Histologie Generală

- HISTOLOGIE GENERALĂ -
MANUAL PENTRU ACTIVITĂȚI PRACTICE
Adrian Florin GAL

Vasile RUS
© Copyright 2019
Toate drepturile rezervate. Nici o parte din această lucrare nu poate fi reprodusă sub
nici o formă, prin nici un mijloc mecanic sau electronic, sau stocată într-o bază de date, fără
acordul prealabil, în scris, al autorilor.
e-ISBN: 978-973-744-770-8
Director editură – Prof. dr. Dan VODNAR
Referenţi ştiinţifici:
Prof. dr. Cornel Cătoi

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca
Prof. dr. Viorel Miclăuș
Materialul didactic a fost prezentat în şedinţa Departamentului Facultăţii de Medicină

Veterinară la data de 18.07.2019 şi aprobat în Consiliul Didactic în decembrie 2019.
Editura AcademicPres
Calea Mănăştur, nr. 3, 400372 Cluj-Napoca
Tel. 0264-596384
Fax. 0264-593792
E-mail: eap@usamvcluj.ro
~2~
HISTOLOGIE
GENERALĂ
- Activități practice -
Numele Studentului
~3~
CUPRINS
LABORATOR NR. 1: EPITELII SIMPLE ............................................................................... 8

Aspecte informative ............................................................................................................... 8
Activitate practică: microscopie ............................................................................................. 9
1.1. Membrana bazală ......................................................................................................... 9
1.2. Epiteliu simplu pavimentos ....................................................................................... 10
1.3. Epiteliu simplu cubic ................................................................................................. 11
1.4. Epiteliu simplu prismatic cu platou striat .................................................................. 11
1.5. Epiteliul pseudostratificat prismatic ciliat ................................................................. 12
LABORATOR NR. 2: EPITELII STRATIFICATE ............................................................... 13
Aspecte informative ............................................................................................................. 13
Activitate practică: microscopie ........................................................................................... 14
2.1. Epiteliul bistratificat prismatic .................................................................................. 15
2.2. Epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat cu membrană bazală dreaptă ............. 16
2.3. Epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat cu membrana bazală ondulată ........... 16
2.4. Epiteliu stratificat pavimentos cheratinizat ............................................................... 18
2.5. Uroteliu ...................................................................................................................... 19
LABORATOR NR. 3: EPITELII GLANDULARE - I ........................................................... 20
3.1. Celule caliciforme...................................................................................................... 21
3.2. Glandă membraniformă ............................................................................................. 22
3.3. Glande tubulare simple .............................................................................................. 23
3.4. Glande tubulo-alveolare ............................................................................................ 24
LABORATOR NR. 4: EPITELII GLANDULARE - II .......................................................... 25
4.1. Acin seros .................................................................................................................. 26
4.2. Acin mucos ................................................................................................................ 27
4.3. Acin mixt ................................................................................................................... 28
4.3. Glande sebacee .......................................................................................................... 28
LABORATOR NR. 5: EPITELII GLANDULARE – III ........................................................ 30
~4~
5.1. Celule endocrine dispuse sub formă de grupuri ........................................................ 32
5.2. Celule endocrine dispuse sub formă de cordoane încurbate ...................................... 32
5.2. Celule endocrine dispuse sub formă de cordoane paralele ........................................ 33
5.3. Celule endocrine dispuse sub formă de cordoane ramificate .................................... 34
5.4. Celule endocrine dispuse sub formă de foliculi......................................................... 34
Activitate practică – Microscopie ........................................................................................ 37
6.1. Celula musculară striată scheletală ............................................................................ 37
6.2. Mușchiul scheletic ca organ ...................................................................................... 38
6.3. Celulele musculare cardiace ...................................................................................... 39
6.4. Celulele musculare netede ......................................................................................... 40
LABORATOR NR. 7: ŢESUTUL NERVOS .......................................................................... 41
Activitate practică - Microscopie ......................................................................................... 43
7.1. Neuroni piramidali ..................................................................................................... 43
7.2. Astrocite protoplasmatice .......................................................................................... 44
7.3. Celule gliale (nevroglii) ependimare ......................................................................... 45
7.4. Nerv, tehnică uzuală de procesare ............................................................................. 45
7.5. Nerv, secțiune longitudinală (impregnație pentru teaca de mielină) ......................... 46
7.6. Nerv, secțiune transversală (impregnație pentru teaca de mielină) ........................... 47
LABORATOR NR. 8: ȚESUTURI CONJUNCTIVE I .......................................................... 48
 ţesuturi conjunctive embrionare: ....................................................................................... 48
 ţesuturi conjunctive propriu-zise:...................................................................................... 48
 ţesuturi conjunctive specializate: ...................................................................................... 48
Activitate practică – Microscopie ........................................................................................ 49
8.1. Țesut conjunctiv mucos ............................................................................................. 50
8.2. Țesut conjunctiv lax................................................................................................... 50
8.3. Țesut conjunctiv dens neorientat ............................................................................... 51
8.4. Celule reticulare (țesut conjunctiv reticular) ............................................................. 52
8.5. Fibre de reticulină (țesut conjunctiv reticular) .......................................................... 52
~5~
LABORATOR NR. 9: ȚESUTURI CONJUNCTIVE II ......................................................... 54
9.1. Tendon – secțiune longitudinală ................................................................................ 56
9.2. Tendon – secțiune transversală .................................................................................. 57
9.3. Țesut conjunctiv elastic ............................................................................................. 58
9.4. Ţesutul adipos alb-galben .......................................................................................... 58
9.5. Ţesutul adipos brun ................................................................................................... 59
LABORATOR NR. 10: ȚESUTURI CONJUNCTIVE III ..................................................... 60
10.1. Țesut conjunctiv lamelar colagenic ......................................................................... 62
10.2. Țesut conjunctiv lamelar elastic .............................................................................. 62
10.3. Cartilaj hialin ........................................................................................................... 63
10.4. Cartilaj elastic .......................................................................................................... 64
10.5. Cartilaj fibros ........................................................................................................... 64
LABORATOR NR. 11: ȚESUTURI CONJUNCTIVE IV ..................................................... 66
11.1. Țesut osos compact (Haversian) .............................................................................. 68
11.2. Țesut osos spongios ................................................................................................. 68
11.3. Osificarea encondrală .............................................................................................. 69
LABORATOR NR. 12: SISTEMUL NERVOS ...................................................................... 71
12.1. Creier ....................................................................................................................... 73
12.2. Cerebel ..................................................................................................................... 75
12.3. Măduva spinării ....................................................................................................... 75
12.4. Ganglion spinal ........................................................................................................ 77
LABORATOR NR. 13: SISTEMUL ENDOCRIN ................................................................. 78
13.1. Hipofiza ................................................................................................................... 81
13.2. Tiroida ..................................................................................................................... 82
~6~
13.3. Paratiroida ................................................................................................................ 82
13.4. Suprarenala .............................................................................................................. 83
LABORATOR NR. 14: COMPLETAREA SCHIȚELOR ȘI RECAPITULARE .................. 85
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................... 89
~7~
LABORATOR NR. 1: EPITELII SIMPLE
Aspecte informative
Epiteliile simple sunt formate dintr-un rând de celule dispuse pe membrana bazală.
Celulele epiteliilor simple prin polul lor bazal vin în contact cu membrana bazală iar prin
polul lor apical vin în contact cu lumenul cavitățiilor pe care le căptușesc. Membrana bazală
este în general subțire și nu se observă pe colorații uzuale. Membrana bazală are rol de suport
pentru celulele epiteliale dar în același timp are rol în schimburile de nutrienți și gaze între
țesutul conjunctiv subdiacent și celulele epiteliale. Când numărul de celule dintr-un epiteliu
este mic (epiteliul este subțire) nu este nevoie de o cantitate mare de substanțe nutritive astfel
încât membrana bazală este dereaptă. În schimb în cazul epiteliilor groase (formate dintr-un
număr mare de celule) membrana bazală este ondulată pentru a crește suprafața de schimb
dintre celulele epiteliale și țesutul conjunctiv subdiacent. Amplitudinea și densitatea
ondulațiilor membranei bazale sunt în relație directă cu numărul rândurilor de celule din
epiteliu.
Membrana bazală a epiteliului posterior cornean (epiteliu simplu pavimentos) este
dreaptă și este cea mai groasă membrană bazală din organism. Pe membrana bazală se află
dispuse un rând de celule pavimentoase (aplatizate). Celulele prezintă un nucleu turtit dispus
aproximativ central în celulă.
Epiteliul simplu pavimentos este format dintr-un strat de celule turtite (pavimentoase)
dispuse pe membrana bazală. Celulele epiteliului simplu pavimentos sunt foarte polimorfe în
ceea ce privește conturul lor. Văzute de sus, celulele mezoteliale (ce tapetează mezenterul) au
lățimea aprozimativ egală cu lungimea iar conturul lor este crenelat. În spațiul îngust dintre
celule se observă cementul intercelular.
Epiteliul simplu cubic este format din celule cubice, dispuse pe membrana bazală.
Celulele au înălțimea egală cu lățimea. Nucleul este sferic, heterocromatic, este dispus central
în celulă și ocupă o mare parte din celulă. Citoplasma este slab colorată. Celulele prin polul
apical dilimitează lumenul tubului.
Epiteliul simplu prismatic cu platou striat este format dintr-un singur strat de celule
prismatice (celule mai înalte decât late) dispuse pe membrana bazală (subțire). Celulele
prezintă în polul apical (porțiunea dinspre lumen) microvili care dau aspectul general de
platou striat (aspect tipic pentru enterocite). Nucleul este oval, dispus aproximativ central în
celulă iar citoplasma este ușor acidofilă.
~8~
Epiteliul pseudostratificat prismatic ciliat (mai este denumit și epiteliu de tip
respirator) este în realitate un epiteliu simplu deoarece toate celulele vin în contact cu
membrana bazală. Acest epiteliu este format din 3 tipuri de celule: bazale, intermediare și
prismatice. Celulele bazale sunt celule mici (celule nediferențiate), de formă aproximativ
cubică sau uneori mai scunde decât cubice. Celulele bazale au nucleul rotund sau ușor turtit și
ocupă o mare parte din celulă. Ele sunt rare și se dispun din loc în loc printre celelalte tipuri
de celule. Celulele intermediare sun mai înalte decât cele bazale și mai mici decât cele
prismatice. Acestea vin în contact cu membrana bazală dar nu ajung în contact cu polul
apical. Nucleul lor este dispus aproximativ central în celulă și este rotund sau usor oval (în
funcție de înălțimea celulei). Celulele prismatice sunt cele mai mari celule din epiteliu. Ele
vin în contact cu membrana bazală (de cele mai multe ori cu o zonă îngustă) iar prin polul
apical delimitează lumenul traheei. Celulele au nucleii dispuși central în celulă sau uneori
ușor apical până la limita dintre treimea mijlocie și cea apicală a celulei. Nucleii sunt ovali și
uneori pot să fie rotunzi. Celulele prismatice prezintă la polul apical cili.
Activitate practică: microscopie

