A218 PDF

ALGEBRÃ
Capitolul 1
Grupuri
1.1. Legi de compoziþie
Sã ne aducem aminte din clasele anterioare cã, ori de câte ori am fãcut cunoºtinþã cu
o mulþime, de fiecare datã am introdus pe orice mulþime una sau mai multe operaþii.
Cu privire la operaþiile introduse pe o mulþime (de exemplu, numericã) relevãm câteva
aspecte:
n orice operaþie asociazã unei perechi ordonate de numere un al treilea numãr;
n ordinea în care apar termenii este esenþialã (exemplu: 2 5, 5 2 etc.).
În acest paragraf intenþionãm sã extindem noþiunea de operaþie. Într-o operaþie
recunoaºtem o anumitã corespondenþã între mulþimea perechilor ordonate de elemente
ale unei mulþimi ºi mulþimea însãºi. Suntem conduºi cãtre urmãtoarea:
DEFINIÞIE
Fie M o mulþime nevidã fixatã.
Se numeºte lege de compoziþie (operaþie algebricã) pe M o funcþie
f : M × M → M. Elementul f ((x, y)) ∈ M se numeºte compusul lui x cu y prin legea
de compoziþie (operaþia) f.
Pentru o scriere mai comodã obiºnuitã sã notãm f ((x, y)) cu simboluri precum +, , ·,
∪, ∩, , etc., interpuse între x ºi y. Cele mai des întâlnite sunt notaþiile aditivã (+) ºi
multiplicativã (·).
Exemple de legi de compoziþie ______________________________________

1. Adunarea pe mulþimea Z este funcþia care asociazã perechii (x, y) elementul notat
x + y ((x, y) → x · y).
2. Înmulþirea pe Q este funcþia care asociazã perechii (x, y) elementul notat x · y
((x, y) → x · y).
3. Adunarea pe o mulþime de matrice Mm, n(C), (A, B) → A + B.
4. Reuniunea pe mulþimea pãrþilor unei mulþimi (X, Y) → X ∪ Y.
5. Compunerea funcþiilor pe mulþimea F(E) a funcþiilor definite pe E cu valori în E:
(f, g) → f g.
6
ALGEBRÃ
6. Adunarea ºi înmulþirea modulo n:
Fie n ∈ N*, fixat. Dacã x ∈ N, atunci prin x(mod n) notãm restul împãrþirii lui x la n.
Exemple _______________________________________________________
14(mod 7) = 0, 6(mod 10) = 6; 13(mod 5) = 2.
De asemenea: dacã a, b ∈ Z spunem cã a ≡ b (mod n) (citim a congruent cu b modulo n)

dacã (a b)(mod n) = 0 (adicã a ºi b dau acelaºi rest la împãrþirea cu n).
Dacã a, b ∈ Z definim:
n suma modulo n a lui a cu b, notatã prin ⊕:
a ⊕ b =(a + b) (mod n)
n produsul modulo n al lui a cu b, notat prin e :
a e b = (a · b)(mod n)
Exemple _______________________________________________________
Pentru n = 6 avem
8 ⊕ 6 = 14(mod 6) = 2; 7 ⊕ 5 = (2)(mod 6) = 4
5 e 8 = 40(mod 6) = 4; 3 e (5) = (15)(mod 6) = 3
Tabla unei legi de compoziþie

Funcþiile definite pe o mulþime finitã pot fi introduse printr-un tabel.
La fel putem proceda cu legile de compoziþie definite o mulþime oarecare finitã.
În acest caz preferãm sã scriem valorile într-un tablou, asemenea matricelor.
Dacã M = {x1, x2, , xn} ºi legea de compoziþie pe M este notatã prin , atunci
elementul xi xj se scrie la intersecþia liniei i cu coloana j.
x1 x2 xj xn
x1 x1 x1 x1 x2 x1 xj x1 xn
x2 x2 x1 x2 x2 x2 xj x2 xn
M
xi xi xj
M
xn xn x1 xn x2 xn xj xn xn
Acest tablou se numeºte tabla legii de compoziþie.
Exemplu _______________________________________________________
Înmulþirea pe mulþimea de numere complexe {1, 1, i, i} poate fi datã prin tabla:
· 1 1 i i
1 1 1 i i
i i i 1 1
i i i 1 1
7
CAPITOLUL I GRUPURI
OBSE RVAÞ II
1. În timp ce pe Z scãderea este lege de compoziþie, pe mulþimea N ea nu este lege de

compoziþie (nu este peste tot definitã). Perechii (3, 7) nu-i putem asocia prin
scãdere niciun numãr natural.
2. Produsul scalar al vectorilor din plan (spaþiu) nu este lege de compoziþie. Perechii
r r
( v1 , v2 ) i se asociazã un numãr real, nu un vector!
1.2. Parte stabilã a unei mulþimi în raport

cu o lege de compoziþie
Sã considerãm operaþia de înmulþire pe mulþimea R. Ea nu este lege de compoziþie pe
orice submulþime a lui R.
De exemplu, pe mulþimea R \ Q: ( 2 1)( 2 + 1) = 2 1 = 1 ∉ R \ Q.
Aceastã observaþie ne conduce la urmãtoarea:
DEFINIÞIE
Fie M o mulþime nevidã pe care este definitã legea de compoziþie ºi H o
submulþime nevidã a sa.
Submulþimea H se numeºte parte stabilã a mulþimii M în raport cu legea de
compoziþie dacã
(¼) x, y ∈ H, avem x y ∈ H.
În acest caz restricþia operaþiei la submulþimea H, adicã funcþia : H × H → H,

(x, y) → x y se numeºte lege de compoziþie indusã pe mulþimea H de legea .
Exemple _______________________________________________________
1. Submulþimea Q este parte stabilã a mulþimii R în raport cu adunarea (înmulþirea)
numerelor reale.
2. Submulþimea R \ Q nu este parte stabilã a lui R în raport cu adunarea (înmulþirea)
numerelor reale.
3. Submulþimea Un = {z ∈ C | zn = 1} este parte stabilã a mulþimii C în raport cu
înmulþirea numerelor complexe.
Într-adevãr: pentru z1, z2 ∈ Un avem (z1 · z2)n = z1n · z2n = 1 · 1 = 1, deci z1 · z2 ∈ Un.
xy − 2
4. Mulþimea M = (2, ∞) este parte stabilã a lui R în raport cu legea, x y = .
x+ y−4
Într-adevãr: dacã x, y ∈ (2, ∞), atunci x + y 4 > 0, fracþia având sens.
xy − 2
În plus, > 2 ⇔ xy 2 > 2x + 2y 8 ⇔ xy 2x 2y + 6 > 0 ⇔
x+ y−4
⇔ (x 2)(y 2) + 2 > 0, deci x y ∈ M.
8
ALGEBRÃ
1.3. Proprietãþi ale legilor de compoziþie
DEFINIÞIA 1
O lege de compoziþie pe mulþimea M este asociativã dacã
(¼) x, y, z ∈ M avem (x y) z = x (y z)
Exemple _______________________________________________________
1. Adunarea ºi înmulþirea sunt legi de compoziþie asociative pe Z, Q, R, C.
2. Adunarea ºi înmulþirea matricelor sunt legi de compoziþie asociative pe mulþimea Mn(C).
2 − xy
3. Legea definitã pe (∞, 1) prin x y = este asociativã.
3− x − y
2 − xy
2− ⋅z
2 − xy 3− x − y
Într-adevãr: (x y) z = z = =
3− x − y 2 − xy
3− −z
3− x− y
xyz − 2 x − 2 y − 2 z + 6
= ;
xy + yz + zx − 3x − 3 y − 3z + 7
2 − yz
2− x⋅
2 − yz 3− y − z xyz − 2 x − 2 y − 2 z + 6
x (y z) = x = = ;
3− y − z 2 − yz xy + yz + zx − 3 x − 3 y − 3 z + 7
3− x −
3− y − z
(x y) z = x (y z), oricare ar fi x, y, z ∈ M.
4. Pe mulþimea Z scãderea nu este asociativã, aºa cum se observã din exemplul:
(2 3) 1 ≠ 2 (3 1)
OBSE RVAÞ II
1. Dacã o lege de compoziþie este asociativã, atunci prin x y z înþelegem

(x y) z sau x (y z).
2. Proprietatea de asociativitate poate fi extinsã la un numãr finit, oarecare de termeni.
De exemplu, dacã x1, x2, x3, x4 ∈ M, iar este o lege de compoziþie pe mulþimea M,
atunci x1 (x2 x3 x4) = (x1 x2 x3) x4 = (x1 x2) (x3 x4).
(Parantezele pot fi puse oricum, numai sã nu schimbãm ordinea termenilor.)
3. Proprietatea de asociativitate se transmite de la o mulþime la orice parte stabilã a sa.
9
CAPITOLUL I GRUPURI
DEFINIÞIA 2
O lege de compoziþie pe o mulþime M este comutativã dacã
(¼) x, y ∈ M avem x y = y x.
Exemple _______________________________________________________
1. Adunarea ºi înmulþirea sunt legi de compoziþie comutative pe Z, Q, R, C.
2. Pe mulþimea Mn(C) adunarea este comutativã, dar înmulþirea nu este comutativã.
3. Pe mulþimea F(E) a funcþiilor definite pe E cu valori în E, compunerea funcþiilor
este necomutativã.
OBSE RVAÞ II
1. Proprietatea de comutativitate se transmite de la o mulþime la orice parte stabilã a ei.

2. Pentru legile de compoziþie definite pe mulþimi finite, comutativitatea poate fi
sesizatã pe tabla legii, observând simetria tablei în raport cu diagonala principalã.
Exemple
a b c * a b c
a a c b a a c a
b c a a b b a b
c b a a c a c a
Legea este comutativã, dar legea este necomutativã.
DEFINIÞIA 3
O lege de compoziþie pe o mulþime M are element neutru dacã
(∃) e ∈ M (¼) x ∈ M x e = e x = x.
În acest caz elementul e ∈ M se numeºte elementul neutru al legii.
Exemple _______________________________________________________
1. Adunarea are ca element neutru numãrul 0 pe fiecare dintre mulþimile N, Z, Q, R, C.
2. Înmulþirea are ca element neutru numãrul 1 pe fiecare dintre mulþimile N, Z, Q, R, C.
3. Compunerea funcþiilor are ca element neutru funcþia 1E : E → E, 1E(x) = x, pe
mulþimea F(E).
4. Pe mulþimea P(M), a submulþimilor lui M, considerãm legea de compoziþie Δ:
X Δ Y = (X \ Y) ∪ (Y \ X) (diferenþa simetricã). Elementul neutru este mulþmea vidã
(∅ Δ X = X, X Δ ∅ = X).
10
ALGEBRÃ
OBSERVAÞII
1. Dacã o lege de compoziþie are un element neutru, acesta este unic. Într-adevãr:
dacã e1 ºi e2 ar fi douã elemente neutre, atunci
e1 e2 = e2 (e1 element neutru)
e1 e2 = e1 (e2 element neutru)
Deducem cã e1 = e2.
2. Existã ºi accepþia de element neutru la stânga sau la dreapta
e ∈ M este element neutru la stânga dacã e x = x, (¼) x ∈ M
e′ ∈ M este element neutru la stânga dacã x e′ = x, (¼) x ∈ M
Dacã o lege are neutru la stânga ºi la dreapta, atunci cele douã sunt egale (justificaþi!).
3. Elementul neutru nu se transmite de la o mulþime la orice parte stabilã a ei.
Exemplu
⎧ax, x > 0
Pentru a ∈ (0, ∞) definim funcþia fa(x) = ⎨ ºi mulþimea G ={fa | a ∈ (0, ∞)}.
⎩0, x ≤ 0
G este parte stabilã a mulþimii F(R) în raport cu compunerea funcþiilor ºi nu conþine 1R
(elementul neutru al mulþimii F(R)).
Într-adevãr: (fa fb) (x) = fa(fb(x)) ={abx, x > 0

0, x ≤ 0
.
Deci fa fb = fa · b ∈ G.
Compunerea funcþiilor are element neutru pe G, altul decât 1R.
Sã analizãm: dacã e ∈ (0, ∞) ºi fe ∈ G astfel încât fe fa = fa fe = fa, pentru orice
a ∈ (0, ∞), deducem echivalent fa fe = fa ⇔ fae =fa ⇔ ae = a.
Deoarece ultima egalitate are loc pentru orice a ∈ (0, ∞), deducem cã e = 1.
Observãm cã f1 fa = fa, (¼) a ∈ (0, ∞); deducem cã f1 este elementul neutru al
⎧ x, x > 0
operaþiei de compunere pe G, f1(x) = ⎨ .
⎩0, x ≤ 0
4. Dacã legea de compoziþie are un element neutru e, iar H este parte stabilã a lui M
în raport cu legea astfel încât e ∈ H, atunci e este element neutru ºi pentru legea
indusã pe H. Pe seama unei astfel de observaþii putem remarca mai rapid elementul
neutru, în caz cã existã.
Exemplu
⎪⎧⎛ 2 − x x −1 ⎞ ⎪⎫
Mulþimea H = ⎨⎜ ⎟ x ∈ ¡ ⎬ parte stabilã a mulþimii M2(R) în raport
⎩⎪⎝ 2(1 − x) 2 x − 1⎠ ⎭⎪
cu înmulþirea matricelor.
Observãm cã I2 ∈ H (x = 1), deci I2 este elementul neutru al înmulþirii pe
mulþimea H.
11
CAPITOLUL I GRUPURI
DEFINIÞIA 4
Fie M o mulþime nevidã, o lege de compoziþie pe M care are elementul neutru e.
Elementul x ∈ M este numit simetrizabil în raport cu legea dacã existã x′ ∈ M
astfel încât
x x′ = x′ x = e.
În acest caz x′ se numeºte simetricul lui x în raport cu legea.
Exemple _______________________________________________________
1. Orice numãr real este simetrizabil în raport cu adunarea.
2. Toate numerele reale, nenule, sunt simetrizabile în raport cu înmulþirea.
3. În raport cu operaþia de compunere a funcþiilor pe mulþimea F(E), o funcþie este
simetrizabilã dacã ºi numai dacã este bijectivã. Simetricul unei funcþii f s-a
notat f 1 (inversa funcþiei f).
4. Matricele pãtratice simetrizabile în raport cu înmulþirea din Mn(C) sunt matricele
nesingulare (care au determinantul nenul).
5. Simetricul matricei A s-a notat A1 (inversa matricei A).
OBSE RVAÞ II
1. Elementul neutru al oricãrei legi este simetrizabil, fiind propriul sãu simetric.
2. Spre deosebire de elementul neutru, simetricul unui element, dacã existã, poate sã
nu fie unic.
Exemplu
Pe mulþimea {e, a, b} definim o lege de compoziþie datã prin urmãtoarea tablã:
* e a b
e e a b
a a e e
b b e a
Elementul neutru este e; a a = e, a b = b a = e.
Rezultã cã a este simetrizabil având douã simetrice: a ºi b.
În cazul operaþiilor asociative, simetricul unui element este unic, aºa cum va rezulta
din teorema urmãtoare.
Cu certitudine, tabla anterioarã este tabla unei legi neasociative (verificaþi!).
12
ALGEBRÃ
TEOREMA 1
Dacã este lege de compoziþie pe mulþimea M, asociativã ºi cu element neutru,
iar a ∈ M este simetrizabil, atunci simetricul sãu este unic.
Demonstraþie Fie e elementul neutru.

Presupunem cã a are douã simetrice, a1′ ºi a2′ .
Atunci a a1′ = a1′ a = e (1) a a2′ = a2′ a = e (2)
Folosind asociativitatea legii de compoziþie avem:
a1′ = a1′ e = a1′ (a a2′ ) = ( a1′ a) a2′ = e a2′ = a2′ .
Deducem cã a′1 = a′2 .
În legãturã cu simetrizabilitatea unor elemente avem câteva proprietãþi date de

urmãtoarea teoremã.
TEOREMA 2
Pe o mulþime M considerãm legea de compoziþie, asociativã ºi cu elementul
neutru e. Atunci:
a) Dacã x este simetrizabil, atunci simetricul sãu x′ este de asemenea simetrizabil
având ca simetric pe x.
b) Dacã x, y ∈ M sunt simetrizabile, atunci x y este simetrizabil.
În plus: (x y)′ = y′ x′.
Demonstraþie a) Din x′ x = x x′ = e, rezultã cã x′ este simetrizabil.

b) Urmãrim definiþia: (y′ x′) (x y) = y′ (x′ x) y = y′ e y =
y′ y = e. Analog obþinem (x y) (y′ x′) = e.
Deci x y este simetrizabil având ca simetric y′ x′, c.c.t.d.
OBSE RVAÞ II
1. În notaþie multiplicativã simetricul unui element x se noteazã x1, iar în notaþie

aditivã se noteazã x. În aceste cazuri proprietãþile a) ºi b) din teorema 2 au
urmãtoarele transcrieri:
a) (x1)1 = x; (x) = x;
b) (x · y)1 = y1 · x1; (x + y) = (y) + (x)
2. Proprietatea b) din teoremã se extinde de la un numãr finit n de elemente.
Dacã x1, x2, , xn ∈ M sunt simetrizabile, atunci x1 x2 xn este simetrizabil
ºi (x1 x2 xn)′ = xn′ xn′ −1 x1′ .
(Demonstraþie prin inducþie.)
13
CAPITOLUL I GRUPURI
Exerciþii rezolvate
xy − 2
1. Fie M = (∞, 1) ºi asocierea (x, y) → x y, x y = , (¼) x, y ∈ M.
x + y −3
a) Demonstraþi cã este lege de compoziþie pe M.
xyz − 2 x − 2 y − 2 z + 6
b) Deduceþi cã < 1, (¼) x, y, z ∈ (∞, 1).
xy + yz + zx − 3x − 3 y − 3z + 7
Rezolvare
a) Demonstrãm cã dacã x, y ∈ M, atunci x y ∈ M.
Avem: x + y 3 < 1 + 1 3 = 1, de unde rezultã x + y 3 < 0.
Atunci x y < 1 ⇔ xy 2 > x + y 3 ⇔ xy x y + 1 > 0 ⇔ (x 1)(y 1) > 0.
Ultima inegalitate este adevãratã deoarece x 1 < 0, y 1 < 0.
b) Dacã x, y, z ∈ (∞, 1), atunci, conform cu a), numerele x y ºi (x y) z
aparþin ºi ele intervalului (∞, 1). Mai rãmâne sã observãm cã
xy − 2
⋅z−2
xy − 2 x+ y−3 xyz − 2 x − 2 y − 2 z + 6
(x y) z = z = = .
x + y −3 xy − 2
+ z − 3 xy + yz + zx − 3x − 3 y − 3z + 7
x + y −3
2. Pe mulþimea numerelor reale considerãm legea de compoziþie datã prin

x y = 2xy 3x 3y + m.
⎧3⎫
a) Determinaþi m ∈ R astfel încât mulþimea M = R \ ⎨ ⎬ sã fie parte stabilã a lui R
⎩2⎭
în raport cu legea.
b) Pentru m = 6, demonstraþi cã legea este asociativã, comutativã, are element neutru
ºi toate elementele lui M sunt simetrizabile.
Rezolvare
a) ªtim cã pentru orice alegere a numerelor x, y ∈ M, avem ºi x y ∈ M,
3 3
x y ∈ M ⇔ x y ≠ ⇔ 2xy 3x 3y + m ≠ ⇔ 4xy 6x 6y + 2m 3 ≠ 0 ⇔
2 2
3
⇔ (2x 3)(2y 3) + 2m 12 ≠ 0, (¼) x, y ≠ . Rezultã 2m 12 = 0, adicã m = 6.
2
b) Legea de compoziþie este asociativã (x y) z = x (y z), (¼) x, y, z ∈ M.
Verificãm egalitatea calculând ambii membri ai sãi:
(x y) z = (2xy 3x 3y + 6) z = 2(2xy 3x 3y + 6) · z
3(2xy 3x 3y + 6) 3z + 6 = 4xyz 6xz 6yz 6xy + 9x + 9y + 9z 12.
x (y z) = x (2yz 3y 3z + 6) = 2x(2yz 3y 3z + 6) 3x
3(2yz 3y 3z + 6) + 6 = 4xyz 6xz 6yz 6xy + 9x + 9y + 9z 12.
Cei doi membri sunt egali, deci legea este asociativã.
14
ALGEBRÃ
Pentru comutativitate demonstrãm cã x y = y x, (¼) x, y ∈ M.
Într-adevãr: y x = 2yx 3y 3x + 6 = 2xy 3x 3y + 6
(Expresia ce defineºte legea este simetricã în raport cu x, y). În fapt, verificarea
celor douã proprietãþi anterioare s-a bazat pe proprietãþi similare ale operaþiilor
de adunare ºi înmulþire pe R.
Demonstrãm existenþa elementului neutru, adicã demonstrãm cã existã e ∈ M
astfel încât x e = e x = x, oricare ar fi x ∈ M (1)
x e = x ⇔ 2xe 3x 3e + 6 = x ⇔ e(2x 3) = 2(2x 3).
Ultima egalitate se realizeazã pentru orice x ∈ M numai dacã e = 2.
Observãm cã 2 ∈ M ºi apoi, din comutativitatea legii sau prin calcul verificãm ºi
cealaltã egalitate din (1): 2 x = x.
Demonstrãm cã orice element x ∈ M este simetrizabil.
Trebuie sã verificãm cã existã x′ ∈ M astfel încât x x′ = x′ x = 2
x x′ = 2 ⇔ 2xx′ 3x 3x′ + 6 = 2 ⇔ x′(2x 3) = 3x 4.
3 3x − 4 3x − 4 3
Deoarece x ≠ , rezultã cã x′ = . Avem ≠ , prin urmare x′ ∈ M.
2 2x − 3 2x − 3 2
Verificãm cã x′ x = 2.
3. Pe intervalul [2, 4] considerãm asocierea (x, y) → x y = xy 3x 3y + 12.

a) Sã se arate cã asocierea defineºte o lege de compoziþie pe [2, 4].
b) Sã se arate cã elgea are element neutru.
c) Sã se determine elementele simetrizabile.
Rezolvare
a) Fie x, y ∈ [2, 4]; x y ∈ [2, 4] ⇔ 2 ≤ x y ≤ 4 ⇔ 2 ≤ xy 3x 3y + 12 ≤ 4 ⇔
⇔ 2 ≤ (x 3)(y 3) + 3 ≤ 4 ⇔ 1 ≤ (x 3)(y 3) ≤ 1 (1)
Însã 2 ≤ x ≤ 4 ⇔ 1 ≤ x ≤ 1 ⇔ |x 3| ≤ 1 (2)
La fel, y ∈ (2, 4) ⇔ |y 3| ≤ 1 (3)
Prin înmulþire, din (2) ºi (3) rezultã (1).
b) Cãutãm e ∈ [2, 4] a.î. x e = e x = x, (¼) x ∈ [2, 4]
x e = x ⇒ xe 3x 3e + 12 = x ⇔ e(x 3) = 4(x 3) (4)
Ultima egalitate are loc pentru orice x ∈ [2, 4], rezultã cã e = 4.
Observãm cã 4 ∈ [2, 4] ºi 4 x = x, (¼) x ∈ [2, 4].
c) Analizãm care elemente x ∈ [2, 4] sunt simetrizabile, adicã existã x′ ∈ [2, 4] astfel încât
x x′ = x′ x = 4. Reþinem x x′ = 4 ⇔ xx′ 3x 3x′ + 12 = 4 ⇔ x′(x 3) = 3x 8.
3x − 8 3x − 8
Pentru x ≠ 3 obþinem x′ = . Însã x′ ∈ [2, 4] ⇔ 2 ≤ ≤4⇔
x −3 x−3
3x − 9 + 1 1 1 1
⇔2≤ ≤4⇔2≤3+ ≤ 4 ⇔ 1 ≤ ≤1⇔ ≤1⇔
x−3 x−3 x −3 | x − 3|
⇔ | x 3| ≥ 1 ⇔ (x 3 ≥ 1 sau x 3 ≤ 1) ⇔ (x ≥ 4 sau x ≤ 2) ⇔ x ∈ {2, 4}.
Deoarece 2 2 = 4, rezultã cã 2 este simetrizabil.
Singurele elemente simetrizabile sunt 2 ºi 4.
15
CAPITOLUL I GRUPURI
4. Fie A = {1, 2, 3, 4, 5} ºi ϕ operaþia de compunere a funcþiilor.
Definim funcþia f : A → A prin tabelul x 1 2 3 4 5
f 2 3 4 5 3
2 3 4 n
Notãm cu H = {f , f , f }, unde f este compusa lui f cu ea însãºi de n ori.
a) Sã se arate cã H este parte stabilã a mulþimii F(A) în raport cu ϕ.
b) Sã se studieze proprietãþile operaþiei ϕ*, unde ϕ* este operaþia indusã de ϕ pe H.
Rezolvare
a) Prin calcul se obþin rezultatele ϕ* f2 f3 f4
consemnate în tabela alãturatã: f2 f4 f2 f3
f3 f2 f3 f4
f4 f3 f4 f2
b) Deoarece legea ϕ este sociativã pe F(A), rezultã cã ºi legea indusã, ϕ* este asociativã.
Din simetria tablei deducem cã ϕ* este comutativã (în timp ce ϕ nu este comutativã).
Elementul neutru al legii ϕ* este f 3 (remarcaþi cã f 3 este diferit de 1A, elementul
neutru al legii ϕ).
Toate elementele lui H sunt simetrizabile în raport cu ϕ*:
(f 3)′ = f 3; (f 2)′ = f 4; (f 4)′ = f 2 (urmãriþi tabla!)
Remarcaþi cã niciun element din H nu este simetrizabil în raport cu ϕ, pentru cã
funcþiile f 2, f 3, f 4 nu sunt injective.
(Atenþie, elementul neutru al lui ϕ în F(A) este 1A, deci simetrizabilitatea este
exprimatã în mod diferit.)
5. Pe mulþimea [1, 1] considerãm asocierea
(x, y) → x y = xy x 2 y 2 − x 2 − y 2 + 1 , (¼) x, y ∈ [1, 1].

a) Arãtaþi cã asocierea defineºte o lege de compoziþie pe [1, 1].
b) Demonstraþi cã legea nu este asociativã ºi are element neutru.
c) Care sunt elementele simetrizabile?
Rezolvare
a) Fie x, y ∈ [1, 1]; x y ∈ [1, 1] ⇔ 1 ≤ xy x2 y 2 − x2 − y 2 + 1 ≤ 1 ⇔
⇔ ( x 2 y 2 − x 2 − y 2 + 1 ≤ xy + 1 ºi xy 1 ≤ x2 y 2 − x2 − y2 + 1 . )
Verificaþi cã amândouã inegalitãþile sunt adevãrate.
1 1
b) Considerãm numerele , ºi 0.
2 2
⎛ 1 1⎞ 1 ⎛1 ⎞ 1 ⎛ 3⎞ 3
⎜ − ∗ ⎟ 0 = (1) 0 = 0, ⎜ ∗ 0 ⎟ = ⎜⎜ − ⎟⎟ = .
⎝ 2 2⎠ 2 ⎝2 ⎠ 2 ⎝ 2 ⎠ 2
Rezultã cã legea nu este asociativã. Din x 1 = 1 x = x, (¼) x ∈ [1, 1] deducem
cã 1 este element neutru.
16
ALGEBRÃ
c) Fie x ∈ [1, 1], x x′ = 1 ⇔ xx′ x 2 ⋅ ( x′)2 − x 2 − ( x′)2 + 1 = 1 ⇔
⇔ xx′ 1 = x 2 ⋅ ( x′)2 − x 2 − ( x′)2 + 1 (1).

Deoarece xx′ 1 ≤ 0 egalitatea (1) este echivalentã cu xx′ 1 = 0 ºi
x 2 ⋅ ( x′)2 − x 2 − ( x′)2 + 1 = 0 .
xx′ 1 = 0 ⇔ xx′ = 1 ⇔ (x = 1 ºi x′ = 1) sau (x = 1 ºi x′ = 1).
Perechile (1, 1) ºi (1, 1) verificã egalitatea (1). Rezultã cã 1 ºi 1 sunt singurele
elemente siemtrizabile.
⎧⎪⎛ 0 0 ⎞ ⎫⎪
6. Fie A = ⎨⎜ ⎟ a, b ∈ ¢ ⎬ . Sã se arate cã operaþia de înmulþire a matricelor nu are
⎪⎩⎝ a b ⎠ ⎪⎭
element neutru la dreapta pe A, dar are o infinitate de elemente neutre la stânga.
Rezolvare
Observãm cã înmulþirea matricelor este parte stabilã pe A, deoarece
⎛ 0 0⎞ ⎛ 0 0 ⎞ ⎛ 0 0 ⎞
⎜ 0 b ⎟ ⋅ ⎜ c d ⎟ = ⎜ bc bd ⎟ ∈ A , deoarece bc, bd ∈ Z.
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛0 0⎞
Fie ⎜ ⎟ element neutru la dreapta.
⎝ e1 e2 ⎠
⎛0 0⎞ ⎛ 0 0 ⎞ ⎛0 0⎞
Atunci ⎜ ⎟ ·⎜ ⎟ =⎜ ⎟ (¼) a, b ∈ Z.
⎝ a b ⎠ ⎝ e1 e2 ⎠ ⎝ a b ⎠
⎛0 0⎞ ⎛ 0 0 ⎞ ⎛ 0 0 ⎞ ⎧be1 = a
Din ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ =⎜ ⎟ deducem ⎨ , (¼) a, b ∈ Z, imposibil de
⎝ a b ⎠ ⎝ e1 e2 ⎠ ⎝ be1 be2 ⎠ ⎩be2 = b
realizat pentru orice a, b ∈ Z.
⎛0 0⎞ ⎛0 0⎞ ⎛0 0⎞ ⎛0 0⎞
Dacã ⎜ ⎟ este neutru la stânga avem ⎜ ′ ′′ ⎟ ⎜ ⎟ =⎜ ⎟ (¼) a, b ∈ Z
⎝ e′ e′′ ⎠ ⎝e e ⎠ ⎝a b⎠ ⎝a b⎠
⎧e′′a = a
⇔ ⎨ (¼) a, b ∈ Z ⇔ e′′ = 1.
⎩e′′b = b
⎛ 0 0⎞
Aºadar toate matricele ⎜ ⎟ , e′ ∈ Z, sunt elemente neutre la stânga (în numãr infinit).
⎝ e′′ 1 ⎠
Comentariu. Dacã o lege de compoziþie are element neutru la stânga ºi la dreapta,
atunci cele douã sunt egale.
Prin urmare, dacã o lege are cel puþin douã elemente neutre la stânga (dreapta) atunci
nu are element neutru la dreapta (stânga). Exerciþiul confirmã acest fapt.
17
CAPITOLUL I GRUPURI
7. Câte legi de compoziþie pot fi definite pe o mulþime cu n elemente?
Câte dintre ele sunt comutative?
Rezolvare
O lege de compoziþie pe o mulþime finitã poate fi redatã prin tabla acestei legi.
2
O tablã (matrice) cu n2 elemente poate fi completatã cu n elemente în nn moduri.
2
Deci sunt nn legi de compoziþie. O lege de compoziþie este comutativã dacã tabla
legii este simetricã faþã de diagonala principalã.
n ( n +1)
Demonstrãm cã numãrul legilor de compoziþie comutative este n 2 .
x1 x2 x3 ... xn
x1
x1
xn
Într-adevãr pentru a completa tabla unei legi comutative definite pe mulþimea
{x1, x2, , xn} este suficient sã completãm (arbitrar) numai poziþiile marcate în tablã.
n(n + 1)
Numãrul acestor poziþii este n + (n 1) + + 1 = .
2
n ( n +1)
n(n + 1)
Un numãr de n elemente se pot aºeza pe poziþii în n 2 legi de compoziþie
2
comutative ce se pot defini pe o mulþime cu n elemente.
8. Pe mulþimea M se considerã legea de compoziþie cu proprietãþile:

a) Existã e ∈ M astfel încât x e = x, (¼) x ∈ M;
b) (x y) z = (z y) x, (¼) x, y, z ∈ M.
Demonstraþi cã legea este comutativã, asociativã ºi are element neutru.
Rezolvare
Înlocuind y cu e în b) obþinem (x e) z = (z e) x ⇔ x z = z* x, (¼) x, z ∈ M, deci
legea este comutativã.
Din a) deducem x e = e x = x (¼) x ∈ M, adicã e este element neutru. Pentru
asociativitate observãm cã (x y) z = (z y) x = x (z y) = x (y z).
18
ALGEBRÃ
Exerciþii propuse
1. Analizaþi care dintre asocierile urmãtoare sunt legi de compoziþie pe mulþimea M, indicatã.
a) Fiecãrei perechi de puncte distincte din plan îi asociem mijlocul segmentului
determinat de cele douã puncte; perechii (A, A) îi asociem punctul A, oricare ar fi
punctul A; M este planul geometric.
b) Fiecãrei perechi de funcþii crescãtoare pe R îi asociem funcþia sumã,
M = {f : R → R| f crescãtoare}.
c) Fiecãrei perechi de funcþii injective îi asociem funcþia sumã,
M = {f : R → R| f injectivã}.
d) Fiecãrei perechi de funcþii derivabile pe R îi asociem funcþia produs,
M = {f : R → R| f derivabilã}.
e) (x, y) → x y = xy x y + 1, (¼) x, y ∈ (1, ∞); M = (1, ∞)
f) (x, y) → x y = xy x y + 2, (¼) x, y ∈ (1, ∞); M = (1, ∞)
2. Pe mulþimea R definim legea de compoziþie prin x y = |x| + |y| |x||y|,(¼) x, y ∈ R.

Calculaþi:
1 (2); (3) 0; (0 2) (1); (ab) b, a, b ∈ R; (a 2) 3;
(a b) c, a, b, c > 0; a (b c), a > 0, b < 0, c > 0.
3. Pe mulþimea R × R se defineºte legea prin (a, b) (c, d) = (ac + ad + bc; bd).

Calculaþi:
⎛ −a 1⎞
(2, 1) (0, 2); ((1, 3) (2, 1) (0, 1); (a, b) ⎜ , ⎟ , b ≠ 0, a + b ≠ 0.
⎝ b (a + b ) b ⎠
4. Pe mulþimea {1, 2, 3, 4} definim legea a b = c, unde c este restul împãrþirii lui ab
prin 5. Construiþi tabla acestei legi ºi calculaþi (2 3) 1; (2 3) (3 4).
5. a) Fie E = R \ {0, 1} ºi funcþiile fi : E → E, i = 1, 6 definite astfel:

1 1 x −1 x
f1(x) = x; f2(x) = ; f3(x) = 1 x; f4(x) = ; f5(x) = ; f6(x) = .
x 1− x x x −1
Arãtaþi cã H = {f1, f2, f3, f4, f5, f6} este parte stabilã a mulþimii F(E) în raport cu
operaþia de compunere alcãtuind tabla operaþiei induse pe H.
⎛ 0 0 1⎞
⎜ ⎟
b) Fie matricea A = ⎜ 1 0 0 ⎟ . Sã se arate cã {An | n ∈ N*} este parte stabilã finitã a
⎜ 0 1 0⎟
⎝ ⎠
mulþimii M3(R) în raport cu înmulþirea matricelor.
6. Alcãtuiþi tablele operaþiilor induse pe R6 = {0, 1, 2, 3, 4, 5} de operaþiile de adunare
ºi înmulþire modulo 6. Aceeaºi cerinþã pentru R7 = {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6} cu adunarea ºi
înmulþirea modulo 7.
19
CAPITOLUL I GRUPURI
7. a) Sã se arate cã H = (2, ∞) este parte stabilã a lui R în raport cu legea ⊥:
x ⊥ y = 3xy + 6(x + y) + 10, (¼) x, y ∈ R.
b) Deduceþi cã xyz + 2(xy + yz + zx) + 4(x + y + z) + 8 > 0, (¼) x, y, z > 2.
8. Arãtaþi cã x y = xy 9(x + y) + 90 este lege de compoziþie pe [8, 10].
9. Pe mulþimea R introducem legea de compoziþie definitã prin x y = 2xy x y + m,

(¼) x, y ∈ R ºi m ∈ R. Determinaþi valoarea minimã a lui m pentru care mulþimea
⎛1 ⎞
⎜ , ∞ ⎟ este parte stabilã a lui R în raport cu .
⎝2 ⎠
10.Pe mulþimea C se introduce legea x y = xy i(x + y) + 1 + i.

Arãtaþi cã C \ {i} este parte stabilã a lui C în raport cu .
11.a) Determinaþi pãrþile stabile finite ale lui Z în raport cu înmulþirea numerelor întregi.
b) Determinaþi pãrþile stabile finite în raport cu adunarea numerelor întregi.
c) Daþi exemple de pãrþi stabile infinite ale lui Z cu adunarea.
12.Arãtaþi cã urmãtoarele legi sunt asociative:

a) a b = a + b + ab, legea fiind definitã pe N
2 − xy
b) x y = , legea fiind definitã pe (∞, 1);
3− x − y
c) x y = x + y + 3 , legea fiind definitã pe Q( 3 ) = {a + b 3 | a, b ∈ Q};
d) A ⊥ B = AB + 2A + 2B + 2I3, definitã pe M3(R).
13.Arãtaþi cã urmãtoarele legi de compoziþie sunt comutative:

a) x y = xy 3x 3y, definitã pe Z;
⎪⎧⎛ − x 2 y ⎞ ⎫⎪
b) înmulþirea matricelor, definitã pe mulþimea ⎨⎜ ⎟ x, y ∈ ¡ ⎬ ;
⎩⎪⎝ 3 y − x ⎠ ⎭⎪
c) x ⊥ y = x 1 − y 2 + y 1 − x 2 , definitã pe [1, 1];
d) x y = 2 + (y 2)lg(x 2), definitã pe (2, ∞).
14.Arãtaþi cã urmãtoarele legi au element neutru:

a) x y = xy 5x 5y + 30, definitã pe Z;
b) x y = x 2 + y 2 − 1 , definitã pe [1, ∞);

c) x ⊥ y = xy + i(x + y) 1 i, definitã pe C;
d) (x, y) (x′, y′) = (xx′ yy′, xy′ + x′y), definitã pe R × R.
20
ALGEBRÃ
15.Studiaþi simetrizabilitatea elementelor urmãtoarelor mulþimi în raport cu legile de
compoziþie precizate:
⎪⎧⎛ a −b ⎞ ⎪⎫
a) ⎨⎜ ⎟ a, b ∈ ¡ ⎬ , înmulþirea matricelor; b) [8, 10]; x y = xy 9x 9y + 90;
⎩⎪⎝ b a ⎠ ⎭⎪
x + y+ | x − y |
c) R, x y = 3 x3 + y 3 ; d) [0, ∞), x ⊥ y = .
2
16.Daþi exemple de legi de compoziþie pe {0, 1, 2} în care 2 este element neutru.
Câte astfel de legi se pot defini?
17.Pe R se defineºte legea de compoziþie definitã prin x y = 3
x 3 + y 3 + xy .
a) Calculaþi 2 (3 4); (2 3) 4, a 0, a ∈ R.
b) Este legea asociativã? Dar comutativã?
c) Are operaþia datã element neutru?
a b c
18.Pe mulþimea {a, b, c} definim legea de compoziþie prin
intermediul tablei alãturate. Stabiliþi dacã legea este a a a b
asociativã, comutativã, are element neutru ºi (eventual) b a b c
elemente simetrizabile. c b c a
19.Pe mulþimea numerelor complexe definim legea de compoziþie x y = x + y xy,

(¼) x, y ∈ C.
a) Arãtaþi cã legea este asociativã, comutativã ºi are element neutru.
b) Determinaþi elementele simetrizabile.
c) Calculaþi i i i i; i i i i i.
⎛1 ⎞ 4 xy + 3
20.Fie G = ⎜ , ∞ ⎟ ºi asocierea (x, y) → x y = , (¼) x, y ∈ G.
⎝2 ⎠ 4( x + y + 1)
a) Sã se arate cã este lege de compoziþie pe G.
b) Sã se arate cã legea este asociativã ºi comutativã.
c) Are legea element neutru?
21.Pe mulþimea Z definim legea de compoziþie prin x y = xy + 2x + 2y + 1,
(¼), x, y ∈ Z. Demonstraþi cã legea nu este asociativã ºi nu are element neutru.
3 xy
22.Demonstraþi cã asocierea (x, y) → x y = este lege de compoziþie
2 xy − 3x − 3 y + 9
pe mulþimea (0, 3).
23.Pe mulþimea R introducem legea x y = x 1 + y 2 + y 1 + x 2 , (¼) x, y ∈ R.
Sã se arate cã legea este asociativã, comutativã, are element neutru ºi toate numerele
reale sunt simetrizabile în raport cu.
24.Pe M2(R) se defineºte legea de compoziþie astfel A B = AB + BA, (¼) A, B ∈ M2(R).
⎛0 0⎞ ⎛0 1⎞
a) Calculaþi (A B) B; A (B B), unde A = ⎜ ⎟ ºi B = ⎜ ⎟.
⎝1 0⎠ ⎝0 0⎠
b) Are legea element neutru?
21
CAPITOLUL I GRUPURI
25.Pe mulþimea P(E) a submulþimilor mulþimii E considerãm operaþiile de reuniune,
intersecþie ºi de diferenþã simetricã. Verificaþi proprietãþile acestor operaþii.
⎧⎪⎛ 2 x 3 y ⎞ ⎫⎪
26.Fie M = ⎨⎜ ⎟ x, y ∈ ¤, 4 x 2 − 3 y 2 = 1⎬ .
⎪⎩⎝ y 2 x ⎠ ⎪⎭
a) Arãtaþi cã M este parte stabilã a mulþimii M2(Q) în raport cu înmulþirea matricelor.
b) Determinaþi elementul neutru ºi elementele simetrizabile ale înmulþirii pe M.
27.Fie G = {(a, b) | a ∈ C*, b ∈ C} ºi legea (a, b) (c, d) = (ac, ad + bc).
Studiaþi proprietãþile legii .
28.Fie n ∈ N* ºi mulþimea M = {(a, b)| a, b ∈ Z, (a, n) = 1}, unde notaþia (a, n) = 1
semnificã a ºi n sunt prime între ele.
a) Dacã (a, b), (c, d) ∈ M demonstraþi cã (ac, ad + bc) ∈ M.
b) Arãtaþi cã legea de compoziþie, definitã pe M prin (a, b) (c, d) = (ac, ad + bc)
este comutativã ºi asociativã.
c) Determinaþi elementul neutru ºi elementele simetrizabile ale legii .
*29.Fie M ∈ M3(R) o matrice inversabilã. Definim pe M3(R) legea de compoziþie
A B = A · M1 · B, (¼) A, B ∈ M3(R).
a) Arãtaþi cã legea este asociativã ºi are element neutru.
b) Determinaþi elementele simetrizabile.
*30.a) Câte legi de compoziþie cu element neutru se pot defini pe o mulþime cu n elemente?
b) Câte dintre legile de la punctul a) sunt comutative ºi au element neutru?
*31.Pe Q* se defineºte legea cu proprietãþile:
i) (x y) · (z t) = (x · z) (y · t), (¼) x, y, z, t ∈ Q*;
ii) x x = 1, (¼) x ∈ Q*;
iii)x 1 = x, (¼) x ∈ Q*.
3
a) Arãtaþi cã 8 4 = 2; 27 45 = .
5
b) Arãtaþi cã este operaþia de împãrþire a numerelor din Q*.
*32.Pe R se defineºte legea de compoziþie prin x y = xy + ax + by.
Sã se determine a, b ∈ R ºtiind cã (1, ∞) este parte stabilã a lui R în raport cu.
*33.a) Fie H ⊂ N parte stabilã în raport cu adunarea. Sã se arate cã dacã 6,7 ∈ H, atunci
n ∈ H, oricare ar fi n ∈ N, n ≥ 30. b) Ce sume de bani pot fi plãtite cu monede de 6 ºi
de 7 unitãþi monetare? Dar de 3 ºi de 5 unitãþi monetare?
*34.Fie Z[i] = {a + bi| a, b ∈ Z}. Dacã A ⊂ Z[i] este o parte stabilã a mulþimii C în raport
cu adunarea, iar {1, 1, i, i} ⊂ A, demonstraþi cã:
a) (¼) a ∈ Z, a ∈ A; b) (¼) b ∈ Z, bi ∈ A; c) A = Z[i].
22
ALGEBRÃ
1.4. Grupuri
Am vãzut în paginile anterioare cã, fãcând abstracþie de semnificaþia concretã a
elementelor unei mulþimi, legile de compoziþie introduse pe ea pot avea proprietãþi comune.
Pot fi concomitent asociative, comutative, cu element neutru etc. Începând cu acest
paragraf abordãm studiul structurilor algebrice, adicã al mulþimilor înzestrate cu una sau
mai multe legi de compoziþie care prezintã anumite proprietãþi.
Vom studia structurile algebrice de grup, inel ºi corp.
Structura algebricã de grup este foarte importantã, având în cazul finit numeroase
concretizãri ºi aplicaþii.
DEFINIÞIE
O mulþime nevidã G împreunã cu o lege de compoziþie, definitã pe G, formeazã
o structurã numitã grup dacã legea este asociativã, are element neutru ºi toate
elementele din G sunt simetrizabile.
Dacã, în plus, legea este comutativã, atunci grupul se numeºte comutativ (abelian).
Elementul neutru al legii de compoziþie se numeºte elementul neutru al grupului.
Exemple _______________________________________________________
1. Grupuri numerice: (Z, +), (Q, +), (R, +), (C, +), (Q*, ·), (R*, ·), (C*, ·), ((0, ∞), ·).
Aceste grupuri sunt comutative.
2. (Mn, (C), +) este grup comutativ.
(GL(C), ·) este grup necomutativ, unde GL(C) = {A ∈ Mn(C)/ det A ≠ 0}.
OBSERVAÞIE
În literatura de specialitate, premergãtor structurii de grup, este definitã structura de monoid.
O mulþime nevidã M, împreunã cu legea de compoziþie, definitã pe M, se

numeºte monoid dacã legea de compoziþie este asociativã ºi are element neutru.
Dacã legea este ºi comutativã, atunci monoidul se numeºte comutativ.
Exemple _______________________________________________________
1. (N, +), (N, ·), (Z, ·), (Q, ·), (R, ·) (C, ·) sunt monoizi comutativi.
2. (Mn(C), ·) este monoid necomutativ
3. (F(E), ), card (E) ≥ 3 este monoid necomutativ.
În exemplele anterioare cel puþin un element al mulþimii este nesimetrizabil. Putem

defini grupul ca un caz particular de monoid acela în care toate elementele sunt
simetrizabile.
23
CAPITOLUL I GRUPURI
1.5. Exemple interesante de grupuri
1.5.1. Grupul claselor de resturi modulo n

n Fie n ∈ N* fixat.
not
Mulþimea {x + nk | k ∈ Z} = x̂ se numeºte clasã de resturi modulo n a numãrului
întreg x.
Numele de clasã de resturi vine de la faptul cã toate elementele mulþimii dau acelaºi
rest ca ºi x la împãrþirea cu n.
Dacã r este restul împãrþirii lui x la n, atunci, din teorema împãrþirii cu rest avem:
x = nq + r, unde q, r ∈ Z, 0 ≤ r < n.
Prin urmare: x̂ = {x + nk | k ∈ Z} = {r + nq + nk | k ∈ Z} = {r + np | p ∈ Z} = r̂ .
Deci: xˆ = yˆ ⇔ x ≡ y (mod n).
Întrucât la împãrþirea cu n resturile posibile sunt 0, 1, 2, , n 1, deducem cã printre
clasele de resturi modulo n existã n clase distincte, douã câte douã.
Aceste clase pot fi notate: 0̂ , 1̂ , 2̂ , , n·
−1.
Notãm de asemenea Zn = { 0̂ , 1̂ , 2̂ , , n·
− 1 }.
Exemplu _______________________________________________________
Pentru n = 4, avem Z4 = { 0̂ , 1̂ , 2̂ , 3̂ }, unde
0̂ = {0 + 4k | k ∈ Z} = {4k | k ∈ Z}
1̂ = {1 + 4k | k ∈ Z}
2̂ = {2 + 4k| k ∈ Z}
3̂ = {3 + 4k| k ∈ Z}, mulþimea claselor de resturi modulo 4.
Convenim sã desemnãm clasa oricãrui numãr întreg prin clasa restului sãu la împãrþirea
cu n.
Astfel, pentru n = 4, scriem 0̂ în loc de 8̂ ; scriem 1̂ în loc de ( −·
15 ) etc.
n Pe mulþimea Zn introducem douã legi de compoziþie numite sumã ºi produs al

claselor (notate + ºi ·)
Dacã a, b ∈ Zn, atunci prin definiþie
â + bˆ = a·
⊕b â ⋅ bˆ = a·
eb
unde ⊕ ºi e sunt adunarea respectiv înmulþirea modulo n a numerelor întregi a ºi b

(vezi paragraful 1.1).
24
ALGEBRÃ
Pentru a aduna clasele â ºi b̂ , adunãm numerele întregi a ºi b ºi calculãm restul
împãrþirii numãrului a+ b la n.
Clasa acestui rest este suma claselor a ºi b.
La fel procedãm la înmulþirea claselor.
Exemple _______________________________________________________
În Z6 avem: 3̂ + 5̂ = 3·
⊕ 5 = 2̂ , deoarece (3 + 5)(mod 6) = 2
3̂ · 5̂ = 3·
e 5 = 3̂ , deoarece (3 · 5)(mod 6) = 3
OBSERVAÞIE
Definiþia adunãrii ºi înmulþirii modulo n are consistenþã, în sensul cã alegând alþi
reprezentanþi pentru clasele â ºi b̂ , a1 ∈ â , b1 ∈ b̂ avem aˆ1 + bˆ1 = aˆ + bˆ ; aˆ1 ⋅ bˆ1 = aˆ ⋅ bˆ .
Teorema urmãtoare evidenþiazã douã structuri algebrice, determinate pe Zn de cele

douã operaþii definite anterior.
TEOREMÃ
Dacã n ∈ N*, atunci:
1. (Zn, +) este grup comutativ (numit grupul aditiv al claselor de resturi).
2. (Zn, ·) este monoid comutativ.
3. Mulþimea elementelor inversabile ale monoidului (Zn, ·) formeazã împreunã
cu înmulþirea claselor de resturi o structurã de grup, numit grupul multiplicativ
al claselor de resturi modulo n.
Demonstraþie 1. Verificãm cele patru proprietãþi:

a) Adunarea claselor este asociativã
(1)
⊕ b + ĉ = (·
Fie â , b̂ , ĉ ∈ Zn. Atunci ( â + bˆ ) + ĉ = a· a ⊕ b) ⊕ c =
= a·⊕ (b ⊕ c) = â ⊕ ( b̂ + ĉ ) = â + ( b̂ + ĉ ).
Egalitatea (1) exprimã asociativitatea legii ⊕)
b) Adunarea claselor are elementul neutru 0̂ .
aˆ + 0ˆ = a·
⊕ 0 = â ; 0ˆ + aˆ = 0·
⊕ a = â (am þinut cont cã 0 este element
neutru al legii ⊕).
c) Orice element â este simetrizabil, simetricul sãu fiind n·
− a . Într-adevãr:
· · · ·
â + n − a = a ⊕ (n − a ) = 0̂ ; n − a + â = (n − a ) ⊕ a = 0̂ .
d) Adunarea claselor este comutativã
Într-adevãr: â + bˆ = a·
⊕ b = b·
⊕ a = bˆ + aˆ (am þinut cont de comu-
tativitatea legii ⊕).
25
CAPITOLUL I GRUPURI
2. Verificãm cã sunt îndeplinite proprietãþile de monoid.
a) Înmulþirea este asociativã:
e b · ĉ = (·
( â ⋅ bˆ ) · ĉ = a· a e b) e c = a·
e (b e c ) = â · b·
ec =
= â · ( bˆ ⋅ cˆ ) (am þinut cont de asociativitatea legii ⊗ pe Z).

b) În cazul n = 1, Zn = { 0̂ } ºi elementul neutru este 0$ . Dacã n ≥ 2,
demonstrãm cã 1$ este element neutru al înmulþirii: 1̂ ⋅ bˆ = 1·
e b = b̂ ;
bˆ ⋅ 1̂ = b·
e 1 = b̂ (1 este element neutru al înmulþirii modulo n pe Z).
c) Înmulþirea claselor este comutativã
â ⋅ bˆ = a·
e b = b·
e a = bˆ ⋅ aˆ .
3. Demonstrãm cã:
â ∈ Zn este simetrizabil în raport cu înmulþirea claselor dacã ºi

numai dacã (a, n) = 1 (a ºi n sunt prime între ele).
Dacã n = 1, atunci Zn = { 0̂ }, iar 0̂ este simetrizabil având simetricul 0̂ .

Prin convenþie (0, 1) = 1 ºi deci echivalenþa este adevãratã.
Dacã n ≥ 2 avem:
⇒) Considerãm â ∈ Zn simetrizabil ºi demonstrãm cã (a, n) = 1.
Dacã â ∈ Zn este simetrizabil, atunci existã b̂ ∈ Zn astfel încât
¶ = 1̂ ⇔ ab ≡ 1 (mod n) ⇔ ab 1 ≡
avem echivalent: aˆ ⋅ bˆ = 1ˆ ⇔ ab
0 (mod n) ⇔ ab 1 = nq, q ∈ Z ⇔ ab nq = 1 ⇔ (a, n) = 1.
⇐) Este cunoscut faptul cã (a, n) = 1 ⇔ existã x, y ∈ Z astfel încât
1 = ax + ny. Atunci avem echivalenþele:
(a, n) = 1 ⇔ 1 = ax + ny ⇔ ax = 1 ny ⇔ ax ≡ 1 (mod n) ⇔ aˆ ⋅ xˆ = 1ˆ .
Din comutativitate deducem ºi xˆ ⋅ aˆ = 1ˆ , deci â este simetrizabil.
Deoarece (Zn, ·) este monoid, deducem cã
U(Zn) = { â ∈ Zn | â simetrizabil} este grup comutativ.
Exemple _______________________________________________________
(Zn, ·) este grup comutativ; · 0̂ 1̂ 2̂ 3̂
(Zn, ·) nu este grup, este monoid;
0̂ 0̂ 0̂ 0̂ 0̂
U(Z4) = { 1̂ , 3̂ } (vedeþi tabla operaþiei alãturatã). 1̂ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂
2̂ 0̂ 2̂ 0̂ 2̂
3̂ 0̂ 3̂ 2̂ 1̂
26
ALGEBRÃ
1.5.2Grupul rãdãcinilor de ordinul n ale unitãþii
Fie n ∈ N*. ªtim cã ecuaþia xn = 1, are n rãdãcini complexe:
2k π 2k π
xk = cos + isin , k ∈ {0, 1, , n 1}.
n n
2π 2π
Dacã Un = {x0, x1, x2, , xn1} ºi notãm ε = cos + isin , atunci
n n
Un = {1, ε, ε2, , εn1}, conform formulei lui Moivre.
TEOREMA 2
Mulþimea Un formeazã în raport cu operaþia de înmulþire a numerelor complexe
o structurã de grup comutativ, numit grupul rãdãcinilor de ordinul n ale unitãþii.
Demonstraþie Înmulþirea este lege de compoziþie pe Un.

Fie x, y ∈ Un, atunci xn = 1, yn = 1, (xy)n = xn · yn = 1, deci xy ∈ Un.
a) Înmulþirea este asociativã pe Un, fiind asociativã pe C.
b) Deoarece 1 ∈ Un, rezultã cã 1 este elementul neutru al înmulþirii pe Un.
c) Orice element din Un este simetrizabil. Într-adevãr, dacã x ∈ Un, atunci
n
⎛1⎞ 1 1 k
⎜ ⎟ = n = 1, deci x ∈ Un. Rezultã cã x = ε este simetrizabil,
⎝ ⎠
x x
1
având simetricul = εnk, unde k = 0, n − 1 .
x
d) Înmulþirea este comutativã pe Un deoarece este comutativã pe C.
1.5.3. Grupul permutãrilor de grad n

Reamintim cã prin permutare de grad n înþelegem o funcþie bijectivã
f : {1, 2, , n} → {1, 2, , n}, n ≥ 1.
Mulþimea permutãrilor de grad n are n! elemente ºi se noteazã prin Sn.
Pe Sn avem o lege de compoziþie compunerea funcþiilor, numitã în acest caz
compunerea permutãrilor.
TEOREMÃ
Mulþimea Sn formeazã împreunã cu operaþia de compunere a permutãrilor o
structurã de grup, numit grupul permutãrilor de grad n (sau grupul simetric de
ordin n).
Dacã n ≥ 3, atunci Sn este grup necomutativ.
27
CAPITOLUL I GRUPURI
Demonstraþie a) Operaþia de compunere este asociativã deoarece compunerea funcþiilor
este operaþie asociativã.
⎛1 2 ... n ⎞
b) Fie e = ⎜ ⎟ . Observãm cã e σ = σ e = σ, oricare ar fi
⎝ 1 2 ... n ⎠
σ ∈ Sn.
c) Orice permutare este simetrizabilã, fiind funcþie bijectivã.
Rezultã cã (Sn, ) este grup.
⎧⎪⎛1 2 ⎞ ⎛ 1 2 ⎞ ⎫⎪
S2 = ⎨⎜ ⎟, ⎜ ⎟ ⎬ este evident grup comutativ.
⎩⎪⎝1 2 ⎠ ⎝ 2 1 ⎠ ⎪⎭
Pentru n ≥ 3, (Sn, ) este necomutativ, dupã cum se poate constata pe
cazuri concrete.
Exemplu _______________________________________________________
⎛1 2 3 4⎞ ⎛1 2 3 4⎞
σ= ⎜ ⎟,τ= ⎜ ⎟ , σ, τ ∈ S4.
⎝2 3 4 1⎠ ⎝ 3 1 4 2⎠
⎛1 2 3 4⎞ ⎛1 2 3 4⎞
Avem σ · τ = ⎜ ⎟,τ·σ= ⎜ ⎟ , deci σ τ ≠ τ σ.
⎝ 4 2 1 3⎠ ⎝4 4 2 3⎠
1.5.4. Grupuri de matrice

Am notat cu GLn(C) = {A ∈ Mn(C)| det A ≠ 0}, GLn(C) este grup în raport cu înmulþirea
matricelor.
DEFINIÞIE
Se numeºte grup de matrice o mulþime nevidã G ⊂ GLn(C) care îndeplineºte condiþiile:
a) (¼) A, B ∈ G avem AB ∈ G
b) In ∈ G
c) (¼) A ∈ G avem A1 ∈ G.
Exemplu _______________________________________________________
G = {A ∈ GL2(R) | At = A1}, unde At este transpusa lui A, este grup de matrice.
Într-adevãr
a) Dacã A, B ∈ G, atunci (AB)t = Bt · At = B1 · A1 = (AB)1, deci AB ∈ G.
b) I 2t = I 2−1 (=I2), deci I2 ∈ G.
c) (A1)t = (At)t = A = (A1)1, deci A1 ∈ G.
28
ALGEBRÃ
1.6. Reguli de calcul într-un grup
Puterile întregi ale unui element

Fie (G,) un grup cu elementul neutru e ºi x ∈ G.
Atunci definim puterea cu exponent 0 ºi puterea cu exponent pozitiv astfel:
x0 = e ºi xn = 14
x ∗ x24
∗ ... ∗3x
n ori
Dacã n ∈ N*, atunci definim puterea cu exponent negativ astfel:
xn = (xn)1 (simetricul elementului xn)
Teorema urmãtoare dã câteva proprietãþi ale puterilor
TEOREMA 1
Fie (G,) grup ºi x, y ∈ G. Atunci:
a) xn xm = xn+m (¼) n, m ∈ Z;
b) (xn)m = xnm (¼) n, m ∈ Z;
c) xn xm = xm xn (¼) n, m ∈ Z (puterile aceluiaºi element comutã);
d) Dacã x y = y x, atunci (x y)n = xn yn (¼) n ∈ Z.
Demonstraþie a) xn xm = 14
x ∗ x24
∗ ... ∗3x 14
x ∗ x24 ∗ ... ∗3x = xn+m
x ∗ x24
∗ ... ∗3x = 14
n ori m ori n + m ori
(în cazul m, n ∈ N)
Dacã m, n ∈ Z mai avem cazurile (n < 0, m ≥ 0), (n < 0, m < 0), (n ≥ 0,
m < 0). Demonstrãm egalitatea în primul dintre ele, celelalte
demonstrându-se analog. Avem subcazurile:
1) |m| > |n|. Putem scrie m = n + r, unde r > 0;
deci xn xm = (xn)1 xn+r = (xn)1 (xn xr) =
= [(xn)1 xn ] xr = e xr = xr = xn+m.
2) |m| < |n| ºi scriem m = n r, unde r ∈ N;
deci xn xm = (xn)1 xnr = (xn)1 xn xr =
= [(xn)1 xn ] xr = e xr = xr = xn+m.
b) Dacã m, n ∈ N, atunci (xn)m = 14
xn ∗4
x n244 x n = 14
∗ ... ∗ 3 ∗ ... ∗3x = xnm.
x ∗ x24
m ori n⋅m ori
Dacã m < 0 ºi n ≥ 0, atunci notãm m = p, p ∈ N, ºi avem

(xn)m = (xn)p = [(xn)p]1 = (xnp)1 = xnp = xn(p) = xnm.
Analog tratãm celelalte cazuri: m ≥ 0, n < 0 ºi m < 0, n < 0.
c) Rezultã din a) xn xm = xn+m; xm xn = xm+n.
29
CAPITOLUL I GRUPURI
d) Dacã n ∈ N, aplicând repetat faptul cã x comutã cu y obþinem
(x y)n = ( x ∗ y ) ∗ ( x ∗ y ) ∗ ... ∗ ( x ∗ y ) =
14444244443
n ori
= ( x ∗ x ∗ ... ∗ x) ( y ∗ y ∗ ... ∗ y ) = xn yn.

14 4244 3 14 4244 3
n ori n ori
Dacã n < 0, notãm n = p, p ∈ N.

(x + y)n = [(x y)p]1 = [xp yp]1 = [yp xp]1 = (xp)1 (yp)1 = xn yn.
OBSERVAÞIE
Dacã (M,) este monoid putem defini numai puteri naturale, iar proprietãþile din
teorema 1 au loc numai în cazul m, n ∈ N.
Reguli de simplificare într-un grup
TEOREMA 2
Fie (G,) un grup ºi x, y, z ∈ G. Avem urmãtoarele reguli de simplificare:
x y = x z ⇒ y = z (simplificare la stânga)
y x = z x ⇒ y = z (simplificare la dreapta)
Demonstraþie Fie x′ simetricul lui x; avem

y = e y = (x′ x) y = x′ (x y) = x′ (x z) = (x′ x) z = e z = z.
Analog se demonstreazã regula de simplificare la dreapta.
OBSERVAÞII
1. Regulile de mai sus sunt valabile ºi într-un monoid numai dacã elementul x este
simetrizabil. Altfel, putem întâlni situaþia din monoidul (M2(C), ), cu
⎛1 0⎞ ⎛0 0⎞ ⎛0 0⎞
X, Y, X ∈ M2(C), X = ⎜ ⎟,Y= ⎜ ⎟,Z= ⎜ ⎟
⎝0 0⎠ ⎝1 0⎠ ⎝0 1⎠
X · Y = X · Z = 0, dar Y ≠ Z.
Simplificarea nu poate fi aplicatã deoarece X nu este simetrizabil.
2. Într-un grup orice ecuaþie de forma a x = b sau x a = b, are soluþie unicã.
Într-adevãr, dacã a′ este simetricul lui a, atunci
a x = b ⇔ a x = a (a′ b) ⇔ x = a′ b
Analog x a = b ⇔ x = b a′
30
ALGEBRÃ
⎧⎛ a 0 0 ⎞ ⎫
⎪⎜ ⎟ ⎪
1. Fie M = ⎨⎜ 0 b 0 ⎟ a, b, c ∈ ¢ ⎬ . Sã se arate cã:
⎪⎜ 0 0 c ⎟ ⎪
⎩⎝ ⎠ ⎭
a) M este parte stabilã a mulþimii M3(Z) în raport cu înmulþirea matricelor;
b) (M, ·) este monoid comutativ. Care sunt elementele inversabile ale monoidului?
Rezolvare
⎛ a1 0 0 ⎞ ⎛ a2 0 0 ⎞ ⎛ a1a2 0 0 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
a) Fie A1 = ⎜ 0 b1 0 ⎟ , A2 = ⎜ 0 b2 0 ⎟ . A1A2 = ⎜ 0
⎜ b1b2 0 ⎟⎟ ∈ M.
⎜0 0 c ⎟ ⎜0 0 c ⎟ ⎜ 0 0 c1c2 ⎟⎠
⎝ 1⎠ ⎝ 2⎠ ⎝
b) Verificãm îndeplinirea proprietãþilor de monoid.
Înmulþirea este asociativã pe M (fiind asociativã pe M3(Z).
Observãm cã I3 ∈ M, deci matricea unitate este elementul neutru.
A2 · A1 = A1 · A2 (înmulþirea este comutativã pe M)
⎛ a 0 0⎞ ⎛ a′ 0 0 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
Matricea A = ⎜ 0 b 0 ⎟ este simetrizabilã dacã existã A′ = ⎜ 0 b′ 0 ⎟ ∈ M
⎜ 0 0 c⎟ ⎜ 0 0 c′ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
astfel încât A · A′ = I3. Rezultã din identificare aa′ = 1; bb′ = 1; cc′ = 1.
Deoarece a, b, c, a′, b′, c′ ∈ Z rezultã cã ele nu pot fi decât elemente ale mulþimii
{1, 1}.
Deoarece fiecare poziþie a diagonalei principale din A poate fi completatã în douã
moduri, rezultã cã avem opt posibilitãþi de alegere a matricei A. Prin urmare
monoidul M are 8 elemente simetrizabile. Enumeraþi-le!
2. Fie G = (1, ∞) ºi x y = x 2 y 2 − x 2 − y 2 + 2 , (¼) x, y ∈ G.

a) Sã se arate cã (G,) este grup abelian.
b) Sã se calculeze x*n (steluþa cere sã faceþi distincþia) între puterile lui x în (G,),
respectiv în (R*, ·)).
Rezolvare
a) este lege de compoziþie pe G întrucât dacã x, y > 1 atunci x y > 1, dupã cum se
poate observa în continuare:
x y = x 2 y 2 − x 2 − y 2 + 2 = x 2 − y 2 − x 2 − y 2 + 1 + 1 = ( x 2 − 1)( y 2 − 1) + 1 > 1.

Verificãm cã este asociativã; fie x, y, z ∈ G.
(x y) z = ( x 2 − 1)( y 2 − 1) + 1 = ⎡ ( x 2 − 1)( y 2 − 1) + 1 − 1⎤ ( z 2 − 1) + 1 =
⎣ ⎦
= ( x 2 − 1)( y 2 − 1)( z 2 − 1) + 1
31
CAPITOLUL I GRUPURI
x (y z) = x ( y 2 − 1)( z 2 − 1) + 1 = ( x 2 − 1)[( y 2 − 1)( z 2 − 1) + 1 − 1] + 1 =
= ( x 2 − 1)( y 2 − 1)( z 2 − 1) + 1
Deci (x y) z = x (y z)
Verificãm cã este comutativã; fie x, y ∈ G.
y x = y 2 x2 − y 2 − x 2 + 2 = x 2 y 2 − x 2 − y 2 + 2 = x y.
Cãutãm elementul neutru e. Din condiþia e x = x e = x, oricare ar fi x ∈ G,
datoritã comutativitãþii este suficient sã reþinem e x = x.
e x = x ⇔ e 2 x 2 − e 2 − x 2 + 2 = x ⇔ e 2 x 2 e 2 x 2 + 2 = x 2 ⇔
⇔ e2(x2 1) = 2(x2 1)
Ultima egalitate este adevãratã pentru orice x ∈ G numai dacã e2 = 2, adicã e = 2 .
Cum 2 > 1, deducem cã elementul neutru al legii este 2.
Verificãm cã toate elementele lui G sunt simetrizabile.
Arãtãm cã pentru x ∈ G existã x′ ∈ G cu proprietatea x x′ = x′ x = 2.
x x′ = 2 ⇔ x 2 ⋅ x′2 − x 2 − x ′2 + 2 = 2 ⇔ x2 · x′2 x2 x′2 + 2 = 2 ⇔
x x
⇔ x′2(x2 1) = x2 ⇔ x′ = . Observãm cã > 1, deci x′ ∈ G.
2 2
x −1 x −1
Din comutativitate avem x′ x = 2 , deci x este simetrizabil.
b) Avem x x = ( x 2 − 1)2 + 1 ; x x x = ( x 2 − 1)3 + 1 .
Demonstrãm prin inducþie cã x*n = ( x 2 − 1) n + 1 . Verificaþi!
3. Pe o mulþime G este definitã legea de compoziþie, asociativã ºi cu proprietãþile:

a) Existã e ∈ G astfel încât e x = x, (¼) x ∈ G.
b) (¼) x ∈ G (∃) x′ ∈ G astfel încât x′ x = e.
Demonstraþi cã G este grup
Rezolvare
Arãtãm cã x′ are proprietatea x x′ = e.
Deoarece x′ ∈ G, conform cu b) existã x′′ ∈ G astfel încât x′′ x′ = e.
Atunci x x′ = e (x x′) = (x′′ x′) (x x′) = x′′ (x′ x) x′ =
= x′′ e x′ = x′′ x′ = e.
Arãtãm cã e este neutru ºi la dreapta.
x e = x (x′ x) = (x x′) x = e x = x.
32
ALGEBRÃ
Comentariu. Exerciþiul aratã cã în cazul când pe o mulþime G este datã o lege
asociativã, pentru a demonstra cã (G, ) este grup este sufiecient sã verificãm cã
legea are numai neutru la stânga ºi toate elementele sunt simetrizabile la stânga.
Întrucât nu figureazã ca teoremã cerutã de programa ºcolarã, el nu poate fi folosit în
redactãri de soluþii ale unor exerciþii precum exerciþiul 2.
Rãmâne însã un rezultat teoretic interesant.
De asemenea, existã un rezultat dual cu proprietãþi de neutru ºi simetrizabil la dreapta
(reformulaþi exerciþiul ºi demonstraþi-l asemãnãtor).
4. Demonstraþi cã dacã H ⊂ Sn, H ≠ ∅ este parte stabilã a lui Sn în raport cu compunerea

permutãrilor, atunci
a) e ∈ H; b) (¼) σ ∈ H avem σ1 ∈ H.
Rezolvare
Fixãm σ ∈ H o permutare oarecare ºi definim funcþia fσ: H → H, fσ(x) = σ x.
Deoarece H este parte stabilã a lui Sn avem σ x ∈ H, deci fσ este corect definitã.
Arãtãm cã fσ este surjectivã.
Deoarece H este finitã, este suficient sã arãtãm cã este injectivã (!)
Într-adevãr: fσ(x1) = fσ(x2) ⇔ σ x1 = σ x2 ⇔ x1 = x2 (simplificare la stânga).
Demonstrãm cerinþele:
a) Pentru σ ∈ H, deoarece fσ este surjectivã, rezultã cã (∃) ∈ H astfel încât fσ(y) = σ,
adicã σ y = σ ⇔ y = e, deci e ∈ H.
b) Folosind încã o datã surjectivitatea lui fσ, obþinem cã existã z ∈ H astfel încât
fσ(z) = e ⇔ σ z = e ⇔ z = σ1, deci σ1 ∈ H, c.c.d.t..
⎪⎧ ⎛ 2 − a 2(1 − a) ⎞ ⎪⎫
5. Fie M = ⎨M (a ) = ⎜ ⎟ a ∈ ¡ *⎬ . Arãtaþi cã (M, ·) este grup de matrice.
⎩⎪ ⎝ a − 1 2a − 1 ⎠ ⎭⎪
Rezolvare
det M(a) = (2 a)(2a 1) + 2(a 1)2 = 4a 2 2a2 + a + 2a2 4a + 2 = a ≠ 0.
Rezultã cã G ⊂ GL2(C).
M(a) · M(b) = M(a · b) ∈ G (verificaþi!).
Observãm cã I2 ∈ G (în cazul a = 1).
⎛1⎞
(M(a))1 = M ⎜ ⎟ ∈ G.
⎝a⎠
Într-adevãr: M(a) · M(a′) = I2 ⇔ M(a) · M(a′) = M(1) ⇔ M(aa′) = M(1) ⇔
1
⇔ M(aa′) = M(1) ⇔ aa′ = 1 ⇔ a′ = .
a
⎛1⎞
Verificãm cã M ⎜ ⎟ · M(a) = I2 ºi deducem cã M(a) este inversabilã, având inversa
⎝a⎠
⎛1⎞
M ⎜ ⎟ ∈ G.
⎝a⎠
33
CAPITOLUL I GRUPURI
⎧⎛ a 0 a ⎞ ⎫
⎪⎜ ⎟ ⎪
6. Fie G = ⎨⎜ 0 1 0 ⎟ a ∈ (0, ∞) ⎬ . Sã se arate cã (G, ·) este grup, dar nu grup de matrice.
⎪⎜ a 0 a ⎟ ⎪
⎩⎝ ⎠ ⎭
Rezolvare
⎛a 0 a⎞ ⎛ b 0 b⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
Fie G(a) = ⎜ 0 1 0 ⎟ , G(b) = ⎜ 0 1 0 ⎟ aparþinând G.
⎜a 0 a⎟ ⎜ b 0 b⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 2ab 0 2ab ⎞
⎜ ⎟
Avem G(a) · G(b) = ⎜ 0 1 0 ⎟ = M(2ab) ∈ G.
⎜ 2ab 0 2ab ⎟
⎝ ⎠
Evident, înmulþirea matricelor este asociativã ºi comutativã. Observãm cã I3 ∉ G,
deci G ar putea avea alt element neutru, care trebuie cãutat.
Din G(a) · G(e) = G(a) deducem G(2ae) = G(a) ⇔ 2ae = a, pentru orice a > 0 ⇔
1 ⎛1⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛1⎞
e = > 0; G ⎜ ⎟ · G(a) = G ⎜ 2 ⋅ ⋅ a ⎟ = G(a), deci G ⎜ ⎟ este elementul neutru.
2 ⎝ 2⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2⎠
⎛1⎞ ⎛1⎞ 1 1
G(a) ·G(a′) = G ⎜ ⎟ ⇔ G(2aa′) = G ⎜ ⎟ ⇔ 2aa′ = ⇔ a′ = >0
⎝ 2⎠ ⎝ 2⎠ 2 4a
⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛1⎞
G ⎜ ⎟ G(a) = G ⎜ 2 ⋅ ⋅ a ⎟ = G ⎜ ⎟ .
⎝ 4a ⎠ ⎝ 4a ⎠ ⎝ 2⎠
⎛ 1 ⎞
Rezultã cã G(a) este simetrizabilã, având simetrica G ⎜ ⎟ .
⎝ 4a ⎠
(G, ·) nu este grup de matrice pentru cã determinantul oricãrei matrice din G este 0
(sau observãm cã I2 ∉ G).
µ în (Z , ·)
7. a) Determinaþi simetricul lui 17 200
b) Determinaþi n ∈ N pentru care ( 5̂ )1 = 5̂ (¼) n ≥ 6.

Rezolvare
µ · â = 1̂ ⇔ 17a ≡ 1 (mod 200) ⇔ 17a = 1 + 200q, q ∈ Z.
a) 17
1 + 200q 17 ⋅12q − 4q + 1 4q − 1
Din ultima egalitate scoatem a = = = 12q ∈ Z (1).
17 17 17
17k + 1 16k + k + 1 k +1
Rezultã 4q 1 = 17k ⇔ q = = = 4k + ∈ Z (2).
4 4 4
(2)
Rezultã k + 1 = 4m, m ∈ Z, de unde k = 4m 1, q = 4(4m 1) + m = 17m 4, iar
(1)
a = 12(17m 4) (4m 1) = 200 m 47 = 200 m 200 + 153 = 200 (m 1) + 153.
µ −1 = 153
¶ , deci (17)
Rezultã cã â = 153 ¶.
34
ALGEBRÃ
ˆ −1 = 5ˆ ⇔ 5̂ · 5̂ = 1̂ ⇔ 25 ≡ 1 (mod n) ⇔ 25 = 1 + nq, q ∈ Z.
b) (5)
Prin urmare, n ∈ {6, 8, 12, 24}. Verificaþi cã ( 5̂ )1 = 5̂ în Z6, Z8, Z12, Z24.
OBSERVAÞIE
Se poate demonstra cã numai în monoizii (Z2, ·), (Z4, ·), (Z6, ·), (Z8, ·), (Z12, ·) ºi
(Z24, ·) simetricul fiecãrui element simetrizabil este el însuºi.
µ.
8. Rezolvaþi în Z12 ecuaþiile: a) 5̂ x = 4̂ ; b) 3̂ x = 8̂ ; c) 2̂ x = 10
Rezolvare
a) Deoarece 5̂ este inversabil în Z12, rezultã cã ecuaþia are soluþia unicã x = ( 5̂ )1 · 4̂ = 8̂
b) 3̂ · x = 8̂ ⇔ 3x ≡ 8 (mod 12) ⇔ 3x = 8 + 12k, k ∈ Z.
Ultima egalitate este imposibilã, deoarece 8 nu este multiplu de 3.
c) Procedând ca la punctul b) sau examinând tabla înmulþirii pe Z12 obþinem douã
µ.
soluþii, x = 5̂ ºi x = 11
OBSERVAÞIE
Dacã n ∈ N*, în legãturã cu ecuaþia â x = b̂ , x ∈ Zn, a, b ∈ Z se pot demonstra urmãtoarele:

1) Dacã (a, n) = 1, atunci ecuaþia are soluþie unicã, x = ( â ) ⋅ bˆ .
−1
2) Dacã (a, n) ≠ 1, fie (a, n) = d. Atunci

a) dacã d nu divide b, atunci ecuaþia nu are soluþii.
n
b) Dacã d divide b ºi = n1, atunci ecuaþia are d soluþii:
d
xµ , x·
0 +n , ·
0 1x + 2n , ..., ·
0 1 x + ( d − 1) n , unde x este o soluþie oarecare.
0 1 0
9. Fie (G, ·) un grup cu legea notatã multiplicativ, iar elementul neutru notat e.
a) Demonstraþi cã dacã pentru orice x, y ∈ G avem (x · y)5 = x5 · y5; (x · y)4 = x4 · y4 ºi
(x · y)3 = x3 · y3, atunci grupul este comutativ.
b) Dacã x2 = y6 = e ºi x · y = y4 · x atunci y3 = e ºi x · y = y · x.
Rezolvare
a) (x · y)5 = (x · y) · (x · y) · (x · y) · (x · y) · (x · y) = x5 · y5
Simplificând la stânga prin x ºi la dreapta prin y obþinem
(y · x) · (y · x) · (y · x) · (y · x) = x4 · y4.
Rezultã (y · x)4 = (xy)4 (1)
Analog din (x · y)4 = x4 · y4, deducem (y · x)3 = (xy)3 (2)
În (1) ⇔ (y · x)3 · (y · x) = (x · y)3 · (x · y), de unde, prin simplificare obþinem y · x = x · y.
b) Deducem succesiv:
(x · y)2 = x · y · x · y = y4 · x · x · y = y4 · e · y = y5
(x · y)3 = (x · y) · (x · y)2 = (x · y) · y5 = x · y6 = x · e = x
(x · y)6 = ((x · y)3)2 = x2 = e
Însã (x · y)6 = ((x · y)2)3 = (y5)3 = y15. Deducem y15 = e.
Dar y15 = y6 · y6 · y3 = y3, deci y3 = e ºi imediat x · y = y4 · x = y · x.
35
CAPITOLUL I GRUPURI
Exerciþii propuse
1. Arãtaþi în fiecare dintre cazurile urmãtoare cã M cu legea menþionatã determinã o
structurã de monoid.
a) M = Z ºi x y = xy + x + y;
b) M = [2, ∞) ºi x y = xy 2x 2y + 6;
c) M = Z × Z, unde (x1, y1) (x2, y2) = (x1 + x2, y1y2).
2. Arãtaþi în fiecare dintre cazurile urmãtoare cã G cu legea menþionatã formeazã o
structurã de grup. Precizaþi dacã grupul este comutativ.
a) G = (3, ∞) ºi x y = xy 3x 3y + 12;
xy
b) G = (0, 2), x y = ;
xy − x − y + 2
c) G = (1, ∞) \ {2}, x y = ( x − 1)ln y −1 + 1;
n
d) G = {fn : (2, ∞), fn(x) = 2 + (x 2)2 , n ∈ Z}, compunerea funcþiilor;
e) G = {f : R → (0, ∞) | f continuã}, înmulþirea funcþiilor;
f) G = {(x, y, z) ∈ R3 | x ≠ 0, y ≠ 0}; (x, y, z) (x′, y′, z′) = (xx′, yy′, zx′ + yz′);
g) G = C \ {i}; z1 z2 = z1 · z2 + i(z1 + z2) 1 i;
h) G = C \ {2i}; x y = ixy 2x 2y 6i;
i) G = R, x y = 5
x5 + y 5 ;
⎪⎧⎛ x + y 4y ⎞ ⎪⎫
j) G = ⎨⎜ ⎟ x, y ∈ ¤ ⎬ , adunarea matricelor;
⎩⎪⎝ − y x − y⎠ ⎭⎪
⎧⎛ e x 0 0⎞ ⎫
⎪⎪⎜ ⎟ ⎪⎪
k) G = ⎨⎜ 0 1 x ⎟ x, y ∈ ¡ ⎬ , înmulþirea matricelor.
⎪⎜ 0 0 1 ⎟⎠ ⎪
⎩⎪⎝ ⎭⎪
3. Care dintre urmãtoarele grupuri sunt grupuri de matrice?
⎪⎧ ⎛1 k ⎞ ⎪⎫
a) M = ⎨ Dk = ⎜ ⎟ , k ∈ ¢ ⎬ cu înmulþirea matricelor;
⎪⎩ ⎝0 1⎠ ⎪⎭
b) SL2(R) = {A ∈ GL2(R) | det A = 1} cu înmulþirea matricelor;
⎧ ⎛1 − x 0 − x ⎞ ⎫
⎪
c) M = ⎨ A( x) = ⎜ 0
⎪⎩ ⎜ x
0 0 ⎟ | x∈¡ \
⎟
0 1− x⎠
1 ⎪
2 ⎬⎪ {}
, cu înmulþirea matricelor.
⎝ ⎭
4. a) Pe R se defineºte legea de compoziþie x Æ y = ax + by. Sã se determine a, b ∈ R
astfel încât (M, Æ) sã fie grup.
ax + by
b) Pe mulþimea G = (1, 1) se defineºte legea de compoziþie x y = ,
1 + xy
x, y ∈(1, 1). Sã se arate cã (G, ) este grup ⇔ a = b = 1.
36
ALGEBRÃ
c) Determinaþi α ∈ R astfel încât legea de compozþie x y = xy 3x 3y + α sã
determine pe (3, ∞) o structurã de grup.
5. Fie (G, ) grup ºi a, b ∈ G astfel încât a b = b a.

