'i26\R§ 2j| adL,,

ă± 87 7 8 47
 Cl

UN]VEşÎEADŢCA"D;ţE:FR"PR"AfiR]C°LE UNrvERSITATEA DE hGDICNĂ

ŞI FARMAcm *uLlu HAŢEGANTr
CLUJ-NAPOCA CLUJ-NAPOCA
FAcuLTATEA DE hmDlc"Ă vETERINARĂ FAcuLTATEA DE hnDICNĂ DENTARĂ

Prof. dr. AUREL MUSTE Conf. dr. ALIN ŞERBĂmscu

Vol. I
ANIMALE I)E RENTĂ

BIBLI0TECA

Editua emicpres Cluj-Napoca

2008

..- / 2zc/`2^^ooŢh
1850240
87 7 8 47
© copyright 2oos

Toate drepturile rezervate. Nici o parte din această lucrare

nu poate fi reprodusă sub nici o fomă, prin nici un mijloc mecanic
sau electronic, sau stocată Într-o bază de date, fără acordul
prealabil, În scris, al editurii.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MUSTE, AUREL
Stomato]ogie veterinară -animale de rentă / Aurel Muste,
Alin Şerbănescu - Cluj-Napoca : Academicpres, 2008
Bibliogr.
Index
ISBN 978-973-744-099-0
1. Ş erbănescu, iuin
619:616:314(075.8)

Colegiu editorial :
Director edftură - Prof. dr. Doru Pamfil
Consilier edftorial - Prof. dr. Radu Sestraş
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară
Cluj-Napoffi

Referenti ştiinq]ci ai lucrării:

Prof. univ. dr. NICOLAE MATEŞ - Universi[atea de Ştiinţe
Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca
Conf. dr. LIVIU OAl`lĂ - Universftatea de Ştiinţe Agricole şi
Medicină Veterinară ClujLNapoca

Tehnoredactare: luliana Paşca

Edftura Academicpres
- Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veten.nană
Cluj-Napoca
Calea Mănăştur, nr.3, 3400 Cluj-Napoca
Tel. 0264-596384
Fax. 0264-593792
E-mail: eap@usamvcluj.ro
 --... :+

cuvÂNT ÎNAmTE

pasiumşufiemtdcitne::::s%t;at.::%aş:esrteac'ăn%ej::,%ed°irc:C%fi%n::r%"văet§#%ă
cunoaşte progrese remarcabile în ultima perioadă, apropiindu~se din multe
puncte de vedere de medicî:na denţqă umamă, fiqpt demonstTaţ de existenţa
Colegiului European de Stomaţologie Veterinară a3wopean VeterinaŢy
Demal College - E.V.D.C.), dar şi a unei specializări d}stimte, care asigură
pe de o parte peifiecţionarea continuă, icn. pe de altă parte atestcarea
cdificării în acest domeniu. Cu tocne că progresele în medicina veterinară
sunt remarcabile, pentru colegti medici veterinari practicieni acestea sumî
pco.tial sau sporadic cu:noscuţe. Deoarece aspectele paţologice de la irivelul
cavităţii bucale cunosc o diversitate complexă, am găsit cipcn.tizn fiaptul de a
f;ace cu:noscut studenţilor şi colegilor medici veterintri practicieri câţeva
dintre aceste aspecte, dar şi umle modnlităţi terapeutice şi profilactice,
aspecte legate de particulariţăţile sistemului dento-mailar, modalitatea
efiectuării examermlui clirtic complet şi corect, necesarul de instrme"tar şi
apma"Î:S%e%tt°%ţ::%#ficcăo'„etti::ntideimidenţacrescwăaqfiecţu_nilo!

dertiare (în special paTodomopaţti de difirite grade) la arimalele _de_

companie, îndeosebi la câini şi pisici, motiv pentnĂ care într-un fiel sau altin
rămânem obligafi şi daţori penfru redactarea wmri alt volum dedicaţ acestor
specii.
Eperienţa de peste 20 de ani în domeriul stomatologiei umane a
Corf: m. Alin Şerbănescu, altruismul şi competenţa sa, au imprimat l_ucTări.i
pe -dowi un caracter profimd pragmatic, absolut necesar în profiesia de
medic veteri"".
Cu toaţe că lucrcwea are nobleţea ei intrinsecă, autorii sunţ conştienţi
de asumarea riscului de prioritaie în domeriu în care sunt posibile omisiuni
involuntare şi nedorite.
Este motivul, penţru ccme rie puriem mari şperanţe în cititorii acestei
cărţi, penmL eventualele sugestii, aprecieri sau neadunsuri.

Cl"j-Napoca: icmwŢie 2008 Autorii

 CUPRINS

Pag
1. ODONTOGENEZA 8
1. FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA DINŢILOR ............... 8
1.l. ERUPŢm lllNŢILOR ...............,......,.............................. 19
\.2.VASCULAHZAŢL4 23
1.3 . INEHVAŢLA DEN1 24
\ .4. SISTEMUL mTERNAIŢIONAL DE NOTARE ŞI
IDENTIFICARE A DINŢILOR LA ANIMALE( SISTEMUL
TRIAI)AN MODIFICAT) 25
1 .S . ASPECTE MORFOLOGICE ŞI ANALTOMICE ALE
llINŢILOR u AdvlhmLE ............... „ ........................................
1.5.1. Parodontiul ...........................,...................................
1.5.2. Gingia..
1.5.2.1. Gingia liberă ........
1.5.2.2. Gingia q4qşqiă ..............,.................................
1. 5.2.3. Gingio inleTdentară ........................................
1.53. Aspecte microscoi)ice ale gingiei norma]e .............
l.5.4. Vascularizaţia paiodontiului ..................................
1.5.5. Ţesutul conjqnctiv (corionu])
2. PARTICULARITAŢI ALE DINŢnoR ŞI
STRUCTURILOR DE SUSŢINERE LA ECVINE .................
2.1.CONSIDERAIŢIIANATomcEASUPRADENTIŢIEI.
2.1.1. Complem osos ........... „„ ..........................................
2.l.2. Compleml dentino-pulpar ......................................
2.13. Sma]ţul ..................
2.1.4. Cementd.
2.1.4.1. Closificueo cementuL.ii h ecvine .................
2.1.5. MDcări)e oc]uzale şi uzum dinqor ........................
2.1.6. Determinarea vârstei la cabaline după dentîţie ....
2.2. EXAMENIJI. CAMTĂŢII ORALE ...........-......................
2.3. ANOMAUILE DENT:ARE ................................ „ ............
2.4. ASPECTE PATOLOGICE ORALE IA CABAIĂI`TE .....
2.4. l . Afecţiuni inflamatorii ..............................................
2.4.1. l . S/omaft ........................................................
2.4.\ .2. Gingivtia ...... ~ .................................................
 2.4.\3.Pubita.................-..-..........-..-..---.....-......--.--.-.
2.4.1 .4. Parodonfah ....................................................
2.4.1.5 . Fistula dentară ...............................................
2..4.\ .6 . Fistulo oronazoLă .... „ .....................................
2,.4.1 ] . Pohtinita ........ „ ........ „ ....................................
2.4.2. Afecţiuni neinflamatorii
2.4.2..1.Tartridderţlo[r
2.4.2.2. Cartile inţiundibulare
2.4.2.3.I)iastema
2.4.2.A.Ocluzla^mfiocitiecă
2.4.2.5 . Pualizia limbti
2.4.2.6. NereguLarităti de tocire a dimţilor la
Cabaline
2.4.2.7.Neoplazji
2.4. 2.8. Periodonţiul
2.4.2.9.Traiunatisme
2.4.3. Instrumentanil utilizat ^m stomato]ogîa ecvhă...
2A3 .1. Speculum bucd .............................................
2A.3 .2. Distanţierul bueal.
2.4.3.3. Raşpih2 dentare ..............................................
2.4.3.4. Irismimer[ti electrice pemmi robo€qj ............
2.4.3.5.Instr.mente pet\tru exftacţti de"taTe .............
2.4.3.6. Se.rsa de lumină.
2.4.3.7. Sistemul de susţinere a capului .....................
2.4.4. Intervenţfi chinirgica]e ]a nivelul dentitieî ...........
2.4.4.1. Rat}otojul ompTenteloT dentue .....................
2.4.4.2. Utilizpreo instTumentuulri de rabotaj .........
2.4.4.3. Locaş.il pen:tru zăbală ..................................
2.4.4.4.EctracţiL. dentară ............................................
2.4.4.5. FTact.iri la nivelul cavtiăţti bucale ................
2. 4.4. 5 . l . Fracturi la rivel mandibular ..... „ ........
2.4.4.5.2. Fracturile din zona diastemei.„ ...........
2.4.4.5.3. Fracturile corpului mandibulei..„ .......
2.4.4. 5.4. Fractura mzu:ilctrelor ..... „ ....................
3. pARTlcuLARrrĂŢILE DENHŢml LA
RumGĂTOARE
3.1. DIGESTIA BUCALĂ .......................................... „ ...........

3:3:##Ţzd'Zri4ri.fiŢri........................................................................................:............
3.4. DENTIŢIA IA K:lJMEGĂTOARE ..................................
 3.4.1.Confomaţia dinţilor„ .................................., „ .........
3.4.2.Structura anatomică a dinte]ui ...............................
3.43.Determinarea vârstei ]a taurine pe baza dentiţiei.
3.5. CAVII:ATEA BUCAIĂ
3.5.1.Limba.
3.6. EXAMENUI, CAiylTĂTII BUCAI,E
3.7. AFECŢIUNILE CAnTĂŢII BUCALE ..........................
3.7.1. Amoma]iile dintilor ...................................................
3.7.2. Tmumatismele om]e
3.73. Stomatitele ......................
3.7.4. U)cenil lingua] ................
3.7.5. Actinobaci]oza
3.7.6. Actinomicoza ......
3.7.7.Fracturiledentare..............„................................„...
3.7.8Neregtilarităti de tocire a diDţilor ...........................
3.7.9.Tartnil dentar .............. „ .....
3.7.10. Caria dentară .................... „ .....,............... „ .......... „
4. PARTICULARITĂŢI ALE DENTIŢIE LA BUBALINB.
4.1.CONFORM^:ŢIA ŞI STTIUCTURA DINŢILOR ............
4. l.1.Sist€matizarea diDtilor.
4.2. AFECTIUNILE CĂylTĂŢII BUCALE ..........................
4.2.1 Anomaffi dentare
422. Neregularităa de tocire ....................
4.23. Caria dentară ...................................... „ ...................
5.;.î|E%E:âEF?FE#EŞDTErE"IŢlriErir.î..î.Ţ.::...::...

5€.325...Î#ŢU##EE.Ţ......:.....:.:.:...
53.1. Boala periodontală .............................................. „...
53.2. Cnria dentiră ............
533. Tartru] dentar ..........................................................
53.4. Tocirm dentiG€i .........-.............................................

6.pAÎ3TftAffififfiÂHm#EriD]D°Errii..iÂ.S.tffiffi..............:..
6.1. DENTIŢL4 m SU" ...............................................
6.2. EXAMENUL CAWITĂŢII BUCALE ..........................
6.3. ASPECTE PATOLOGICE IA SUINE...„ ..... „ ...........
 Cap. 1. ODONTOGENEZA

1. FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA DINŢILOR

Dinti sunt fonmtiuni morfolotice cu dublă oriSne: ectodenrică

(smalţul) şi mezenchimală (dentina, cementul, pulpa dcmtară st ligamentul
alv®lodenft).
Dezvoltarta dinţilor este un pioces complex care se denilează pe o

perioadă l`mgă de timp începând cu viaţa intraiiterină, continuată apoi cu

dezvoltarea dentitiei deciduale fi_naljzată prin ertptia dinţilor pemmenţi
umată de modificările de abrazie ultrioari a acestoraL
Epiteriul cavitătii bucale embrio-ftiale pioliferează, dând mşteme unei
creste, ^m fomă de potcoavă denimită lamă dentari| care se ^rifimdă ^m
mezemchimul subiacent, gmerând mugurii dentari. Mugurii dentari sunt
îngmşări ovoide ale piteliului (cu aşpect de măciucă). Aceşti miguri dentari
se vor transfoma ^m clopot dcmtar prin învarinffea pitemui de la
extremitatea sa profimdă, gmerând vfitonil organ d smalţului sau organului
adamantin. Ţ6sutul mezmchimal subiacent proliftiează şi generează o papilă
caie ^mpinge epiteHul mugtmlui şi pătr`mde în excavatia clopotului dentar.
Ă/e/gzre/e db»ţzp. apare format, astfel, dinff-`m primordiu conjunctivo-
mezenchimal, papila dentară (care va genera dentina şi pulpa dentafă),
acoperită de primordiul epitelial din care se va difcmtia substanţa
admantină sau smalţul. Miig`mle dentar este legat de creasta dentară printr-
im pedicul epitelid denumit pedicul dentar.
 Mugurele dentar evoluează treptat transfomându-se ^mtr-un folicul
dentar, izolându-se de creasta dentară şi înconjurânduce de o capsulă
conjuctivă.
Fo/!.czj/«/ db#g cuprinde ^m structura sa: organul smalţului
rEprezemtat de o masă de celule epiteliale, care acoperă precum un capişon

papila dentară; papila dentară, este o masă de ţesut conjunctivo mezenchimal

ce va genera dentina şi pulpa dentară; sacul dentar, rEprezentat de o eeacă
conjunctivă, caie izolează foliculul dentar de corionul ^mconjuător şi

generează întregul paradonţiu (cementul şi ligamentul alveolodentar).

Ch.ganul smalţului (sau organul adamantin) c:uprinde treî 6pri de
celule epiteliale ce vor genera: un strat epitelial extem. fomat din celuele
cubice sau aplati2mte, formând membiana externă a organului adammtin,
aflată ^m contact cu sacul dentar; o masă centrală fomată din celulele mari
stelate şi anastomo2ate ce îi conferă un aspect de ţes`ft mucos reticulat. de
unde şi denumirea de pulpa smalţului; un strat epitelial intem în contact cu

papila dmtară, fomat din adamantoblaste. În timpul dezvoltării ulterioage al

smalţului stratul pitelial extem şi pulpa smalţului dişpar, persistând numai
membrma adamantină sau stratul adamantoblastelor.
Fomarea smalţului sau adamantogenezn c`prinde pe de o parte
elaborarea matricei organice, iar pe de altă par€e mineralizarea acesteia. În
citoplama adamantoblastelor sunt sintetizate proteine de mt`mă cheranică
sub fomă de sferule, caie se acumulează în j`inil prelungrilor Tomes,
constituind structLri tubulare, care prin presitmi reciproce iau fome

prisnrice. Rezultă ^m primul moment o substanţă pmadamantină cu ieactie

bazofilă, care se mineraHzeaz4 generând smalţul cu reactie acidofilă.
Concomitent cu procesul de mineralizare se realizează o pierdere de apă şi de
substanţe organice, crescând semnificativ substanţele anorganice. Pe măsură
ce smalţul imatur (substanţa preadamantină) se depune adamamtoblastele se
 deplasează ritmic (Îh stmt`iri) şpre exterior, ocupând o pozitie nouă. În
această pozitie rămÂn `m timp variabil ^m stare de rpaus, pregătindu-se

pentni o nouă elaborare de smalţ. Această elaborare ritmică a smalţului

detemină aparitia liniilor de creştere (stiile Retzius). Pe sectiune
transversală ef6ctuată la niwlul coletului se mai pot observa nişte fomatiuni
arborizate mult mai cromatice decât restul smalţului. Ele pomesc pe linia
dintre smalţ şi dentină, se ramifică ^m evantai şi se pierd ^m masa smalţ`]lui
ffiră să ajungă la perifria acestuia. Ifl periferia smalţului se pmzintă o
cuticulă rezultată ^m stadiul final d histogenezei numită c`dicula smalţului sau
membrana Nasmyth. Smalţul prezintă la limita dintre el şi dentină o limită
smalţdentină caie aie aceeaşi nat`m precum substanţa inmprismafică şi care
realizează o stinsă legătuă ^intre smalţ şi dmtină. Smalţul este im strat gros

şi foaree du care îmbracă coroatia ^m totalime dipă cam el se s`d*ază treptat

până la nivelul coletului. Din punctul de vedere al compozitiei el rpezintă o
masă minemlă (96%) fomată din fosfaţi de calciu (cea mai mare parte),
caDtităS mici de carbonat de calciu, săruri de magneziu şi de fluor.
Materialele organice din smalţ ating abia 1,7%. Ca aşpect este translucid
av&d o culoaDe îDtp alb-galben. alb-dbăstnri, culoare caDe depinde de gradul
de calcificare pre"m şi de culoarea deDtinei s`biacente. Din p`mct de vedeDe
microscopic, smalţul este fomat din prisme sdtis cimen"e între ele, de
fomă hexagomlă şi orientate ^m din*i diffite. IA om sD putut oonstata că
smalţul este fomat din prisme având o sectiune poligonală. h celelalte
mamifcm, forma de prismă nu se ^mtâlneşoe Întotdeaima, motiv penmi cane
temenul de cordoane este mai potivit. Prismele au `m contu neregulat şi o
orientaTe difritL fiind orizontală ^m zona coletului, dwenind oblioe şi apoi
aproape verticale căde varfiil coioanei, ceea ce dă o rezistenţa mi mare la

presiune ^m timpul masticatiei. Substanp dintre prisme nu diftră de substanţa

prismelor decât prin calităS cristalografice deosebite caie depinde de aşezanea

10
 macromoleculelor proteice (Crişan C., 1995, Comilă N., Manolescu C.,
1995). Sectiunile longitudinale prin diDte arată h nivelul smalţului o serie de
stiatii brme, paralele ^mtre ele şi cu suprafiţa diDtelui. Pe secbea
transversală se mi pot observa la nivelul smalqui nişte formatiuni
arborizate mult mai cromatice decât restul smalţului. Acestea pomesc pe linia
dintre smalţ şi dentină, se ramifică în evantai şi se pierd ^m masa smalţului
fără să aj`mgă la perifria acestuia şi se întâlnesc de regtilă ^m retiunea
coletului considerate fiind c& nişte zone mai putin mineraljzate, respectiv mai
bogate ^m substanţe organice. I,a periferia smalţului aoesta prezintă o cuticulă
rezultată în stadiul final al histogenezei sale (cuticula smalţului sau
membrana Nasmyth). Smalţ`il prezin:tă la limita cu dentina o limită smalţ-
dentină care are aceeaşi nat`ri cu substanţa imaprisnrică şi care realizează
o stinsă legăt`ri ^mtpe smalţ şi dentină.
Minemlizarea smalţului începe de la vml cuspizilor, reşpectiv a
marrinilor incizale spre colet şi din profimzime şpre s`pmfaţă (ţentrifii8),

şpre deosebire de dentină la care procesul aDe lac de la s`pmfiţă şme

profiqrie ("tripet).
Componenta orgmică este constibiită 98% din hidroriapatită Înt]-`m
mport de Cao de 2,15 alătiri de fbsflt octocalcic, dicalcic şi ticalcic. Îh
fiinrie de capacitatea hidroxiaparitei de a fice schimb`ri ionice stmt prezente

şi alte minerale precim: Mg, N, K+ Fe, C`L ZiL Mb Concemaţi& difritelor

componente minerale este extm de difirită În fimcÂe de foarte multi fictori,
cu atÂt mai mult cu cât ele pot fi ^imorpome ^m timpul fomării smalţului sau

prezmte ulterior prin schimburile de la suprafiţa smalţului oftrite de prezenta

ionilor de hidroxid. Trebuie ştiut fiptiil că pentni \mele minemle supmfisp
smalţului contine o mi mare conoentratie a acestora pentr`i ca pe măsură ce
creşe distanţa concematia lor să scadă. Aşa este ^m cazul florului, zincului,

plmbului, fierului pentru ca ^m cazul altora precum magneziul, sodiul,

m
carbomt`il ®mezent ca factor de solubilitate al cristalului) cresc pe măsuă ce
ne ^mdepărtăm de supmfaţă. Astfel. denilându-se procesele de minemlizare la
sfârşitul acestui prmes cristalele vor forma mghiuri de 45-60°. Ace®stă
oriemtane difrită determină qpariţia benzilor Schregen, iaD succesiimea

proceselor de creştere la nivelul smalţului se traduce prin liniliile lui Retrius

care se ^intând de la joncţiunea smalţdentină spie suprafăţa smalţului.
Papila dentară (sau organul dentinei) se diferenţiază sub acţiunea
inductoaDe a primordiului q)itefial. Ppila dentari produce dentina prin
intemediul unor celule specializate numite odontoblaste (sau celule
dentimle) şi dă mştere pulpei dentare.
Papila dentară este fomată din ţes`ftul mezenchimal condensat ^m

poriunea îwaSnată a organului smalţului, este precoce vascularizatL iar

celulele periferice, separate prin membrana bazală de orgm:ul de smalţ
supraiaccmt, se multipucă activ părând două zone: o zonă centrală (Viitoare&
zonă pulpară) şi o zonă periffică (`riitoaiea zonă dentinogenetică).
Mecanismele prin care fibroblaştii papilei mezenchimale se vor
difemtia în odontoblaşti rezultă din interacti`mm recipmcă ÎntTe epiteuu şi
mezemhim, sqarate de mmbrana bazală. Accasta la ^mceput este continuă,
pemu ca ulterior să se degradeze ^m urma stabilirii contactelor intercelulare.
Procesul debiftează în centn)l gemcmului st se extinde progresiv şpre zonele
laterale.
Producesea dentinei (dentinogeneza) se realizează prin făptul că
celulele de la perifria pqpilei dentare se alungesc apoi se dişp`m ordomt, ^m
timp ce nucleul se d?lasează Şpp pold bazal, dezvoltându-se treptat
oTganitele impticate în sinteza pmteică. Sub acest stiat, apar şi alte celule
ovoide şi o reţm de vase capilare sangvine c`moscut sub dm`mirea de plexul
subodontoblastic. În jurul odontoblast`ilui se poate pme În evideDsă fosfi)taza
dcalin* adenozintrifosfitază, lactat dehidrogenazL prezemţa lor fiind legată

12
de nevoia crescută de enerrie neoesară activităăi mgtabolice. Denfinogmeza
reprezintă rezultatul unei ffize celulare În caze odontoblaştii sintetizează şi
secretă precusorij tramei organice precim şi a unei faze extmcelulam ^m
cimil căreia intervh modificări biochimice Şi reactii enzimafice ^m "ierialul
secretat a3vans H.E., Christensen G.C., 1979; Cocârlă E., 1992). În jurul

prelunSrilor citoplasmatice şi înde ele apar fibrele Vm Korff, care ^mpreună

cii substanţa maticeală vor constitui primul strat de dentină dinj`mil camemi

pulpare. Elementul proteic Însemnat al matricx;i dentare este colagenul. Ia

baza prelunSrilor odontoblastice, În zona de predcmtină se ^mtâlnesc fibrele
de predentină nou formată, în timp ce fibrele de colagen fine şi orientate
diffiţ la rândul lor se ^ingroaşă în zonele mai vc€hi şi se densifică. Substanţa
fiindamentală interfibri]afă a predentinei este constituită din glicoconjugate

(glicozaminoglican, pioteoglican, complexe fosfolipide precum şi

fosfoproteine). În dentinogeneză se succed perioade de activitate celulară
iDtensă dar Şi de repaus reflec"e prin linii de cont`m O"m Apozitia
centipetă a dentinei se supmptme cu procesele mineralizării. iar ritmicitatea
detmină liniile de creştere Von Ebner. Struct`ml se diferentiează o deDtină
peffirică caie se oomporeă prec`m o mantie dentimă subiaoentă smalţului
şi cementului, atubulară a`ftd un grad de minerdi2me mai mdus. Se
presupme că această deDtină perifrică este primul produs de se€retie a
odontoblastului. Al doflea tip de dentină este dentim circ`mpulpari formată
din juxtpme" de tmităti metabolice dentimre, perpendicular pe plafond
camemi pulpam. Indifm de structim den:tinei, unî"ea metabolică
dentinari este fomată din prel`mgirea citoplasmatică a odontoblastului -
fibra Tomes, spafiul pricitoplasmatic aflat ^m j`ml ei, canalicul den:timr din
structLm aoesteia şi un manşon de dentină peritub`ilară. Demtina primară este
drina care ia naştgre ^m perioada de fomare a dintelui. Dentina secundară
se fomează ulterior şi se derulează sub foma unui pooces continuu atÂta

13
tiinp cât pulpa dentară este vitală contibuind ^m acest fel la reducerea
unifomă a volumului camerei pulpare. Dentina teriari rezultă ca umare a
reactiei de apărane la iritarea odontoblaştilor (ficturi, carii, tramatisme)
fiind cunoscută sub alte denumiri piecum dentina de reacţie sau dentină de
iritatie.
În procesele carioase cronice apaDe o dentină scleroasă (^m special la
câini) caracterizată prin dqpimeri de săr`ri şi obnteiaiea canaliculelor.
Fibra Tomes provine din polul secretor şi se alungeşte pe măsură ce
odontoblastul se retrage înapoia produsului său de secretie. Extrritatea sa
este bi sau trifidă şi are în plus expamsiuni laterale care intră h mport de
continuitate cu expamsiuile laterale ale unei prelungiri vecine prin
intemediul canaliculilor secundari. Aceste prelunjri au fost puse ^m evidenţă

până la nivelul joncţiunii, deşi la dintele adult pot să se temine ^m treimea

extemă a dentiei.
Spafiul pericitoplasmafic este cuprins întm prelunSre şi peretele
canaliculului şi contine complexe polizaharidice, proteine colagene şi fibre de
colagen considerate ca rezerve matioeale. Acest şpaSu contine de asemenea
fibre nervoase inmdentinare Weil a căror prezmţă a fost demonstrată
e}perimental prin maicaj radiografic până la tieimea extemă a dmtinei
alemet P., 1991).
Cmaliculii dentinri contin prel`mSrea citoplasmatică - fibra Tomes
şi parcug dentina de la pulpă la joncti`mea amelodentinară. Rot`mjiti pe
sectiime diametml lor diminuă pe măs`ri ce se ^mdEpărtează de pulpă datorită
minemlizării progresive conditionată la ridd ei de parametii fiziolorici şi
patoloSci sa]i reactiomli. Canaliculii dentinari s`mt legati între ei prin
camliculi secimdari, În totalitate fiind ^m ju de 30.000 - 40.000 tubi/mm2
caretransmitduereacătrepulpădacădentinaestec3pusă.

14
 Dentina peritubulari înconjoară peretele camliculului, iar ^mtp două
unităti metabolice se găseşte dentina intemibulariL, aceasta rezultând din
minemlizarea materialului maticeal secretat de odontoblaşti. Prin prisma
structurii dentina este considerată principalul suport al dintelui şi este d
doflea ţesm ca duritate din organism după smalt. Ea are o culoare alb-gălbuie
cu o compozitie chimică complexă. Astfel, 70% rprezimă componenta
minerală şi acelularii (sămri de calciu sub fomă de cristale de hidroxiapatită)

şi 30% componentă organică (fibre de colagen şi glicozamino9icani) şi apă.

Producerea dentinei (dentinogeneza) se realizx3ază ^m două etape:
dpimerea predentinei şi minemlizaDea. Odontoblastele secretă substanţele

proteice care fomează predentina. Îh acest comext putem afima că această

etapă coincide cu etapa fimctională a odontoblastului în caie acesta
sintetizează şi secietă precusori tramei organice. Predentina se dq)une h
jurul fibrelor Tomes şi a fibielor colagene, delimitând canalicule dmtinale.
Canaliculii dentimli apar ^m secti`mi de fomă rot`mdă a căror diametni
diminuă pe măsuă ce se îndepăr€ează de pulpă datorită mineralizării

piogresive conditionată la rândii-i de parametrii fizioloSci sau reactionali,

prec`m şi de numeroase stări patolo9ce. Canalic`ilii deDtinali parc`pg
dentina de la pulpă la jonctiunea amelo den:timtă şi conÂn prelimSrea
citoplasmatică - fibra Tomes. Canaliculii dm:tinali s`mt legaS întne ei prin
cmaliculi secundari. Minemlizarea se realizează multicentic, rezultÂnd mai
multe focare sftice, care ulterior confluează.
Ea se produce prin dep`mere continuă şi progpesi`ti de s`bstanţe
anorganice pe componenta organică affl ^m flza secretorie cât şi ^m cea de
maturatie, aşpecte caie se derdează prim-im pmces complex ^me care
scădfm proteinelor.Această scădere nu este altceva decât o pieodeoe
selecti`Ă ^m corelaSe directă cu elememtele minemle. lA Început, valoaDea

15
 componentei minerale este ^m ju de 30%, pentru ca ti" această vdoaie să
ajungăla95-960/o.
Cementul şi ligamentul alveolo-den:tar se dezvoltă din sacul dentar.
Dentina radiculari induoe fomarea omentului care se realizează după
modalitatea mei osificări endoconjunctive. Porpunea sacului demar aflată în
contact cti dentina va diferentia cementul. În timp ce potiunea exterioară va

gmera ligammtul dveolodemr. Astfel, prin disparitia tecii epiteliale

peretele extem al rădăcinii rămâne Îh contact direct cu sacul folicular format
din fibroblaşti şi substmţă fimdamentală bine vascularizată. Suprafaţa
dentimră a rădăcinii exercită im efect de tropism asupra fibroblaştilor, iar

prin aflimil lor se constituie un strat matriceal granulos având o temmă fină,
fibroasă care se mineralizează deptat formând cementul acelular. Grosimca
sa este redusă În treimea coronam a rădăcinii st va creşte progpsiv ^m directie
apicală. Cmenbil acelular se depme primd prin apozitie şi aooperă dentina
radiculară pe ^mdeaga supraffiţă. El prezintă pe sectiime numemase stiafiuiiii

perpcmdiculare pe suprafiţa externă care corespund traiectelor de inserfie ale

fibielor peridontale. Cememtul aceldar (fibrilal) tipsit de celule dişp`me de
n`mc"se canalicule fine cti aşpect radiar care asiguă desfişuaDea
p"eselor metabolice. Cmentul celular se află situat la periftria oememlui
acelular fiind lcmlizat predominant În zoma apicală a rădăcinii. I,a nivelul lui
se evidgntiează nmemase şpatii lac`mare orientate pamlel cu svprafap,
şpatii ^m care se află celulele şpecializde (cementoblaste aflate În difrite fiLze
evolutive) în formrea nricei orgmice a cement`]lui. ±ele sumt
Prevăz`Ite cU mmeroase Preiungiri CanaiicuiaDe Prin Cane Comunică CU
lactumle ve*ine.
Cementul^mdplineşteofimctiemecanicăficandpareedintr-`msistem
care leagă dintele de alveolă, iar împre`mă cu osul alveolm participă la
mcmtine(m spatiului periodontal. Din punct de vedeoe fiziolotic, rolul

16
 cementului este de a foima noi strat`ri (cement de neofomatie) ^m situafii de
resorbtie.
Acest aspect este posibfl şi caracteristic prin struct`irarea şi
organizarea fibrelor de colagm fixate întm matrice organică rezultată prin

polimerizarea mucopolizaharidelor.
Formarea rădăcinii cuprinde procese complexe precum
dentinogeneza, cementogeneza, fomarea desmodonţiului, fomarea

procesului alveolar, etc. În momentul în care dimensiunm finală a coroanei

este corespunzătoare, iar straturile de smalţ şi dentină au o grosime
suficientă, epiteliul adamantin intem şi extem se acolează penmi a foma un
manşon tisular care se adânceşte în ţes`ft conjunctiv, după caoe se cutează
încercând să înglobeze papila mezenchimatoasă pentm a delimita un teritoriu

pulpar propriu izolat topografic de sacul folicular.

Acest manşon este cunoscut sub denumimea de teaca lui Hertwig şi

persistă pe toată dura:ta fomării rădăcinii chiaD dacă ^işi reduce tieptat
calibrul. Ia rândul ei ea ocupă difrit porţiunea rădăcinii ^m fimcţie de
camcterele histolorice, fimctionale saii prin situafia ^m care se află, iaD din
acest motiv o regăsim sub fbrtnă de teacă diafiagmatică care tapetează
foramenul apical şi teaca propriu-zisă care este partea apHcată pe peretele
extem al rădăcinii.
Rădăcina este subtiată spre ape3[ la nivelul căruia se află uul s" mai
multe orificii prin caie trece pachetul vasculo-nervos şi caie se meşte la
nivelul pulpei dentare. Dinff pot fi mono sau pluriradiculari, iar locu la care
rădăcina pluriradicularilor se despar€e se numep fiircaţie a}ifimţie,
trifimafie). Formarea rădăcinilor unui dinte pluriradicular se expncă printro
expansime axială şi oentripetă a tecii qpiteliale care ^mparte lonritudinal

papila. În timpul diferentierii epitem subcoromr (teaca Hertwrig) emite 2-3

17
 prehmSri care cresc şi se dirijează şpre a întâlni şi foma o teacă pemtni
fie- rădăcină.
Peridontul este format din ansamblul ţesut`rilor caie se află în spatiul
dintredimeşiperetelealveDlar.Încomponemţaluiintrăţes`nconjmctiv,vase
sanguine şi elemente nervoase. h acest nivel există o multit`idine de
flscicule ligamentare fomate din fibre de colagen cu oriSne ^m fibrele
Shapey din ccment şi ^m peretele alveolar. Aceste făscicule au orientări
difrite detemimte de forfele care se exercită asupm dintelui, Îh general
orientarea lor este oblică atât pe s`prafiţa oememt`ilui cât şi a peretelui
alveolar. Rolul major al acestora este acela că unele fiscicule ligamentare
unesc cementul cti ţes`ftul Snrival şi cu corticala alveolari extem4 altele fac
legăt`m îme cememtul a doi dinti ve€ini şi trec pe deasupm crestei alveolare
interdentare, în timp ce altele unesc oemeo:td cu corticala alveolară internă
a.isovschi C.C., Mclăuş, V.,1997).
În:tre făsciculele ligamemtare se află elememe celulare repiezen"e de
fibrocite, celule mezenchimle tinere, cementoblaşti, osteoblaşti precim şi
resturi de celule epiteliale.
Ahcola rpreziDtă o portiime din osul marih cpe îmbracă dintele la
prifiria peridonÂulri. Ea c`prinde rădăcina dintelui până ^m peStmea
coletiilui, iaD cu vârsta se produoe retmgerea alveolei reducându-se tpepoat st
ari@ mdiculară.

PereGele ahreola[ este fomd din ţes`b osos de tip haversian cme pe
marrinca corticalti are aşpect lmelar. Chil marilar, mai des pareea sa
alveolară prezintă o dnaie plastici"e biolodcă Şi fimctiomlă aceasta
uaducGndu-se printm mmiem omtinuă (apozitie şi resobtie) ca o
consecinţă a creştii marihelor, a enptid şi a dişpozitiei dintilor precim şi
a solicitărilor fimctionale ale ţes`milui osos.

18
 Dezvoltarea dintelui cuprinde, ^in principiu următoamle secvcnţe:

primordiul epiteual induce fomaiea primordiului mezenchimoconjunctiv,

iar prezenţa adamantoblastelor induce aparitia odontoblastelor, dentina
coronară este prima substanţă dură elaborată, prezenţa ei inducând elaborarea

şi dep`merea smalţului; dezvoltarea şi creştenea rădăcinii are loc numai după

ce coroana este complet edificată. În dezvoltarea rădăcinii se petrec
umătoarele procese: tezvoltarea tecii epiteliale (descrisă de Hertwrig), prin
fiizionam membranelor epiteliale (extemă şi intemă) la nivelul viitorului
colet dentar, regiune denumită zonă refle€tată; la nivelul zonei reflectate se

produc importante prolifriri celulare. Celulele epiteliale profferate coboară

de-alungulpapileidentarerealizândoteacăepitelialăq6ft`rig)cedetemină
diferenţieiea odontoblastelor care elabopează dentim radiculară; pre2mţa
dentinei radiculare induce foimarea cemeiitului.

1.1. EHUPŢLA DINŢILOR

Eruptia dinfflor se produce datorită alungirii rădăoinii dinfflor şi

datorită unor p">ese ce aii loc la nivelul mrilarelor şi alvc®lelor, precm:
retmctia marginilor alveoleLor; proliferapea osteoblastelor ^m fimdul
alveolelor; actiimea distructivă a osteoclastelor.
Dinţii ^m eruptie străbat ţesunirile moi „distugându-le"cu ajutorul
unorenzimedemonoliticeelaboratedeceluleleepitemuideprotectie.
Mineralizamsaumaturatiadenta[ăsedesftşoarăpeoperioadălmgă
de timp caie cprinde trei etape importmte (Aril L., 1962; Avery L.B.,
1966).

Înprimaetapănumităşiet?padedebmseconstatăprimevidemtiere
a cdcifierii la nivelul cuşpizilor reşpectiv a m'gnilor incizde. În această

19
 etapă aie lcx} pentni dii]:ti temporari încp`it`il mineralizării ^m şpecial penmi
dinffi care enp primii: cminii şi incisivfi centrali.
A doua etapă este mmită etapa de fomare compleffi a coroanei, de
fipt, coroana didtilor deciduali este contu" şi formaffi ^riainte de a 15-a zi
de la naştere, izzr cea a dinflor pemanmti se fomează ^intre a 12-a săp€ămÂnă

şi a 3-a lună. Etapa a treia de fomare a rădăcinii se continuă timp de câteva

luni dipă eruptie. Rădăcinile se vor forma dipă eruptie ^mtr-`m interval de 1;
6 luni la im an de la erptie. Demarcatia Îbm mineralizarea inmterihă şi
extmrină poate fi obser`" la nivelul liniei neonatale, evidentă la dinGi
temporali.

EmpGa dinqor de€idmli

I,a mştere, dinfii temporari sau deciduali, mmiti impiopriu „dinti de

lapte", s`m pr* ^m alveole, dm perforarEa muooasei SnSvde va avea loc
doar la `ffi de 3 st"âni. Stmt posibfle, dar rare situatiile h cane căţeii
pot prezm:ta la naşsere 2 sa]i chri 4 canini eriqfi În aoest caz voibim de
dinpi nmatali Q4clean JW., 1979; Moggazi JP., Myab?yashi T., 1991).
Femmeml de cm"e are ca rezul" fomarea dcnffiei de lapoe st a
fomulei dentgue a diDtilor de lq*e.
Ptmolaml 1 se găseşte ^m alveol4 dar mi enpe până la vârsta de 4-5
luri. Ceilalti prmolari enp întie a 4`a S a 6-a sqmaziă. Molarii m simt
Încă er`pti. I,e diDtii tmpori suprafiiţa acluzalL reşpectiv marginca
incizalăseniveleazăprc"ce,ridăcirileseresorbprinrizaliză.iarpesttri]ede
coroană rămase sunt epuLzate de dintii pemameq:S (Amall L., 1961 ; Cocârlă
E.' 1992).

Riznliza este tm pDoc® fiziolodc care apaDe cu caeew saptămâni

Înainteaperioadtideînloc`rire.SeconsidenăcăîDprodu-eiparticipădoi

20
 factori. Primul fictor este rEprezentat de dimele pemement ^m eriptie, caie

prin presiunile exercitate detennină o difritiere a ţesutului mezenchimal,

pericomnar cu aparitia de celule cu rol clastc (osteoclaste, cementoclaste)
care produc liza ţesuturilor ve€ine, inclusiv a rădăcinilor dinţflor tmpomri

Qmge A., Iflusen N., Tracy R., Allied E., 1990; Gherman R., 1991).
Al doflea ffictor deteminant al rizdizei este pulpa dintelui tempomr,
caie contibuie la aii€oresorbtie, odontoblaştii fiind disociati de elemente
fibrilare.
Procesul debutează pe siipmfaţa caie vine ^m contact cu dintele

pemenent şi rădăcina dispare complet, coroana mentinându-se ^m fiml doar

prin fiscicule ligamentare cu traiect de la colet şpre ţesutul ginSval, cât Şi
prin ţesutul de resorbtie care pătnmde în camera pulpară. Alteori resorbţia nu
este tmifomă şi se mai păstrază zone sau fiagmeme neresorbite (Gheman
R,1991; Mclcm JW.,1979).
Astfel incisi`rii pemmenti aii o pozitie imtramarilaBă mai orală fiţă de
cei temporari. Ertptia lor are loc printrLo d?lasaDe ÎbaiDte şi ^m jos la maxilar

şi ^riainte şi în sus la mandibulă, cem oe fice ca rădăcinile din:Slor tempmri

să fie iesorbite dinşpm oml spre vestibulm. Dintii pcmmenti se vor situa
astfel ^m afira celor tmporarig lărrid astfbl perimetml arcadei. Aneori
rizalri nu se produce şi ei vor erupe oml fipă de dinfi tempomri, apărând aşa
mmita ocluzie dublă (Cocârlă, E.,1992; Gafir M.. 1999; Ghemm R, 1991).

