
ramurilor dorsale lombare); i- Zona cluniala medie (a ramuri/or dorsale sacrale); j- Zona
ramuri/or dorsale iji ventrale ale nervi/or coccigieni; 1- Zona cluniala caudala (a n. cutanat
femural caudal); m- Zona cutanata surala laterala; n- Zona cutanata surala caudala; 0- Zona
cutanata surala craniala; p- Zona cutanata femurala laterala; r- Zona cutanata a n. safen; s-
Zona cutanata plantara
Locurile de electie pentru anestezia:
1- N. infraorbital; 2- N. mental; 3- N. temporal superficial; 4- N. infratrochlear; 5- N. marele
auricular iji n. transversal al gatului (C2); 6- N. supraclavicular (C6); 7- N. cutanat antebrahial
cranial (din n. axilar); 8- N. cutanat antebrahiallateral (din n. radial); 9- N. intercostobrahial;
10- N. cutanat antebrahial caudal (r.proximala din n. ulnar); 11- N. dorsal al mainii (r. cutanata
distala din n. ulnar); 12- N. palmar profund (din n. palmar lateral); 13- Nn. palmari lateral iji
medial; 13'- Nn. plantari medial iji lateral; 14- Nn. digitali palmari; ]4'- Nn. digitali plantari;
15- N. cutanat femural lateral; 16- N. cutanat femural caudal; N. cutanat sural lateral (din n.
fibular); 18- N. safen; 19- N. fibular superficial; 20- N. tibial; 21- N. cutanat sural caudal
r
intre ele prin ramuri comunicante succesive, realizand un veritabil plex caudal
ventral (Plexus caudalis ventralis) ce prezinta ramuri comunicante cu ganglionii
ortosimpatici sacrali. Plexul caudal ventral este situat sub mu~chii intertransver-
sali, caudali ventrali ~i pielea regiunii. (Fig. 141 ~i Fig. 1~

2.2.3. COMPLEXUL NEUROENDOCRIN
Functiile organismului sunt reglate pe cale nervoasa ~i umorala. Reglarea

umorala se realizeaza prin hormonii secretati direct in sange de catre glande1e
endocrine. La T<lndulei, secretia hormonala este dirijata ~i contro1ata pe doua cai,
nervoasa (neurovegetativa) ~i umorala. Reglarea nervoasa, asigurata de sistemul
nervos vegetativ a functiei viscerelor, glandelor, mu~chilor netezi ~i cardiac, a
tonusului muscular scheletic ~i presiunii sanguine, are un grad inalt de auto-
nomie funqionala ~i este 0 componenta preponderenta a sistemului nervos
periferic, legate morfologic ~i funqional de sistemul nervos central, cu rol
coordonator ~i integrativ.
2.2.3.1. Sistemul neurovegetativ sau autonom (System a nervosum

autonomicum)
Numit inca ~i sistem nervos ideotrop, sistemul autonom sau vegetativ
coordoneaza functiile organelor interne ~i are un accentuat grad de autonomie
funqionala. EI poate fi clasificat dupa topografie, origine ~i rol, in patru com-
ponente distincte: 1 - componenta autonoma; 2 -componenta modificatoare; 3 -
componenta coordonatoare; 4 - componenta integrativa.
Componenta autonoma este reprezentata de sistemul nervos intramural
sau parietal care dirijeaza fiziologia fundamentala a organelor respective, avand
un anumit grad de autonomie ~i ritmicitate caracteristice, ce se pastreaza ~i dupa
izolarea organelor.
Sistemul nervos intramural este reprezentat de 0 retea neuronala ce for-
meaza plexuri, situate in peretii organelor. Plexul enteric poate exista suprapus,
cu legaturi multiple intre straturi, sub forma plexurilor: subseros, mienteric
(Auerbach), submucos (Meissner). Plexuri intramurale, care contin ganglioni
microscopici, sunt prezente in peretii tuturor organelor interne.
Componenta regia to are sau modificatoare are rolul de a inhiba sau excita
functionarea primului sistem, plasata in peretii organelor efectoare. In cadrul
acestei componente se disting doua grupe, aparent antagoniste functi~mal, grupa
ortosimpatica sau ergotropa ~i grupa parasimpatica sau trofotropa. In realitate,
ortosimpaticul ~i parasimpaticuli~i coordoneaza reciproc activitatea prin nivelul
variabil de influenta functionala. Actiunea lor poate fi comparata cu gradul
diferit de tensiune a hiiturilor in conducerea unui atelaj, pe un anume traseu. Nici
o actiune nu trebuie sa fie exagerata, ci permanent controlata de un anumit tonus
al hiitului opus. Un exemplu simplu este gradul de contractie tonica a muscu-
laturii antagoniste in timpul activitatii unei grupe musculare agoniste, ceea ce da
precizie mi~carii, ea putand fi oprita in orice punct.
266 V. Co!olan, R. Palicica, Valentina Hri!cu, Carmen Gan!ii, V. Enciu
Din actiunea paralela a orto- ~i parasimpaticului asupra tuturor organelor,

cu dominante succesive Intr-o parte sau alta, rezuIta un echilibru functionallabil
denumit homeostazie.
Componenta coordonatoare este reprezentata de centrii vegetativi
supraordonati, din zona diencefalohipofizara. Nucleii din peretii ~i plan~eul
diencefalului intervin In reglarea metabolismului protidic, lipidic ~i glucidic, In
termoreglare, In vasomotricitate, respiratie, hematopoeza, declan~area reactiilor
emotive etc. Retinem ca actiunea acestor centri este de tip amfotrop.
Componenta integrativa este reprezentata de ariile de proiectie corticala
vegetativa care coordoneaza ansamblul reactiilor organismului. Excitarea
anumitor zone corticale produce modificarea ritmului cardiac, a secretiei
sudorale, a pupilei, motilitatea intestinal a, mictiunea, etc.
2.2.3.1.1. Portiunea ortosimpatica sau simpatica

(Pars sympathica)
Componenta ortosimpatica a sistemului neurovegetativ reprezinta dupa W.
Hess, sistemul ergotrop (gr. ergon = actiune), produditor de energie, care
mobilizeaza rezervele energetice coordonand functiile catabolice; actiunea lui
predomina In timpul efortului, In perioadele de activitate maxima. 0 serie de
substante simpaticomimetice (adrenalina) provoaca actiuni identice ortosim-
paticului, iar substantele care anihileaza actiunea componentei opuse, respectiv
a parasimpaticului (parasimpaticolitice - atropina) au de asemeni 0 actiune
asemanatoare ortosimpaticului. Subliniem ca excitatia ortosimpatica dilata
pupila, accelereaza ritmul cardiac, dilata bronhiile, inhiba motricitatea ~i secretia
intestinala ~i gastrica, contracta sfincterele, produce vasocontrictie In cavitatea
abdominala ~i pelvina, cre~te presiunea sanguina, produce vasoconstrictie la
nivelul pielii, reduce secretia glandulara ~i produce horipilatie.
Componenta ortosimaptica este mai distincta anatomic ~i In alcatuirea ei
intra structuri centrale intranevraxiale ~i structuri periferice, extranevraxiale.
Structurile centrale intranevraxiale ortosimpatice sunt reprezentate de
aglomerarile de pericarioni simpatici situati In partea ventrala a cornului lateral
de substanta cenu~ie a maduvei spinarii, pe toata lungimea maduvei, cu
predominanta Intre C7 ~i L3' Axonii pericarionilor ortosimpatici sub forma unoI'
grupe de fibre mielinizate parasesc maduva prin radacinile ventrale ale nervi lor
rahidieni ~i trec prin ramurile comunicante "albe" la ganglionii paravertebrali.
Fibrele mielinizate din componenta comunicantei albe sunt fibre preganglionare
centri vegetativi primari ~i sunt cei mai importanti centrii refleqi ai sistemului.
La acest nivel sunt conectate ramurile aferente ~i eferente ale reflexelor viscerale
~i la randullor realizeaza conexiuni cu nucleii vegetativi din diencefal ~i telencefal.
Componenta extranevraxiala a ortosimpaticului este reprezentata de
lantul de ganglioni ortosimpatici paravertebrali, situati de-o parte ~i alta a fetei
ventrale a coloanei vertebrale (Tnmcus sympathicus) care, practic, se Intinde de
la extremitatea craniala a coloanei pana In regiunea caudala.
Ganglionii ortosimpatici (Ganglia trunci sympathici s. vertebral is) ovoizi
sau neregulati, de culoare cenu~ie-cafenie, plasati pe fata ventrala a corpului
Anatomia animate/or domestice vat. III 267
vertebrelor, sunt legati intre ei prin conective illterganglionare longitudinale

(Rami interganglionares) ~i transversale (Rami transversi), precum ~i de nervii
rahidielli prin ramurile comunicante (Rami communicantes) albe ~i cenu~ii. Sunt
formati din pericarioni multipolari ortosimpatici ~i celule gliale. Se descriu
urmatorii ganglioni paravertebrali: cervical cranial, cervical mijlociu, cervical
caudal, ganglionii toracici, lombari, sacrali. In regiunea sacrala lanturile para-
vertebrale se unesc intr-un singur ganglion impar. Ganglionii cervicali prezinta
conective lungi ~i sunt plasati mai la distanta de corpul vertebrelor cervicale.
Ganglionii prevertebrali (Ganglia autonomica s. praevertebralis) sunt
situati la distanta de coloana vertebrala, sub marile vase ale organismului, la
distante variabile, in apropierea viscerelor. Se descriu urmatorii ganglioni
prevertebrali: celiac, mezenteric cranial, renal, mezenteric caudal.
Ganglionii intermediari slmt mici ~i diseminati pe traiectul plexurilor nervoase.
Fibrele ortosimpatice pot fi sistematizate in preganglionare ~i postgan-
glionare. Fibrele preganglionare sunt reprezentate de neuritele pericarionilor din
coloana lateraHi a mi'iduvei, sunt mielinizate ~i constituite in comunicanta alba
sau conective interganglionare.
Fibrele postganglionae sunt fibre de distributie, amielinice (cenu~ii), ce se
grupeaza fie in fascicule sau in plexuri care insotesc adventicea arterelor pana la
organul pe care 11inerveaza sau in comunicantele cenu~ii. 0 parte din fibrele de
distributie constituite in "comunicanta cenu~ie" se reintorc la nervii spinali, de
unde se distribuie impreuna cu ramurile acestora in teritoriile respective.
Mentioni'im ci'i majoritatea plexurilor vegetative sunt mixte, orto ~i para-
simpatice, in cadrul lor exista ~i fibre viscerosenzitive ai caror neuroni sunt
situati in ganglionii spinali, precum ~i in ganglionii para ~i prevertebrali.
Din punct de vedere anatomotopografic, ortosimpaticului i se disting 5 portiuni:
cervicocefalica, cervicotoracala, toracala, lombara, sacrali'i. (Fig. 143 ~i Fig. 144).
Portiunea cervicocefalicii a ortosimpaticului

(Pars cephalica et cervicalis)
Este reprezentata de ganglionul cervical cranial (Ganglion cervicale cra-
niale), ale ci'irui fibre postganglionare se distribuie regiunilor capului ~i extre-
mitatii superioare a gatului.
Ganglionul cervical cranial este 0 formatiune fusiforma de culoare ce-
nu~ie roza, situat sub aripa atlasului, cranial de terminarea a. carotidei comune
sau ata~at a. carotide interne (la ecvine). La cal, are 0 lungime de 2-3 cm ~i 0
grosime de 5-7 mm ~i este inconjurat de un pliu al pungii guturale impreuna cu
n. vag ~i n. spinal.
Fibrele preganglionare sunt reprezentate de conectivul simpatic cervical
care, ata~at extremitatii caudale a ganglionului, stabile~te legatura cu ganglionul
cervical mijlociu. (Fig. 145).
Conectivul cervical este alcatuit din fibre presinaptice din ramurile co-
municante albe ale primilor 3-4 nervi spinali toracali. Cordonul se alatura ner-
vului vag alcatuind trunchiul vagosimpatic, situat pe partea dorsolaterala a
carotidei comune. Cranial primei coaste, conectivul se desprinde de nervul vag
268 v. Corolan, R. Palicica, Valentina Hri{cu, Carmen Gan{ii, V. Enciu
urcand spre ggl. cervical mijlociu sau cervicotoracic in care se termina. (Fig. 146).
Fibrele postganglionare reprezinta totalitatea ramurilor de distributie ce
corespund filetelor comunicante cenu~ii care se alatura unor nervi cranieni ~i
cervicali sau fonneaza plexuri perivasculare.
Ramuri comunicante cenu~ii sunt emise pentru urmatorii nervi: gloso-
faringian, vag, spinal, hipoglos, cu ramurile ventrale C1 ~i C2•
Ramurile de distributie in cea mai mare parte urmaresc perivascular ter-
minalele ~i colateralele a. carotide comune, formand nervii: carotici interni,
carotici externi, occipital. N. carotic intern, (N. caroticus internus) denumit ~i
conectivul subbazal, urca i'mpreuna cu a. carotida interna spre gaura carotid
unde formeaza un plex subsfenoidal; n. carotic intern este frecvent dublu la cal
~i formeaza in jurul carotidei interne un plex carotic; la suine, este indepartat de
a. carotida interna. Ajuns in cavitatea craniana, n. carotic intern formeaza plexul
cavernos sau laterohipofizar. In traiectullui spre baza craniului, n. carotic intern
emite n. jugular (N. jugularis), care dupa un scurt traiect se bifurca terminal
distribuindu-se ganglionului jugular al vagului ~i, respectiv, ganglionului pietros
al glosofaringianului.
Din plexul subsfenoidal se desprind ramuri caudale reprezentate de n.
caroticotimpanic ce patrunde in urechea medie stabilind legaturi cu n. timpanic,
apoi, prin n. pietros mic, abordeaza ggl. otic pe care i'1traverseaza distribuin-
du-se glandei parotide, ramuri pentru conductul faringotimpanic ~i un filet fin, ce
se ata~eaza nervului pietros mare din canalul vidian, cOllstituind radacina
simpatica a ggl. pterigopalatin. Fibrele ortosimpatice trec prill acest ganglion ~i
se distribuie glandei lacrimale, cavitatii nazale ~i plafonului cavitatii bucale prin
nervii palatini.
Plexul suprasfenoidal sau cavernos emite numeroase ramuri meningeale,
ramuri de conexiune cu ggl. semilunar al trigemenului, ramuri pentru hipofiza,
plexuri perivasculare pentru arterele cerebrale, precum ~i ramuri care se ata~eaza
nervilor cranieni: maxilar, oftalmic, oculomotor comun, trochlear, abductor.
Fibrele ata~ate perechii a III -a traverseaza ggl. ciliar ~i se distribuie apoi prin
nervii ciliari mu~chilor dilatatori ai pupilei.
Ramurile carotice inferioare coboara spre originea a. occipitale unde
formeaza un plex intercarotic, din care se vor izola plexurile carotidian extern ~i
occipital, ce urmaresc adventicea vaselor respective pe toata lungimea ter-
minalelor ~i colateralelor lor. Impreuna cu vasele sanguine, fibrele ortosimpatice
ajung ~i la glandele salivare: mandibulara, sublingual a, bucale, labiale.
In sens ventrorostral se desprind din ggl. cervical cranial ramuri laringo-
faringiene ce contribuie la formarea plexului omonim. (Fig. 145 ~i Fig. 146).
Portiunea cervicotoracala
(Pars cervicalis systematis autonomici)
La baza regiunii cervicale se gasesc doi ganglioni, ganglionul cervical
mijlociu ~i ganglionul cervical caudal care, prin originea fibrelor lor pregan-
glionare ~i a teritoriului de distributie a fibrelor postsinaptice, i~i justifid denu-
mirea de componenta cervicotoracala.
::...
;:s
l:l
a
;;;
ES'
11
l:l
i
;:s
l:l
'"
a
..,
"'-
C)
;;;
'"
H ;::.
r;'
'"
c
F "
2..
Ii E
.. - ~ .................••. { ...•.. , -'i
l2
3' (D'. , ..
t ;,-' .
Y-0 h I J
FIG. 143. SCHEMA CENTRILOR NEVRAXIALI AI SISTEMULUI VEGETATIV LA CAL

A- Cortexul cerebral; B- Centrul ciliospinal (dilatatorul pupilei); C- Centrii cardioaccelerator $i bronhodilatator; D- Centrii inhibitori ai
peristaltismului $i secre{iei tubului digestiv $i glandelor anexe; E- Centrii vasoconstrictori renali (oliguriei); F- Centrii vasoconstrictori ai
membrului pelvin, propulsor; G- Centrii inhibitori ai peristaltismului organelor ano-genito-urinare (reten{ie de urina, fecale $i sperma); H-
Centrii vasoconstrictori ai peretelui trunchiului $i membrelor, piloerectori $i sudorali ai aceluia$i teritoriu; A '- Centrii hipotalamici amfotropi
1- Centrul vasomotor $i sudoral; 2- Centrul metabolismului glucidelor; 3- Centrul metabolismului apei; 4- Centrul termoregulator; 5- Centrul
genital $i trofic allipidelor; 6- Centrul hipnic
a- Centrul miozei; b- Centrul vasodilatator al fetei; c- Centrullacrimosalivator; d- Centrul gastrointestinal peristaltic $i secretor; e- Centrul
bronhoconstrictor; f- Centrul cardiomoderator; g- Centrii vasodilatatori ai peretelui trunchiului $i membrelor, inhibitori ai horipila{iei $i
secre{iei sudorale; h- Centrul ejacularii; i- Centrul erectiei; j- Centrul mic{iunii; 1- Centrul defecarii
1c-7c- Neuromere cervicale; 1th-18th- Neuromere toracale; 11-61- Neuromere lombare; 1s-5s- Neuromere sacrale; 1cx- Neuromere coccigiene;
N
0\
\0
N
o
-..)
~
(j
a
~.,
?'
?:l
~
:2..
r;'
r;'
,"
~
<Il
~
S·
.,
~
.•...
~
,l::
(j
.,
...,
::l
<Il
:::<
FIG. 144. SCHEMA ORTOSIMPATICULUI LA CAL c;J
a- Cor; b- Pulmones; c- Lien; d- Ventriculus; e- Pancreas; F Intestinum tenue; g- Hepar; h- Ren; h'- Gl. suprarenalis; i- Colon descendens; .,
:::<
..•.•.
j- Vesica urinaria; 1- Apparatus genitalis (penis. testes, epididimus, canalis deferens, prostata, gll. vesiculares); m- Bulbus oculi; n- Gl. ,'"
lacrimalis; 0- Gll. palatinae; p- Gll. buccalae; r- Gl. sublingualis; s- Gl. mandibularis; t- Gl. parotis; u- Plexus sympaticus pericaroticus; ~
v- A. carotis communis; y- A. carotis interna; z- A. carotis externa
t>,
1- Ggl. cervicale crania Ie; 2- Ggl. cervicale caudale; 3- Ggl. celiacomesentericum s. semilunar; 4- Ggl. suprarenale; 5- Ganglionii plexului ~
:::<
pelvic; 6- N. plachnicus major; 7- N. splachnicus minor; 8- Cutis cum phanerae (glandulae, vasa, mm. horripilatores) ~.
FIG. 145. SCHEMA ORTOSIMPATICULUI CEFALIC

a- A. carotis communis; b- A. carotis interna; c,d- A. carotis extern a; e- A. facialis; s- Truncus
ortosimpathicus cervicalis
1,1'- Plexuspericaroticus; 2- N. jugularis (r. comunicantii cu IX §i Aj; 3- N. caroticus intern us;
4- N. canalis pterygoidei; 5- N. chorda tympani; 6- Canalis pterygoideus
272 V. Corofan, R. Palicica, Valentina Hrircu, Carmen Ganra, V. Enciu
FIG. 146. GANGLIONUL

CERVICAL CRANIAL LA CAL
(SCHEMA)
a- A. carotidii comunii; b- A.
occipitalii; c- A. carotidii internii; d- A.
carotidii externii; d'- A. maxilarii; e-
Ggl. cervical cranial; f- N. sinocarotic
(Herring); g- Plexul subsfenoidal; h-
N. vidian; i- Glomul carotic; j- N.
facial; 1- N. carotic intern s. conectiv
subbazal; m- N. laringian cranial; n-
N. depresor; 0- Plexul faringian
IX- N. glosoafringian; X- N. vag; XI- N.
accesoriu; XII- N. hipoglos
FIG. 147. GANGLIONUL

CERVICOTORACIC LA CAL
(NORMA DREAPTA)
a- Ggl. cervicotoracic s. stelat; b- Ggl.
cervical mijlociu; c- N. vertebral; c '- N.
vertebral accesoriu; d- Tf. vagosimpatic; d'-
N. vag; e- N. laringic caudal s. recurent; f-
Nn. cardiaci caudali; g- Nn. cardiaci
craniali; h- Conectiv ortosimpatic toracal;
i- Conectiv interganglionar; j- N.
subclavioaortic
Ganglionul cervical mijlociu (Ganglion cervicale medium) este incon-

stant, iar atunci dnd exista (mai frecvent in partea dreapta), este situat cranial
primei coaste pe traiectul conecti":,ului cervical ~i reprezinta de fapt 0 portiune
anterioara a ganglionului stelat. In majoritatea cazurilor la cabaline, el este
fuzionat cu ggl. cervical caudal in care se reune~te ~i primul ganglion
paravertebral toracic formand impreuna ggl. cervicotoracic sau stelat (Ganglion
cervicothoracicum s. stelatum). Ganglionul cervical mijlociu este legat in sens
caudal printr-un conectiv scurt ~i gros de ggl. cervical caudal, iar in sens cranial,
prin conectivul cervical, de ggl. cervical cranial. Ramurile postganglionare de
distributie sunt reprezentate de nervii cardiaci mitlocii care, frecvent, se
conecteaza cu ramuri din ganglionul cervical caudal. In sens caudal, 0 ramura
din acest ganglion trece pe sub a. subc1aviculara pentru a aborda ganglionul
cervical caudal. Din aceasta ansa, denumita subclaviculara, se desprind nervii
cardiaci cervicali mijlocii care contribuie la formarea plexurilor: cardiac,
esofagian cranial, perivasculare. (Fig. 147).
Ganglionul cervical caudal (Ganglion cervicale caudale), respectiv, gan-
glionul cervicotoracic sau stelat are aspectul unei formatiuni mari, aplatizate, cu
contur neregulat, de culoare cenu~ie ro~iatica, plasata la fat a mediala a extre-
mitatii proximale a primei coaste, rezulta din fuziunea a trei ganglioni: cervical
mijlociu, cervical caudal, primul ganglion paravertebral toracal. Aspectul
neregulat "stelat" al ganglionului este datorat ramurilor comunicante ~i de
distributie pe care Ie prime~te sau Ie emite aceasta formatiune. Sistematizarea
acestor ramuri dupa traiectul ~i topografia lor este avantajoasa din punct de ve-
dere didactic ~i anatomic. Se descriu, astfel: ramuri dorsocaudale, ventrocraniale,
dorsocraniale, ventrocaudale. (Fig. 147).
Ramurile dorsocaudale sunt ramuri preganglionare, reprezentand conec-
tivul interganglionar ce provine de la ganglionii paravertebrali T 2- T6' Ramurile
ventrocraniale sunt reprezentate de asemeni, de conectivul cervical sau de co-
nectivul interganglionar care leaga cei doi ganglioni intre ei. Insotind conectivul,
o ramura comunicanta cu n. vag abordeaza ganglionul cervicotoracic in partea
lui ventrala.
Ramurile dorsocraniale sunt reprezentate de nervii vertebrali. N. vertebral
ventral (N. vertebralis ventralis) acompaniaza a. ~i v. vertebrala prin gaurile
transverse ale vertebrelor cervicale de la C6 la C2; provine din asociereaA comu-
nicantelor albe ~i cenu~ii ale respectivelor ramuri ventrale cervicale. In acest
context, n. vertebral prin componenta alba aduce fibre presinaptice la ggl.
cervicotoracal unde, dupa realizarea sinapsei, se reintorc prin componenta
cenu~ie a aceluia~i nerv la perechile de nervi cervicali respectivi, prin inter-
mediul carora se distribuie regional. Ramura comunicanta cu perechea a VIII-a
cervicala, denumita n. vertebral accesoriu sau dorsal, este formata de asemeni
l1in ambele categorii de fibre. Prin intermediul componentei cenu~ii fibrele se
distribuie plexului brahial ~i, in ultima instanta, membrului toracic.
Ramurile ventrocaudale sunt de asemeni ramuri de distributie postsi-
naptice, dezvoltate ~i numeroase, distribuite vis cere lor din cavitatea toracica prin
intermediul nervilor cardiaci. (Fig. 147).
274 v. COlofan, R. Palicica. Valentina Hri{cu. Carmen Gan{cl. V. Enciu
N. cardiac caudal (N. cardiacus caudalis) sau toracic, desprins din

unghiul ventrocaudal al ganglionului, se dirijeaza oblic in sens caudoventral spre
baza cordului, in partile laterale ale aortei ascendente unde, impreuna cu ramuri
din n. vag, formeaza numitul plex cardiac sau cardiopulmonar. Exista un plex
cardiac superficial, plasat pe concavitatea arcului aortic ~i trunchiului pulmonar
in apropierea originii canalului aortopulmonar ~i un plex cardiac profund, In
partea opusa a crosei aortice ~i bifurcatiei terminale a traheei. Din ansa
subclaviculara (VIEUSSENS) se deta~eaza n. subclavioaortic, ramura care se
dirijeaza spre originea a. subclaviculare, unde formeaza un plex perivascular
omonim in care se identifica ~i un mic ganglion. Numitul plex se Intinde pe
terminalele a. subclaviculare ~i colateralele acestora la Intreg membrul toracic.
Ramura de legatura realizata cu n. laringian caudal (recurent) se ata~eaza
acestuia In apropierea originii lui.
Plexurile cardiace la care contribuie ~i fibrele parasimpatice provenite din
vag, au numeroase legaturi transversale In peretii atriali ~i ventriculari, precum
~i cu plexurile traheal, pulmonar ~i aortic. In ochiurile plexului cardiac,
subepicardic, se gasesc numero~i ganglioni mici, proprii cordului (Ggl.
cardiaca). Din plexul aortic se deta~a ~i plexul coronar (Plexus coronarius). In
structura nervilor cat'diaci, care participa la aldituirea plexurilor mentionate,
intra ~i fibre viscerosenzitive. Nervii cardiaci mijlocii caudali reprezinta nervii
acceleratori ai ritmului cardiac, vasodilatatori, coronarieni, relaxatori ai
mu~chilor bronhici ~i acceleratori ai ritmului respirator. (Fig. 148)
7:7/1
FIG. 148. NERVII CARDIACI LA CAL

(NORMA STANGA-)
a- Ggl. cervical mijlociu; b- Ggl. cervicotoracic; c- Nn.
vertebrali; d- Conectivul cervical; d'- R. comunicantii cu
n. vag; e- Cordonul vagosimpatic stang; e '- N. vag stang;
e"- Tr. esofagien dorsal; e"'- Tr. esofagien ventral;j~Ansa
subclavicularii; f'- Plexul subclaviocarotic; h- N.
depresor; i- Plex atrial; j- N. laringic recurent; 1- Ggl.
paravertebral toracal
Ana/om/a animatelor domes/ice vol. III 275
Portiunea toracaHi a ortosimpaticului

(Pars thoracica systematis autonomici)
Este reprezentata de lanturile simpatic~ paravertebrale plasate intre pleura
parietala ~i corpurile vertebrelor toracale. In planul fiecarei articulatii costo-
vertebrale, exista cate un ganglion toracic mic ~i aplatizat, de culoare cenu~ie.
Ramurile comunicante, alba ~i cenu~ie, care llieaga de ramura ventrala a fiecarei
nerv toracal, pot sa fie individualizate sau unite. Cea mai mare parte a
comunicantelor albe provenite din T 1-T6' se unesc ~i tree succesiv in sens cranial
spre ganglionul stelat, constituindu-se in ramura comunicanta interganglionara
mentionata anterior. 0 alta parte din ramuri de la ganglionii paravertebrali 1'2-1'6
se distribuie prin ramuri parietale, arterelor intercostale, prin ramuri aortice,
plexului aortic (pe traiectul aortei descendente), iar altele se dirijeaza ventral, in
spatiul mediastinal cardiac ~i pericardic, participand direct la plexurile cardiace
(nervii cardiaci toracici), la plexul pulmonar, esofagian, trahee, la venele cave, la
canalul toracic ~i la timus.
Incepand cu ggl. paravertebral 1'7' pana la ultimul ganglion toracal, cea
mai mare parte a neurite lor din comunicantele albe tree prin ganglionii res-
pectivi, tara sa faca sinapsa, ~i se inmanuncheaza succesiv rezultand un cordon
alb ce cre~te progresiv 1n volum, situat ventral de lantul ganglionar ~i care sunt
denumiti nervii splanchnici mare, mic ~i inferior. Nervii splanchnici strabat dia-
fragmei printr-un orificiu special (hiatul aortic) ~i ajung la organele din cavitatea
abdominala unde vor realiza sinapsa in ganglionii prevertebrali respectivi sau
numai in ganglionii intramurali. Nervii splanchnici contin ~i fibre viscerosen-
zitive care constituie principala componenta a arcului reflex visceral.
N. splanchnic mare sau marele visceral (N. splanchnicus major) rezulta
din convergenta comunicantelor albe 1'7-1'15; se plaseaza pe rata laterala a m.
micul psoas perforand diafragma Intre acesta ~i pilierul lateral, dupa care se
curbeaza u~or ventral pentru a se distribui 1n plexul solar ~i In ggl. semilunar. Pe
traiectul cordonului nervos al marelui visceral se gase~te un ggl. intermediar
(Ggl. splanchnicum) ..
Nervul splanchnic mic (N. splanchnicus minor) se na~te din convergenla
ultimelor 2 sau 3 comunicante albe ale ganglionilor paravertebrali toracali. In
cavitatea abdominala, dupa ce realizeaza anastomoze cu marele visceral emite
fibre pentru plexurile mezenteric ~i renosuprarenal. La ecvine, din 1']8 se deta~a
separat 0 ramura mica ~i fina (N. splanchnicus imus) ce se distribuie direct
plexului renal. (Fig. 144).
Portiunea abdominaBi a ortosimpaticului