Studenții trebuie să:
 înceapă examinarea cu obiective mici (adică 4x și 10x) și apoi să utilizeze
obiectivul mare (40x);
 analizeze toate țesuturile de pe lamă, iar ulterior să identifice zona/zonele de interes
sau cel mai bun câmp microscopic;
 utilizeze creioane (colorate) pentru toate schițele;
 fiecare schiță trebuie să aibă legendă (nu sunt permise schițele fără legendă).
1.1. Membrana bazală
Fig. 1 Secțiune prin cornee; reacție PAS, ob. Fig. 2 Epiteliul posterior cornean; reacție PAS, ob.
10x, imagine din colecția disciplinei. 40x, imagine din colecția disciplinei.
~9~
Legendă schiță: membrana bazală; celule pavimentoase; nucleu turtit; pol apical.
1.2. Epiteliu simplu pavimentos
Fig. 3 Porțiune de mezenter; impregnație argentică, Fig. 4 Detaliu mezoteliu - văzut de sus; impregnație
ob. 10x, imagine din colecția disciplinei. argentică, ob. 40x, imagine din colecția disciplinei.
Legendă schiță: celulele mezoteliale; cementul intercelular.
~ 10 ~
1.3. Epiteliu simplu cubic
Fig. 5 Secțiune prin rinichi - piramida lui Malpighi; Fig. 6 Tubi colectori; colorație tricrom Goldner, ob.
colorație tricrom Goldner, ob. 4x, imagine din 40x, imagine din colecția disciplinei
colecția disciplinei.
Legendă schiță: membrană bazală; celule cubice; nucleu; pol apical; lumenul tubului.
1.4. Epiteliu simplu prismatic cu platou striat
Fig. 7 Secțiune prin jejun - vilozități intestinale; Fig. 8 Epiteliu simplu prismatic cu platou striat;
colorație tricrom Goldner, ob. 4x, imagine din colorație tricrom Goldner, ob. 40x, imagine din
colecția disciplinei. colecția disciplinei.
~ 11 ~
Legendă schiță: membrană bazală; celule prismatice; nucleul oval; pol apical; platou striat.
1.5. Epiteliul pseudostratificat prismatic ciliat
Fig. 9 Secțiune prin trahee; colorație tricrom Fig. 10 Epiteliu pseudostratificat prismatic ciliat;
Goldner, ob. 4x, imagine din colecția disciplinei. colorație tricrom Goldner, ob. 40x, imagine din
Legendă schiță: membrana bazală; celule bazale; celule intermediare; celule prismatice; pol apical; cili.
~ 12 ~
LABORATOR NR. 2: EPITELII STRATIFICATE
Aspecte informative
Epiteliile stratificate sunt formate din 2 sau mai multe straturi de celule. Când un
epiteliu este format din 2 straturi de celule este recomandat să se precizeze că este vorba de
un epiteliu bistratificat. Celulele care vin în contact cu membrana bazală formează stratul
bazal care asigură regenerarea epiteliului prin diviziuni ale celulelor din acest strat. Rândurile
intermediare de celule, în general, au formă poligonală, iar în funcție de aspectul celulelor din
rândurile dispuse spre polul apical distingem mai multe tipuri de epitelii stratificate. În
general epiteliile ce sunt formate din multe rânduri de celule sunt dispuse pe o membrană
bazală ondulată. Cu cât numărul rândurilor de celule este mai mare cu atât numărul și
amplitudinea ondulaților membranei bazale sunt mai mari. Epiteliile stratificate, în funcție de
forma celulelor din straturile superficiale, sunt: cubice, prismatice, pavimentoase
(cheratinizate sau necheratinizate).
Epitelium bistratificat prismatic este format din 2 straturi de celule. Stratul bazal este
format din celule cubice dispuse pe membrana bazală. Stratul superficial este format din
celule prismatice care prin polul apical delimitează lumenul tubului. Celulele cubice prezintă
nuclei sferici iar cele prismatice nuclei ovali.
Epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat cu membrana bazală dreaptă este
reprezentat de epiteliul cornean anterior. Acesta este cel mai subțire epiteliu stratificat
pavimentos necheratinizat din organism. Celulele epiteliale se dispun pe membrana bazală
care este dreaptă. Epiteliul este format din 3 straturi: bazal, spinos și pavimentos. Stratul
bazal este format dintr-un rând de celule prismatice dispuse în contact cu membrana bazală.
Celulele bazale prezintă nucelu oval situat aproximativ central în celulă. Stratul spinos este
format din 2-3 rânduri de celule. Celulele stratului spinos sunt poligonale mai mult sau mai
puțin turtite iar nucleul este rotund sau ușor aplatizat. Stratul pavimentos este format din 3-4
rânduri de celule aplatizate. Nucleul celulelor din stratul pavimentos este turtit iar celulele din
ultimele straturi (dinspre polul apical) prezintă nuclei picnotici.
Epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat cu membrana bazală ondulată este
format din mai multe rânduri de celule. Un astefel de epiteliu este cel care îmbracă vârful
epiglotei. Acesta este mai gros pe fața faringiană și devine din ce în ce mai subțire spre fața
laringiană. Epiteliul este format din aceleași straturi (ca la epiteliul cornean):bazal, spinos și
pavimentos. În funcție de numărul rândurilor de celule din epiteliu, membrana bazală prezintă
ondulații dese și ample - pe fața faringiană care scad ca și amplitudine și densitate pe fața
~ 13 ~
laringiană. Stratul bazal este format dintr-un strat de celule prismatice, stratul spinos este
format din mai multe rânduri de celule poligonale iar stratul pavimentos este format din multe
rânduri de celule aplatizate.
Epiteliul stratificat pavimentos cheratinizat este cel mai rezistent epiteliu din
organism. Celulele epiteliale se dispun pe mebrana bazală. Membrana bazală prezintă
ondulații iar amplitudinea și densitatea ondulațiilor sunt în legătură directă cu numărul
rândurilor de celule din epiteliu. Acest epiteliu este format din 5 straturi: bazal, spinos,
granular, lucidum, cheratinizat. Stratul bazal este format dintr-un rând de celule prismatice.
Stratul spinos este format din celule poligonale dispuse pe mai multe rânduri. Celulele din
rândurile superficiale ale acestui strat devin din ce în ce mai turtite. Nucleul lor este rotund
sau oval. În acest strat între celulele epiteliale se observă dezmozomii. Stratul granular este
format din celule poligonale turtite, unele fiind romboidale. Celulele acestui strat prezintă
numeroase incluzii inchise la culoare în citoplasmă (cheratohialin) și se dispun pe 3-4
rânduri. În rândurile superficiale (înspre stratul lucidum) celulele prezintă modificări nucleare
(specifice apoptozei). Stratul lucidum este foarte subțire și este vizibil doar în zonele cu piele
groasă (este considerat un strat inconstant). Acesta este format din celule turtite, anucleate, iar
citoplasma este încărcată cu cheratină imatură (de unde aspectul translucid). Stratul
cheratinizat este format din celule turtite, anucleate, încărcate cu cheratină.
Uroteliul este format din 3 tipuri de celule: bazale, în formă de rachetă (de tenis) și
umbeliforme. Celulele bazale sunt celule mici, de formă aproximativ cubică, dispuse în
contact cu membrana bazală. Celulele în formă de rachetă se dispun pe 5-6 straturi. Celulele
acestui strat prezintă o porțiune apicală dilatată (rotundă sau ovoidă) și o porțiune bazală
efilată ce ajunge până pe membrana bazală. Nucleul este dispus în porțiunea dilatată și este
rotund, oval sau ușor turtit. Celulele umbeliforme formează stratul superficial. Acestea sunt
de fie cuboidale fie mai late decât înalte. Unele celule umbeliforme sunt binucleate.
Citoplasma acestora este mai intens colorată decât cea a celorlalte tipuri celulare din uroteliu.

~ 14 ~
2.1. Epiteliul bistratificat prismatic
Fig. 11 Secțiune prin mandibulară – canale Fig. 12 Epiteliu bistratificat prismatic; colorație
interlobulare; colorație tricrom Goldner, ob. 4x, tricrom Goldner, ob. 40x, imagine din colecția
imagine din colecția disciplinei. disciplinei.
Legendă schiță: membrana bazală; stratul bazal; stratul superficial; pol apical; lumenul tubului.
~ 15 ~
2.2. Epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat cu membrană bazală dreaptă
Fig. 13 Secțiune prin cornee; colorație tricrom Fig. 14 Epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat
Goldner, ob. 10x, imagine din colecția disciplinei. cu membrană bazală dreaptă (epiteliu anterior
cornean); colorație tricrom Goldner, ob. 40x, imagine
din colecția disciplinei.
Legendă schiță: membrana bazală; stratul bazal; stratul spinos; strat pavimentos; pol apical; nuclei picnotici.
2.3. Epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat cu membrana bazală ondulată
Fig. 15 Secțiune prin epiglotă; colorație cu Fig. 16 Epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat
hematoxilină-eozină, ob. 4x, imagine din colecția cu membrană bazală foarte ondulată (fața faringiană);
disciplinei. colorație cu hematoxilină-eozină, ob. 40x, imagine
~ 16 ~
Fig. 17 Epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat Fig. 18 Epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat
cu membrana bazală ondulată (vârful epiglotei); cu membrana bazală slab ondulată (fața laringiană);
colorație cu hematoxilină-eozină, ob. 40x, imagine colorație cu hematoxilină-eozină, ob. 40x, imagine
din colecția disciplinei. din colecția disciplinei.
Legendă schiță: membrana bazală; stratul bazal; stratul spinos; strat pavimentos; pol apical; nuclei picnotici.
~ 17 ~
2.4. Epiteliu stratificat pavimentos cheratinizat
Fig. 19 Secțiune prin piele; colorație tricrom Fig. 20 Epiteliu stratificat pavimentos cheratinizat
Goldner, ob. 10x, imagine din colecția disciplinei. (epiderm); colorație tricrom Goldner, ob. 40x,
imagine din colecția disciplinei.
Legendă schiță: membrana bazală; strat bazal; strat spinos; strat granular; strat lucidum; strat cheratinizat;
pol apical.
~ 18 ~
2.5. Uroteliu
Fig. 21 Secțiune prin ureter; colorație cu Fig. 22 Uroteliu; colorație cu hematoxilină-eozină,

hematoxilină-eozină, ob. 4x, imagine din colecția ob. 40x, imagine din colecția disciplinei.
disciplinei.
Legendă schiță: membrana bazală; celule bazale; celule în formă de rachetă; celule umbeliforme; pol apical.
~ 19 ~
LABORATOR NR. 3: EPITELII GLANDULARE - I
Aspecte informative
Epiteliile glandulare sunt formate din celule epiteliale specializate în secreție. Unele
epitelii glandulare formează glandele exocrine altele glande endocrine. Porțiunea secretorie
din glandele exocrine este demunită adenomer și este legat anatomic de epiteliul de origine
prin intermediul unui canal excretor. O parte din glandele exocrine nu au canal excretor.
Acestea sunt reprezentate de celulele caliciforme, glandele intraepiteliale și glandele
membraniforme. Glandele cu canal excretor pot avea adenomerul sub formă de tub / sac,
acinoase, alveolare sau compuse. Canalul excretor poate fi simplu sau ramificat. Cu cât
canalele excretorii sunt mai ramificate și mai lungi cu atât peretele are structură diferită de la
un segment la altul. Astfel înspre adenomer peretele este format din epiteliu simplu (de cele
mai multe ori cubic sau înspre pavimentos) iar ultima porțiune (dinspre epiteliul de origine)
este stratificat pavimentos necheratinizat.
Celulele caliciforme sunt glande unicelulare fără canal excretor. Celule caliciforme sunt
dispuse din loc în loc în grosimea epiteliului intestinal. Acestea vin în contact cu membrana
bazală printr-o porțiune îngustă în care se se află nucleul, înconjurat de citoplasmă. Jumătatea
apicală a celulelor este voluminoasă rotundă sau ovală și este plină cu granule de mucus.
Celulele vin în contact cu lumenul printr-o porțiune îngustă a polului apical. În epiteliul
intestinal de suprafață celulele sunt mai înalte, iar jumatatea bazală în care se află nucleul este
alungită în timp ce în epiteliul glandular (glandele Liberkuhn) celulele sunt mai scunde și
sunt rorunjite, fără să prezinte porțiune efilată ca și la celulele din epiteliul de suprafață.
Glanda membraniformă este reprezentată de epiteliul ce căptusește stomacul (epiteliul de
suprafață). Acest tip de epiteliu nu este prezent numai la suprafața epiteliului ci este prezent
de asemenea și în criptele gastrice. Glanda membraniformă, pe lângă funcția de secreție, are
și rol de epiteliu de acoperire. Celulele epiteliale sunt dispuse pe un singur rând pe membrana
bazală. Celulele sunt prismatice și prezintă polaritate morfologică și funcțională. Nucleul și
organitele se dispun în jumătatea bazală iar jumătatea apicală a celulei este încărcată cu
mucus. Mucusul sintetizat de către celulele glandulare se separă net de citoplasmă. La
interfața mucus – citolasmă se formează un menisc concav (partea rotunjită spre citoplasmă).
Mucusul este eliminat prin polul apical unde formează o peliculă la suprafața epiteliului cu
rol de protecție împotriva sucului gastric.
~ 20 ~
Glandele tubulare simple sunt lungi și relativ înguste fiind asemănătoare cu o eprubetă.
Porțiunea profundă (fundul) a glandei este închisă (vârf de deget de mănușă) și se deschid
(gâtul glandei) la baza vilozitățiilor intestinale (lumenul lor comunică cu lumenul
intestinului). Epiteliul glandular este format din celule prismatice dispuse pe membrana
bazală. Nucleul este oval, dispus în jumătatea bazală a celulei. Celule prin polul apical
delimitează lumenul glandei. Lumenul glandei este relativ îngust. Din loc în loc în grosimea
epiteliului glandular sunt prezente celule caliciforme.
Glandele tubulo-alveolare sunt formate dintr-un epiteliu simplu prismatic. Celulele vin în
contact cu membrana bazală. Nucleul este oval, dispus în jumătatea bazală a celulei în timp
ce jumătatea apicală a celulei conține pordușii de secreție. Celulele prin polul apical
delimitează lumenul. Glandele tubulo-alveolare apar formate din mai mulți tubi (glande
tubulare – lume relativ îngust) care se deschid într-o alveolă (lumen larg). În lumenul glandei
se observă produșii de secreție.

3.1. Celule caliciforme
Fig. 23 Secțiune prin intestin subțire – epiteliul de Fig. 24 Secțiune prin intestin subțire – epiteliul
suprafață; reacție PAS, ob. 40x, imagine din colecția glandular; reacție PAS, ob. 40x, imagine din colecția
disciplinei. disciplinei.
~ 21 ~
Legendă schiță: pol bazal, nuleu, citoplasmă, mucus, pol apical.
3.2. Glandă membraniformă
Fig. 25 Secțiune prin stomac – mucoasa gastrică; Fig. 26 Glanda membraniformă; colorație tricrom
colorație tricrom Goldner, ob. 10x, imagine din Goldner, ob. 40x, imagine din colecția disciplinei
Legendă schiță: membrană bazală, nuleu, citoplasmă, mucus, pol apical.
~ 22 ~
3.3. Glande tubulare simple
Fig. 27 Secțiune prin intestin subțire – mucoasa Fig. 28 Glande tubulare simple; colorație tricrom
intestinală; colorație tricrom Goldner, ob. 10x, Goldner, ob. 40x, imagine din colecția disciplinei
Legendă schiță: membrană bazală, mucleu, citolasmă, pol apical, lumen, celule caliciforme, fundul glandei,
gâtul glandei.
~ 23 ~
3.4. Glande tubulo-alveolare
Fig. 29 Secțiune prin prostată – glande principale; Fig. 30 Glande tubuloalveolare; colorație tricrom
colorație tricrom Goldner, ob. 10x, imagine din Goldner, ob. 40x, imagine din colecția disciplinei
Legendă schiță: membrană bazală, nucleu, pol apical, lumen, glande tubulare, alveolă.
~ 24 ~
LABORATOR NR. 4: EPITELII GLANDULARE - II
Aspecte informative
Glandele acinoase pot fi simple sau compuse. Acinii sunt formațiuni globuloase, iar
pe secțiune apar mai mult sau mai puțin sferici, unii chiar alungiți. Celulele acinare, în
general, sunt piramidale, dispuse cu polul bazal pe membrana bazală iar cu polul apical
delimitează lumenul. Singura glandă care are adenomerul format dintr-un epiteliu stratificat
este glanda sebacee. În glandele sebacee celulele își elimină produșii de secreție prin
mecanism holocrin.
Acinii seroși sunt formațiuni globuloase, mai mult sau mai puțin sferice. Acinul seros
are diametrul cel mai mic în comparație cu ceilalți acini (mixt și mucos). Acinii seroși sunt
formați din celule piramidale dispuse cu baza pe membrana bazală iar prin polul apical
delimitează lumenul. Lumenul acinului seros este rotund și foarte îngust, motiv pentru care
pe suprafața de secțiune acesta nu este interceptat în majoritatea acinilor. Celulele acinare
prezintă nucleu sferic, dispus în treimea bazală a celulei, fară să vină în contact cu polul
bazal. Citoplasma din treimea bazală este ușor bazofilă în timp ce restul citoplasmei este
acidofilă cu un aspect discret granular (granule de secreție). Acinii care sunt rotunzi pe
secțiune apar formați în medie din 4-6 celule.
Acinii mucoși sunt formațiuni globuloase, mai mult sau mai puțin sferice (unii sunt
oval alungiți chiar saciformi) și au diametrul cel mai mare în comparație cu ceilalți acini
(mixt și seros). Acinii mucoși sunt formați din celule piramidale dispuse pe membrana
bazală. Celulele acinare prezintă nuclei aplatizați (axul lung al nucleului paralel cu membrana
bazală) și sunt lipiți de polul bazal al celulei. Celulele sunt încărcate cu granule de mucus
(slab colorat) ce dau aspect spumos citoplasmei. Polul apical al celulelor este bombat (de
către mucusul acumulat în citoplasmă) înspre lumen. Lumenul acinului este larg și cu aspect
stelat. Acinii care sunt rotunzi pe secțiune apar formați în medie din 6-8 celule.
Acinii micști sunt cei mai polimorfi dintre acini. Acinul mixt este format din 2 tipuri
de celule: mucoase și seroase. Celulele mucoase, sunt asemănătoare cu cele din acinul mucos,
sunt dispuse central și delimitează lumenul acinului, în timp ce celulele seroase se dispun la
periferia celulelor mucoase. Pe secțiune celulele seroase au aspect de semilună (semiluna lui
Gianuzzi). Produșii de secreție ai celulelor seroase străbat spațiile înguste existente între
celulele mucoase și ajung în lumen unde secreția devine mixtă. Membrana bazală este
dispusă la exterior și înconjoară cele două tipuri de celule. Diamentrul cât și lumenul acinilor
micști diferă de la un acin la altul în funcție de raportul numeric dintre celulele mucoase și
~ 25 ~
cele seroase din acini. Acinii micști în care celulele mucoase sunt majoritare numeric sunt
mari și au lumen larg, în timp ce acinii în care celulele seroase sunt majoritare sunt mai mici
și au lumenul îngust.
Glandele sebacee au formă de sac și sunt delimitate de membrana bazală. Gâtul
glandei se deschide în jurul firului de păr. Epiteliul glandular este reprezentat de celule ce se
dispun pe mai multe rânduri (singura glandă ce are peretele format din epiteliu stratificat).
Înspre fundul glandei, pe membrana bazală, există un rând de celule aproximativ cubice ce
formează stratul bazal. Stratul bazal reprezintă stratul regenerator. Prin diviziunea celulelor
din stratul bazal se formează celule diferențiate care încep să sintetizeze sebumul (aspect
spumos al citoplasmei). Celulele secretoare sunt poligonale, prezintă un nucleu rotund sau
oval. Celulele din aproprierea gâtului glandei prezintă aspecte tipice celulelor aflate la sfârșit
de ciclu celular. Celulele din glandele sebacee fac un singur ciclu secretor iar la sfârșitul
ciclului celular acestea se dizintegrază și eliberează în jurul firuului de păr sebumul sintetizat
împreună cu toate coponentele celulare (mecanism de secreție holocrin).