Emptia dhtilor pemanenG

Înla"iim dintilor de lapte se datorează proceselor osteolitice şi de

resorbtie osoasă Orodus de osteoclaste), iar pe de altă pa]m dismgerii
cementului prin actiunea cememtoclastelor. Rădăcina se atrofiază prin

21
compresiunea exercitată de dinffi sucoedenft iar coromele se resorb partial,
devin mobile şi cad.
Dintele sucoeden:t se dezvoltă Întro alveolă proprie ce fi]zionează cu
dveola dintelui de lapte ce ti coresp`mde.
Înlocuineadinfflordelaptearecarezultatapritiadentitieipemanente

şi fomarea fomulti dentme pentru dentitia pemanentă. Ea se face diferit de

la o şpecie la alta. Astfel, la cabaline, schimbarea denfitiei se eftctuează după
cm mează:
Schimbanea dentitiei deciduale cu cea definitivă la câine are loc ^dme
luna a 4-a şi a 7-a. hcisivii se schimbă astfel: la 4 luni apar lăturaşii, la 4,5
luni se Înlocuiesc mijlocaşii tmporari cu cei definitivi, iar la 5 luni stmt
Înlocui cleştii. Astfel eriptia incisivilor definitivi Înoepe la 4 luni şi se
eemină la 5 luni. Caninii definitivi încep să se schiribe de la vârsta de 4,5
luni până la 71uni Qage A., IAusen N, Tracy R.. Allred E., 1990).
Hemolarii definitivi enp Îhde 5 şi 6 lmi, cu excşptia prmolarului 1
cane erupe înffe 4 şi 5 hmi. Molarii erip astfel: M 1 îbtre 4 st 5 l`mi, M2 între
4 şi 6 limi, im hc ÎntDe 6 st 7 ltmi QÂge A, Imsen N, Tmqy R, Allred E.,
1990; Gheman R, 1991 ; Morgan JP. Myabayafli T.,1991).
Datrită f"lti că dinffi s`" gr`p* dipă pozitie şi fimă ti putm
încadra îmLo fomiilă dmtaR, şpecifică fiecărri şpecii.
Prescurtările grupurilor de dhti s`m `măsoamle: I - intisiv, C -
canin, P - prmolar, M - molar. h r`megătoare, incisivii au următomele
demmiri de la mijloc Şpre mmgine: cleşti. primii mijlocast secunzii
mijlocaşi şi lăt`mst (fig.1.).

22
 Fig.1. Denumirea incisivilor la rumegătoaDe

awom R. st col, 2ool)

Pentni a ^mţelege mai uşor mecanismele şi regulile stomatoloSei

veterinare este nccesar să precizăm o mumită teminologie dentaH:
Rostral/mezial - spie partea anterioară a cavitătii bucale
Caudal/distal - pie partea posterioară a cavitătii bucale
Lingual - partea dintelui cee mai apropiaeă de limbă
Palatinal - panea dintelui cea mai aprophtă de palat
Labid - partea dintelri cea mai apropiată de buză
Bucal - partea dintelui cea mai apropiată de obmz
Apical - ^m legătuă cu apexul ridăcinii
Ocluzal-^mlegăt`"cus`pmfiţatrittmtăadintelui
Coronal - ^m legăt`Dă cu comana dimelui

1.2. V:ASCULARIZ^:ŢIA DENTIŢml

Este deosebit de importmtă şi se realizează de căbe ramurile

colatemle orale a arterei maxilare intme care prin calibn)l ei - este
considerată o continuare a arlerei carotide exteme a'opovici. 1. şi col., 1994).

23
 Artera alveolomandibulariă se detaşează la rivelul primei infexi`mi a
maxilarei inteme, trece apoi printre muşchii pterigoidieni şi pătninde prin

gauia mandibulară ^m conductul intraosos pe care îl sdăbate, iar apoi emite

ramuri penm molari. Înainte de a ajunge la nivelul găurii mentale emite
ramri şi pentni incisivi şi canini a'aştea E., şi col., 1996, Predoi G., şi col.,
2001). Datorită ramurilor ei destinate arcadei mandibulare, artera
alveolomandibulară mai este cunoscută şi sub denumirea de arteră dentari
infrioară.
Ar€era dveolomaxilară sau areem dentari superioară este tot o
colaterală orală a arterei maxilară intemă. Ifl nivelul hiatusului maxilaD prin

gaura maxilară ea pătnmde ^m conductul dentar superior `mde este ^msotită de

mmura maxilară a trigemenului şi emite ramuri pentr`i incisi`rii s`periori,
canini şi molari. Părăseşte apoi conductul intraosos prin gaura infiori>itală
teminându-se prin fine ramri pe ftţa laterală a aripilor nasului.
Sistemul venos este rEprezentat de venele alveolomandibulară şi
alveolomaxilari, satelite sm3relor omonime care descarcă sângele de la
nivelul arcadelor demtare.

1.3. INER:yA;:ŢIA DEI`ITIŢIEI

hervatia dentitiei este realizată de peredea a V-a de neri cranieni

(nervul trigemen) prin ram`rile sale, nervii maxilari st mandibulari. Nervul
maxilar este cc3 mi voluminoasă ramuri a nervului trigemegL aDe o
componcmţă pu senzitivă " se împarte ^m două ramuri; nervul
ptrigopalatin şi nervul dentaD superior saii alveolomaxilar. Nenrul
alveolomaxilm se găseşte în conductul osos al maxilei, emite ramuri
alveolare maxilare aborale şi medii care vor inerva senzitiv molarii şi

premolarii de pe arcada superioari, iamtri alveolare maxilaoe orde, cane

24
stnăbat prin conducte proprii şpongioasa mxilei şi a osului incisiv pentni a se
temina la nivelul premolarilor, caninilor şi incisivnor. Pe ^mtregul traiect
emite şi ramuri senzitive gingivale.
Nervul alveolomandibular sau nervul dentar infrior inervează
senzitiv prin ramurile sale dentiţia de pe arcada mandibulană. Acest nerv
străbate conductul intraosos d mandibulei şi îl părăseşte prin gaura metală
după care se va numi nerv mental (mentonier). În traiect`il său intraosos acest
nerv emite ramuri molare, alveolare şi mijlocii pentni molarii şi premolarii
infriori precLm şi ramuri rostrale care sdăbat coipul mandibulei prin canale

proprii pentm a se distibui incisivilor şi caninilor. Atât vasele sangvine

(artere, vene) cât şi filetele nervoase pătnmd ^m camera pulpară pe la nivelul
orificiului radicular situat ^m apex.

1.4. SISTEMUL INTERNAŢIONAL DE NOTARE ŞI

IDENTIFICARE A DINŢILOR LA ANIMAI,E
(SISTEMUL TRIADAN MODIHUD

Până ^m prezent s-au utilizat diveise metode pemtni nomenclatura

dentitiei definitive şi deciduale ^m special la câine. În piezent se tilizează
nomenclatura Triadan modificată care coreşpunde cel mai bine unei descriptii

Sistemul Triadan modificat (fig.2;3;4) fomat din trei ciffe pentni

ficx}aie dinte în parte, are la bază ^mpărima arcadei dentare superioare şi
infrioare ^m pami sfri]ri ®rima cifiă):
1. Superior drept (notat 1, pentni dentitia peimanentă, respectiv 5,

pentru dentitia de lqpte)

2. Superior stâng (notat 2, reşpectiv 6, pentm dentitia de lapte)
3. Inferior stâng (notat 3, respectiv 7, pentni dentitia de lapte)

25
 4. Infrior drEpt (notat 4, reşpectiv 8, pentni dentitia de lapte)

Upper Jaw

R'gh' lo'm'
Cbexl`dtMls

8
`..::,=tş.`t::``
Lower Jaw

Fig. 2. Sistemul Triadan modificat

A doua şi a treia ciffi notează pozitia dintelui pe sftrtul reşpectiv.

Numărarea Începe întotdeauna de la linia mediană.

5i.:;-;!, 'masoni;| ±-.7 mdsan Lefi.

Ri g!? t Lefl
::.-.`----::-::ţi---:>-:.:iii::.-.'-`:'.

Fig. 3. Sistemul Triadan de notare a dintilor

Oa caine)

26
 IncisiviicmtralisuntnotaS^mtotdeaunaau01,următoricu02,03
Caninii smt notaţi Întotdeama cu 04
Prmolarii de la 05 h 08, ultimul premolar întotdeauna cu OS
Primul molar ^mtotdeauna cu 09 umătorii cu 10 şi 11
.`` j,.i indcoDş=t6!129oz::=,?rlnau" Lgr,
L';cpe,-

Pr"O',r81

/
-_,1-rik-

Malar `

pr-d".<-,_`

Cmm, --

Î;g;:::'r lncGm

Fig. 4. Sistemul Triadm de notare a dintilor

Oapisică)

1.S. ASPECTE MORFOIJ}GICE ŞI ANATOMCE

AIEDnvŢILORIAAN"ALE

Dintele Împre`mă cii paratul săii de s`)Ştinere, constituie o unitate

morfolotică Şi fimctională numită odonbm Odomonul rprezintă complexuL
morfi)loSc şi fimctional, fomat din dinti, portimea de os alveolar ce
^mconjoară rădăcim dintelui şi conbutul ŞpaSului periodoqtal.

Dintele este alcătuit dintro pafte dtHă, prezentată de smalţ, dentinL

cement, şi o paree moale qprezmtată de pulpa dentară. În intrioml său

27
 dintele ^inchide o cavitate denumită spatiu endodontic, alcătuită din camera

pulpară, la nivelul coroanei şi canalele radiculare, la nivelul rădăcinii.

Spatiul endodontic este ocupat de pulpă dentari care se contimiă la
nivelul vârfiilui rădăcinii cu ţes`iturile parodonţiului apical, prin intemediul
unui orificiu de comunicare, foramenul apical (fig.5). Spaăul endodontic este
^mconjumt de dentină Deîntrerupt, de la coroană până la foramenul apical.

Dentina este acoperită la nivelul coroanei de smalţ şi la nivelul rădăcinii de

cment.

•=®,®al,a

Radecilt®

Fig. 5. Aşpectul anatomic al dintelui

(scctime londtudinală)

15.1. Parodontiul

Pa"onpul c`rinde totalitatea ţesutLrilor care contibuie la fixanea

dintelui ^m alveolă, lucrti pentni caie a fost nunrit „qpapatul de susţinere" a
dintelui.

28
 Din p`mct de vedere fimctional, dintele nu poate fi privit separat de
complexul fomaţiunilor înconjurătoare, care constit`rie aparatul său de
sustinere şi sunt cuprinse sub numele comun de paradontiu
Aceste structuri caie alcătuiesc paradontiul provin din sacul
foliculului dentar şi sunt: cementul, procesul alveolaD, periodontul şi ginria.
Cementul şi procesul alveolaD constituie „paradonţiul duF', iar periodontul şi

Sngia „paradonţiul moale". Din punct de vedere fimctioml cementul apartine

parodontiului, deşi morfologic face parte din dinte. Periodontul
®eriodontium sau desmodontium) sau ligamemtul dveolodentar suşpendă
dintele ^m dveolă, constituind principalul său element de fixare. El ocupă

şpaţiul ^mgust (0,1 - 0,3 mm) dintre alveoLă şi rădăcină, numit spaţiu
periodontal. Pe lângă această fimcţie statico-dinamică menită să asigure
stabilitatea dintelui ^m alveolă periodonttil mai îndeplineşte fimctiile de

geneză a cementului şi a osului alveolar, precum şi de recepţie senzitivă.

Functia staticodimmică a periodontului este asigurată prin stnictura

şi directia fibrelor care îl alcătuiesc. Acestea se implamtează ^m cement şi În

osul alveolaD şi sunt gnpate în făscicule orientate în felurite directii la nivelul
rădăcinii, ^m raport cu mişcările dintelui.
Fibrele sunt de nat`ri colagenă, inextensibile. Aparenta elasticitaoe a
ligamentului alveolodentar se datorează făptului că fibrele sale au un traiect
ondulat ^m stare de repaus, şi vor fi ^mtinse sub actiunea forfelor mecanice care
solicită dintele. Fiecare din acestea au rolul lor bine pnecizat în menţimea
dintelui, fomând o unitate morfo-fimctională cape pe parcursul vietii s`ff§ră o
serie de transfomări adaptive.
Boda parodontală atinge progresiv toate elementele parodontiului,
ducând în fiml la pierderea dintelui de pe arcadă. Odată cu ^mdqrirtarea
dintelui dişpaie şi parodontiul mairinal.

29
 Ţesuturile parodontale posedă multiple sisteme de protectie şi
adaptare cum ar fi:
- cheratinizarea epiteliului;
- desc-aDea;
- re^innoirea continuă a legăturii fizicochimice a epiteliului de

joncţiune;
- migrarea celulelor de apărare ^m şanţul gingivodentar;
- remanierea pemanentă a desmodontiului;
- modificări osoase sub fomă de resorbţie şi apoziţie.

Mucoasa bucală - cuprinde mai multe zone cu rol diferit:

- fibro-mucoasa masticatorie compusă din gingie şi mucoasa ce

acoperă palatul du;

- mucoasa ce acoperă faţa dorsală a limbii;
- mucoasa ce acoperărestul cavităţii orale.

Pqodonţiul de îm7eliş (gingia| - este pori:iir\e& de Ebto-"icoasa

niasticatorie care acoperă osul parodontal şi dintii ^m zona cervicală. Ea este
delimitată spre partea coronară a dintilor de către marginea liberă a gingiei

printm marSne festonată, iar ^m direcţia apicală pe o distanţă variabilă, de la

1 la 9 mm, prin linia muco-ginrivală, continuându-se apoi cu mucoasa
mobilă a fimdului de sac alveolo-labial. Spre palat, trec"a se face fără
această demtare. Asemenea, şpre lingual, se continuă cu acelaşi tip de
fibro-mucoasă masticatorie.

1.52. Gingia

Gingia prezintă umătoaiele zone distincte:

- ginria liberă: marSnală şi papilană;
- gingia aderentă sau fixă.

30
 1.5.2.1.Gingia liberi

Gintia marSmlă ^mconjoară coletul dintelui ca o linie festonatil Şi e

cuprinsă întDe marSnea liberă a SnSei şi fimdul şanţului ringivd, care
coreşpunde ^m stare normală jonctiurii smalţcement. Are o grosime de
aproape 1 mm şi fomează peretele mucozal al şanţului SnSvoidentar
(sulcusul gingival) (fig. 6).

mci,lqm

Fig. 6. Sectiune lonritudimlă prin dinte şi aparatul de sustineie

Şanţul rinrivodentar - este `m şpaSu virtual aprins ^mtre Spgia

liberă şi s`prafaţa dintelui ce com`mică cu mediul bucal, iar baza este ^inchisă
^m epiteliul jonctional. Nu toti indivizii fl prezimă. Este mai fiecvent la

nivelul incisivilor şi prmolarilor mandibulari. Prin int"1uoerea unei sonde

boante ţes`itul SnSvd se separi de dinte. Profimzimea acestui şanţ variază
de la 0,5 la 1,8 mm când rinSa este sănătoasă.

31
 1.5.2.2. Gingia o*ati

Ginda ataşată este prelunsnea gn5ei marginale libere şpre mucoasa

alveolară, intim ataşată de os sau cementul radicular, ^mtre şanţul rinrivo-
dentar şi limita muco-gngivală. Această limită muco-gnavală are ca o linie
orizontală ce nu totdeauna este vizibnă şi cu atât mai puţin lingual şi
pdatinal. Această linie delimitată este dată de faptul că SnSa ataşată este
fixată fem pe suportul osos sau cement prin fibre conjunctive, pe când ^m
cotinuarea mucoasei alveolare este de un roşu mai Închis şi aderă mai lax pe
osul subiacent. ÎnăLtimea acestei portiuni Snrivale este variabilă ^m raport cu
zx}na arcadei.

1.S.2.3. Gingia imemdestură

Ginst interdentară sau papilară ocupă şpatid de sub p`mctul de

contact ^ime doi dinti. Papilele intrientare au fomă piramidală mai ascutită
în zona fiiomală şi mai aplafizată În zonele molare. În realitate, există două

papile - `ma vestibulară şi una orală `mite printr-`m col. Ele detmină
aşpectul mai accentuat festond a] ginriei libere. În cazul În care contactul
imerdentar lipseşte datorită Şpatierii dinflor, papila nu există, SnSa fiind
sdâns ataşată de osul intcmediar, având o supraflţă rot`mjită şi netedă.
Culoarea Sptiei sănă:toase este rozooml, `mifomă de la SPSa
ataşată până la coeasta ginSei maarinale. Variază totuS considerabil ^m
fimctie de cantitatea de melanină din ţesuturi, de grosimea qpiteliului, de

gradul de kerrinizare şi de vascularizafia ţesdilui conjunctiv. Adesea este

albastru-^mchis sau brună la animalele cu pielea închisă. C`iloarea SnSei este

32
mai palidă, chiar uşor albicioasă ^m zonele de hiperkeratoză, rezultatul
reactiei făţă de impactul alimentar traumatizant.
Aspectul clinic nomal d Sntiei este de culoare roz pal, netedă ^m
zona marSnală şi uneori granitată, cu aspect de „coajă de portocală", ^m

porţiunea ataşată. Creşterile de volum de Snriei sunt semne sigue aLe unei
ginrivopatii. Aceste manifestări par legate de hipertrofia sau hiperplazia
stgiei.
Contunil depinde ^m mare parte de foma dintilor şi de aliniamentul
lor pe arcadă. În general, ginSa ^mconjoară dintele urmând un traseu festonat.
Consistenţa este femă şi elastică fiind bine ataşată pe dinte şi os. I.a
aceasta contribuie ^m maDe măsură fibrele SnSvale.
Textura prezintă aspectul granitat care e vizibn pe faţa vestibulară şi
numai uneori palatinal sau lingual. Acest aşpect dişpare ^m jurul `mor

ginrivopatii şi poate să ieapară după tratament.

153. Aspecte microscopice ale gingiei nomale

Ginria este compusă dintr-`m corion conjunctiv acoperit de `m

q)iteliu pavimentos stratificat.

1. Fpi.e/7.zf/ -prezintă trei zone diferite:
- epiteliul bucal care vine ^m contact cu mediul bucal;
• epiteliul sulcusului care tapetează peretele e)nem al şanţului

strivd;
• q]iteliul de jonctiune, care stabileşte contactul între ginrie şi dinte

(fig.7).

33
 Fig.7. Epiteliul dejoncţiune:
jep.dejonctiune;e-gingia;c-cement;d-dentim;g-lig.gingival

Epiteliul gingival este multistratificat, pavimentos, keratinizat şi

trimite ^m corion o serie de diritaqi (dititaţii acantozice) care pămmd profimd
sau mai puţin profimd ^m ţesmil conjunctiv subiacent. Pe de altă pard;
corionul trimite şi el prelunSri între aoeste diStatii, denumite papfle
conjmctive. Din aceste ^imppămmderi rezultă o rezistenţă crescim la
solicitări.
Celulele epiteliale sunt dişpuse în mai multe stmri:
- stratul bazal:
- sdmşpinos;
- sti"grmular;
- stratul cornos.

Din profimzime, de la contactul cu corionul, se găseste stmtul bazal

sau gerrimtiv, constituit dim-im singur rând de celule de fomă cilindrică
saii cuboidală, ^m contact direct cu membrana bazală, care le separă de oorion.
Celulele epiteliale sunt capabile a se diiriza prin mitoză şi produc
^rilocuirea numănilui de celule descuamate, cu păstrarea grosimii constante a

34
epitenului. Viaţa unei celule este de aproximativ o lună de zile. Pe măsură ce
apar celule noi, prin diviziune, cele mai vechi traversează celelalte strattri şi
se elimină la suprafăţă prin descuamare.
În fimcţie de zona de mucoasă şi starea mucoasei, mitoza poate fi
accelerată. Limitanta bazală de aproximativ 1 im grosime, conţine hidrati de
carbon (glico-proteine), ceea ce face ca să răspundă pozitiv la coloratia PAS

(coloratia SchifD.
Ea este pemeabilă pentni fluide, dar nu şi pentru particule solide.
Celulele epiteliale sunt şi ele ^mconjurate cu o substanţă extracelulară care
conţine complexe polizaharide-proteine.
Dacă ^m microscopia fotonică membiana bazală apaie ca o entitate, ^m
microscopia electronică se poate vedea imediat sub celulele bazale un spatiu
electron - clar de aproximativ 400 Â grosime, denumit larina lucida, iu sub
acesta un şpaţiu electron - dens de aceeaşi grosime denumit lamim densa. De
la acesta din uimă pleacă ,fl evantai" Şpre ţesutul conjimctiv subiacent fibre
conjunctive numite ancoraj, de aproximativ 1 milimicron lungime.
Membrana celulelor bazale prezintă din lm ^m lcx) m mie mmăr de ^mgroşări
elex;tDodense numite hemidesmozomi, cu rol în fixarea q]iteliului de
membrana subiacentă. Hemidesmozomii ^mpreună cu tonofibrilele, care

plecând de la aceştia intră în citoplasma celulelor, realizează legătura dime

celule. Stratul bazal ^işi păstrează număn)l de celule constant.
Spatiul spinos - este constituit din 10 - 20 iânduri de celule poliedrice
mai mari, care prezintă unele prel`mSri protoplasmatice asemănătoare `mor
spini. Celulele sut fixate unele de dtele prin numeroşi „desmozomi"

®erechi de hemidesmozomi) aflaţi ^mtre prelungirile protoplasmatice.

Desmozomul e constituit din doi hemidesmozomi separati printr-un
spatiu conţinând o substanţă granulaD electrodensă. În plus, cuprinde o foiţă
ritemă mai ^mgroşată a membranei plasmatice şi plăcile de mcoraj constituite

35
dintr-un material fibrilar şi granulaD citoplasmatic. Prin:tre celulele Şpinoase
se află `meori melanocite cane produc pigmentul melanic, dând aspectul de
culoare modificat spre cenuşiu ^mchis. Aceste celule nu prezintă nici
hemidesmozomi, nici tonofi]amente.
Celulele stratului şpinos migrează de la stratul bazal Şpre suprafiţa
epitelială şi suftră o serie de modificări. De la stratul bazal până la cel

granulos, n`măn)l de tonofilamente şi desmozomi creşte progresiv, iar

organele celulare (mitocondrii, reticulii endoplasmatici, dictiomii aparatului
Golgi) diminuă treptat.
Stratul gmnulos - cu celule mai turtite dispuse pe două - trei rânduri,

prezintă trepta:t gramule de keratohialină şi de glicogen.

Stratul comos - prezintă celule plate Încărcate cu kemtohialină ^m care
ansamblul aparatului de sinteză proteică şi de productie de enzime, adică
nucleul, mitocondriile, reticulul endoplasmatic şi qparatul Gold au dişpărut

prin disdugere enzimatică.

Celulele parakeratini2ate mai contin rest`ri de nucleu Keratinizarea
este considerafl mai mult tm proces de degenerescenţă. Aceste celule se
detaşează apoi de pe suprafiţa tisulari. Spre deosebire de qpiteliul
fibmmucoasei bucale, epitetiul de acoperire nu pmzintă stmt poros. Toate
strat`rile prezintă celule nucleate.
Epiteliul bucal este fomat din 90% celule care produc keratină, dar
mai există şi `m număr de celule, melmocite, cu rol ^in modificarea culorii

ginriei, celule Lm8herhans, cu rol ^m qpărarea imună şi celule atipice.

1.5.4. Vascu]arizaţia parodontiului

Vascularizatia provine din artera demtariL şi ramuri din arsm maxilară

intemă care dau ramificatii şpre diDte (ar€eriola dentară) (fig.8). Ele se

36
ramifică la rândul lor dând arteriole care intil prin orificiul apical ^m dinte şi
mmuri cătpe osul sqptal (arteriole intraseptale) care, cu ramificaţiile terminale

pămmd prin orificme laminei dim Şi ajung ^m Şpatiul desmodontal (mmri

perforante).
---- ``-, . ' - I

c-,-,
-L-.--

.',` ,-- H-

Fig. 8. Vascularizatia parodontiultri

Aici, în desmodontiu ele se anastomozează cu vasele din zona apicală

a desmodontiului, derivate ^riainte ca arteriola să intre ^m canald radic`ilm

prin orificiul apical.

Parodontiul este vascularizat prin 3 surse:
1. mai importante stmt arteriolele stpmperiostale care provin din
areerele mentoniere, sublingule, bucale, faciale, palrie superioare,
suborbitare. Nu fiecare arteră irigă un tgritoriu bine definit, ci există
numemase amstomoze între ele, realizând din această vastă reţea o `mi"e de
irigatie. Aceste arteriole ajung ^m l`mgul feţelor vestibulare şi orale de osului
aLveolar şi timit capilare ^m corionul mucoasei, şpie supmfiţa anterioană a

Snriei, între diritaSile epiteliale ®lexul subq]itelial). Alte ramificatii trec

prin osul dveolu şi prin lamina cribifomă şpre desmodontiu

37
 2. vasele desmodontale ajung şpre Snrie, anastomozându-se cu alte
vase ^m zona şanţ`ihi Sngival.
3. arteriolele intraseptale cane vin din septul interdentar, se
anastomozează cu vase din desmodonţiu, cu capilare din zona şanţului

ginrival şi cu dtele care se află ^m lungul crestei osului alveolar.

Sub epiteliu se află deci, un bogat plex ce fomează spre epiteliu rişte
bucle, asemănătoane cu agrafele de păr.Buclele se pot uni Între ele. Un plex
capilar se află şi ^m conjunctivul de sub q)iteliul de jonctiune, nmit plex
dentoSngival dar fără prezenţa acelor anse capilare. Ramurile acestui plex au
diametnil de 40 milimicroni, deci mult mai voluminoase decât cele de

plexului subepitelial care aie diametml de 7 milimicroni.

Mai există în Snrie capilare aplatiza:te, caie constituie o rezervă

pentni situaţii ^m care circulatia cmşte ca umaie a `mei iradiaSi.

1.5.5. ŢesDtt[I conjunctiv (corionul)

Partea predominantă a SnSei este reprezentată de ţesutul conjunctiv.

Principalii săi constituicmti sunt:
aL fibre colagene - care r"zintă aproximativ 60% din
vol-;
b. vasele, nerii şi substanţa fimdamentală - cane ocupă 35%
din volm.
c. fibroblaştii şi alte celule - care ocupă 5% din volum;
Fibrele simt produse de către fibroblaşti, ele putând fi gmpate ^m pa)ni
categori:
Ff.6re co/agene - sunt cele care predomină ^m ţesutul conjunctiv
• gingim si ^m ^mtreg parodontiul. Molecula de colagen numită tnopocolagen

este eognusă din acizi aminati (aproximafiv 1000); prinde aceştia amintim

38
glicina, hidroxipolina şi hidroxilizina. Sinteza topooolagenului se ficx3 ^m
interiorul fibroblastului. Polimerizarea moleculelor de tropocolagen aie loc
^riafira celulei; se agregă lonătudiml mi ^ritâi, fomÂnd protofibrile care

apoi se agregă paralel formând fibre de colagen, ce prezintă sriatiuni

periodice. Cementoblaştii şi osteoblaştii pot produce şi ei colagen. Deşi

fibrele de colagen sunt dişpuse ^m general neregulat, putem să distingem şi
unele fibre grupate, cu orientare precisă, asigurând emeticitatea şpatiului
d-odontal.
Fi.6re dG ren.ee&/i.hd - sunt mai` nume(oase ^m apropierea membranei
bazale şi ^m jun)l vaselor sanguine, deci la interferenţa epiteliu-ţes`ft
conjmctiv.
Fz.bre db oxfţ8/a» - ce sunt prezente În toate ţesuturile conj`mctive, în
desmodontiu. paralel cu axul dintelui. F`mctia acestora nu este ^mcă bine
cmoscută.
F].bre eĂas#.ce - prezente ^m SnSe şi desmodontiu, dar nmai În
asociere cu vasele sanguine; au rol ^m mortizarea Şocurilor.
Sef6stgtţa jmdbmen!iaĂG /hdjcea) - este mediul ^m care s`m
continide celulele, fibrele, vasele şi nerii prin care circulă apa, electroliti,
metaboliti, etc. Ea este produsă de căde fibioblaşti În cea mai maDe parse şi
unii constituenti de către mastocite. Alte componente prwin din sânge.
Principaiii constituen ri ţesutuiui conj`mctiv s`mt macromoiecuieie
de pioteine - polizaharide Gmteodicani şi glicopmteine). Proteoglicanii pot
conţine gnpări sulfidate (cmndioitin-sulfinil), În timp cx} glicoproteinele sunt
nesuffi"e (dcid hialmnic).
Vâscozitatea s`)bstanţei fimdmeDtale depinde de gradul de

polimerizare sau depolimeri2are a acestor mucopolizaharide. Vâscozitatm

crescută constituie o piedică în calea invaziei microbicme. Actium

39
 depolimerizantă a unor enzime ca hialtmnidaza, duoe la scădemea vâscozitătii

pemîţând creş€erea hflam*ei.

Alături de fibroblaşti (forma adultă - fibrociti) mai găsim histicx;ite ce
intervin în procesul de figocitoză Şi metabolisnL maflofăge care ajti€ă la
debamsarea de rest`ri endogeme şi exogeme, mastocite producătoare de
substanţe vasoactive ce influemţează sistemul microvascular, continând
vezicule cu enzime proteolitice, histamim şi hparina, plasmocite care conţin
anticorpi (imunoglobuline). Mri piitem Întâlni gmulociee neutrofile şi
limfocite cu rol ^m părare. Atât plasmocitele cât şi granulocitele PhoT şi
limft€itele se Întâlnesc cu precădere În stările inflmatori de SnSei.

2. PARTICULARrrĂŢI AI.E DINŢmoR ŞI STRUcruRmoR

DE SUSŢTNERE IA ECVINE

2.1. coNsmEnAIŢHAMTOMCE
ASUPBA DENTIŢIEI

Dcmtitia ecvinelor este clasfi În grupa dentitiilcm hipsodonte (comana

înaltă), care prestpime o erme de-a luigul celei mri mari părti din `riaţa
animalului. Dinsi sunt fixati În alveola, ce este comp`isă din trei strat`ri
distinste de os alvcolar. Cel mri piofimd os dveolar, caDe este compact,
numit placa cn"fomă, văzdă ca o linie subtiie mdiodensă este mmită din
pmct de vedcse mdiolotic „lmnim d]m denta". Tdt`)şi. această linie mi este
Îbotde`ma distinctL datorită nemgulrititilor dentare prezmte la foarse multe
mimale. Placa cribrifbrmă. este aooperită de im ngment priodomal şi
maiele fibre de lui Sharpey. Stmrile de mijlcN3 şi cel exterior de osului
aheolar s`mt fmDiate din os şpomrios. ErTptia coBtinuă a dintilor hipsodonti
s-ar datom unei dqpimeri şi `mor tractionări confinue la nivelul ligmemtului

40
 periodontal. Rata eruptiei ao trebui să fie egală cu rata abmziei, caie În mod
nomal este de apmximativ 2-3 mm pe an.
h ^moputul erupGei dintelui nu există rădăcini adevămte şi deci
aceşti dinti tineri pot fi ^ripărtiti în reSmi coionaie Şi apicale. Comana este,
la rândul ei divizată, ^m coroana clinică, care a erupt şi coroana de mzervă

(caie nu a ertpt). Aceasta din uBnă, a fost clasificată mai dqarte În coroana
gingivaJă (cu mai mult depozit de cement activ) şi ^m coroana alveolară. C®
SnSvală este dezvoltată adesea incomplet în momemil et"ei. Rădăcinile
adevărate se fomează gradiial, după aproximafiv `m an de la eriptie.
Ecvinele aLi 24 de dinti caduci (de lapte) şi 3644 dinti pemanemti.
aşa c`m se vede în fom`ila dentară:
Caduci :
i 6 c 0 pM S M ° =26
6060

mtitia pe-emtă:
- la femele:

i 6 c ° PM 6 M 6 =36
6066

- ia nMLScuti:

i 6 c 2 pM 6 M 6 =40
6266

Variatia numărului de dinti la adube este daomată variabilităţii

prezmfi primilor pmolri (dinti de lup) la masculi şi fcmele, şi a caninilor

la femele. Caninii simt dinti brmiodonti care nu ai) ooroana aooperită de
cment şi nu simt Înveliti ciL smalt Nu aii creşteie continuă st cea mai mpe
park; a dintelui nu empe. În oonsecinţă, nu există contact ^mtpe canini, fapt ce
predişp`me la dgmefea de calculi pe aceşti dinti.

41
 Sistemul „Triadan modificaf ' a fost accptat pe scară largă ca m
sistem numeric pemi a idemtifica dinffi ecvinelor. În acest sişcem, maxilanil
este divizat h pami cadrane, ^mcepând cu maxila dreaptă, care este
numenotată ca şi cadranul numărul 1, şi se continuă ^m sensul acelor de
ceasomic astfel ^incât maxila stângă este cadml număml H, mandibula stângă
- numărul 111 şi mandibula dreaptă număml IV. Dintii caduci fac parte din

cadranele V-VIII, ^m aceeaşi ordine. hdividual, dintii simt numeiotati de la 1

(incisivii cleşti) la 1 1 (ăl treflea molar), numărul dintelui fiind precedat de

numări cadranului.
Cu alte cuvinte cavitatea bucală este ^mpărită ^m patni cadrane, cel
din dreapta sus are număml 1, cadranul din stânga are mmărul 2, cel
mandibular stâng numănil 3, iar cadranul din partea dreaptă jos are numărul
4. În imaginile de mai jos s`mt numerotati începând dintre mezial spre distal

(fig. 9, 10).

fflm
Fig. 9.Nomenclat`m Triadan Fig. 10. Nomemclatim Triadan
la maxilar la cdrie la mandibulă la cabaline

42
 h ecvine, toate cele trei ţes`mri calcificate (smalb dentina şi cement)
sunt expuse la suprafaţa de tocire. Lungimea foiţelor smalţului, pe supmfaţa
de tocire, este mărită de prezenţa unri infiindibul ^m fie"ie incisiv, două
infimdibule ^m fiecape premolar şi molar şi de prezenţa unui număr mai mare
de fdduri ale smalţului la aceşti dinti. Aceste ţesutiri calcificate difH din

punct de vedere al durităţii şi al durabflitătii şi deci se toccsc în etape difrite,

smalţul fiiDd cel mai du şi cementul cel mai putin du din cele trei. Zonele cu
dentină şi cement se tocesc mai rpede rezultând h suprafiţa de ocluzie
depresiuni; totuşi, mărimea acestor depresiuni este limitată de făldurile
adiacente ale smalţului şi de infimdibule. Din aceasta rezultă o suprafaţă de
tocire neregulată care ajută la masticaÂa tnateriilor due sflicate şi a
fibroaselor grosiere. Acest mecanism de aueo curăţire a fost o schimbare ^m
evolutie pentni nenumăratele ore de mastica*e necesaie ecvinelor (^m ju de
16 ore pe zi).

2.1.l.Compleri osos

Complexul osos al feţei este la animalele domestice, în genemL, mult

mai dezvoltat, dec& neurocrmid. Splahnocraniul fomează peretii osoşi ai
cavitătii mzale şi ai @vitătii bucale, în care se găsesc organe ce apartin
apamtului respirator şi apamtului digestiv.
Ca şi oasele neuocraniului, oasele fi* sunt perechi şi neperechi.
Oasele perechi sunt: nazalele, lacrimalele. oasele zigomafice, maxilele sau
tnaxilarele s`Hrioare, incisivfi, palatinele, pterigoidele şi mandibula.
Singurul os impar este vomenil. Facem preci2mea că, la majori"ea
mimalelor domestice, mandit)ula este considemtă os pereche, întn)cât cei doi
nuclei ai corpului mandibulaD rămân pentni toată viaţa, nesudaS ^mtpe ei.

43
 Numai la ecvine, suine şi la om, nucleii mndibulari se sudează de timpuriu,
mandibula fiind considerată În aceste cazuri os impar.
Tot la scheletul fi#i se studiază şi cometii nazali, fomaţiuni osoaLse
de tip papiraceu, sudate la oasele nazale şi la maxile.
N&a/«/ (os msale), os pereche, lat, de fomă aproximativ
triunghiulară, cu baza situată aboral şpre fiunte şi vârfiil rostral. Planul
longitudinal al osului este ^mcubat ^m unghi medio-lateral şi contribuie la
fomarea plafonului şi a porţiunii aborale a peretilor laterali ai cavităţii
nazale. Lungimea oaselor nazale variază în fimctie de specie şi de rasă.
Faţa externă este netedă şi convexă, iar faţa intemă este concavă în
sens transversal. În lungul acestei feţe se evidentiează o creastă pe cage o

prinde cometul nazal dorsal. Aceasta este numită creasta etmoidală sau
nasoturbinală. Cometul nazal dorsal sau nasotiirbinal, este sub foma unei
lame osoase, care se răsuceşte de sus ^m jos, odată şi jumătate, ^mtâi ^m sens
dorsd-medial, apoi vemtro-lateml şi din nou dorsal. Acest comet delimitează
o cavitate numită sinus concal, caie este mai largă în partea aborală. Sinusul
concal comunică direct cu cavitatea nazală Oa rumegătoare), sau comunică cu
sinusul fiontal, alcătuind cu acesta. la ecvine, sinusul fi.ontoconcal.
Circumfrinţa vine ^m raport cu marginea medială, cu osul nazal
simetric, nivel la care se realizează pe faţa intemă, o creastă longitudinală -

proces septal, destinată prinderii septului mzal. Marginea laterală este subţire
şi se articulează rostral cu apofiza nazală a osului incisiv, lateral cu maxila,
aboral cu fiontalul, iau. la unele specii şi cu lacrimalul (e€vine şi
rumegătoare). Extremitatea rostrălă este liberă şi diftră de la o sp%ie la alta.
I,a stvine, ovine şi suine este ascutită şi simplă, iar la taurine, caprine,
camivore şi leporide, prezintă două vâifiiri.
Jacrz.zna/# este os pereche, situat pe făţa laterală a feţei, unde concură
la fomarea marginei ventro-mediale a orbitei.

44
 Faţa extemă aie o poriune ficială şi una orbitală. Aceste două

poriuni sunt determinate de îndoirea plamului extem al osului. Nivelul

^mdoirii determină creasta orbitală, cai\e este integrată la martinea ventrală a

orbitei. Pe acestă creastă se găseşte tuberculul lacrimal. Poriunea orbitală

participă mai mult sau mai puţin - dependent de Şpecie, la fomarea peretelui
ventro-medid al orbitei. În imediata apropiere a crestei orbitare, această

poriune a osului lacrimd, prezintă o adâncitură - fosa sacului lacrimal

perforată la mijloc de gauia lacrimală, care prezintă o deschidere orbitală a
canalului lacrimal. Faţa intemă sau nazală, este neregulată Se remarcă pe ea,
o proeminenţă cilindrică, ce reprezintă poriunea initidă a canalului lacrimal.
Circumfrinţa se articulează prin şanţuri la fimtal, zigomatic, maxil*
iar la ecvine şi rumegătoane şi la nazal.
Zf.gomab.c"/ este os par, care concură la formarea unei reduse portiuni
aborale a feţei, a peretelui ventro-lateral al orbitei, precum şi a arcadei
zigomatice, prin sudarea apofizei sale temporale, la apofiza zigomafică a
osului temporal Q'opovici,1991).
Faţa sa externă are o portiune facială şi aLta orbitală. Portiunea facială
este în general plană, cu exceptia ipuielui la care este concavă. Pe această
făţă se remarcă sub orbită, prezenţa unei creste - creasta facială, cape se
continuă şi pe maxilă. Creasta Împarte portiunea latemlă a osului În două
suprafeţe: o suprafaţă propriu-zisă situată dorsal de cDeasta ficială şi o
suprafaţă maseterină situată ventral de creastă. Ca şi lacrimalul, faţa e?nemă a
osului zigomatic este încurbată ^m un8hi la nivelul crestei orbitale,
continuându-se pe planşeul orbitei. h extremitatea aborală, osul zigomatic

prezintă o apofiză putemică, orizontală numită apofiza temporală. Vârfiil ei

se articulează cu apofiza zigomatică a temporalului, rezultând astfel arcada
zigomatică, situată lateral de fosa temporală De pe apofiza temporală se
detaşează la nivelul marginii ventro-Iaterale a orbitei, în sem dorsaJ, o rmură

45
numită apofiza fiontală. h rumegătoare această apofiză atinge o dezvoltare
remaDcabilă şi se sudează la vârfiil apofizei zigomatice a osului ffontal,
concurând astfel, la fomarea arcadei orbitare. Apofiza ffontală a osului
zigomatic este puţin dezvoltată la camivore şi suine şi lipseşte la ecvine şi la
iepue.
Circumfrinţa rugoasă, se articulează prin suturi la oasele maxilar
superior, lacrimal, temporal, im la rumegătoare se articulează cu osul fiontal.
Maxilarul superior saii maxila {maxil:lai), este `\n os pai, ce\ maî
dezvoltat os al splachnocraniului. Maxila participă ^m cea mai mare parte, la
fomarea masivului facial, contibuind la delimitarea cavitătilor nazală şi
bucală.
Faţa e)demă are forma aproximativ triunghiulară cu vârfiil dispus oral

şi baza aboral şi prezintă creasta fficială, ^m continuarem crestei zigomatice.