(Pars abdominalis systematis autonomici)
Este alci.ituit In afara de lantul ganglionar paravertebral lombar ~i de 0
serie de plexuri nervoase, Intinse 1njurul marilor trunchiuri vasculare, In care se
gasesc ganglionii prevertebrali, de dimensiuni relativ mari, plasati sub aorta
abdominala.
Ganglionii paravertebrali lombari, 1n numar egal cu vertebrele regiunii,
sunt de asemeni mici ~i 1n contact cu corpurile vertebrelor, la marginea mediala
276 V. Corolan, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Ganrii, V. Enciu
a m. mieul psoas. Ganglionii lombari (Ganglia lumbalia) sunt mai neregulati

dedit eei toraeali, au tendinta de a fuziona intre ei sau de a se fragmenta in
ganglioni intermediari. Astfel, la ecvine numarullor variaza intre 5 ~i 9, iar la
bovine, intre 5 ~i 11. Conectivele interganglionare ~i ramurile comunicante sunt
fine ~i variabile ca numar.
Ramurile de distributie sunt numeroase ~i se orienteaza diversificat. 0
serie de ramuri se distribuie arterelor lombare, iar 0 parte din ele trec pe fata
ventral a a aortei formand plexul aortic abdominal; ramurile desprinse de la Ll ~i
L2 abordeaza plexul solar ~i renosuprarenal sub forma nervilor splanchnici
lombari (Nn. splanchnici lumbales).
Plexul aortic abdominal are legaturi multiple in ambele sensuri, in sens
cranial, cu plexurile celiac ~i mezenteric cranial, situate la originea trunchiurilor
arteriale omonime, iar in sens caudal, cu plexurile renosuprarenal ~i mezenteric
caudal.
Plexul solar (Plexus solaris) provine din eontopirea plexului ~i a gan-
glionului celiac cu plexul mezenteric cranial ~i, respectiv, cu ganglionul mezen-
teric cranial. Se formeaza astfel cel mai mare plex vegetativ care circumscrie
radiar originea mezenterului comun ~i se distribuie divergent, asemanator razelor
solare, odata cu ramurile vasculare tributare organelor respective. Ganglionul
celiac de 0 parte se contope~te cu ganglionul mezenteric cranial de aceea~i parte
formand cate un ganglion celiacomezenteric simetric. Ggl.celiacomezenteric
drept este plasat intre v. cava caudala ~i aorta, iar cel stang, intre glanda
suprarenal a stanga ~i aorta. Cei doi ganglioni celiacomezenterici, drept ~i stang
sunt legati intre ei prin conective interganglionare transversale, plasate caudal ~i
cranial trunchiului mezenteric cranial. Rezulta astfel 0 masa nervoasa
apreciabila, de aspect semilunar, denumita ggl. semilunar, prins a strans la baza
trunehiului mezenterie de tesutul eonjunctiv ~i adesea (la ecvine) de dezvoltarea
unor anevrisme. La ganglionul semilunar vin ramuri ale trunchiului vagal dorsal,
cat ~i nervii splanchnici abdominali mari ~i de la primii ganglioni lombari.
Neuritele presinaptice din nervii amintiti fac in cea mai mare parte sinapse in
ganglionul semilunar, iar 0 parte din ele trec prin ganglion ~i fac sinapsa in
formatiuni ganglionare intermediare situate inoehiurile plexului solar. Ramurile
postganglionare, cenu~ii, de distributie se dirijeaza eatre trunchiul celiac, altele
catre a. mezenterica craniala unde f;rmeaza plexurile omonime. In sens caudal,
doua filete mai groase, plasate de-o parte ~i alta a aortei abdominale (plexul
intermezenteric) leaga plexul mezenteric cranial de plexul ~i ganglionul
mezenteric caudal din jurul arterei omonime. (Fig. 144).
Plexul celiac (Plexus celiacus) reprezinta 0 componenta craniala a plexu-
lui solar. Din ele se desfac numeroase fascicule de fibre care insotesc ramurile
trunchiului celiac structurand un plex splenic, un plex hepatic care, insotind
ramurile arterei hepatice, formeaza ~i plexuri seeundare: duodenal, pancreatic,
gastroepiploic. Plexul gastric (Plexus gastricus) se imparte intr-un plex gastric
parietal ~i unul visceral care sunt in conexiune cu trunchiurile vagale ventral ~i
respectiv, dorsal.
Plexul mezenteric cranial (Plexus mesentericus cranialis) este reprezentat
de fasciculele de fibre care insotesc ramurile arterei mezenterice craniale. Aceste

ramuri de componenFi mixta, simpatoparasimpatica ~i viscerosenzitiva, se
distribuie impreuna cu vasele printre lamele seroase mezenterice, intestinului
subtire, cecului, colonului ascendent ~i colonului transvers formand tot atatea
plexuri omonime. Aceste plexuri se termina la randullor in plexurile enterice ale
sistemului autonom intramural.
Plexul renal ~i suprarenal sunt plasate la originea arterelor renale ~i in
jurul glandelor suprarenale. Includ 0 serie de mici ganglioni renosuprarenali,
plasati la originea arterei renale sau aderenti de glanda suprarenala. Ramurile
aferente presinaptice sunt reprezentate de nervii splanchnici mici, precum ~i de
ramuri de la primii ganglioni paravertebrali lombari.
Ramurile eferente se distribuie rinichilor ~i glandelor suprarenale impre-
una cu ramurile arteriale respective, iar in sens caudal, se distribuie bazinetului
renal ~i uretemlui unde formeaza de asemeni un plex ureteral. (Plexus ureteric us)
Plexul mezenteric caudal (Plexus mezentericus caudalis) este plasat la
originea trunchiului mezenteric caudal, centrat pe un ganglion mezenteric
caudal, mic, impar, neregulat, situat la originea arterei omonime.
Ramurile aferente ale acestui ganglion sunt reprezentate de plexul inter-
mezenteric ~i ramuri ce provin de la ultimii ganglioni paravertebrali lombari.
Ramurile eferente se distribuie odata cu ramificatiile arteriale ~i venoase
rezultand astfel un plex colic stang ~i un plex rectal cranial.
Din plexul mezenteric caudal ~i intermezenteric se mai desprind plexurile
testicular, ovarian, plexurile iliac intern, iliac extern care insotesc arterele res-
pective, ultimul continuandu-se cu plexul femural. (Fig. 144).
Din marginea caudala a ganglionului impar, mezenteric caudal, se desprind
doua trunchiuri nervoase denumite nervii hipogastrici (N. hypogastricus).
Ace~tia se dirijeaza in sens caudal pe plafonul cavitatii abdominale, extraseros,
u~or divergent spre cavitatea pelvina unde se impart in ramuri ce contribuie la
formarea plexului pelvic, ei reprezinta preponderent componenta simpatica a
plexului pelvic.
Plexul testicular (Plexus testicularis) inconjoara a. testiculara; inerveaza
cordonul testicular, testiculele, epididimul ~i canalul deferent. Plexul ovarian
(Plexus ovaricus) pe adventicea arterei ovariene, se distribuie ovarului,
oviductului ~i extremitatii craniale a coarnelor uterine; realizeaza anastomoze cu
plexul pelvic. Plexul iliac extern (Plexus iliaci) ~i femural (Plexus femoral is) se
continua spre distal cu terminalele ~i colateralele arterei femurale la membrul
pelvin. Indepartarea chirurgicala sau chimica a unei parti din adventicea
femuralei sau iliacei externe atrage dupa sine 0 vasodilatatie pasiva, permanenta,
in teritoriul tributar.
Portiunea pelvina ~i caudala a ortosimpaticului

(Pars pelvina et caudaIis systematis autonomici)
Este reprezentata de lantul ganglionar paravertebral sacral format din gan-
glioni egali cu numarul vertebrelor sacrale, plasati la marginea mediala a gaurilor
subsacrale. De dimensiuni reduse ~i legati fiecare din ei prin ramuri comunicante
278 V. C%r an. R. Palicica, Valentina Hri(cu, Carmen Gan(ii, V. Enciu
albe ~i cenu~ii de ramuriie ventrale ale nervilor sacrali, ganglionii paravertebrali

sacrali de la nivelul celei de a treia gauri subsacrale se scindeaza de fiecare parte
1ntr-o ramura laterala ~i una mediala. Ramura lateral a emitand ramuri comuni-
cante la urmatorii nervi sacrali ~i apoi, ramuri de conexiune cu plexul caudal
ventral. Ramura mediala a lantului paravertebral sacral, mai subtire, parcurge
fata ventrala a sacrului, convergent In sens caudal, Incadrand de-o parte ~i alta
artera coccigica mediala ~i se unesc Intr-un ganglion impar (Ggl. impar) sau
ganglionul coccigian. Un filet nervos sub tire, asemanator unui conectiv, poate fi
urmarit pe fata ventrala a vertebrelor coccigiene; poate sa prezinte pe traseu cativa
ganglioni foarte mici.
Ramuri!e de distributie sunt reprezentate de nervii sp!anchnici sacrali,
(Nn. splanchnici sacrales) extrem de fini, ce coboara extraperitonea!ln peretii
cavitatii pe!vine, unde se tes eu ramurile p!exului hipogastric ~i cu ramuri!e
nervilor hipogastrici din ggl. mezenteric caudal, precum ~i Cll fibre parasimpatice
provenite prin nervii erectori. In nodurile plexului pelvin se gasesc numero~i
ganglioni pelvini (Ggl. pelvina), de dimeniuni mici, majoritatea cu 0 structura
ortosimpatica. Din plexul pelvic (Plexus pelvinus)se desprind plexuri subsec-
vente, plasate 1ntre lamele ligamentelor organelor din cavitatea pelvina, precum
~i direct, pe peretii organelor respective.
Plexurile rectale, mijlocii ~i caudale, sunt a~ezate direct pe peretii ampulei
rectale. Plexul vezical cranial provine din plexul hipogastric sau iliac intern, pe
adventicea arterei ombilicale, ce atinge varful vezicii urinare. Plexul vezical
caudal, cu 0 structura mixta, abordeaza vezica, colu! vezicii ~i uretra prin !iga-
mentele laterale ale vezicii urinare. Plexul prostaticoseminal emite ramuri pentru
canalelele deferente ~i ampulele lor, pentru prostata ~i glandele veziculare,
precum ~i pentru uretra intrapelvina ~i corpu! cavernos ~i spongios al penisului.
La femele, exista un mare plex uterovaginal care abordeaza organele genitale
printre foitele ligamentului lat, distribuindu-se uterului, vaginului, vestibulului
vaginal ~i corpului cavernos al clitorisului. Componenta ortosimpaticii pelvina
comanda vasoconstrictie pelvina, contractia sfinctere!or ~i ejacularea.
2.2.3.1.2. Portiunea parasimpatica

(Pars parasympathica)
Componenta parasimpatica este formata din elemente intranevraxiale
reprezentate de aglomerarile de pericarioni parasimpatici In diferitele etaje ale
axului cerebrospinal ~i elemente extranevraxiale, reprezentate de ganglioni ~i
fibre de distributie. Gang!ionii parasimpatici, spre deosebire de cei ortosimpatici,
nu au dispozitie segmentara. Ei sunt situati pe traiectul ramurilor unor nervi cra-
nieni ~i rahidieni sau In plexurile nervoase din apropierea organelor (juxtaorga-
nici) sau intramurali.
Componenta intranevraxiala este divizata 1ntr-o portiune spinala, cervicoto-
racolombara, coordonatoare a reflexelor cutanate ~i musculare, ~i 0 portiune cefalo-
sacrala, mult mai dezvoltata, coordonatoare a activitatilor viscerale. (Fig. 149).
Portiunea spinal a cervicotoracolombara este reprezentata de 0 fina coloana
de neuroni parasimpatici situata In portiunea dorsala a coarnelor laterale ale
;:,.
;:,
s:::,
a
:.
B'
S
~.
i5
~
~
l:l..
C)
:.
'"
;:;.
;:;.
'"
"
:::-
~
~
,c
FIG. 149. SCHEMA PARASIMPATICULUI LA CAL

A- Gl. lacrimala; B- Gll. nazale; C- Gl. mandibulara; D- Gl. sublinguala; E- Gl. parotida; F- Cordul; G-
Pulmonul; H- Splina; 1- Stomacul; J- Pancreasul; L- Ficatul; M- Intestinele; N- Rinichiul; 0- Rectul; P_
Organele genitale; R- Pielea cu anexele sale (glande, vase, mU!jchi horipilatori); S- Gl. suprarenala
a- Ggl. ciliaI'; b- Ggl. pterigopalatin; c- Ggl. lingual; d- Ggl. otic
1- N. lacrimal; 2- N. ciliaI' scurt; 3- R. zigomaticoorbitala; 4- R. senzitive ale ggl. ciliari; 5- N. canalului
pterigoidian (vidian); 6- N. coarda timpanului; 7- N. timpanic (Jacobson); 8- N. depresor; 9- Plexul solar; 10-
Ggl. juxtaorganici; 11- Plexul pelvic N
III, V. VII, IX, X - Nervii capitali respectivi --.)
'-0
280 V COlalan, R. Palicica, Valentina Hri!cu, Carmen Canla, V Enciu
maduvei spinarii. Neuritele pericarionilor respectivi prin radacina dorsala a

nervului spinal ajung in ganglionul spinal unde realizeaza sinapsa. Fibrele
postsinaptice, de distributie, se repartizeazii la musculatura peretelui corporal ~i
a membrelor, la piele impreuna cu ramurile nervi lor spinali corespunzatori.
Participa la reglarea tonusului musculaturii scheletice ~i a mu~chilor pilo sau
plumoerectori (inhiba horipilatia ~i sudoratia). (Fig. 149).
Portiunea cefalicii a parasimpaticului (Pars cephalica parasympatici).
Grupa cefalicii a parasimpaticului este alciituita din pericarionii din
co1oana visceromotoare a trunchiului cerebral. Sunt grupati intr-o succesiune de
5 nuclei astfel: 1 - nucleul mezencefalic sau visceromotor al ochiului; 2 - nu-
cleu1lacrimal sau lacrimomuconazal; 3 - nueleul salivator anterior; 4 - nucleul
salivator posterior; 5 - nucleul cardiopneumoenteric. Fibrele preganglionare ale
acestor nuclei parasesc trunchiul cerebral cu nervii cranieni III, VII, IX ~i X ~i
fac sinapsa in dUe un ganglion propriu plasat pe traiectul nervilor respectivi:
ciliar, pterigopalatin, otic, nodos (Fig. 150).
Parasimpaticul mezencefalic sau viscermotor al ochiului este reprezentat
de un mic nueleu (EDINGER - WESTPHAL) plasat in apropierea originii
nueleului oculomotor ~i a nervului trochlear. Fibrele presinaptice parasesc
pedunculii cerebrali ata~ate nervului oculomotor ~i ajung in cavitatea orbitara in
ganglionul ciliar in care realizeaza sinapsa.
Ganglionul ciliar (Ggl. ciliare) este mic, cenu~iu ~i plasat la originea n.
oculomotor, in extremitatea caudala a spatiului conjunctiv dintre dreptullateral ~i
dreptul ventral al bulbului ocular. Ramurile aferente sunt reprezentate de 4 categorii
de fibre: 1 - 0 radacina senzitiva ce se deta~eaza din ramura oftal mica a nervului
trigemen; 2 - radacina parasimpatica preganglionara; 3 - radacina simpatica impru-
mutata din plexullaterohipofizar; 4 - riidacina motrica din n. oculomotor. Ramurile
eferente postganglionare parasimpatice se repartizeaza bulbului ocular prin n. ciliari
scurti, care strabat zona polului posterior al seleraticii in jurul nervului optic ~i se
repartizeaza mu~chilor ciliari ~i sfincterului pupilar determinand acomodarea la
distanta ~i mioza. Retinem ca nn. ciliari scurti sunt miqti, continand fibre senzitive,
simpatice ~iparasimpatice. La nivelul corpului ciliar se formeaza un fin plex ciliar
din care se distribuie ramuri la iris, cornee ~i conjunctiva bulbarii.
Parasimpaticul rombencefalic este alcatuit din nucleii parasimpatici ai
nervilor cranieni VII, IX ~i X.
Parasimpaticullacrimosalivar este grupat in trei nuelei: lacrimomuconazal,
salivator oral, salivator aboral (posterior). Primii doi sunt situati u~or lateral de
nueleul motor al facialului, iar salivatorul posterior, lateral de nucleul ambiguu
al glosofaringianului. Neuritele preganglionare parasesc trunchiul cerebral pe
calea nn. facial ~i glosofaringian. Fibrele preganglionare ale facilului formeaza
componenta parasimpaticii an. intermediar care traverseaza ganglionul geniculat
~i se distribuie pe trei cai.
1 - Pe calea n. pietras mare superficial, unit cu pietrosul mare profund ~i
ramuri din plexul bazal (ortosimpatic) formand nervul vidian sau al canalului
pterigoidian care abordeaza ganglionul pterigopalatin in care fibrele parasimpa-
tice fac sinapsa.
Anatomia animalelor domestice vol. II! 281
FIG. 150. SCHEMA ORIGlNII $1 DISTRIBUTIEI PARASIMPATICULUI CEFALIC

a- Nuc/eul ocular {visceromotOl~ al ochiului; b- Nuc/eullacrimomuconazal; b '- Nuc/eul salivator
anterior; b "- Nucleul saliva tor posterior; c- Nucleul cardiopneumoenteric (visceromotor al
vagului)
A- Ggl. ciliar (oftalmic); B- Ggl. pterigopalatin (sfenopalatin); G- Ggl. mandibular (lingual); D-
Ggl. otic
lII- N. oculomotor comun; V- N. trigemen; VI- N. oftalmic; V2- N. maxilar; V3- N. mandibular;
VII- N. intermediofacial; IX- N. glosofaringian; X- N. vag
!- Fibre postsinaptice pentru gl. lacrimala; 2- Nn. ciliari; 3- Fibre postsinaptice pentru mucoasa
nazala; 4- Fibre postsinaptice pentru gll. sub lingua Ie; 5- Fibre postsinaptice pentnl gl.
mandibulara; 6- Fibre postganglionare pentru gll. parotidii .yi bucale; 7- N. vidian; 8- N. coarda
timpanului; 9- N. micul pietros profund
282 V. CO{ojel11,R. Palicica, Valentina Hri{cu, Carmen Gan{a, V. Enciu
Ganglionum pterigopalatin (Ggl. pterygopalatinum) are 0 forma alungita

neregulata ~i culoare cenu~ie; este plasat sub periorbita, pe marginea dorsala a n.
nazal aboral. Ramurile aferente sunt reprezentate de n. vidian cu radacinile: mo-
trici'i (din n. facial), parasimpatica (din nc. lacrimomuconazal ~i salivator oral),
simpatica (din plexul bazal), senzitiva (din n. maxilar).
Ramurile eferente postganglionare se distribuie la glanda lacrimala (prin
anastomoza zigomatolacrimala), la glandele ~i mucoasa nazala (prin n. nazal
aboral), la glandele palatine ~i stafiline (prin nervii palatin mare ~i palatin mic).
2. Pe calea n. pietros mic superficial unit cu n. mic pietros profund,
ajung la ganglionul otic de unde se repartizeaza glandei parotide prin intermediul
nervului temporal superficial.
3. Pe calea corzii timpanului, ramura terminala an. intermediar, ajung la
n. lingual pe care 11urmaresc pana la baza limbii. Neuritele preganglionare fac
sinapsa in ganglionul mandibular, pentru glanda mandibulara ~i In ganglionul
sublingual, pentru glandele sublinguale. Ganglionul mandibular este foarte mic
~i plasat pe traiectul canalului Wharton, fibrele preganglionare se desprind de n.
lingual ~i se Intorc retrograd pe traiectul canalului de excretie. Fibrele ortosim-
patice provin din plexul perivascular lingual, iar radacina senzitiva, din n. lingual.
Fibrele parasimpatice preganglionare ale n. glosofaringian sunt reprezen-
tate de neuritele pericarionilor din nucleul salivator inferior. Dupa ce tra-
verseaza ganglionul pietros prin intermediul nervului timpanic ~i apoi a nervilor
pietro~i profunzi, urmeaza doua cai: 1 - calea n. pietros mare pro fund, spre
~anglionul pterigopalatin; 2 - calea n. pietros profund mic, spre ganglionul otic.
In ganglionul otic, fibrele preganglionare fac sinapsa, iar neurite Ie postsinaptice
se repartizeaza glandei parotide, iar prin intermediul n. bucal ~i glandelor molare.
Ganglionul otic (Ggl. oticum) are aspectul unui mic plex neregulat plasat
la originea n. lingual ~i n. bucal. Ramurile aferente sunt de asemeni mixte, repre-
zentate de: r. senzitiva proven ita din n. glosofaringian; r. motrica din n. facial ~i
n. mandibular; r. ortosimpatica, din plexul carotic intern; r. parasimpatica din nn.
pietro~i mici.
Ramurile eferente se distribuie glandei parotide prin intermediul n. auri-
culotemporal (sau n. temporal superficial) ~i glandelor molare prin n. bucal
dorsal ~i ventral.
Fibrele parasimpatice preganglionare ale n. vag sunt reprezentate de neu-
ritele pericarionilor din nuc1eul vegetativ dorsal al vagului sau cardiopneu-
moenteric, plasat In plan~eul ventriculului IV, In planul aripii cenu~ii.
Neuritele presinaptice incluse In n. vag realizeaza sinapsa, partial, In gan-
glionul nodos sau distal, dar cea mai mare parte fac sinapsa dupa un lung traiect
In diferiti ganglioni intermediari din plexurile cardiac, bronhic, celiac, mezen-
teric, etc. sau tocmai In ganglionii intramurali. Fibrele de distributie post-
sinaptice ale vagului se intretes cu fibre ortosimpatice ~i senzitive formand in
concluzie plexuri mixte.
Fibrele eferente postsinaptice din ganglionul nodos se distribuie faringelui
(prin plexul faringian), laringelui (prin n. laringian cranial); uneori existand ~i un
ggl. laringian, prin n. recurent se distribuie traheei ~i esofagului; prin n. depresor
Anatomia animate/OJ" domestice \'0/. [fJ 283
cardiac sau n. cardiac anterior, se distribuie plexului cardiac; prin nn. depresori
mijlocii ~i caudali formeaza plexurile aortic ~i pulmonar in care se gasesc mici
ganglioni in care se realizeaza sinapsa.
Dupa desprinderea nervului larigian recurent, tmnchiurile esofagian dorsal
~i ventral sunt formate din fibre parasimpatice presinaptice ~i fibre viscerosen-
zitive. Tmnchiul vagal esofagian dorsal abordeaza plexul solar ~i ggl. semilunar,
iar trunchiul vagal ventral abordeaza fata parietala a stomacului. Intrand in
constitutia plexului solar, fibrele vagale se distribuie impreuna eu acesta, odata
cu trunchiurile vasculare. In teritoriul celiac: la stomac, duoden, pancreas, ficat,
splina; in teritoriul mezenteric cranial: la pancreas, duoden, jejun, ileon, cec,
colon ascendent, portiunea craniala a colonului transvers ~i descendent. in aceste
organe, tonusul parasimpatic produce vasodilatatie, mare~te secretia glandelor,
peristaltismul intestinal, absorbtia intestinala, etc. (Fig. 150).
Portiunea sacraHi sau pelvina a parasimpaticului

(Pars pelvina parasympathici)
Neuritele preganglionare provind din metamerele sacrale II-IV cu do-
minanta din 83 parasesc maduva prin radacinile dorsale, apoi trec in trunchiul
eomun ~i in ramurile ventrale respective, in special in n. pudend. Imediat sub
gaurile subsacrale se izoleaza ca nervi pelvini sau erigenti, care participa la
formarea plexului pelvin impreuna cu fibrele ortosimpatice din ganglionii sacrali
~i mezenteric caudal. Fibrele realizeaza sinapsa in ganglionii din nodurile
plexului sau in ganglionii intramurali. Distribuite prin plexurile omonime la
eolonul descendent, rect, vezica urinara, uter, vagin, glande genitale accesorii,
uretra ~i penis, ele reprezinta in cavitatea pelvina componenta vasodilatoare ce
mare~te secretiile glandulare, descarca vezica urinara ~i rectul ~i, in functie de
stare a fiziologica a uterului, produce contractia musculaturii uterine ~i erectia
organelor externe.
In maduva spinarii se desfa~oara reflexe visceroviscerale mixte respectiv,
oicotrop ~i ideotrop. Dintre acestea, mentionam, reflexele de umplere ~i golire a
vezicii urinare, a ampulei rectale (mictiunea ~i defecaria), precum ~i reflexele
sexuale, erecria ~i ejacularea. Centrii acestor reflexe sunt situari in maduva
lombara ~i sacral a, calea aferenta, senzitiva a erectiei ~i ejacularii este
reprezentata de n. pudend, prin ramurile lui de distriburie ~i conexiune. Centrul
parasimpatic al erecriei este plasat in maduva sacraHi (83), iar centrul
ortosimpatic al ejacularii, in maduva lombara. Calea eferenta a arcului reflex al
erectiei este reprezentata de nervii erectori ~i ganglionii pelvini, iar a ejacularii,
din ganglionul mezenteric caudal prin nervii hipogastrici ~i plexul pelvin se
distribuie filete pentm musculatura ampulelor deferentiale, a glandelor accesorii
~i a sfinctemlui uretra!.
Exista ~i reflexe viscero-cutanate, 1n care suferintele sau excitatiile unui
yiscer se reflecta sub forma unei hipersensibilitati a zonei metamemlui respectiv.
In cazul ulcerului gastric sau al reticulitei traumatice, calea viscerosenzitiva este
constituita de nervul splanchnic mare, al cami pericarioni viscerosenzitivi sunt
1n metamerele T 6- T8' Aceste elemente determina apariria in zone Ie cutanate de
-
284 V. COfofan, R. Palicica, Valentina Hri/cu, Carmen Can/ii, V. Enciu
distributie a nervi lor toracali T 6- T 8 a unei vasodilatatii, 0 hipersensibilitate ~i

piloerectie. Foarte importante sunt ~i reflexele inverse, respectiv, cutano-visce-
rale. Cunoa~terea zonelor cutanate reflexogene permite utilizarea lor (masaj,
iritare, acupunctura) In modificarea sau reglarea functiei unui organ.
La mamiferele domestice, sistemul neurovegetativ este conformat In ge-
neral, asemanator la toate speciile, diferentele interspecifice fiind putine ~i de
mica importanta.
La pasari, ortosimpaticul, format din ganglioni paravertebrali, se gase~te
pe toata lungimea coloanei vertebrale. Ortosimpaticul cervical este situat In
canalul transvers al vertebrelor cervicale, In care se gasesc 13-14 ganglioni la
galinacee ~i 15-16 la palmipede.
Ggl. cervical cranial, situat In apropierea articulapei occipitoatloidiene,
are forme neregulate. Un conectiv cervical carotic satelit arterei carotide co-
mune, leaga ggl. cervical cranial de ggl. cervical caudal, pre cum ~i de lantul
paravertebral cervical prin comunicante fine. Ggl. cervical cranial stabile~te
conexiuni cu ggl. trigeminal, cu n. facial, n. glosofaringian ~i n. hipoglos. Fibrele
postganglionare formeaza conectivul carotic ce se distribuie trifurcatiei caroti-
diene ~i venei jugulare, faringelui, precum ~i plexurilor sub ~i suprasfenoidal.
Ramurile postganglionare ale ganglionilor cervi cali se grupeaza In filete multiple
ce se distribuie nervilor cervicali respectivi, invelitorilor spinale, cordonului
vascular vertebral, conectivului cervical carotic, iar din ultimii trei ganglioni se
emit filete pentru plexul cardiobronhopulmonar. (Fig. 151).
Ganglionii toracali, in numar de 6 la galinacee sau 7 la palmi pede, sunt
legati intre ei, de asemeni, prin cate doua conective interganglionare dorsal ~i
h 1" dI
,
FIG. 151. SCHEMA CONECTIVELOR ORTOSIMPATICE LA PAsARI

a- Medulla spinalis; b- Radix dorsalis n. spinalis; b '- Radix ventralis n. spinalis; c- Cgl. spinale;
d- R. dorsalis n. spinalis; e- R. ventralis n. spinalis; f- R. communicans albus; g- R. communicans
griseus; h- CgI. paravertebralis; i- R. eferens paravertebralis; j- Conectivus transversus; 1-
Conectivus caroticus; m- A. caro/is communis
ventral. Conectivul dorsal trece printre cele doua articulatii ale coastei, iar eel
ventral, pe sub capul coastei; ultimii doi ganglioni toracali sunt lipsiti de
conectivul ventral.
Ramurile de distributie ale primului ~i celui de al do ilea ganglion concura
la formarea unui plex cardiobronhopulmonar ~i a unui fin plex siringial. De la
ganglionii toracali T 2 - T 4 se constituie 4 nervi splanchnici mari, care concura la
formarea unui plex celiacomezenteric; din ggl. T 5 - T 6 se desprind 4 - 5 nervi
splanchnici mici care contribuie la formarea plexului gonadic ~i celiacomezen-
teric. (Fig. 152).
Ortosimpaticullombosacral se remarca prin multimea de ganglioni lombo-
sacrococcigieni (20 - 23), majoritatea acoperiti de lobii renali. Ramurile lor de
distributie formeaza plexurile pelvine, din care se izoleaza plexurile renal,
oviductal ~i cloacal. (Fig. 152).
Plexul celiac are in centrul sau un ggl. celiac sau celiacomezenteric; se
distribuie compartimentelor gastrice, splinei, ficatului, vezicii biliare, duodenu-
lui ~i pancreasului pe care formeaza plexuri mixte, impreuna cu fibre Ie vagale.
Plexul mezenteric cranial, centrat pe un ggl. mezenteric cranial sau celi-
acomezenteric (de marimea unui bob de grfm), se distribuie jejunului, ileonului
~i cecurilor, direct sau prin n. intestinal.
I
,
I
I I
, I
, ';:,.1 I I
2. '15
":2 //
21
19.
FIG. 152. SISTEMUL NEUROVEGETATIV LA GAINA