Demonstraþi cã am bn = bn am, (¼) m, n ∈ Z.
6. Fie (G, ) un grup comutativ ºi a ∈ G. Pe G definim legea x ⊥ y = x y a, (¼) x, y ∈ G.

Arãtaþi cã (G, ⊥) este grup comutativ.
⎛ 1 2 3 4 5⎞ ⎛ 1 2 3 4 5⎞
7. Se considerã permutãrile p, q ∈ S5, p = ⎜ ⎟, q = ⎜ 2 3 4 5 1⎟ .
⎝ 3 4 5 2 1⎠ ⎝ ⎠
a) Arãtaþi cã p6 = e ºi calculaþi p123, p1 p38.
b) Calculaþi q1, q57, q15.
c) Rezolvaþi în S5 ecuaþiile: p x = q, p x q = p q.
8. Rezolvaþi în Z8 ecuaþiile:
a) 5$ x = 3$ ; b) 2$ x = 4$ ; c) 3$ x = 0$ ; d) 4$ x = 3$ ; e) 4$ x = 4$ .
***
9. Pe mulþimea Z definim legea de compoziþie x y = xy + x + y + 2.

Arãtaþi cã (Z, ) este monoid ºi precizaþi elementele simetrizabile.
10. Fie X o mulþime nevidã. Notãm I(X) = {f : X → X | f injectivã} ºi

S(X) = {f : X → X | f surjectivã}. Arãtaþi cã (I(X), ) ºi (S(X), ) sunt monoizi necomutativi.
Precizaþi care sunt elementele simetrizabile ale fiecãrui monoid.
11. Sã se arate cã înmulþirea modulo n determinã pe Rn = {0, 1, 2, ..., n 1} o structurã

de monoid comutativ. Care sunt elementele simetrizabile?
12. Pe Z definim legea: x y = xy x y. Fie H o parte stabilã finitã a lui Z în raport cu
legea ºi a ∈ H cel mai mare element al mulþimii.
a) Arãtaþi cã a ∈ {0, 1, 2, 3}.
b) În cazul a = 0, arãtaþi cã (H,) este grup.
13. Fie z0 ∈ C* fixat ºi mulþimea M z0 = {z ∈ C | |z + z0| = |z| + |z0|}.

Demonstraþi cã ( M z0 , +) este monoid ºi nu este grup.
14.Fie n ≥ 2 un numãr natural.
⎧⎪ ⎛ x 0⎞ ⎫⎪
Sã se arate cã mulþimea G = ⎨ A = ⎜ ⎟ x, y ∈ £, An = I 2 ⎬ este grup în raport cu
⎪⎩ ⎝0 y⎠ ⎪⎭
înmulþirea matricelor. Câte elemente are grupul?
37
CAPITOLUL I GRUPURI
⎧ ⎛ 1 x ax 2 + 2 x ⎞ ⎫
⎪⎪ ⎜ ⎟ ⎪⎪
15. Determinaþi a ∈ R astfel încât mulþimea Ga = ⎨ A( x) = ⎜ 0 1 4x ⎟ x ∈ ¢⎬
⎪ ⎜0 0 1 ⎟ ⎪
⎩⎪ ⎝ ⎠ ⎭⎪
împreunã cu înmulþirea matricelor sã formeze o structurã de grup. Aflaþi x ∈ Z astfel
încât suma elementelor matricei (A(x))1 sã fie egalã cu 0.
⎧⎛ a 0 b ⎞ ⎫
⎪⎜ ⎟ ⎪
16. Fie x ∈ R ºi mulþimea Mx = ⎨⎜ 0 x 0 ⎟ a, b, c ∈ ¡, ad − bc = 1⎬ .
⎪⎜ c 0 d ⎟ ⎪
⎩⎝ ⎠ ⎭
Determinaþi x ∈ R astfel încât (Mx, ·) sã fie grup.
17. Pe mulþimea G = [0, 1) se introduce legea de compoziþie definitã prin x y = {x + y}

(partea fracþionarã a lui x + y). Sã se arate cã (G,) este grup comutativ.
µ.
18. Rezolvaþi în Z40 ecuaþiile: a) 3̂ x = 2̂ ; b) 5̂ x = 3̂ ; c) 6̂ x = 10
19. Fie A, B ∈ P(M), unde M este o mulþime nevidã. Rezolvaþi ecuaþia A Δ X = B (Δ este
diferenþa simetricã).
⎛ 1 2 3 4 5⎞
20. Fie σ = ⎜ ⎟.
⎝ 2 5 4 1 3⎠
a) Determinaþi x ∈ S5 astfel încât σ x = x σ.
b) Rezolvaþi ecuaþiile: a) x2 = σ; b) x2 = σ1, x ∈ S5.
21. Fie (G, ·) un grup ºi a un element astfel încât a ∉ G. Notãm G ∪ {a} = M.

⎧ x ⋅ y, x, y ∈ G
Definim x y = ⎨
⎩ a, x = a sau y = a
Sã se arate cã (M,) este monoid ºi U(M) = G, unde U(M) este mulþimea elementelor
simetrizabile ale lui M.
22. Fie (G, ·) un grup cu elementul neutru e.

Determinaþi x, y ∈ G ºtiind cã x2y = yx ºi x8 = e.
23. Se dã funcþia f : C → C, f (z) = 3z 4 z .

a) Sã se arate cã f este bijectivã.
b) Determinaþi funcþiile g, h : C → C astfel încât f (g(z)) = 2z 1 ºi h(f (z)) = z + 2 z ,
(¼) z ∈ C.
38
ALGEBRÃ
1.7. Morfisme ºi izomorfisme de grupuri
Prin definiþiile ºi teoremele urmãtoare vom vedea cum putem identifica douã structuri
algebrice de grup.
DEFINIÞIA 1
Fie (G, ) ºi (G′,) douã grupuri. O funcþie f : G → G′ cu proprietatea
f (x y) = f (x) f (y) (¼) x, y ∈ G
se numeºte morfism de grupuri.
Exemple _______________________________________________________
1. Funcþia f : (0, ∞) → R, f (x) = ln x este un morfism între grupurile ((0, ∞), ·) ºi (R, +).
Într-adevãr: f (xy) = f (x) + f (y) (proprietate a logaritmilor).
2. Funcþia f : C → R, f (z) = Rez (partea realã a lui z) este morfism al grupurilor (C, +)
ºi (R, +).
Într-adevãr: f (z1 + z2) = Re z1 + Re z2 = f (z1) + f (z2). Evidenþiem în continuare
câteva proprietãþi ale morfismelor.
TEOREMA 1
Fie (G,) ºi (G′, ) douã grupuri cu elementele neutre e respectiv e′ ºi f: G → G′
un morfism de grupuri. Atunci
a) f (e) = e′
b) f (x′) = (f (x))′, (¼) x ∈ G, unde x′ este simetricul lui x în G, iar (f (x)′) este
simetricul lui f (x) în G′.
c) f (xn) = (f (x))n, (¼) x ∈ G, (¼) n ∈ Z.
Demonstraþie a) Avem f (e) = f (e e) = f (e) f (e). Simplificând cu f (e) în grupul G′

obþinem f (e) = e′.
b) Pentru orice x ∈ G avem e′ = f (e) = f (x x′) = f (x) f (x′) (1)
e′ = f (e) = f (x′ x) = f (x′) f (x) (2)
Din (1) ºi (2) deducem cã f (x) este inversabil având inversul f (x′)
adicã (f (x))′ = f (x′).
c) Pentru n = 0 egalitatea cerutã revine la f (e) = e′ (punctul a). Pentru n > 0
avem: f (xn) = f ( x ∗ x ∗ ... ∗ x) = f ( x ) ∗ f ( x ) ∗ ... ∗ f ( x ) = (f (x))n.
14 4244 3 144424443
n ori n ori
Dacã n < 0, fie m ∈ N, n = m.

Atunci f (xn) = f (xm) = f ((x′)m) = (f (x′))m = ((f (x)′)m = (f (x))m = (f (x))n,
c.c.t.d.
39
CAPITOLUL I GRUPURI
OBSERVAÞIE
Între douã grupuri existã cel puþin un morfism. În notaþiile teormei 1, funcþia f : G → G′,
f (x) = e′ (¼) x ∈ G este morfism de grupuri. Într-adevãr f (x y) = e′; f (x) f (y) = e′ e′ = e′,
deci f (x y) = f (x) f (y). Acest morfism constant este numit morfismul banal.
TEOREMA 2
Fie (G,), (G′, ) ºi (G′′, ·) trei grupuri, iar f : G → G′, g : G′ → G′′ douã
morfisme de grup. Atunci g f este morfism de grupuri.
Demonstraþie Fie x, y ∈ G. Avem (g f)(x y) = g(f(x y)) = g(f (x) f (g)) =

= g(f (x)), g (f (y)) = (g f)(x) · (g f)(y)
TEOREMA 3
Fie (G,) ºi (G′, ) douã grupuri ºi f : G → G′ morfism de grupuri.
Dacã f este inversabilã, atunci f 1: G′ → G este un morfism de grupuri.
Demonstraþie Pentru orice α, β ∈ C′ avem α β = f (f 1(α)) f (f 1(β)) =

= f (f 1(α) f (f 1(β)).
Rezultã f 1(α β) = f 1(α) f 1(β).
DEFINIÞIA 2
Fie (G,) ºi (G′, ) douã grupuri.
Funcþia f : G → G′ se numeºte izomorfism de grupuri dacã
a) f este bijectivã;
b) f este morfism de grupuri.
Spunem în acest caz cã grupurile (G,) ºi (G′, ) sunt izomorfe, notând (G,) ≈ (G′, ).
Un izomorfism de la un grup la el însuºi se numeºte automorfism.
Exemple de izomorfisme __________________________________________

1. Funcþia f : (0, ∞) → R , f (x) = ln x, este un izomorfism al grupurilor ((0, ∞), ·) ºi
(R, +) deoarece f este bijectivã ºi f (x · y) = f (x) + f (y).
2. Funcþia g: Z → Z, g(x) = x este un automorfism al grupului (Z, +) deoarece g este
bijectivã ºi g(x + y) = g(x) + g(y).
3. Funcþia f : R → R, f (x) = x3 este un izomorfism al grupurilor (R,) ºi (R, +) unde
legea este datã prin x y = 3

x 3 + y 3 . Avem f (x* y) = x3 + y3 = f (x) + f (y), iar
f este, evident, bijecþie.
40
ALGEBRÃ
OBSERVAÞII
n Relaþia de izomorfism ≈ între douã grupuri are urmãtoarele proprietãþi:
a) este reflexivã: (G,) ≈ (G,) (grupul este izomorf cu el însuºi)
b) este simetricã: dacã (G,) ≈ (G′, ), atunci (G′, ) ≈ (G,).
c) este tranzitivã: dacã (G,) ≈ (G, ) ºi (G′, ) ≈ (G′′, ·), atunci (G,) ≈ (G′′, ·).
Cele trei proprietãþi se deduc imediat din teoremele 3 ºi 2 ºi sunt foarte utile în
rezolvarea unor probleme.
Exemplu
Sã arãtãm cã grupul (G,) unde G = (3, ∞) ºi x y = xy 3x 3y + 12 este izomorf
cu grupul (R, +).
Este mai uºor sã probãm cã grupul (G,) este izomorf cu ((0, ∞), ·) ºi este suficient
deoarece ((0, ∞), ·) ≈ (R, +) (izomorfism evident, vezi exemplul 1).
Într-adevãr: funcþia f : (0, ∞) → (3, ∞), f (x) = x + 3, este evident bijectivã, iar
f (x · y) = f (x) f (y) (verificaþi!)
Aºadar: (G,) ≈ ((0, ∞), ·) ºi ((0, ∞), ·) ≈ (R, +), deci (G,) ≈ (R, +).
n Douã grupuri care au acelaºi numãr (finit) de elemente sunt izomorfe dacã tablele
legilor lor sunt la fel structurate (organizate). Acest lucru se realizeazã când fiecare
element al unui grup ºi imaginea sa printr-o funcþie bijectivã ocupã aceleaºi poziþii
în cele douã table.
Exemplu
Considerãm grupurile (U4, ·), U4 = {1, i, i2, i3} ºi (Z4, +), Z4 = { 0̂ , 1̂ , 2̂ , 3̂ }.
Observaþi tablele legilor
· 1 i i2 i3 + 0̂ 1̂ 2̂ 3̂
2 3
1 1 i i i 0̂ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂
2 3
i i i i 1 1̂ 1̂ 2̂ 3̂ 0̂
2 2 3
i i i 1 i 2̂ 2̂ 3̂ 0̂ 1̂
3 3 2
i i 1 i i 3̂ 3̂ 0̂ 1̂ 2̂
2 3
Remarcãm cã elementele (1 ºi 0̂ ), (i ºi 1̂ ), (i ºi 2̂ ), (i ºi 3̂ ) ocupã acelaºi locuri
în tablele grupurilor lor.
Rezultã cã (U4, ·) ≈ (Z4, +) un izomorfism fiind dat de funcþia f : U4 → Z4,
f (1) = 0̂ , f (i) = 1̂ , f (i2) = 2̂ , f (i3) = 3̂ .
n Dacã o anumitã proprietate a elementelor unui grup nu caracterizeazã ºi elementele

altui grup, atunci cele douã grupuri nu sunt izomorfe.
Exemplu
Grupul (S3, ) este necomutativ (Z6, +) este comutativ, deci (S3, ) ;/ (Z6, +).
41
CAPITOLUL I GRUPURI
Comentariu
Douã grupuri izomorfe au aceleaºi proprietãþi, deci, practic, din punct de vedere al
structurilor lor algebrice, sunt identice.
Douã grupuri izomorfe diferã numai prin natura elementelor din care se compun.
Din acest punct de vedere, a recunoaºte un anume grup presupune evidenþierea
altui grup, din cele cunoscute (clasice), izomorf cu acesta. Acest fapt constituie un
mare avantaj, putând fi valorificat în identificarea anumitor proprietãþi, efectuarea unor
calcule etc.
⎧3 ⎫
1. Mulþimea M = R \ ⎨ ⎬ împreunã cu legea x y = 2xy 3x 3y + 6 este grup. (verificaþi!)
⎩2 ⎭
Sã arãtãm cã (M, ) ≈ (R*, ·) ºi sã determinãm pãrþile stabile finite ale lui M în raport
cu legea .
Rezolvare
(M,) este un grup cu elementul neutru 2.
⎛ 3⎞
Cãutãm o funcþie f : M → R*, de forma f (x) = ax + b pentru care f (2) = 1 ºi f ⎜ ⎟ = 0.
⎝ 2⎠
Obþinem a = 2, b = 3 ºi f (x) = 2x 3. Funcþia este evident bijectivã ºi se poate
verifica uºor cã este morfism de grupuri, adicã f (x y) = f (x) · f (y).
Sã observãm cã dacã A este parte stabilã a lui R* în raport cu înmulþirea, atunci f 1(A)
este parte stabilã a lui M în raport cu legea (remarcã valabilã pe cazul general).
Într-adevãr: fie x, y ∈ f 1(A), x y = f 1(f (x) f 1(f (y)) = f 1(f (x) f (y)) ∈ f 1(A),
deoarece f (x), f (y) ∈ A, deci f (x) · f (y) ∈ A.
Pentru cã {1} ºi {1, 1} sunt singurele (!) pãrþi stabile finite ale mulþimii R* în raport cu
înmulþirea, rezultã cã f 1({1}) ºi f 1({1, 1}) sunt singurele pãrþi stabile finite ale mulþimii
x+3
M în raport cu . Cum f 1(x) = , avem f 1({1}) = {2}; f 1({1, 1}) = {1, 2}.
2
x+ y
2. Mulþimea G = (1, 1), împreunã cu legea de compoziþie x* y = , determinã o
1 + xy
structurã de grup (verificaþi).
Sã arãtãm cã (G, ) este izomorf cu grupul ((0, ∞), ·) ºi sã calculãm produsul
1 1 1 1
p= ∗ ∗ ∗ ... ∗ n ∈ N, n ≥ 2.
3 5 7 2n − 1
42
ALGEBRÃ
Rezolvare
O funcþie bijectivã care transformã (1, 1) în (0, ∞) este datã prin f : (1, 1) → (0, ∞),
1− x 1− y
f (x) = (verificaþi). Ecuaþia f (x) = y, y ∈ (0, ∞) are în (1, 1) soluþia unicã: x = .
x +1 1+ y
1− x
Deci f este bijectivã, iar f 1: (0, ∞) → (1, 1), f 1(x) = .
x +1
Verificãm cã f este morfism de grupuri:
x+ y
1−
1− x ∗ y 1 + xy xy − x − y + 1 (1 − x )(1 − y )
f (x y) = = = = = f (x)·f (y).
1+ x ∗ y x+ y xy + x + y + 1 (1 + x)(1 + y)
1+
1 + xy
Calculul lui p poate fi fãcut mai uºor valorificând idea de izomorfism probat anterior.
Calculãm f (p) = α (fiind în R, unde calculul ne este familiar!) ºi apoi deducem p = f 1(α).
n −1 1
Deci: f (p) = f ⎛⎜ ∗ ∗ ... ∗
1 ⎞
= f ⎛⎜ ⎞⎟ · f ⎛⎜ ⎞⎟ ·...· f ⎛⎜
1 1 1 1 1 ⎞ 1 2
2n − 1 ⎠⎟ ⎟ = · · ... · n = n .
⎝3 5 ⎝ 3⎠ ⎝ 5⎠ ⎝ 2n − 1 ⎠ 2 3
−1
⎛ 1 ⎞ 1 n n −1
Aºadar p = f 1 ⎜⎝ n ⎟⎠ = =
1 n +1 .
1+
n
Exerciþii propuse
1. Sã se arate cã funcþia f : R → C*, f (x) = cos 2πx + isin 2πx este morfism al grupurilor
(R, +) ºi (C*, ·).
2. Arãtaþi cã funcþia f : C* → C*, f (z) = | z | este morfism de grupuri multiplicative.
3. a) Arãtaþi cã funcþia f : Q → Q, f (x) = ax este morfism de grupuri aditive.

b) Funcþia g : Q → Q, g (x) = 2x 1 este morfism de grupuri aditive?
⎧ x + 2 x2 + 3x3 = 0
4. Fie S mulþimea soluþiilor întregi ale sistemului ⎨ 1 .
⎩3x2 + 5 x3 = 0
Dacã (a1, a2, a3) ºi (b1 b2, b3) ∈ S, definim (a1, a2, a3) + (b1 b2, b3) = (a1 + b1, a2 + b2, a3 +b3).
a) Arãtaþi cã (S, +) este grup comutativ.
b) Funcþia f : Z → S, f (x) = (x, 5x, 3x) este morfism de grupuri aditive.
5. a) Pe mulþimea G = (2, ∞) se considerã legea x y = xy 2x 2y + 6.

Sã se arate cã G este grup comutativ.
b) Sã se arate cã funcþia f : R → G, f (x) = 2 + ex este izomorfism al grupurilor
(R, +) ºi (G,).
43
CAPITOLUL I GRUPURI
6. Arãtaþi cã:
x+ y
a) legea x y = determinã pe G1 = (1, 1) o structurã de grup;
1 + xy
3 xy − 4 x − 4 y + 6
b) legea x y = determinã pe G2 = (1, 2) o structurã de grup;
2 xy − 3 x − 3 y + 5
3x − 2
c) funcþia f : (1, 1) → (1, 2), f (x) = este un izomorfism de grupuri.
2
⎧ ⎛ 1 ln a 0 ⎞ ⎫
⎪ ⎜ ⎟ ⎪
7. Fie M = ⎨ A( a) = 0 1 0 | a ∈ (0, + ∞) ⎬ .
⎪⎩ ⎜0 0 a⎟ ⎪⎭
⎝ ⎠
Arãtaþi ca (M, ) este grup comutativ izomorf cu grupul ((0, + ∞), ⋅) .
xy
8. Pe mulþimea G = (0, 2) introducem legea de compoziþie x y = .
xy − x − y + 2
a) Arãtaþi cã (G, ) este grup comutativ.
2−x
b) Arãtaþi cã f : (0, 2) → (0, +∞), f (x) = este izomorfism de grupuri.
x
2 ⋅ 22 2 ⋅ 32 2 ⋅ n2
c) Calculaþi în grupul G: o o ... o .
2 ⋅ 2 2 − 1 2 ⋅ 32 − 1 2n 2 − 1
***
9. a) Sã se arate cã funcþiile fm : Z → Z, f (x) = mx, m ∈ Z sunt morfisme de grupuri

aditive.
b) Arãtaþi cã orice morfism de la (Z, +) la (Z, +) este de acelaºi tip.
10.a) Sã se arate cã singurul morfism de la (Q, +) la (Z, +) este morfismul nul.

b) Determinaþi morfismele de grup de la (Z, +) la (Q, +).
c) Deduceþi cã (Q, +) ; (Z, +).
11.Fie a > 0, funcþia fa (x) = {

ax, x > 0
0, x ≤ 0
ºi G = {fa | a ∈ (0, +∞)}. Sã se arate cã G împreunã
cu operaþia de compunere determinã o structurã de grup, izomorf cu ((0, + ∞), ⋅) .
12.Pe cercul C(O, 1) introducem legea de compoziþie: M1 M2 = M, unde M1(cos t1, sin t1),
M2(cos t2, sin t2), iar M(cos(t1 + t2), sin (t1 + t2)). Arãtaþi cã (C(0, 1), ) este grup
comutativ, izomorf cu grupul multiplicativ al numerelor complexe de modul 1.
44
ALGEBRÃ
13. Se considerã familia de drepte dm : (2 m)x + (3 + 5m)y + 3m 1 = 0, m ∈ R.
Definim pe M = {dm | m ∈ R} legea de compoziþie dm dn = dm+n.
Arãtaþi cã (M, ) este izomorf cu (R, +).
14.Fie G = C \ {i} ºi legea de compoziþie z1 z2 = z1 z2 + iz1 + iz2 1 i.

a) Sã se arate cã (G, ) este grup comutativ.
b) Sã se arate cã f : G → C*, f (z) = z + i este morfism de grupuri.
c) Determinaþi pãrþile stabile finite cu 6 elemente ale lui G în raport cu .
15.a) Fie G = (1, ∞) ºi x y = x 2 y 2 − x 2 − y 2 + 2 . Sã se arate cã (G, ) este grup.
b) Sã se determine m, n ∈ R astfel încât f : (0, +∞) → (1, +∞), f (x) = mx + n sã fie

izomorfism al grupurilor ((0, ∞), ) ºi (G, ).
2 ⋅ 12 + 2 2 ⋅ 22 + 2 2n 2 + 2
c) Calculaþi în G: o o ... o .
12 + 1 + 1 22 + 2 + 1 n2 + n + 1
16. Fie G = R \ {1} ºi legea x y = 2xy + 2x + 2y + 1.

a) Arãtaþi cã (G, ) este grup abelian.
b) Arãtaþi cã g : G → R*, g(x) = 2x + 2, este izomorfism al grupurilor (R* grup cu
înmulþirea).
c) Calculaþi 14
x x24
... 3
x.
n ori
3
*17.Rezolvaþi în (R*, ) ºi (C*, ) ecuaþia x = 1; deduceþi cã (R*, ) ºi (C*, ) nu sunt izomorfe.
1
*18.Dacã (G, ) este grup, atunci funcþia f : G → G, f (x) = x este automorfism dacã ºi
numai dacã grupul (G, ) este abelian.
*19.Fie n ∈ N*, n ≥ 2, iar f, g : C* → C* douã morfisme de grupuri multiplicative astfel

încât f (z) = g(z) (¼) z ∈ C* \ Un. Demonstraþi cã f = g.
45
CAPITOLUL I GRUPURI
1.8. Grupuri finite, tabla grupului,
ordinul unui element
DEFINIÞIA 1
Un grup (G,) este numit finit dacã mulþimea G este finitã.
În acest caz, numãrul de elemente al mulþimii G se numeºte ordinul grupului ºi se

noteazã ⏐G⏐.
Un grup care nu este finit se numeºte infinit.
Exemple _______________________________________________________
1. Grupul permutãrilor de grad n este finit, având ordinul n!
2. Grupul rãdãcinilor complexe de ordinul n ale unitãþii este finit, având ordinul n.
3. Grupul aditiv al claselor de resturi modulo n, având ordinul n.
4. Dacã p este numãr prim, ( ¢*p , ·) este grup finit de ordinul p 1.
5. (Z, +), (R, +), (R*, ·), (C*, ·) sunt grupuri infinite.
În cazul unui grup finit ºtim cã legea de compoziþie poate fi datã printr-o tablã.
În acest caz spunem cã tabla legii de compoziþie este tabla grupului.
În continuare, folosind tabla, dãm un alt exemplu de grup, grupul lui Klein.
Grupul lui Klein este un grup cu patru elemente (de ordin 4), definit prin tabla
urmãtoare:
e a b c Elementul neutru este e .
e e a b c Celelalte elemente a, b, c, au proprietãþile
a a e c b a2 = b2 = c2 = e;
b b c e a a · b = b · a = c; a · c = c · a = b; b · c = c · b = a
c c b a e
OBSERVAÞIE
Pe orice linie (coloanã) a tablei unui grup finit apar toate elementele grupului, fãrã
repetãri.
Într-adevãr: fie G = {a1, a2, , an} ºi a ä G un element oarecare. Pe linia lui a, în tabla
grupului, apar elementele a · a1, a · a2, , a · an.
Evident, oricare douã dintre ele sunt distincte, fiind tot elementele a1, a2, , an, eventual
într-o altã ordine.
Remarcaþi acest lucru pe tabla grupului (Z4, +) comparativ cu tabla monoidului (Z4, ·)
redate mai jos:
46
ALGEBRÃ
∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧
+ 0 1 2 3 · 0 1 2 3
∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧
0 0 1 2 3 0 0 0 0 0
∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧
1 1 2 3 0 1 0 1 2 3 ⎧ Pe linia I
∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ⎪ ºi a III-a
2 2 3 0 1 2 0 2 0 2 ⎨ se repetã
∧
3
∧
3
∧
0
∧
1
∧
2
∧
3
∧
0
∧
3 2
∧
1
∧
⎪⎩ elementele.
Iatã încã un rezultat util în rezolvarea problemelor.
TEOREMA 1
Dacã (G, ·) este un grup finit de ordin n, având elementul neutru e, atunci
pentru orice x ä G avem xn = e.
Demonstraþie Vom face demonstraþia într-un caz particular, acela al grupurilor

comutative (cazul general depãºind cadrul programei).
Fie G = {x1, x2, , xn} ºi x ä G. Am vãzut anterior cã elementele
x·x1, x·x2, , x·xn sunt distincte ºi { x·x1, x·x2, , x·xn} = { x1, x2, , xn}.
Deducem cã (x·x1)·(x·x2)· ·(x·xn) = x1·x2 · · xn ⇔
⇔ xn·x1x2 · · xn = x1·x2 · · xn ⇔ xn = e (în urma simplificãrii cu
x1·x2 · · xn), c.c.t.d.
Probãm cele afirmate în teoremã prin urmãtorul exemplu.

⎛1 2 3 4 5⎞
Fie σ ∈ S5, σ = ⎜ ⎟ . (S5, ·) este grup necomutativ.
⎝ 3 1 2 5 4⎠
Conform teoremei σ5! = e, însã existã ºi puteri mai mici p ∈ N* pentru care σp = e.
Verificaþi, calculând succesiv σ2, σ3, , cã σ6 = e ºi 6 este numãrul natural cel mai
mic cu aceastã proprietate.
Teorema ºi exemplul anterior ne permit sã formulãm:
DEFINIÞIA 2
Fie (G, ·) un grup, cu elementul neutru e, ºi x ä G, x ≠ e. Cel mai mic numãr
natural, nenul, p, pentru care xp = e se numeºte ordinul elementului x.
Ordinul elementului neutru se considerã egal cu 1 ºi este singurul element al grupului

cu aceastã proprietate (demonstraþi!). Spunem cã ordinul lui x în grup este infinit dacã
xn ≠ e, oricare ar fi n ä N*.
47
CAPITOLUL I GRUPURI
Exemple _______________________________________________________
1. Permutarea σ ∈ S5 din exemplul anterior are ordinul 5.
2. În grupul (C*, ·) elementul i are ordinul 4.
3. În grupul lui Klein toate elementele (diferite de elementul neutru) au ordinul 2.
4. Ordinul lui 1 în grupul (Z, +) este infinit întrucât nu existã n ä N* astfel încât
1 + 1 + ... + 1 = 0
14243
n ori
OBSERVAÞII
1. Din teorema 1 deducem cã dintr-un grup finit ordinul oricãrui element este finit.
Reciproca acestei afirmaþii este falsã, luând drept contraexemplu o mulþime infinitã
E ºi P(E) mulþimea pãrþilor sale.
ªtim cã (P(E), Δ), unde Δ este diferenþa simetricã este grup (infinit), având elementul
neutru ∅.
Însã orice element X ∈ P(E) este de ordin 2, pentru cã X Δ X = ∅.
2. În orice grup ordinul simetricului este egal cu ordinul elementului întrucât xk = e
⇔ (x1)k = e.
Teoremele urmãtoare sunt utile în justificarea faptului cã un anumit numãr natural,

nenul este ordinul unui element.
TEOREMA 2
Fie (G, ·) un grup, n ∈ N*, a ∈ G. Urmãtoarele afirmaþii sunt echivalente:
a) Ordinul elementului a este n.
b) an = e iar ak = e ⇒ n / k.
Demonstraþie a) ⇒ b)
Evident an = e; fie k ∈ N* astfel încât ak = e
Prin teorema împãrþirii cu rest rezultã cã existã q, r ∈ Z astfel încât
k = n · q + r, 0 ≤ r < n. Atunci
ar = ak nq = ak anq = e · e = e
Deoarece ar = e ºi r < n, din definiþia ordinului deducem cã r = 0.
Prin urmare k = nq, adicã n / k.
b) ⇒ a)
Dacã ak = e, k ∈ N*, deducem cã n / k, adicã n ≤ k.
Aºadar n este cel mai mic numãr natural nenul pentru care an = e, adicã
este ordinul lui a.
48
ALGEBRÃ
TEOREMA 3
Fie (G, ·) un grup ºi a ∈ G un element de ordin n. Atunci:
Dacã t ∈ Z, elementul at are ordinul n dacã ºi numai dacã (t, n) = 1.
Demonstraþie Presupunem cã (t, n) = 1 ºi arãtãm cã at verificã cele douã condiþii date

de teorema anterioarã.
Într-adevãr: (at)n = atn = (an)t = e; (a)
Fie x ∈ Z, astfel încât (at)k = e.
Rezultã atk = e ºi, deoarece ordinul lui a este n, deducem cã n / tk. (1)
Întrucât (n, t) = 1, din (1) rezultã n / k adicã (b).
Aºadar at are ordinul n.
Reciproc: presupunem cã at are ordinul n ºi demonstrãm cã (t, n) = 1
Dacã notãm d = (t, n), atunci existã n1, t1 ∈ Z astfel încât n = n1d ºi
t = t1d. Însã (a t ) n1 = a tn1 = a t1dn1 = a t1n = ( a n )t1 = et1 = e.
Deoarece ordinul lui at este n, deducem cã n / n1, adicã d = 1.
Am demonstrat cã c.m.m.d.c. al numerelor t ºi n este 1, c.c.t.d.
Aplicaþii
2π 2π
1. Fie ε = cos + isin , o rãdãcinã de ordinul n a unitãþii. Atunci:
n n
a) ε este element de ordin n al grupului (C*, ·)
b) elementele de ordin n ale grupului (C*, ·) sunt numerele complexe de forma εr,
unde 0 < r < n ºi (r, n) = 1.
Demonstraþie
a) Conform formulei lui Moivre avem εn = cos 2π + isin 2π = 1.
2k π 2k π 2k π
Dacã εk = 1, atunci cos + i sin =1⇔ = 2lπ, l ∈ Z.
n n n
Rezultã k = ln, deci n / k. Sunt îndeplinite condiþiile teoremei 2, deci ordinul lui ε
este n.
b) Fie z = r (cos ϕ + i sin ϕ), ϕ ∈ [0, 2π) un element de ordin n în grupul (C*, ·).
Din zn = 1 reducem r = 1 ºi nϕ = 2lπ, l ∈ Z.
2l π 2l π
În acest fel z = cos ϕ + i sin ϕ = cos + i sin = εl.
n n
Conform teoremei 3 avem (l, n) = 1
Din teorema împãrþirii cu rest, l = nq + r, 0 ≤ r < n, iar εl = εnq + r = εr.
Mai observãm cã (r, n) = (l, n) = 1.
Reþinem cã elementele de ordin n ale grupului (C*, ) se aflã printre elementele
mulþimii Un = {1, ε, εr, , εn1}, iar dintre acestea numai acelea cu exponent prim
cu n.
49
CAPITOLUL I GRUPURI
Comentariu. Putem preciza chiar numãrul acestor elemente de ordin n.
Se ºtie cã numãrul numerelor naturale, nenule, mai mici decât n ºi prime cu n se noteazã
cu ϕ(n) ºi se numeºte indicatorul lui Euler.
Dacã n = p1α1 . p2α2 pkα k este descompunerea în factori primi a numãrului n, se
poate demonstra cã:
⎛ 1⎞⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞
ϕ (n) = n ⎜ 1 − ⎟ ⎜ 1 − ⎟ ⎜ 1 − ⎟
⎝ p1 ⎠ ⎝ p2 ⎠ ⎝ pk ⎠
Aºadar (C*, ) are ϕ(n) elemente de ordin n.

De exemplu, dacã n = 24, atunci grupul (C*, ) are ϕ (24) = 8 elemente de ordin 24:
2kπ 2kπ
ε, ε5, ε7, ε11 , ε13, ε17, ε19 , ε23, unde ε = cos + i sin .
24 24
2. Mica teoremã a lui Fermat. Fie p un numãr prim ºi a ∈ Z un numãr nedivizibil

cu p. Atunci ap1 ≡ 1 (mod p).
Demonstraþie
Deoarece p este numãr prim, ¢∗p este grup finit de ordin p 1.
De asemenea: a nedivizibil cu p este echivalent cu (a, p) = 1, deci â ∈ ¢∗p .
Din teorema 1 deducem cã ( â )p 1 = 1̂ ⇔ ap 1 ≡ 1 (mod p), c.c.t.d.
OBSERVAÞII
1. Teorema lui Fermat are o generalizare cunoscutã sub numele de teorema lui Euler.
Dacã n ∈ N*, a ∈ Z, (a, n) = 1, atunci ap(n) ≡ 1 (mod n)
Demonstraþia se bazeazã pe faptul cã (U(Zn), ·) este grup.

Deoarece (a, n) = 1, atunci â ∈ U(Zn) ºi U(Zn) are ordinul ϕ(n).
Conform teoremei 1, avem ( â )ϕ(n) ≡ 1 (mod n).
Exemple de aplicare a teoremelor Fermat ºi Euler
a) Restul împãrþirii lui 337 la 13 este 3.
b) Dacã p este prim ºi (a, p) = 1, atunci ap(p1) ≡ 1 (mod p2).
Rezolvare
a) 337 = 3 · 336 ) 3 . (312)3. Însã, aplicând teorema lui Fermat avem 312 ≡ 1 (mod 13),
de unde (312)3 ≡ 1 (mod 13) ºi apoi 3 · (312)3 ≡ 3 (mod 13)
⎛ 1⎞
b) Dacã p este prim, atunci ϕ(p2) = p2 ⎜ 1 − ⎟ = p (p 1).
⎝ p⎠
p(p 1)
Aplicând teorema lui Euler, deducem cã a ≡ 1 (mod p2), c.c.t.d.
2. Teorema lui Fermat poate fi reformulatã astfel:

Pentru orice întreg a ºi pentru orice numãr prim p are loc congruenþa ap ≡ a (mod p).
50
ALGEBRÃ
1. Fie (G, ·) un grup cu patru elemente, G = {e, a, b, c}, unde e este elementul neutru, iar
a2 = c2 = e. Alcãtuiþi tabla grupului.
Rezolvare
Trebuie completate spaþiile libere din tabela legii e a b c
(marcate cu steluþã) e e a b c
Trebuie sã evitãm repetãrile de elemente pe linii ºi coloane. a a e # *
La intersecþia liniei elementului a cu coloana elementului b b * * *
b trebuie sã punem c; deci ab = c. c c * * e
La fel procedãm ºi gãsim ac = b; bc = a; b2 = e; ba = c;
ca = b; cb = a.
2. Determinaþi ordinul elementului 6̂ în grupul (Z40, +).

Rezolvare
Cãutãm n ∈ N*, minim, pentru care n · 6̂ = 0̂ .

Avem echivalent 6n ≡ 0 (mod 40) ⇔ 6n = 40q ⇔ 3n = 20q.
Rezultã cã 20 / n, deci n = 20.
3. Fie (G, ·) un grup. Notãm ord (x) = ordinul lui x în grupul (G, ·)
a) Demonstraþi cã ord (xy) = ord (yx).
b) Dacã m, n ∈ N*, (m, n) = 1, xy = yx, ord (x) = m, ord (y) = n, atunci ord (xy) = mn.
m
c) Dacã ord (x) = m, m ∈ N*, atunci (¼) k ∈ Z avem ord (xk) = .
(m, k )
Rezolvare
a) (xy)n = e ⇔ ( xy )( xy )...( xy ) = e ⇒ x (yx)n1y = e ⇒ (yx)n1 = x1 · y1 ⇒ (yx)n1 = (yx)1

144244 3
n ori
⇒ (yx)n = e ⇒ ord (yx) ≤ ord(xy); analog demonstrãm cã ord (xy) ≤ ord (yx).
b) xy = yx ⇒ (xy)mn = xmn · ymn = (xm)n · (yn)m = en · em = e.
Fie (xy)k = e, k ∈ Z. Atunci (xy)mk = e; deci xmk · ymk = e ⇒ ymk = e ⇒ n / mk.
Deoarece (n, m) = 1, deducem cã n / k (1); analog rezultã m / k. (2)
Din (1) ºi (2), folosim încã o datã (n, m) = 1, deci nm / k.
m k k
c) Fie d = (m, k). Observãm cã x ( )k d
( )
= xm d = e d = e.
Fie (xk)l = e. Atunci xkl = e, de unde rezultã m / kl, adicã mp = kl, p ∈ Z (3).
Existã k1 ºi m1 ∈ Z astfel încât k = k1d ºi m = m1d.
În acest fel (3) devine m 1p = k1l. (4)
⎛ m⎞
Însã (k1, m 1) = 1, deci din (4) deducem m1 / l, adicã ⎜ ⎟ / l.
⎝d⎠
51
CAPITOLUL I GRUPURI
1.9. Subgrup
DEFINIÞIE
Fie (G,) un grup ºi H o parte stabilã a sa în raport cu. Dacã H împreunã cu
operaþia indusã este grup, atunci H se numeºte subgrup al lui G.
Exemple _______________________________________________________
1. (Z, +) este subgrup al grupului (R, +).
2. (R*, ) este subgrup al grupului (C*, ).
3. Orice grup de matrice este subgrup al grupului GLn (C).
4. Dacã (G,) este grup cu cel puþin douã elemente, iar e este elementul sãu neutru,
atunci ({e},) ºi (G,) sunt subgrupuri (numite subgrupuri improprii ale lui G).
Orice alt subgrup al unui grup se numeºte subgrup propriu.
Urmãtoarele propoziþii oferã condiþii necesare ºi suficiente pentru ca o mulþime sã

fie subgrup.
TEOREMA 1
Fie (G,) un grup ºi H un subgrup al lui G. Atunci:
a) (¼) x, y ∈ H, rezultã x y ∈ H;
b) e ∈ H (unde e este elementul neutru al grupului G);
c) pentru orice x ∈ H avem x′∈ H (x′ fiind simetricul lui x în G)
Demonstraþie a) Rezultã din definiþia subgrupului.

b) Notãm cu e′ elementul neutru al grupului (H,)
Avem e e′ = e′ ºi e′ e′ = e′; rezultã e e′ = e′ e′, de unde prin
simplificare cu e′, obþinem e = e′, deci e ∈ H.
c) Notãm cu x′′ inversul lui x în grupul (H,).
Atunci x′ x = e ºi x′′ x = e; rezultã x′ x = x′′ x, de unde prin
simplificare cu x, obþinem x′ = x′′, deci x′ ∈ H, c.c.t.d.
Reþinem: orice subgrup conþine elementul neutru al grupului.
TEOREMA 2
Fie (G,) un grup ºi H ⊂ G o submulþime nevidã.
(H,) este subgrup al grupului G dacã ºi numai dacã avem
a) (¼) x, y ∈ H, rezultã x y ∈ H
b) (¼) x ∈ H, rezultã x′∈ H (x′ este simetricul lui x în G)
52
ALGEBRÃ
Demonstraþie Din teorema anterioarã deducem una dintre implicaþii: dacã H este
subgrup al lui (G,), atunci sunt îndeplinite condiþiile a) ºi b).
Cealaltã implicaþie: presupunem cã H ⊂ G îndeplineºte cele douã condiþii
ºi arãtãm cã (H,) este grup.
Evident operaþia este asociativã pe H, fiind asociativã pe G.
Demonstrãm cã elementul neutru al grupului (G,), notat e, este ºi
elementul neutru pentru H. Pentru aceasta este suficient sã observãm
cã e ∈ H. Într-adevãr: fie x ∈ H; atunci, din b), rezultã cã simetricul
sãu (în G) aparþine H; x′ ∈ H; aplicând la a) deducem cã e = x x′∈ H.
Orice element al lui H este simetrizabil, simetricul sãu fiind simetricul
din (G,), c.c.t.d.
Cele douã condiþii pot fi comasate într-una singurã, datã de:
TEOREMA 3
Fie (G, ) un grup ºi H ⊂ G o submulþime nevidã. (H, ) este subgrup al
grupului G dacã ºi numai dacã avem îndeplinitã condiþia: (¼) x, y ∈ H, rezultã
x y′ ∈ H.
Demonstraþia rezultã imediat din teorema 2.
1. Fie F1 = {f : R →R / f bijecþie, f (1) = 1}, F1 ⊂ S(R), unde S(R) = {f : R → R | f
bijecþie}. Sã se arate cã F1 este subgrup al grupului (S(R), ).
Rezolvare
Fie f, g ∈ F1. Deoarece g1 este bijecþie, rezultã cã f g1 este bijecþie.
În plus: (f g1 (1) = f (g1(1)) = f (1) = 1; rezultã cã f g1 ∈ F1, c.c.t.d.
OBSERVAÞIE
În unele situaþii în loc sã arãtãm cã o mulþime G împreunã cu o lege de compoziþie este
grup, arãtãm cã G este subgrup al unei structuri mai mari de grup, cunoscute anterior.
Exemplu:
⎧⎪⎛ 2a 3b ⎞ ⎫⎪
Mulþimea H = ⎨⎜ ⎟ | a, b, c, d ∈Z ⎬ împreunã cu operaþia de adunare a matricelor
⎩⎪⎝ 4c 5d ⎠ ⎭⎪
este grup. Justificãm aceastã cerinþã arãtând cã H este subgrup al grupului (M2 (Z), +).
⎛ 2a 3b1 ⎞ ⎛ 2a 3b2 ⎞
Într-adevãr: dacã A, B ∈ H, A = ⎜ 1 ⎟ ,B= ⎜ 2 ⎟ , atunci
⎝ 4c1 5d1 ⎠ ⎝ 4c2 5d 2 ⎠
⎛ −2a2 −3b2 ⎞ ⎛ 2( a1 − a2 ) 3(b1 − b2 ) ⎞
B = ⎜
−5d 2 ⎠⎟
, iar A B = ⎜ ⎟ ∈ H.
⎝ −4c2 ⎝ 4(c1 − c2 ) 5(d1 − d 2 ) ⎠
53
CAPITOLUL I GRUPURI
2. Sã se determine a, b, c ∈ R astfel încât mulþimea S = {x ∈ R | (a cos x + b sin x + c = 0}
sã fie subgrup al grupului (R, +).
Rezolvare
Elementul neutru al grupului (R, +) este 0; rezultã, conform teoremei 1, cã 0 ∈ S:
a cos 0 + b sin 0 + c = 0 ⇔ a + c = 0 ⇔ c = a
Analizãm cazurile:
i) a = 0
1) b = 0. În acest subcaz, S = R, deci (S, +) este subgrup (impropriu)
2) b ≠ 0. Deoarece c = a = 0, ecuaþia devine b sin x = 0, de unde S = {kπ | k ∈ Z}
care este evident subgrup al lui (R, +).
ii) a ≠ 0.
b
Rezolvãm ecuaþia, obþinând S = {2kπ/k ∈ Z} U {2 arctg + 2kπ / k ∈ Z}.
a
b
Însã: x = 2 arctg ∈ S, iar S este parte stabilã.
a
Deducem cã n x ∈ S, (¼) n ∈ Z, ceea ce este posibil numai în cazul x = 0 (verificaþi),
adicã b = 0.
Aºadar am gãsit soluþiile: (a = 0, b = 0, c = 0); (a = 0, b ∈ R, c = 0), (b = 0, a ∈ R,
c = a).
3. a) Fie (G, ·) un grup (notaþie multiplicativã), H ⊂ G, H ≠ ∅.
Sã se arate cã H este subgrup al lui G dacã ºi numai dacã H este parte stabilã a lui
G în raport cu legea.
b) Determinaþi pãrþile stabile finite, cu n elemente, ale mulþimii C* în raport cu înmulþirea.
Rezolvare
a) Arãtãm cã orice parte stabilã finitã a lui (G, ·) este subgrup, reciproca fiind evidentã.
(¼) x, y ∈ H avem x · y ∈ H (H fiind parte stabilã).
Fie x ∈ H. ªirul de puteri ale lui x, x2, , xk, are termenii din H.
Presupunerea cã oricare doi termeni ai ºirului ar fi distincþi ar conduce la H infinitã,
contradicþie.
Prin urmare existã l, p ∈ N* astfel încât al = ap, iar dacã admitem cã p < l, prin
simplificarea cu ap, deducem cã apl = e (e elementul neutru).
Deoarece a · alp1 = al p = e, rezultã cã a1 = al p 1 ∈ H, c.c.t.d.
b) Fie H = {a1, a2, , an} ⊂ C*, parte stabilã a lui C* în raport cu înmulþirea.
Conform cu a), H este subgrup cu n elemente al grupului (C*, ·).
Prin urmare 1 ∈ H, iar dacã a ∈ H, atunci an = 1 (teorema 1, din paragraful anterior)
Am arãtat cã a ∈ Un, adicã H ⊂ Un (1).
Deoarece H ºi Un au acelaºi numãr de elemente, rezultã cã incluziunea (1) este
chiar egalitate.
54
ALGEBRÃ
În concluzie: pãrþile stabile finite ale mulþimii C* în raport cu înmulþirea sunt
grupurile de rãdãcini ale unitãþii.
4. Dacã (G,) ºi (G ′, ) sunt grupuri cu elementul neutru e, respectiv e′, iar f : G → G′

este morfism de grupuri, atunci:
a) Ker f = {x ∈ G N f (x) = e′} ºi f (G) = {f (x) N x ∈ G} sunt subgrupuri ale grupului
(G,), respectiv (G′, )
b) În plus: dacã f este izomorfism, iar a ∈ G are ordinul n, atunci f (a) ∈ G′ are tot
ordinul n.
Rezolvare
a) Fie x, y ∈ Ker f. Atunci f (x y′) = f (x) f (y′) = e′ f (y′) = f (y′) = ((f (y))′ = e′,
deci x y′ ∈ Ker f.
Fie y1, y2 ∈ f (G). Atunci existã x1, x2 ∈ G astfel încât y1 = f (x1); y2 = f (x2).
Atunci: y1 y′2 = f (x1) (f (x2))′ = f (x1) f (x′2) = f (x1 x′2) ∈ f (G).
b) Presupunem cã a ∈ G are ordinul n; atunci an = e ºi n este cel mai mic numãr
natural cu aceastã proprietate.
Atunci (f (a))n = f (an) = f (e) = e′; fie k ∈ N* astfel încât (f (a))k = e′.
Rezultã f (ak) = e′ = f (e).
Deoarece f este injectivã, rezultã cã ak = e, deci n / k.
Reciproc: dacã f (a) are ordinul n, atunci folosind faptul cã f 1 este izomorfism,
rezultã ca mai sus cã f 1(f (a) = a are ordinul n.
Exerciþii propuse
1. Fie mulþimea de funcþii G = {f1, f2, f3, f4}, unde f1, f2, f3, f4 : R*→ R*.
1 1
f1(x) = x; f2(x) = ; f3(x) = x; f4(x) = .
2 2
Arãtaþi cã (G, ) este grup abelian, alcãtuind tabla grupului.
2. Pe mulþimea G = {2, 4, 6, 8} considerãm operaþia de înmulþire modulo 10.

Sã se arate cã (G, ) este grup comutativ. Alcãtuiþi tabla grupului
3. Completaþi tabla grupului G = {a, b, c, d} în fiecare situaþie:

a) a b c d b) a b c d
a a
b b a b b c
c a c
d d
55
CAPITOLUL I GRUPURI
⎛ 0 0 0 1⎞
⎜ 1 0 0 0⎟
4. Fie A = ⎜ ⎟.
⎜ 0 1 0 0⎟
⎜⎜ ⎟⎟
⎝ 0 0 1 0⎠
a) Calculaþi puterile: A2, A3, A4,
b) Arãtaþi cã G = {An N n ∈ N*} este grup finit.
c) Arãtaþi cã grupul G este izomorf cu U4.
d) Determinaþi ordinele elementelor din G.
5. Fie (G, ·) un grup ºi a, b ∈ G astfel încât a b ≠ b a.

Demonstraþi cã elementele a, b, a b, b a, e sunt distincte (e este elementul neutru).
Deduceþi cã orice grup cu mai puþin de cinci elemente este comutativ.
6. Fie (G, ) un grup de 5 elemente, iar e elementul neutru.

Arãtaþi cã orice element diferit de e are ordinul 5.
Deduceþi cã G = {e, a, a2, a3, a4}, unde a ∈ G, iar G ; (Z5, +)
7. Determinaþi ordinele elementelor:

⎛ 1 2 3 4 5⎞
a) σ = ⎜ ⎟ în grupul (S5, ); b) 8̂ în grupul Z12;
⎝ 3 4 2 5 1⎠
c) 9̂ în grupul (Z30, +); d) 1 + i în (C*;).
⎛ 0 −1⎞ ⎛ 1 −1⎞
8. Fie A, B ∈ GL2 (R), A = ⎜ ⎟,B= ⎜ ⎟ . Arãtaþi cã A are ordinul 4, B are
⎝1 0 ⎠ ⎝ −1 0 ⎠
ordinul 6, iar produsul AB are ordin infinit în GL2 (R)
9. Determinaþi restul împãrþirii numãrului

a) 23416 la 17; b) 3476 la 17; c) 790 la 23.
⎧⎪⎛ 0 0 ⎞ ⎫⎪
10. Fie H = ⎨⎜ ⎟ a, b ∈¡ ⎬ . Arãtaþi cã H este subgrup al grupului (M2 (R), +).
⎪⎩⎝ a b ⎠ ⎪⎭
11. Fie n ∈ N ºi nZ mulþimea multiplilor numãrului n. Arãtaþi cã nZ este subgrup al
grupului (Z, +).
12. Arãtaþi cã mulþimea {σ ∈ S6/σ(2) = 2} este subgrup al grupului (S6, ).
13. Dacã H este subgrup al grupului (G, ·) ºi a ∈ G este fixat, demonstraþi

a1 H a = {a1ha N h ∈ H} este subgrup al lui (G, ·).
14. a) Dacã H1 ºi H2 sunt subgrupuri ale grupului (G, ·), demonstraþi cã H1 ∩ H2

este subgrup al lui (G, ·).
b) Demonstraþi cã 4Z ∩ 6Z = 12 Z.
c) Demonstraþi cã U4 ∩ U6 = U2.
56
ALGEBRÃ
***
15. Fie (G, ·) un grup, a ∈ G ºi CG (a) = {x ∈ G / a · x = x · a}
a) Arãtaþi cã CG (a) este subgrup al lui G.
⎛ 0 −1⎞
b) Determinaþi CG (a) în cazul G = GL2 (R) ºi a = ⎜ ⎟
⎝1 0 ⎠
16. Arãtaþi cã dacã într-un grup finit existã un element de ordin 5, atunci ordinul grupului
este multiplu de 5.
17. a) Arãtaþi cã grupul lui Klein nu este izomorf cu (Z4, +).

b) Arãtaþi cã orice grup cu 4 elemente este izomorf fie cu grupul lui Klein fie cu
grupul (Z, +).
18. a) Demonstraþi cã reuniunea a douã subgrupuri ale unui grup nu este un subgrup.
b) Dacã H1, H2 sunt subgrupuri ale grupului (G, ·), atunci H1 ∪ H2 este subgrup al lui
G ⇔ H1 ⊂ H2 sau H2 ⊂ H1.
c) Fie grupul (Z, +) ºi subgrupurile H = 20Z ºi K = pZ, unde p este numãr prim.
Determinaþi p astfel încât H ∪ K este subgrup al lui (Z, +).
19. Sã se determine funcþia f : R → R care admite primitive, cu proprietatea cã mulþimea

primitivelor sale este subgrup al grupului bijecþiilor lui R (în raport cu compunerea funcþiilor).
⎧⎪⎛ a b ⎞ ⎫⎪
20.Fie G ⊂ M2 (R), G = ⎨⎜ ⎟ a, b ∈¡, a 2 + b 2 ≠ 0 ⎬ . Sã se arate cã:
⎩⎪⎝ −b a ⎠ ⎭⎪
a) (G, ·) este grup abelian;
b) Pentru fiecare n ∈ N, existã un singur grup cu n elemente al grupului (G, ·) ºi sã se
determine acest subgrup.
21.Fie H1 = {A ∈ M2 (R) N At = A} ºi H2 = {A ∈ M2 (R) N At = A}

a) Sã se arate cã H1 ºi H2 sunt subgrupuri ale grupului (M2(R), +).
b) Sã se arate cã pentru orice X ∈ M2(R) existã A ∈ H1 ºi B ∈ H2 astfel încât X = A + B.
*22.Fie (G, ·) grup ºi H ⊂ G subgrup propriu. Demonstraþi cã:

a) (¼) x ∈ H, y ∈ G \ H atunci xy ∈ G \ H, yx ∈ G \ H;
b) (¼) x ∈ G \ H atunci x1 ∈ G \ H.
*23.(G, ·) este grup, f1, f2 : G → G sunt morfisme de grupuri, iar H ⊂ G este subgrup propriu.
Demonstraþi cã dacã f1 (x) = f2 (x) (¼) x ∈ G \ H, atunci f 1 = f2.
*24.Fie (G, ·) un grup pentru care existã a ∈ G astfel încât H = G \ {a} este subgrup al
grupului G.
a) Arãtaþi cã a2 = e, e fiind elementul neutru al grupului ºi {e, a} este subgrup al
grupului G.
b) Arãtaþi cã G ; Z2.
57
CAPITOLUL I GRUPURI
Teste de verificare
Testul 1
⎧⎪⎛ x + 4 y 2y ⎞ ⎫⎪
1. Sã se arate cã mulþimea M = ⎨⎜ ⎟ x, y ∈ ¢ ⎬ , formeazã o structurã de
⎪⎩⎝ −8 y x − 4y⎠ ⎪⎭
monoid în raport cu înmulþirea matricelor. Care sunt elementele inversabile?
2. Pe mulþimea R se defineºte legea x y = x + y xy.

a) Demonstraþi cã (R \ {1},) este grup comutativ.
b) Calculaþi simetricele elementelor 2 ºi 3 în grup.
c) Rezolvaþi ecuaþia (2 x) 3 = 4.
3. Se dã grupul (G,). Pentru fiecare a ∈ G considerãm funcþia f : G → G, fa (x) = a x.

a) Sã se arate cã fa este bijectivã.
b) Dacã F(G) = { fa | a ∈ G} sã se arate cã (F(G), ) este grup izomorf cu grupul (G,).
Timp de lucru: 45 de minute.

Pentru fiecare întrebare se acordã 1,5 p.
Se acordã un punct din oficiu.
Testul 2
Pe mulþimea numerelor complexe se defineºte legea x y = 2ixy x y i, x, y ∈ C.
⎧ i⎫
a) Arãtaþi cã mulþimea G = C \ ⎨− ⎬ este parte stabilã a mulþimii C în raport cu.
⎩ 2⎭
b) Arãtaþi cã (G,) este grup.
c) Arãtaþi cã funcþia f : G → C*, f (x) = 2ix 1 este izomorfism al grupurilor (G,)
ºi (C, ·).
d) Determinaþi pãrþile stabile finite cu 6 elemente ale lui G în raport cu legea.

Barem: a) 2p; b) 3p; c) 2p; d) 2p.
58
ALGEBRÃ
Testul 3
Pe mulþimea numerelor complexe se defineºte legea x y = 2ixy 3(x + y) 6i, x, y ∈ C.
⎧ 3i ⎫
a) Arãtaþi cã G = C \ ⎨− ⎬ este parte stabilã a mulþimii C în raport cu.
⎩ 2⎭
b) Arãtaþi cã (G,) este grup.
c) Arãtaþi cã funcþia f : G → C*, f (x) = 2ix 3 este izomorfism al grupurilor (G,) ºi
(C*, ·).
d) Calculaþi în grupul G:
4 ⋅ 22 + 2 − 2 3 ⋅ 32 + 3 − 2 4n 2 + n − 2
∗ ∗ ... ∗ .
2 ⋅ 22 i 2 ⋅ 32 ⋅ i 2n2 i

Barem: a) 2p; b) 3p; c) 2p; d) 2p.
Testul 4
1. Determinaþi a ∈ R astfel încât (R \ {a}, ·) sã fie grup.
2. Determinaþi pãrþile stabile finite ale muþimii C în raport cu înmulþirea având 5 elemente.
Generalizaþi.
3. Completaþi tabla operaþiei unui grup, datã mai jos:
a b x y z
e e a b x y z
a a b e y z x
b b e a z x y
x x z e a
y y
z z e

Pentru fiecare exerciþiu se acordã 3 p.
59
CAPITOLUL I GRUPURI
Capitolul 2
Inele ºi corpuri
2.1. Definiþia inelului. Exemple
În capitolul anterior, am avut în vedere un anume tip de structurã algebricã, determinatã
de o singurã lege de compoziþie (pe o anumitã mulþime).
Pentru structura de inel pe care o vom defini în continuare avem în vedere douã legi
de compoziþie pe o mulþime.
Fiecare dintre aceste legi de compoziþie, prin proprietãþile sale, determinã câte o
structurã algebricã pe mulþime, cele douã structuri fiind legate prin intermediul unei
axiome numite distributivitate.
Mai exact, avem urmãtoarea:
DEFINIÞIE
Mulþimea nevidã A, împreunã cu legile de compoziþie + ºi $, definite pe mulþimea
A, se numeºte inel, dacã sunt îndeplinite condiþiile:
a) Perechea (A, +) este grup comutativ
b) Perechea (A, $) este monoid
c) (¼) a, b, c ∈ A, avem a · (b + c) = (a $ b) + (a · c)
(a + b) · c = (a · c) + (b $ c)
Dacã, în plus, legea este comutativã, adicã

(¼) x, y ∈ A, x · y = y $ x
atunci inelul se numeºte comutativ.
Inelul va fi de obicei notat (A, +, ·), punând în evidenþã rolul diferit al celor douã
operaþii: prima dintre ele, notatã pentru mai multã simplitate aditiv, determinã o structurã
mai bogatã (grup), comparativ cu a doua (notatã multiplicativ), ce are numai proprietãþi
de monoid.
Condiþia c) din definiþie este numitã distributivitatea legii a doua ($) faþã de prima lege (+).
Grupul comutativ (A, +) se numeºte grupul aditiv subiacent inelului.
Elementul neutru al acestui grup se noteazã 0A (sau chiar 0) ºi se numeºte elementul
zero al grupului.
Simetricul unui element a ∈ A în raport cu prima operaþie se noteazã cu a.
Elementul neutru al monoidului (A, ·) se noteazã 1A (sau 1) ºi se numeºte elementul
unitate al inelului (A, +, $).
Elementele simetrizabile ale monoidului (A, $) se numesc elemente inversabile ale
inelului sau unitãþi ale inelului. Notãm mulþimea acestor elemente prin U(A).
60
ALGEBRÃ
Exemple de inel _________________________________________________
1. Inele numerice:
(Z, +, $) inelul întregilor raþionali
(Q, +, $) inelul numerelor raþionale
(R, +, $) inelul numerelor reale
(C, +, $) inelul numerelor complexe
Toate aceste inele sunt comutative.
În toate aceste inele, elementul zero este numãrul 0, iar elementul unitate este 1.
U(Z) = { 1, 1}; U(Q) = Q*; U(R) = R*; U(C) = C*.
2. Pentru n ∈ N, n ≥ 2, fiecare din tripletele:

(Mn(Z), +, ·), (Mn(Q), +, ·), (Mn(R), +, ·), (Mn(C), +, ·)
este inel comutativ. Se numesc inele de matrice.
Elementul zero este matricea nulã 0n, iar elementul unitate este matricea In.
Ne reamintim cã: U(Mn(Z)) = {A ∈ Mn(Z) | det A = ± 1}.
U(Mn(Q)) = {A ∈ Mn(Q)) | det A ≠ 0}.
U(Mn(R)) = {A ∈ Mn(R)) | det A ≠ 0} = GLn (R).
U(Mn(C)) = {A ∈ Mn(C)) | det A ≠ 0} = GLn (C).
3. Inele de funcþii reale

Mulþimea F(R) = {f : R → R | f funcþie} împreunã cu operaþiile de adunare ºi
înmulþire a funcþiilor reale formeazã o structurã de inel comutativ, numit inelul
funcþiilor reale.
Elementul zero este funcþia constantã 0, iar elementul unitate este funcþia constantã 1.
U(F(R)) = {f : R → R | f (x) ≠ 0, (¼) x ∈ R}.
4. Un exemplu banal de inel este inelul cu un singur element.

Într-un astfel de inel 1 = 0.
5. Inelul claselor de resturi modulo n, n ≥ 2, notat (Zn, +, ·)

Pe mulþimea claselor de resturi am introdus douã legi de compoziþie, adunarea ºi
înmulþirea.
S-a arãtat cã (Zn, +) este grup comutativ, iar (Zn, $) este monoid.
Distributivitatea înmulþirii faþã de adunare pe inelul (Z, +, $) se transferã pe Zn:
înmulþirea claselor este distributivã faþã de adunare.
Într-adevãr:
â · ( b̂ + ĉ ) = â · (b· ·
+ c) = a ·(b + c) = a·
· b + a · c = a¶
· b + a¶
· c = â · b̂ + â · ĉ
Analog demonstrãm cã ( b̂ + ĉ ) · â = b̂ · â + ĉ · â
Aºadar elementul zero este clasa 0̂ , elementul unitate este 1̂ .
De asemenea, ne amintim: U(Zn) = { â ∈ Zn | (a, n) = 1}.
61
CAPITOLUL 2 INELE ªI CORPURI
6. Fie A o mulþime nevidã ºi P(A) familia pãrþilor sale. Tripletul (P(A), Δ, ∪) este
inel comutativ, unde Δ este diferenþa simetricã, iar ∩ este operaþia de intersecþie.
Într-adevãr, sã ne reamintim cã X Δ Y = (X \ Y) ∪ (Y \ X) ºi cã Δ are proprietãþile:
n (X Δ Y) Δ Z = X Δ (Y Δ Z), ¼ X, Y, Z ∈ P(A)
n X Δ Y = Y Δ X, ¼ X, Y ∈ P(A)
n X Δ ∅ = X (∅ este elementul zero)
n X Δ X = ∅ (orice element X este simetrizabil
în raport cu Δ).
De asemenea:
n (X ∩ Y) ∩ Z = X ∩ (Y ∩ Z), ¼ X, Y, Z ∈ P(A)
n X ∩ Y = Y ∩ X, ¼ X, Y ∈ P(A)
n X ∩ A = X, ¼ X ∈ P(A) (A este elementul unitate)
ªi în final:
X ∩ (Y Δ Z) = (X ∩ Y) Δ (X ∩ Z), ¼ X, Y, Z ∈ P(A)
Verificaþi aceste proprietãþi ca exerciþiu recapitulativ.
Oricum, veþi reveni asupra acestor proprietãþi rezolvând un exerciþiu propus la
pagina 89.
7. Inelul (Z[i], +, ·) inelul întregilor lui Gaus.

Z[i] = {a + bi | a, b ∈ Z} ⊂ C
Deoarece Z[i] este submulþime a mulþimii C, rezultã cã adunarea ºi înmulþirea au
proprietãþile cerute în definiþia inelului.
Elementul zero este numãrul complex 0 = 0 + 0 · i ∈ Z[i]
Arãtãm cã U(Z[i]) = {1, 1, i, i}
Este evident cã a + bi ∈ Z [i], a + bi ≠ 0 este inversabil în Z[i] dacã inversul sãu
1
din C, , aparþine lui Z[i]. Însã
a + bi
⎧ a
1 a − bi a b ⎪ 2 2 ∈¢
= 2 2 = 2 2 − 2 2 i ∈ Z[i] ⇔ ⎪⎨ a + b
a + bi a + b a +b a +b
⎪ b ∈¢
⎪⎩ a 2 + b 2
2 2
⎛ a ⎞ ⎛ b ⎞ a 2 + b2 1
Observãm cã: ⎜ 2 2 ⎟ + ⎜ 2 2 ⎟ = 2 2 2 = 2 2
⎝ a + b ⎠ ⎝ a + b ⎠ (a + b ) a + b
1
Rezultã cã 2 2 ∈ Z. Prin urmare a2 + b2 = 1.
a +b
⎧⎪a 2 =1 ⎧⎪a 2 = 0
Avem posibilitãþile ⎨ 2 sau ⎨ 2
⎪⎩b = 0 ⎪⎩b = 1
Deducem (a, b) ∈ {(1, 0); (1, 0); (0, 1); (0, 1)}.
Aºadar: a + bi ∈ {1, 0, 1, i, 1}, c.c.t.d.
62
ALGEBRÃ
OBSERVAÞII
1. Asupra unei structuri de inel asemãnãtoare celei anterioare vom reveni cu una
mai generalã, în cadrul rubricii de exerciþii rezolvate de la finalul paragrafului
(pagina 70).
2. Nu este complicat de demonstrat cã dacã (A, +, ·) este inel, atunci mulþimea U(A)
este parte stabilã a lui A faþã de legea · (multiplicativã), iar perechea (U(A), ·)
este grup, numit grupul multiplicativ al elementelor inversabile din inelul A.
2.2. Divizori ai lui zero într-un inel

DEFINIÞIA 1
Fie (A, +, ·) un inel. Elementul x ∈ A, x ≠ 0, se numeºte divizor al lui zero la
stânga dacã existã y ∈ A, y ≠ 0, astfel încât x · y = 0.
Elementul x ∈ A, x ≠ 0, se numeºte divizor al lui zero la dreapta dacã existã
y ∈ A, y ≠ 0, astfel încât y · x = 0.
Evident, în definiþia anterioarã dacã x este divizor la stânga, atunci y este divizor la
dreapta.
În cele ce urmeazã unui divizor la stânga sau la dreapta îi vom spune scurt: divizor al
lui zero.
Exemple _______________________________________________________
1. În inelul (Z12, +, ·), 4̂ este divizor al lui zero, deoarece 4̂ ≠ 0̂ , 4̂ · 3̂ = 0̂ , iar 3̂ ≠
0̂ .
În acest inel rezultã cã ºi 3̂ este divizor al lui zero.
⎛1 0⎞
2. În inelul (M2 (R), +, ·), matricea A = ⎜ ⎟ este divizor al lui zero.
⎝0 0⎠
⎛0 0⎞
Pentru justificare, este suficient sã observãm cã existã o matrice nenulã B = ⎜ ⎟
⎝0 1⎠
pentru care A · B = 02.
3. Nu toate elementele unui inel sunt divizori ai lui zero:

Orice element inversabil nu este divizor al lui zero.
Într-adevãr: dacã x ≠ 0 este inversabil ºi x · y = 0, atunci
x1 · (x · y) = 0 ⇔ (x1 · x) · y = 0 ⇔ 1 · y = 0 ⇔ y = 0.
4. Existã inele care nu au divizori ai lui zero.

Exemple: inelele numerice, unde x · y = 0 ⇒ x = 0 sau y = 0.
63
Acest exemplu justificã definiþia urmãtoare:
DEFINIÞIA 2
Un inel comutativ fãrã divizori ai lui zero se numeºte domeniu de integritate.
(Z[i], +, ·) este un alt exemplu de domeniu de integritate.
Urmãtoarea remarcã rezultã din definiþia divizorului la stânga (dreapta) într-un inel ºi
are în vedere o situaþie nou-creatã într-o astfel de structurã: dacã un produs de factori
poate fi zero fãrã ca factorii sã fie zero.
Sã reþinem!
Într-un inel (A, +, ·) urmãtoarele afirmaþii sunt echivalente:
1. Inelul nu are divizori ai lui zero.
2. Oricare ar fi x, y ∈ A, x ≠ 0, y ≠ 0 ⇒ x · y ≠ 0.
3. Dacã x, y ∈ A astfel încât x · y = 0, atunci x = 0 sau y = 0.
Sã mai reþinem cã într-un inel putem face orice fel de amplificãri, dar nu întotdeauna
putem face simplificãri.
Adicã: pentru x, y ∈ A, x ∈ A, a ≠ 0, avem:
x = y ⇒ a · x = a · y (amplificare la stânga cu factorul nenul a)
x = y ⇒ x · a = y · a (amplificare la dreapta)
Însã din a · x = a · y, a ≠ 0, nu putem trage concluzia x = y (nu putem simplifica prin
a).
De exemplu: în inelul Z6 avem 4̂ · 2̂ = 4̂ · 5̂ ºi 2̂ ≠ 5̂ .
Dacã însã A este un inel fãrã divizori ai lui zero ºi a, x, y ∈ A, a ≠ 0, atunci:
a · x = a · y ⇒ x = y (simplificare la stânga cu factorul nenul a)
x · a = y · a ⇒ x = y (simplificare la dreapta cu a ≠ 0)
Într-adevãr: a · x = a · y ⇒ a · x a · y = 0 ⇒ a (x + (y)) = 0 ⇒ x y = 0 ⇒ x = y
(penultima implicaþie având loc pentru cã a ≠ 0 ºi inelul nu are divizori ai lui zero.
64
ALGEBRÃ
2.3. Reguli de calcul într-un inel
Ca ºi în structura de grup, într-un inel putem face calcule: în grupul (A, +), în monoidul
(A, ·), dar ºi calcule specifice, datorate legãturii dintre cele douã operaþii.
Propoziþia urmãtoare extinde la nivelul unui inel oarecare regulile de calcul algebric
întâlnite la operaþiile cu numere întregi, raþionale, reale sau complexe.
PROPOZIÞIE
Fie (A, +, ·) un inel oarecare. Atunci:
1. x · 0 = 0 · x, (¼) x ∈ A
2. (¼) avem: (x) · y = x · ( y) = xy
(x) · (y) = x · y }regula semnelor
3. Dacã notãm x + (y) cu x y atunci:
(¼) x, y, z ∈ A x · (y z) = x · y x · z
(y z) · x z · x }
distributivitatea înmulþirii
faþã de scãdere
4. Într-un inel comutativ sunt adevãrate formulele de calcul prescurtat învãþate
anterior:
a2 b2 = ( a b) (a + b)
(a + b)2 = a2 + 2 ab + b2 (unde 2 ab = ab + b)
an bn = ( a b) (an 1 + an 2 + abn 2 + bn 1)
(a + b)n = Cn0 an + Cn1 an 1 · b + Cn2 an 1 · b2 + + Cnn bn, a ∈ N*
Demonstraþie 1. x · 0 = x · (0 + 0) = x · 0 + x · 0, de unde prin simplificare (în grupul

(A, +)) prin x · 0, deducem x · 0 = 0; analog deducem 0 · x = 0.
2. Din 0 = 0 · y = (x + (x)) · y = x · y + (x) · y, deducem cã (x) · y este
simetricul (opusul) lui x · y, deci (x) · y = (x · y); analog deducem
cã x · (y) = xy.
3. x · (y z) = x · (y + (z)) = x · y + x · ( z) = x · y + ( xz) = xy xz
4. Se aratã prin calcul direct, respectiv, pentru binomul lui Newton,
demonstraþie prin inducþie, asemãnãtoare celei din clasa a X-a
(exerciþiu util).
OBSERVAÞIE
Legat de calculul într-un inel, sã facem ºi urmãtoarea remarcã:
Dacã un inel are cel puþin douã elemente, atunci 1 ≠ 0.
Într-adevãr: dacã prin absurd am avea 1 = 0, atunci (¼) x ∈ A avem x = x · 1 = x · 0 = 0.
De unde ar rezulta A = {0}, în contradicþie cu ipoteza.
65
2.4. Inele de matrice cu elemente
dintr-un inel oarecare
Avem în vedere o extindere a inelului de matrice pãtratice cu elemente dintr-un inel
numeric la un inel de matrice cu elemente dintr-un inel comutativ oarecare, care conþine
cel puþin douã elemente.
DEFINIÞIE
Dacã xij ∈ A, i = 1, n ºi j = 1, n sunt elemente ale inelului (A, +, ·), atunci un
tablou de forma
⎛ a11 a12 ... a1n ⎞
⎜a ⎟
⎜ 21 a22 ... a2 n ⎟
⎜a ⎟
⎝ n1 an 2 ... ann ⎠
se numeºte matrice de ordin n, cu elemente din inelul (A, +, ·).
Notãm cu Mn(A) mulþimea acestor matrice.

Pe mulþimea Mn(A) introducem douã operaþii numite tot adunare (+) ºi înmulþire (·),
extensii ale celor cu acelaºi nume definite în clasa a X-a:
Dacã X = ( xij )i =1, n ºi Y = ( yij )i =1, n , atunci
}
j =1,n j =1,n
X + Y = (αij )i =1, n , unde αij = xij + yij operaþia de adunare din inelul A
j =1,n
}
n
X · Y = (βij )i =1, n , unde βij =

j =1, n
∑x ·y
k =1
ik kj operaþia de înmulþire din inelul A
PROPOZIÞIA 1
Dacã (A, +, ·) este un inel comutativ, cu cel puþin douã elemente atunci, (Mn(A), +, ·)
este un inel necomutativ, numit inelul matricelor pãtratice de ordin n peste inelul A.
Proprietãþile celor douã operaþii pot fi demonstrate asemãnãtor celor din clasa a XI-a.
⎛0 0 K 0⎞
⎜0 0 K 0⎟
Reþinem cã elementul zero al inelului este matricea 0n = ⎜ ⎟,
⎜M ⎟
⎜ ⎟
⎝0 0 K 0⎠
⎛ 1 0 K 0⎞
⎜ 0 1K 0⎟
(aici 0 este elementul zero al
iar elementul unitate este matricea In = ⎜ ⎟
⎜M ⎟ inelului, iar 1 este elementul
⎜ ⎟ unitate al inelului A).
⎝0 0 K 0⎠
66
ALGEBRÃ
Dacã n ≥ 2, inelul (Mn(A), +, ·) este necomutativ ºi are divizori ai lui zero, luând ca
⎛ 1 0 0 K 0⎞ ⎛ 0 0 0 K 0⎞
⎜ 0 0 0 K 0⎟ ⎜ 1 0 0 K 0⎟
exemplu matricele X = ⎜ ⎟ ≠ 0 ºi Y =
n
⎜ ⎟ ≠ 0 pentru
n
⎜M ⎟ ⎜M ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 0 0 0 K 0⎠ ⎝ 0 0 0 K 0⎠
care X · Y = 0n.
Exemplu _______________________________________________________
Considerãm X = {0, 1} ºi mulþimea pãrþilor lui X, P(X).
ªtim cã (P (X), Δ; ∩) este inel comutativ.
⎛∅
Fie matricele M = ⎜ {0} ⎞ , N = ⎛ {1} {0}⎞ . Sã calculãm X + Y ºi X · Y
⎝ {1} {0,1}⎠⎟ ⎜ ⎟
⎝ {0,1} ∅ ⎠
⎛ a11 a12 ⎞
X+Y= ⎜ ⎟ , unde
⎝ a21 a22 ⎠
a11 = ∅ Δ {1} = {1} a12 = {0} Δ {0} = ∅
a21 = {1} Δ {0, 1} = {0} a22 = {0, 1} Δ ∅ = {0, 1}
⎛ b11 b12 ⎞
X·Y= ⎜ ⎟ , unde
⎝ b21 b22 ⎠
b11 = (∅ ∩ {1}) Δ ({0} ∩ {0, 1}) = {1} Δ {0} = {0, 1} (linia I coloana I)
b12 = (∅ ∩ {0}) Δ ({0} ∩ ∅) = ∅ Δ ∅ = ∅ (linia I coloana a II-a)
b21 = ({1} ∩ {1}) Δ ({0, 1} ∩ {0, 1} = {1} Δ {0, 1} = {0} (linia a II-a coloana I)
b22 = ({1} ∩ {0}) Δ ({0, 1} ∩ ∅) = ∅ Δ ∅ = ∅ (linia a II-a coloana a II-a)
Unei matrice oarecare dintr-un inel de matrice peste un inel oarecare i se poate ataºa
un element din inel numit determinantul matricei (o extensie a noþiunii de determinant).
DEFINIÞIE
Dacã X = ( xij )i =1, n , atunci det X def

=
.
∑ ε ( σ) · X1σ(1) · X2σ(2) Xnσ(n),
j =1, n σ∈ S n
unde ε (σ) = (1)m(σ), m(σ) = numãrul inversiunilor permutãrii σ.
Toate proprietãþile determinanþilor se extind pe caz general.
67
Suntem pregãtiþi sã determinãm unitãþile inelului de matrice pãtratice cu elemente
dintr-un inel oarecare.
PROPOZIÞIA 2
Matricea X ∈Mn(A) este inversabilã în inelul (Mn(A), +, ·) dacã ºi numai dacã
det X ∈ U(A)
Demonstraþie
Matricea X ∈Mn(A) este inversabilã dacã existã Y ∈Mn(A) astfel încât
X · Y = Y · X = In (1)
Folosind proprietatea: determinantul produsului este egal cu produsul determinanþilor
a douã matrice ºi trecând la determinanþi în (1), obþinem:
det X · det Y = det Y · det X = 1, deci det X ∈ U (A).
Reciproc: presupunem cã det X ∈ U(A).
Ca ºi în clasa a XI-a, construim în etape matricea inversã.
a) Construim Xt, matricea transpusã, obþinutã prin schimbarea liniilor matricei X în
coloane.
b) Construim X*, adjuncta matricei X, prin înlocuirea elementelor matricei Xt cu
complemenþii lor algebrici.
c) Verificãm egalitatea X· X* = X* · X = (det X) · In.
d) Deducem cã X1 = (det X)1 · X*.
Exemple _______________________________________________________
⎛ 1ˆ 2ˆ ⎞ ⎛ 2ˆ 3ˆ ⎞
Fie X = ⎜ ⎟ ∈ M2 (Z12) ºi Y = ⎜ ⎟.
⎜ 3ˆ 5ˆ ⎟⎠ ⎜ 0ˆ 1ˆ ⎟
⎝ ⎝ ⎠
Sã arãtãm cã X este inversabilã ºi sã calculãm X1.
ˆ ˆ − 3·2
det X = 5·1 µ
ˆ ˆ = 5ˆ − 6ˆ =11
µ ∈ U (Z ) deducem cã X este inversabilã în inelul M (Z ).