Creasta se temină la extrritatea orală printr-un tubercul facial care la unlele
specii (ecvine) ia aspectul de spina maxilariL Aceste fomaţiuni prezintă
aspecte particulare de la o specie la alta. Tot pe flţa extemă a maxilei se

găseşte gaura infiaorbitară rprezentând deschiderea orală a canalului

maxilo-incisiv saii dentar s`perior, care este ramificat şi stiăbate osul. Ca

particularitate, ecvinele au un spatiu cu 23% mai larg ^intre dintii de la nivelul

maxilarului făţă de cei de la nivelul mandibulei. Dinţii maxilarului sunt de
asemenea cu aproximativ 50% mai mari ^mtm directie medio-latemală
comparativ cu cei mandibulari. Aceste trăsăt`iri anatomice făc ca mmai o
treime din suprafeţele de tocire de dintilor maxilari să vină în contact cu o

j`mătate din suprafeţele dinţilor mandibulari. h enptie, unii atftori afirmă că

suprafeţele cM:1uzive sunt paralele unele cu altele, dar datorită impactului
direct pe caie fl are masticatia, aceasta dezvoltă unghi`ri de aproximativ 10-
20° de la aspectul palat/limbă, dorsal, la cel bucal, ventral.

46
 Suprafeţele de ocluzie ale dinţilor de la nivelul obrajilor au, de
asemenea,11-13 ridicături transversale ce coresp`md dq)resiunilor de pe
zonele opuse ale dinţilor maxilari şi mandibulari. Aceste ridicături măresc
suprafaţa de contact pentru masticatia fibrelor grosiere şi sunt rezultatul
fddurilor smalţului, cauzând diferite tipare de tocire.
Tot ele sunt predominante la caii tineri şi au fost denumite cresţe
ftc!nst?exsa/e a3TR/ATR) cu rol extrem de important ^m actul masticaţiei.
Reducerea acestor creste normale În timpul rabotajului de rutină aD trebui
evitată deoarece va reduce viaţa dinţilor calului. În cazul ^m care există creste
individuale, cu adevărat exagerate, reducerea trebuie să se făcă judicios.
Dintii maxilei au şi ei creste longitudinale laterale al căror scop nu a fost
elucidat, dar care sunt sediul majorităţii supracreşterilor smaJţului la aceşti
dinti.
Dintii maxilarului au fomă pătrată pe o sectiune transversală, ceea ce
este ^m contrast cu majoritatea dinqor mandibulari de fomă rectangulară.
Atât dintele 6 cât şi 11, superior cât şi infrior, au formă aproximativ
triunghiulară. Dintii maxilarului ecvinelor au o coroană eniptă mai scurtă
comparativ cu cei de pe mandibulă, şi odată dezvoltafi au două rădăcini mici
laterale şi una mare mediană. Aceştia din umă, au rădăcini lupgi, dar numai
două: - una rostrală şi ma caudală (excepţie făcând număml 11, ce are trei
rădăcini).
Arcada maxilară tinde să fie uşor convexă, ca aspect bucal, Şi c"
mandibulară mai putin ca aspect lingual. Numănil 6, maxilar şi mandibulaD
este uneori mai scurt decât ceilalti dinţi şi aspectul zonei de contact este
orientat caudal pe o secţiune longitudinală, pe când nLmerele 10 şi 11 sut
orientate rostral. Acest lucru cauzează compresia dinfflor şi permic
suprafeţei de ocluzie a fiecămi dinte să lucreze ca o unitate fimctiomlă
inhibând fomarea spaţiilor (diastema) îme dinţi. Aceste suprafeţe ale

47
 dintilor caudali nu sunt egale ^mtr-o direcţie rostrocaudală, deoarece
maxilarul se cubează caudodorsal, această cubă fiind cunoscută ca şi
„cuba lui Spee" şi nu trebuie confimdată cu creşteTea ^m exces a
mandibularului 1 1 . Unii cai nomali pot avea o cubare similară a suprafeţei
de ocluzie rostrale mandibulare.
Marginea ventrală a feţei exteme este ondulată, consecinţă a
denivelărilor ce le detemină implantatia alveolară a dinţflor canini şi molari.
De remarcat este denivelarea corespunzătoare rădăcinilor dinţilor canini,
foarte evidentă la carnivore şi la porc.
Ia nivelul e}bemitătii aborale a maxilei, deasupra ultimului molar
este evidentă o bombare a osului - tuberozitatea maxilară. Medial de această
formaţiune se găseşte hiatusul maxilar, ^m care se găsesc trei găLri principde:
maxilară, nazală sau sfenopalatină şi palatină, fiecare comunicând cu
conductele intero§oase omonime.
Faţa intemă a maxilei fomează pereţii cavitătilor nazală şi bucală.
Faţa nazală intemă participă la fomarea celei mi mri părţi a peretelui
lateml a cavitătii nazale. Este străbătdă ^m sens lonrit`idinal de creasta
maxilot`irbinală pe caie se inseră comet`il nazal infrior.
Deas`pra crestei maxiloturbinale se găseşte deschiderea portiunii
maxilare a canalului lacrimo-mzal.
Comefz// »aza/ venfld sau maxiloturbinal, este prins pe cneasta
maxilotubinală. Ca şi la cometul superior, lama sa se răsuceşte pe axa
lonritudinală proprie. Spre deosebire de cometul nasoturbinal, la cel
maxiloturbinal, răsucirea se face de jos ^m sus, mai întâi ventro-medial, apoi
dorso-lateral şi din nou vemtral (inveis făţă de cometul superior). Ia
rumegătoare şi suine extiemitatea liberă a cometului se bifiircă, iar lamele
rezultate se răsucesc în sens invers. Faţa bucală este reprezentată de o
marSne alveolară care prezintă alveolele dinqor canini, premolari şi molari

48
 superiori. De reţinut este fi]ptul că rumegătoarele nu au canini şi ^m
consecinţă, nici alveolele corespunzătoare. Ia ecvine şi iepure, întDe alveola
incisivuiui iateral şi alveola primuiui premolar, se găseşte un spaÂu cu aspect
de crestă - diastema. În acest spaţiu, la distanţe variabile îme incisivul lateral

şi primul premolar, se găseşte la ecvine, suine şi camivore, alveola dintelui

canin superior. Acea§tă alveolă este mr Întâlnită la iapă, deoarece dinţii
canini sunt prezenţi ^m mod constant doaD la masculi. În parsea medială a
alveolelor se află apofiza palatină a maxilei. Ea se prezintă sub aspectul unei
lame orizontale, ce se sudează pe linia mediosagitală cu congenera. de la
maxila opusă. Prin aceste apofize sudate ^mtre ele se redizează plafonul
cavităţii bucale sau palatul du.
Faţa dorsală a apofizelor pdatine fomează planşeul cavităţilor nazale.
Spre porfiunea aborală a apofizei palatine, pe ftţa bucală, se găseşte
un şanţ longitudinal - şanţul palatin. Acest şanţ se termină la nivelul găurii

palatine, de unde se continuă cu conductul palafin, care se deschise aboral, ^m

hiatusul maxilar. De reţinut este făptul că la rumegătoape npseşte şanţul

palatin, iar maxila nu participă la formarea conductului palatin.

Circumferinţa maxilei vine ^m raport cu mzalul, lacrimalul,
zigomaticul, palatinul, vomerul şi incisivul. Copul maxilei prezintă sinusul
maxilar, de aspectul unei cavităţi lard, anfiactuoase, cu exceptia pisicii, la
caie acest sintB foarte redus, este considerat a fi inexistent. Sinusul maxilar
este ^mpărit la cal, de o lamă intersinusală - lama Goubaux.
/ncishoi/ este un os pereche, care constituie piese individualizate la
mamiferele domestice, Şpre deosebire de oni, la cape nucleii primitivi ai
acestuia se sudează la maxilanil superior, ^mcă din `riaSa intiauterină.
Fiecaie os prezintă un cop şi două apofize: apofiza nazdă Şi apofiza

palatină.

49
 Corpul osului incisiv prezintă o faţă extemă convexă, ce vine în raport
cu buza superioară, motiv pentm care se numeşte şi faţa labială. Faţa opusă
este uşor concavă şi coreşpunde cavitătii bucale - faţa pdatină. Mapginea
rosbală a corpului prezintă trei dveole pentni dinţii incisivi. Fac excq)ţie
mamiferele rumegătoare, la care incisivii superiori lipsesc. MarSnea medială
se articulează cu osul simetric deteminând formarea conductului incisiv.
Întrucât corpurile oaselor incisive nu sunt apropiate, la rumegătoare şi porc,
^m locul conductului incisiv se găseşte fisura interincisivă.

Apofiza nazală este orientată dorso-aboral, ^m raport cu maxila, şi se

sudează ^m unghiul dintre maxilă şi nazal. Între această apofiză şi extDemitatea
rostrală a nazalului se fomează incizura nasoincisivă, evidentă la ecvine,
rmegătoare şi suine.
Apofiza palatină are aşpectul unei lame osoase dişpusă orizontal, a
cărei extremitate aborală se sudează la apofiza palatină a maxilei. Mffginea
medidă este sudată la simetica ei. Între marginea laterală a acestei apofize şi
maxilă rămâne un spatiu - fisura palatină.
Pa/afz.»z// ros pa/4*.mm/ os par, este situat ^m zona orificiului gutural.
Prezintă o porţiune orizontală - lama orizontală şi o portiune verticală - lama
verticală.
Portiune orizontală participă la formaDea porti`mii aborale a palatului
du, prin sudarea sa la marginea aborală a apofizei palatine a maxilei, iar pe
linia medială la lama orizontală simetică. Această lamă circumscrie
^mpreună cu maxila, gaura palatină orală, gaură care la taurine apartine ^m

exclusivitate osului pdatin Oa această şpecie pot exista multiple găuri

palatine orde).
Bolta palatină, este alungită şi mai dezvoltată ^m treimea caudală,

prezmtând o papilă incisivă de fomă triunghiulam Pe pările latemle ale

papilei lipsesc deschiderile canalelor conductului buco-nazal. Rafeul median

50
 este dezvoltat ^m treimea anterioară şi mai şters ^m rest. Crestele palatine s`mt
^m număr de 16-18 şi descresc către aicada palatină. Mucoasa palatului este

de culoare albicioasă sau pigmentată şi este mai gDoasă ^m tDeimea anterioară.

Porţiune verticală este dişpusă pe faţa laterală a orificiului gutLml.
Această porţiune concură ^mpreună cu maxila, la fomapea conductului

palatin, precum şi la delimitarea hiatusul maxilar. Marginea aborală a

poriunii verticale se sudează la procesul pterigoid al sfenoidulLri redizând
astfel o creastă pterigopalatină, foarte evidentă la rumegătoaDe, por şi
carnivore. Pe făţa medială a acestei creste se sudează osul pterigoid.
Pe planşeu se oservă vestibulul sublingual apical. Cbganul q)itelial
este evident fiind situat Înapoia cleştilor. Cutele carunculare sunt bine
dezvoltate având la extremitatea anterioară canmculul sublingual cu aspect
de papilă lăţită şi înclinat lateral. h baza carunculilor, pe faţa laterală se
observă deschiderea canalului glandei submandibulare. Între cutele
carunculare se observă detaşarea fiâului limbii cane are o directie verticală.
7/omcr«/ /os vomerJ este singuml os impar al masivului facial. În
ansambul său, are foma unei sonde canelate sau a unui jgheab, a cărui
extremitate aborală este mult lăţită şi sudată la presfenoid. De la acest nivel
se continuă ^m sens oral pe planul median, realizând mai ^mtâi o p\mte peste
orificiul gutural şi apoi luând forma unui jgheab, se sudează la faţa dorsală a
simfizei palatine mediane. În jgheabul vomerian, numit şanţ sq)tal, se
sprijină marginea ventrală a lamei peipendiculare a etmoidului şi a
cartilajului septului nazal.
Dacă la ecvine lama jgheabului vomerian se sudează pe toată
lungimea, suturii mediane a palatului dur, iar la porc aproape pe toată
lungimea acesteia, la celelalte specii această lamă prezintă o arcuire dorsală,
astfel că sutura palato-vomeriană se realizează numai ^m jumătatea orală,
deteminând o largă comunicare dintm parte în alta printre lama vomerului

51
şi aceea a plafonului bolţii palatine. Cea mai accentuată arcuire se găseşte la
iepure, unde lama vomerului nu se sudează decât în porţiunea orală a sa, la
apofizele palatine incisive.
Pterigoidul este un os ataşat la faţa medială a apofizei pterigoidiene a
sfenoidului şi a lamei perpendiculare a palatinului, cu care delimitează lateral
deschiderea guturală. Osul, mai redus la cal, are aspectul unei lame dispusă
oblic ventro-cranial, în raport cu formaţiunile sus menţionate. Particular este
extremitatea sa ventrală, liberă şi puţin îngroşată, ce ia aspectul unui cârlig,
motiv pentru care este cunoscută sub denumirea de halamus.
Mandibula sau maxilarul inferior reprezintă singura piesă osoasă
mobilă a scheletului capului. Este considerat os pereche, datorită faptului că
nucleii primari ale celor două mandibule nu se sudează între ei, astfel că
mandibulele rămân independente toată viaţa, fiind reunite printr-o
sincondroză. Această situaţie o întâlnim la aproape toate speciile de animale
domestice. Excepţie fac ecvinele şi suinele la care se realizează o sudare
timpurie intennandibulară., osul luând aspectul de piesă unitară. Această
situaţie este întâlnită şi la om.
Corpul mandibulei, uşor aplatizat, prezintă pe linia mediană articulaţia
cu osul simetric (cu excepţia ecvinelor şi suinelor, la care corpurile sunt
sudate între ele). Faţa ventrală sau labială este uşor convexă, iar faţa dorsală
sau bucală este aproape plană. Marginea rostrală a corpului prezintă alveole
pentru dinţii incisivi inferiori. Numărul acestor alveole este variabil de la o
specie la alta. Astfel, la ecvine, suine şi carnivore sunt trei alveole, la
rumegătoare patru alveole, iar la iepure una.
Ramura mandibulei reprezintă prelungirea aborală a corpului. Cele
două ramuri simetrice determină spaţiul intennandibular cu aspect de unghi
deschis aboral. În acest spaţiu este situată limba.

52
 Fiecărei ramuri mandibulare i se descrie o porţiune orizontală şi o
porţiune recurbată în sens dorsal. Porţiunea orizontală a ramurii mandibulare
este uşor aplatizată medio-lateral. Îi descriem două feţe: medială şi laterală, şi
două margini: dorsală şi ventrală. Pe faţa medială sau linguală este evidentă o
bordură corespunzătoare peretelui intern al alveolelor molare- linia mileena.
Faţa laterală sau bucală a ramurii mandibulare este în general, netedă.
În apropierea dinţilor incisivi este prezentă gaura mentală sau rnentoniera,
simplă sau multiplă. Ea reprezintă descrierea orală a conductului osos
mandibular care parcurge ramura mandibulei.
Marginea dorsală sau alveolară corespunde alveolelor dinţilor canini,
premolari şi molari. Modul de implantaţie a rădăcinilor acestor dinţi
determină particularităţi de specie sau de sex, ale aspectului acestei margini.
Astfel, la ecvine, rumegătoare în general, suine, iepure şi mai puţin la
carnivore, între incisivi şi dinţii premolari există un spaţiu fară alveole. Acest
spaţiu numit diastema apare sub aspectul unei creste pe care se evidenţiază o
muchie - linia geneena. În acest spaţiu, la distanţe variabile de incisivi şi
primul premolar se află alveola dintelui canin. Implantaţia alveolară a
dintelui canin este la carnivore, foarte aproape de dintele incisiv lateral.
Rumegătoarele şi leporidele sunt lipsite de dinţii canini. Aboral de diastemă,
pe linia superioară a ramurii mandibulei se găsesc alveolele dinţilor premolari
şi molari, în număr variabil de la o specie la alta. Marginea ventrală a rnmurii
mandibulare este uşor îngroşată, rectilinie sau puţin convexă. La limita dintre
porţiunea orizontală şi verticală a ramurii, pe această lungime se observă o
incizură transversală - incizura vasculară, mai evidentă la cal (la acest nivel
se percepe pulsul arterei faciale).
Porţiunea recurbată a ramurii mandibulare este continuarea porţiunii
orizontale. Recurbarea se face în sens dorsal, determinând form;ires 11m1i

53
unghi ventro-caudal. La nivelul acestui unghi se poate evidenţia o apofiză�
apofiza angulară, deosebit de dezvoltată la carnivore şi la leporide.
Segmentul recurbat al ramurii este mult aplatizat medio-lateral
prezentând o faţă medială, o faţă laterală şi o extremitate articulară. Partea
medială este concavă datorită fosei pterigoidiene, la nivelul căreia se găseşte
gaura mandibulară, reprezentând deschiderea aborală a caonductului
mandibular. Faţa laterală este, de asemenea. concavă datorită fosei
maseteriene.
Extremitatea porţiunii recurbate numită şi extremitate articulară,
prezintă formaţiuni articulare şi nearticulare. Formaţiunea articulară este
reprezentată de condilul mandibulei, prin care se articulează incongruent, cu
condîlul apofizei zigomatice a temporalului. Acest condil este alllllgit medio­
lateral (transversal) şi este prevăzut cu un gât. Ca formaţiune nearticulară se
găseşte apofiza coronoidă situată înaintea condilului. Apofiza coronoîdă este
foarte dezvoltată la carnivore şi redusă la iepure. Ea poate să fie verticală sau
uşor recurbată în sens aboral. Prin dezvoltarea exagerată a apofizei coronoide
la carnivore, condilul apare mult deplasat ventral spre apofiza angulară. Între
condilul mandibulei şi apofiza coronoidă se găseşte o incizură adâncă, numită
incizura mandibulei sau incizura sigmoidă.
in cavitatea bucală se găseşte limba, un organ musculos situată în
silonul lingual. Baza limbii este în contact cu vălul palatin atunci când se
găseşte în repaus delimitând orificiul buco-faringian. Pe linia mediană
prezintă o cută mucoasă ce ajunge la faţa anterioară a epiglotei numită gloso­
epiglotică, iar anterior mucoasa se detaşează de pe marginea limbii
continuându-se cu două cute simetrice gloso-palatine până la vălul palatin.
intre cuta gloso-epiglotică şi cutele gloso-palatine se observă cele două fose
amigdaliene. La cabaline, limba este dezvoltată, mobilă având vârful lăţit
marcat pe faţa dorsală de un şanţ median superficial. Faţa dorsală a corpului

54
limbii este plană, iar baza apare uşor înclinată înapoi şi în jos. Mucoasa este
prevăzută cu papile filiforme care se regăsesc pe toată suprafaţa, dându-i un
aspect catifelat. Un alt gen de papile sunt papilele fungiforme răspândite pe
marginile laterale şi în psecial la partea liberă, fiind mai rare pe faţa dorsală.
Papilele caliciforme sunt în număr de două, situate la baza limbii, iar papilele
foliate la această specie sunt bine dezvoltate. Pe creasta sublinguală se
deschid canalele glandei sublinguale. Scheletul limbii este format din
entoglos şi nucelul adipos. Stratul muscular este format din muşchi intrinseci
şi muşchi extrinseci.

2.1.2. Complexul dentino-pulpar

Complexul dentino-pulpar este numit astfel datorită asociaţiilor

complexe între pulpa dentară şi dentina din jur. Pulpa dentară este formată
dintr-o reţea complexă de ţesut lax susţinut de un schelet fibros ce conţine
vase sangvine, limfatice şi nervi ce intră şi ies prin apexul dentar. Cel mai
exterior strat este format din odontoblaste, responsabile de producţia continuă
a dentinei, care începe imediat înainte de formarea „scheletului" smalţului în
sacul dentar, şi continuă pe parcursul întregii vieţi a dintelui.
Odontoblastele lasă în urmă procese odontoblastice tubulare lungi în
dentină pe măsură ce se retrag central, în pulpă, cu depunerea progresivă a
dentinei în aceste structuri (Muylle - 200 I).
Procesele odontoblastice se extind orizontal până la joncţiunea
amelodentinală şi vertical spre suprafaţa de contact a dintelui. Se crede că
acestea pot transmite stimuli normali de la suprafeţele de contact sau
interproximale prin schimbarea presiunii fluidelor din tuburile dentinale şi că
acest fapt reglează rata de depunere a dentinei în pulpa subiacentă sau

55
transmite stimuli dăunători pentru a iniţia producţia de dentină terţiară
(Kempson - 2003).
Uzura dinţilor ecvinelor, de circa 2-3 mm pe an, necesită depunerea
continuă a dentinei secundare pentru a preveni expunerea pulpară. Acest
proces metabolic presupune că o cantitate semnificativă de sânge trebuie să
fie distribuită zonei dentinogenice a cavităţii pulpare pe toată durata vieţii
animalului (Dixon şi Copeland - 1993). Prin contrast orificiul apical, locul
prin care se realizeaz.ă vascularizaţia la dinţii brahiodonţi este îngustat
datorită depunerii de dentină în canalul pulpar, îngustând vasele sanguine de
diametru mare la o vârstă relativ tânără a vieţii dintelui. Dacă sunt stimulate
corespunzător, odontoblastele pot produce dentină pe toată durata vieţii lor
(Ten Cate - 1998).
Există controverse în clasificare dentinei umane ca fiind, fie primară,
secundară sau terţiară. Ten Cate descrie dentina primară ca cea depusă înainte
ca forma externă a dintelui să fie completă. în timp ce dentina secundară se
depune după aceea. Torneck defineşte dentina secundară ca cea care se
dezvoltă după formarea completă a rădăcinii. Nici una dintre aceste definiţii
nu este aplicabilă dentiţiei ecvinelor (hipsodonte), la care depunerea,
cementului la nivelul coroanei şi rădăcinilor este îndelungată (mai ales forma
apicală) pe tot timpul vieţii lui, posibi) până la 40 de ani (Dickson - 1999). În
cazul dentiţiei ecvinelor, este mai corect să folosim o a treia definiţie a
dentinei secundare: Dentina care este depozitată odată ce un dinte este în
contact perfect cu dintele opus (Kierdorf - 1999).
in cazul dentinei primare. procesele odontoblastive sunt înconjurare
de tuburi dentinare, care sunt pline cu dentină.
Dentina secundară este clasificată ca fiind, regulată sau neregulată,
cea din urmă fiind la rândul ei reparatorie, reactivă sau terţiară (Kilic - 1998).

56
După erupţia dentară, dentina secundară este depusă de odontoblaste pe toată
durata vieţii dintelui, acestea retrăgând centripet dentina primară.
Dentina secundară se continuă cu cea primară, împărţind aceleaşi
procese odontoblastice prin continuarea aceluiaşi tub dentinaL 1n
circumstanţe normale atât la dinţii brahiodonţi cât şi la cei hipsodonţi dentina
secundară este depusă în camera pulpară de către odontoblaste până când
aceasta este complet închisă.
Dentina secundară neregulată la ecvine (referindu-se atât la cea
reparatorie, reactivă sau terţiară) a fost anterior prezentată ca depunându-se
ca răspuns la acţiunea unor stimuli nocivi (Muylle şi colaboratorii - 2002).
Totuşi studii recente au arătat prezenţa dentinei secundare neregulate la toţi
dinţii mari examinaţi, fără nici o dovadă a expunerii anterioare la stimuli
nocivi (Dacre - 2004).
Aceasta este depusă în cea mai centrală parte a canalului pulpar când
regiunea trece prin ultima fază fiziologică a înlocuirii pulpei cu dentina.
Formarea continuă a dentinei regulate şi neregulate previne expunerea
pulpară la nivelul suprafeţei de contact.
Dentina terţiară se depune focalizat, ca răspuns la stimulii nocivi
locali (Ten Cate - 1998, Smyth G.B., 1991), ar putea avea câteva tuburi ce se
continuă cu cele ale dentinei secundare; tuburi care sunt rare şi distorsionate.
Celulele pot fi prinse în acest ţesut depus rapid şi această dentină poartă
numele de osteodentină. Ea se poate divide mai departe în dentina reactivă şi
reparatorie, prima fiind depusă de odontoblastele pre-existente, iar a doua de
celulele odontoblast-like, nou diferenţiate din pulpă.
Când suprafeţele din dentină nu au reuşit să se mineralizeze suficient,
aceste suprafeţe sunt acoperite de dentina interglobulară. Fiind mai degrabă o
greşeală de mineralizare decât de formare a matricei, modelul arhitectural
normal al vaselor dentinale este prezent în zonele unde calcosferitele

57
 globulare au eşuat în a se îmbina într-o masă omogenă de dentină matură. La
om, dentina interglobulară apare în cazul unei deficineţe de vitamina D, sau
ca urmare a expunerii la concentraţii mari de florură în timpul procesului de
formare a dentinei (Tomeck - 1998).
Dentina sclerotică se formează când tuburile dentinale devin blocate
cu material calcificat. Gradul de scleroză. dentinală creşte, la oameni, odată cu
vârsta, în cazul în care s-au identificat stimuli externi pentru acest proces, în
acest caz blocarea tuburilor dentinale făcându-se prin alte mecanisme. La
ecvine, când dentina este prezentă la nivelul suprafeţei de contact, ne
aşteptăm la prezenţa unui grad ridicat de scleroză dentinală pentru a preveni
invazia bacteriană în profunzime către tuburile dentinale Kilic (1997),
Kempson şi colab., (2003), au demonstrat, la cai, prezenţa unui număr mare
de procese odontoblastice la dentina de la nivelul suprafeţei de contact.
Astfel, Kilic (1997) a formulat ideea conform căreia procesele erau
calcificate (i.e. resturi sclerotice ale proceselor odontoblastice ), iar mai recent
Kempson şi colab. (2003), au sugerat că este vorba de procese odontoblastice
viabile în această zon� consecutiv dentinei recent pilită.
Prezenţa deschiderii tubulaturii , dentinale şi a proceselor
odontoblastice la nivelul suprafeţei de contact se pare că face parte dintr-un
mecanism senzorial de limitare a stresului aplicat asupra dinţilor (mişcarea
fluîdului în dentină în timpul compresiunii dentare stimulează baroreceptorii
pulpari) facilitând astfel deosebirea particulelor dure în timpul masticaţiei
(Paphangkorak.it & Osbom 2002). Acest proces s-a crezut a fi reglat prin
intermediul mecanoreceptorilor din ligamentul periodontal.
Dentina este un ţesut senzitiv, dar dentina umedă expusă tocirii a fost
găsită ca fiind mai puţin sensibilă decât dentina recent expusă, fracturată, sau
cea care s-a deshidratat consecutiv expunerii la aer (Jonson &Brannstrom

58
1974). Acest lucru poate explica, parţial, absenţa semnelor de durere evidente
în timpul masticaţiei la caii ce au zone largi de dentină expusă pe dinţi.

2.1.3. Smalţul

Smalţul este cea mai dură substanţă a corpului, dar de asemenea foarte
fragilă (Kilic 1998). Atât la dinţii brahiodonţi cât şi la cei hipsodonţi, smalţul
conţine 95-98% minerale, fiind compus în principal din cristale de calciu
[Ca 10(P04)6(0H2)], deşi cantităţi mici de alte săruri anorganice au fost găsite
în matricea sa
Kilic (1997) a definit trei tipuri de smalţ datorită apariţiei transversale
a prismelor smalţului şi prezenţei, cantităţii şi formei smalţului
interprismatic.
1. Tipul -1 de smalţ, conţine rânduri alternante cu prisme de formă
ovală şi plăci groase de smalţ interprisrnatic, şi este adiacent la
joncţiunea amelo-dentinală;
2. Tipul - 2 de smalţ, este format din prisme tip „potcoavă" sau
„gaura cheii", cu puţin smalţ interprismatic sau putând lipsi, şi
este localizat adiacent la joncţiunea amelo-cementală. O prismă
tridimensională întreţesută apare la smalţul de tip - 2, fiind
principalul tip de smalţ la incisivii ecvinelor. Aceste
întrepătrunderi îl fac mai rezistent la crăpături sau fracturi decât
cel de tipul - 1;
3. Tipul - 3 de smalţ este inconstant prezent ca un strat subţire la
joncţiunile amelo-dentinale şi amelo-cementale, unde smalţul
interprismatic formează o structură tip „fagure", fiecare „celulă"
fiind ocupată de o prismă de formă ovală. Este mai puţin
diferenţiat decât smalţul de tip 1 şi tip 2.

59
 Procentul tipului de smalţ care intră în constituţia unui dinte este
foarte variabil. Astfel, smalţul de tip I şi 2 se regăseşte în toate pliurile şi
crestele de smalţ aranjat diferit. De exemplu smalţul de tip 2 este mai gros la
marginea crestelor de smalţ şi devine mai subţire spre centru acestora,
fenomen care se datorează forţelor ocluzale sau de masticaţie care scad înspre
centrul crestelor de smalţ. Aceste cute se regăsesc la nivelul premolarilor şi
molarilor de cca. trei ori mai groase atunci când sunt orientate paralel cu axa
maxilarelor, faţă de situaţiile în care sunt orientate perpendicular. Grosimea
crestelor de smalţ din acestă zonă rămâne constantă de la nivelul coroanei
până la rădăcina dintelui. Premolarii şi molarii superiori sau maxilari conţin
mai mult smalţ de tip 1 comparativ cu cei mandibulari care conţin cantităţi
aproximativ egale de smalţ de tip I şi 2. La nivelul incisivilor smalţul este în
exclusivitate de tip 2. Smalţul de tip 2 rezistă mult mai bine acestor forţe de
forfecare datorită organizării spaţiale a prismelor de smalţ. În cadrul dentiţiei
incisivii fiind mai mici şi mai înguşti decât premolarii şi molarii sunt supuşi
forţelor de forfecare mult mai des şi mai intens, motiv pentru care în structura
acestora predomină smalţul de tip 2 care este şi mai rezistent. Smalţul de tip
1, datorită configuraţiei este mai rezistent la abrazie, motiv pentru care el este
predominant prezent în constituţia premolarilor şi molarilor.

2.1.4. Cementul

Cementul este cel mai puţin dur din cele trei ţesuturi calcificate
dentare, conţinând aproximativ 65% minerale, 35% substanţe organice,
cristalele de calciu fiind principalul mineral prezent (Ten Cate 1998).
Cementul periferic este depozitat atât în mod direct cât şi indirect pe smalţul
resorbit sau neresorbit, cu un strat subţire calcificat interpus în zonele cu
mineralizare indirectă.

60
 Cementul este un ţesut specializat calcificat de legătură ce asigură
ancorarea fibrelor ligamentului periodontal şi favorizează erupţia dentară.
Funcţia principală a cementului dentar este acceea de a oferi
oosibilitatea de inserţie a fibrelor din parodonţiu, de a asigura elasticitatea
dintelui în alveolă. Depunerea continuă de cement în zona rădăcinii
compensează uzura datorită abraziei din prehensiune şi masticaţie la nivelul
coroanei dentare. La caii mai în vârstă la care dinţii sunt erupţi în totalitate şi
5-Cu.rtaţi datorită uzurii până la nivelul rădăcinii, se pot observa leziuni la
nivelul mucoasei gingivale. Suprafaţa este netedă deoarece rădăcina dintelui
este constituită numai din cement şi dentină care nu prezintă rezistenţă la
.lZUTă, iar în scurt timp aceste rădăcini vor cădea din alveola dentară. La
nivelul incisivilor şi caninilor. cementul se găseşte intr-un strat subţire
:omparativ cu premolarii şi molarii. Circulaţia sanguină în zona de cement
expusă şi eruptă încetează, iar cementogeneza nu mai are loc la acest nivel.
Această stare este cunoscută sub numele de hipoplazie de cement şi apare în
oroprţie de 65% la premolarii şi molarii maxilari sub forma unui canal vizibil
::nacroscopic în zona centrală a cementului mişunei.
Conţinutul mare de apă şi materii organice îi conferă o uşoară
flexibilitate, permiţându-i să ofere sprijin smalţului adiacent fragil. La toţi
caii, (mai ales la cei bătrâni), cementul contribuie semnificativ din punct de
edere structural la mărimea şi rezistenţa coroanei şi rădăcinilor (MitchelJ
2004).
Cementul subgingivaJ este hrănit dar, vascularizaţia este pierdută în
timpul erupţiei cu mai mulţi milimetri, după care cementul poate fi considerat
;�ut inert (Mitchell 2004). În alveolele dentare, şi în special în regiunea
subgingivală din imediata apropiere a crestei alveolare, cemetul este
.Jepozitat pe toată viaţa dintelui. Cementoblastele pot de asemenea să

61
răspundă rapid la stimuli nocivi printr-o depozitare suplimentară accelerată a
cementului.

2.1.4.l. Clasificarea cementului la ecvine

Odată ce stratul subţire de cement de pe suprafaţa de contact a dinţilor

hipsodonţi este tocit, expunând suprafaţa secundară, cementul ecvinelor poate
fi clasificat, în mare, ca fiind fie periferic fie infundubular (Kilic 1995).
Cementul poate fi clasificat după trei criterii, astfel:
I. momentul formării, fiind primar sau secundar;
2. prezenţa sau absenţa ce lulelor din matrice, fiind celular sau
secundar;
3. posibilitatea ca fibrele matrice să fie intrinseci (i.e. rezultând din
depunerea cementoblastelor) sau extrinseci (i.e. fibre Shaepey
incorporate);
Astfel, rezultă 5 categorii de cement (Freeman 1998):
1. Cement primar, cu fibre intrinseci, acelular:
2. Cement primar, cu fibre extrinseci, celular;
3. Cement secundar, cu fibre intrinseci, celular,
4. Cement secundar, cu fibre mixte, celular;
5. Cement afibrilar, acelular.
Sub lumina polarizată, secţiunile transversale necalcificate ale dinţilor
ecvinelor apar ca două regiuni distincte prezente în cementul periferic.
Adiacent la joncţiunea periferică amelo--cementală, natura cristaloidă a
cementului este observată ca fiind neregulată, similar cu cementul
infundibular de la nivelul maxilei. În această zonă pot fi observate „liniile
periferice" la nivelul secţiunilor transversale decalcifiate. Aceste două zone,

62
 de cement periferic regulat şi neregulat, sunt mai pronunţate pe secţiune în
apropierea suprafeţei de contact la dinţii de la animalele mai bătrâne.
Erupţia dinţilor permanenţi cauzează resorbţia rădăcinilor celor trei
dinţi caduci ai obrazului şi apariţia unor „dopuri" ce reprezintă resturi ale
dinţilor caduci. Sunt localizate deasupra suprafeţei ocluzale a dintelui
permenent ce erupe. Ele sunt în mod normal sparte, sau pot rămâne 1a locul
lor cauzând probleme de erupţie. Dinţii permenenţi continuă să crească,
rădăcinile crescând în lungime până la vârsta de 6 ani, când dintele pare că se
scurtează datorită tocirii cu formarea concomitentă a rădăcinilor lungi şi
conice.
Spaţiul periodontal este identificat prin zona radiotransparentă dintre
cementul/smalţul rădăcinii şi osul trabecular ce formează alveola din jurul
rădăcinii. Identificarea acestui spaţiu se face cu uşurinţă la pacienţii tineri,
dar e o structură mai greu de vizualizat la caii mai în vârstă. Spaţiul
radiotransparent din jurul dintelui continuă în vârful rădăcinii creând un
buzunar rotund la caii tineri. Odată cu înaintarea în vârstă, acest buzunar
dispare şi este înlocuit cu os rar înconjurând rădăcina subţire şi conică. Este
posibilă identificarea spaţiului periodontal şi la caii mai bătrâni sub forma
unei zone radiotransparente mai subţiri în jurul porţiunii proximale a
rădăcinii.
Radiografia structurilor dentare la mânji este facută pentru a evalua
dezvoltarea anormală a dinţilor. Acest tip de leziune este cel mai bine
.:aracterizat prin apariţia unor dinţi cu localizare anormală (,,ear teeth").
Persistenţa „dopurilor" determină protruzia ventrală a dintelui cauzând o
.. umflătură" netedă caracteristică la nivelul cortexului mandibular ventral.
Schimbările datorate îmbătrânirii incl11d angulaţia dintelui şi apare ca rezultat
a lipsei unui dinte sau consecutiv traumei asupra unui dinte adicent. Tocirea
inegală a suprafeţei ocluzale determină un aspect de „gură în valuri". Infectia

63
 alveolei este un motiv frecvent pentru examen radiologic şi este adesea
asociată cu persistenţa infundibulului sau fractura dentarii ceea ce crează un
canal până la vârful rădăcinii permiţând formarea abceselor apicale.
Fracturile maxilare şi mandibulare cuprind adesea alveola şi necesită
evaluare pentru a determina prognosticul vindecării fracturii cât şi cel al unei
boli dentare probabile. Tumorile, surprinzător, sunt un motiv des întâlnit
pentru care se cer radiografii dentare, atât la caii tineri cât şi bătrâni.

2.1.5. Mişcările ocluzale şi uzura dinţilor

După cum s-a precizat anterior, smalţul reprezintă cea mai dură
substanţă din componenţa dentiţiei fiind alcătuit din cristale de hidroxiapatită
şi aflat cu preponderenţă pe faţetele ocJuzale ale dinţilor. Cu toate acestea, el
prezintă grade de duritate variabile cu consecinţă imediată, o uzură diferită.
Uzura diferită explică la rândul ei aspectul şi relieful diferit al faţetei ocluzale
al dentiţiei la cabaline. Astfel, faţa ocluzală a incisivilor este marcată de
digitaţiile care pătrund în interiorul lor cunoscute sub denumirea de
infundibulum dentium sau mişună în timp ce suprafaţa ocluz.ală a
premolarilor şi molarilor de pe maxilarul superior este marcat de un relief
abrupt dat de crestele accentuate de smalţ care predomină şi domină relieful
ocluzal.
Fiecare dinte premolar sau molar maxilar prezintă două infundibule
(mişune) unul localizat cranial, celălalt situat caudal umplute fiind cu cement
dentar spre deosebire de premolarii şi molarii mandibulari care nu prezintă
infundibu1um ci doar o mantie de smalţ cu relief accentuat pe suprafaţa
oclz.ală.
Suprafaţa ocluzală este mai dezvoltată la dinţii de lapte decât la cei
permanenţi, iar mişcările masticatorii mai accentuate ale animalelor tinere

64
contribuie la erodarea mai pronunţată a suprafeţei ocluzale a dentiţiei
temporare, ceea ce explică suprafaţa ocluzală mai mare în cazul dinţilor de
lapte.
Datorită fonnei articulaţiei temporo-mandibulare şi particularităţii
formării perechilor de dinţi (această particularitate a dentiţiei de la nivelul
obrajilor, oferă posibilitatea ca premolarul 2 (P2) maxilar să depăşească
nivelul premolarului doi mandibular cu aproximativ o pătrime în direcţie
mezio-distală) cabalinele prezintă mişcări masticatorii Iatero-laterale.
Datorită faptului că maxilarul superior al cailor este mai mare şi mai larg
decât mandibula, fiecare dinte maxilar are un antagonist principal cu care este
în contact pe o suprafaţă de trei pătrimi şi un antagonist secundar cu care
menţine contactul cu restul de o pătrime. Există şi particularităţi de adaptare
în cadrul dentiţiei, iar în acest context cel mai edificator exemplu este cazul
molarilor M3 mandibulari care pentru a se angrena la nivel distal sunt mai
:ungi (mezio-distal) cu aproximativ o pătrime decât antagoniştii lor maxilari.
Suprafaţa masticatorie văzută din faţă şi dinspre lingual spre bucal prezintă o
înclinare într-un unghi de 10-15° . În timpul mişcărilor masticatorii
suprafeţele ocluzale ale dinţilor mandibulari se mişcă dinspre lingual spre
bucal peste suprafeţele masticatorii ale dinţilor maxilari. Consecutiv înclinării
oblice a suprafeţelor ocluzale masticatorii mandibula este împinsă în jos şi
lateral ceea ce imprimă mişcărilor masticatorii un aspect eliptic. Un rezultat
direct şi imediat al acestor mişcări eliptice este uzura inegală a dentiţiei şi
anume pe partea bucală pentru cei maxilari şi lingual pentru cei mandibulari.
Tocirea inegală este vizibilă având un aspect zimţuit, iar angrenajul este
asemănător dinţilor de fierăstrău, în timp ce pe secţiune orizontală premolarii
şi molarii prezintă pe suprafaţa ocluzală zone de smalţ având grosime mai
mare alternând cu zone de smalţ mai subţire.

65
 În cazul cabalinelor (spre deosebire de carnivore sau omnivore)
dentiţia suferă o uzură continuă la aceasta contribuind furajele, grosiere
bogate în silicaţi. Prin această uzură se pierde aproximativ 3 mm/an din
lungimea premolarilor şi a molarilor.
Până la vârsta de 6-7 ani această scurtare prin uzură este compensată
printr-o creştere reală în lungime a dinţilor. După această vârstă compensarea
uzurii şi a lungimii dintelui are loc pe baza creşterii de os de la baza alveolei
dentare şi prin hiperplazia de cement a cementului radicular. Până la vârsta
de 15 ani cementogeneza este foarte activă. astfel încât grosimea cementului
radicular la caii mai în vârstă poate ajunge la 10-15 mm.
Concomitent, de la această vârstă, începe atrofia alveolelor dentare şi
scăderea adâncimii lor pentru a compensa extruzia fiziologică a dintelui şi
pentru a asigura posibilitatea masticaţiei animalelor până la o vârstă avansată.
În paralel cu uzura coroanei dentare, au loc fenomene reparatorii şi de
adaptare la nivelul pulpei dentare prin aceea că la nivelul acesteia are loc
depunerea de dentină de reparaţie cu aspect galben maroniu. Acest aspect
este posibil printr-un proces de neodentinogeneză prin care se menţine o
distanţă de aproximativ 10-12 mm între suprafaţa ocluzală şi camera pulpară.
Prin acest proces de neodentinogeneză precum şi prin hiperplazia de
cement de la nivelul rădăcinii camera pu lpară devine tot mai îngustă până
când este total închisă prin fenomenul de atrofie senilă a pulpei.
Faţă de premolari şi molari. incisivii înregistrează o uzură de circa 2
mm/an. Uzura mai redusă de la nivelul incisivilor se datoreşte faptului că

porţiunea masticatorie nu este aplicată oblic ci perpendicular, iar uzura lor are
o direcţie distală. aspect care este utiliw în determinarea vârstei la cabaline.