4.1. Acin seros
Fig. 31 Secțiune prin parotidă; colorație Fig. 32 Acini seroși; colorație hematoxilină – eozină,
hematoxilină – eozină, ob. 10x, imagine din colecția ob. 40x, imagine din colecția disciplinei
disciplinei.
~ 26 ~
Legendă schiță: membrană bazală, nucleu, citolasmă, pol apical, lumen.
4.2. Acin mucos
Fig. 33 Secțiune prin sublinguală; colorație Fig. 34 Acini mucoși; colorație hematoxilină –
hematoxilină – eozină, ob. 10x, imagine din colecția eozină, ob. 40x, imagine din colecția disciplinei
disciplinei.
Legendă schiță: membrană bazală, nucleu, citolasmă, pol apical, lumen.
~ 27 ~
4.3. Acin mixt
Fig. 35 Secțiune prin mandibulară; colorație tricrom Fig. 36 Acini micști; colorație tricrom Goldner, ob.
Goldner, ob. 10x, imagine din colecția disciplinei. 40x, imagine din colecția disciplinei
Legendă schiță: membrana bazală, semiluna lui Gianuzzi, celule mucoase, lumen.
4.3. Glande sebacee
Fig. 37 Secțiune prin buză; colorație tricrom Fig. 38 Glande sebacee; colorație tricrom Goldner,
Goldner, ob. 10x, imagine din colecția disciplinei. ob. 40x, imagine din colecția disciplinei
~ 28 ~
Legendă schiță: membrana bazală, strat bazal, celule secretorii, sebum, nuclei picnotici, gâtul glandei.
~ 29 ~
LABORATOR NR. 5: EPITELII GLANDULARE – III
Aspecte informative
În momentul formării glandelor (în perioada embrionară), o parte dintre glande pierd
legătura anatomică cu epiteliul de origine astfel încât se formează glandele endocrine.
Acestea nu au canal excretor, astfel încât celulele endocrine își elimină produșii de secreție
direct în sânge. Celulele endocrine înconjoară capilarele (fenestrate sau sinusoide) și
urmăresc traiectul rețelei capilare. Pe preparatele microscopice celulele endocrine apar
dispuse sub formă de grupuri (cuiburi) sau cordoane în jurul capilarelor. În situația în care
capilarele sunt interceptate transversal de secțiune, celulele apar dispuse sub formă de grupuri
iar în cazul în care capilarele sunt interceptate longitudinal, pe secțiune celulele endocrine
apar dispuse sub formă de cordoane de o parte și de alta a capilarului. Celulele foliculare din
tiroidă sunt singurele celule din organism care se dispun particular, formând foliculi
(tiroidieni).
Celulele endocrine dispuse sub formă de grupuri se întâlnesc frecvent în testicul.
Acestea se dispun în contact intim (înconjoară) cu vasele de sânge (capilare). În testicul,
componenta endocrină (celulele Leydig) este formată din grupuri de celule (cuiburi) ce
înconjoară capilarele. Din loc în loc se observă celule grupate în jurul venulelor postcapilare
(au lumen mai larg decât capilarele). Grupurile de celule endocrine se dispun printre tubii
seminiferi (componenta exocrină a testiculului) și pe sectiune au formă triunghiulară.
Majoritatea grupurilor de celule apar formate din 3-4 celule grupate în jurul unui capilar.
Celulele endocrine sunt poligonale, prezintă un nucleu eucromatic dispus aproximativ central.
Celule endocrine dispuse sub formă de cordoane încurbate (arcade) se întânesc în
suprarenală (la unele specii) imediat sub capsulă (în zona glomerulată a corticosuprarenalei).
Această dispoziție sub formă de cordoane încurbate este dată de faptul căci capilarele din
zona periferică a suprarenalei au un traiect încurbat, sinuos. Printre cordoanele de celule se
observă capilare cu lumen îngust. Pe suprafața de secțiune doar din loc în loc este interceptat
lumenul capilarului. Celulele endocrine sunt alungite, prezintă un nucleu oval sau uneori
rotund iar citoplasma este slab colorată. În citoplasmă sunt prezente incluzii lipidice
(citoplasma este cu aspect spongios). De o parte și de alta a cordoanelor exită capilare. Într-
un cordon nucleii apar intercalați unii cu alții (nu sunt aliniați) deoarece unele celule vin în
contac cu un capilar în timp ce altele cu alt capilar.
Celule endocrine dispuse sub formă de cordoane paralele se întâlnesc în zona
fasciculată a corticosuprarenalei. De la zona glomerulată înspre interiorul suprarenalei,
~ 30 ~
capilarele au traiect aproximativ liniar (capilarele sunt lungi, paralele între ele) înspre zona
centrală a suprarenalei. Celulele endocrine, pe secțiune, apar dispuse sub formă de cordoane
lungi, paralele între ele. Între cordoanele de celule se află capilarele. Pe suprafața de secțiune,
lumenul capilarului nu este interceptat pe toată lungimea deoarece capilarele nu sunt perfect
drepte. Celulele endocrine sunt poligonale, prezintă un nucleu rotund sau uneori ușor oval.
Citoplasma este slab colorată și prezintă de asemenea numeroase incluzii lipidice (aspect
spongios).
Celule endocrine dispuse fob formă de cordoane ramificate se întâlnesc în
componenta endocrină a pancreasului (insulele Langerhans). Acestea sunt formate din
cordoane celulare ramificate și anastomozate, asemănătoare cu o rețea. Printre cordoane se
află dispuse capilare. Unele capilare sunt interceptate de sectiune transversal astfel că celulele
se dispun și sub formă de cuiburi (grupuri). Când secțiunea interceptează longitudinal
capilarele, celulele apar dispuse pe secțiune sub formă de cordoane care se ramifică sau se
anastostomozează, urmărind fidel traiectul capilarelor. De cele mai multe ori într-o insulă
Langerhans pe suprafața de secțiune sut prezente atât cordoane ramificate cât și grupuri de
celule (capilare pe secțiune transversală). Celulele endocrine sunt poligonale și prezintă un
nucleu rotund sau oval, eucromatic.
Celule endocrine dispuse sub formă de foliculi se întânesc numai în tiroidă (celulele
foliculare sau tireocitele). Foliculii sunt formațiuni veziculare și au peretele format dintr-un
epiteliu simplu cubic. Tireocitele sunt dispuse pe membrana bazală (care înconjoară folicului)
iar prin polul apical delimitează lumenul foliculului. Celulele foliculare sunt cubice, prezintă
un nucleu rotund, mare, eucromatic dispus aproximativ central în celulă. În lumenul
foliculului este stocat coloidul tiroidian. Pe secțiune coloidul apare colorat omogen și este
acidofil. La polul apical al celulelor foliculare din loc în loc în coloid se observă zone albe de
formă sferică ce reprezintă veziculele de resorbție a coloidului. Densitatea foliculilor este
mare astfel încât pe secțiune aceștia nu sunt rorunzi (se deformează prin compresiune
reciprocă). În spațiul îngust dintre foliculi se află numeroase capilare.