Deoarece det X = 11 12 2 12
Parcurgând etapele descrise anterior obþinem:
⎛ 1ˆ 3ˆ ⎞ * ⎛ 5̂ −2ˆ ⎞ 1 ⎛ ˆ⎞ ⎛ ˆ⎞
µ −1 · ⎜ 5̂ −2 ⎟ = ⎜ 7̂ 2 ⎟
Xt = ⎜ ⎟; X = ⎜
⎜ 2ˆ 5ˆ ⎟ ⎜ −3ˆ 1ˆ ⎟
⎟ ; X = 11 ( ) ⎜ −3ˆ 1ˆ ⎟ ⎜ 3̂ 11
µ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
Deoarece det Y = 1 · 2 − 0 ·3 = 2 , iar 2̂ ∉ U (Z ), deducem cã Y nu este inversabilã în
12
inelul M2 (Z12), deºi determinantul matricei este nenul!
Reþineþi!
Într-un inel de matrice peste un inel oarecare noþiunea de matrice inversabilã
nu coincide cu cea de matrice nesingularã (cu determinant nenul)!
68
ALGEBRÃ
1. Fie a ∈ Z un numãr întreg. Pe mulþimea Z definim legile:

x ⊥ y = x + y + a; x Æ y = (x + a) (y + a) a.
Sã se arate cã (Z, ⊥, $) este inel comutativ, fãrã divizori ai lui 0.
Determinaþi elementele inversabile ale inelului.
Rezolvare
Verificãm axiomele de inel:
a) (Z, ⊥) este grup comutativ
Fie x, y, z ∈ Z; atunci:
n (x ⊥ y) ⊥ z = (x + y + a) ⊥ z = x + y + a + z + a = x + y + z + 2a, iar
x ⊥ (y + z) = x ⊥ (y + z + a) = x ⊥ (y + z + a) + a = x + y + z + 2a
Rezultã cã legea ⊥ este asociativã.
n Din x ⊥ y = x + y + a = y ⊥ a, rezultã cã ⊥ este comutativã.
n Din x ⊥ θ = x rezultã x + θ + a = x, adicã, θ = a este elementul neutru al primei
operaþii.
n x ⊥ x′ = θ ⇔ x + x′ + a = a ⇔ x′ = x 2a ∈ Z este simetricul elementului
x în raport cu ⊥.
Rezultã cã toate elementele lui Z sunt simetrizabile în raport cu ⊥.
b) (Z, Æ) este monoid comutativ
n (¼) x, y, z ∈ Z avem
(x $ y) $ z = [( x + a) (y + a) a] $ z =
= [(x + a) (y + a) a + a] · (z +a) a = (x + a) (y + a) (z + a) a
x $ (y + z) = x $ [(y + a) (z + a) a] = (x + a) [(y + a) (z + a) a] =
= (x + a)(y + a) (z + a) a. Deci legea este asociativã.
n Pentru (¼) x, y, z ∈ Z, x Æ y = (x + a) (y + a) a = (y + a) (x + a) a = y Æ x
(legea $ este comutativã).
n Elementul neutru:
Cãutãm e ∈ Z astfel încât x Æ e = e Æ x = x (¼) x ∈ Z.
Datoritã comutativitãþii, ne ocupãm de egalitatea
x Æ e = x ⇔ (x + a) (e + a) a = x ⇔ (x + a) (e + a) = x + a.
Deoarece ultima egalitate trebuie sã aibã loc, pentru orice x ∈ Z, deducem cã
e + a = 1, adicã e = 1 a ∈ Z (element neutru).
c) Demonstrãm cã a doua lege, Æ, este distributivã faþã de prima lege, ⊥.
Dacã x, y, z ∈ Z, atunci:
x Æ (y ⊥ z) = x Æ (y + z + a) = (x + a) (y + z + 2a) a
(x Æ y) ⊥ (x Æ z) = [(x + a) (y + a) a] ⊥ [(x + a) (z + a) a] =
= (x + a) (y + a) a + (x + a) (z + a) a + a =
= (x + a) (y + a) + (x + a) (z + a) a = (x + a) (y + z + 2a) a.
Rezultã cã x Æ (y ⊥ z) = (x Æ y) ⊥ (x Æ z).
Din comutativitate deducem ºi a doua parte a axiomei.
69
Arãtãm cã inelul nu are divizori ai lui zero (este deci domeniu de integritate).
Într-adevãr: x Æ y = θ ⇔ (x + a) (y + a) a = a ⇔ (x + a) (y + a) = 0.
(1)
⇔ x + a = 0 sau y + a = 0 ⇔ x = a sau y = a, adicã x = θ sau y = θ
(echivalenþa (1) are loc pentru cã inelul (Z, +, ·) este domeniu de integritate).
Sã determinãm elementele inversabile ale inelului (Z, ⊥, Æ).
x ∈ Z este inversabil ⇔ (∃) x′ ∈ Z astfel încât x Æ x′ = x′ Æ x = e
Deoarece a doua lege este comutativã, reþinem:
x Æ x′ = e ⇔ (x + a) (x′ + a) a = 1 a ⇔ (x + a) (x′ + a) = 1 ⇔
⇔ x + a este divizor al lui 1 ⇔ x + a ∈ {1, 1}.
Deducem cã inelul (Z, ⊥, Æ) are douã elemente simetrizabile: 1 a ºi 1 a.
2. Numim întreg liber de pãtrate un numãr întreg d ∈ Z \ {0, 1} care nu este divizibil
prin pãtratul unui numãr prim.
ªtim cã ecuaþia x2 d = 0 are douã soluþii complexe (eventual confundate).
Notãm cu d una dintre ele ºi Z[ d ] = {x ∈C | x = a + b d , a, b ∈ Z}.
a) Sã arãtãm cã (Z[ d ], +, ·) este inel comutativ.
b) Definim funcþia (normã) N : Z[ d ] → Z prin N (a + b d ) = a2 db2, pentru
orice a, b ∈ Z. Sã se demonstreze:
1) N (z1 · z2) = N(z1) · N(z2) (¼) z1, z2 ∈ Z[ d ].
2) Elementul z ∈ Z[ d ] este inversabil în inelul Z[ d ] dacã ºi numai dacã
N(z) ∈ {1, 1}.
3) Z[ 2 ] are o infinitate de elemente inversabile.
Rezolvare
a) Sã observãm cã adunarea ºi înmulþirea numerelor complexe sunt legi de compoziþie

pe Z[ d ].
(a + b d ) + (a′ + b′ d ) = (a + a′) + (b + b′) d ∈ Z[ d ]
(a + b d ) · (a′ + b′ d ) = (aa + dbb′) + (ab + a′b) d ∈ Z[ d ]
Proprietãþile de inel ale acestor legi sunt cunoscute, ele conferind mulþimii C structurã
de inel comutativ.
Elementul zero al inelului Z[ d ] este numãrul complex 0 = 0 + 0 · d , iar
elementul unitate este numãrul complex 1 = 1 + 0 · d .
Sã mai observãm cã acest inel nu are divizori ai lui zero.
b) Notãm cu z* = a b d ∈ Z[ d ] (conjugatul numãrului Z).
Deci N(z) = z · z*. Þinând cont cã (z1 · z2)* = z1* · z2* avem:
1) N(z1 · z2) = (z1 · z2) · (z1 · z2)* = (z1 · z2) · ( z1* · z2* ) = N(z1) · N(z2).
70
ALGEBRÃ
2) Fie z ∈ Z[ d ] un element simetrizabil; deci existã z′ ∈ Z [ d ] astfel încât
z · z′ = 1. Trecând la normã, obþinem N(z · z′) = N(1) ⇔ N(z) · N(z′) = 1, adicã
N(z) ∈ {1, 1}
Reciproc: dacã N(z) ∈ {1, 1}, luãm z′ = N(z) · z* ºi avem:
z · z′ = N(z) · z · z* = N(z)2 = 1, deci z este inversabil în Z[ d ].
Reþinem: a + b d ∈ U [ d ] ⇔ (a2 + db2) = ± 1.
3) Conform punctului anterior, a + b 2 ∈ U [Z 2 ] ⇔ a2 2b2 = ± 1 (1)
(1 + 2 )n = xn + yn 2 , xn ∈ Z, yn ∈ Z (se obþine în urma ridicãrii la putere cu
formula binomului lui Newton ºi gruparea adecvatã a termenilor).
Atunci: (1 2 )n = xn yn 2 , deci xn2 yn2 · 2 = (xn + yn 2 ) (xn yn 2 ) =
= (1 + 2 )n · (1 2 )n = (1 2)n = (1)n = ± 1.
Numerele întregi, xn, yn verificã egalitatea (1) deci numerele distincte
(1 + 2 )n, n ∈ N, sunt inversabile.
OBSERVAÞIE
În cazul d > 0, ecuaþia a2 db2 = 1, numitã ecuaþia lui Pell, poate fi rezolvatã,
având o infinitate de soluþii (a, b) ∈ Z x Z.
Prin urmare, inelul (Z [ 2 ], +, ·), d > 0, are o infinitate de elemente inversabile.
3. Fie C([0, 1]) = {f : [0, 1] → R | f continuã}.

Arãtaþi cã (C([0, 1]), +, ·) este inel comutativ cu divizori ai lui zero.
Rezolvare
Cele douã operaþii sunt legi de compoziþie deoarece suma ºi produsul a douã funcþii
continue sunt funcþii continue. Restul proprietãþilor sunt evidente, ele conferind
mulþimii C([0, 1]) o structurã de inel comutativ.
Considerãm funcþiile continue f, g : [0, 1] → R:
⎧ 1 ⎧ 1
⎪⎪1 − 2 x , 0 ≤ x ≤ 2 ⎪⎪ 0, 0≤ x≤
2
f (x) = ⎨ , g(x) = ⎨
⎪ 0, 1 ⎪2 x −1, 1
< x ≤1 < x ≤1
⎪⎩ 2 ⎪⎩ 2
Observãm cã funcþiile sunt continue pe [0, 1], nenule, iar f · g = 0.
Deci f ºi g ∈ C ([0, 1]) sunt divizori ai lui zero.
71
⎧⎪ ⎛ a + 3̂b b ⎞ ⎫⎪
4. Fie G = ⎨ A = ⎜ ⎟ | a, b∈ Z6 , det A =1ˆ ⎬ .
⎜ ˆ a + 3ˆ b ⎠⎟
⎩⎪ ⎝ 4b ⎭⎪
Sã se arate cã (G, ·) este grup izomorf cu grupul lui Klein.
Rezolvare
det A = (a + 3̂ b)2 4̂ b2 = a2 + 2 ( 3̂ · ab) + 3b2 4b2 = a2 b2 = a2 b2 = 1̂ .

ˆ 1,
Luând pe rând b̂ ∈ 0, {
ˆ 2,
ˆ 3,
ˆ 4,5
ˆ ˆ , obþinem: }
(a, b) ∈ {(1,ˆ 0ˆ ), (5,ˆ 0ˆ ), (2,ˆ 3ˆ ), (4,ˆ 3ˆ )} . Deci G = {I , A, B, C} unde
2
⎛ 5̂ 0ˆ ⎞ ⎛ 1ˆ 3ˆ ⎞ ⎛ 5̂ 3ˆ ⎞
A= ⎜ ⎟,B= ⎜ ⎟, C = ⎜ ⎟ . Avem
⎜ 0ˆ 5ˆ ⎟ ⎜ 0ˆ 1ˆ ⎟⎠ ⎜ 0ˆ 5ˆ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎝ ⎠
A2 = B2 = C2 = I2, AB = BA = C, AC = CA = B, BC = CB = A.
Rezultã cã (G, ·) este grup izomorf cu grupul lui Klein.
⎧⎪5̂ x + 2ˆ y = 3ˆ
5. Sã se rezolve în inelul Z6 sistemul ⎨
⎪⎩ 4ˆ x + 3ˆ y = 1ˆ
Rezolvare
Prezentãm mai multe metode.
Metoda substituþiei
Un singur coeficient este inversabil în Z6, adicã 5̂ , coeficientul lui x din prima ecuaþie.
Îl scoatem pe x din prima ecuaþie ºi îl înlocuim în a doua.
Obþinem 5̂ x = 3ˆ − 2ˆ y ⇔ ( 5̂ )1( 5̂ x) = ( 5̂ )1( 3ˆ − 2ˆ y ) ⇔ x = 5̂ ( 3ˆ − 4ˆ y ) ⇔
⇔ x = 3ˆ − 4ˆ y .
Dupã înlocuire, ecuaþia a doua devine:
( ) ()
−1
4ˆ 3ˆ − 4ˆ y + 3ˆ y = 1ˆ ⇔ 5ˆ y = 1ˆ ⇔ y = 5ˆ · 1ˆ = 5ˆ .
Pentru y = 5̂ , obþinem x = 3ˆ − 4ˆ · 5ˆ = 1ˆ . Sistemul are soluþia unicã x = 1̂ , y = 5̂ .
Metoda reducerii
Eliminãm necunoscuta x, amplificând prima ecuaþie cu 4̂ ºi a doua cu 5̂ .
⎧− 2ˆ x − 2ˆ y = 0ˆ
Obþinem sistemul: ⎪⎨ .
⎪⎩ ˆ
2 x + ˆ
3 y = ˆ
5
72
ALGEBRÃ
Adunând cele douã ecuaþii, se reduce ºi x ºi obþinem y = 5̂ .
Asemãnãtor, eliminând y între cele douã ecuaþii, obþinem x = 1̂ .
Verificãm cã perechea ( 1̂ , 5̂ ) este soluþie a sistemului (1).
OBSERVAÞIE
Amintiþi-vã cã într-un inel cu divizori ai lui 0 egalitãþile a · b = a · c ºi b = c nu sunt
echivalente.
Dacã a este element inversabil, atunci b = c ⇔ a · b = a · c.
Prin urmare: amplificând ecuaþiile unui sistem cu coeficienþi dintr-un inel, prin
elemente neinversabile, nu obþinem ecuaþii echivalente.
Procedând astfel este posibil sã obþine la final soluþii strãine. Le putem elimina
numai în urma verificãrii în sistemul dat iniþial.
Metoda matricealã
⎛ 5̂ 2ˆ ⎞
Fie A = ⎜ ⎟ matricea coeficienþilor.
⎜ 4ˆ 3ˆ ⎟
⎝ ⎠
⎛ x ⎞ ⎛ 3̂ ⎞
Sistemul se scrie echivalent A · ⎜ ⎟ =⎜ ⎟ (1)
⎝ y ⎠ ⎜⎝ 1̂ ⎟⎠
Deoarece det A = 1̂ ∈ U (Z6), deducem cã matricea A este inversabilã în M2(Z6) ºi
deci sistemul are soluþie unicã. Amplificând la stânga în (1) prin A1 obþinem:
⎛ x ⎞ −1 ⎛ 3̂ ⎞
⎜ ⎟ = A · ⎜⎜ ⎟⎟ .
⎝ y⎠ ⎝ 1̂ ⎠
Calculãm A1:
⎛ ˆ⎞ ⎛ 3ˆ −2ˆ ⎞ 1 ⎛ 3ˆ −2ˆ ⎞
At = ⎜ 5̂ 4 ⎟ ; A* = ⎜ ⎟ ; A = (det A)1 · A* = ⎜ ⎟.
⎜ 2ˆ 3ˆ ⎟ ⎜ −4ˆ 5ˆ ⎟ ⎜ −4ˆ 5ˆ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ x⎞ ⎛ 3ˆ −2ˆ ⎞ ⎛ 3̂ ⎞ ⎛ 1̂ ⎞
Atunci: ⎜ ⎟ = ⎜ ⎟ · ⎜ ⎟ = ⎜ ⎟ . Gãsim x = 1̂ , y = 5̂ .
⎝ y⎠ ⎜ −4ˆ 5ˆ ⎟ ⎜ 1̂ ⎟ ⎜ 5̂ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
OBSERVAÞIE
Cadrul restrâns al programei ºcolare nu permite o abordare mai generalã a rezolvãrii
sistemelor de ecuaþii liniare cu coeficienþi într-un inel oarecare, prin metode matriceale
(regulile lui Cramer sau Kroneker-Capelli).
73
⎛ 2ˆ 1ˆ ⎞
6. Sã se determine matricele X ∈ M2(Z3) cu proprietatea X2 = ⎜ ⎟.
⎜ 1ˆ 2ˆ ⎟
⎝ ⎠
Rezolvare
⎛x y⎞
Fie X = ⎜ ⎟ , x, y, z, t ∈ Z3.
⎝z t⎠
⎧ x 2 + yz = 2ˆ ⎧ x 2 + yz = 2ˆ
⎪ ⎪
⎪ xy + yt = 1ˆ ⎪ y ( x + t ) = 1ˆ
Obþinem sistemul: ⎨ ⇔ ⎨ .
⎪ zx + zt = 1ˆ ⎪ z ( x + t ) = 1ˆ
⎪ ˆ ⎪ ˆ
⎩ zy + t = 2 ⎩ zy + t = 2
2 2
Scãzând ultima ecuaþie din prima obþinem:

x2 t2 = 0̂ ⇔ (x t) (x + t) = 0̂ ⇔ x t = 0̂ (1) sau x + t = 0̂ (2)
(deoarece Z3 nu are divizori ai lui zero).
Observãm cã relaþia (2) nu poate avea loc, altfel ecuaþiile a doua ºi a treia ar fi
echivalente cu 0̂ = 1̂ .
Rãmâne soluþia (1) ºi de aici t = x.
Comparând ecuaþiile 2) ºi 3) ale sistemului obþinem z = y ºi sistemul se reduce la
⎧⎪ x 2 + y 2 = 2ˆ ⎧⎪ x 2 + y 2 = 2ˆ
⎨ ⇔ ⎨
ˆ ⎪⎩ xy = 2ˆ
⎩⎪ xy + xy = 1
⎛ 1ˆ 2ˆ ⎞ ⎛ 2ˆ 1ˆ ⎞
Rezultã soluþiile (x = 1̂ , y = 2̂ ºi x = 2̂ , y = 1̂ ) ºi matricele X = ⎜ ⎟;X= ⎜ ⎟
⎜ 2ˆ 1ˆ ⎟ ⎜ 1ˆ 2ˆ ⎟ .
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
7. Fie (A, +, ·) un inel cu cel puþin douã elemente (1 ≠ 0) ºi M = {x ∈ A | x2 = x}.

a) Sã se demonstreze cã dacã M este finitã, atunci M are un numãr par de elemente.
b) Dacã A este finitã, sã se calculeze produsul elementelor nenule din M.
c) Dacã M = A, sã se arate cã:
i) x + x = 0, ¼ x ∈ A; ii) A este comutativ.
Rezolvare
a) Sã observãm cã dacã x ∈ M atunci 1 x ∈ M. Într-adevãr:
(1 x)2 = 1 2x + x2 = 1 2x + x = 1 x.
Deci elementele mulþimii M se pot aranja în perechi de forma (x, 1 x).
Demonstraþia se încheie dacã arãtãm cã elementele oricãrei perechi sunt diferite.
Într-adevãr: dacã ar exista x0 ∈ M astfel încât x0 = 1 x0 (1), prin amplificare cu x0,
am obþine x02 = x0 x02 ⇔ x0 = 0.
Atunci (1) ar deveni 0 = 1, contradicþie.
74
ALGEBRÃ
b) Avem douã cazuri:
M = {0, 1}. În acest caz, produsul este 1.
M conþine ºi alte elemente în afarã de 0 ºi 1.
Fie x un astfel de element. Atunci ºi 1 x ∈ M, 1 x ≠ 0 conform punctului anterior.
Însã x(1 x) = x x2 = 0. În acest caz produsul tuturor elementelor nenule din M este 0.
c) i) Dacã x2 = x (¼) x ∈ A, alegând x = 1 obþinem (1)2 = (1).
Pe de altã parte, în orice inel (1)2 =(1) · (1) = 1 (regula semnelor).
Rezultã 1 = 1 adicã 1 + 1 = 0, de unde prin amplificare cu x ∈ A obþinem:
x + x = 0.
ii) Acum: fie x, y ∈ A. Demonstrãm cã xy = yx.
Din ipotezã avem cã (x + y)2 = x + y (1)
Însã (x + y)2 = (x + y) · (x + y) = x2 + xy + yx + y2 = x + y + xy + yx.
Comparând cu (1) deducem xy + yx = 0; echivalent xy = yx, iar din yx = yx,
obþinutã la i) deducem xy = yx, c.c.t.d.
OBSERVAÞIE
Un element x ∈ A cu proprietatea x2 = 0 se numeºte element idempotent al inelului.
Un inel care are toate elementele idempotente se numeºte inel boolean.
Exerciþii propuse
1. Arãtaþi cã mulþimea propusã are o structurã algebricã de inel în raport cu operaþiile

date:
a) (Z, *, ) unde x & y = x + y + 2 ºi x y = 2xy + yx + 4y + 6.
b) (Z, , ⊥), unde x y = x + y 3; x ⊥ y = xy 3y + 12.
c) (Z[ 3 ], +, ·), în raport cu adunarea ºi înmulþirea numerelor reale.
d) {a + b 3 i | a, b ∈ Z}, în raport cu adunarea ºi înmulþirea numerelor
e) (Z[i], +, &), unde x & y = x · y + Im x · Im y, x, y ∈ C.
f) (Q × R, +, ·), unde (a, x) + (b, y) = (a + b, x + y) ºi (a, x) · (b, y) = (ab, ay + bx + xy).
⎪⎧⎛ a b ⎞ ⎪⎫
g) M = ⎨⎜ ⎟ | a, b ∈ Z ⎬ în raport cu adunarea ºi înmulþirea matricelor.
⎪⎩⎝ 0 a ⎠ ⎪⎭
⎧⎪⎛ a 3b ⎞ ⎫⎪
h) ⎨⎜ ⎟ | a, b∈¤ ⎬ în raport cu adunarea ºi înmulþirea matricelor.
⎩⎪⎝ b a ⎠ ⎭⎪
2. Arãtaþi cã urmãtoarele mulþimi nu formeazã o structurã de inel împreunã cu operaþiile

de adunare ºi înmulþire.
⎧⎛ a − b ⎞ ⎫⎪
a) 3Z; b) {x + y 3 | x, y ∈ 2Z}; c) ⎪⎨⎜ ⎟ | a, b ∈3¢ ⎬ .
⎩⎪⎝ b a ⎠ ⎭⎪
75
3. Arãtaþi cã urmãtoarele mulþimi de matrice împreunã cu operaþiile de adunare ºi înmulþire
formeazã o structurã de inel.
⎧⎛ a b c ⎞ ⎫
⎧⎛ a 3b ⎞ ⎫⎪ ⎪⎜ ⎟ ⎪
a) ⎪⎨⎜ ⎟ | a, b∈ Z ⎬ ; b) ⎨⎜ 0 0 b ⎟ / a, b∈ ¢ ⎬ .
⎩⎪⎝ b a ⎠ ⎭⎪ ⎪⎜ 0 0 a ⎟ ⎪
⎩⎝ ⎠ ⎭
⎧⎪⎛ a x ⎞ ⎫⎪
4. Arãtaþi cã mulþimea M = ⎨⎜ ⎟ | a ∈ ¤, x∈¡ ⎬ este inel comutativ în raport cu
⎩⎪⎝ 0 a ⎠ ⎭⎪
adunarea ºi înmulþirea matricelor.
Are inelul divizori ai lui zero?
⎧⎛ a b c ⎞ ⎫
⎪⎜ ⎟ ⎪
5. Fie M = ⎨⎜ 0 a d ⎟ | a, b, c, d ∈ ¡ ⎬ . Sã se arate cã:
⎪⎜ 0 0 a ⎟ ⎪
⎩⎝ ⎠ ⎭
a) (M, +, ·) este inel necomutativ;
b) în inelul M, orice element x este inversabil sau este nilpotent (adicã existã k ∈ N*
astfel încât X k = 03).
c) Calculaþi An, unde A ∈ M, n ∈ N*.
1 3
6. Fie ε = +i ºi Q (ε) = {a + bε | a, b∈ Q}. Sã se arate cã (Q(ε), +, ·) este inel
2 2
comutativ. Determinaþi elementele inversabile ale inelului.
7. Arãtaþi cã (Z[i 3 ] = {x + iy 3 | x, y ∈ Z} este inel comutativ în raport cu adunarea

ºi înmulþirea numerelor complexe. Determinaþi elementele inversabile ale inelului.
8. Pe R se considerã legea de compoziþie x & y = ax + by + c, a, b, c ∈ R.

Determinaþi a, b, c ∈ R astfel încât (R, &, ·) sã fie inel.
9. Pe mulþimea Rn = {0, 1, 2, , n 1} considerãm legile de adunare ⊕ ºi înmulþire ?

modulo n. Sã se arate cã (Rn, ⊕, ?) este inel comutativ. Determinaþi elementele
inversabile ale inelului (R12, ⊕, ?).
10. Rezolvaþi sistemele de ecuaþii:
⎧⎪3ˆ x + y = 9ˆ ⎧⎪3ˆ x + y = 4ˆ ⎧⎪ x + y = 1̂
a) ⎨ , x, y ∈ Z12; b) ⎨ , x, y ∈ Z10; c) ⎨ , x, y ∈ Z12.
ˆ ˆ ⎪⎩ xˆ + 2ˆ y = 3ˆ ⎪⎩ x + 3ˆ y = 2ˆ
⎩⎪ x + 2 y = 8
76
ALGEBRÃ
⎛ 3ˆ 5ˆ ⎞ ⎛ 3ˆ 1ˆ ⎞
11.Considerãm matricele U, V ∈M2 (Z6), U = ⎜ ⎟, V = ⎜ ⎟.
⎜ 5̂ 4ˆ ⎟ ⎜ 1ˆ 2ˆ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
a) Calculaþi U + V, UV, VU.
b) Arãtaþi cã matricele U, V sunt inversabile ºi calculaþi U1, V1.
c) Determinaþi X ∈ M2 (Z6) astfel încât U × V = I2.
d*) Arãtaþi cã existã n ∈ N astfel încât Un = I2; analog pentru V.
***
12.Fie (G, +) un grup comutativ. Pe mulþimea H = {f : G → G / f (x + y) = f (x) + f (y)}
definim legile de compoziþie notate ⊕ ºi ) astfel (f ⊕ g)(x) = f (x) + g (x) ºi (f ) g)(x) = f (g(x)).
Sã se arate cã (H, ⊕, )) este inel.
13.Fie A = {f : {0, 1} → R | f funcþie}. Sã se arate cã (A, +, $) este inel de funcþii cu divizori

ai lui zero.
⎛0 1⎞
14.Fie A = M = {xI2 + y | x, y ∈ R, A = ⎜ ⎟ }.
⎝0 0⎠
Sã se arate cã (A, +, ·) este inel în raport cu operaþiile uzuale.
15. Fie (A1, +, ·), (A2, +, ·) douã inele. Pe mulþimea A1 × A2 introducem legile de compoziþie:
(a, b) + (c, d) = (a + c, b + d) ºi (a, b) · (c, d) = (a $ c, b $ d).
a) Sã se arate cã (A, +, ·) este inel (se numeºte produsul direct al inelelor A1 ºi A2).
b) Sã se determine elementele inversabile ale produsului direct Z4 ºi Z.
16.Fie A = {a + b 2 + c 3 + d 6 | a, b, c, d ∈ Q}.
Sã se arate cã (A, +, ·) este inel comutativ.
⎛ 0 1⎞
17. Fie A = ⎜ ⎟ ºi MA = {A · X · A | X ∈M2(R)}.
⎝ 0 1⎠
Sã se arate cã (MA, +, $) este inel în raport cu adunarea ºi înmulþirea matricelor.
18. a) Sã se arate cã ecuaþia X 2 = 02, are patru soluþii în M2(Z2).

b) Sã se arate cã inelul (M2(Z2), +, $) are 6 elemente inversabile.
⎧⎪⎛ x y ⎞ ⎫⎪
19. Fie T = ⎨⎜ ⎟ | x, y ∈ ¢ 3 ⎬ ºi G = {A ∈ T | det A = 1̂ }.
⎩⎪⎝ − y x ⎠ ⎭⎪
a) Determinaþi card T.
b) Arãtaþi cã (G, $) este grup.
c) Arãtaþi cã (G, $) ; (Z4, +).
77
20. Sã se rezolve sistemele:
⎧ x + y + z = 1̂ ⎧ 2ˆ x + y + z = 4ˆ
⎪⎪ ⎪⎪
a) ⎨2ˆ x + 3ˆ y + z =1ˆ , x, y, z ∈ Z5; b) ⎨ x + y + 3ˆ z = 5ˆ x, y, z ∈ Z12.
⎪ ˆ ˆ ⎪ˆ ˆ ˆ ˆ
⎪⎩ x + y + 2 z = 4 ⎪⎩3x + 2 y + 4 z = 9
⎛ 3ˆ 1ˆ ⎞
21. Determinaþi a ∈ Z6 pentru care matricea A = ⎜ ⎟ ∈ M2(Z6) este element inversabil
⎜ 2ˆ 0ˆ ⎟⎠
⎝
al inelului.
22. Determinaþi f : Z7 → Z7 astfel încât f (x) + f ( 4̂ x) = 3̂ x, (¼) x ∈Z7.
⎛ 204 376 818 ⎞
⎜ ⎟
*23. Se considerã matricea A = ⎜ 222 321 253 ⎟ .
⎜ − 88 424 496 ⎟
⎝ ⎠
Stabiliþi valoarea de adevãr a propoziþiilor:
a) det A este numãr par; b) det a este divizibil cu 3;
c) A este inversabilã în M3(Q); d) A este inversabilã în M3(Z).
24. a) Verificaþi cã a + a + a + a + a = 0̂ , (¼) a ∈ Z5.

b) Deduceþi cã (a + b)5 = a5 + b5, (¼) a, b ∈ Z5.
25. Fie (A, +, ·) un inel ºi a, b ∈ A, a · b = b · a. Sã se arate cã:

a) an · bm = bm an (¼) m, n ∈ N.
b) an bn = (a b) (an 1 + an 2b + + bn 1), (¼) n ∈ N*.
26.Fie (A, +, ·) un inel necomutativ ºi a, b ∈ A.

Presupunem cã 1 ab este inversabil ºi u este inversul sãu.
a) Calculaþi (1 ba) (1 + bua).
b) Deduceþi cã dacã 1 ab este inversabil, atunci 1 ba este inversabil.
27. Fie (A, +, ·) un inel cu proprietatea x6 = x, (¼) x ∈ A.

Demonstraþi cã x2 = x (¼) x ∈ A. Daþi exemple de inel cu aceastã proprietate.
28. Fie (A, +, ·) un inel în care 0 ≠ 1. Arãtaþi cã dacã grupul (U(a), ·) are ordin finit impar,
atunci 1 + 1 = 0.
78
ALGEBRÃ
2.3. Corpuri
DEFINIÞIE
Fie (K, +, ·) un inel cu cel puþin douã elemente.
Inelul (K, +, ·) se numeºte corp dacã
(¼) x ∈ K, x ≠ 0 (∃) x′ ∈ K astfel încât x · x′ = x′ · x = 1
Aºadar corpul este un inel particular, în care orice

Inel
element nenul este inversabil.
Corpul (K, +, ·) se numeºte comutativ dacã inelul Corp
este comutativ (a doua lege de compoziþie este
comutativã).
Exemple _______________________________________________________
1. Corpurile numerice
(Q, +, ·), (R, +, ·), (C, +, ·) sunt corpuri comutative.
2. Corpuri de numere pãtratice

Reamintim cã d ∈ Z \ {0, 1} se numeºte liber de pãtrate dacã nu este divizibil cu
pãtratul oricãrui numãr prim.
În acest caz mulþimea
Q ( d ) = {a + b d | a, b ∈Q}, împreunã cu operaþiile de adunare ºi înmulþire ale
mulþimii C, este corp comutativ, numit corp de numere pãtratice ( d este una dintre
cele douã rãdãcini complexe ale ecuaþiei x2 = d).
Într-adevãr: am vãzut în paragraful anterior cã (Z ( d ), +, ·) este inel comutativ.
Asemãnãtor demonstrãm cã ºi (Q ( d ), +, ·) este inel comutativ cu cel puþin douã
elemente.
În plus: în acest inel orice element nenul este inversabil: dacã z = a + b d , a, b ∈ Q
ºi z ≠ 0, atunci:
1 1 a−b d a b
= = 2 2 = 2 2 − 2 2 · d ∈Q d este inversul lui z în
z a + b d a − b ·d a − b ·d a − b · d
Q ( d ).
În particular: Q( 2 ); Q (i); Q (i 3 ) sunt corpuri pãtratice (am preferat notaþia
Q(i 3 ) în locul scrierii Q( − 3 ).
79
3. Exemplu de corp necomutativ
⎪⎧⎛ u v⎞ ⎪⎫
Fie H = ⎨⎜ ⎟ | u, v ∈ £ ⎬.
⎪⎩⎝ −v u⎠ ⎪⎭
Este uºor de verificat cã H împreunã cu operaþia de adunare ºi înmulþire a matricelor
este inel (I2 este elementul unitate).
⎛ u v⎞
Rãmâne sã arãtãm cã orice element A = ⎜ ⎟ ∈ H, A ≠ 02, este element inversabil
⎝ −v u⎠
al inelului.
Într-adevãr: det A = u · u + v · v = |u|2 + |v|2 = 0 ⇔ |u| = 0 ºi |v| = 0 ⇔ u = 0 ºi v = 0
⇔ A = 0.
Rezultã cã A ≠ 0 ⇔ det A ≠ 0.
⎛ u −v ⎞
⎜ det A det A ⎟
Deoarece matricea A′ = ⎜ ⎟ ∈ H ºi AA′ = A′A = I2, rezultã cã A este
⎜ v u ⎟
⎜ det A det A ⎟
⎝ ⎠
inversabilã; deci (H, +, ·) este corp.
Arãtãm cã înmulþirea pe H este necomutativã.
⎛i 0 ⎞ ⎛ 0 1⎞
Fie U = ⎜ ⎟ ºi V = ⎜ ⎟
⎝0 −i⎠ ⎝ −1 0 ⎠
⎛0 i ⎞ ⎛ 0 −i ⎞
Avem: U · V = ⎜ ⎟;V·U= ⎜ ⎟ ; deci UV ≠ VU.
⎝ i 0⎠ ⎝ −i 0 ⎠
OBSERVAÞIE
Existã oare corpuri finite necomutative?
Rãspunsul este negativ ºi este cunoscut cu numele de teorema lui Wedderburn:
Orice corp finit este comutativ.
4. Corpul Zp al claselor de resturi modulo p.

Dacã p este numãr prim, atunci inelul (Zp, +, ·) este corp comutativ.
ªtim cã în inelul (Zn, +, ·) clasa â este element inversabil dacã ºi numai dacã (a, n) = 1. (1)
Astfel inelul (Z 12, +, ·) nu este corp deoarece anumite elemente nenule sunt
ˆ 3ˆ etc.
neinversabile: de exemplu 2,
În schimb, dacã p este prim, atunci pentru orice k, 1 ≤ k ≤ p 1, avem ( k, p) = 1, deci
ˆ 2ˆ , ·
clasele nenule, 1, p − 1 sunt inversabile.
Rezultã cã (Zp, +, ·) este corp comutativ, numit corpul claselor de resturi modulo p.
80
ALGEBRÃ
Proprietãþi
1. Orice corp este inel fãrã divizori ai lui zero.
Demonstraþie Demonstrãm prin reducere la absurd
Presupunem cã existã x, y ∈ K, x ≠ 0, y ≠ 0, astfel încât x · y = 0
Atunci: x · y = 0 ⇒ x1 · (xy) = 0 ⇒ (x1 · x) ·y = 0 ⇒ 1 · y = 0 ⇒ y = 0,
contradicþie.
2. Mulþimea elementelor nenule ale unui corp formeazã împreunã cu înmulþirea o structurã
de grup.
Demonstraþie Fie (K, +, ·) un corp ºi K* = K \ {0}.
Dacã a, b ∈ K*, atunci a · b ∈ K*, deci K* este parte stabilã a lui K în
raport cu înmulþirea.
Înmulþirea este asociativã ºi are elementul neutru 1 (elementul unitate
al inelului).
Dacã x ∈ K*, atunci x este element inversabil al inelului (K, +, ·) ºi
x · x1 = x1 · x = 1.
Deci x este element inversabil în raport cu operaþia indusã.
Deducem cã perechea (K, *, ·) este grup.
În particular (Z*,
p ·) este grup, unde p este numãr prim.
3. Orice inel fãrã divizori ai lui zero, finit, este corp.

Demonstraþie Notãm acest inel prin A. Arãtãm cã orice element a ∈ A, a ≠ 0, este inversabil.
Pentru aceasta avem în vedere funcþia fa : A → A, fa(x) = a · x.
Funcþia este injectivã: fa(x) = fa(y) ⇒ a · x = a · y ⇒ x = y (deoarece
inelul nu are divizori ai lui zero).
Deoarece mulþimea A este finitã, rezultã cã fa este ºi surjectivã.
Atunci: existã a′ ∈ A astfel încât fa(a′) = 1, ceea ce este echivalent cu
aa′ = 1, adicã a este inversabil la dreapta.
Analog: folosind funcþia ga(x) = x · a, demonstrãm cã a este inversabil ºi
la stânga.
Conform unei proprietãþi cunoscute, dacã un element este inversabil ºi
la stânga ºi la dreapta, atunci el este inversabil.
OBSERVAÞIE
În demonstraþie a fost esenþial faptul cã A este finitã.
O dovadã în plus este inelul (Z, +, ·) care este fãrã divizori ai lui zero ºi nu este corp.
81
2.4. Morfisme de inele ºi corpuri
Ca ºi în cazul grupurilor, o modalitate de identificare ºi clasificare a structurilor
algebrice de inel (corp) este apelul la morfisme ºi izomorfisme.
DEFINIÞIA 1
Fie (A, +, ·) ºi (A′, +, ·) douã inele. Se numeºte morfism de inele o funcþie
f : A → A′ cu proprietãþile:
1. f (x + y) = f (x) + f (y) (¼) x, y ∈ A;
2. f (x · y) = f (x) · f (y) (¼) x, y ∈ A;
3. f (1A) = 1A′.
Un morfism de la un inel la el însuºi se numeºte endomorfism.
Exemple _______________________________________________________
1. Funcþia f : Z → Q, f (x) = x este morfism de inele.
2. Funcþia g : Z → Zn, g (x) = x̂ este morfism de inele.
3. Funcþia h : Z[ 2 ] → Z [ 2 ], h (a + b 2 ) = a b 2 este un endomorfism de

inele.
OBSERVAÞII
1. Prima condiþie din definiþia morfismului de inele aratã cã funcþia este morfism de
grupuri. De aici rezultã cã f (0A) = 0A′ ºi f ( x) = f (x), (¼) x ∈ A
2. Condiþiile 1) ºi 2) din definiþia morfismului de inele nu atrag ºi condiþia a treia, cu
referire la transportul elementului unitate.
Este cazul funcþiei f : A → A′, f (x) = 0A′, (¼) x ∈ A, care îndeplineºte primele douã
condiþii, dar f (1A) = 0A′ ≠ 1A.
DEFINIÞIA 2
Fie (A, +, ·) ºi (A′, +, ·) douã inele. Se numeºte izomorfism de inele o funcþie
f : A → A′ cu proprietãþile:
1. f este bijectivã;
2. f este morfism de inele.
În acest caz spunem cã inelele A ºi A′ sunt izomorfe ºi scriem A ; A′.

Un izomorfism de inele de la un inel la el însuºi se numeºte automorfism al inelului.
82
ALGEBRÃ
Exemple _______________________________________________________
⎪⎧⎛ a b ⎞ ⎪⎫
1. Fie inelele (Z[i], +, ·) ºi (A, +, ·), unde A = ⎨⎜ ⎟ | a, b ∈ ¢ ⎬ .
⎩⎪⎝ − b a ⎠ ⎭⎪
⎛ ⎛ a b ⎞⎞
Funcþia f : A → Z[i], f ⎜ ⎜ ⎟ ⎟ = a + bi, (¼) a, b ∈ Z este un izomorfism de inele.
⎝ ⎝ −b a ⎠⎠
Verificare
1) f este bijectivã (verificaþi).
⎛ a b⎞ ⎛ a′ b′ ⎞
2) Dacã X = ⎜ ⎟ ºi Y = ⎜ ⎟ , atunci
⎝ −b a ⎠ ⎝ − b′ a′ ⎠
⎛ a + a′ b + b′ ⎞ ⎞
f (x + y) = f ⎜ ⎛⎜ ⎟ ⎟ = (a + a′) + i (b + b′) = (a + ib) + (a′ + ib′) = f (x) + f (y)
⎝ ⎝ − (b + b′) a + a′ ⎠ ⎠
⎛ ⎛ a a′ − bb′ ab′ + a′b ⎞ ⎞
f (x · y) = f ⎜ ⎜ ⎟ ⎟ = (aa′ bb′) + i (ab′+ a′b) =
⎝ ⎝ − ( ab ′ + a ′b ) aa ′ − bb ′ ⎠⎠
= (a + bi) (a + b′i) = f (x) · f (y)
3) f (I2) = 1
2. Funcþia f : C → C, f (z) = z , (¼) z ∈ C este un automorfism al inelului (C, +, ·), dupã

cum se poate uºor verifica.
OBSERVAÞIE
O funcþie bijectivã f : A → A′ care îndeplineºte primele douã condiþii din definiþia
morfismului de inele o îndeplineºte automat ºi pe a treia.
Într-adevãr. Sã arãtãm cã f (1A) = 1A′
Fie x′ ∈ A′. Din condiþia de surjectivitate deducem cã existã x ∈ A astfel încât
f (x) = x′. Atunci:
x′ = f (x) = f (x · 1A) = f (x) · f (1A) = x′ · f (1A) ºi
x′ = f (x) = f (1A · x) = f (1A) · f (x) = f (1A) · x′.
Rezultã cã f (1A) este elementul unitate al inelului A′, deci f (1A) = 1A′
Prin urmare, în exemplul 1) nu mai era necesarã verificarea condiþiei 3).
DEFINIÞIA 3
Fie (K, +, ·) ºi (K′, +, ·) douã corpuri. Funcþia f : K → K′ se numeºte morfism
de corpuri dacã este morfism al inelelor K ºi K′.
Un morfism de la un corp la el însuºi se numeºte endomorfism al corpului respectiv.
83
Exemple _______________________________________________________
1. f : Q → R, f (x) = x este morfism de corpuri.
2. f : C → C, f (x) = x este endomorfism al corpului C.
OBSERVAÞII
1. Dacã f : K → L este un morfism de corpuri, atunci f este ºi morfism al grupurilor
(K, +) ºi (L, +), respectiv (K*, ·) ºi (L*, ·).
În particular avem f (0K) = 0K′; f ( x) = f (x), (¼) x ∈ K;
f (1K) = 1K′; f (x1) = (f (x))1, (¼) x ∈ K*
2. Orice morfism de corpuri este o funcþie injectivã.

Într-adevãr: fie f : K → K′ un morfism de corpuri ºi a, b ∈ K, a ≠ b.
Atunci, din a b ≠ 0, rezultã cã a b este inversabil ºi deci existã c ∈ K astfel încât
(a b) · c = 1K. Deducem
f ((a b) · c) = f (1K) ⇔ f (a b) · f (c) = 1K′.
Ultima egalitate aratã cã f (a b) ≠ 0, de unde f (a) f (b) ≠ 0, adicã f (a) ≠ f (b),
c.c.t.d.
DEFINIÞIA 4
Fie (K, +, ·) ºi (K′, +, ·) douã corpuri. Funcþia f : K → K′ se numeºte izomorfism
de corpuri dacã este izomorfism al inelelor K ºi K′.
În acest caz corpurile K ºi K′ sunt izomorfe, notând K ; K′. Un izomorfism de la un

corp la el însuºi se numeºte automorfism al corpului respectiv.
Exemple _______________________________________________________
⎪⎧⎛ a b ⎞ ⎪⎫
1. Sã considerãm corpurile (C, +, ·) ºi (K, +, ·), unde K = ⎨⎜ ⎟ | a, b ∈ ¡ ⎬ .
⎩⎪⎝ − b a ⎠ ⎭⎪
⎛ ⎛ a b ⎞⎞
Funcþia f : K → C, f ⎜ ⎜ ⎟ ⎟ = a + bi, (¼) a, b ∈ R este un izomorfism de
⎝ ⎝ −b a ⎠⎠
corpuri, deoarece:
1) f este bijectivã (evident).
2) f (x + y) = f (x) + f (y) ºi f (x· y) = f (x) · f (y) (¼) x, y ∈ K (verificare asemãnãtoare
celei din exemplul 1 de la izomorfisme de inele).
2. Funcþia f : Q ( 2 ) → Q ( 2 ), f (a + b 2 ) = a b 2 este un automorfism al

corpului Q ( 2 ) (verificaþi).
84
ALGEBRÃ
Exerciþi rezolvate
⎪⎧⎛ a + b b ⎞ ⎪⎫
1. Fie K = ⎨⎜ ⎟ | a, b ∈ K ⎬ . Arãtaþi cã mulþimea K împreunã cu operaþiile
⎩⎪⎝ b a −b⎠ ⎭⎪
de adunare ºi înmulþire a matricelor este o structurã de grup.
Rezolvare
⎛ a+b b ⎞
Notãm M (a, b) = ⎜ ⎟.
⎝ b a −b⎠
⎛1 1 ⎞
Observãm cã M (a, b) se poate scrie M (a, b) = a · I + b · X, unde X = ⎜ ⎟.
⎝ 1 −1⎠
⎛1 1 ⎞ ⎛1 1 ⎞ ⎛ 2 0 ⎞
Remarcãm cã X2 = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ =⎜ ⎟ = 2 I.
⎝ 1 −1⎠ ⎝ 1 −1⎠ ⎝ 0 2 ⎠
n Verificãm cã adunarea ºi înmulþirea sunt legi de compoziþie pe K.
M (a, b) + M (c, d) = (aI + bX) + (cI + dX) = (a + c)I + (b + d)X = M (a + c, b + d) ∈ K
M (a, b) · M (c, d) = (aI + bX) + (cI + dX) = (ac + 2bd)I + (ad + bc)X =
= M (ac + 2dd, ad + bc) ∈ K
n Axiomele inelului sunt evidente, fiindcã adunarea ºi înmulþirea matricelor din
M2(Q) au proprietãþile respective.
(Elementul zero este matricea M(0, 0), iar elementul unitate este matricea
M(1, 0) = I.
n Matricea M (a, b) are determinatul a2 2b2 ºi este inversabilã în M2(Q) dacã ºi
numai dacã determinantul sãu este nenul:
det (M(a, b)) = 0 ⇔ a2 2b2 = 0 ⇔ a = 0 ºi b = 0, deoarece a, b ∈ Q
⎛ a +b b ⎞ ⎛ a −b −b ⎞
(M(a, b))t = ⎜ ⎟ , (M(a, b))* = ⎜ ⎟
⎝ b a −b ⎠ ⎝ −b a +b ⎠
⎛ a−b −b ⎞
⎜ a 2 − 2b2 a − 2 b2 ⎟
2
(M(a, b))1 = ⎜ ⎟ ∈K
⎜ −b a+b ⎟
⎜ 2 −2 2 ⎟
⎝a b a 2 − 2b2 ⎠
Rezultã cã matricea M(a, b) este inversabilã în K dacã ºi numai dacã este nenulã.
Prin urmare toate elementele nenule ale inelului (K, +, ·) sunt inversabile, deci
(K, +, ·) este corp.
85
2. Sã se scrie tabla adunãrii ºi înmulþirii unui corp cu 4 elemente.
Rezolvare
Fie K = {0, 1, x, y} un corp cu patru elemente.
a) Observãm cã 1 + 1 ≠ 1 (pentru 1 ≠ 0) ºi 1 + 1 = 0
Într-adevãr: dacã 1 + 1 ≠ 0 ºi 1 + 1 = x (sau y) atunci
x + x = (1 + 1) + (1 + 1) = 1 + 1 + 1 + 1 = 0
(deoarece grupul (K, +) are patru elemente).
Însã: x + x = 0 ⇔ x · (1 + 1) = 0, adicã x ºi 1 + 1 sunt divizori ai lui zero în corp;
contradicþie.
Deci, 1 + 1 = 0, iar de aici prin amplificare deducem x + x = 0, y + y = 0.
Tabla adunãrii este redatã mai jos (am þinut cont de faptul cã pe linii ºi pe coloane
elementele nu se pot repeta). Urmãriþi felul cum este structuratã tabla. Reiese cã
grupul (K, +) este izomorf cu grupul lui Klein.
+ 0 1 x y
0 0 1 x y
1 1 0 y x
x x y 0 1
y y x 1 0
b) Sã vedem cine este x2.

Evident x2 ≠ 0, dacã am avea x2 = 1, atunci
(x 1)2 = x2 x x + 1 = (1 + 1) (x + x) = 0 + 0 = 0;
rezultã x 1 = 0, adicã x = 1, contradicþie.
Nu putem avea x2 = x, deci x2 = y; analog y2 = x.
Urmãriþi mai jos tabla grupului (K*, ·) ºi tabla înmulþirii pe K.
· 1 x y · 0 1 x y
1 1 x y 0 0 0 0 0
x x y 1 1 0 1 x y
y y 1 x x 0 x y 1
y 0 y 1 x
3. Într-un inel (A, +, ·), 0 ≠ 1, avem x + y = 1 + xy, (¼) x, y ∈ A \ {0}.

a) Sã se arate cã inelul este comutativ.
b) Sã se arate cã (A, +, ·) este corp cu douã elemente.
Rezolvare
a) Deoarece (A, +) este grup comutativ, avem cã x + y = y + x, de unde deducem cã,
1 + x · y = 1 + y · x, adicã x · y = y · x, (¼) x, y ∈ A \ {0}.
În plus, 0 comutã cu orice element, deci inelul este comutativ.
86
ALGEBRÃ
b) Fãcând y = x în relaþia datã obþinem
x + x = 1 + x2 ⇔ x2 x x + 1 = 0 ⇔ (x 1)2 = 0 (1)
Deoarece A este corp (1) este echivalentã cu x 1 = 0, adicã x = 1.
Prin urmare A se reduce la douã elemente: A = {0, 1}.
4. Fie (K, +, ·) un corp comutativ.

Sã se arate cã grupurile (K, +), ºi (K*, ·) nu sunt izomorfe.
Rezolvare
Sã presupunem, prin reducere la absurd cã f : (K, +) → (K*, ·) este un izomorfism de
grupuri.
Atunci f (0) = 1 ºi existã x ∈ K astfel încât f (x) = 1 (din surjectivitate).
Analizãm cazurile: a) x ≠ 0, b) x = 0.
a) Avem f ( x) = f (x)1 = (1)1 = 1. Cum f este injectivã, din f (x) = f ( x).
Deducem x = x, echivalent cu x + x = 0 ⇔ x(1 + 1) = 0 ⇔ 1 + 1 = 0 (deoarece x
≠ 0).
Atunci 1 = f (0) = f (1 + 1) = f (1) · f (1) = (f (1))2, adicã (f (1))2 = 1.
Pe de altã parte (f (1))2 = 1 ⇔ (f (1) 1)2 = 0 ⇔ f (1) 1 = 0 ⇔ f (1) = 1.
Cum f este injectivã avem f (1) = f (0), adicã 1 = 0, contradicþie.
b) Deducem 1 = 1, adicã 1 + 1 = 0; continuând ca la a) obþinem din nou contradicþia
0 = 1.
5. Fie n, m ∈ N*, n < m.

a) Determinaþi endomorfismele inelului Zn.
b) Arãtaþi cã nu existã morfisme de la Zn la Zm.
Rezolvare
a) Fie f : Zn → Zn un endomorfism al inelului Zn.
În particular f este morfism al grupului (Zn,+).
Rezultã f ( 0̂ ) = 0̂ . ªtim cã f ( 1̂ ) = 1̂ . Deducem cã
f ( x̂ ) = f ( 1$ + 1$ + ... + 1$ ) = f ( 1̂ ) + f ( 1̂ ) + + f ( 1̂ ) = 1̂ + 1̂ + + 1̂ = x̂ .
14243
x ori
Observãm cã f ( x̂ · ŷ ) = f ( µ
xy ) = µ
xy = x̂ · ŷ = f ( x̂ ) · f ( ŷ ).
Rezultã cã Zn are un singur endomorfism, cel identic.
b) Sã presupunem cã ar exista un morfism g : Zn → Zm. Atunci g( 0̂ ) = 0 ºi g( 1̂ ) = 1 .
Ca ºi mai înainte, deducem cã g( x̂ ) = x .
Însã 0 = g( 0̂ ) = g( n̂ ) = n , de unde rezultã cã n ≡ 0 (mod m), adicã n este multiplu
de m, contradicþie cu n < m.
87
6. Pe R se definesc legile de compoziþie x y = x + y 1, x & y = 2 (xy x y) + 3.
a) Arãtaþi cã (R, , &) este corp izomorf cu (R, +, ·) printr-un izomorfism
f : R → R, f (x) = mx + n.
2x + 5 1 7
b) Rezolvaþi ecuaþia & log 2 (4 x + 4) = .
2 2 2
Rezolvare
a) Lãsãm pe seama cititorului sã verifice cã (R, $, &) este corp.
3
(Elementul zero este 1, iar elementul neutru este .)
2
⎛ 3⎞
Din f (1) = 0 ºi f ⎜ ⎟ = 1, rezultã cã m = 2, n = 2 ºi f (x) = 2x 2
⎝ 2⎠
Verificaþi cã f este izomorfism.
b) Este mai comod sã transportãm ºi sã rezolvãm ecuaþia datã în (R, +, ·).
2x + 5 1 7 ⎛ 2 x+5 1 ⎞ ⎛7⎞
& log 2 (4 x + 4) = ⇔ ⎜ ∗ log 2 (4 x + 4) ⎟ = f ⎜ ⎟ ⇔
2 2 2 ⎝ 2 2 ⎠ ⎝ 2⎠
⎛ 2 x + 5 ⎞ ⎛ log 2 (4 x + 4) ⎞ ⎛7⎞
⇔f ⎜ ⎟ ·f⎜ ⎟ = f ⎜ ⎟ ⇔ (2 x + 3) · log2 (x + 1) = 5.
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2⎠
Acum: observãm cã pe (1, 0) ecuaþia nu are soluþii, iar pe (0, ∞) are soluþia unicã
x = 1 (deoarece funcþia din membrul stâng este strict crescãtoare, fiind produsul a
douã funcþii pozitive ºi strict crescãtoare).
7. a) Sã se determine endomorfismele inelului (Z, +, ·).

b) Fie d ºi e numere întregi libere de pãtrate, d ≠ e.
Arãtaþi cã inelele (Z [ d ], +, ·) ºi (Z [ e ], +, ·) nu sunt izomorfe.
Rezolvare
a) Fie f : Z → Z un morfism de inele.
Avem f (0) = 0 ºi f (1) = 1. Deoarece f este morfism al grupului (Z, +) avem cã
f (x) = x, (¼) x ∈ Z (fapt cunoscut).
Deoarece f (x · y) = f (x) · f (y), rezultã cã f (x) = x este singurul morfism de inele de
la Z la Z.
b) Presupunem prin absurd cã existã un izomorfism de inele
f : Z [ d ] → Z[ e ]. Deci f (0) = 0 ºi f (1) = 1.
Am arãtat anterior cã f (x) = x′, (¼) x ∈ Z.
Putem extinde construcþia lui f la Z [ d ] dacã ºtim f (x) în punctele x = a + b d ,
a, b ∈ Z. Într-adevãr:
f (a + b d ) = f (a) + f (b d ) = f (a) + f (b) · f ( d ) = a + b f ( d ).
88
ALGEBRÃ
Deci f este determinant de f ( d ).
Fie f ( d ) = m + n e . Atunci: d = f (d) = (f ( d )2) = (f ( d ))2 = m2 + n2e + 2 mn e .
⎧ m2 + n2 e =1
De aici scoatem: ⎨
⎩ 2 mn = 0
Dacã m = 0, atunci n2e = d, ºi cum d este liber de pãtrate rezultã cã:
n = 1, adicã d = e, contradicþie.
Dacã n = 0, atunci d = m2; cum d este liber de pãtrate, avem cã d ∈ {0, 1},
contradicþie.
Exerciþii propuse
1. Arãtaþi în fiecare din urmãtoarele cazuri cã mulþimea consideratã are o structurã

algebricã de corp în raport cu legile de compoziþie precizate.
a) (Q, &, ⊥), unde x & y = x + y 5; x ⊥ y = xy + 5x + 5y 20;
3 3
b) (R, &, °), unde x & y = x + y + ; x ° y = 4xy + 3x + 3y + ;
4 2
c) (Q × Q, +, ·), unde (a, b) + (c, d) = (a + c, b + d) ºi
(a, b) · (c, d) = (ac bd, ad + bc + bd);
d) (R × R, +, ·), unde (a, b) + (c, d) = (a + c, b + d) ºi (a, b) · (c, d) =
= (ac bd, ad + bc) (corpul numerelor complexe);
e) (Q ( 2 , 3 ), +, ·), Q ( 2 , 3 ) = {x + y 2 + z 3 + t 6 | x, y, z, t ∈ Q }
în raport cu adunarea ºi înmulþirea numerelor reale;
⎪⎧⎛ a b ⎞ ⎪⎫
f) (K, +, ·), unde K = ⎨⎜ ⎟ | a, b ∈ ¤ ⎬ în raport cu adunarea ºi înmulþirea matricelor.
⎪⎩⎝ 3 b a ⎠ ⎪⎭
2. Fie Q ( 3 7 ) = {a + b 3
7 +c 3
49 / a, b, c ∈ Q}.
a) Arãtaþi cã Q ( 3 7 ) este parte stabilã a lui R în raport cu adunarea ºi înmulþirea
numerelor reale.
b) Arãtaþi cã dacã a + b 3
7 +c 3
49 = 0, a, b, c ∈ Q, atunci a = b = c = 0.
c) Arãtaþi cã (Q ( 3 7 ), +, ·) este corp comutativ.
d) Aceleaºi întrebãri pentru Q ( 3 2 ).
e) Gãsiþi inversul în Q ( 3 7 ) al numãrului 2 + 3
7 3 49
89
⎧⎪⎛ aˆ bˆ ⎞ ⎫⎪
3. Fie L = ⎨⎜ ⎟ | aˆ , bˆ∈ ¢ 3 ⎬ .
⎜ ⎟
⎪⎩⎝ − bˆ aˆ ⎠ ⎪⎭
a) Arãtaþi cã aˆ 2 + bˆ 2 = 0ˆ ⇔ aˆ = 0ˆ ºi bˆ = 0̂
b) Câte elemente are mulþimea L?
c) Arãtaþi cã (L, +, ·) este corp comutativ.
d) Daþi exemple de corp cu 25 de elemente.
4. Pe mulþimea Z considerãm legile de compoziþie:

x & y = x + y 4; x ⊥ y = xy 4x 4y + 20;
x ) y = x + y 7; x Æ y = xy 7x 7y + 56
a) Sã se arate cã (Z, &, ⊥) ºi (Z, °, Æ) sunt inele comutative.
b) Sã se arate cã f : Z → Z, f(x) = x + 3 este morfism al inelelor (Z, &, ⊥) ºi (Z, °, Æ).
5. Fie (C[0, 1], +, ·) inelul funcþiilor continue definite pe [0, 1] cu valori în R.

⎛1⎞
Arãtaþi cã g : (C[0, 1], +, ·) → (R,+,·), g(f) = f ⎜ ⎟ este morfism de inele.
⎝2⎠
6. Arãtaþi cã funcþia f : Q (i 3 ) → K; f(z) = (a b, 2b), unde z = a + bi 3 , a, b ∈ Q este
morfism între corpul Q (i 3 ) ºi corpul K = Q × Q de la exerciþiul 1 c).
7. Fie d un întreg liber de pãtrate. Arãtaþi cã:
⎪⎧⎛ x y⎞ ⎪⎫
a) A = ⎨⎜ ⎟ | x, y ∈¢ ⎬ este inel comutativ în raport cu adunarea ºi înmulþirea
⎪⎩⎝ yd x⎠ ⎪⎭
matricelor.
⎛ x y ⎞
b) Funcþia f : Z [ d ] → A, f (x + y d ) = ⎜ ⎟ este izomorfism de inele.
⎝ yd x ⎠
8. Arãtaþi cã:
a) Mulþimea R este corp comutativ în raport cu legile x & y = 5 x 5 + y 5 ºi x ⊥ y = x · y.
b) Sã se arate cã: f : (R, +, ⊥) → (R, +, ·), f (x) = x5 este izomorfism de corpuri.
9. Pe mulþimea L = (0, ∞) definim operaþiile ⊕ ºi ⊗ prin x ⊕ y = x · y ºi x ⊗ y = xlny.

Arãtaþi cã:
a) (L, ⊕, ⊗) este corp comutativ.
b) Funcþia f : L → R, f (x) = ln x este izomorfism de corpuri.
90
ALGEBRÃ
***
10. Pe mulþimea R definim legile de compoziþie:
x & y = x + y 2; x ⊗ y = 2xy 4x 4y + 10.
Sã se arate cã:
a) (R, &, ⊗) este corp comutativ;
b) (R,&, ⊗) ; (R, +, ·) printr-un izomorfism de forma f(x) = ωx + n.
⎧ ax, x∈¤
11. Pentru fiecare a ∈ Q definim funcþia fa : R → R, fa(x) = ⎨ .
⎩ 0, x∈¡ / ¤
a) Arãtaþi cã adunarea ºi compunerea funcþiilor determinã pe mulþimea
F = {fa | a ∈ Q} o structurã de corp comutativ izomorf cu (Q, +, ·).
⎛ ⎞
b) Calculaþi: f 5 + f 7 + K + f 401 − ⎜ f 1 + f 1 + K + f 1 ⎟ ; f 6 ° f12 °K ° f n2 + n
2 3 200 ⎝ 2 3 200 ⎠ 4 10 n2 + n − 2
⎛ a b⎞
12.Fie M = {M (a, b) = ⎜ ⎟ | a, b ∈ R}.
⎝ −b a ⎠
a) Sã se arate cã faþã de operaþiile uzuale, (M, +, ·) este cop comutativ.
⎛ 3 −1 ⎞
b) Calculaþi An, unde A = ⎜ ⎟.
⎜ 1 3 ⎟⎠
⎝
⎧ x + y = M (3,3)
c) Utilizând punctul a), rezolvaþi în M sistemul de ecuaþii ⎨ 3 3 .
⎩ x + y = M ( − 9,9)
13. Fie T ≠ ∅ ºi P (T) familia submulþimilor sale.
⎧1, x ∈ A
Ataºãm mulþimii A ∈ P (T) funcþia fA : T → {0, 1}, fA(x) = ⎨
⎩0, x ∉ A
(numitã funcþia caracteristicã a mulþimii A).
Pe mulþimea FT = {fM | M ∈ P (T)} introducem legile de compoziþie ⊕ ºi ⊗ prin:
fA ⊕ fB = fA + fB 2 fA · fB ºi fA ⊗ fB = fA · fB.
a) Sã se arate cã (FT, ⊕, ⊗) este inel comutativ, cu divizori ai lui 0.
b) Sã se arate cã (FT, ⊕, ⊗) ; (P (T), Δ, ∩).
c*) Dacã A, B ∈ P (T), sã se determine X ∈ P (T) în cazurile:
i) A Δ X = B; ii) fA + fX 2 fA · fX = fB.
14. a) Sã se determine automorfismele corpului (Q, +, ·)
b) Sã se determine automorfismele corpului (R, +, ·).
c*) Sã se determine automorfismele corpului (C, +, ·), f : C → C, cu proprietatea
f (x) = x, (¼) x ∈ R.
2
*15.Fie (A, +, ·) un inel cu 0 ≠ 1, având proprietatea x = 1 (¼) x ∈ A\{0}.
Sã se arate cã (A, +, ·) este corp (comutativ) izomorf cu Z2 sau cu Z3.
91
Teste de evaluare
Testul 1
⎪⎧⎛ a b ⎞ ⎪⎫
1. Fie inelul (A, +, ·), unde A = ⎨⎜ ⎟ | a, b ∈ ¢ ⎬ . Sã se determine U(A).
⎩⎪⎝ 0 a ⎠ ⎭⎪
2. Pe R definim legile de compoziþie x Æ y = ay + by 2, x ⊥ y = xy 2x 2y + c.
Determinaþi a, b, c ∈ R astfel încât (R, Æ, ⊥) sã fie corp.
3. Dacã într-un inel (A, +, ·) avem x3 = x2, (¼) x ∈ A, atunci x2 = x (¼) x ∈ A.
4. Fie corpul (R, &, ·) astfel încât prima lege de compoziþie are elementul neutru 3, iar a
doua lege are elementul neutru 7.
Dacã f : (R, +, ·) → (R, &, )) este un izomorfism de corpuri, sã se determine inversul
lui 17 în raport cu ).
Timp de lucru: 50 minute.

Barem: 1. 2p. 2. 3p. 3. 2p. 4. 2p. Oficiu: 1p.
Testul 2
1. Pe Z6 definim legea x & y = xy + ax + by + c (¼) x, y ∈ Z6.
Determinaþi a, b, c ∈ Z6 astfel încât & admite element neutru.
2. Fie L = ( ∞, 1) ºi legile x Æ y = 1 (1 x)ln (1 y), x ⊥ y = x + y xy

a) Demonstraþi cã: (L, Æ, ⊥) este corp.
b) Arãtaþi cã funcþia F : L → R, f (x) = ln (1 x) este izomorfism de corpuri.
3. Fie (R, +, ·) un inel, unde R = {0, 1, a, b} ºi f : R → R, f (x) = 1 + x.

a) Arãtaþi cã f : R → R este bijectivã.
b) Folosind punctul a), regãsiþi cã 1 + 1 + 1 + 1 = 0.
c) Demonstraþi cã dacã R este corp, atunci 1 + 1 = 0.

Barem: 1. 3p. 2. 3p. 3. 3p. Oficiu: 1p.
92
ALGEBRÃ
Testul 3
1. Pe R definim legile de compoziþie x ⊥ y = ax + by 1 ºi x Æ y = xy + c(x + y) + 2.
Determinaþi a, b, c ∈ R pentru care (R, ⊥, Æ) este corp.
2. Sunt izomorfe inelele [Z [i], +, ·) ºi (Z [ 5 ] , +, ·)?
3. Fie K = {0, 1, a, b} ⊂ M (Z2), unde

⎛ 0ˆ 0ˆ ⎞ ⎛ 1ˆ 0ˆ ⎞ ⎛ 1ˆ 1ˆ ⎞ ⎛ 0ˆ 0ˆ ⎞
0= ⎜ ⎟,1= ⎜ ⎟,a= ⎜ ⎟ ºi b = ⎜ ⎟.
⎜ 0ˆ 0ˆ ⎟ ⎜ 0ˆ 1ˆ ⎟ ⎜ 0ˆ 0ˆ ⎟ ⎜ 0ˆ 1ˆ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
Demonstraþi cã tripletul (K, +, ·) este corp în raport cu operaþiile de adunare ºi
înmulþire.

Barem: 1. 3p. 2. 3p. 3. 3p. Oficiu: 1p.
Testul 4
⎧⎛ a 0 ⎞ ⎫
1. Considerãm mulþimea L ⊂ M2(R), L = ⎨⎜
0 0 ⎟ | a ∈ ¡⎬ .
⎩⎝ ⎠ ⎭
a) Sã se arate cã faþã de adunarea ºi înmulþirea matricelor, L este un corp comutativ.
b) Sã se arate cã (L, +, $) j (R, +, $).
⎧⎪ x + 2$ y = 4$
2. Sã se sezolve în Z7 sistemul ⎨ .
⎪⎩3$ x − y = 5$
⎛ ⎛ a b ⎞ ⎞ ⎛ aˆ bˆ ⎞
3. Sã se arate cã funcþia f : M2(Z) → M2(Zn), f ⎜ ⎜ ⎟⎟ = ⎜ ⎟ , n ∈ N*, este
⎝ ⎝ c d ⎠ ⎠ ⎜⎝ cˆ dˆ ⎟⎠
morfism de inele.
4. Fie (R, +, $) un inel ºi a ∈ R. Dacã am = 0, m ∈ N*, demonstraþi cã 1 a este inversabil

ºi (1 a)1 = 1 + a + a2 + ... + am1.

Barem: 1. 3p. 2. 3p. 3. 2p. 4. 1p. Oficiu: 1p.
93
Capitolul 3
Inele de polinoame
cu coeficienþi într-un
corp comutativ
3.1. Construcþia unui inel de polinoame
Fie (A, +, ·) un inel comutativ oarecare, cu 0 ≠ 1.
Notãm cu B mulþimea tuturor ºirurilor (an)n ≥ 0, an ∈ A, având un numãr finit de
termeni nenuli.
Un astfel de ºir are, de la un rang încolo, toþi termenii nuli, adicã are forma:
(a1, a2, ak, 0, 0, 0 )
Pentru douã elemente f, g ∈ B, f = (a0, a1, a2, ak, 0, 0 ) ºi g = (b0, b1, bn, 0, 0, )
definim:
n egalitate: f = g dacã ºi numai dacã ai = bi, ¼ i ∈ N;
n adunarea: f + g = ( s0, s1, s2, , 0, ...), unde sk = ak + bk, ¼ k ≥ 0;
n înmulþirea: f · g = (p0, p1, p2, , 0, ), unde
p = a0 · b0; p1 = a1 · b1 + a1 · b0; p2 = a0 · b2 + a1 · b1 + a2 · b0;
în general:
pk = a0bk + a1bk 1 + akb0 = ∑ ai b j .
i+ j =k
Operaþiile de adunare ºi înmulþire sunt legi de compoziþie pe mulþimea B deoarece:

si = ai + bi = 0, ¼ i > max {k, n}; pk = ∑ ai b j = 0, ¼ k > m + n.
i+ j=k
Exemple _______________________________________________________
Fie A = Z5 ºi ºirurile f = ( 2,ˆ 0,ˆ 1,
ˆ 4,
ˆ 0ˆ ...), g = ( 3,
ˆ 2,ˆ 2,
ˆ 0ˆ , ...).
Atunci: f + g = ( 2ˆ + 3,
ˆ 0ˆ + 2,
ˆ 1ˆ + 2,
ˆ 4ˆ + 0,
ˆ 0ˆ ...) = ( 0,ˆ 2,3,
ˆ ˆ 4,0
ˆ ˆ K)
f · g = (p0, p1, p2, ), unde
p0 = a0 · b0 = 2̂ · 3̂ = 1̂
p1 = a0 b1 + a1 · b0 = 2̂ · 2̂ + 0̂ · 3̂ = 4̂
p2 = a0 b2 + a1 b1 + a2 b1 = 2̂ · 2̂ + 0̂ · 2̂ + 1̂ · 3̂ = 2̂ .
p3 = a0 b3 + a1 b2 + a2 b1 + a3 b0 = 2̂ · 0̂ + 0̂ · 2̂ + 1̂ · 2̂ + 4̂ · 3̂ = 4̂
94
ALGEBRÃ
p4 = a0 b4 + a1 b3 + a2 b2 + a3 b1 + a4 b0 = 2̂ · 0̂ + 0̂ · 0̂ + 1̂ · 2̂ + 4̂ · 2̂ + 0̂ · 3̂ = 0̂
p5 = a0 b5 + a1 b4 + a2 b3 + a3 b2 + a4 b1 + a5 b0 = 0̂ + 0̂ + 4̂ · 2̂ + 0̂ · 0̂ = 3̂
p6 = a0 b6 + a1 b5 + a2 b4 + a3 b3 + a4 b2 + a5 b1 + a6 b0 =
= 0̂ + 0̂ + 0̂ + 0̂ + 0̂ + 0̂ + 0̂ = 0̂
p7 = 0,
Elementele mulþimii B se numesc polinoame peste inelul A.
PROPOZIÞIE
Dacã (A, +, ·) este un inel comutativ cu cel puþin douã elemente, atunci mulþimea
B, a ºirurilor de elemente din A, care au un numãr finit de elemente nenule, împreunã
cu operaþiile de adunare ºi înmulþire, definite anterior, formeazã un inel comutativ.
Demonstraþie Am vãzut anterior cã adunarea ºi înmulþirea sunt legi de compoziþie pe B

(adicã suma ºi produsul a douã polinoame este de asemenea un polinom).
Fie f, g, h ∈ B, f = (a0, a1, a2, ); g = (b0, b1, b2, ); h = (c0, c1, c2, ).
Demonstrãm cã (B, +, ·) este grup comutativ.
Folosind asociativitatea adunãrii în inelul A avem:
(ai + bi) + ci = ai + (bi + ci ); i = {0, 1, 2, }, deci
(f + g) + h = f + (g + h)
Analog demonstrãm cã f + g = g + h.
Dacã notãm 0 = (0, 0, 0, ), atunci:
0 + f = (0 + a0, 0 + a1, 0 + a2, ) = (a0, a1, a2, ) = f = f + 0
Rezultã cã ºirul constant 0 este elementul neutru al adunãrii pe
mulþimea B.
Dacã notãm f = (a0, a1, a2, ), unde ai este simetricul lui ai
faþã de adunare în inelul A, atunci observãm cã:
f + (f ) = (a0+ (a0), a1 + (a1), a2 + (a2), ) = (0, 0, 0, ) = 0.
La fel: (f ) + f = 0; rezultã cã f este simetrizabil.
Demonstrãm cã (B, ·) este monoid comutativ.
Verificãm asociativitatea înmulþirii:
f · g = (d0, d1, d2, ), unde dk = ∑ ai b j .
i+ j=k
Dacã (f · g) · h = ( d0′ , d1′ , d 2′ , ), atunci:

⎛ ⎞
d m′ = ∑ d k · cl = ∑ ⎜⎜ ∑ ai b j ⎟⎟ cl = ∑ ai b j cl = ∑ ai b j cl .
k +l =m ⎝ i + j = k i+ j =k
k +l =m ⎠ k +l = m
i+ j+l =m
Dacã g · h = (e0, e1, e2, ), atunci el = ∑

i+ j =k
bi c j .
95
CAPITOLUL 3 INELE DE POLINOAME CU COEFICIENÞI ÎNTR-UN CORP COMUTATIV
Dacã notãm f · (g · h) = ( e′0 , e′1 , e′2 , ), atunci:
⎛ ⎞
em′ = ∑ ak el = ∑ ak ⎜⎜ ∑ bi c j ⎟⎟ = ∑ a k bi c j = ∑ a k bi c j .
k +l =m k +l =m ⎝ i + j =l ⎠ ik++jl ==lm k +i + j = m
Deducem cã d m′ = em′ , m ∈ N, deci (f · g) · h = f · (g · h).

Verificãm cã înmulþirea este comutativã (analog).
Dacã notãm cu 1 = (1, 0, 0, ), atunci
1 · f = (1 · a0, 1 · a1, 1 · a2, ) = f = f · 1.
Rezultã cã ºirul (1, 0, 0, ) este elementul neutru al înmulþirii.
Rãmâne de demonstrat distributivitatea înmulþirii faþã de adunare,
f · (g + h) = (f · g) + (f · h) (1)
Într-adevãr: f · (g + h) = (d0, d1, d2, ), unde dk = ∑ a i (b j + c j ) .
i+ j =k
(f · g) + (f · h) = ( d0′ , d1′ , d 2′ , ), unde d k′ = ∑ ai b j + ∑ ai c j .

i+ j =k i+ j =k
Deoarece operaþia de înmulþire este distributivã faþã de adunare în

inelul A, deducem cã (1) are loc.
Analog, (f + g) · h = (f · h) + (g · h).
3.2. Forma algebricã a unui polinom

Unui polinom peste un inel A îi vom da în continuare o altã exprimare, mult mai
comodã în calculele algebrice din inelul B.
Pentru aceasta vom apela la câteva notaþii ºi identificãri.
n Fie X polinomul (0, 1, 0, 0, ). Avem:

X2 = X · X = (0, 0, 1, 0, )
X3 = X2 · X = (0, 0, 0, 1, 0, )
Xk = Xk1 · X = (0, 0, ..., 1, 0, 0, ...)
64748
poziþia k +1
n Definim de la A la B funcþia:
ϕ : A → B, ϕ (a) = (a, 0, 0, ), ¼ a ∈ A.
Funcþia ϕ este morfism injectiv de inele. Într-adevãr:
ϕ(a + b) = (a + b, 0, 0, ) = (a, 0, 0, ) + (b, 0, 0, ) = ϕ(a) + ϕ(b)
ϕ(ab) = (a · b, 0, 0, ) = (a, 0, 0, ) · (b, 0, 0, ) = ϕ(a) · ϕ(b)
ϕ(1) = (1, 0, 0, ) = 1.
ϕ(a) = ϕ(b) ⇔ (a, 0, 0, ) = (b, 0, 0, ) ⇔ a = b.
96
ALGEBRÃ
Aceste proprietãþi ale morfismului ϕ aratã cã operaþiile cu polinoame din B se reduc
la operaþii cu elemente din A.
Ca urmare a acestor observaþii, identificãm polinomul (a, 0, 0, ) ∈ B cu elementul a ∈ A.
Vom scrie (a, 0, 0, ) = a ºi îl numim polinom constant.
Fie f = (a0, a1, , an, 0, 0, ) un polinom din B. Atunci:
f = (a0, 0, 0, ) + (0, a1, 0, 0, ) + (0, 0, a2, 0, 0, ) + + (0, 0, ..., an, 0, 0, )=
= (a0, 0, 0, ) + (a1, 0, 0, ) · (0, 1, 0, 0, ) + (a2, 0, 0, ...) · (0, 0, 1, 0, 0, ) +
+ + (an, 0, 0, ) · ( 0, 0, ..., 0 , 1, 0, 0, ). Am obþinut scrierea:
1424 3
n ori
f = a0 + a1 · X + a2 X 2 + ... + anXn, numitã forma algebricã a polinomului f.
Vom numi X nedeterminatã ºi vom spune cã f este polinom peste A în nedeterminata X.