66
 2.1.6. Determinarea vârstei la cabaline dupi dentiţie

Fiecare dinte este adăpostit în câte o alveolă în care este fixat prin
ligamentul alveolar şi prin gingie.
Incisivii superiori sunt în general mai masivi, mai laţi decât cei
inferiori şi mai putem.ici.
Formula dentară la cabaline este unnătoarea:
Dentiţia de lapte:
I 6 C o p s M o = 26
6 o 6 o
Dentiţia permanentă:
- la femele:
I 6 C o PM 6
M 6 = 36
6 o 6 6

- la masculi:
I 6
C 2
PM 6
M 6 =40
6 2 6 6

Denumirea incisivilor pereche, de la centru la margine, este

Uilllătoarea: cleşti, mijlocaşi şi lăturaşi (sau mărginaşi).
Cele trei regiuni ale dintelui sunt: rădăcina, gâtul sau coletul şi
coroana.
Rădăcina este fixată în alveola dentară de ligamentul alveolo-dentar,
jependent de periost. Ligamentele alveolo dentare sunt formate din ţesut
conjunctiv fibros care se întinde între alveola dentară şi dinte având rolul de a
susţine dintele în alveolă şi gingia la nivelul gâtului dintelui. Gâtul este
mangulaţia dintre coroană şi rădăcină. Coroana are trei feţe: labială, linguală
şi masticatoare.

67
 Tabla dentară este de fapt totalitatea feţelor masticatoare de pe o
arcadă.
Incisivii de lapte au aspect de lopăţică, fiind mici şi gâtuiţi fără
siloane pe faţa labială sau a coroanei.
Incisivii permanenţi sunt recurbaţi u şor spre înapoi şi au formă
piramidală. Coroana lor este turtită antero-posterior, iar rădăcina lor, lateral.
La caii tineri, direcţia incisivilor este convergentă prin rădăcini ş1
divergentă prin coroane, iar Ja cei vârstnici, coroanele devin convergente.
Coroana, pe faţa labială este relativ plană şi prezintă siloane verticale,
adânci la incisivi , iar pe faţa ling uală, prezintă o concavitate uşoară dintr-o
parte în alta. Marginile sunt groase şi relativ curbate. Faţa este prevăzută cu
cement ce căptuşeşte smal ţul. Pulpa dentară se g ăseşte în cornetul dentar
intern.
Prin tocirea dinţilor se Înţelege uzura acestora până apare fundul de
mişună, iar treptat, faţa masticatorie a dintelui devine: ovală, rotundă,
triunghiulară şi biangulară.
Caninii la mascul sunt separaţi de incisivi printr-un spaţiu interdentar
„bară" sau diastemă şi au forma conică recurbată. Coroana lor este convexă
pe faţa laterală, u şor striată şi concavă pe faţa mediană şi au extremitatea
boantă.
La animalele tinere, rădăcina este conică şi are cornet dentar intern,
care este mai redus la animalele adulte.
Molarii de pe cele două arcade diferă ca mărime şi formă. Cei
superiori sunt mai mari şi au coroana În formă de prismă patrulateră, având
pe faţa laterală două şanţuri adânci.
Cei inferiori sunt mai mici, au un şanţ vertical lateral şi două-trei
şanţuri verticale superficiale (pe faţa mediană). Faţa anterioară a molarilor
este plană, cu excepţia prim.ului şi a ultimului, care sunt rotunjite.

68
 La molarii superiori, faţa masticatoare este orientată oblic spre
înăun� iar la molarii inferiori, oblic spre înafară.
Desemnu.l feţei masticatoare a molarilor superiori este asemănător
literei „B", cu buclele orientate medial, iar la molarii inferiori desenul este
asemănător literei „E" întors.
Lungimea dinţilor este aproximativ aceea.şi pe parcursul vieţii,
deoarece cresc continu câte 2-3 mm anual şi cam tot atâta se tocesc.
Lungimea medie a incisivilor superiori este următoarea: 26-28 mm
cleştii, 25-26 mm mjjlocaşii, 18-20 mm lăturaşii şi respectiv de 18 mm
cleştii, 15 mm mijlocaşii şi 13 mm lăturaşii de pe maxilarul inferior. Datorită
acestor diferenţe, arcada superioară o depăşeşte pe cea inferioară, atât lateral,
cât şi posterior, iar în urma procesu.lui de tocire între 7-9 şi 11-13 ani, pe
partea laterală a lăturaşilor superiori, rămâne o porţiune proeminentă,
netocită, numită „coadă de rândwrică".
Adâncimea mişunei este de 6-8 mm pe incisivii inferiori şi de 12-15
mm pe cei superiori. Prin tocire dispare treptat până la „lăscaie", când rămâne
doar fundul său, dintele denumindu-se tocit, apoi dispare lăscaia şi
considerăm dintele nivelat.
La unele animale mişuna este mai mare sau mai mică decât normal, la
acestea aprecierea vârstei făcându-se mai dificil.
Pulpa dentară depăşeşte anterior fundul mişunei, de aceea pe măsură
ce se produce tocirea, vârful cometului intern se wnple cu neodentină şi
tartru care protejează ţesuturile vii.
Când vârful cometului intern ajW1ge la suprafaţa dintelui, acesta se
numeşte „steaua dentară" sau „steaua lui Gerard". Steaua dentară are iniţial
forma unei linii, care, prin continuarea tocirii devine mai lată şi mai scurtă,
până la rotunjire (peste 17 ani).

69
 2.2. EXAMENUL CA VITĂŢIJ ORALE

Examenul clinic al cavităţii orale se face pe exemplare liniştite,

�nştiente, abordate cu multă blândeţe şi bunătate. Locul unde se face
::xaminarea calului trebuie să fie amenajat, îngrădit, cu pardosea
xalunecoasă., să fie corespunzător iluminat, fără multe persoane în apropiere
� fără elemente stresante. Pentru examenul clinic al cavităţii orale
::xemplarele vor fi aduse de persoanele pe care caii îi recunosc. cu care sunt
: bişnuiţi, aduşi cu un căpăstru care se poate regla în aşa fel încât să permită
::.eschiderea completă a cavităţii orale. Asemănător celorlalte segmente
:orporale, examenul cavităţii bucale începe cu aprecierea aspectului exterior
a care se vor wmări prezenţa asimetriilor faciale, existenţa unor zone
-..nnefiate, denivelate, prezenţa de secreţii nazale, a unor depilaţii. hemoragii,
:olecţii, zone dureroase, procese inflamatorii, etc. Deschiderea cavităţii
:iucale se face fie manual, fie cu ajutorul speculumului bucal, după care se va
-:xce la examinarea acesteia (fig. 46.).

Fig. 46. Examenul cavităţii bucale cu ajutorul speculumului

Pentru a putea fi examinată corespunzător şi bine, se va efectua un
..?•-aj cu soluţie de betadină I %o pentru a îndepărta corpurile străine şi

85
eventualele resruri de furaje care ar putea masca anumite modificări de la
nivelul mucoasei.
Mucoasa bucală (buzele şi gingia) are în condiţii normale o culoare
roz uniform pe toată suprafaţa şi ea trebuie examinată pentru eventualele
procese inflamatorii gingivale sau subgingivale, eroziuni, ulcere, plăgi,
formaţiuni diferite.
Frecvent mucoasa bucală este sediul unor modificări de culoare şi de
structură. Astfel, paliditatea mucoasei bucale este întâlnită în sindromul
anemic, în maladiile cronice caşectizante sau în urma ischemiei locale, în
timp ce culoarea alb-porţelan.ie este întâlnită în cazul unor hemoragii interne
masive.
Hiperemia mucoasei bucale poate fi localiz.ată sub forma unor pete
eritematoase cunoscută sub denumirea de enantem, sau poate avea un
caracter generalizat când este întâlnită pe întreaga supra.faţă. in situaţiile în
care hiperemia este intensă (culoare roşie închisă) cu tendinţă spre cianoză
suspicionăm o stare septicemică, o stare asfixică, stări de intoxicaţie cu
plumb.
Coloraţia galbenă a mucoasei bucale este un alt aspect :frecvent
întâlnit şi este caracteristică în sindromul de icter, în urma unui aport
alimentar execsiv cu morcovi, sau în urma unei medicaţii flavinice.
Hemoragiile de la nivelul mucoasei bucale pot avea cauze. dimensiuni
şi localizări diferite fiind întâlnite sub formă de peteşii, sufuziuni,
hematoame. Mucoasa bucală poate fi modificată foarte diferit.
Edemul mucoasei bucale este prezent în traumatismele limbii, în
stomatite, în compresiuni. în intoxicaţii, tulburări circulatorii locale. La
această specie, edemul mucoasei bucale palatine este frecvent întâlnit odată
cu schimbarea dinţilor şi în cazul hrănirii cu furaje grosiere lignificate.

86
 Pustulele bucale apar sub forma unor denivelări pe suprafaţa
mucoasei bucale, sunt de culoare gălbuie sau albicioasă, iar conţinutul este
seros sau pwulent. Pustulele pot fi întâlnite în stomatitele veziculare sau în
boli specifice precum stomatita pustuloasă infecţioasă a calului.
Chiştii salivari sunt localizaţi în special sublingual, ca urmare a
obstrucţiei canalalor glandelor salivare. Chistul glandei salivare sublinguale
apare sub aspect oval sau rotund, este fluctuent, plasat lateral de frâul limbii.
Depozitele şi membranele bucale au aspect, dimensiuni şi nuanţe diferite
fiind localizate bucal sau faringian, putându-se întâlni în stomatitele
provocate de miceţi.
Tumorile şi pseudotumorile de la nivelul mucoasi bucale pot fi de
natură fibroasă sau sarcomatoasă, cel mai frecvent fiind papiloamele.
Examenul gingiilor are o importanţă deosebită mai ales la cabaline.
Examenul gingiilor se face prin inspecţie şi palpaţie, iar cele mai frecvente
modificări sunt de hiperemie şi cianoză.
Hiperemia gingiilor are drept cauze: erupţia dentară,boli infecţioase,
procese iritative locale (microtraumatisme, traumatisme, compresiuni ale
zăbalei), procese inflamatorii locale (gingivite, alveolite, stomatite),
parodontopatii.
Cianoza gingiilor poate avea cauz.e locale când aspectul este de froma
unui liz.ereu gingival (benzi de culoare albăstruie-vişinie dispus perident.ar)
sau cauze de ordin general în stările de stază vascul� hipoxie, piemie.
Examenul complet al cavităţii bucale presupune examenul dinţilor,
gingiilor, limbii, palatului şi planşeului cavităţii bucale, faţa internă a
obrajilor şi silonul gingivo-labial.
Inspecţia mucoasei bucaJe şi a dinţilor se face după răsfrângerea
buzelor în aşa fel încât să avem o vizibilitate cât mai bună.

87
 Palparea cavităţii bucale este necsară întrucât putem aprecia temperatura,
sensibilitatea, consistenţa structurilor anatomice, gradul de umiditate. Pentru
dinţi este foarte necesară percuţia care este W1a palpatorie, dar care trebuie
efectuată şi cu corpuri dure (elevator, mânerul bisturiului, cleşte de extracţie
dentară), pentru a surprinde reacţiile de apărare datorate durerii locale. La
deschiderea cavităţii se pot rem.arca aspecte care trebuiesc reţinute în special
mobilitatea, greutatea deschiderii cavităţii bucale şi mirosul acesteia.
Greutatea deschiderii cavităţii bucale poate fi datorată durerilor
provenite de la formaţiunile dentare, stomatitelor, nevra1gii, luxaţie temporo-­
mandibulară, contracţiilor tonice ale musculaturii maseterine, miozite, etc.
Mirosul cavităţii bucale este în mod normal fad, dar poate deveni
înţepător sau rânced în urma descompunerii conţinutului alimentar care
rămâne între tabla dentară şi bucce la caii cu neregularităţi dentare. Acest
aspect este cunoscut sub tremenul de „magazie". Mirosul fetid este frecvent
întâlnit în cazul necrozelor sau gangrenelor bucale, în cazul ulcerelor, în
cazul gingivitelor necrotice, a necrozelor osoase, a parodontopatiilor, etc.
Mirosul de carie dentară este un miros specific, particular de acru, înţepător,
ihoros.
Pentru a putea fi examinată corespunzător, Jimba se îndepărtează spre
latera1, ocazie cu care vom putea examina suprafeţele oc1uzale, aspectul
gingiei, frâul limbii, baza limbii, spaţiul dintre incisivi şi planul premolar.
Examenul limbii la această specie este foarte important, motiv pentru
care trebuie să fim atenţi la aprecierea culorii, fonnei, dimensiunii, poziţiei,
mobilităţii, aspectul suprafeţelor, tonusul şi consistenţa acesteia.
Culoarea limbii poate prezenta foarte multe schimbări uneori identice
cu ale mucoasei bucale, alteori culoarea fiind determinată de modificările
circulaţiei de la acest nivel. Modificările de culoare constau în paliditate,
hiperemie, cianoză, hemoragii, culoare icterică.

88
 Sensibilitatea limbii este exagerată în procese inflamatorii (stomatite,
gingivite, glosite, alveolite) sau abolită în cazul paraliziei nervului lingual. In
cazul paraliziei limbii trebuie să fim foarte atenţi la examenul clinic întrucât
în paralizia limbii consecutiv paraliziei hipoglosului sensibilitatea limbii se
menţine deoarece calea senzitivă este sub controlul nervului lingual.
Mobilitatea limbii este foarte importantă deoarece ea poate fi
modificată în paralizii neurogene, afecţiuni ale aparatului hioidian, în
afecţiuni musculare ale corpului limbii, în stări de intoxicaţii, situaţii în care
limba apare între arcadele incisive, la nivelul barelor sau proemină în afara
gurii.
Aceleaşi manoperă o efectuăm pentru cealaltă parte în timp ce pentru
examenul gingiei şi incisivilor este suficient să ridicăm buza superioară şi
inferioară, să privim în mod simetric pentru a observa diferite modificări.
Privind din faţă putem evidenţia modificări de formă, poziţie sau volum ale
arcadelor dentare, forma şi aspectul suprafeţelor oclu:zale şi linguale ale
incisivilor, prezenţa tartrului dentar, existenţa leziunilor la nivelul gingiilor
sub formă de gingivite, pungi parodontale, prezenţa diastemei, etc.
Pentru examinarea zonei caudale trebuie utilizat speculum bucal
(Becker, Stelzer, Dukov) atât pentru uşurinţa examinării cât şi pentru
si guranţa celui care efectueaz.ă examinarea. Examenul cavităţii bucale trebuie
efectuat pe lumină naturală sau artificială având un câmp bine iluminat
pentru a observa cele mai mici modificări. În această ronă trebuie să fim
atenţi la nivelul molarilor superiori pentru că la nivelul mişunei se poate
constata prezenţa de carii infundibulare sau hipoplazie de cement motiv
pentru care vom folosi sonda.
Un examen de calitate al cavităţii bucale se efectuează cu ajutorul
endoscopului datorită puterii de mărire optice aferente, ceea ce oferă
posibilitatea vizualizării şi diferenţierii ţesutului dentar sau modificărilor

89
 locale (fig. 47.). O unitate de endoscopie este formată dintr-o sursă de lumină
rece - xenon din cablu optic de legătură, unitatea de comandă a camerei
endoscopului, endoscopul cu tubul protector metalic şi monitorul pentru
vizualizare.

Fig. 47. Endoscoape orale

Utilizarea endoscopiei are numeroase avantaje, între care:

- posibilitatea aprecierii acurateţii procedurii efectuate
- putem urmări aspectul şi evoluţia postoperatorie sau post-
extracţionale
- putem evidenţia fragmente sau sechestre dentare sau osoase
- evidenţiem nivelul de rabotaj în cazul crestelor sau vârfurilor
- evidenţiem corectarea ocluziei
- se pot înregistra lista, stoca 1mag1m şi urmări în timp evoluţia
proceselor de la nivelul cavităţii bucale.
Cu toate că utilizarea endoscopiei orale presupune o manualitate şi o
investiţie, modalitatea de utilizare este simplă şi la îndemână.
Astfel, mânuirea corectă a endoscopului presupune introducerea lui cu
o mână în cavitatea bucală deschisă şi menţinută în această poziţie cu ajutorul
speculumului, iar cu cealaltă mână se ghidează partea optică a endoscopului.
Examinarea începe prin efectuarea unei vizualizări de ansamblu, după care se
vor urmări porţillllÎle cu modificări. Ceea ce trebui reţinut este faptul că

90
examinarea trebuie făcută cu multă răbdare, într--o anumită succesiune în aşa
fel încât să nu se omită nici un dinte de la examinare.

2.3. ANOMALIILE DENTARE

Sunt tulburări congenitale de origine blastogenă în marea majoritate a

cazurilor. cu toate că sunt citate cazuri exogene în special în perioada de
formare şi dezvoltare a sistemului dentar.
Anomalii numerice
1. Poliodonţia (pleiodonţia) constituie prezenţa unui număr mai mare
de dinţi faţă de formula dentară a speciei. În funcţie de anumite caracteristici
poliodonţia îmbracă mai multe forme:
� pseudopoliodonţia este rezultatul persistenţei dinţilor de lapte
(deciduali). Tot în această categorie se înscriu şi modificările de pozitie
(transpoziţie) a acestora, fie prin poziţia prea apropiată a caninilor de incisivi
(transpoziţie) ceea ce duce unori la greşeli în număratul incisivilor. fie
persistenţa dinţilor de lapte în poziţie labială faţă de dintele pennanent.
- poliodonţia tipică este situaţia în care se constată prez.enta de dinţi
supranumerari în arcada dentară în poziţie normală sau în prelungirea arcadei
dentare. Poliodonţia tipică este atribuită caracterelor ereditare. La cabaline un
exemplu edificator este prezenta unui incisiv L. sau prezenţa dintelui de ,,lup"
P 1 situaţii foarte frecvente care nu pot fi considerate patologice. Mai mult,
dintele de „lup"la fel precum molarii erup doar o singură dată. ca urmare nu
are loc o schimbare a acestor dinţi.
- poliodonţia atipică are un caracter de strictă anomalie în sensul că
dinţii supranwnerari provi n dintr-un nu.măr mai mare de muguri dentari decât
este normal pentru specia respectivă, iar dinţii sunt de obicei înscrişi în
arcada dentară sau în vecinătatea proximală. Poliodonţia atipică poate apare

91
şi în situaţia în care germenii dentari suferă un proces de clivaj sau separare
egală sau nu, iar dinţii supranumerari sunt localizaţi de regulă în proximitatea
dintelui normal din arcadă.
Dinţii supranumerari pot să aibă aspectul de dinţi de lapte sau de dinţi
permanenţi, iar forma lor de cele mai multe ori este lila neregulată, completă
sau având malfonnaţii. Aceşti dinţi nu se schimbă, rămân în Jocul în care au
erupt pentru prima dată (fig.48, 49.).

Fig. 48. Incisivi supranumerari Fig. 49. Aspectul cavităţii după

extracţie

Dinţii supranumerari pot fi găsiţi înăuntru sau în proximitatea arcadei

dentare fiind de regulă rotiţi în axa lor lungă atunci când sunt în arcadă şi
lingualizaţi (înspre limbă) sau labializaţi (înspre buze) atw:tci când sunt
înafara arcadei. La mandibulă din cauza lipsei de spaţiu apare frecvent
devierea înspre rostral şi spre înafară.
Nu numai incisivii sunt afectaţi, dublura caninilor se poate întâlni şi la
nivelul maxilarului sau mandibulei (Ptlug, 1983).
Premolarii supranumerari sunt poziţionaţi în arcada dentară şi o
prelung� spre rostral, în timp ce autorii Becker ( 1970) menţionează faptul
că premolarii supranumerari erup la începutul rândului de dinţi, palatina! de

92
 P2, dar fară să existe o simetrie bilaterală a acestor variaţii. Simhofer H.,
Stoian C., (2006) menţionează un caz cu poliodonţie bilaterală a premolarului
doi.
Poliodonţia molarilor este frecventă la nivelul molarului
supranumerar 4, care apare în prelungirea arcadei dentare, iar pentru faptul că
(de regulă) nu au antagonişti ei prezintă o lungime mare, anonnală.
Poliodonţia latentă este atunci când un mugure dentar supranumerar
se uneşte cu un dinte normal dezvoltat apărând în acest fel un dinte dublul
care maschează poliodonţia. În situaţia când dintele supranumerar nu a erupt
poliodonţia este mascată de un număr aparent normal de dinţi, iar singura
modalitate de a diagnostica poliodonţia în acest caz este prin examen
radiologic sau prin tomografie. În asemenea situaţii dintele inclus nu mai
erupe niciodată şi poate fi la originea unor tumori precum odontomul.
Polîodonţia heterotopă şi brahiogenă este situaţia care apare atunci
când în faza formării primului arc brahial sau mandibuJar acest ţesut poate
duce la apariţia unuia sau mai multor dinţi supranumerari a căror dezvoltare
are loc cât mai departe de arcada dentară normală. Poliodonţia produce
tulburări de masticaţie prin lipsa oponentului.
Alături de modificările prezentate există şi alte modificări precum
chistul dentar localizat în sinusurile maxilare, la nivelu] palatului, la nivel
facial, sau chistul dentar brahiogen dar şi fisrula auriculară marginală.
O/igodonţia defineşte existenţa unui număr mai redus de dinţi faţă de
formula dentară.
În etiologia acestei anomalii sunt incriminate bolile constituţionale,
ntlburările de nutriţie şi metabolism, disendocrinii, tulburări neurotrofice.
Ca formă de sine stătătoare această anomalie este citată sporadic, iar
rezultatele sunt diferite. Astfel, Berger ( 1956) consemnează prezenţa acesteia
la 50% din cazurile examinate, în timp ce Geres (1962) găseşte această

93
anomalie doar la 1 % din cai examinaţi. Literatura de specialitate menţionează
mai multe forme de oligodonţie între care oligodonţia aparentă, stare în care
se constată incluzia sau retenţia dinţilor în oasele maxilare. În aceste situaţii
dintele cu toate că nu este prezent în arcada dentară el este prezent în osul
alveolar dar nu a erupt.
Altă formă de oligodonţie este falsa oligodonţie sau pseudo­
oligodonţia care evidenţieaz.ă existenţa unei dentiţii de lapte normale sub
aspectul conformaţiei şi a perioadei de erupţie, dar cu lipsa totală a dinţilor
permanenţi de schimb. În acest sens putem spune că apare o oligodonţie
reducţională reală mascată de persistenţa dinţilor deciduali sau cu alte cuvinte
sub dintele de lapte nu se află dintele permanent.
Cel mai frecvent, întâlnim oligodonţia ereditară ca urmare a extruziei
(căderii) dinţilor la vârstă avansată sau oligodonţia senilă, ori consecutiv
bolilor dentare (carii, periodontite, fracturi, abcese, flegmoane) precum şi
diferitelor trawne.
Dacă oligodonţia ereditară a dinţilor de lapte este de durată redusă
pierderea dinţilor permanenţi este definită cu apariţia unui spafiu liber pe
arcadă.
Anomaliile de fonnă sunt cunoscute sub denumirea de forme aberante
putând fi reprezentate de dinţi conoizi, bilobaţi sau chiar dinţi sudaţi.
Anomaliile de direcţie sunt frecvent întâlnite la cabaline, camate
fiind de dezvoltări patologice ale splahnocraniului, de factori genetici, dar şi
de factori mecanici locali. Anomaliile de direcţie constau în înclinarea
vicioasă a incisivilor şi molarilor ceea ce fac să modifice regularitatea arcadei
dentare. Înclinaţiile dinţilor pot fi: înainte (anteroversiune), înapoi
(retroversiune) şi lateral (lateroversiune).
Sub aspect clinic se constată jenă în masticaţie, răni la nivelul gingiei,
eroziuni şi răni la nivel lingual sau chiar la nivelul palatului.

94
 Anomaliile de corespondenţă sunt datorate asimetriei suportului
osos al alveolei dentare de dezvoltarea inegală a oaselor incisive şi maxilare.
Cel mai adesea ocluzia bucală este îngreunată sau se efectuează doar parţial
ceea ce determină defecte mari de uzură. La cabaline, lipsa dintelui
corespondent determină dintele opus să crească în lungime, perturbând
prehensiune� masticaţia, ocluzi� deglutiţia, determinând în final alterarea
stării generale a animalului.
Anomaliile de corespondenţă de cele mai multe ori sunt detenninate
de brevignatism (inferior sau superior), de prognatism (inferior sau superior),
sau de deviere laterală. Mateş N. şi col., (1996) descrie la o cabalină
dezvoltarea laterală inegală la cele două maxilare în sensul în care dentiţia de
pe maxilă se suprapunea doar pe jumătate din dentiţia de pe mandibulă. Şi în
asemenea situaţii ocluzia dentară se efectuează cu dificultate, tocirea se face
anormal determinând uzuri greu de remediat.
Anomaliile de sediu se caracterizează prin creşterea dinţilor înafara
arcadei dentare.
Anomaliile de volum sunt anomaliile care se referă la dimensiunile
atipice ale dinţilor la care se poate asocia şi modificarea formei.
1n cadrul acestor anomalii dinţii pot fi mai mici (nanism) sau mai mari
(gigantism). La cabaline aceste anomalii pot să apară mai des la incisivii şi
molarii superiori.

95
 2.4 ASPECTE PATOLOGICE ORALE LA CABALINE

2.4.1. Afecţiuni inflamatorii

2.4. 1.1.Stomatite

Sunt inflamaţii ale ţesuturilor moi de la nivelul cavităţii bucale.

Localizarea mai strictă este definită prin termeni precum: cheilită (buze),
glosită (limbă), gnatită (bucce), palatinită, gingivită.
Etiologie. Se pot remarca stomatite posttraumatice (contenţii
necorespunzătoare, incorecte, neajustări ale zăbalei) consecutiv leziunilor
superficiale sau profunde datorate neregularităţilor dentare, consecutiv
tartrului dentar sau în cazul parodontopatiilor. La cabaline evoluează
stomatite veziculoase provocate de agenţi virali.
Simptome. Tabloul clinic evoluează diferit, în bună măsură fiind
influenţat de factori etiologici şi de reactivitatea organismului. în acest
context dac! leziunile sunt superi:ficiale şi fără distrucfii tisulare însemnate se
constată dificultăţi în prehensiune, masticaţie şi deglutiţie manifestate diferit,
unele exemplare adesea „scapă" furajele din cavitatea bucal� în timp ce
altele refuză prehensiunea chiar dacă apetitul este prezent. La unii cai cu
stomatită se poate observa frecvent cum aceştia îşi clătesc gura cu apă în mod
repetat. Din cauza masticaţiei sumare se poate observa prezenţa de resturi de
furaje între tabla dentară şi bucce (magazie). Halena poate avea un miros
fetid care trebuie pus pe seama putrefacţiei furajelor reţinu.te, pe seama unui
focar necrotic sau gangrenos, pe seama unui proces supurativ dentar (abces
dentar, pungă parodontală, necroză osoasă). La unele exemplare se constată
sensibilitate şi durere ceea ce induce refuzul de a deschide gura,

96
 pseudotrismus şi sialoree. Când leziunile sunt profunde ne putem aştepta să
fie modificată şi starea generală a organismului prin subfebrilitate sau febră,
inapetenţă, abatere, adenopatie regională, etc.
Diagnostic. În stomatite diagnosticul este uşor de stabilit. Semnele
funcţionale precum: dificultăţi de prehensiune şi masticaţie, modificările
locale, sialoreea, pseudotrisrnus sunt elemente suficiente pentru diagnostic.
Prognostic. La cabaline prognosticul este în general favorabil.
Tratament. În cazul diagnosticării stomatitelor se vor lua măsuri
igienodietetice în sensul că, caii vor avea apă la discreţie iar furajarea se va
face cu furaje moi (lichide sau semilichide), furaje verzi, iar la nevoie
alimentaţie parenterală.
Tratamentul medicamentos se va realiza prin lavaj la nivelul cavităţii
bucale cu soluţii antiseptice şi astringente (apă oxigenată 1-3%, beta.clină 1-2
%, permanganat de potasiu 0,5-1 %, rivanol 1-3%, alaun de potasiu 1-2%,
sulfat de cupru 5-10%, bicarbonat de sodiu 3-5%) sau aplicaţii locale de
unguente cu antibiotice într-un strat subţire. La nevoi se vor administra pe
cale generală antibiotice şi antiinflamatorii pe căile şi în dozele cunoscute.

1.4.1.1. Gingivita

Gingivita presupune inflamaţia gingiei, fiind cunoscută sub denumirea

de gingivită marginală sau gingivită simplă.
Cel mai adesea gingivitele au origine traumatică ceea ce determină
apariţia de conruzii, eroziuni, răni superficiale sau profunde, Jocuri pe care se
grefează. diferiţi genneni patogeni şi în care evoluează diferite tipuri de
infecţii. Un loc aparte în apariţia gingivitelor îl ocupă placa tartrică şi placa
bacteriană. Prin dezvoltarea continuă a acestora se rupe legătura anatomică
dintre gingie şi elementele dentare (incisivi, canini, premolari sau molari), se

97
produc iritaţii locale necrobioze şi necroze, infecţii de diferite grade care
complică procesul patologic în parodontopatii de diferite grade.
Gingivitele pot fi produse de asemenea de factori clinici, factori fizici
sau diferite stări şi tulburări metabolice.
Sub aspect clinic gingivitele se caracterizează prin aspectul congestiv
al marginii libere (gingivita congestivă) ceva mai târziu se observă un aspect
cenuşiu cu gingia reacţionată, îngroşată sub formă de burelet (gingivită
proliferativă) (fig.50.), alteori cu porţiune necrozată cu lipsă de substanţă prin
eliminarea porţiunilor necrozate (gingivită necrotică), iar într-un stadiu mai
avansat gingia apare îngroşată, acoperită cu conţinut purulent (gingivită
purulentă).

Fig. 50. Gingivită proliferativă alături de carii multiple

Diagnostic. Diagnosticul gingivitelor se face relativ uşor prin

examenul clinic al cavităţii bucale, iar aspectul gingivitelor este atât de
caracteristic încât nu pune probleme.
Prognostic. În formele simple, prognosticul acestora este favorabil, în
timp ce în cele necrotico-supurative acesta devine rezervat datorită

98
 posibilităţii de trecere spre periostita alveolară sau spre osteoperiostită,
osteită etc.
Tratament. Se vor îndepărta din raţie furajele grosiere care pot
traumatiza şi crea porţi de intrare la nivel gingival, iar local se va face un
tratament cu clorură de zinc, clorbexidină, oxitetraciclină, betadină prin
badijonări sau aplicări de unguente până la dispariţia fenomenelor
inflamatorii.

2.4.1.3. Pulpita

Inflamaţia pulpei dentare este frecvent întâlnită în unna fracturilor

dentare, cariilor dentare, proceselor septice dentare, tumnorilor peridentare,
parodontitelor, etc. şi se produce în mod diferit.
Etiologie. Fracturile. fisurile. cariile infundibulare, hipoplazia de
cement sunt ocazii în care pulpa dentară se deschide, rămâne descoperită
pentru germenii patogeni existenţi în cavitatea bucală.
De asemenea, la cabalinele în vârstă, producerea de dentină de
reparaţie nu mai are loc în acelaşi ritm cu uzura den� iar camera pulpară
poate să rămână deschisă, fiind supusă în acest mod continu contaminării şi
infecţiei directe. Uzura anormală a dinţilor (ocluzia în foarfecă) poate cauza
expunerea timpurie a camerei pulpare şi inducerea procesului inflamator.
Simptome. Sub aspect clinic cele mai frecvente forme de pulpită sunt
cele seroase, purulente şi gangrenoase. După Beker ( 1970) pulpita de origine
hematogenă este cea mai frecventă.
Debutul pulpitei oonstă într-o hiperemie şi edem inflamator la nivelul
pulpei, ceea ce determi nă o iritaţie continuă la nivelul terminaţiilor nervoase,

99
urmată de durere mai gravă sau mai puţin gravă (fig. 51.).

Fig. 51. Pulpite

În timpul prehensiunii şi masticaţiei animalul acuză durere, se opreşte

din consumul alimentelor, prezintă hipersalivaţie, etc.
Prin evoluţia nefavorabilă pulpita seroasă se poate complica şi trece în
pul pită purulentă sau în pulpită gangrenoasă, ceea ce determină moartea
pulpei dentare.
Diagnostic. Prin examenul clinic de cele mai multe ori evidenţiem
camera pulpară deschisă dar şi modificările locale (modificări de culoare) de la
acest nivel.
Prognostic. Este rez.ervat spre grav în funcţie de gradul distrucţiei locale,
întrucât procesul se poate extinde şi să se complice cu osteite sau osteomielite.
Tratament. Urmăreşte îndepărtarea ţesuturilor alterate de la nivelul
coroanei în cazul unui proces carios după care se va îndepărta pulpa dentară.

100
Urmează apoi tratamentul aseptic al canalului radicular, obturarea acestuia şi
obturaţia definitivă a dintelui. În acest sens pentru obturarea radiculară se pot
folosi preparate de genul Eugenatuluî de zinc, paste iodoformate,
Endomethazone, conuri de gutapercă. Obturaţia coronară se efectuează cu
materiale rezistente - amalgam de argint sau cement glasionomer.
În situaţiile în care constatăm prezenţa unei complicaţii de tipul
gangrenei pulpare cu osteită periapicală sau osteomielită se recomandă
extracţia dintelui sub protecţie de antibiotice (Duphapen strep, Penstrep) şi
seroprevenţie antitetanică în dozele cunoscute.

2.4.1.4 Parodontita

Sub acest termen sunt descrise stările inflamatorii ale aparatului de

susţinere a dintelui.
Parodonţiul este elementul de legătură între cementul dentar şi osul
alveolar fiind reprezentat masiv de fibre elastice de colagen organizate în
fascicule complexe, având traiectorii diferite şi fixând în acest fel dintele în
alveolă. Alături de fibrele de colagen parodonţiul mai conţine vase sanguine,
filete nervoase, vase limfatice, etc. Organizarea în fascicule, traiectoriile
diferite, complexitatea componentelor modifică şi amortizează parţial
presiunea la acest nivel în forţe de acţiune în sens longitudinal conferindu-i
dintelui o oarecare mobilitate (Becker, 1970). Parodontita poate apare la ori ce
vârstă.
Este de acceptat de majoritatea specialiştilor că boala periodontală
este cea mai comună cauză a pierderii dinţilor, în stomatologia umană şi în
cea veterinară, în special la animalele mici. Boala periodontală ecvină a fost
jocumentată în literatura veterinară timp de mai multe decenii şi continuă să
fie o cauză şi/sau un rezultat semnificativ a1 patologiei dentare.

101
 Fie că dintele are o coroană excesivă sau o tocire excesivă '
periodontita este uneori asociată cu malocluzia dentiţiei de la nivelul
maxilarului. Practicanţii trebuie să înţeleagă cu adevărat periodonţiul ecvin,
să poată să înţeleagă boala periodontală şi să cunoască modul de prevenire e
evoluţiei bolii şi să implementeze măsuri de tratament odată ce boala a fost
descoperită.
Boala periodontală este foarte bine cercetată la animalele mici, iar
cauza generală a acesteia este acceptată ca fiind formarea de placă tartrică.
Acumularea de calculi nu este rară la cal şi apare de obicei la incisivii şi
caninii inferiori, gingivita find comună în astfel de cazuri, dar considerată
reversibilă: oadată calculul îndepărtat inflamaţia dispare. Poate rezulta reacţie
gingivală, calculul trebuind îndepărtat. În opinia multor autori, acumularea de
calculi, la nivelul incisivilor şi caninilor, duce, rareori, la evoluţia unor
periodontite grave sau la pierderea dinţilor. Gingivita este o consecinţă
tranzitorie a erupţiei dinţilor permenenţi şi un lucru des întâlnit în timpul
pierderii dinţilor caduci.
Cazurile de acumulări severe de calculi sunt adesea determinate de
factori multipli, incluzând: boli sistemice, malocluzii grave (afectând
masticaţia normală) şi diete bogate în concentrate. Aceste cazuri pot evolua
rezultând pierderea legăturilor alveolare şi deci a dintelui.
De asemenea, unii autori cred că distrugerea periodonţiului este cea
mai comună cauză de pierdere a dinţilor la cabaline. Parodontita clinică
semnificativă, apare mai ales la animalele mature, cu o incidenţă de 60% la
caii de peste 15 ani. Distrugerea ţesutului parodontal permite invadarea
ţesutului periapical de către bacterii, rezultând pulpita septică şi pierderea
dintelui. Participarea forţelor generate în timpul masticaţiei contribuie la
menţinerea unui parodonţiu sănătos. Condiţiile care limitează ocluzia
normală şi masticaţia, determină deseori boli parodontale secundare.

102
 Cei mai experimentaţi practicieni consideră malocluzia ca fiind cauza
---imară a periodontitei la ecvine. Aceasta duce la tipare anormale de
-asticaţie, poziţionări greşite ale dinţilor, inhibiţia masticaţiei normale şi
:::-earea diastemei între dinţii strâns aliniaţi. Aceste condiţii adesea
:?!\Orizează acwnularea de furaje intre spaţiile interproximale, rezultatul fiind
�,o.mentaţii şi colonii bacteriene, hiperemie, edeme, reacţie gingivală şi
:,mia.rea sacului periodontal. În aceste condiţii, este inevitabilă distrugerea
_gamentului periodontal şi a osului alveolar, având ca rezultat pierderea
:mtelui. Procesul inflamator crează un cerc vicios, cu finalitate în
::i.strugerea ţesutului periodontal.
Pe măsura tocirii coroanei dentare de rezervă la geriatrici, rădăcinile
se expun şi se dezvoltă diastema între premolari sau molari. Diametrul mic al
""llăcinii oferă un spaţiu pentru intrarea furajelor şi precede căderea naturală
! dinţilor la caii bătrâni.
Dinţii tociţi excesiv au o coroană mai scurtă şi suprafaţa ocluzală este
::iai aproape, de obicei, de marginea gingivală. Este logic că. cu cât suprafaţa
cluzală este mai aproape de marginea gingivală cu atât este mai mare
;,otenţialul de a apărea trauma parodontală în timpul masticaţiei.
Malocluzia angulară (gură în „valuri") generează forţe care pot muta
±inţii din poziţia normală de la nivelul arcadei. Această mişcare duce la
formarea diastemei şi, ulterior, la parodontite grave cu pierderea dinţilor.
Dinţii adiacenţi migrează apoi în spaţiul creat, în urma extracţiei sau căderii
lor, iar când aceasta se întâmplă apar spaţii interproximale, punând dinţii
învecinaţi în pericol de a face parodontite. Cheia prevenirii bolilor
;:,arodontale este combaterea timpurie a formării malocluziei, care limitează
5;3ll compromite ocluzia normală şi masticaţia. Această filozofie implică
nevoia de a monitoriza dinţii cailor tineri, pe perioada erupţiei dinţilor caduci
şi permanenţi. Este important să se corecteze malocluziile minore în timpul

103
 apariţiei, cât şi erupţiile greşite, nealinierile sau posibile malformaţii. Acest
lucru necesită examene bianuale, la caii tineri, folosirea unui speculum bucal
şi îngrijirea dentară anuală pe toată durata vieţii.
Caii suferind de boală parodontală pot să nu prezinte indicii
semnificative de halenă, hipersalivaţie, tipare anormale de masticaţie sau
stare de întreţinere precară. Medicul practician trebuie să fie precaut pentru a
evita extracţia dinţilor caduci, prematur, deoarece procedura duce la pierderea
pachetului sangvin de la nivelul infimdibulului dinţilor permanenţi.
Administrarea antibioticelor este un adaos valoros când se efectuează
intervenţii dentare, propunându-se efectuarea analizelor hematologice, la
pacienţii cu boli sistemice. Se recomandă folosirea antiinflamatoarelor
nesteroidiene înaintea intervenţiilor la nivel dentar.
Etiologie. Cauzele apariţiei acestei boli sunt multiple. Un loc aparte îl
reprezintă uzura anormală a tablei dentare, stare care poate fi întâlnită atât la
mânji în perioada schimbării dentiţiei, cât şi la caii în vârstă-Prezenţa de
diasteme (spaţii libere între dinţi) care sunt ocupate cu resturi alimentare,
anomalii de poziţie a dinţilor care determină ocluzia deficitară cu creşterea
presiunii pe un anumit segment dentar, creşterea mobilităţii dinţilor prin
involuţia geriatrică (înaintarea în vârstă), fisurile şi fracturile dentare,
fracturile mandibulare sau maxilare, neregularităţile dentare, necroze osoase,
stări degenerative osoase, etc.
Un rol important în apariţia parodontitelor îl au infecţiile locale
(gingivite, abcese, plăgi infectate, flegmoane, focare necrotice) care prin
continuitate afectează treptat parodonţiul.
Propagarea infecţiei se face diferit, fie continuare a gmgivitelor, fie pe
cale ascendentă continuarea pulpitelor posibil alveolar ascendent sau pe cale
hematogenă descendentă.