~ 31 ~
5.1. Celule endocrine dispuse sub formă de grupuri
Fig. 39 Secțiune prin testicul; colorație tricrom Fig. 40 Celule endocrine dispuse sub formă de
Goldner, ob. 10x, imagine din colecția disciplinei. grupuri; colorație tricrom Goldner, ob. 40x, imagine
din colecția disciplinei
Legendă schiță: capilar, celule endocrine.
5.2. Celule endocrine dispuse sub formă de cordoane încurbate
Fig. 41 Secțiune prin suprarenală; colorație tricrom Fig. 42 Celule endocrine dispuse sub formă de
Goldner, ob. 10x, imagine din colecția disciplinei. cordoane încurbate; colorație tricrom Goldner, ob.
40x, imagine din colecția disciplinei
~ 32 ~
Legendă schiță: capilar, celule endocrine, incluzii lipidice.
5.2. Celule endocrine dispuse sub formă de cordoane paralele
Fig. 43 Secțiune prin suprarenală; colorație tricrom Fig. 44 Celule endocrine dispuse sub formă de
Goldner, ob. 10x, imagine din colecția disciplinei. cordoane paralele; colorație tricrom Goldner, ob. 40x,
imagine din colecția disciplinei
Legendă schiță: capilar, celule endocrine, incluzii lipidice.
~ 33 ~
5.3. Celule endocrine dispuse sub formă de cordoane ramificate
Fig. 45 Secțiune prin pancreas; colorație tricrom Fig. 46 Celule endocrine dispuse sub formă de
Goldner, ob. 10x, imagine din colecția disciplinei. cordoane ramificate; colorație tricrom Goldner, ob.
40x, imagine din colecția disciplinei
Legendă schiță: capilar, celule endocrine, cordoane ramificate, grupuri de celule.
5.4. Celule endocrine dispuse sub formă de foliculi
Fig. 47 Secțiune prin tiroidă; colorație tricrom Fig. 48 Foliculi tiroidieni; colorație tricrom Goldner,
Goldner, ob. 10x, imagine din colecția disciplinei. ob. 40x, imagine din colecția disciplinei
~ 34 ~
Legendă schiță: capilar, membrană bazală, celule foliculare, coloid tiroidian, vezicule de resorbție.
~ 35 ~
LABORATOR NR. 6: ȚESUTURI MUSCULARE
Aspecte informative
Ţesuturile musculare sunt constituite din celule specializate pentru funcţia de
contracţie, celulele musculare având o formă alungită, de unde și denumirea de fibre
musculare. Unii constituenți ai fibrelor (celulelor) musculare au denumiri specifice, dintre
care amintim sarcolema (membrana celulară), sarcoplasma (citoplasma), sarcozomii (reticulul
endoplasmic neted) etc. Țesuturile musculare se împart în:
 țesuturi musculare striate:
o scheletic;
o cardiac;
 țesutul muscular neted.
Celula musculară striată scheletală este de formă alungită, cilindrică, delimitată de
sarcolemă, cu nuclei alungiți dispuși periferic. Astfel, fibrele musculare scheletale sunt celule
multinucleate, fiecare celulă având sute de nuclei (aproximativ 20-40 nuclei/cm lungime).
Nucleii sunt ovoizi, uşor aplatizaţi, hipercromi şi localizaţi la periferie, imediat sub
sarcolemă, dispuşi pe axul lung al celulei. Sarcoplasma are un aspect striat, datorită
alternanței benzilor clare (izotrope sau I) cu cele întunecate (anizotrope sau A). Aspectul
striat al sarcoplasmei se datorează miofibrilelor (structuri contractile), respectiv
histoarhitectonicii specifice acestora reprezentată de prezența în structura lor a
microfilamentelor de actină și a filamentelor de miozină. Miofibrilele, se extind pe toată
lungimea celulei, cu dispunere de-a lungul axului lung al celulei. La nivelul fibrei musculare,
pe secţiune longitudinală miofibrilele au un aspect filamentos-liniar, iar pe secțiune
transversală, miofibrilele au un aspect punctiform.
La nivelul muşchiului anatomic, fibrele musculare au dispunere relativ paralelă, iar ţesutul
conjunctiv participă la menținerea sub formă de grupuri sau fascicule de fibre musculare.
Astfel, țesutul conjunctiv din structura mușchiului anatomic este reprezentrat de endomisiu,
perimisiu şi epimisiu. Endomisiul este reprezentat de trame fine conjunctive care înconjoară
fiecare fibră musculară. Conţine capilare sanguine dar nu şi limfatice. Perimisiul este o teacă
conjunctivă care delimitează fascicule de fibre musculare, țesutul conjunctiv de la acest nivel
incluzând vase de sânge, limfatice și nervi. Epimisiul este țesutul conjunctiv care învelește
muşchiul la exterior şi îl ancorează la fascie.
~ 36 ~
Celulele musculare cardiace au formă aproximativ cilindrică, sunt mai scurte
comparativ cu cele scheletale şi prezintă capetele ramificate, acestea anastomozându-se între
ele. Zonele prin care celulele musculare cardiace se ataşează unele de altele sunt denumite
discuri intercalare. În microscopia optică, celulele musculare cardiace prezintă miofibrile
dispuse longitudinal în celulă, precum și un aspect striat al sarcoplasmei (benzi I și A),
similar cu cel din celula musculară striată scheletală. Celula musculară cardiacă prezintă unul
sau doi nuclei ovali, dispus(-și) central, cu axul lung orientat paralel cu sarcolema.
Celulele musculare netede au formă alungită, cu capetele efilate (aspect fusiform).
Fiecare celulă musculară netedă are un singur nucleu eucromatic, dispus central, în formă de
bastonaş, cu marginile paralele și capetele rotunjite. Sarcoplasma este acidofilă și nu are
aspect striat, datorită lipsei aranjamentului specific întâlnit la fibrele musculare scheletale sau
cardiace. Trebuie menționat că sarcoplasma celulelor musculare netede conține miofibrile,
care la rândul lor prezintă microfilamente de actină și filamente de miozină, fără a forma însă
benzile A și I.
Activitate practică – Microscopie
 înceapă examinarea cu obiective mici (adică 4x și 10x) și apoi să utilizeze obiective
mai mari;
 analizeze tot țesutul de pe lamă, iar ulterior să identifice zona/zonele de interes sau
cel mai bun câmp microscopic;
fiecare schiță trebuie să aibă legendă (nu sunt permise schițele fără legendă).
6.1. Celula musculară striată scheletală
Fig. 49 Mușchi striat; colorație tricrom Goldner; ob. Fig. 50 Mușchi striat (detaliu): celule musculare
10x, imagine din colecția disciplinei. cilindrice multinucleate și aspect striat al
sarcoplasmei; colorație tricrom Goldner, ob. 40x,
~ 37 ~
Legendă schiță: celulă (fibră) musculară scheletală; sarcolemă; nuclei ovoizi dispuși periferic; miofibrile;
sarcoplasmă cu aspect striat; benzi clare (I); benzi întunecate (A).
6.2. Mușchiul scheletic ca organ
Fig. 51 Mușchiul scheletic; col. tricrom Goldner; ob. Fig. 52 Mușchiul scheletic: endomisiu, perimisiu şi
10x, imagine din colecția disciplinei. epimisiu; col. tricrom Goldner; ob. 40x, imagine din
~ 38 ~
Legendă schiță: endomisiu; perimisiu (include vase sanguine și nervi); epimisiu (include vase sanguine și
nervi).
6.3. Celulele musculare cardiace
Fig. 53 Celulele musculare cardiace (miocard); Fig. 54 Celulele musculare cardiace (miocard):
colorație cu hematoxilină ferică Heidenheim, ob. aspectul striat al sarcoplasmei și forma celulelor;
10x, imagine din colecția disciplinei. colorație cu hematoxilină ferică Heidenheim, ob. 40x,
~ 39 ~
Legendă schiță: celulele musculare cardiace; aspect cilindric; capete ramificate; discuri intercalare;
miofibrile; aspect striat al sarcoplasmei; benzi I și benzi A; nucleu oval dispus central.
6.4. Celulele musculare netede
Fig. 55 Celulele musculare netede (intestin subțire); Fig. 56 Celulele musculare netede (intestin subțire):
col. tricrom Goldner, ob. 10x, imagine din colecția forma celulelor și aspectul sarcoplasmei; col. tricrom
disciplinei. Goldner, ob. 40x, imagine din colecția disciplinei.
Legendă schiță: celulă musculară netedă; formă alungită, cu capetele efilate (aspect fusiform); un singur
nucleu dispus central, în formă de bastonaş; sarcoplasmă acidofilă, fără aspect striat.
~ 40 ~
LABORATOR NR. 7: ŢESUTUL NERVOS
Aspecte informative
Ţesutul nervos se întâlneşte în structura organelor sistemului nervos central (SNC) şi
a sistemului nervos periferic (SNP). Acesta prezintă două tipuri de celule, respectiv neuroni şi
celule gliale sau nevroglii.
Neuronii sunt celule foarte specializate care au abilitatea de a recepţiona, procesa și
genera impulsul nervos. Structural, neuronul este constituit din pericarion sau somă (corpul
celular) şi două tipuri de prelungiri: dendrite(-ă) şi axon. În SNC, pericarionii neuronilor sunt
localizaţi în substanţa cenuşie, iar prelungirile în substanţa cenușie (dendritele și originea
axonilor) sau în substanța albă (axonii). În SNP, pericarionii neuronilor sunt localizaţi în
ganglionii somatici şi vegetativi. Pericarionul este constituit din membrană (neurilemă),
citoplasmă (neuroplasma) şi nucleu. Neuroplasma conţine organite celulare comune şi
organite specifice, în cazul neuronului, reticulul endoplasmic rugos fiind foarte dezvoltat și
cu un aspect granular caracteristic la microscopul optic, de unde și denumirea de corpusculi
(granulaţii) Nissl. Corpusculii Nissl au aspect fin granular sau grunjos, fiind răspândiţi în
toată neuroplasma şi în porţiunea iniţială a dendritelor, dar nu în axon şi conul său de
emergenţă. În general, neuronii sunt uninucleaţi, nucleul având dimensiuni mari, aspect
sferic, eucromatic, cu 1-2 nucleoli mari.
Dendritele sunt prelungiri neuronale în general scurte şi ramificate, numărul lor fiind variabil
pentru fiecare tip de neuron. Astfel, neuronii bipolari (neuronii de asociaţie) prezintă o
singură dendrită, în timp ce marea majoritate a neuronilor prezintă numeroase dendrite.
Axonul derivă din pericarion prin intermediul conului de emergență, existând practic un
singur axon pentru fiecare neuron. Axonul este învelit de membrană (axolemă), iar
axoplasma (citoplasma axonului) conţine o cantitate redusă de organite. Axonul se termină
printr-o arborizaţie bogată cu butoni terminali, care contribuie la realizarea sinapselor axo-
somatice, axo-dendritice sau axo-axonice.
Celulele gliale (nevrogliile) sunt celule întâlnite în ţesutul nervos, cu rol de susţinere,
trofic şi de apărare pentru neuroni.
Nevrogliile din SNC sunt:
- astrocitele;
- oligodendrogliile;
~ 41 ~
- microgliile;
- nevrogliile ependimare.
Nevrogliile din SNP sunt:
- celulele Schwann (în fibrele nervoase);
- celule satelite (în ganglionii nervoşi spinali şi simpatici).
Astrocitele (macrogliile) sunt printre cele mai mari nevroglii din SNC și prezintă un
nucleu sferic, eucromatic, dispus central şi numeroase prelungiri ramificate şi sinuoase. Ele
se pot identifica atât în substanţa cenuşie (astrocitele protoplasmatice), cât și în substanţa albă
(astrocitele fibroase).
Celulele gliale (nevrogliile) ependimare tapetează la interior canalul ependimar şi
ventriculii cranieni. Nevrogliile ependimare au un aspect cuboidal sau chiar prismatic, cu
nucleul sferic sau oval situat preponderent central/bazal.
Oligodendrogliile sunt cele mai numeroase celule gliale din SNC, acestea fiind
întâlnite atât în substanţa cenuşie cât și în substanţa albă. Oligodendrogliile au dimensiuni
mai mici decât astrocitele, iar prelungirile lor sunt mai scurte și mai puţine. Nucleii lor sunt
mici, sferici şi heterocromatici.
Microgliile sunt prezente atât în substanţa cenuşie cât şi în substanţa albă a SNC,
acestea aparținând liniei monocito-macrofagică.
Celulele Schwann sunt prezente în fibrele nervoase, unde formează teci în jurul
axonilor, iar celulele satelite sunt situate în proximitatea neuronilor din ganglionii nervoşi
spinali şi simpatici.
Nervii periferici sunt constituiți din fascicule de fibre nervoase care sunt menținute
împreună prin intermediul ţesutului conjunctiv. Fibrele nervoase din structura nervului sunt
dispuse longitudinal şi paralele între ele. Acestea pot fi clasificate în funcție de prezenţa sau
absenţa tecii de mielină în fibre nervoase mielinice şi fibre nervoase amielinice.
Fibrele nervoase mielinice sunt alcătuite din neurit şi câteva teci suprapuse care,
dinspre interior spre exterior sunt: teaca de mielină, teaca Schwann şi teaca Henle. Teaca de
mielină este o teacă de natură lipoproteică ce acoperă intim neuritul, aceasta fiind întreruptă
pe alocuri formând astfel strangulaţiile Ranvier. Teaca Schwann este continuă de-a lungul
fibrei nervoase dar lipsește la nivelul sinapselor. Teaca Henle este de fapt o structură
conjunctivă care acoperă la exterior teaca Schwann.
Fibrele nervoase amielinice sunt constituite dintr-un neurit, o teacă Schwann (care
poate înconjura mai mulţi neuriţi) și teaca Henle.
~ 42 ~
În ceea ce privește țesutul conjunctiv care intră în structura nervului, acesta este
reprezentat (de la exterior la interior) de epinerv, perinerv și endonerv. La periferie nervul
este delimitat de o teacă conjunctivă numită epinerv, care este constituit preponderent din
fibre de colagen și mai puține fibre elastice şi fibroblaste. El conţine vasele sanguine majore
ale nervului. Din epinerv se detașează trabeculi conjunctivi care compartimentează nervul în
fascicule de fibre nervoase, aceste structuri conjunctive reprezentând perinervul. Din perinerv
se desprind trame discrete de ţesut conjunctiv care pătrund în interiorul fasciculului, respectiv
de jur împrejurul fibrelor nervoase, constituind astfel endonervul (constituit din fibre delicate
de colagen, reticulină, fibroblaste).
Activitate practică - Microscopie

mai mari;
7.1. Neuroni piramidali
Fig. 57 Scoarță cerebrală; impregnație argentică, ob. Fig. 58 Neuroni piramidali: pericarion cu prelungiri
10x, imagine din colecția disciplinei. neuronale; impregnație argentică, ob. 40x, imagine
~ 43 ~
Legendă schiță: pericarion sau somă; prelungiri neuronale; neurilemă; neuroplasma; nucleu.
7.2. Astrocite protoplasmatice
Fig. 59 Scoarță cerebrală; impregnație argentică, ob. Fig. 60 Astrocite; impregnație argentică, ob. 400,
10x, imagine din colecția disciplinei. imagine din colecția disciplinei x.
Legendă schiță: astrocite; corp celular și prelungiri ramificate şi sinuoase.
~ 44 ~
7.3. Celule gliale (nevroglii) ependimare
Fig. 61 Măduva spinării; col. tricrom Goldner, ob. Fig. 62 Canal ependimar; col. tricrom Goldner, ob.
Legendă schiță: canal ependimar; celule ependimare – cuboidal/prismatic; nucleul sferic sau oval situat
central/bazal.
7.4. Nerv, tehnică uzuală de procesare
Fig. 63 Pachet vasculonervos; col. tricrom Goldner, Fig. 64 Fibre nervoase secționate longitudinal și
ob. 10x, imagine din colecția disciplinei. transversal; tricrom Goldner, ob. 40x, imagine din
~ 45 ~
Legendă schiță: neurit; teaca de mielină; celule Schwann; teaca Henle; strangulaţiile Ranvier; fibre nervoase
secționate longitudinal; fibre nervoase secționate transversal.
7.5. Nerv, secțiune longitudinală (impregnație pentru teaca de mielină)
Fig. 65 Nerv – aspect de ansamblu; impregnație Fig. 66 Nerv – detalii structurale fibre nervoase;
argentică, ob. 10x, imagine din colecția disciplinei. impregnație argentică, ob. 40x, imagine din colecția
disciplinei.
Legendă schiță: neurit; teaca de mielină; strangulaţiile Ranvier.
~ 46 ~
7.6. Nerv, secțiune transversală (impregnație pentru teaca de mielină)
Fig. 67 Nerv – aspect de ansamblu; impregnație Fig. 68 Nerv – detalii structurale fibre nervoase;
disciplinei..
Legendă schiță: neurit; teaca de mielină; endonerv; perinerv; epinerv
~ 47 ~
LABORATOR NR. 8: ȚESUTURI CONJUNCTIVE I
Aspecte informative
Ţesuturile conjunctive sunt reprezentate la nivelul organismului de o multitudine de
subtipuri, care particularităţi structurale şi funcţionale în raport cu localizarea lor. Practic, ele
asigură un suport structural şi metabolic pentru toate ţesuturile şi organele. Toate subtipurile
de ţesuturi conjunctive au în structura lor următoarele componente structurale: celule, fibre şi
substanţă fundamentală. Polimorfismul țesuturilor conjunctive este dat de proporţia în care
cele trei elemente structurale sunt prezente la nivelul țesutului în cauză.
Ţesuturile conjunctive pot fi împărţite în:
- ţesuturi conjunctive embrionare:
o ţesutul mezenchimal;
o ţesutul conjunctiv mucos;
- ţesuturi conjunctive propriu-zise:
o ţesutul conjunctiv lax;
o ţesutul conjunctiv dens;
- ţesuturi conjunctive specializate:
o ţesutul conjunctiv elastic;
o ţesutul conjunctiv reticular;
o ţesutul conjunctiv adipos;
o ţesutul cartilaginos;
o ţesutul osos.
Țesutul conjunctiv mucos este un ţesut tranzitoriu care se întâlneşte preponderent în

structura cordonului ombilical. În structura acestuia predomină substanţa fundamentală, de
unde și consistenţă moale-gelatinoasă, motiv pentru care acest tip de ţesut conjunctiv se mai
numeşte şi gelatina lui Wharton. Celulele țesutului conjunctiv mucos sunt reprezentate de
fibroblaste (cu aspect dendritic sau fusiform) și mai rar de alte tipuri de celule. Componenta
fibrilară a acestui țesut este dominată de o reţea discretă de fibre subţiri de colagen.
Țesutul conjunctiv lax este foarte bine reprezentat la nivelul organismului animal,
fiind întâlnit aproape în toate regiunile corpului. Principala abilitate a acestui tip de țesut este
capacitatea de deformare, acesta facilitând alunecarea structurilor una față de cealaltă.
Structural, substanţa fundamentală este componenta dominantă, aceasta ocupând practic
spaţiile libere dintre celule şi fibre. Ţesutul conjunctiv lax poate conţine toate tipurile de
~ 48 ~
celule conjunctive, dispuse fără o orientare specifică, predominând totuși
fibroblastele/fibrocitele şi macrofagele. În ceea ce privește componenta fibrilară, sunt
prezente toate tipurile de fibre conjunctive, cu predominarea însă a celor de colagen, urmate
de cele elastice, în timp ce fibrele de reticulină se află în cantitate nesemnificativă.
Ţesutul conjunctiv dens neorientat este un ţesut în care predomină fibrele de colagen
(fibrele elastice cât şi cele de reticulină sunt prezente în cantități reduse), dar dispoziţia
acestora este mai puţin ordonată. Ţesutul conjunctiv dens neorientat se întâlneşte în structura
dermului, în lamina propria (corionul) unor mucoase, în capsula organelor, periost,
pericondru etc.
Țesutul conjunctiv reticular se poate evidenția în organele hematolimfopoetice
(limfonoduli, splină, măduvă hematogenă). Este constituit din fibre de reticulină şi celule
reticulare, lipsind practic substanţa fundamentală. Fibrele de reticulină sunt dispuse sub
forma unei rețele tridimensionale, în timp ce, celulele reticulare (celule fixe) au prelungiri
citoplasmatice, de unde și aspectul dendritic-stelat. Aceste celule sunt ancorate de reţeaua de
fibre de reticulină, iar prelungirile celulelor reticulare învecinate se interdigitează, fapt ce
conferă un aspect de rețea țesutului. În ”ochiurile” acestei rețele se dispun celulele
parenchimatoase specifice organului respectiv.