Elementele a0, a1, , an se numesc coeficienþii polinomului.
Vom nota în continuare mulþimea B, a polinoamelor cu coeficienþi în inelul A prin A[X].
Deci Z[X], Q[X], R[X], C[X], Zn[X] etc. sunt inele de polinoame în nedeterminata X
cu coeficienþi din Z, Q, R, C, respectiv Zn.
Dacã f ∈ A[X] ºi f = a0 + a1X + + anXn, unde an ∈ A, an ≠ 0, iar ak = 0 pentru orice
k > n, atunci vom spune cã f are gradul n; scriem grad (f ) = n.
Prin convenþie, gradul polinomului 0 este ∞.
Coeficientul an se numeºte coeficient dominant, iar a0 se numeºte termenul liber al
polinomului.
Dacã an = 1 polinomul se numeºte unitar sau monic.
De aici încolo vom folosi pentru polinoame numai forma algebricã.
Sã transcriem în noua formã operaþiile dintre polinoame:
Dacã f, g ∈ A[X], f = a0 + a1X + amXm, g = b0 + b1X + . + bnXn, m ≤ n, atunci
f + g = (a0 + b0) + (a1 + b1)X + + (am + bm)Xm + bm + 1Xm + 1 + + bnXn.
⎛ ⎞
f · g = a0 · b0 + (a0 · b1 + a1b0)X + ⎜⎜ ∑ ai b j ⎟⎟ Xk + + ambnXm + n.
⎝ i+ j =k ⎠
Exemplu _______________________________________________________
Fie f, g ∈ R[X], f = 1 + 2X; g = 3 + X X2. Atunci:
f + g = (1 + 3) + (2 + 1)X X2 = 4 + 3X X2.
f · g = (1 · 3) + (1 · 1 + 2 · 3)x + (1 · (1) + 2 · 1 + 0 · 2)X2 + 2 · (1)X3 =
= 3 + 6X + X2 2X3.
97
În afara celor douã legi de compoziþie, adunare ºi înmulþire, putem defini ºi o altã
lege de compoziþie, de altã naturã, numitã înmulþirea cu scalari:
Dacã α ∈ A ºi f ∈ A[X], f = a0 + a1X + a2X2 + + anXn, atunci:
def.
α · f = αa0 + (αa1)X + (αa2)X2 + + (αan)Xn
Exemple _______________________________________________________
3 · (2 + 3X X2) = 3 · 2 + 3 · 3X 3 · X2 = 6 + 9X 3X2.
În Z12[X] avem: 3̂ · ( 2ˆ + 4ˆ X) = 3̂ · 2̂ + ( 3̂ · 4̂ )X = 6̂ .
OBSERVAÞII
1. Polinomul f = a0 + a1X + + anXn poate fi scris ºi sub forma:

f = anXn + an 1Xn 1 + + a1X + a0 (dupã puterile descrescãtoare ale lui X).
2. Polinoamele aXn, bXn se numesc polinoame asemenea (monoame asemenea).
3. Adunarea polinoamelor se face adunând termenii asemenea, iar înmulþirea se poate

face aplicând distributivitatea înmulþirii faþã de adunare (înmulþind fiecare termen
al primului polinom cu fiecare termen al celui de al doilea polinom, apoi adunând
termenii asemenea).
4. Conform definiþiei egalitãþii polinoamelor, dacã

f = a0 + a1X + anXn ºi g = b0 + b1X + + bmXm, vom avea:
f = g ⇔ m = n ºi ai = bi, i = 0, n , adicã douã polinoame sunt egale dacã au acelaºi
grad, iar coeficienþii monoamelor asemenea sunt egali.
5. Pentru orice f, g ∈ A[X] avem:

a) grad (f + g) ≤ max ((grad f ), (grad g))
b) grad (f · g) ≤ max ((grad f ) + (grad g)).
c) dacã f este domeniu de integritate (în particular corp), atunci:
grad (f · g) = grad (f ) + grad (g).
Exemple _______________________________________________________
a) f = 2̂ X, g = 1ˆ + 3ˆ X, f, g ∈ Z6[X].
f · g = 2̂ X, deci grad (f · g) = 1 < grad (f) + grad (g) = 2.

b) f = 2X; g = 1 + 3X, f, g ∈ Q[X].
f · g = 2X + 6X 2, deci grad (f · g) = 2 = grad (f ) + grad (g).
98
ALGEBRÃ
Funcþii polinomiale.
3.3.
Rãdãcini ale polinoamelor
Fie (A, +, ·) un inel comutativ ºi f = a0 + a1X + anXn ∈ A[X].
Dacã α ∈ A, atunci elementul f (α) = a0 + a1 · α + + an · αn ∈ A se numeºte
valoarea polinomului f în α.
Asociind fiecãrui element α ∈ A valoarea polinomului f (α) se obþine o funcþie
f : A → A, f (α) = f (α), ¼ α ∈ A, numitã funcþia polinomialã asociatã polinomului f.
Dacã α ∈ A satisface condiþia f (α) = 0, atunci α se numeºte rãdãcinã a polinomului f.
Exemplu _______________________________________________________
Fie f ∈ Z5[X], f = 1̂+ X2, polinom cu coeficienþi din Z5.
Funcþia f : Z5 → Z5, f ( x̂ ) = 1̂ + x̂ 2 , ¼ x ∈ Z5, redatã ºi prin tabelul de mai jos, este
funcþia polinomialã asociatã polinomului f.
x 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 4̂
f (x) 1̂ 2̂ 0̂ 0̂ 2̂
Observãm cã 2̂ ºi 3̂ sunt rãdãcini ale polinomului f.
OBSERVAÞIE
Din definiþia funcþiei polinomiale rezultã cã, dacã f = g, atunci f = g .
Reciproca acestei afirmaþii nu este adevãratã decât în cazuri particulare de inel.
Exemple _______________________________________________________
1. f , g ∈ Z6[X], f = 3̂ X + 3̂ · X2; g = 0̂ .
x 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 4̂ 5̂
f 0̂ 0̂ 0̂ 0̂ 0̂ 0̂
Rezultã cã f = g , iar f ≠ g.
2. Fie f , g ∈ C[X], grad f, grad g ≤ 1 ºi f = g .

Arãtãm cã f = g. Într-adevãr, fie f = a0 + a1X, g = b0 + b1X.
Din f (0) = g (0) rezultã a0 = b0. Din f (1) = g (1) rezultã a0 + a1 = b0 + b1.
Rezultã a1 = b1. Aºadar polinoamele f ºi g sunt egale.
În mod asemãnãtor putem demonstra un rezultat mai general:
Fie (K, +, ·) un corp comutativ ºi f, g ∈ K[X] astfel încât f = g .
Atunci f = g.
99
1. a) Câte polinoame de grad 3 au coeficienþii din Z6?
b) Câte polinoame de grad cel mult 3 au coeficienþii din Z6?
Rezolvare
Fie f = a0 + a1X + a2X2 + a3X3.
a) Pentru coeficientul dominant, a3, avem 5 posibilitãþi: 1̂ , 2̂ , 3̂ , 4̂ , 5̂ .
Pentru ceilalþi coeficienþi avem câte 6 posibilitãþi: 0̂ , 1̂ , 2̂ , 3̂ , 4̂ , 5̂ .
În total avem: 5 · 6 · 6 · 6 = 5 · 63.
b) În acest caz putem lua în considerare ºi cazul a3 = 0, caz în care polinomul are
grad mai mic decât 3.
Avem: 6 · 6 · 6 · 6 = 64 posibilitãþi de alegere a coeficienþilor.
2. Fie f = 2X2 X + 1. Sã se determine toate polinoamele g ∈ R[X] astfel încât

grad (f 2 g) = 2.
Rezolvare
Deoarece gradul polinomului f este doi rezultã cã gradul polinomului f 2 este 4.
Rezultã cã grad (g) = 4.
Fie g = a0 + a1X + a2X2 + a3X3 + a4X4, a4 ≠ 0. Atunci:
f 2 g = (2X2 X + 1)2 (a0 + a1X + a2X2 + a3X3 + a4X4) =
= (4X4 4X3 +5X2 2X + 1) (a0 + a1X + a2X2 + a3X3 + a4X4) =
= (4 a4)X4 + (4 a3)X3 + (5 a2) X2 + (2 a1)X + 1 a0.
Pentru ca gradul lui f 2 g sã fie 2 este necesar ca 4 a4 = 0, 4 a3 = 0 ºi 5 a2 ≠ 0.
Aºadar: a4 = 4; a4 = 4; a2 ∈ R \ {5}, a1 ∈ R, a0 ∈ R.
3. a) Fie f, g ∈ Z[X], grad (f ) ≤ 2, grad (g) ≤ 2 ºi f (x) = g (x), ¼ x ∈ Z.

Sã se arate cã polinoamele f ºi g sunt egale.
b) Existã un numãr de forma abba care în orice bazã sã fie cub perfect?
Rezolvare
a) Fie f = a0 + a1X + a2X2 ∈ Z[X], g = b0 + b1X + b2X2 ∈ Z[X].
Din f (0) = g (0) deducem a0 = b0;
Din f (1) = g (1) deducem a1 + a2 = b1 + b2;
Din f (1) = g (1) deducem a1 + a2 = b1 + b2.
Adunând ultimele douã egalitãþi, obþinem a2 = b2, de unde obþinem ºi a1 = b1.
b) Fie x baza de scriere a numãrului dat. Rezultã:
abba = ax3 + bx2 + bx + a = a(x3 + 1) + bx(x + 1) = (x + 1) (ax2 + (b a)x + a)
100
ALGEBRÃ
Pentru ca numãrul sã fie cub perfect în orice bazã x, trebuie ca:
ax2 + (b a)x + a = (x + 1)2, ¼ x ∈ N, x ≥ 2 ⇔
ax2 + (b a)x + a = x2 + 2x + 1, ¼ x ∈ N \ {0, 1} ⇔
(a 1)x2 + (b a 2)x + a 1 = 0, ¼ x ∈ N \{0, 1} (1)
Dând douã valori lui x obþinem un sistem de douã ecuaþii în necunoscutele a ºi b,
din care deducem: a = 1; b = 3.
Putem gândi ºi altfel: egalitatea (1) aratã cã dacã a 1 ≠ 0, atunci ecuaþia de gradul
al doilea datã de (1) are o infinitate de soluþii; imposibil.
Rezultã a = 1 ºi egalitatea (b 3)x = 0 (2), ¼ x ∈ N \ {0, 2}.
Rezultã b 3 = 0, altfel ecuaþia de gradul I datã de (2) ar avea o infinitate de
soluþii; contradicþie.
Rezultã cã abba x = 1331 x = x3 + 3x2 + 3x + 1 = (x + 1)3.
OBSERVAÞIE
Egalitãþile anterioare pot fi deduse din a).
Vom reveni însã asupra acestei situaþii în paginile urmãtoare.
4. a) Arãtaþi cã existã ºi sunt unice numerele reale α, β, γ astfel încât

2x2 + 7x + 2 = α (x + 1) (x + 2) + β (x + 1) + γ, ¼ x ∈ R.
n
b) Calculaþi suma ∑ (2k 2 + 7k + 2) k!
k =0
Rezolvare
Identificând coeficienþii polinoamelor din egalitatea datã obþinem sistemul
⎧2 = α
⎪
⎨7 = 3α + β . Deducem α = 2; β = 1; γ = 3.
⎪⎩2 = 2α + β + γ
Aºadar 2x2 + 7x + 2 = 2(x + 1)(x +2) + (x +1) 3 ºi deci
(2k2 + 7k + 2)k! = 2(k + 1)(k + 2)k! + (k + 1)k! 3k! = 2 (k + 2)! + (k + 1)! 3k!
n n n n
Deducem: ∑ (2k 2 + 7k + 2)k! = ∑ 2(k + 2)! + ∑ (k + 1)! ∑ 3k ! =
k =0 k =0 k =0 k =0
= 2(2!
144+ 3!244
+ ... +3n! + (n + 1)! + (n + 2)!) + (1! + 14
2! 4
+ 244
... + 3
n! + (n + 1)!)
3(0! + 1! + 14
2! 4+ 244
... + 3
n!) = 2 (n + 1)! + 2 (n + 2)! + 1! + (n + 1)! 3 · 0! 3 · 1! =
= 2 (n + 2)! + 3 (n + 1)! 5 (sumele subliniate se reduc).
OBSERVAÞIE
Ideea de sumare de la b) este generoasã, fiind aplicabilã ºi în alte situaþii, când
polinomul ce precede factorialul poate fi scris ca o sumã de polinoame adecvate.
Propuneþi un exerciþiu asemãnãtor; urmãriþi ºi problemele propuse.
101
5. S-a constatat experimental cã orice cantitate de apã purã are volumul minim la
temperatura θ ≈ 4°C ºi cã volumul V al acesteia depinde de temperatura t, conform
unei dependenþe de tip polinominal.
V = (at2 + bt + 1)V0, unde V0 este volumul de apã la 0°C.
Notãm cu: ρ0 = densitatea masicã a apei la 0°C, ρθ densitatea masicã a apei la tempe-
ρ0
ratura θ ºi α = ∈ (0, 1).
ρθ
Sã se determine a ºi b.
Rezolvare
m
ρ0 V0 Vθ
α= = = = aθ2 + bθ + 1 (1)
ρθ m V0
Vθ
V′(t) = (2at + b)V0. Deoarece minimul lui V se
realizeazã pentru t = θ, atunci V′(θ) = 0.
Prin urmare, 2aθ + b = 0, adicã b = 2aθ (2)
Din (1) ºi (2) obþinem α = aθ2 2aθ2 + 1, adicã
1− α 2(α − 1)
a= > 0 ºi b = 2aθ = < 0.
θ 2 θ
6. Fie (K, +, ·) un corp comutativ ºi polinoamele f, g, h ∈ K[X].

a) Sã se arate cã dacã f · g = 0, atunci f = 0 sau g = 0.
b) Dacã f ≠ 0 ºi f · g = f · h, atunci g = h.
c) Dacã α ∈ K ºi f ∈ K[X] astfel încât αf = 0, atunci α = 0 sau f = 0.
Rezolvare
a) Deoarece polinoamele au coeficienþi dintr-un corp, atunci
grad(f · g) = grad (f ) + grad (g).
Cum gr(0) = ∞, deducem cã grad(f ) = ∞ sau grad(g) = ∞, adicã f = 0 sau g = 0.
b) f · g = f · h ⇔ f · g f · h = 0 ⇔ f (g h) = 0.
Aplicând a), deducem cã g h = 0, deoarece f ≠ 0; rezultã g = h.
c) Fie f = a0 + a1X + ... + anXn. Atunci α · f = 0 ⇔ (αa0) + (αa1)X + ...+ (αan)Xn = 0
⇔ αa0 = 0, αa1 = 0, ..., αan = 0 (1).
Dacã α ≠ 0, atunci egalitãþile (1) au loc numai dacã a0 = 0, a1 = 0, ..., an = 0, adicã
f = 0 (am þinut cont cã egalitãþile (1) au loc într-un corp!).
OBSERVAÞIE
Punctul a) demonstrat anterior aratã cã:
Inelul polinoamelor cu coeficienþi într-un corp este domeniu de integritate.
Reþineþi aceste rezultate pentru cã vor fi utile în cele ce urmeazã!
102
ALGEBRÃ
Exerciþii propuse
1. Sã se determine a, b, c, d astfel încât f = g în cazurile:

a) f = 3X3 + aX + 1, g = bX3 + cX2 X + d, f, g ∈ R[X];
b) f = aX2 + X + 1̂ , g = (2a + 1̂ )X2 + (a + 5̂ b)X + c, f, g ∈ Z7[X];
c) f = aX2 + bX + 2, g = 3X c, f, g ∈ Z[X].
2. Sã se arate cã f ≠ g, unde:
a) f = 2X2 + aX + 1, g = aX3 + bX2 + 2X + 1, f, g ∈ R[X];
b) f = aX2 + 2bX + b2, g = (2a + 3)X2 + (a + b)X + 2, f, g ∈ R[X].
3. Sã se afle gradul polinomului f, dacã:

a) f = (m2 + 1)X3 + (m2 + 3m 4)X + m 1, f ∈ C[X];
b) f = (m2 1̂ )X4 + (m2 + 3̂ m 4̂ )X + 2̂ m, f ∈ Z3[X];
c) f = (m4 + m + 1)X3 + mX + a, f ∈ R[X];
d) f = (2m2 + m 3)X2 + mX + 1, f ∈ Z[X].
4. Pentru f, g calculaþi f + g, f · g ºi αf unde:

a) f = X2 + X + 2 i, g = X + i, f, g ∈ C[X], α = 1 i;
b) f = 4̂ X2 + 3̂ X + 3̂ , g = 3̂ X + 2̂ , α = 2̂ , f, g ∈ Z5[X];
c) f = X2 + 2 ; g = X3 2 X + 3 + 2 2 , α = 2 , f, g ∈ Q( 2 )[X];
d) f = X 1, g = Xn1 + Xn2 + ... + X + 1, α = 0, f, g ∈ R[X];
e) f = X + 1, g = X2n X2n1 + X2n2 ... X + 1, α = 1.
5. a) Existã polinoame neconstante f, g ∈ [X] astfel încât f · g = X4 + 21X + 8?

b) Existã polinoame h ∈ R[X] astfel încât (4X + 1)2 + (3X 1)2 = h2?
6. Sã se afle coeficientul lui Xn din:

a) (X + 1)4(X 1)5, n = 3;
b) (1 + X + X2)5, n = 4;
c) (1 + X)2 + (1 + X)3 + (1 + X)4 + ... + (1 + X)10, n = 3;
d) X6(1 + X) + X5(1 + X)2 + X4(1 + X)3 + X 3(1 + X)4 + X 2(1 + X)5, n = 5;
e) (1+ X + X 2 X3)(1 X)9, n = 5.
7. Determinaþi f ∈ Z7[X] astfel încât f 2 f = 2ˆ X 2 + 3ˆ X .
8. Fie f ∈ C[X], f = X4 + X 2. Calculaþi f (1), f (i), f ( 2 ).
9. Determinaþi a, b ∈ R dacã f = X 3 + aX 2 + b ºi f (1 i) = 1.
10.Sã se afle suma coeficienþilor polinomului f ∈ C[X] dacã:
a) f = (X i)3 + (X + i)3;
b) f = (X2 X + 1)n + (X2 + X 3)2n.
103
***
π ⎛ 4π ⎞
11.Calculaþi f ⎛⎜ cos ⎞⎟ ºi f ⎜ sin 3
⎟ , dacã f (x) = 4X 3X + 2.
⎝ 9⎠ ⎝ 9 ⎠
12.a) Determinaþi polinomul de gradul al doilea f ∈ R[X] astfel încât
f (1) = 2; f (2) = 3; f (3) = 0.
b) Dacã f ∈ C[X] ºi f (1) = 2, f (2) = 3 ºi f (3) = 4, demonstraþi cã f nu are gradul 2.
13.Demonstraþi cã dacã f, g ∈ Z3[X], atunci f + f + f = 0, (f + g)3 = f 3 + g3.

Calculaþi (X2 + 2̂ X + 2̂ )3.
14.a) Sã se determine f ∈ R[X] pentru care f (1 + x) + f (x 1) = 2f (x), ¼ x ∈ R.

b) Existã polinoame P ∈ C[X] astfel încât
(1 + X)P(X) + (2X + 1)P(X + 1) = 3X2 + 2X + 1?
15.a) Arãtaþi cã existã ºi sunt unice numerele α, β, γ astfel încât

X3 + 7X2 + 14X = (X + 1)(X + 2)(X + 3) + α(X + 1)(X + 2) + β(X + 1) + γ
respectiv X2 + 2X 4 = X(X 1) + αX + β.
n n 2
+ 2k − 4
b) Calculaþi ∑ ( k3 + 7k2 + 14k)k! ; ∑ k k!
;
k =1 k =1
n 2
+ 3k − 1 .
c) Calculaþi ∑k k!
k =1
16.a) Identificaþi coeficientul lui Xn în ambii membri ai egalitãþii:
( ) + (C ) ( ).
2 2 2
(1 + X)n (1 + X)n = (1 + X)2n ºi calculaþi Cn0 1
n + ... + Cnn
( ) − (C ) + (C ) ( ).
2 2 2 2
b) Calculaþi Cn0 1
n
2
n − ... + ( −1) n Cnn
17.În câte moduri putem strânge 10 lei de la 5 persoane care pot dona 0, 1 sau 3 lei?
18.Determinaþi elementele inversabile ale inelului K[X], unde (K, +, ·), este un corp
comutativ oarecare.
19.Fie (1 + X + X2)100 = a0 + a1X + ... + a200X200.

a) Calculaþi a0 + a1 + ... + a200; a0 a1 + a2 a3 + ... + a200.
b) Calculaþi a0 + a3 + a6 + ... + a198; a0 + a4 + a8 + ... + a200.
104
ALGEBRÃ
3.4. Teorema împãrþirii cu rest
Începând din acest paragraf, fãrã o menþiune specialã, vom avea în vedere numai
polinoame cu coeficienþi într-un corp.
Cunoaºtem o teoremã a împãrþirii cu rest în mulþimea numerelor întregi:
Dacã a, b ∈ Z, b ≠ 0, atunci existã ºi sunt unice numerele întregi q, r astfel încât
a = bq + r, 0 ≤ r < |b|.
Existã un rezultat similar ºi pentru polinoame cu coeficienþi într-un corp comutativ
oarecare.
TEOREMÃ
Fie (K, +, ·) un corp comutativ ºi f, g ∈ K[X], g ≠ 0. Atunci existã ºi sunt unice
polinoamele q, r ∈ K[X] astfel încât f = g · q + r ºi grad (r) < grad (g).
Demonstraþie Fie m = grad (f ) ºi n = grad (g).

Demonstrãm existenþa polinoamelor q ºi r.
Dacã m < n, atunci putem lua q = 0 ºi r = f.
Dacã m ≥ n, demonstrãm afirmaþia prin reducþie dupã m.
Pentru m = 0 afirmaþia este evidentã.
Fie am ºi bn coeficienþii dominanþi ai polinoamelor f, respectiv g.
Presupunem cã proprietatea este adevãratã pentru polinoame f cu
gradul mai mic decât m.
Atunci, deoarece bn este inversabil în corpul K putem lua
f1 = f (am · bn−1 )Xmn · g,
care are gradul mai mic decât m. Deducem din ipoteza de inducþie cã
existã q1, r1 ∈ K[X] astfel încât f1 = g · q1 + r1 ºi grad (r1) < grad (g).
Prin urmare:
f = (am bn−1 )Xmn· g + f1 = (am bn−1 )Xmn · g ≠
≠ g · q1 + r1 = g(am bn−1 Xmn + q1) + r1.
Alegem q = am bn−1 Xmn + q1 ºi r = r1 ºi avem

f = g · q + r, unde grad(r) < grad (g).
Demonstrãm unicitatea polinoamelor q ºi r.
Dacã am avea q′, r′ ∈ K[X] astfel încât f = g ·q′ + r′ ºi grad (r′) < grad
(g), atunci g(q q′) = r r′ (1) ºi grad (r′ r) < grad (g).
Dacã q ≠ q′, atunci grad (g(q q′)) ≥ grad (g) > grad (r′ r), deci egalitatea
(1) este falsã.
Dacã q = q′, atunci din (1) rezultã r = r′ ºi de aici unicitatea perechii
(q, r), c.c.t.d.
105
OBSERVAÞII
1. Ca ºi la numere întregi, f ºi g se numesc deîmpãrþit, respectiv împãrþitor, iar q ºi r

se numesc cât, respectiv rest.
2. În demonstraþie am folosit în câteva momente faptul cã inelul coeficienþilor trebuie
sã fie corp, de exemplu când am introdus polinomul f1 apelând la inversabilitatea
lui bn.
Reiese cã teorema nu poate avea loc pentru polinoame cu coeficienþi în orice inel:
de exemplu nu este valabilã în Z[X].
3. Atenþie la cazul când polinoamele sunt constante (numere întregi).
De exemplu, dacã ne referim la numerele 5 ºi 3 ca polinoame (din Q[X]), atunci
conform teoremei anterioare avem:
5 5
5=3· + 0 (câtul împãrþirii lui 5 la 3 este ºi restul 0). Însã în Z avem
3 3
5 = 3 · 1 + 2 (câtul ºi restul împãrþirii lui 5 la 3 în inelul Z sunt 1, respectiv 2).
Ca ºi la numere, vom descrie în continuare, prin exemple, un algoritm de aflare a

câtului ºi restului pentru polinoame (evident, în cazul nebanal, când gradul deîmpãrþitului
este mai mare sau egal cu gradul împãrþitorului).
1. Fie f, g ∈ R[X], f = 4X3 + 3X2 X + 1 ºi g = 2X3 + X 2.

Urmãrim demonstraþia teoremei. Avem:
1 1
grad (f) = 3; grad (g) = 3; am = 4; bn = 2; bn−1 = ; a b −1 Xnm = 4· ⎛⎜ − ⎞⎟ X3 3 = 2;
2 m n ⎝ 2⎠
f1 = f am bn−1 Xmn · g = (4X3 + 3X2 X + 1) (2)(2X3 + X 2) =
= 4X3 + 3X2 X + 1 4X3 + 2X 4 = 3X2 + X 3.
Observãm cã gradul lui f1 este mai mic decât gradul împãrþitorului ºi f = (2)g + f1.
Aºadar, conform teoremei câtul este 2, iar restul este 3X2 + X 3.
Ca ºi cazul împãrþirii cu rest de la numere întregi, calculul precedent poate fi dispus astfel:
f .......................................... 4X3 + 3X2 X + 1 2X3 + X 2 ← g
2 · g ................................... 4X3 2X + 4 2
2
f1 = f (2g) ....................... / 3X + X 3 câtul q
1442443
restul r
2. Fie f, g ∈ Z5[X], f = 2ˆ X 3 + 3ˆ X + 2ˆ , g = 3ˆ X 2 + X + 2ˆ .
Avem:
−1 $ −1 $
f ............................. 2̂ X3 + 3̂ X2 + 2̂ 3̂ X2 + X + 2̂ bn = (3) = 2
4̂ x · g ..................... 2̂ X3 + 4̂ X2 + 3̂ X 4̂ X $ −1 = 4̂
am $ bn−1 = 2$ (3)
f1 = f 4̂ X·g ......... / 4̂ X2 + 2̂ am $ bn−1 $ Xnm = 4̂ X
106
ALGEBRÃ
Deoarece gradul lui f1 nu este mai mic decât gradul împãrþitorului, algoritmul continuã
asemãnãtor. $ −1 = 2$
bn−1 = (3)
f1 ............................. 4̂ X2 + 2̂ 3̂ X2 + X + 2̂
2̂ · g ........................ X2 + 2̂ X + 4̂ 2̂ am $ bn−1 = (−¶4) ⋅ 2$ = 2$
f1 2̂ g ................... / 2̂ X 2̂ am $ bn−1 $ Xnm = 2$ .

Deoarece gradul lui f2 = f1 2̂ g este mai mic decât al împãrþitorului, algoritmul se
încheie. Am obþinut câtul 4ˆ X + 2ˆ ºi restul 2ˆ X − 2ˆ = 3ˆ X + 3ˆ .
Cele douã etape de obicei se comaseazã:
2̂ X3 + 3̂ X + 2̂ 3̂ X2 + X + 2̂
2̂ X3 + 4̂ X2 + 3̂ X 4̂ X244
144 + 2̂3
2
4̂ X + 2̂ câtul q
X2 + 2̂ X + 4̂
/ 144
2̂ X 2
2443
restul r
3. Fie f, g ∈ C[X], f = X2 + iX 1, g = 2X i.
X2 + iX 1 2X i
i 1 i 1
X2 X X+3 (1 · X2) : (2X) = X
2 2 4
1442443
2
i câtul ⎛ 3 i X ⎞ : (2X) = 3i
/ 3 X 1 ⎜ 2 ⎟
2 ⎝ ⎠ 4
i 3
3 X+
2 4
7
/ restul
4
Împãrþirea polinoamelor la X a
În cazul particular în care împãrþitorul este X a, câtul ºi restul se pot afla mai rapid.
TEOREMA RESTULUI
Restul împãrþirii polinomului f ∈ K[X] la X a este f (a) (a ∈ K).
Demonstraþie Din teorema împãrþirii cu rest avem:

f = (X a) · q + r, unde grad (r) < 1, adicã r este polinom constant.
Înlocuind formal X prin a în egalitatea anterioarã, obþinem din egalitate
de polinoame, egalitate de valori ale polinoamelor
f (a) = (a a) : q(a) + r, de unde deducem r = f (a).
107
Exemple de aplicare a teoremei restului ______________________________
1. Restul împãrþirii lui f ∈ Z7[X], f = 2̂ X2 + 3̂ X + 1̂ la X 1̂ este
f ( 1̂ ) = 2̂ · 1̂ + 3̂ · 1̂ + 1̂ = 5̂
2. Restul împãrþirii lui f ∈ R[X], f = X3 + 5X2 + 1 la X + 2 este
f (2) = (2)3 + 5(2)2 + 1 = 29.
Schema lui Horner

Fie a ∈ K ºi f = anX n + an1X n1 + ... + a0, an ≠ 0.
Dacã q ºi r sunt câtul ºi restul la împãrþirea lui f cu X a, atunci avem
f = (X a)(bn1Xn1+ bn2Xn2 + ... + b0) + r
1444
424444
3
câtul q
Identificând coeficienþii în egalitate, obþinem:
bn1 = an
bn2 = a · bn1 + an1
bn3 = a · bn2 + an2
M
b0 = a · b1 + a1
r = a · b0 + a0
În practicã, pentru calculul restului ºi coeficienþilor câtului organizãm calculele sub
forma tabloului urmãtor (schema lui Horner):
Xn X n1 X n2 ... X1 X0
a an an1 an2 ... a1 a0
bn1 bn2 ... b1 b0 r
bn1 este an, iar orice coeficient bi se obþine prin înmulþirea coeficientului bi+1 anterior
cu a ºi adunat cu ai+1. Restul este r = a · b0 + a0.
Exemple _______________________________________________________
1. f ∈ R[X], f = 3X4 + X3 X + 1, g = X + 1
X4 X3 X2 X1 X0
a = 1 3 1 0 1 1 Câtul este
3 2 12424 3
3 4 3X3 2X2 + 2X 3,
1 424 3 1
424 3
a · 3 + 1 a · (2) + 0 restul restul este 4.
2. f ∈ Z7[X], f = 2̂ X3 + 3̂ X2 + 2̂ X + 1̂ , g = X 2̂
X3 X2 X1 X0
a = 2̂ 2̂ 3̂ 2̂ 1̂ r Câtul este 2̂ X2 + 2̂ ,
2̂ 0̂ 2̂ 5̂ restul este 5̂ .
108
ALGEBRÃ
1. Fie f = X4 X2 + a, g = X2 + X + b.
Sã se afle a ºi b, ºtiind cã restul împãrþirii lui f la g este 2X + 1
Rezolvare
X4 X2 + a X2 + X + b
X 4 + X 3 + bX 2 X2 Xb
/ X 3 (b + 1)X 2 + a
X 3 X 2 bX
/ bX 2 + bX + a
bX 2 bX b2
/ 2bX b2 + a
Am obþinut restul 2bX b2 + a, care trebuie sã fie egal cu 2X + 1.
⎧2b = −2
Identificând coeficienþii, obþinem ⎨ 2
⎩− b + a = 1
⇔
b = −1
a=2 {
.
2. a) Sã se determine restul împãrþirii lui Xnm 1 la Xn 1, m, n ∈ N*.

b) Sã se determine restul împãrþirii lui Xm 1 la Xn 1, m > n.
c) Sã se determine restul împãrþirii polinomului X47 3X5 + X + 2 la polinomul (X 1)2.
Rezolvare
În toate cele trei situaþii, aplicarea algoritmului este greoaie. Aplicãm teorema
împãrþirii cu rest, þinând cont cã în toate cele trei situaþii nu este cerut câtul.
a) Xm 1 = (X 1)(Xm1 + Xm-2 + ... + X + 1), identitate cunoscutã.
Înlocuind X prin Xn obþinem:
(Xn)m 1 = Xnm 1 = (Xn 1)((Xn)m1 + (Xn)m2 + ... + Xn + 1)
Deci Xnm 1 = (Xn 1)(Xnmn + Xnm2n + ... + Xn + 1) + 0.
Deducem cã restul este 0.
b) Fie m = n · q + r, 0 ≤ r < n. Avem: a)
Xm 1 = Xnq+r 1 = Xnq · Xr 1 = Xnq · X r X r + X r 1 = X r(Xnq 1) + X r 1 =
= X r(Xn 1)q1 + X r 1 = (Xn 1)q + Xr 1.
Deoarece grad (Xr 1) = r < n = grad (g), rezultã din teorema împãrþirii cu rest cã
restul cerut este Xr 1.
c) Putem scrie X47 3X5 + X + 2 = (X 1)2 · C + r, grad (r) < 2.
Rezultã cã r = aX + b, a, b ∈ R ºi determinarea sa revine la calculul coeficienþilor
a ºi b.
Aºadar X47 3X5 + X + 2 = (X 1)2 · C + ax + b. (2)
Pentru x = 1 obþinem din (2): 1 3 + 1 + 2 = 0 · C(1) + a · 1 + b ⇔ a + b = 1.
109
Înlocuind în (2) b = 1 a, obþinem:
X47 3X5 + X + 2 = (X 1)2C + aX + 1 a ⇔
X47 3X5 + X + 1 = (X 1)2C + a(X 1) ⇔
(X47 1) 3(X5 1) + X + 1 = (X 1)2C + a(X 1) ⇔
(X 1) (X46 + X45 + ... + X + 1) 3(X 1) (X4 +X3 + X2 + X + 1) + (X 1) =
= (X 1)2C + a(X 1) ⇔
X46 + X45 + ... + X + 1 3(X4 +X3 + X2 + X + 1) + 1 = (X 1)C + a (3)
Înlocuind X cu 1 în egalitatea (3) obþinem:
1144
+ 1 + 244
1 + ... +31 3(1 + 1 + 1 + 1 + 1) + 1 = 0 + a ⇔ a = 47 15 + 1 = 33
47 ori
Rezultã cã b = 1 33 = 32 ºi restul r = 33X 32.
3. a) Sã se arate cã existã ºi sunt unice numerele reale a, b, c, d ∈ R astfel încât

X4 3X2 + X 2 = (X 1)4 + a(X 1)3 + b(X 1)2 + c(X 1) + d.
X 4 − 3X 2 + X + 2
b) Descompuneþi în funcþii simple funcþia .
( X − 1)4
Rezolvare
a) Vom rezolva problema vãzând-o ca aplicaþie legatã de schema lui Horner.
Existã ºi alte rezolvãri la care vã puteþi gândi.
Egalitatea datã se scrie echivalent
X4 3X2 + X 2 = (X 1)[(X 1)3 + a(X 1)2 + b(X 1) + c] + d.
Deducem cã d este restul împãrþirii polinomului dat la X 1; analog, c este restul
împãrþirii polinomului din paranteza dreaptã la X 1 etc.
Organizãm calculul astfel:
X4 X3 X2 X1 X0
a=1 1 0 3 1 2
1 1 2 1 3 = d
1 2 0 1 = c
1 3 3=b
1 4=a
Verificare:
(X 1)4 + 4(X 1)3 + 3(X 1)2 1(X 1) 3 = X4 4X3 + 6X2 4X + 1 +
+ 4(X3 3X2 + 3X 1) + 3(X2 2X + 1) (X 1) 3 = X4 3X2 + X 2.
b) Deducem
4 3 2
X 4 − 3 X 2 + X + 2 ( X − 1) + 4( X − 1) + 3( X − 1) − ( X − 1) − 3
= =
( X − 1)4 ( X − 1) 4
4 3 1 3
=1+ + .
X −1 ( X − 1) 2
( X − 1) 3
( X − 1) 4
110
ALGEBRÃ
Exerciþii propuse
1. Sã se afle câtul ºi restul împãrþirii lui f la g în cazurile:

a) f = 2X3 + 3X2 X + 1, g = X2 + 1, f, g ∈ R[X];
b) f = X4 + 3iX3 + X2 + 2 + i; g = iX2 (1 + i)X + 1, f, g ∈ C[X];
c) f = 2X4 + (2 + 3 )X3 + (2 3 )X2 + 1, g = X2 + 3 X + 1, f, g ∈ Q( 3 )[X];
5 2 2
d) f = 2̂ X + 3̂ X + X+ 2̂ ; g = 3̂ X + X + 1̂ , f, g ∈ Z5[X];
e) f = X2 + 2̂ X + 3̂ , g = 3̂ X + 2̂ , f, g ∈ Z11[X];
f) f = X + 1, g = 2X + 2, f, g ∈ Q[X];
g) f = 1; g = 3X 2, f, g ∈ R[X];
h) f = 1; g = 2X + 3, f, g ∈ Q[X];
i) f = 3; g = 4, f, g ∈ R[X].
2. a) Sã se determine a ºi b ∈ R astfel încât restul împãrþirii polinomului

f = X4 + bX3 + (b 2a)X2 + 5X 3a la polinomul g = X2 + X + 2 sã fie X 1.
b) Existã m ∈ Z5 astfel încât restul împãrþirii lui f = m̂ X3 + m̂ X + 2̂ la polinomul
g = X + 3̂ sã fie 0̂ ?
3. Determinaþi f ∈ R[X], de grad 3, care împãrþit la X2 3X dã restul 6X 15 ºi împãrþit

la X2 5X + 8 dã restul 2X 7.
4. a) Sã se afle m ∈ R dacã f = X3 + X2 + mX + 1 dã restul 2 la împãrþirea cu X + 2.

b) Sã se determine a, b ∈ Z11 astfel încât polinomul f = X 4 + aX + b sã dea restul 1̂
la împãrþirea cu X 1̂ ºi restul 2̂ la împãrþirea X + 1̂ .
c) Sã se determine n ∈ N* ºtiind cã restul împãrþirii polinomului f = (X 1)n (X + 3)n
la X + 1 este 0.
5. Existã un polinom f ∈ Z13[X] care împãrþit la X2 1̂ sã dea restul 2̂ X + 3̂ ºi împãrþit

la X2 + X 2̂ sã dea restul 4̂ X + 9̂ ?
6. Pentru f ∈ C[X] restul împãrþirii la X 2 + 1 este 1, iar restul împãrþirii la X 2 1 este 3X + 1.

Sã se afle restul împãrþirii la X4 1.
7. Fie f = X25 + X24 + ... + X + 1. Sã se determine restul împãrþirii sale la:

a) g = X2 + X 2; b) g = X2 + 2X + 1;
2
c) g = X + 1; d) g = X2 + X + 1; e) g = X4.
8. Descompuneþi în funcþii simple:

X 3 + X +1 X 5 + 3X 2 + X − 5 X 4 + X +1 X 5 + 3X 2 + X − 1 .
a) ; b) ; c) ; d)
X2 + X −2 X ( X − 1)( X − 2) ( X − 1) 2 ( X + 1) 3
111
9. Aflaþi câtul ºi restul împãrþirii lui f la g folosind schema lui Horner:
a) f = 2X4 + 3X2 + X 1; g = X + 1, f, g ∈ Q[X];
b) f = X3 + X2 2X + i; g = X + i, f, g ∈ C[X];
c) f = X3 + 2̂ X2 + 1̂ ; g = X 2̂ , f, g ∈ Z3[X].
***
b
10.Aflaþi ºtiind cã restul împãrþiri lui f = bX3 + aX2 + aX + b la polinomul 2X + 1 este 0.
a
11.Fie f ∈ R[X] astfel încât f (1) = 2, f (2) = 3 f (3) = 4.
a) Aflaþi restul împãrþirii polinomului f la X3 6X2 + 11X 6.
b) Determinaþi forma generalã a unui polinom de grad 3 ºi 5 cu proprietãþile date.
12.Fie polinomul f = X4 + 2X3 + mX2 + nX + p ∈ R[X]. Sã se determine m n, p astfel ca

f împãrþit la X 1 sã dea restul 15, iar 1 + i sã fie rãdãcinã a lui f.
13.Restul împãrþirii lui f = X4 2X3 + X2 + nX + p ∈ R[X] la X2 + 1 este 0, iar câtul g.
n
Calculaþi ∑ g (k ) .
k =1
14.Cum putem folosi schema lui Horner pentru a împãrþi polinomul X3 + 3X2 X + 1 la
polinomul 2X 1?
*15.Utilizaþi schema lui Horner pentru împãrþirea lui f la g.

a) f = Xn + X + 1, g = X 1;
b) f = X2n, g = X + 1.
16.Suma coeficienþilor polinomului f ∈ Z11[X] este 2̂ .

Aflaþi restul împãrþirii sale la X 1̂ .
2
*17.Dacã restul împãrþirii lui f ∈ C[X] la X X + 1 este 3X 2, care este restul împãrþirii
lui f (X + 1) la X 2 + X + 1?
*18.Fie f ∈ R[X], grad (f ) ≥ 2. Sã se afle restul împãrþirii lui f (f ) la f X.

19.a) Dezvoltaþi polinomul f = X5 + 3X3 X2 + 2 dupã puterile lui X + 1.
b) Calculaþi restul împãrþirii lui f la (X + 1)3.
112
ALGEBRÃ
3.5. Divizibilitatea polinoamelor
Putem vorbi de o relaþie de divizibilitate ºi într-un inel de polinoame cu coeficienþi
într-un corp comutativ oarecare.
DEFINIÞIA 1
Fie (K, +, ·) un corp comutativ ºi f, g ∈ K[X].
Spunem cã polinomul f divide polinomul g ºi scriem f / g dacã existã polinomul
q ∈ K[X] astfel încât f · q = g.
Se mai spune cã f este divizor al lui g sau cã g este multiplu al lui f.

Uneori, în loc de f / g se mai scrie g M f (citim: g divizibil cu f ).
Polinomul nul este divizor pentru el însuºi ºi este multiplu al oricãrui polinom din K[X].
Este evident cã dacã f ≠ 0, atunci f este divizor al lui g dacã restul împãrþirii lui g la f
este 0.
Exemple _______________________________________________________
1
1. f, g ∈ Q[X] f = X, g = 3X, f / g. Deoarece X = (3X) rezultã, în acest caz, cã ºi g / f.
3
2. În Z3[X] avem (X 1) / (X 3 1) deoarece X 3 1 = (X 1)(X 2 + X + 1).
3. În C[X], (X2 2X + 2) / (X4 + 4).

Într-adevãr prin împãrþire, obþinem câtul X2 + 2X + 2 ºi restul 0.
4. În Q[X], (X + 1) / (X3 + 3X 2) (nu divide) deoarece restul împãrþirii lui

f = X3 + 3X 2 la X + 1 este f (1) = 6 ≠ 0.
5. În Q[X], polinomul 3 divide 5, deºi în Z, 3 / 5.
Proprietãþi ale relaþiei de divizibilitate

Fie (K, +, ·) un corp comutativ. În inelul K[X] avem:
1. f / f (relaþia este reflexivã);

2. Dacã f / g ºi g / h, atunci f / h (tranzitivitate)
3. Dacã f / g ºi f / h, atunci f / (g · u + h · v), oricare ar fi u, v ∈ K[X].
4. Dacã f / g ºi f ≠ 0, atunci grad (f ) ≤ grad (g).
5. Dacã f / g, atunci (af ) / g, oricare ar fi a ∈ K, a ≠ 0.
6. Dacã f / g ºi g/ f, atunci existã a ∈ K, a ≠ 0, astfel încât f = ag.
113
Primele 5 proprietãþi se deduc imediat din definiþie.
Vom demonstra numai proprietatea 6.
Dacã f = 0, atunci g = 0 ºi putem lua a orice element nenul din K.
Dacã f, g ≠ 0, atunci f = gg1 ºi g = f f1. Rezultã f = f f1g1, de unde f1g1 = 1.
Deducem cã f1 ºi g1 sunt polinoame constante nenule.
Luând g1 = a, a ≠ 0 avem f = a · g, c.c.t.d.
DEFINIÞIA 2
Douã polinoame f, g ∈ K[X] se numesc asociate în divizibilitate dacã f / g ºi g / f.
În acest caz scriem f ~ g.
Exemple _______________________________________________________
1
1. f = 3X2 + 1 ºi g = X2 + , f g ∈ Q[X]; avem f / g ºi g / f.
3
2. f, g, ∈ Z3[X], f = 2̂ X ºi g = 3̂ X.
3. Remarcaþi cã dacã f ~ g ºi f , g sunt unitare, atunci f = g.
Continuãm analogia proprietãþilor de divizibilitate în K[X] cu proprietãþile relaþiei de

la numere întregi definind ºi cel mai mare divizor comun.
DEFINIÞIA 3
Spunem cã d ∈ K[X] este un divizor comun al polinoamelor g, f ∈ K[X] dacã
d / f ºi d / g.
DEFINIÞIA 4
Fie f, g ∈ K[X], nenule. Un polinom d ∈ K[X] se numeºte cel mai mare divizor
comun al polinoamelor f ºi g dacã îndeplineºte condiþiile
i) d / f ºi d / g (d este divizor comun)
ii) Dacã d′/ f ºi d′/ g, atunci d′/ d.
În acest caz d se noteazã (f, g) ºi se prescurteazã c.m.m.d.c.

În cazul în care g = 0 sau f = 0, polinomul (f, g) nu poate fi definit ca mai sus.
Prin convenþie (f, 0) = f.
114
ALGEBRÃ
Sã mai observãm cã din definiþie nu reiese unicitatea celui mai mare divizor comun:
dacã polinomul d verificã cele douã condiþii din definiþie, atunci ºi ad, a ≠ 0, verificã.
Mai mult: dacã D ∈ K[X] verificã cele douã condiþii, atunci evident D / d, dar ºi d / D.
Aºadar, D ~ d.
Prin urmare, cel mai mare divizor comun a douã polinoame, dacã existã, este unic,
abstracþie fãcând de o asociere în divizibilitate.
De obicei, se alege (f, g) polinomul unitar ce verificã i) ºi ii) din definiþia celui mai
mare divizor comun.
Teorema urmãtoare ne asigurã de existenþa celui mai mare divizor comun, oferind un
procedeu efectiv de calcul.
TEOREMÃ (algoritmul lui Euclid)

Fie (K, +, ·) un corp comutativ ºi f, g ∈ K[X], nenule. Atunci existã (f, g).
Demonstraþie
Sã urmãrim ºirul de împãrþiri
f = g · c1 + r1, grad (r1) < grad (g) (*)
g = r1 · c2 + r2, grad (r2) < grad (r1)
r1 = r2 · c3 + r3, grad (r3) < grad (r2)
r2 = r3 · c3 + r4, grad (r4) < grad (r3)
r3 = r4 · c4 + r5, grad (r5) < grad (r4)
..........................................................
Deoarece grad (g) > grad (r1) > grad (r2) > grad (r3) > ... se va ajunge la un moment
dat la grad rn+1 = ∞, când rn+1 = 0, iar ºirul de împãrþiri se terminã
..........................................................
rn3 = rn2 · qn1 + rn1, grad (rn1) < grad (rn2)
rn2 = rn1 · qn + rn, grad (rn) < grad (rn1)
rn1 = rn · qn + rn+1, (rn+1 = 0) (*)
Ultimul rest nenul, rn, este un c.m.m.d.c. al polinoamelor f ºi g.
Într-adevãr
i) Urmãrind ºirul de egalitãþi de jos în sus avem:
rn / rn1 (ultima egalitate); rn / rn2 (penultima egalitate), ..., rn / g (a doua egalitate)
ºi în sfârºit rn / f (din prima egalitate).
ii) Dacã d′ este un alt divizor comun pentru f ºi g, atunci urmãrind ºirul de egalitãþi (*)
de sus în jos avem succesiv:
d′ / r1, d′ / r2, d′/ r3, ..., d′ / rn (din penultima egalitate) c.c.t.d.
În cazul când (f, g) = 1, spunem cã polinoamele sunt prime între ele.
115
Exemple de aplicare a algoritmului lui Euclid ________________________
1. Sã se afle un c.c.m.d.c. al polinoamelor f, g ∈ Z5[X], f = 2̂ X3 + 3̂ X2 + 3̂ X + 1̂ ºi

g = 3̂ X2 + X + 1̂ .
Avem:
2̂ X3 + 3̂ X2 + 3̂ X + 1̂ 3̂ X2 + X + 1̂
2̂ X3 + 4̂ X2 + 4̂ X 4̂ X + 3̂
/ X2 X + 1̂
X2 + 3̂ X + 3̂
4̂ X 2̂ = X + 3̂
Urmeazã împãrþirea polinomului 3̂ X2 + X + 1̂ la restul obþinut, X + 3̂ .
3̂ X2 + X + 1̂ X + 3̂
3̂ X2 + 4̂ X 3̂ X 3̂
/ 3̂ X + 1̂
3̂ X + 1̂
0̂
Am obþinut restul 0̂ , deci algoritmul se încheie.
Ultimul rest nenul este X + 3̂ , deci (f, g) = X + 3̂ .
2. f, g ∈ Q[X], f = X4 X3 + X2 ºi g = X4 X3 + 3X2 2X + 2, (f, g) = ?

Rezolvare
Deoarece f este mai scurt începem algoritmul cu împãrþirea lui g la f, putând alege
ºi invers.
X 4 X 3 + 3X 2 2X + 2 X4X3+X2
X4 X3+X2 1
2
/ / 2X 2X + 2
Urmeazã sã împãrþim X4 X3 + X2 la polinomul 2X2 2X + 2
Pentru evitarea calculului mai greoi cu fracþii, putem împãrþi sau înmulþi polinoamele
(aflate în aceastã situaþie) cu numere convenabil alese, fãrã a afecta (f, g).
În cazul nostru, continuãm algoritmul cu (2X2 2X + 2) : 2 = X2 X + 1
X4X3+X2 X2X+1
X4X3+X2 X2
/ / 0
Algoritmul se încheie, (f, g) = X 2 X + 1.
116
ALGEBRÃ
3. f, g ∈ R[X], f = X 3 + 3X 2 + 1, g = 2X 2 + X 1, (f, g) = ?
Rezolvare
Înlocuim f prin 4f ºi aplicãm algoritmul lui Euclid.
4X 3 + 12X 2 + 4 2X 2 + X 1
4X 3 + 2X 2 2X 2X + 5
2
/ 10X 2X + 4
10X 2 + 5X 5
/ 7X + 9
Urmeazã sã împãrþim g = 2X 2 + X 1 la 7X + 9.
Înlocuim g cu 49g ºi continuãm:
98X 2 + 49X 49 7X + 9
2
14X 126X 14X 25
/ 175X 49
175X 225
/ 174
Algoritmul se încheie aici, fiind evident cã prin împãrþirea lui 7X + 9 cu 174 obþinem
restul 0. Conform unei convenþii anterioare, luãm (f, g) = 1 (polinoamele în acest caz
sunt prime între ele).
4. Sã se arate cã (Xn 1, Xm 1) = Xd 1, unde d = (m, n), m > n.

Rezolvare
Vom urmãri algoritmul lui Euclid pentru aflarea lui d; corespunzãtor acestor împãrþiri
vom avea împãrþiri similare în algoritmul lui Euclid pentru polinoamele Xn 1 ºi Xn 1.
Am vãzut într-un exerciþiu rezolvat în paragraful anterior cã dacã m = n · q + r,
0 ≤ r < n, atunci Xm 1 = (Xn 1)Q + Xr 1, grad (Xr 1) < n.
Urmãriþi tandemul:
m = n · q + r, 0 ≤ r < n Xm 1 = (Xn 1)Q + Xr 1,
grad (Xr 1) < grad (Q)
n = r · q1 + r1, 0 ≤ r1 < r Xn 1 = (Xr 1)Q1 + X r1 1,
grad ( X r1 1) < grad (Xr 1)
r1 = r1 · q2 + r2, 0 ≤ r2 < r1 Xr 1 = ( X r1 1) Q2 + X r2 1,
grad ( X r2 1) < grad ( X r1 1)
................................................... ...................................................
rn2 = rn1 · qn + rn, 0 ≤ rn < rn1 X rn−2 1 = ( X rn−1 1)Qn + X rn 1,
r r
grad ( X n 1) < grad ( X n−1 1)
rn1 = rn · qn+1 + 0, 0 ≤ rn < rn1 X rn−1 1 = ( X rn 1)Qn+1 + 0
algoritmul se încheie algoritmul se încheie
Deoarece d = rn, deducem cã (X 1, X 1) = X n 1 = Xd 1.
m n
r
117
OBSERVAÞII
1. Ne reamintim cã rãdãcinile polinomului Xm 1 sunt rãdãcinile de ordinul m ale
unitãþii, mulþimea lor fiind notatã Um. Este evident cã rãdãcinile comune celor douã
polinoame Xm 1 ºi Xn 1 sunt rãdãcinile polinomului Xd 1, d = (m, n). Regãsim
cã Um ∩ Un = Ud, un rezultat dobândit la capitolul despre grupuri.
2. În teoria numerelor avem un rezultat similar (2n 1, 2m 1) = 2d 1 (revedeþi
asemãnãtor demonstraþia!).
Consecinþe ale algoritmului lui Euclid

Fie (K, +, ·) un corp comutativ. Atunci:
1. Dacã f, g ∈ K[X] ºi d = (f, g), atunci existã u, v ∈ K[X] astfel încât d = uf + vg.
2. Dacã f, g ∈ K[X], atunci (f, g) = 1 ⇔ (∃) u, v ∈ K[X] astfel încât uf + vg = 1.
3. Dacã f, g, h ∈ K[X], astfel încât f / (g · h) ºi (f, g) = 1, atunci f / h.
Demonstraþie 1. Urmãrim ºirul de împãrþiri (*) pentru aflarea c.m.m.d.c.

Din penultima egalitate scoatem: d = rn = rn2 rn1 ·Cn (1)
Din antepenultima egalitate scoatem rn1 = rn3 rn2 · Cn1, pe care
îl înlocuim în (1). Obþinem
d = rn2 (rn3 rn2 · Cn1) Cn = rn3 ·Cn + rn2 (1 + Cn1Cn) (2)
Din aproape în aproape, urmãrind în continuare ºirul de împãrþiri (*),
deducem cã d este o combinaþie liniarã a polinoamelor rn3 ºi rn4;
...; r2 ºi r1, r1 ºi g, g ºi f, adicã existã u, v ∈ K[X] astfel încât
d = u · f + v · g.
2. Implicaþia ⇒ reiese din 1)
Reciproc: notând d = (f, g), deducem cã d / (uf + vg), iar din
u · f + v · g = 1 obþinem d / 1, adicã d = 1.
3. Deoarece (f, g) = 1, din 2) avem cã u · f + v · g = 1, u, v ∈ K[X].
Amplificând cu h obþinem u f h + v g h = h (2). Deoarece f / (g · h),
rezultã cã f divide ambii termeni ai sumei (2), adicã f / h. Continuând
seria analogiilor cu divizibilitatea numerelor întregi definim în
continuare cel mai mic multiplu comun a douã polinoame.
DEFINIÞIA 4
Fie f, g ∈ K[X], nenule. Spunem cã polinomul m ∈ K[X] este un cel mai mic
multiplu comun al polinoamelor f ºi g dacã:
i) f / m ºi g / m (m este multiplu comun);
ii) oricare ar fi m′ ∈ K[X], dacã f / m′ ºi g / m′, atunci m / m′.
Cel mai mic multiplu comun al polinoamelor f ºi g se noteazã [f, g] ºi se prescurteazã

c.m.m.m.c.
118
ALGEBRÃ
Prin convenþie, dacã f = 0 sau g = 0, [f, g] = 0
Prin teorema urmãtoare probãm existenþa c.m.m.m.c. pentru oricare douã polinoame
nenule, oferind în acelaºi timp o modalitate de calcul.
TEOREMA 2
Fie f, g ∈ K[X], f ≠ 0, g ≠ 0, ºi d = (f, g). Atunci [f, g] · (f, g) ~ f · g.
Demonstraþie Avem: f = d · f1, g = d · g1. Rezultã (f1, g1) = 1 (Justificaþi!)

Demonstrãm cã m = df1g1 este un c.m.m.m.c. al polinoamelor f ºi g.
i) Din m = f · g1′ deducem cã f / m, analog g / m.
ii) Fie m′ un alt multiplu comun al polinoamelor f ºi g, adicã m′ = f f2 ºi
m′ = g g2.
Rezultã m′ = df1f2 ºi m′ = dg1g2, iar de aici f1f2 = g1g2.
Deoarece f1 / g1g2 ºi (f1, g1) = 1, deducem cã f1 / g2, adicã g2 = f1h.
Atunci m′ = dg1g2 = dg1(f1h) = (df1g1)h = mh, deci m / m′.
Prin urmare m · d = (df1g1) · d = (df1) · (dg1) = f · g.
OBSERVAÞII
1. Ca ºi în cazul celui mai mare divizor comun, cel mai mic multiplu comun a douã
polinoame este unic, abstracþie fãcând de o asociere în divizibilitate.
În acest fel [f, g] reprezintã o clasã de polinoame asociate în divizibilitate, clasa
multiplilor comuni, de grad minim.
2. Cel mai mic multiplu al polinoamelor poate fi aflat prin împãrþirea produsului lor
la cel mai mare divizor comun. Într-un exerciþiu rezolvat anterior am vãzut cã
(X4 X3 + X2, X4 X3 + 3X2 2X + 2) = X2 X + 1
Atunci
[X4 X3 + X2, X4 X3 + 3X2 2X + 2] = (X4 X3 + X2) · (X4 X3 + 3X2 2X + 2) :
: (X2 X + 1) = X2 (X4 X3 + 3X2 2X + 2) = X6 X5 + 3X4 2X3 + 2X2.
3. Se pot defini un c.m.m.d.c. ºi un c.m.m.m.c. al polinoamelor f1, f2, ..., fn, n ≥ 3,

recursiv.
(f1, f2, ..., fn) = ((f1, f2, ..., fn1), fn)
[f1, f2, ..., fn] = [[f1, f2, ..., fn1], fn]
119
1. Sã se arate cã X2 + X + 1 divide polinomul X3m+2 + X3n+1 + 1, m, n ∈ N.

Rezolvare
X3m+2 + X3n+1 + 1 = (X3m+2 X2) + (X3n+1 X) + (X2 + X + 1) =
= X2(X3m 1) X(X3n 1) + (X2 + X + 1).
Însã (X3m 1) M (X3 1) ºi (X3n 1) M (X3 1), iar X3 1 = (X 1)(X2 + X + 1).
Rezultã cã (X3m 1) ºi (X3n 1) sunt divizibile cu X2 + X + 1.
2. Fie n ∈ N, n ≥ 1 ºi Sk = 1k + 2k + ... + nk, k ≥ 1.

Sã se arate cã existã un polinom fk ∈ Q[X] de grad k + 1, având coeficientul dominant
1
, astfel încât Sk = fk(n). În plus fk M X(X + 1).
k +1
Rezolvare
Ne reamintim din clasa a X-a identitatea:
(1 + X)k+1 = Ck0+1 + C1k +1 X + Ck2+1 X 2 + ... + Ckk++11 X k +1 .
Dând lui X valorile 1, 2, 3, ..., n ºi adunând egalitãþile obþinute avem:
(n + 1)k+1 (n + 1) = Ck1 +1S1 + Ck2+ 2 S 2 + ... + Ckk+1Sk , k ≥ 1, n ∈ N.
Aceste identitãþi se numesc relaþiile lui Newton ºi permit calculul lui Sk, iterativ,
pornind de la S1, S2, ..., Sk1.
Revedeþi calculul lui S4.
Revenim la cerinþa pe care o demonstrãm prin inducþie dupã k.
n(n + 1) x( x + 1)
Pentru k = 1 avem S1 = 1 + 2 + ... + n = ºi f1 = .
2 2
1
Deci S1 = f1(n), coeficientul dominant este , iar f1 M X(X + 1).
1+1
Presupunem propoziþia adevãratã pentru orice i, 1 ≤ i ≤ k 1 ºi o demonstrãm pentru k.
Din relaþiile lui Newton scoatem Sk
1
+ ( )
Sk = k 1 ⎡⎣ ( n + 1) k +1 − ( n + 1) − Ck +1 S1 − Ck +1 S2 − ... − Ck +1 Sk −1 ⎤⎦ .
1 2 k −1
Conform ipotezei de inducþie avem:
Sk =
1 ⎡
k + 1 ⎣⎢ ( )
(n + 1) (n + 1) k − 1) −
1 1
C f (n) −
k + 1 k +1 1
1 2
C f (n) − ... −
k + 1 k +1 2
1 k −1
C f (n) ⎤ =
k + 1 k +1 k −1 ⎦⎥
1
= (n + 1)(n + 1 1)[(n + 1)k1 + (n + 1)k2 + ... + (n + 1) + 1]
k +1
1 1 1 1
C f ( n) − C 2 f ( n) ... C k −1 f (n).
k + 1 k +1 1 k + 1 k +1 2 k + 1 k +1 k1
120
ALGEBRÃ
Evident, alegem
1
fk = (X + 1)(X)[(X + 1)k1 + (X + 1)k2 + ... + (X + 1) + 1]
k +1
1 1 1
Ckk+1 f1(X) Ck2+1 f2(X) ... C k −1 f (X) (1)
k +1 k +1 k + 1 k +1 k1
Þinând cont cã f1 are gradul 2, f2 are gradul 3, .., fk1 are gradul k, rezultã din (1) cã
fk are gradul k + 1 (gradul primului termen).
1
De asemenea, urmãrind primul termen, observãm cã este coeficientul dominant.
k +1
Fiecare dintre polinoamele f1, f2, ... fk1 sunt divizibile, conform ipotezei de inducþie
prin X(X + 1), adicã fk M X(X + 1), c.c.t.d.
Comentariu. Ultima afirmaþie a exerciþiului permite calculul sumelor de puteri

asemenea, Sk, mult mai rapid decât printr-un calcul iterativ: S1, S2, ..., Sk1 ºi apoi Sk.
Exemplu _______________________________________________________
Sã calculãm S4 = 14 + 24 + ... + n4.
S4 = f4(n), unde f4 este un polinom de grad 5, divizibil cu X(X + 1).
X ( X + 1) 3
Ne propunem sã arãtãm cã f4 = (X + aX2 + bX + c) (2)
5
Dând lui X valorile 1, 2, 3 în (2) avem:
⎧13 = 1 ⋅ 2 (1 + a + b + c )
⎪ 5
⎪3 3 2 ⋅3
⎨1 + 2 = (8 + 4a + 2b + c )
⎪ 5
⎪13 + 23 + 33 = 3 ⋅ 4 (27 + 9a + 3b + c)
⎩ 5
3 1 1
Rezolvând sistemul de ecuaþii obþinem: a = ,b= ,c= .
2 6 6
Deducem:
X ( X + 1) ⎛ 3 3 2 1 1 X ( X + 1)(2 X + 1)(3 X 2 + 3 X − 1)
f4 = ⎜ X + X + X − ⎞⎟ = .
5 ⎝ 2 6 6⎠ 30
n(n + 1)(2n + 1)(3n2 + 3n − 1)
Deci 14 + 24 + ... + n4 = .
30
Reþineþi procedeul!
121
3. Determinaþi rãdãcinile polinoamelor f = X3 7X2 + 14X 8 ºi g= X3 14X2 + 56X 64
ºtiind cã au rãdãcinile comune.
Rezolvare
Rãdãcinile comune sunt rãdãcinile c.m.m.d.c. al polinoamelor (f, g).
Aplicãm algoritmul lui Euclid
X3 14X2 + 56X 64 X3 7X2 + 14X 8
X3 7X2 + 14X 8 1
2 2
/ 7X + 42X 56 → X 6X + 8
X3 7X2 + 14X 8 X2 6X + 8
X3 6X2 + 8X X1
2
/ X + 6X 8
X2 + 6X 8
/ / 0
Rezultã cã (X3 14X2 + 56X 64, X3 7X2 + 14X 8) = X2 6X + 8.
Rãdãcinile comune sunt rãdãcinile polinomului X2 6X + 8, adicã 4 ºi 2.
Celelalte rãdãcini ale polinoamelor f ºi g se obþin dupã împãrþirea lui f ºi g la
X2 6X + 8.
f = (X2 6X + 8)(X 1), g = (X2 6X + 8)(X 8)
Deci f are rãdãcinile 4, 2 ºi 1, iar g are rãdãcinile 4, 2 ºi 8.
4. Fie f, g ∈ R[X], f = X4 2X3 + 3X2 + 2X + a, g = X4 3X3 + 4X2 + 3X + b.

Sã se determine a, b ∈ R, ºtiind cã (f, g) are gradul 2.
Rezolvare
Aplicãm algoritmul lui Euclid
X4 2X3 + 3X2 + 2X + a X 4 3X 3 + 4X 2 + 3X + b
X4 2X3 + 3X2 + 2X + b 1
3 2
/ X X X+ab
X4 3X3 + 4X2 + 3X + b X3 X2 X + a b
X4 X3 X2 + (a b) X X2
3 2
/ 2X + 5X + (3 a b) X + b
2X3+ 2X2 + 2X 2(a b)
/ 3X2 + (1 a + b) X + 2a b
122
ALGEBRÃ
Continuãm, amplificând în prealabil noul deîmpãrþit cu 9.
9X3 9X2 9X + 9a 9b 3X2 + (1 a + b) X + 2a b
9X3 + (3 3a + 3b)X2 + (6a 3b)X 3X + (4 + a b)
2
/ (12 + 3a 3b)X + (9 6a + 3b)X + 9a 9b
(12 + 3a 3b)X2 + (1 a + b)( 4 + a b)X + (2a b)(4 + a b)
/ (a2 2ab + b2 11a + 8b 5)X 2a2 + 3ab b2 + 17a 13b
Aici algoritmul trebuie sã se încheie, altfel (f, g) are gradul mai mic decât 2.
Prin urmare, restul obþinut la ultima împãrþire trebuie sã fie 0.
⎧a 2 − 2ab + b2 − 11a + 8b − 5 = 0
Rezultã: ⎨ 2 2
.
⎩−2a + 3ab − b + 17a − 13b = 0
Adunãm cele douã relaþii ºi obþinem a2 + ab + 6a 5b 5 = 0.
Gândind egalitatea ca o ecuaþie de gradul II în a obþinem
a = 5 ºi a = b + 1.
Pentru a = 5 obþinem b = 5 ºi b = 7.
Pentru b = a 1 gãsim a = 4 ºi b = 5.
5. Sã se demonstreze proprietãþile urmãtoare pentru polinoame.

a) Dacã f / h, g / h ºi (f, g) = 1, atunci (f · g) / h.
b) (f · h; g · h) = (f; g) · h.
c) Dacã f / h ºi g / h, atunci [f, g] / h.
Rezolvare
a) Avem h = f f1, h = gg1, f f1 = gg1, de unde f / (gg1). Însã (f, g) = 1, deci f / g1, adicã
g1 = f · h1, adicã h = g(f h1) = (g f )h1. Din ultima egalitate, deducem (g · f ) | h.
b) Notãm (f, g) = d ºi demonstrãm cã d · h este un c.m.m.d.c. al polinoamelor f · h ºi
g · h, urmãrind definiþia.
i) Evident (dh) / (f h) ºi (dh) / (gh).
ii) Fie d′ un alt divizor comun al polinoamelor f · h ºi g · h.
Deoarece (f, g) = d rezultã, conform unei consecinþe a algoritmului lui Euclid, cã
existã u, v ∈ K[X] astfel încât u · f + v · g = d (1).
Amplificãm în (1) cu h ºi obþinem u(f h) + v(g h) = d h.
Deducem cã d′ divide membrul stâng al ultimei egalitãþi, adicã d′ / (dh).
c) Fie d = (f, g). Atunci f = d f1, g = dg1, (f1, g1) = 1.
Putem lua [f, g] = df1g1.
Din f /h rezultã f1/ h; analog g1 / h ºi d / h (2)
Deoarece (f1, g1) = 1, deducem cã (f1 · g1) / h (3)
Deoarece (d, f1 · g1) = 1, þinem cont de (2) ºi (3) avem (d · f1 · g1) / h, adicã [f, g] / h.
123
Exerciþii propuse
1. Sã se arate cã f divide g unde:

a) f = X 1̂ , g = X3 + X2 + X 3̂ , f, g ∈ Z5[X];
b) f = 2X + 1, g = 2X3 + 3X2 X 1, f, g ∈ Q[X];
c) f = X2 + X + i, g = X7 + X6 + iX5 iX2 iX + 1, f, g ∈ C[X];
d) f = X 4 + aX 1, g = X 8 a2X 2 + 2aX 1, f, g ∈ R[X].
2. Determinaþi a, b ∈ C dacã g / f.
a) g = X2 4, f = X5 + aX + b;
b) g = 2X2 + X + b, f = 2X4 + 3X3 + aX2 1;
c) g = iX 2, f = aX6 + aiX + b;
d) g = 2X 4, f = X10 + aX4 + 8aX.
3. Determinaþi n ∈ N pentru care:

a) X2 + X + 1 divide Xn + X + 1;
b) X2 + 1 divide (X2 + X + 1)n X.
4. Aflaþi c.m.m.d.c. ºi c.m.m.m.c. pentru polinoamele:

a) f = X6 1 g = X4 + X2 + 1, f, g ∈ R[X];
b) f = X4 + X2 + 2̂ X + 2̂ ºi g = X2 + 3̂ X + 6̂ , f, g ∈ Z7[X];
c) f = X3 X2 + X 1, g = X4 + X3 + 2X2 + X + 1, f, g ∈ Q[X];
d) f = X2 + iX + 1, g = X2 + X + i, f, g ∈ C[X];
e) f = X5 1, g = X4 1, f, g ∈ Q[X];
f) f = 0; g = 2X3 + 3, f, g ∈ C[X].
5. Fie f, g ∈ R[X], f = Xn1 + Xn2 + ... + X + 1, g = Xn + Xn1 + ... + X + 1.

a) Calculaþi: X · f g.
b) Calculaþi: (f, g).
c) Calculaþi: (Xn 1, Xn1 1 ).
6. a) Existã polinoame care sã aibã c.m.m.d.c X3 + X + 1 ºi c.m.m.m.c. X4 + X2 + 3X + 2?

b) Determinaþi a, b ∈ R ºi produsul f · g ºtiind cã c.m.m.d.c. al lor este X2 + X ºi
c.m.m.m.c. al lor este X4 + aX3 + X + b.
7. Determinaþi numerele naturale a, b în cazurile:

a) (a, b) = 10 ºi a · b = 2400;
b) a + b = 98 ºi [a, b] = 720.
124
ALGEBRÃ
***
8. Determinaþi a, b ∈ R ºtiind cã ecuaþiile urmãtoare au douã rãdãcini comune:
a) x3 + 2x2 + ax 2 = 0, x3 2x2 x a + 1 = 0;
b) x3 3x2 + 2x + a = 0, x3 2x2 3x + b = 0.
9. a) Polinoamele f, g ∈ R[X] sunt unitare ºi au acelaºi grad.

Determinaþi polinoamele ºtiind cã (f, g) = X 1, [f, g] = X3 X.
b) Polinoamele f, g ∈ R[X], (f, g) = X2 + 1, [f, g] = X4 + 3X3 + 3X + 2.
Determinaþi f ºi g ºtiind cã f (2) = 5 ºi g(1) = 6.
c) Un cel mai mare divizor comun al polinoamelor f ºi g este X 3 2X + 1, iar un
cel mai mic multiplu comun este (X2 + X)(X3 2X + 1).
Rezolvaþi ecuaþia f (x) · g(x) = 0.
10.Determinaþi (f, g, h) ºi [f, g, h] dacã:

a) f = X 1; g = X2 + 1, h = X3 + X2 2;
b) f = X; g = X2 + X, h = X2 + X + 1.
11.Calculaþi c.m.m.d.c. al polinoamelor:

a) X4 + 1; X6 + 1; b) X6 + 1, X10 + 1;
c) X6 1, X5 + 1; d) X5 + 1, X7 + 1.
12.Determinaþi douã polinoame f, g ∈ R[X] cunoscând cã un c.m.m.d.c. al lor este

X2 1, algoritmul lui Euclid are 3 etape ºi la fiecare etapã câtul este X.
13.a) Determinaþi a, b ∈ R astfel încât un c.m.m.d.c al polinoamelor f = X3 X2 + a ºi

g = X3 + X + b sã aibã gradul 2.
b) Fie f, g ∈ Q[X], f = X3 + 2X2 + 11X + a, g = X3 + X2 + 14X + b.
Sã se determine a ºi b astfel încât f ºi g sã aibã un divizor comun de grad 2.
14.Determinaþi polinoamele f, g ∈ R[X] cu proprietatea

(X2 + 2X + 2)f + (X2 + 3X + 3)g = 1.
15. Fie n, m ∈ N*, n impar.

a) Sã se arate cã (Xn 1, Xm + 1) = 1.
b) Dacã a ∈ Z demonstraþi cã (an 1, am + 1) este 1 sau 2.
125
3.6. Polinoame ireductibile
Descompunerea polinoamelor în factori ireductibili
Ideea de descompunere în factori ireductibili este intim legatã de rãdãcinile polinoamelor.
În acest sens avem un prim rezultat.
TEOREMA LUI BÉZOUT

Fie f ∈ K[X], unde (K, +, ·) este un corp comutativ ºi a ∈ K.
Atunci a este rãdãcinã pentru f dacã ºi numai dacã (X a) / f.
Demonstraþie Fie f = (X a) q + r, unde grad (r) < 1.

Atunci: a este rãdãcinã pentru f ⇔ f (a) = 0 ⇔ r = 0 ⇔ (x a) / f.
Consecinþe
1. Dacã a1, a2, , am sunt m rãdãcini distincte din corpul K ale polinomului f ∈ K[X],
atunci (X a1) (X a2) (X am) divide f.
2. Dacã polinomul f are gradul n, atunci polinomul are cel mult n rãdãcini în corpul K.
Demonstraþie 1. Inducþie dupã m.
Pentru m = 1 propoziþia este adevãratã (teorema lui Bézout).
Presupunem propoziþia adevãratã pentru m 1.
m −1
Deci f = ∏ ( X − ai ) g (1)
i =1
m −1
Deoarece 0 = f (am) = ∏ (am − ai ) g(am) ºi am ai ≠ 0, pentru orice i,
i =1
rezultã cã g(am) = 0.
Aplicând teorema lui Bézout rezultã cã (X am) / g, adicã
g = (X am)h, unde h ∈ K[X].
m
Revenind la (1), obþinem f = ∏ ( X − ai )h .
i =1
2. Dacã a1, a2, , am ∈ K sunt rãdãcini distincte ale polinomului în
corpul K atunci:
⎛ m ⎞ ⎛ m ⎞
n = grad (f ) = grad ⎜ ∏ ( X − ai ) h ⎟ = grad ⎜ ∏ ( X − ai ) ⎟ + grad h =
⎝ i =1 ⎠ ⎝ i =1 ⎠
= m + grad h ≥ m.
OBSERVAÞIE
Consecinþa 2 afirmã cã singurul polinom cu coeficienþi într-un corp care are mai
multe rãdãcini decât gradul sãu este polinomul nul.
Vom reveni printr-un exerciþiu rezolvat asupra acestui rezultat.
126
ALGEBRÃ
Un polinom poate fi scris ca produs de douã sau mai multe polinoame neconstante
sau nu poate fi scris astfel.
Exemplu _______________________________________________________
Polinomul X2 + 1 ∈ R[X] nu se poate scrie ca produs de polinoame de grad ≥ 1 din
R[X] pentru cã nu are rãdãcini în R.
Acelaºi polinom gândit cu coeficienþi în C[X] se poate descompune:
X2 + 1 = (X + i) (X i).
DEFINIÞIE
Un polinom g ∈ K[X] nenul ºi neconstant se numeºte ireductibil în K[X] dacã
din f / g rezultã f ~ 1 sau f ~ g.
Cu alte cuvinte: un polinom, g, nenul ºi neconstant, este ireductibil dacã singurii sãi
divizori sunt constantele nenule sau cele asociate în divizibilitate cu g.
Prin urmare, un polinom este ireductibil când nu se poate scrie ca produs de polinoame
neconstante, de grad mai mic decât gradul sãu.
Un polinom nenul ºi neconstant care nu este ireductibil se numeºte polinom reductibil.
Exemple _______________________________________________________
1. Orice polinom de gradul 1 din K[X] este ireductibil.
2. Orice polinom de grad 2 sau de grad 3, care nu admite rãdãcini în corpul K, este
ireductibil în K[X].
Într-adevãr, dacã f ar fi reductibil în K[X], ar avea cel puþin un divizor de gradul I:
aX + b, a ≠ 0.
Ar rezulta cã polinomul ar avea cel puþin o rãdãcinã: adicã b · a1, contradicþie.
Astfel: f = X3 X2 + X + 1̂ ∈ Z3[X] este ireductibil în Z3[X] deoarece are gradul 3
ºi nu are rãdãcini în Z3 (f ( 0̂ ) = 1̂ , f ( 1̂ ) = 2̂ , f ( 2̂ ) = 1̂ )
OBSERVAÞIE
Rezultatul anterior nu este adevãrat în cazul polinoamelor de grad 4 sau mai mare:
Polinomul X4 + 1 ∈ R[X] nu are rãdãcini în R, dar este reductibil. Într-adevãr:
X4 + 1 = X4 + 2X2 + 1 2X2 = (X2 + 1)2 2X2 =
= (X2 2 2
2 · X + 1) (X + 2 X + 1).
2
3. Orice polinom ireductibil în K[X], de grad mai mare sau egal cu 2, nu admite rãdãcini
în corpul K (demonstraþie prin reducere la absurd, apelând la teorema lui Bézout).
Consecinþã: În R[X] singurele polinoame ireductibile sunt cele de grad 1 sau cele
de forma aX2 + bX + c, a, b, c ∈ R, a ≠ 0, b2 4ac < 0.
127
Urmãtorul rezultat teoretic este unul analog teoremei fundamentale a aritmeticii din Z,
cu privire la descompunerea în factori.
TEOREMÃ
Fie (K, +, ·) un corp comutativ.
Orice polinom nenul ºi neconstant din K[X] se poate scrie în mod unic ca produs
de factori ireductibili în K[X].
În acest caz unicitatea trebuie înþeleasã abstracþie fãcând de asocieri ºi de ordinea în

care apar factorii.
Exemplu _______________________________________________________
f = X3 + 2X2 X 2 ∈ R[X] se scrie:
f = X2(X + 2) (X + 2) = (X + 2) (X2 1) = (X + 2)(X + 1)(X 1)
(descompunere în factori de gradul 1, deci ireductibili).
⎛1 1⎞
Scrierea: f = (2X + 4) (X + 1) ⎜ X − ⎟ este de asemenea o descompunere în factori
⎝2 2⎠
ireductibili în R[X].
Cele douã descompuneri ale lui f sunt considerate identice, deoarece factorii 2X + 4
1 1
ºi X − sunt asociaþi în divizibilitate cu X + 2 respectiv X 1.
2 2
OBSERVAÞII
1) Este posibil ca unele polinoame ireductibile care apar în descompunerea în factori
a unui polinom dat sã fie egale sau asociate în divizibilitate.
În acest caz descompunerea se scrie cu ajutorul puterilor, obþinând cã orice polinom
f ∈ K[X] se poate scrie (unic) sub forma:
k
f = p1k1 · p2k2 · · pn n , unde p1, p2, pn ∈ K[X] sunt ireductibile ºi oricare douã sunt
neasociate în divizibilitate.
2) Putem calcula un c.m.m.d.c. ºi un c.m.m.m.c. a douã sau mai multe polinoame
plecând de la descompunerea lor în factori ireductibili:
Un c.m.m.d.c. este produsul factorilor comuni luaþi la puterea cea mai micã.
Un c.m.m.m.c. este produsul factorilor comuni si necomuni luaþi la puterea cea mai mare.
Exemplu _______________________________________________________
f = 3(X 1)2(X + 2); g = (X 1)3X(X + 2)4(X2 + X + 1), f, g ∈ R[X].
Atunci (f, g) = (X 1)2(X + 2); [f, g] = (X 1)3(X + 2)4X(X2 + X + 1).
128
ALGEBRÃ
1. a) Fie f, g ∈ K[X] grad (f) = grad (g) = n ºi elementele distincte a1, a2, . an, an+1 ∈ K
astfel încât f (ai) = g(ai) oricare ar fi i ∈ {1, 2, , n + 1}. Arãtaþi cã f = g.
b) Determinaþi polinoamele f ∈ R[X] cu proprietatea f (x + y) = f (x) + f (y) ¼ x, y ∈ R.
Rezolvare
a) Polinomul h = f g are gradul ≤ n ºi se anuleazã de n + 1 ori.
Conform unei consecinþe a teoremei lui Bézout rezultã cã h = 0, deci f = g
Rezultã de asemenea cã dacã douã polinoame iau valori egale de o infinitate de
ori, polinoamele sunt egale.
b) Fãcând x = y = 0, în egalitatea datã obþinem f (0) = 0.
Notând f (1) = a, a ∈ R, obþinem prin inducþie, f (x) = ax, ¼ x ∈ N.
Rezultã cã polinoamele f ºi aX iau valori egale de o infinitate de ori.
Prin urmare f = aX.
2. Fie q ∈ N* ºi K = {0, 1, a3, , aq} un corp finit.

a) Arãtaþi cã pentru orice a ∈ K, aq = a.
b) Descompuneþi în factori ireductibili polinomul f = Xq X ∈ K[X]
c) Deduceþi cã pentru orice numãr prim p avem:
(p 1)! ≡ 1 (mod p) (teorema lui Wilson).
Rezolvare
a) (K*, ·) este grup cu q 1 elemente.
Rezultã cã aq 1 = 1, deci aq = a ¼ a ∈ K.
b) Orice element a ∈ K este rãdãcinã, deci f se descompune în factori:
f = X(X 1) (X a3) (X aq).
c) Fie g = xp 1 1̂ ∈ Zp[X]. Rãdãcinile sale sunt: 1̂ , 2̂ , ·
p −1 .
·
Deci g = (X 1̂ ) (X 2̂ ) (X p −1 ).
Identificând termenii liberi, obþinem:
1̂ · 2̂ ·
p −1 = 1̂ ⇔ 1· ⋅ 2K ( p −1) = ( −µ1 ) ⇔ (p 1)! ≡ 1 (mod p).
3. Dacã a, b ∈ R, sã se demonstreze identitatea

(a + b)5 a5 b5 = 5ab(a + b) (a2 + ab + b2)
Rezolvare
Putem privi expresia din membrul stâng ca un polinom f în nedeterminata a
(cu b ∈ R fixat).
Observãm cã f (a) = b5 b5 = 0 ºi f (b) = 0 ( b)5 b5 = b5 b5 = 0
Aºadar, conform teoremei lui Bézout, polinomul f este divizibil cu (a 0) ºi cu
a (b) = a + b.
129
Deoarece expresia este simetricã, dacã în decompunere apare factorul a, atunci
apare ºi b.
Aºadar f = (a + b)5 a5 b5 = ab(a + b) · g (a, b), unde g (a, b) este polinom
simetric de grad 2 de forma: g(a, b) = α(a2 + b2) + β(a · b)
Adicã (a + b)5 a5 b5 = ab(a + b) [α(a2 + b2) + βab)] (1)
Dând valori lui a ºi b obþinem un sistem pentru α, β.
a = 1; b = 1 ⇒ 30 = 2(2α + β) ⎧ 2á +â =15 ⎧ á =5
⇒ ⎨ ⇒⎨
a = 2; b = 1 ⇒ 210 = 6(5α + 2 β) ⎩5á + 2â = 35 ⎩â=5
Deducem:
(a + b)5 a5 b5 = ab(a + b)[5(a2 + b2) + 5ab] = 5ab(a + b)(a2 + b2 + ab)
4. Sã se arate cã polinomul f = X6 + aX + 5̂ ∈ Z7[X] este reductibil pentru orice a ∈ Z7.