104
 Astfel, pulpita poate să cuprindă în întregime zona periapicală şi să
rămână încapsulată la acest nivel sau poate să se propage la între parodonţiul
zonei respective. La această cale de infecţie (pulpară ascendentă) sunt
predispuşi în special caii tineri datorită canalelor radiculare largi, care
comunică între ele, dar şi datorită orificiului apical mai larg la dinţii
animalelor tinere. Calea de infecţie alveolară descendentă are ca punct de
plecare focare de Ia nivelul osului alveolar. în acest sens, se incriminează
focarele de osteită sau osteomielită care se pot transmite la aparatul de
susţinere dentar care este în legătură strânsă cu alveola dentară.
Calea hematogenă descendentă este o altă cale posibilă şi care poate
proveni de la un proces septicemie.
Simptomatologie. Parodontita poate evolua prin hiperemie, edeme,
sensibilitate locală, pseudotrismus, apetit capricios, febră.
La examenul cavităţii bucale se poate constata prezenţa de leziuni,
ulcere, pungi parodontale de diferite grade. La alte exemplare se poate
constata hipersalivaţie, sensibilitate la consumul de apă rece, prezenţa
halenei urmarea fermentaţiei rezidurilor alimentare sau ţesuturilor dentare
necrozate. După Becker (1962) boala parodontală la cabaline poate fi
clasificată în patru grade după cum urmează:
- Gingivită localizată însoţită de hiperemiei şi edem
- Eroziuni gingivale marginale cu formarea de pungi parodontale
- Patodontită cu retracţie gingivală
- Pungi parodontale cu liza osului alveolar şi mobilitatea dintelui în
alveolă.
Parodontitele pot fi întâlnite frecvent în forme purulente acute sau
cronice (fig. 52.).

105
 Fig. 52. Aspecte ale parodontopatiilor

Diagnosticul. Examenul clinic al animalului este suficient pentru a

observa modificările locale caracteristice.
Prognosticul. Este rezervat spre grav întrucât se pot complica cu
osteite, osteomielite, septicemie.
Tratament. Vizualizarea acumulării de depozite minerale la marginea
gingivală, permite identificarea cu uşurinţă a depunerilor de calculi. Aceştia
sunt mai întâlniţi la nivelul caninilor, incisivilor şi la partea bucală a
premolarilor sau molarilor. îndepărtarea calculilor se face cu uşurinţă prin
intermediul detartrajului ultrasonic şi abraziunii cu aer. Consecinţa imediată a
apariţiei şi formării tartrului este reacţia gingivală manifestată fie prin
gingivită fie prin retracţie gingivală. Deşi semnificativă din punct de vedere
clinic, această afecţiune cauzează rar parodontite severe sau pierderea
dinţilor. Autorii cred că pierderea dinţilor, ca rezultat al acumulării tartrului,
este cea mai probabilă când sunt afectaţi premolarii şi molarii. îndepărtarea
acestuia necesită folosirea instrumentelor lungi şi trebuie avut grijă să se
prevină trauma excesivă a ţesuturilor moi.
Prezenţa diastemei, permiţând mâncării să intre între dinţi, ajută la
identificarea acelor cai pasibili de a contacta parodontită şi deci de a-şi pierde
dinţii. Din această cauză apare inflamaţia, reacţia gingivală şi formarea
buzunarelor periodontale. Eroziunea ulterioară a ţesutului, permite
acumularea de hrană şi mai mare la aces nivel, ciclul reluându-se de la sine.

106
 I1 sondă periodontală trebuie folosită pentru a măsura adâncimea acestor
:'-izunare pentru a permite medicului practicant să evalueze reuşita
tratamentului.
îngrijirea dentară de calitate, rabotajul corespunzător al dinţilor şi
extracţiile necesare trebuie să constituie prima fază în tratarea parodontitei la
cal. îndepărtarea dinţilor grav afectaţi elimină buzunarele şi sursa potenţială
ce infecţie. Extragerea dintelui bolnav va elimina forţele anormale din timpul
masticaţiei care acţionează asupra lui. Multe cazuri uşoare de parodontită
cauzate de actul masticaţiei se vor rezolva după ce diastema este curăţată şi se
-ealizează o pilire corespunzătoare a coroanei. în aceste cazuri, dintele se va
—uta înapoi în poziţia sa normală şi spaţiul interproximal va dispărea.
Eliminarea depozitului alimentar este necesară pentru oprirea ciclului
cistractiv. în acest sens utilizează sondele dentare, urmat de lavajul prin
intermediul unei seringi de 60 ml conţinând soluţie de clorhexidină 0,1%.
în acest scop se mai poate utiliza un sistem portabil format dintr-o
-piesă manuală” de lungime mai mare prin care trece apă şi bicarbonatul de
sodiu sub presiune pentru a produce un amestec puternic ce îndepărtează
mâncarea din spaţiile interproximale şi buzunarele periodontale. în cazurile
în care buzunarele sunt nesemnificative, acesta beneficiază de un tratament
mai simplu. Cazurile grave pot să beneficieze în urma plasării unei bariere ce
previne redepunerea alimentelor de o prevenţie de lungă durată. Pentru
aceasta, s-a folosit material dentar pentru mulaje în scopul formării unei
bariere mecanice. A mai fost descrisă rezecţia chirurgicală. Având în vedere
că ligamentul periodontal este capabil de regenerare, autorii cred că boala
este reversibilă în cazul diagnosticării timpurii şi aplicării unui tratament
corespunzător. Extracţia ar putea fi singura opţiune în cazurile în care
periodontita instalată de mai mult timp a determinat distrucţie periodontală
gravă. Rămâne întrebarea posibilităţii dinţilor hipsodonţi de a-şi repara

107
ţesutul periodontal, a restabili legăturile periodontale şi de a repara/regenera
ţesutul.
în primul rând se va urmări prevenirea acestei afecţiuni printr-o
alimentaţie corespunzătoare şi printr-un examen periodic atent al cavităţii
bucale.
Afecţiunile cavităţii bucale se vor supune tratamentului corespunzător
ori de câte ori sunt descoperite, în aşa fel încât să nu se ajungă la
parodontopatii. în situaţia diagnosticării acestei afecţiuni, de la caz la caz, se
vor îndepărta ţesuturile necrozate, devitalizate, până la ţesuturi sănătoase, se
vor aplica local antibiotice sub formă de plombaje, antiseptice, dezinfectante,
produse medicamentoase care să stimuleze regenerarea locală.

2.4.1.5. Fistula dentară

Fistula dentară reprezintă o soluţie de continuitate la nivelul mucoasei

(prin existenţa unui orificiu) de la nivelul cavităţii bucale (gingii, bucce) prin
care se elimină o secreţie patologică.
Etiologie. Cauza principală a fistulei dentare o reprezintă
traumatismele locale cu acţiune imediată asupra ţesutului osos. Abcesele
apicale, necrozele osoase, corpii străini (aşchii) pot fi însoţite de fistule
dentare.Fracturile osoase însoţite de eschile şi hematoame, periostitele sau
osteoperiostitele, parodontopatii.
Simptome. în funcţie de localizarea procesului inflamator, secreţia
purulentă poate ajunge sub gingie, subcutan, la ţesutul osos, la cavitatea
nazală sau cavităţile sinusale, etc. Local se constată un orificiu prin care se
exprimă un conţinut format din puroi, conţinut sanguinolent, resturi de
ţesuturi (osos, mucos, musculos). La nivelul orificiului marginile acestuia
sunt reacţionate vizibil fiind un burelet format din ţesut de granulaţie.

108
 Conţinutul purulent poate fi în cantitate mai mică sau mai mare. iar
evacuarea să fie continuă sau intermitentă.
La locul deschiderii fistulei, procesul inflamator este diferit (mai
intens sau mai puţin intens), iar în funcţie de dimensiunea acesteia, subiectul
manifestă sensibilitate diferită prin pseudotrismus, salivaţie, mimarea
masticaţiei, oprirea din consumul furajelor, etc. Când secreţia este abundentă
gura animalului exală un miros ichoros, respingător.
Diagnosticul se bazează pe aspectul clinic cu prezenţa orificiului
fistulei, eliminarea conţinutului purulent.
Prognostic. Este rezervat deoarece se poate complica cu osteită,
osteomielită, necroză osoasă ceea ce întârzie foarte mult vindecarea.
Tratament. Se va identifica sediul fistulei prin introducerea unei sonde
butonate sau prin introducerea de substanţe de contrast şi apoi efectuarea de
radiografii pentru a putea localiza punctul de plecare al fistulei. Se va
deschide traiectul fistulei în aşa fel încât să avem acces la locul de formare
(originea) a fistulei cu instrumentar adecvat (chiurete, lingura Wolkman,
elevator, freze), se va îndepărta ţesutul necrozat şi devitalizat, iar local se vor
aplica plombaje cu antibiotice, iodoform, sulfamide.

2.4.1.6. Fistula oronazală

Este o afecţiune septică, ca urmare a complicaţiei extracţiilor dentare.

Cel mai frecvent, fistula oronazală apare după extracţiile prin respingere
efectuate la nivelul maxilarului superior.
Etiologic. Prin manoperele de respingere poate să se producă
traumatizarea ţesuturilor moi şi dure cu devitalizarea acestora şi apariţia unui
proces septic care în timp se fistulizează.

109
 Simptome. La locul respectiv se constată tumefacţie, sensibilitate, un
miros neplăcut, prezenţa de furaje în cavitatea alveolară, ţesuturi necrozate,
în alte situaţii se poate constata modificarea stării generale a animalului prin
inapetenţă, abatere, anorexie, hipertermie sau subfebrilitate. Prin îndepărtarea
resturilor alimentare şi a ţesuturilor devitalizate se observă conţinutul
purulent care se drenează diferit, fie în cavitatea orală fie în cavitatea nazală,
prin traiecte care se deschid prin orificii înconjurate de ţesut de granulaţi.
Diagnostic. Diagnosticul se stabileşte pe baza semnelor clinice,
prezenţa ţesuturilor devitalizate şi necrozate, prezenţa conţinutului purulent.
Prognosticul este rezervat datorită complicaţiilor de septicemie sau
necroză osoasă.
Tratament. Tratamentul este chirurgical, prin chiuretarea şi
îndepărtarea în totalitate a ţesutului afectat (moale sau dur), urmat de lavaj cu
ser fiziologic steril în care se introduce un atibiotic. Marginile fistulei au fost
debridate, vivifiate, iar refacerea s-a făcut prin ajustare mucoperiostală care
după decolare a fost ajustată în aşa fel încât să ocupe orificiul alveolar, iar
fixarea s-a făcut la marginea laterală şi rostrală (în funcţie de locul în care se
găseşte fistula). Fixarea se face prin sutură în puncte separate, iar lamboul va
fi inspectat zilnic pentru a nu prezenta insule de necroză consecutiv suturilor.

2.4.1.7. Palatinita

Este inflamaţia mocoasei palatului, afecţiune caracteristică

solipedelor. Acesată afecţiune este caracteristică cabalinelor cu vârsta de
peste 2 ani.
Etiologie. Palatinita este întâlnită la cabalinele în a căror alimentaţie
predomină furaje grosirere, furaje având consistenţă crescută, traumatisme
repetate la nivelul palatului, procese inflamatorii în vecinătatea mucoasei,

110
edeme la nivelul mucoasei palatului, hemoragii submucoase, etc. Palatinita
mai este întâlnită la cabalinele care prezintă şi manifestă diferite ticuri (ticul
de sprijin, ticul consumului de material lemnos).
Simptomatologie. Cel mai adesea palatinitele evoluează cronic foarte
rar întâlnindu-se evoluţia sub formă acută. Din acest motiv la examenul clinic
al cavităţii bucale, mucoasa palatină este tumefiată, îngroşată în spatele
incisivilor şi desprinsă (detaşată) de planul osos al palatului. Astfel prin
detaşare, mucoasa palatină se găseşte la nivelul incisivilor (nivelul tablei
dentare), (fig.53) iar printr-o uşoară presiune cu degetul supra acesteia se
constată o mare mobilitate pe verticală în sensul că la presiune mucoasa se
deplasează spre planul osos, în timp ce la ridicarea degetului mucoasa
palatului revine la poziţia iniţială (aspect cunoscut sub denumirea de
rezilientă).

Fig. 53. Palatinite

Detaşarea mucoasei lasă un spaţiu variabil (1-3 cm) cu sau fără exudat
între cele două suprafeţe. Mucoasa are un aspect îngroşat, crestele sunt
şeterse, edemaţiat cu o mare mobilitate, cu prezenţa unor eroziuni, plăgi
superficiale sau profunde, ulceraţii sau zone de necroză care se produc în
timpul masticaţiei, fie consecutiv contactului cu furajele grosiere, fie prin
atingere de incisivi. Palatinita se exprimă prin dificultate în consumul
furajelor care de cele mai multe ori trece neobservată.
Diagnostic. Examenul clinic şi aspectul mucoasei palatului sunt
elemente suficiente pentru un diagnostic corect.

111
 Prognostic. Prognosticul este favorabil dacă se intervine repede şi
rezervat atunci când se intervine târziu.
Tratament. Se folosesc produse cu potenţial şi acţiune astringentă sub
formă de soluţii, dar preferabil sub fomră de unguente (pentru remanenţă mai
mare) repetat câteva zile, 7-14 zile până când mucoasa palatului îşi revine la
forma şi dimensiunile normale.
Profilactic, se vor evita furajele grosiere, sau furajele care pot
traumatiza şi leziona în mod repetat mucoasa palatină. Atragem atenţia supra
faptului că unii proprietari practică incizarea palatului moale cu mijloace
improprii provocând o inflamaţie severă.

2.4.2. Afecţiuni neinflamatorii

2.4.2.L Tartrul dentar

Este un depozit de material calcificat, mineralizat, format din

componente mineralo-organice. El se depune şi aderă la suprafaţa dinţilor
atât supragingival, cât şi subgingival, dar de cele mai multe ori la examenul
clinic se întâlnesc ambele forme. La cabaline, el rezultă prin precipitarea
sărurilor alcaline din salivă sub influenţa schimbărilor de pH consecutiv
fermentaţiilor din cavitatea bucală. La examenul clinic pe lângă tartru, care
poate avea orientare verticală, orizontală sau sub formă de depozit, se
constată gingivite în diferite stadii. Componenta minerală a tartrului este
formată din fosfaţi de calciu, carbonaţi de calciu, fosfaţi de magneziu sau
silicaţi de magneziu. Componenta organică este alcătuită din celule
descuamate, leucocite, bacterii, ciuperci, detritusuri celulare, cheratină,
mucină, nucleoproteine.

112
 Simptome. La examenul clinic pe suprafaţa vestibulară sau linguală se
evidenţiează un depozit gri-negricios sau cenuşiu care ocupă cel mai adesea
siloanele dentare în direcţie longitudinală, la nivel gingival în plan orizontal
sub forma unor benzi continui sau discontinui, supra sau subgingival (fig.
54).

Fig. 54. Tatrul dentar

La unele exemplare cavitatea bucală degajă un miros ichoros, gingia

este inflamată şi ulcerată. Dacă nu se intervine, tartrul dentar se organizează
în placă tartrică care determină aparţia parodontopatiilor, dinţii devenind
mobili prin ruperea ligamentelor alveolo-dentare, cu posibilităţi de infecţii
localizate.
Tratamentul se realizează prin toaletarea dinţilor (detartrare) fie cu
ajutorul unor chiurete dentare, dălţi corespunzătoare sau detartrajul prin
ultrasunete urmat de aseprizarea formaţiunilor dentare şi a ţesuturilor moi din
cavitatea bucală cu betadină 1-2%, permanganat de potasiu l%o, albastru de
metil.

113
 2.4.2.2. Cariile infundibulare

Cariile infundibulare reprezintă un proces local neinflamator, cronic şi

progresiv cu orientare dinspre afară spre înăuntru la nivelul substanţei
dentare.
Acest proces afectează în special zona infundibulară a dinţilor
maxilari, dar pot fi întâlnite diferit: la nivelul feţelor bucale linguale sau
ocluzale. Nu de puţine ori cariile pot fi întâlnite la nivelul rădăcinii (carii
subminante) care la început cuprind smalţul pentru ca o dată cu trecerea
timpului, acestea să se extindă în profunzime trecând de cement ajungând la
pulpa dentară, determinând pulpite. De altfel, Becker (1970) menţionează
numeroase cazuri la cabaline cu astfel de carii. Frecvenţa cariilor dentare la
cabaline este prezentată diferit în funcţie de autori: Becker (1945), prin
examinarea a 30.000 de cai din serviciul militar găseşte doar la 1% dintre
aceştia. Bwert (1945) citat de Simhofer H. (2006) aminteşte de o incidenţă de
5% la caii în vârstă de 5 ani şi de 24% la caii între 16 şi 19 ani. Geres (1962)
prin examinarea radiologică dentară găseşte modificări carioase dentare la
14% din caii examinaţi.
Variabilitatea rezultatelor obţinute de diverşi autori credem că sunt
puse pe seama metodelor diferite de apreciere, dotării tehnice diferite, dar şi a
unui sistem neunitar de apreciere a cariilor dentare.
Simptome. La cabaline, cel mai frecvent implicaţi în procesul carios
simt premolarii şi molarii superiori, mult mai rar incisivii şi caninii (fig. 55.).
Dintre aceste grupe de dinţi Ewert (1945), Haock şi col., (1987) arată
că cel mai afectaţi sunt molarii primi superiori. Sub aspect static Becker
(1991); Muller (1991) precizează că cel mai implicaţi dinţi sunt P4 Mi şi M2

114
ai maxilarului superior şi P3 şi P4 mandibulari având chiar o frecvenţă mai

crescută decât molarii.

Fig. 55. Aspecte ale cariilor la cabaline

Cariile dentare pot debuta diferit sub aspectul locului sau a formei.
Datorită furajelor grosiere, a concentratelor, dar în special al corpurilor
străine care ajung accidental în cavitatea bucală (pietre, metale) smalţul care
protejează formaţiunea dentară, suferă modicări structurale în sensul
degradării, fisurii şi apariţiei de carii de mici dimensiuni dar care ulterior se
măresc în volum şi suprafaţă. Incidenţa cariilor este mai crescută la nivelul
premolarilor şi molarilor, aspect favorizat de neregularităţile dentare prezente
aproape la toate animalele mari după vârsta de 3 ani.
în acelaşi timp fermentarea şi descompunerea alimentelor generează
substanţe acide care produc decalcifierea substanţei dure dentare cu apariţia
de carii. în anumite situaţii procesul de descompunere are loc la nivelul
smalţului, pătrunde prin acesta, atacă dentina determinând pulpita de diferite
grade.
Aspectul clinic al cariilor este acela al unor puncte închise la culoare,
cu aspect discontinuu la nivelul suprafeţelor dintelui, de formă rotundă sau

115
ovală şi de adâncimi diferite. Ţesuturile atacate de carie prezintă macroscopic
un aspect uscat, cementul din margine este fisurat, erodat şi macerat (Becker,
1970).
Diagnostic. Prezenţa cariilor se poate stabili atât prin examenul clinic
cât şi prin examen radiologie.
Prognostic. Atâta vreme cât ele există şi se află în stadiul de carie,
este favorabil. El devine rezervat în stări de osteită, periostită.
Tratament. Tratamentul este unul de îndepărtare a ţesuturilor alterate
prin prelucrare mecanică şi obţinerea unei cavităţi ocluzale de gradul I şi
efectuarea unei obturaţii cu amalgam non-gama, material capabil de a rezista
forţelor ocluzale extrem de mari în cazul cailor (Swanatrom şi Wolford, 1977).
în situaţia în care se constată apariţia pulpitelor se efectuează
tratament de canal radicular sau la nevoie apicectomia sau rezecţia apicală
(Eisenmenger, Zetner, 1982).
în situaţii radicale se poate efectua extracţia dentară cu ajutorul unui
cleşte de mărime şi formă adecvată.
De importanţă majoră în prepararea cavităţilor sunt:
păstrarea integrităţii pulpare
conservarea la maxim a ţesuturilor sănătoase
asigurarea condiţiilor de asepsie locală
îndepărtarea ţesuturilor devitalizate
Aceste aspecte pot fi obţinute ţinând cont de următoarele:
1. Conturul cavităţii include extinderea leziunii ţesuturilor dure, iar
pentru restaurările de amalgam nu trebuie să includă zone de smalţ
nesusţinut. Conturul trebuie să fie compus mai degrabă din linii curbe şi nu
unghiuri şi nu trebuie să submineze cuspizii.
2. Rezistenţa se referă la faptul că viitoarea restaurare va rezista la
forţele ocluzale. în acelaşi timp prezenţa cavităţii în sine nu trebuie să

116
slăbească structura dentară remanentă până acolo încât să fie supusă riscului
de fractură.
3. Retenţia. Retenţia mecanică a materialului se obţine prin undercuts
(i) şi retenţii în coada de rândunică (ii).
4. îndepărtarea dentinei ramolite. După ce s-au realizat primele trei
etape, se îndepărtează restul ţesutului dentinar moale, fie cu instrumente
manuale, fie cu freze globulare mari de piesa contraunghi. Dentina colorată
poate fi lăsată.
5. Marginile de smalţ. Unghiul dintre suprafaţa cavităţii şi pereţii
acesteia ar trebui să fie de 90°, sau marginea de smalţ să fie uşor bizonată.
6. Toaleta cavităţii. După prepararea cavităţii şi îndepărtarea dentinei
ramolite, cavitatea trebuie spălată cu spray-ul de apă. Apoi trebuie uscată cu
aer necontaminat cu ulei. Desicarea excesivă nu este necesară şi este
dăunătoare tubilor dentinari proaspăt secţionaţi.
7. Protecţia pulpară se face cu un liner cu scopul de a izola pulpa sub
aspect termic şi chimic faţă de substanţele eliberate de către anumite
materiale de restaurare. în acest timp al preparării se poate face coafajul
direct sau indirect în funcţie de apropierea de camera pulpară.
Principiile de mai sus sunt generale şi trebuiesc adaptate la fiecare caz
în parte. Forma exactă a cavităţii depinde în final de tipul de material de
restaurare folosit. Unele dintre aceste materiale şi modul lor de utilizare sunt
expuse pe scurt mai jos.
Amalgamul
Amalgamul se obţine prin amestecul unui aliaj pe bază de argint/zinc
cu mercur. Nu aderă de dentină sau smalţ şi deci necesită prepararea de
cavităţi retentive.
Amalgamul este cel mai vechi material de obturaţie şi de aceea cel
mai experimentat şi testat clinic. Din punct de vedere tehnic este mai uşor de

117
utilizat decât materialele fizionomice. Dezavantajele majore sunt culoarea lui
şi tendinţa la coroziune, deci dacă sunt corect preparate aliajele de argint au o
longevitate măsurată în decade. în prezent este singurul material care a putut
fi urmărit în timp, în zone unde forţele masticatorii se aplică direct. Fiind
metal, se poate lustrui şi deci va acumula placă mai puţină.
Prepararea cavităţii. La o cavitate cu o suprafaţă liberă înconjurată de
pereţi dentinari este acceptabilă o bază sau perete pulpar plan. Dacă este
implicată mai mult decât o suprafaţă dentară atunci baza se face în scări,
pentru a proteja pulpa şi a creşte retenţia mecanică. Extensia cavităţii se face
după îndepărtarea smalţului nesusţinut de dentină şi în fisurile cariate. Dacă
se foloseşte o piesă de mână, îndepărtarea smalţului trebuie să înceapă în
punctul cel mai slab. Adâncimea leziunii carioase şi relaţia ei cu camera
pulpară trebuiesc apreciate pe o radiografie. Odată ce s-a stabilit conturul
cavităţii se îndepărtează dentina ramolită. După ce pereţii şi baza cavităţii nu
mai prezintă dentină ramolită, se poate face retenţia cavităţii. Zonele în care a
rămas dentină ramolită trebuie curăţate cu instrumente de mână sau freze
globulare mari de piesa contraunghi. Marginile de smalţ nesusţinute se
bizotează. înaintea toaletei şi a unscării cavităţii, aceasta se verifică, pentru a
ne asigura că nu mai există zone carioase. Verificarea se face cu o sondă
dentară.
Liner-ul. în cazul obturării cu amalgam se foloseşte pe pot de liner
hidroxidul de calciu, care favorizează remineralizarea. în zonele din baza
cavităţii imediat adiacente camerei pulpare se foloseşte ca liner o pastă pe
bază de zinc-oxid-eugenol (pasta ZOE). Pasta ZOE are efect sedativ asupra
pulpei şi o izolează termic. Linerul nu trebuie să ocupe zonele retentive. Dacă
acest lucru se întâmplă, el se îndepărtează cu instrumente de mână sau cu o
freză con invers la turaţie mică. înaintea obturării cu amalgam cavitatea se

118
poate acoperi cu un strat subţire de lac, care asigură o închidere marginală
bună.
Prepararea amalgamului
Deoarece amalgamul conţine mercur, el trebuie manipulat cu mare
grijă, respectând întocmai indicaţiile producătorului. Aliajul de amalgam este
foarte sensibil la umiditate şi de aceea trebuie protejat în cursul preparării,
aplicării în cavitate şi a prizei lui.
Prepararea amalgamului din mercur şi aliaj se face în două etape:
1. Dozarea corectă a mercurului şi a aliajului
2. Amalgamarea sau amestecarea celor două componente se poate
face în trei moduri:
cu un pistil şi un mojar se face amestecarea celor două
componente. Pentru a se feri de umiditate, cel care prepară va
purta mănuşi. Odată preparat, amalgamul poate fi stors cu un
burete de excesul de mercur.
- mixer-ul mecanic, care dozează şi amestecă automat cele două
componente
capsule care conţin porţiile dozate ale celor două componente,
separate printr-o diafragmă de gumă. Când este necesar această
diafragmă se rupe şi componentele se amestecă prin spatulare
mecanică riguroasă.
Indiferent de metoda folosită, produsul finit este un material plastic,
care poate fi fulat în cavitate. Timpul de lucru este variabil între 4-5 minute.
Transportarea. Aliajul în stare plastică se transportă în recipiente de
plastic sau sticlă şi se aplică în cavitate cu portamalgamul.
Condensarea. Amalgamul în stare plastică se comprimă în cavitate şi
se adaptează la pereţii acesteia. Comprimarea se face cu presiune mare
folosind un obturator de amalgam. în cursul condensării se mai exprimă

119
mercur din amalgam. Condensarea se face din aproape în aproape, până când
cavitatea este supraplină. în acest stadiu amalgamul poate fi modelat şi
brunisat.
Brunisarea se face întotdeauna dinspre obturaţie spre dinte, pentru a
asigura închidere marginală bună. Mişcarea realizată în sens invers crează un
spaţiu între dinte şi obturaţie şi poate duce la eşecul restaurării. După
brunisare se verifică din nou în ocluzie. Dintele obturat şi antagonistul trebuie
să aibă contact ocluzal, lucru care se verifică cu hârtie de articulaţie. Zonele
care înalţă se observă şi se elimină prin brunisare.
Lustruirea. Deşi se practică rareori este foarte indicată. Amalgamul se
lustruieşte abia la 24 de ore de la inserare în cavitate, ceea ce înseamnă o
nouă şedinţă. Este un procedeu relativ simplu şi se poate face în sedare
chimică. Lustruirea amalgamului reduce aderenţa plăcii. De asemenea
lustruirea îmbunătăţeşte închiderea marginală şi deci previne microinfiltraţia
şi în final eşecul restaurării. Finisarea se face cu freze speciale dinspre
obturaţie spre dinte. Apoi se face lustruirea cu cupe de gumă sau perii la
turaţie mică. Iniţial se foloseşte apa amestecată cu pumice şi pentru a obţine
luciu intens, pasta ZOE amestecată cu spirt.Atenţie la supraîncălzirea
dintelui.
Cimenturile Glassionomere (CIS=cimenturi ionomere de sticlă).
CIS fac parte din generaţia nouă de materiale dentare care nu şi-au
atins potenţialul maxim şi sunt în continuu modificate şi îmbunătăţite.
Avantajul lor major este calitatea lor de a forma o legătură chimică cu
dentina, şi în mai mică măsură cu smalţul fără interpunerea unei răşini de
legătură. Au proprietatea de a elibera ioni de fluor, deci au efect cariostatic.
CIS au o structură chimică complexă, conţinând în special particule
de sticlă, care amestecate cu acid eliberează ioni ce determină polimerizarea
matricii de răşină. După priză, materialul este dur dar casant. Indicaţii:

120
 1. cimentarea coroanelor şi a punţilor
2. materiale de obturaţie fie ca atare sau în combinaţie cu metale
(cerment)
3. ca şi liner
4. pentru sigilarea fisurilor şi a foselor
5. reconstituire de bonturi
6. în combinaţie cu amalgam şi materiale pe bază de răşini composite
Dezavantajele sunt culoarea opacă şi rezistenţa redusă la abrazie. Ca
atare ele se folosesc în zone ale dintelui unde forţele masticatorii sunt
minime. Ele nu trebuie plasate în zonele de contact între doi dinţi.
Prepararea cavităţii este minimă, deoarece materialul aderă. Cu toate
acestea dacă structura dentară nesănătoasă necesită îndepărtare, se poate face
o cavitate retentivă. Proprietatea CIS de a elibera ioni de fluor se poate folosi
pentru sigilarea fisurilor şi în leziunile carioase incipiente. Prepararea este
minimă cu o freză globulară mică, iar materialul se plasează în fisură pe pos
de sigilant şi sursă de ioni de fluor.
Linerul CSI sunt biocompatibile şi doar zonele profunde ale
cavităţilor trebuie protejate ca un liner pe bază de hidroxid de calciu.
Substanţele pe bază de eugenol nu trebuie folosite în combinaţie cu CSI.
Linerul trebuie să se limiteze doar la zonele esenţiale pentru că se reduce
suprafaţa dentinară de care CIS aderă.
Preparate comerciale (ex: Chem-Fill II, Opus Fiii). Se
comercializează în nuanţe diferite şi se poate alege culoarea corespunzătoare,
în stomatologia veterinară cea mai indicată este nuanţa universală, pentru că
dinţii câinilor şi ai pisicilor sunt mai albi decât cei umani. Materialul are două
componente: pulbere şi lichid. Se urmează indicaţiile producătorului. CIS
sunt abrazive şi se manipulează numai cu instrumente de plastic. Spatularea
manuală nu poate evita încorporarea de bule de aer, materialul devenind

121
poros. Capsulele predozate care se spatulează automat sunt preferabile,
pentru că dozarea este mai bună şi porozitatea redusă.
Prepararea cavităţii. Aerul cu care se usucă trebuie să fie fără vapori
de ulei. Cavitatea nu trebuie uscată excsiv. Pentru a creşte puterea legăturii
adezive cavitatea poate fi condiţionată cu ciment carboxilat sau un acid (tipul
acestuia depinde de producător).
Inserarea şi modelarea. CIS sunt materiale lipicioase, iar inserţia în
cavitate se face cel ma uşor din capsule care se aplică în seringi cu canule
mici: astfel se evită încorporarea de bule. Contaminarea cu umezeală în
timpul inserării şi al prizei duce la pierderea ionilor de polimerizare,
materialul capătă o consistenţă cretoasă şi obturaţia este ratată. Odată aplicat
în cavitate materialul trebuie ţinut sub presiune cu o matrice de celuloid, sau
matrici de metal sau plastic performante. Matricea conferă materialului o
suprafaţă netedă ceea ce va reduce abrazarea. în timpul prizei materialul
trebuie acoperit cu lac şi nu trebuie uscat cu spray de aer, pentru că se
distruge echilibrul apei şi apar fracturi care slăbesc obturaţia. Depă ce
materialul a făcut priză, excesul poate fi îndepărtat cu instrumente de mână
(ideal cu un scaler ascuţit sau un bisturiu). Utilizarea atentă a matricii reduce
necesitatea lustruirii ulterioare, dar dacă totuşi este necesară ea trebuie
amânată cel puţin 12 ore. Faza finală este acoperirea restaurării cu un lac sau
adeziv pentru compozit pentru a evita pătrunderea umidităţii şi pentru a
proteja reacţia internă de priză.
Alte indicaţii. Proprietăţile cariostatice şi aderenţa materialului îl fac
indicat sub obturaţiile de amalgam sau alte materiale. Tehnica actuală este
utilizată CIS în combinaţie cu răşini composite, lucru dezbătut în amănunt în
capitolul de răşini şi composite.
Cermentul (ex: Chelon Silver) este un CIS întărit cu pulbere de aliaj
de argint. Aliajul de argint creşte rezistenţa materialului la abrazie, iar acesta

122
îşi păstrează proprietăţile de aderenţă şi cariostatice. Cermentul poate fi
utilizat în situaţii asemănătoare cu amalgamul, însă în combinaţie cu acestea
rezistenţa în timp la abrazie nu a fost comlet evaluată. Realizarea unei
obturaţii din acest material pe faţa ocluzală a Ml sau M2 la un câine de talie
mare sau medie, pe vârful cuspidului caninului, Pm sau M la un câine de talie
mare nu este recomandată până când rezistenţa până când rezistenţa la forţele
ocluzale nu este bine documentată.
Prepararea cavităţii este în mare aceeaşi ca şi pentru amalgam.
Deoarece materialul are proprietăţi adezive, teoretic nu este necesară retenţia.
Cu toate aceste în zonele cu presiuni mari şi în zona contactelor dinte pe
dinte, este necesară o anumită formă de retenţie. Utilizarea linerului,
inserarea şi izolarea câmpului operator sunt aceleaşi ca şi pentru CIS. Apoi se
face adaptarea ocluzală şi finisarea. După priza materialului, acesta se
adaptează prin frezare, în final se face lustruirea cu discuri şi se aplică un
strat de lac sau bonding (răşină adezivă).
Răşinile compozite
Compozitele au proprietăţi fizice şi optice asemănătoare cu dinţii
naturali şi reprezintă un progres important în stomatologia restaurativă. Ele
diferă de CIS nu doar prin compoziţia chimică şi proprietăţile fizice, ci şi prin
mecanismul de adeziune. CIS se leagă direct de dentină. Compozitele nu se
leagă direct, ci necesită o răşină specială în aces scop. Până nu de mult
răşinile compozite aveau proprietatea de a adera doar la smalţ. între timp au
apărut adezivi capabili să lege chimic compozitul de dentină. Spre diferenţa
de CIS compozitele nu eliberează ioni de fluor, dar au rezistenţa mai mare la
abrazie. Din punct de vedere chimic compozitul este format din particule de
quartz sau sticlă tratate prin silanizare şi o matrice răşinoasă de monomer de
Bis-GMA. Particulele de sticlă au dimensiuni care variază de la 1-50 de
microni. Pentru a optimiza calităţile de suprafaţă şi a reduce abrazia se

123
încorporează atât particule mici cât şi mari. Compozitele se comercializează
într-un număr foarte mare de nuanţe, deci este posibilă realizarea unui efect
estetic optim.
Dezavanjatul major este contracţia de priză şi abrazia diferită a
matricii de răşină şi a particulelor de sticlă. Matricea este mai puţin dură şi se
abrazează rapid lăsând să proemine particulele de sticlă. în timp particulele
de sticlă se exfoliază lăsând depresiuni microscopice în urma lor.
Indicaţii:
1. restaurarea cavităţilor mici pe dinţii rostali şi suprafeţele vizibile
ale dinţilor caudali
2. restaurarea fracturilor dentare minore şi majore
3. aplicarea directă pe smalţ pentru repararea defectelor hipoplazice şi
îmbunătăţirea morfologiei coronare
4. utilizarea în combinaţie cu CIS în tehnica obturaţiei laminate
5. sigilarea fisurilor
6. Cimentarea prin colare a unor aparate metalice pe suprafeţele de
smalţ
7. şine de imobilizare pentru dinţii mobili
Prezentare. Compozitul se prezintă ca un sistem pastă-pastă, care se
spatulează cu instrumente de plastic şi nu metal. Sistemul compus din două
lichide, necesită amestecarea celor două componente pentru a activa răşina.
La ambele sisteme reacţia de priză începe odată cu amestecarea celor două
componente şi timpul de lucru este limitat. Alternativ se poate utiliza
sistemul fotopolimerizabil, în care o pastă şi o răşină încep reacţia de priză
numai după ce sunt expuse unui fascicul de lumină ultravioletă. Deşi mai
scump, cel din urmă este preferabil din următoarele considerente:
1.se elimină porozitatea apărută la spatulare
2. timp de lucru lung şi priza în momentul dorit

124
 3. economie de material
Pasta compozitului unui producător nu trebuie folosită în combinaţie
cu răşina adezivă a altuia, ele pot fi necompatibile. în trusa compozitului se
găseşte şi o seringă cu acid fosforic 37%, pentru demineralizarea smalţului.
Prepararea cavităţii. Tipul cavităţii este dictat de circumstanţele
clinice. Pentru defectele hipoplazice şi feţele labiale ale dinţilor se face doar
îndepărtarea smalţului nesănătos, iar compozitul poate fi colat direct la
suprafaţa de smalţ rămasă pentru a îmbunătăţi estetica. Fractura amelară
poate fi reconstituită prin colare directă de compozit cu o preparare minimă
sau deloc. Cavităţile în zonele expuse forţelor masticatorii şi ocluzale trebuie
să aibă forme retentive şi retenţii în coadă de rândunică. La compozite
cuspizii pot fi subminaţi într-un grad mai mare decât la amalgam pentru că
adeziunea va întări interfaţa dintre obturaţie.
Linerul. Matricea de răşină eliberează substanţe chimice, care pot
afecta pulpa. în toate cavităţile în afară de cele superficiale trebuie făcută
protecţia pulpară cu un liner pe bază de hidroxid de calciu sau CIS. Nu este
indicată folosirea ca liner a materialelor care conţin eugenol. După aplicarea
linerului se alege culoarea.
Toaleta cavităţii. Pentru uscare aeml trebuie să nu fie contaminat cu
ulei. Este esenţială utilizarea unui spray de apă eficient.
Inserarea. Este o etapă care variază de la un produs la altul. Indiferent
de produsul ales indicaţiile trebuie respectate întocmai. în general paşii sun
următorii:
1. demineralizarea smalţului cu acid fosforic 37%
2. aplicarea răşinii adezive pe smalţul demineralizat
3. inserarea materialului, modelarea acestuia şi adaptarea prizei
Manipularea compozitului şi inserarea lui necesită atenţie deosebită.
Factorii care determină realizarea unei obturaţii de calitate:

125
 1. Aplicarea linerului înaintea acidului fosforic pentru a proteja pulpa
de atacul acid. După demineralizare linerul trebuie verificat să nu fi fost
dislocat în timpul demineralizării.
2. Demineralizarea smalţului se face cu acid fosforic timp de 60 de
secunde după care se spală abundent. După demineralizarea corectă smalţul
are aspect cretos. Demineralizarea expune prismele de smalţ şi este esenţială
pentru a obţine o legătură fermă smalţ-adeziv-compozit. Adezivul se aplică
peste suprafaţa de smalţ demineralizată şi uscată şi apoi se inseră materialul
compozit. Pentru un contur adecvat al obturaţiei şi o suprafaţă fină este
indicată utilizarea de matrici transparente. înaintea finisării se aşteaptă priza
materialului.
Sistemele fotopolimerizabile pot polimeriza materialul pânla o
adâncime de 2 nun. De aceea inserarea materialului se va face în straturi
succesive, care se polimerizează individual înaintea aplicării stratului
următor. Dacă nu se respectă acest lucru materialul de la suprafaţă va fi
întărit, iar cel din profunzime nu. In final acest lucru ar efect toxic pulpar şi
este una din cauzele insuccesului obturaţiei. Polimerizarea se face în cicluri
de 20 de secunde sau mai mult, suprapolimerizarea nu este dăunătoare.
Pentru a asigura o priză uniformă, fasciculul luminos trebuie aplicat din
unghiuri diferite.
Modelarea şi finisarea. După ce materialul a făcut priza se verifică în
ocluzie. Adaptarea în ocluzie de face cu freze diamantate la turaţie mare.
Finisarea şi lustruirea este esenţială şi se face cu pietre albe speciale şi discuri
abrazive. Unii medici aplică în final un strat de adeziv, care conferă un plus
de luciu obturaţiei.
Tehnica laminării CIS - Compozit.Această tehică este larg acceptată
în stomatologia modernă. Tehnica laminată sau tehnica sandwich foloseşte o
bază de CIS de care se colează restaurarea din material compozit. Scopul

126
acestei tehnici este de a beneficia de efectul cariostatic, aderenţa şi
biocompatibilitatea CIS cât şi de duritatea şi estetica materialelor composite.
Unii producători comercializează în prezent CIS care se leagă direct de
compozit şi nu mai necesită demineralizare prealabilă. După prepararea
cavităţii şi aplicarea linerului în zonele profunde se respectă următorul
protocol:
1. condiţionarea suprafeţei cu acid pentru a mări adeziunea CIS-
dentină
2. aplicarea CIS pe baza cavităţii. Grosimea minimă este de 0,5 mm şi
trebuie să acopere toată suprafaţa dentinară expusă pentru a mări adeziunea
dentinară
3. după priza CIS se demineralizează suprafaţa de smalţ şi CIS
4. aplicarea adezivului pe suprafeţele demineralizate
5. inserarea compozitului la o grosime minimă de 1,5 mm, care se
modelează, se finisează şi se lustruieşte.
Acelaşi principiu poate fi aplicat în cazul sigilării.
Şinele din compozit. Au fost imaginate o varietate mare de şine de
imobilizare realizate cu ajutorul compozitului şi benzi, reţele sau fibre
metalice.Astfel dinţii replantaţi, avulsionaţi sau mobili pot fi solidarizaţi de
dinţii vecini sănătoşi. Utilizarea acestui material ingenios este limitată numai
de imaginaţia clinicianului!