mai mari;
~ 49 ~
8.1. Țesut conjunctiv mucos
Fig. 69 Țesutul conjunctiv mucos (cordon Fig. 70 Țesutul conjunctiv mucos: predominarea
ombilical); col. tricrom Goldner, ob. 10x, imagine substanței fundamentale; col. tricrom Goldner, ob.
din colecția disciplinei. 40x, imagine din colecția disciplinei.
Legendă schiță: substanță fundamentală; fibre de colagen cu dispunere anarhică; fibroblaste/fibrocite.
8.2. Țesut conjunctiv lax
Fig. 71 Țesutul conjunctiv lax (mezenter); colorație Fig. 72 Țesutul conjunctiv lax (mezenter): substanță
orceină Mallory, ob. 10x, imagine din colecția fundamentală și fibre de colagen și elastice; colorație
disciplinei. orceină Mallory, ob. 40x, imagine din colecția
disciplinei.
~ 50 ~
Legendă schiță: substanță fundamentală; fibre de colagen; fibre elastice; celule slab evidențiabile.
8.3. Țesut conjunctiv dens neorientat
Fig. 73 Țesutul conjunctiv dens neorientat Fig. 74 Țesutul conjunctiv dens neorientat
(sclerotică); col. tricrom Goldner; ob. 10x, imagine (sclerotică); col. tricrom Goldner; ob. 40x, imagine
din colecția disciplinei. din colecția disciplinei.
Legendă schiță: substanță fundamentală; fibre de colagen; fiblroblaste, fibrocite, melanocite.
~ 51 ~
8.4. Celule reticulare (țesut conjunctiv reticular)
Fig. 75 Celule reticulare (țesut conjunctiv reticular, Fig. 76 Celule reticulare cu aspect dendritic (țesut
limfonodul); col. hematoxilină-eozină, ob. 10x, conjunctiv reticular, limfonodul); col. hematoxilină-
imagine din colecția disciplinei. eozină, ob. 40x, imagine din colecția disciplinei.
Legendă schiță: celule reticulare cu prelungiri care se interdigitează; fibre neevidente, mascate de celulele
reticulare; lipsa substanței fundamentale.
8.5. Fibre de reticulină (țesut conjunctiv reticular)
Fig. 77 Fibre de reticulină (țesut conjunctiv reticular, Fig. 78 Fibre de reticulină (țesut conjunctiv reticular,
limfonodul); impregnație argentică, ob. 10x, imagine limfonodul): aspect de rețea; impregnație argentică,
din colecția disciplinei. ob. 40x, imagine din colecția disciplinei.
~ 52 ~
Legendă schiță: fibre de reticulină care formează o rețea tridimensională.
~ 53 ~
LABORATOR NR. 9: ȚESUTURI CONJUNCTIVE II
Aspecte informative
Ţesutul conjunctiv dens este constituit din aceleaşi elemente ca şi cel lax, respectiv
celule, fibre și substanță fundamentală, cu diferenţa că în acest tip predomină componenta
fibrilară, din care menționăm fibrele de colagen. Celulele conjunctive sunt reprezentate
preponderent de fibroblaste, dar există şi alte tipuri de celule, iar substanţa fundamentală este
redusă cantitativ. Principalul rol al ţesutului conjunctiv dens este de a asigura o rezistenţă
crescută la stimuli mecanici (tracțiune).
În funcţie de modul de dispunere a fibrelor de colagen din structura țesutului
conjunctiv dens, se deosebesc două tipuri:
 ţesut conjunctiv dens orientat:
o ţesutul tendinos;
o ţesutul ligamentar;
o ţesutul aponevrotic;
o ţesutul conjunctiv lamelar;
 ţesut conjunctiv dens neorientat.
Ţesutul conjunctiv dens orientat conţine fibre de colagen cu dispunere ordonată, fapt
ce îi conferă o rezistenţă deosebită la tracţiune.
Țesutul tendinos este format din fibre de colagen dispuse în fascicule (sau grupuri de
fibre de colagen). În cadrul fasciculului, fibrele sunt dispuse longitudinal și paralele între ele,
respectiv paralel cu axa lungă a fasciculului din care fac parte. Celulele aferente țesutului
tendinos derivă practic din fibroblaste și sunt denumite tenocite, acestea fiind reduse numeric
și aşezate printre fasciculele de fibre. În cazul secţiunii longitudinale a unui tendon, tenocitele
sunt dispuse sub formă de șiruri și au nuclei alungiți și aplatizați (cu orientare similară cu cea
a fibrelor de colagen). Atunci când tenocitele se divid, celulele fiice rămân apropiate dând un
aspect bigeminat. Substanţa fundamentală a tendonului este redusă cantitativ.
În secțiune transversală se poate observa că mai multe fibre de colagen sunt înconjurate de o
teacă conjunctivă subţire (endotenonium), formându-se astfel tendonul primar. Mai multe
tendoane primare sunt înconjurate de o altă teacă conjunctivă (peritenonium) rezultând
tendonul secundar. În final, toate tendoanele secundare sunt înconjurate de o teacă
conjunctivo-vasculară (epitenonium), formând astfel tendonul ca organ. Trebuie reținut faptul
că, tendonul prezintă vase sanguine doar la nivelul tecilor sale conjunctive.
~ 54 ~
Țesutul conjunctiv elastic are o culoare galbenă şi un grad mare de elasticitate. Ca
localizare, se întâlneşte în ligamentele galbene ale coloanei vertebrale, ligamentul cervical,
corzile vocale, ligamentul suspensor al penisului, în pereţii unor vase sanguine, în trahee,
laringe etc. Componenta dominantă a acestui țesut este reprezentată de fibrele elastice,
acestea fiind dispuse preponderent orientat sub formă de fascicule. Printre fibrele de elastină
se pot identifica în mod sporadic fibroblaste aplatizate, iar substanța fundamentală se poate
evidenția în spațiile discrete dintre fibre. În ligamentele elastice, fibrele sunt orientate pe
direcţia liniilor de forţă şi au grosime mare, în timp ce în pereţii arterelor elastice (aortă),
fibrele au o dispunere lamelară (straturi concentrice).
Ţesutul conjunctiv adipos este un ţesut conjunctiv în care predomină componenta
celulară, fibrele și substanța fundamentală fiind reduse cantitativ. Celulele acestui tip de țesut
se numesc adipocite. Există două tipuri de ţesut adipos:
 ţesutul adipos alb-galben (monovacuolare sau uniloculare);
 ţesutul adipos brun (plurivacuolare sau multiloculare).
Ţesutul adipos alb-galben este constituit preponderent din adipocite monovacuolare
de dimensiuni mari (50 - 150 µm) și cantități reduse de fibre/substanță fundamentală.
Adipocitele constitutive sunt adesea dispuse sub formă de grupuri, lobuli sau paniculi adipoşi,
aceste celule prezentând în general o singură vacuolă (incluzie) intracitoplasmatică de
dimensiuni mari, care ”împinge” nucleul la periferia celulei. Astfel, nucleul adipocitelor este
aplatizat, turtit și dispus periferic, de unde și aspectul de ”inel cu pecete”. Ţesutul adipos alb-
galben este bine reprezentat în hipodermul pielii, dar și în alte locații ale corpului care
reprezintă de fapt maniamentele (depozitele) organismului.
Ţesutul adipos brun este format din adipocite multiloculare. Adipocitele
multiloculare, prin compresiune reciprocă, devin poligonale. Celulele prezinta în citoplasma
lor numeroase incluzii lipidice de diferite dimensiuni. Nucleul adipocitelor brune este rotund
sau oval, dispus aproximativ central în celulă, fără să ajungă în contact cu membrana
celulară. Diametrul adipocitelor multiloculare este de 30-40 µm. Adipocitele sunt înglobate
într-un țesut conjunctiv lax bine vascularizat.
~ 55 ~
 înceapă examinarea cu obiective mici și apoi să utilizeze obiective mai mari;
9.1. Tendon – secțiune longitudinală
Fig. 79 Tendon – secțiune longitudinală; col. Fig. 80 Tendon – secțiune longitudinală:

hematoxilină eozină, ob. 10x, imagine din colecția histoarhitectonica specifică acestui tip de țesut
disciplinei. conjunctiv dens orientat; col. hematoxilină eozină,
ob. 40x, imagine din colecția disciplinei.
Legendă schiță: fibre de colagen cu dispunere orientată; tenocite; substanță fundamentală redusă cantitativ.
~ 56 ~
9.2. Tendon – secțiune transversală
Fig. 81 Tendon – secțiune transversală; col. Fig. 82 Tendon – secțiune transversală: epitenonium,
hematoxilină eozină, ob. 10x, imagine din colecția peritenonium, endotenonium; col. hematoxilină
disciplinei. eozină, ob. 40x, imagine din colecția disciplinei.
Legendă schiță: epitenonium; peritenonium; endotenonium; tenocite; fibre de colagen; substanță

fundamentală.
~ 57 ~
9.3. Țesut conjunctiv elastic
Fig. 83 Țesutul conjunctiv elastic (ligament Fig. 84 Țesutul conjunctiv elastic (ligament
cervical); col. rezorcină-fuxină ob. 10x, imagine din cervical): predominarea fibrelor elastice; col.
colecția disciplinei. rezorcină-fuxină, ob. 40x, imagine din colecția
disciplinei.
Legendă schiță: predominarea fibrelor elastice; substanță fundamentală redusă cantitativ; celule slab
evidențiabile (colorație pentru fibre).
9.4. Ţesutul adipos alb-galben
Fig. 85 Ţesutul adipos alb-galben; col. tricrom Fig. 86 Ţesutul adipos alb-galben: dispunerea sun
Goldner, ob. 10x, imagine din colecția disciplinei. formă de paniculi a adipocitelor; col. tricrom
Goldner, ob. 40x, imagine din colecția disciplinei.
~ 58 ~
Legendă schiță: adipocite monovacuolare cu nucleu dispus periferic; puține fibre de colagen și substanță
fundamentală redusă cantitativ.
9.5. Ţesutul adipos brun
Fig. 87 Ţesutul adipos brun; tricrom Goldner, ob. Fig. 88 Adipocite multiloculare; tricrom Goldner, ob.
Legendă schiță: adipocite multiloculare; nucleu; incluzii lipidice.
~ 59 ~
LABORATOR NR. 10: ȚESUTURI CONJUNCTIVE III
Aspecte informative
Țesuturile conjuctive lamelare, alături de țesuturile cartilaginoase fac parte din
categoria de țesuturi conjuctive specializate. O parte din țesuturile conjuctive lamelare sunt
formate din fibre de colagen în timp ce altele sunt formate din fibre elastice. Lamelele
conjucntive se pot dispune paralel (în cornee) sau concentric (corpusculi Vater-Pacine și
aortă). Lamelele conjunctive sunt formate din fibre conjuctive ce se dispun foarte compact
astfel încât, examinate la microscopul optic, în structura lor nu se disting fibrele ca și entități
individuale. Celulele conjunctive în general sunt puține, dispuse preponderent în structura
lamelelor iar substanța fundamentală ocupă spațiul dintre lamele. Țesut cartilaginos este un
tip specializat de țesut conjunctiv care nu este vascularizat. Nutriția cartilajului este asigurată
de pericondru. Tesutul cartilaginos este format celule, fibre și substanță fundamentală. Fibrele
împreună cu substanța fundamentală formează matricea cartilaginoasă (solidă) în care se află
dispuse celulele. Celulele adulte din cartilaj sunt denumite condrocite. Spațiul din matricea
cartilaginoasă în care se află condrocitul poartă denumirea de condroplast.
Țesut conjunctiv lamelar colagenic se întâlnește în corpusculi Vater-Pacini. Aceștia se
dispun din loc în loc în hipodermul profund. Pe secțiune, aceștia sunt rotunzi sau ovali și apar
formați din lame conjunctive dispuse concentric. Lamele sunt formate din fibre de colagen
dispuse foarte compact (nu se poate aprecia numărul de fibre dintr-o lamelă la microscopul
optic). În grosimea lamelor din loc în loc sunt prezente celule conjunctive alungite (fibrocite
și fibroblaste).
Țesut conjunctiv lamelar elastic se înâlnește în tunica medie a aortei care este formată
în principal din lamele elastice dispuse concentric în jurul lumenului. Lamelele sunt formate
din fibre elastice dispuse foarte compact (nu se pooate aprecia numarul de fibre dintr-o
lamelă la microscopul optic). Lamelele elastice sunt anastomozate între ele prin fascicule de
fibre ce se detașează dintr-o lamelă și intră în structura lamelei învecinate. Pe preparatele
histologice întotdeauna lamelele elastice apar ondulate (sunt artefacte).
Cartilajul hialin se întânește și în cartilajul costal. Acesta este înconjurat la exterior de
către pericondu. Pericondrul este reprezentat de țesut conjunctiv dens neorientat. Matricea
cartilajului hialin este omogenă deoarece componenta fibrilară nu formează fibre groase care
să fie vizibile la microscopul optic. În matricea cartilaginoasă sunt prezente condrocite
dispuse în condroplaste. Condrocitele apar grupate sub formă de grupuri izogene. În zona
centrală a cartilajului există grupe izogene coronare iar la periferie grupe izogene axiale.
~ 60 ~
Grupele izonene coronare apar formate (pe secțiune) din 4-6 chiar 8 celule dispuse sub formă
de grupuri sau cuiburi. Fiecare condrocit este dispus într-un condroplast. În general distanța
dintre 2 condroplaste dintr-un grup izogen coronar este mică astfet încât uneori este dificil să
se observe la microscopul optic matricea cartilaginoasă dintre 2 condroplaste. Distanța dintre
grupele izogene coronare este (în general) mare. La periferia cartilajului există grupe izogene
axiale. Acestea apar ca șiruri de condrocite dispuse concentric sub pericondru.
Condroplastele din grupele izogene aziale sunt oval alungite (lenticulare) cu extremitățiile
rotunjite.
Cartilajul elastic apare înconjurat de pericondru. Pe colorațiile speciale pentru fibrele
elastice în matricea cartilajului elastic se observă fibrele elastice dispuse neordonat,
tridimensional. Condrocitele sunt dispuse în condroplaste iar din punct de vedere numeric
sunt mai multe decât în cartilajul hialin. Celulele formează grupe izogene coronare și axiale.
Grupele izogene coronare sunt dispuse în zona centrală a cartilajului și sunt formate (pe
secțiune) din 2-4 celule. Distanța dintre grupele izogene coronare este mică. Grupele izogene
axiale sunt dispuse la periferia cartilajului sub formă de șiruri dispuse paralel cu pericondrul.
Condroplastele sunt alungite cu extremitățile ușor ascuțite.
Cartilajul fibros se întâlnește la inserția unor tendoane pe os. În cartilajul fibros
condrocitele sunt relativ puține, dispuse în condroplaste. Condrocitele apar dispuse sub formă
de șiruri (coloane) orientate londitudinal (aproximativ perpendicular pe zona de inserție a
cartilajului pe os). În matricea cartilaginoasă fibrele de colagen sunt vizibile și au aspect
penat deoarece o parte din fibre formează fascilule ce se dispun longitudinal (în continuarea
tendonului) în timp ce altele se dispun oblic sau perpendicular față de fasciculele
longitudinale (aspect penat).