1- N. vagus; 2- V.jugularis; 3- Ggl. toracale I; 4- Plexus brachialis; 5- A. subclavia; 6- N.
splanchnicus major; 7- A. coeliaca; 8- A. mesenterica cranialis; 9- Plexus ovaricus; 10- Plexus
lumbosacralis; 11- Plexus renalis; 12- Ureter; 13- Uterus; 14- Gll. intestinale; 15- Rectum; 16-
Jejunum; 17- Caecum; 18- Duodenum; 19- Gaster, pars muscularis; 20- Gaster, pars
glandularis; 21- Hepar; 22- Plexus cardiacus; 23- Cor; 24- Ingluvies; 25- N. recurens; 26- A.
carotis communis; 27- Trachea
286 v. Corolan, R. Palicica, Valentina Hri/cu, Carmen Gan/a, V. Eneiu
N. intestinal (n. Remak), cordon nervos ce parcurge mica curbura a intes-

tinului, incepand de la duoden pana in regiunea cloacala, este un nerv mixt,
ortoparasimpatic, presarat eu 14-19 mici ganglioni, ce realizeaza 0 conexiune
intre plexul celiacomezenteric cu ramurile nervului vag ~i plexul pelvin. Din n.
intestinal, cat ~i direct din plexurile amintite, se distribuie fibre intestinului,
cloacei, ureterelor, organelor genitale ~i bursei Fabricius.
Componenta parasimpatica se remarca la pasari prin dezvoltarea ggl.
ciliar, lipsa ganglionului pterigopalatin (fibrele pentru glanda lacrimal a fac
sinapsa in ggl. otic) ~i slaba dezvoltare a ggl. otic.
Nervu! caroticocefalic este un nerv mixt format din ramura dorsala ann.
glosofaringian, intermediofacial ~i ramuri din ggl. cervical cranial; se divide in
trei ramuri: 1 - ramura ce intra in cavitatea craniana ~i formeaza plexul supra-
bazal; 2 - ramura ce se dirijeaza rostral, pe fata laterala a articulatiei patrato-
pterigoidiene ~i se distribuie fantei nasofaringiene, cornetilor nazali, boltei
palatine, valvei superioare ~i faringelui, 3 - ramura ce parcurge plan~eul orbitei,
unde se distribuie pleoapei a treia, glandei Harder, plexului vascular al orbitei ~i
face conexiuni cu n. nasociliar.
N. vag, la patrunderea in cavitatea toracica, prezinta un ganglion mare din
care se desprind ramurile ce participa la formarea plexurilor cardiobron-
hopulmonar. In regiunea cervicala, vagul emite ramuri pentru lobii timici, esofag
~i ingluvie (gu~a). Din ganglionul toracal al vagului, plasat in vecinatatea glandei
tiroide, se mai desprind fibre pentru vv. jugulare, aa. subclaviculare, carotida
comuna, precum ~i pentru glandele tiroida ~i paratiroida. La pasari, n. recurent
drept se desprinde caudal crosei aortice drepte. Caudal cordului, cei doi vagi se
unesc pe fata ventrala a portiunii glandulare a stomacului, unde formeaza un plex
ce se tese cu plexul celiac. Plexurile derivate din celiac ~i mezenteric sunt mixte,
observandu-se insa 0 preponderenta ortosimpatica pe mica curbura ~i 0
preponderenta vagala pe marea curbura.
2.2.3.1.3. Paraganglionii
(Paraganglia)
Sub acest termen au fost descrise un numar de organe caracterizate prin
afinitatea fat& de sarurile de crom (cromofilie), motiv pentru care au fost
denumite ~i "organe cromofine". Aceste organe alcatuite din celule dispersate
sau aglomerate se gasesc de obicei raspandite in plexurile ~i ganglionii vegetativi
sau sunt dispersate in diverse organe (testicul, oval', rinichi etc.). Ulterior, s-a
constatat ca nu toate formatiunile paraganglion~re sunt cromafine, dar toate sunt
in stransa corelatie cu sistemul neurovegetativ. In functie de capacitatea lor de a
secreta sau nu adrenalina ~i de cromoafinitate, paraganglionii au fost grupati in
ortosimpatici ~i parasimpatici.
Paraganglionii ortosimpatici
Sunt organe cromafine, alcatuite din celule cu afinitate cromatica, plasate
in plexurile vegetative, in raport cu vasele sanguine, alaturi de ganglionii
ortosimpatici. La embrion ~i fetus sunt bine dezvoltati ~i sufera, apoi, un proces
Anatomia animale/or domestice vol. [J[ 287
de atrofiere lenUi pfma la maturitate dnd dispar complet. Cei mai raspanditi sunt
paraganglionii lomboaortici sau abdominali, situati in partile laterale ale aortei
abdominale, in plexul ortosimpatic aortic, intre originile aa. renale ~i a
mezentericii caudale. Au 0 culoare cenu~ie, consistenta moale ~i dimensiuni ce
variaza intre 5 ~i 15 mm. Microscopic, se aseamana cu structura medulosupra-
renalei, fiind formati dintr-o retea de vase sinuoase intercalate de grupuri de
celule cromafine.
Paraganglionii parasimpatici
Sunt reprezentati de paraganglionii: carotidian, cardiac, timpanic, coccigian.
Paraganglionul carotidian, denumit ~i glomul carotic, este situat la
originea arterei occipitale ~i a a. carotide interne. Este 0 formatiune mica, de 2-
4 mm, de culoare cenu~ie-roza, prinsa In adventicea carotidiana ~i inclusa in
centrul plexului intercarotic.
Este format dintr-un ghem de capilare sinusoide sustinute de un reticul
conjunctiv, In ochiurile caruia se gasesc celule cromafine care, Insa, nu secreta
adrenalina, la animalele biitrane diminua mult in volum.
Paraganglionul cardiac este centrat pe plexul cardiac ~i aortic cuprins in
adventicea aortei primitive, in apropierea originii a. coronare stangi, are 0
structura asemanatoare cu precedentul.
Paraganglionul timpanic, inconstant ~i mic, cat un bob de mac, se intal-
nqte uneori pe traiectul ramurii timpanice (n. timpanic) a n. glosofaringian la
intrarea acestuia in urechea medie.
2.2.3.2. Glandele endocrine

(Glandulae sine ductibus)
In acest capitol se vor descrie glandele hipofiza (Hypophysis S. glandula
pituitaria), epifiza sau corpul pineal (Corpus pineale), tiroida (Thyreoidea),
paratiroidele sau corpusculii epiteliali (Glandulae parathyreoideae), ~i
suprarenalele (Glandulae suprarenales) ~i elemente endocrine organice.
Hipofiza (Hypophysis)
Hipofiza sau glanda pituitara este 0 formatiune elipsoidala, de culoare
bruna-ro~cata sau galbuie, turtita de sus in jos, situata deasupra fosei hipofizare
(a ~eii turce~ti), fiind legata de tuberculul cenu~iu al dincefalului printr-o tija
scurta. Este protejata de "cortul hipofizar" sau loja hipofizara.
Hipofizei i se descriu: 0 fat a dorsala (care ajunge In contact indirect cu
tuberculul mamilar ~i cu partea anterioara a pedunculi lor cerebrali); 0 fata
ventral a (care se sprijina pe fata endocraniana a bazisfenoidului); 0 circum-
ferinta, In contact cu peretele lojei hipofizare (perete strabatut de sinusul venos
cavernos). Sinusurile cavernoase ~i intercavernoase cirumscriu hipofiza, fiind
situate intre diafragma selara ~i fosa hipofizara, respectiv ~aua turceasca, in ele
se dreneaza venele hipofizare.
Hipofiza include doua componente ontogenetice diferite, portiunea nerv-
oasa sau cerebrala (Pars neuralis) ~i portiunea glandulara (Pars glandularis).
288 V. Cotolan. R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Ganta, V. Enciu
Portiunea nervoasa se dezvolta din partea cea mai inferioara a hipotalamusului ~i

devine neurohipofiza (Neurohypophysis), iar poqiunea glandulara, din tavanul
diverticulului stomodeal embrionar, care se izoleaza ca punga lui RATHKE;
epiteliul ectodermic al acestei pungi devine adenohipofiza (Adenohypophysis).
Adenohipofiza (Adenohypophysis) de culoare galbuie, prezinta 0 por-
tiune masiva reprezentand partea distala sau glandulara a hipofizei, 0 portiune
aderenta la neurohipofiza, reprezentand partea intermediara a hipofizei (rezultata
dintr-un rest al pungii lui Rathke) ~i 0 portiune care se prelunge~te pe pedicul,
numita partea infundibulara sau tuberala a adenohipofizei.
Neurohipofiza (Neurohypophysis) apare ca 0 ingropare a tijei, partea
ingro~ata purtand denumirea de portiunea distala a neurohipofizei, in timp ce tija
reprezinta partea proximala sau infundi-
bulul neurohipofizei; i se disting 0 ra-
2
dacina, 0 por!iune scobita de 0 cavitate
central a ~i 0 por!iune compacta.
La majoritatea speciilor domestice,
8 intre poqiunea intermediara a adeno-
s hipofizei ~i adenohipofiza glandulara se
gase~te cavitatea hipofizara, umpluta cu
o masa galben-ro~iatica. 0 prelungire a
2.
ventriculului III in tija hipofizara, intal-
B nita la unele specii, reprezinta recesusul
hipofizar. (Fig. 153).
La cabaline, hipofiza are 0 forma
discoidala, cu diametrul de 21-27 mm ~i
o greutate de 1,85-2,8 g, fiind lipsita de
cavitate hipofizara, in schimb, recesul
hipofizar al ventriculului al III-lea
patrunde mult in tija hipofizara.
La taurine, hipofiza este masiva,
prezentand 0 cavitate hipofizara larga,
turtita de sus in jos. Infundibulul hipo-
1- fizar este redus, dimensiunile glandei
~ variind intre 22 ~i 25 mm, iar greutatea,
..... '., '
~-
,
•.. ".
, ~ '. intre 2 ~i 4 g. In interiorul cavita!ii hipo-

.. 9
. ',.' fizare, pe peretele caudal, se reliefeaza 0
8-
~~'l '::':',
... s
~."-"<"
~7'
l~Q~_75~ f formatiune conoida provenita din poqi-
It
E.
unea distala a adenohipofizei, denumita
D
tuberculullui WULZEN .
FIG. 153. GLANDA HIPOFIZA. LA
CAL, (A), BOU (B), PO~C (C), La ovine, hipofiza are un aspect
CAINE (D) $1 PISICA (E) globulos, cu dimensiuni ce variaza intre
1- Talamusul; 2- Ventriculul Ill; 3- Re- 5 ~i 12 mm, greutatea glandei fiind cu-
cesul supraoptic; 4- Recesul hipofizar; 5-
Adenohipofiza; 6- Apeductul silvian; 7-
prinsa intre 0,3 ~i 1 g.
Pedunculii cerebrali; 8- Neurohipojiza; 9- La suine apare u~or turtita, cu ten-
Cavitatea neurohipofizara din!a globuloasa, avand cavitatea hipo-
fizara redusa ~i infundibu1ul u~or spiralat, greutatea variind Intre 0, 1 ~i 0,2 g, iar
dimensiunile Intre 4 ~i 7 mm.
La carnivore. La caine adenohipofiza Imbraca aproape neurohipofiza,
cavitatea hipofizara fiind vasta ~i infundibu1u1 hipofizar depa~ind cu putin
1ungimea pedicu1ului, dimensiuni1e variind cu rasa ~i talia.
La pisica, adenohipofiza formeaza un strat sub tire pe suprafata neuro-
hipofizei, cavitatea hipofizara fiind mai redusa decat 1a caine, dar recesu1
hipofizar, este, In general, mai lung.
Sistemul hipotalamohipofizar este reprezentat de legaturi1e foarte intime
morfofunctionale dintre hipofiza ~i hipotalamus. Aceste legaturi sunt materia-
1izate In tracturile supraopticohipofizar (Tract supraopticohypophyseus), para-
ventriculohipofizar (Tract. paraventriculohypophyseus) ~i tuberoinfundibular
(Tract. tuberoinfundibu1aris). Primele doua se Intind Intre nucleii supraoptic ~i
paraventricular ai hipotalamusului ~i neurohipofiza, iar tractul tuberoinfundi-
bu1ar, Intre nuc1eii parvocelulari ai tuberculu1ui cenu~iu ~i adenohipofiza. Toate
trei tracturile trec prin infundibulu1 hipofizar.
Hipofizele accesorii au fost gasite mai ales la pisica ~i rumegatoare,
uncori ~i la caine. Ele reprezinta resturile germinative ale pungii faringiene em-
brionare ~i sunt situate pe dura mater, Inspre faringe.
Epifiza (Glandula pinealis)

Rclativ redusa, avand forma unui fruct de pin (de unde ~i denumirea de
glanda pinea1a utilizata uneori), epifiza se gase~te situata In zona epita1amica,
Intre tuberculii rostrali ai talamusului, Inaintea coliculi1or rostrali, deasupra
gaurii comune posterioare, fiind Inve1ita de panze1e coroidiene. I se disting
corpu1 conoid, peduncu1ul, format din doua fine ~i scurte cordoane nervoase; ha-
benula, In prelungirea pedunculului, orientata rostral, sub forma a doua bande1ete
fine ~i para1ele care ajung 1a deschiderea comuna intraventriculara, unde se
unesc cu sta1pii anteriori ai fornixului.
La ecvine, dimensiunile glandei variaza Intre 13 ~i 15 mm, iar greutatea
Intre 0,4 ~i 1,3 g.
La taurine, dimensiuni1e sunt mult mai variate, Intre 12 ~i 23 mm, iar greu-
tatea Intre 0,3 ~i 1,5 g.
La ovine, dimensiunile se Inscriu Intre 3 ~i 5 mm, iar greutatea Intre 0,3 ~i 0,5 g.
La suine, glanda are un aspect relativ globu10s, greutatea variind Intre 0, 1
~i 0,3 gr., iar dimensiunile Intre 2 ~i 3 mm.
Glanda tiroida (Glandula thyroidea)

Situata Inapoia 1aringe1ui, pe parti1e latera1e ale prime lor ine1e trahea1e,
glanda tiroida are un aspect destu1 de variat In raport cu specia.
In general, glanda este alcatuita din doi lobi, stang ~i drept (Lobus sinister et
dexter), legati Intre ei printr-un istm (Isthmus), care cuprinde fata ventrala a traheei.
Culoarea este cenu~ie, cu nuante dependente de starea fizio10gica. (Fig. 154).
Fata superficia1a a tiroidei este, In general, convexa, acoperita de extre-
mitatea proximal a a mm. sternotiroidieni, In timp ce fata profunda, concava, se
-
290 V. Co{olan, R. Palicica, Valentina Hri{cu, Carmen Gan{ii, V. Enciu
muleaza pe trahee. Vascularizatia este asi-

gurata de aa. tiroidiene (craniala ~i caudala)
deta~ate din a. carotida comuna, venele satelite
afluand spre vena jugulara extern a (la cal,
oaie, capra) sau spre vena jugulara interna (la
suine, taurine, carnivore). Nervii, foarte fini,
contin fibre vegetative din plexul carotic sau,
eventual, din primele doua perechi cervicale.
(Fig. 154).
La ecvine, se Intalnesc doua glande
tiroide simetrice, ovoide, de culoare brun-vio-
lacee, glandele sunt unite Intre ele printr-un
istm redus, cu structura glandulara la fetus ~i la
manz, care dispare la animalele adulte sau este
Inlocuit prin tesut fibros (istm fibros); la
magar, istmul este de obicei persistent ~i
sustine un mic lob piramidal. La maturitate,
dimensiunile fiecarei glande variaza Intre 3-4
cm/2,5 cm, iar greutatea, Intre 20 ~i 30 g.
La bovine, glandele tiroide sunt apla-
tizate, subtiri ~i de culoare cenu~iu-bruna cu
nuanta albastruie la vitel ~i ro~iatica la
bovinele adulte. Istmul glandei formeaza 0
banda de 0,5-1,5 cm latime ce cuprinde ven-
tral traheea, In planul inelelor traheale 1-2.
Lobii tiroidieni laterali au 0 forma neregulat
FIG. 154. GLANDA TIROIDA. triunghiulara cu baza orientata dorsal, cu
LA CAL (A), BOU (B) ~I lobulatie neta pe suprafata. Lobii se Intind In
PORC (C) sens cranial peste originea esofagului ~i mm.
1- GI. tiroidii; 2- Traheea; 3-
constrictori posteriori ai faringelui. Greutatea
EsofaguI
absoluta a glandei variaza larg Intre 15-42 g.
La ovine ~i caprine, lobii glandulari de
culoarea ro~ie-castanie, alungiti ~i fusiformi la ovine, cilindroizi la caprine, sunt
plasati In partile laterale a primelor 3-8 inele traheale. Portiunea caudala este
Ingusta ~i prezinta un istm alcatuit dintr-un cordon subtire, care la ovine
involueaza complet; la caprine, istmul este rar, dar are caracter glandular.
Greutatea ei absoluta oscileaza Intre 4-7 g la ovine ~i 8-11 g la caprine.
La suine, glanda are aspectul unui trident aplatizat, a carui margine ante-
rioara prezinta trei varfuri ascutite, din care cel medial formeaza un veritabil
"lob piramidal". Suprafata organului este boselata, cu desen lobular colorat In
ro~u-castaniu. Plasata pe fata ventral a a traheei, varfurile lobilor glandulari ai
tiroidei sunt In contact cu cartilajul tiroid allaringelui, iar extremitatea caudala
a glandei ajunge la baza gatului. Greutatea glandei oscileaza In functie de talie
~i rasa, Intre 12-50 g.
La caine, lobii glandei au forma elipsoidala aplatizata, de culoare
Anatomia animalelOJ' domestice vol. III 291
brun-ro~cata ~i cu suprafata neteda; sunt plasati In partea dorso-laterala a pri-

melor inele traheale (1-8) ~i sunt legati Intre ei printr-un istm cu caracter glan-
dular; la rasele de talie mare, istmul atinge 1 cm latime; la rasele de talie mica,
istmullipse~te. Greutatea absoluta a glandei variaza larg Intre 0,55-25 g.
La pisidi, lobii glandei sunt fusiformi aplatizati, situati In planul inelelor
7-10; au 0 culoare ro~ie-castanie ~i un fin desen lobular. Polul caudal subtiat,
prezinH'i un istm inconstant. Greutatea absoluta variaza Intre 0,19-1,45 g.
La leporide, tiroidele sunt mici, aplatizate ~i cu aspect u~or boselat ~i
desen lobular; sunt acoperite aproape in totalitate de extremitatea craniala a m.
sternotiroidian, pe fata laterala a primelor patru inele traheale. Glanda prezinta
un istJn redus cu structura glandulara.
La pasari, glandele tiroide sunt reduse, de aspect ovoid ~i culoare maro-
nie-ro~cata, a~ezate la baza gatului, caudal de clavicula, la originea a. carotide
comune. Este un organ pereche de 7-12 mm, la polul caudal al careia este a~e-
zata paratiroida.
De retinut ca dimensiunile ~i greutatea glandei tiroide variaza considerabil,
In funetie de specie, rasa, varsta, sex ~i anotimp. Rasele de talie mare au 0 tiroida
mai midi, In raport cu greutatea animalului. Rasele de munte ~i cele u~oare au
greutatea relativa a tiroidei mai mare. La femelele care au avut mai multe ges-
tatii, tiroida este mai mare decat la masculi. Greutatea tiroidei cre~te pana la ma-
turitate ~i scade la animalele batrane. In sezonul racoros, toamna ~i iarna, tiroida
va avea dimensiuni mai mari.
Tiroidele accesorii (Ggl. thyroideae accessoriae) sunt identificabile aproa-
pe la toate speciile. Ele sunt reprezentate de corpusculi foarte mici, de culoare
brun-ro~cata ~i cu 0 topografie diferita. La cabaline ~i bovine, sunt de obicei
plasate la polul cranial a glandei tiroide, In lungul regiunii cervicale sau chiar
dorsal bazei cordului (la bovine).
La carnivore au fost gasite in regiunea hioidiana, in mucoasa linguala, in
spatiul mediastinal in planul arcului aortic.
Glandele paratiroide sau corpusculii epiteliali

(Glandu lae parathyroideae)
Paratiroidele sau corpusculii epiteliali sunt organe glandulare de dimensiuni
reduse dar indispensabile vietii. Denumirea lor deriva din faptul ca la mamifere
sunt plasate in vecinatatea glandei tiroide, pe laturi sau pe fata dorsala a ei.
Paratiroidele deriva din epiteliul endoblastic a pungilor branhiale 3 ~i4 sub
forma unor muguri epiteliali plini. Mugurul epitelial din a 4-a punga branhiala
da na~tere paratiroidelor interne, incluse de obicei in interiorul glandei tiroide,
iar mugurii derivati din punga a 3-a formeaza paratiroidele externe cu 0 topo-
grafie [oarte diferita.
In general, la toate speciile se intalnesc c1ite doua paratiroide de fiecare
parte a regiunii cervicale, absenta unora fiind insa destul de frecventa; pot fi
intalnite ~i paratiroide accesorii.
La ecvine, paratiroida interna (IV) este rar inclusa in parenchimul
tiroidian. Are 0 forma ovoida (6-7 mm) cu 0 consistenta moale ~i 0 culoare mai
deschisa; sunt plasate pe fata traheala a polului dorso-cranial al glandei tiroide

sau rar pe fata laterala. Corpusculii epiteliali externi (din punga a Ill-a) sunt
plasati pe fat a laterala a traheei la 15 cm cranial primei coaste, sub forma de 2-
3 lobuli mici, inc1u~i in tesutul adipos din vecinatatea nodului limfatic cervical
pro fund caudal.
La taurine, paratiroida interna de dimensiunea unui bob de mazare u~or
alungit este inclusa in treimea mijlocie a tiroidei, spre fata traheala, iar parati-
roida externa este deplasata cranial, in vecinatatea terminarii a. carotide comune
pe fat a externa a m. cricofaringian.
La oaie ~i capra, paratiroidele interne sunt incrustate in marginea dorsala
a tiroidei in timp ce paratiroida extern a este plasata la marginea cranio-dorsala
(la oaie) ~i caudo-dorsala (la capra) a glandei mandibulare, sub aripa atlasului.
La carnivore, paratiroidele interne sunt alipite de fat a mediala a tiroidei,
in timp ce paratiroida externa este inc1usa in marginea dorso-Iaterala; au 0 forma
ovoida de 4-7 mm ~i 0 culoare cenu~ie-ro~ietica. La pi sica, paratiroidele externe
sunt plasate la polul caudal al tiroidei.
La suine, paratiroidele sunt foarte mici ~i foarte greu de identificat. Pa-
ratiroida externa este plasata in vecinatatea terminarii a. carotide comune, inglo-
bata in grasime sau situata intre lobii extremitatii craniale a timusului, putand fi
u~or confundata prin culoare ~i dimensiune cu un nod limfatic. Are marimea unui
bob de linte sau a unui bob de mazare (2-4 mm), 0 culoare roz-cenu~ie,
granulara; paratiroidele interne lipsesc.
La leporide, paratiroida extern a plasata la palul cranial al glandei tiroide
este u~or fusiforma ~i alungita; paratiroida interna este cuprinsa la fata traheala
a lobului tiroidian.
La pasari exista ciite trei glande paratiroide pe fiecare parte, situate la
polul caudal al tiroidei, foarte apropiate una de alta (corpusculii epiteliali III, IV
~i V). Corpusculul epitelial V este inclus in corpusculul ultimo-branhial.
Corpusculii epitelali accesorii sunt plasati in tesutul conjunctiv peri-
tiroidian, in lungul regiunii cervicale lateral traheei, in mediastinul precardiac
sau la nivelul pericardului. De dimensiuni microscopice de cele mai multe ori,
paratiroidele accesorii se dezvolta in caz de disfunqie a paratiroidelor obi~nuite.
Vascularizatia corpusculilor epiteliali este asigurata de ramuri desprinse
din a. carotida comuna sau din a. tiroidiene craniale; venele sunt afluente ale v.
jugulare.
Inervatia lor este asigurata de plexurile perivasculare ortosimpatice ~i de
fibre parasimpatice provenite din n. laringian caudal.
Glandele suprarenale (Glandulae suprarenales)

Sunt organe simetrice, alungite, u~or aplatizate ~i cu suprafata neregulata,
plasate in cavitate a abdominala la polul cranial al rinichilor. Dimensiunile ~i
forma lor variaza in functie de specie, ~i stare fiziologica a individului. Ele sunt
legate de rinichi prin tesutul conjunctiv adipos perirenal ~i prin intermediul
pediculului vascular de marile vase ale organismului - aorta ~i v. cava caudala.
Consistenta este elastica, ferma, iar daca glandele sunt section ate in stare
Anatomia animalelor domestiee vol. III 293
proaspilUi, pe suprafata de sectiune se observa net, subcapsular,parenchimul

format din doua zone, corticala ~i medulara.
Cortexul (sau organul interrenal) apare de culoare mai deschisa, gal-
buie-maronie, cu strii radiare. Zona centrala - medulara (sau paraganglionul
suprarenal) are un aspect omogen, de culoare mai inchisa brun-ro~cata sau
cafenie. (Fig. 155).
Din punct de vedere ontogenetic, substanta cortical a se dezvolta din epi-
teliul celomic al cavitatii embrionare, iar substanta medulara din schita ectoder-
mica simpatica. In acest context, putem spune ca glanda suprarenala include
doua glande diferite in acela~i corp. Glandele sunt inconjurate de un plex reno-
suprarenal bogat, in care se rami fica terminal, n. micul splanchnic abdominal.
Fiecare glanda este irigata de mai multe ramuri suprarenale desprinse fie din aa.
suprarenale, fie din ramurile corticale ale aa. renale. Dupa ce strabat capsula
conjunctiva, vasele se divid, ramificandu-se intr-o foarte fina retea vasculara ce
traverseaza corticala in directia medularei. Drenarea sangelui are loc initial prin
capilare sinusoide cu pereti subtiri care converg in centrul medularei intr-o vena
centraHi, orientala longitudinal. Din vena centrala prin vv. suprarenale sangele se
dreneaza in v. cava (in dreapta) ~i in v. renala stanga. (Fig. 155).
FIG. ] 55. GLANDELE

SUPRARENALE LA
MAMIFERELE DOME STICE
(Dupa Schubert)
A- Cal; B- Bou; C- Pore; D- Oaie;
E- Capra; F- Cdine
La ecvine fiecare glanda apare alungita, de culoare brun-galbuie ~i lipita

de marginea mediala a rinichiului, intre polul renal cranial ~i hil. GIanda dreapta
are marginea mediala u~or escavata, avand aspectul unei virgule ~i fiind putin
mai voluminoasa; glanda suprarenala stanga estemairegulata.mairectilinie ~i
u~or latita la polul caudal. Aa. suprarenale provin din a. mezenterica craniaIa sau
din a. renala. Suprarenal a stanga are in medie 8,1/2,4-4,5 cm ~i 0,6-1,6 cm
grosime. Suprarenala dreapta are 7,8 cm!2-5 cm latime ~i 0,7-1,8 cm grosime.
Greutatea absoluta oscileaza intre 20-44 g. (Fig. 155).
La taurine, suprarenala dreapta prezinta polul cranial bombat, in timp ce
suprarenala stanga apare de aspectul unui ciirIig; glanda suprarenal a stanga este
situata la distanta de polul cranial al rinichiului. Dimensiunile variaza intre 4-6
cm/2~3,5 cm latime ~i 1,2-2,2, cm grasime. Greutatea absoluta variaza intre 14,2
(la stanga) ~i 12,8 g (la dreapta). (Fig. 155).
La ovine suprarenale au suprafata neteda, de culoare castaniu-ro~cata ~i
forma unui bob de fasole u~or neregulat. Dimensiunea lor este proportional mai
294 v. Cojofan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Ganta, V. Enciu
mica dedit la taurine. Au 2-2,3 cm lungime, 1,3-1,4 em latime ~i 0,6-0,7 em

grosime. Greutatea absoluta variaza Intre 1,2-1,4 g. La caprine, greutatea
glandelor variaza Intre 0,8 cea dreapta ~i 0,9 g eea stanga.
La suine, glandele suprarenale sunt voluminoase, mult alungite, reJativ
prismatice; sunt a~ezate In aeela~i plan sau uneori glanda dreapta este a~ezata
mai anterior deeat eea stanga. Dimensiunile variaza i'ntre 1-5 cm lungime, 3-2
em latime ~i 0,5-0,6 em grosime; glanda stanga este de obieei mai mare.
Greutatea absoluta variaza intre 2-6,5 g.
La carnivore, suprarenalele au 0 culoare alb-galbuie. La caine sunt a~e-
zate cranio-medial rinichilor, in vecinatatea marilor vase abdominale. Peste
ambele glande tree ~i lasa amprente pe [ata lor dorsala venele lombare. Supra-
renala dreapta seamana eu un earlig sau cu cifra "1", cea stanga se aseamana cu
~ifra "8". Marimea lor variaza considerabil in functie de rasa ~i stare fiziologica.
In medie, au 0 lungime de 2,2-2,3 cm,1 em latime ~i 0 grosime de 0,4 cm.
Greutatea absoluUi in medie este de 0,6 g. La pisica, aspectul glandelor este
discoidal, de culoare galbuie, plasate i'naintea aa. renale. In medie, suprarenalele
au 1/0,7 cm latime ~i 0,3 em grosime, eu 0 greutate medie de 0,15-0,16 g.
La leporide, glandele suprarenale sunt In general asemanatoare cu eele de
la pisidi, fiind proportional mai reduse.
La pasari, glandele suprarenale sunt relativ globuloase, fiind situate la ex-
tremitatea cranialii a rinichilor ~i avand 0 culoare galben-portocalie sau brun-al-
burie. La pasarile adulte, sunt acoperite ventral de testicule, respeetiv de ovar.
Forma lor variaza specific ~i individual de la piramida trifaciatii la forma
oval-aplatizata. In timpul dezvoltarii lor, tesutul interrenal se Intretese cu
paraganglionul suprarenal, motiv pentru care la pasari nu se poate diferentia 0 .
corticala care inconjoara medulara. Lungimea medie a suprarenalei este de 13
mm, iar latimea de 8 mm; greutatea variaza Intre 0,08--0,46 g.
Elemente endocrine organice