2.4.2.3. Diastema

Cunoscută sub denumirea de diastaza sau bara, diastema presupune

existenţa unor spaţii între doi dinţi consecutivi. în cazuri foarte rare ea poate
fi prezentă la mai mulţi dinţi. în cazul unei ocluzii normale şi echilibrate

127
suprafeţele ocluzale ale dinţilor corespund cu suprafeţele ocluzale ale
antagoniştilor formând o suprafaţă continuă de masticaţie.
Etiologie. Cel mai adesea diastema este congenitală, formă în care
dinţii se află situaţi la distanţă unul de altul şi o formă dobândită cauzată de
oligodonţie, malpoziţii şi ectopii dentare care induc pierderea contactului
intermediar strâns, tipic şi caractersitic pentru cabaline. Incidenţa diastemelor
este diferită astfel, Everb (1945) citat de Hubert S., Stoian C. (2006) găseşte
valori diferite 5,3% la vârsta de 4-5 ani şi 27,5% la caii de peste 19 ani.
Simptome. Prezenţa diastemei are importanţă prin faptul că această
întrerupere este ocupată cu resturi alimentare care uneori sunt în cantitate
mare. Prezenţa continuă în aceste spaţii predispune acest conţinut la
fermentare şi descompunere cu apariţia de procese inflamatorii locale
(gingivite), solicitarea continuă a complexului de fixare a dintelui, etc. Prin
forţa de masticaţie resturile de furaje pătrund încetul cu încetul între gingie şi
dinte determinând gingivite cronice, retracţie gingivală şi în final pungi
parodontale. Deoarece furajele consumate conţin o cantitate variabilă de
germeni patogeni, aceştia găsesc un mediu propice pentru înmulţire şi
dezvoltare, ceea ce crează condiţii pentru apariţia de periostite alveolare.
Diastemele de la nivelul incisivilor au o incidenţă redusă şi rareori
determină procese inflamatorii locale.

2.4.2.4. Ocluzia în foarfecă

Această anomalie este consecinţa prezenţei mandibulei prea înguste

comparativ cu maxilarul superior, ceea ce are ca rezultat final o
necorespondenţă a suprafeţelor ocluzale. în ocluzie doar dinţii de pe o
singură parte a mandibulei se află în normocluzie şi doar aceşti dinţi vor fi
folosiţi în timpul actului fiziologic masticator. în partea opusă a maxilarelor

128
doar porţiunea bucală a dinţilor mandibulari şi porţiunea linguală a dinţilor
maxilari sunt folosiţi în timpul masticaţiei, iar urmarea este o uzură anormală
şi inegală a premolarilor şi molarilor.
Aspectul acestei dentiţii este caracteristic în sesnul că în urma uzurii
coroana dinţilor maxilari devine tot mai lungă înspre bucal, iar la dentiţia
mandibulară înspre lingual. Această tocire inegală se menţine în timp, iar
ocluzia pe partea afectată seamănă cu lamele unei foarfeci de unde şi
denumirea de ocluzie în foarfecă (fig. 56.).

Fig. 56. Ocluzia în foarfecă

Cu timpul porţiunea de coroană netocită devine tot mai lungă şi

ascuţită, iar marginea neregulată lezează mucoasa palatului de la nivelul
maxilarului superior şi mucoasa gingivală la nivelul mandibulei, rezultând
răni superficiale sau profunde, adevărate porţi de intrare pentru germenii
patogeni. într-un stadiu mai avansat poate avea loc infecţia acestora cu
apariţia de abcese, fistule sau necroze.
în paralel se poate constata limitarea mişcărilor masticatorii de pe
partea sănătoasă apărând dificultăţi de hrănire şi masticaţie. Persistenţa
ocluziei în foarfecă determină modificări patologice la nivelul articulaţiei
temporo-mandibulare manifestate prin dureri locale, pareze şi paralizii la

129
nivelul facial, fracturi mandibulare, campilognaţie (devieri ale oaselor
craniului).
Ocluzia bilaterală în foarfecă nu se întâlneşte decât în mod cu totul
deosebit (excepţional) şi doar atunci când mandibula este foarte îngustă.
în asemenea situaţii are loc apariţia de ciocuri şi vârfuri ascuţite la
anumiţi dinţi şi nu la toţi.

2.4.2.5. Paralizia limbii

Este o afecţiune care se poate întâlni în situaţii de pareză sau paralizie

a nervului hipoglos, paralizie bulbară, în stări de nevrite, encefalomielite,
stări de intoxicaţii, fracturi mandibulare, etc. In asemenea situaţii pe lângă
faptul că limba inertă poate proemina între buze, ea poate fi traumatizată
destul de grav. Consumul hranei şi a apei se face cu mare dificultate, iar
sialoreea este vizibilă (fig. 57.).

Fig. 57. Paralizia limbii şi a buzei superioare

130
 Diagnosticul în asemenea situaţii se stabileşte destul de uşor pe
semnele arătate anterior.
Tratamentul. Se vor încerca nevrostenice.

2.4.2.6. Neregularităţi de tocire a dinţilor la cabaline

La cabaline, neregularităţile dinţilor iau forme foarte diferite, care se

uzează atipic, ca o daltă.
Neregularităţi de tocire a incisivilor
1. Tocirea în cioc de papagal, se caracterizează prin proeminenţa
cleştilor, care se uzează atipic, ca o daltă.
2. Tocirea în bizou anterior, se întâlneşte la caii care au ticul „de
sprijin”. Incisivii prezintă tocită muchia anterioară (fig. 58.).

Fig. 58. Tocirea în bizou anterior

Tocirea poate fi atât de adâncă încât să afecteze şi camera pulpară, cu

toate urmările nefaste. în patogenie se mai semnalează acest tip de sprijin,
obicei de a roade bârna şi de a-şi sprijini incisivii de marginea ieslei,
executând apoi mişcări de lateralitate cu capul, tocind în acest mod faţa
vestibulară a dinţilor frontali. Apariţia acestui tic poate fi cauzată de stări de
stres, inadaptare, plictiseală, lăcomie, sau chiar dureri dentare.

131
 3. Tocirea într-o parte constă în tocirea exagerată a unei jumătăţi a
tablei incisivilor şi lipsa de uzură a celeilalte jumătăţi, astfel că
după o perioadă de timp se produce înclinarea într-o parte a tablei
dentare.în formele avansate remedierea este practic imposibilă şi
impune reformarea animalului.
Neregularităţi de tocire a premolarilor şi molarilor
Neregularităţile la premolari şi molari sunt exteriorizate prin diverse
forme de tocire: dinţi de fierăstrău, în foarfece, în trepte (în scară), în cupă, în
valuri sau ondulată, colţi, etc.
4. Uzura „în foarfecă” se caracterizează printr-o tocire exagerată,
patologică a treimii palatine a premolarilor şi molarilor superiori
şi a treimii vestibulare a celor inferiori. în felul acesta superiorii îi
vor acoperi pe cei inferiori pe toată suprafaţa lor vestibulară,
marginea vestibulară a superiorilor şi cea linguală a celor inferiori
devenind ca nişte lame ascuţite. Poate fi uni-sau bilaterală. Rezultă
deci o suprafaţă înclinată, adesea foarte oblică şi care împiedică
orice mişcare de lateralitate.
5. Uzura „în dinţi de fiersătrău” este cel mai frecvent semnalată, în
special la cai. Această neregularitate rezultă din faptul că prin
tocire distanţa dintre dinţii de jos este mai mică decât distanţa
dintre dinţii de sus. Se observă la animalele care exercită mişcări
de lateralitate mai reduse, determinând o uzură parţială a
suprafeţei tablei dentare, unele zone, cele ale crestelor laterale
rămân netocite, transformându-se în mici colţişori, asemănători
prin dispunere cu dinţii de fierăstrău (foarte tăioşi). Aceste creste
tăioase sunt situate la molarii superiori lateral, în timp ce la opuşii
lor (de pe mandibulă) medial.

132
 6. Tocirea „în valuri” sau „ondulată” este o neregularitate
caracterizată printr-o succesiune de denivelări, ridicături şi
coborâri, faţă de planul orizontal al tablei dentare.
Suprafaţa molarilor prezintă, pe lungimea ei, două sau trei ondulaţii,
aproape simetrice pe cele două semiarcade. Clinic se observă denivelări
ondulate, cu dinţi sau grupuri de dinţi mai lungi, cărora pe arcada opusă le
corespund dinţii scurtaţi printr-o uzură ecesivă.
Ca factori etiopatogenici se presupun anomaliile de odontogeneză şi
de mineralizare a dentiţiei, defecţiuni în formarea smalţului şi configuraţia
anatomică particulară a lamelor de smalţ.
Asemenea neregularităţi provoacă jenă, până la imposibilitatea în
masticaţie, ulceraţii bucale, gingivite, periodontite, asociate cu slăbirea
progresivă a animalului.
7. Colţii, frecvent întâlniţi la cabaline, sunt creşteri în exces numai a
unei porţiuni din coroana dintelui, datorită lipsei antagonistului
său.
Cauza principală o constituie anomaliile de suprapunere a arcadelor
dentare. Astfel, la unele cabaline, cele două table ale molarilor sunt uşor
deplasate în sens cranio-caudal una faţă de alta. Altfel spus, la capetele tablei
dinţii nu se suprapun (potrivesc) total unul peste altul (nu este o
corespondenţă perfectă), astfel că porţiune din dinte care nu are opozant nu se
va toci, ci va continua să crească, rezultând astfel colţii. După locul
producerii lor, colţii sunt de trei feluri: anteriori, interesând primul premolar;
posteriori, localizaţi la ultimul molar; şi de mijloc de tablă dentară cu sediul
variat, putând fi ascuţiţi sau bonţi. Colţii situaţi la mijlocul tablei dentare
pătrund în spaţiul dintre doi colţi, pe care-i toceşte, periclitându-le
integritatea.

133
 8. Tocirea „în cupă”, clinic se prezintă sub forma unor excavaţii care
dau aspect rugos suprafeţei de triturare, în special la molarii
superiori, unde apare mai frecvent
9. Creşterea în exces a molarilor fără oponent este destul de întâlnită
la cabaline. Se întâlneşte după extracţia dentară sau după fracturi
de coroană. Molarul care corespunde cu locul unde lipseşte dintele
se alungeşte, luând proporţii până ce pătrunde în bureletul gingival
rămas liber, lezând gingia şi împiedicând actul masticaţiei.

2.4.2.7. N e oplăzii

La cabaline neoplaziile cavităţii bucale sunt menţionate sporadic şi se

rezumă la prezenţa de sarcoame şi papiloame. Mateş N. şi col., (1994)
menţionează prezenţa de osteosarcom al maxilarului superior la un cal în
vârstă de 7 ani. De remarcat este evoluţia lentă de câteva luni (5 luni), iar
postoperator după rezecţia porţiunii anterioare a maxilarului şi refacerea
ţesuturilor moi, subiectul a fost ţinut sub observaţie o perioadă de 7-8 luni.
La cabalinele tinere este menţionat fibromul osifiant, juvenil al
mandibulei descris în literatură ca o entitate separată, bazat în special pe
caracteristicile histologice şi cu localizare predilectă în porţiunea rostrală a
mandibulei. Afecţiunea apare discret la două săptămâni după naştere şi este
evidentă ca formaţiune de sine stătătoare până la vârsta de 5-6 săptămâni.
Fibromul osifiant apare ca o masă ovoidă cu dimensiuni variate 1 0 x 5 x 5
cm, cu localizare pe aria de proiecţie a premolarilor, având o consistenţă
fermă şi o bază largă de implantare. La palpare formaţiunea este lipsită de
durere, lipsesc semnele inflamatorii sau alte semne de disconfort.

134
 2.4.2.8. Periodonţiul

Termenul de „periodonţiu” înseamnă „în jurul”, sau „în apropierea”

dintelui şi periodontologia reprezintă studiul structurilor susţinătoare ale
dintelui.Periodonţiul include gingia, ligamentul periodontal, osul alveolar şi
cementul.
Gingia, reprezintă ţesutul moale care înconjoară dintele şi acoperă
osul. Datorită capacităţii mărite de regenerare a ţesutului gingival, ţesutul
rămâne sănătos şi viabil în ciuda naturii abrazive a masticaţiei ecvinelor.
Gingia este formată din:
gingia marginală (liberă);
gingia adiacentă;
Prima dintre ele este neataşată şi spaţiul dintre ea şi dinte poartă
numele de „sulcus gingival”. La cai, adâncimea normală a sulcusului trebuie
să fie mai mică de 5 mm. Ca urmare datorită bolii periodontale se pierde
aderenţa gingiei, spaţiul rezultat poartă numele de „buzunar periodontal”.
Gingia aderentă este lipită de dinte la nivelul porţiunii de jos a
sulcusului (ataşare epitelială) şi contactul intim cu osul este facilitat de
aderenţe dese, fibroase la periost. Ligamentul periodontal funcţionează ca un
„amortizor de şocuri”, permiţând dintelui să fie suspendat ferm în alveolă
având totuşi o uşoară mobilitate. Dispoziţia complexă a fibrelor la nivelul
ligamentului periodontal este formată din fascicole de colagen dens dispuse
în direcţii variate. Aceste mănunchiuri strânse merg de la osul alveolar la
cementul de la nivelul coroanei şi rădăcinilor.
Porţiunile înrădăcinate ale acestor fascicole, numite fibre Sharpey, au
rol în acomodarea treptată a dintelui hipsodont în timpul erupţiei. Se crede că
fibrele Sharpey au posibilitatea de a se detaşa şi de a se reataşa pe măsură ce

135
coroana erupe. Producţia fibroblastică continuă a acestor fascicole de colagen
are loc la nivelul ligamentului periodontal, acest proces facilitând erupţia
continuă a dintelui. Boala periodontală gravă determină pierderea ataşării
ligamentului şi de obicei precede căderea dintelui.
Osul alveolar se remodelează constant pentru a face loc formei mereu
în schimbare a coroanei ce erupe. „Lamina dura” este stratul subţire de os
compact, radiodens, care acoperă suportul alveolar şi pe care se fixează
fibrele Sharpey. Restul de os alveolar ce înconjoară „lamina dura” este
imperceptibil la oasele maxilar şi mandibular. Cel mai proeminent aspect al
osului alveolar poartă numele de creastă alveolară şi se găseşte sub marginea
gingivală, cu importanţă în evaluarea gravităţii bolii periodontale la animalele
mici.
Cementul produs de cementoblaste, este structura dintelui la care
aderă ligamentul periodontal format fiind din aproximativ 65% substanţe
anorganice (cristale de hidroxiapatită), şi 35% substanţe organice şi apă. Cele
organice sunt reprezentate predominant de fibre de colagen, care asigură un
anumit grad de flexibilitate. Cementul subgingival este un ţesut viu şi o
componentă a complexului periodontal de aderenţă. Cementoblastele sunt
hrănite de vasele sanguine din spaţiul parodontal. Coroana vizibilă a dintelui
este acoperită de cementul subgingival, iar stratul de cement al coroanei
expuse contribuie la mărimea şi duritatea dintelui îmbătrânit, în timp ce,
cementul infundibular, este găsit la nivelul mişunei tuturor dinţilor de la
nivelul maxilei. Pierzându-şi vascularizaţia, este considerat ţesut inert şi are
rol în protecţia dentinei şi a smalţului subiacent.

136
 2.4.2.9. Traumatisme

Etiologie. Particularităţile de prehensiune la cabaline, cele de

contenţie şi conducere, satrea dentiţiei, regimul de muncă determină la
această specie o incidenţă crescută a afecţiunilor traumatice. Este posibil ca
traumatismele la acest nivel să apară secundar în paralizia nervului facial,
sau consecutiv evoluţiei unor nevrite.
Simptome. Traumatismele pot afecta buzele ceea ce îngreunează
prehensiunea, dar şi limba îngreunând în acest fel hrănirea şi adăparea. Dacă
la nivelul buzelor incidenţa este mai mult sporadică, urmare a diferitelor
contuzii, la nivelul limbii traumatismele pot fi întâlnite ca urmare a ingerării
de corpi străini aflaţi accidental în furaje (cuie, sârme, cioburi de sticlă), sau
neregularităţilor dentare (cel mai frecvent).
Diagnostic. Prezenţa leziunilor locale (depilaţii, hematoame, edeme,
plăgi superficiale sau profunde) sunt elemente de diagnostic.
Prognostic. Este de regulă favorabil.
Tratament. Cel mai adesea se pot utiliza antisepticele locale sub
formă de spălături locale.

2.4.3. Instrumentarul utilizat în stomatologia ecvină

2.4.3.1. Speculum bucal

Pentru deschiderea cavităţii bucale (completă sau incompletă) se

foloseşte speculum bucal. Majoritatea modelelor se bazează pe efectuarea
sprijinului pe incisivi, iar deschiderea cavităţii bucale se efectuează cu
ajutorul sistemelor de şurub cu filet (fig. 59), sau metalic fără filet (fig. 60).

137
 Fig. 59. Speculum bucal cu filet Fig. 60.Speculum bucal
(tip Gitoter) metalic

în practica veterinară şi pe piaţă printre cele mai utilizate modele

menţionăm McPherson sau Hausmann, Mac Allen, Stelzer, Stelzer modificat
de Becker, etc (fig.61.).

Fig. 61. Speculul bucal Hausmann Fig. 61. Speculum bucal Stelzer

Atunci când ne orientăm pentru achiziţia unui speculum trebuie să

avem în vedere stabilitatea şi rezistenţa acestuia pe de o parte şi protecţia
animalului pe de altă parte. La speculum metalic, barele acestuia se vor
proteja (îmbrăca) cu un material protector format din tifon sau material
sintetic. Utilizarea speculumului bucal trebuie făcută cu multă atenţie pentru
a nu acţiona brusc sau prea puternic cele două braţe care ar putea produce
fractură la nivelul condililor articulari maxilari. Pentru aceasta, trebuie ca

138
periodic, în timpul deschiderii cavităţii bucale, să verificăm prin tatonare
pereţii acesteia în aşa fel încât să ne oprim cu deschiderea când aceştia sunt în
tensiune (fig.62).

Fig. 62. Montarea speculumului bucal

2.4.3.2.Distanţierul bucal

Distanţierul bucal cunoscut sub denumirea de ic sau pană (fig.63.) are

formă diferită fiind confecţionat din metal sau aliaje metalice care se
introduce între premolarii şi molarii de pe o parte a cavităţii bucale având
drept scop obţinerea unui grad oarecare de deschidere a acesteia.

Fig. 63.Distanţier bucal (metallic) Fig.63. Distanţier bucal (plastic)

sub formă de pană sub formă ovală (ic)

139
 Distanţierul bucal reprezintă o soluţie optimă în intervenţiile
chirurgicale de la nivelul incisivilor, a proximităţii anterioare, a examenului
clinic la acest nivel, sau în scopul aplicării unor tratamente. De regulă, este
bine ca distanţierul să fie folosit bilateral pentru a evita închiderea parţială
(pe partea opusă) a gurii, iar pe de altă parte folosit unilateral poate determina
o întindere (tracţionare) a capsulei articulare de la articulaţia temporo-
mandibulară de aceeaşi parte.
Pe lângă cele două modele amintite mai pot fi întâlnite în practica
curentă distanţiere în spirală(fig.64.) sau cu rulouri (fig.65.) la a căror
utilizare trebuie să fim foarte atenţi pentru că pot produce accidente.

Fig.64. Distanţier bucal în spirală Fig. 65. Distanţier bucal sub formă
de rulou

Indiferent de tipul distanţierului trebuie să fim foarte atenţi la

utilizarea lor deoarece introducerea lor necorespunzătoare poate produce
leziuni la nivelul mucoasei bucale, gingivale sau la nivelul limbii.
Distanţierele care au o suprafaţă largă de contact sunt mai indicate decât cele
cu contact punctiform întrucât acestea din urmă pot produce fracturi dentare
sau suprasolicitarea mecanică a unui dinte.
De aceea, pentru intervenţii la nivelul incisivilor sau efectuării de
radiografii se pot utiliza cu bune rezultate distanţiere sub formă de tub din

140
plastic semirigide care se plasează la nivelul diastemei dintre canini şi
premolari.

2.4.3.3. Raşpile dentare

Raşpilele dentare sunt instrumente prin intermediul cărora

neregularităţile dentare se ajustează în mod corespunzător. Ele prezintă trei
părţi distincte precum: mânerul, tija şi partea activă. Există raşpile cu tijă
scurtă indicate în terapia premolarilor aflaţi în partea rostrală a cavităţii
bucale şi există raşpile cu tijă lungă care sunt utilizate pentru corectarea
molarilor din zona distală a maxilarelor. Partea activă a raşpilelor este o
suprafaţă activă abrazivă reprezentată de un aliaj aliaj cu carbid sau tungsten
considerate ca cele mai dure metale disponibile. Pentru a putea opera comod
şi eficace partea activă trebuie să fie înclinată sub diferite unghiuri pentru a
putea accesa toţi dinţii din cavitatea bucală, doarece suprafaţa ocluzală a
dinţilor la cabaline prezintă o înclinare sub forma unui povârniş care urcă în
formă de arc de cerc spre distal.
Considerăm un set minim necesar de raşpile format dintr-o raşpilă
dreaptă, o raşpilă încurbată în sens concav, o raşpilă încurbată în sens convex
şi o raşpilă în formă de „S” care se utilizează în efectuarea locaşului pentru
zăbală (bit seats-urilor) sau în corectarea ocluziei neregulate în valuri
(fig.66.).
 Fig. 66. Raşpile pentru rabotaj

2.4.3.4. Instrumente electrice pentru rabotaj

Instrumentarul electric este de mai multe tipuri având ca principiu de

funcţionare fie mişcarea rotativă fie cea oscilantă. Alimentarea se face diferit
de la baterii sau acumulatori sau sursă de curent electric.
Instrumentarul bazat pe mişcările rotative sunt foarte utile în zona
distală a molarilor, zonă în care utilizarea celorlalte tipuri de instrumente ar
putea leziona mucoasa bucală. Cu foarte bune rezultate se utilizează maşina
electrică de rabotaj (fig. 67.) care este prevăzută cu o tijă lungă, în capătul
căreia se găseşte un disc rotativ având granulaţie diferită (de la granulaţie fină
până la grosieră), cu o suprafaţă activă care poate fi din oţel special sau alte
aliaje dure.

Fig. 67. Raboteza electrică

142
 Discul de poate schimba cu multă uşurinţă ori de câte ori se uzează.
Aceste maşini electrice au avantajul unei greutăţi reduse fiind uşor de
manevrat, efort fizic redus, au un volum redus, ceea ce facilitează o abordare
facilă a suprafeţelor dentare, sunt uşor de întreţinut şi au o eficienţă foarte
bună.
Ca alternativă la acest tip de instrumente se pot utiliza micromotoarele
electrice cu cablu flexibil, cu piesă dreaptă şi cu capacităţi diferite între 8000
- 45000 de rotaţii pe minut.Alături de discurile rotative se mai utilizează
frezele cilindrice din oţel de tungsten utilizate pentru corectarea incisivilor,
caninilor şi premolarilor. Utilizarea unor freze speciale ca formă permite
secţionarea, corectarea sau modificarea coroanei dinţilor crescuţi în exces. în
asemenea situaţii este indicat să folosim o sursă de apă cu jet în scop de
răcire (dacă aparatul nu este prevăzut cu aceasta, se poate utiliza o seringă de
capacitate mare) pentru a preveni supraîncălzirea dintelui şi apariţia pulpitei,
hipertermia.
După fiecare intervenţie la nivelul cavităţii bucale este recomandat ca
să efectuăm un lavaj bun al acesteia folosind în acest scop un antiseptic
(permanganat de potasiu 0,5-1%, betadină 1%, septosol 1%) deoarece sunt
posibile leziuni iatrogene ale ţesuturilor moi, adevărate porţi de intrare pentru
germenii patogeni existenţi şi ajunşi odată cu furajele şi apa de băut. Atunci
când leziunile sunt consistente, este bine să practicăm seroprevenţia
antitetanică şi tratament local adecvat.

2.4.3.5. Instrumente pentru extracţii dentare

Extracţiile dentare simt uneori o necesitate, motiv pentru care trebuie

să fim pregătiţi cu set de instrumente adecvate. în acest scop menţionăm
elevatoarele cu sau fără mâner (fig.68). Elevatoarele au formă dreptă sau

143
cilindrică, sunt de mărimi diferite şi servesc la detaşarea gingiei de pe
suprafaţa coletului dentar.

Fig. 68. Elevatoare cu mâner

Pentru extracţia dentară propriu - zisă sunt necesari cleşti dentari care
la rândul lor sunt de formă şi mărimi diferite. Cleştii de extracţie diferă ca
formă şi robusteţe întâlnind în practica veterinară de la cleşti similari cu cei
din stomatologia umană utilizaţi în extracţia incisivilor sau caninilor (fig.69.),
la cleşti robuşti de dimensiuni mari care au şi posibilitatea de strângere şi
blocare a mânerelor. Trebuie să amintim aici şi cleştele pentru secţionat
molarii şi caninii (fig.70), deşi acesta a fost înlocuit cu frezele electrice.

Fig. 69. Cleşti pentru extracţie

144
 Fig. 70. Cleşti pentru secţionare

Tehnica extracţiei. După identificarea dintelui care urmează să fie

extras, se tranchilizează animalul, se fixează capul animalului, se deschide
cavitatea bucală cu unul dintre modelele de speculum, iar la nivelul gingiei se
inoculează 5-10 ml de xilină + adrenalină de jur împrejurul dintelui bolnav.
Cu ajutorul elevatorului sau bisturiului cu mâner se decolează gingia la
nivelul inserţiei, după care se introduce elevatorul cilindric (fig.71) pentru a
secţiona elementele de fixare şi legătură ale dintelui în alveolă (ligamentele
alveolare).

Fig. 71. Decolatoare cilindrice

Se fixează apoi dintele (la nivel coronar) prin intermediul cleştelui de

extracţie imprimându-i-se mişcări înspre stânga apoi înspre dreapta până
când se mobilizează. Este semnul că elementele de legătură au fost rupte. Se

145
continuă această mişcare până când mobilitatea devine din ce în ce mai mare
pentru ca apoi să putem extrage complet dintele din alveolă.
După extragere, local se aplică hemostatice şi antibiotice sub formă de
pansament dentar. în zilele următoare prin lavaj cu ser fiziologic steril se vor
îndepărta eventualii coagului sanguini şi fibrinoşi, iar dacă este cazul se vor
aplica local antibiotice.

2.4.3.6. Sursa de lumină

Este foarte important ca în timpul manoperelor din cavitatea bucală să

avem lumină uniformă şi de intensitate corespunzătoare pentru a observa
toate modificările şi detaliile. In acest scop putem utiliza diverse sisteme de
lanterne de mână sau fixate pe frunte (fig.72.).

Fig. 72. Lămpi pentru examinarea cavităţii bucale

Lanternele fixate pe frunte au avantajul că ne rămân ambele mâini

disponibile pentru efectuarea manoperelor , iar poziţionarea fascicolului
luminos se face cu multă uşurinţă.

146
 ✓

2.4.3.7. Sistemul de susţinere a capului

Pentru o examinare corespunzătoare a cavităţii orale la cabaline este

bine să avem un sistem (dispozitiv) de fixare a capului la înălţimea dorită şi
corespunzătoare. în lipsa acestuia se recomandă ca un ajutor să ţină capul
calului sedat pe umărul lui. Cel mai recomandat însă rămâne utilizarea unui
sistem de susţinere a capului în plan orizontal (bară din lemn, ţeavă metalică)
acoperite cu materiale care să protejeze capul animalului, dar care să se poată
dezinfecta uşor (fig. 73).

Fig. 73. Fixarea capului în plan orizontal

în mod alternativ se pot confecţiona şi folosi diferite pârghii de
susţinere, frânghii compuse cu scopul de fixare a capului.

147
 2.4.4. Intervenţii chirurgicale la nivelul dentiţiei

2.4.4.I. Rabotajul amprentelor dentare

Corecţia dinţilor cu ajutorul unui instrumentar care cuprinde raşpile,

raboteze, pile dentare, freze dentare sunt procedurile stomatologice
consacrate în cabinetele veterinare (fig. 74.). în cazul colţilor pentru
corectarea lor se poate utiliza atât instrumentarul mecanic, cât şi cel electric.
Astfel, din prima categorie se poate folosi dalta dentară (fig.75.) care se va
fixa cu pratea ascuţită pe dintele crescut în exces, iar cu ajutorul unui ciocan
se va imprima o lovitură moderată atât cât să ciupească câte o porţiune mică.
De fiecare dată poziţia daltei se va modifica în aşa fel încât să nu fie în
acelaşi loc pentru a evita fracturile longitudinale la nivelul dintelui. După ce
scurtarea s-a făcut cât este necesar, suprafaţa dintelui se va ajusta cu o pilă a
cărei granulaţie este corespunzătoare pentru a crea o suprafaţă cât mai puţin
rugoasă, care să nu creeze disconfort la nivelul ţesuturilor moi (limbă, frâul
limbii, gingie, bucce), sau să creeze soluţii de discontinuitate care să
reprezinte în porţi de intrare pentru germenii patogeni din cavitatea bucală
sau de pe furaje.
Tabla dentară trebuie să fie netedă şi orizontală în procesul de
masticaţie, de aceea existenţa denivelărilor sub formă de ciocuri, creste,
denivelări de orice formă, aspect sau mărime trebuie corectate cât mai repede
pentru a evita complicaţiile.

148
aşpile,
logice
Dentru
metric,
se va
:iocan
Fig. 74. Pile dentare
mică.
fie în
ipă ce
pilă a
puţin
frâul
re să
ucală Fig. 74. Freze dentare

il de
•este,
pede

Fig. 75. Dalta dentară

Unii cai prezintă o ocluzie care presupune suprapunerea arcadei

maxilare cu depăşirea spre mezial a arcadei inferioare. Această anisognaţie

149
determină formarea de ciocuri pe porţiunea ocluzală mezială a premolarilor
superiori şi distală a molarilor inferiori.
Dacă ciocurile rostrale ale premolarilor sunt uşor de corectat,
rabotajul ciocurilor distale ale molarilor mandibulari sunt dificil de corectat
(fig. 76.).

Fig. 76. Poziţia corectă a pilei în rabotajul dentar

în timpul corecţiei dentare o atenţie deosebită trebuie acordată

prevenirii lezionării mucoasei bucale, iar pentru acest aspect trebuie
cunoscută modalitatea de corectare. Astfel, pentru a preveni lezarea mucoasei
de la nivel mandibular molarii inferiori trebuie corectaţi, doar prin mişcări de
retragere şi nu de înaintare a pilei de rabotaj.
Pentru un examen corect al cavităţii bucale dar şi pentru a efectua o
corecţie corespunzătoare trebuie ca animalele să fie liniştite, iar cavitatea
bucală larg deschisă. Pentru aceasta cabalinele se tranchilizează folosind
tranchilizantele cunoscute (Xilazina, Acepromazină), iar cavitatea bucală se
deschide prin intermediul unui speculum bucal (Hausmann, Mc Pherson,
Mac Allen, Stelzen) din dotare .
Instrumentarul pentru rabotaj poate să fie mecanic (pila de rabotaj)
sau electric (raboteza electrică). Pila de rabotaj este formată dintr-un mâner,
braţ şi pila (partea activă) propriu zisă (fig.77.) . Pila de rabotaj se poate
înlocui de câte ori este uzată şi devine ineficientă printr-un dispozitiv
prevăzut cu filet.

150
 Fig. 77. Pile de rabotaj
Raboteza electrică este formată dintr-un transformator electric de la
care se alimentează cu curent electric, piesa activă respectiv discul diamantat.
Braţul rabotezei are lungimi diferite, iar în capătul acestuia se află un
disc diamantat cu suprafaţă rugoasă care se roteşte cu o viteză mare ( fig.78.).

151
 2.4.4.2. Utili@uea insmrmenturuhd de rabotQţj

Instrumentarul pentru rabotaj se utilizează pe marginile ocluzo-

palatinale şi ocluzo-vestibulare ale arcadei dentare. În cazul celor manuale

folosim o mână pentni prinderea braţului, iar mâna opusă se fixează pe mâner
imprimându-i mişcări de dute-vino (rostrocaudale). Prin fixarea cu ambele
mâini i se imprimă instnmentarului atât stabilitate cât şi presiune pe
suprafaţa dentară. După câteva mişcări de dute-vino se face controlul tablei
dentare atât prin inspecţie cât şi palpatoriu, iai dacă mai este nevoie se va
relua manopera.
În cazul rabotezei electrice trebuie să fim atenţi pentni că unele dintre
ele produc zgomote care neliniştesc cabalinele, motiv pentni care este
necesar să obişnuim animalul treptat cu acest zgomot înaintea introducerii în
cavitatea bucală.
De asemenea, trebuie să fim atenti la utilizarea rabotezei electrice
deoamce există riscul exagerării şi a ^mdqpărtării a prea multă substanţă
dentară ceea ce ar putea facilita aparitia de carii.
Un alt aspect de caie trebuie să tinem cont la utilizarea rabotezei
electrice este faptul că insmmentaml degajă căldură şi În consecinţă poate
cauza supraîncălzirea dintelui cu apariţia unei pulpite hipertemice care ^m
timp poate evolua necroza pulpei dentare. Pentni a evita acest aspect, partea
activă (discul diamantat) se va mişca ^riainte şi ^inapoi (dute-vino) ^m aşa fel
încât să nu poposim mult timp ^m acelaşi loc (fig.79).

152
 Fig. 79. Utilizarea rabotezei electrice

Nu este indicată răcirea cu apă ^m gura animalului datorită riscului

electrocutării sau pneumoniei de aspiraţie.
Pentni a conferi o rotunjire corespunzătoare unghiurilor exteme de
suprafeţelor ocluzale a dinţilor trebuie să modificăm unghiul raşpilei
coreşpunzător cu foma dorită, iaD acest aspect se face prin ridicanea şi
coborârea braţului raşpilei.

2.4.4.3. Locaşul pentru zăbală

Acest temen „bit seats" înseamnă aproximativ locaşul pentni zăbală

şi înseamnă rotunjirea şi polizarea fină a capătului mezid al premolarilor doi
(106,206,306,406).
Se cuvine precizarea că multi temeni din nomenclatura stomatologică
ecvină provin din engleză deoare€e americanii şi englezii au fost primii în
dezvoltarea şi specializarea stomatologiei c€vine care este ^m momentd de
faţă o specializanea de sine.
Prin această procedură se umăreşte evitarea prinderii mucoasei
bucale între zăbală şi marSnea mezială a premolarilor, ceea ce canEează
dume şi produerea de răni. Procedura în sine este însă contestată de mulţi
specialişti care acceptă mai degrabă rotunjimea premolarilor secunzi maxflari

(106206), iam mult mai putin rotunjesc antagoniştii lor.

153
 Locaşurile pentni zăbală sau bit seats-urile pot fi efectuate cu o raşpilă
dreaptă sau sub fomă de S, cu raboteză electrică, raboteză Dremel

(riicromotor + cablu flexibil). Indiferent de piesa pe care o Lrilizăm trebuie

să avem ^m vedere ca rotunjirea să fie egală, bilaterală şi simetrică.

2.4.4.4.Exftacţh deTtioră

Extractia dentară presupune dislocarea şi îndepărtarea dintelui din

locul în care se află (nomd sau ectopic) cu scopul evitării sufrinţei la acest
nivel.
Există situaţii când doar prin extracţie (fi.acturi dentare, persistenţa
dinţilor de lapte, dinţi ectopici) se poate rezolva o anomalie locală.
Emactia incisivilor. Ia această categorie interesează ^m special
incisivii de lapte. Extractia la nivelul acestor dinţi se efectuează at`mci când
dintii peimanenti erup caudal (în spatele) faţă de dinţii de lapte. 0 altă
situatie este at`mci când incisivii contra laterali sunt deja schimbaţi şi sunt ^m
contact cu incisivii pemenenţi amtagonişti datorită duritătii diftite şi
griuiui de uzuri difrit.
EEtmctia dinţilor deciduali se efectuează cu multă uşurinţă datorită
atrofiei rădăcinii, cauzată de rizaliza fiziologică (atrofia de presiune) exceptie
fiind atunci când sunt situati ^m ffiţa (rostral) incisivului şi prezintă o rădăcină
mai lungă.
Extractia premolarilor şi molari]or. Extracţia acestor dinti se poate
efectua pe calul sedat în picioare sau în naicoză. Pentn] extracţia lor avem
nevoie de un instrumentar specific piecum: speculum bucal, cleşti pentni
extmcţieg elevator, o bucată de scânduă pe post de pârghie pe care să
sprijinim cleştele de extracţie pentru a avea o forţă mai maie la extractia

154
 dintelui, sonde dentare, oglinzi dentare, chiuete drepte şi cube, s`nsă de
luminăputrică.
După ce calul este contentionat, se poziţionează speculum bucal Îb aşa
fiel încât să &yem acces lai d3ntele care umeazâ să fie ext". Se efiectuează
anestezie locală (kilină, hdocaină, marcaină), iar cu elevatorul se deoolează

Snria din ju împrejunil dintelui. Urmează apoi decolarea ligamffltelor

parodontale ^m vedegea mobilizării dintelui. Se făce hemostază ^mgrijită apoi
se poziţionează cleştele de extracţie cu partea activă cât mai aproape de
mapginca SnSvală fără ca aceasta să fie lezată. Pe braSele cleştelui se plică
o forţă şi presiune constantă dtpă care se efGctuează mişcări Şpre stânga şi
spre dreapta un timp variabil (destul de limg `meori) cu scopul de a mobili2a
dintele. Dacă am reuşit să mobilizăm dintele atât cât să ne pemită
introducerea unui separator dentar ^m spatiul crcat ^mtre fiţa distală a dintelui

şi din:tele vecin din spatele acestuia, cu ajtmnil acestui separator şi prin

mişcări continue prin imemediul cleştelui slabim mai departe ligamcmtul

parodontal. DeşprindeDea dintelui de ligamentele perialveolaie este hsotită

de un zgomot caracteristic. Un alt semn caractristic este aparitia bulelor de
aer ^m sângele came hsoţeşte deşprindma ligamentelor şi a vaselor sanguine.
Ia unele exemplare (^m şpecial caii tineri) există situa*i în care nu

pueem exprima dintele ^m toată lmgimea sa În cavitatea bucală deoaDece

poate fi mai lung (5-7 cm) decât deschiderea segmentulri reşpectiv, motiv
pentru care tpebuie să-i imprimăm mişcări latgrale şi obHc€ pendi a-l putea
extrage din gură. h nevoie, dintele se poate sectiona pe jumătate cu ajutorul
cleştilor sau c`i fierăstrăul Gigli.
D`pă oe dintele este e]ms trebuie să examinăm apexul (tădăcina)
dintelui penm ca el să fie integru, fără ca să npsească fiagmente din el.
Pentm o siguranţă ^m plu§ vom examina şi alveoh pentni a descopri şi
^mdepăr€a eventuale portiuni sa]i fiagmente dentare care ar ptma reprezenta

155
sechestme ce vor produce iritatii şi infectie locală. După extractie şi verificaiea
alveolei dentare trebuie să ef6ctuăm un lavaj în cavitatea alveolei şi la nivelul
cavitătii bucale cu o solutie sterilă şi antis?tică. ocazie cu caie verificăm
etanşeitatea cavităţii alveolaie deoarece se pot produce comunicări cu sinusul
tin acea parte. Lavajul ar\e ca principal scop ^mdepărtarea coagulilor sang`rini

şi a resturilor alimentame, ţesuturilor devitalizate şi posibilitatea ef%tuării În

bune condiţii a tratamentului locăl. Dacă există comunicare cu sinusul
maxilaD trebuie ca orificiul de comunicare să fie ^mchis cu un materid pretabil
la acestea precum materiale acrilice, ceară dentară, sflicon nonexotemic

a3isico) sau la nevoie tifon ^mbibat cu iodofom. Pe cale generală se va

efectua un tratamemt cu antibiotice cu spectru larg şi eventual
antiinflamatoai\e nesteroidiene.