~ 61 ~
10.1. Țesut conjunctiv lamelar colagenic
Fig. 89 Secțiune prin hipoderm; colorație tricrom Fig. 90 Corpuscul Vater Pacini; colorație tricrom
Goldner, ob. 10x, imagine din colecția disciplinei. Goldner, ob. 40x, imagine din colecția disciplinei
Legendă schiță: lame conjunctive, celule conjunctive, substanță fundamentală.
10.2. Țesut conjunctiv lamelar elastic
Fig. 91 Secțiune prin aortă; colorație Verhoeff, ob. Fig. 92 Lamele elastice; colorație Verhoeff, ob. 40x,
10x, imagine din colecția disciplinei. imagine din colecția disciplinei
~ 62 ~
Legendă schiță: lamele elastice; zone de anastomoză.
10.3. Cartilaj hialin
Fig. 93 Secțiune prin cartilaj costal; colorație Fig. 94 Cartilaj hialin; colorație hematoxilină-eozină,
hematoxilină-eozină, ob. 10x, imagine din colecția ob. 40x, imagine din colecția disciplinei
disciplinei.
Legendă schiță: pericondru; matrice cartilaginoasă, grupe izogene coronare, grupe izogene axiale,
condrocite, condroplaste.
~ 63 ~
10.4. Cartilaj elastic
Fig. 95 Secțiune prin epiglotă; colorație rezorcină - Fig. 96 Cartilaj elastic; colorație rezorcină - fuxină,
fuxină, ob. 10x, imagine din colecția disciplinei. ob. 40x, imagine din colecția disciplinei
Legendă schiță: pericondru, grupe izogene axiale, grupe izogene coronare, fibre elatice, condrocite,
condroplaste.
10.5. Cartilaj fibros
Fig. 97 Secțiune prin inserția unui tendon pe os; Fig. 98 Cartilaj fibros; colorație tricrom Goldner, ob.
colorație tricrom Goldner, ob. 10x, imagine din 40x, imagine din colecția disciplinei
~ 64 ~
Legendă schiță: condrocite, condroplaste, fibre de colagen, aspect penat.
~ 65 ~
LABORATOR NR. 11: ȚESUTURI CONJUNCTIVE IV
Aspecte informative
Țesuturile osoase sunt o varietate de țesuturi conjunctive specializate. Ele sunt
formate din cele 3 elemente constitutive, tipice țesuturilor conjunctive: celule, fibre și
substanță fundamentală. Fibrele împreună cu substanța fundamentală formează matricea
osoasă. Matricea osoasă este dură deoarece este mineralizată. Celulele tinere din țesutul osos
sunt denumite osteoblaste iar cele adulte osteocite. Osteoblastele se formează din celule
osteoprogenitoare. Osteocitele sunt adăpostite în lacune numite osteoplaste. Osteoplastele
prezintă canaliculi fini, ușor ramificați și cu traiect sinuos ce comunică cu osteoplastele
învecinate. Macrofagele din țesutul osos sunt numite osteoclaste. Țesutul osos este de două
tipuri: primar și secundar. Țesutul osos secundar este de 3 tipuri: fibros, compact și spongios.
Unitatea morfofuncțională a țesutului osos secundar este lamela osoasă. Țesutul osos este
acoperit de către periost (excepție suprafețele articulare și zonele de inserție a tendoanelor pe
os). Periostul este format din țesut conjunctiv dens neorientat.
Țesutul osos se formează prin procesul de osificare. Osificarea este de 2 tipuri: de
membrană și encondrală. Osificarea de membrană se realizează pe model conjunctiv iar cea
encondrală pe model cartilaginos. Osificarea encondrală în funcție de momentul când începe
este prenatală și postnatală (la nivelul cartilajului de creștere).
Țesutul osos compact este format din lamelele osoase ce se dispun concentric și
formează sistemele Havers (osteoane). În mijlocul fiecărui osteon se află un canal (canalul
Havers). Canalele haversiene sunt unite prin intermediul altor canale numite canale
interhaversiene (canale Volkmann). Deoarece acest țesut osos nu a fost fixat, celulele nu sunt
prezente (s-au lizat) astfel încât se observă doar matricea ososasă în care sunt prezente
osteoplaste (cămăruțele în care au fost osteocitele). Într-un sistem Havers sunt mai multe
lamele osoase și în mijlocul fiecărei lamele osoase se observă mai multe osteoplaste.
Osteoplastele sunt ovale, dispuse cu axul lung în lungimea lamelei. Osteoplastele (din aceeași
lamelă dar și din lamelele învecinate) comunică între ele prin intermediu unor canaliculi ce se
dispun radiar în jurul osteoplaspului. Canaliculii sunt subțiri, ramificați și cu traiect sinuos. O
parte din canaliculiculii din prima lamelă (cea de la interior) se deschid în canalul Havers.
Între sistemele Havers existstă sisteme Havers incomplete care sunt osteoane bătrâne (uzate)
în curs de resorbție (liză) osoasă.
Țesutul osos spongios este format din lamelele osoase ce se dispun paralel unele cu
altlele și formează trabeculi osoși. În grosimea fiecărie lamele din loc în loc se onservă
~ 66 ~
osteocite dispuse în osteoplaste. Trabeculii osoși se ramifică / anastomozează și delimitează
areole. Trabeculii sunt flancați de o parte și de alta de un rând de osteoblaste (celule tinere)
care vor forma noi lamele osoase. În mijlocul trabeculilor se află lamele osoase uzate iar din
loc în loc se observă zone de liză ososasă completă sau incompletă rezultate din activitatea de
liză a osteoclastelor (macrofagele țesutului osos).
Osificarea encondrală de la nivelul cartilajului de creștere prezintă 6 zone (dinspre
epifiză spre diafiză): zona cartilajului de rezervă, zona cartilajului seriat, zona cartilajului
hipertrofiat, zona de calcificare, zona de vascularizație și zona de osificare. Zona cartilajului
de rezervă este reprezentată de cartilaj hialin. În zona cartilajului seriat condrocitele se
înmulțesc (se asigură creșterea în lungime a osului) și se dispun sub formă de șiruri
longitudinale în os. În zona cartilajului hipertrofiat condrocitele devin din ce în ce mai
voluminoase astfel încât pereții despărțitori dintre condroplastele încevinate (dintr-un șir)
devin din ce în ce mai subțiri. În zona cartilajului calcificat condrocitele prezintă aspecte
nucleare și citoplasmatice tipice celulelor moarte iar matricea cartilaginoasă se calcifică.
Dinspre diafiză se mobilizează osteoclaste care lizează pereții condroplastelor în care se află
condrocite moarte astfel încât se formează tunele. În aceste tunele, tot dinspre diafiză,
proliferează vasele de sânge (zona de vascularizație). Odată cu vasele de sânge proliferează și
țesut conjunctiv ce conține celule osteoprogenitoare ce se diferențiază în osteoblaste.
Osteoblastele migrează și se fixează pe pereții tunelelor calcificate și încep să sintetizeze
matrice osoasă ce le înconjoară treptat. Din momentul în care osteoblastele sunt înconjurate
de matricea osoasă (se dispun în osteoplaste) își reduc activitatea de sinteză și se transformă
în osteocite, astfel încât se formează țesut osos.