Rezolvare
Deosebim douã cazuri:
1) a = 0̂ . Atunci f = X6 + 5̂ = X6 2̂ = X6 ( 3̂ )2 = (X3 3̂ ) (X3 + 3̂ ).
2) a ≠ 0̂ .
Arãtãm cã f are cel puþin o rãdãcinã în Z7.
Fie α ∈ ¢∗7 . Deoarece ( ¢∗7 ,·) este grup cu 6 elemente, obþinem α6 = 1̂ .
Atunci: f (α) = 0̂ ⇔ 1̂ + a · α + 5̂ = 0̂ ⇔ a · α + 6̂ = 0̂ ⇔ a · α = 1̂ ⇔ α = a1.
Rezultã cã a1 este rãdãcinã pentru f, c.c.t.d.
5. Se considerã polinoamele f (g) ∈ Q[X], f = X3 5 ºi g = aX2 + bX + c, a ≠ 0.

a) Sã se arate cã f este ireductibil în Q[X].
b) Arãtaþi cã existã g1, f1 ∈ Q[X] astfel încât g · g1 + f · f1 = 1.
1
c) Deduceþi un mod de a raþionaliza numitorul fracþiei ,
c + b 5 + a 3 25
3
unde a, b, c ∈ Q, a2 + b2 + c2 ≠ 0.
3
Caz particular: 2 5 − 3 25 .
Rezolvare
a) Polinomul f are gradul 3 ºi nu are rãdãcini în corpul Q, deoarece 3 5 este iraþional.

Rezultã cã f este ireductibil în Q[X].
b) Deoarece f este ireductibil în Q[X], rezultã cã, mai puþin o asociere în divizibilitate,
singurii sãi divizori sunt 1 ºi X3 2.
Rezultã cã (f, g) = 1. Conform unei consecinþe a algoritmului lui Euclid, deducem
cã existã polinoamele g1 · f1 ∈ Q[X] astfel încât g · g1 + f · f1 = 1.
130
ALGEBRÃ
3
c) Dacã înlocuim X cu 5 în ultima egalitate obþinem:
1 = g( 3 5 ) · g1( 3 5 ) ⇔ 1 = (c + b 3 5 + a 3 25 ) · g1( 3 5 ) ⇔
1
⇔ = g1( 3 5 )
c + b 5 + a 3 25
3
Deoarece g1 are coeficienþi raþionali, rezultã cã g1( 3 5 ) este expresia obþinutã

dupã raþionalizare.
În cazul particular dat, luãm g = X2 X + 2.
Algoritmul lui Euclid pentru aflarea (X3 5, X2 X + 2) este
X3 5 = ( X2 X + 2) · ( X + 1) + 3X 7 (1)
⎛ 1 10 ⎞ 52
X2 X + 2 = (3X 7) ⎜ − X − ⎟ + (2)
⎝ 3 9⎠ 9
Scoatem 3X 7 din (1) ºi-l înlocuim în (2). Obþinem:
9( X2 X + 2) = (3X 10) [(X3 5) ( X2 X + 2) ( X + 1)] + 52 ⇔
⇔ ( X2 X + 2) (3X2 + 7X 1) + (3X + 10) (X3 5) + 52 = 0 (3)
3
Înlocuind în (3) X cu 5 obþinem:
( 3 25 3
5 + 2)(3 3 25 + 7 3 5 1) + 52 = 0 ⇔
1 1
⇔ = − (3 3 25 + 7 3 5 − 1)
3 3
− 25 − 5 + 2 52
6. Sã se descompunã în factori polinoamele de gradul al doilea

2̂ X2 + X 1̂ ºi X2 + 2̂ X + 4̂ ∈ Z5[X].
Rezolvare
ªtim cã un polinom de gradul al doilea este reductibil dacã ºi numai dacã are rãdãcini
în corpul respectiv.
Dãm în continuare o formulã de rezolvare a ecuaþiei de gradul al doilea cu coeficienþi
în Zp, p numãr prim, p > 2.
ax2 + bx+ c = 0, a ≠ 0 ⇔ a[x2 + b · a1 · x + c · a1 ] = 0 ⇔ x2 + ba1 x + c · a1 = 0
⇔ (x + b · (2a)1)2 (b 4 ac) (2a)2 = 0 ⇔ (x + b · (2a)1)2 = (b2 4ac) (2a)2.
Deci: ecuaþia are rãdãcini în corpul Zp dacã ºi numai dacã existã u ∈ Zp astfel încât
b2 4ac = u2 (discriminantul Δ = b2 4ac este pãtrat în Zp).
În acest caz avem formula de rezolvare a ecuaþiei de gradul al doilea:

x1 = ( b u) (2a)1, x2 = ( b + u) (2a)1 (*)
Dacã polinomul f are rãdãcinile x1, x2 ∈ Zp atunci:

f = a(X x1)(X x2) (descompunerea în factori ireductibili a lui f ).
131
În cazul dat avem:
2̂ X2 + X 1̂ = 0̂ , Δ = b2 4ac = (1)2 4 · 2̂ ( 1̂ ) = 2̂ = ( 3̂ )2; u = 3̂ .
Avem x1, 2 = ( −1ˆ ± 3ˆ ) ( 4̂ )1 = ( 1̂ ± 3̂ ) · 2̂ ; x1 = 4̂ , x2 = 6̂ .
Aºadar: 2̂ X2 + X 1̂ = 2̂ (X 4̂ )(X 6̂ ).
X2 + 2̂ X + 4̂ = 0̂ ; Δ = ( 2̂ )2 4 · 1̂ · 4̂ = 3̂ .
Însã în Z5, 3̂ nu este pãtrat, deci ecuaþia nu are soluþii, iar polinomul este ireductibil.
OBSERVAÞII
1) Pentru ecuaþiile cu coeficienþi în corpul Z2 formulele (*) nu sunt valabile deoarece
2a = a + a = 0, iar 0 nu este inversabil.
Ecuaþiile de gradul al doilea cu coeficienþi în Z2 se rezolvã prin încercãri.
2) Formulele (*) se extind la ecuaþii de gradul al doilea cu coeficienþi în orice corp cu
ecuaþia 2a = a + a ≠ 0.
În particular: sã ne reamintim de ecuaþia de gradul al II-lea cu coeficienþi complecºi,
rezolvatã în mulþimea numerelor complexe.
Exemplu:
Sã se rezolve ecuaþia x2 (2i + 1)x + 2i = 0, x ∈ C.
Rezolvare
Δ = b2 4ac = (2i + 1)2 4 · 1 · 2i = 4i2 + 4i + 1 8i = 4i2 4i + 1 = (2i 1)2.
1
Deci x1, 2 = (b ± u) (2a)1 = (b ± u) · , unde u = 2i 1 (sau (2i 1)).
2a
Revedeþi încã odatã faptul cã 2
Δ nu are semnificaþie decât pentru numere reale,

−± Δ
Δ ≥ 0 ºi cã scrierea este un mod expeditiv de aflare a rãdãcinilor unei
2a
ecuaþii de gradul al doilea cu coeficienþi reali (uºor de memorat!)
7. Interpolare ºi extrapolare
O serie de fenomene ºi experienþe în fizicã, chimie, biologie etc., sunt caracterizate
printr-o anumitã dependenþã funcþionalã, în fapt prin funcþii definite pe un domeniu
finit descrise prin tabele.
Dacã notãm valorile argumentului, într-un tabel prin x0, x1, xn, atunci valorile
corespunzãtoare ale funcþiei vor fi f (x0), f (x1) , f (xn).
Ne intereseazã valoarea funcþiei într-un punct cuprins între valorile argumentului,
din tabelul respectiv, care nu se obþine pe cale experimentalã.
Spunem în acest caz cã efectuãm o interpolare.
x x1 x2 xn dacã α ∈ (xi, xi + 1),
f (x) f (x1) f (x2) f (xn) cine este f (α)?
132
ALGEBRÃ
Valoarea f (α) în general se aproximeazã (cu o anumitã eroare) luând f o funcþie
polinomialã de un anumit grad.
Exemplu _______________________________________________________
S-au obþinut experimental urmãtoarele date privind dependenþa temperaturii de fierbere
a apei faþã de presiune (vezi tabelul 1).
Tabelul 1
p (mm col Hg) 92,41 149,38 233,71 355,12 525,76 760 1489,14
t (°C) 50 60 70 80 90 100 110
Se cere sã se calculeze temperatura de fierbere a apei la presiunea de
0,5 atm = 380 mm col Hg.
Apare din nou problema determinãrii unui polinom atunci când sunt cunoscute valorile
sale în anumite puncte.
Vom examina aceastã problemã pe cazul general pornind de la un caz particular.
Fie k ∈ {1, 2, , n}, fix. Sã determinãm un polinom fk de grad n 1 astfel încât
fk(xk) = yk ºi fk (xp) = 0, pentru orice p ∈ {1, 2, , n}, p ≠ k.
Avem cã x1, x2, , xk1, xk+1, , xn sunt rãdãcini pentru fk. Deci
fk = a(X x1)(X x2) (X xk1)(X xk+1) (X xn)
Din fk(xk) = yk rezultã:
yk
a=
( xk − x1 )( xk − x2 )...( xk − xk −1 )( xk − xk +1 )...( xk − xn )
( X − x1 )( X − x2 )...( X − xk −1 )( X − xk +1 )...( X − xn )
Prin urmare fk = ( x − x )( x − x ) ... ( x − x )( x − x ) ... ( x − x ) · yk.
k 1 k 2 k k −1 k k +1 k n
Mai general: dându-se numerele complexe x1, x2, xn, distincte ºi y1, y2, yn ∈ C,
sã se determine un polinom de grad n 1 astfel încât f (xk) = yk pentru orice
k ∈ {1, 2, , n}.
Polinomul cerut este f = f1 + f2 + + fn.
Într-adevãr: f (xk) = 0 + 0 + + 0 + yk + 0 + ... + 0 = yk.
Polinomul f, obþinut anterior, este unic. Într-adevãr:
Dacã ar exista un alt polinom g, grad (g) ≤ n 1, am avea:
f (xk) = g (xk), ¼ k ∈ {1, 2, , n} (iau valori egale de un numãr de ori mai mare
decât gradul n 1). Rezultã cã g = f.
Polinomul construit anterior se numeºte polinomul de interpolare al lui Lagrange.
Pentru tabelul 1 putem considera un polinom de grad 6, f, pentru care
f (92,41) = 50; f (149,38) = 60, f (233,71) = 70, f (355,12) = 80, f (525,76) = 90,
f (760) = 100; f (1489,14) = 110.
Pentru calculul coeficienþilor avem programe informatice pe computer.
Valoarea cerutã f (380) ≈ 81,61 (°C).
133
Aºa cum am vãzut anterior, fiecare tabel conþine valorile unei funcþii (polinomiale)
pentru un numãr finit de valori ale argumentului, cuprins într-un interval mãrginit [a, b].
De multe ori este nevoie sã ºtim ºi valori ale funcþiei pentru argumente x < a sau x >
b (vrem sã obþinem date pe care nu le putem afla experimental).
Extinderea valorilor funcþiei stabilite pentru un interval (restrâns) de valori ale
argumentului, în afara acestui domeniu, se numeºte extrapolare.
De exemplu, polinomul f = 0,0065X3 0,52898X2 + 1,61358X 0,25478 este un
polinom de interpolare pentru valorile date în tabelul 2:
Tabelul 2
1,4 1,5 1,7 1,8
(tabelul cuprinde valori
0, 98545 0,99749 0,99166 0,97384 ale funcþiei sinus)
Cu cât putem aproxima sin π?
Rãspuns: prin f (π) ≈ 0, 2047109
Aproximarea lui sin π (prin extrapolare) nu este chiar grozavã.
π ⎛ π⎞
În schimb, prin interpolare, pentru aproxima sin prin f ⎜ ⎟ = 1,00014, valoarea
2 ⎝ 2⎠
foarte apropiatã de 1, eroarea fiind 0,00014.
Rezultã cã polinomul de interpolare descrie mai bine comportamentul valorilor funcþiei
când intervalul pe care se face aproximarea este restrâns.
Exerciþii propuse
1. Sã se arate cã g divide f :
a) g = X + 1̂ , f = X4 + 2̂ X + 1̂ , f, g ∈ Z5[X];
b) g = X 2; f = 2X5 31X 2, f, g ∈ R[X];
c) g = X 3 2 ; f = X5 56X4 10X3 + 560X2 + X 56, f, g ∈ R[X];
2 2
d) g = X + i; f = 3X3 + (3i 4)X2 (4i 1)X + i, f, g ∈ C[X].

2. Sã se determine a, b ∈ R astfel încât g sã fie factor al descompunerii polinomului f.
a) f = 2X3 + X 3, g = X a, f, g ∈ R[X];
b) f = X3 7X3 + 19X3 + aX + b, g = X 2 i f, g ∈ C[X];
c) f = X3 2X2 + aX + b, g = X 1 2 f, g ∈ Q[X].
2
3. Sã se arate cã g divide f.
a) g = X2 + 1; f = (X2 + X +1)11 + (X2 X + 1)11;
b) g = X2 + X + 1; f = (X +1)11 + X7;
c) g = X2 X + 1; f = X6n 1 + X 1, n ∈ N*;
µ X11 11
d) g = (X 1̂ )2; f = 10 µ X10 + 1̂ , f, g ∈ Z [X].
13
4. Descompuneþi în factori ireductibili în R[X] ºi apoi în C[X]:

a) X3 + 3X 4; b) X4 + 3X2 4; c) X4 + X2 + 1; d) X4 + 4; e) X (X + 1) (X + 2) (X + 3) 3.
134
ALGEBRÃ
5. a) Arãtaþi cã polinomul X3 + 2̂ X2 + 1̂ ∈ Z3[X] este ireductibil.
b) Sã se determine a ∈ Z3 astfel încât polinomul 2̂ X3 + aX + 1̂ ∈ Z3[X] sã fie ireductibil.
6. Arãtaþi cã X3 + 2̂ X2 + 2̂ ∈ Z3[X] este reductibil ºi descompuneþi polinomul în factori
ireductibili.
7. a) Arãtaþi cã X4 + X3 + X + 1̂ este ireductibil în Z2[X].
b) Descompuneþi polinomul X5 + 1 ∈ Z2[X] în factori ireductibili.
c) Descompuneþi în factori ireductibili polinomul X4 + 1 ∈ Z3[X].
d) Descompuneþi în factori ireductibili polinomul X4 + X3 + 2̂ X2 + X + 1̂ ∈ Z5[X].
8. a) Daþi exemplu de polinoame din Z11[X] de gradul doi cu rãdãcinile 1̂ , 5̂ .
b) Daþi exemplu de polinom de gradul al doilea din Z3[X] ireductibil.
9. a) Arãtaþi cã polinomul X2 3 este ireductibil în Q[X] ºi reductibil în Q( 2 )[X]. 2
b) Determinaþi polinomul unitar de grad minim din Q[X] pentru care 3 3 este rãdãcinã.
10.Determinaþi rãdãcinile polinoamelor:

a) X2 + 3̂ X + 2̂ ∈ Z3[X]; b) X2 + X + 1̂ ∈ Z7[X]; c) X2 + X + 3̂ ∈ Z7[X];
d) X2 + X + 1 ∈ C[X]; e) X2 + (3 + i)X + 3i ∈ C[X]; f) X2 4X + 1 + 2 2 ∈ Q[X]. 2
***
11.a) Determinaþi f ∈ R[X] astfel încât f (1) + f (2) + + f (n) = n4, ¼ n ∈ N*.
b) Fie a, b, c ∈ (0, ∞), a ≠ b ≠ c ≠ a ºi f ∈ R[X], grad (f ) = 6 astfel încât:
f (a) = f (a); f (b) = f (b); f (c) = f (c). Demonstraþi cã f (x) = f (x), ¼ x ∈ R.
12.a) Fie f ∈ C[X]. Sã se arate cã dacã funcþia polinomialã f este periodicã, atunci f este
polinom constant.
b) Sã se determine f ∈ C[X] pentru care (X + 3) f (X) = (X 6) f (X + 3).
c) Sã se arate cã funcþia sinus nu este polinomialã.
∗
*13.Existã valori ale lui a ∈ Z11 pentru care polinomul X10 + aX + 9̂ ∈ Z11 este ireductibil?
5 5 5 5
*14.Scrieþi ca produs de factori (X + Y + Z) X Y Z .
*15.Tabelul alãturat aratã dependenþa volumului t 10° 30° 60° 80°
apei (exprimat în cm3) de temperaturã (în °C). v 1000,27 1004,33 1016,9 1028,9
Care este volumul apei la temperatura de 50°?
*16.Fie f ∈ C[X], grad (f ) = n astfel încât f (0), f (1), , f (n) ∈ Z.
Sã se arate cã ¼ k ∈ Z, f (k) ∈ Z.
*17.a)Determinaþi x ∈ Z7 astfel incât x2 x + 1̂ = 0̂ .
b) În condiþiile punctului a), arãtaþi cã x3 = ( 1̂ ).
( 2n
)
c) Deduceþi cã 32 −1 + 1 M 7 , oricare ar fi n ∈ N*.
135
3.7. Rãdãcini ale polinoamelor
cu coeficienþi complecºi
Relaþiile lui Viète
Vom face referire în continuare la un polinom f ∈ C[X], grad (f) ≥ 1
Prezentãm fãrã demonstraþie urmãtorul rezultat:
TEOREMA FUNDAMENTALÃ A ALGEBREI

Orice polinom neconstant cu coeficienþi complecºi are cel puþin o rãdãcinã
complexã.
Consecinþã
Orice polinom de gradul n cu coeficienþi complecºi are n rãdãcini.
În plus: dacã x1, x2, xn ∈ C sunt rãdãcinile polinomului f atunci
f = an(X x1)(X x2) (X xn) (1)
Demonstraþie Din teorema fundamentalã rezultã cã f are cel puþin o rãdãcinã: x1.
Atunci din teorema lui Bézout avem (X x1) / f, deci existã g ∈ C[X]
astfel încât f = (X x1)g, unde g are gradul n 1.
Din teorema fundamentalã rezultã cã, la rândul sãu, polinomul g are cel
puþin o rãdãcinã: x2.
Atunci: g = (X x2)h, unde h ∈ C[X], gradul lui h este n 2.
Rezultã: f = (X x1)g = (X x1)(X x2)h.
Continuând procedeul deducem cã f = (X x1) (X xn) q, unde gradul
polinomului q este 0, a, adicã q este polinom constant.
În scrierea (1) rãdãcinile lui f nu sunt neapãrat distincte.
Exemplu _______________________________________________________
f = a(X 1)(X 1)(X 2)(X + i)
DEFINIÞIE
Fie a ∈ C ºi f ∈ C[X]
Spunem cã a este rãdãcinã multiplã, având ordinul de multiplicitate k, dacã
f se divide cu (X a)k, dar nu se divide cu (X a)k + 1.
Exemplu _______________________________________________________
Dacã f = 3(X 1)2(X + 1), atunci 1 este rãdãcinã multiplã, cu ordinul de multiplicitate 2,
iar 1 este rãdãcinã multiplã cu ordinul de multiplicitate 1.
136
ALGEBRÃ
În continuare vom spune mai simplu; în loc de rãdãcinã cu ordinul de multiplicitate
1, 2, 3 etc., vom spune rãdãcinã simplã, dublã, triplã etc.
Rezultã cã dacã f ∈ C[X] este un polinom neconstant, existã numerele complexe x1,
x2, , xk, distincte oricare douã ºi numerele naturale nenule n1, n2, nk astfel încât f se
scrie în mod unic, abstracþie fãcând de ordinea factorilor, sub forma:
f = a ( X − x1 ) n1 ( X − x2 )n2 ... ( X − xk ) nk
Cum descoperim ordinul de multiplicitate al unei rãdãcini multiple?
a) Prin împãrþiri succesive, aplicând concomitent teorema lui Bézout.
Exemplu _______________________________________________________
Pentru f = X3 3X + 2, 1 este rãdãcinã: f (1) = 0, deci X 1 este factor.
Împãrþind f la X 1 obþinem:
f = (X 1)(X2+ X 2)
La rândul sãu, polinomul g = X2 X 2 are rãdãcina 1: g (1) = 0.
Împãrþind g la X 1 obþinem:
g = (X 1)(X + 2).
Deducem cã f = (X 1)g = (X 1)(X 1)(X + 2) = (X 1)2(X + 2)
Reiese cã f M (X 1)2 ºi f M (X 1)3, deci 1 este rãdãcinã dublã.
b) Dãm în continuare un criteriu pentru studiul rãdãcinilor multiple, care faciliteazã

calculul prezentat la punctul a).
Introducem mai întâi noþiunea de derivatã a unui polinom.
Fie funcþia d : C[X] → C[X] definitã astfel:
dacã a ∈ C, atunci d(a) = 0
dacã f = a0 + a1X + a2X2 + anXn, atunci d(f ) = a1 + 2a2X + + nanXn 1.
Aceastã funcþie se numeºte derivare, iar dacã f este un polinom, d(f ) se numeºte derivata
lui f.
Sã mai observãm cã:
d(Xk) = kXk1 pentru orice k ≥ 1.
d(f + g) = d(f ) + (g), ¼ f, g ∈ C[X].
d(af ) = ad(f ), ¼ a ∈ C ºi ¼ f ∈ C[X].
d(f · g) = d(f ) · f + f · d (g), ¼ f, g ∈ C[X].
Verificarea se face cu uºurinþã prin calcul.
Exemple _______________________________________________________
d(X3 + 3X 1) = d(X3) + d(3X) + d(1) = 3X2 + 3d(X) + 0 = 3X2 + 3.
d[(X2 + 1) (X + 2)] = d(X2 +1)(X + 2) + (X2 +1) d(X +2) =
= 2X(X + 2) + (X2 +1) · 1 = 3X2 + 4X + 1
137
Remarcaþi asemãnarea proprietãþilor derivatei unui polinom cu proprietãþile derivatei
unei funcþii (polinomiale) învãþate în clasa a XI-a.
Este motivul pentru care derivata unui polinom se numeºte ºi derivatã formalã ºi, de
aici încolo, vom nota d(f ) = f ′, d(d(f )) = f (2), recursiv: f (n) = (f (n1))′.
ªtim pe cazuri particulare ºi putem demonstra lejer, prin inducþie dupã gradul polino-
mului f, pe cazul general, urmãtorul rezultat: dacã a ∈ C atunci existã a0, a1, , an ∈ C
astfel încât
f = a0 + a1(X a) + a2(X a)2 + + an(X a)n (1)
Numerele a0, a1, , an ∈ C sunt unice, iar scrierea poartã numele de descompunere
a lui f dupã puterile lui X a.
Observãm cã:
a0 = f (a)
f ′ = a1 + 2a2(X a) + 3a3(X a)2 + 4a4(X a)3 + + nan(X a)n1.
Rezultã cã a1 = f ′(a)
f ′′ = 2a1 + 2 · 3a3(X a) + 3 · 4a4(X a)2 + + n (n 1)(X a)n2.
f ′′(a )
Rezultã cã 2a1 = f ′′(a); deci a2 = .
2
Procedând asemãnãtor deducem:
f (3) (a ) f (4) (a ) f ( n ) (a )
a3 = , a4 = , ..., an = .
3! 4! n!
În acest fel (1) devine:
( X − a ) (1) ( X − a) 2 (2) ( X − a)3 (3) ( X − a ) n (n )

f = f (a) + f (a) + f (a) + f (a) + ...+ f (a)
1! 2! 3! n!
numitã formula lui Taylor de dezvoltare a polinomului f, de grad n, dupã puterile lui (X a).
Exemplu de dezvoltare ____________________________________________

Sã se dezvolte polinomul f = 2X3 + 3X2 + X 1 dupã puterile lui X 1.
Calculãm derivatele succesive ale lui f în 1. Avem:
f (1) = 6X2 + 12 X + 1; f 1(1) = 19.
f (2) = 12X + 12; f (2)(1) = 24.
f (3) = 12 ; f (3)(1) = 12.
Rezultã:
X − 1 (1) ( X − 1)2 (2) ( X − 1)3 (3)
f = f (1) + f (1) + f (1) + f (1) =
1! 2! 3!
X −1 ( X − 1) 2 ( X − 1)3
=5+ · 19 + · 24 + · 12.
1! 2! 3!
138
ALGEBRÃ
TEOREMA 1
Fie f ∈ C[X] un polinom neconstant ºi a ∈ C.
Atunci: a este rãdãcinã multiplã cu ordinul de multiplicitate K dacã ºi numai dacã
f (a) = 0, f (1)(a) = 0, , f (k 1)(a) = 0 ºi f (k)(a) ≠ 0.
Demonstraþie Fie n gradul polinomului f.

Presupunem cã a este multiplã, cu ordinul de multiplicitate k.
Atunci cã f M (X a)k ºi f M (X a)k+1.
Dezvoltând polinomul dupã puterile lui a obþinem:
f (1) ( a) f (2) (a ) f ( k −1) (a )
f = f (a) + (X a) + (X a)2 + ... + (X a)k1 +
1! 2! ( k − 1)!
f ( k ) ( a) f ( n ) (a )
+ (X a)k + .. + (X a)n =
k! n!
⎛ f ( k ) ( a) ( X − a) (k +1) ( X − a) n − k ( n ) ⎞
= (X a)k ⎜ + f (a ) + ... + f ( a) ⎟ +
⎝ k! ( k + 1)! n! ⎠
f (1) ( a) f (2) (a ) f ( k −1) (a )
+ f (a) + (X a) + (X a)2 + ... + (X a)k1 (1)
1! 2! ( k − 1)!
Deoarece f M (X a)k rezultã cã restul împãrþirii lui f la (X a)k este 0, adicã
f (1) ( a) f (2) (a ) f ( k −1) ( a)
f (a) + (X a) + (X a)2 + ... + (X a)k1 = 0 (2)
1! 2! (k − 1)!
Înlocuind în (2) X prin X + a obþinem:
f (1) ( a) f (2) (a ) 2 f ( k −1) (a ) k1
f (a) + X + X + ... + X =0⇔
1! 2! ( k − 1)!
⇔ f (a) = 0, f (1)(a) = 0, ..., f (k 1)(a) = 0.
f ( k ) (a )
În plus, se observã cã din f M (X a)k+1, avem ≠ 0, altfel din (1) ar
k!
rezulta cã polinomul s-ar anula în a, adicã ar fi divizibil cu X a, contradicþie.
Reciproca este evidentã.
Exemplu de aplicare a teoremei ____________________________________

Fie f = X4 2X3 + 2X 1
Observãm cã 1 este rãdãcinã a lui f. Sã-i gãsim ordinul de multiplicitate.
f (1) = 4X3 6X2 + 2; f (1)(1) = 0;
f (2) = 12X2 12X; f (2)(1) = 0;
f (3) = 24X 12; f (3)(1) ≠ 0;
Rezultã, conform teoremei, cã 1 este rãdãcinã triplã.
139
Relaþiile lui Viète
Am vãzut în clasa a IX-a cã între coeficienþii polinomului aX2 + bX + c ºi rãdãcinile
b c
sale existã legãturile: x1 + x2 = , x1x2 = .
a a
Aceste relaþii se extind ºi la polinoamele de grad superior.
TEOREMA 2
Fie f ∈ C[X], f = anXn + an 1Xn1 + + a1X + a0, an ≠ 0, n ≥ 1.
Dacã cã x1, x2, , xn sunt rãdãcinile polinomului, atunci:
a
x1 + x2 + + xn = n −1
an
a
x1x2 + x1x3 + + x1xn + x2x3 + + xn 1xn = n − 2
an
a
x1x2x3 + x1x2x4 + + xn2xn1xn = n −3
an
................................................................
an − k
x1x2xk + x1x2xk1xk+1 + + xn k + 1xn k + 2 ... xn = ( 1)k
an
................................................................
a
x1x2xn = (1)n 0
an
Demonstraþie ªtim cã f = an(X x1)(X x1) (X xn).

Desfãcând parantezele ºi identificând obþinem relaþiile cerute, numite
relaþiile lui Viète.
Exemple _______________________________________________________
1. Pentru f = 2X3 3X2 + 1, relaþiile lui Viète sunt:
−3 3
x1 + x2 + x3 = = .
2 2
0
x1x2 + x1x3 + x2x3 = =0
2
1
x1x2x3 = .
2
2. Pentru g = 3X4 + iX3 + 2X2 + X 1 + i, relaþiile lui Viète sunt:

i
x1 + x2 + x3 + x4 =
3
2
x1x2 + x1x3 + x1x4+ x2x3 + x2x4 + x3x4 =
3
140
ALGEBRÃ
−1
x1x2x3 + x1x2x4 + x1x3x4 + x2x3x4 =
3
−1 + i
x1x2x3x4 =
3
OBSERVAÞIE
Fiind date numerele x1, x2, , xn ∈ C existã un unic polinom unitar,
f ∈ C[X] care are ca rãdãcini numerele x1, x2, , xn.
Într-adevãr, notând cu:
S1 = x1 + x2 + + xn; S2 = x1x2 + x1x3 + + xn1xn, , Sn = x1x2xn.
avem:
f = Xn S1Xn1 + S2Xn2 + (1)nSn
1. Sã se determine restul împãrþirii polinomului f = X49 + X32 2X5 + X + 3 la polinomul

(X 1)2.
Rezolvare
Dezvoltãm polinomul f dupã puterile lui X 1.
X − 1 (1) ( X − 1) 2 (1) ( X − 1) 49 (49)
f = f (1) + f (1) + f (1) + ... + f (1). Atunci
1! 2! 49!
X − 1 (1) ⎛ f (2) (1) ( X − 1) 47 (49) ⎞
f = f (1) + f (1) + (X 1)2 ⎜ + ... + f (1) ⎟ .
1! ⎝ 21 49! ⎠
Conform teoremei împãrþirii cu rest, deducem cã restul împãrþirii lui f la (X 1)2 este
X − 1 (1)
f (1) + f (1). Finalizaþi!
1!
2. Calculaþi restul împãrþirii polinomului f = X37 + X3 + 3X 5 la polinomul (X 1)2 · X.

Rezolvare
Din teorema împãrþirii cu rest avem f = (X 1)2 · X · g + aX2 + bX + c
(1)
Trebuie sã determinãm a, b, c punând în evidenþã trei ecuaþii:
Dând valori în (1) obþinem:
x = 1 ⇒ f (1) = a + b + c, de unde avem ecuaþia a + b + c = 2.
x = 0 ⇒ f (0) = c, de unde deducem c = 5.
A treia ecuaþie rezultã dupã ce derivãm ambii membri ai egalitãþii (1):
f ′ = 2(X 1)X · g + (X 1)2 · g + (X 1)2 · X · g′ + 2aX + b. (2)
Fãcând X = 1 în egalitatea (2) obþinem: f ′(1) = 2a + b, de unde 2a + b = 43.
141
Continuaþi prin rezolvarea sistemului obþinut.
3. Sã se determine polinoamele f ∈ C[X] ºtiind cã grad (f ) = 2n +1, f + 1 este divizibil cu
(X 1)n+1, iar f 1 este divizibil cu (X + 1)n +1.
Rezolvare
Avem f + 1 = (X 1)n+1 · g; f 1 = (X + 1)n+1 · h. Deducem prin derivare:
f ′ = (n + 1) (X 1)n · g + (X 1)n+1 · g′ = (X 1)n( (n + 1)g + (X 1)g′) =
= (X 1)n · g1. (1)
Analog, derivând a doua egalitate avem:
f ′ = (n + 1) (X + 1)n h + (X + 1)n+1 · h′ = (X + 1)n ((n + 1)h + (X + 1) b′) = (X + 1)n · h1. (2)
Din (1) deducem (X 1)n / f ′ iar din (2) deducem (X + 1)n / f ′.
Deoarece polinoamele (X 1)n ºi (X + 1)n sunt prime între ele, deducem cã:
[(X 1)n · (X + 1)n] / f ′ ⇔ (X2 1)n / f ′ ⇔ f ′ = a(X2 1)n, a ∈ C, a ≠ 0, deoarece f ′
are gradul 2n.
n n
Prin urmare f ′ = a(X2 1)n = a ∑ (−1)k Cnk (X2)nk = a ∑ (−1)k Cnk X2n2k.
k =0 k =0
Atunci prin integrare avem:
n
Ck
f=a ∑ (−1)k 2n − 2nk + 1 X2n2k+1 + b
k =0
Deoarece f (1) + 1 = 0 ºi f (1) = 0 obþinem sistemul:
⎧ n Cnk
⎪a ∑ − 2n − 2k + 1 + b = −1
k
( 1)
⎪ k =0
⎨ n
⎪−a ∑ ( −1) k Cnk
+ b =1
⎪⎩ k = 0 2n − 2k + 1
−1
Rezultã b = 0 ºi a = .
n
Ck
∑ (−1) 2n − 2nk + 1
k
k =0
4. Sã se calculeze x14 + x24 + x34 + x44 , unde x1, x2, x3, x4 sunt rãdãcinile polinomului
X4 + X3 3X2 + X + 2 = 0.
Rezolvare
Notãm Sk = x1k + x 2k + x 3k + x 4k . Folosind primele douã relaþii ale lui Viète obþinem:
x1 + x2 + x3 = 1; x1x2 + x1x3 + x2x3 = 3.
Rezultã:
S1 = 1; S2 = (x1 + x2 + x3)2 2(x1x2 + x1x3 + x2x3) = 1 2(3) = 7.
Pentru calculul celorlalte sume S3, S4 vom þine cont de faptul cã x1, x2, x3, x4 verificã
ecuaþia, adicã:
x14 + x13 − 3 x12 + x1 + 2 = 0 x34 + x33 − 3 x32 + x3 + 2 = 0
x24 + x23 − 3 x22 + x2 + 2 = 0 x44 + x43 − 3 x42 + x4 + 2 = 0 (1)
142
ALGEBRÃ
Împãrþind fiecare egalitate cu x1, x2, x3, respectiv x4, obþinem:
2 2
x13 + x12 − 3 x1 + 1 + =0 x33 + x32 − 3 x3 + 1 + =0
x1 x3
2 2
x23 + x22 − 3 x2 + 1 + x43 + x42 − 3 x4 + 1 +
x2 = 0 x4
=0
Adunând cele patru egalitãþi obþinute rezultã:
⎛1 1 1 1⎞
S3 + S2 3S1 + 4 + 2 ⎜ + + + ⎟ = 0 (2)
⎝ x1 x2 x3 x4 ⎠
1 1 1 1 x x x +xx x +xx x +xx x −1

Însã + + + = 2 3 4 1 3 4 1 2 4 1 2 3=
x1 x2 x3 x4 x1 x2 x3 x4 2
Revenind la (2) obþinem:
⎛ 1⎞
S3 + S2 3S1 + 4 + 2 · ⎜ − ⎟ = 0 ⇔ S3 = S2 + 3S1 2 = 7 1 2 = 10.
⎝ 2⎠
Revenind la (1) ºi adunând cele patru egalitãþi obþinem:
S4 + S3 3S2 + S1 + 8 = 0.
Deducem S4. Finalizaþi calculul.
5. Se considerã polinomul f = X4 + X3 + X2 + X + 1 cu rãdãcinile x1, x2, x3, x4.

2kπ 2k π
a) Sã se arate cã f are rãdãcinile xk = cos + i sin , k = 1, 4 .
5 n
2kπ 4π 6kπ 8kπ
b) Sã se demonstreze relaþia cos + cos + cos + cos = 1;
5 5 5 5
2π − 1 + 5
deduceþi egalitatea cos = .
5 4
Rezolvare
a) Avem X5 1 = (X 1) (X4 + X3 + X2 + X + 1), deci rãdãcinile lui f sunt rãdãcinile
de ordinul 5 ale unitãþii, diferite de 1.
0 + 2k π 0 + 2k π
(Din x5 = 1 ºi 1 = cos 0 + i sin 0, avem xk = cos + isin , k = 0, 4 .)
5 5
b) Prima relaþie a lui Viète referitor la ecuaþia x4 + x3 + x2 + x + 1 = 0 devine
2π 4π 6π 8π
x1 + x2 + x3 + x4 = 1 ⇔ cos + cos + cos + cos +
5 5 5 5
2π 4π 6π 8π
+ i (sin + sin + sin + sin ) = 1.
5 5 5 5
143
Identificând pãrþile reale obþinem:
2π 4π 6π 8π
cos + cos + cos + cos =1⇔
5 5 5 5
2π 4π 4π 2π
cos + cos + cos (2π ) + cos (π )=1⇔
5 5 5 5
2π 4π 2π 2π
2 cos + 2 cos + 1 = 0 ⇔ 2 cos + 2 (2 cos2 1) + 1 = 0 ⇔
5 5 5 5
2π 2π 2π
4 cos2 + 2 cos 1 = 0 (ecuaþie de gradul al doilea în cos ).
5 5 5
2π −1 + 5 2π ⎛ π ⎞⎞
Rezultã cos = (am ales soluþia pozitivã deoarece ∈ ⎜ 0, ⎟ ⎟⎟ .
5 4 5 ⎝ 2 ⎠⎠
6. Sã se determine a ºi sã se rezolve ecuaþia x4 x3 + 2x2 ax + 2a = 0 ºtiind cã produsul

a douã rãdãcini este egal cu produsul celorlalte douã.
Rezolvare
Fie x1, x2, x3, x4 ∈ C, rãdãcinile polinomului având x1x2 = x3x4.
Din relaþiile lui Viète deducem ecuaþiile:
(x1 + x2) + (x3 + x4) = 1
(x1 + x2)(x3 + x4) + x1x2 + x3x4= 2
(x1 + x2)x3x4+ (x3 + x4)x1x2 = a
(x1x2) · (x3x4) = 2a
Deoarece x3x4 = x1x2, a treia egalitate devine (x1 + x2 + x3 + x4) · x1x2 = a.
Deducem x1x2 = a = x3x4. Înlocuind în a patra ecuaþie obþinem:
a2 = 2a ⇔ a = 2 sau a = 0.
Dacã a = 0, ecuaþia devine x4 x3 + 2x2 = 0 ⇔ x2(x2 x + 2) = 0 etc.
Dacã a = 2, atunci x1x2 = x3x4 = 2. A doua relaþie devine (x1 + x2)(x3 + x4) = 2, care
împreunã cu prima constituie un sistem de douã ecuaþii cu necunoscutele x1 + x2 ºi
x3 + x4. Rezolvând sistemul obþinem:
⎧ x1 + x2 = −1 ⎧ x + x4 = 2
⎨x x = 2 ºi ⎨ 3 etc.
⎩ 1 2 ⎩ x3 x4 = 2
7. Calculaþi p = (1 + a) (1 + b) (1 + c) (1 + d)
Rezolvare
Un calcul economic se bazeazã pe folosirea relaþiilor lui Viète pentru polinomul
f = (X + a)(X + b)(X + c)(X + d)
Produsul cerut este f(1). Însã
f = X4 + (a + b + c + d)X3 + (ab + ac + ad + bc + bd + cd)X2 +
+ (abc + abd + bdc + adc)X + abcd.
144
ALGEBRÃ
Atunci
p = f (1) = 1 + (a + b + c + d) + (ab + ac + ad + bc + bd + cd) +
+ (abc + abd + bdc + adc) + abcd.
8. Rezolvaþi sistemul
⎧x + y + z = 2
⎪ 2 2 2
⎨ x + y + z = 2 , x, y, z ∈ C.
⎪ x3 + y3 + z 3 = 8
⎩
Rezolvare
Calculãm xy + xz + yz, xyz:
2(xy + xz + yz) = (x + y + z)2 (x2 + y2 + z2) = 4 2 = 2 ⇒ xy + xz + yz = 1.
Din x3 + y3 + z3 3xyz = (x + y + z) (x2 + y2 + z2 xy xz yz), deducem xyz = 2.
⎧x + y + z = 2
⎪
Aºadar ⎨ xy + xz + yz = 1 (1)
⎪⎩ xyz = 2
Sistemul (1) este echivalent cu ecuaþia de gradul al doilea t3 2t2 + t 2 = 0.
Ecuaþia este echivalentã cu: (t 2)(t2 + 1) = 0 ºi are rãdãcinile t1 = 2; t2 = i; t3 = i.
Sistemul (simetric) (1) are 6 soluþii:
(2, i, i); (2, i, i); (i, 2, i); (i, i, 2); ( i, i, 2); ( i, 2, i).
9. Fie x1, x2, x3, x4 rãdãcinile ecuaþiei x4 + 3x3 + ix2 + 2x 3i = 0.

Formaþi o ecuaþie de gradul patru cu rãdãcinile yi = xi2, i = 1, 4
Rezolvare
Calculul sumelor Sk este anevoios, vom încerca o altã metodã.
Fãcând substituþia y = x2, sugeratã de expresia unei rãdãcini oarecare a ecuaþiei cerute,
încercãm sã eliminãm x între relaþiile:
⎧ x 4 + 3x3 + ix 2 + 2 x − 3i = 0
⎨ 2
(1)
⎩y = x
Avem: (x2)2 + 3x2 · x + ix2 + 2x 3i = 0 ⇔ y2 + 3y2 · x + i · y + 2x 3i = 0 ⇔
− y 2 − iy + 3i
⇔ x(3y + 2) + y2 + iy 3i = 0 ⇔ x = .
3y + 2
Revenind la (1) obþinem:
2
⎛ − y 2 − iy + 3i ⎞ 2 2 2
y= ⎜ ⎟ ⇔ y(3y + 2) = (y iy + 3i) ⇔
⎝ 3 y + 2 ⎠
⇔ y4 + (2i 9)y3 (6i + 13)y2 + 2y 9 = 0.
145
Exerciþii propuse
1. Determinaþi a, b, c ∈ C ºtiind cã numerele 2, 2, 1 sunt rãdãcini ale ecuaþiei:
x5 7x4 + 15x3 + ax2 + bx + c = 0. Determinaþi celelalte rãdãcini.
2. Dacã orice rãdãcinã a polinomului f este ºi rãdãcinã a polinomului g, rezultã cã f / g?
Vedeþi ºi situaþia urmãtoare: (X1998 1) M (X5 X3 + X2 1).
3. Determinaþi ordinul de multiplicitate al rãdãcinilor indicate:
a) x4 + 4x3 2x2 12x + 9 = 0, x = 1;
b) x5 + x4 6x3 14x2 11x 3 = 0, x = 1.
4. Determinaþi m, n ∈ R astfel încât polinomul X4 10X3 + 36X2 + 4mX + 3n = 0 sã aibã
rãdãcinã triplã.
5. Scrieþi polinomul f = X4 + 3X2 + X 1 ca sumã de puteri ale lui:
a) X + 1; b) X i.
6. Aflaþi restul împãrþirii polinomului f = X30 X14 + X2 + 3X 1 la:
a) (X + 1)2; b) (X i)2 (X + 1).
7. Fie x1, x2 ∈ C rãdãcinile ecuaþiei x2 + x + 2 = 0. Calculaþi:
x +1 x +1
a) x12 + x22 ; b) 1 + 2 ;
3 x1 + 1 3 x2 + 1
x12 x22 x 4 + x 2 + 3 x1 + 2 x 4 + x 2 + 3x2 + 2
c) + ; d) 1 21 + 2 22 ,
2 x1 − 1 2 x2 − 1 2 x1 + x1 + 3 2 x2 + x2 + 3
8. Sã se afle rãdãcinile x1, x2, x3 ale ecuaþiei
a) 3x3 + (3i 4)x2 (4i 1)x + i = 0, ºtiind cã x1x2 = 1.
b) x3 + (1 2 )x2 2 = 0, x1 + x2 = 1.
9. Fie x1, x2, x3 rãdãcinile ecuaþiei x3 mx2 + 2x + 1= 0. Sã se afle m dacã:
1 1 1
a) + + = 1; b) x12 + x22 + x32 = x1x2x3; c) x13 x23 x33 = 3x1x2x3.
x1 x2 x3
10. Fie x1, x2, x3, x4 rãdãcinile ecuaþiei x4 + 10x3 + mx2 + 50x + 24 = 0.
Sã se determine m ∈ R în cazurile:
a) x1 + x2 + x3 = 1 + x4; b) x1 + x2 = x3 + x4; c) x12 + x22 + x32 + x42 = 30.
11. Fie ecuaþia x3 + x2 + mx 1 = 0, m ∈ R.
1 1 1
Sã se determine m astfel încât 2 + 2 + 2 < 6, unde x1, x2, x3, sunt rãdãcinile ecuaþiei.
x1 x2 x3
12.Fie x1, x2, x3 rãdãcinile ecuaþiei x3 x2 + x + 1= 0. Calculaþi:
1 1 1
a) x 13 + x23 + x33 ; b) x14 + x24 + x34 ; c) x15 + x25 + x35 ; d) + + .
x1 + x2 x2 + x3 x3 + x1
146
ALGEBRÃ
13. a) Fie x1, x2, x3, x4 rãdãcinile ecuaþiei x4 + x3 + 3x2 x + 2 = 0. Calculaþi:
i) x 12 + x22 + x32 + x42 ; ii) x 13 + x23 + x33 + x44 ; iii) x14 + x24 + x34 + x44 .
b) Aceleaºi cerinþe pentru ecuaþia x4 + x2 + ix + 1 i = 0.
14.Fie x1, x2, x3 rãdãcinile ecuaþiei x3 3x2 + x + 3= 0.
Sã se formeze o ecuaþie de gradul al treilea cu rãdãcinile:
1
a) 1, 2, 3; b) 1, 1, 1 + i; c) yi = 2 xi, i = 1, 3 ; d) yi = 2 + i = 1, 3 ;
xi
x2 + x3 x1 + x3 x1 + x2
e) y1 = , y2 = , y3 = ; f) y1 = x2x3; y2 = x1x3; y3 = x1x2.
x1 x2 x3
****
15.Sã se arate cã urmãtoarele ecuaþii nu au toate rãdãcinile reale:
a) x3 mx2 + (m2 + 1)x + a = 0, m, a ∈ R; b) x3 + ax2 + bx + c = 0, a2 3b < 0, a, b, c ∈ R.
16.Fie f ∈ C[X] cu rãdãcinile x1, x2, , xn.
f ′( x) 1 1 1
a) Sã se arate cã = + + ... + .
f ( x) x − x1 x − x 2 x − xn
b) Dacã x1, x2, , xn 1 sunt rãdãcinile diferite de 1 ale ecuaþiei xn 1 = 0,
1 1 1
sã se calculeze + + ... + .
1 − x1 1 − x2 1 − xn
17.Sã se gãseascã o condiþie necesarã ºi suficientã ca rãdãcinile ecuaþiei
x3 + ax2 + bx + c = 0 sã fie:
a) în progresie aritmeticã; b) în progresie geometricã.
18.Fie f ∈ C[X], f = X3 + aX2 + bX 1 cu rãdãcinile de module egale. Sã se arate cã:
a) |a| = |b|; b) dacã, în plus f (1) ∈ R, atunci a, b ∈ R.
19. Se dã ecuaþia 2x3 + 2ax2 + (a2 + 4a + 1)x + b = 0, a, b ∈ R.
a) Sã se gãseascã o relaþie între rãdãcini independentã de a ºi b.
b) Sã se arate cã dacã rãdãcinile sunt reale, atunci aparþin intervalului [1, 3].
20. Sã se rezolve în corpul Q( 3 ): 3 x4 4x3 6 3 x2 + 4x + 3 = 0.
21. Sã se determine f ∈ C[X] astfel încât f = f ′ + Xn, n ∈ N*.
22. Rezolvaþi în mulþimea C:
⎧1 + 1 + 1 = 0
⎪x y z
⎧ x + y + z = −6
2 2 2
⎪⎪ 1
⎪ 1 1
a) ⎨ xy + xz + yz = 3 ; b) ⎨ + + = −3 .
⎪⎩ xyz = 2i ⎪ xy xz yz
⎪ xyz = 1
⎪⎩ 2
23.Fie a, b, c ∈ C cu modulele distincte oricare douã ºi Im (a + b + c) = 0;
Im(a2 + b2 + c2) = 0; Im(a3 + b3 + c3) = 0. Sã se arate cã a, b, c ∈ R.
24.Demonstraþi cã dacã numerele reale satisfac relaþiile x + y + z > 0; xy + yz + zx > 0 ºi
xyz > 0, atunci x > 0, y > 0, z > 0.
147
3.8. Polinoame cu coeficienþi reali
Faþã de un polinom cu coeficienþi complecºi, un polinom cu coeficienþi reali prezintã
câteva particularitãþi în legãturã cu existenþa ºi numãrul rãdãcinilor.
TEOREMA 1
Dacã α ∈ C \ R este o rãdãcinã a polinomului f ∈ R[X], atunci α este de
asemenea rãdãcinã a lui f.
În plus, rãdãcinile α ºi α au acelaºi ordin de multiplicitate.
Demonstraþie Considerãm polinomul scris sub forma f = a0 + a1X + + anXn.

Din f (α) = 0 rezultã a0 + a1α + a2α + + anαn. (1)
Trecând la conjugat în (1) obþinem:
a0 + a1α + ... + an α n = 0 ⇔ a0 + a1α + ... + an( α )n = 0 (2)
(am þinut cont de proprietãþile conjugãrii ºi de faptul cã ak ∈ R ⇔ ak = ak)
Din (2) reiese cã α este rãdãcinã a polinomului.
Fie m ordinul de multiplicitate al rãdãcinii α. Atunci
f (α) = 0, f (1)(α) = 0, , f (m 1)(α) = 0 ºi f (m)(α) ≠ 0.
Conform demonstraþiei anterioare, deoarece derivatele polinomului au
ºi ele coeficienþi reali, rezultã:
f ( α ) = 0, f (1)( α ) = 0, , f (m1)( α ) = 0.
De asemenea f (m)( α ) ≠ 0, pentru cã în caz contrar ar rezulta f (m)( α ) = 0,
adicã f (m)(α) = 0.
OBSERVAÞIE
Din teorema anterioarã mai reþinem cã dacã α este rãdãcinã de ordin m, atunci
(X α)m, (X α )m ºi (X x)m(X α )m sunt factori în descompunere dacã gândim polinomul
cu coeficienþi din C.
Însã (X α)m(X α )m = (X2 (α + α )X + α α )m = (X2 2(Reα)X + |α|2)m.
Aºadar polinomul de gradul al doilea dedus este factor al descompunerii polinomului
în R[X].
Mai mult, þinând cont de aceastã observaþie ºi de teorema de descompunere în factori
a polinoamelor cu coeficienþi complecºi reiese:
TEOREMA DE DESCOMPUNERE
Fie f un polinom cu coeficienþi reali. Atunci f se scrie în mod unic:
m
f = a (X α1) m1 · (X α 2) m2 (X αp) p · (X2 + a1x + b1) k1 · (X2 + a2X + b2) k2 (X2 + alX + bl) l ,
k
unde α1, α2, , αp sunt rãdãcinile reale ale polinomului, iar factorii de gradul al doilea sunt
polinoame cu coeficienþi reali, ireductibile în R[X] (fãrã rãdãcini reale).
148
ALGEBRÃ
Acest rezultat este util în aplicaþii, în special la descompunerea funcþiilor raþionale în
funcþii simple (a se vedea paragraful de la analizã privind integrarea funcþiilor raþionale).
Exemplu _______________________________________________________
Fie f = X10 2X7 + X4. Atunci:
f = X4(X6 2X3 + 1) = X4(X3 1)2(X3 1)2 = X4(X 1)2(X3 + X + 1)2.
g
Dacã g = X12 + 1, atunci funcþia raþionalã se scrie descompusã în funcþii simple astfel:
f
g a a a a b b2 c x + d1 c x + d2
= h + 1 + 22 + 33 + 44 + 1 + + 21 + 22 , unde
f x x x x x − 1 ( x − 1) 2
x + x + 1 ( x + x + 1) 2
h este câtul împãrþirii lui g la f.
Consecinþe ale teoremei 1

1. Dacã polinomul are coeficienþi reali, numãrul rãdãcinilor sale nereale este par.
2. Dacã polinomul are coeficienþi reali ºi grad impar, atunci are cel puþin o rãdãcinã realã.
Am întâlnit aceste rezultate ºi anul trecut, la analizã matematicã.
În legãturã cu existenþa rãdãcinilor reale ale unui polinom ne mai reamintim:

1. Dacã a, b ∈ R, a < b ºi f ∈ R[X] astfel încât f (a) · f (b) < 0, atunci f are cel puþin o
rãdãcinã în intervalul (a, b).
2. ªirul lui Rolle.
Fie f ∈ R[X] ºi x1, x2, , xp rãdãcinile polinomului derivat f ′. Atunci: numãrul rãdãcinilor
reale ale lui f este egal cu numãrul de variaþii de semn din ºirul f (∞), f (x1), f (x2), ,
f (xp), f (+ ∞), unde f (∞) ºi f (+∞) sunt limitele funcþiei la ∞, respectiv la +∞.
Exemplu _______________________________________________________
f = 4X3 18X2 + 24X 9; f ′ = 12X2 36X + 24.
Rãdãcinile din f ′ sunt 1 ºi 2.
f (∞) = xlim
→ −∞
f (x) = ∞; f (1) = 1; f (2) = 1; f (+ ∞) = lim f (x) = + ∞
x→∞
Urmãrim variaþiile de semn în tabelul urmãtor:

x ∞ 1 2 +∞
f (x) + +
Observãm trei variaþii de semn.

Rezultã cã f are trei rãdãcini reale.
x1 ∈ (∞, 1), x2 ∈ (1, 2), x3 ∈ (2, ∞).
149
1. Sã se rezolve ecuaþia x4 7x3 + 20x2 27x + 15 = 0, ºtiind cã are rãdãcina 2 + i.

Rezolvare
Deoarece coeficienþii sunt reali, rezultã cã polinomul are ºi rãdãcina 2 i.
Fie x3, x4 celelalte douã rãdãcini complexe ale polinomului.
Din prima ºi ultima relaþie a lui Viète obþinem:
(2 + i) + (2 i) + (x3 + x4) = 7 ºi (2 + i)(2 i)x3x4= 15,
⎧ x + x4 = 3
de unde rezultã sistemul ⎨ 3
⎩ x3 x4 = 3
3− i 3 3+ i 3
Soluþiile sistemului sunt rãdãcinile polinomului X2 3X + 3: x3 = , x4 = .
2 2
2. Sã se determine a, b ∈ R ºi rãdãcinile polinomului:

f = X5 2X4 X3 + aX2 + 2aX + b, ºtiind cã are rãdãcina 2 i.
Rezolvare
Polinomul are ºi rãdãcina 2 + i, deci se divide prin
(X 2 + i)(X 2 i) = (X 2)2 i2 = X2 4X + 5.
Împãrþim f la X2 4X + 5
X5 2X4 X3 + aX2 + 2aX + b X2 4X + 5
X5 4X4 + 5X3 X3 + 2X2 + 2X + a 2
/ 2X4 6X3 + aX2 + 2aX + b
2X4 8X3 + 10X2
/ 2X3 + (a 10)X2 + 2aX + b
2X3 8X2 + 10X
/ (a 2)X2 + (2a 10)X + b
(a 2)X2 4(a 2)X + 5(a 2)
/ 6(a 3)X 5a + b + 10
Identificând restul cu 0, obþinem a = 3, b = 5.
Aºadar f = (X2 4X + 5) (X3 + 2X2 + 2X + 1).
Polinomul g = X3 + 2X2 + 2X + 1 are grad impar ºi coeficienþi reali, deci are cel
puþin o rãdãcinã realã.
Prin încercãri observãm rãdãcina 1; aflãm celelalte rãdãcini din relaþiile lui Viète
sau prin împãrþirea lui g la X + 1.
−1 + i 3 −1 − i 3
Obþinem: , .
2 2
150
ALGEBRÃ
3. a) Sã se arate cã polinomul f = X4 + 3X3 + 4X2 + aX + b nu poate avea toate rãdãcinile reale.
b) Determinaþi a, b, c ∈ R astfel încât polinomul g = X5 + 5X4 + 10X3 + aX2 + bX + c
sã aibã toate rãdãcinile reale.
Rezolvare
a) Abordarea cu ºirul lui Rolle este complicatã.
Facem urmãtoarea observaþie utilã: Dacã x1, x2, x3, x4 sunt rãdãcinile (complexe)
ale polinomului, atunci din relaþiile lui Viète obþinem:
x12 + x22 + x32 + x42 = 1 > 0.
(x1 x2)2 + (x1 x3)2 + (x1 x4)2 + (x2 x3)2 + (x2 x4)2 + (x3 x4)2 =
2 2 2 2
= 3( x1 + x2 + x3 + x4 ) 2(x1x2 + x1x3 + + x3x4) = 3 · 1 2 · 4 = 5 < 0.
Dacã rãdãcinile ar fi fost toate reale, ar fi rezultat cã ultima sumã trebuie sã fie
pozitivã, prin urmare: nu toate rãdãcinile sunt reale.
b) Suma pãtratelor diferenþelor de rãdãcini, luate câte douã, este un bun indicator în
unele cazuri, un fel de discriminant.
Sã calculãm aceastã sumã ºi pentru rãdãcinile polinomului g:
(x1 x2)2 + (x1 x3)2 + + (x4 x5)2 = 4( x12 + x22 + x32 + x42 + x52 )
2(x1x2 + x1x3 + + x4x5) = 4 · 5 2 · 10 = 0.
Prin urmare: dacã toate rãdãcinile sunt reale, atunci toate diferenþele sunt 0, adicã
x1 = x2 = x3 = x4 = x5 = 1.
Aºadar g = (X + 1)5 = X5 + 5X4 + 10X3 + 10X2 + 5X + 1, deci a = 10, b = 5, c = 1.
Exerciþii propuse
1. Sã se rezolve ecuaþiile, ºtiind cã admit rãdãcinã indicatã:

a) 6x4 + x3 + 52x2 + 9x 18 = 0, x1 = 3i;
1− i 3
b) x4 2x3 + x 2 = 0, x1 = ;
2
c) 2x4 + 6x3 + 5x2 2x 6 = 0, x1 = 1 i;
d) 3x3 + (3i 4)x2 (4i 1)x + i = 0, x1 = i.
2. Determinaþi numerele reale a, b ºi rezolvaþi ecuaþiile ºtiind o rãdãcinã.

a) x3 + x2 + ax + b = 0, x1 = i;
b) x4 2 3 x2 + ax2 6x + 6 = 0, x1 = 3 + 2i;
c) x4 + ax3 + x2 + bx + 1 = 0, x1 = ε (unde ε este rãdãcinã de ordin 3 a unitãþii);
d) x4 7x3 + 21x2 + ax + b = 0, x1 = 1 + 2i;
e) ix3 + ai3x bi5 = 0, x1 = 1 i.
151
3. Fie f = X5 3X2 + 1 ºi xi, i = 1, 5 rãdãcinile sale complexe.
a) Calculaþi f (1); f (0); f (1); f (2).
b) Calculaþi suma pãtratelor rãdãcinilor.
c) Deduceþi numãrul de rãdãcini reale ale polinomului.
4. Fie f = X4 + 2X3 + aX2 + bX + c ∈ R[X]. Sã se determine a, b, c ∈ R astfel încât restul

împãrþirii lui f la X 1 sã fie 15 ºi 1 + i sã fie rãdãcinã a polinomului f.
5. Precizaþi un polinom cu coeficienþi reali de grad minim care admite:

1 i 3
a) rãdãcinile simple 1 ºi 2 ºi rãdãcina dublã + ;
2 2
b) rãdãcina dublã 1 ºi rãdãcina simplã 1 + i.
c) rãdãcina triplã i.
6. Descompuneþi în factori în R[X] polinoamele:

a) X3 + X 2; b) X5 1;
c) X6 + 1; d) X4 + 2X2 3.
7. Aflaþi numãrul rãdãcinilor reale ale polinoamelor

a) X3 3X 4; b) X4 + 3X 4;
c) X + X + 7X 1; d) X3 6X2 + m, m ∈ R.
4 2
8. Fie ecuaþia x3 + x 1 = 0, cu rãdãcinile complexe x1, x2, x3.

1
a) Demonstraþi cã ecuaþia are o singurã rãdãcinã realã x1 ∈ ⎛⎜ , 1⎞⎟ .
⎝2 ⎠
1 1
b) Demonstraþi cã Re x2 = Re x3 ∈ ( , ), |x2| =|x3| ∈ (1, 2).
2 4
9. Demonstraþi cã ecuaþiile urmãtoare nu pot avea toate rãdãcinile reale , a, b ∈ R.
a) x5 + x4 + x3 + ax + b = 0;
b) 2x4 8x3 + 13x2 + ax + b = 0;
c) x4 4ax3 + 7a2x2 + ax + b = 0.
10.a) Determinaþi a ∈ R ºtiind cã ecuaþia x3 + (3 3 )x2 + 2 (2 3 )x + a = 0 are toate
rãdãcinile reale.
b) Sã se determine a, b, c ∈ R ºtiind cã ecuaþia x5 7x4 + 18x3 + ax2 + bx + c = 0 are
toate rãdãcinile reale, una dintre ele fiind 3.
*11.Sã se rezolve ecuaþia x5 2x4 + ax3 + 8x2 + bx + 32 = 0, a, b ∈ R, ºtiind cã rãdãcinile

au acelaºi modul, numai una fiind realã.
152
ALGEBRÃ
3.9. Polinoame cu coeficienþi raþionali
Polinoamele din Q[X] au, la rândul lor, ºi alte particularitãþi faþã de cele cu coeficienþi
reali. Avem:
TEOREMÃ
Dacã f ∈ Q[X], iar x1 = u + v este o rãdãcinã a lui f, unde u, v ∈ Q ºi v ∈ R \ Q,
atunci x2 = u v este de asemenea o rãdãcinã a lui f.
În plus, rãdãcinile x1 ºi x2 au acelaºi ordin de multiplicitate.
Demonstraþie Fie g = (X u v )(X u + v ) = (X u)2 v = X2 2uX + u2 v ∈ Q[X].

Împãrþim, în Q[X], f la polinomul g obþinem q, r ∈ Q[X] astfel încât
f = gq + r, grad (r) < 2.
Fie r = aX + b, a, b ∈ Q. Din f (x1) = 0 deducem ax1 + b = 0.
−b
Dacã a ≠ 0, atunci ar rezulta x1 = ∈ Q, contradicþie.
a
Deducem a = 0 ºi apoi b = 0, de unde f = g · q.
Prin urmare f (x2) = g(x2) · q(x2) = 0.
Fie m ordinul de multiplicitate al rãdãcinii x1.
Atunci f (x1) = 0, f (1)(x1) = 0, f (2)(x1) = 0, ..., f (m1)(x1) = 0 ºi f (m)(x1) ≠ 0.
Deoarece polinoamele derivate sunt din Q[X], aplicând cele deduse anterior,
deducem f (x2) = 0, f (1)(x2) = 0, f (2)(x2) = 0, f (m1)(x2) = 0 ºi f (m)(x2) ≠ 0.
Exemplu _______________________________________________________
f = X3 X2 4X 2 ∈ Q[X] are rãdãcinile 1 + 3 ºi 1 3.
OBSERVAÞII
1. În enunþ este esenþial ca polinomul sã aibã coeficienþi raþionali

(polinomul X 1 2 are rãdãcina 1 + 2 , fãrã a avea rãdãcina 1 2 ).
2. În cazul când v ∈ Q, v < 0, rezultatul teoremei rãmâne valabil, conform paragrafului
precedent, numai cã rãdãcina x1 se scrie x1 = u + i − v , iar x2 = u i − v , u, v ∈ Q.
3. Dacã x1 = u + v w , u, v ∈ Q, w ∈ R \ Q este rãdãcinã a unui polinom cu
coeficienþi raþionali, atunci ºi x2 = u v w este rãdãcinã.
Exemplu _______________________________________________________
Polinomul X3 + X2 12X 12 are rãdãcinile 0 + 2 3 , 0 2 3 ºi 1. Verificaþi!
153
1. Sã se rezolve ecuaþia x4 2x3 3x2 6x 18 = 0 ºtiind cã admite rãdãcina 1 + 7.
Rezolvare
Conform teoremei, polinomul are ºi rãdãcina x2 = 1 7 .
Folosind relaþiile lui Viète, prima ºi a patra, avem: x3 + x4 = 0; x3x4 = 3.
Rezultã x3 = i 3 ; x4 = i 3 .
2. a) Sã se arate cã dacã x, y, z, w ∈ Q ºi x 6 + y 3 + z 2 + w = 0, atunci

x = y = z = w = 0.
b) Sã se afle un polinom nenul, de grad minim, cu coeficienþi raþionali care are rãdãcina
3 + 2.
c) Sã se arate cã dacã un polinom cu coeficienþi raþionali are rãdãcina 3 + 2 ,
atunci are ºi rãdãcinile 3 2 , 3 + 2 , 3 2 .
Rezolvare
a) Avem y 3 + z 2 = w x 6 (1), de unde prin ridicare la pãtrat obþinem

3y2 + 2 z2 + 2 6 yz = w2 + 6x2 + 2 6 x w ⇔ 2 6 (xw yz) = 3y2 + 2z2 w2 6x2.
Evident xw yz = 0, astfel 2 6 ∈ Q, contradicþie.
Am reþinut: xw = yz ºi 3y2 + 2z2 w2 6x2 = 0 ⇔ 3y2 + 2z2 = w2 + 6x2 ⇔
3y2 + 2z2 + 2 6 yz = w2 + 6x2 2 6 xw ⇔ (y 3 z 2 )2 = (w x 6 )2.
Rezultã: y 3 z 2 = w + x 6 (2) sau y 3 z 2 = + w x 6 (3)
Din (1) ºi (2) deducem y 3 = w ºi z 2 = x 6 , de unde x = y = z = w = 0
Din (1) ºi (3) deducem y 3 = x 6 ºi z 2 = w ºi deci x = y = z = w = 0 c.c.t.d.
b) Fie f = (X 3 2 ) (X 3 + 2 ) (X + 3 2 ) (X + 3 + 2 ) =
= [(X 3 )2 2] [(X + 3 )2 2] = (X2 2X 3 + 1) (X2 + 2X 3 + 1) =
= (X2 + 1)2 4X2 · 3 = X4 10X2 + 1.
Evident f are rãdãcina 3 + 2 ºi are coeficienþi raþionali.
Arãtãm cã 4 este gradul minim (prin reducere la absurd).
Fie g = aX 3 + bX 2 + cx + d un polinom de grad 3 din Q[X] cu g ( 3 + 2 ) = 0.
Atunci: a ( 3 + 2 )3 + b ( 3 + 2 )2 + c ( 3 + 2 ) + d = 0.
Amplificãm cu 3 2 ºi obþinem:
a(5 + 2 6 ) + b ( 3 + 2 ) + c + d ( 3 2 ) = 0 ⇔
2a 6 + (b + d) 3 + (b d) 2 + 5a + c = 0
Rezultã conform punctului a) cã 2a = b + d = 5a + c = 0 ⇔ a = b = c = d = 0.
Nu existã nici polinoame de grad 2 sau 1, cu coeficienþi raþionali având 3 + 2
rãdãcinã (justificaþi!).
154
ALGEBRÃ
c) Fie h ∈ Q[X] un polinom de grad > 4 care are ca rãdãcinã 3 + 2 .
Împãrþind h la X4 10X 2 + 1 obþinem în Q[X]:
h = (X 4 X 2 + 1)q + r, unde r = aX 3 + bX 2 + cX + d.
Din h( 3 + 2 ) = 0 deducem r ( 3 + 2 ) = 0, de unde, conform b), rezultã
a = b = c = d = 0. Am obþinut h = (X 4 X 2 + 1)q.
Deoarece 3 2 , 3 + 2 , 3 2 sunt rãdãcini ale polinomului
X 4 X 2 + 1, deducem cã sunt ºi rãdãcini ale polinomului h.
Exerciþii propuse
1. Sã se rezolve ecuaþiile ºtiind cã admit rãdãcina indicatã:
a) x4 4x3 2x2 + 12x + 8 = 0; x1 = 1 5 ;
b) x3 3x2 8x + 24 = 0; x1 = 2 2 ;
1− 3
c) 4x4 3x2 3x 2 = 0; x1 = .
2
2. Determinaþi a, b ∈ Q ºtiind cã ecuaþiile admit rãdãcina indicatã:
a) x4 + ax3 + 2x2 + bx + 3 = 0; x1 = 1 + 2 ; b) x3 + 3x2 + ax +b = 0; x1 = 2 3.
3. Determinaþi un polinom de grad minim, cu coeficienþi raþionali care sã admitã:
a) rãdãcina simplã 2 ºi rãdãcina dublã 3 2 .
b) rãdãcina simplã 9 + 4 5 ºi rãdãcina dublã 1+ i.
4. Determinaþi a, b, c, d ∈ Q astfel încât ecuaþia x5 x4 + ax3 + bx2 + cx + d = 0 sã aibã

rãdãcinile i ºi 2 .
5. Sã se determine un polinom nenul f ∈ Q[X] care are rãdãcina 2+32.
6. Sã se arate cã dacã f ∈ Q[X] care are rãdãcina 3
2 , atunci (X3 2) / f.
7. a) Sã se determine un polinom cu coeficienþi raþionali care admite rãdãcina 5 + 3.
b) Sã se determine f ∈ Q[X] de grad minim care admite rãdãcina 5 + 3 .
c) Sã se rezolve ecuaþia x5 56x4 10x3 + 560x2 + x 56 = 0 dacã admite rãdãcina
3 + 2.
8. a) Sã se arate cã dacã f ∈ Q[X] admite rãdãcina 2 + i, atunci f admite ºi rãdãcinile
2 i, 2 + i, 2 i.
b) Sã se rezolve ecuaþia 2x6 x5 5x4 + 2x3 + 20x2 9x 9 = 0, ºtiind cã are rãdãcina
2 + i.
9. Se dã polinomul f = X 5 + X 4 + 1.
a) Sã se calculeze f (ε), unde ε este rãdãcina de ordin 3 a unitãþii.
b) Sã se arate cã numãrul n5 + n4 + 1, n ∈ N, n ≥ 2 este compus.
155
3.10. Polinoame cu coeficienþi întregi
Prezentãm în continuare o teoremã privind existenþa rãdãcinilor raþionale pentru un
polinom cu coeficienþi întregi.
TEOREMÃ
Fie f ∈ Z[X], f = a0 + a1X + + anXn, a0 ≠ 0, an ≠ 0.
p
Dacã , (p, q) = 1, este o rãdãcinã raþionalã a polinomului f, atunci p / a0 ºi q / an.
q
Demonstraþie Evident, avem în vedere cazul nebanal al unui polinom f, de grad ≥ 1.

p p pn
f( ) = 0 ⇔ a0 + a1 + + an n = 0 ⇔
q q q
n n1 n
⇔ a0q + a1pq + + an p = 0 (1) (dupã eliminarea numitorilor).
Din (1) scoatem: p(anpn1 + an1pn2 + + a1qn1) = a0qn = 0 (2)
Rezultã din (2) cã p / (a0qn); deoarece (p, q) = 1 avem ºi (p, qn) = 1; deci p / a0.
Din (3) rezultã cã q / ( a0 · pn); deoarece (q, pn) = 1 avem ºi q / an, c.c.t.d.
Consecinþe
1. Rãdãcinile întregi ale unui polinom cu coeficienþi întregi, dacã existã, se aflã printre
divizorii termenului liber.
2. Dacã polinomul are coeficientul dominant ± 1 ºi are rãdãcini raþionale, atunci
acestea sunt întregi.
3. Ecuaþiile algebrice f (x) = 0, unde f ∈ Q[X], se reduc prin eliminarea numitorilor
la ecuaþii cu coeficienþi întregi.
Pentru gãsirea eventualelor rãdãcini raþionale ale unui polinom cu coeficienþi întregi
procedãm astfel:
n considerãm divizorii întregi ai termenului liber ºi testãm care dintre ei sunt rãdãcini.
p
n pentru calculul rãdãcinilor din QQZ considerãm toate fracþiile ireductibile cu
q
p / a0 ºi q / an ºi testãm care dintre ele sunt rãdãcini.
Exemple _______________________________________________________
1. Pentru polinomul X3 X2 3X 6 rãdãcinile întregi ar putea fi ±1, ±3, ±6
(divizorii întregi ai lui 6).
Numerele 1 ºi 1 nu sunt rãdãcini; f (2) = 0 deci 2 este rãdãcinã.
X3 + X2 3X 6 = (X 2)(X2 + 3X + 3); deci rãdãcinile lui X2 + 3X + 3 sunt
− 3± 3
celelalte rãdãcini ale polinomului; x2, 3 = .
2
Polinomul are o singurã rãdãcinã raþionalã.
156
ALGEBRÃ
2. Pentru polinomul f = X4 X + 2, rãdãcinile întregi ar putea fi: ±1, ±2.
Nici unul dintre cei patru divizori nu verificã ecuaþia f (x) = 0. Deci ecuaþia nu are
rãdãcini întregi. Deoarece polinomul este unitar (are coeficientul dominant 1) rezultã
cã el nu are nici rãdãcini din Q Q Z. Rezultã cã dacã polinomul are rãdãcini reale,
atunci acestea sunt iraþionale.
1 4 7 3
3. Pentru polinomul g = X X + 8X2 7X + 2, determinarea rãdãcinilor revine
2 2
la rezolvarea ecuaþiei algebrice:
1 4 7 3
x x + 8x2 7x + 2 = 0 ⇔ x4 7x3 + 16x2 14x + 4 = 0 (ecuaþie algebricã
2 2
având coeficienþi întregi).
Divizorii termenului liber sunt: ±1, ±2, ±4.
Observãm cã 1 ºi 2 sunt soluþii, deci X 1 ºi X 2 sunt factori.
Împãrþind X4 7X3 + 16X2 14X + 4 la (X 1)(X 2) = X2 3X + 2 obþinem câtul
X2 4X + 2.
Celelalte rãdãcini sunt date de ecuaþia x2 4x + 2 = 0: x3,4 = 2 ± 2 .
4. Ecuaþia 4x3 4x2 x 3 = 0 nu are soluþii întregi pentru cã nici unul dintre divizorii
lui 3 (± 1, ± 3) nu verificã ecuaþia.
1 1 3 3
Cãutãm eventualele soluþii din QQZ printre fracþiile ± ; ± ; ± ; ± (la numitori
2 4 2 4
avem divizorii coeficientului dominant 4).
3
Dupã câteva calcule (efectuaþi-le!) descoperim cã verificã ecuaþia:
2
27 9 3 3
4· 4· 3 = 0. Rezultã cã este rãdãcinã raþionalã.
8 4 2 2
3
Continuãm împãrþind polinomul g = 4X3 4X2 X 3 la X sau, ºi mai
2
comod, la 2X 3; obþinem 4X3 4X2 X 3 = (2X 3)(2X2 + X +1).
−1 ± i 7
2x2 + x +1 = 0 ⇔ x2,3 = (celelalte douã rãdãcini în C).
4
157
Exerciþiul anterior aratã cã ar fi nevoie de un criteriu de selectare a fracþiilor care ar
putea fi eventuale rãdãcini ale unui polinom cu coeficienþi întregi.
Astfel de criterii existã ºi sunt date de urmãtoarea:
PROPOZIÞIE
p
Fie f ∈ Z[X] ºi o rãdãcinã raþionalã a sa, p, q ∈ Z, (p, q) = 1.
q
Atunci pentru orice a ∈ Z avem (aq p) / f (a).
p
Demonstraþie Împãrþind în Q[X] polinomul f la X obþinem:
q
p
f = (X )g, g ∈Q[X] ⇔ qn · f = (qX p) · h, unde h ∈ Z[X] (1)
q
În particular, pentru a ∈ Z, din (1) obþinem: qnf(a) = (aq p) · h(a)
(egalitate în Z). Deoarece numerele aq p ºi q sunt prime între ele
rezultã cã (aq p, qn) = 1.
Prin urmare (aq p) / qn · f (a) implicã (aq p) / f (a), c.c.t.d.
p
Aºadar: atunci când cãutãm rãdãcini raþionale printre fracþiile , p / a0 ºi q / an (vezi
q
teorema) putem elimina o bunã parte din ele cerând numerelor ap q (pentru un numãr
a fixat) sã dividã numãrul f (a).
p
În cazul în care acest fapt nu se realizeazã, rezultã cã nu este rãdãcinã.
q
În practicã, pentru comoditatea calculelor se alege a = 1 ºi a = 1.
Exemplu _______________________________________________________
Rãdãcinile raþionale ale polinomului f = 3X3 + X2 + 4X 4 ar putea fi:
1 2 4
±1, ±2, ±4, ± ; ± ; ± .
3 3 3
Avem f (1) = 4; f ( 1) = 10.
Alegând a = 1, aq p = q p; alegând a = 1, obþinem aq p = q p = (q + p).
2 −1 1 2 4
Condiþia (q p) / 4 este verificatã de , , , , .
1 3 3 3 3
−1 2
Dintre acestea numai , verificã cealaltã condiþie: (p + q) divide 10.
3 3
Cele 12 posibilitãþi iniþiale s-au redus la douã!
1 16 2 2
Însã f ( ) = ≠ 0 ºi f ( ) = 0. Deci este singura rãdãcinã raþionalã.
3 3 3 3
158
ALGEBRÃ
Exerciþii propuse
1. Sã se rezolve ecuaþiile ºtiind cã au rãdãcini raþionale:

a) x3 + 2x2 + x 4 = 0; b) 2x4 + x3 x2 + x 3 = 0;
4
c) 2x + x 6 = 0; d) x3 3x + 2 = 0;
e) 3x3 x + 2 = 0; f) 10x4 + 13x3 4x 1 = 0.
2. Verificaþi dacã ecuaþiile urmãtoare au toate rãdãcinile raþionale:

a) x4 + x2 2 = 0; b) 2x3 + 3x2 5 = 0;
c) x3 + 2x 1 = 0; d) 30x3 31x2 + 10x 1 = 0.
3. Aflaþi a ∈ Z pentru care ecuaþia are o rãdãcinã întreagã.