Sub acest term en se descriu grupuri de celule endocrine inc1use In
structura diverselor organe.
Insulele Langerhans (Insulae pancreaticae) sunt formatiuni endocrine
pancreatiee, grupate In a~a-numitele "insule" printre aeinii glandulari exoerini;
secreta doi hormoni, insulina ~i glueagonul, care intervin In metabolismul
glueidelor.
Elementele endocrine sexuale sunt reprezentate de: glanda interstitiala a
testieulului, situatii Intre tubii seminiferi ai gonadei maseule; elemente interstitiale
endocrine ovariene reprezentate In ansamblul lor de glanda teealii folicularii
interna, eorpul galben (impropriu numit astfel deoarece aproape pe toata evolutia
lui 0 culoare alburie) sau corp progestativ aparut dupa deshiscenta foliculara. Hor-
monii testiculari stimuleazii dezvoltarea organelor genitale, aparitia caracterelor
sexuale secundare, intervin In procesele anabolice ~i In cre~tere. Prin castrare
Inainte de pubertate, organele genitale nu se mai dezvoltii, dispare instinctul sexual
~i agresivitatea masculilor; oasele cresc mai lungi, musculatura se Incarca cu
griisime ~i se estompeazii dimorfismul sexual. Se Inregistreazii un spor de greutate,
iar masculii castrati sunt mai docili. Din aceste motive, castrarea este utilizata
curent in scopuri economice, in medicina veterinara.
Hormonul secretat de celulele tecii interne a folicului de Graaf - foliculina
- determina aparitia ciclului sexual, dezvoltarea organelor sexuale ~i a
caracterelor sexuale secundare cu aparitia modificarilor caracteristice in perioada
caldurilor. Hiperfunqia estrogenica produce aparitia precoce a pubertatii,
impiedica nidarea oului ~i produce avortul; femela manifesUi permanent dorinta
de impreunare. Hipofunctia produce infantilism genital, crqterea in inaltime ~i
ingra~area animalului. Progesteronul are 0 suita de efecte al caror scop final este
nidarea oului ~i formarea placentei. Ambii hormoni determina desfa~urarea
normala a ciclului estral ~i sunt influentati de hormonii gonadotropi hipofizari.
Placenta joaca de asemeni un important rol endocrin prin trei tipuri de
hormoni: estrogeni, progesteron, gonadotrofine.
Alte elemente endocrine sunt reprezentate de formatiuni nestructurate in
grup, dar care au capacitatea de a elabora unele substante care vehiculate pe cale
sanguina, influenteaza funqiile diferitelor organe; au fost evidentiate in intestin,
in rinichi, etc.
2.2.4. ANALIZATORII
(Organa sensuum)
Analizatorii sau organele de simt sunt reprezentate de un complex de for-
matiuni anatomice cu rol de receptionare, conducere ~i transformat~e in senzatii
a unor excitatii provocate de stimulii din mediul extern sau intern. In principiu,
un analizator este format din 3 segmente: 1 - segmentul periferic, reprezentat de
receptorii organului de simt respectiv, 2 - segmentul intermediar sau de trans-
misie, reprezentat de calea nervoasa; 3 - segmentul central, reprezentat de zona
corticala cu rol de analiza ~i integrare.
Dezvoltarea filogenetica se caracterizeaza printr-o specializare extrema a
unor organe capabile sa receptioneze diferentiat cele mai subtile modificari ale
mediului ambiant. Se disting 2 categorii de organe receptoare, interceptorii ~i
exteroceptorii.
Interceptorii culeg excitatiile produse la nivelul viscerelor, in raport direct
sau indirect cu mediul intern. Proprioceptorii inclu~i tot in aceasta categorie, culeg
excitatiile mioarticulare, ale presiunii, orientarii spatiale ~i echilibrului.
Exteroceptorii primesc excitatiile ce vin din afara organismului ~i se
impart in receptori cutanati ~i receptorii organelor de simt. Receptorul sau seg-
mentul periferic poate fi activat datorita specializarii lui de un singur excitant
adecvat ~i specific, motiv pentru care se deosebesc urmatoarele tipuri de recep-
tori; cutanat, gustativ, olfactiv, vizual, statoacustic.
2.2.4.1. Analizatorul cutanat (Integumentum commune)
Segmentul periferic al analizatorului cutanat, respectiv receptorii ce

culeg impresiile tactile, termice ~i dureroase, i~i are sediul in piele. In cadrul
acestor receptori se disting terminatiuni nervoase libere ~i organe incapsulate.
296 v. Corolan, R. Palicica, Valentina Hrircu, Carmen Ganla, V. Enciu
Terminatiile nervoase lib ere exista la toate vertebrate Ie ~i sunt reprezen-

tate de fibre nervoase amielinice dispuse aHit superficial, dit ~i in profunzimea
straturilor pielii, reprezinta receptorii durerii. Ramificatii1e neurofibrilare pot tra-
versa membrana bazala ~i se pot ramifica printre celulele epiteliale, unde reali-
zeaza jonctiuni neuroepiteliale. Extremitatea unei fibre se poate largi formand
discurile tactile Merkel, situate pe celulele epiteliale ((Epithelioidocytus tactus).
Organele in capsulate sau corpusculii apar pe scara filogenetica incepand cu
amfibienii ~i ating 0 mare diversitate la mamifere. In principiu, ei sunt alcatuiti din
extremitatea unei fibre nervoase ce patrunde ~i se rami fica intr-o grupare de celule
epiteliale, legate intre ele, printr-o teaca conjunctiva. Exista 3 tipuri de corpusculi,
dupa cum teaca ce ii inconjoara este subtire, groasa sau celularizata.
Tn prima categorie se includ corspusculii Grandry-Merkel, la care, printre
2-3 celule acoperite de 0 capsula foarte subtire, se intercaleaza 0 retea
neurofibrilara; se gasesc in pielea ciocului sau sub epiteliullimbii la unele specii
de pasari acvatice. Corpusculii Meissner sunt mai compleqi, prezenti la
mamifere, ei sunt formati dintr-o grupare mai mare de celule aplatizate, printre
care ~erpuiesc ramificatiile neurofibrilare; sunt specializati in receptionarea
excitatiilor tactile, fiind plasati la nivelul papilelor dermice (in regiunile lipsite
de par) sau in corionul papilar al mucoaselor palatina ~i a organelor genitale
externe. Corpusculii Krause, cu rol in sensibilitatea termica, sunt dispu~i in
derm, la nivelul extremitatii membrelor, in conjunctiva ~i in mucoasa orala. Tot
recept?ri termici sunt ~i corpuscuJii Ruffini, locaJizati in hipoderm.
In a doua categorie se includ corpusculi prezenti la pasari ~i denumiti
corpusculii Herbst, care prezinta un bulb central, granulos, in care se ramifica
arboriform neurofibrila inconjurata de 0 teaca conjunctiva groasa.
In a treia categorie se includ corpuscuJii Vater-Paccini, receptori ai
presiunii, prezenti numai la mamifere. Acqtia sunt corpusculi mari (4/2 mm) de
forma ovoida ~i 10caJizati preponderent in hipoderm, in ligamente ~i tendoane, in
periost, in adventicea vaselor sanguine ~i mezourile peritoneale. Sunt alcatuiti
dintr-un bulb central, granulos, strabatut de fibra amieJinica, inconjurat de 0
capsula periferica alcatuita din lame concetrice, formate din 20-60 de celule cu
aspect lamelar, asigura pe langa alte formatiuni specifice (fusurilc neuromuscu-
lare, organele musculotendinoase) scnsibiJitatea cinetica ~i dureroasa profunda.
Tn asigurarea sensibilitatii superficiale cutanate la mamifere 0 importanta
deosebita 0 prezinta perii tactili (pilus tactilis), situati, cu diferentc specifice, in
jurul botului, a pleoapelor sau la nivelul extremitatilor. Peri gro~i ~i rigizi, perii
senzitivi sau "vibrizele" prezinta in interiorul foJiculului pilos lacune sanguine,
interpuse intre teaca epiteliala ~i cea fibroasa; neurofibrilele se infa~oara mul-
tiplu ~i spiroidal, asemanator unei bobine, in jurul tecii epiteliale. Grosimea fas-
ciculului nervos care abordeaza foliculul unui par senzitiv la un dog, depa~e~te
2-3 mm in diametru ~i contine un numar foarte mare de neurofibrile. In acest
context, tija parului senzitiv actioneaza asemanator unei "antene sensibile"
capabila sa receptioneze ~i sa amplifice vibratiile. Tija parului senzitiv poate fi
dirijata rapid in diferite directii datorita structurii striate a mu~chilor
piloerectori, inervati in regiunile capului de n. facial.
Ana/omia animalelor domes/ice vol. 111 297
Segmentul intermediar al analizatorului cutanat il constituie nervii sen-

zitivi, cu protoneuronul in ganglionii senzitivi ai nn. cranieni sau in ganglionii
spinali pre cum ~i cordoanele ascendete ale maduvei, care alcatuiesc caile exte-
roceptive ~i proprioceptive.
Segmentul central este reprezentat de ariile de proiectie senzitiva,
localizate pe cortexullobilor parietali ai emisferelor cerebrale.
2.2.4.1.1. Pielea (Cutis)

Pielea este un organ complex, conjunctivo-epitelial, care imbraca in
totalitate corpul animalelor ~i care, la nivelul orificiilor naturale, se continua cu
mucoasele. In afara rolului de organ de simt, pielea mai indepline~te functii
deosebit de importante, ca: protectia mecanica ~i fizica a tesuturilor subjacente;
prin elasticitatea sa, apara organismul de actiunea mecanica, distrugatoare a
corpurilor dure sau ascufite; prin integritatea ei ~i structura, il apara de actiunea
unar microorganisme sau agenti fizici; permeabilitatea selectiva a pielii permite
p5.trunderea lipidelor ~i, in cantitate mai mica, a substantelor hidrosolubile; ca
organ depurator, pielea ajuta excretia prin activitatea glandelor sudoripare;
reglatoare a temperaturii corpului la homeoterme, prin marirea sau miqorarea
evaporarii ~i 0 protectie termica realizata de par, pene ~i particulii adipo~i. Pielea
are un 1'01 important in perpetuarea speciei, prin feromonii elaborati de glandele
speciale "de apel sexual", precum ~i prin diferitele productii care contribuie la
dimorfismul sexual; prin dezvoltarea glandelor mamare pentru hranirea produsului
de conceptie sau a altar formatiuni, cum ar fi incubatorul marsupial ~i placile
incubatoare de la pasari in timpul c1ocitului. Pielea joaca 1'01 in aparare sau atac
prin diferite productii ale sale, cum sunt coarnele, ghiarele, copitele sau tepii,
pre cum ~i glande speciale ce secreta un produs putemic odorat, ce poate fi eliminat
in caz de necesitate. Pielea joaca, de asemeni, un 1'01 important in toate tipurile de
locomotie, terestra (copite, ongloane, perinite), aeriana (pene, membrane speciale)
acvatica, prin productii tegumentare speciale (membrane interdigitale, innotiitoare,
solzi, etc.) Un 1'01 de depozit al rezervelor energetice, ce pot fi mobilizate in '
anumite perioade fiziologice ~i un 1'01 important in adaptarea organismului la
mediul ambiant, prin schimbarea culorii pie Iii sau a productiilor acesteia. La
heteroterme, culoarea pielii se poate modifica rapid sub actiunea sistemului nervos
vegetativ. La homeoterme, schimbarea culorii are loc odata cu naparlirea.
In structura pielii se deosebesc doua straturi suprapuse, epidermul la
exterior ~i dermul in profunzime, legat de fesuturile profunde.
Primul strat este reprezentat de un epiteliu pluristratificat ce se dezvolta
din ectoblastul embrionar, iar al doilea strat este 0 formafiune conjunctiva cu
originea in mezoblastul embrionar.
Epidermul (Epidermis). Stratul superficial protector cu structura epi-
teliala este in continua activitate prin inmulfirea permanent a a straturilor bazale.
Are loc, astfel, 0 ingro~are treptata a straturilor superficiale care se keratinizeaza
~i se decuameaza continuu, pe masura ce sunt inlocuite. Prin activitatea kerato-
gena a epidermului se nasc 0 serie de formafiuni cornoase cu functii diferite,
cum sunt: perii mamiferelor sau penele pasarilor; copita calului; ongloanele
298 v Ca/olan, R. Pa/icica, Valentina Hri/cu, Carmen Gall/c/, V Ellciu
rumegatoarelor ~i porcului; ghiarele carnivorelor; solzii de pe picioarele pasa-

rilor; etc. Tot de natura epidermica sunt ~i glandele pielii, sebacee ~i sudoripare
sau diferitele tipuri de glande modificate.
Dermul (Corium). Este stratul cel mai gros ~i rezistent al pielii (84% din
grosimea ei), format din tesut conjunctiv semiorientat, bogat vascularizat ~i
inervat, care contine dispuse neuniform gh~nde sudoripare ~i sebacee, foliculi
pilo~i ~i mu~chi pilo- sau plumoerectori. In apropierea membranei bazale a
epidermului, dermul formeaza un strat papilar cu numeroase papile de diferite
forme, care maresc mult suprafata de contact cu membrana bazala a epidermului.
Hipodermul (Tela subcutanea). Este constituit din tesut conjunctiv lax,
care In stratul profund se condenseaza orientandu-se In planuri diferite pentru a
forma fascia superficiala a corpului. In unele regiuni se aglomereaza celule grase
care formeaza paniculii adipo~i, specifici In anumite zone ale corpului, cu 1'01
protector mecanic ~i fizic ~i 1'01 de depozit energetic.
La mamiferele domestice, grosimea pielii difera dupa specie, rasa ~i re-
giune corporala. In general, este mai groasa In regiunile dorsale ale corpului, pe
fetele laterale ale membrelor ~i, mai ales, la extremitatile distale ale acestora. In
zonele de flexiune ale articulatiilor, In jurul orificiilor naturale, In regiunile
axilara, inghinala ~i perineala pielea este mult mai subtire. Aderenta eielii la
formatiunile profunde este de asemenea diferita de la 0 regiune la alta. In jurul
orificiilor naturale aderenta pielii este foarte pronuntata, iar in regiunile costala
~i abdominala pielea este deosebit de mobila. Exceptand unele mici regiuni,
suprafata pielii, la mamifere este acoperita de par. Productiile cornoase ale pielii,
reprezentate de par, pinteni, castane, unghii, gheare, ongloane, copite ~i pene
sunt cunoscute sub denumirea generala de fanere.
Productiile cornoase ale pieHi

Parul (Pili)
Parul este cea mai caracteristica productie cornoasa a tegumentului la
mamifere. Forma, dimensiunile, culoarea ~i gradul de Inclinare a parului difera
nu numai de la 0 specie la alta, ci chiar la acela~i individ variaza cu varsta, starea
de Intretinere, anotimpul ~i regiunea corporala. Un fir de par are 0 portiune
libera, flexibila, numita tulpina ~i 0 portiune Infipta In denn, numita radacina
~i care se termina cu 0 dilatatie piriforma denumita bulb pilos. Straturile
epidermice care 'i'nconjoara radacina parului, asemanator unoI' teci dubie, 'i'nvelite
la exterior de 0 teaca conjunctiva, saciforma, formeaza foliculul pilos (Folliculus
pili). In foliculul pilos se deschid una sau mai multe glande sebacee, iar pe teaca
extern a a foliculului se insera unul sau mai multi mu~chi ~rectori, din fibre
netede sau striate (la vibrize), care pot mi~ca tulpina parului. In jurul foliculului
pilos se m~i gase~te 0 bogata retea de capilare sanguine ~i terminatiuni nervoase
senzitive. In interiorul bulbului pilos patrunde papila parului, al carei corion
este bogat vascularizat ~i inervat. (Fig. 156).
Dupa dimensiuni, forma ~i structura la mamifere se disting mai multe
tipuri fundamentale de par: parul comun, de acoperire; par lung ~i gros; parul
lanos sau puful; perii senzitivi sau vibrizele (vibrissae).
Parul comun de acoperire sau parul de contur este format din fire
puternice raspandite pe cea mai mare parte a pielii ~i care sau culoarea blanii
animalului. In anumite regiuni ale corpului, parul de contur se dezvolta mai
mult, devenind lung ~i gros ~i, adesea intens colorat. Astfel, la cal, pe bordura
superioara a gatului se formeaza coama (Juba), in cre~tet, motul (Cirrus capitis)
sau la nivelul cozii (Cirrus caudae); fonnatiuni utilizate de animal pentru
apararea contra insectelor. Moturi de par gros se mai intalnesc la nivelul fetei
posterioare a metacarpelor ~i metatarselor (Cirrus metacarpeus) denumite "motul
pintenului", la capra se formeaza "barba" (Barba) iar la porci, la pavilionul
urechii "tragii" (Tragi).
Parul Hinos sau puful este format din fibre scurte ~i fine, lipsite de
maduva. La animalele pentru blana puful foarte des ~i raspandit pe toata su-
prafata corpului, include un strat izolator de aer ce impiedica pierderea de
caldura. Paml de contur raspandit printre firele de puf determina culoarea blanii.
La mamiferele subterane pie lea este acoperita numai de puf. La oaie, puful sau
parullanos formeaza firele de lana, de aspect ~i grosimi diferite, in functie de
rasa. La aceste specii, parul comun de acoperire acopera fat a ~i picioarele ~i se
denume~te "j aI'''.
Perii tactili sau vibrizele, cu lungimi diferite, gro~i ~i rigizi (prezentati in
cadrul analizatorului cutanat) sunt raspanditi mai mult in jurul botului, al
pleoapelor sau intre perinitele metacarpale ~i carpala la carnivore.
La carnivore, pe foliculul unui fir de par se formeaza mai multi muguri
deodata, iar firele de par rezultate, cuprinse in acela~i folicul VOl' forma un smoc
sau un fascicul caracteristic.
Durata firelor de par variaza de la cateva saptamani pana la 4-5 ani. Ca-
derea ~i inlocuirea parului se poate face in mod continuu sau periodic. Firele de
par nu cad toate deodata decat in cazuri patologice. Inlocuirea periodica a parului
este cunoscuta sub numele de naparlire. La mamiferele din tinuturile polare
naparlirea se face 0 data pe an. La alte mamifere din zone Ie temperate naparlirea
~e face de doua ori pe an, primavara ~i toamna (carnivore, veverite, cervidee).
Intre blana de vara ~i cea de iarna exista deosebiri, uneori mari, atat in ceea ce
prive~te densitatea ~i lungimea, cat mai ales culoarea.
Pintenii ~i castanele la cabaline
Pintenii (Calcar) sunt reprezentati prin cate 0 mica formatiune cornoasa

situata pe fat a palmara a buletului, sunt considerati ca un vestigiu al degetului II.
La cal, pintenul are 0 forma cilindrica, lunga de 1-2 em, inconjurata de motul
pintenului. Structural, se caracterizeaza prin faptul ca papilele dermice care il
pro due sunt foarte mici, iar calitatea cornului produs este inferioara ~i de 0
rezistenta redusa.
Castanele (Tori) apar ca ni~te placute cornoase de forma ovala neregulata
la ecvine, localizate pe fat a mediala a antebratului (Torus carpeus) sau pe fata
ventromediala a tarsului (Torus tarseus). Castana membrului toracic sau torul
300 V Corolan, R. Palicica, Valentina Hrircu, Carmen GanrG., V Enciu
carpal este mai lunga ~i plasata in treimea inferioara a antebratului, caudal

planului cutanat al radiusului, la 12 ern proximal de carp.
Torul tarsian este mai redus la catur, iar la magar lipse~te. Castanele sunt
considerate ca vestigii ale copitei degetului 1.
Coarnele (Cornu)
Coarnele sunt formatiuni cornoase ~i osoase caractenstIce, plasate pe

capul animalelor, servind ca arrna de atac ~i aparare sau impodobind individul,
de muIte ori prezentand un evident dimorfism sexual. Dupa structura lor, exista
trei tipuri de coarne: 1 - coarnele pur cornoase; 2 - coarnele pur osoase; 3 -
coarnele de dubla natura, osoase ~i cornoase.
Coarnele pur cornoase se intalnesc la rinoceri, in numar de 1 sau 2,
dezvoltate pe regiunea dorsala a nasului. Ele sunt formate dintr-o masa de tubi
corno~i, cimentati solid intre ei ~i convergenti spre varful cornului. La baza
cornului exista a ingro~are dermica voluminoasa, prevazuta cu papile mari
conice, foarte dezvoltate ~i acoperite de straturile active generatoare ale
epidermului. In acest context, cornul pur cornos este de natura preponderent
epidermica. Pentru medicina veterinara este important de mentionat existenta
"coarnelor cutanate", produqie epidermidi cheratinizata, intalnita frecvent pe
cap, in frunte, in vecinatatea coarnelor ~i pe nas in specialla rumegatoare. El se
poate dezvolta ~i pe spinare, flanc, abdomen, mamele, methbre, se extirpa
chirugical (0. Vladutiu, 1962).
Coarnele pur osoase intalnite la cervide, reprezinta adevarate oase de
natura dermica, mai mult sau mai putin ramificate. La 6-8 luni dupa na~tere,
apare 0 protuberanta osoasa z. frontalului in locul dezvoltarii viitorului corn,
indusa de activitatea dermului de la nivelul respectiv. Prin dezvoltarea deosebita
a dermului care acopera procesul cornual al frontalului se produce 0 crqtere
continua a cornului, care dureaza 10-13 saptamani. Pe masura ce elementele
dermice se inmultesc, are lac ~i un proces de osificare continua de la baza spre
varf, astfel coarnele cervideelor sunt pline in interior cu substanta osoasa. Pana
la cre~terea completa a cornului osos, acesta ramane camp let invelit de a piele
subtire acoperita cu peri scurti. La sfar~itul cre~terii, in urma obliterarii vaselor
nutritive, pielea se necrozeaza ~i se desprinde de pe suprafata corlll!lui osos,
proces accelerat de frecarea coarnelor de trunchiurile copacilor. In lungul
conului dezvelit se observa numeroase ~an!uri vasculare. La cervide, coarnele
constituie caractere secundare proprii masculilor cu excePtia renilor la care ~i
femelele poarta coarne. Coarnele pur osoase cad anual printr-un proces de
resorbtie osoasa, deasupra procesului cornual al frontalului. Suprafa!a denudata
in urma rupturii este acoperita imediat cu 0 crusta ~i apoi de piele, sub care
incepe in continuare dezvoltarea noului corn. Noul corn va avea un ram mai mult
decat eel din anul precedent. Caderea ~i dezvoltarea coarnelor cervidelor este in
raport intim cu activitatea norrnala a gonadelor. Daca se castreaza un mas cuI in
timpul cre~terii eoarnelor, acestea vor ramane acoperite cu piele ~i par ~i nu se
vor reinnoi ..
~
. ~
g~
::!
is'
:~'9
I
",.
~'11
13 ,~
fO7 ::...
11 II 0
2'::!'~
<::>
•.....
I:>
,I
//~:;
21
C ,,,
" -22 ~
]"
t:::
___ f7} I:>

~.
" 29 30 31 32
FIG. 156. STRUCTURA PIELII

1- Terminationes nervorum; 2- Bursa pili; 3- Gl. sebaceea; 4- Gl. sudorifera; 5- Rete lymphocapilare; 6- Bulbus pili; 7- Radix; 8- Scapus pili:
9- Rete capillare; 10- Noul fir de par in cre§tere; 11- Firul de par vechi in cadere; 12- Vagina radicularis externa; 13- Vagina radicular/x
interna; 14- Medulla pili; 15- Cortex pili; 16- Cuticula pili; 17- Stratum corneum; 18- Stratum lucidum; 19- Stratum granulosum; 20- StratI/III
germin'fltium; 21- Epidermis; 22- Stratum papillare; 23- Vas lymphaticus; 24- Stratum reticulare; 25- Arteria; 26- Vena; 27- Nervus; 28- Telll
subcutanea; 29- Panniculus adiposus; 30- Papi~la pili; 31- Pilus sinuosus; 32- Musculus arrector pili
302 v. COfofan, R. Palicica, Valentina Hrifcu, Carmen Ganfa, V.Enciu
~B
FIG. 157. SCHEMA STRUCTURII PRINCIPALELOR TIPURI DE COARNE

A- Cornul pur cornos (la rinoceri); B- Cornul cu dubla natura: osoasa ~i cornoasa (la
cavicorne); C- Cornul pur osos (la cervide)
a- Teaca cornoasa a cornului s. cornul propriu-zis; b- Dermul papi/ar; b '- Papi/e coriale in zona
varfului; c- Dermul cornual; d- Periostul osteogen; d'- Periostul endocranian; e- Procesul osos
al cornului s. proces cornual; e' - Compacta externa a osului frontal; e" - Cornul osos; f-
Mucoasa sinusala; g- Pie lea cu par dinjurul bazei cornului; g '- Pielea cu peri fini care acopera
cornul osos in perioada cre~terii lui
1
2
3
4-
5
6
3
5
FIG. 158. SCHEMA CONFORMATIEI CORNULUI LA BOVINE
1- Varful cornului; 2- Papi/e coriale din zona varjului; 3- Procesul cornual; 4- Sinusul cornual;
5- Membrana cheratogena; 6- Teaca cornoasa; 7- Baza cornului; 8- Pielea; 9- Sinusul frontal;
10- $anfuri circulare anuale
Coarnele eu dubBi natura, osoasa ~i cornoasa sunt coarne permanente,

alcatuite dintr-un toc cornos de origine epidermicii ce acopera un proces cornual
osos, fuzionat la osul frontal. Procesul cornual este sapat la interior de cavitati
sinusale ce comunica cu vastul sinus frontal. Aspectul scorburos al acestui tip de
coarne face ca speciile care Ie poseda sa fie denumite eavieorne; aceste coarne
sunt foarte u~oare in comparatie cu coarnele pline, chiar atunci dind sunt deose-
bit de mari, au 0 cre~tere continua ~i nu cad periodic. Se intalnesc la bovine,
ovine, caprine ~i antilope. (Fig. 157).
La animalul tanar care va purta acest tip de corn, exista un "mugure
cornual" (os cornu) in planul profund al dermului, ce induce la nivelul osului
frontal aparitia unui proces osos ce va fuziona cu "osul cornului" ~i va deveni in
scurt timp un proces cornual al osului frontal. Procesul cornual formeaza axa osoa-
sa a cornului ce determina direqia, forma ~i chiar lungimea coarnelor la diverse
specii, rase sau sexe. Cre~terea ~i dezvoltarea procesului cornual se realizeaza pe
seama stratului pro fund al dermului, dupa modelul osteogenezei periostale.
Dermul papilar acoperii cepul osos aderand de stratul periostal. Papilele dermice
mari, conice ~i orientate foarte oblic spre varful cornului, sunt acoperite de stra-
turile generatoare ale epidermului care prezinta 0 activitate intensa keratogena.
Retinem ca producerea tesutului cornos se face pe toata suprafata cornului.
Teaca cornoasa a cornului (Epidermis cornus) are forma unui cornet a
carui grosime cre~te de la baza spre varf. La nivelul varfului stratul de corn este
dens ~i compact, datorita convergentei tubilor corno~i. Baza cornului este mai
moale ~i prezinta u~oare ~anturi circulare care marcheaza cre~terea anuala. Teaca
cornoasa apare striata, paralel cu axa organului. Atat teaca cornoasa, cat ~i pro-
cesul cornual cresc multa vreme ~i se curbeaza in diferite forme caracteristice.
La bubaline, cornul are aspectul unei piramide triunghiulare recurbate, cu
ondulatii transversale decorative. La oaie ~i capra cornul este aplatizat ~i cu
supra fat a striata ~i ondulata transversal ~i longitudinal. (Fig. 158 ~i Fig. 159).
2
I
FIG. 159. CONFORMATIA COARNELOR LA OVINE (A) ~I CAPRINE (B)

1- Varful cornului; 2- Baza cornului; 3- Fala exterioara; 4- Fala interioara
304 v. Corolan, R. Palicica, Valentina HrirCll, Carmen Ganrii, V. Enciu
Exista numeroase rumegatoare care nu poseda coarne. Coarnele lipsesc la

unele rase de bovine ~i ovine domestice, la Camelidae ~i mosc.
Unghiile ~i ghearele (Unguicula)
Unghiile ~i ghearele sunt formatiuni cornoase ale epidermei plasate la

varful degetelor, cu rol protector, de aparare sau atac. Unghia propriu-zisa este
o lama cornoasa aplatizata, ce acopera extremitatea distala a degetelor la
primate, ea fiind in fond 0 varianta adaptativa a ghearei, cu capsula aplatizata ~i
talpa foarte redusa.
Ghearele sunt produqii unghiale mai primitive care acopera extremitatea
distala a degetelor la carnivore ~i rozatoare. In practici'i se utilizeaza ~i pentru
aceste formatiuni frecvent, denumirea de unghii.
Toate aceste produqii cornoase prezinta 0 parte dorsala numita capsula
sau zid, formata dintr-o substanta cornoasa compacta, acoperita partial de 0 lama
fina numita periopla ~i dintr-o parte ventral a, tot cornoasa, mai moale numita
talpa. In timpul sprijinului, gheara nu ia contact cu solul datorita dezvoltarii
puternice a perinitelor palmare.
Perinitele digitale palmare sau
plantare (Torus digitalis) au ca baza
anatomici'i un tesut elastic ~i adipos
acoperit de un tegument bogat in glan-
de sudoripare ~i terminatii senzitive.
Caudal perinitelor digitale, exista 0
perin ita principala, de forma triunghiu-
lara (Torus metacarpeus) ce servqte de
asemenea la sprijin. Pe fata palmara a
regiunii carpiene exista 0 perinita car-
piana (Torus carpeus), care nu serve~te
la sprijin pe sol ~i este inconjurata de
multi peri tactili (Fig. 160).
Gheara are 0 capsula cu 0 struc-
tura densa, Cll fata exterioara neteda ~i
convexa ~i 0 tabla stramta, formata
dintr-un corn moale cu structura fibri-
lara. Capsula ghearei este mai groasa in
planul sagitaI. 0 sectiune transversal a
prin regiunea mijlocie a unei gheare
evidentiaza 0 puternica ingro~are
mediodorsala denumita tor ungual eu 0
cre~tere mai rapida, iar de-o parte ~i
aIta a lui, lama eornoasa este mai
FIG. 160. PERINUTELE PALMARE
subtire. Sub torul ungual corpul mueos LA CAINE
indepline~te rolul de matriee, gheara a- PulvinliS carpalis; b- Pulvinus
formandu-se numai in dreptul matrieei metacarpalis; c- Pu/vini digitales
~i de aici inainteaza spre extremitate ~i spre laturi. Din aceasta particularitate de

cre~tere deriva ~i forma conica acutita ~i curbata a ghearei.
La feline, gheara putemic recurbata ~i aplatizata in sens lateromedial, are
un varf ascutit ~i taios. Pentru protectia varfului ghearei, in mers sau in repaus,
aces tea sunt retractate de catre un sistem ligamentaI' elastic in interiorul unei teci
speciale formata de piele (Fig. 160).
Copita (Ungula)
Copita este un organ complex plasat la extremitatea membrelor ecvinelor,

cu functii importante de protectie, amortizare, facilitare a circulatiei periferice ~i
senzitive. Cutia de corn a copitei acopera 0 multitudine de structuri, derivate ale
pielii, reprezentate de patura cheratogena (derm ~i epiderm), ~i formatiunile de
amortizare, precum ~i falanga distala ~i medie, articulatiile interfalangiene
respective, tendoanele ~i fasciile regiunii, teci sinoviale, formatiuni vasculare ~i
nervI.
In capitolul de fata VOl' fi descrise numai structurile derivate din pielea
care acopera formatiunile osteoligamentare ~i vasculonervoase de la extremitatea
membrului.
Aparatul de amortizare a copitei extrem de specializat la cal, este a1ca-
tuit din fibrocartilajele complementare ~i de cuzinetul palmar (cuneus) derivate
din metaplazia cartilagioasa ~i fibroelastica a straturilor profunde ale dermului ~i
hipodermului regiunii.
Fibrocartilajele complementare (Cartilagines ungulares) sunt doua
scuturi fibrocartilaginoase, aplatizate ~i de forma paralelogramica, plasate de-o
parte ~i alta a falangei distale ~i medii. Marginea lor proximala, groasa ~i
rotunjita, este acoperita de pielea coroanei iar partea distala a lor este invelita de
membrana cheratogena (derm) ~i cutia de corn a copitei (epiderm). Fata lor
profunda este u~or concava ~i adera In jumatatea ei anterior la toate formatiunile
profunde, printr-o serie de ligamente, protejeaza fundurile de sac laterale ale
articulatiei interfalangiene distale. Extremitatea lor posterioara libera se sprijina
pe bulbii cuzinetului palmar, impreuna formand baza anatomica a calcaielor.
Extremitatea lor anterioara este strans legata de falanga distala ~i de ligamentele
colaterale ale articulatiei interfalangiene distale. Intre fetele mediale ale celor
doua fibrocartilaje complementare exista un ligament elastic transversal, plasat
Intre cuzinetul palmar ~i fascia de contentie a aponevrozei palmare (Fig. 161)
Cuzinetul palmar sau plantar (Pulvinus digitalis) este 0 formatiune
elastica derivata din hipoderm. Are forma unui varf de lance (sau furcuta) gros
~i elastic, plasat pe fata plantara a fasciei de contentie a aponevrozei palmare de
care adera. Fetele laterale ~i palmara ale cuzinetului sunt acoperite intim de
stratul cheratogen al furcutei. Cuzinetul palmar prezinta un corp piramidal
(cuneus) ce se Ingusteaza in sens cranial terminandu-se cu un varf ~i doua brate
dirijate caudal, despartite de 0 lacuna mediana ~i terminate cu dilatatii bulbare,
(tor digital) ce se contopesc cu extremitatea ventrocaudala a cartilajelor comple-
mentare. De la marginea posterioara a cuzinetului se na~te "fascia cuzinetului"
306 V. Cotolan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Gantii, V. Enciu
ce se prelunge~te in sens proximal intre piele ~i fascia proprie a regiunii pana la

nivelul buletului, unde prezinta un depozit grasos, baza anatomica a motului
pintenului. De-o parte ~i alta, fascia cuzinetului este intarita de 0 aglomerare de
fibre longitudinale ce formeaza "ligamentul pintenului". Acest ligament repre-
zinta fascicule de fibre ascendente ale ligamentului comun al cuzinetului ~i fi-
brocartilajelor complementare care, distal, prezinta 0 tripla insertie, pe marginea
fibrocartilajului, pe ligamentul colateral palmar ~i pe cuzinetul palmar. De la
nivelul motului pintenului fibrele ascendente ale ligamentului se prelungesc pana
pe butoanele metacarpelor rudimentare.
In treimea mijlocie a falangei proximale, fata profunda a ligamentului
pintenului este incruci~ata in unghi.foarte ascutit de cel mai important nerv al
regiunii, n. digital palmar propriu.
Cuzinetul palmar (cuneusul) amortizeaza fortele de presiune de la nivelul
talpii transformandu-le partial in forte de tractiune in sens lateral, care vor fi la
randullor, amortizate elastic de extremitatile palmare ale fibrocartilajelor com-
plementare, pe care se sprijina bulbii cuzinetului (tor). Dezvoltarea deosebita a
cuzinetului cu forma lui specifica ~i sprijinul pe fata profunda a fibrocartilajelor
complementare alcatuiesc un complex functional ideal de amortizare, propriu
ecvinelor, ce intervine in activarea circulatiei sangvine prin comprimarea ~i
decomprimarea succesiva ~i alternativa a plexurilor venoase, cartilaginos intern
~i extern, ce alcatuiesc aparatul vascular al copitei. (Fig. 161 ~i Fig. 162).
Peste structurile de amortizare de origine hipodermicii se a~eaza succesiv
straturile dermului ~i epidermului, modificate in vederea producerii cutiei de
corn, motiv pentru care complexul de structuri este denumit generic membrana
cheratogena (Fig. 161 ~i Fig. 162)
Membrana cheratogena (Corium ungulae s. dermis ungulae) este formata
din straturile dermului ~i straturile Malpighi ale epidermului, care invelesc for-
matiunile anatomice ale extremitatii membrului, inclusiv aparatul de amortizare.
Dupa forma, topografie ~i structura, membrana cheratogena este alciituita din
urmatoarele parti, bureletu1 cutidura1 tesutul podofilos ~i tesutul velutos al talpii
~i functiei.
Bureletul perioplic (Corium limb i) numit ~i limb (Limbus) reprezinta 0
zona circulara de 3-4 mm latime, a~ezata la nivelul coroanei, imediat la limita
dintre pielea acoperita cu peri ~i bureletul cutidural (coroana) de care este des-
partit prin ~anTulungual. Are ca baza anatomica 0 u~oara ingro~are a dermului cu
stratul sau papilar, acoperite de straturile generatoare. Papilele bureletului
perioplic sunt mici ~i fine, iar la extremitatea palmara a regiunii se continua cu
papilele tesutului velutos al calcaielor. Bureletul perioplic produce periopla
(Epidermis limbi) sau glazura peretelui copitei, lucioasa, subtire, moale ~i de
culoare mai deschisa decat cornul copitei ~i care se exfoliaza treptat spre
marginea soleara a peretelui.
Bureletul cutidural (Corium coronae) numit ~i coroana (Corona) are
forma unui~tor circular, lat de 1-1,5 cm, plasat intre bureletul perioplic ~i tesutul
podofilos. In sens palmar se late~te treptat continuandu-se cu tesutul velutos al
calcaielor ~i talpii. Este alcatuit dintr-un strat pro fund vascular ~i unul superficial
FIG. 161. SCHEMA MODULUI DE