~ 67 ~
11.1. Țesut osos compact (Haversian)
Fig. 99 Secțiune transversală prin diafiza unui os Fig. 100 Sisteme Havers; porțiune de os (uscat)
lung; porțiune de os (uscat) șlefuit, necolorat, ob. șlefuit, necolorat, ob. 40x, imagine din colecția
10x, imagine din colecția disciplinei. disciplinei
Legendă schiță: canal Havers, canal Volkmann, lamele osoase, osteoplaste, canaliculi, sisteme Havers,
osteoane incomplete.
11.2. Țesut osos spongios
Fig. 101 Secțiune prin epifiza unui os lung; colorație Fig. 102 Trabeculi osoși; colorație tricrom Goldner,
tricrom Goldner, ob. 10x, imagine din colecția ob. 40x, imagine din colecția disciplinei
disciplinei.
~ 68 ~
Legendă schiță: periost; trabeculi; areole; osteocite; osteoplaste; osteoblaste; zone de liză.
11.3. Osificarea encondrală
Fig. 103 Secțiune longitudinală prin cartilaj de Fig. 104 Zona cartilajului de rezervă și seriat,
creștere, colorație tricrom Goldner, ob. 10x, colorație tricrom Goldner, ob. 40x, imagine din
imagine din colecția disciplinei. colecția disciplinei.
Fig. 105 Zona cartilajului hipertrofiat și calcificat Fig. 106 Zona de vascularizație și osificare, colorație
și seriat, colorație tricrom Goldner, ob. 40x, tricrom Goldner, ob. 40x, imagine din colecția
imagine din colecția disciplinei. disciplinei.
~ 69 ~
Legendă schiță: zona cartilajului de rezervă; zona cartilajului seriat; zona cartilajului hipertrofiat; zona de
calcificare; zona de vascularizație; zona de osificare.
~ 70 ~
LABORATOR NR. 12: SISTEMUL NERVOS
Aspecte informative
Sistemul nervos este format din neuroni, celule gliale și fibre nervoase. În sistemul
nervos central neuronii se dispun în substanța cenușie (și în nucleii profunzi din substanța
albă) iar în sistemul nervos periferic (preponderent) în ganglionii nervoși.
Creierul reprezintă principalul organ din sistemul nervos central. În structura
creierului substanța cenușie se află la exterior iar substanța albă la interior. Substanța cenușie
este formată din neuroni, celule gliale și fibre nervoase amielinice. Substanța albă este
formată din celule gliale și fibre nervoase în principal mielinice. În substanța cenușie neuronii
se dispun pe 6 straturi care se întrepătrund (mai mult sau mai puțin în funcție de regiune). De
la exterior spre interior în substanța cenușie sunt descrise următoarele straturi: molecular,
granular extern, piramidal extern, granular intern, piramidal intern și polimorf. Stratul
molecular este un strat relativ gros în care fibrele sunt majoritare iar neuronii sunt rari. Stratul
granular extern este un strat subțire în care densitatea neuronilor este mare. Majoritatea
neuronilor sunt multipolari (stelați) dar din loc în loc se întâlnesc și neuroni piramidali (de
obicei mici). Stratul piramidal extern este format din neuroni piramidali de dimensiuni medii
sau mici. Majoritatea neuronilor sunt dispuși sub formă de grupuri (3-4 neuroni într-un grup)
și sunt orientați cu vârful înspre stratul molecular. Stratul granular intern este relativ gros și
format din neuroni multipolari. Densitatea neuronilor din acest strat este mai mică decât în
stratul granular extern. Stratul piramidal intern este format din neuroni piramidali mari dar pe
anumite regiuni neuronii sunt foarte mari (giganți) și poarte denumirea de neuronii lui Betz.
Neuronii, pe secțiune, apar grupati (3-4) iar vârful neuronilor este orientat spre exterior.
Grupurile de neuroni nu sunt aliniate datorită faptului că straturile de neuroni se întrepătrund.
Stratul polimorf este format din neuroni ce au pericarionul de diferite forme (stelat,
piramidal, oval, triunghiular). În toate straturile pe lîngă neuroni există celule gliale și fibre
nervoase anielinice dispuse tridimensional. Substanța albă este formată din fibre nervoase (în
principal mielinice) printre care se dispun celule gliale.
Cerebelul are rol major în menținera echilibrului și coordonarea mișcărilor fine. În
structura cerebelului substanța cenușie este la exterior iar substanța albă la interior. Suprafața
cerebelului este brăzdată de șanțuri foarte adânci care delimitează lame (lobi) cerebeloase.
Din aceste șanțuri adânci se desprind altele mai puțin adânci și delimitează lamele (lobuli)
cerebeloase. Substanța albă de la interior, pătrunde în axul lamelor și lamelelor iar substanța
~ 71 ~
cenușie o înconjoară, astfel încât pe secțiune cerebelul are aspect ramificat de unde și
denumirea de “arborele vieții”. Substanța cenușie este formată din neuroni, celule gliale și
fibre nervoase amielinice. Neuronii se dispun pe 3 straturi (de la exterior la interior):
molecular, celulelor lui Purkinje, granular. În stratul molecular predomină net fibrele
amielinice. Printre fibre se întâlnesc celule gliale iar neuronii sunt rari. Stratul celulelor lui
Purkinje este format dintr-un rând de neuroni piriformi (cei mai mari neuroni din cerenel)
dispuși la limita dintre stratul molecular și stratul granular. Stratul granular este stratul cu cea
mai mare densitate neuroni (cele mai mici celule din organism). Substanța albă este formată
din fibre nervoase (majoritatea mielinice) și celule gliale.
Măduva spinării este acoperită la exterior de către meninge iar pe secțiune
transversală are formă ovală turtită dorso-ventral (a fost recoltată din zona lombară). În
structura măduvei substanța albă este dispusă la exterior iar substanța cenușie la interior.
Măduva este împărțită în două jumătăți (stângă și dreaptă) simetrice prin intermediul unui
sept nevroglic dorsal respectiv șanț longitudinal median ventral. Substanța cenușie este
formată din neuroni, celule gliale și fibre nervoase amielinice. Pe secțiune transversală
substanța cenușie are formă de fluture sau forma literei H. Substanței cenușii i se descriu 2
coarne dorsale, 2 coarne laterale (lipsesc în zona lombară), 2 coarne ventrale și comisura
cenușie. Coarnele dorsale sunt lungi, conice ușor încurbate spre lateral, pătrund adânc în
substanța albă până la o mică distanță de radăcina dorsală a măduvei. În coarnele dorsale
majoritatea neuronilor sunt stelați, de dimensiuni medii sau mici iar ca funcție aceștia sunt
senzitivi. Coarnele ventrale sunt mai scurte decât cele dorsale dar mai groase și nu pătrund
adânc în substanța albă, fiind înconjurate de o bandă relativ groasă de substanță albă.
Coarnele ventrale sunt orientate spre rădăcinile ventrale ale măduvei. În structura coarnelor
ventrale majoritatea neuronilor sunt stelați, de dimensiuni mari sau medii iar ca funcție
aceștia sunt morori. La nivelul comisurii cenușii neuronii sunt rari, de dimensiuni medii sau
mici. În zona centrală a comisurii cenușii se află canalul ependimar. Peretele acestuia este
format dintr-un strat de celule gliale ependimare. Substanța albă este formată din fibre
nervoase mielinice (majoritatea orientale longitudinal) și celule gliale. Fibrele nervoase din
substanța albă sunt grupate în cordoane longitudinale. Astfel se descriu 2 cordoane dorsale, 2
laterale și 2 ventrale. Ca și puncte de reper pentru a delimita cordoanele dorsale (sunt separate
complet de către septul nevroglic dorsal) avem septul nevroglic dorsal, cornul dorsal
respectiv radacina dorsală. Cordoanele laterale se află dispuse lateral de substanța cenușie și
ocupă zona dintre cele 2 radăcini ale măduvei. Coarnale ventrale se află dispuse între
rădăcina ventrală respectiv șantul longitudinal median ventral. Șantul longitudinal median
~ 72 ~
ventral pătrunde adânc în structura maduvei dar nu ajunge la comisura cenușie astfel încât
între coarnele ventrale sunt fibre care traversează dintr-o parte în alta (nu sunt separate
complet).
Ganglionii spinali sunt dispuși pe rădăcina dorsală a măduvei spinării, la o mică
distanță de măduvă și apar ca niște îngroșări ale nervilor. Ei sunt acoperiți la exterior de o
capsulă de natură conjunctivă (țesut conjunctiv dens neorientat) ce se continuă fără o limită
netă cu epinervul. Din punct de vedere structural, ganglionilor spinali li se descrie o zonă
corticală și o zonă medulară. Corticala este zona periferică ce înconjoară nervul și este
formată din neuroni pseudounipolari. Neuronii sunt de dimensiuni medii și mari, sfrici sau
ușor ovali. Fiecare neuron este înconjurat de mai multe celule gliale satelite (celule gliale
aplatizate) care fomează o adevărată capsulă. Printre neuroni se află o cantitate redusă de
țesut conjunctiv lax, bine vascularizat. Zona medulară este dispusă central și este formată din
nervul ce traversează ganglionul. În perinerv, printre fasciculele nervoase, se află grupuri mai
mici sau mai mari de neuroni (pseudounipolari), înconjurați de celule gliale satelite.

 înceapă examinarea cu obiective mici și apoi să utilizeze obiectivul mare;
 analizeze proporțile dintre fiecare tunică sau țesut ce intră în alcătuirea organului;
 analizeze toate țesuturile din organ, iar ulterior să identifice zonele de interes sau
cele mai bune câmpuri microscopice;
12.1. Creier
Fig. 107 Secțiune prin creier, impregnație Fig. 108 Straturile 1-3 din subtanța cenușie,
disciplinei.
~ 73 ~
Fig. 109 Straturile 4-6 din subtanța cenușie, Fig. 110 Subtanța albă, impregnație argentică, ob.
impregnație argentică, ob. 20x, imagine din 20x, imagine din colecția disciplinei.
Legendă schiță: neuroni, celule gliale, fibre nervoase amielinice, substanța cenușie, strat molecular, strat
granular extern, strat piramidal extern, strat granular intern, strat piramidal intern, strat polimorf, substanța
albă, fibre nervoase mielinice.
~ 74 ~
12.2. Cerebel
Fig. 111 Secțiune cerebel; colorație tricrom Goldner, Fig. 112 Lamelă cerebeloasă; colorație tricrom
ob. 4x, imagine din colecția disciplinei. Goldner, ob. 20x, imagine din colecția disciplinei
Legendă schiță: neuroni, celule gliale, fibre nervoase amielinice, substanța cenușie, strat molecular, stratul
celulelor lui Purkinje,strat granular, substanța albă.
12.3. Măduva spinării
Fig. 113 Secțiune prin măduva spinării, colorație Fig. 114 Cornul dorsal din subtanța cenușie, colorație
tricrom Goldner, ob. 4x, imagine din colecția tricrom Goldner, ob. 10x, imagine din colecția
disciplinei. disciplinei.
~ 75 ~
Fig. 115 Cornul ventral din subtanța cenușie, Fig. 116 Subtanța albă, colorație tricrom Goldner, ob.
colorație tricrom Goldner, ob. 10x, imagine din 10x, imagine din colecția disciplinei.
Legendă schiță: Neuroni, celule gliale, fibre nervoase amielinice, substanța cenușie, corn dorsal, corn
ventral, comisura cenușie, canal ependimar, celule gliale ependimare, substanța albă, sept nevroglic dorsal,
șanț longitudinal median ventral, cordon dorsal, cordon lateral, cordon ventral.
~ 76 ~
12.4. Ganglion spinal
Fig. 117 Secțiune ganglion spinal; colorație tricrom Fig. 118 Corticala ganglionului; colorație tricrom
Goldner, ob. 4x, imagine din colecția disciplinei. Goldner, ob. 40x, imagine din colecția disciplinei
Legendă schiță: capsulă, epinerv, neuroni pseudounipolari, celule gliale satelite, fibre nervoase, corticală,
medulară.
~ 77 ~
LABORATOR NR. 13: SISTEMUL ENDOCRIN
Aspecte informative
Sistemul endocrin este format din glande endocrine (hipofiza, tiroida, paratiroida,
suprarenala, epifiza), insule de celule endocrine (pancreas, testicul, ovare) sau de celule
izolate (sistemul endocrin difuz). Glandele endocrinse sunt organe parenchimatoase. În
structura lor sunt descrise: țesut de susținete și parenchim. Țesutul de susținere este format
din capsulă, trabeculi, stromă. Capsula înconjoară organele la exterior și este formată din
țesut conjunctiv dens sau lax (diferențe de la o glandă la alta). De pe fața internă a capsulei se
desprind septe conjunctive (trabeculi) ce delimitează sau nu organele în lobi și lobuli. Stroma
este reprezentată de un fin țesut conjunctiv ce înconjoară vasele de sânge. Celulele
parenchimului vin în contact cu capilarele (fenestrate sau sinusoide).
Hipofiza (glanda pituitară) este un organ partenchimatos format din țesut de susținere
și parenchim. Țesutul de susținere este format din capsulă, trabeculi și stromă. Capsula este
groasă, derivă din meninge și este formată din țesut conjunctiv dens neorientat. De pe fața
internă a capsulei se detașează trabeculi fini ce pătrund la interior cu rol de a menține forma
glandei. Stroma este reprezentată de țesut conjuctiv fin ce înconjoară capilarele (fenestrate).
Parenchimul glandei este reprezentat de adenohpofiză și neurohipofiză. Adenohipofiza
reprezintă porțiunea cea mai dezvoltată și este împărțită în lob anterior, lob intermediar și
porțiunea tuberală (nu este interceptată pe secțiune). Lobul anterior este format din celule
endocrine dispuse sub formă de cuiburi sau cordoane în jurul capilarelor fenestrate. Din punct
de vedere al afinității tinctoriale a citoplasmei, celulele sunt de mai multe tipuri: cromofobe și
cromofile. Celulele cromofobe sunt rare de formă poligonală sau ușor ovală, poligonale iar
citoplasma este incoloră. Celulele cromofile sunt net majoritare, mai mari decât cele
cromofobe. Celulele cromofile sunt poligonale sau unele ușor ovale, prezintă un nucleu
eucromatic, rotund sau ușor oval dispus aproximativ central în celulă. Unele celule cromofile
au citoplasma colorată bazofil (celule bazofile) iar altele au citoplasma colorată acidofil
(celule acidofile). Celulele acidofile sunt cele mai numeroase. Acidofilele la rândul lor sunt
de două tipuri: oranjofile (citoplasma colorată roșu portocaliu) și carminofile (citoplasma
colorată roșu cărămiziu). Lobul intermediar este îngust și este stăbătul de fanta hipofizară ce
delimitează o porțiune îngustă spre lobul anterion și o porțiune mai groasă spre
neurohipofiză. Lobul intermediar este format din celule bazofile (ușor mai mici decât cele din
lobul anterior) majoritatea dispuse fub formă de grupuri sau cordoane printre capilare.
Neurohipofiza este formată din fibre nervoase amielinice printre care se află celule gliale
~ 78 ~
(pituicite). Printre fibrele nervoase există numeroase capilare. Fibrele nervoase sunt
reprezentate de axonii și butonii terminali ai neuronilor din nucleii supaoptic și
paraventricular din hipotalamus. Axonii acestor neuroni formează axul hipotalamo-hipofizar
sau tija pituitară (nu este interceptată pe secțiune). În butoni terminali sunt stocați cei doi
hormoni sintetizați în hipotalamus (ocitocina și vasopresina).
Tiroida este eun organ parenchimatos format din țesut de susținere și parenchim.
Țesutul de susținere este format din capsulă, trabeculi și stromă. Capsula este formată din
țesut conjunctiv relativ dens, iar de pe fața internă se desprind trabeculi conjunctivi fini ce
delimitează lobi și lobuli. Stroma este reprezentată de țesut conjunctiv lax foarte bine
vascularizat. Parenchimul este reprezentat de două tipuri de celule endocrine: foliculare și
parafoliculare. Celulele foliculare (tireocitele) sunt organizate sub formă de foliculi tiroidieni.
Foliculii tiroidieni sunt formațiuni glonuloase care prin compresiune reciprocă uneori devin
poligonali. Foliculi sunt delimitați la exterior de membrana bazală a epiteliului folicular.
Celulele foliculare în normofuncție sunt cubice iar foliculii sunt de dimensiuni medii.
Celulele foliculare prin polul apical delimitează cavitatea foliculară plină cu coloid tiroidian.
Din loc în loc la polul apical al tireocitelor sunt prezente spații rotunde albe, ce reprezintă
vezicule de resorbție a coloidului. Într-o glandă cu funcție normală se pot întâlnii câțiva
foliculi în hiper sau hipofuncție. Foliculii în hiperfuncție sunt de dimensiuni mici iar celulele
sunt mai înalte decât late (prismatice). Foliculii în hipofuncție sunt mari iar celulele sunt mai
scunde decât cubice (pavimentoase). Printre foliculi se întâlnesc celulele parafoliculare.
Celulele parafoliculare sunt numite celule C. Pe colorațiile uzuale celulele parafoliculare au
citoplasma clară (necolorată) dar în scop didactic colorația a fost modificată astfel încât
citoplasma celulele C este mai intens colorată decât cea a tireocitelor.
Paratiroidele sunt organe pereche situate de o parte și de alta a tiroidei. În cazul de
față avem o paratiroidă inclusă în parenchimul tiroidian astfel încât nu are o capsulă proprie.
Parenchimul este format din celule principale și celule oxifile. Celulele principale sunt net
majoritare. Acestea sunt celule mici, cubice sau poligonale, unele ușor ovale. Celulele de
obicei au nucleul sferic, dispus central. Citoplasma este redusă cantitativ și este ușor bazofilă.
Celulele se dispun tipic (grupuri sau cordoane) în jurul vaslor de sânge (capilare fenestrate).
Celulele oxifile sunt mari, cu citoplasma colorata acidofil. Acestea sunt foarte rare iar pe
unele preparete microscopice pot să lipsească.
Glandele suprarenale sunt dispuse la polul cranial al rinichiului și sunt formate din
țesut de susținere și parenchim. Țesutul de susținere este format din capsulă, trabeculi și
stromă. Capsula este groasă, relativ densă, iar de pe fața internă se desprind trabeculi
~ 79 ~
conjunctivi fini ce părtund la interior fără să compartimenteze glanda în lobi și lobuli. Stroma
este reprezentată de țesut conjunctiv foarte lax, bogat în capilare. Parenchimul este
reprezentat de celule endocrine dispuse în jurul vaselor de sânge și este organizat în 2 zone:
corticala și medulară. Corticala (corticosuprarenala) este dispusă la exterior și este mult mai
dezvoltată decât medulara. În corticală traiectul capilarelor fenestrate este diferit de la o zonă
la alta astfel încât se descriu 3 zone (de la exterior spre interior): glomerulată, fasciculată și
reticulată. În zona glomerulată capilarele au traiect încurbat astfel încât pe secțiune celulele
apar dispuse sub formă de cordoane încurbate sau arcade. Celulele sunt alungite cu nuclei
ovali sau rotunzi. Într-un cordon, nucleii apar intercalați mai mult sau mai puțin. Citoplasma
celulelor este cu aspect spongios (incluzii lipidice). În zona fasciculată capilarele sunt lungi,
relativ drepte (motiv pentru care lumenul capilarelor nu este interceptat pe toată lungimea
capilarelor), paralele între ele și se orientează dinspre zona glomerulată spre medulară.
Celulele din această zonă sunt poligonale, cu nucleu rotund sau usor oval. Citoplasma este
slab colorată și cu aspect spongios. Celulele se dispun sub formă de cordoane lungi, paralele
printre capilare. În zona reticulată, capilarele se dispun sub formă de rețea (ramificare și
anastomozate) și sunt mai largi decât în zona fasciculată. Celulele endocrine sunt
asemănătoare cu cele din zona fasciculată dar formează cordoane ramificate (urmăresc
traiectul capilarelor). Între corticală și medulară nu există limită netă de demarcație. Medulara
(medulosuprarenala) este formată din celule dispuse sub formă de grupuri sau cordoane
printre capilare sinusoide (lumen relativ îngust) respectiv sinusuri venoase (lumen mai larg).
Celulele endocrine sunt mai mari decât cele din corticală și au citoplasma mai intens colorată,
ușor bazofilă. Acestea sun poligonale sau ovale și au nucleul rotund sau ușor oval.