a) x3 + ax2 + 2x 1 = 0; b) x4 2x3 + (a 1)x a = 0.
4. Determinaþi m ∈ Z astfel încât ecuaþia x3 (m + 1)x + 2m = 0 sã aibã cel puþin o

rãdãcinã raþionalã.
5. Sã se arate cã pentru orice p numãr prim ecuaþia x2 3(p + 1)x + p = 0 nu are rãdãcini
raþionale.
6. Demonstraþi inegalitãþile:
a) x4 + 16x3 60x2 + 16x + 64 ≥ 0, ¼ x ∈ R.
b) x4 2x3 + 2x2 2x + 1 ≥ 0, ¼ x ∈ R.
7. Rezolvaþi ecuaþiile iraþionale:

a) 3
4 − x + x + 1 = 3; b) 3 1 − 2 x + 4 x − 1 = 1;
8. Sã se rezolve ecuaþiile trigonometrice:

a) sin 3x cos2 x sin x (1 sin x) = 0;
b) sin x cos x = 4sin x cos2 x;
c) sin4 x + 5sin3 x cos x + 5sin2 x cos2 x + sin x cos3 x 12cos4 x = 0;
*9. Sã se afle volumul unei piramide triunghiulare regulate cu muchiile laterale egale cu a
ºi muchiile bazei egale cu x. Pentru ce valoare a lui x se obþine volumul maxim?
*10.O bucatã de tablã pãtraticã are latura de 60 cm. Din fiecare colþ se decupeazã un
pãtrat de aceeaºi laturã. Îndoind adecvat bucata rãmasã se obþine o cutie cu baza
pãtrat. Sã se arate cã volumul cutiei nu depãºeºte 16000 cm3.
2
*11.Dacã un polinom din Z[X] dã la împãrþirea cu X 9 restul 1, sã se arate cã polinomul
nu are rãdãcini raþionale.
159
3.11. Ecuaþii algebrice particulare
Existã polinoame f (cu coeficienþi complecºi) ºi deci ecuaþii algebrice f (x) = 0 care nu
pot fi rezolvate, adicã pentru care nu existã metode ºi formule care sã permitã gãsirea
rãdãcinilor.
Ne vom ocupa în continuare de câteva tipuri de ecuaþii algebrice care pot fi rezolvate
(prin anumite metode).
I. Ecuaþii bipãtrate
Sunt ecuaþii de forma ax4 + bx2 + c = 0, unde a, b, c ∈ C, a ≠ 0
Cu substituþia x2 = y obþinem ecuaþia de gradul al doilea ay2 + by + c = 0, cu soluþiile y1, y2.
Soluþiile ecuaþiei bipãtrate se aflã rezolvând ecuaþiile:
x2 = y1; x2 = y2.
Exemplu _______________________________________________________
x4 + 3x2 4 = 0, notãm x2 = y ºi obþinem y2 + 3y 4 = 0, având rãdãcinile y1 = 1; y2 = 4.
Atunci: x2 = 1 are soluþiile x1, 2 = ± 1.
x2 = 4 are soluþiile x3, 4 = ± 2i.
II. Ecuaþii binome

Sunt ecuaþii de forma Xn = a, unde a ∈ C*ºi n ∈ N*.
Rezolvarea lor a fost studiatã în clasa a X-a, prin cele douã metode, algebricã ºi
trigonometricã.
Exemplu _______________________________________________________
Sã se rezolve ecuaþia x3 = 2 + 2i.
Soluþia 1 (algebricã)
Fie: x = a + bi; atunci din (a + bi)3 = 2 + 2i, identificând pãrþile reale ºi imaginare
obþinem sistemul:
⎧a3 − 3ab2 = −2
⎨ 2 3
(sistem omogen de gradul 3)
⎩3a b − b = 2
Adunând ecuaþiile obþinem a3 3ab2 + 3a2b b3 = 0 ºi împãrþind cu b3 (pentru cã b
nu poate fi 0) avem:
3 2
⎛ a ⎞ 3 a + 3 ⎛ a ⎞ 1 = 0 ⇔ y3 + 3y2 3y 1 = 0, unde am notat a = y.
⎜b⎟ b ⎜ ⎟
⎝ ⎠ ⎝b⎠ b
Observãm soluþia raþionalã y1 = 1 ºi y3 + 3y2 3y 1 = (y 1) (y2 + 4y + 1)
Aºadar y2,3 = 2 ± 3.
160
ALGEBRÃ
Sistemul s-a dus la sistemele
⎧a3 − 3ab2 = −2 ⎧a3 − 3ab2 = −2 ⎧a3 − 3ab2 = −2

⎪ ⎪ ⎪
⎨a , ⎨a ºi ⎨ a
⎪⎩ b = 1 ⎪⎩ b = −2 + 3 ⎪⎩ b = −2 − 3
Scoþând a din ecuaþia a doua ºi înlocuind în prima se rezolvã trei ecuaþii simple în a.
Continuaþi.
Soluþia 2 (trigonometricã)
Se scrie a sub formã trigonometricã: a = r(cos θ + i sin θ) ºi se aplicã formula
n θ + 2k π θ + 2k π
xk = r (cos + i sin ), k = 0, n −1
n n
În cazul nostru r = | 2 + 2i | = 4+ 4 = 8 =2 2
2
⎛ −1 1 ⎞ 3π 3π
a=2 2 ⎜ + i ⎟ = 2 2 (cos + i sin )
⎝ 2 2 ⎠ 4 4
⎛ 3π 3π ⎞
⎜ + 2k π + 2k π ⎟
Rezultã xk = 3
2 2 ⎜ cos 4 + i sin 4 ⎟ , k ∈ {0, 1, 2},
3 3
⎜⎜ ⎟⎟
⎝ ⎠
adicã
π π 11π 11π
x0 = 2 (cos + i sin ); x1 = 2 (cos + i sin );
4 4 12 12
19π 19π
x2 = 2 (cos + i sin ).
12 12
III. Ecuaþii trinome

Sunt ecuaþii de forma ax2n + bxn + c = 0, a, b, c ∈ C, a ≠ 0.
Rezolvarea lor se face prin substituþia xn = y ºi reducerea la o ecuaþie de gradul al doilea:
y2 + by + c = 0.
Exemplu _______________________________________________________
x6 (1 + i)x3 + i = 0
Notãm x3 = y. Avem: y2 (1 + i)y + i = 0, cu soluþiile y1 = 1; y2 = i.
Revenind la substituþie obþinem ecuaþiile binome:
π π
x3 = 1 = cos 0 + i sin 0; x3 = i = cos + i sin .
2 2
161
Ecuaþia datã are 6 soluþii:
2kπ 2kπ
xk = cos + i sin , k ∈ {0, 1, 2}
3 3
π π
+ 2k π + 2k π
x′k = cos 2 + i sin 2 , k ∈ {0, 1, 2}
3 3
IV. Ecuaþii reciproce

DEFINIÞIE
Fie f = a0 + a1x + + anxn, an ≠ 0.
Polinomul f se numeºte reciproc dacã pentru orice k = 0, n avem ak = an k .
În acest caz ecuaþia algebricã f (x) = 0 se numeºte ecuaþie reciprocã.
CARACTERIZARE
⎛1⎞
Un polinom f de grad n este reciproc dacã ºi numai dacã f = xnf ⎜ ⎟ (1)
⎝ x⎠
Într-adevãr:
⎛1⎞ ⎛ 1 1 1 ⎞
xnf ⎜ ⎟ = xn ⎜ a0 + a1 · + a2 · + + an n ⎟ =
⎝ x⎠ ⎝ x x x ⎠
n n1 n n1
= a0x + a1x + + an = anx + an1x + + a0 = f.
Proprietãþi ale polinoamelor reciproce

1
1. Dacã f este un polinom reciproc ºi α este o rãdãcinã a sa, atunci este de asemenea
α
rãdãcinã a lui f.
2. Un polinom reciproc de grad impar are rãdãcina 1.
3. Câtul împãrþirii unui polinom reciproc la x + 1 este polinom reciproc.
⎛1⎞
Demonstraþie 1. Din relaþia (1) rezultã cã dacã f (α) = 0 atunci f ⎜ ⎟ = 0.
⎝α⎠
2. Tot în relaþia (1), fãcând x = 1 obþinem:
f ( 1) = (1)n f ( 1) ⇔ f (1) = f (1) ⇔ f ( 1) = 0
ºi deci X + 1 este factor al descompunerii: f = (X + 1)f1.
⎛1 ⎞ ⎛1⎞ ⎛1⎞
3. Relaþia (1) devine (X + 1)f1 = Xn ⎜ + 1⎟ f1 ⎜ ⎟ , adicã f1 = Xn1 f1 ⎜ ⎟ .
⎝X ⎠ ⎝X⎠ ⎝X⎠
Deci f1 este la rândul sãu polinom reciproc de grad n 1, c.c.t.d.
162
ALGEBRÃ
Rezolvarea ecuaþiilor reciproce
n Dacã ecuaþia are gradul al treilea, atunci o rãdãcinã a sa este 1.
Împãrþind polinomul reciproc la X + 1, obþinem un polinom (reciproc) de gradul
al doilea ºi rezolvãm ecuaþia obþinutã.
Exemplu _______________________________________________________
x3 + 2x2 + 2 x + 1 = 0; x1 = 1
x3 + 2x2 + 2 x + 1 = (x + 1) (x2 + x + 1)
−1± i 3
x2 + x + 1 = 0 ⇒ x2, 3 = .
2
n Ecuaþii reciproce de gradul 4
Fie f = a0 + a1x + a2x2 + a1x3 + a0x4 (2)
Deoarece a0 ≠ 0 putem împãrþi în (2) prin x2. Obþinem:
1 1 ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1⎞
a0x2 + a1x + a2 + a1 + a0 · 2 = 0 ⇔ a0 ⎜ x 2 + 2 ⎟ + a1 ⎜ x + ⎟ + a2 = 0
x x ⎝ x ⎠ ⎝ x⎠
1
Facem substituþia x + = y; ecuaþia devine:
x
a0(y2 2) + a1y + a3 = 0 ⇔ a0y2 + a1y 2a0 + a2 = 0 (3)
(numitã ºi ecuaþia rezolventã a ecuaþiei reciproce).
Evident, continuãm cu rezolvarea ecuaþiei (3); obþinem soluþiile y1, y2.
1 1
Apoi rezolvãm ecuaþiile rezultate: x + = y1; x + = y2 etc.
x x
Exemplu _______________________________________________________
3 1 ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1⎞
x4 + 3x2 2x2 + 3x + 1 = 0 ⇔ x2 + 3x 2 +
+ 2 = 0 ⇔ ⎜ x2 + 2 ⎟ + 3 ⎜ x + ⎟ 2 = 0
x x ⎝ x ⎠ ⎝ x⎠
⇔ y3 2 + 3y 2 = 0 ⇔ y3 + 3y 4 = 0, cu rãdãcinile y1 = 1; y2 = 4.
1 1± i 3
Atunci x+ = 1 ⇔ x2 x + 1 = 0 ⇒ x1, 2 = .
x 2
1
x + = 4 ⇔ x2 + 4x + 1 = 0 ⇒ x3, 4 = 2 ± 3 .
x
n Ecuaþiile reciproce de gradul 5
Reþinem soluþia x1 = 1 ºi apoi împãrþim polinomul la X + 1, obþinând o ecuaþie
reciprocã de gradul 4. Continuãm ca la punctul anterior.
Exemplu _______________________________________________________
x5 + 3x4 + 4x3 + 4x2 + 1 = 0. Împãrþim la x + 1 cu schema lui Horner.
x5 x4 x3 x2 x 1
1 3 4 4 3 1
1 2 2 2 1 0
163
Avem x5 + 3x4 + 4x3 + 4x2 + 3x + 1 = (x + 1)(x4 + 2x3 + 2x2 + 2x + 1)
x4 + 2x3 + 2x2 + 2x + 1 = 0 | : x2.
⎛ 2 1 ⎞ ⎛ 1⎞ 1
⎜ x + 2 ⎟ + 2 ⎜ x + ⎟ + 2 = 0, x + = y.
⎝ x ⎠ ⎝ x⎠ x
(y2 2) + 2y + 2 = 0 ⇔ y2 + 2y = 0 ⇔ y1 = 0; y2 = 2 etc.
OBSERVAÞII
Pe cazul general: o ecuaþie reciprocã de grad 2k se rezolvã prin împãrþirea la xk,
1
urmatã de aceeaºi substituþie, x + = y.
x
Ecuaþia se reduce la o ecuaþie de grad k.
O ecuaþie reciprocã de grad 2k + 1 se rezolvã reþinând o primã soluþie egalã cu 1,
dupã care rezolvarea continuã cu împãrþirea la binomul X + 1.
Se obþine o ecuaþie reciprocã de grad 2k etc.
Exerciþii propuse
1. Sã se rezolve ecuaþiile bipãtrate:
a) x4 + 7x2 8 = 0; b) x4 5x2 + 6 = 0; c) (x 1)4 + (x + 1)4 = 2x2.
2. Sã se rezolve ecuaþiile binome:
a) x3 = 8; b) x4 = 1; c) x5 = i; d) x6 = 1 i 3 .
3. Sã se rezolve ecuaþiile trinome:
a) 3x4 + 2x2 5 = 0; b) x8 (1 + 2i)x4 + i 1 = 0;
c) x6 + (11 + 2 3 )x3 + 4 + 2 3 = 0; d) (1 + i)x10 x5 + 1 = 0.
4. Sã se rezolve ecuaþiile reciproce:
a) 2x3 + 5x2 +5x + 2 = 0; b) x3 + 4x2 + 4x + 1 = 0;
c) x4 2x3 +3x2 2x + 1 = 0; d) x4 x3 10x2 x + 1 = 0;
e) x5 + 3x4 11x3 11x2 + 3x + 1 = 0; f) x5 + 3x3 + 3x + 1 = 0.
5. Sã se rezolve ecuaþiile:
8
x+i⎞
a) ⎛⎜ 4 2 2 4 3 3
⎟ = 1; b) (x + 1) + 3x (x + 1) + 2x = 0; c) (2x + i) + (2x i) = 0.
⎝ x−i⎠
6. Pentru ce valori ale lui a ecuaþiile urmãtoare au toate rãdãcinile reale.
a) ax3 + (a + 1)x2 + (a + 1)x + a = 0; b) x4 x3 +ax2 x + 1 = 0.
*7. Rezolvaþi ecuaþiile:
a) (x2 + 1)(x 1)2 = ax2, a ∈ R; b) x4 + x3 + x2 + 5x + 25 = 0;
c) x4 + 4x 1 = 0; d) x3 (a + 1)x2 + (2a + 1)x a2 a = 0;
e) x4 + 4x + 1 = 0; f) x4 4x3 1 = 0.
164
ALGEBRÃ
Teste de verificare
Testul 1
1. Sã se determine a ∈ Z3 astfel încât polinomul 2X3 + (a + 2)X + 1̂ ∈ Z3[X]
sã fie ireductibil.
2. Descompuneþi în factori ireductibili polinoamele:

a) X4 + X2 + X + 1̂ ∈ Z2[X];
b) X4 + 2X3 X2 + 2X + 1 ∈ C[X].
3. Daþi exemplu de polinom de gradul al doilea din Z5[X] ireductibil.
4. Calculaþi cu c.m.m.d.c. ºi cu c.m.m.m.c al polinoamelor:

X3 + X2 + X + 1 ºi X4 X3 + 2X2 X + 1.

Barem: 1. 2p; 2. a) 1p; b) 2p. 3. 2p. 4. 2p. 1 p din oficiu.
Testul 2
1. Sã se determine a ∈ Z3 astfel încât polinomul X3 + 2̂ aX + 2̂ ∈ Z3[X]
sã fie ireductibil.
2. Descompuneþi în factori ireductibili polinomul:

a) X4 + X3 + X2 + 1̂ ∈ Z2[X];
b) X4 2X3 X2 2X + 1 ∈ C[X].
3. Daþi exemplu de polinom de gradul al doilea ireductibil din Z7[X].
4. Calculaþi c.m.m.d.c. ºi c.m.m.m.c al polinoamelor:

X3 + X2 X 1 ºi X4 + X3 X 1.

Barem: 1. 2p. 2. a) 1p; b) 2p. 3. 2p. 4. 2p. 1 p din oficiu.
165
Testul 3
1. a) Sã se determine α, β ∈ R astfel încât 2X2 + X + 1 = X(X 1)αX + β
n
2k 2 + k + 1
b) Calculaþi lim ∑ .
n →∞ k =1 k!
2. a) Aflaþi c.m.m.d.c. al polinoamelor: X3 + 2X2 1 ºi X4 + X3 + X 1.

b) Rezolvaþi ecuaþia x4 + (m +1)x + 2mx2 + x m 1 = 0 ºtiind cã are rãdãcini
independente de m (m ∈ R).
3. Fie x1, x2, x3 ∈ C rãdãcinile ecuaþiei x3 + x + 4 = 0.

a) Arãtaþi cã ecuaþia are o singurã rãdãcinã realã.
b) Calculaþi x14 + x24 + x34 .

Barem: 1. a) 1,5p; b) 1,5p. 2. a) 1,5p; b) 1,5p. 3. a) 1p; b) 2p. 1p din oficiu.
Testul 4
1. Determinaþi polinomul f = X4 + aX3 + bX2 + c ∈ R[X] ºtiind cã are rãdãcina 3i ºi dã
restul 39 la împãrþirea cu X 2.
2. Polinomul f ∈ Q[X] dã la împãrþirea cu X2 7X + 5 un rest egal cu câtul.

Demonstraþi cã:
a) grad (f ) ≤ 3;
b) f are toate rãdãcinile reale.
3. a) Descompuneþi în factori polinomul x2n + 1 1.

n n
kπ 2n + 1 kπ 1
b) Deduceþi egalitãþile ∏ sin 2n + 1 = 2n
; ∏ cos 2n + 1 = 2n
k =1 k =1
4. Fie (1 + X + X2)100 = a0 + a1X + a2X2 + + a200X200.

Calculaþi: a0 a1 + a2 + a200; a1 + 2a2 + 3a2 + + 200a200.

Barem: 1. 3p. 2. a) 1p; b) 1p. 3. a) 2p; b) 1p. 4. 1 p. Oficiu: 1p.
166
ALGEBRÃ
ANALIZÃ
MATEMATICÃ
Capitolul 4
Primitive
Una dintre problemele care i-au frãmântat pe matematicieni din cele mai vechi timpuri
a fost aceea a determinãrii ariei unei porþiuni mãrginite din plan.
Evident, problema complicatã este aceea a determinãrii ariei unei porþiuni delimitate
de segmente ºi (sau numai) arce de curburã.
Un exemplu celebru în acest sens este modul în care marele matematician al Greciei
antice, Arhimede, determina aria unui segment de parabolã. (porþiunea haºuratã din
figura 1).
Fig. 1 Fig. 2
Arhimede a demonstrat cã aria haºuratã este egalã cu 2 din aria dreptunghiului AA′B′B.
3
Pentru calculul ariei domeniului determinat de parabola y = x2, axa Ox ºi dreapta x = 1,
matematicianul Bonaventura Cavalieri (sec. XVII) proceda astfel (vezi figura 2):
Se împarte intervalul [0, 1] în n pãrþi egale ºi se calculeazã ariile dreptungiurilor de
2
k2
bazã 1 ºi înãlþime ⎛⎜ ⎞⎟ , deci 3 .
k
n ⎝ n⎠ n
Aria acoperitã de dreptunghiuri este
1 n 2 n(n + 1)(2n + 1) 1
3 ∑
k = care pentru n → ∞ devine .
n k =1 6n 3 3
O trãsãturã comunã a calculelor fãcute de matematicieni legat de arie, volum, momente
de inerþie este de sesizarea faptului cã toate conduc la una ºi aceeaºi problemã matematicã:
determinarea limitei unei sume atunci când n tinde la infinit.
Preocuparea de a rãspunde la aceste probleme a constituit ceea ce mai târziu s-a
numit calcul integral.
Regulile calculului integral ºi legãturile sale cu calculul diferenþial (cel cu derivate)
au fost elaborate aproape în acelaºi timp de cãtre Isaac Newton ºi Gottfried Leibniz.
Leibniz le-a expus teoretic ºi le-a publicat, în timp ce Newton le-a elaborat fãrã sã le
publice (încã din 1665).
168
ANALIZÃ MATEMATICÃ
Newton era interesat de fizicã (cinematicã ºi dinamicã), de determinarea maximelor
ºi minimelor, construcþia tangentei la o curbã etc.
Newton a fost acela care a dat diferite formule de integrare. În cele ce urmeazã vom
dezvolta o teorie a calculului integral pentru a calcula ariile unor suprafeþe plane curbilinii,
volumul unor corpuri de rotaþie, dar ºi pentru a introduce un instrument foarte eficace de
calcul în fizicã, tehnicã, economie etc.
În acest capitol vom rãspunde la urmãtoarea problemã:
Fiind datã o funcþie f : J → R (J interval) existã o funcþie F : J → R a cãrei derivatã sã
fie funcþia datã f : J → R?
Pentru o mulþime destul de largã de funcþii, rãspunsul la aceastã problemã este
afirmativ.
Sã urmãrim:
DEFINIÞIE
Fie J ⊂ R un interval ºi f : J → R o funcþie. Vom spune cã f admite primitivã
pe J dacã existã o funcþie F : J → R astfel încât:
1) F este derivabilã pe J;
2) F′(x) = f (x), ¼ x ∈ J.
Funcþia F se numeºte primitivã a funcþiei f.
Exemple _______________________________________________________
x4
1. Pentru funcþia f : R → R, f (x) = x3 o primitivã a sa este F1: R → R, F1(x) = ,
4
x4
alta este F2: R → R, F2(x) = + 2.
4
2. Funcþia F: R → R, F(x) = 2 cos x este o primitivã a funcþiei f : R → R, f (x) = 2 sin x.
TEOREMÃ
Fie J ⊂ R un interval ºi f : J → R o funcþie. Dacã F1, F2: J → R sunt douã
primitive ale funcþiei f, atunci existã o constantã realã c astfel încât
F1(x) = F2(x) + c, ¼x ∈ J.
Demonstraþie F1 ºi F2 fiind primitive ale lui f, ele sunt derivabile pe J ºi

F′(x) = f (x) = F1′ (x) = f (x) = F2′ (x), ¼ x ∈ J, deci
(F1 F2)′(x) = F1′ (x) F2′ (x) = 0, ¼ x ∈ J.
Deducem cã existã un numãr real c astfel încât F1(x) F2(x) = c, ¼ x ∈ J.
169
CAPITOLUL 4 PRIMITIVE
OBSERVAÞII
1. Dacã F0 este o primitivã a funcþiei f : J → R, atunci orice funcþie de forma
F = F0 + c, unde c este o constantã, este o primitivã a funcþiei f.
Deducem cã dacã o funcþie admite o primitivã, atunci admite o infinitate de
primitive. Din acest motiv vom spune în continuare f admite primitive în loc de
f admite primitivã.
2. Definiþia primitivei s-ar putea extinde ºi la funcþii definite pe reuniuni de intervale

disjuncte, însã teorema anterioarã nu mai este adevãratã.
Sã analizãm urmãtorul exemplu: considerãm funcþia f : R* → R, f (x) = x;
⎧ x2
x2 ⎪ + 1, x < 0
⎪2
funcþiile F, G : R* → R definite prin F(x) = ºi G(x) = ⎨ 2
2 ⎪ x + 2, x > 0
⎪⎩ 2
sunt derivabile pe R* ºi verificã relaþiile din definiþie.
⎧1, x < 0
Însã G(x) = F(x) = ⎨ nu este o funcþie constantã.
⎩2, x < 0
Între funcþiile care admit primitive ºi cele cu proprietatea Darboux sau cele continue
existã legãturi:
TEOREMA 1
O funcþie care admite primitive are proprietatea Darboux.
Demonstraþie Dacã funcþia f : J → R admite primitive, atunci existã o funcþie F : J → R

cu proprietatea F= f. Însã se ºtie cã derivata unei funcþii derivabile are
proprietatea Darboux. Aºadar f are proprietatea Darboux.
OBSERVAÞII
1. Dacã f : J → R este o funcþie astfel încât f (J) nu este interval, atunci funcþia f nu
admite primitive.
2. Dacã f : J → R este o funcþie cu discontinuitãþi de speþa I, atunci f nu admite
primitive.
3. Dacã f : J → R este o funcþie care are o limitã lateralã infinitã într-un punct, atunci
aceasta nu are proprietatea Darboux, adicã funcþia nu admite primitive.
170
TEOREMA 2
Orice funcþie continuã f : J → R (J interval) admite primitive.
Aceastã teoremã va fi demonstratã în capitolul

dedicat integralelor definite.
Sã reþinem însã diagrama alãturatã:
Exemple _____________________________
1. Funcþia f : R → R, f (x) = [x] nu admite primitive
pentru cã Im f = Z, mulþime care nu este interval.
⎧ x, x < 0
2. Funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ nu admite primitive pentru cã are o
⎩ x + 1, x ≥ 0
discontinuitate de speþa I, în punctul x = 0.
3. Funcþia f : R → R, f (x) = | x | este continuã, deci admite primitive. O primitivã a sa

⎧ x2
⎪⎪− , x < 0
este funcþia F : R → R, F(x) = ⎨ 2 .
2
⎪ x
, x≥0
⎪⎩ 2
⎧ 0, x≤0
⎪
4. Funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ 1 1 1 nu admite primitive.
⎪⎩sin x − x cos x , x > 0
Observãm cã funcþiile f1: (∞, 0] → R, f 2: (0, ∞) → R, definite prin f 1(x) = 0,
1 1 1
f 2(x) = sin cos sunt continue ºi admit ca primitive funcþiile F1(x) = c,
x x x
1
F2(x) = x sin .
x
În cazul în care f ar admite o primitivã F: R → R, atunci ar avea forma
⎧c + k1 , x < 0
⎪
F(x) = ⎨ 1 .
⎪⎩ x sin x + k2 , x ≥ 0
Primitiva unei funcþii este derivabilã, deci continuã, prin urmare F trebuie sã fie
continuã.
171
F(0)= lim F(x) = c + k1.
x →0
x <0
F(0) = lim F(x) = k2, de unde c + k1 = k2.

x →0
x >0
F ( x) − F (0) 1 1
Observând cã = sin , ¼ x > 0 ºi þinând cont cã lim sin nu existã,
x x x →0
x >0
x
deducem cã funcþia F nu este derivabilã în 0.
⎧1
⎪ , x<0
5. Funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ x nu are proprietatea Darboux pentru cã
⎪e x , x ≥ 0
⎩
lim f (x) = ∞, iar f (0) = 1 = lim f (x). Aºadar funcþia f nu admite primitive.
x →0 x →0
x <0 x >0
DEFINIÞIE
Fie f : J → R (J ⊂ R interval) o funcþie care admite primitive. Mulþimea tuturor
primitivelor lui f se numeºte integrala nedefinitã a funcþiei f ºi se noteazã
∫ f ( x)dx .
Operaþia de calculare a primitivelor unei funcþii se numeºte integrare.
OBSERVAÞIE
Notând cu + mulþimea funcþiilor constante definite pe J cu valori reale putem observa
urmãtoarele proprietãþi:
a) λ+ = +, ¼ λ ≠ 0;
b) + ++ = +;
c) dacã f este o funcþie care admite primitive pe intervalul J ºi F0 este o primitivã a sa,
atunci ∫ f ( x)dx = F0 + +.
172
TEOREMÃ
Dacã f, g : I → R, (I interval) sunt funcþii care admit primitive ºi λ ∈ R*,
atunci funcþiile f + g ºi λf admit de asemenea primitive ºi au loc relaþiile:
∫ ( f ( x) + g ( x) )dx = ∫ f ( x)dx + ∫ g ( x)dx

∫ λf ( x) dx = λ∫ f ( x) dx
Demonstraþie Cum f ºi g admit primitive, atunci existã douã funcþii, derivabile pe I, F

ºi G astfel încât F= f, G= g. De aici, F + G ºi λF sunt derivabile pe I
ºi (F + G)=F+ G= f + g ºi (λF)′= λF ′ =λ f. Deducem cã F + G este
primitiva lui f + g, iar λFeste primitiva lui λf.
Þinând cont de observaþia precedentã putem scrie
∫ f ( x)dx = F + +, ∫ g ( x)dx = G + +,
∫ ( f ( x ) + g ( x ) ) dx = F + G + +,
∫ λf ( x)dx = λF + +.
Putem scrie∫ f ( x)dx + ∫ g ( x)dx = F + + + G + + = F + G + + + + =

= F + G + + = ∫ ( f ( x ) + g ( x ) ) dx .
Analog se obþine λ ∫ f ( x)dx = λ(F + +) =λF + λ+ = λF + + = ∫ λf ( x )dx .
OBSERVAÞIE
a) Condiþia λ ≠ 0 este esenþialã.
Într-adevãr, dacã λ = 0, atunci λf (x) = 0, ¼ x ∈ I, deci orice funcþie constantã este
o primitivã a lui λf.
Pe de altã parte, dacã λ = 0, atunci λ ∫ f ( x)dx = {0}.
În concluzie λ ∫ f ( x)dx ⊆ ∫ λf ( x )dx , incluziune care este strictã când λ = 0.
b) Produsul ºi compusa a douã funcþii care admit primitive nu admit, neapãrat, primitive.
c) Suma dintre o funcþie care admite primitive cu una care nu admite primitive este o
funcþie care nu admite primitive.
Este un mod elegant de a demonstra cã unele funcþii nu admit primitive.
173
Exemplu
Funcþia f : R → R, f (x) = {x} nu admite primitive deoarece putem scrie f (x) = x [x]
ºi de aici avem [x] = x f (x); dacã presupunem cã f admite primitive, în membrul
drept avem diferenþã de funcþii care admit primitive; rezultã cã funcþia [x] admite
primitive, fals.
d) Dacã modificãm o funcþie care admite primitive (continuã) într-un punct, atunci
funcþia obþinutã nu admite primitive.
Exemplu
⎧ sin x
⎪ , x≠0
Funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ x nu admite primitive, fiind funcþie obþinutã
⎪⎩ 0, x = 0
⎧ sin x
⎪ , x≠0
prin modificare într-un punct din g : R → R, f (x) = ⎨ x care admite primitive.
⎪⎩ 1, x = 0
e) Putem imagina operaþia de integrare ca inversa operaþiei de derivare; din acest

punct de vedere, sesizãm cã rezultatul derivãrii are proprietatea unicitãþii sale,
ceea ce nu este valabil despre integrare, precum ºi faptul cã dacã derivarea prin
utilizarea formulelor de calcul a funcþiilor elementare ºi a compunerii lor se
finalizeazã întotdeauna cu obþinerea funcþiei derivate în formã explicitã, nu
întotdeauna operaþia de integrare, atunci când are sens, poate conduce la apariþia
rezultatului în forma sa explicitã.
174
Tabla de integrale nedefinite
n +1
f : R → R, f (x) = xn, n ∈ N ∫x
n
dx = x ++
n +1
f : I → R, I ⊂ (0, ∞), f (x) = xa, dx = x

a +1
∫x
a
++
a ∈ R \ {1} a +1
f : I → R, I ⊂ R, f (x) = n
x, n n x n +1
n ≥ 3, impar
∫ n
x dx =
n +1
+ +
f : I → R, I ⊂ [0, ∞), f (x) = n

x, n n x n +1
n ≥ 2, par
∫ n
x dx =
n +1
++
ax
f : R → R, f (x) = ax, a ∈ (0, ∞) \ {1} ∫ a dx = ln a + +
x
1 1
f : I → R, I ⊂ R*, f (x) =
x ∫ x dx = ln |x| + +
f : I → R, I ⊂ R \ {a, a}, a ≠ 0,
1 1 x−a
1 ∫x 2
− a2
dx =
2a
ln
x+a
++
f (x) =
x − a2
2
1 1 1 x
f : R → R, f (x) =
x + a2
2
,a≠0 ∫x 2
+a 2
dx = arctg + C
a a
f : R → R, f (x) = sin x ∫ sin x dx = cos x + +

f : R → R, f (x) = cos x ∫ cos x dx = sin x + +
⎧ π ⎫
f : I → R, I ⊂ R \ ⎨(2k + 1) k ∈ ¢ ⎬ ,
⎩ 2 ⎭ 1
1
∫ cos 2
dx = tg x + +
f (x) =
cos 2 x
175
f : I → R, I ⊂ R \ {kπ| k ∈ Z},
1
f (x) =
1 ∫ sin 2
x
dx = ctg x + C
sin 2 x
⎧ π ⎫
f : I → R, I ⊂ R \ ⎨(2k + 1) k ∈ ¢ ⎬ ,
⎩ 2 ⎭ ∫ tg x dx = ln | cos x | + C
f (x) = tg x
f : I → R, I ⊂ R \ {kπ| k ∈ Z},
f (x) = ctg x ∫ ctg x dx = ln | sin x | + C
f : R → R, f (x) =
x +a
2
1
2
,a≠0
∫ x +a2
1
2
( )
dx = ln x + x 2 + a 2 + C
f : I → R, I ⊂ (∞, a) sau I ⊂ (a, ∞), 1

1 ∫ x −a2 2
dx = ln x + x 2 − a 2 + C
a > 0, f (x) =
x −a
2 2
f : I → R, I ⊂ (a, a), a > 0,

1 x
f (x) =
1 ∫ a −x2 2
dx = arcsin
a
+C
a2 − x2
OBSERVAÞII
1. Pentru a stabili dacã o funcþie f : I → R admite sau nu primitive putem proceda astfel:
• Cercetãm continuitatea funcþiei:
a) dacã funcþia este continuã, atunci admite primitive;
b) dacã are discontinuitãþi de speþa I, atunci funcþia nu admite primitive.
• Dacã funcþia are discontinuitãþi de speþa a II-a cu limite laterale infinite, atunci
funcþia nu admite primitive;
• Dacã funcþia are discontinuitãþi de speþa a II-a, încercãm sã construim o funcþie
cu proprietãþile din definiþia primitivei.
2. Dacã demonstrãm cã funcþia nu are proprietatea Darboux, de exemplu imaginea

funcþiei nu este interval, atunci funcþia nu admite primitive.
176
Aplicaþie
Legea de variaþie a numãrului de cumpãrãtori ai unui produs, în funcþie de timp
Fie n numãrul oamenilor care ar putea cumpãra acest manual.

Dacã notãm cu x(t) numãrul de cumpãrãtori care au cumpãrat acest manual la momentul
t, atunci ritmul de cumpãrare al mãrfii este cu atât mai mare cu cât sunt mai mulþi cumpãrãtori
ºi scade o datã cu micºorarea numãrului acelora care mai au nevoie de acea marfã.
Deci, viteza de variaþie a lui x(t), adicã x′(t) este proporþionalã cu numãrul populaþiei
fãrã marfã, adicã n x(t).
Vom putea scrie: x′(t) = k(n x(t)), k este o constantã de proporþionalitate care aratã
numãrul mediu de cumpãrãtori în unitatea de timp.
x′(t )
Putem scrie = k ºi dacã integrãm dupã t obþinem ln(n x(t)) = kt + c.
n − x(t )
Þinând cont cã la momentul t = 0, avem x(0) = 0 ºi mai departe c = ln n.
Înlocuind, avem ln(n x(t)) = kt + ln n ⇔ n x(t) = nek ⇔ x(t) = n(1 ekt).
Funcþia obþinutã exprimã numãrul de cumpãrãtori în funcþie de timp.
În practicã, valoarea lui k se poate stabili în mod corect pe baze statistice.
⎪⎧e , x ≤ 0
x
1. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ admite primitive ºi sã i se
⎪⎩cos x, x > 0
determine o primitivã.
Rezolvare
Studiem continuitatea funcþiei în punctul x = 0.
lim f (x) = 1, lim f (x) = 1, f (0) = 1, deci funcþia este continuã în punctul x = 0.
x →0 x →0
x <0 x >0
Cum funcþia este continuã în orice punct x real nenul, rezultã cã f este continuã pe R
ºi deci va admite primitive.
⎧e x + c1 , x ≤ 0
Funcþia F : R → R, F(x) = ⎨ , c1, c2 ∈ R, va fi o primitivã a funcþiei f
⎩sin x + c2 , x > 0
dacã este continuã.
În consecinþã, trebuie sã avem lim f (x) = lim f (x) = f (0) adicã 1 + c1 = c2.
x →0 x →0
x <0 x >0
⎧⎪e x + c1 , x ≤ 0
În final F : R → R, F(x) = ⎨ (c ∈ R) este o primitivã a lui f.
⎪⎩sin x + 1 + c1 , x > 0
177
⎧ k
⎪cos , x ≠ 0
2. Fie k ∈ R*. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ x admite primitive pe R.
⎪⎩ 0, x = 0
Rezolvare
⎧ x2 k
⎪ sin , x ≠ 0
Fie funcþia g : R → R, g(x) = ⎨ k x , funcþie care este derivabilã.Verificaþi!
⎪ 0, x=0
⎩
⎧ 2x k k
⎪ sin − cos , x ≠ 0
g′(x) = ⎨ k x x .
⎪⎩ 0, x=0
⎧ 2x k k
⎪ sin − cos , x ≠ 0
Întrucât funcþia h : R → R, h(x) = ⎨ k x x este continuã pe R, admite
⎪⎩ 0, x=0
primitive pe R.
Fie funcþia H : R → R o primitivã a funcþiei h. Avem f = h g′ = H′ g′= (H g)′.
Prin urmare, funcþia H g este o primitivã a funcþiei f ºi deci funcþia f admite primitive
pe R.
3. Sã se calculeze:
1 1
a) ⎛⎜ 3 x + + 3x ⎞⎟ dx, x ∈ R*+; b)
∫ ∫ 4x dx, x ∈ R;
⎝ x ⎠ 2
+9
x dx, x ∈ ⎛⎜ 0, π ⎞⎟ ; d)
1
∫ tg ∫
2
c) dx, x ∈ R.
⎝ 2⎠ 4 x2 + 9
Rezolvare
1 4 3 x4 3x
a) ⎛⎜ 3 x + + 3x ⎞⎟ dx =
1
⎝∫ x ⎠ ∫
3
x dx + ∫ x
dx + 3 x dx =∫ 3
+ ln x +
ln 3
+ +;
1 1 1 1 1 2 2x
b) ∫ 4x 2
+9
dx = ∫ dx =
4 ∫ dx = · arctg
4 3 3
+ +;
4 ⎛⎜ x 2 + 9 ⎞⎟
2
x 2 + ⎛⎜ ⎞⎟
3
⎝ 4⎠ ⎝ 2⎠
∫ tg ∫ (tg ∫ (tg ∫
2 2 2
c) x dx = x + 1 − 1) dx = x + 1) dx 1 dx = tg x x + +;
1 1 1 1 1 ⎛ 9⎞
d) ∫ dx = ∫ dx =
2 ∫ dx = ln ⎜ x + x 2 + ⎟ + +.
2 ⎝ 4⎠
2 x2 + 9
2
4 x2 + 9
x 2 + ⎛⎜ ⎞⎟
3
4 ⎝ 2⎠
178
4. Fie a, b ∈ R cu a < b ºi f : [a, b] → R o funcþie strict crescãtoare pe [a, b], care admite
primitive pe [a, b]. Sã se arate cã oricare ar fi F: [a, b] → R, o primitivã a funcþiei f
pe [a, b] ºi oricare ar fi c ∈ (a, b) existã x1, x2 ∈ [a, b] astfel încât x1 < c < x2 ºi
F(x2) F(x1) = (x2 x1) f (c).
Rezolvare
Fie F: [a, b] → R o primitivã a funcþiei f pe [a, b] ºi fie c ∈ (a, b).
Considerãm funcþia g : [a, b] → R, g(x) = F(x) x f (c), ¼ x ∈ [a, b].
Evident, funcþia este derivabilã ºi g′(x) = f (x) f (c), ¼ x ∈ [a, b].
Întrucât funcþia f este strict crescãtoare, avem g′(x) < 0, ¼ x ∈ [a, c) ºi g′(x) > 0, ¼ x ∈ (c, b].
Adicã, g este strict descrescãtoare pe [a, c) ºi strict crescãtoare pe (c, b].
Cum funcþia g este continuã, rezultã cã g nu este injectivã; atunci existã douã puncte
x1, x2 ∈ [a, b] astfel încât x1 < c < x2 ºi g(x1) = g(x2).
Prin urmare F(x1) x1 f (c) = F(x2) x2f (c). Mai departe rezultã concluzia.
5. Fie f : (a, b) → R o funcþie. Sã se arate cã dacã F1: (a, c] → R este o primitivã a

funcþiei f | (a, c] ºi F2: (c, b) → R este o primitivã a funcþiei f |[c, b), atunci funcþia
⎧ F1 ( x) − F1 (c), x ∈ (a, c )
F : (a, b) → R, F(x) = ⎨ este o primitivã a funcþiei pe
⎩ F2 ( x) − F2 ( c), x ∈[c, b)
intervalul (a, b).
Rezolvare
Funcþia F este derivabilã pe (a, c) ∪ (c, b) ºi F′(x) = f (x), ¼ x ∈ (a, b) \ {c}.
F ( x) − F (c) F ( x) − F1 (c)
Cum avem lim = lim 1 = F1′ (c) = f (c)
x→c
x< c
x − c x→ c
x<c
x − c
F ( x) − F (c) F ( x) − F2 (c)
lim = lim 2 = F2′ (c) = f (c).
x→c
x >c
x−c x →
x >c
c x − c
Prin urmare funcþia F este derivabilã ºi în punctul c ºi F(c) = f (c).
Deci funcþia F este o primitivã a funcþiei f.
6. a) Sã se arate cã dacã funcþia f : I → R, admite primitive, atunci

1
∫ f (ax + b)dx = a
F(ax + b) + +, unde F ∈ ∫ f (t )dt .
x
b) Sã se calculeze integralele: ∫ (2 x + 1)10 dx; ∫ sin 3x dx; ∫ 2 4 .
Rezolvare
a) Cum F este o funcþie derivabilã cu F= f, atunci ºi funcþia F(ax + b) este derivabilã,
iar F′(ax + b) = af (ax + b), ¼ x ∈ I.
179
x11 2x
∫ x dx = + +, ∫ sin xdx = cosx + +, ∫ 2 x dx =
10
b) Cum + +, conform cu a)
11 ln 2
putem scrie:
10 1 (2 x + 1)11 1
∫ ( 2x + 1) dx =
2
·
11
+ +; ∫ sin 3xdx = 3 cos 3x + +;
x
x
24
∫ 2 4 dx = 4 ·
ln 2
+ +.
Exerciþii propuse
⎧a, x ≠ 0
1. Fie a, b ∈ R ºi funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ .
⎩b, x = 0
Sã se arate cã funcþia f admite primitive pe R dacã ºi numai dacã a = b.
2. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = [x2] nu admite primitive pe R.
3. Sã se arate cã urmãtoarele funcþii admit primitive:

⎧ 1 ⎧⎪ sin x , x ≠ 0
⎪ x sin , x ≠ 0
a) f : R → R, f (x) = ⎨ x ; b) f : R → R, f (x) = ⎨ x ;
⎪⎩ 0, x=0 ⎪⎩ 1, x = 0
⎧ −21
⎪
c) f : R → R, f (x) = ⎨e x cos x, x ≠ 0 .
⎪⎩ 0, x=0
4. Sã se arate cã urmãtoarele funcþii nu admit primitive:

⎧ arctg x ⎧ ln(1 + x 2 )
⎪ , x≠0 ⎪ , x≠0
a) f : R → R, f (x) = ⎨ x ; b) f : R → R, f (x) = ⎨ x ;
⎪⎩ 0, x = 0 ⎪ 1, x=0
⎩
⎧ 1
⎪arctg , x > 0
c) f : [0, ∞) → R, f (x) = ⎨ x .
⎪⎩ 1, x=0
⎧1 ⎫ x+2
5. Sã se arate cã funcþia F : R ⎨ ⎬ → R, F(x) = · 3
(3x + 1) 2 este o primitivã a
⎩3⎭ 5
⎧1 ⎫ x +1
funcþiei f : R ⎨ ⎬ → R, f (x) = .
⎩3⎭ 3
3x + 1
180
1 ⎛ x+2 ⎞
6. Sã se arate cã funcþia F : R → R, F(x) = ⎜ + arctg( x + 1) ⎟ este o primitivã
2 ⎝ x2 + 2 x + 2 ⎠
x
a funcþiei f : R → R, f (x) = .
( x + 2 x + 2)2
2
7. Sã se determine numerele reale a ºi b astfel încât funcþia F : R → R,

⎧⎪ae2 x , x ≤ 0
F(x) = ⎨ sã fie primitiva unei funcþii f : R → R.
⎪⎩sin 2 x + b cos3 x, x > 0
8. Sã se calculeze primitivele urmãtoarelor funcþii:

1
a) f (x) = x + 2, x ∈ R; b) f (x) = x + , x > 0; c) f (x) = 2sinx cosx, x ∈ R;
x
3 2 ⎛ π⎞
d) f (x) = 2x + ex, x ∈ R; e) f (x) = 2
− 2 ,x∈ ⎜ 0, ⎟ ;
cos x sin x ⎝ 2⎠
1 ⎛ π⎞ 1
f) f (x) = ,x∈ ⎜ 0, ⎟ ; g) f (x) = x+ , x > 0;
sin x cos 2 x
2
⎝ 2⎠ 3
x
1 1 1
h) f (x) = , x > 2; i) f (x) = 2 ; j) f (x) = , x ∈ R;
2
x −4 x +4 2
x +4
1 1
k) f (x) = , x > 2; l) f (x) = , x ∈ (2, 2).
x2 − 4 4 − x2
9. Calculaþi primitivele urmãtoarelor funcþii:

x ⎛ π⎞ ⎛ π⎞
a) f (x) = cos , x ∈ ⎜ 0, ⎟ ; b) f (x) = tg 2x, x ∈ ⎜ 0, ⎟ ; c) f (x) = 34x, x ∈ R;
2 ⎝ 2⎠ ⎝ 4⎠
⎛ π⎞
d) f (x) = 3 x + 1 , x ∈ (0, ∞); d) f (x) = ctg (2x + 1), x ∈ ⎜ 0, ⎟ ;
⎝ 4⎠
1
e) f (x) = , x ∈ (1, 0).
1 − (2 x + 1) 2
10.Se dã funcþia f : R → R, f (x) = sin4x + (x2 + 1)arctg x.

a) Calculaþi derivata funcþiei.
b) Calculaþi ∫ ( 4sin3xcosx + 2xarctg x + 1)dx.
181
11.Sã se determine numerele reale a, b ºi c astfel încât:
x2 + 1 1
a) ∫ 2
x −x+2
dx = (ax + b) x 2 − x + 2 + c ∫ x −x+2
2
dx;
∫
b) e x (x2 + 3x + 5)dx = ex(ax2 + bx + c) + +;
∫
c) e x sin x dx = (a sin x + b cos x)ex + +;
∫e cos x dx = (a sin x + b cos x)ex + +.

x
d)
12.Sã se calculeze:
a) ∫ sin 2 x dx + ∫ cos 2 x dx, x ∈ R; b) ∫ arcsin x dx + ∫ arccos x dx, x ∈ [1, 1];
∫ (e )
ln x 2
c) ∫ arc tgx dx + ∫ arcctg x dx, x ∈ R; d) dx, x ∈ R.
⎧ 1
⎪−1 + sin x , x ∈ [−1,0)
⎪
13.Sã se arate cã funcþia f : [1, 1] → R, f (x) = ⎨ 0, x=0 nu admite primitive.
⎪ 1
⎪1 + sin , x ∈ (0,1]
⎩ x
⎧ 21
⎪cos , x ≠ 0
14.Sã se arate cã funcþia f : [1, 1] → R, f (x) = ⎨ x nu admite primitive.
⎪⎩ 0, x=0
Deduceþi cã dacã o funcþie f admite primitive nu rezultã, în general, cã funcþia f 2
admite primitive ºi, în general, dacã f ºi g admit primitive nu rezultã numaidecât cã
f · g admite primitive.
15.Fie f : [a, b] → R ºi c ∈ (a, b). Sã se arate cã dacã f admite primitive pe [a, c] ºi pe

[c, b], atunci admite primitive pe [a, b].
16.Sã se stabileascã primitivele urmãtoarelor funcþii:
⎪⎧ x + x, x < 0
2
a) f : R → R, f (x) = |x 1|; b) f : R → R, f (x) = ⎨ ;
⎪⎩ 2 x , x ≥ 0
⎧⎪ e x , x ≥ 0 ⎧ sin x, x > 0
c) f : R → R, f (x) = ⎨ ; d) f : R → R, f (x) = ⎨ .
⎪⎩ x + 1, x < 0 ⎩cos x − 1, x ≤ 0
182
17.Sã se determine numerele rele a ºi b astfel încât funcþia
⎪⎧ x + ax + b, x ≤ 2
2
f : R → R, f (x) = ⎨ sã admitã primitive pe R.
⎪⎩bx + a, x>2
Determinaþi în acest caz o primitivã a funcþiei f pe R.
18.Sã se determine numerele reale a, b ºi c astfel încât funcþia f : R → R,
⎧⎪ e x , x ≤ 0
f (x) = ⎨ sã admitã primitive pe R.
⎪⎩ax + bx + c, x > 0
2
Determinaþi în acest caz o primitivã a funcþiei f pe R.
***
⎧ 1 1 1
⎪ sin − cos , x > 0
19.Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ x x x , a ∈ R, nu admite
⎪⎩ x + a, x≤0
primitive ºi nu este continuã.
⎧ 1 1
⎪ 2 x sin − cos , x ≠ 0
20.Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ x x admite primitive ºi
⎪⎩ 0, x=0
nu este continuã.
f
21.Fie f, g : R → R douã funcþii. Dacã g(x) ≠ 0, ¼ x ∈ R ºi funcþiile f + g, f · g, ,f g
g
admit primitive pe R, atunci funcþiile f ºi g admit primitive pe R? Analizaþi exemplul
{ 1, x ∈ ¤ ⎧ −1, x ∈ ¤
f (x) = −1, x ∈ ¡ \ ¤ ºi g (x) = ⎨
⎩ 1, x ∈ ¡ \ ¤
.
22.Sã se determine funcþiile f : R → R care admit primitive cu proprietatea

f 2(x) = 1, ¼ x ∈ R.
1
23.Fie f : (0, ∞) → R o funcþie derivabilã pe (0, ∞) astfel încât f ′(x2) = , ¼ x > 0.
x
Determinaþi funcþia f.
183
24.Sã se calculeze urmãtoarele integrale:
1 ⎛ π⎞ 1 ⎛ π⎞
a) ∫ sin 2 x ⋅ cos 2 x dx, x ∈ ⎝⎜ 0, 2 ⎠⎟ ; b) ∫ sin x ⋅ cos x dx, x ∈ ⎜⎝ 0, 2 ⎟⎠ ;
x
x2 2
∫ x4 − 1 dx, x ∈ (1, ∞); d) ∫ x4 − 1 dx, x ∈ (1, ∞); e) ∫ 2 ⋅ 5 2 dx, x ∈ R;
x
c)
⎛ π⎞
f) ∫ cos 2 x dx, x ∈ R; g) ∫ ttg2 x dx, x ∈ ⎜ 0, ⎟ ; h) ∫ cos xcos 2xcos 3x dx, x ∈ R;
⎝ 2⎠
25.Determinaþi funcþia derivabilã f : R → R pentru care avem f (0) = 0 ºi

⎧1, x ∈ (0, 1]
f ′(ln x) = ⎨ .
⎩ x, x ∈ (1, ∞)
26.Sã se arate cã dacã funcþia f : R → R admite o primitivã F : R → R cu proprietatea cã

existã lim F(x) ∈ R ºi lim F(x) ∈ R, atunci pentru orice n ∈ N* existã cel puþin un
x→−∞ x→∞
punct c ∈ R astfel încât f (c) = 2nc2n1.
27.Fie f : R → R o funcþie care admite primitive pe R ºi fie F : R → R o primitivã a ei.

Demonstraþi cã dacã f (x) F(x) > x, ¼ x ∈ R, atunci funcþia F este nemãrginitã pe R.
28.Sã se determine funcþiile f : R → R care admit primitive ºi care îndeplinesc condiþia

f (x) F(1 x) = 1, ¼ x ∈ R, unde F ∈ ∫ f ( x) dx.
29.Sã se determine funcþiile f : R → R care admit primitive ºi care îndeplinesc condiþiile:
f (0) = 0 ºi F(x) + f (x)= sin x, ¼ x ∈ R, F ∈ ∫ f ( x) dx.
30.Sã se arate cã dacã funcþia f : R → R admite primitive pe R, atunci funcþia g : R → R,
g (x) = x f (x) admite primitive pe R.
31.Fie I ⊆ R interval ºi f : I → R o funcþie monotonã.

Atunci f admite primitive ⇔ f continuã.
32.Fie I ⊆ R interval. Existã funcþii f : I → R care admit primitive pe I astfel încât

f ° f = 1I?
184
Teste de evaluare
Testul 1
⎧e x + sin x, x ≥ 0
1. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ , admite primitive ºi sã se
⎩ x −1 , x<0
determine o primitivã a sa.
2. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = {3x + 1}, nu admite primitive.
⎧⎪2 x sin 1 − cos 1 , x ≠ 0

3. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ x x admite primitive.
⎪⎩ 0, x=0
⎛ 1 ⎞ ⎛− π, π⎞ .
∫ ⎜⎝ 2
x
4. Sã se calculeze + sin x + ⎟ dx , x ∈ ⎜ ⎟
cos 2 x ⎠ ⎝ 4 4⎠
Barem: 1p oficiu; 1. 3p. 2. 2p. 3. 1p. 4. 3p.

Timp de lucru: 45 de minute
Testul 2
1. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = sgn (2x2 x 2007), nu admite primitive.
⎧⎪2 x cos x + sin 1 , x ≠ 0

2. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ x , admite primitive.
⎪⎩ 0, x=0
⎧cos x, x ≤ 0
⎪
3. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ 1 , admite primitive ºi sã se
, x>0
⎪⎩1 + x 2
calculeze o primitivã a sa.
⎛ 2 ⎞ ⎛ π π⎞
∫
3 2
4. Sã se calculeze ⎜⎜ tg x + x − ⎟⎟ dx , x ∈ ⎜ − , ⎟ .
⎝ 1 + x2 ⎠ ⎝ 4 4⎠
Barem: 1p oficiu; 1. 3p. 2. 1p. 3. 2p. 4. 3p.

185
Testul 3
1. Fie funcþiile f, F : R → R, f (x) = (x 1)ex, F(x) = (x 2)ex + e.

a) Sã se arate cã funcþia F este o primitivã a funcþiei f.
F (x)
b) Sã se calculeze lim .
( x − 1)
x →1 2
F (x )
c) Sã se calculeze lim .
x →∞ xe x
1 1
2. Sã se calculeze primitivele funcþiilor f (x) = 3
+ x+ 2 , x ∈ (0, ∞),
x x +9
g(x) = sin 2x + e3x, x ∈ R.
⎧ x, x ∈ ¤
3. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ 2 nu admite admite primitive.
⎩x , x ∉¤
⎧ 1 , x<0
⎪
4. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨1 + x 2 admite primitive ºi sã se
⎪⎩cos x, x ≥ 0
Barem: 1p din oficiu. 1. 2p. 2. 3p. 3. 2p. 4. 2p.

Testul 4
1. Fie f, g : I → R, I interval, cu proprietatea cã f admite primitive, iar g derivabilã ºi
cu derivata continuã. Atunci gf admite primitive.
1 1
2. Sã se calculeze primitivele funcþiilor f (x) = + , x ∈ (0, ∞),
x +4
2 x +2
π
, x ∈ ⎛⎜ 0, ⎞⎟ .
1 1
g(x) = +
2
cos 3 x 4
x 3 ⎝ 2⎠
⎧⎪ sin x , x ≠ 0
3. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ x nu admite primitive.
⎪⎩ 2, x=0
⎧ 1 , x<0
⎪
4. Sã se arate cã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ x 2 admite primitive ºi sã se
⎪⎩sin x + 1, x ≥ 0

186
Capitolul 5
Integrala definitã
5.1. Diviziuni
DEFINIÞIE
Fie [a, b] un interval închis ºi mãrginit din R. Se numeºte diviziune a intervalului
[a, b] un sistem de puncte Δ = (x0, x1,..., xn1, xn) din [a b] astfel încât
a = x0 < x1 <... < xn1 < xn = b.
Cea mai mare dintre lungimile intervalelor [x0, x1], [x1, x2],..., [xn1, xn] se
numeºte norma diviziunii Δ ºi se noteazã: ||Δ||.
Astfel, putem scrie ||Δ|| = max (xi xi1).

1≤ i ≤ n
Exemple _______________________________________________________
1. Sistemul de puncte Δ1 = ⎛⎜ 1, , , 2 ⎞⎟ este o diviziune a intervalului [1, 2] cu

3 7
⎝ 2 4 ⎠
1
||Δ1|| = .
2
2. Sistemul de puncte Δ2 = ⎛⎜ 0, , , , 1⎞⎟ este o diviziune a intervalului [0, 1] cu

1 2 3
⎝ 5 5 5 ⎠
2
||Δ1|| = .
5
187
CAPITOLUL 5 INTEGRALA DEFINITÃ
5.2. Funcþii integrabile
DEFINIÞIE
Fie f : [a, b] → R o funcþie, Δ = (x0, x1,..., xn1, xn) o diviziune a intervalului
[a, b] ºi un sistem de n puncte ξ1, ξ2,..., ξn astfel încât xi1 ≤ ξi ≤ xi, 1 ≤ i ≤ n, numit
sistem de puncte intermediare.
n
Numãrul real ∑ f (ξi ) (xi xi1) se numeºte suma Riemann asociatã funcþiei
i =1
f, diviziunii Δ ºi punctelor intermediare ξ1, ξ2,..., ξn.
Acest numãr va fi notat prin σΔ(f, ξi) sau σΔ(f, ξ).
Exemplu _______________________________________________________
Sã calculãm suma Riemann asociatã functiei f : [0, 1] → R, f (x) = x2, diviziunii
Δ = ⎛⎜ 0, , , 1⎞⎟ ºi punctelor intermediare ξ1 = , ξ2 = , ξ3 = .

1 2 1 1 3
⎝ 2 3 ⎠ 3 2 4
2 2 2
σΔ(f, ξ) = ⎛⎜ ⎞⎟ ⎛⎜ − 0 ⎞⎟ + ⎛⎜ ⎞⎟ ⎛⎜ − ⎞⎟ + ⎛⎜ ⎞⎟ ⎛ 1 − 2 ⎞ = 41 .
1 1 1 2 1 3
⎜ 3 ⎟ 144
⎝ 3⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2⎠ ⎝ 3 2⎠ ⎝ 4⎠ ⎝ ⎠
OBSERVAÞIE
În cazul în care funcþia f este pozitivã,

suma Riemann σΔ(f, ξi) reprezintã suma
ariilor dreptunghiurilor de bazã xi xi1 ºi
de înãlþime f (ξi), (1≤ i ≤ n).
Deci σΔ(f, ξi) aproximeazã aria mulþi-
mii din plan, numitã subgraficul lui f,
Γf = {(x, y) ∈ R2| a ≤ x ≤ b, 0 ≤ y ≤ f (x)},
delimitatã de axa Ox, graficul funcþiei f ºi
dreptele paralele la axa Oy care trec prin
punctele de coordonate (a, 0), respectiv
(b, 0).
188
O problemã care conduce la noþiunea de integralã
Sã considerãm o barã materialã rectilinie, aºezatã de-a lungul axei Ox. Fie a ºi b
abscisele extremitãþilor barei.
Cunoaºtem densitatea liniarã f (x) a barei în fiecare punct x ∈ [a, b], ºi cã f este o
funcþie continuã.
Dacã densitatea este constantã, f (x) = ρ, adicã bara este omogenã, masa sa este egalã
cu produsul dintre densitate ºi lungime, ρ(b a).
În cazul în care densitatea nu este constantã, procedãm în felul urmãtor: împãrþim
bara în mai multe pãrþi; aceasta revine la a considera o diviziune Δ a intervalului [a, b]:
Δ = (a = x0, x1,... xn = b).
În fiecare interval parþial [xi, xi+1], alegem un punct intermediar ξi, ºi considerãm cã
pe acest interval, bara este omogenã ºi cã densitatea este f (ξi) în punctul ξi ales. Masa
porþiunii din bara cuprinsã între xi ºi xi+1, consideratã omogenã, cu densitatea f (ξi), este
f (ξi)(xi+1 xi).
Masele aproximative ale porþiunilor din barã cuprinse între diferitele puncte ale
diviziunii sunt f (ξ0)(x1 x0), f (ξ1)(x2 x1),..., f (ξn1)(xn xn1).
Masa totalã a barei, calculatã cu aproximaþia corespunzãtoare diviziunii Δ ºi alegerii
n −1
punctelor intermediare ξi, este mΔ = ∑ f (ξi ) (xi+1 xi).
i =0
Existã o eroare datoratã faptului cã pe

fiecare interval parþial am considerat
densitatea constantã. Intuim cã dacã
intervalele sunt din ce în ce mai mici, atunci
densitatea variazã mai puþin în fiecare
interval ºi deci eroarea este din ce în ce
mai micã.
Suntem astfel conduºi sã considerãm un
ºir (Δn)n≥1 de diviziuni, cu norma din ce în
ce mai micã. Dacã sirul maselor aproxi-
(
mative mΔ n )n ≥1
are o limitã m, atunci în
mod natural vom considera cã m este masa
totalã a barei.
189
DEFINIÞIE
O funcþie f : [a, b] → R se numeºte integrabilã Riemann (sau, simplu,
integrabilã) dacã existã un numãr real If cu proprietatea:
Oricare ar fi ε > 0 existã ηε > 0 astfel încât pentru orice diviziune Δ = (x0, x1,..., xn)
a intervalului [a, b] cu ||Δ|| < ηε ºi orice puncte intermediare xi1 ≤ ξi ≤ xi, (1 ≤ i ≤ n)
are loc inegalitatea |σΔ(f, ξ) If | < ε.
Numãrul real If se numeºte integrala sau integrala definitã a funcþiei f pe

b
intervalul [a, b] ºi se noteazã ∫ f ( x) dx.
a
OBSERVAÞIE
Integrala definitã a unei funcþii f este un numãr real, iar integrala nedefinitã a lui f este
mulþimea tuturor primitivelor lui f.
DEFINIÞIE
Dacã funcþia f : [a, b] → R este integrabilã, atunci definim
a b a
∫ f ( x ) dx = 0 ºi ∫ f ( x )dx = − ∫ f ( x ) dx.
a a b
PROPOZIÞIE
Dacã f : [a, b] → R este o funcþie integrabilã, atunci numãrul If asociat funcþiei
f este unic determinat de f.
Demonstraþie Presupunem cã existã douã numere I1 ºi I2 care verificã toate condiþiile

din definiþia integrabilitãþii. Atunci pentru orice ε > 0 existã ηk,ε > 0,
(k = 1, 2) astfel încât pentru orice diviziune Δ = (x0, x1, ... , xn) a lui [a, b]
cu ||Δ|| < ηk,ε ºi orice puncte intermediare xi1 ≤ ξi ≤ xi, (1 ≤ i ≤ n) sã avem
|σΔ(f, ξ) Ik | < ε, (k = 1, 2).
Vom considera ηk = min(η1, k, η2, k) rezultã cã pentru orice diviziune Δ a
lui [a, b] cu ||Δ|| < ηε ºi orice sistem de puncte intermediare asociat lui Δ,
ε ε
avem |σΔ(f, ξ) I1 | < ºi |σΔ(f, ξ) I2 | < , deci
2 2
ε ε
|I1 I2| < |I1 σΔ(f, ξ) + |σΔ(f, ξ) I2 | < + = ε.
2 2
Cum ε > 0 este oarecare, rezultã I1 = I2.
190
Exemple _______________________________________________________
1. Funcþia constantã f : [a, b] → R, f (x) = c, c ∈ R este integrabilã ºi
b
∫ f ( x) dx = c(b a).
a
Într-adevãr, oricare ar fi diviziunea Δ = (x0, x1,..., xn) a lui [a, b] ºi oricare ar fi
n
punctele intermediare xi1 ≤ ξi ≤ xi, (1 ≤ i ≤ n), avem σΔ(f, ξ) = ∑ f (ξi ) (xi xi1)
i =1
= c(xn x0) = c(b a).
Deci, în cazul în care I = c(b a), avem |σΔ(f, ξ) I| = 0 < ε, oricare ar fi ε > 0.
b
Prin urmare f este integrabilã si ∫ f ( x) dx = c(b a).
a
⎧1, x ∈ [0, 1] ∩ ¤
2. Funcþia lui Dirichlet, g: [0, 1] → R, definitã prin g(x) = ⎨ nu este
⎩0, x ∈ [0, 1] \ ¤
integrabilã.
Vom considera o diviziune Δ = (x0, x1,..., xn) a intervalului [0, 1] ºi fie
ξ′i , ξ′′i ∈ [xi1, xi], 1 ≤ i ≤ n douã sisteme de puncte intermediare alese astfel
încât ξ′i ∈ Q, ξ′′i ∈ R\ Q, (1 ≤ i ≤ n).
Atunci g( ξ′i ) = 1 ºi g( ξ′′i ) = 0, (1 ≤ i ≤ n), deci σΔ(f, ξ′) = 1, σΔ(f, ξ′′) = 0.
Presupunând cã g este integrabilã, atunci exstã I ∈ R care verificã toate condiþiile
din definiþia funcþiilor integrabile.
1
Obþinem, astfel, pentru ε = existenþa unui numãr strict pozitiv η astfel încât
2
pentru orice diviziune Δ = (x0, x1,..., xn) a lui [0, 1], cu ||Δ|| < η avem
1 1
|σΔ(f, ξ′) I| < ºi |σΔ(f, ξ′′) I| < .
2 2
1 1
Putem scrie 1 = |1 I + I| ≤ | 1 I| + |I| = ||σΔ(f, ξ′) I| + |σΔ(f, ξ′′) I| < + = 1.
2 2
Fals.
Aºadar funcþia g nu este integrabilã.
OBSERVAÞIE
Imaginea funcþiei g este mulþimea {0, 1}, care nu este interval ºi deci g nu are
proprietatea Darboux.
Prin urmare, funcþia g este exemplu de funcþie care nu admite primitive ºi nu este
integrabilã.
191
5.3. Proprietãþi ale integralei definite
TEOREMÃ
Orice funcþie integrabilã f : [a, b] → R este mãrginitã.
Demonstraþie Într-adevãr, cum f este integrabilã, vom nota cu I integrala ei definitã pe

[a, b] ºi va rezulta cã pentru ε = 1 existã η > 0 astfel încât |σΔ(f, ξ) I| < 1
oricare ar fi diviziunea Δ = (x0, x1,..., xn) cu ||Δ|| < η ºi oricare ar fi
punctele intermediare ξi ∈ [xi1, xi], 1 ≤ i ≤ n.
Considerând o diviziune fixatã Δ = (x0, x1,..., xn) cu ||Δ|| < η, este suficient
sã arãtãm cã f este mãrginitã pe fiecare interval [xi1, xi] al diviziunii Δ.
Fie un element arbitrar x ∈ [xi1, xi] ºi luãm sistemul de puncte
⎧x , i ≠ k
intermediare astfel ξi = ⎨ i .
⎩ x, i = k
Atunci f ( x ) ( xk − xk −1 ) + ∑ f ( xi ) ( xi − xi −1 ) − I < 1, deci
i≠ k
I 1 < f (x)(xk xk1) + ∑ f ( xi ) ( xi − xi −1 ) < I + 1 ⇔ |f (x)| < αk,

i ≠k
1 ⎛ ⎞
unde αk = 1 + I + ∑ f ( xi ) xi − xi −1
⎟ , adicã f (x) este
xk − xk −1 ⎜⎝ i ≠k ⎠
mãrginit pe intervalul [xi1, xi]. Cum f este mãrginitã pe fiecare interval
al diviziunii, deducem cã este mãrginitã pe intervalul [a, b].
OBSERVAÞIE
Dacã o funcþie f este nemãrginitã, atunci f nu este integrabilã.
Exemplu _______________________________________________________
⎧2 x sin 1 − 2 cos 1 , x ∈ −1, 1 \ 0
⎪
Funcþia f : [1, 1] → R definitã prin f (x) = ⎨
[ ] {}
x2 x x2
⎪⎩ 0, x=0
este o funcþie nemãrginitã, deci nu este integrabilã.
1
Într-adevãr, dacã vom considera ºirul an = , n ∈ N, ºir care tinde la 0,
π
+ 2nπ
2
vom observa cã lim f (x) = ∞.
n→∞
192
⎧ x 2 sin 1 , x ∈ −1, 1 \ 0
⎪
Observãm cã funcþia F : [1, 1] → R, F(x) = ⎨
[ ] { } este o primitivã
x2
⎪⎩ 0, x = 0
a funcþiei f. Aºadar funcþia f este exemplu de funcþie care admite primitive ºi care nu
este integrabilã.
Enunþãm fãrã justificare urmãtoarea:
TEOREMÃ
Fie f, g: [a, b] → R douã funcþii cu proprietãþile:
a) g este integrabilã;
b) existã o mulþime finitã A ⊂ [a, b] astfel încât f (x) = g(x), ¼ x ∈ [a, b] \ A.
b b
Atunci f este integrabilã pe [a, b] ºi ∫ f ( x )dx = ∫ g ( x) dx.
a a
TEOREMÃ
O funcþie f : [a, b] → R este integrabilã dacã ºi numai dacã existã un numãr real I
( )
astfel încât oricare ar fi ºirul de diviziuni Δ n = x0n , x1n ,..., xknn ale intervalului [a, b]
cu lim ||Δn|| = 0 ºi oricare ar fi punctele intermediare xin−1 ≤ ξin ≤ xin , (1≤ i ≤ kn, n ∈ N)
n→∞
ºirul sumelor Riemann (σΔn (f, ξ))n ∈ N converge la I.
Demonstraþie Implicaþia directã. Presupunem cã funcþia f este integrabilã.
(
Fie Δ n = x0n , x1n ,..., xknn ) un ºir de diviziuni ale intervalului [a, b] cu
lim ||Δn|| = 0 ºi fie ξin ∈ ⎡⎣ xin−1 , xin ⎤⎦ (1≤ i ≤ kn) puncte intermediare.
n→∞
Din definiþia funcþiei integrabile obþinem existenþa unui numãr real I cu

proprietatea cã pentru orice ε > 0 existã ηε astfel încât oricare ar fi
diviziunea Δ cu ||Δ|| < ηε ºi oricare ar fi punctele intermediare ξi are loc
inegalitatea |σΔ(f, ξ) I| < ε.
Cum lim ||Δn|| = 0 rezultã cã existã nηε ∈ N astfel încât ||Δn|| < ηε, ¼ n ≥ nηε ,
n→∞
deci |σΔ(f, ξ) I| < ε, ¼ n ≥ nηε , adicã ºirul sumelor Riemann (σΔn (f, ξ))n ∈ N
converge la I.
193
Implicaþia reciprocã. Presupunem cã existã un numãr real I astfel încât
( )
oricare ar fi ºirul de diviziuni Δ n = x0n , x1n ,..., xknn ale intervalului [a, b]
cu lim ||Δn|| = 0 ºi oricare ar fi punctele intermediare xin−1 ≤ ξin ≤ xin ,

n→∞
(1≤ i ≤ kn, n ∈ N), ºirul sumelor Riemann (σΔn (f, ξ))n ∈ N converge la I.
Dacã numãrul real I n-ar fi integrala lui f, atunci ar exista ε0 > 0 astfel
( )
încât oricare ar fi η > 0 existã o diviziune Δ n = x0n , x1n ,..., xknn a lui [a, b]
cu ||Δn|| < η ºi existã punctele intermediare xin−1 ≤ ξin ≤ xin , (1≤ i ≤ kn)
astfel încât | σΔn (f, ξn) I| ≥ ε0.
În particular, pentru η =
1
n (
, obþinem o diviziune Δ n = x0n , x1n ,..., xknn a)
1
intervalului [a, b] cu Δ n < ºi un sistem de puncte intermediare
n
xin−1 ≤ ξin ≤ xin , (1≤ i ≤ kn, n ∈ N) astfel încât | σΔn (f, ξn) I| ≥ ε0.
Rezultã cã lim ||Δn|| = 0 ºi cã ºirul sumelor Riemann (σΔn (f, ξ))n∈N nu
n→∞
converge la I, ceea ce contravine ipotezei.
OBSERVAÞIE
Dacã funcþia f : [a, b] → R este integrabilã atunci integrala lui f se obþine astfel:
b
( )
lim σΔn f , ξn = ∫ f ( x )dx , iar limita este independentã de alegerea sirului de diviziuni
n →∞
a
( )
Δ n = x0n , x1n ,..., xknn cu lim ||Δn|| = 0 ºi de punctele intermediare asociate diviziunilor.
n→∞
TEOREMÃ ( Formula Leibniz-Newton)

Fie f : [a, b] → R o funcþie integrabilã care admite primitive pe [a, b]. Atunci
pentru orice primitivã F a lui f are loc egalitatea:
b
∫ f ( x)dx = F (b) − F (a)

a
Demonstraþie ( )
Fie Δ n = x0n , x1n ,..., xknn un ºir de diviziuni ale intervalului [a b] astfel
încât lim Δ n = 0 .
n→∞
194
Din teorema lui Lagrange aplicatã funcþiei F pe intervalul ⎡⎣ xin−1 , xin ⎤⎦ , obþinem
( )
ξin ∈ xin−1 , xin cu proprietatea F xin − F xin−1 = F′ ξin ( ) ( ) ( )( x
n
i −1 )
− xin .
Cum funcþia F este o primitivã a funcþiei f, putem scrie
( ) ( )
F xin − F xin−1 = f ′ ξin ( )( x n
i − xin−1 . )
∑ f (ξin )( xin − xin−1 ) = ∑ ( F ( xin ) − F ( xin−1 )) =
kn kn
Aºadar σΔn (f, ξn) =
i =1 i =1
= F(b) F(a), ¼ n ∈ N.
b
n
Atunci ∫ f ( x)dx = nlim
→∞
σΔn (f, ξ ) = F(b) F(a).
a
OBSERVAÞIE
b
Vom folosi notaþia F(b) F(a) = F ( x ) a ºi vom citi F(x) luat intre a ºi b.
Exemple _______________________________________________________
2
2
1. Integrala definitã a funcþiei f : [1, 2] → R, f (x) = 3 este ∫ 3dx = 3 x 1 = 3 · 2 3 · 1 = 3.
1
1 1
x2 1
2. ∫ x dx = 2
=
2
.
0 0
π
2 π
3. ∫ cos xdx = sin x 02 = 1.
0
TEOREMÃ
Dacã f, g : [a, b] → R sunt douã funcþii integrabile, iar α, β ∈ R, atunci funcþia
b b b
αf + βg este integrabilã ºi ∫ (αf ( x) + βg ( x) ) dx = α ∫ f ( x)dx + β∫ g ( x)dx .
a a a
Demonstraþie ( )
Fie Δ n = x0n , x1n ,..., xknn un ºir de diviziuni ale lui [a, b] cu lim Δ n = 0
n→∞
(Facultativ)
ºi fie punctele intermediare xin−1 ≤ ξin ≤ xin , (1≤ i ≤ kn, n ∈ N).
195
( ) ( ( ) ( )) ( x )
n
Avem σ Δn αf + βg , ξ n = ∑ αf ξi n + βg ξi n n
i − xin−1 =
i =1
( )( ) ( )( x )
n n
= α ∑ f ξi n xi n − xi −1n = β∑ g ξi n i
n
− xi −1n =
i =1 i =1
(
= ασΔn f , ξn + βσΔn g , ξ n) ( )
Cum funcþiile f ºi g sunt integrabile, rezultã cã ºirul σΔn αf + β g , ξ n ( )
b b
converge la α ∫ f ( x )dx + β∫ g ( x )dx , deci funcþia αf + βg este integrabilã
a a
b b b
ºi ∫ (αf ( x) + βg ( x)) dx = α ∫ f ( x)dx + β∫ g ( x)dx .
a a a
TEOREMÃ
Dacã o funcþie f : [a, b] → R este integrabilã ºi pozitivã, atunci
b
∫ f ( x) dx ≥ 0.
a
Demonstraþie ( )
Fie Δ n = x0n , x1n ,..., xknn un ºir de diviziuni ale lui [a, b] cu lim Δ n = 0
n→∞
ºi fie punctele intermediare xin−1 ≤ ξin ≤ xin , (1≤ i ≤ kn, n ∈ N). Cum f este
kn
o funcþie pozitivã avem σΔn f , ξn = ∑ f ξi n ( ) i =1
( ) (x n
i )
− xin−1 ≥ 0 deci
b
n
∫ f ( x)dx = nlim
→∞
σΔ n (f, ξ ) ≥ 0.
a
TEOREMÃ
Dacã douã funcþii f, g : [a, b] → R sunt integrabile astfel încât f (x) ≤ g (x),
b b
¼ x ∈ [a, b], atunci ∫ f ( x)dx ≤ ∫ g ( x)dx .
a a
Demonstraþie Din ipotezã, funcþia g f este o funcþie nenegativã; aplicând punctual a)

(Facultativ) obþinem
b b b b b
∫ g ( x)dx − ∫ f ( x)dx = ∫ ( g ( x) − f ( x) ) dx ≥ 0 ⇒ ∫ f ( x)dx ≤ ∫ g ( x)dx .

a a a a a
196
CONSECINÞÃ
Dacã funcþia f : [a, b] → R este integrabilã ºi m ≤ f (x) ≤ M, ¼ x ∈ [a, b], atunci
b
m(b a) ≤ ∫ f ( x) dx ≤ M(b a)
a
Exemple _______________________________________________________
π π
2 2
1. Fãra a calcula, sã comparãm integralele ∫ sin n x dx ºi ∫ sin n +1 x dx ,
0 0
π
Cum x ∈ ⎡⎢ 0, ⎤⎥ , avem sin x ∈ [0, 1] ºi deci sinn+1x ≤ sinnx, iar de aici avem
⎣ 2⎦
π π
2 2
∫ sin x dx ≤ ∫ sin n x dx .
n +1
0 0
7
1 x−3
3 ∫4 x + 5
2. Fãrã a calcula efectiv integrala, sã arãtãm cã ≤ dx ≤ 1.
x−3 8
Funcþia f : [4, 7] → R, f (x) = este derivabilã ºi f ′(x) = > 0.
x+5 ( x + 5) 2
1 1
Rezultã cã f este strict crescãtoare, deci = f (4) ≤ f (x) ≤ f (7) = , ¼ x ∈ [4, 7].
9 3
7
1 1
Aplicãm consecinþa de mai sus ºi avem
9
(7 4) ≤ ∫ f ( x) dx ≤ 3 (7 4) ºi de aici
4
concluzia doritã.
În continuarea prezentãm, fãrã demonstraþie, câteva rezultate importante:
TEOREMÃ
Funcþia f : [a, b] → R este integrabilã dacã ºi numai dacã (∃) c ∈ (a, b) astfel
încât restricþiile funcþiei f la [a, c] ºi la [c, b] sunt integrabile. În acest caz:
b c b
∫ f ( x) dx = ∫ f ( x) dx + ∫ f ( x) dx .
a a c
197
TEOREMÃ (de ereditate)
Dacã f : [a, b] → R este o funcþie integrabilã ºi [c, d] ⊂ [a, b], atunci f este
integrabilã pe[c, d].
TEOREMÃ
Orice funcþie continuã f : [a, b] → R este integrabilã.
OBSERVAÞIE
Þinând cont de exemplele ºi
contraexemplele de pânã acum,
putem face urmãtoarea schiþã:
1. Sã se arate cã funcþia f : [0, 2] → R, f (x) = |x 1| este integrabilã Riemann ºi sã se

2
calculeze
∫ f ( x) dx.
0
Rezolvare
Evident, f (x) = { − x + 1, x ∈ [0,1)

x − 1, x ∈ [1, 2]
. Întrucât restricþia funcþiei la [1, 2] este funcþie
continuã, rezultã cã aceastã restricþie este integrabilã.
În continuare f |[0, 1](x) = { − x + 1, x ∈ [0, 1)

0, x = 1
, iar funcþia g : [0, 1] → R, g(x) = x + 1
este continuã ºi deci integrabilã, astfel ºi f |[0 ,1] este integrabilã ºi

1 1
∫f|
0
[0,1](x)dx = ∫ g ( x) dx. În concluzie, dacã cele douã restricþii ale funcþiei f sunt
0
integrabile, rezultã cã f este integrabilã, iar
2 1 2 1 2
⎛ x2 ⎞ ⎛ x2 ⎞
∫
0
f ( x ) dx = ∫
0
( − x + 1) dx + ∫
1
( x − 1) dx = ⎜ − + x ⎟
⎝ 2 ⎠ 0
+ ⎜ − x⎟
⎝ 2 ⎠ 1
= 1.
198
1
2. Sã se calculeze I(a) = ∫ | x − a | dx, a ∈ R.