FUNCTIONARE A APARATULUI
VASCULAR AL COPITEI
SUBSECVENT ACTIUNII
FORMATIUNILOR DE
AMORTIZARE
A- in sprijin pe sol, forfele de presiune
b (f) transformate in forfe de tracfiune
sunt amortizate de fibrocartilajul com-
plementar (3) ce comprimii plexul venos
cartilaginos extern, expulzdnd sdngele in
vena digitalii
B- Ridicat de pe sol, elasticitatea fibro-
cartilajului complementar determinii
comprimarea plexului cartilaginos
intern
1- Peretele cutiei de corn; 2- Falanga
distalii; 3- Fibrocartilajul complemen-
tar; 4- Cuzinetul palmar
a- Plexul cartilaginos extern dilatat Iji
a'- comprimat; b- Plexul cartilaginos
intern dilatat Iji b '- comprimat; c- Re-
feaua venoasii din care sdngele este
absorb it continuu prin dilatarea alter-
nativii a plexurilor; d- Originea venelor
digit ale in care sdngele este imp ins
continuu prin comprimarea alternativii a
plexurilor; e- Elasticitatea structurilor
de amortizare; f- Forfa de presiune a
solului
B.
e.~
308 V. Cotofan, R. Palidca, Valentina Hritcu, Carmen Gantii, V.Enciu
FIG. 162. SECTIUNE
SAGITALA PRIN
ACROPODIUL DE CAL
1- Tendo m. extensor digitalis com-
munis; 2- Tendo m. flexor digitalis
profundus; 3- Aponeurosis pulvini;
4- Lig. phalango-sesamoideum; 5-
Vagina tendinis; 6- Bursa podotro-
chlearis; 7- Capsula articularis; 8-
Pulvinus subcutaneus; 9- Corium
limitans s. limbus corii ungulae;
10- Corium coronalium; 11- Co-
rium parietale s. lamellatum; 12-
Paries ungulae; 13- Solea ungulae;
14- Corium soleare; 15- Corium
furcale; 16- Furca ungulae
FIG. 163. STRUCTURA COPITEI

A- Sectiune la nivelul §anturilor cutidural §i
perioplic; B- Sectiune prin peretele cutiei de
1- Tela subcutanea; 2- Stratum reticulare; 3-
rom A..
Stratum lamellatum; 4- Stratum germinativum;
5- Stratum tectorium s. periopla; 6- Stratum
coronarium; 7- Lamele cheratofiloase; 8-
Periost; 9- Phalanga III; 10- Lamellae
limbalis; 11- Lamellae epidermales; 12- Creste
lamelare; 13- Tubi romo§i; 14- Tubi perioplici
f'J 12 'J 7 Lt 2 {j 9
','
papilar. Stratul vascular cuprinde 0 bogata retea arteriaUi ~i venoasa, axata pe a.

~i v. coronara ~i sustinuta de stratul profund al dermului. Stratul superficial
papilar structureaza numeroase papile coriale, conice, lungi de 4-6 mm, orientate
spre marginea soleara ~i acoperite de straturile generatoare ~i Malpighi. Tot
cornul care intra in constitutia peretelui cutiei de corn (exceptand periopla ~i
lame IeIe kerafiloase) este generat de acest burelet, de care depinde cre~terea in
lungime a capsulei cornoase, care se realizeaza cu 0 viteza de aproximativ 1 cm
pe luna. Cornul generat de bureletul cutidural (coroana) are 0 culoare inchisa ~i
este format din tubi corno~i pigmentati, drepti ~i compacti, legati intre ei
printr-un tesut intertubular. (Fig. 163)
Tesutul podofilos (Corium parietis s. lamellatum) este format dintr-un
strat lamelar ~i vascular, gros de 6-8 mm, care imbraca toata fata parietala a
falangei distale ~i a fibrocartilajelor complementare. Lamelele podofiloase
(lamele dermale) in numar de 550-700, paralele ~i verticale sunt prevazute la cal
cu numeroase lamele secundare, mai dese in regiunea fruntii ~i mai rare in
regiunea calcaielor. Stratul profund vascular, foarte inervat, este strans unit cu
periostul falangei distale. Straturile Malpighi acopera corionullamelar parietal.
Tesutul podofilos produce un corn lamelar, cherafilul, format din lamele
cornoase (lame epidermale) ce se sudeaza strans la stratul mijlociu, tubular, al
peretelui cutiei de corn, au 0 culoare deschisa ~i contribuie, distal, la formarea
"zonei albe" a talpii. Angrenarea matricei podofiloase cu lamelele cherafiloase
este elementul principal ce contribuie la consolidarea peretelui copitei cu
tesuturile profunde. In dezonguli'irile accidentale, partiale sau totale, se distrug 0
mare parte din lamelele podofiloase ceea ce produce 0 hemoragie puternica din
plexul omonim.
Tesutul catifelat (dermul) sau velutos al talpii (Corium soleae) ~i al
furcutei (Corium cunei) este structura cheratogena de pe fat a soleara a falangei
~i a cuzinetului palmar, responsabila de producerea talpii ~i, respectiv, a furcutei
de corn. (Fig. 164)
FIG. 164. FATA PLANTAM A

CUTlEI DE CORN A COPITEI
a- Margo liber s. solearis; b- Corpus
soleae; c- Zona alba; d- Apex furcae;
e- Crura furcae; f- Sulcus furcalis; g-
Sulci parajilrcales; h- Pulvillus S. torus
ungulae
310 V. C%~~lanoR. Palicica, Valentina Hri/cu, Carmen Gan{a, V. Enciu
Tesutul velutos al talpii are 0 grosime de 4-6 mm, un aspect pigmentat ~i

catifelat datorita multitudinii de papile filiforme, mici (2-3 mm) care 11acopera.
Plexul vascular bogat, din profunzimea tesutului velutos este sustinut de stratul
pro fund al dermului, intretesut cu periostul falangei distale. Tesutul velutos al
furcutei reprezinta continuarea precedentului, peste toate reliefurile cuzinetului
palmar. Numeroase glande sudoripare modificate, situate in profunzimea ~i pe
laturile bulbilor furcutei produc 0 secretie concentrata cu aspect gras, cu rolul de
a mentine elasticitatea cornului furcutei ~i talpii.
Cutia de corn a copitei sau capsula cornoasa (Epidermis ungulae s.
Capsula ungulae) este produsa prin activitatea tuturor structurilor cheratogene;
are forma unui trunchi de con seetionat oblic in sens ventropalmar, cu baza mare
sprij inita de sol. Este formata dintr-o portiune parietala sau peretele cutiei de
corn, doua portiuni soleare, talpa, furcuta (cuneus) ~i calcaiele (tonll).
Peretele cutiei de corn (Paries ungulae) prezinta 0 suprafata brazdata mai
mult sau mai putin de ~anturi ~i inele transversale ale carol' dimensiuni ~i forma
variaza in functie de starea de intretinel'e, compozitia hl'anei ~i val'sta animalului.
Forma copitei variaza in funetie de varsta, rasa ~i serviciu. Deformarile cutiei de
corn se datoreaza lipsei de igiena sau potcovitului defectuos.
Peretele copitei prezinta 0 zona anterioara, mai inalta, denumita frunte
(2,5-3 cm latime) ~i a carei margine soleara poarta denumirea de pensa; in sen
lateral peretele se ingusteaza treptat formand sferturile anterioare (2 cm latime)
apoi sferturile posterioare (4 cm latime) ~i caldHele, care se continua pe fata
soleara cu "barele" (Pars inflexa), portiuni mici ~i triunghiulare. Limita proxi-
mala a peretelui este l'eprezentata de marginea coronara (Margo coronalis) care
este excavata de un ~ant coronal' larg (Sulcus coronalis) in care se angreneaza
papilele bureletului cutidural. Proximal acestuia, 0 incizura mult mai redusa
(Limbus corneus) adapostqte bureletul perioplic (limbul). Extremitatea
proximala a peretelui este acoperita superficial de periopla neteda ~i moale cu 0
culoare mai deschisa decat cornul copitei.
Marginea soleara ( Margo solearis) a peretelui are 0 grosime de 1 cm ~i
formeaza ventral, la locul de angrenare cu talpa, 0 zona deschisa la culoare, de
forma unui arc, zona alba (Zona alba ungulae). Zona alba determinata de
extremitatea distala a cornului cherafilos reprezinta 0 zona importanta de
demarcatie, in afara cal'eia se pot bate caielele pentru fixarea potcoavelor, mra a
leziona tesaturile sensibile.
Fata interna a peretelui, de la ~antul coronal' in jos, este ornata de cateva
sute de lame ~i lamele cherafiloase (lame epidermal e), deschise la culoare,
paralele ~i perpendiculare pe peretele de care sunt perfect sudate. Extremitatea
distala a aces tor lamele de corn de culoare deschisa reprezinta la locul de
angrenare cu talpa, baza anatomica a zonei albe.
Talpa (Epidermis soleae) reprezinta portiunea de pe fata soleara a cutiei
de corn, delimitata periferic de zona alba, iar medial, de furcuta. Are 0 forma
semilunara, plata sau u~or convexa. Tesutul cornos care 0 formeaza are 0 gro-
sime aproximativa de 5-8 mm, 0 structura tubulara cu un tesut bogat intertubular.
Cornul talpii este mult mai moale decat cornul peretelui. Portiunea lui anterioara
formeaza "corpul talpii" (Corpus solae) care se continua lateral cu "ramurile

talpii" (Crus soleae) care flancheaza de-o parte ~i alta furcuta (cuneusul).
Furcuta de corn (Cuneus corneus) este constituita dintr-un corn moale ~i
elastic alcatuit din tubi corno~i scurti, ondula!i ~i cu foarte mult tesut intertubular
de legMura. Forma furcutei de corn este asemanatoare cuzinetului palmar
acoperit de membrana proprie cheratogena. Corpul furcu!ei, orientat cu varful
cranial, se continua caudal cu doua brate (Crus cunei), divergente, intre care se
gase~te 0 lacuna mediana, ~an!ul cuneal central. Extremitatea palmara a bratelor
furcutei formeaza bulbii furcutei sau ai calcaielor (Torus ungulae) care includ ~i
extremitatea caudala a fibrocartilajelor complementare. Bratele furcutei sunt
limitate lateral de lacunele laterale (~ant paracuneal) care, la randullor, sunt
marginite lateral de bare numite ~i portiuni inflexe.
Importanta clinica a copitei este deosebita prin frecventa afectiunilor
podale ~i, respectiv a interventiilor chirurgicale subsecvente: anestezii, punctia
capsulelor articulare, rezectia fibrocartilajelor complementare, operatii in ulcerul
podal, amputari, diferite tipuri de interventii chirurgicale in seime.
Privita lateral, in sprijin pe sol, "linia fruntii" formeaza cu solul un unghi
de 45-50° la membrele toracale ~i de 50-55° la membrele pelvine. Sferturile sunt
mai verticale in mod deosebit, in partea mediaEi, calcaiele formeaza cu solul un
unghi de I00-120°.
Axul degetului, determinat in ultima instanta de axul bazei anatomice
osoase "este regulat" atunci cand privit din fata este drept ~i a~ezat in planul
sagital sau formeaza cu acesta un unghi de 2-5° cu deschiderea in afara. Privit
lateral, axul degetului la cal trebuie sa fie rectiliniu ~i sa formeze cu solul
unghiurile enuntate anterior. Axul degetului influenteaza in ultima instanta, ~i
forma cutiei de corn; in aceasta ordine de idei, copitele posterioare difera ca
forma de cele anterioare, cea dreapta de cea stanga.
Ongloanele (Ungula)
Ongloanele acopera extremitatea degetelor la rumegatoare ~i porc. La
aceste specii, sprijinul pe 2 sau 4 degete a adus dupa sine un alt sistem de am or-
tizare, diferit de cel al calului. Astfel, la rumegatoare lipsesc fibrocartilajele
complementare (care, la cal amortizeaza forte Ie de tractiune), fiind suplinite de
ligamente interdigitale incruci~ate distale ce permit indepartarea elastica a
degetelor.
Cuzinetul palmar (Pulvinus digitalis) dezvoltat ~i gros, formeaza in
partea lui caudala baza anatomica a calcaiului, in sens cranial se subtiaza
intinzandu-se pe fata palmara a falangei. Structura lui este asemanatoare cu cea
de la cal, respectiv tesut elastic in ochiurile caruia se gasesc spatii ovoide cu
tesut gras semifluid.
La ovine ~i caprine, axul degetului, in privire laterala, formeaza 0 linie
franta. Unghiul metacarpofalangian este aproape 0 linie dreapta, iar unghiul
articular interfalangian proximal are 0 deschidere palmara de 135° urmat de
unghiul articular interfalangian distal cu deschidere dorsala ~i valoare de 95°. In
acest context, linia franta a axei digitale are un rol important in amortizarea
312 V. Co{olun, R. Palicica, Valentina Hri{cu, Carmen Gun{a, V. Enciu
forte lor de presiune. La extremitatea

distala a degetelor la ovine ~i caprine, In
afara de cuzinetul palmar ~i ligamentul
interdigital distal, se mai gase~te 0
structura de amortizare de provenienta
hipodermica, reprezentata de un burelet
fibroelastic ungual, plasat Intre procesul
extensor al falangei distale ~i fata dorsala
a falangei medii (Fig. 165).
La rumegatoare, cutia de corn a
onglonului este alugita craniocaudal ~i
u~or aplatizata In sens lateral, prezinta 0
pOrfiune parietal a la care distingem un
segment abaxial, convex ~i neted ~i altul
axial, u~or excavat craniocaudal, precum
~i 0 talpa plasata distal.
La marginea proximal a a capsulei
cornoase, 0 f§.~ieIngusta de piele acoperita
cu peri produce periopla care se late~te
spre ciildiie continuandu-se cu cornul
IV IfI acestora. Bureletul perioplic este gros ~i
convex, avand 0 latime de 5-7 mm.
FIG. 165. ONGLOANELE LA BOD Bureletul cutidural sau coroana mai plat ~i
a- Solea ungulae; b- Pulvinus s. torus mai lat decat la cal, este despartit printr-un
ungulae
~ant de bureletul precedent. 'In profun-
zimea bureletelor la fel ca la cal, exista un
bogat plex vascular. Lamelele podofiloase sunt mici, lipsite de lamele secundare,
dar mai numeroase decat la cal (1.000-1.500 la bou ~i 500-700 la oaie), din aceste
motive dezongularea la rumegatoare este mai u~or de efectuat. In regiunea dorsala
lamele sunt Inalte ~i mai dese, iar spre regiunea ciilcaielor se raresc ~i dispar,
continuandu-se cu tesutul velutos al ciilcaiului ~i talpii. Cornul talpii are 0 forma
de "virgula", ascutit spre Inainte" bombat ~i subtire la nivelul calcaielor datorita
dezvoltarii bulbului cuzinetului. In profunzimea dermului se gasesc numeroase
glande modificate care I~i varsa produsul pe suprafata cornului talpii.
Degetele rudimentare II ~i Y, cunoscute Inca ~i sub numele de "pinteni"
apar ca doua rudimente pe fat a palmara a articulatiei buletului. Structura lor este
asemanatoare cu cea a ongloanelor principale, fiind acoperite la exterior de 0
capsula cornoasa, produsa de un tesut cheratogen care Invele~te un oscior
falangian rudimentar, de forma piramidala.
La snine, extremitatile degetelor principale ~i secundare sunt acoperite de
tot atatea capsule cornoase asemaniitoare, In general, cu cele de la rumegatoare.
Peretele concentric al onglonului este mai intins ~i mai subtire. Cuzinetul palmar
este foarte dezvoltat la nivelul calcaielor ~i acopera 0 mare parte din suprafata
talpii, motiv pentru care cornul talpii propriu zise este mult Ingustat, In forma de
"y" ~i Imp ins craniolateral.
Formatiunile glandulare ale pielii la mamifere

(Glandulae cutis)
Spre deosebire de reptile ~i pasari, mamiferele poseda in piele formatiuni
glandulare abundente, rasp~ndite diferit, neuniform pe suprafata corpului, in
functie de familie ~i specie. In pielea mamiferelor se gasesc trei tipuri de glande,
sudoripare, sebacee ~i mamare. Atat glandele sudoripare, cat ~i glandele sebacee
se pot modifica structural in anumite regiuni ale corpului, formand "glande
speciale", implicate in proteqia zonelor respective sau in sfera reproducerii in
cazul glandelor de apel sexual.
Glandele sudoripare (Gll sudoriferae) sunt glande tubu1are care cuprind
doua portiuni distincte: una profunda, secretorie, reprezentata de glomeru1ul
sudoripar ~i tubul sudorifer, segment rectiliniu ce traverseaza dermu1 ~i apoi
epidermu1 prin canalul sudorifer; ultimul este sinuos, se deschide 1a suprafata
piel ii ~i nu prezinta pereti proprii.
Segmentul secretor este format din ce1u1e secretorii mari, inconjurate
Intotdeauna de celule mioepite1iale. Ghemu1 sudoripar este intens vascu]arizat ~i
inervat; secretia sudora]a este de tip merocrin ~i are un ro1 major In epurarea
toxine1or ~i in mecanismul de termoreg]are. Secretia sudora]a este odorata specific
~i se modifica In functie de starea fizio]ogica a anima]u]ui. Exista 0 mu]time de
glande sudoripare modificate: axilare, inghinale, perineale, ceruminoase, etc.
G1andele ceruminoase se gasesc in conductul auditiv extern, produc
cerumenul. Glande]e sinusului infraorbitar de ]a
ovine provin din glande sudoripare ~i sebaceea
modificate; produc 0 secretie asemanatoare ceru-
menului, cu ro1 protector al regiunii Impotriva
secretiei lacrimale ~i ro1 de ape1 sexual. G1andele
sinusului interdigital de la ovine sunt localizate
intr-o Infundatura a pielii, adanca ~i dub1u
inflexata (canal biflex) In spatiu1 interdigital;
secretia produsa, In afara rolu1ui protector
regional, este odorat pentru apel sexual (Fig.
166). Glande]e naso1abiale de la bovine produc 0
secretie ce men tine umiditatea caracteristica a
p1anului nasolabial. G1ande1e diverticulu1ui naza1
de la cal sunt, de asemeni, glande sudoripare mo-
dificate, cu rol de apel sexual (Fig. 167). Glan-
dele carpale ale porcu1ui de pe fata media1a a car-
pu1ui sunt glande de ape1 sexual. G1ande1e peri-
anale (Gl. circumana]e) ale carnivore10r ~i roza-
toare10r sunt 0 combinatie de glande sudoripare
~i sebacee modificate. Componenta sudoripara, FIG. 166. SINUSUL
puternic odorata, I~i varsa produsu1 In interioru1 INTERDIGJTAL LA OAlE
unor pungi epite1ia1e ce pot fi comprimate de 0 a- Sinus interdigitalis; b- Ori-
ficiul de deschidere; c- Falanga
musculatura derivata din sfincteru1 anua1, au ro1 I; d- Lig. interdigital; e- Extre-
de ape1 sexual sau de aparare (1a Muste1idae). mitatea distalii a metacarpului
314 v. Coloran, R. Palidea, Valentina Hri{eu, Carmen Ganla, V. Eneiu
Componenta sebacee a acestor glande secreta

un produs gras ce protejeaza canalul anal ~i
regiunea perineala.
Exista grupe de mamifere care sunt
aproape lipsite de glande sudoripare. Pielea
Q
rozatoarelor ~i lagomorfelor nu contine
aproape deloc glande sudoripare, exceptie
fadnd glandele din regiunea plantara. La
canide ~i feline, glandele sudoripare sunt rare
~i nu functioneaza, In afara celor din spatiile
interdigitale. La aceste specii, transpiratia ~i
termoreglarea se fac prin pulmoni ~i
mucoasa cavitatii bucale.
Glandele sebacee (GII. sebaceae) sunt
glande acinoase compuse cu secretie de tip
holocrin. Unele din ele I~i varsa produsul In
cavitatea foliculului pilos, iar altele se de-
schid 1a suprafata pielii printr-un canal stra-
batut de un fir de par rudimentar. Exista ~i
glande sebacee care nu au nici 0 legatura cu
perii. Unele glande sebacee se modifica dand
glandele ciliare, de la nivelul genelor, glan-
dele labiilor vulvare ~i glandele preputiale,
FIG. 167. GLANDELE glandele sinului inghinal de la ovine ~i
CARPALE LA PORC
caprine. Ele se dezvolti:i In mod deosebit la
G- Orijieiile de deschidere
nivelul pielii mamelonului ~i la nivelul
tegumentului intern al preputului la masculi.
La ovine, glandele sebacee secreta un produs caracteristic, gras ce unge
protector lana (Adeps lanae) din care se extrage lano lina.
Glandele mamare (Mamma) sunt glande sudoripare modificate ~i
specializate functional In vederea secretarii laptelui, aliment complex, natural ~i
echilibrat necesar dezvoItarii puiului prin Inzestrarea lui cu primu1 echipament
defensiv imun. Glandele mamare au 0 structura de tip acinos compus, iar din punct
de vedere filogenetic sunt legate de glandele sudoripare, prezentand la fel ca ~i
acestea 0 patura de celule miopiteliale. Dezvoltarea ~i functia glandelor mamare
evolueaza paralel ell activitatea aparatului genital feme 1, atinge 0 curba maxima In
perioada de alaptare, regreseaza ~i I~i Inceteaza rolul odata cu Incheierea activitatii
fiziologice a aparatului genital. Conformatia ~i structura glandelor mamare la
animalele domestice este prezentata Impreuna cu organele genitale femele.
2.2.4.1.2. Pielea ~i productiile pielii la pasari

Pasarile sunt vertebrate Ie cu pielea cea mai subtire. Tesutul conjunctiv
subcutan, abundent ~i lax, Ii confera 0 mare mobilitate. Hipodermul are In
structura sa mu~chi netezi, inserati pe foliculul plumifer, dte 4 fascicule pentru
fiecare calamus. Dermul este foarte subtire, bine vascularizat ~i bogat In organe
Anatomia anima Ie/or domestice vol. III 315
senzoria1e, corpusculi de tip paccinian ~i corpusculi Grandry. In grosimea pielii,

pasihile nu poseda glande sudoripare sau sebacee. Singura glanda existenta 1a
pasari este glanda uropigiana ~i glande1e ceruminoase din conductu1 auditiv.
Epiderma, sub!ire, se caracterizeaza prin 1ipsa stratu1ui granular. Comi-
ficarea se face direct, prin ingro~area continua a membranelor celule10r malpi-
ghiene. Pielea de pe abdomenu1 pasari10r care clocesc se ingroa~a ~i se vascula-
rizeaza putemic formand "placile incubatoare". La palmipede, varful tecii supe-
rioare a valvei ciocului este intarit formand a~a numita "unghie", bogata in
corpusculi tactili. Comificarea stratului superficial este mai intensa in regiunile
gola~e neacoperite de pene. Celule1e stratului comos se desprind ~i cad in gru-
puri mici, ca la mamifere.Stratu1 comos de pe picioare formeaza solzi, omologi
cu cei ai reptilelor. La nivelul maxi1ei, premaxiliei ~i mandibu1ei se formeaza
teci1e comoase ale ciocu1ui sau ramfotecile. Stratul comos al ramfotecilor este
bogat in ceara. Buza valvei superioare la porumbei, papagali ~i pasari rapitoare
este acoperita cu 0 pie1e groasa de cu10are portoca1ie sau ga1bena, neacoperita de
pene ~i bogata in corpusculi tacti1i, denumita ceroma. Forma ciocului este foarte
variata fiind subsecventa modului de via!a ~i de prindere a hranei. Inainte de a
ie~i din ou, puiu1 poate ava pe varfu1 valvei superioare un colt ascu!it ~i dur numit
"diamant", care il ajuta sa sparga coaja oului. Dupa ecloziune, "diamantul" se
desprinde de pe cioc. In ce1u1e1estratu1ui mucos din cioc, pre cum ~i in epiderma
picioarelor se gasesc numeroase pici:ituri de grasime cu pigment ro~u-galben.
Pintenul este 0 ghiara comoasa sau un "corn" fixat pe tarsometatarsul
masculilor mu1tor specii de pasari. Ghiarele pasarilor au forme ~i marimi foarte
variate, caracteristice grupuri10r sistematice. Pe fa!a p1antara a degetelor, in
hipoderm, se formeaza ingro~ari fibroadipoase, adevarate perinite digitale
(Toruli digitales) ~i metatarsele, care servesc pentru sprijin ~i amortizare in
timpul mersului, sunt mai dezvoltate la pasarile alergatoare (Fig. 168).
FIG. 168. PICIORUL LA PA.SA.RI

A- Aspectul medial al piciorului de rata; B- Aspectul medial al piciorului de gaina; C- Aspectul
plantar al piciorului de gaina
a- Solzi corno:;i tarsometatarsali; b- Degetul I; b '- Degetul IV; c- Membrana interdigitala; d-
Gheara; e- Perinu/a metatarsala; f- Perinu/ele digitale; g- Pintenul
316 V. COlo/an, R. Palieiea, Valentina Hrileu, Carmen Oanfa, V. Eneiu
Penele (Pennae) sunt formatiunile cornoase cele mai caracteristice ale pielii
pasarilor. Penajul unei pasari se compune din pene filiforme, fulgi ~i penele de
contur. Toate aceste formatiuni de natura pur epidermica acopera partial corpul
pasarilor, avand un important rol in termoreglare ~i in mecanica zborului.
Penele filiforme (Filoplumae) sunt mici ~i formate dintr-o tija filiforma
care, uneori poate prezenta in varf cateva barbe simple; sunt plaste, de obicei, la
nivelul capului, la baza ciocului sau in jurul narilor. La unele pasari (corvidae ~i
rapitoare) foliculullor plumos puternic inervat, alcatuie~te a~a numitele vibrize.
Penele filiforme se unesc la baza unei pene de contur formand impreuna un
grup de pene; dupa smulgerea penelor de contur ~i a pufului, pe marginea folicu-
lului lor raman penele filiforme, asemanator unor peri~ori la suprafata pielii.
Fulgul (Plumae) sau puful are stindardul moale, format din barbe lungi ~i
barbule libere neangrenate. Rahisul este mai scurt decat cele mai lungi barbe.
Semifulgul poseda un stindard mai dezvoltat, lungimea rahismului depa~e~te cele
mai lungi barbe.
Penele de contur (Pennae contourae) sau de acoperire au forme ~i di-
mensiuni diferite, in functie de rolullor. 0 astfel de pana se compune dintr-o tija
centrala denumita scapus, ce poarta de-o parte ~i alta a ei 0 lama sau stindardul.
Tija penei este diferen!iata intr-un segment bazal numit calamus ~i unul mai
lung, distal, denumit rahis. Calamusul este translucid ~i gol in interior ~i fixat in
foliculul plumos al pielii. La capatul inferior al calamusului se gase~te "ombi-
licul inferior" prin care intra ~i ies vasele ~i nervii din papila penei, iar la limita
cu rahisul se gasqte "ombilicul superior" din care se desprinde hiporahisul.
Hiporahisul constituie tija unui fulg care poarte atinge uneori lungimea rahisului.
Rahisul este mai lung ~i pigmentat de 0 parte ~i alta a lui se deprind oblic ramuri
sau barbe a~ezate in acela~i plan, paralele intre ele. Barbele sunt ramuri care au
pe fiecare latura a lor, proximala ~i distal a, rame mai mici ce se angreneaza prin
aga!are succesiva unele de altele, astfel ca stindardul capata 0 mare soliditate.
Pentru realizarea angrenarii, aceste ramuri fine denumite barbule au in randul
proximal aspectul unor lame cu muchia rasucita, iar in randul distal sunt
prevazute cu carlige ascu!ite (hamulus) care se agata pe randul proximal de
barbule. 0 presiune pe suprafa!a stindardului poate s~ desfaca angrenajul
barbular, dar cand pana este netezita, el se reface din nou. In legatura cu func!ia
zborului, penele de contur de pe aripi ~i coada sunt mai dezvoltate ~i se
denumesc remigene ~i rectrice (Fig. 169).
Remigele sunt penele mari ale aripilor prinse in lungul marginii caudale a
autopodiului, zeugopodiului ~i stilpodiului. Remigele primare sunt cele mai mari
~i corespund marginii ~i varfului autopodiului. Rectricele sunt penele mari ~i
puternice ale cozii, numarul lor variaza in func!ie de specie. Penele comune de
contur se denumesc tectrice. Forma ~i dimensiunea lor variaza in func!ie de
regiunea ce 0 acopera. Tectricele supraalare sunt mari ~i se numesc tectrice
majore. Ele sunt egale in numar cu remigele corespunzatoare. $i penele cozii
sunt acoperite de tectrice caudale majore. Baza retricelor este acoperita dorsal ~i
ventral de tectrice mici supra ~i subcodale.
Repartitia penelor pe suprafa!a corpului pasarii nu este uniforma (dedt la
Allatomia animalelor domestice vol. III 317
strut, casuar, pinguin ~i kivi). La majoritatea pasarilor, penele sunt grupate in

campuri bine delimitate, numite pterile (Pterylae) separate intre ele de zone
inguste gola~e, acoperite numai Cll puf, numite apterii. Se descriu urmatoarele
pterii: cefalica, care se continua in sens caudal cu pterila cervicala dorsala,
interscapulara, dorsali'i, pelvica ~i caudala dorsali'i;
pe fata ventral a se observa pterila cervicala
ventrala, pectoral a, sternal a ~i abdominala urmate
de pterila caudala ventrali'i. Pterilele alare se impart
In brahiale, antebrahiale ~i autopodiale. La mem-
brul pelvin, pe fata laterala a coapsei este plasata
pterila femurala, urmata spre distal de pterila
crural a (Fig. 170).
Culoarea penelor se datoreaza pe de-o parte
pigmentilor, iar pe de alta parte fenomenelor de
difractie ~i interferenta a luminii. Pigmentii mela-
nici coloreaza penajul de la negru cenu~iu pana la
galben Inchis. Pigmentii carotenoizi sunt responsa-
bili de culorile galben, portocaliu, ro~u, violet ~i rar
8 albastru. Cand pigmentullipse~te, penele sunt albe.
Culorile irizate metal ice se bazeaza pe 0 cantitate
mare de pigment negru, ele se gasesc mai ales pe
J
]f[
J __ '"
FIG. 169. STRUCTURA PENELOR CU TrIA
1- Palla cu lama fntreaga; II- Panil semipufoasa; III- Panil pufoasa
I - Calamus; 2- Rachis; 1+2- Scapus; 3- Umbilicus inferior; 4- Umbilicus superior; 5- Rami
interni; 6- Sulcus rachis; 7- Pat·tea pufoasa a penei; 7'- Palla suplimentara; 8- Rami externi
318 V. Cotofan, R. Pa/icica, Valentina Hritcu, Carmen Gantii, V. Enciu
FIG. 170. DISTRIBUTIA ZONARA A