Extmcţia prin ppulsia retrogradă

Există situatii (fimturile coroanei) când cu tot efortul pe caie-l

depunem nu reuşim să dislocăm dintele din alveola dentară şi să-l exdagem
În asememea situatii, extiactia se eftctuează prin repulsia retrogradă după
tişpanatia sinusului maxilar. Pentru acest act chimrgical este nevoie de un
instrumentar şpecific prectm: tiepan mecaric sau electic, fierăsbău electric
oscilant maşină electică de găiirit, burBhie, daltă pentni reşpingerm dintelui,
chiuete, osteom, ciocan, sâmă pentm osteorafie, material pentni ocluzia
alveolei. De obicei opetia se efbctuează după ce i s-a făcd
neurolqptanalgezia, sau se ef6ctuează pe calul supus narcozei. Retiunea
respectivă se pregăteşte pemmi interventia chimrdcală respectând mgulile de
asepsie şi antispsie.
Tehnica operatorie constă ^m efect`iarea de incizii sub formă de „U" În
aşa fel încât să obtinem un lambou care să ne creeze un câmp operator cât

156
mai bun pentru intervenţia propriu-zisă. În fimctie de locul interventiei, acest
lambou se ^mtinde mai mult pe lungime sau pe înăltime ^m corelaţie dimctă cu
elementele anatomice prezente şi foarie importante la acest nivel (artera şi
vena facială, canalul lacrimo-nazal, poriunea intraosoasă). După ridicarea
lamboului cutanat se dilacerează ţesutul conjunctiv subcutant, se ^mdepărtează
muşchfi din regiunea respectivă, decolăm periostul pe suprafaţa respectivă şi
se trece la efectuarea trepanaţiei cu aj`ftonil unui fierăstrău oscilant. Se ridică
lamboul osos şi se păstrează ^mtr-un câmp operator steril pentm a putea fi
reutilizat. Se examinează apexul dintelui ce umează să fie extras, iap la
nivelul lui se fixează dalta dentară căreia i se imprimă o presiune prin lovine
cu ciocanul cu mâner. Ioviturile trebuie să fie sacadate şi ^m trepte pentni a
evita flacturile de sinusuri, de mandibulă sau maxilă iar după fiecare lovitură
este indicat să inspectăm locul respectiv. De regulă. dalta dentară se mută din
loc în loc pe suprafaţa apexului pentru ca prin lovire să fie rupte legăturile
alveolodentare şi să se mobilizeze dintele. După mobilizare un ajmor prinde
dintele din cavitatea bucală cu ajutoml unui cleşte şi exdage dintele. Se
verifică cavitatea alveolară, se e3hg eventualii coaguli sau resturi osoase, se
efectuează hemostaza corespunzătoare, se efectuează plombaj cu antibiotice
după caie se repozitionează lamboul osos. Pentm fixare se utilizează sârmă
de osteosinteză prin cerclaje după ce în prealabil s-au efectuat orificii cu
burghiu adecvat ^m cele patni marSni ale ftagmentului osos.

2.4.4.5. Fracturi la rii^eluL cmrieăţiî biLcale

Fracturile mandibulei şi a prmaxilamlui sunt cele mi ^mtâlnite

fiacturi ale oaselor capului la cabaline.
Etiologia fiacturilor este foarte diversă, dar ^m majoritatea cazurilor
ftacturile la acest nivel presupun un impact putemic faţă de un coip dur.

157
 2 . 4.4. 5 .1. Fracturi la rivel mandibular

Fmcturile zonei rostrale a mandibu]ei

Zona rostrală a mandibulei este fiecvent supusă unor traumatisme.
După De BOWES (1996) fiacturile zonei rostrale a maxilei şi mandibulei
reprezintă procentul cel mai crescut de ffacturi de diferite grade care induc
fi.acturi grave sau mai putin grave.
Eft.o/ogz.e. Impactul cu adăpătoarea, accidente rutiere, alunecări şi
căderi pe suprafeţe şi corpuri dure, lovituri de pereţii boxelor, tulburări de
comportament însoţite de lovituri putemice, etc.
În uma contactului cu unul dintre aceşti făctori pot rezulta fisuri sau
fi.acturi la nivel rostral implicând ^m specid osul alveolam.
Sz.mp/ome. Aspectul clinic este dominat de hipersalivaţie, hemoragie
la nivelul fflvitătii bucale, salivă amestecată cu sânge, tumefăcţia buzei
infrioffe, alteori şi a celei superioare, prehensiunea şi masticaţia se
efectuează cu dificultate. În situaţia ^m care fiactua este completă se constată
crepitatie osoasă (fig.80). Cu trecerea timpului. ţesuturile devitalizate se
mortifică, sufH un proces de nc"oză şi proteoliză iezultând o halenă
camcteristică. În timpul prehensiunii şi mastic*ei, flagmentele fiacturate se
contaminează rezultând infecţii grave.

Fig. 80. Fractura mandibulei ^m zona rostrală

158
 D7.ag»os'f!.cef/. Semnele clinice sunt atât de evidente ^mcât diagnosticul
se stabileşte cu uşurinţă. Pentni fiacturile complete mobilitatea anomală a
fiagmentului respectiv şi crepitaţia osoasă sunt alte elememte ceree de
diagnostic pozitiv.

Desigur, examenul radiologic poate prc€iza nu doar sediul ffacturii ci

şi felul acesteia.
Prog7tosn.c. Este rezervat ^m cazul fi"turilor complete ^msoţite de
deplasarea ftgmentului fi"turat şi favorabil În situaţia în care este o fiact`mă
incompletă.
rra/ame#/. Este doar chirurgical şi constă în repoziţionmea şi fixanea
fi.agmentului la copul principal.
Pentni aceasta, focan]1 de fiactură se examinează, se efectuează
todeta mecanică şi chinirricală. Calul se contenţionează întm poziţie
convenabilă ^m care să piftem să efectuăm actul chiruScal. Se efectuează
apoi anestezia gemerală (narcoza sau neurolq)tanalgezia) şi se aşează câmpul
operator ^m pozitie convenabilă. Cu ajutoml unui burghiu cu dimensiunea de
2,0 mm se tunelizează ffagmentul osos la nivel interdentar de ambele părti
ale fiacturii. Se introduce apoi sârmă penm osteosinteză şi se efectuează
cerclaj ^m aşa fel ^mcât să stăbilizăm cât mai bine flagmentul respectiv. Se pot
efcctua două sau mai multe cerclaje ^m fimctie de linia de fiactură şi de tipul
fimturii.
Desigur, în fimcţie de fiagmentul ffacturat se pot folosi şi caninii ca
mijloc de ancorare atâta timp cât ei sunt stabili. Zona de diastemă se poate
folosi cu bune rezultate pentni efectuarea de orificii de fixane dacă credem că
se pretează ca punct de ancorare, numai că tBebuie să fim atenti să nu
lezionăm foramenul mentonier sau structurile dento-alveolare.
În fiacturile ^msoţite de pierderea dintilor, sau ^m cazul unor fiacturi
instabile, la caii cu ticuri (ticul de sprijin, muşcatul obiectelor due) trebuie să

159
efşct`iăm o stabilizage suplimentară prin utilizarea de şuruburi chirurgicale de
fixare, prin utilizarea plăcuţelor de presiune sau prin cerclajul interdentar.

2.4.4.5.2. Fracturile din zo:na diastemei

După Blackford (1992) ftacturile din zona distemei sunt pe locul doi
ca incidenţă, respectiv după fiacturile pării rostrale.
E».o/ogz.e. Loviturile cu coipurile due, lovituri cu copita, accidentele
rutiere, stările de osteoporoză, carii osoase, abcese Şi necroze osoase, căderi

pe copuri due, diferite alte accidente sunt tot atâtea cauze care pot produce
fiacturi la acest nivel.
Sz.mpfome. Fracturile de la acest nivel au cel mai adesea o tTaiectorie
transversală sau uşor oblică şi sunt în mod fiecvent bilaterale şi relativ
simetrice(fig.81.).

Fig. 81. Fractură oblică la nivelul diastemei

Segmentul ffacturat este instabil având o mobilitate mare, alteori

jumătatea inferioară a cavitătii bucale este mai coborâtă, iar cavitatea orală
pane ^mtredeschisă. Saliva se prelinge pe buza infrioaiă deoaieoe o parte din
salivă nu poate fi deglutită, animalul este Şperiat, abătut, încercând În mod

160
 Diag74ostic«Z. Se stăbneşte pe mobiutatea anomală a extpemităţii
anterioare a mandibulei, crepitatia osoasă, examen radiologic, duerea
exagerată din regime.
Prognostic.Esti3rezieNal.
rraftzme»f. Este chin]rgical prin fixarea capetelor fiacturate prin
fixatori exteri (fig.83 ).

Fig. 83.Stabilizarea fiact`rii prin fixatori extemi

(Simhofer,1998)

Trebuie să avem ^m vedere ca directia canalelor pentni introduccma

tijelor de fixaie să se făcă sub control radiologic pentm a evita perforarea
ridăcinilor dentare şi a pulpei dentaDe.
În acest sens după efectuarea anesteziei generale şi contenţia capului
se trece la incizia pielii şi a ţesutului conjunctiv subcutan, se dilacemează

ţesuturile moi, iar cu ajutorul unui burghiu chirurrical efectuăm orificiile

corespunzătoare. Prin orificiile respective introducem şuruburi (tije)
Steinmann sau tije de fixare ortopedică, având un diametm ceva mai mare
decât orificiile efectuate pentTu a asigura o stabilitate mai bună a acestoia
Este foarte important ca bughiul să fie introdus cu viteză redusă

prevenind în acest fel necroza osoasă locală (osteonecroză) sau mobilizaiea

163
tijelor. Numănil orificiilor şi al tijelor caie se efectuează sau care se introduc
^m focar depinde de locul fiacturii şi vârsta calului.

În cazul ftcturilor `milaterale fixarea se poate efectua cu plăcuţe de

compresiune dinamică ®lăci cu şuruburi) cu tijele chirurgicale sau cu

şuru.burile Steinmann. În situaţiile ^m care folosim tijele sau şurLiburile

Steinmann la acest tip de ftactură este suficient să perforăm corticala de

partea căreia se află fiactura, iar ^m partea opusă tijele păfflmd şi se ancorează
^m acestea fără a o penetra. Stabilizarea tijelor sau şururburilor în acest caz se

eftctuează doar de o parte.

În cazul flacturilor bilaterale efectuăm orificii în ambele corticale
osoase ventrale ale mandibulei şi stabilizăm (unim) tijele (sau şuniburile
Steinmann) cu Şină de legătură Kirschner-Ehmer).
Ca alternativă se poate utiliza fibră de sticlă, tuburi de oţel utilizate ^m
ortopedie (sistemul AO) cu sistem specific de prindere sau ^mcoipomrea tijelor
^m material acrilic autopolimerizabil.

În cazul fiacturilor complete din zona distemei, din zona copului

mandibular pot fi rezolvate chirugical cu ajutoml plăcuţelor cu şuruburi.
Metoda este indicată ^m special pentni stabilizarea ficturilor În care nu sunt
lezi`mi extinse la ţesuturile moi şi nu sunt ^msotite de lipsă de substanţă.
De preferat, fixarea plăcuţelor trebuie făcută pe pori`mea
ventrolatenală a coipului mandibulei. Tehnica fixării este relativ simplă, iar
timpii operatori sunt identici cu cei de la operaţiile similare. Trebuie să fim
atenţi la fixare ^mtnicât pe partca ventrolaterală a mandibulei, ^m zona incizurii
vasculare trec artera şi vena facială precum şi ductul dandei parotide având
traseul cunoscut rostrodorsal pe partea laterală a mandibulei, iar toate
acestea trebuiesc protejate ^m timpul inciziei pentni a nu le secţiona din

greşală.

164
 0 altă atentie trebuie să fie şpre caii tineri la care rădăcinile din"or
sunt foarte lLmri şi se apropie de marginea ventrală a mandibulei, considerent

pentru cane de multe ori este imposibil să-i evităm ^m timpul efectuării
orificiilor pentni şuruburile de prindei`e a plăcuţei. În asemenea situaţii va
trebui să acoperim cât mai bine implantul cu lambou cutanat pentm a evita
apariţia complicaţiilor pe parcursul vindecării fiacturii.

2.4.4.5.4. Fractura mc"îlmelor

Fracturile maxilarelor sunt ftcvent constatate pe de o parte datorită

expunerii la o multitudine de factori traumatici, iam pe de altă parte structurii

pneumatice speciale a oaselor, deci rezistenţei scăzute. Aici stratul protector

extem (format din ţesut conjunctiv şi tegument) nu asigură o protectie
corespunzătoffe suportului osos.
E/z.o/ogze. În majoritatea cazurilor, ftacturile la acest nivel sunt
consecutiv unor traumatisme severe (lovituri cu copita, alunecări şi căderi pe
copuri ascuţite), accidente r`riere, căderi peste obstaoole.
Sf'mp/omaţo/ogz.e. Aspectul clinic este diferit în fimctie de tipul
flacturii. În fiacturile deschise ^mtreruperea coricolei osoase lasă să se vadă

ţesuturiie şi structuriie subiacente, eschiie oasoase, este prezentă hemoraâa

de diffite grade, sau dacă fictura s-a produs anterior sunt vizim coaguli
sanguini în diferite stadii de formare sau de rezolutie (fig.80). În anumite
situatii pot fi observaţi difriti corpi străini, poluanţi, rest`ri organice şi
amorganice.
În ficturile ^mchise se poate observa zona fiact`mtă cu modificări sub
foma unor escavaţii (cel mai fiiecvent) dar şi sub foma unor denivelări. I,a

palpafea profimdă animalul prezintă sensibintate, durere, indispoziţie,

abatere, rinoragie, jetaj seros, sero-mucos sau muco purulent.

165
 D7.ag7îosfz.c2i/. Semnele clinice sunt ^m cele mai multe cazuri relevante

pentni diagnosticul ^m cauză. Examenul radioloric poate preciza foma şi

mărimea fiacturii.
Prog»osfz.c. Este rezervat spre favorabil În fimcţie de modificările sau
complicaţii locale (sinuzite, necroza comeţilor nazali).
Trcz/ame«f. În cazul fiacturilor deschise se efectuează toaleta locală

(mecanică şi chirurgicală) se efectuează hemostază ^mgrijită şi apoi se

încearcă refacerea planului anatomic. În cazul eschilelor de dimensiuni mari
se vor fixa şi stabiliza la locul potrivit prin modalităţile cunoscute (cerclaje,

plăcuţe, material acrilic autopolimerizabil). În cazul eschilelor mici, ftiră

inserie şi fără vascularizaţia acestea se ^mdepărtează pentni a nu constitui
copi străini şi punct de plecare pentni fistule.
Porţiunea reconstituită se va acoperi cu ţesut conjunctiv şi pielea
aferentă prin sutură ^m puncte sqparate. Este bine să ne pregătim să asigurăm
lavajul postoperator d sinusurilor caie poate fi asigurat cu ajutorul unui tub
de silicon fixat ^m apropierea focarului de fiactură. Postoperator, câteva zile
caii sunt hrăniti cu alimente de consistenţă redusă (terci) pentm ca tiq)tat pe
măsură ce prehensiunea se ^mbunătăţeşte să se treacă la fi)rajaie nomală.
Tratamentul medicamentos se efectuează cu antibiotice şi
antiinflamatoare (dacă este cazul) cunoscute.

3. PARTICULARITĂŢILE DENTIŢIEI
LA RumGĂTOARE

Ia rumegătoarele domestice, cavitatea bucală aie anumite

particularităti făţă de celelalte specii ^m semul că la nivelul maxilei incisivii

lipsesc în mod fiziologic, iar locul lor este preluat de un buelet acoperit cu
mucoasă bucală. În acest context alimentaţia la rumegătoare c`moaşte şi ea

166
 particularităti în aproape toti timpii actului digestiv. Astfel, ^m ce priveste
prehmsimea alimmtelor, în special cele solide, aceasta se face cu qjiftonil
buzelor, limbii şi incisivilor infriori.

3.1. DIGESITA BUCAIĂ

Digestia bucală include mai ales procese mecanice: prehensiunea şi

masticatiaL Digestia bucală enzimatică este, În gmeral, inconstantă şi redusă.

Prehensiunca alimentelor

I,a nmegătoare, preluarea alimentelor sonde se fice cu ajmoml

buzelor, limbii şi a dinfflor incisivi. Taurinele apucă plantele cu liriba, le
aduc între incisivfi mandibulei şi bueletul incisiv, apoi le rup printrLo
mişcare şp]e ^mapoi a capului.
Preluarea lichidelor se făce prin aşpiratie cu buzele întredeschise,
limba fimctionând c@ im piston ^m cavitaoea bucală Prin s`qft se realizează

preluaiea laptelui din mamelă de cătDe ndu născu*, viţelul prinzând

mmelonul îbtpe făţa dorsală a limbii şi plaftnul cavitătii bucale,
comprimându-l cu buzele. Coborârea maDdibulei şi presgea bazei
mamelonului cu vârfiil liribii fiivorizează tDeoea€a laptehi în cavitaeea
bucală. Viţeld eftctuează 80-120 mişcări de sugere şi degufitie pe mimm

3.2. bwTTCAŢm

Masticatia rpiezintă procesul mecanic de mănmtine a finajelor ^ime

arcadele molare prin mişcări ale mandibulei în plan vertical, latenal şi
orizontal fiţă de maxilar. MasticaÂa este s`mari astfel ^incât pentni

167
masticanea unui ldlogram de fân este nevoie de s minute. Remasticarea
bolului mericic este foarte mimrioasă, mmănil mişcărilor de masticatie şi
remasticatie depăşesc 40.000 ^m 24 ore. Ie bovine, condilul mandibulei este
concav În sens lateral, pemiţând mişcări ample de latemlitate ale mandibulei.
Datorită făptului că lărSmca mandibuei este mai mică, masticaţia este
unilaterală şi altemativă. Odstă cu haintarea în vârstă se produce uzua

preponderentă a molarilor de pe maxilare spre ffiţa linguală, iar a celor

mandibulari şpre faţa bucală, s`praflţa de contact dintre molari devenind
oblică.
Masticaţia este im act reflex, voluntar şi se poste Kecda ftră
interventia centilor newoşi corticali. Procesele de inductie simultană,
succesivă şi recipmocă intervin '^m activitatea musculaturii inasticatorii,
asigurând coordomrea activitătii difritelor gnpe de muşchi. Contactul
alimentelor cu difritele reriuni din cavitatea bucală declanşează excitaSi
cape duc la mişcării masticatorii ^m lanţ. Impuls`rile s`mt conduse la

protuberanSă şi bulb prin fibrele centripe€e de tigememlui şi

glosofirinSanului. hpulsurile ceDtrifiige ajimg la muşchii masticabri şi
liribă prin imim motoaBe a trigememului, ficialului şi hipoglosului. În
coordomrea mişcărilor impulsurile de h receptorii paradontiali de la
proprioceptorii din tcmdoanele şi muşchii masticabri aii o importanţă
deosebită. Ia sffirşitul masticaSei masa păstoasă ovoidală fomată prin
mănmtirea fimjelor şi Îinbibarea lor cti sali`ti detgBnină formarea aşa
numitulri bol alimemtar.

3.3. SEcmŢIA SALIVARĂ

Saliva ogpmezintă secretia dandelor salivare mri şi mici, astfel:

- 9aDdele mandibulare şi sd)linguale secretă o salivă vâsooasă;

168
 - glandele paiotide produc o salivă mai fluidă.

În compoziţia salivei intră 98-99% apă, cloruri, bicarbonaţi, fosftiţi de

sodiu, magneziu, calciu, potasiu, sulfocianat de potasiu, mucină, albumină,

globuline, cantităţi mici de uree, creatină, etc.

Ia rumegătoare secreţia salivară parotidiană este izotonică. Densitatea
salivei variază ^mtre 1,001 şi 1,009, pH-ul la animalele domestice este slab
alcalin: bou 8,2-8,4; oaie 8,2-8,6. Hiperventilaţia şi digestia gastrică ffic să

crească pH-ul salivar, iaD retenţia de C02 ^m organism îl scade; raportul

H2Co3 / NaHC03 plasmatic este hotărâtor. Calitatea şi cantitatea secreţiei
salivare d?inde de proprietăţile fizico-chimice de alimentelor. Alimentele
uscate produc o secreţie salivară abundentă, astfel ^mcât pentm masticaţia
unui kg de fân se secretă 4-5 1 salivă, iar pentni 1 kg iarbă verde 0,5 1.
Camtitatea de salivă secretată pe zi este ^m medie de 561 la bou, 6-161 la oaie,
din caie 3,81 este salivă parotidiană.

Desfiişumrea secretiei salîvare

Prin excitarea câmpurilor ieceptoane din cavitatea bucală în Şpecial

papilele gustative linguale şi muşchii masticatori se declanşează secretia

salivară prin act reflex. Căile aferente gustative din nervul coarda timpanului,
nervul glosofăringian şi căile afemte tactile, kinestezice şi de duere din
nervii lingual, buccinator, palatin conduc impulsuri nervoase la centii
nervoşi salivari din bulb, spre care sosesc şi aferenţe vagale de la esofăg şi
sto-.
Fibrele aferente parasimpatice, cu originea ^m nucleul salivar cranial
umează calea nervului intemediofacial, apoi pe cea a nervului coada
timpanului şi se ^mtre"p ^m ganglionul lingual, ^m timp ce fibrele

postganglionaie ajung la glandele sublinguale şi mandibulare. Fibrele

169
preganglionare, caDe au oriSnea ^m nucleul salivar caudal, sunt incluse ^m
nervul glosofringian şi fac sinapsă ^m ganglionul otic. Fibrele

postganglionaie inervează glanda parotidă. Inervaţia ortosimpatică este dată

de ramurile postganglionare emise de ganglionul cervicd cranial, iar fibrele

preganglionare îşi au originea în segmentele C7/8 - TiA ale coamelor

intemedio-laterale.
Sdiva „paiasimpatică" este abundentă, apoasă şi săracă ^m substanţă
uscată, pe când saliva „simpatică" este redusă cantitativ, densă şi bogată ^m
mucină. Celulele seroase sunt inervate ^m general de parasimpatic, iar cele
mucoase de ortosimpatic. Excitaţia simpaticului contibuie la evacuarea
salivei prin contracţia celulelor mioq)iteliale.
În cursul secretiei, metabolismul glandelor salivare se intensifică,
creşte consumul de oxigen şi glucoză, creşee temperatura glandei, debitul
sanguin şi scade concentraţia de ATP. Presiune sub care este secretată saliva
depăşeşte presiunea sângelui din vasele care irigă glandele, demonstrând
astfel că saliva se fomează prin transfer activ.
Introducffea În cavitatea bucală a fi]rajelor sau a substmţelor inerle,
după o scurtă latenţă, provoacă o secreţie salivari reflex neconditionată.
Glandele salivaie secretă şi la simpla vedere a fimjelor, datorită nrirosului
acestora şi a zgomotelor specifice care hsoţesc fi)rajarea. Salivatia nomală
se realizează prin ^mbinarea actiunii excitanfflor condifionati şi
necondiţionati. Prin reflexe conditionate naturale se declanşează atât
activitatea glandelor salivare, cât şi a glandelor din restul tubului digestiv,
Încă ^riainde de ingeraD.ea hranei.

La rumegătoare, toate glandele salivare secretă ^m mod continuu, cu

exceptia glandelor mandibulare care sunt active doar ^m timpul prehensiunii şi
a masticaţiei post-prehensive, dar nu secnetă în timpul masticatiei mericice

(remasticatiei). De asemenea, secretia salivari de vârf, la rumegătoare, se

170
 face pe partea masticatiei, excitanţii chimici având o importanţă mult mai
mică decât cei mecanici. Stimularea anumitor retiuni din reţea, rumen şi
esofag măreşte secreţia glandelor salivare, iar destinderea orificiului reticulo-
omasal, excitarea cutiei reticulo-nminale intensifică secreţia parotidiană.
Secreţia glandelor nazo-labiale la bou. este continuă, ca şi cea
salivară, intensificându-se la vederea fiirajelor. Nervii excitosecretori se

găsesc ^m nervul maxilar superior a cănii blocare suprimă temporar secreţia.

3.4. DENTIŢIA IA HUMEGĂTOARE

Inipă cum se ştie tumegătoarele nu prezintă incisivi superiori şi nici

canini. Fomula dentară la taurine este ^m fimcţie de perioada de viaţă. Astfel,
^m prima perioadă dentiţia de lapte este formată din:

10 cO p6 MO-20
Ţ U- 6_ U

pentru ca mai târziu să rămână dentitia pemanentă după umătoarea

fomulă :
i ° C° P6 M6=32
Ţ 0- 6_ Ţ

Denumirea incisivilor este specifică având umătoarele denumiri de la

mijloc spre periferie: clesti, primii mijlocaşi, secunzii mijlocaşi şi lăduraşi.
J«ci.s'j.vz.j. de /apfe sunt mai mici şi mai albi decât cei pemanenţi,

prezintă o coroană foarte lată, coletul bine evidcmţiat, iaD rădăcina corică.
/»cf.s7.vz.!. permaz2enp. sunt mai dezvoltati, iar mărimea lor este
descrescândă de la cleşti la lăturaşi. Rădăcina la aceştia este de fomă
cilindrică, iar spre deosebire de alte specii au ligamentele alveolo-dentare
lunri ceea ce pemite dintelui o anumită mişcare pentm a nu leziona bureleq)l

171
incisiv. Faţa labială a acestora este convexă ^m toate sensurile, prezentând o
creastă de slamţ dirijată căme unghiul lateral. La dentiţia caducă. marginea de
tocire este tăioasă, În timp ce la dintii permanenti aceasta este ştearsă.
Premo/ar!.!. cczd2{cf. apar imediat după fătare, sunt mici şi prevăzutţi cu

un singur lob. Cei pemanenţi sunt mai bine dezvoltaţi şi detaşaţi ^m mod
evident faţă de marginea liberă a gingiei. Ei sunt de dimensiuni mai mari şi
sunt diftriţi şi sub aspect morfoloSc. Premolarii superiori prezintă pe faţa
laterală două siloane verticale, în timp ce faţa masticatorie are forma
asemănătoare literei ,D", având bucla aşezată medial.
Premo/ar!.!. f.»/erz.or!. sunt mai turtiţi cu desenul de pe făţa masticatorie
neregulat.
A41o/arz.z. sz/perz.or!. sunt masivi prezentând pe faţa laterală patni siloane
verticale, iar pe faţa mascticatoare prezintă două escavaţii sub aşpectul literei

„8" cu buclele aşezate medial. Smalţul molarilor este foarte ^mcreţit apărând
sub formă de cute.

3.4.1.Confomatia dinţi]or

La fiecare, dinte se poate deosebi: rădăcim, coroaLna şi gâtul.

Rădăcina este portiunea care se află implantată ^mtr® adâncitură
situată în osul incisiv, ^m maxilă sau ^m mandibulă, adâncitură numită dveolă
dentară, Rădăcina are în general o fomă conică ascutită, prevăzută cu un
orificiu apical, prin care pătrund ^m dinte vasele de sânge şi filetele nervoase

proprii. Culoarea rădăcinii este obişnuit gălbuie, dinţii putând prezenta una,
două, trei şi chiar pami rădăcini (fig.84).

172
 Fig.84. Incisivi de taurine - evidenţierea rădăcinii, gâtului şi a coroanei

Coroana este popiunea vizibilă a dintelui. Aceasta are culoare albă,

strălucitoare şi o fomă ce diferă de la o specie la alta.
Gâtul rq]rezintă poriunea intemediară a dintelui, situată ^mtre
rădăcină şi coroană şi este marcată de o uşoară ştrangulaţie a coipului demtar.
În general la animalele domestice, gâqil dintelui este puţin marcat şi
corespunde zonei acoperite de Sngie.

3.4.2.Stmcttira anatomică a dinteluj

Formaţiunileanatonricealemuidintesepotsistemati2aînformatiuni

propriişiamexe.hrândullor,fomatiunileproprisutclasificate^indui€şi
moi.

FormafiunibduTes"1repiezeHhftdedenfin2Lsmalţşicementul.
Z)c»fta reprezintă masa principală şi este o substanţă foarfe dLuă
alb-gă]buie.ÎnparteacendazăadriteJuj,dentimpzezrităcanaluzcmdsau
camera pulparL Aceasta comunică cu spaţiul alveolar prin gaua apicală a
rădăcinii.
Sria4d ctmoscut şi sub denumirea de eqLamelaum acopeză dentina la
nivelul coroanei dintelui. La dinffi cu creştere continuă smalţul este prezent

până Ja nivelul orificiului apical al rădăcinfi. Smalţul este considerat a fi cea

173
 mai dură substanţă din organismul animal. Smalţul dentar este fomat din
două straturi: unul superficial amorf, cu rol de protecţie şi un strat proflnd
alcăt`rit din prisme hexagonale, uşor ondulate, orientate perpendicular pe
suprafaţa dintelui. Pe suprafaţa dintelui, smalţul are grosimi variabile fiind
mai bine rprezentat la nivelul eminenţelor coroanei şi mai subţire la nivelul
adânciturilor.

Ceme«fti/ acoperă rădăcina şi oferă inserţie pentni ligamentul

alveolodentar.
Fo"ap.zmj7e mof. sunt reprezentate de pulpa dentară cape se găseşte
în interionil canalului dentar intem. Ea este formată din ţesut conjunctiv şi
are o culoare roşiatică conferită de vascularizaţia dintelui.
4riribze/e dentare pentru aicada superioară provin din artera
alveolomaxilarăg iff pentm dinţii arcadei inferioare, din artera
alveolomamdibulam
Jvencf. sunt de origine senzitivo-somatică trigenrindă, prin nervii
dveolomaxilar şi mandibular.
Sbzm«/ de jmpJd»/zzre se realizează prin alveolele dentare,
adâncituri osoase situate pe marginea ventro-laterală a maxilei, pe marginea
dorsală a coipului mandibulei şi pe marginea ventrală a osului incisiv. În
alveolele dentare sunt implantate rădăcirile dinqor.
Sbmd db ftre a dinfflor ^m dveole este realizat priii ligament`n
alveolodentar şi prin gingie. Ligamentul alveolo-dentar, numit şi periodont,
este reprezentat prin contiDuarea periostului ^m interiorul alveolei pentru a se
insera pe cementul rădăcinii dentare. Ligamentiil apar\e foane dezvoltat la
animaieletinereşisereducepemăsurăceacesteaînaintează^invârstă.Ginda
reprezintămucoasabucalăîngroşatăşiaderentă^mjurulgâtuluidintelui.
La taurine se găseşte dentiţia heterodontă, anizognată şi difiodontă.
Fomula dentară la taurine se prezintă astfel :

174
 - la tinereţe pe ambele arcade, ^m total 20 de dinţi

I0 c O p 6 M 0
8060

- dentiţia definitivă, de maturitate, ^m total 32 de dinţi

10 c 0 p 6 M
8066

La rumegătoaie dinţii incisivi superiori lipsesc. Dinţii incisivi de pe

autcada inferioară sunt ^m număr de s sistematizaţi astfel: clesti, care sut
situaţi pe o parte şi alta a planului median; mijlocaşii primi situaţi lateral de
cleşti; mijlocaşii secunzi şi lăturaşi.
hcisivii din dentiţia de lapte sunt mici, cu aspect de lopăţică.
Coroana, foarte lată este despăpită de rădăcină printr-un gât evident.
Culoaiea lor este albă, strălucitoare.
Incisivii pemanenţi sunt slab fixaţi ^m alveole, ei având o oarecaie
mobilitate facilitată de ligamentul alveolodentar cane este lung. Coroana, de
foimă tiunghiulară este turtită oro-aboral, fără a prezenta o faţă oclusată

propriu-zisă. Faţa bucală a coroanei este tăiată oblic ^m sens oro-aboral, şi

uşor concavă, astfel că se mulează pe buneletul incisiv superior, atmci când

gm este ^mchisă.
Dinfi canini Hpsesc.
În dentitia pemanentă există dei molari (sucoedenti premolarilor de
lapte) şi trei molari propriu-zişi, pe ambele arcade. Premolarii sau molarii
succedenţi de pe maxilă au pe făţa masticatorie un desen ce se aseamănă cu
literaD,cubuclaorientatămedian.Molariipropriu-zişidepemaxilăprezintă

pe faţa masticatorie (oclusală) creste ce se aseamănă cu litem 8, bucla fiind

orientată ca şi pe premolari, ^m sens median.

175
 3.43.Determinarea vârstei la taurine pe baza dentitiei

Evoluţia dentiţiei la taurine se poate ^mpăr ^m patm perioade:

1 .perioada I -a de la fătare până la un an şi jumătate sau a dentiţiei de
lapte

2. perioada a 11 - a ^mde un an şi jumătate şi până la 5 ani, sau a

schimbării incisivilor de lapte, cu incisivi permanenţi
3. perioada a 111 - a întDe 5 şi 10 ani, sau de tocire a dinţilor

pe-enţi
4. perioada a IV - a sau de nivelare a tablei dentare care devine
succesiv pătrată, rotundă, biangulară, dispare coroana, apoi
rămâne numai rădăcina.
Perioada I
Viţeii au la fătare toţi dintii de lapte, sau aceştia erup până la 12 zile.
Gingia acoperă o maie parte din dinte. Retragerea ei se face timp de 30 de
zile, astfel: la 10 zile ea se retrage de pe cleşti, la 17 zile de pe mijl«aşi, la
21 de zile de pe secunzii mijlocaşi şi la 26-30 de zile de pe lăturaşi (fig.85).

Fig. 85. hcisivii la taurine - 9 zile

176
 Tocirea dintilor de lapte depinde de tipul alimentaţiei, de obicei ea
^mcepe la 3 luni şi ajunge la 6 luni pe lăturaşi. Astfel, la 3 luni ^mcepe tocirea

pe cleşti, la 4 luni pe primii mijlocaşi, la 5 luni pe secunzii mijlocaşi, la 6 luni

pe lăturaşi ( fig .86).

Fig. 86. Aspect`il dentiţiei la 4 - 5 luni

La 6 luni incisivii sunt tociţi, la 7 luni primii mijlocaşi sunt tociţi, la s

luni secunzii mijlocaşi şi la 9 luni lăturaşii sunt tociti.
Perioada a 11 - a
Sau de schimbare a dinqor de l"e cu dinti pemanen este ctprinsă
^mtze 1,5 şi 5 ani.

I,a vârsta de 1,5 ani cad cleştii de lqpte şi apar cei permanemS care ajung
la nivel la 2 ri (fig.87;88).

`,`

HŢ``.`.::?Î:..:`.`'`Ţ.```."....-:`::...;.ări
Fig. 87. hcisivii la taurine -1,5-2 ari

177
 Fig.88. Incisivii la taurine - 2 ani

La 2,5 ani cad primii mijlocaşi şi par cei pemanenti, care ajmg la
nivel la 3 ani.
La 3,5 ari cad nrijlocaşii secunzi şi apar cei pemanenţi, care ajung la
nivel la 4 ani.
La 4,5 ani cad lăturaşii, iar cei permanenţi ajung la nivel la 5 ani.
Astfel, la 5 ani, taurinele au gura ^mcheiată. Dacă animalul aie 2 dinţi

pemanenti,vârstaluiesteegalăcudoiani,dacăare4dinţipermmentivârsta
lui este egală cu 3 ani (fig.89).

Fig.89. Incisirii la taurine - 3 ani

Dacă aie 6 dinti pemanenti vânsta lui este egală cu 4 ani şi dacă aie s
dinţi permmenţi vârsta lui este egală cu 5 ani (fig.90 ).

178
 Fig. 90. Aspectul dentiţiei la vârsta de 5 ani

Perioada a IH u
Se mai numeşte de tocire a dinţilor permanenti şi este cuprinsă ^mtre 5

şi 10 ani.
Tocirea dinqor se face oblic de la marriea anterioară spre cea
posterioară, treptat spre rădăcină. Dintele este nivelat când a dispărut ultima
creastă de smalţ de pe faţa linguală. Jumătate din suprafaţa de tocire a
cleştiloresteterminatăla6ani,iarla7anicleştiisuntnivelaţi(fig.91;92).

Fig.9l. Aspectul dentitiei la 6 ani Fig.92. Aspectul dentitiei la 7 ani

La s ani sunt tociti primii mijlocaşi, la 9 ani secunzii mijlocaşi, iaD la

10 ani smt tociţii lăturaşii.

179
 Perj.oaczcr a Jy-a peste 10 ani (rivelare) (fig.93).

Fig.93. Incisivii la taurine - 1 1 ani (nivelarea incisivilor)

În această perioadă vârsta se apreciază după foma tablei dentare a

cărei evolutie se modifică ^intr-un ritm accelerat şi într-o perioadă scurtă.
Astfel, la vârsta de 10 ani cleştii şi mijlocaşii au conturul suprafeţei de tocire
de fomă pătrată, Începând de la această vârstă dintii se subtiază, iaD aşpectul
lor este acela al unor dinţi care se distanţează ^mtDe ei ( marrinile nu se ating),
aspecte care se observă cel mai bine la vârsta de 1 1 ani (fig.94).

Fig. 94. AŞpectul dentiţiei la vârsta de 1 1 ani

Ia vârsta de 12 ani foma tablei dentare devine rotundă sau ovdă (fig.
95) datorită abraziei pronmţate.

180
 Fig.95.Aspectul dentiţiei la vârsta de 12 ani

La vârsta de 13 ani dinţii devin mici, subţiri cu aspect gălbui, iar la

unii dime ei ^mtâlnim o mobilitate crescută cu burelet gingivd. La vârsta de
14 ani suprafaţa tablei dentare are o formă biangulaiă, tocirea se apropie de

jumătatea incisivilor, se observă dentina sub foma unor linii de culoaie mai
^mchisă. La vârsta de 15 ani, coroana este tocită aproape ^m totalitate

rămânând doar rădăcina, iar aspectul SnSei este diftit reacţionat.

I,a bovine, craniul este mai scurt, masiv şi mai lat decât cel de cal, ^m
special către extremitatea posterioară. Faţa superioară prezintă o regiune
fic>ntală foarte largă şi lungă, datorită osului fiontal, care are o dezvoltare
exagerată, ajungând să fomeze protuberanţa intercomuală şi cepurile osoaLse
ale coamelor. Redunea nazală se temină anterior printm prelunSre divizată
în trei apofize. În regiunea incisivă se observă două fmte palatine largi, gaum
incisivă este transformată ^m fisură, iar extremitatea amterioară a oaselor
incisive este turtită de sus în jos şi lipsită de alveole.
Feţe laterale sunt mai largi ^m poriune mijlocie, scobite de o fosă
temporală adâncă, perforată de câteva deschideri ale conductului parieto-
temporal. Orbita apaie delimitată de o arcadă completă prezentând ^m cenmi o
bulă lacrimdă Regiunea preorbitară prezintă o creastă maxilară redusă,
având o spină sub foima unui tubercul, iar gaura subori)itară este deplasată
mult anterior deasupra primului molar.

181
 Faţa inftrioară dispune de o apofiză bazilară largă, iar apofizele

jugulare scurte şi cubate. Regiunea subsfenoidală, foarte scurtă, dispune d eo

gaură ovală independentă de gaura sfâşiată mtgrioară.
În hiatusul maxilar se deschid trei orificii, iar în cel orbitar numi

gaura optică şi deschiderea comună a celor trei conducte suprasfenoidale.

Reăunea palatină, este foarte largă şi prezintă pe linia mediană o crestă
flamcată de o serie de deschideri ale conductului palatin. Cavitătile nazale mai
scurte decât la cal, comunică între ele în jumătatea posterioară prin spaţiul
rămas liber sub marSnea inferioară a vomerului. De remarcat este faptul că
la bovine voluta etmoidală este foarte bine dezvoltată, aspect pentni care ea
apane ca un comet mijlociu situat Între cel superior şi cel infirior.
Ma»d!.bzf/a are corpul bine dezvoltat, larg, iar marginea anterioară

prevăzută cu opt aiveoie pentm incisivi. PorÂunea orizontaiă este mai scurtă
decât la cal, având maDginea superioară prevăzută cu şase alveole mai puţin
adânci. Tuberozitatea angulară este deplasată caudal şi străbătută de o scizuă
vaculară, iaD apofiza coronoidă este foarte ^maltă şi cubată spre înapoi.

3.5. CAWTATEA BUCAIĂ

Cavitatea bucală (cavum oris) este compusă ^mtre oasele incisiv,

maxilar, palatin şi mandibulă. Această cavitate este căptuşită cu mucoasă
bucală care la nivelul mai.Snii libere a buzelor se continuă cu pielea, iaD În
drq)tul istmului buco-firindan cu mucoasă fărinSană. Orificiul bucal ane
forma unei fante transversale delimitată de două buze şi două comisuri.
La bovine buzele sunt groase, cu mobilitate redusă şi nu servesc la

prehensiunea alimentelor. Buza superioară este prevăzută cu o suprafaţă uşor

mamelonată întinsă până ^mtre cele două nări, lipsită de păr şi prevăzută cu

pori prin care se deschid canalele glandelor sudoripare, fiind cunoscută ca

182
zonă epidermică a botului. Pe faţa intemă a comisurilor, mucoasa prezintă

papile odontoide comificate. Comisurile sunt mai puţin adânci decât la cal şi
sunt acoperite de extremitatea liberă a btLzei superioare.
Obra/.z.j. @«ccaeJ fomea pereţii laterali ai cavitătii bucale, ocupând
spaţiul dintre mandibulă şi maxilă. Fiecare se ^mparte întro reaune
maseterină şi dta buccimtorie, iar la limita dintre ele se află cordonul
vascular facial şi canalul parotidian. Pe faţa imemă la nivelul la care mucoasa
trece pe limbul alveolar, se observă câte un şanţ cunoscut sub denumirea de
silon gjnrivo jugal superior şi inftrior. În dreptul fiecărei arcade demtare se
observă pe suprafaţa mucoasei crestele buco-salivare, formate dintm serie de
tuberculi mici, în vârfi]l cărora se deschid canalele excretoafe ale glandelor
molaDe, iar la nivelul celui de al 3-lea premolar sau cel de al doilea molaD
superior se află papila salivară caie protej ează deschiderea canalului Stenon.
În structura obrajilor se regăsesc câteva componente precum pielea,
muşchii, glandele molare , mucoasa, etc. Pielea aderă la muşchiul pielos al
feţei, iaD muşchii sunt reprezentaţi de muşchiul buccinator, muşchiul masseter

şi inserţiile unor muşchi pieloşi.