−2
Rezolvare
1
3
a. Dacã a ∈ (∞, 2), atunci I(a) = ∫ ( x − a) dx = 2 + a;
−2
a 1
5
∫ (a − x) dx + ∫ ( x − a) dx = a
2
b. Dacã a ∈ [2, 1],atunci I(a) = +a+ ;
2
−2 a
1
3
c. Dacã a ∈ (1, ∞), atunci I(a) = ∫ (a − x) dx = 3a + 2 .
−2
3. Arãtaþi cã urmãtoarele funcþii nu sunt integrabile:

⎧
x, x ∈ ⎡⎢0, ⎤⎥ ∩ ¤
1
⎪
⎪ ⎣ 2⎦
a) f : ⎡⎢ 0, ⎤⎥ → R, f (x) = ⎨
1
;
⎣ 2⎦ ⎪1 − x, x ∈ ⎡ 0, 1 ⎤ \ ¤
⎩⎪ ⎢⎣ 2 ⎥⎦
⎧ x, x ∈ [0, 1] ∩ ¤
b) f : [0, 1] → R, f (x) = ⎨ .
⎩1 − x, x ∈ [0, 1] \ ¤
Rezolvare
a) Presupunem cã funcþia f este integrabilã pe ⎡⎢ 0,

1⎤
.
⎣ 2 ⎥⎦
Fie Δn = ( x0( n ) , x1( n ) , ..., xk(nn ) ) o diviziune a intervalului ⎡⎢ 0, ⎤⎥ cu lim ||Δn|| = 0, iar
1
⎣ 2⎦ x→∞
xi(−n1) ≤ ξ(i n ) ≤ xi( n ) , 1 ≤ i ≤ kn, ξ(i n ) ∈ Q ºi xi(−n1) ≤ ζi( n ) ≤ xi( n ) , 1 ≤ i ≤ kn, ζi ∈ R\ Q

douã sisteme de puncte intermediare asociate diviziunii Δn.
Din faptul cã f este integrabilã rezultã cã orice ºir de sume Riemann asociat ºirului
de diviziuni Δn, funcþiei f ºi unui sistem de puncte intermediare este convergent.
1
kn kn 2
În particular, σΔn (f, ξ) = ∑ f ( ξ )( x
i =1
n
i
n
i − xin−1 ) = ∑i=1
ξin ( xin − xin−1 ) → ∫ f (x)dx,
0
1
kn kn 2
respectiv, σΔn (f, ζ) = ∑ f (ζ
i =1
n
i )( xin − xin−1 ) = ∑
i=1
(1 ζin ) ( xin − xin−1 ) → ∫ f (x)dx.
0
Considerãm, mai departe, funcþiile g, h : ⎡⎢ 0, ⎤⎥ → R, g(x) = x, h(x) = 1 x, care

1
⎣ 2⎦
sunt continue, deci integrabile.
199
Astfel, ºirurile associate diviziunii Δn, funcþiilor g ºi h ºi sistemelor de puncte
intermediare ξ, ζ sunt convergente. Avem:
kn kn
σΔn (g, ξ) = ∑g
i =1
( ξin )( xin − xin−1 ) = ∑ξ
i=1
n
i ( xin − xin−1 ) →
1 1
1
2 2
x2 2
1
∫ g (x)dx = ∫
0 0
x dx =
2 0
=
8
kn kn
σΔn (h, ζ) = ∑h
i =1
( ζin )( xin − xin−1 ) = ∑
i=1
(1 ζin ) ( xin − xin−1 ) →
1 1 1
2 2
⎛ x2 ⎞ 2 3
∫
0 0
∫
h (x)dx = (1 − x) dx = ⎜ x − ⎟ = .
⎝ 2⎠
0
8
Cum σ Δ n ( f , ξ ) = σ Δ n (g , ξ )ºi σ Δ n ( f , ζ ) = σ Δ n (h, ζ ), obþinem

1 3
σΔn (f, ξ) → ºi σΔn (f, ζ) → ,
8 8
ceea ce înseamnã cã ºirul sumelor Riemann asociat ºirurilor de diviziuni ce au
norma care tinde la 0, funcþiei f ºi sistemelor de puncte intermediare nu este
convergent, adicã f nu este integrabilã.
b) Presupunem cã f este integrabilã pe [0, 1], de unde rezultã, conform teoremei de eredi-
tate, cã f este integrabilã ºi pe intervalul ⎡⎢ 0, ⎤⎥ , însã þinând cont de punctul a) obþinem

1
⎣ 2⎦
cã funcþia f nu este integrabilã pe ⎡⎢ 0, ⎤⎥ , contradicþie cu presupunerea fãcutã.

1
⎣ 2⎦
OBSERVAÞIE
Încercaþi sã rezolvaþi punctul b) dupã modelul dat la punctul a).
Ce observaþi?
4. a) Arãtaþi cã ex ≥ x + 1, ¼ x ∈ R.
1
1 π
∫
2
b) Arãtaþi cã ≤ e− x dx ≤ .
e 4
0
Rezolvare
a) Fie funcþia f : R → R, f (x) = ex x 1, funcþie care este derivabilã ºi f ′(x) = ex 1.
Cum f ′ este negativã pe (∞, 0) ºi pozitivã pe(0, ∞), rezultã cã f este strict
descrescãtoare pe (∞, 0) ºi strict crescãtoare pe (0, ∞). Funcþia f are un minim în
x0 = 0 care este egal cu 0. Astfel f (x) ≥ 0, ¼ x ∈ R.
200
2 2 1
b) Conform punctului a), avem e x ≥ 1 + x2 ⇔ e − x ≤ .
1 + x2
1 1
1 π
∫ ∫1+ x
2 1
De aici deducem cã e − x dx ≥ dx = arctg x = .
2 0 4
0 0
1
− x2
∫e
1 − x2
Pe de altã parte, e ≥ e , ¼ x ∈ [0, 1] ºi mai departe dx ≥ e −1 .
0
1
xn
5. Fie ºirul In = ∫ , n ≥ 1.
01+ x + x
2
a) Arãtaþi cã (In)n ≥ 1 este mãrginit ºi monoton;

b) Determinaþi o relaþie de recurenþã pentru calculul lui In;
c) Calculaþi lim I n .
n →∞
Rezolvare
xn x n +1
a) Cum xn ≥ xn+1, ¼ x ∈ [0, 1], rezultã cã 2
≥ ºi mai departe
1+ x + x 1 + x + x2
1 1
xn x n +1
∫
0
1 + x + x 2
dx ≥ ∫
0
1 + x + x 2
, adicã In ≥ In+1, ¼ n ≥ 1.
1 1 1
xn x n +1 1
0 ≤ In = ∫
0
1 + x + x 2
dx ≤ ∫
0
x n dx = =
n +1 0 n +1
< 1, deoarece
xn
0≤ 2
≤ xn, ¼ x ∈ [0, 1].
1+ x + x
1 1 1
xn x n + x n −1 + x n −2 x n −1 + x n −2
b) In =
0
∫
1 + x + x2
dx = ∫
0
1 + x + x2
dx ∫0
1 + x + x2
dx =
1 1
x n −1 1
∫x
n −2
= dx In1 In2 = In1 In2 = I I .
n− 0 1 n − 1 n1 n2
0
1
c) Din punctul a) avem 0 ≤ In ≤ ¼ n ≥ 1; folosind criteriul cleºtelui obþinem
n +1
lim In = 0.
n→∞
201
Exerciþii propuse
1. Determinaþi norma diviziunii Δ a intervalului [0, 1] dacã :

⎛ 1 1 1 1 ⎞
a) Δ = ⎛⎜ 0, , , 1⎞⎟ ; b) Δ = ⎜ 0, 4 , 3 , 2 , , 1⎟ ;
1 1
⎝ 3 2 ⎠ ⎝ 2 2 2 2 ⎠
n − 2 n −1 ⎞
c) Δ = ⎛⎜ 0, , ,..., , , 1⎞⎟ ; d) Δ = ⎛⎜ 0, , ,...,
1 1 1 1 1 2
, , 1⎟ , n ∈ N*.
⎝ n n − 1 3 2 ⎠ ⎝ n n n n ⎠
2. Sã se calculeze suma Riemann asociatã funcþiei f, diviziunii Δ ºi sistemului de puncte

intermediare ξ, dacã :
−1
a) f : [1, 1] → R, f (x) = x; Δ = ⎛⎜ −1 , 0, , 1⎞⎟ , ξ = ⎛ − 3 , − 1 , 1 , 1⎞ ;
3
2 4 ⎠ ⎜ 4 3 2 ⎟⎠
⎝ ⎝
b) f : [0, 1] → R, f (x) = x2; Δ = ⎛⎜ 0, , , 1⎞⎟ , ξ = ⎛⎜ , , ⎞⎟ ;

1 1 3 4 6
⎝ 3 2 ⎠ ⎝ 10 10 10 ⎠
π ⎛ 0, π , π , π , π ⎞ , ξ = ⎛ 0, π , π , π ⎞ ;
c) f : ⎡⎢ 0, ⎤⎥ → R, f (x) = sin x, Δ = ⎜ 6 4 3 ⎟ ⎜ 4 3 ⎟
⎣ 2⎦ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
d) f : [0, 2] → R, f (x) = {0, x ∈ [0, 1]

x, x ∈ (1, 2]
; Δ = ⎛⎜ 0, , 1, , 2 ⎞⎟ , ξ = ⎛⎜ , , , 2 ⎞⎟ .
⎝ 3
1 3
2 ⎠
1 3 4
⎝4 4 3 ⎠
e) f : [0, 1] → R, f (x) = {0, x ∈ [0, 1] ∩ ¤

x, x ∈ (1, 2] \ ¤
; Δ = ⎛⎜ 0, , 1⎞⎟ , ξ =
1
⎝ 2 ⎠
⎛1 3⎞
⎜ 3, 2 ⎟ .
⎝ ⎠
3. Fie n ∈ N, n ≥ 2. Sã se calculeze suma Riemann asociatã funcþiei f, diviziunii Δ ºi

sistemului de puncte intermediare ξ dacã :
n −1 ⎞ n −1 ⎞
a) f : [0, 1] → R, f (x) = x2, Δ = ⎛⎜ 0, , ,..., , 1⎟ , ξ = ⎛⎜ 0, , ,...,
1 2 1 2
;
⎝ n n n ⎠ ⎝ n n n ⎟⎠
⎛ 2 2
n −1⎞ ⎞
2
x , Δ = ⎜⎜ 0, ⎛⎜ ⎞⎟ , ⎛⎜ ⎞⎟ ,..., ⎛⎜
1 2
b) f : [0, 1] → R, f (x) = ⎟ ⎟,
⎝ ⎝n⎠ ⎝n⎠ ⎝ n ⎠ ⎟⎠
⎛ 1 2 2 2 n −1⎞ ⎞
2
ξ = ⎜⎜ ⎜⎛ ⎟⎞ , ⎛⎜ ⎞⎟ ,..., ⎛⎜ ⎟ , 1⎟ .
⎝⎝ n ⎠ ⎝ n ⎠ ⎝ n ⎠ ⎟⎠
⎧ ⎡ 1⎤
⎪⎪0, x ∈ ⎢⎣ 0, 2 ⎥⎦ n −1 ⎞
, Δ = ⎛⎜ 0, , ,...,
1 2
c) f : [0, 1] → R, f (x) = ⎨ , 1⎟ ,
⎪1, x ∈ ⎜⎛ 1 , 1⎤ ⎝ n n n ⎠
⎪⎩ ⎝ 2 ⎦⎥
2n − 1 ⎞
ξ = ⎛⎜ ,
1 3
,..., ;
⎝ 2 n 2 n 2n ⎟⎠
202
d) f : [0, 1] → R, f (x) = {
0, x ∈ ¤ ∩ [0, 1]
1, x ∈ [0, 1] \ ¤
,Δ= ⎛ 0, 1 , 2 ,..., n − 1 , 1⎞ ,
⎜ n n
⎝ n ⎟
⎠
2n − 1 ⎞
ξ = ⎛⎜ ,
1 3
,..., .
⎝ 2n 2n 2n ⎟⎠
4. Sã se arate cã urmãtoarele funcþii sunt integrabile ºi nu admit primitive:

⎧ x + 1, x ∈ [0, 1] ⎧ x + 1, x ∈ [−1, 0]
a) f : [0, 2] → R, f (x) = ⎨ ; b) f : [1, 1] → R, f (x) = ⎨ .
⎩ x + 2, x ∈ (1, 2] ⎩ x ln x, x ∈ (0, 1]
⎧⎪ 1 , x ∈ 1, 3
5. Sã se arate cã funcþia f : [1, 3] → R, f (x) = ⎨ x − 1 ( ] nu este integrabilã pe
⎪⎩ 2, x =1
intervalul [1, 3].
⎧ln x, x ∈ (0, 1]
6. Sã se arate cã funcþia f : [0, 1] → R, f (x) = ⎨ nu este integrabilã Riemann
⎩ 0, x = 0
pe [0, 1].
⎧2 x sin 1 − 2 cos 1 , x ∈ 0, 1
⎪
7. Sã se arate cã funcþia f : [0, 1] → R, f (x) = ⎨
( ] admite
x2 x x2
⎪⎩ 0, x=0
primitive ºi nu este integrabilã Riemann.
8. Folosind teorema Leibniz-Newton sã se calculeze urmãtoarele integrale definite:

π
2 1 4 2 1 2 1
1 1 1
a) ∫ x dx; b) ∫ x dx; c) ∫ ∫x ∫ ∫ sin x dx; g) ∫ 1 + x 2 dx;
2 x
dx; d) dx; e) e dx; f)
1 0 1 x 1 0 0 0
π π
1 1 2 2 3 1
1 1 1
h) ∫ dx; i) ∫ dx; j) ∫ cos x dx; k) ∫ sin 2 x dx; l) ∫ dx; m) ∫ 2 x dx;
2 x −1
2
0 1 + x2 1 1 − x2 π 0 0
2 4
π
1 1 1 3 4
1 1 ⎛ 1 1 ⎞ 1
n) ∫ dx; o) ∫ dx; p) ∫ x dx; r) ∫ ⎜ 2 + 3 ⎟ dx ;q) ∫ cos2 x dx ;
2⎝ x x ⎠
2 2
0 4+ x 0 4− x 0 0
π π π
3 3
1 3 3
1
s) ∫ 2
dx; t) ∫ tg x d x ;u) ∫ ctg xdx ; v) ∫ dx .
π sin x π π 2 x2 − 1
6 6 6
203
a +1
25
∫ (x
2
9. Determinaþi numãrul real a astfel încât + 4)dx = .
a
2
a
(
10.Determinaþi a ∈ [2, 3] astfel încât ∫ cos x + a 2 dx = sin a. )
0
⎧0, x ∈ [0, 1)
11.Sã se arate cã funcþia f : [0, 2] → R, f (x) = ⎨ este integrabilã Riemann pe
⎩1, x ∈ [1, 2]
2
[0, 2] ºi ∫ f ( x) dx = 1
0
⎧⎪e x , x ∈ [0, 1)
12.Sã se arate cã funcþia f : [0, π] → R, f (x) = ⎨ este integrabilã Riemann
⎪⎩sin x , x ∈ [1, π]
π
pe [0, π] ºi ∫ f ( x) dx = e + cos 1.
0
⎧⎪ x 2 , x ∈ [−1, 0 )
13.Sã se arate cã funcþia f : [1, 1] → R, f (x) = ⎨ este integrabilã Riemann
⎪⎩ x, x ∈ [0, 1]
1
ºi sã se calculeze ∫ f ( x )dx .
−1
⎧ x 2 , x ∈ [0, 1)
14.Sã se arate cã funcþia f : [0, 1] → R, f (x) = ⎨ este integrabilã Riemann ºi
⎩10, x = 1
1
sã se calculeze ∫ f ( x)dx .
0
⎪⎧e , x ∈ ( −1, 1)
x
15.Sã se arate cã funcþia f : [1, 1] → R, f (x) = ⎨ este integrabilã Riemann
⎪⎩0, x ∈ {−1, 1}
1
ºi sã se calculeze ∫ f ( x )dx .
−1
16.Sã se arate cã funcþia f : [1, 2] → R, f (x) = [x] este integrabilã Riemann ºi sã se

2
calculeze ∫ f ( x)dx .
1
204
17.Sã se arate cã funcþia f : [0, 1] → R, f (x) = 3x2 + 4x3 este integrabilã Riemann ºi sã se
1
calculeze ∫ f ( x) dx.
0
π
18.Sã se arate cã funcþia f : ⎡⎢ 0, ⎤⎥ → R, f (x) = 2cos x 4 sin x este integrabilã Riemann
⎣ 2⎦
π
2
ºi sã se calculeze ∫ f ( x) dx.
0
19.Sã se arate cã funcþia f : [2, 1] → R, f (x) = |x|, este integrabilã Riemann ºi sã se
1
calculeze ∫ f ( x) dx.
−2
π π
20.Sã se arate cã funcþia f : ⎡⎢ − , ⎤⎥ → R, f (x) = |sin x| este integrabilã Riemann ºi sã
⎣ 2 2⎦
π
2
se calculeze ∫ f ( x ) dx.
π
−
2
3 2 1
1
∫ ∫ 1 + x 2 − 1 dx; c) ∫ min{x, x } dx;
2
a) x + 1 dx; b)
0 −2 −1
2π 2π 1
x + [ x]
d) ∫ ( sin x + cos x ) dx; e) ∫ sin x − cos x dx; f) ∫ x + [ x] + 2
dx.
0 0 −1
***
22.Fie a, b ∈ R, a < b ºi f : [a, b] → R o funcþie integrabilã Riemann pe [a, b]. Sã se arate
cã dacã pentru orice interval deschis (c, d) ⊂ [a, b] existã cel puþin un punct ξ ∈ (c, d)
b
astfel încât f (ξ) = eξ, atunci ∫ f ( x) dx = e
b
ea.
a
23.Fie a, b ∈ R, a < b ºi f : [a, b] → R o funcþie integrabilã Riemann pe [a, b] astfel încât

b
f (x) = 1, ¼ x ∈ [a, b] ∩ Q. Sã se arate cã ∫ f ( x ) dx = b a.
a
205
24.Sã se arate cã :
1 2
2
a) 2 2 ≤ ∫ x + 4 x + 5dx ≤ 2 10 ; b) e ≤ ∫ e x dx ≤ e4;
2
−1 1
e2
x d e3
c) e2(e 1) ≤ ∫ x≤ (e 1).
e
ln x 2
25.Sã se arate cã:

2 2 1 1
x
a) ∫ e dx ≤ ∫ (1 + x )
x x +1
dx ; b) ∫ ln( x + 1) dx ≥ ∫ x + 1 dx ;
1 1 0 0
1 1
( )
c) ∫ ln x 2 + 1 dx ≤ ∫ x arctg x dx.
0 0
26.Sã se arate cã:

n +1 1
dx xn
a) lim ∫ = 0; b) lim ∫ dx = 0.
n →∞ n →∞ 1 + x
n 1 + x2 0
27.Determinaþi toate funcþiile polinomiale f : R → R care au proprietatea cã

n +1
∫ f ( x) dx = n, ¼ n ∈ N.
n
b
28.Dacã funcþia continuã f : [a, b] → R are proprietatea cã ∫ f ( x) dx > 0, atunci rezultã cã
a
⎡1 ⎤
f (x) > 0, ¼ x ∈ [a, b]? Analizaþi ce se întâmplã pentru funcþia f (x) = 2x2 x, ¼ x ∈ ⎢ , 1⎥ .
⎣4 ⎦
29 Sã se arate cã funcþiile urmãtoare nu sunt integrabile ºi nu admit primitive:

a) f : [0, 1] → R cu proprietatea f (x) ≤ ln x, ¼ x ∈ (0, 1];
1
b) f : [0, 1] → R cu proprietatea f (x) ≥ ¼ x ∈ (0, 1].
x
1
xn d
30.Fie ºirul I n = ∫ x.
0
2x + 3
a) Arãtaþi cã ( I n )n ≥1 este mãrginit ºi monoton.

b) Determinaþi o relaþie de recurenþã pentru calculul lui In.
c) Calculaþi lim I n .
n →∞
206
Teste de evaluare
Testul 1
x + [ x]
1. Sã se arate cã funcþia f : [1, 1] → R, f (x) = | x | +[ x] este integrabilã ºi sã se calculeze
1
∫ f ( x) d x .
−1
1
∫
2
2. Sã se arate cã 1 ≤ e x dx ≤ e − 1 .
0
⎧0, x = 0
3. Fie funcþia f : [0, 1] → R, f (x) = ⎨ x .
⎩e , x ∈ (0, 1]
a) sã se arate cã funcþia f nu admite primitive;
b) sã se arate cã funcþia este integrabilã;
1
c) sã se calculeze ∫ f ( x ) dx .
0
Barem: 1p din oficiu; 1. 3p. 2. 3p. 3. 3p.

Testul 2
1. Sã se arate cã funcþia f : [1, 3] → R, f (x) = | x | · [x] este integrabilã ºi sã se calculeze
3
∫ f ( x) d x .
−1
1
∫ ( )
3
2. Sã se arate cã ln ≤ ln x 2 − x + 1 dx < 0 .
4
0
⎧⎪ e x , x ∈ [0,1)
3. Fie funcþia f : [0, π] → R, f (x) = ⎨ .
⎪⎩sin x, x ∈ [1, π]
a) sã se arate cã funcþia f nu admite primitive;
b) sã se arate cã funcþia este integrabilã;
1
c) sã se calculeze
∫ f ( x ) dx .
0

207
Testul 3
π
1. Sã se arate cã funcþia f : ⎡⎢ 0, ⎤⎥ → R, f (x) = max (sin x, cos x) este integrabilã ºi
⎣ 2⎦
sã se calculeze integrala sa.
2. Determinaþi numerele naturale distincte p, q ≥ 2, p + q = 7, astfel încât

q
p
1 q −1
∫ dx = ln
p −1
.
p 1+ x 2
q
π b2 − a2
3. Sã se arate cã dacã a, b ∈ ⎛⎜ 0, ⎞⎟ , a < b, atunci cos a − cos b <
cos a
< ln .
⎝ 2 ⎠ 2 cos b
⎧e x , x ∈ (0, 1]
4. Sã se arate cã funcþia f : [0, 1] → R, f (x) = ⎨ este integrabilã ºi nu
⎩0, x = 0
admite primitive ºi sã se calculeze integrala sa.
5. a) Determinaþi domeniul de definiþie al funcþiei care are

graficul în figura alãturatã.
b) Este funcþia integrabilã?

Testul 4
1. Sã se arate cã funcþia f : [0, 2] → R, f (x) = min (x2, x3) este integrabilã ºi sã se
calculeze integrala sa.
a
t2 π
2. Sã se arate cã existã x > 0 astfel încât ∫ 1 + t 2 dt = 4 + 1 .
0
b n − a n b n +1 − a n +1
3. Sã se arate cã dacã 1 ≤ a ≤ b, atunci < , ¼ n ∈ N*.
n n +1
⎧ π
π ⎪cos x, x ∈ ⎛⎜ 0, ⎤⎥
4. Sã se arate cã funcþia f : ⎡⎢ 0, ⎤⎥ → R, f (x) = ⎨ ⎝ 2 ⎦ este integrabilã ºi
⎣ 2⎦ ⎪⎩ 0, x=0
nu admite primitive ºi sã se calculeze integrala sa.

208
Capitolul 6
Integrabilitatea funcþiilor
continue
6.1. Câteva rezultate importante
TEOREMA DE MEDIE
Dacã f : [a, b] → R este o funcþie continuã, atunci existã c ∈ [a, b] astfel încât
b
1
b − a ∫a
f ( x ) dx = f ( c ) .
Demonstraþie Funcþia f este continuã pe [a, b], este mãrginitã ºi îºi atinge marginile.
Dacã notãm m = inf f ( x) ºi M = sup f ( x ) , existã u, v ∈ [a, b] astfel
x ∈[ a , b ] x ∈[ a , b ]
încât f (u) = m ºi f (v) = M.

Putem scrie m ≤ f (x) ≤ M, ¼ x ∈ [a, b]; rezultã
b
m(b a) ≤ ∫ f ( x) dx ≤ M(b a), de unde
a
b
1
b − a ∫a
f (u) = m ≤ f ( x ) dx ≤ M = f (v).
Cum f este continuã pe [a, b], f are proprietatea Darboux pe [a, b], adicã
b
1
existã c ∈[a, b] astfel încât f (c ) =
b − a ∫a
f ( x)dx .
Interpretare geometricã
Dacã f este o funcþie continuã ºi pozitivã pe [a, b],
existã un punct c ∈ [a, b] astfel încât subgraficul lui f
are aceeaºi arie cu dreptunghiul de bazã b a ºi
înãlþime f (c).
Fig. 1
209
CAPITOLUL 6 INTEGRABILITATEA FUNCÞIILOR CONTINUE
OBSERVAÞIE
Dacã f : [a, b] → R este o funcþie integrabilã ºi
b b
∫ f ( x) dx = (b a)f (a) sau ∫ f ( x) dx = (b a)f (b),

a a
atunci existã c ∈ [a, b] astfel încât

b
∫ f ( x) dx = (b a)f (c).
a
Fig. 2
TEOREMÃ
Dacã f : [a, b] → R este o funcþie continuã ºi pozitivã, iar [c, d] ⊆ [a, b], atunci
d b
∫ f ( x )dx ≤ ∫ f ( x )dx .
c a
Demonstraþie Întrucât f este continuã, deci integrabilã, ºi pozitivã rezultã

c b
∫ f (c ) dx ≥ 0 ºi ∫ f ( x) dx ≥0.
a d
Mai departe avem:

b c d b d
∫ f ( x )dx = ∫ f ( x )dx + ∫ f ( x)dx + ∫ f ( x )dx ≥ ∫ f ( x )dx .

a a c d c
TEOREMÃ
Dacã f : [a, b] → R este o funcþie continuã ºi pozitivã, cu proprietatea cã existã
x0 ∈ (a, b) astfel încât f (x0) > 0, atunci
b
∫ f ( x) dx > 0
a
Demonstraþie Funcþia f fiind continuã, rezultã existenþa unui interval deschis I astfel
încât x0 ∈ I ⊂ [a, b] ºi f (x) > 0, ¼ x ∈ I.
Fie [c, d] ⊂ I ºi m = inf f ( x ) ; cum f este continuã existã x1 ∈ [c, d]
x∈[ c , d ]
astfel încât m = f (x1) ºi m > 0.

b
d
Aplicând teorema precedentã, obþinem 0 < m(d c) ≤ ∫c f ( x) dx ≤ ∫ f ( x) dx.
a
210
6.2. Teorema de existenþã a primitivelor
unei funcþii continue
TEOREMÃ
Dacã f : [a, b] → R este o funcþie continuã, atunci funcþia F: [a, b] → R,
x
F ( x ) = ∫ f (t )dt este o primitivã a lui f care se anuleazã în punctul a.
a
Demonstraþie Fie x0 ∈ [a, b] ºi x ∈ [a, b] cu x ≠ x0.

x x0
Atunci F(x) F(x0) = ∫ ∫ f (t ) dt .
f (t )dt −
a a
Aplicând teorema de medie funcþiei f pe intervalul [x0, x] obþinem cx

x
între x0 ºi x astfel încât ∫ f (t ) dt = f (cx)(x x0).
x0
F ( x) − F ( x0 )
Din ultimele douã relaþii putem deduce cã = f ( cx ) ,
x − x0
F ( x) − F ( x0 )
deci lim = lim f (cx ) = f (x0) (am þinut cont de faptul
x → x0 x − x0 x → x0
cã f este continuã).
Pentru cazul în care x0 = a sau x0 = b se procedeazã asemãnãtor.
Aºadar funcþia F este derivabilã pe [a, b] ºi F ′ = f, adicã F este o
a
primitivã a funcþiei f ºi F(a) = ∫ f (t ) dt = 0
a
Pentru a determina toate primitivele unei funcþii continue, primitive care se anuleazã
în acelaºi punct dãm urmãtoarea
TEOREMÃ
Fie f : [a, b] → R o funcþie continuã ºi g : [a, b] → Ro primitivã a lui f care se
x
anuleazã într-un punct x0 ∈ [a, b]. Atunci g ( x) = ∫ f ( t ) dt .
x0
211
x
Demonstraþie Din teorema anterioarã, funcþia F ( x) = ∫ f (t ) dt este o primitivã a lui
a
f. Cum douã primitive ale aceleiaºi funcþii diferã printr-o constantã,

rezultã cã existã k ∈ R astfel încât F(x) = g(x) + k, ¼ x ∈ [a, b].
Dacã þinem cont cã g(x0) = 0, obþinem k = F(x0).
x x0 x
Aºadar g(x) = F(x) k = F(x) F(x0) = ∫ f (t )dt − ∫ f (t ) dt = ∫ f ( t ) dt .
a a x0
1
π
1. Fie f : [0, 1] → R o funcþie continuã cu proprietatea cã ∫ xf ( x ) dx > .
0
4
3
Sã se arate cã existã un punct c ∈ (0, 1) astfel încât c f (c) + cf (c) = 1.
Rezolvare
1
Fie g : [0, 1] → R, g(x) = xf (x) 2
. Proprietatea din ipotezã se poate scrie astfel:
x +1
1
∫ g ( x) dx > 0, atunci conform teoremei de medie, existã un punct a ∈ [0, 1] încât

0
g(a) > 0. Cum g este continuã ºi g(0) = 1 < 0, rezultã cã existã c ∈ (0, a) ⊂ [0, 1]
1
astfel încât g(c) = 0, adicã cf (c) = .
1 + c2
2. Fie f : [a, b] → R o funcþie continuã. Sã se arate cã existã c ∈ (a, b) astfel încât

c
∫ f ( x) dx = (b c)f (c).
a
Rezolvare
x
Considerãm funcþia F: [a, b] → R, F ( x) = (b − x ) ∫ f (t ) dt , funcþie care este derivabilã.
a
Cum F(a) = F(b) = 0, din teorema lui Rolle rezultã cã existã c ∈ (a, b) astfel încât
c
F′(c) = 0, adicã (b c)f (c) = ∫ f (t ) d t .
a
212
n +1
x2 + 2 x
3. Sã se calculeze limita ºirului an = ∫ x
dx, n ≥ 1.
n
Rezolvare
Din teorema de medie rezultã existenþa unui cn ∈ [n, n + 1] astfel încât
n +1
x2 + 2 x cn 2 + 2cn
∫ dx = ( n + 1 − n ) . Cum lim cn = ∞, rezultã cã lim an = 1.
n
x cn n →∞ n →∞
π
2
4. Sã se arate cã ∫ sin n x dx = 0.
0
Rezolvare
π ε π ε π
−
2 3 2 3 2
Fie ε > 0, ε ∈ (0, 1), dat. Atunci ∫ sin n x dx = ∫ sin n x dx + ∫ sin n x dx + ∫ sin n x dx .
0 0 ε π ε
−
3 2 3
ε
3
ε
Însã din 0 < sinnx < 1 rezultã 0 < ∫ sin n x dx < .
0
3
ε π ε
Aplicãm teorema de medie pe intervalul ⎡⎢ , − ⎤⎥ funcþiei continue
⎣ 3 2 3⎦
ε π ε
f (x) = sin x ºi obþinem existenþa unui numãr c ∈ ⎡⎢ , − ⎤⎥ astfel încât
⎣3 2 3⎦
π ε
−
2 3
π 2ε
∫ sin n x dx = ⎛⎜ − ⎞⎟ sin n c .
ε ⎝2 3 ⎠
3
ε π ε π π
Cum funcþia sin x este strict creascãtoare pe intervalul ⎡⎢ , − ⎤⎥ ⊂ ⎡⎢ − , ⎤⎥ ºi avem
⎣ 3 2 3 ⎦ ⎣ 2 2⎦
π ε
−
2 3
ε π ε
sin n x dx < ⎛⎜ π − ε ⎞⎟ sin n ⎛⎜ π − ε ⎞⎟ = ⎛⎜ π − ε ⎞⎟ cosn < cosn .
2 2
∫ ⎝2 3 ⎠ ⎝ 2 3⎠ ⎝ 2 3 ⎠ 3 2 3
ε
3
π π
2 2
n ε
∫ ∫
n
Din 0 < sin x < 1 avem sin x dx < dx = .
π ε π ε
3
− −
2 3 2 3
π ε π ε π
−
2 3 2 3 2
2ε π ε
Deci ∫ sin x dx = ∫ sin x dx +
n n
∫
n
sin x dx + ∫ sin n x dx < + cos n .
0 0 ε π ε
3 2 3
−
3 2 3
213
ε ε
Deoarece 0 < cos < 1, lim cosn = 0; prin urmare, existã rangul nε astfel încât pentru
3 n→∞ 3
π ε ε
n > nε sã avem cos n < .
2 3 3
π π
2 2
În concluzie, 0 < ∫ sin n x dx < ε, n > nε, care ne conduce la ∫ sin n x dx =0.
0 0
OBSERVAÞIE
În exerciþiul anterior, deºi condiþiile teoremei de medie sunt îndeplinite, aplicarea sa
π
pentru funcþia sin x pe intervalul ⎡⎢ 0, ⎤⎥ nu conduce la rezolvarea problemei. De ce?
⎣ 2⎦
arcsin x
2
5. Fie f : R → R, f (x) = ∫ esin t dt.
0
a) Sã se arate cã funcþia f este derivabilã pe (0, 1);

b) Sã se calculeze derivata funcþiei f.
Rezolvare
π
a) Funcþia g : ⎡⎢ 0, ⎞⎟ → R, g(t) = esin t este continuã, deci admite primitive.
2
⎣ 2 ⎠
π
Fie G : ⎡⎢ 0, ⎞⎟ → R o primitivã a funcþiei g. Atunci G este derivabilã ºi
⎣ 2⎠
π
G′(t) = esin t , ¼ t ∈ ⎡⎢ 0, ⎞⎟ .
2
⎣ 2⎠
Din continuitatea funcþiei g deducem cã funcþia este integrabilã pe [0, arcsin x],
oricare x ∈ (0, 1).
Conform teoremei Leibniz-Newton, avem f (x) = G(arcsin x) G(0), ¼ x ∈ (0, 1).
2
sin 2 ( arcsin x ) 1 ex
b) f ′(x) = G′(arcsin x)(arcsin x)′ = e = .
1 − x2 1 − x2
sin 2 x cos2 x
π ⎡ 0, π ⎤ .
6. Sã se arate cã ∫ arcsin t dt + ∫ arccos t dt =
4
,¼x∈ ⎢⎣ 2 ⎥⎦
0 0
Rezolvare
sin 2 x cos2 x
π
Considerãm funcþia f : ⎡⎢ 0, ⎤⎥ → R, f ( x ) = ∫ arcsin t dt + ∫ arccos t dt .
⎣ 2⎦ 0 0
214
Observãm cã funcþia f este derivabilã ºi cã din faptul cã
f (x) = F(sin2x) F(0) + G(cos2x) G(0) rezultã:
f ′ (x) = 2 sin x cos x arcsin sin 2 x 2 sin x cos x arccos cos2 x =
= 2xsin x cos x 2x sin x cos x = 0
1 1
2 2
π π π
Deci funcþia f este constantã ºi cum f ⎛⎜ ⎞⎟ = ∫ (arcsin t + arccos t )dt = ∫ dt =
⎝ 4⎠ 0 0
2 4
π
Rezultã cã f ( x ) = .
4
x2
t2
∫e 1 dt
x
a) lim 0
x →0 sin 2 x
; b) lim ∫
x →∞ ln x 3 3
.
0 1+ t
Rezolvare
2
a) Funcþia f : R → R, f ( x ) = et , fiind continuã, admite primitive.
2
Fie F : R → R o primitivã a funcþiei f. Atunci F este derivabilã ºi F ′( x) = et .
x2
( ( ) )
2
Avem lim ∫ et dt = lim F x 2 − F (0 ) = 0 ºi limsin 2 x = 0; aplicând teorema
x →0 x →0 x →0
0
' 2
⎛ x t2 ⎞ x
2
⎜ ∫ e dt ⎟ x 4 ∫ et
lui lHospital avem lim ⎝ 0 2 ⎠ = lim
2 xe
= 1. Deci lim 0 2 = 1.
x →0 sin x '
(
x →0 2sin x cos x
) x →0 sin x
b) Cum lim ln x = ∞ putem aplica a doua regulã a lui lHospital, caz în care nu existã
x →∞
o condiþie restrictivã asupra numãrãtorului, din punct de vedere al limitei.

x
dt
A calcula lim ∫ este o acþiune relativ complicatã; de aceea, þinând cont de
3
x →∞
0 1+ t3
cele spuse mai sus, trecem la aplicarea regulii lui lHospital:
⎛ x dt ⎞′ 1
⎜⎜ ∫ 3 3
⎟⎟ x
0 1+ t
3
⎝ ⎠ = lim 1 + x 3 = lim x 1 dt
lim
1
= 1, de aici lim ∫
x →∞ ln x 3
= 1.
x →∞
(ln x )′ x →∞
x
x →∞ 3
1+ x 3
0 1+ t
3
215
6. Fie f : [a, b] → R o funcþie continuã.
b b
Sã se arate cã are loc inegalitatea ∫ f ( x )dx ≤ ∫ f ( x ) dx .
a a
Rezolvare
Întrucât f este o funcþie continuã, rezultã cã | f | este continuã.
ªtim cã | f (x| ≤ f (x) ≤ |f (x)| ¼ x ∈ [a, b]; rezultã
b b b b b
− ∫ f ( x) dx ≤ ∫ f ( x)dx ≤ ∫ f ( x) dx , adicã ∫ f ( x)dx ≤ ∫ f ( x) dx .
a a a a a
1
7. Fie f : [0, 1] → R o funcþie mãrginitã. Sã se arate cã lim ∫ x n f ( x ) dx = 0.
n →∞
0
Rezolvare
Cum f este mãrginitã, existã k > 0 astfel încât |f (x)| ≤ k, ¼ x ∈ [0, 1].
1 1 1
k
∫ x f ( x)dx ≤ ∫ x f ( x) dx ≤ k ∫ x dx =
n n n
Atunci avem: .
0 0 0
n +1
8. Fie f : I → R (I interval) o funcþie continuã.

b
Sã se arate cã f = 0 ⇔ ∫ f ( x) dx = 0, ¼ a, b ∈ I, a < b.
a
Rezolvare
(⇐) Presupunem cã existã x0 ∈ I, f (x0) ≠ 0, de exemplu, f (x0) > 0.
1
Atunci f ( x0 ) > f ( x0 ) . Cum f este continuã, existã a, b ∈ I cu x0 ∈ [a, b] ⊆ I ºi
2
b
1 b−a
f (x) > f (x0), ¼ x ∈ [a, b] ºi avem 0 = ∫ f ( x) dx ≥ f (x0) > 0, absurd.
2 a
2
Rãmâne cã f (x0) = 0, în concluzie f = 0.
(⇒) Este evident.
216
Exerciþii propuse
1. Fie f : [a, b] → R o funcþie continuã ºi injectivã pe [a, b]. Sã se arate cã existã un

b
singur punct c ∈ [a, b] astfel încât ∫ f ( x) dx = (b a)f (c).
a
b
2. Sã se arate cã dacã funcþia f : [a, b] → R este o funcþie continuã cu ∫ f ( x) dx = 0,
a
atunci ∃ x0 ∈ (a, b) astfel încât f (x0) = 0.
3. Fie f : [0, 1] → R o funcþie continuã pentru care existã p ∈ N* astfel încât

1
(p + 1) ∫ f ( x ) dx = 1. Sã se arate cã existã c ∈ (0 1) astfel încât f (c) = cp.
0
b
1 2
4. Fie funcþia continuã f : [a, b] → R cu proprietatea cã f (a) < a ºi ∫ f ( x)dx ≥ 2 (b a2).
a
Sã se arate cã existã c ∈ (a, b) astfel încât f (c) = c.
5. Fie a, b ∈ R cu a < b ºi f, g : [a, b] → R douã funcþii continue pe [a, b].
Sã se arate cã dacã funcþia f este montonã, atunci existã c ∈[a, b] astfel încât
b c b
∫ f ( x ) g ( x)dx = f (a ) ∫ g ( x )dx + f (b) ∫ g ( x )dx .

a a c
π ⎡ 0, π ⎞ .
6. Fie f : ⎡⎢ 0, ⎞⎟ → (0, ∞) o funcþie continuã pe ⎢⎣ 2 ⎠⎟
⎣ 2⎠
x
π
∫ f (t )sin t dt
Sã se arate cã funcþia F : ⎛⎜ 0, ⎞⎟ → R, F ( x ) = 0
este strict crescãtoare.
⎝ 2⎠ x
∫ f (t ) cos t dt
0
x sin x
2
∫ sin t dt ∫
2
e t dt x
1
a) lim 0 ∫ t sin t dt .
0
; b) lim ; c) lim
x →0 x2 x →π tg x x →0 x
t2
∫e
0
dt x >0
0
x 2
t −t
8. Sã se determine punctele de extrem ale funcþiei f : [0, 4] → R, f ( x ) = ∫ dt .
0
t+2
x
∫ (t )
2 2
9. Sã se determine punctele de extrem ale funcþiei f : R → R, f (x) = − 3 e t dt .
0
217
10.Sã se determine funcþiile derivabile f : [0, ∞) → R care au proprietatea cã
x
x + ∫ f (t ) dt = (x + 1)f (x), ¼ x > 0.
0
11.Sã se determine funcþiile derivabile f : R → R care satisfac egalitatea

x
exf (x) ∫ et f (t ) dt = 2x2, ¼ x ∈ R.
0
***
1 π
n +1 n +1 3 n +1
sin x x d ln x
a) lim
n →∞
∫ x 3
dx ; b) lim n4
n →∞
∫ 1 + x5
x ; c) lim ∫ sin n x dx ; d) lim
n →∞ n →∞
∫ x2 + 1
dx .
1 n 0 n
n
13.Sã se arate cã dacã f : [a, b] → R este o funcþie continuã, atunci existã c ∈ (a, b) astfel
c
încât ∫ f ( x) dx = (b a)f (c).
a
b
14.Fie f : [a, b] → R o funcþie continuã cu proprietatea cã ∫ f ( x) dx = 0.
a
c
Sã se arate cã existã cel puþin un punct c ∈ [a, b] astfel încât ∫ f ( x)dx = c f (c) .
a
15.Fie f : [a, b] → R o funcþie de douã ori derivabilã cu proprietatea cã

b
1
b − a ∫a
f ( x ) dx = f (a) = f (b). Atunci existã x0 ∈ (a, b) astfel încât f ′′(x0) = 0.
x3
1
16.Fie f : (0, ∞) →, f (x) = ∫
dt .
1+ t4 x2
a) Sã se arate cã funcþia f este derivabilã pe (0, ∞).
tg x ctg x
t d 1 ⎛ 0, π ⎞ .
17.Sã se arate cã ∫1 t+ ∫1 dt = 1, ¼ x ∈ ⎜ 2⎟
e
t2 +1
e
(
t t +12
) ⎝ ⎠
∫ (t )
2 2
18.Sã se determine punctele de extrem ale funcþiei f : R → R, f (x) = − 3 e t dt .
0
19.Fie f : [0, a] → R o funcþie continuã, pozitivã ºi monoton crescãtoare.

x
1
x ∫0
Arãtaþi cã funcþia F(x) = f (t ) dt, 0 ≤ x ≤ a, este crescãtoare.
218
Teste de evaluare
Testul 1
x
∫ (t )
2 2
1. Sã se determine punctele de extrem ale funcþiei f : R → R, f (x) = − 3 et dt , ¼ x ∈ R.
0
1
x
x →∞ ∫
2. Sã se calculeze lim x 2 et sin t dt .
0
3. Fie f : [0, 1] → R o funcþie continuã cu proprietatea cã ∫ f ( x) dx = ln (1 + 2 ) . Sã se

0
2 2
arate cã existã un punct a ∈ (0, 1) astfel încât < f (a ) < .
2 1+ a

Testul 2
1
1
1. Fie f : [0, 1] → R o funcþie continuã cu proprietatea cã ∫ f ( x ) dx = 3 .
0
2
Sã se arate cã existã c ∈ (0, 1) astfel încât f (c) = c .
sin x
∫ tg t dt
2. Sã se calculeze lim tg0x .
x →0
∫
x >0
sin t dt
0
sin 2 x cos 2 x
π π
3. Sã se arate cã ∫ arcsin t dt + ∫ arccos t dt = , ∀ x ∈ ⎡⎢0, ⎤⎥ .
4 ⎣ 2⎦
0 0

219
Testul 3
1
1. Fie f : [0, 1] → R o funcþie continuã cu proprietatea cã ∫ f ( x ) dx = ln (1 + )
2 .
0
2 2
Sã se arate cã existã un punct c ∈ (0, 1) astfel încât < f (a ) < .
2 1+ a
x2
2. Fie funcþia f : R → R, f (x) = ∫ 1 + t 2 dt .
0
a) Sã se arate cã f este derivabilã pe R.

x
1 1+t
3. Sã se calculeze lim
x →∞ x 2
∫ t dt .
0
Barem: 1p din oficiu. 1. 3p. 2. 3p. 3. 3p.

Testul 4
1. Fie f : [0, a] → R o funcþie continuã ºi crescãtoare. Sã se arate cã pentru orice

b a
b ∈ (0, a) avem a ∫ f ( x ) dx ≤ b∫ f ( x ) dx .
0 0
x3
1
2. Fie funcþia f : R → R, f (x) = ∫ dt .
x2 1+ t4
a) Sã se arate cã f este derivabilã pe R.
x
1
∫ t sin t dt .
2
x →∞ x 2
0

220
Capitolul 7
Metode de calcul al integralelor

7.1. Metoda de integrare prin pãrþi
TEOREMÃ
Dacã f, g: [a, b] → R sunt douã funcþii derivabile, cu derivatele continue, atunci
b b
b
∫ f ( x) ⋅ g ′( x) dx = f ( x) ⋅ g ( x) a
− ∫ f ′( x) ⋅ g ( x) dx
a a
Demonstraþie Cum f ºi g sunt funcþii derivabile, rezultã cã f · g este funcþie derivabilã.

Mai mult, (f · g)′(x) = f ′(x) · g(x) + f (x) · g′(x), ¼ x ∈ [a, b] ºi de aici
putem spune cã funcþia produs fg este o primitivã a funcþiei f ′g + f g′.
Aplicând formula Leibniz-Newton obþinem:
b
∫ ( f ⋅ g )′ ( x)dx = ( f ⋅ g )( x ) a
b
pe de-o parte, iar pe de altã parte
a
b b b
∫ ( f ⋅ g )′ ( x)dx = ∫ f ( x) ⋅ g ′( x)dx + ∫ f ′ ( x ) ⋅ g ( x)dx .

a a a
Din ultimele douã relaþii rezultã concluzia.
Exemple _______________________________________________________
1
1. Sã calculãm ∫ xe x dx .
0
1 1 1
( )
x ′
1 1
∫ xe dx = ∫ x e dx = x e − ∫ e x′dx = e e = e e + 1 = 1
x x x x
0 0
0 0 0
2
2. Sã calculãm ∫ x ln xdx .
1
⎛ x 2 ⎞′
2 2 2 2 2 2
x2 x 1 1
∫ x ln xdx = ∫⎜ 2 ⎟ ln x dx =
2
ln x − ∫2 x⋅ dx = 2ln 2 −
2 ∫1
xdx =
1 1⎝ ⎠ 1 1
2
1 x2 1
= 2ln 2 − ⋅
2 2 1 = 2 ln 2 1 + 4 .
221
CAPITOLUL 7 METODE DE CALCUL AL INTEGRALELOR
1
3. Vom calcula ∫ 1 − x 2 dx .
0
Funcþia g : [0, 1] → R, g(x) = arcsin x nu este derivabilã în x0 = 1, de aceea nu

putem aplica direct metoda integrãrii prin pãrþi.
Vom proceda dupã cum urmeazã:
t
Considerãm funcþia f : [0, 1] → R, f (t) = ∫ 1 − x 2 dx , funcþie care este derivabilã
0
(deci continuã) ºi avem f (1) = lim f (t).

t →1
t <1
Þinând cont cã [0, t] ⊂ [0, 1) integrãm prin pãrþi:

t t t t
−x
∫ 1 − x 2 dx = ∫ x ′ 1 − x 2 d x = x 1 − x 2 −∫x⋅ dx =
0 0 0 0 1 − x2
t t
1 − x2 1 t
= t 1− t − ∫ dx + ∫ dx = t 1 − t 2 − ∫ 1 − t 2 dt + arcsin x t =
2
0
0 1 − x2 0 1 − x2 0
( )
t t
1
= t 1 − t 2 − ∫ 1 − t 2 dt + arcsin; de aici ∫ 1 − x 2 dt =
2
t 1 − t 2 + arcsin t .
0 0
( )
1 t
1 π
În final, ∫ 1 − t 2 dt = lim ∫ 1 − x 2 dx = lim
t →1 t →1 2
t 1 − t 2 + arcsin t = .
4
0 t <1 0 t <1
4
4. Sã calculãm ∫ arctg x dx .
1
Încercãm mai întâi astfel

4 4 4
4 1 1
∫ arctg x dx = ∫ x′ arctg x dx = x arctg x − ∫ x ⋅ ⋅ dx
1 1
1
1
1+ x 2 x .
Observãm cã am ajuns la calculul unei integrale mai complicate.
Este foarte important ca pãrþile pe care le alegem sã ne conducã la calculul unei
integrale mai simple, astfel
3 3 3
3 1 1
∫ arctg xdx = ∫ ( x + 1)′ arctg xdx = ( x + 1) arctg x 1 − ∫ ( x + 1) 1 + x · 2 x =
1 1 1
3
1 π π 3 5π
= 4 arctg 3 2arctg1 ∫2 x
dx = 4 − 2 − x =
3 4 1 6
3 + 1.
1
222
π
2
5. Vom stabili o relaþie de recurenþã pentru I n = ∫ sin n xdx .
0
π π π
2 2 2
In = ∫ sin n xdx = ∫ sin n −1 x sin xdx = ∫ (− cos x ) ′sinn1xdx =
0 0 0
π
π 2
= cosxsinn1 x 02 ∫ ( − cos x ) (n 1)sin
n2
x cos xdx =
0
π π
2 2
= (n 1) ∫ sin n −2 xcos2x dx = (n 1) ∫ sin n −2 x(1 sin2x)dx =
0 0
π π
2 2
= (n 1) ∫ sin n −2 xdx (n 1) ∫ sin n xdx = (n 1)In2 (n 1)In.
0 0
n −1
În final, I n = I .
n n −1
7.2. Metoda schimbãrii de variabilã

TEOREMÃ
Fie ϕ: [a, b] → J, f : J → R douã funcþii cu proprietãþile:
a) f este continuã pe J;
b) ϕ este derivabilã, cu derivata continuã pe [a, b].
b ϕ (b )
Atunci ∫ f (ϕ (t )) ⋅ ϕ′ (t ) dt = ∫ f ( x)dx .
a ϕ( a )
Demonstraþie Funcþia f fiind continuã, admite primitive. Dacã F ∈ ∫ f ( x) dx, atunci

ϕ (b )
F ′(x) = f (x), ¼ x ∈ J ºi avem ∫ f ( x )dx = F (ϕ (b )) − F ( ϕ ( a )) .(*)
ϕ( a )
Folosind formula de derivare a funcþiilor compuse putem scrie

(F ϕ)′(t) = F′(ϕ(t)) · ϕ′(t) = (f ϕ)(t) · ϕ′(t), ¼ t ∈ [a, b].
Aplicând formula Leibniz-Newton obþinem:
b (*) ϕ(b )
∫ ( f o ϕ)(t ) ⋅ ϕ ' (t ) dt = ( F o ϕ)(b ) − ( F o ϕ )( a ) = ∫ f ( x ) dx .
a ϕ( a )
Rezultatul obþinut este cunoscut sub numele de prima formulã (metodã) de schimbare
de variabilã.
223
Exemple _______________________________________________________
π
4
cos x
1. Sã calculãm ∫ 1 + sin 2 x dx .
0
Rezolvare
Prezenþa funcþiei cos la numãrãtor ne sugereazã alegerea ϕ′(x) = cos x ºi deci
π
ϕ(x) = sin x, x ∈ ⎡⎢ 0, ⎤⎥ .
⎣ 4⎦
cos x 1 1
Atunci = ϕ ' ( x ) . Cu notaþiile din teoremã, avem f ( x ) =
1 + sin x 1 + ϕ ( x )
2 2
1 + x2
π
π ϕ⎛⎜ ⎞⎟ 2
4 ⎝ 4⎠ 2
cos x 1 1 2
π
ºi atunci ∫ 1 + sin 2 x dx = ∫ 1 + x2 dx = ∫ 1 + x2
d x = arctg x 0
2 =
4
.
0 ϕ (0 ) 0
4 x
e
2. Sã calculãm ∫ x
dx .
1
Rezolvare
1
Considerãm ϕ ' ( x ) = , x ∈ [1, 4]; deducem cã ϕ ( x ) = x , funcþie derivabilã
2 x
cu ϕ(1) = 1, ϕ(4) = 2 ºi f (x) = ex.
4 x 4 2
e 2
dx = ∫ e ( ) 2ϕ′ ( x ) dx = 2∫ et dt = 2 et = 2(e2 e).
ϕ x
Mai departe: ∫ x 1
1 1 1
3
1
3. Calculãm ∫x dx .
1 (x 2
+1 )
Rezolvare
Pentru a evidenþia ϕ′(x), amplificãm cu 2x.
3
1 2x
Obþinem ∫ dx ºi alegem ϕ(x) = x2; cu notaþiile din teoremã, avem:
2 1 x x2 + 1
2
( )
3 9 9
dx= ∫ ⎛⎜ −
1 1 1 1 1 1 1 ⎞
f (x) = ºi ∫x dx = ∫ 2 1 ⎝ x x + 1 ⎟⎠
dx =
x ( x + 1) 1 (x 2
+1 ) 2 1 x ( x + 1)
1
ln x − ln ( x + 1)) = ⎛⎜ ln − ln ⎞⎟ .
1 9 1
(
9
=
2 1 2 ⎝ 10 2⎠
224
Cum procedãm în practicã pentru calculul integralelor prin prima formulã de schimbare
de variabilã?
Identificãm ϕ′(x) ºi notãm t = ϕ(x).
Înlocuind, formal, ϕ′(x)dx prin dt, scoatem în evidenþã f (t) ºi apoi continuãm calculul
integralei în t.
Exemple _______________________________________________________
2
x
1. ∫ dx .
1 1 + x3
Rezolvare
⎛ 3
⎞′ 1
x apare dintr-o derivare: ⎜ x 2 ⎟ = 3 x 2 = 3 x .
⎝ ⎠ 2 2
3
3
Notãm x 2 = t, atunci x dx = dt.
2
⎧⎪ x = 1 ⇒ t = 1
Pentru noile capete de integrare avem ⎨ 3 .
⎪⎩ x = 2 ⇒ t = 2 2 = 2 2
2 2 2 2
x 2 1 3 2 1
Obþinem ∫ dx =
3 ∫1
⋅
2
x dx =
3 ∫ dt =
1 1+ x 3
⎛ 3⎞
2
1 1+ t2
1+ ⎜ x2 ⎟
⎝ ⎠
( )
2 2
2
ln t + 1 + t 2 2 3+ 2 2
= = ln .
3 1 3 1+ 2
∫x
5
2. 1 − x 2 dx.
0
Rezolvare
Notãm 1 x2 = t ºi 2xdx = dt, iar capetele sunt {

x = 0 ⇒ t =1
x =1⇒ t = 0
1 1 0 1 1
1 1 1 12 1 2 23 1.
∫ x 1 − 5
x dx = −
2 ∫0
2
1 − x 2
( −2 x ) d x = −
2 ∫1
t d t =
2 ∫0
t d t = ⋅ t
2 3
=
3
0 0
OBSERVAÞIE
Atunci când evidenþierea lui ϕ′(x) se face greu (se observã greu) putem apela ºi la o
altã metodã de schimbare de variabilã.
225
TEOREMÃ
Dacã ϕ: [a, b] → [c, d], f : [c, d] → R sunt funcþii cu proprietãþile:
a) f este continuã pe [c, d],
b) ϕ este bijectivã, ϕ ºi ϕ1 sunt derivabile cu derivatele continue,
b ϕ (b )
∫ f (ϕ (t )) dt = ∫ f ( x ) (ϕ ) ( x ) dx .(**)
−1 ′
atunci
a ϕ( a )
Demonstraþie Funcþiile f ºi ϕ sunt continue ºi deci funcþia f ϕ este continuã, adicã

funcþia f ϕ admite primitive.
Fie G: [a, b] → R o primitivã a funcþiei f ϕ.
b
Atunci ∫ f ( ϕ (t )) dt = G(b) G(a).(1)
a
Pe de altã parte,
(G ϕ1)′(x) = G′(ϕ1(x)) · (ϕ1)′(x) = f (ϕ(ϕ1(x))) · (ϕ1)′(x), adicã
ϕ (b )
∫ f ( x )(ϕ )
−1 ′
(x)dx = (G ϕ1) (ϕ(b)) (G ϕ1)(ϕ(a)) = G(b) G(a). (2)
ϕ( a )
Din relaþiile (1) ºi (2) obþinem egalitatea din concluzie.
Egalitatea (**) se numeºte a doua formulã de schimbare de variabilã.
În practicã procedãm astfel:

n notãm ϕ(x) = t; x = ϕ1(t) ºi, formal, înlocuim dx = (ϕ1(t))′dt;
n scoatem în evidenþã f (t) ºi continuãm cu calculul integralei în t.
Exemple _______________________________________________________
2
1
1. ∫1+ x
dx
1
Rezolvare (cu schimbarea a II-a)
⎧x = 1 ⇒ t = 1
Notãm x = t, x = t2 ºi de aici dx = 2tdt ºi ⎨ .
⎩x = 2 ⇒ t = 2
2 2 2
1 1 ⎛ t +1 1 ⎞ 2
∫ 1 + x dx = ∫ 1+ t
2tdt = 2 ∫ ⎜⎝ 1 + t − 1 + t ⎟⎠ dt = 2(t ln( 1 + t )) 1 =
1 1 1
⎛ 1+ 2 ⎞
= 2 ⎜ 2 − 1 − ln .
⎝ 2 ⎟⎠
226
Rezolvare cu schimbarea I de variabilã (comparativã)
2 2
1
1
1
1 1
∫ 1 + x dx = ∫ 1 + x ⋅ 2 x ⋅ 2 x dx . ( )
1 1
Putem lua ϕ′(x) = ; ϕ(x) = x = t ºi mai departe dx = dt, iar
2 x 2 x
⎧x = 1 ⇒ t = 1
⎨ .
⎩x = 2 ⇒ t = 2
2 2
1 2t
∫ 1 + x dx = ∫ 1 + t dt ºi mai departe se procedeazã ca mai sus.
1 1
1
2. ∫ 1 − x 2 dx .
−1
Rezolvare
⎧ x = −1 ⇒ t = − π
⎪ 2.
Vom face schimbarea de variabilã x = sin t cu dx = cos tdt ºi ⎨
π
⎪x = 1 ⇒ t =
⎩ 2
π π π
1 2 2 2
1 + cos 2t
∫ 1 − x 2 dx = ∫ 1 − sin 2 t cos t dt = ∫ cos ∫
2
tdt = dt =
−1 π π π
2
− − −
2 2 2
π π
2
1 1 ⎛ sin 2t ⎞ 2 1
=
2 ∫π (1 + cos 2t ) dt = 2 ⎜⎝ t + 2 ⎟⎠ π = 2 π.
− −
2 2
OBSERVAÞIE
Fie f : [a, a] → R, o funcþie continuã. Atunci:
⎧ a
f ( x )dx = ⎨ ∫0
a
⎪2 f ( x )dx , dacã f este parã
∫ .
−a ⎪ 0, dacã f este imparã
⎩
Într-adevãr, dacã f este parã, atunci f (x) = f (x), ¼ x ∈ [a, a].

a 0 a
∫ f ( x )dx = ∫ f ( x )dx + ∫ f ( x )dx (*)

−a −a 0
227
În prima integralã facem schimbarea de variabilã t = ϕ(x) = x cu ϕ′(x) = 1 ºi
ϕ(a) = a, ϕ(0) = 0.
0 0 a a
Avem ∫ f ( x )dx = ∫ f ( −t ) ( −dt ) = ∫ f (−t )dt = ∫ f (t )dt .
−a a 0 0
a a
Adicã egalitatea (*) devine ∫ f ( x )dx = 2∫ f ( x )dx .
−a 0
În cazul în care f este imparã, adicã f (x) = f (x), ¼ x ∈ [a, a] procedând analog obþinem:
0 0 a a
∫ f ( x )dx = ∫ f (−t ) ( −dt ) = − ∫ f (−t )dt = − ∫ f (t )dt .

−a a 0 0
a
Egalitatea (*) devine ∫ f ( x )dx = 0 .
−a
Exemple _______________________________________________________
1
2− x
1. ∫ ln 2 + x dx = 0 .
−1
2− x
Într-adevãr, funcþia f (x) = ln este imparã, deoarece
2+ x
−1
2+ x 2−x⎞ 2−x
f (x) = ln = ln ⎛⎜ ⎟ = − ln 2 + x = f (x).
2− x ⎝ 2+ x⎠
3
x 2007 + sin 3 x + tg 5 x + 1
2. Sã calculãm ∫ 1 + x2
dx .
− 3
Vom scrie:
3 3 3
x 2007 + sin 3 x + tg 5 x + 1 x 2007 + sin 3 x + tg 5 x 1
∫ 1 + x2
dx = ∫ 1 + x2
dx = ∫ 1 + x2
dx.
− 3 − 3 − 3
3
x 2007 + sin3 x + tg5 x x 2007 + sin 3 x + tg 5 x
Funcþia f (x) =
1 + x2
este imparã, deci ∫ 1 + x2
dx = 0,
− 3
rãmâne:
3 3 3
x 2007 + sin 3 x + tg 5 x + 1 1 1 3 π
∫ 1 + x 2
d x = ∫ 1 + x 2
dx = 2 ∫ 1 + x 2 dx = = 2arctg x0 =2
3
− 3 − 3 0
1
Am folosit faptul cã funcþia g(x) = este parã.
1 + x2
228
OBSERVAÞII
Fie f : [a, b] → R o funcþie continuã. Iatã câteva proprietãþi obþinute prin substituþii
generale:
b b
i) ∫ f ( x )dx = ∫ f (a + b − x )dx (conservarea intervalului t = a + b x)
a a
b b− a b− a
ii) ∫ f ( x)dx = ∫ f ( x + a)dx = ∫ f (b − x)dx
a 0 0
(translaþie în origine t = x a sau t = b x)
b c
a+b b−a a+b
iii) ∫ f ( x)dx = ∫ f(
2
− x)dx, c =
2
(centrarea în origine t =
2
−x)
a −c
Lãsãm ca exerciþiu justificarea acestor relaþii.
Exemple _______________________________________________________
π
4
π
1. Calculãm I = ∫ ln (1 + tg x ) dx folosind substituþia t = x de conservare a intervalului.
0
4
π π
0
⎛ π ⎞ 4
⎛ 1 − tg x ⎞ 4
2
I = ∫ ln ⎜ 1 + tg ⎛⎜ − x ⎞⎟ ⎟ (dx) = ∫ ln ⎜ 1 + ⎟ dx = ∫ ln dx =
π ⎝ ⎝ 4 ⎠⎠ 0 ⎝ 1 + tg x ⎠ 0
1 + tg x
4
π π
4 2 π
π π
= ∫ ln 2dx ∫ ln (1 + tg x ) dx. Obþinem 2I = (ln 2 ) x 04 = ln 2, de unde I = ln 2.
0 0
4 8
b
a+b
2. Calculãm ∫ ( x − a )(b − x )dx folosind sustituþia t =
2
x, dt = dx.
a
b− a
b 2
⎛ b + a − x − a ⎞⎛ b − b + a + x ⎞ dx =
I=∫ ( x − a )(b − x ) dx = ∫ ⎜ 2 ⎟⎜ 2 ⎟
a b −a ⎝ ⎠⎝ ⎠
−
2
b −a
2 2
⎛ b − a ⎞ − x 2 dx.
= ∫ ⎜ 2 ⎟
⎝ ⎠
b −a
−
2
229
2 2
Continuãm cu substituþia x = t, dx = dt, iar capetele integralei obþinute
b−a b−a
⎧x = b − a ⇒ x = 1
⎪ 2
sunt ⎨ .
b−a
⎪x = − ⇒ x = −1
⎩ 2
Obþinem:
1 2 2 2 1 2
b−a⎞ ⎛b−a⎞ 2 b−a ⎛b−a⎞ ⎛b−a⎞ π
I = ∫ ⎛⎜ ⎟ − ⎜ 2 ⎟ t ⋅ 2 dt = ⎜ 2 ⎟ ∫ 1 − x d x = ⎜ 2 ⎟ 2 .
2
−1 ⎝
2 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ −1 ⎝ ⎠
În ultima egalitate am þinut cont de rezultatul obþinut la exemplele anterioare.
O aplicaþie a integralelor definite la calculul unor sume

1 1 1
Vom calcula suma Cn0 + Cn1 + Cn2 + ... + C n folosind integrala definitã.
2 3 n +1 n
Sã considerãm dezvoltarea (1 + x)n = Cn0 + Cn1 x + Cn2 x 2 + ... + Cnn x n , x ∈ [0, 1].
1 1
∫ (1 + x ) dx = ∫ (Cn + Cn x + Cn x + ... + Cn x ) dx .
n 0 1 2 2 n n
Obþinem
0 0
Folosind substituþia t = 1 + x, integrala din membrul drept devine:

2 2
t n +1 2n +1 − 1
∫
n
t d t = = .
1
n +11 n +1
Mai departe:
1 1
⎛ n +1
⎞
∫( )
2 3
Cn0 + C1n x + Cn2 x 2 + ... + Cnn x n dx = ⎜ Cn0 x + x C1n + x Cn3 + ... + x Cnn ⎟ =
0 ⎝ 2 3 n + 1 ⎠0
1 1 1
= Cn0 + Cn1 + Cn3 + ... + Cn .
2 3 n +1 n
1 1 1 2n +1 − 1
Aºadar Cn0 + Cn1 + Cn3 + ... + Cnn = .
2 3 n +1 n +1
230
1. a) Fie f : [1, 1] → R o funcþie continuã.
π
π 2 π
π
Sã se arate cã ∫ xf (sin x)dx = π ∫ f (sin x )dx =
2 ∫0
f (sin x)dx .
0 0
π
x sin x
b) Sã se calculze ∫ 5 − cos 2 x .
0
Rezolvare
π
π 2 π
a) Avem ∫ xf (sin x)dx = ∫ xf (sin x )dx + ∫ xf (sin x )dx .
0 0 π
2
π
Cu substituþia x = π t, t ∈ ⎡⎢ 0, ⎤⎥ , a doua integalã devine:
⎣ 2⎦
π π π
2 2 2
− ∫ ( π − t ) f (sin ( π − t )) ( −dt ) = π ∫ f (sin t ) dt − ∫ tf (sin t ) dt ,
0 0 0
de unde se obþine prima relaþie cerutã.
Pentru a doua parte a egalitãþii avem:
π
π 2 π
I = ∫ f (sin x)dx = ∫ f (sin x)dx + ∫ f (sin x)dx .
0 0 π
2
Folosind substituþia t = π x, a doua integralã devine:
π
π 0 2
∫ f (sin x)dx = ∫ f (sin (π − t ))( −dt ) = ∫ f (sin t ) dt

π π 0
2 2
π
2
Prin urmare I = 2 ∫ f (sin x)dx ºi de aici rezultã a doua egalitate.
0
b) Conform punctului anterior, putem scrie:
π π
π 2 2
x sin x sin x sin x
I=∫ dx = π ∫ dx = π ∫ dx .
0 5 − sin x
2
0 5 − sin x
2
0 4 + cos x
2
În ultima integralã facem schimbarea de variabilã cos x = t cu sin x dx = dt ºi

0
1 ⎛1 t
0
⎞ π 1
avem I = π ∫ dt = π ⎜ arctg ⎟⎟ = arctg .
⎜
⎝2 2 2 2
2
−1 4 + t −1 ⎠
231
π π
4 2
tg x sin x − 5cos x
a) ∫ dx ; b) I = ∫ dx .
0 (
1 + tg x ) cos x 0
3sin x + 2cos x
Rezolvare
1
a) Facem subtituþia tg x = t ºi deci x = arctg t; mai departe, formal, dx = dt.
1+ t2
π
Dacã x = 0 obþinem t = 0, dacã x = obþinem t = 1.
4
1 1
t ⎛ 1 ⎞
∫ 1 + t dt = ∫ ⎜⎝1 − 1 + t ⎟⎠ dt = (t − ln (1 + t )) 0 = 1 ln 2.
1
Integrala devine
0 0
b) Fie u(x) = 3sin x + 2 cos x ºi v(x) = sin x 5cos x.
Încercãm sã gãsim α, β ∈ R astfel încât v(x) = αu(x) + βu′(x). Astfel:
sin x 5 cos x = α(3 sin x + 2 cos x) + β(3 cos x 2sin x) =
= (3α 2β) sin x + (2α + 3β)cos x.
π
Dacã înlocuim pe x cu 0 ºi obþinem sistemul:
2
⎧α = − 7
{ −5 = 2α + 3β
1 = 3α − 2β
, cu soluþiile
⎪
⎨
⎪β = −
13 .
17
⎩ 13
π 7 17 π π
2 − u ( x ) − u′ ( x ) 2
7 17 2 u′ ( x )
Putem scrie I = ∫ 13 13
u ( x )
dx = ∫ 13 13 ∫ u ( x ) dx =
− d x −
0 0 0
π 3
7 2 1 7π 3
= − x − dt =
13 0 t 26 ∫
− ln ,
2
2
unde am folosit schimbarea de variabilã u(x) = t.
3. Calculaþi integralele:
π
2 π
1 + sin x x
a) ∫ e dx; b) ∫ | sin 5 x | dx.
0
1 + cos x 0
Rezolvare
2
π π ⎛ sin x + cos x ⎞ π
2 2 ⎜ 2 2 ⎟ 2 ⎛ x
2
⎞ x
1 + sin x x ⎝ ⎠ exdx = 1
a) ∫ 1 + cos x e dx = ∫ x 2 ∫0 ⎜⎝
1 + tg ⎟ e dx =
2
0 0 2cos 2 ⎠
2
232
π π π
12 2
⎛ 1 + 2 tg x + tg 2 x ⎞ ex = tg x e x dx + 1
2
⎛ 1 + tg 2 x⎞ x
= ∫ ⎜ ⎟ ∫ ∫ ⎜ e dx =
20 ⎝ 2 2⎠ 0
2 20 ⎝ 2 ⎟⎠
π π π
integr.prin pãrþi
} 2 2 π
− ∫ ⎛⎜ 1 + tg ⎞⎟ e x dx + ∫ ⎛⎜ 1 + tg 2 ⎞⎟ exdx = e 2 .
1 1
= tg x e x 2 x x
2 0 0
2 ⎝ 2 ⎠ 2 0 ⎝ 2 ⎠
π 5π
1
b) Vom face substituþia 5x = t ºi avem ∫ | sin 5 x | dx =
5 ∫0
| sin t | dt =
0
1⎛ ⎞
π 2π 3π 4π 5π
= ⎜ ∫ | sin t | dt + ∫ | sin t | dt + ∫ | sin t | dt + ∫ | sin t | dt + ∫ | sin t | dt ⎟ =
5⎝0 π 2π 3π 4π ⎠
1⎛ ⎞ 10
π 2π 3π 4π 5π
= ⎜
5⎝0∫ sin t dt − ∫ sin t dt + ∫ sin t dt − ∫ sin t dt + ∫ sin t dt ⎟ = = 2.
π 2π 3π 4π ⎠ 5
4. Sã se calculeze integralele:
π π
4 4
sin 2 x cos x cos2 x sin x
I=∫ dx ; J = ∫ dx .
0
sin x + cos x 0
sin x + cos x
Rezolvare
π π
sin x cos x (sin x + cos x )
4
14 1 π
1
I+J= ∫ dx = ∫ sin 2 x = − cos 2 x 04 = .
0
sin x + cos x 2 0
4 4
π
4 sin x cos x (cos x − sin x )
JI=∫ dx .
0
sin x + cos x
Facem schimbarea de variabilã sin x + cos x = t ºi obþinem (cos x sin x)dx = dt, iar
t2 −1
ridicând la pãtrat obþinem sin2x + cos2x + 2sin x cos x = t2 de unde sin x cos x= .
2
2 2 2 2
t −1 1 ⎛ t − 1 ⎞ dt = 1 ⎛ t2 ⎞ 1
Mai departe: J I = ∫ 2t
dt =
2 ∫ ⎜ t⎟
⎝ ⎠ 2 ⎜⎝ 2
− ln t ⎟ =
4
(1 ln 2).
1 1 ⎠ 1
1
Adunând cele douã relaþii obþinem J = (2 ln 2), apoi scãzând cele douã relaþii
8
1
avem I = ln 2.
8
233
⎧ x +1 −1
⎪ , x ∈ (0,1]
5. Fie funcþia f : [0, 1] → R, f (x) = ⎨ x .
⎪ 1
, x =0
⎩ 2
1
Sã se arate cã funcþia f este continuã ºi sã se calculeze ∫ f ( x)dx .
0
Rezolvare
1+ x −1 1 1 1
Þinând cont cã lim f ( x ) = lim = lim = , f (0) = , iar pe inter-
x →0 x →0 x x →0 1 + x + 1 2 2
x >0 x >0 x >0
valul (0, 1] este rezultat al unor operaþii de funcþii elementare putem spune cã funcþia
este continuã.
1 1
x +1 −1 1
I= ∫ x
dx = ∫
x +1 +1
dx ; continuãm cu schimbarea de variabilã
0 0
x + 1 = t, adicã x = t2 1 ºi dx = 2tdt; obþinem

2
2tdt
2
⎛ 1 − 1 ⎞ dt = 2 t − ln t + 1 ⎛ 2 +1⎞
( ( ))
2
I= ∫ t +1
=2 ∫ ⎜ t +1⎟
⎝ ⎠ 1
= 2 ⎜ 2 − 1 − ln
2 ⎟⎠
.
1 1 ⎝
1
1
6. Calculaþi ∫1+ x
dx .
0
Rezolvare
Vom face schimbarea de variabilã x = t, iar funcþia ϕ(x) = x nu este derivabilã în
x0 = 0, de aceea vom proceda dupã cum urmeazã:
1 1
I = lim I ( a ) , unde I ( a ) = ∫
a→0
1
a1+ x
⋅2 x ⋅ ( ) ′
x dx =
2x
∫ 1 + x dx =
a >0 a
1
= 2 ∫ ⎛⎜ 1 −
1 ⎞
dx = 2 ( x − ln ( x + 1)) = 2(1 ln 2
1
⎟ a + ln(1 + a )).
a⎝
1+ x ⎠ a
(
Obþinem I = lim 2 1 − ln 2 − a + ln 1 + a
a→0
( )) = 2(1 ln 2)
a >0
234
1
1
7. a) Sã se calculeze I = ∫ dx .
−1 (x 2
)(
+ 1 1 + ex )
a
f (x)
b) Sã se calculeze J = ∫ 1 + b x dx, a, b > 0 cu f funcþie parã.
−a
Rezolvare
a) Facem substituþia x= t ºi deci, formal, dx= dt.
Dacã x = 1 obþinem t = 1, dacã x = 1, avem t = 1.
−1 1 1
1 1 et
Avem I = ∫ ( − dt ) = ∫ d t = ∫ dt.
1 ( )(
t 2 + 1 e −t + 1 )
−1 t 2 + 1 ⎛ 1 + 1⎞
⎜ t ⎟
2
(
−1 t + 1 1 + e
t
) ( )( )
⎝e ⎠
1 1
1 ex
Putem scrie 2I = ∫ dx + ∫ dx =
−1 (x 2
)(
+ 1 1 + ex ) −1 ( )(
x2 + 1 1 + ex )
1 1
1 + ex 1 1 π π
= ∫ dx = ∫ x 2 + 1 dx = arctg x = . Deci I = .
−1 ( )(
x2 + 1 1 + e x ) −1
−1 2 4
0 a
f ( x) f ( x)
b) J = ∫ 1 + bx d x + ∫ 1 + b x dx .
−a 0
0
f ( −t ) a
bt f (t )
Facem substituþia t= x în prima integralã ºi obþinem ∫ 1 + b −t ( − dt ) = ∫ t
dt.
a 0 1+ b
Revenind J = ∫
a
b x f ( x)
a
f ( x)
a f ( x) 1 + b x a
( )
x
d x + ∫ 1 + bx d x = ∫ 1 + bx d x = ∫ f ( x)dx .
0 1+ b 0 0 0
8. Fie f : R → R o funcþie continuã ºi periodicã având o perioadã T > 0.

a) Sã se arate cã pentru orice numãr real a sunt adevãrate egalitãþile:
a + nT T a +T
∫ f ( x)dx = n ∫ f ( x + a)dx = n ∫ f ( x)dx .