FOLICULILOR PLUMiFERI LA GAINA
1- Pteryla capitis; 2- Pteryla colli; 3- Pteryla spinalis;
4- Pteryla alaris; 5- Pteryla velitralis (pectoralis et
abdominalis); 6- Pteryla femoralis; 7- Pteryla crura lis;
8- Pteryla caudae; 9- Gf. uropygii
capul ~i gatul porumbeilor ~i al fazanilor de sex masculin sau in aripile ran-

dunelelor ~i ratelor etc. Penajul pasarii se relnnoie~te continuu, partial sau
aproape total spre sfar~itul verii ~i toamna (Fig. 171).
Glanda uropigeana (01. uropygialis). Este 0 glanda de tip sebaceu
modificatii, voluminoasa ~i pereche, a~ezata dorsal vertebrei a doua caudale.
Secretia ei de tip holocrin este grasoasa ~i eliminata printr-un canal ce se des-
chide in varful unei papile de unde pasarea 0 intinde cu ciocul pe suprafata
penelor tacandu-Ie lucioase ~i unsuroase, a~a incat apa sa nu Ie ude. Glanda este
mai dezvoltata la pasarile acvatice ~i lipse~te la unele specii terestre ce traiesc in
medii uscate (struti, dropii, fazani ~i porumbei). Este formata din doi lobi ovoizi,
piriformi, uniti la extremitati1e lor caudale intr-o papila uropigeala comuna, in
varful careia se deschide un canal al carui orificiu uropigeal este inconjurat de un
cerc de pene modificate, care se imbiba, asemiinator unei pensule, cu produsul
gras secretat.
De re!inut, existenta la pasari a sferulelor lipoide in epiderm fapt ce
sugereaza prezen!a unei secre!ii sebacee difuze, extensivii, pe suprafa!a pielii.
In conductul auditiv extern exista glande auriculare ceruminoase, in jurul
carora este dezvoltata 0 bogata re!ea vasculara.
Anatamia animalelor domestice vol. III 319
1J
•• 4 ---_~
c h
FIG. 171. PENAJUL LA COCO$

A- Aspectul general
1- Remiges primarii; 2- Remiges secundarii; 3- Remix axialis; 4- Alula; 5- Tectrices alae; 6-
Rectrices caudae majores (seceri mari); 6'- Rectrices caudae intermedii; 7- Rectrices caudae; 8-
Lancettae (lanletele de pe crupion); 9- Lancettae cervicales
B- Reparti{ia remigilor
a- Remiges primarii; b- Remiges secundarii; c- Remix axialis; d- Alula
320 V Cola/an, R. Palicica, Valentina Hri{cu, Carmen Cantil, V Enciu
2.2.4.2. Analizatorul gustativ

(Organum gustus)
Organul gustului este constituit de totalitatea mugurilor gustativi de la

nivelul mucoasei linguale, a epiglotei, valului palatin ~i din peretele posterior al
faringelui.
Mugurii gustativi (Coliculus gust~torius) sau corpusculii gustativi au
aspectul unor anfore ce se deschid la exterior printr-un canal prevazut cu un
orificiu denumit porul gustativ (Porus gustatorius). Raspilndirea corpuscuJilor
gustativi In mucoasa organelor amintite difera specific. La nivelul mucosei
linguale, ei sunt plasati In piciorul papilelor fungi forme, rari la cal ~i bou ~i de~i
la oaie, capra ~i caine, In ~antul papilelor circumvalate ~i mai ales, In piciorul
~cestora, la porc ~i caine se gasesc ~i In peretii laterali ai ~antului circumpapilar.
In jurul mugurilor gustativi corionul mucoasei este bogat In glande salivare
seroase al caror produs are 0 mare putere de solvare a substantelor lipide. In
lamele papilelor foliate sunt prezenti, de asemeni, muguri gustativi, exceptilnd
pisica; la rumegiitoare sunt ovoizi ~i depa~esc u~or membrana bazaJa; la cal sunt
globulo~i, mai mici ~i nu ating membrana bazala.
Fibrele nervoase gustative apartin la trei nervi cranieni: facial (inter-
mediar), glosofaringian, vag. Neuritele sunt emanate de protoneuronii pseudo-
unipolari din ganglionii senzitivi ai acestor nervi: ganglionul geniculat, ganglio-
nul pietros, ganglionul plexiform sau nodos al vagului.
Fibrele gustative ale n. facial prin intermediul corzii timpanului sunt
Imprumutate nervului lingual care se distribuie receptorilor din baza papilelor
fungi forme raspandite pe treimea mijlocie ~i anterioara a limbii, pentru gustul
dulce (la varfullimbii), sarat ~i acru (1n partile laterale). Fibrele gustative ale n.
glosofaringian au protoneuronul gustativ In ganglionul pietros ~i se repartizeaza
prin ramura linguala a acestuia papilelor caliciforme de la baza limbii (gustul
amar) ~i de pe fata ventral a a valului palatin. Fibrele gustative ale n. vag din gan-
glionul jugular se distribuie prin ramura faringiana a acestuia papilelor gustative
de pe fata anterioara a epiglotei ~i peretii faringelui (gustul amar).
2.2.4.3. Analizatorul olfactiv

(Organum olfactus)
Segmentul periferic al analizatorului olfactiv este reprezentat de un neuro-

epiteliu oJfactiv situat In fundul cavitatilor nazale, pe volutele etmoidale, partial
pe suprafata cornetilor nazali ~i in organul vomeronazal. Epiteliul olfactiv se
deosebe~te de mucoasa de tip respirator din restul cavitatii nazale prin vascu-
larizatia mai redusa ~i culoarea galben-cenu~ie, in comparatie cu vascularizatia
puternica ~i culoarea roza-ro~iatica a mucoasei de tip respirator.
Epiteliul olfactiv este format din protoneuroni senzitivi bipolari Incon-
jurati de celule epiteliale de sustinere. Ace~tia au un aspect alungit, fusiform ~i
prezinta la polullor apical 0 excrescenta globuloasa, de aspectul unul bulb, care
trimite la suprafata epiteliului numeroase prelungiri (6-8) subtiri denumite "cili
olfactivi", acoperiti de 0 pfitura de mucus protectoare. Prelungirile cilindraxiale,

1ipsite de mielina, se grupeaza in manunchiuri formand filete olfactorii, care,
dupa ce strabat lama ciuruita a etmoidului abordeaza bulbii olfactivi; la acest
nivel se realizeaza prima sinapsa cu deuteroneuronii olfactivi reprezentati de
celulele mitrale.
Epiteliul olfactiv d,in organul vomeronazal sau organullui Jacobson, plasat
pe plan~eul cavitatii nazale, de-o parte ~i alta a osului vomer, in apropierea
incizurii nazopalatine, prin dubla lui deschidere bucaHi ~i nazala, este capabil sa
aprecieze calitatile olfactive ale substantelor din cavitatea bucala. Este bine
dezvoltat la ongulate ~i rozatoare.
Sub raportul sensibilitatii lor olfactive, mamiferele se impart in 3 grupe:
1. macrosmatice, care cuprind majoritatea mamiferelor (carnivore, roza-
toare, insectivore, ongulate etc.);
2. microsmatice, pinipide, cetacee, primate ~i om;
3. anosmatice, cetaceele cu dinti (delfinul etc.).
Activitatea mirosului este ilustrata morfologic pe de-o parte de intinderea
mucoasei olfactive la nivelul corentilor nazali ~i etmoidali, iar pe de alta parte,
de raporturile anatomice dintre celulele mitrale din lobii olfactivi ~i
protoneuronii olfactivi din mucoasa nazala.
La pasari, numai cornetul superior ~i portiunea corespunzatoare a cavitatii
nazale sunt acoperite de epiteliu olfactiv. La aceste specii raportul dintre celulele
senzoriale ~i cele mitrale este mai mare de 1011, spre deosebire de carnivore la
care raportul este de 1/1.
2.2.4.4. Analizatorul vizual

(Organum visus)
Segmentul periferic al analizatorului vizual, fotoreceptor, este reprezentat

de globul sau bulbul ocular ~i organele anexe ale acestuia adapostite in cavitatea
orbitara. Portiunea senzoriala a ochilor reprezinta, de fapt, evaginari alee
substantei nervoase a diencefalului. Dupa originea lor, din peretii diencefalului,
se intalnesc doua categorii de ochi, ochi nepereche sau pineal ~i ochii pereche.
Ochiul nepereche, cu orientare dorso-caudala se dezvolta singular din
evaginarea dorsala a epitalamusului, care alcatuie~te a~a numitul organ parietal.
Terminatia veziculara a organului parietal este rudimentara la ciclostomi, iar la
anuare organul are 0 vezicula plasata sub piele ~i legata printr-un fascicul nervos
de epitalamus, respectiv, de nucleul habenular drept. La unele reptile (majori-
tatea saurienilor) organul parietal sau ochiul pineal este functional, avand aspec-
tul unei vezicule in al earui pol anterior este that un eristalin, in timp ce polul
posterior este diferentiat intr-o retina multistratifieata ~i pigmentata.
Oehii pereehe, eu orientare rostro-laterala se formeaza pe baza evagina-
rilor simetrice ale plan~eului dieneefalului. Aeeasta evaginare are initial forma
unei mici vezieule, legata printr-un pedieul gaunos de hipotalamus ~i respeetiv
de ventriculul III. Vezicula ere~te ~i prin invaginarea polului anterior se
transforma intr-o cup a optiea cu peretii dublii. Din peretele extern se dezvolta
322
V. Cola/an, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Ganla, V.Enciu
stratul pigmentar al retinei, iar din peretele intern, retina sensibila cu straturile ei
neuronale. Cupola optica induce dezvoltarea cristalinului, determinand aparitia
unei invaginari ectoblastice ce va forma vezicula cristaliniana. Celulele epite-
litdui posterior al acestei vezicule se alungesc mult formand fibre Ie cristalieniene
~i determina disparitia cavitatii veziculare; epiteliul anterior I~i piistreaza struc-
tura initiala. In fata cristalinului, ectoblastul se reface ~i dii na~tere la epiteliul
anterior pluristratificat al corneei transparente.
Mezenchimul care Invele~te encefalul ~i va forma mai tarziu meningele,
structureaza In jurul cupolei optice tunicile protectoare ~i trofice ale bulbului
ocular, coroida ~i sclerotica. Coroida patrunde In sens rostrallntre fata anterioara
a qistalinului ~i cornee unde formeaza irisul ~i corpul ciliar; sclerotica se
angreneaza rostral cu corneea transparenta. In sens caudal, atat coroida, cat ~i
sclerotica se continua cu teaca nervului optic ~i respectiv In ultima instanta cu
meningele cerebral.
Partea cea mai anterioara a cupolei optice prin stratul ei extern, se con-
tinua pe corpul ciliar ~i pe fat a posterioara a irisului formand retina oarba cu
portiunile ei ciliara ~i iridiana.
Globul ocular (Bulbus oculi)
La animalele domestice are 0 forma aproape sferica (la oaie, porc, pisica
~i iepure) sau u~or aplatizata rostrocaudal (cal ~i bou). Este adapostit In orbita
unde este Inconjurat de 0 serie de fonnatiuni anexe de protectie ~i fixare,
secretorii ~i de mi~care ce Ii asigura functionalitatea ~i rezistenta. Este alcatuit
din trei tunici suprapuse de la exterior spre interior: fibroasa, vasculara, ner-
voasa, cavitatile interioare Inchise In interiorul acestor sfere concentrice cuprind
medii transparente ~i refringente.
Tunica fibroasa a bulbului ocular (Tunica fibrosa bulbi) reprezinta Inve-
litoarea externa, groasa ~i rezistenta, formata dintr-o portiune posterioara mai
Intinsa numitii sclerotica ~i 0 portiune anterioara denumita cornee (Fig. 172).
Sclera sau sclerotica (Sclera) reprezinta 4/5 din totalitatea Invelitorii fi-
broase, este groasa de 1-2 mm, de culoare alba mata la cal, porc ~i caine ~i pig-
mentata, uneori, u~or albastruie la bou.
Este 0 capsula conjunctiva putin extensibila, constituita, In esenta din fibre
colagene ~i fibre elastice, care sub presiunea intraoculara mentine forma globului
ocular. Fata externa a sclerei este acoperita de organele anexe (mu~chi ~i tesut
gras) In partea caudala ~i de conjunctiva bulbara, In partea rostrala. Fata interna
este captu~ita de un strat conjunctiv lax, pigmentat, denumit lamina fusca, care
o leaga de coroida. Polul oral are 0 forma eliptica ~i se continua cu corneea la
nivelul limbului cornean, In jurul caruia 0 multime de orificii fine permit intrarea
arterelor ciliare anterioare ~i a venelor ciliare care descarca sangele din plexul
venos al sclerei. In plan ecuatorial, 0 serie de orificii largi indica locul de
descarcare a venelor vorticoase. Polul aboral al sclerei este prevazut cu 0 lama
subtire oiuruita (Area cribrosa sclerae) prin care ies fibrele nervului optic. La
nivelul lamei ciuruite, sclera se rasfrange pe n. optic continuandu-se cu
Invelitoarea dural a a acestuia. In jurul locului de desprindere a nervului optic 0
serie de orificii marcheaz;l locul de patrundere a aa. ciliare SCllrte ~i a n. ciliari.
Corneea transparenta (Cornea), de forma ovala sau circulara, are

aspectul unei Ientile convergente convex-concave, montata la nivelullimbului
cornean, in deschiderea anterioara a sclerei. Ea apare mai bombata decilt sclera
datorita razei de curbura mai mici. Are 0 structura asemanatoare fiind formata in
esenta dintr-o patura subtire mijlocie conjunctiva in care fibrele colagene, in
straturi succesive, sunt a~ezate strict paralel cu suprafata corneana ~i perpen-
dicular intre ele. La nivelullimbului cornean se gasesc orificiile aa. ciliare. Fata
anterioara este acoperita de un epiteliu pavimentos stratificat nekeratinizat,
a~ezat pe 0 membrana bazala denumita lama limitanta posterioara (membrana
Descemet) ~i un endoteliu simplu, format de un singur rand de celule. Lama
limitanta posterioara in apropierea limbului cornean se disociaza in trabecule ce
patrund in sclera ~i in mu~chii ciliari, iar altele se rasfrang pe iris, form and
ligamentul pectinat (Lig. pectinatum anguli iridocornealis) intre fibrele caruia se
delimiteaza spatii lacunare iridocorneale (Fig. 173).
Tunica medie sau vasculara (Tunica vasculosa bulbi) este formata la
rfmdul ei din trei segmente distincte: coroida, corpul ciliar, irisul.
Coroida (Choroidea), este segmentul cel mai intins al membranei mijlocii
avand aspectul unei invelitori de culoare neagra ce captu~e~te intim lamina fusca,
de pe fata interna a sclerei ~i in care pre domina vasele sanguine ~i celulele
pigmentare. Fa!a interna vine in contact cu retina de care insa nu adera. Coroida
este intim legata de sclera prin lama pericoroidala peste care se suprapune 0 zona,
cu numeroase spatii lacunare, numita spatiul pericoroidal. Lamina vasculoasa sau
stratul v(lselor ITIarieste cel mai dezvoltat. Catre polul caudal al ochiului, dorsal
papilei nervului optic se gase~te 0 arie cu structura fibroasa ce nu contine vase, de
culoare albastra-verzuie metalizata, denumita "tapetum lucidum". La carnivore,
tapetul are 0 culoare aurie, iar la porc lipse~te. 0 retea densa de capilare ~i
numeroase celule pigmentare ce formeaza stratul coriocapilar, cu un important rol
in nutritia retinei, se sprijina pe 0 membrana bazala.
Corpul ciliar (Corpus ciliare) este plasat in partea anterioara a coroidei pe
fat a posterioara a circumferintei irisului. Este format din doua structuri distincte,
mu~chii ciliari ~i procesele ciliare.
Mu~chii ciliari (M. ciliaris)au forma unui inel ce ocupa planul superficial
al unghiului iridocornean. Fasciculele musculare au 0 forma piramidala cu varful
dirijat caudal spre "ora serrata" ]a nivelul jonctiunii cu coroida.
Procesele ciliare (Processus ciliares) sunt reprezentate de plexuri vas-
cui are, aglomerate ~i inglobate intr-o stroma conjunctiva, acoperita de retina
ciliara. Ele au aspectul unor cute piramidale de 5-10 mm lungime cu varful
orientat caudal (in numar de 100-200 la cal ~i rumegatoare). Acestea reprezinta
organul secretor al umorii apoase.
lrisul (Iris) - numele de iris vine de la cuvantul grec care inseamna
curcubeu este 0 membrana musculo-vasculara ce indepline~te rolul de diafragma
a ochiului. Este plasat la distanta ~i posterior de cornee impreuna cu care
delimiteaza camera anterioara a o~hiului. In centru, irisul delimiteaza orificiul
pupilar (Pupilla) de forme variabile in functie de specie. La periferia irisului, la
nivelul unghiului irido-cornean, endoteliul posterior cornean se rasfrange,
324 V. Cotofan, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Ganta, V.Enciu
ciiptu~ind fat a anterioara a irisului; fat a posterioara este acoperita de epiteliu

bistratificat al retinei iridiene. Stratul mijlociu al irisului este format in sens
antero-posterior, dintr-o structura pigmentara, fibre musculare netede ~i striate
(la feline ~i pasari), circulare ~i radiare. Fibrele circulare structureaza sfincterul
pupilar iar cele radiare, reprezinta mu~chiul dilator al pupilei. Posterior stratului
muscular urmeaza un plex arterial ~i venos. Culoarea irisului, subsecventa
cantitatii ~i calitatii pigmentului din stratul anterior, este variabila cu specia:
bruna inchisa-albastruie, la cal ~i bou; galben-brun sau castaniu la oaie, capra ~i
caine; cenu~ie-galbuie la porc; galben-deschis auriu la feline. De retinut ca
anumite rase de caini ~i pisici pot sa aiM iris albastru sau verde. Pupila are forma
unei fante eliptice, orientata transversal, la cal ~i rumegatoare, iar pe marginile
ei cu numeroase aglomerari pigmentare numite fungi sau granule iridiene. La
porc ~i caine pupila este rotunda, iar la pisica are forma unei fante verticale cand
este inchisa sau rotunda cand este dilatata.
Camera anterioara a ochiului este spatiul cuprins intre fata aborala a
corneei ~i fata orala a irisului; comunica prin orificiul pupilar cu camera
posterioara a ochiului, de forma circulara, cuprinsa intre fat a aborala a irisului
~i fata orala a cristalinului. In ambele camere se afla umoarea apoasa, secretata
de plexurile proceselor ciliare din camera posterioara ~idrenata permanent, in
sinusurile venoase ale sclerei din unghiul irido-coernean al camerei anterioare
(Fig. 174).
Tunica nervoasa (Tunica intern a bulbi s. retina) este formata din doua
portiuni distincte, retina vizuala (Pars optic a retinae) ~i retina oarba (Pars ceca
retinae). Limita dintre cele doua portiuni formeaza 0 linie u~or sinuoasa
denumita ora serata (Ora serrata).
Retina vizuala sau portiunea coroidiana a retinei, sensibila la lumina
apare fina, fragila ~i transparenta, cu 0 grosime de 400-500 mm, are 0 structura
histologica extrem de complexa ~i constituie de fapt adevarata origine a nervului
optic. Fata externa a retinei cu epiteliul ei pigmentar vine in contact cu coroida
de care se poate desface relativ u~or, fat a interna acopera corpul vitros de care
este separata prin membrana limitanta interna.
In principiu retina coroidiana este constituita din trei straturi neuronale: 1.
stratul neuroepitelial; 2. stratul ganglionar al retinei; 3. stratul ganglionar al
nervului optic.
Stratul neuroepitelial contine doua tipuri de neuroni senzoriali; neuronii
conuri ~i neuronii bastona~e. Celulelor cu bastona~e li se atribuie perceptia in
cIar-obscur, vederea crepusculara alb ~i negro, iar celulelor conuri, sensibilitatea
cromaticii - vederea in lumina intensa. De remarcat ca in retina celulele senzo-
riale fotoreceptoare nu sunt orientate direct spre incidenta razelor luminoase, ci
in sens opus, spre statuI pigmentar periferic. La vertebrele inferioare, epiteliul
pigmentar poseda 0 bordura cu microvilozitati ce se insinuieaza intre conuri ~i
bastoana~e. In expunerea la lumina pigmentul migreaza in aceste prelungiri,
inconjurand astfel extremitatile neuronilor receptori. La obscuritate pigmentul se
reintoarce din nou in corpul celulei. La unele specii celulele senzoriale se alun-
gesc ~i se deplaseaza inspre epiteliul pigmentar in perioada expunerii la lumina.
FIG. 172. SCHEMA

GLOBULUIOCULARLA
MAMIFERE
a- Fasciculus optic us; b-
Sclera; c- Choroidea; c' - M.
ciliaris; c" - Iris; c"'-
Processus ciliaris major; d-
Tunica nerve a s. retina; e-
Cornea; f- Lens crystallina; g-
Zonula ciliaris; h- Camera
oculi anterior; i- Camera
oculi posterior; j- Corpus
vitreum; 1- Conjunctiva bulbi;
m- M rectus ventralis;
FIG. 173. SECTIUNE

SAGITALA PRIN
GLOBUL OCULAR LA
NIVELUL LIMBULUI
SCLERO-CORNEAN
(Dupa Testut)
a- Epiteliul cornean ante-
rior; b- Membrana bazala
anterioara a corneei; c-
Tesutul cornean propriu; d-
Membrana bazala posteri-
oara; e- Epiteliul cornean
posterior; f- Canalul lui
Schlemm; g- Mm. ciliari
radiari; g'- Tendon ante-
rior; g"- Tendon posterior;
h- Mm. ciliari circulari; i-
Sclera; j- Coroida; 1- Retina
ciliara; m- Spa{iile Fontana,
lig. pectinat; n- Procesele
ciliare; 0- Iris; p- Retina
iridiana; r- Zonula ciliara;
s- Cristalinu/; t- Camera
posterioara; u- Camera
anterioara; v- Corpul vitros
A- Sclera
326 V. Coro/an, R. Palicica, Valentina Hrircu, Carmen Gan/i'i, V.Enciu
FIG. 174. VASCULARIZATIA GLOBULUI

OCULAR SI CIRCULA TIA UMORII APOASE
1-3- Tunica vasculari'i a globului ocular; 1- Stratul
vascular al irisului; 2- Procesele ciliare; 3- Plexurile
vasculare coroidiene; 4- Aa. ciliare posterioare lungi;
5- / Aa. ciliare posterioare scurte; 6- Aa. ciliare
anterioare; 6'- Bucla marginala; 7- Aa. conjunctivale;
8- Vv. vorticoase; 9- A. centrala a retinei; 10- Locul de
producere a umorii apoase Ji camera posterioari'i; 11-
Locul de drenare a umorii apoase la spa/iul angular
iridocornean in plexurile venoase ale sclerei; 12- M
retractor al globului ocular; 13- M drept lateral
FIG. 175. SCHEMA MODALITATII DE

ACOMODARE '
1- Forma aplatizati'i a cristalinului este men/inuti'i prin elasti-
citatea intregului ansamblu al globului ocular Ji a ligamen- 2
telor de suspensie; 1- Pentru vederea apropiati'i mUJchiul ciliar
(2J.se contracti'i'Ji trage inainte defibrele lungi ale zonulei (3).
Fibrele zonulare relaxate determini'i detensionarea capsulei
cristalinului Ji respectiv bombarea supra/erei acestuia
i
Acest fenomen denumit retino- motncltate nu a fos: ce=~-=-~ ..:.

mamiferele. Prelungirile axonice ale neuronilor conuri ~i bastonase :-e=-'-=2Zi
sinapsa la nivelul statului plexiform extern, cu neuronii bipolari din 5 .
ganglionar retinian, precum ~i cu neuronii orizontali care fac conexiunile In plan
la nivelul acestui strat. A doua sinapsa este realizata In stratul plexiform extern,
cu marii neuroni multipolari din stratul ganglionar al nervului optic. Axonii lor,
fibre amielinice se concentreaza radiar spre discul nervului optic (Discus n.
optici) nivel de la care intra In constitutia nervului optic. Acest disc are 0 forma
specifica, mic ~i ovalla cal ~i bou, rotund ~i evident la oaie ~i porc ~i u~or triun-
ghiular la carnivore. In centrul discului, marc at printr-o mica adancitura apare
artera centrala a retinei. Macula sau pata galbena prezinta 0 u~oara fosa cen-
trala Inconjurata de 0 suprafata striata. Aceasta portiune a retinei este adaptata la
vederea perfect clara a obiectelor. Este formata numai din celule conuri alungite,
celulele din straturile urmatoare sunt Impinse divergent, spre yeriferia maculei,
astfel ca razele de lumina nu traverseaza alte straturi celulare. In planul marginei .
festonate, celulele conuri ~i bastona~e sunt atrofiate (ora serata).
Portiunea oarba a retinei (Pars ceca retinae) este formata din segmentele
ciliar ~i iridian. Portiunea iridiana captu~qte fata posterioara a irisului ~i este
alcatuita dintr-un epiteliu bistratificat de celule pigmentare; portiunea ciliara es}e
formata de asemeni din acela~i tip de epiteliu ce captu~e~te procesele ciliare. In
sens caudal, portiunea iridiana a retinei se continua pana la nivelul marginei
festonate, respectiv ora serata.
Mediile refringente ale ochiului
Mediile refringente umplu cele trei camere ale globului ocular: anterioara,
posterioara, vitroasa. In camera anterioara ~i posterioara a bulbului se gasqte
umoarea apoasa. Cele doua camere comunica Intre ele prin intermediul pupilei,
iar camera posterioara a bulbului este despartita de camera vitroasa prin
intermediul cristalinului ~i a zonulei ciliare (Fig. 175).
Umoarea apoasa (Humor aquosus) este un lichid perfect transparent,
incolor a carei compozitie chimica este dominata de clorura de so diu, este
produsa prin transvazarea filtrata la nivelul proceselor ciliare ~i drenata
permanent in spatiile venoase din unghiul irido-cornean.
Cristalinul (Lens) este 0 lentila organica biconvexa, complet transparenta
~i elastica, permitand modificarea diametrelor ~i razei de curbura In functie de
necesitati. Este suspendat posterior irisului de catre corpul ciliar printr-un sistem
de ligamente fibrilare speciale denumite fibre zonulare ~i care alcatuiesc
impreuna zonula ciliara (Zonula ciliaris) sau zonula Zinno Fibrele zonulare se
intind intre portiunea ciliara a retinei, respectiv coroana ciliara ~i zonele celor
aoua fete ale cristalinului din vecinatatea ecuatorului; sunt subtiri, partial
incruci~ate ~i circumscriu spatii zonulare intercomunicante. Acomodarea la
distanta se bazeaza pe constructia mu~chiului ciliar ~i pe modificarea
convexitatii cristalinului. Moldovan (1968) demonstreaza ca forma de lenticon a
cristalinului apar prin tensionarea fibrelor zonulare.
328 v. Coto/an, R. Palicica, Valentina Hri!cu, Carmen Gantii, V. Enciu
La periferie, cristalinul este Invelit de 0 capsula (Capsula lentis) sau

cristaloida, membrana lamelara transparenta ~i elastica pe care se insera fibrele
zonulare. Masa cristalinului este alcatuita din fibre cristaline (Fibrae lentis) de
origine ectodermica, care se asociaza spiroidailn lamele concentrice care prin
extremitalile lor, anterioara ~i posterioara, se afronteaza perfect Intre ele. Ca
urmare, pe ambele fele ale cristalinului se formeaza dite trei linii de sudura
(Radii lentis) dispuse asemanator unei stele cu trei brale subliri, comparabila cu
litera "y". Cele doua stele cristaliniene sunt In pozitie de rotalie de 30° una fala
de cealalta. Fala anterioara a cristalinului, sub cristaloida, este acoperita de un
rand de celule poliedrice (Epithelium lentis) capabile sa regenereze continuu
fibrele cristalinului.
Corpul vitros (Corpus vitreum) denumit ~i umoarea sticloasa este 0 masa
gelatinoasa transparenta care umple camera vitroasa, cuprinsa Intre retina ~i fala
posterioara a cristalinului. Este alcatuit dintr-un lesut conjunctivo-mucos lipsit
de vase ~i nervi, acoperit la perifcrie de 0 membrana sublire numita membrana
vitroasa sau hialoida. La embrion, corpul vitros prezinta 0 stroma mai abundenta
~i numeroase elemente celulare; este strabatut de un canal hialoidian prin care a.
hialoidiana atinge fala posterioara a cristalinului, pe care 11iriga.
Organele accesorii ale ochiului