Glandele molai'e sunt situate ^m drq)tul arcadelor molaie la locd de
insertie al muşchiului buvcal şi al muşchiului molar. Pe suprafaţa mucoasei
bucale de la comisuia buzelor şi până la arcadele molare se află papile
odontoide, comificate şi dirij ate caudal.
Plafonul cavitătii bucale este reprezentat în partea anterioari de bolta

palatină sau palatul du, care se continuă şpre ^inapoi cu pdatul moale sau
vălul palatin.
Bo//z7 pa/a#.Jzd ®alatul durLm) sqpară cavitatea bucală de cavitătile
nazale, fiind delimitată orală de arcada incisivă superioară, jar lateral de
arcadele molane superioare. Bolta palatină este formată dintr-un schelet osos,
un strat fibi'os şi o mucoasă. Scheletul osos este reprezentat de cătbe apofizele

183
repetat să consume apă. Consumul de apă şi hrană se fice cu mare dificultate,
motiv pentru caie animalul slăbeşee în mod evident.
În cazul fiacturii complete, prin mobilizarea exetremităSi se pune ^m
evidemţăcrepitatiaosoasăcaracteristicăfiacturilor.
Dz.ag7cosfz.c. Diagnosticul se stabileşte pe baza semnelor clinice, pe
mobilitatea exagerată şi anormală a acestui segment, pe examenul radiologic.
Prog7ms#.c. Este fivorabil la caii tineri şi rezervat la caii adulţi.
rrarimpee#. Şi la acest tip de fiacturi se pretează aplicarea cerclqjului

prin executanea unei şine de tractiune ^mtre incisivi şi prinul ®rimii)

premolari. Zetner (1998) recomandă a se utili2a o t`nbină sau o fi€ză rot`mdă
în vederea efjctuării şanţului de ancorare a sâmei ^mtie primii doi premolari
suprastgival.
Firul este trecut prin spatele primilor doi premolari şi apoi condus sub
fomă de şină la nivelul incisivilor. Prin răsucirea cqpetelor se crează o
tensiune cme este condusă până la o coptare peif" Se pot utiliza de
asemenea cu bune rezultate plăc`Pele cu şurubtri cu conditia ca la fiecare
cqpăt al plăcupei să existe cel pipin două şLmibui, ^m caz contrar stabilitatea
nu este completă şi sigură.
Cu tiune rezultate se folosesc broşele ^mtretăiate sau ^m #'.
În cazul ftactirilor oblice din zona diastemei se pot folosi şumburile
de tracţime având mare grijă să nu pemetrăm corticala osoasă opusă, iar

şurubulsăiasă^mcavitateaorală.
Mai multi autori(Cohalan şi Pasooe, 1983; Dart şi Pascoe, 1987;
Blackford, 1992; Ragle, 1993; DeBowes, 1996) reoomandă irilizarea mor

şine intraord. În acest sens se pot `riliza şine de fomă liniară sau sub formă
de „U" din materiale difrite pnecim c`pru (Gabel, 1969), aliminiu sau
acrilat (Colahan şi Pascoe, 1983; Rade, 1993).

161
 Uti]izapga de materiale acrilice ^m repsrarea fiacturilor maxilarelor
sunt de preferat, ^m special cele cu polimerizare non-exotemă ^intrucât sunt
uşor de modelat, se poate controla procesul de polimerizare şi Întărire a
materialului, contunil acestuia.

2.4.4.5.3. Fracturile corpului mandibulei

Corpul mandibulei este o struct`mă solidă pe de o parte datorită unei

compacte osoase groase, iar pe de altă parie muşchiului masetff care se
inseră ^m această zonă şi acoperă mandibula ca o pemă protectoare. Aceste

particulariffi influenţează incidenţa scăzută a fincturilor la acest nivel.

E#.o/ogz.e. Precum la majoritatea fiacturilor, loviturile putemice cu
copita, cu comul, impactul cu copuri dure ascutie sau obtuze sunt cauzx;le
care produc fimcturile.
Sf.»ţpfome. LocaL pot fi prezente contuzii saii plări c`itanate
s`pefficiale sau profimde, inflamatie locală a ţesuturilor, sensibilitate variată
la palpare, mobifitate anomală la nivelul exmtitii anterioare, tulb`Hări în
prehensiune şi masticatie (fig. 82), iar mai târziu (după câteva zile) hialitoză.

Fig. 82. Fractuă completă la nivem copului mandibulei

162
palatine ale incisivului şi maxilei, respectiv popiunea orizontală a palatului.
Stratd fibros aderent pe toată ^mtinderea la scheletul osos are rolul de a
susţine vasele şi nervii. Mucoasa este de culoare albicioasă sau pigmentată şi
este ^mgroşată la nivelul crestelor palatine.
La bovine, faţă de cabaline, bolta palatină este mai largă şi mai scurtă.
Aşa după cum se cunoaşte incisivii superiori lipsesc, în locul lor existând
bueletul incisiv de fomă semilunară, având concavitatea dirijată aboral.
Aceste burelet fibros este acoperit de o mucoasă groasă şi rezistentă. Pe
mijlocul plafonului se găseşte rafeul median bine individualizat ^m treimea
anterioară şi inai redus în rest. Înapoia bureletului fibros se află o

proeminenţă de formă triunghiulară numaită papila incisivă, delimitată de

două fante convergente oral ^m fimdul cărora se deschide organul buco-nazal.
Crestele palatine sunt la bovine în număr de 15-20 cu extremităţile
libere mai puţin zimţate, care ocupă treimea anterioară şi inijlocie a palatului,
iar ^m rest acesta are aspect neted.
yz/2t/ pa/arz.» ®alat`m molle) este o fomaţiune musculo-
membranoasă mobilă care spară cavitatea bucală de fringe, fiind o
continuare aborală a palatului du. I,a bovine, vălul palatin este mai lat şi mai
scurt decât la cabaline având dimensiuni de 8-10 cm. Palatul moale ^mpreună
cu baza limbii delimitează deschiderea buco-fringimă. El este situat oblic,
de su§ ^m jos, fiind suspendat de arcada palatină şi unit cu baza limbii prin
stâlpii anteriori ai vălului palatin. Stâlpii anteriori sunt mai reduşi, prezentând
înapoia lor câte o înfimdătuă amigdaliană. Această ^rifimdătuTă ajunge într-
un fimd de sac evidentg dedublat şi perforat de mici deschizături, care duc la
criptele unei amigdale bilobale, lugă de 34 cm. MarSnea liberă prezintă
stâlpii posteriori mai reduşi, neajungând la nivelul orificiului esofigian.
Palatul moale, aDe o fomă dreptun9hiulară, având două feţe, o bază două
maqgini şi o extreritate liberă. Faţa bucală este prevăz`ită cu pliuri

184
longitudinale dar şi transversale, cu multe orificii de deschidere aparănând
canalelor glandelor salivare palatine şi cu un şanţ median redus ca adâncime.
De fiecane parie această făţă se uneşte la baza limbii prin câte o cută mucoasă
numită stâlpul amterior al vălului palatin şi care împreună cu marginea liberă
a vălului palatin fomează ancul gloso-palatin. Faţa fringiană constituie

peretele anterior al firingelui şi ^m mod nomal are o coloraţie roz-gălbuie.

Baza vălului palatin este în continuare directă cu palatul du. Marginile
lateraLe se continuă cu pereţii laterali ai fdringelui. Extremitatea liberă este
mai concavă şi mai ^mgustă decât baza şi nu ajunge până la epiglotă.
Ca şi structură, vălul palatin este fomat din schelet fibros, strat
muscular, strat glandulaD şi mucoasă.
Scheletul fibros este rezistent şi rezultă din detaşarea periostului de pe

porţiunea orizontală a palatului care se ţese cu aponevrozele muşchilor

tensori ai vălului palatin.
Portiunea musculară este formată din pami perechi de muşchi
simetrici.
Mz4FCAJ.«/ pa/aţo-Sf«fl/!.#, are aspectul unui muşchi fiizifoip situată
aproape de linia mediană, în contact cu simeticul. El se prinde pe arcada

palatină, iar printr-un tendon se prinde pe marSnea liberă a aponeviozei

palatine. Acest muşchi are rolul de a scurta vălul palatin şi de a dilata
orificiul buco-frigiam.
h/z4JCAz.z€/ /«z.»go-srzzfi/i.n are aspect tiunghiular comuna vălului

palatin şi făringelui, având marSnea superioară ^m contact cu muşchiul

pterigo-făringian. Oral se fixează pe aponevroza pdatină, la nivelul
muşchiului palatin şi pe marginea superioară a carfflajului tiroid. Acest
muşchi are rolul de a coborâ şi a ]Lmgi vălul palatin când are insertia fixă pe
laringe şi are rol de ridicător al făringelul şi laringelui când are inserie fixă

pe aponevroza palatină.

185
 Mc47cĂJ.e// ţe"or al vălului pdatin are fomă alungită, este turtit dintr-
o parte ^in alta şi situat între muşchiul pterigoidian şi muşchiul ridicător al
vălului palatin. Proximal se inseră pe procesul muscular.al temporalului, iar
distal după ce alunecă peste hamulus cu ajutoml unei sinovide se lăţeşte şi
intră ^m componenta aponevrozei palatine, contribuind la ^mgroşaiea acesteia.
Âfztş'cĂ7.«/ rz.d!.căfor al vălului palatin se găseşte între muşchiul .tensor

al văLului palatin şi conductul făringo-timpanic, situându-se ventral ^mtre

mucoasa fringiană şi muşchiul palato-stafilin. El se fixează pe procesul
muscular al temporaului ^mpreună cu precedentul, şi ventral pe fibroasa

palatină. Are rolul de ridicător d vălului palatin.

Stratul glandular este fomat din glande salivare palatine, fiind gros ^m

jumătatea anterioară şi redus către marSnea liberă.

Mucoasa palatină acoperă ambele feţe ale vălului palatin, cea bucală
fiind continuarm directă a mucoasei palatului du, iar cea posterioară este de
tip respirator şi aparine făringelui, fiind în continuare cu mucoasa cavitătilor
nazal
Planşeul cavităţii bucale
Este format ca şi plafonul, dintr-o poriune dură şi Lma moale, fiind
cuprins între arcadele dentare inferioare.
Planşeul du are ca bază anatomică făţa superioară a copului
mandibulei, acoperită de o mucoasă netedă pe care se află o adâncitură de
fomă eliptică cunoscută sub denumimea de organ qpitelial. La bovine,

planşeul du se aseamănă cu cel de la cal fiind însă mai lung, mucoasa mai
^mgroşată, carLinculii sunt mai laţi, dantelaţi şi fibrocartilaSnoşi, observându-

se lateml deschiderea canalelor glandelor submandibulare şi ale dandelor

sublinguale. Ia bovine, mucoasa detaşată de pe linia mediană pe limbă, la
limita dintre coipi şi poriunea liberă a acesteia fomează fiâul limbii care
este orientat transversal. Pe pările laterale se observă două cute mucoase,

186
 simetrice, denumite ctdele canmculare, la baza cărora se află canmculii
sublinguali. Ia bază şi În pareea laterală a carunculilor se deschide canalul
excretor al glandei mandibulare cunoscm sub denumirea de canalului lui
Wharton. Pe mucoasă ^riaimea canmculilor se observă orificiile de deschidere
ale conductelor glandelor salivaoe precar`mculare. Lateral de cutele
carunculare se observă orificiile conductelor paracar`mculare. Iar la baza
fiâ:ului limbii orificiile postcanmculare.
Planşeul mode este format din muşchii milohioidian şi geniohioidian,
fiin ocupat de portiunea fixă a limbii şi de două ŞpaSi laterale
corespunzătoare vestibulelor sublinguale laterale.

35.1.Limba

Limba este im organ musculos, groasă la această specie, poezemând

poriunea liberă foarte mobilă, iar vârfi]l este asci*i Este fixată de hioid şi
cNHpă În ^mtregime cavitatca b`icală, avand rol În prehensiimea alimentelor, ^m
masticatie şi deglutitie. În mucx}asa bucală s`mt situate numeioase papile

gustative. Baza limbii delimitează orificiul buco-fărinrim fiind În comct cu

vălul palatin şi se continuă cu faţa dorsală a copului cu care fomează un
plan înclimt ^m jos şi ^impoi, limitat de `m şanţ dosofpidotic cane o deşpane
de ba2a epiglotei. Pe linia mediană, prezintă o cmă mucoasă ce aj`mge la fiţa
aDterioară a epidotei numită pncă dosoipiglotică, iar anterior mucoasa se
dgtaşează de pe marrinile limbii, continuândii-se cu două ciite simetrice

gloso-palatine până la nivelul vălului palatin.

Copul limbfi are foma uri piramide tri`mdiulane imi înaltă decât
largă, cu baza aboml şi rprezintă pori`me3 c`prinsă Între cutele doso-

palatine până la rivelul ffiului limbii (fig.9®.

187
 Fig. 96. Aspectul limbii la bovine (după V. Gheţie)
a- corpul limbfi; b - vârfiil limbii; c - papile fimgifome;
d -papfle filifome comificate; e - papfle calicifome

Limba prezintă trei feţe şi trei marSni. Pe faţa dorsală a coipului şi a

bazei se observă o proeminenţă foaree dezvoltată cunoscută sub denumirea de

protuberanţa linguală.
Mucoasa este groasă, tmeori pigmentată, prezentând papile filifome
comificate, fiinSfome, calicifome şi foliate. Alături de acestea se regăsesc
papile fimSfome care sunt numeroase pe poritmea liberă şi foar€e
nmegoase pe marrini. Ppilele calicifome, În număr de 18-20, sunt dispuse
pe două rândri la baza limbii, awând aspectul nterei „V" cu vârfiil aboral, iar
papilele foliate lipsesc. Papilele odomtoide sunt prevăzme pe creasta
s`iblinguală laterală, iar În vaffi)l lor se deschid canalelel Sandei sublinguale.
Poriunea liberă este mobilă şi este turtită de sus În jos, prezentând
două f* şi două mmgini.
Struct`m limbii este alcătuită din schelet, strat muscular, glande
salivare, vase, neri şi mucoasă.
Scheletul lihbii este format din copul hioidului, entoglos, sept`mul
lingual şi nucleul adipos al lui Baue].

188
 Stratul muscular este format din muşchi intinseci şi muşchi
extrinseci. Muşchii intinseci sunt fomaţi din fibre musculare orientate ^m
toate direcţ].jJe care pomesc de pe septumul Jrigual şj de pe nucJeul adipos.
Muşchii extrinseci sunt simetici, se fixează pe aparatul hioidian. iar
inseria liberii se pierde ^m grosimea limbii şi pe nucleul adipos. Muşchii
extrinseci cuprind muşchii stiloglos, hioglos, genioglos, keratoglos, micul
hioglos şi au rolul de a trage limba ^m direcţiile care o impun activitatea
acesteia.
Glandele salivaie sunt fomate aşa după cum am amintit din papilele,
filifome, papile fimgifome, papile calicifome şi papile foliate.

3.6. EXAMENUL CALWTĂTII BUCALE

Examenul clinic al cavităţii orale se face pe bovinele liniştite,

abordate cu multă blândeţe şi bunătate. Locul unde se face examinarea
acestora trebuie să fie amenajat, cu pardosea neălunecoasă, să fie
coreşpunzător iluminat. Pentru examcmul clinic al cavitătii orale exemplarele
vor fi aduse de persoanele cu care bovinele sunt obişnuite.
Asemănător celorlalte segmente corporale, examenul cavităfi bucale
^mcepe cu precieiea aspectului exterior la care se vor umări prezenţa

asimetriilor ficiale, existenţa unor zone tumefiate, denivelate, prezenţa de

secreţii nazale, prezenţa de depilaţii, hemoragii, colectii, zone dureroase,

procese inflama:torii ®apiloame, actinomicoame), osteopatii (rahitism,

osteofibroză), etc. Deschideiea cavităţii bucale se face fie manual, fie cu
ajutoml speculumului bucal, după care se va trece la examinarea acesteia.
Deschiderea manuală a gurii se făce după ce un ajutor asigură contenţia
animalului prin prinde(ea şi fixarea extremitătilor comuare, după care va fixa
cu degetele unei mâini septul intemazal. Fixaiea la nivelul septului nazal se

189
poate face şi cu mucarniţa ^m situaţiile ^m care examinarea sau manoperele pe
caie le intentionăm a le face sunt de durată. Examimtorul se va plasa ^m faţa
animalului şi va introduce degetul maie de la mâna stângă pe bolta palatină,

pe la nivelul barelor, din partea dreaptă a animalului, celelalte degete ale

mânii stângi se vor plasa pe faţa dorso-laterală a botului. Mâna dreaptă liberă
sau protejată cu o mănuşă chirurgicală se introduce în cavitatea bucală tin
lateral pe la nivelul barelor, tin partea stângă a animalului, va prinde şi fixa
strâns limba după care o va extrage din cavitatea bucală, trăgând® lateral
^mtre premolari, obligând ^m felul acesta animalul să menţină gua deschisă

(fig.97).

Fig. 97. Deschiderea manuală a cavităfi bucale la bovine

Deschiderea cavitătii bucale se poate face şi c`i ajutoml şpeculumului

reglabil a cărui aplicare este identică cu cea de la cabaline, aici existând

posibilitatea ca acesta să fie legat şi fixat cu câte o sfoari de coame sau de

regimea retrooccipitală.
Pentm a putea fi examinată coreşpunzător şi bine, se va efectua un
lavaj cu solutie de betadină 1%o pentni a hdq)ărta coipurile străine şi
eventualele resturi de fiiraje care ar pdea masca anumite modificări de la
nivelul mucoasei.

190
 Mucoasa bucală Q)uzele şi ginda) are ^m conditii nomale o culoare
roz unifom pe toată suprafă:ţa, dar poate fi Şi pigmentată (în fiinctie de rasă)

şi ezi trebuie examfnată peaTtni evestiialele pmoese lnflama±oril glnSvde sa[u

subgingivale, eroziuni, ulcere, plăgi, fomaţiuni diferite.
Frecvent mucoasa bucală este sediul unor modificări de culoaie şj de
structură. Astfel, paliditatea mucoasei bucale este întâlnită în maladiile
cronice cahectizante sau ^m uima ischemiei locale, ^m timp ce culoarea alb-

porţelanie este întâlnită în cazul unor hemoraSi inteme masive.

Hiperemia mucoasei bucale poate fi localizată sub foma unor pete
eritematoase cunoscută sub denumirea de enantem, sau poate avca un
caracter generalizat când este Întâlnită pe Îmeaga stpraffiţă. În sit`iatiile ^m
care hiperemia este intensă (culoare roşie ^mchisă) cu tendinţă spre
cianozăsuspicionăm o stare sqricemică o stane asfixică, stări de intoxicatie
cu pl-b.
Coloratia galbenă a mucoasei bucale este im alt aspect fi.ecvent
întâlnit şi este caracteristică în sindromul de icter, în uma unui aport
alimentar execsiv cu morcovi, sau în uma unei medicatii flavinic€.
Hemoragiile de la nivelul mucoasei bucale pot avea cauze, dim"i`mi
şi localizări difrite fiind ^mtâlnite sub fomă de peteşii, sufiizimi,
hematome.
Mucoasa bucală poate fi modificată foarte difrit.
Edemul mucoasei bucale este prezent În tmumafismele limbfi, în
stomatite, în compresiuni, în intoxicaţii, tulb`mări circulatorii locale. La
această specie, edemul mucoasei bucale palatine este nai redus întâlnit faţă
de cabaline ^m timpul schimbării dentitiei.
Vezicmlele apaD la acestă şpecie În special în bolile specifice sau
eruptive piecum variola, stomatita veziculoasă, febm aftoasă.

191
 Pustulele bucale apar sub forma unor derivelări pe suprafiţa
mucoasei bucale, sunt de culoare găLbuie sau albicioasă, iar continutul este
seros sau purulent. Pustulele pot fi ^mtâlnite ^m stomatitele veziculare saii ^m
febra aftoasă.
Chiştii salivari stmt localizaţi ^m spe€ial sublingual, ca umare a
obstmctiei canalalor glandelor salivare. Chistul glmdei salivare sublinguale
apare sub aspect oval sau rotund, este fluctuenţ plasat lateral de ffâul limbii.
Depozitele, membranele şi pseudomembranele bucale au aspect,
dimensiuni şi nuanţe difrite, fiind localiza:te bucal sau firingian, putându-se
^mtâlni ^m stomatitele provocate de miceţi. Depozitele cazeoase sunt Întâlnite

ca firid formaţiuni bine delimitate şi sunt semnalate la tineret ^m coriza

gangrenoasă, în pesta bovină, diftria viţeilor, febra aftoasă.

T`morile şi pseudot`morile de la nivelul mucoasi bucale pot fi de
nat`ri fibroasă sau sarcomatoasă, cel mai fi.ecvent sunt papiloamele,
actinomicoamele şi tuberculoamele (noduli mari ^m tuberculoză). Examenul

gingiilor se face prin inspectie şi palpaSe, iaD cele mai flecvente modificări
sunt de hiperemie şi cianoză.
Corpfi străini ^m mod obişnuit ajung În cavitatea bucală Împreună cu
alimentele putându-se localiza În silomul gingivo-jugal (sub fomă de
magazie"), se pot ^rifige ^m mucoasa SPSvală, înaintea protubermţei
linguale, în limbă sau interdentar.
mperemia gipSilor are drq)t cauze: boli infectioase, procese iritative
locale (riiciotratmatisme, traumatisme), procese inflamatorii locale
(Sn9vite, alveolite, stomatite), parodontopaffi şi În perioada eruptiei
dentare.
Cianoza SnSilor poate avea cauze locale când aspectul este de fioma
unui lizereu SnSval (benzi de culoare albăstnrie-vişinie dişpus peridentar)
sau cauze de ordin general în stările de stază vasculariL hipoxie, piemie.

192
 ExamcmuJ compJet al cavităffi bucafe presuptme exammul dinffor,

gingiflor, limbii, palatului şi planşeului cavitătii bucale, faţa intemă a

obraj ilor şi silonul Snăvo-labial.
Inspectia mucoasei bucale şi a dintilor se face după răsffingerea
buzelor ^m aşa fel ^mcât să avem o vizibilitate cât mai bună.
Palpaiea cavităfii bucale este necsară întmcât putem qprecia
temperatura, sensibilitatea, comistenţa structurilor anatorice, gradul de
unriditate. Pentm dinţi este foaree necesar percuţia care este una palpatorie,
dar care trebuie eftctuată şi cu copuri duie (elevator, mâneml de bisturiu.
cleşte de extractie dentară), pen:tni a surprinde reactiile de apăme datorate
durerii locale. I,a deschiderea cavităţii se pot remaoca aspecee cane trebuiesc
retinute în special greutatea deschiderii cavitătii bucale şi mirosul acesteia.
tieutatea deschiderii cavitătii bucale poate fi datorată duerilor
provenite de la formatiunile dentare, stomatitelor, nevralgii, luxaae temporo-
mandibulară, contracqilor tonice ale musculaturii maseterine, iniozite, etc.
Mirosul cavităţii bucale este ^in mod nomal făd, dar poate deveni
^mţpător sau rânced ^m urma descomp`merii conţinimlui alimentar care

rămâne ^mtie tabla dentară şi buccce. Mirosul fetid este fit#vent ^mtâlnit în
caz»l necrozelor saii gangrmelor bucale, În cazul ulcerelor, ^in cazul

gingivitelor nc€iotice, a necrozelor osoase, a parodontopatiilor, etc. Mirosul

decariedentarăesteunmirosşpecific,particulaDdeacru,Înţpător,ihoros.
Pentru a ptftea fi examimtă coreşpunzător, limba se Îndepărtează spze
lateral, ocazie cu caDe vom putea examina suprafeţele ocluzale, aspectul

tinâeLfiâullimbii,bazalimbfi,spatiuldimeincisivişiplanulpremolar.
Examenul limbii la această specie este foarte importanţ motiv penm
caie trebuie să fim atenti la aprecierea culorii, formei, dimensiLrii, pozitiei,
mobilitătij, aşpectul supmfeţelor, tomsul şi consistenţa acesteiaL

193
 Culoarea liribii poate prezenta foarte multe schimbări uneori identice
cu ale mucoasei bucale, alteori culoarea fiind deteminată de modificările
circulatiei de la acest nivel. Modificările de culoaie constau ^m paliditate,
hiperemie, cianoză, hemoragii, culoare icterică.
Aspectul suprafeţei limbii reflectă starea de sănătate a animalului, iar
inişcanea limbii aBigură o cură:ţire mecanică şi pemanentă a suprafeţei sale.
Din acest punct de vedere, la nivelul liribii ^mtâlnim o serie de modificări

precum limba încărcată caracterizată prin acoperirea suprafeţei dorsale cu un

depozit alb-gălbuicenuşiu format din celule care nu s-au exfoliat din difrite
motive. Acelaşi aspect poate fi Întâlnit ^m unele tulburări gastice. Dacă
depozitul lingual creşte cantitativ, limba capătă un aşpect de limbă păstoasă.
Limba scrotală este aspectul care constă în încreţirea suprafeţei limbii cu
apariţia unor cute orientate În diverse direcţii ceea ce ^ri conferă aşpectul de
scmt. Acestă tulbumie este ^mtâlnită cel mai fi`ecvemt ^m stomatite. De
asemenea, la bovine ^m stomatite este întâlnită liriba cheală exprimată prin
aspectul neted d suprafeţei dorsale al limbii ca tmme a îndepărtării

ppilelor linguale din cazua procesului inflamator. În stările de deshidmtare,

În bome febrile, ^m reşpirafie de tip bucal se Întâlneşte liinba uscată uşor
sesizată prin ffiptul că muooasa linguală are o umiditate scăzută fiind

prevăzute cu multe insule uscate.

Sensibilitatea limbii este exagerată în procese inflamatorii (stomatite,

gingivite, glosite, alveolite) sau abolită În cazul paraliziei nervtilui lingual. În

cazul paraliziei limbfi trebuie să fim foarte atenti la examenul clinic îDtn)cât
^m paralizia limbii consecutiv pardiziei hipoglosului sensibilitatea limbii se

menţine deoarece calea senzitivă este sub controlul nervului lhgual.

Mobilitatea limbii este foarte importmtă deoamece ea poate fi
modificată ^m paralizii neurogene, af6ctiuni ale aparatului hioidia]) în
afcctiuni musculaie ale copului limbii, ^m stări de intoxicatii, situaffi în care

194
 limba apare ^mtre arcadele incisive, la nivelul barelor sau proemină În afaia

gurii.
Aceeaşi manoperă o efectuăm pentni cealaltă parte în timp ce pentm
examenul gingiei şi incisivilor este suficient să ridicăm buza superioară şi
infrioară, să privim ^m mod simetric pentni a observa diferite modificări.
Privind din faţă putem evidenţia modificări de fomă, pozjţie sau volum ale
arcadelor dentare, foma şi aspectul suprafeţelor ocluzale şi linguale ale
incisivilor, prezenţa tartrului dentar, existenţa leziunilor la nivelul ringiilor
sub formă de ginSvite, pungi parodontale, prezenţa diastemei, etc.
Examenul cavitătii bucale trebuie efectuat pe lumină naturală sau
artificială având un câmp bine iluminat pentm a observa cele mi mici
modificări.
Un examen de calitate d cavităţii bucale se efectuează cu ajutorul
endoscopului datorită p`fteri de mărine optice aferente, ceea ce oferă

posibilitatea vizualizării şi diferenţierii ţesutului dentar sau modificărilor

locale (fig.98). 0 unitate de endoscopie este formată dintm sursă de lumină
iece - xenon din cablu optic de legătură, unitatea de comandă a camerei
endoscopului, endoscopul cu tubul protector metalic tşi monitorul pentru
vizualiz".

Fig.98. Ehdoscop bucal

195
 Utilizarea endoscopiei are numeroaBe avantaj e, ^mtre care:
- posibilitatea precierii acurateţii procedurii efcctuate
- putem umări aspectul şi evoluţia postoperatorie sau post-

extracţionale
- putem evidenţia ffagmente sau sechestre dentare sau osoase
- evidentiem nivelul de rabotaj ^m cazul crestelor sau vârfiirilor
- evidenţiem corectarea ocluziei
- se pot ^mregistra lista, stoca imagini şi umări ^m timp evoluţia

proceselor de la nivelul cavitătii bucale.

Astfel, mânuirea corectă a endoscopului presupune introducerea lui cu
o mână ^m cavitatea bucală deschisă şi menţinută În această poziţie cu ajutoml
speculumului, iar cu cealaltă mână se ghidează partea optică a endoscopului.
Exarinarea ^mcepe prin efectuarea unei vizualizări de ansamblu, după care se
vor umări poiţiunile cu modificări. Ceea ce trebui reţinut este faptul că
exanriea trebuie făcută cu multă răbdare, ^mtr-o anumită succesiune ^m aşa
fel încât să nu se omită nici un dinte de la examinare.

3.7. AFECŢIUNII.E CALylTĂŢII BUCALE

Anomame dinţflor

Anomaliile dentare sunt tulburări congenitale, de origine blastogenă şi

rar sunt dobândite prin cauze exogene, care apar ^m dezvoltarea sistemului
dentar şi caDe interesează numărul, foma, direcţia, volumul, structura,
apărând mai ales ^m cazul dentitiei pemanente.
Po/z.odonp.c7 constituie o anomalie de număr, ^m sensul existenţei unui
nuinăr mai mare de dinti faţă de fomula dentară a speciei. Este mr semnalată
la bovine, totuşi se pot ^mtâlni dinti suplimentari, sau s`pmnumerari. Dinţii

196
 suplimentari s\mt dinţi de lapte, care n-au fost schimbati la vârsta necesară,
astfel ^mcât ei coexistă cu dentiţia peimanentă. Dinţii supranumerari au uneori
aspectul dinţflor nomali, alteori o fomă conopidiformă. Se dezvoltă ^m
dveole noimale sau ^m afara lor, constituind dinti eratici.
O/z.godb%a este existenţa unui număr mai redus de dinţi faţă de
fomula dentară. În etiologia anomaliei, sunt incririnate bolile
constituţionale, tulburările de nutriţie şi de metabolism, disendocrinii,
tulburări neuotropice. Ia taurine se pot întâlni deseori lipsa incisivilor
infi riori.

4#oma/i.!./e dG /ormd mai sunt denumite şi fome aberante, putând fi

reprezentate de dintii conoizi, bilobaţi, sau dintii sudaţi, destul de ftecvent
^mtâlnite la taurine.

Anomaliile de direcţie, ftcvent întâlnite la taurine, sunt cauzate de

dezvoltări patologice ale splahnocraniului, a unor factori genetici, sau a unor
factori mecanici locali. Clinic constau ^m ^mclinmea vicioasă a incisivilor şi
molarilor, ceea ce duce la modificarea reglarităţii arcadei dentare. Înclinatiile

pot fi Înainte (anteroversiune), Înapoi (retroversiune) şi lateral

aateTOversime).
f4»oma/i.z./e de corespo»db»/tz sLmt datorate asimetriei suportului osos
al aveolei dentare, de dezvoltarea inegdă a oaselor incisive şi maxi]ape faţă
de mandibulă, ducând la defecte mari de uzuriL
Anomaliile de sediu (heterotopia) se c"strizeazĂ prin c;[eştg:[ea
dinţflor ^m affira arcadei dentare. Este rar ^mtâlnită la taurine.
4»oma/z.f'/e db vo/«m se referi la dimensiunile atipice ale dinţilor, la
care se pot asocia şi modificări de formă. Dintii pot fi mai mici (nanism), sau
mai mari (gigantism). Dinţfi nanici pot fi cilindrici, conici, rotunzi, cu
rădăcini drepte sau curbe. Dinţii Sgantici, pmecum şi cei nanici, pot păstra
aspectul lor anatomic, fără să prezinte nici la coroană sau la rădăcină alte

197
modificări. Dinţii gigantici provin, de obicei din doi sau mai mulţi foliculi,
dezvoltati anromal, dinţi concrescuţi, mai mult sau mai puţin divizati.

3.7.2. Traumatismele ora]e

Se pot produce ^m circumstanţe similare celor de la cabdine, doar că

smt mai rare.
E#.o/ogz.e. Prehensiunea prin intemediul limbfi şi masticaţia sumară a
fimajelor la nivelul cavităţii bucale crează posibilitatea apariţiei
traumatismelor la acest nivel. Astfel, corpurile dure ®ucăti de lemn, piaffă,
metal), coiiiurile ascuţite (cuie, tablă, sticlă) pot produce contuzii sau plăgi de
la cele mai simple până la cele mai complicate.
Sf.mpfome. Consumul fiirajelor cu oarecare reţinere, sialoreea,

pseudotrismus, dificultăti ^in prehensiune, sunt semne care lasă să se întrevadă

afecţiuni la acest nivel.
Deschiderea cavităţii bucale şi examinarea acesteia lasă să se vadă
aspecte difrite ale traumatismelor (tumefactii, congestii, edeme,
hematome).
Dz.ag7€osb.c. Semnele clinice sunt cele cane permit un diagnostic de
certitudine.
Prog7msft.cz./. Este favorabil.
rr«/a77eejîţ. I.avajul cavitătii bucale şi badijonări repetate cu
antiseptice şi astringente sau amtibiotice după caz, sunt suficiente pentni
stoparea procesului şi refacerea ţesuturilor.

198
 3.73. Stomatitele

Inflamaţia ţesuturilor moi care tapetează cavitatea bucală definesc

stomatitele.
EfJ.o/og!.e. Ia bovine, stomatitele pot evolua sporadic la incisivii
izolaţi, consecutiv unor accidente dar şi cu caracter enzootic când afectează
un număr mai mare de incisivi. Îh această situatie este vorba de un complex
de factori patogeni precum: agenţi virali, parazitari sau microbieni, stări
carentiale de vitamine sau minerale, stări de subnutritie sau malnutriţie, fiiraje
necorespunzătoare cantitativ şi calitativ (mucegăite, mudărite, impregnate cu
substanţe iritante sau caustice) şi nu ^m ultimul rând prezenţa accidentală în
hmnă a unor toxine (micotoxine, săniri ale metalelor grele). Vârsta înaintată
sau tânără, afecţiunile dentare, ph-ul salivei dcalin şi scăzut al mucoasei sut
factori de risc în apariţia stomatitelor.
Va trebui să fim foarte atenti la stomatitele simptomatice djn viroze

precum febra aftoasă, stomatita veziculoasă, febra catarală malignă, boala

mucoaselor, bacterioze precum lq)toşpiroza, streptococi şi stafilo"i,
micoze pre"m candidoza, unele fiizarioze, intoxicaţij cu săruri ale metalelor

grele, cu acizi sau baze, cu Îngrăşăminte chimice.

Sz.mpfome. Indifem de agentul sau agentii etiolorici, stomatitele
evoluează cu sialoree cu sau fără ptialisn) pseudotrismus caie determină
dificultate ^m deschiderea şi examimea cavităţii bucale. Odată cu evoluţia
bolii apar dificultăţi În prehensiLme, masticaţie şi deglutitie ^in principal ^m

primul timp. Şi la bovine exemplanele cu stoma±ită îşi clătesc gua cu apă ^m

mod fiecvent dacă aceasta este prezentă şi se poate constata prezenţa
resturilor de fi]raje ^intre tabla dentară şi bucce (magazie). Rtmegarea se fice
superficial şi cu întreniperi. La stomatilele complicate putem constata

199
 modificări de stării generale ale organismelor prin febrilitate, subfebrilitate,
inapetenţă, anorexie, focare de necroză sau gangrenă, etc.
D7.ag7!osfz.c. Semnele clinice şi modificările locale de la nivelul
mucoasei edematiate prin examenul cliric sunt elemente certe de diagnostic.
Prog72oS#.c. Este rezervat sau grav în fimcţie de etiologie şi foma de
evoluţie.

rraţczmenf. Este asemănător celui de la cabaline.

3.7.4. U]ceru] lingua]

Este o afecţiune caracterizată printro soluţie de continuitate

circumscrisă la nivelul limbii.
EP.o/og7.e. I,a acestă afex)ţiune factorii etiolorici sunt predominant
traumatici fomaţi din fimje grosiere, seminţe de difrite ierburi (mohor),
ariste de graminee, ftgmente de tulpini celulozolitice, etc. Datorită

particularităţii prehensiunii ftrajelor şi a mobilitătii limbii, la rumegătoane

ftagmentele de fiiraje dure actionează prqponderent mecanic ^m faţa

protuberanţei linguale Oa nivelul fosei linguale) unde produc treptat o eTodane

a mucoasei linguale. Treptat, eroziune se adânceşte şi capătă aspect de rană
circumscrisă cane se adânceşte şi În care pătrmd resturi de fimje.
La `mele exemplare ^m ţesuturile dentane se găsesc ^rifipte ariste de

graminee într-o asemenea densitate ^mcât la palparea acestora lasă senzaţia

pdpării unei perii. Mărimea ulcerului este variabilă ^m fimctie de durata
alimentaţiei cu acest tip de fimj şi eventualele stări carentiale, ^m special
-ţa ^m vitanrina A.
Sj.mpţome. Debutul este cel mai adesea neobservat, însă treptat se
observă un apetit capricios, cu tulburări ^m prehensitme şi masticaţie. În
timpul masticatiei pacientul prezintă pseudotrismus, uneori precedat de

200
 eliminarea rapidă a bolului alimentar. Consumul fimjelor se face cu
dificultate, rumegarea de asemenea şi incomplet, subiectij slăbesc, producţiile
de lapte şi came scad treptat, iar aspectul animalelor este unul lipsit de vlagă
cu horipilaţie, aspect cifo2zLt. Ia examenul cavitătii bucale în faţa

protuberanţei linguale se observă o discontinuitate de fomă rotundă sau

ovală, de culoare închisă (datorită conţinutului alimentar) cu margini
neregulate, având o adâncime variabila tără o sensibilitate deosebită. La
unele exemplare conţinutul alimentar este alterat putându-se simţi mirosul
caracteristic. Schimbarea alimentaţiei face posibilă vindecanea ulcemlui
lingual dacă cavitatea a fost de mici dimensiuri, iar prin examenul clinic d
cavităţii bucale la aceste exemplare vor observa o cicatrice stelată (Ulcer
cicatricial).

Dz.ag7ms:ţi.c. Examenul limbii cu prezenţa orificiului şi a cavitătii

ulcerului sunt elemente suficiente peritru diagnostic.
Prog7gosfz.c. Este favorabil.
7ra/a7»e#/. TmtamentuJ presupuzie toale€a cavităţij bucaJe printr-m
lavaj cu pemanganat de potasiu 12-%, betadină 1-2% umat de asepsia şi
antisepsia mecanică a u]cerului Jingual. Pentni aceasta se vor folosi chjuretele
Wolkmann cu care se va ^mdepărta continutul impropriu, se va chiureta
marginile cavitătii până la ţesutul viu (sângeram) după cane se va pensula
zilnic cavitatea cu glicerină iodată 10% sau cu amestecul fomat din Borax
1,0, Vitamina A 4 ml, Glicerină 50 ml. Periodic, la 2-3 zile cavitatea
ulcerului va fi asqriza:tă cu ser fizioloac steril pentru Îndepărtgum corpurilor
stiăine.

•1=!:\it_:_':.,,;lv...,..:;

201
 3.7.5. Actinobaci]oza

Este o afecţiune cu o incidenţă crescută la bovine evoluând cu procese

inflamatorii de tip granulomatos.
Eţz.o/ogz.e. Boala este produsă de Actinobacylus lignieresi ^m asociaţie

cu alţi gemeni piogeni. Poarta de intrare o constituie microtraumatismele

mucoasei bucale, laringelui saii fringelui.
Sz.mpfome. Tabloul clinic este ^m fimcţie de localizarea bolii. Astfel, ^m

glosita actinobacilară caracteristic este procesul de scleroză. Debutul bolii

este la ^inceput discret manifestat printr-o t`mefieie a copului limbii, cu

pmct de plecare din faţa protuberanţei linguale spre vârfi]l acesteia. Datorită
măriirii coipului foma devine rotundă sau ovală, papilele mucoasei sunt mai
şterse, iar mucoasa prezintă leziuni de necroză şi ulceraţie. Ceva mai târziu,
^m ţesutul limbii apar microabcese care altemează cu zone indim:te

(granuloame) uşor sesizabile prin palpare. Granulomul este alcătuit dintr-un

perete gros de ţes`ft conjunctiv, din caie se fomează fascicule ^m diverse
directii care compatimentează interioml granulomului, compartimente în care
se va acumula un conţinut purulent. Ca umare a hiperplaziei ţes`ftulLri
conjunctiv limba devine voluminoasă, guia este mentinută ^mtredeschisă, iar
consistenţa este dură ,Jimbă de lemn". Din cauza volumului mare, limba este
vizibilă ^mtpe cele două buze, alteori iese din cavitatea bucală pe o lungime
diferită ^m fimctie de gravitatea procesului proliferativ. Ca `maie, animalul
acuză jenă ^m prehemiune, masticatie şi deglutitie. De asemenea, din cauza
volumului mare al limbii şi a modificării cineticii maxilare, dintii pot leziona
limba ^m uma căreia apar eroziuni, ulcere sau plăS superficiale şi profimde

(fig. 99).

202