~ 80 ~
13.1. Hipofiza
Fig. 119 Secțiune prin hipofiză, colorație tricrom Fig. 120 Adenohipofiza, colorație tricrom Goldner,
Goldner, ob. 4x, imagine din colecția disciplinei. ob. 10x, imagine din colecția disciplinei.
Fig. 121 Lobul anterior și intermediar al Fig. 121 Neurohipofiza, colorație tricrom Goldner,
adenohipofizei, colorație tricrom Goldner, ob. 40x, ob. 40x, imagine din colecția disciplinei.
Legendă schiță: capsulă, adenohipofiza, lob anterior, capilare, celule cromofobe, celule cromofile, celule
bazofile, celule acidofile, lob intermediar, fanta hipofizară, celule bazofile, nurohipofiza, fibre nervoase,
pituicite.
~ 81 ~
13.2. Tiroida
Fig. 123 Secțiune tiroidă; colorație tricrom Goldner, Fig. 124 Foliculi tiroidieni și celule parafoliculare;
ob. 4x, imagine din colecția disciplinei. colorație tricrom Goldner, ob. 40x, imagine din
colecția disciplinei
Legendă schiță: capsulă, trabeculi, stromă, capilare, foliculi tiroidienei, membrana bazală, tireocite, coloid,
vezicule de resorbție, celule parafoliculare.
13.3. Paratiroida
Fig. 125 Secțiune paratiroidă; colorație Fig. 126 Celule principale; colorație hematoxilină-
hematoxilină-eozină, ob. 4x, imagine din colecția eozină, ob. 40x, imagine din colecția disciplinei
disciplinei.
~ 82 ~
Legendă schiță: celule parafoliculare, capilare.
13.4. Suprarenala
Fig. 127 Secțiune prin suprarenală, colorație Fig. 128 Corticosuprarelala, colorație tricrom
tricrom Goldner, ob. 4x, imagine din colecția Goldner, ob. 10x, imagine din colecția disciplinei.
disciplinei.
Fig. 129 Zona glomerulată și fasciculată, colorație Fig. 130 Zona reticulată și medulosuprarenala,
tricrom Goldner, ob. 20x, imagine din colecția colorație tricrom Goldner, ob. 20x, imagine din
disciplinei. colecția disciplinei.
~ 83 ~
Legendă schiță: capsulă, corticală, zona glomerulată, zona fasciculaă, zona reticulată, incluzii lipidice,
capilare fenestrate, medulara, capilare sinusoide, sinusuri venoase.
~ 84 ~
LABORATOR NR. 14: COMPLETAREA SCHIȚELOR ȘI RECAPITULARE

 reexamineze toate preparatele microscopice studiate;
 își completeze toate schițele cu cât mai multe detalii structurale;
 fiecare schiță trebuie să aibă legendă (nu sunt permise schițele fără legendă);
 schitele ca nu sunt corecte să fie refăcute.
Activitate suplimentară
~ 85 ~
~ 86 ~
~ 87 ~
~ 88 ~
BIBLIOGRAFIE
1. AUGHEY E., FRYE F.L., 2001 – Comparative Veterinary Histology with clinical
correlates, Manson Publishing Ltd., London, Iowa State University Press,
2. BABA A.I., 1985 – Morfopatologie, Tipografia Agronomia, Cluj-Napoca.
3. BABA A.I., CĂTOI C., 2003 – Morfopatologie generală, Ed. AcademicPress, Cluj-
Napoca.
4. BACHA W.J.JR, BACHA LM., 2000 – Color Atlas of Veterinary Histology, 2nd edition,
LIPPINCOTT WILLIAMS & WILKINS, Baltimore, Maryland.
5. BANKS W.L., 1996 – Applied veterinary histology, 2nd edition, Williams&Wilkins
Baltinmore, U.S.A.
6. BLOOM W., FAWCETT D.W., 1975 – A Textbook of Histology, W.B. Saunders
Company, Philadelphia.
7. BLOOM W., FAWCETT D.W., 1993 – A textbook of histology, 12th edition, New York,
Chapman & Hall.
8. BOTAREL, S., C. COTEA, M. GABOREANU, 1982 – Histologie şi embriologie, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
9. CĂTOI C., 2006 – Anatomie patologică specială, Ed. Academic Press, Cluj-Napoca.
10. CORMACK D.H., 2001 – Essential Histology, 2nd edition, Lippincott Williams &
Wilkins, Philadelphia, Pennsylvania.
11. COTEA C.V., COTEA C.I., 2006 – Atlas of histology, Ed. Tehnopress, Iasi, Romania.
12. CORNILA N., MANOLESCU N., 1995 – Structura si ultrastructura organelor la
animalele domestice, Ed. Ceres, Bucuresti.
13. CRACIUN C., FLOREA A., DRAGOS N., ARDELEAN A., 1999 – Introduction to cell
and molecular biology, Cluj University Press, Cluj-Napoca.
14. ERLANDSEN L.S., MAGNEY J.E., 1992 – Color atlas of histology, Mosby-Year Book,
INC, London.
15. ELISEEV V.G, AFANASIEV L.L., KOTOVKI E.F., 1961 – Atlas al structurii
microscopice a țesuturilor șI organelor, Ed. Medicală, București.
16. GAL A.F., V. MICLĂUŞ, 2009 – Cell Biology and General Histology, Ed.
AcademicPres, Cluj-Napoca.
17. GAL A.F., MICLĂUŞ V., 2013 – Histology, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, Romania.
18. GAL A.F., MICLĂUŞ V., 2015 – Cell biology, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca,
Romania.
~ 89 ~
19. GAL A.F., RUXANDRA FLAVIA, MICLĂUŞ V., Cell Biology, 2016 – a guide in
practical activities, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca.
20. JUNQUEIRA L.C., CARNEIRO J., KELLEY R., 1998 – Basic histology, 7-th Edition,
Appleton&Lange Noewalk, Conneticut.
21. JUNQUEIRA L.C., CARNEIRO J., KELLY R.O., 1992 – Basic Histology, 7th edition,
Eglewood Cliffs, NJ, Appleton & Lange Company.
22. JUNQUEIRA L.C., CARNEIRO J., KELLY R.O., 1995 – Basic Histology, 8th edition,
Norvalk, CT, Appleton & Lange Company.
23. KUEHNEL W., 2003 – Color Atlas of Cytology, Histology, and Microscopic Anatomy,
4th edition, Thieme, Stuttgart · New York.
24. KURT E., JOHNSON PH. D., 1991 - Histology and cell biology, Harwal Publishing
Company, Pennsylvania.
25. LEESON C.R., LEESON T.S., 1976 – Histology, M.B. Saunders Company.
26. LEESON R.C., LEESON T.S., PAPARO A.A., 1985 - Textbook of histology, W.B.
Saunders Company, Philadelphia.
27. MICLĂUȘ V., 2006 – Histologie, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.
28. MICLĂUȘ V., PAȘCA C., LISOVSCHI-CHELEȘANU C., 1999 – Histologie și tehnică
microscopică, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.
29. MICLĂUȘ V., PUSCASIU DANA, PUSCASIU M., 1998 – Histologie generala, Ed.
Risoprint, Cluj-Napoca.
30. MICLĂUŞ V., GAL A.F., 2010 – Histologie Specială și Embriologie Generală, Ed.
31. MICLĂUŞ V., 2012 – Biologie celulară şi Histologie generală, Ediţia a II-a revizuită, Ed.
32. MICLĂUŞ V., GAL A.F., 2016 – Biologie celulară, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca.
33. MICLĂUŞ V., GAL A.F., 2017 – Histologie Generală, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca.
34. MICLĂUŞ V., GAL A.F., RUS V., Flavia RUXANDA, 2017 – Histologie Specială și
Embriologie generală, Ed. AcademicPres Cluj-Napoca.
35. MORAN D.T., ROWLEY J.C., 2007 – Visual Histology, Lea & Febiger.
36. MURESAN E., GABOREANU M., BOGDAN A.T., BABA A.I., 1974 – Tehnici de
histologie normala si patologica, Ed. Ceres Bucuresti.
37. PAKURAR A.S., BIGBEE J.W., 2004 – Digital Histology, John Wiley & Sons, INC.,
Hoboken, New Jersey.
~ 90 ~
38. PAPILIAN V.V., ROŞCA GH. V., 1977 – Tratat elementar de histologie, vol. I, Ed.
Dacia, Cluj-Napoca.
39. PAPILIAN V.V., ROŞCA GH. V., 1978 – Tratat elementar de histologie, vol. II, Ed.
Dacia, Cluj-Napoca.
40. PAVELKA M., ROTH J., 2005 – Functional ultrastructure. An Atlas of Tissue Biology
and Pathology, Springer-Verlag/Wien.
41. ROSS H.M., AND REITH J.E., 1985 – Histology a text and atlas, Harper International
Company.
42. SANDERSON J.B., 1994 – Biological Microtechniques, Bios Scientific Publishers,
Oxford.
43. STEVENS D.H., LOWE J., 1996 – Human histology, 2nd edition, CV Mosvby.
44. YOUNG B., LOWE J.S., STEVENS A., HEATH J.W., DEAKIN P.J., 2006 – Wheater's
Functional Histology: A Text and Colour Atlas, 5th edition, Churchill
Livingstone.
45. KERR J.B., 1999 - Atlas of Functional Histology, 1st edition, CV Mosby.
~ 91 ~

Histologie Generală

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Histologie Generală

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

- HISTOLOGIE GENERALĂ -

MANUAL PENTRU ACTIVITĂȚI PRACTICE

Adrian Florin GAL

Director editură – Prof. dr. Dan VODNAR

Prof. dr. Cornel Cătoi

Materialul didactic a fost prezentat în şedinţa Departamentului Facultăţii de Medicină

LABORATOR NR. 1: EPITELII SIMPLE ............................................................................... 8

Activitate practică: microscopie

1.1. Membrana bazală

1.2. Epiteliu simplu pavimentos

Legendă schiță: celulele mezoteliale; cementul intercelular.

1.4. Epiteliu simplu prismatic cu platou striat

1.5. Epiteliul pseudostratificat prismatic ciliat

Activitate practică: microscopie

2.1. Epiteliul bistratificat prismatic

2.3. Epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat cu membrana bazală ondulată

Fig. 21 Secțiune prin ureter; colorație cu Fig. 22 Uroteliu; colorație cu hematoxilină-eozină,

Activitate practică: microscopie

3.1. Celule caliciforme

3.2. Glandă membraniformă

Legendă schiță: membrană bazală, nuleu, citoplasmă, mucus, pol apical.

Activitate practică: microscopie

4.2. Acin mucos

Legendă schiță: membrană bazală, nucleu, citolasmă, pol apical, lumen.

4.3. Glande sebacee

Activitate practică: microscopie

5.1. Celule endocrine dispuse sub formă de grupuri

5.2. Celule endocrine dispuse sub formă de cordoane încurbate

5.2. Celule endocrine dispuse sub formă de cordoane paralele

5.4. Celule endocrine dispuse sub formă de foliculi

6.2. Mușchiul scheletic ca organ

6.3. Celulele musculare cardiace

6.4. Celulele musculare netede

Activitate practică - Microscopie

7.1. Neuroni piramidali

7.2. Astrocite protoplasmatice

Legendă schiță: astrocite; corp celular și prelungiri ramificate şi sinuoase.

7.4. Nerv, tehnică uzuală de procesare

7.5. Nerv, secțiune longitudinală (impregnație pentru teaca de mielină)

Țesutul conjunctiv mucos este un ţesut tranzitoriu care se întâlneşte preponderent în

Activitate practică – Microscopie

8.2. Țesut conjunctiv lax

8.3. Țesut conjunctiv dens neorientat

8.5. Fibre de reticulină (țesut conjunctiv reticular)

9.1. Tendon – secțiune longitudinală

Fig. 79 Tendon – secțiune longitudinală; col. Fig. 80 Tendon – secțiune longitudinală:

Legendă schiță: epitenonium; peritenonium; endotenonium; tenocite; fibre de colagen; substanță

9.4. Ţesutul adipos alb-galben

9.5. Ţesutul adipos brun

Legendă schiță: adipocite multiloculare; nucleu; incluzii lipidice.

Activitate practică: microscopie

Legendă schiță: lame conjunctive, celule conjunctive, substanță fundamentală.

10.2. Țesut conjunctiv lamelar elastic

10.3. Cartilaj hialin

10.5. Cartilaj fibros

Activitate practică: microscopie

11.2. Țesut osos spongios

11.3. Osificarea encondrală

Activitate practică: microscopie

12.3. Măduva spinării

Activitate practică: microscopie

Activitate practică: microscopie

S-ar putea să vă placă și