(Organa oculi accessoria)
Organele accesorii ale ochiului sunt sistematizat'e In: de mi~care, de

proteqie, fixare, secretorii sau lacrimale.
Organele de mi~care sunt formate de mu~chii bulbului, reprezentali de
patru mu~chi drepli, un mu~chi retractor, doi mu~chi oblici ~i un mu~chi ridicator
al pleo.apei superioare, toli sunt dispu~i In interiotul periorbitei pe trei straturi
succeSlve.
Stratul muscular superficial plasat imediat sub periorbita este reprezentat
de m. ridicator al pleoapei superioare, m. ob'Iic dorsal ~i m. oblic ventral '
M. ridicator al pleoapei superioare este plasat pe fala su'perioara a m.drept
dorsal, lateral de m. o'blic dorsal, are otiginea pe creas'ta 'hiatnlui 'Ofbital~'i insetlia
pe ligamentul tars din structura pleoapei superioare. Este inervat de n. oculomotor.
M. oblic dorsal esteplasat medial de precedentul; are originea pe creasta
orbitara, iar tendonul de inserlie dupa ce trece prin trochleea periorbitara se
dirijeaza lateral, inserandu-se pe sclera sub tendonul m. drept dorsal;rote~te
globul ocular In sens dorso-medial (patetic); este inervat de n. trochlearis.
M. oblic ventral este situat transversal In plan~eul orbitei pe care I~i are
originea, iar inserlia, pe sclera, sub tendonul m. drept lateral; rote~te globul
ocular In sens ventro-lateral. Este inervat de n. oculomotor (Fig. 176).
Stratul mijlociu este alcatuit din mu~chii drepli, dorsal, ventral, medial ~i
lateral care prin pozilia ~i inserliile lor alcatuiesc un veritabil con muscular cu
baza In apropierea ecuatorului globului ocular. Toli ace~ti mu~chi au originea pe
creasta hiatului orbitar ~i In jurul gaurii optice, iar inserlia, prin cate 0 apone-
vroza, pe suprafala sclerei In apropierea limbului sclerocornean. Rolullor este de
FIG. 176. MUSCULATURA

GLOBULUI OCULAR LA CAL
(VEDERE CAUDAL~.)
a- M. obliquus dorsalis; b- M. obliquus
ventralis; c- M. rectus dorsalis; d- M. rectus
nasalis; e- M. rectus temporalis; g- M.
retractor bulbi; h- Fasciculus opticus; i-
Trochlea musculara
a produce adductia, abductia, devierea dorsaHi sau ventraHi a bulbului ocular, in

functie de pozitia insertiei mobile a fiediruia. Stint inervati de n. oculomotor ~i
n. abducens (peIitru m. drept lateral).
Stratul profund este format de m. retractor al bulbului ocular care la
raIidul lui este aldituit din patru fascicule: dorsal, ventral, medial, lateral. Are
originea in jurul orificiului optic, iar insertia in jurul ariei ciuruite a sclerei; este
un retractor al globului ocular in periorbitii, actionand astfel indirect asupra
pliului semilunar conjunctival. Formand 0 teacii muscularii in jurul nervului
optic, ei actioneazii asupra globului ocular asemiiniitor mu~chilor drepti
corespunziitori, dar cu 0 amplitudine mai redusii; inervarea este asiguratii de n.
oculomotor ~i n. abducens pentru fasciculul lateral.
Anexele de fixare ~i protectie sunt alciituite din orbitii, fasciile orbitale,
corpurile adipoase orbitale, conjunctivii, pleoape ~i aparatullacrimal.
Orbita. Cavitatea orbitarii este delimitatii de planuri osoase la care parti-
cipii: lacrimalul, frontalul, zigomaticul, maxilarul, sfenoidul. Spre deosebire de'
om, la animalele domestice cavitatea orbitarii este incompletii prin peretele ei
extern.
La porc ~i carnivore procesul orbitar al frontalului este unic iar arcada
orbitarii este Intregitii de ligamentul orbitar. Interiorul orbitei este ciiptu~it de 0
teacii fibroasii cu aspect de cornet - periorbita - care Invele~te ~i protejeazii
globul o~ular cu anexele de mi~care ~i formatiunile vasculo-nervoase ale
regiunii. In sens caudal, cornetul periorbitar se inserii In jurul hiatului orbitar iar
anterior se tese cu periostul de contur al orbitei. In partea medialii este subtire
confundandu-se cu periostul orbitei, iar In partea lateralii prezintii 0 aglomerare
de fibreelastice longitudinale. La baza procesului orbitar al frontalului din peri-
orbitii se formeazii 0 trochlee, inel fibres peste care alunecii tendonul oblicului
dorsal. In jurul conului periorbitar se giise~te 0 cantitate mare de tesut adipos
extraperiorbitar. Ventral periorbitei, inglobat In corpul adipos, se giisesc majo-
ritatea nervilor ~i vaselor din fosa orbitarii, deosebit de importanti pentru practicii;
Sub periorbitii formatiunile vasculo-nervoase ~i musculare sunt acoperite
330 v. Cotolan, R. Palicica, Valentina Hri!cu, Carmen Gan!a, V.Enciu
de un sistem de fascii orbitare, superficiaHi ~i profunda din care ultima, trimite

septe intermusculare care formeaza teci pentru mu~chii drePti ai globului ocular.
M. retractor bulbar ~i n. optic sunt acoperiti de 0 fascie subtire (Fascia bulbi) sau
capsula tenon care, in sens oral acopera ~i slcera pana in zona ecuatoriala de
unde se rasfrange ~i se insera pe circumferinta orbitei, se formeaza astfel pentru
globul ocular 0 veritabila cavitate hemisferica (Vagina bulbi) in care mi~carile
bulbului ocular pot fi executate u~or. Intre capsula Tenon ~i fascia orbitara
profunda se gase~te corpul adipos intraperiorbitar.
Conjunctiva (Tunica conjunctiva) este 0 mucoasa subtire, de culoare roza,
foarte vascularizata care captu~e~te fat a posterioara a pleoapelor (Tunica
conjuctiva palpebrarum) ~i polul anterior al globului ocular (Tunica conjunctiva
bulbi). Prin rasfrangerea ei de pe pleoape pe sclera se formeaza doua infundaturi
conjunctivale - superioara ~i inferioara - (Fornix conjunctivae superior et
inferior). Epiteliul conjunctival al conjunctivei bulb are la nivelul limbului
sclero-cornean se continua cu epiteliul cornean anterior.
Intre conjunctiva palpebrala ~i conjunctiva bulbara se formeaza sacul
conjunctival (Saccus conjunctivae) care include ~i fornixurile conjunctivale.
In partea mediala a bulbului ocular sacul conjunctival formeaza 0 plica
semilunara (Plica semilunaris conjunctivae s. palpebra III) proeminenta la
animale, denumita pleoapa a III-a, vizibila la unghiul medial al ochiului. lntre
cele doua lame mucoase plica semilunara prezinta un schelet fibro-cartilagin9s
~i glande superficiale ~i profunde. La fata profunda a scheletului cartilaginos se
gase~te glanda lui Harder (Glandula palpebrae III profunda) care-~i varsa
secretia printr-un canal propriu in sacul conjunctival dintre pleoapa a III-a ~i
globul ocular. Extremitatea libera a cutei semilunare la mamifere este redusa. Ea
este produsa indirect de tesutul gras intraperiorbital, care sub presiune impinge
cuta pe suprafata corneei, atunci cand se contracta retractorul bulbului.
Pleoapele (Palpebrae) sunt organe protectoare al globului ocular de forma
unor cute ale pielii ~i mucoasei conjunctivale ce acopera partea anterioara a
globului ocular.
Mamiferele prezinta doua pleoape, superioara ~i inferioara a caror margine
libera delimiteaza fanta palpebraHi (Rima palpebrarum) limitata. in parti de
comisurile palpebrale, laterala ~i mediala.
Comisurile palpebrale sunt plasate la nivelul unghiurilor lateral ~1
respectiv medial al ochiului (Angulus oculi lateral is et medialis).
Pleoapa superioara la mamifere este mai dezvoltata ~i mai mobila.
Pleoapele au 0 baza, care se insera in jurul orbitei ~i 0 margine libera, ce
delimiteaza fanta palpebrala. Baza anterioara a marginii lib ere este rotunjita ~i pe
ea sunt implantati cilii sau genele; baza posterioara este mai ascutita ~i la limita
dintre pie1e ~i mucoasa conjunctiva formeaza limbul palpebral posterior.
Pielea palpebrala este fina, cutata ~i aderenta in apropierea limbului
palpebral la tesuturile profunde, este prevazuta cu I;?eri tactili, iar la nivelul
limbului palpebral anterior se gasesc cilii sau genele. In grosimea pleoapelor se
gase~te portiunea palpebral a a m. orbicular al pleoapelor ~i aponevroza m.
ridicator al pleoapei superioare, cu insertie pe ligamentul tars; dorsal pleoapei
Anatomia animalelor domeslice vol. III 331
superioare se mai gasesc m. corugator supercilii, inserat pe marginea superioara

a orbicularului, iar in pleoapa inferioara m. malar.
Tarsul (Tarsus) este 0 formatiune fibroasa ce prelunge~te periorbita la
nivelul pleoapelor. Tarsul superior este mai dezvoltat ~i sub el se gasesc glandele
tarsale superioare (gll. Meibomius) ce secreta sebumul tarsal. La bou, 0 glanda
tarsala are 0 grosime de 1 mm ~i 0 lungime de 6 mm. In pleoapa superioara
glandele tarsale sunt in numar de 45-50, iar in cea inferioara de 30-35.
Glandel.e ciliare (Glandulae ciliares) sau glandele Moll sunt glande sudo-
ripare modificate la nivelul limbului palpebral anterior. Tesutul conjunctiv
palpebral este redus, dar la ambele pleoape se infiltreaza foarte u~or fiziologic
sau patologic.
Aparatullacrimal (Apparatus lacrimalis) este alcatuit din glandele lacri-
male, conductele excretorii, lacul lacrimal, punctele lacrimale, carunculul
lacrimal, canaliculele lacrimale, sacul lacrimal ~i canalul lacrimo-nazal.
Glandele lacrimale (Glandula lacrimalis) sunt glande acinoase cu acini
grupati in lobuli glandulari, situate la to ate mamiferele dorsal bulbului ocular,
sub procesul zigomatic al frontalului intr-o depresiune sau fosa lacrimala. La
ecvine ~i bovine glanda are 0 lungime de 4,5-5 cm ~i 0 latime de 2,5-3 cm; la
carnivore 2-3 cm/l-2 cm latime. La rumegatoare este formata dintr-o portiune
superioara ~i una inferioara sau accesorie. La iepure este alcatuita din trei
portiuni care inconjoara complet globul ocular (Glandula lacrimalis, gl.
lacrimalis accesoriae ~i gl. palpebrae tertiae).
Glanda, de 0 consistenta caracteristica ~i 0 culoare galbuie i~i excreta
secretia lacrimala prin 12-15 canale excretorii (Ductuli excretorii) sau canalele
higroftalmice (7-8 canale la bou) ce deschid pe fata interna a pleoapei superioare
in sinusul conjunctival superior. Secretia lacrimala este raspandita de mi~carile
pleoapei superioare pe suprafata globului ocular ~i este dirijata permanent spre
unghiul medial al ochiului in a~a numitul lac lacrimal (Lacus lacrimalis) in
mijlocul caruia se gase~te 0 proeminenta rotunjita sau plata, .formata de
conjunctiva - carunculullacrimal (Rivus lacrimalis). Carunculul lacrimal este
un nodul conjunctivo-grasos, constituit din aglomerar6a a 10-12 foliculi, pilo~i,
prevazuti cu glande sebacee ~i peri rudimentari; dirijeaza lacrimile spre punctele
lacrimale (Fig. 177).
Punctele lacrimale (Punctum lacrimal e) sunt doua mici deschideri situate
pe marginile mediale ale pleoapelor superioara ~i inferioara ~i reprezinta
orificiile canale lor lacrimale (Canaliculus lacrimalis), care conduc lacrimile in
sacul lacrimal.
Sacul lacrimal (Saccus lacrimalis) este 0 dilatatie a originii canalului
naso-Iacrimal, plasata pe plan~eul orbitei, in fosa lacrimal a a osului lacrimal.
Absent la porc, in el se acumuleaza secretia lacrimala, care, din fundul sacului,
se scurge prin canalul naso-lacrimal in meatul nazal.
Conductul naso-lacrimal (Ductus nasolacrimalis) prezinta initial 0
portiune intraosoasa scurta ~i alta musculo-membranoasa mai lunga, plasata in
submucoasa meatului nazal mijlociu ~i care se deschide rostral in comisura
inferioara a narii, la limita dintre piele ~i mucoasa.
332 v. Co/alan, R. Palicica, Valentina Hri/cu. Carmen Gan/a, ~ Enciu
Vasele ~i nervii globului ocular
Globul ocular are trei categorii de artere: I. a. centrala a retinei; 2. arterele

ciliare; 3. arterele episclerale ~i conjunctivale. Toate aceste artere i~i au otiginea
in a. oftalmica externa.
A. centraBi a retinei (A. centralis retinae) penetreaza nervul optic la
aproximativ I cm posterior globului ocular ~i Impreuna cu acesta apare in cent-
rul papilei optice. La acest nivel se divide in ramurile ei ce se repartizeaza la fat a
interna a retinei,. sub stratul de fibre nervoase. Ramurile a. centrale a retinei,
reprezentate de arteriolele retiniene mediale dorsala ~i ventrala, retiniene laterale
dorsala ~i ventrala, se ramifica terminal. La cal, ramurile sunt foarte fine,
numeroase ~i cu 0 distributie radiara sub nivelul tapetului lucid. La taurine ~i
ovine 0 ramura mediala (A. medialis retinae) se ridica perpendicular pe tapetum
lucidum din ea se desprind apoi atboriform, ramuri mediale ~i laterale.
Arterele ciIiare posterioare scurte (Aa. ciliares posteriores breves) for-
meaza reteaua capilara coroidiana plasata in apropierea epiteliului pigmentar al
retinei.
Arterele ciliare posterioare lungi (Aa. ciliares posteriores longae) repre-
zentate de doua ramuri, mediala ~i laterala ce perforeaza sclera in apropierea
insertiilor fasciculelor medial ~i lateral al m. retractor al ochiului ~i care prin
spatiul pericotoidian emit ramuri posterioare (de anastomoza eu arterele ciliare
scurte) ~i ramuri anterioare lungi care ating corpul ciliar ~i irisul. La nivelul
bazei irisUlui aceste tamuri fbftheaza rrtarele cere arterial al irisului, dirt care
ramuri radiare concentrice ce se anastomozeaza in jurul pupilei formeaza micul
cerc arterial iridian.
Arterele ciliare anterioare (Aa. ciliares anteriores) perfdreaza sclaerotica
in apropietea 11mbulul sclerocornean, participa la fori1iatea cercului mare itidian
~i se ramifica in plexurile proceselor ciliare. Sub insertiile mu~chilor drepti,
arterele ciliare anterioare ernit artetele episclerale ~i conjunctivale care
formeaza bucie marginale in lun&ul lirnbului sclerocornean, vizibile prin
ttahsparenta conjuhctivei bulbare. Ih cazul ulcerelor corneene arteriole con-
junctivale inainteaza pe suprafata cdrneei, sub epiteliul cornean anterior, pana la
repararea leziunii.
Arterele palpebrale laterale la cal ~i porc sunt emise de a. lacrimala; se
anastomozeaza in grosimea pleoapelor cu aa. palpebrale medii emise de a.
malaris (la Ru., Ca) sau a. angulara a ochiului (Eq.).
Venele sunt in general satelite arterelor; patru vene vorticoase traverseaza
oblic sclerotica in plan eeuatorial ~i descarca sangele din reteaua eoriocapilara ~i
plexurile ciliare in venele oftalmice; venele oftalmice la randullor conflueaza in
v. profunda a fetei.
Nervii care se distribuie globului ocular ~i anexelor acestuia sunt
neurovegetarieni, senzitivi ~i motori.
Componenta parasimpatica este ilustrata de nn. ciliari scurti, eu fibre
parasimpatice din ggl. eiliar plasat pe traiectul n. oculomotor comun. Com-
ponenta ortosimpatica abordeaza corpul ciliar, irisul ~i conjunctiva pe traiectul
Anatomia animalelOl' domestice vol. 111 333
acelora~i nervi ~i ai nn. ciliari lungi, cu fibre provenite din plexullaterohipofizar.

Ramuri senzitive din n. oftalmic, nn. lacrimali contin ~i fibre neurovege-
tative provenite prin anastomoza zigomatolacrimaHi din ggl. pterigopalatin. N.
nasociliar emite n. infratrochlear ce se distribuie conjunctivei palpebrale ~i
unghiului medial al ochiului. N. zigomatic se distribuie unghiului lateral al
ochiului (Fig. 178).
Organul vazului la pasari
Dinte toate organele de simt, in viata pasarilor roiu1 cel mai important 11
are ochiul. Globii oculari sunt foarte mari in raport cu volumul total al corpului
~i sunt orientati de obicei in pozitie laterala. Forma lui, la majoritatea pasarilor
este aplatizata in sens antero-posterior. La rapitoarele diurne este aiungit, iar la
rapacele nocturne are forma de clopot.
Sclera prezinta in partea anterioara un inel osos (Annulus ossicularis
sclerae) format din 12-15 placi osificate care se acopera partial una pe alta. La
unele specii de pasari un inel scleral caudal circumscrie ie~irea nervului optic.
Corneea, foarte bombata, determina largirea campului vizual. Corneea este
foarte proeminenta in specialla gasca, ceea ce determina 0 marire a spatiului
camerei anterioare. Coroida este foartepigmentata dar tapetum lucidum lipse"$te.
Mu~chii ciliari (2-3) sunt striati. Mu~chiul sfincter al pupileieste aldituit din
fibre striate, iar dilatatorul pupilei din fibre cu caracter mixt, ceeace mare~te
foarle mult posibilitatea de acomodare.
In retina, celu1e1e cu conur,i sunt mai numeroase la pasarile diurne.
Majoritatea pasari10r au 0 singura fosa central a, p1asata in capatu1 axei opt ice a
ochiului; rapitoarele diurne ~i papagalii au doua macule din care una este plasata
lateral ~i mai jos, in a~a mod incat ele primes'c t'azele date de vedetea binoculara.
Gaina are in centrul retinei 0 macula centrala rotunda, iar palmipedele 0 arie
orizontaHi alungita. Densitatea conurilor din retina pasarilor este de 1 milion de
celule/mm2 de macula, respectiv de trei ori mai mult decat b om.
Cornea foarte bombata ~i pupila larga face ca imaginea retinei sa fie
'intensa luminata. In camera vitroasa, pasarile prezinta 0 formatiune vasco"
lopigmentara proeminenta, denumita pieptan (Pecten) situata in fundul globului
ocular in locul ie~irii nervului optic. Pieptenele este foarte vascularizat ~i
pigmentat, fiind format din mai multe lame suprapuse care se ridica in fundul
ochiului ~i plutesc in corpul vitros. Forma lui difera specific. De la aspectul
conic la cel de pal eta cutata, asemanatoare unei pene. La gaina are 0 forma
trapezoidala cu suprafata ondulata de 16-18 pliuri. Este foarte dezvoltat la ga~te
~i rapitoarele diurne, unde poate sa atinga fat a posterioara a cristalinului.
Studiul ultrastructurii retelei vasculare a pieptenu1ui indica existenta unui
transport transcelular activ, prin traversul endoteliului vascular, ceea e sugereaza
rolul lui nutritiv pentru structurile interne ale retinei ~i cristalinului. Se
presupune de asemeni ca intervine in orientarea pasarilor pe axul magnetic.
Cristalinul este aproape sferic, iar lamele lui dispuse perpendicular pe axa
ochiului formeaza 0 proeminenta anterioara care se mare~te sau scade in functie
334 v. Co{olan, R. Palicica, Valentina Hri{cu, Carmen Gan{a, V. Enciu
de acomodare. In interiorullui, prezinta 0 cavitate circulara ingusUi (Vesicula

lentis) umpluta cu un lichid transparent, vestigiu al camerei embrionare; zona de
sutura a fibrelor cristaliniene este punctiforma. Mu~chii globului ocular sunt
dezvoltali, lipse~te m. retractor (Fig. 179).
Datorita orientarii laterale a globilor oculari unghiurile palpebrale se
denumesc la pasari nazal ~i respectiv temporal. Pleoapa inferioara intrece cu
mult in dezvoltare ~i mobilitate pleoapa superioara, este aqionata de un mu~chi
cobod.tor al pleoapei inferioare. Pleoapele sunt lipsite de tars, de glande tarsale
~i sebacee.
Genele sunt formate din pene foarte fine. La unghiul nazal al ochiului,
pasarile prezinta 0 cuta conjunctivala semilunara, dezvoltata care formeaza 0
veritabila pleoapa a III-a foarte mobila.
Cut a semilunara este lipsita de schelet cartilaginos ~i este mobilizata, peste
suprafala ochiului in sens lateral, de un sistem muscular propriu, m. patrat ~i m.
piramidal (Fig.180)
La baza cutei semilunare, pe fala mediala a bulbului ochiului, 0 glanda
mare (Gl. membranae nictitantis) sau glanda Harder i~i varsa produsul de se-
crelie printr-un canal propriu in interiorul sacului conjunctival.
Glanda Harder la pasari este 0 glanda lacrimala majora ~i sursa impor-
tanta de limfocite, implicate in raspunsul imun umoral. Pasarile mai prezintil 0
glanda lacrimala, localizata la unghiul temporal al ochiului, caudo-Iateral, fala de
bulbul ochiului; are unul sau mai multe canale (in funqie de specie) care se
deschid in sacul conjunctival inferior.
2.2.4.5. Analizatorul statoacustic

(Organum vestibulocochleare)
Aparatul statoacustic alcatuit din fonoreceptorii ~i proprioreceptorii

echilibrului este localizat in partea interna a urechii. Urechea este formata din
trei parli distincte: externa, medie, interna.
Urechea extern a (Auris externa)
Componentele urechii externe au rolul de a primi ~i conduce spre urechea

medie undele sonore; funclioneaza asemanator unui cornet acustic mobil, care
poate fi direclionat, separat spre sursele sonore. Mobilitatea pavilionului
auricular constituie un indiciu a starii fiziologice de interes fala de mediul
extern. Ea se compune dintr-un pavilion (conchie) ~i un conduct auditiv extern.
Pavilionul urechii (Auricula) sau conchia este partea vizibila a acestui
organ, format dintr-un schelet cartilaginos acoperit de pielea regiunii, cu
modificarile caracteristice ~i mu~chii pielo~i care ii asigura mobilitatea.
Forma ~i alcatuirea pavilionului auricular al animalelor se deosebe~te mult
de pavilionul urechii umane, insa nomenclatura anatomicil este asemanatoare. La
mamiferele domestice pavilionul urechii are forma de cornet rasucit, a carei
FIG. 177. SCHEMA APARATULUI LACRIMAL

1- Gl. lacrimala; 2- Canalele de excre{ie (higroftalmice); 3- Sinusul conjunctival superior; 4-
Sinusul conjunctival inferior; 5,5'- Punctele lacrimale; 6- Canalele lacrimale,· 7- Sacul lacrimal;
8- Conductul lacrimonazal; 9: Carunculul lacrimal; 10- Pleoapa a Ill-a,· 11- Orificiul
lacrimonazal
Sage{ile indica direc{ia de circula{ie a lacrimilor
336 V. COfofan, R. Palicica, Valentina Hri{cu, Carmen Gan{ii, V.Enciu
FIG. 178. VASCULARIZA TIA
B
SI INERVA TIA GLOBULUI
OCULAR (Dupa Testut)
A- Fasciculus opticus; B- Sclera;
C- Corneea; D- Corpus ciliare; E-
Iris; F- Camera anterior bulbi
[ a- Aa. ciliares posteriores breves;
b- Aa. ciliares posteriores
longae; c- Aa. ciliares
anteriores; d- Nn.
r ciliares; e,J,g- Vv.
vorticosae
c
a
b
j
c
d
FIG. 179. SCHEMA GLOBULUI FIG. 180. MUSCULATURA

OCULAR LA PAsARE SPECIFICA A GLOBULUI
a- Sclera; b- Porfiunea cartilaginoasii a OCULAR LA 'pAsARI
sclerei; c- Choroidea; d- Retina; e- Fasciculus a- M pyramidalis,:,a'- Tendo m.
opticus; f- Pecten; g- Anulus scleralis; h- pyramidalis; b- M quadratus; c-
Corpus ciliare; i- Iris; j- Cornea; 1- Lig. Fasciculus opticus
pectinatum; m- Lens crystalina; n- Camera
oculi posterior; 0- Camera oculi anterior; p-
Corpus vitreum
margine se termina cu un varf, mai mult sau mai pu!in ascu!it. Forma, marimea
~i pozi!ia pavilionului sunt diferite in raport de specie ~i rasa. El prezinta 0 fa!a
externa convexa (Dorsum auriculae) mai larga in treimea mij locie, 0 fa!a intern a
concava (Scapha) ~i 0 deschidere eliptica delimitata de doua margini sub!iri -
anterioara ~i posterioara - care converg in varful urechii (Apex auriculae).
La baza pavilionului cele doua margini se prelungesc in cutele anterioara
(Tragus) ~i posterioara (Antitragus), care delimiteaza intre ele 0 incizura
intertragica. La cal, porc ~i caine, cuta antitragica se imparte intr-o ramura
mediala ~i una laterala.
Cartilajul pavilionului auricular se ruleaza in zona tragusului ~i anti-
tragusului formand cornetul auricular a carui lumen se ingusteaza treptat inspre
craniu de care se prinde, printr-o legatura conjunctivo-elastica, de cartilajul
conductului auditiv extern. Structura cartilaginoasa a conchiei ~i musculatura
sunt acoperite pe ambele fete de piele cu par. Pielea care acopera fa!a externa a
conchiei este pigmentata, acoperita cu peri scur!i ~i de~i, a caror aspect difera in
funqie de rasa. Pielea de pe fa!a interna a conchiei este in general lipsita de
pigment ~i acoperita de peri lungi (barbula tragi; tragus = !ap) cu rol protector.
Perii diminua treptat spre conchia auriculara ~i dispar in conductul auditiv unde
exista glande ceruminoase.
Conductul auditiv extern (Meatus acusticus externus) are ca baza 0
pOf!iune cartilaginoasa inelara ~i 0 por!iune osoasa, reprezentata de procesul
osos al temporalului.
Cartilajul inelar (Cartilago anularis) este format dintr-o lama cilindrica,
incompleta la cal, rumegiitoare ~i porc ~i completa la carnivore; este plasat intre
por!iunea rulata a cartilajului concal ~i por!iunea osoasa a conductului auditiv, de
care este legat printr-o sindesmoza membranoasa. POf!iunea osoasa a
conductului este scurta la caine, cal ~i oaie ~i lunga la bovine ~i suine (3-4 cm).
Conductul are 0 direqie oblica variabila cu specia ~i se ingusteaza treptat spre
fundullui, inchis de membrana timpanica.
Cartilajul scutiform (Cartilago scutiformis) este 0 lama cartilaginoasa de
aspectul unui scut, plasata pe suprafa!a mu~chiului temporal, inaintea cornetului
auricular, in punctul de intersec!ie a mu~chilor scutelari ~i scutoauriculari.
Aluneca pe 0 perna adipoasa (Corpus adiposum auriculae) care se intinde ~i in
jurul bazei conchiei, cu rolul de a facilita mobilitatea cOf11etului acustic ~i a
proteja termic urechea medie ~i interna.
Mu~chii cornetului auricular sunt clasifica!i in intrinseci ~i extrinseci.
Mu~chii intrinseci sunt redu~i ~i a~eza!i pe cbmponentele cartilaginoase ale
urechii externe in direc!ii transversale, oblice ~i longitudinale fa!a de cornetul
auricular; au rolul de a dilata ~i modifica forma conductului auditiv extern.
Mu~chii extrinseci, divizati in grupe funqionale in func!ie de topografia
lor fa!a de cornetul auricular, sunt bine dezvolta!i cu originile pe oasele craniului
sau structurile anatomice invecinate, iar inser!ia pe cartilajele componente ale
urechi externe, sunt inerva!i de n. facial (Fig. 181).
Urechea medie (Auris media)
Urechea medie este adapostita in interiorul portiunii timpanice a osului

temporal, este formata de cavitatea timpanica (Cavum tympani) care contine
patru oscioare mici (Osicula auditus) articulate succesiv intre ele. Este captu~ita
la interior de 0 muc:;oasa dependenta de portiunea respiratorie a faringelui cu care
comunica prin trompa faringo-timpanica sau tuba auditiva (Tuba auditiva -
Eustrachii).
Cavitatea timpanica (Cavum tympani) are 0 forma u~or neregulata,
asemanator unei sfere aplatizate in sens medio-lateral, prezentand astfel doi
pereti ~i 0 circumferinta.
Peretele lateral este in cea mai mare parte membranos, fiind format din
membrana timpanica prins a pe inelul timpanic, in jurul caruia se dispun radiar
lame osoase ce delimiteaza celulele timpanice.
Timpanul sau membrana timpanica (Membrana tympani) marcheaza
limita dintre urechea extern a ~i medie. Este alcatuit din trei structuri: cutanata,
fibroasa proprie, mucoasa. Stratul cutanat este reprezentat de tegumentul urechii
externe care invele~te fata externa a timpanului; pielea este lipsita de stratul
papilar, de peri, glande ~i pigment. Stratul propriu sau stratul fibros este
reprezentat de tesut conjunctiv cu fibrele orientate radiar ~i circular pe doua
planuri care includ intre ele, in centru, manerul ciocanului la nivelul ombilicului
timpanal. Periferic, se insera pe un inel fibro-cartilaginos timpanic, fixat la
randullui pe inelul timpanic osos. La cab aline ~i bovine, inelul timpanic prezinta
o incizura adanca care este acoperita de numita portiune flasca a timpanului
(Pars flaccida), redusa. Cea mai mare parte a timpanului este insa in stare de
tensiune (Pars tens a) u~or proeminenta inspre cavitatea timpanica, datorita cozii
ciocanului. Stratul mucos acopera fat a intern a a timpanului, este 0 mucoasa
aglandulara, cu un epiteliu simplu aplatizat.
Peretele intern sau medial, format de portiunea pietroasa a timpanului este
u~or convex ~i prezinta un promontoriu (Promontorium), ce desparte doua
ferestre, ovala ~i rotunda.
Fereastra ovala (Fenestra ovalis s. vestibuli) este un orificiu oval situat
dorso-medial fata de promontoriu, prin care cavitatea timpanica comunica cu
vestibulul; este obliterata de talpa scaritei.
Fereastra rotunda (Fenestra cochleae) situata ventrolateral fata de pro-
montoriu ~i acoperita de timpanul secundar, separa urechea medie de rampa
timpanului a melcului.
Circumferinta cavitatii timpanice prezinta un plafon ce margine~te recesul
epitimpanic ~i un plan~eu ce revine bulei timpanice (Hypotympanicum) cu un
perete osos foarte subtire. In interiorul bulei timpanice 0 serie de la)TIe osoase
delimiteaza spatii celulare, denumite celule timpanice. In partea rostrala a
plan~eului se gasesc deschiderea timpanica a trompei auditive. Trompa auditiva
(tromp a Eustachio) are 0 portiune osoasa, sapata la baza procesului muscular al
piramidei temporalului ~i 0 portiune cartilaginoasa, de forma unui jgheab deschi~
ventral. Mucoasa faringiana de pe partea ventral a a trompei transforma jgheabul
Anatomia animale/or domesTice mf. III 339
FIG. 181. SCHEMA GENERALA A URECHII LA MAMIFERE

A- Urechea externa; B- Urechea medie; C- Urechea interna
J - Carti/ajul conchal; 2- Carti/ajul inelar; 3- Carti/ajul scutiform; 4- Conductul auditiv extern;
5- Tegumentul cu glande ceruminoase; 6- Timpanul; 7- Mucoasa faringiana; 8- Ciocanul; 9-
.Vicovala; J 0- Scarifa; 11- M scarifei; 11 '- M tensor al timpanului; J 2- Fereastra rotunda; 13-
Canalele semicirculare osoase; J 4- Canalele semicirculare membranoase; J 5- Utricula; J 6-
Sacula; J 7- Lama spirala; J 8- Melcul osos; J 9- Melcul membranos; 20- N. vestibular; 2 J - N.
acustic; 22- Conductul endolimfatic B
8 c
dt
h~g
m
FIG. 182. OSCIOARELE URECHII MEDII

A- Malleus; B- Incus; C- Stapes; D- Articulafia oase/or intre e/e
a- Facies articularis mallei; b- Collum mallei; c- Processus anterior; d- Proces.s.us../11.Uscula.r-is;
e- Manubrium mallei; f- Facies articularis; g- Processus lenticularis; h- Crus breve; i- Crus
longum; j- Capitulum stapedis; 1- Crus rectilineum et curvi/ineum; m- Basis stapedis; n-
Membrana tympani; 0- Anulus tympanicus
340 v. Co{ofan, R. Palicica, Valentina Hri{cu, Carmen Gan{a, V.Enciu
FIG. 183. URECHEA MEDIE SI

INTERNA LA MAMIFERE
A- Vederede ansamblu a urechii medii ~i interne;
B- Sec{iune axiala prin cochlee
1- Conductul auditiv extern; 2- Timpanul; 3- Ca-
vitatea timpanicii; 3'- Celule timpanale; 4- Con-
ductul faringotimpanic; 5- M. tensor al timpa-
nului; 6- M scari{ei; 7- Ciocanul; 8- Nicovala;
9- Scari{a; 10- Timpanul secundar ~i fereastra
rotunda; ll- Vestibulul; II '- Spa{iul perilimfatic
travers at de sistemul trabecular de fixare; 12-
Canalul semicircular anterior s. sagital; 12'-
Canalul semicircular posterior s. transversal;
12 n_ Canalul semicircular lateral; 13- Ampula
laterala; 14- Bratul comun; 15- Conductul endo-
limfatic; 16- Du;a mater; 17- Canalul utriculo-
sacular; 18- Utriculul; 19- Sacula; 20- Canalul
cochlear; 20'- Cecul vestibular; 21- Canal de
legatura; 22- Rampa timpanica; 22'- Helicotre-
ma; 23- Rampa vestibulara; 23'- Lama spirala;
24- Modiolul; 25- N. cochlear; 25'- Ggl. spiral;
26- N. vestibular; 26'- Ganglionii vestibulari:
dorsal ~i ventral
intr-un tub, cu exceptia cabalinelor, unde herniaza ~i formeaza punga guturaHi

(Diverticulum tubae auditivae). Mucoasa urechii medii este extrem de subtire;
epiteliul este aplatizat ~i simplu, in corion poate include noduli limfatici; acopera
toate neregularitatile din interiorul un:chii medii (celulele timpanale ~i oscioarele
auditive).
Oscioarele acustice prin sistemullor de articulare, au rolul de a transmite
~i amplifica vibratiile timpanului la perilimfa din urechea interna, sunt
reprezentate de: ciocan, nicovala, osullenticular, scarita (Fig. 182).
Ciocanul (Malleus) este cel mai mare dintre oscioarele auditive. Prezinta
o coada (Manubrium mallei) lunga ~i subtire, fixata prin extremitatea ei in
pozitia verticala in stratul mijlociu al timpanului ~i un cap (Caput mallei), gros
~i rotunjit, ata~at cozii printr-un gat scurt frant in unghi drept. La limita dintre
coada ~i gat, un proces muscular al ciocanului of era insertie m. tensor al tim-
panului. Gatul ciocanului mai prezinta inca doua procese de insertie ligamentara,
lateral ~i rostral, prin care ciocanul se prinde de peretii urechii medii. Capul cio-
canului, masiv ~i rotunjit se articuleaza prin doua suprafete convexe cu nicovala.
Nicovala (Ileus) este asemanatoare cu un molar minus cuI, prezentand un
corp ~i doua ramuri sau brate, din care unul mai lung se articuleaza sindesmotic
cu osul lenticular. Bratul scurt este mai incovoiat, orientat orizontal ~i articulat
cu peretele epitimpanului prin ligamentul nicovalei. Capul nicovalei prezinta 0
suprafata articulara congruenta, ce se articuleaza cu capul ciocanului.
Osullenticular (as lenticulare) este un redus nucleu osos, articulat cu
bratul lung al nicovalei; la om este sudat la bratul nicovalei, unde formeaza
procesullenticular.
Sditita (Stapes) este un oscior de forma interesanta, a unei scarite de ~ea,
prezentand un cap cu doua brate care se prind pe talpa ovala a scaritei. Capul
scaritei se articuleaza cu osullenticular, iar talpa scaritei este prinsa de marginea
ferestrei ovale prin intermediulligamentului anular al scaritei.
Pe capul scaritei se insera m. scaritei (M. stapedius), care i~i are originea .
intr-o foseta mica plasata caudo-dorsal fata de fereastra ovala; basculeaza .
scarita, miqorand presiunea in ure~hea interna. M. tensor al timpanului prin
tensiunea timpanului ~i impingerea indirectii a scaritei in fereastra ovala, mare~te
presiunea in urechea interna.
Urechea intern a (Auris interna)
Urechea interna este a1catuita dintr-un sistem de camere ~i canale de

legatura ce a1catuiesc labirintul membra nos (Labyrinthus membranaceus) in
jurul carora se formeazatreptat 0 capsula osoasa, labirintul osos (Labyrinthus
osseus), provenita din osificarea mezenchimului ce inconjoara initiallabirintul
membranos.
Ontogenetic, urechea intern a se dezvolta prin aparitia in ectoderm a unei
"pliici acustice" in planul marginilor laterale ale rombencefalului. Placa se
infunda ~i formeaza 0 fosa acustica ~i apoi 0 vezicula care ramane la unele
animale in comunicatie cu exterion~l prin canalul endolimfatic. Prin strangularea
\
342 v. Cola/an, R. Palicica, Valentina Hrilcu, Carmen Gan{ii, V. Enciu
veziculei acustice se va na~te utricula ~i sacula. Din utricula (Utriculus) se

dezvolta dorsal canale semicirculare, iar din sacuHi (Sacculus) se dezvolta
ventral "lagena", care va forma melcul membranos la mamifere.
Labirintul membranos contine endolimfa, iar labirintul osos, perilimfa.
Labirintul osos (Labyrinthus osseus) este sapat in portiunea pietroasa a
piramidei temporalului, in apropierea peretelui medial al urechii medii. La unele
specii proemina in interiorul urechii medii, este format dintr-o cavitate centrala
numita vestibul, trei canale semicirculare ~i melcul osos sau cochlea (Fig. 183).
Vestibulul (Vestibulum) este 0 cavitate larga, ovoida (8-10 mm/5-6 mm)
a carui perete lateral perforat de fereastra ovala se invecineaza cu cavitatea
timpanica, iar peretele medial, sprijinit pe fata mediala a portiunii pietroase a
temporalului este perforat de meatul acustic intern. In fundul meatului acustic, 0
creasta osoasa transversa separa intre ele orificiile vestibulare cu ariile
vestibulare, superioara ~i inferioara, plasate caudal ~i intrarea in canalul n. facial
de aria cochleara plasata ventro-rostral.
La ecvine ~i bovine, dimensiunile vestibulului sunt comparabile cu un bob
de mazare, pe peretele medial se observa creasta vestibulara ce separa orificiile
vestibulare ~i ariile ciuruite.
Prin aria ciuruita trec fibrele n. vestibulocochlear, iar creasta vestibulara
imparte incomplet cavitatea vestibulului in doua parti inegale: recesul sferic,
orientat rostral ~i 0 portiune mai mare; recesul eliptic a~ezat caudal; in recesul
sferic este adapostita sacula, iar in recesul eliptic, utricula.
Peretele dorso-caudal al recesului eliptic este perforat la mamifere de cinci
deschideri a canalelor semicirculare. In partea ventro-rostrala a recesului sferic
un mic reces cochlear comunica cu extremitatea inferioara a cochleei. Vestibulul
mai comunica cu cavitatea cr"niana prin intermediul apeductului vestibulului
care contine canalul endolimfatic.
Canalele semicirculare osoase (Canales semicirculares ossei) sunt trei
canale curbe ce formeaza fiecare ca.te un arc de cerc mai mare de 1800. Sunt
a~ezate in partea dorsala a vestibulului in care se deschid prin ambele extremitati
din care una, prezinta cate 0 dilatatie ampulara (Ampullae osseae). Amplasamen-
tullor spatial este perpendicular unul pe altul, inscriindu-se in suprafetele unui
cub. Primul canal este posterior, orientat transversal, perpendicular pe canalul
anterior, orient at in plan sagital; canalul semicircular lateral este mai mic ~i
dispus orizontal (in baza cubului). Bratele ampulare ale canalelor semicirculare
se deschid separat in vestibul. Bratele neampulare ale canalelor semicirculare
posterior ~i anterior se unesc Intr-un brat comun (Crus osseum commune) ce se
deschide simplu In vestibul. Din aceste motive exista in vestibul numai cinci
deschideri ale canalelor semicirculare.
Melcul osos sau cochlea (Cochlea) este un canal osos conic ~i rasucit
helicoidal in jurul unei piese conice centrale denumita modiol (Modiolus) sau
columeHi. Modiolul formeaza peretele intern al melcului, iar peretele extern
revine portiunii pietroase a temporalului. Varful melcului este dirijat oblic
ventro-Iateral ~i cranial. Modiolul este alcatuit din tesut osos spongios; baza lui
este plasata dorsomedial ~i corespunde, in fundul meatului acustic intern, cu aria
cochleara sau tractus spiral is foraminosus. Perpendicular pe modiol se fixeaza 0

lama spirala osoasa (Lamina spiralis modioli) ce proemina in interiorul
melcului, dar a carei margine libera nu atinge peretele extern al canalului spiral
~i nici varful melcului. Uitimea lamei spirale se ingusteaza treptat spre varf,
un de se termina printr-un mic carlig (Hamulus). Baza lamei spirale incepe intre
fereastra ovala ~i rotunda, impartind incomplet canalul spiral in doua rampe sau
scari, dorsala, rampa vestibulara (Scala vestibuIi) ~i ventrala, rampa timpanica
(Scala tympani) care comunica impreuna in varful melcului prin orificiul
denumit helicotrema. Baza lamei spirale esteperforata de un canal spiral care
adaposte~te ganglionul spiral. Canalul spiral comunica prin numeroase canale
longitudinale cu baza perforata a modiolului ~i altele, canalicule fine ce perfo-
reaza baza lamei spirale ~i care adapostesc prelungirile dendritice ale gangIio-
nului spiral.
Labirintul membranos (Labyrinthus membranaceus) este alcatuit din
utricula, sacula, canale semicirculare membranoase ~i meIcul membranos sau
canalul cochlear. PerePi labirintului membranos sunt formati dintr-o lama pro-
prie de tesut conjunctiv subtire, 0 membrana bazala ~i un epiteliu monostratificat
care, in anumite zone, se transforma intr-un neuroepiteliu specific in relatie cu
nervii senzoriali.
Componentele labirintului membranos din punct de vedere fiziologic sunt
divizate intr-o portiune statica, ce alcatuie~te aparatul vestibular ~i dintr-o
portiune auditiva, reprezentata de melcul membranos.
Aparatul vestibular sau al echilibrului include neuroepiteliul de la nivelul
crestclor ampulare, a petelor sau maculelor utriculare ~i saculare din canalele
semicirculare ~i respectiv, din utricula ~i sacula.
Utricula (Utriculus) are forma unei vezicule ovoide ce comunica in partea
dorsala cu cele cinci deschideri ale canalelor semicirculare, iar in partea ventral a,
prin canalul utriculosacular, cu sacula. Din canalul utriculosacular se desprinde
medial canalul endolimfatic care prin apeductul vestibulului ajunge in cavitatea
craniana, sub duramatar. In structura epiteliului utricular, 0 mica eminentaC
ovoida, lung a de 1-2 mm formeaza macula utriculara. Neuroepiteliul maculei
include celule de sustinere, mai late la baza ~i celule senzoriale "cu peri".
Celulele senzoriale au forma unoI' am fore la fata superioara a carora 70-80 de
streocili, de lungimi diferite, sunt implantati intr-un strat gelatinos aplatiz~at
(Membrana statoconiorum), care cuprinde cristale mici de carbonat de caIciu. In
jurul celulelor senzoriale se impletesc fibrele amielinice ale nervului vestibular.
Sacula (Sacculus) este 0 vezicula mai mica, rotunda, situata sub utricula
de care este legata prin canalul utriculo-sacular. Din partea ventrala a acesteia se
desprinde un fin canal de legatura (Ductus reuniens s. Hensen) ce comunica cu
cercul vestibular al melcului membranos. In peretele medial prezinta 0 zona
proeminenta maculara (Macula saculi), cu structura asemanatoare maculei
utriculare.
Canalele semicirculare membranoase (Ductus semicirculares membra-
naceus) imita fidel ca aspect, numar ~i pozitie canalele semicirculare osoase;
sunt prinse de peretele osos al precedentelor prin intermediul unui sistem
344 V. Cotolan, R. Palicica, Valentina HritcLl, Carmen Canta, V. Enciu
trabecular conjunctiv fin, ce traverseaza spatiul perilimfatic. In partea ventraHi a

ampulelor exista cate 0 creasta groasa de aspect semilunar, denumita cresta
ampulara, cu 0 structura ~i functie asemanatoare cu a maculelor. Celulele
senzoriale cu peri de la nivelul crestelor ampul are prezinta insa smocul de
stereocili aglutinati, in interiorul unei calote gelatinoase de forma conica.
Ganglionul vestibular, alcatuit din pericarioni bipolari, este situat in
fundul meatului acustic intern; aici n. vestibular emite doua ramuri, superioara
~i inferioara. Ramura superioara se imparte la randul ei intr-o ramura utricu-
loampulara ~i alta saculara. N. utriculoampular emite n. utricular ~i nervii
ampulari anterior ~i lateral. Ramura inferioara in vestibul emite n. ampular
posterior ~i un n. sacular pentru macula saculara. Toate ramurile mentionate
reprezinta prelungiri dendritice ale neuronilor bipolari din ggl. vestibular;
neuritele lor sunt incluse in portiunea vestibulara a nervului capital VIII.
Melcul membranos sau canalul cochlear (Ductus cochlearis) reprezinta
portiunea auditiva a labirintului situat in rampa vestibulara pe care 0 ocupa
partial, ~i a carei forma nu 0 reproduce.
In sectiunea transversala, canalul cochlear are 0 forma aproximativ triun-
ghiulara, plasata in parte a periferica a rampei vestibulare, dorsal membranei
bazilare. Extremitatea vestibulara a canalului formeaza un fund de sac rotunjit
(Caecum vestibulare) ce face legatura prin Ductus reuniens cu sacula; extremi-
tatea distala a canalului cochlear formeaza in varful melcului cecul cupular. In
sectiunea transversala, canalul cochlear are trei pereti: dorsal sau vestibular,
ventral sau timpanic, extern.
Peretele dorsal sau vestibular (Paries vestibularis) denumit ~i membrana
lui REISSNER este dirijat oblic in unghi de 40° de la baza lamei spirale pe
peretele lateral al melcului. El separa canalul cochlear de rampa vestibulara ~i
respectiv endolimfa melcului membranos de perilimfa rampei vestibulare.
Peretele ventral este cel mai complex deoarece el sustine organul spiral
(Organum spirale) a lui Corti cu celulele senzoriale auditi~e. In esenta, acest
perete este format din membrana bazilara care porne~te de pe varful lamei
spirale spre peretele lateral, unde se insera pe ligamentul spiral, separand
canalul cochlear de rampa timpanica. Fibrele care alcatuiesc membrana bazilara,
captu~ite pe fata timpanica de celule conjunctive, spre varful melcului sunt din
ce in ce mai scurte. Dadi membrana bazilara ar fi desta~urata in plan, atunci
fibrele ei ar semana cu corzile unei harpe care intra in rezonanta in functie de
lungime, la anumite lungimi de unda. In acest context, numarul de spire a
canalului cochlear este direct proportional cu gama de lungimi de unda la care
este sensibilil membrana bazi]ara. La porc, canalul cochlear formeazil patru ture
complete; ]a bovine 3,5 ture; la caine 3 ture; la cal 2,5 ture, iar la oaie ~i capra
1,5 ture.
Peretele extern a cana]ului cochlear este alcatuit de ligamentul spiral, care
se tese intim cu periostul melcului osos. Ingro~area bazilara, orientata centripet,
reprezintil locul de insertie a membranei bazilare. Epiteliul care captu~e~te fat a
intern a a ligamentului spiral acopera 0 rete a vasculara bogata ce alcatuie~te
"stria vasculara", responsabila de secretia endolimfei.
Organul spiral sau organullui Corti (Organum spirale) format In esenta

dintr-o serie de celule epiteliale modificate, de sustinere ~i auditive reprezinta
organul senzorial auditiv.
Celulele de sustinere centrale, consolidate de tonofibrile ce Ie mentin In
pozitie, sunt foarte mari, form and pilierii sau stalpi care prin extremitatea lor
apicala se sprijina reciproc delimitand sub ei, tunelul Corti. Tunelul Corti este
plin cu 0 limfli cu compozitie analoaga cu perilimfa. Pe partea mediala ~i laterala
a tunelului sunt grupate celulele auditive sprijinite de celulele de sustinere; In
partea interna exista un singur rand de celule auditive, iar In partea externa, 3-5
randuri de celule senzorial~, sustinute de celulele falangiene (de sustinere),
interne ~i respectiv externe. Intre pilierul extern ~i primul rand de celule auditive
se gase~te de asemeni un spatiu intraepitelial "Nuel". Polul apical al pilierilor ~i
al celulelor de sustinere formeaza membrana reticulara, de aspectul unei placi
latite, prin care trec cilii senzoriali din polul apical al celulelor auditive. Peste
polul apical al celulelor auditive se plaseaza membrana tectoria, formatiune cu-
ticulara gelatinoasa prinsa prin extremitatea ei mediala de limbullamei spirale.
Celulele senzoriale auditive sunt Infli~urate de dendritele neuronilor
senzitivi bipolari din ganglionul spiral, plasat la baza lamei spirale. Neuritele
protoneuronului acustic intra In structura perechii a VIII-a de nevi cranieni,
abordeaza corpul trapezoid ~i fac sinapsa In nucleii acustici din bulb. De aici,
prin coliculii cvadrigemeni caudali ~i capsula alba interna, ajung la cortextul
lobului temporal. Coliculii cvadrigemeni caudali sunt cei mai importanti centri
refleqi ai auzului.
Segmentul central al analizatorului vestibular este In lobul floculus al
cortextului cerebelos.
Urechea la pasari
Urechea externa a pasarilor este lipsita de pavilion. El apare la unele

specii sub forma unei cute a pielii ce Inconjoara orificiul extern al conductului
auditiv, ornat de 0 coroana fina de p~ne sau acoperit de un smoc de pene mai
mari la rapitoarele nocturne. Conductul auditiv extern este foarte scurt, prevazut
cu glande ceruminoase ~i un pliu cavernos erectil.
Vrechea medie are cavitatea timpanica neregulata ~i comunica cu farin-
gele prin tuba auditiva care se deschide In comun cu simetrica ei pe plafonul
faringelui. Peretele medial este perforat de 0 fereastra ovala ~i una rotunda, mult
mai larga. In cavitatea timpanica exista un singur oscior denumit columela care
face legatura Intre timpan ~i fereastra vestibulara. Columela se dezvolta din al
doilea arc branhial (hioidian) ~i are aspectul unui stalp mic fixat pe un pidor lat,
denumit clupeolus; talpa piciorului se sprijina pe fereastra ovala. Un mic mu~chi
(Musculus columelae) pleaca de la occipital ~i se prinde pe piciorul columelei ~i
de timpan.
Urechea interna se caracterizeaza printr-un vestibul membranos redus In
care se deschid trei canale semicirculare voluminoase ~i cu peretii Ingro~ati.
Canalul cochlear (melcul membranos) este scurt, de forma unei sfere aplatizare,
346 V. Coto/an, R. Palicica, Valentina Hritcu, Carmen Cantc/, v. Enciu
terminata cu 0 extremitate mai spatioasa, infundata, denumita lagena ce nu

formeaza un tur complet de spire. Epiteliul membranei bazale formeaza papUa
acustica, lipsita de tunelul Corti; celulele senzoriale nu sunt impartite in doua
grupe Sinterna ~i externa), iar perii lor sunt inglobati in membrana tectoare.
In afara de macula ultrieulara ~i saeulara, la pasari mai exista ~i 0 macula
a lagenei eu functie statica.
BIBLIOGRAFIE
1. AKAEVSKII, A.I., Anatomia domafininjivotnfh., Kolos, Moskva, 1975.

2. BARONE, R., Anatomie Comparee des Mamiferes Domestiques. Ecole Nationale
Veterinaire, Lyon, 1966.
3. BAUMEL, J.J., Aves heart and vessels. The anatomy of the domestic animals. 5-th ed.,
W.B. Saunders Co, Philadelphia - London-Toronto, 1975.
4. CONSTANTINESCU, M. GH., Curs de anatomie comparativa, vol. III, LITO LA.T.,
]973.
5. CONSTANTINESCU, M. GH., Curs de anatomie comparativa, vol. IV, LITO LA.T.,
1974.
6. CONSTANTINESCU, M. GH., RADU, c., PALICICA, R., Anatomia topografica a
mamiferelor domestice, Editura Facia, Timi~oara, 1982.
7. COTOFAN, v., Anatomia animalelor domestice, Vol. I., Inst. Agronomic Ia~i, C.M.,
1975.
8. COTOFAN, v., Anatomia topografica a animalelor domestice, Inst. Agronomic Ia~i,
C.M., ]975.
9. COTOFAN, v., Anatomia fii fiziologia animalelor domestice, Ed. Ceres, Bucure~ti,
1984.
] O. COTOFAN, v., Anatomia, fiziologia fii bolile animalelor domestice, Ed. Ceres,
Bucure~ti, 1983.
11. COTOFAN, v., Aspecte comparative ale craniului de oaie, capra .'jicaprior, Lucr. ~t.
LA.L, vol. 25, II, 1961, 77-82.
12. COTOFAN, v., VALENTINA, HRITCU, Particularitati ale musculaturii mastica-
toare la rumegatoarele mici, Lucr. $t. LA.L, vol. 24, II, 1980, 25-26.
13. COTOFAN, v., VALENTINA, HRITCU, Criterii morfologice de diferentiere a
oaselor membrelor pelvine la oaie, capra fii capriO!; Al II-lea Simpozion
de morfologie normaHi ~i patologica, Ia~i, Aprilie, 198], 20.
14. DEBERSTEIN, 1., HOFFMAN, G., Lenrbuch der vergleichenden Anatomie der
Haustiere, Band, I, Hirzel Verlag, Leipzig, 1963.
15. GETTY, N., The anatomy of the domestic animals, W.B. Saunders Company, Phila-
delphia-London- Toronto, ] 975.
16. GHETIE, v., PA$TEA, E., RIGA, I., Atlas de Anatomie comparativa, Vol. I, Ed.
Agro-Silvica, Bucure~ti, 1954.
17. GHETIE, v., Anatomia animalelor domestice, Ed. Dacia ~i Ped., Bucure~ti, 1967.
18. GHETIE, v., Anatomia animalelor domestice, Vol. I, Ed. Academiei R.S.R., 1971.
] 9. GHETIE, v., CHITESCU, $T., COTOFAN, v., HILLEBRAND, A., Atlas de Anato-
mia de las Aves Domesticas., Ed. Acribia Paraninfo, Madrid, Spania, 1981
(294 pag.), 364 plan~e anatomice originale.
20. KOCH, T., Lenrbuch der Veterinar Anatomie, Band I, II, III, Veb. G. Fischer Verlag,
Jena, 1960.
21. KRAHMER, R., Anatomie der Haustiere, S. Hirzel Verlag Leipzig, 1979.
22. MANOLESCU, N., DICULESCU, I., COTOFAN, v., Histologie comparata in scan-
ning (SEM), Ed. Ceres, Bucure~ti, 1982 (192 pag.) cu 36 plan~e ~i 257 Fig.
348 v. Cotolan, R. Paliciea, Valentina firiteu, Carmen Ganta, V.Eneiu
23. MONTANE, L., BOURDELLE, E., BRESSOU, C., Anatomie regionale des animaux
domestiques, Vol. II, Ruminants, Paris, Ed. I.-B. BAILLIER, 1978, p. 437
(avec 260 figures).
24. NECRASOV, OLGA, DORVESCU, G., Anatomia comparata a vertebratelor, Vol. I
~i II, Ed. Did. ~i Pedag., Bucure~ti, 1971.
25. NICKEL, R., SCHUMMER, A., SEIFERLE, E., Lenrbuch del' Anatomie der Haus-
tiere, Band I, Verlag Paul Parrey, Beriin/Hambrug, 1967.
26. PASTEA, E., COTOFAN, v., NICOLESCU, v., CHITESCU, $T., RADU, C., MICLEA,
M., POPOVICr, 1., CORNIL1\, N., PALICICA, R., Anatomia comparatii a
animalelor domestice, Vol. I, Ed. Did, ~i Pedag., Bucure~ti, 1985 (404
pag.) cu 420 plan~e anatomice.
27. RADU, C., Curs de anatomie, LITO, LA.T., 1985.
28. SISSON, S., I.D., GROSSMAN, The anatomy of the domestic animals,4-th ed., Phi-
ladelphia-London, 1959.
29. Nomina Anatomica Veterinaria, KVAN, Viena, 1973, 1983, 1994.
30. Nomina Anatomica Avium. Academic Press, London- Toronto-New York-Sidney-
San-Francisco, 1979.
Tiparul executat la "Imprimeria MIRTON"
Timi~oara, str. Samuil Micu nr. 7
Telefon: 056-208924

Anatomia Animalelor Domestice Cotofan Vol III

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anatomia Animalelor Domestice Cotofan Vol III

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

.

ANATOMIA ANIMALELOR DOME STICE

I. Palieica, Radu (colab.)

Dr. RAnU PALICICA Dr. VALENTINA HRITCU

Dr. CARMEN GANTA.

EDITURA ORIZONTURI UNIVERSITARE

Prof. univ. dr. Virgiliu Niculescu

Prof. univ. dr. Corneliu Radu

Consilier editorial: ~tefan Kilyeni

. Culegere ~i tehnoredactare computerizatii: Adrian Nicolici-Schultz

Sigla EOU: Adrian Dumitrescu

© 2000, Editura ORIZONTURI UNIVERSITARE Timi~oara

Pregiitire $i tipar executate la /mprimeria M/RTON Timi!joara

_~ ;-G 10 LOG IA ..•.......•.......................................................•.........•..................• 11

1.3.2. Vena cava craniala.. 101

].4.5.3.1. Nodurile limfatice ale capului ~i gatului 157

. SISTEMUL NERVOS : 161

2.2.3.1.3. Paraganglionii 286

A1catuirea ~i publicarea unui manual de anatomie a animalelor domestice

Angiologia se define~te ca fiind studiul sistemelor care participa ~i asigura

FIG. 1. SCHEMA CIRCULA TIEl SANGUINE DEFD.TrVE. DlJl3LA $1

Mica circulatie sau circulatia pulmonara incepe prin trunchiul pulmonar

FIG. 1 BIS. SCHEMA STRUCTURII PERETELUI VASELOR SANGUINE DE

digestiv. EI are ca baza morfologica dezvoltarea ontogenetica ~i filogenetica a

1.1. Cordul (Cor)

1.1.1. Pericardul (Pericardium)

Reprezinta un complex de Invelitori fibroase de forma unui sac conic, care

FIG. 3. SCHEMA CORDULUI

Pericardul fibros (Pericardium fibrosum). Deriva din septul mediastinal

1.1.2. Conformatia extern a a cordului

FIG. 4. CORDUL LA CAL

FIG. 5. MASA ATRIAL.\ LA CAL

apartinfu1d ventriculului stang. Marginea ventriculului drept, situata cranial este

1.1.3. Conformatia interioara a cordului

Cordul prezinta la interior 4 cavitati neregulate ~i inegale, dintre care doua

FIG. 6. BAZA CORDULUI LA CAL (SECTIUNE ORIZONTALA)

. Peretele anterior, concav, prezinHi spre baza lui 0 proeminenta numita

FIG. 7. SECTIUNE SAGlTALA PRIN CORDUL DE CAL

FIG. 8. CORDUL LA CAL

FIG. 9. SCHEMA TOPOGRAFIEI SCHELETULUI ~I FIBRELOR MUSCULARE

(in stanga), de la care se desprind cordajele tendinoase ale valvei tricuspide.

1.1.4. Structura cordului

Cordul este constituit din fibre musculare cardiace (miocardice), forma-

FIG. 10. SCHEMA TOPOGRAFI~I $1 DISTRIBUTIEI SISTEMULUI

compartimentele respective, cu toate anfractuozitatile lor.

1.1.5. Vascularizatia cordului

Cordul este irigat la toate speciile de doua artere coronare, stanga ~i

FIG. 11. SECTIUNE TRANSYERSAL6.. PRIN BAZA CORDULUI LA CAL

paraconal se imparte in: r. circumflex a, r. interventriculara paraconala. Din

FIG. I2. CORDUL LA

FIG. 13. BAZA CORDULUI LA VACA.

FIG. 14. CORDUL LA VAcA (A) SI LA OAIE (B)

1.1.6. Cordulla animalele domestice

FIG. 15. CORDUL LA PORC

La carnivore. La caine ~i pisidi cordul are marele ax aproape paralel cu

FIG. 16. CORDUL LA

La pasari. Cordul se caracterizeazii prin volumul sau relativ mare, com-

FIG. 17. CORDUL LA

1.2. Arterele (Arteriae)

Colateralele arteriale se pot desprinde din va suI magistral in unghiuri

respectiv endovena sau intima), endoteliul suprapus peste 0 membrana bazala ~i

1.2.1. Trunchiul pulmonar (Truncus pulmonalis)

Are originea in orificiul pulmonar, la baza ventriculului drept (corespun-