a 0 a
b) Sã se arate cã dacã F : R → R este o primitivã a funcþiei f, atunci
T
1 1
lim
x →∞ x
F ( x) =
T ∫ f ( x)dx .
0
x
∫ sin t dt
0
c) Folosind punctul b), sã se calculeze lim .
x →∞ x
235
Rezolvare
a + nT n −1 a + ( k +1)T
a) ∫ f ( x )dx = ∑ ∫ f ( x )dx ºi în continuare în fiecare termen al sumei efectuãm
a k =0 a + kT
substituþia t = ϕ(x) = x a kT, obþinând prima egalitate.
T
Mai departe, în integrala ∫ f ( x + a)dx facem schimbarea de variabilã t = x + a.
0
T a +T
Obþinem ∫ f ( x + a)dx = ∫ f ( x )dx .
0 a
x
b) Cum F ∈ ∫ f ( x)dx , existã c ∈ R astfel încât F(x) = ∫ f (t ) dt + c, F(0) = c.
0
Putem scrie
x ⎡ x⎤
= +
T ⎢⎣ T ⎥⎦ T
x
{}
ºi avem x = T ⎡⎢ ⎤⎥ + T
x
T
⎣ ⎦
x
T
; facem notaþia n = ⎡⎢ ⎤⎥ .
x
T
⎣ ⎦ {}
x nT x T x
Avem ∫ f (t )dt = ∫ f (t )dt + ∫ f (t )dt = n ∫ f (t )dt + ∫ f (t )dt .
0 0 nT 0 nT
Însã existã M > 0 astfel încât |f (x)| ≤ M, x ∈ R, iar de aici rezultã
{}
x x x
x < MT.(*)
∫ f (t )dt ≤ ∫ f (t ) dt ≤ M ∫ dt = M ( x − T ) = MT T
nT nT nT
T x
n ∫ f (t )dt + ∫ f (t )dt
F ( x)
lim = lim 0 nT
=
x →∞ x x →∞ x
x
⎡x⎤
⎢⎣ T ⎥⎦ T ∫ f (t )dt 1 T
= lim
x →∞ x
∫ f (t )dt + xlim
→∞
nT
x
= ∫ f ( x )dx ,
T0
0
x
⎡ x⎤
∫ f (t )dt
⎢T ⎥ 1
deoarece conform (*) lim nT
= 0, iar din criteriul cleºtelui lim ⎣ ⎦ = .
x →∞ x x →∞ x T
c) Funcþia f (x) = |sin x|, ¼ x ∈ R, este periodicã de perioadã principalã π ºi sunt
îndeplinite celelalte condiþii ale punctului b):
x
∫ sin t dt 1
π
1 π 2
lim 0
= ∫ sin tdt = (− cos t ) = .
x →∞ x π0 π 0 π
236
π
2
9. Fie ºirul I n = ∫ sin n xdx , n ∈ N.
0
a) Stabiliþi o relaþie de recurenþã pentru calculul lui In ≥ 2.

b) Calculaþi urmãtoarele limite:
π π
2 2
n+2 2 n +1
∫ sin xdx ∫ sin xdx
0
lim π
ºi lim 0 .
n →∞ n →∞ π
2 2
∫ sin ∫ sin
n 2n
xdx xdx
0 0
Rezolvare
a) Integrând prin pãrþi, obþinem:
π π
2 2
In = ∫ sin n −1
x sin x dx = ∫ sin n −1 x(cos x)′dx =
0 0
π
π
( )
2
= sin n −1
x cos x 2
+ (n 1) ∫ sin n2x cos2x dx =
0
0
π
2
= (n 1) ∫ sin n − 2 x(1 sin2x)dx = (n 1)(In2 In).
0
n −1
În continuare, obþinem In = I , n ≥ 2.
n n− 2
b) Conform punctului anterior, avem:
π π
2 2
∫ sin ∫ sin
n+ 2 n+2
xdx xdx
I n +1
0
= n+2 = , ¼ n ∈ N ºi de aici lim 0 π =1.
π
2
In n+2 n →∞
2
∫ sin ∫ sin
n n
xdx xdx
0 0
π
Deoarece sin2n+2x ≤ sin2n+1x ≤ sin2nx, ¼ n ∈ N, ¼ x ∈ ⎡⎢ 0, ⎤⎥ , obþinem:
⎣ 2⎦
I I
I2n+2 ≤ I2n+1 ≤ I2n de unde 2 n + 2 ≤ 2 n +1 ≤ 1, ¼ n ∈ N.
I2n I2n
π
2
2 n +1
∫ sin xdx
Din criteriul cleºtelui obþinem lim 0 = 1.
n →∞ π
2
∫ sin
2n
xdx
0
237
x
10. Fie f : ⎡⎢ , ∞ ⎞⎟ → R, f (x) =
1 1 1
⎣π ⎠
∫ cos t t2
dt .
1
π
a) Sã se arate cã f este monotonã;

b) Sã se determine lim f (n).
n→∞
Rezolvare
a) Fie x1 < x2.
x2 x x
1 1 1
1 1 2
1 1
Atunci f (x2) f (x1) = ∫ cos
t t 2
dt − ∫ cos
t t 2
dt = ∫ cos 2 dt .
t t
1 1 x1
π π
Aplicând teorema de medie rezultã cã existã c ∈ (x1, x2) astfel încât

x2
1 1 1 1 ≥ 0.
∫ cos t dt = ( x2 − x1 ) cos
x1 t 2
c c2
2 2 1
n n =t
π π
1 1 x
cos 2 dt = ∫ ⎛⎜ − cos ⎞⎟ 2 dt + ∫ cos ⋅ 2 dt =
1 1 1 1 1 1
b) f (n) = ∫ cos 2 dt +
t t ∫ t t t⎠t t t
1 2 1⎝ 2
π π π π
π 1
2 n π 1
1
= ∫ cos xdx − ∫ cos xdx = sin x π2 − sin x πn = 2 − sin n
.
π π 2
2
Deci lim f (n) = 2.

n→∞
238
Exerciþii propuse
1. Sã se calculeze
π
e 2 e 1 1 2
∫ x sin x dx;
1− x
a) ∫ ln x dx; b) ∫ x ln x dx; c) ∫ ln x dx; d) ∫ x e dx; e) ∫ xe
2 2 2 x
dx; f)
1 1 1 0 0 0
π π
π e 2 4 π
ln x
g) ∫ x cos x dx; h) ∫ x dx; i) ∫ e sin x dx; j)
x
∫ x tg x dx; k) ∫ x cos x dx;
2 2
0 2 0 0 0
1 1 1
x x x
l) ∫ e x dx; m) ∫ arctg x dx; n) ∫ arcsin dx;
0 ( x + 1)
2 2 2
0 x +1 0 x +1
( ) ( )
1 3 3
o) ∫ x ln x + 1 + x 2 dx; p) ∫ ln x + x 2 − 1 dx; q) ∫ x arctg x dx;
0 2 0
1 e 2 1
x 2 + x + 1 arctg x
∫ ( x ln x ) dx; t) ∫ x ln (1 + x ) dx; u) ∫ arctg x dx;
2
r) ∫ x 2 + 1 e dx; s)
0 1 0 0
π
π 1 2 e2
x2
∫ ( x sin x ) dx; w) ∫ sin (ln x ) dx.
2
v) ∫ 2
dx; x) ∫ 9 − x 2 dx; z)
0 0 4+ x 0 1
1 1 1 1 3
1
a) ∫ e ∫ arcsin x dx; c) ∫ x arcsin x dx; d) ∫1 arcsin x dx; e) ∫ 1 + x 2 dx;
x
dx; b)
0 −1 0 x2 0
2
1 3 1
x
f) ∫ 4 − x 2 dx; g) ∫ x 2 − 1 dx; h) ∫ arcsin dx.
2
0 2 0 x +1
3. Sã se determine a, b ∈ Q astfel încât:

1 1
∫ ( x + a ) e dx = b; b) ∫ ( x + a x + b ) e
x 2 x
a) dx = a.
0 −1
π π π π
1
2
sin x 1 + tg 2 x 3 2
1 4
x2
a) ∫ dx; b) ∫ tg x dx; c) ∫ sin x dx; d) ∫ (tg x + tg x) dx; e) ∫ xe dx;
3
0 1 + cos x
2
π π 0 0
6 3
π
2 1 1 −1 e2
x x2 ex 1
f) ∫ sin x dx; g) ∫
3
dx; h) ∫ 1 + x6 dx; i) ∫ dx; j) ∫ dx;
0 01+ x
4
0 −2 1− e 2x
e
x ln x
239
π π
1 1 2
ex 4
cos x 2
2x + 1
k) ∫ x x + 1 dx; l) ∫ ∫ ∫
2
0 0 1 + e 2x
dx; m)
0
1 + sin x
dx; n) ∫ sin x ⋅ 2cos x dx; o)
1 x2 + 1
dx;
0
π π π
2 3 1 6
∫ (sin 2 x ) arctg (sin ) 1 2x +1 sin x + cos x

∫ cos x dx; r) ∫ x 2 + x + 1 dx; s) ∫ cos x − sin x dx;
2
p) x dx; q)
0 0 0 0
π
2 e log 2
2
1
∫ ( x + 1) x + 2 x + 5 dx; u) ∫ x 1 + ln 2 x ∫
2
t) dx; v) 2 x cos 2 x dx;
0 1 ( ) 0
π
e3 1
∫ (3 x )
2
1 2
∫ ∫
3
x) dx; y) xecos x sin x 2 dx; z) 2
+ 2x + 1 x3 + x 2 + x + 2 dx.
e x 1 + ln x 2
0 −2
5. Calculaþi urmãtoarele integrale folosind, eventual, substituþiile recomandate:

⎛ 1− x ⎞
( )
1 1 ln 2
a)
0
x+ x
∫ x + 1 dx, ( )
x = t ; b) ∫
0
1− x
1+ x
dx, ⎜
⎝ 1 + x
= t ⎟ ; c)
⎠
∫
0
e x − 1 dx, ex − 1 = t ;
3 2
1 x2 − 1
dx, ⎛⎜ = t ⎞⎟ ; e) ⎛
1 1 ⎞
d) ∫ 2 ⎝x ⎠
∫ x 4 + 1 dx, ⎜⎝ x + x = t ⎟⎠ ;
1 x x +1 1
2
x2 + 1 ⎛ 1 ⎞
3
x x −1 ⎛ x −1 ⎞
f) ∫ x 4 + x 2 + 1 dx, ⎜⎝ x − x = t ⎟⎠ ; g) ∫ dx, ⎜ = t⎟;
1 2 ( 2
)
x −1 x +1 ⎝ x +1 ⎠
1
h) ∫ x 2 1 − x 2 dx, (x = cost).
0
6. Sã se calculeze urmãtoarele integrale:

π 2π 2π
a) ∫ arcsin (sin x ) dx;b) ∫ arcsin (sin x ) dx; c) ∫ arccos (cos x ) dx.
−π 0 0
∫ ln ( x + )
π 2 1
2008 sin x
a) ∫ ex sin x dx; b) ∫ ln 1 + x 2010 dx; c) x 2 + 1 dx;
−π −2 ( ) −1
1 1 1
∫ (sin ) 2− x x5 + 1 arccos x
∫ ∫
2008
d) x ln dx; e) dx; f) dx.
−1
2+ x −1
2
x +1 −1 1 + x
2
240
***
8. Sã se calculeze
π π π
2 1 2 2
e x + cos x x2 sin x + cos x 2sin x − 3cos x
a) ∫ x dx; b) ∫ ex + 1 dx; c) ∫ 2sin x + 3cos x dx; d) ∫ 3cos x + 5sin x dx.
0 e + sin x + cos x −1 0 o
9. Sã se arate cã:
2 π
2 2 e 1
2π 2
a) ∫ arcsin x dx + ∫ sin x 2 dx =
4
; b) ∫ ln x dx + ∫ e x dx = e.
0 0 1 0
1
ln (1 + x ) π π
x sin x
1
∫ dx; b) ∫ x sin 2 x dx; c) ∫ 1 + sin 2 x dx; d) ∫ arctg e

x
a) dx;
0 1+ x 2
0 0 −1
π
1
arcsin x
a
ln ( a + x ) 4
x
e) ∫ x2
dx; f) ∫ a2 + x2
dx, a > 0; g) ∫ 1 + sin 2 x dx;
2 0 0
2
π
a 2
ln x 1
h) ∫ 1 + x2 dx; i) ∫ 1 + tg n x dx, n ≥ 3.
1 0
a
1
1 1
x 2 arctg x 2
2x
a) ∫
x2 + 1
dx; b) ∫ arcsin x dx; c) ∫ ( x − 1) arcsin 1 + x 2 dx;
0 0 −1
π
1 1
sin x
d) ∫ x 3 1 + x 2 dx; e) ∫ x 5 1 − x 2 dx; f) ∫ 3 + sin 2 x dx;
0 0 −π
2 −1 3
1 1 1
g) ∫ x(1 + x 2 ) dx; h) ∫ x(1 + x 6 ) dx; i) ∫ x(1 − x 4 ) dx.
1 −2 2
12.Sã se calculeze integralele:

π π
2 2
2sin 2 x + 3cos 2 x 3sin 2 x + 2 cos2 x
I=∫ dx; J = ∫ sin x + cos x .
0
sin x + cos x 0
241
3 2
13.Sã se determine care dintre integrale este mai mare, ∫ arctg x dx sau ∫ arctg x dx?
−2 −3
⎧ π
π ⎪ x ln x, x ∈ ⎛⎜ 0, ⎤⎥
14.a) Fie funcþia f : ⎡⎢ 0, ⎤⎥ → R, f (x) = ⎨ ⎝ 2 ⎦ . Sã se arate cã funcþia f este
⎣ 2⎦ ⎪⎩ 0, x=0
π
2
continuã ºi sã se calculeze ∫ f ( x) dx.
0
⎧ ln 1 + x 2
⎪ , x ∈ (0, 1] .
( )
b) Fie funcþia f : [0, 1] → R, f (x) = ⎨
x2
⎪ 1, x=0
⎩
1
Sã se arate cã funcþia f este continuã ºi sã se calculeze ∫ f ( x) dx.
0
15.Fie f : R → R o funcþie continuã ºi periodicã având o perioadã T > 0, iar F ∈ ∫ f ( x ) dx.
F ( x)
Sã se arate cã existã c ∈ (0, T) astfel încât lim = f (c).
x →∞ x
16.Sã se arate cã dacã funcþia f : R → R este imparã ºi periodicã, având o perioadã

2T
xf '( x)
pozitivã T, iar f ′ este continuã, atunci ∫ 1 + f 2 ( x ) dx = 0.
0
n +1
In
∫ ln ( x )
2
17.Fie ºirul In = + x − 2 dx, n ≥ 2. Sã se calculeze lim .
n → ∞ ln n
n
π
2
18.Fie In = ∫ cos n x dx, n ∈ N.
0
a) Calculaþi I1 ºi I2.
b) Stabiliþi o relaþie de recurenþã pentru calculul lui In, n ≥ 2.
π π
2 2
n+ 2 n +1
∫ cos xdx ∫ cos xdx
0
c) Calculaþi lim π
ºi lim 0 .
n →∞ n →∞ π
2 2
∫ cos ∫ cos
n n
xdx xdx
0 0
242
1
19.Fie In = ∫ x n e x dx, n ∈ N.
0
a) Calculaþi I0 ºi I1.
b) Stabiliþi o formulã de recurenþã pentru calculul lui In, n ≥ 1.
π
4
∫ tg
n
20.Fie In = x dx, n ∈ N.
0
a) Calculaþi I0, I1.

b) Stabiliþi o formulã de recurenþã pentru calculul lui In, n ≥ 1.
c) Calculaþi limita ºirului In;
2n n
1 1 π
d) Deduceþi cã lim ∑ ( −1) = ln 2 ºi lim ∑ (−1)
k −1 k −1
= .
n →∞ k =1 k n →∞ k =1 2k − 1 4
e
21.Fie In = ∫ ln n x dx, n ∈ N*.
1
a) Sã se arate cã ºirul (In)n≥1 este monoton ºi mãrginit;

b) Stabiliþi o formulã de recurenþã pentru calculul lui In, n ≥ 2;
c) Sã se calculeze lim I n .
n →∞
1 1
22.Sã se calculeze cu ajutorul integralelor Cn0 − Cn1 + Cn3 − ... +
( −1) n . n +1
C
2 3 n +1 n
23.Sã se arate cã dacã funcþia f : [a x, a + x] → R are un punct de simetrie S(a, b), adicã
a−x
f (a x) + f (a + x) = 2b, ¼ x ∈ [a x, a + x], atunci ∫ f (t ) dt =2bx, x > 0.
a+x
24.Fie f : [a, b] → R o funcþie de douã ori derivabilã, cu derivata a doua continuã, astfel
b
încât f (a) f ′(a) = f (b) f ′(b). Sã se arate cã ∫ f ( x ) f ′′ ( x ) dx ≤ 0.
a
243
Teste de evaluare
Testul 1
Sã se calculeze:
1
ex
1. ∫
0
1 + e x
dx .
∫ x ln (1 + )
1
2. 1 + x 2 dx .
0
1
tg x
3. ∫ ln (1 + x ) dx .
−1
4
∫ sin x cos ( n + 1) x dx.

n −1
4.
0
Barem: 1p din oficiu. 1. 3p; 2. 3p; 3. 2p; 4. 1p

Testul 2
Sã se calculeze:
1
e3 x d
1. ∫
0
1 + ex
x
∫ x ln (1 + )
1
2. 1 − x 2 dx .
0
∫ (2 )
+ 2− x sin x dx .
x
3.
−1
∫ cos x sin (n + 1) x dx.

n −1
4.
0
Barem: 1p din oficiu; 1. 3p; 2. 3p; 3. 2p; 4. 1p.

244
Testul 3
Sã se calculeze:
π
∫ x cos
2
1. x dx .
0
π
x sin x
2. ∫ 1 + sin 2 x dx .
0
π
x 2008
3. ∫e sin x dx .
−π
1
( )
n
4. Sã se studieze convergenþa ºirului I n = ∫ x 2 + 1 dx ºi apoi sã se determine o
0
relaþie de recurenþã, iar dacã este cazul sã se calculeze limita sa.

Testul 4
Sã se calculeze:
π
x cos x
1. ∫ 1 + cos 2 x dx .
0
1
(x 2
)
+ x + 1 earctg x
2. ∫ 2
x +1
dx
0
1
tg x
3. ∫ ln dx .
−1 (1 + x ) 2008
π
2
4. Sã se studieze convergenþa ºirului I n = ∫ cos nx cos n x dx ºi apoi sã se determine o
0
relaþie de recurenþã, iar dacã este cazul sã se calculeze limita sa.
Barem: 1p din oficiu. 1. 2p. 2. 1p. 3. 3p. 4. 3p

245
Capitolul 8
Integrarea funcþiilor raþionale.

Integrale reductibile la integrale
de funcþii raþionale
8.1. Integrarea funcþiilor raþionale
În prima parte a acestui capitol vom da câteva metode de integrare a funcþiilor raþionale
g (x)
f: [a, b] → R, (a, b ∈ R), f (x) = , unde g ºi h sunt funcþii raþionale, grad g ≤ 4 ºi
h (x )
h(x) ≠ 0, ¼ x ∈ [a, b].
DEFINIÞIE
O funcþie f : [a, b] → R se numeºte simplã dacã are una dintre urmãtoarele forme:
i) f (x) = a0 + a1x + a2x2 + + anxn;
A
ii) f (x) = , A ∈ R*, λ ∈ R \ [a, b], n ∈ N*, n ≤ 4;
( x − λ )n
Bx + C
iii) f (x) = , m, n, p ∈ R, m ≠ 0, cu n2 4mp < 0, n ∈{1, 2}.
(mx )
2
2
+ nx + p
Vom calcula în continuare integralele funcþiilor simple de tipul ii) ºi iii) pe un interval [a, b].
a) Dacã funcþia raþionalã f : [a, b] → R este de forma
1
f ( x) = , λ ∈ R \ [a, b],
x−λ
b
1 b−λ
∫ x − λ dx = ln x − λ
b
avem = ln b − λ − ln λ − a = ln
a a−λ .
a
b) Dacã funcþia raþionalã f : [a, b] → R este de forma

1
f ( x) = , λ ∈ R \ [a, b], n ∈ {2, 3, 4},
(x − λ)
n
b
1 ⎛⎜ ⎞
b
1 1 1 1 1 ⎟.
avem ∫ dx = − ⋅
n − 1 ( x − λ )n −1
=− −
n − 1 ⎜ (b − λ )n −1 ( a − λ )n −1 ⎟
a ( x − λ )n a ⎝ ⎠
246
c) Dacã funcþia raþionalã f : [a, b] → R este de forma
1
f ( x) = , λ ≠ 0,
x2 + λ2
b b
1⎛
arctg b − arctg a ⎞⎟ .
1 1 x
avem ∫ x 2 + λ 2 dx = λ arctg λ a
=
λ ⎜⎝ λ λ⎠
a
d) Dacã funcþia raþionalã f : [a, b] → R este de forma

1
f ( x) = , λ ≠ 0, avem:
(x )
2
2
+ λ2
b b b b
1 1 λ2 1 x2 + λ2 d 1 x2
∫ dx = ∫ dx = ∫ x− 2 ∫ dx =
a (x 2
+ λ2 )
2
λ2 a (x 2
+ λ2 )
2
λ2 a ( 2
x +λ 2
)
2
λ a ( )
x2 + λ2
⎛ −1 ⎞′ d =
b b
1 1 1
= ∫
λ 2 a x2 + λ 2
dx ∫ ⎜
x ⎟ x
2λ 2 a ⎝ x 2 + λ 2 ⎠
b b b
1 1 1 x 1 1
2 ∫ 2 2 ∫ 2
= dx + · 2 dx =
λ a x +λ 2
2λ x + λ 2
2
a 2λ a x + λ 2
b
1 ⎛1 x x ⎞
= 2 ⎜λ
arctg − 2 ⎟ =
2λ ⎝ λ x + λ2 ⎠ a
1 ⎛1⎛ a ⎞⎞
arctg − arctg ⎞⎟ − ⎛⎜ 2
b a b
= 2 ⎜λ⎜
− 2 ⎟ .
2λ ⎝ ⎝ λ λ ⎠ ⎝b +λ 2
a + λ 2 ⎠ ⎟⎠
OBSERVAÞII:
i) Dacã dãm m factor comun putem aduce funcþiile de tipul iii) la forma
B' x + C '
f (x ) = cu p2 4q < 0, n ∈ {1, 2}.
(x 2
+ px + q ) n
ii) Dacã p2 4q < 0, atunci x2 + px + q se poate scrie ca sumã de pãtrate:

2
⎛ p2 ⎞ p2 ⎛ p⎞ 4q − p 2
x2 + px + q = ⎜ x 2 + px + ⎟ + q − = ⎜ x + ⎟ + = ϕ2(x) + γ2,
⎝ 4 ⎠ 4 ⎝ 2 ⎠ 4
p 4q − p 2
unde ϕ(x) = x + ºi γ = > 0.
2 4
247
CAPITOLUL 8 INTEGRAREA FUNCÞIILOR RAÞIONALE
Ne vom ocupa mai departe, þinând cont de observaþiile anterioare, de funcþiile de
tipul iii), astfel
ϕ( b ) ϕ (b )
b
1
b
ϕ′( x ) dt 1 t
I. ∫ x 2 + px + q dx = ∫ ϕ2 ( x) + γ 2 dx = ∫ t 2 + γ 2 = γ arctg γ =
a a ϕ (a ) ϕ( a )
1⎛ ϕ (b ) ϕ (a ) ⎞
= ⎜ arctg − arctg
⎜
γ⎝ γ γ ⎠⎟⎟
ϕ (b )
b
1
b
ϕ′( x) dt
II. ∫ dx = ∫ dx = ∫ ºi vom continua folosind
(x ) ( ϕ ( x) + γ ) (t )
2 2 2
2 2 2 2
a + px + q a ϕ( a ) + γ2
punctul d).
x
III. Dacã funcþia este de tipul f ( x ) = , atunci, înmulþind ºi împãrþind
(x )
2
2
+ px + q
cu 2, apoi adunând ºi scãzând p, obþinem:
1 2x + p p 1
f ( x) = ⋅ − ⋅ .
2
( ) 2
( )
2 2
2 2
x + px + q x + px + q
A doua funcþie din membrul drept este de tipul precedent.
Vom face schimbarea de variabilã t:= Ψ(x) = x2 + px + q ºi obþinem
ψ (b )
b
2x + p b
ψ′ ( x ) dt 1
ψ (b )
⎛ 1 1 ⎞
∫ dx = ∫
ψ2 ( x )
dx = ∫ t 2 t ψ a = − ⎜⎜ ψ (b ) − ψ ( a ) ⎟⎟
= −
(x )
2
a
2
+ px + q a ψ(a ) ( ) ⎝ ⎠
Exemple _______________________________________________________
1
1
1. Sã calculãm ∫x 2
+ 5x + 7
dx.
0
1 1
1 1
I= ∫ 2
x + 5x + 7
dx = ∫⎛ 2
dx.
0 0 x+ 5⎞ + 3
⎜ 2 ⎟⎠ 4
⎝
⎧x = 5
5 ⎪ 1 2
Facem mai departe substituþia x + = t cu dx = dt ºi capetele ⎨ ºi avem
2 7
⎪ x2 =
⎩ 2
7 7
2
2 dt 2t 2
2 ⎛ 7 5 ⎞ 2 2 3
I= ∫
2
5 t +
3
=
3
arctg
3 5
= ⎜ arctg
3⎝ 3
− arctg ⎟ =
3⎠ 3
arctg
39
.
2 4 2
248
1
x+3
2. Sã calculãm ∫ dx .
( )
2
2
0 x + 2x + 2
1 ⎛1 1 ⎞
1 2x + 6 1⎜ 2x + 2 4
I= ∫ dx = ∫ dx + ∫ dx ⎟
⎜ ⎟
20
( 2
) ( ) ( )
2 2 2
x2 + 2x + 2 ⎜ 0 x2 + 2x + 2 0
2
x + 2x + 2 ⎟
⎝ ⎠
Mai departe facem schimbarea de variabilã t:= Ψ(x) = x2 + 2x + 2 în prima integralã,

iar z:= ϕ(x) = x2 + 1 în a doua integralã; obþinem:
⎛5 2 ⎞ ⎛ 5 2 ⎞
1 ⎜ dt dz ⎟= 1⎜ 1 dz ⎟ = 1 ⎛ 1 − 1 + arctg 2 − arctg1⎞
I=
⎜ ∫ + ∫ 2 ⎟ ⎜
− +∫ 2 ⎟ 2 ⎝⎜ 2 5 ⎟
2⎜ 2 t
( ) 2⎜ t 2 1 2 1
( )
2
2
1 z +1 ⎟ z + ⎟ ⎠
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
1 ⎛ 1 ⎞′
2 2 2 2 2
dz 1+ z2 z2 dz
∫ =∫ dz − ∫ dz = ∫ + ∫ z⎜ ⎟ dz =
(z ) (z ) (1 + z ) z2 + 1 2 1 ⎝ 1+ z2 ⎠
2 2 2
2 2 2
1 +1 1 +1 1 1
2 2
+ ⎛⎜ z ⋅
1 1 ⎞ 1 1
dz = 1 (arctg 2 − arctg1) + 1 ⎛⎜ 2 − 1 ⎞⎟ .
2
2 ∫1 1 + z 2
= arctg x −
1 2 ⎝ 1 + z 2 ⎠⎟ 1 2 2⎝ 5 2⎠
1
x −1
3. Sã calculãm ∫x
0
2
+ x +1
dx.
Vom scrie:
1 1 1 1
x −1 1 2x − 2 1 2x + 1 1 −3
I=∫ dx = ∫ 2 dx = ∫ 2 dx + ∫ 2 dx .
0 x + x +1
2 2 0 x + x +1 2 0 x + x +1 2 0 x + x +1
1
În prima integralã facem substituþia t:= x2 + x + 1, iar în a doua z := x + ; obþinem
2
3 3
3
1 1 32 dz 1 3 3 2 2 2
I = ∫ dt − ∫ = ln t 1 − · arctg t =
21t 21 3 2 2 3 3
z2 + 1
2 4 2
1 ⎛ 3⎞ π
= ln 3 3 ⎜ arctg 3 − arctg ⎟ = ln 3 − 3 6 .
2 ⎝ 3 ⎠
249
Admitem fãrã demonstraþie urmãtorul rezultat:
TEOREMÃ
Descompunerea funcþiilor raþionle în funcþii simple
P ( x)
Fie f : [a, b] → R o funcþie raþionalã, f (x) = , Q(x) ≠ 0, ¼ x ∈ [a, b], unde
Q (x)
P ºi Q sunt polinoame prime între ele.
Presupunem cã polinomul Q are forma
(x ) (x )
β1 β2
Q(x) = ( x − a1 ) ( x − a2 ) ( x − a3 ) ( x − a4 )
α1 α2 α3 α4 2 2
+ p1 x + q1 + p2 x + q2 ,
cu α1 + α2 + α3 + α4 + β1 + β2 = 4.
Atunci f se descompune, în mod unic,
4⎡ A1n A2n Ann ⎤
f (x) = K(x) + ∑ ⎢ + + +
... ⎥ +
x − an ⎥
n =1 ⎢ ( x − an ) ( )
αn α n −1
⎣ x − an ⎦
B11 x + C11 B12 x + C12 B21 x + C21 B22 x + C22

+ + + + ,
(x ) ( )
2
2
+ p1 x + q1 x 2 + p1 x + q1 x 2 + p2 x + q2
2
x 2 + p2 x + q2
unde K este un polinom cu coeficienþi reali, iar ai, Akj , B kj sunt coeficienþi reali ºi
pi2 4qi < 0.
OBSERVAÞIE
Practic, pentru realizarea unei descompuneri a unei funcþii raþionale ca sumã de funcþii
raþionale simple procedãm astfel:
i) Facem împãrþirea cu rest a lui P la Q ºi obþinem P= KQ + R, unde R este un
polinom de grad strict mai mic decât gradul lui Q, ºi putem scrie
P (x) R (x)
= K (x) + .
Q (x) Q (x )
ii) Scriem formula de descompunere ca în teorema de mai sus, în care coeficienþii A,
B, C,... sunt nedeterminaþi.
iii)Determinãm coeficienþii A, B, C,... etc. printr-o metodã oarecare (dând valori,
identificând etc.)
Procedeul de mai sus se numeºte metoda coeficienþilor nedeterminaþi.
250
Exemple _______________________________________________________
2
x4 − x2 + 1
1. Sã calculãm ∫ x3 + 1 dx .
0
x4 + x − x2 − x + 1 x2 + x − 1 x4 + x x2 + x − 1
Avem f ( x ) = =x− = − .
3
x +1 ( x + 1) x 2 − x + 1 (
x3 + 1 ) x3 + 1
x2 + x − 1 A Bx + C
Deducem cã putem scrie = + 2 , de unde, aducând
2
(
( x + 1) x − x + 1 x )
+ 1 x − x +1
la acelaºi numitor, obþinem x2 + x 1 = A(x2 x + 1) + (Bx + C)(x + 1) ºi de aici

x2 + x 1 = (A + B)x2 + (A + B + C)x + A + C, ¼ x ∈ [0, 2],
ceea ce conduce la sistemul
⎧ A = −1
⎪ 3
⎧A + B = 1 ⎪
⎪ 4
⎨− A + B + C = 1 , cu soluþia ⎨ B = 3 .
⎪⎩ A + C = −1 ⎪
⎪C = − 2
⎩ 3
Integrala datã se poate scrie:
2 2 2
x4 − x2 + 1 x2 + x −1
∫ x3 + 1 d x = ∫ xd x − ∫ x + 1 x 2 − x + 1 dx =
0 0 0( ) ( )
2 2 2
x2 1 1 2 2x −1
dx ∫ 2
3 ∫0 x + 1
= + dx =
2 0
3 0 x − x +1
4
1 2 1 1 2
ln ( x + 1) − ∫ dt = 2 + ln 3 − ln 4 ,
2
= 2+
3 0 31t 3 3
unde am folosit schimbarea de variabilã t = x2 x + 1.
2
1
2. Sã se calculeze ∫x dx .
( x + 1)
2
1
Conform teoremei de descompunere în funcþii simple, avem:

1 A B C
= + +
x ( x + 1)
2 x x + 1 ( x + 1)2
ºi de aici, aducând la acelaºi numitor:

1 = A(x + 1)2 + Bx(x + 1) + Cx = (A + B)x2 + x(2A + B + C) + A
251
⎧A + B = 0 ⎧A = 1
⎪ ⎪
Obþinem sistemul: ⎨2 A + B + C = 0 , cu soluþia ⎨ B = −1 .
⎪⎩ A = 1 ⎪⎩C = −1
2 2 2 2
1 1 1 1 −2 x3 − 9 x 2 − 2 x − 2
Avem ∫x d x = ∫ d x − ∫ d x − ∫ d x = .
1 ( x + 1)
2
1
x 1
x +1 1 ( x + 1)
2
x 2 + 1 ( x + 1)
2
( )
1
x6 − 8 x2
3. Sã calculãm ∫ dx .
0 ( )
x 2 + 1 ( x + 1)
2
x6 − 8x2 2 −2 x 3 − 9 x 2 − 2 x − 2
Vom avea = x − 2 x + 2 + ºi deducem
( )
x 2 + 1 ( x + 1)
2
x 2 + 1 ( x + 1)( 2
)
−2 x3 − 9 x 2 − 2 x − 2 Ax + B C D
= 2 + + .
( )
x + 1 ( x + 1)
2 2
x + 1 x + 1 ( x + 1)2
Aducând la acelaºi numitor, obþinem:
2x3 9x2 2x 2 = (Ax + B)(x2 + 2x + 1) + C(x2 + 1)(x + 1) + D(x2 + 1)
ºi mai departe
2x3 9x2 2x 2 = (A + C)x3 + (2A + B + C + D)x2 + (A + 2B + C)x + B + C + D,
iar de aici se obþine sistemul:
⎧A = − 7
⎧ A + C = −2 ⎪ 2
⎪ 2 A + B + C + D = −9 ⎪B = 0
⎪
⎨ A + 2 B + C = −2 , cu soluþiile ⎨ 3 .
⎪ ⎪C = 2
⎩ B + C + D = −2 ⎪ 7
⎪⎩ D = − 2
Avem
1 1 1 1
∫ (x )
x6 7 x 3 1
∫ ∫ dx + ∫
2
dx = − 2 x + 2 dx dx
0 ( )
x 2 + 1 ( x + 1)
2
0
2 0 x +1
2 2 0 x +1
1 1 1 1 1
_7 1 ⎛ x3 ⎞ 7 2x 3 7 1
∫
2 ( x + 1) 2
dx =
⎝
2
⎜ 3 − x + 2x ⎟
⎠
∫
4 x +1
2
dx + ln( x + 1)
2 0
+
2 x +1 0
=
0 0 0
1
7 4 7 3 7
4 7
= − ln x 2 + 1
3 4 ( ) 0
+
3
2
ln 2 − = − ln 2 + ln 2 − .
4 3 4 2 4
252
OBSERVAÞIE
În unele situaþii este mult mai simplu sã folosim mai întâi o schimbare de variabilã
pentru a simplifica unele calcule.
Exemple _______________________________________________________
2
1
1. Sã calculãm ∫x dx .
1 (x 2
+1 )
2 2 2
1 x 1 2x
I=∫ dx = ∫ dx = ∫ 2 2 dx
1 x( x 2 + 1) 1 x ( x + 1)
2 2 2 1 x ( x + 1)
Mai departe vom folosi schimbarea de variabilã x2: = t, 2xdx = dt ºi avem:
3 3
1 1
dx = ∫ ⎛⎜ −
1 1 1 ⎞
dx = (ln x − ln ( x + 1)) = ⎛⎜ ln ⎞⎟ .
1 3 1 3
I= ∫
2 1 x ( x + 1) ⎟
2 1 ⎝ x x +1⎠ 2 1 2⎝ 2⎠
2
x2 − 1
2. Sã calculãm ∫ x 4 + x 2 + 1 dx .
1
Soluþia I
x 2 ⎛⎜1 − 2 ⎞⎟
1 1
2 2 2 1− 2
x2 − 1 ⎝ x ⎠ x
I=∫ 4 dx = ∫ dx = ∫ dx
2
1 x + x +1 1 x2 ⎛ x2 + 1 + 1 ⎞
2
1 x +1+
1
⎜ ⎟ x2
⎝ x2 ⎠
Vom face schimbarea de variabilã x +

1 ⎛ 1 ⎞ 1
= t, ⎜ 1 − 2 ⎟ dx = dt , iar x 2 + 2 = t 2 − 2 .
x ⎝ x ⎠ x
5 5
2
1 1 t −1 2 1 9
Avem I = ∫ 2 dt = ln = ln .
2 t −1
2 t +1 2 2 7
Soluþia II (comparativã)
x2 − 1 x2 − 1 Ax + B Cx + D
Scriem = 2 = 2 + 2
( x + 2 x + 1) − x
4 2 2
( x − x + 1)( x + x + 1) x − x + 1 x + x + 1
2
Aducând la acelaºi numitor, avem:

x2 1 = (A + C)x3 + (A + B C + D)x2 + (A + B + C D)x + B + D,
⎧A = 1
⎧A + C = 0 ⎪ 1
⎪A + B − C + D = 1 ⎪B = − 2
din care rezultã sistemul ⎨ cu soluþia ⎨C = −1 .
⎪ + + − =
A B C D 0 ⎪
⎩ B + D = −1 ⎪D = − 1
⎪⎩ 2
253
1 1
2 x− 2 x+ 1 ⎛ 2x −1
2 2
2x +1 ⎞
I =∫ 2 2 dx − ∫ 2 2 dx =
− +
⎜ ∫
2 ⎝ 1 x − x +1
dx − ∫ dx ⎟ .
1 x − x +1
2
1 x + x +1
2
1 x x 1 ⎠
Mai departe facem substituþia x2 x + 1 = t, (2x 1)dx = dt în prima integralã ºi
x2 + x + 1 = y, (2x + 1)dx = dy în a doua integralã ºi obþinem
1⎛ 1 1 ⎞ 1
( ) = 12 ln 79 .
3 7
3 7
I = ⎜ ∫ dt − ∫ dy ⎟ = ln t 1 − ln y
2⎝1 t 3
y ⎠ 2 3
Integrale reductibile la integrale

8.2.
de funcþii raþionale
8.2.1. Integrarea funcþiilor trigonometrice

Ne propunem ca în acest paragraf sã dãm câteva exemple de tipuri de integrale ce se
pot reduce la integrale raþionale.
Fie R(sin x, cos x) o funcþie raþionalã în sin x ºi cos x.
x
Pentru a simplifica unele calcule, se recomandã substituþia generalã t: = ϕ(x) = tg
2
x
având grijã ca tg ≠ 0, ¼ x ∈ [a, b]. Vom þine cont ºi de formulele:
2
x x x
2 tg 2 tg 1 − tg 2
tg x = 2 , sin x = 2 , cos x = 2 ºi ϕ '( x ) = 1 ⎛1 + tg 2 x ⎞
x x x 2 ⎝⎜ 2 ⎠⎟
1 − tg 2 1 + tg 2 1 + tg 2
2 2 2
Exemplu _______________________________________________________
π
2
1
Calculãm I = ∫ dx .
0
sin x + cos x + 1
x 1⎛
1 + tg 2 ⎞⎟ dx = dt ºi cu ajutorul formulelor
x
Cu substituþia de mai sus t : tg ⎜
2 2⎝ 2⎠
1 1
anterioare, avem I = ∫ ⎛⎜
1 2 ⎞ 1
dt = ln (t + 1) = ln 2 .
1
⋅ 2 ⎟
dt = ∫
2t 1− t 2
1+ t t +1 0
0
⎜ 2
+ 2
+1 ⎟ 0
⎝ 1+ t 1+ t ⎠
254
Substituþia anterioarã transformã integrala funcþiei trigonometrice într-o integralã a
unei funcþii raþionale, însã s-ar putea sã ajungem la calcule foarte dificile.
Prin urmare, recomandãm unele substituþii particulare.
i) Dacã R(sin x, cos x) = R(sin x, cos x) vom putea face substituþia
t: = ϕ(x) = cos x
ii) Dacã R(sin x, cos x) = R(sin x, cos x) vom putea face substituþia
t: = ϕ(x) = sin x
iii) Dacã R(sin x, cos x) = R(sin x, cos x) vom putea face substituþia
t: = ϕ(x) = tg x
tg 2 x 1
Vom folosi ºi formulele sin 2 x = , cos 2 x =
1 + tg 2 x 1 + tg 2 x
Exemple _______________________________________________________
π
2
sin 3 x
1. I = ∫ dx .
0 cos x + 1
2
Vom face substituþia t: = ϕ(x) = cos x, sin xdx = dt.
(1 − cos x )(− sin x ) dx = −

π π
sin 2 x ( − sin x )
2 0 1
2 2
1− t2 t2 −1
I = −∫ dx = − ∫ ∫ t2 +1 d t = − ∫ t 2 + 1 dt =
0 cos 2 x + 1 0 cos 2 x + 1 1 0
1
π
= − ∫ ⎛⎜ 1 − 2
2 ⎞
⎟ dt = − (t − 2arctg x ) 0 = −1 + 2 .
1
0⎝ t +1⎠
π
3
1
2. I = ∫ 2
dx .
π cos x sin x
6
Vom face schimbarea de variabilã t: = sin x, dt = cos xdx.

π π 3 3
3 3 2 2
cos x cos x dt ⎛1 1 ⎞
I=∫ dx = ∫ dx = ∫ = ∫ ⎜⎝ t 2 − t 2 − 1 ⎟⎠ dt =
2 2
π cos x sin x
6
2 2
π (1 − sin x) sin x
6
1
2
( )
1− t2 t2 1
2
3 3
−1 2 1 t −1 2 ⎛ 2 3 ⎞ 1 ⎛ 3 −1 ⎞
= − ln =⎜− + 2 ⎟ − ln ⎜ ⋅ 3⎟ .
t 1 2 t +1 1
⎝ 2 ⎠ 2 ⎝ 3 +1 ⎠
2 2
255
π
4
sin x
3. I = ∫ dx .
0
sin x + cos x
dt
Vom face schimbarea de variabilã t = tg x, x = arctg x ºi dx = .
1+ t2
π π
4 4 1
sin x tg x t 1
I=∫ dx = ∫ dx = ∫ ⋅ 2 dt .
0
sin x + cos x 0
tg x + 1 0
t + 1 t +1
Continuãm cu metoda coeficienþilor nedeterminaþi.
t 1 A Bt + C At 2 + A + Bt 2 + Ct + Bt + C
⋅ 2 = + 2 = ºi de aici
t +1 t +1 t +1 t +1 (t + 1)(t 2 + 1)
t = (A + B)t2 + (B + C)t + A + C, iar de aici obþinem sistemul:
⎧A = − 1
⎪ 2
⎧A + B = 0 ⎪
⎪ 1
⎨ B + C = 1 , cu soluþia ⎨ B = 2 .
⎪⎩ A + C = 0 ⎪
⎪C = 1
⎩ 2
1
1 − 1
1 t +1 1 1 1 2t 1
1
1
Avem: I = ∫ 2 dt + ∫ 2 dt = − ln (t + 1) + ∫0 2
1
dt + ∫ 2 dt =
0
t + 1 2 0t + 1 2 0 4 t + 1 2 0 t +1
1 1
( ) 1 1 1 π 1 π
1 1
2
= − ln 2 + ln t + 1 + arctg t = − ln 2 + ln 2 + = − ln 2 + .
2 4 0 2 0 2 4 8 4 8
OBSERVAÞIE
În anumite situaþii se pot face ºi alte substituþii, care conduc la calcule mai simple.
Exemple _______________________________________________________
π
4
sin 2 x
1. I = ∫ 2
dx .
0 4cos x + sin 2 x
Vom face schimbarea de variabilã cos2x = t cu 2cos x sin x dx = dt, adicã sin 2x dx = dt.
Soluþia 1
π π
4 4
sin 2 x sin 2 x
I=∫ 2
dx = ∫ dx =
0 4cos x+ −
1 cos 2
x 0 3cos 2
x +1
1 1 1
2 2
= − ln ⎛⎜ t + ⎞⎟ = ln
dt 1 dt 1 1 2 1 8
=∫ =− ∫
3t + 1 31 1 3 ⎝ 3⎠1 3 5
1 t+
3
256
Soluþia 2 (comparativã)
1
Facem substituþia tg x = t cu x = arctg x ºi dx = 2
dt .
t +1
2 tg x
1
π
1 + tg 2 x 2t 1
I=∫ 4
2
d x = ∫ 2
⋅ 2 dt .
tg x 0 t + 4 t +1
0
1
4 +
1 + tg 2 x 1 + tg 2 x
Folosind metoda coeficienþilor nedeterminaþi, obþinem:
2t 1 At + B Ct + D
2
⋅ 2 = 2 + 2
t + 4 t +1 t + 4 t +1
ºi aducând la acelaºi numitor, obþinem prin identificare sistemul:
⎧A = − 2
⎧A + C = 0 ⎪ 3
⎪B + D = 0 ⎪ 2
⎨ A + 4C = 2 , cu soluþia ⎨C = 3 .
⎪ ⎪
⎩B + 4D = 0 ⎪B = D = 0
⎩
1⎛ ⎞ 1
1 1
2t 2t
dt ⎟ = ⎜⎛ − ln t 2 + 4 ( ) ( ) ⎞ 1 ⎛8⎞
1 1
I = ⎜ −∫ 2 dt + ∫ 2 + ln t 2 + 1 ⎟ = 3 ln ⎜ 5 ⎟ .
3⎝ 0 t + 4 0 t +1 ⎠ 3⎝ 0 0 ⎠ ⎝ ⎠
π
2
cos 2 x ⋅ sin 2 x
2. I = ∫
0
1 + cos8 x
dx.
Vom aranja convenabil fracþia din integralã.

π π
2 2
cos 2 x ⋅ 2sin x cos x cos3 x ⋅ sin x
I= ∫ 1 + cos8 x
dx = 2 ∫
1 + cos8 x
dx.
0 0
Facem schimbarea de variabilã cos4 x = t ºi avem 4cos3 x sin x dx = dt ºi capetele

⎧ x1 = 0
⎨x = 1 .
⎩ 2
0 1 1
1 dt 1 dt 1 π
I= ∫
2 1+ t 2
= ∫
2 1+ t 2
= arctg t
2 0
=
8
.
1 0
Încercaþi sã rezolvaþi acest exerciþiu folosind substituþia tg x = t! Ce observaþi?
257
8.2.2 Integrarea unor funcþii iraþionale
În acest paragraf vom încerca sã dãm câteva metode de integrare a unor funcþii
iraþionale particulare.
b
1
i) ∫ 2
dx;
a mx + nx + p
t: = ϕ(x) = 2mx + n = (mx2 + nx + p)′ , mx2 + nx + p ≠ 0, ¼ x ∈ [a, b].

b
Ax + B
Aceeaºi substituþie se poate face ºi pentru integrale de forma ∫ dx .
a mx 2 + nx + p
Exemplu _______________________________________________________
1
x+3
Sã calculãm I = ∫ dx .
2
0 x + 3x + 4
Vom folosi substituþia t = 2x + 3 cu dt = 2dx.
Avem:
t −3
1
5 +3 5
1 t +3 1⎛
5
t
5
dt ⎞
I= ∫ 2
2 ∫3 t 2 + 7
dt = dt = ⎜⎜ ∫ dt + ∫ ⎟⎟ =
23 2 2 3 t2 + 7 2
3 t +7 ⎠
⎛ t −3⎞ + 3t −3 + 4 ⎝
⎜ 2 ⎟ 2
⎝ ⎠
1⎛
( ) ⎞ 1⎛ 5 + 32 ⎞
5 5
= ⎜ t 2 + 7 + ln t + t 2 + 7 ⎟ = 2 ⎜ 32 − 4 + ln 3 + 4 ⎟ .
2⎝ 3 3⎠ ⎝ ⎠
b
1
ii) ∫ dx ;
( αx + β )
k
a mx 2 + nx + p
1
t : = ϕ(x) = , αm ≠ 0, k ∈ N*, mx2 + nx + p ≠ 0.
αx + β
Folosind aceastã substituþie se ajunge la integrale de tipul celor de la i).
Exemplu _______________________________________________________
1
1
Sã calculãm ∫ dx .
−1 ( x + 2) x2 + 2 x + 4
1 1 1
Folosim substituþia t = , x = − 2, dx = − 2 dt .
x+2 t t
258
1
3 1
1 ⎛ 1 ⎞ 1
Obþinem I = ∫ ⎜ − 2 dt ⎟ = ∫ dt
1 ⎛1 ⎞
2 ⎝ t ⎠ 1 4t 2 − 2t + 1
− 2 ⎟ + 2 ⎛⎜ − 2 ⎞⎟ + 4
1 1
t ⎜⎝ t
3
⎠ ⎝t ⎠
ºi în continuare procedãm ca la exemplul precedent.
b
iii) ∫ α 2 − x 2 dx ; x = α sin t sau x = α cos t , [a, b] ⊂ [α, α], α > 0.
a
b
α α
∫ x 2 − α 2 dx ; x=
sin t
sau x=
cos t
,
a
[a, b] ⊂ (∞, α] sau [a, b] ⊂ [α, ∞), α < 0.

b
∫ x 2 + α 2 dx ; x = α tg x
a
OBSERVAÞIE
Aceste tipuri de integrale se pot calcula, aºa cum am vãzut în capitolul anterior, ºi
integrând prin pãrþi.
b
n
iv) ∫ x 2 + nx + p dx ; x+
2
= t , dx = dt.
a
Folosind substituþia indicatã, ajungem la integrale de tipul iii).
Exemple _______________________________________________________
1
a) Calculãm I = ∫ 3 − 2 x − x 2 dx .
0
2
Folosim schimbarea de variabilã x + 1 = t ºi avem I = ∫ 4 − t 2 dt .
1
π π
Mai departe folosim substituþia t = 2sin y, y ∈ ⎡⎢ − , ⎤⎥ cu dt = 2 cos t dt
⎣ 2 2⎦
π π π π
2 2
1 + cos 2 y
2
⎛ sin 2 y ⎞ 2
I=∫ 4 − 4sin 2 y 2cos ydy = 4 ∫ cos2 ydy = 4 ∫ dy = 2 ⎜ y + =
π π π
2 ⎝ 2 ⎟⎠ π
6 6 6 6
⎛π 3⎞
= 2⎜ − ⎟.
⎝3 4 ⎠
259
π
2
sin 2 x
1. Sã se calculeze I = ∫ dx .
0 sin x + cos x
4 4
Soluþie:
Vom face substituþia sin2 x = t ºi obþinem
π
1 1
( )
2
sin 2 x ′ dx = ∫
1 dt 1 dt
I=∫ = ∫ =
(sin x ) + (1 − sin x ) 2
2 2 2 2
0 2t − 2t + 1 0⎛ 1⎞ 1
2 2
⎜x− 2⎟ + 4
0
⎝ ⎠
1
1
1 x− π
= 2arctg 2 = arctg1 − arctg ( −1) = .
2 1 2
2 0
π
2 2π
1 dx
a) ∫ dx ; b) ∫ 4 − 3cos x .
0
3 + 2cos x 0
Soluþie:
x 2 0 π
a) Facem substituþia tg = t ºi deducem dx = dt . Deoarece tg = 0, tg = 1 ,
2 1+ t 2 2 4
π
2 1 1
dx 2dt t 2 1
avem ∫ 3 + 2cos x = ∫ 5 + t 2 = 2arctg 5 =
5
arctg
5
.
0 0 0
2π 0
x dx 2dt
b) Facem substituþia tg
2
= t ºi obþinem ∫ =∫
4 − 3cos x 0 1 + 7t 2
= 0.
0
2π
1 dx
Cum
4 − 3cos x
> 0, ¼ x ∈ [0, 2π], rezultã ∫ 4 − 3cos x > 0 , contradicþie.
0
Unde este greºeala?
x
Din substituþia tg = t , obþinem x = 2 arctg t.
2
π π
Când t creºte de la ∞ la ∞, funcþia arctg t creºte de la − la , iar x = 2 arctg t
2 2
creºte de la π la π ºi nu acoperã intervalul [0, 2π] care intervine în integrala datã.
260
x
Pe de altã parte, funcþia tg nu are sens în punctual x = π.
2
Pentru a folosi substituþia de mai sus vom face în prealabil translaþia x = π + y, cu
ajutorul cãreia transformãm intervalul [0, 2π] în [π, π].
2π π π α
dx dy dy dy
Avem ∫ = ∫
4 − 3cos x −π 4 − 3cos ( y + π )
= 2∫
4 + 3cos y
= 2 lim ∫
α→π 4 + 3cos y
.
0 0 0 α<π
1
Am folosit faptul cã funcþia este parã pe [π, π].
4 + 3cos y
y
Acum facem schimbarea de variabilã tg = t ºi avem:
2
tg α
α α
tg tg
α 2
dy 2dt 2 t 2
2 2
∫ 4 + 3cos y = ∫ 7+t 2
=
7
arctg
7
=
7
arctg
7
.
0 0 0
2π
dx 2 tg α 2 π 2π
În final avem ∫ = 2 lim arctg 2 = 2 ⋅ = .
0
4 − 3cos x α→π 7 7 72 7
α<π
x
1
3. Sã se calculeze lim ∫ dt, t ≤ 4.
x →∞
0 (1 +t 2
)(1 + t p)
Soluþie
t 1 t
1 1 1
∫ (1 + x 2 )(1 + x p ) dx = ∫ (1 + x 2 )(1 + x p ) dx + ∫ (1 + x 2 )(1 + x p ) dx .
0 0 1
1
Vom face schimbarea de variabilã = t ºi avem:
x
1 1 ′
1
∫ (1 + x 2 )(1 + x p ) dx = α→
lim ∫
0 (1 + x 2 )(1 + x p )
(− x 1 2
)⎛⎜⎝ 1x ⎞⎟⎠ dx =
0 α< 0 α
1
α t
xp xp
= lim ∫ dx = lim ∫ dx .
α→ 0
α< 0 1 (
1 + x2 1 + x p)( 1 )
t →∞ (1 + x 2 )(1 + x p )
t t
1 1+ x p
Deci lim ∫ dx = lim ∫ dx =
t →∞ (1 + x 2 )(1 + x p ) t →∞ (1 + x 2 )(1 + x p )
0 1
t
π π
dx = lim ⎛⎜ arctg t − ⎞⎟ = .
1
= lim ∫
t →∞
1 1+ x
2 t →∞ ⎝ 4 ⎠ 4
261
Exerciþii propuse
1. Sã se calculeze urmãtoarele integrale:

3 2 1
(
a) ∫ x 2 + x − 1 dx ; b) ) 1
∫ x2 + 4 dx ; c)
1
∫ x 2 − 4 dx ;
2 −1 0
2 2 1
1 1 1
d) ∫ x + 1 dx ; e) ∫ dx ; f) ∫ dx ;
1 −1 ( x + 2)
2
0 ( x + 1)3
0 3 1
1 1 1
g) ∫ dx ; h) ∫ dx ; i) ∫ dx ;
−1 ( x − 1) (x ) (x )
4 2 2
2 2
2 +4 0 −4
2 1 3
1 1 1
j) ∫ x 2 dx ; k) ∫ dx ; l) ∫ dx .
( x + 4) 2 ( x − 1)
2 4
1 0
1 1 1
1 2x + 3 1
a) ∫ x 2 + 2 x + 5 dx ; b) ∫ x 2 + 3x + 3 dx ; c) ∫ x 2 + x + 1 dx ;
0 −1 0
1 1 1
x +1 1 2x + 5
d) ∫ x 2 + 2 x + 3 dx ; e) ∫ x 2 + 6 x + 10 dx ; f) ∫ dx .
−2 x + 5 x + 10
2
0 −1
1 0 2
1 1 1
a) ∫ ( x − 2 )( x − 3) dx ; b) ∫ ( x − 1)( x − 2 ) dx ; c) ∫ x ( x + 1) dx ;
0 −1 1
−1 −2 2
x x+2 2x + 3
d) ∫ ( x − 1)( x − 2 ) dx ; e) ∫ ( x − 2 )( x − 4 ) dx ; f) ∫ ( x + 2 ) x dx ;
−2 −3 1
1 2 2
x x +1 x −3
g) ∫ x 2 + 3x + 2 dx ; h) ∫ x 2 − 7 x + 12 dx ; i) ∫ x 2 + 4 x + 3 dx .
0 −1 0
4. Sã se calculeze :
1 2 −1
1 1 1
a) ∫
0 ( + )( − )( − )
x 1 x 2 x 3
dx ; b) ∫ ( x + 1)( x + 2)( x − 3) dx ; c)
1
∫ x( x − 2)( x − 3) dx;
−2
1 1 4
−x +1 x+ x−
2 3 3 1
d) ∫ ( x + 1)( x + 2)( x + 3) dx ; e) ∫ ( x − 2)( x − 3)( x − 4) dx ; f) ∫ ( x − 1) x( x + 1) dx;
0 −1 3
2 2 1 2
2x + x −1 3x − 2
g) ∫ x3 + 3 x2 + 2 x dx ; h) ∫ x3 + 6 x 2 + 11x + 6 dx .
1 0
262
1 3 1
1 1 1
a) ∫ x3 + 1 dx ; b) ∫ x3 − 1 dx ; c) ∫ ( x + 2)( x2 − x + 1) dx ;
0 2 0
0 −1
1 2 x2 + 3
d) ∫ x3 − x 2 + x − 1 dx ; e) ∫ 3 2 dx .
−1 −2 x − x + 4 x − 4
1 1 0
1 1 x
a) ∫ dx ; b) ∫ x + 1 2 x dx ; c) ∫ dx .
0 ( x + 1) x 0( ) ( x − 1) ( x + 2 )
2 2
−1
3 3 3
1 x +1 x +1
d) ∫ x 2 ( x 2 − 1) dx ; e) ∫ dx ; f) ∫ ( x 2 − 1)( x 2 + 1) dx .
(x )
2
2
2 2 −1 2
1 1 1
x2 − 3 x4 x5 − x 4 + x
a) ∫ x 2 + 4 x + 5 dx ; b) ∫ x 2 − x + 1 dx ; c) ∫ x4 + 1
dx ;
0 −1 0
1 3
x4 + 1 x3 + x2 + x + 1
d) ∫ x3 + 1 dx ; e) ∫ x3 − x 2 + x − 1 dx .
0 2
2 3 1
dx 1 x3
a) ∫ ; b) ∫ x( x 2 + 4) dx ; c) ∫ x 4 + 1 dx ;
1 x ( x + 1)
3
1 0
1 2 2
x +1 1 x2 + 1
d) ∫ dx ; e) ∫ x 4 + 1 dx ; f) ∫ 3x 4 + 10 x 2 + 3 dx ;
(x )
2
2
0 +1 1 1
2 1 2 2
6 x 4 + 3x 3 + 4 x 2 + 1 ⎛ x2 + 2 x + 3 ⎞ x2 + 1
g)
1
∫ 3 x 4 + 10 x 2 + 3
dx ; h) ∫ ⎜ x +1 ⎟
0⎝ ⎠
d x ; i) ∫ x 4 + 2 x3 + x 2 − 2 x + 1 dx .
1
9. Sã se calculeze urmãtoarele integrale de funcþii trigonometrice:

π π π
2 3 4
a) ∫ sin x cos x dx; b) ∫ sin x cos x dx ; c)
2 3
∫ tg
3
x dx;
0 0 0
π π π
3 2 2
sin 2 x
∫ tg xdx ; e) ∫ ctg xdx ; f) ∫ 1 + sin 2 x dx ;
4 5
d)
0 π 0
4
263
π π π
2 2 4
1 1 1
g) ∫ dx ; h) ∫ 2 + sin x dx ; i) ∫ 1 + sin 2 x dx ;
0
3 + cos x 0 0
π π π
2 3 4
1 sin x sin 2 x
j) ∫ dx ; k) ∫ dx ; l) ∫ sin 4 x + cos4 x dx ;
0
sin x − 2cos x + 4 0
1 + sin x 0
π π π
−
6
1 + sin x 2 2
dx ; n) ∫ 1 + sin x cos x dx; o) ∫ 1 + cos x sin x dx;
2 2
m)
π
∫
(1 − sin x ) sin x 0
1 + sin x 0
1 − cos x
−
3
π π π π
1 + tg x
3 3
cos 2 x 2
2 tg x + 1 2
sin x cos x
p) ∫ dx; q) ∫ sin 4 x dx; r) ∫ 1 + cos 2 x dx; s) ∫ 1 + sin 4 x dx;
π
sin 2 x π 0 0
6 4
π π
4 4 π
1 + sin x 2
1
t) ∫ sin 2 x + cos 2 x dx; u) ∫ cos 4 x sin 2 x dx; v) ∫ sin x sin 2 x sin 3x dx;
0 π 0
6
π 2π 2π
1 1
x) ∫ sin 3 x cos2 3x dx; y) ∫ dx; z) ∫ 5 + 4sin x dx.
0 0
2 + sin x 0
2 2 3
x +1 x 1
a) ∫ 2
dx; b) ∫ 1+ x
dx; c) ∫ 1 + 3 x dx;
−1 x +2 1 2
2 1 2
x x2 x+4
d) ∫ x +1
dx; e) ∫ 2− x
dx; f) ∫ x
dx;
1 0 −1
10 1 1
x3 2 + x
g) ∫ x ( x + 1) x − 1 dx; h) ∫ x x + 1 dx; i) ∫ x+ 3 2+x
dx;
5 0 0
4 3 2
1 1 1
j) ∫ dx; k) ∫ dx; l) ∫ dx;
3 x x +1 2
2 x +x
2
1 x x6 + 1
1 1 1
1 1
m) ∫ dx; n) ∫ dx; o) ∫ x 2 + 2 x + 2 dx;
0 4 x2 + x + 4 0 ( x + 1) x2 + x + 1 0
1 3 0
q) ∫ 2x − x 2 dx; p) ∫ x 2 + 2 x − 3 dx; r) ∫ 3 − 2x − x 2 dx.
0 2 −1
264
11. Sã se calculeze :
2 2
e x − cos x sin x
a) I = ∫ dx ; J = ∫ x dx ;
1 e − cos x − sin x
x
1 e − cos x sin x
π π
2 2
sin 2 x cos 2 x
b) I = ∫ dx ; J = ∫ dx ;
0
sin x + cos x 0
sin x + cos x
π π
2 2
sin 2 x cos x sin x cos2 x
c) I = ∫ dx ; J = ∫ dx .
0
sin x + cos x 0
sin x + cos x
2 1
x7 + 1 x3 + 2 x − 1
I=∫ d x ; J = ∫ x + 1 4 dx ;
x 2 ( x + 1) 0 ( )
2
1
1 1
1− x 1− x
K=∫ dx ; L = ∫ dx .
1 x 1 1 + x
2 2
13. Sã se gãseascã o relaþie de recurenþã pentru urmãtorul ºir:

π
cos nx
In = ∫ dx .
0
2 + cos x
265
Teste de evaluare
Testul 1
−2
x
1. Sã se calculeze ∫ dx .
(
−3 ( x + 1) x + 3
2
)
3
4
1
2. Sã se calculeze ∫ dx .
0 ( x + 1) x2 + 1
π
4
1 − sin 2 x
3. Sã se calculeze ∫ 1 + sin 2 x dx .
0
π
4. Fie m, n ∈ Z cu |m| ≠ |n|. Sã se calculeze ∫ sin ( mx ) sin ( nx ) dx .
−π
Timp de lucru: 50 minute

Testul 2
2
x2 − 3x + 2
1. Sã se calculeze ∫ x x + 1 2 dx .
1 ( )
π
4
sin x
2. Sã se calculeze ∫ sin x + cos x dx .
0
π
4
3. Sã se calculeze ∫ tg x dx .
0
π
4
1
4. Sã se calculeze ∫ a 2 sin 2 x + b2 cos2 x dx .
0

266
Testul 3
Sã se calculeze integralele
π
2
∫ cos
2
1. x sin 2 2 x dx .
0
7
1+ x +1
2. ∫ 1 + 3 x + 1 dx .
0
1
x3 + 2x + 3
3. ∫ dx .
0 x − x−2
2
2
x2
4. ∫ dx .
1 x + 3x 2 + 1
4

Testul 4
Sã se calculeze integralele:
π
cos 2 x
1. ∫ 5 − 4cos x dx .
0
1
2
dx
2. ∫ .
0 1− x2 + 2 1 − x2
1
x4 + 1
3. ∫ ( x + 1) x2 + 2 dx .
0 ( )
2
1
4. ∫ x 4 + 3x 2 + 1 dx .
1

Barem: 1p din oficiu. 1. 2p. 2. 1p. 3. 3p. 4.3p
267
Capitolul 9
Aplicaþii ale calculului integral

Calculul unor limite de ºiruri
9.1. cu ajutorul integralelor
În acest paragraf vom da o metodã de calcul a limitei unor ºiruri, þinând cont de
legãtura dintre integrabilitatea unor funcþii ºi sumele Riemann asociate acestor funcþii.
Reamintim urmãtoarea:
TEOREMÃ
O funcþie f : [a, b] → R este integrabilã dacã ºi numai dacã existã un numãr real I
astfel încât oricare ar fi ºirul de diviziuni Δn = ( x0n , x1n ,..., xknn ) ale intervalului [a, b]
cu lim ||Δn|| = 0 ºi oricare ar fi punctele intermediare xin−1 ≤ ξin ≤ xin , (1 ≤ I ≤ kn,

n→∞
n ∈ N) ºirul sumelor Riemann (σΔn ( f , ξ)) n∈¥ converge la I.
Alegând diviziuni echidistante, putem spune cã dacã o funcþie f : [a, b] → R este

integrabilã, atunci oricare ar fi fi punctele intermediare xin−1 ≤ ξin ≤ xin , (1 ≤ i ≤ kn, n ∈ N)
b a n
ºirul sumelor Riemann (σΔn ( f , ξ))n∈¥ definit prin σΔn ( f , ξ ) = − ⋅ ∑ f ξnk
n k =1 ( ) este
b
convergent ºi lim σΔn ( f , ξ ) = ∫ f ( x )dx .
n →∞
a
b
( )
n
lim b − a ∑ f ξin = ∫ f ( x )dx
n →∞ n i =1 a
268
Exemple _______________________________________________________
1. Sã arãtãm cã lim ⎛⎜
1 1 1 ⎞
+ + ... + = ln 2.
n →∞ ⎝ n + 1 n+2 n + n ⎟⎠
Vom aduce suma consideratã la o formã convenabilã.
⎛ ⎞
1 1 1 1⎜ 1 1 1 ⎟
+ + ... + = + + ... + .
n +1 n + 2 n+n n⎜ 1 2 n⎟
⎜ 1+ 1+ 1+ ⎟
⎝ n n n⎠
1
Considerãm funcþia f : [0, 1] → R, f (x) = ºi diviziunea echidistantã
1+ x
1 2
Δ n = ⎛⎜ x0 = 0 < x1 = < x2 = < ... < xn = = 1⎞⎟ cu norma ||Δn|| = ⎯⎯⎯⎯
n 1 (n →∞)
→0 .
⎝ n n n ⎠ n
i
În fiecare interval [xi1, xi] alegem punctul intermediar ξi = xi =
.
n
Observãm cã termenul general al ºirului din enunþ este chiar suma Riemann asociatã
funcþiei f , diviziunii Δn ºi punctelor intermediare ξi:
n n
1 ⎛ i i −1⎞ n 1
σΔn ( f , ξi ) = ∑ f ( ξi )( xi − xi −1 ) = ∑ ⎜ − n ⎟=∑i+n .
i =1 i =1 1 + i ⎝ n ⎠ i =1
n
1
1 x
Cum funcþia f este integrabilã, rezultã cã lim σΔn ( f , ξi ) = ∫
1
d = ln( x + 1) 0 = ln 2.
n →∞
0
1 + x
n
n
2. Sã calculãm lim ∑ .
n →∞ k =1 k + kn + n 2
Aducem ºirul la o formã convenabilã.
n n
n n 1 n 1
∑ k + kn + n 2 = ∑ = ∑
n k =1 k + k + 1
.
n 2 ⎛⎜ 2 + + 1⎞⎟
k =1 k =1 k k
⎝n n ⎠ n2 n
1
Considerãm funcþia f : [0, 1] → R, f (x) = care este continuã, deci integrabilã.
x +1
Pentru diviziunea Δ n = ⎛⎜ 0, , ,..., = 1⎞⎟ ºi pentru punctele intermediare

1 2 n
⎝ n n n ⎠
k −1 k −1
ξk = + 2 ºirul sumelor Riemann asociat funcþiei f, diviziunii Δn
n n
269
CAPITOLUL 9 APLICAÞII ALE CALCULULUI INTEGRAL
ºi sistemului de puncte intermediare este
1 n f ⎛ k −1 k −1 ⎞ 1 n 1
σΔn ( f , ξ ) =
n∑ ⎜ n + 2 ⎟ = n ∑ k −1 k −1 =
k =1 ⎝ n ⎠ k =1 + + 1
n2 n
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1⎜ n
1 ⎟ 1 ⎜ n −1 1 ⎟
= ⎜1 + ∑ ⎟ = ⎜1 + ∑ =
n k −1 k −1 1 n k k 1⎟
⎜ k = 2 + + ⎟ ⎜ k =1 + + ⎟
⎝ n2 n ⎠ ⎝ n2 n ⎠
1 n 1 1 1 1 1 1 1
n∑
= + − ⋅ = xn + − ⋅ .
k k n n 1 n n 1
k =1 + + 1 2 + 2+
n2 n n n
1 x
Cum lim σΔn ( f , ξ ) = ∫ d = ln ( x + 1) = ln 2, deducem xn → ln 2.
1 1
n →∞ x +1
0 0
Limita ºirului de mai sus poate fi calculatã ºi folosind criteriul cleºtelui.
1 n 1 1 n 1 1 n 1
Putem scrie ∑ ≤ ∑ ≤ ∑
n k =1 k 1 1 n k =1 k k 1 n k =1 k 1
ºi asemãnãtor se
+ + + + +
n n n2 n n
demonstreazã cã cele douã ºiruri cu care am majorat, respectiv minorat, au limita
1
∫0 x + 1 dx = ln ( x + 1) 0 = ln 2 .
1 1
1 i j
n →∞ 2 ∑
n 1≤i < j ≤ n
cos cos .
n n
Soluþie
Aducem la o formã convenabilã:
1 j 1 ⎡⎛ n ⎞
2
n
k⎤
∑ cos i cos = 2 k
⎢⎜ ∑ cos ⎟ − ∑ cos 2 ⎥.
2
n 1≤i < j ≤ n n n 2n n ⎠ k =1 n⎥
⎣⎢⎝ k =1 ⎦
(∫ cos xdx ) = sin 1, iar

2 2
1 ⎛ n k⎞ ⎛1 n k⎞ 1 2
Avem lim
n →∞ n 2 ⎜ ∑ cos ⎟ = lim ⎜ ∑ cos ⎟ =
n n n⎠ 0
2
⎝ k =1 ⎠ n →∞
⎝ k =1
1
1 n 2 k 1 ⎛1 n 2 k⎞
lim ∑
n →∞ n 2 k =1
cos = lim ⋅ lim ∑
n n →∞ n n →∞ ⎜⎝ n k =1
cos
n ⎟⎠
= 0 ⋅ ∫ cos xdx = 0 .
2
1 i j sin 2 1
În final, lim ∑
n →∞ n 2 1≤ i < j ≤ n
cos
n
cos
n
=
2
.
270
Exerciþii propuse
1. Sã se calculeze limita urmãtoarelor ºiruri:

n n n 2
n 1 1
a) xn = ∑ 2 2
; b) xn = ∑ ; c) xn = 2 ∑ nk+ k ;
k =1 n + k n
2 2
k =1 4 n − k k =1
2
1 n −1 π n k π ; f) 1 n
xn = ∑ 1 + ⎛⎜ ⎞⎟ ;
n ; e) k
d) xn = ∑
n k =0 n + 2k
xn = ∑ sin
n k =0 n n k =1 ⎝n⎠
n
1 π n −1 kπ 1 n −1
g) xn = n∑ ; h) xn =
2n k∑
cos
2 n
; i) xn =
n
∑ 1 + kn .
k =1 (n + k ) n2 + k 2 =0 k =1
2. Sã se calculeze limita urmãtoarelor ºiruri:
a) an =
n! n
; b) an =
n
(n 2
)( ) (
+ 12 n 2 + 2 2 ... n 2 + n 2 );
n n 2
1
⎛ 11 ⋅ 22 ⋅ 33 ⋅ ... ⋅ n n ⎞ n 2
c) an = ⎜ ⎟ ; d) an = n C2nn ,
⎝ n1+ 2+ 3+...+ n ⎠
3. Sã se arate cã dacã f : [0, 1] → (0, ∞) este integrabilã, atunci:

1
n ∫ ln f ( x )dx
lim n ∏ f ⎛⎜ k ⎞⎟ = e 0 .
k =1 ⎝ n ⎠
n →∞
sin ⎛⎜1 + k ⎞⎟n

n⎠
4. Sã se calculeze lim ∑ ⎝ .
n →∞ k =1 2
n +k
π n 1
n∑
5. Sã se calculeze lim sin .
k =1 2 + cos k π
n →∞
n
k
n
3n
6. Sã se calculeze lim ∑ .
n →∞ k
k =1 n +
n
7. Fie f : [0, 1] → R o funcþie integrabilã.

1
n
k p −1 ⎛ k p ⎞ 1
Atunci lim ∑ p f ⎜ p ⎟ = ∫ f ( x ) dx, ¼ p ≥ 1.
n →∞ k =1 n
⎝n ⎠ p0
271
9.2. Aria unei suprafeþe plane
În acest paragraf vom defini clasa mulþimilor care au arie ºi vom da o metodã de
calcul a ariilor unor astfel de mulþimi.
DEFINIÞIE
Vom spune cã o mulþime M mãrginitã din plan are arie dacã existã ºi este unic
un numãr real, notat cu S(M), mai mare sau egal decât aria oricãrei suprafeþe
poligonale incluse în M ºi mai mic sau egal decât aria oricãrei suprafeþe poligonale
care include pe M.
Numãrul S(M) se numeºte aria mulþimii M.
În continuare vom da o formulã pentru calculul ariei subgraficului unei funcþii.
DEFINIÞIE
Fie f : [a, b] → R+ o funcþie integrabilã.
Mulþimea
Γf = {(x, y) ∈ R2| a ≤ x ≤ b, 0 ≤ y ≤ f (x)}
se numeºte subgraficul lui f .
TEOREMÃ
Fie f : [a, b] → R+ o funcþie integrabilã.
Atunci subgraficul lui f are arie ºi
b
S(Γf) = ∫ f ( x) dx.
a
COROLAR
Fie f : [a, b] → R o funcþie integrabilã
ºi mulþimea
Ωf = {(x, y) ∈ R2| a ≤ x ≤ b, y între 0 ºi f (x)}.
Atunci mulþimea Ωf are arie ºi
b
S(Ωf) = ∫ | f ( x ) | dx.
a
272
COROLAR
Fie f, g : [a, b] → R douã funcþii
integrabile ºi mulþimea f
g
Γf, g = {(x, y) ∈ R2| a ≤ x ≤ b,
y este între f (x) ºi g(x)}.
Atunci mulþimea Γf, g are arie ºi
b
S(Γf, g) = ∫ | f ( x ) − g ( x) | dx.
a
Exemple _______________________________________________________
1. Sã determinãm aria subgraficului funcþiei
f : [0, 1] → R, f (x) = x2.
1 1 1
x3 1
S ( f ) = ∫ f ( x ) dx = ∫ x 2 dx = = .
0 0
3 0
3
f
⎧1, x ∈ ¤
2. Fie f : [0, 1] → R, f (x) = ⎨ .
⎩0, x ∈ ¡ \ ¤
Sã se arate cã Γf nu are arie. O 1
Fie P o suprafaþã poligonalã inclusã în Γf .
Cum între oricare douã numere reale existã un numãr iraþional, mulþimea P nu poate
avea puncte deasupra axei Ox, deci aria lui P este zero.
Sã considerãm Q, o suprafaþã poligonalã care conþine Γf. Cea mai micã suprafaþã
poligonalã care conþine Γf este mulþimea A = [0, 1] × [0, 1]. Rezultã S(Q) ≥ S(A) = 1.
Din cele douã situaþii deducem cã nu existã un numãr real care îndeplineºte cele douã
condiþii din definiþie, deci mulþimea datã nu are arie.
3. Sã calculãm aria mulþimii cuprinse între

dreapta de ecuaþie y = x ºi parabola de
ecuaþie y = x2.
⎧y = x
Vom rezolva sistemul ⎨ 2 pentru a
⎩y = x
O 1
determina punctele de intersecþie ale celor
douã curbe ºi obþinem punctele O(0, 0),
P(1, 1). Atunci
1 1
( ) (
S Γf = ∫ )
x − x dx =
2 3 x2
3
x −
2
=
2 1 1
− = .
3 2 6
0 0
273
1. Sã se calculeze aria mulþimii cuprinse

între parabola y2 = x ºi cercul de ecuaþie
x2 + y2 = 2.
Soluþie
Pentru a detemina coordonatele punctelor 2
de intersecþie ale celor douã curbe, vom O 1
⎧ y2 = x
rezolva sistemul ⎨ 2 2
ºi obþinem
⎩x + y = 2
A(1, 1), B(1, 1).
Aria mulþimii cuprinse între cerc ºi parabolã se poate calcula datoritã simetriei
( ) ⎛2 3 ⎞
1 1
4
S = 2∫ x − 2 − x 2 dx = 2 ⎜ x ⎟⎟ − 2I = 3 − 2I .
⎜3
0 ⎝ 0⎠
1 1 1 1
2 − x2 1 −x
I = ∫ 2 − x 2 dx = ∫ dx = 2 ∫ dx + ∫ x dx =
0 0 2 − x2 0 2 − x2 0 2 − x2
1 1
1
x
= 2arcsin + x 2 − x2 − ∫ 2 − x 2 dx .
2 0 0 0
1 π
Deducem cã I = ⎛⎜ + 1⎞⎟ .
2⎝ 2 ⎠
1
2. Fie funcþia f : [1, 2] → R, f (x) = (1 + x) x . Sã se arate cã aria mulþimii punctelor aflate
între graficul funcþiei f, axa Ox ºi dreptele x = 1ºi x = 2 este cuprinsã între 2 ºi 3.

Soluþie
Aplicãm teorema de medie ºi obþinem existenþa unui punct c ∈ (1, 2) astfel încât
1
2 1
dx = ⎛⎜1 + ⎞⎟ .
1 c
∫ (1 + x ) x
⎝ c⎠
1
1 1 1
Þinem cont cã 2 < 2 c < (1 + c )c < 3 c < 3 ºi obþinem concluzia doritã.
274
3. Fie f : [a, b] → [c, a], a, b, c > 0, o funcþie
continuã ºi bijectivã.
Sã se arate cã:
b a
−1
∫ f ( x ) dx + ∫f ( x) dx = ba ac.
a c
Soluþie
Egalitatea poate fi exprimatã în funcþie de arii.
Astfel, S1 + S2 = ba ac.
4. Fie f : [a, b] → [c, d], a, c ≥ 0, o funcþie continuã, strict crescãtoare ºi surjectivã.

b
Sã se arate cã existã un unic ε ∈ (a, b), astfel încât ∫ f (t ) dt = (ε a)c + (b ε)d.
a
Soluþie
Cum f este strict crescãtoare ºi surjectivã,
deducem cã f este bijectivã.
ªtim cã funcþia f este pozitivã ºi vom nota
b d f
−1
S1= ∫ f ( x) dx, S2 = ∫ f ( y ) dy.
a c
Din figurã se observã cã S1 + S2 = bd ac. (*)

Conform teoremei de medie, existã λ ∈ (c, d)
d
astfel încât ∫c f −1 ( y ) dy = (d c)f 1(λ).
b
Fie ε = f 1(λ) ºi þinând cont de (*) avem ∫ f (t ) dt = (ε a) c + (b ε)d
a
Observaþie. Unicitatea lui ε este evidentã.
1
5. Sã se calculeze ∫ 1 − x 2 dx.
0
Soluþie
Graficul funcþiei f : [0, 1] → R, f (x) = 1 − x 2 este

un sfert din cercul unitate.
1
Astfel, aria sfertului de disc este ∫ f ( x) dx pe de o
0
2 1
πr π π
parte, iar pe de altã parte este
4
= , deci
4 ∫ 1 − x 2 dx =
4
.
0
275
Exerciþii propuse
1. Sã se calculeze aria subgraficului urmãtoarelor funcþii:

a) f : [0, 1] → R, f (x) = x3; b) f : [0, 2] → R, f (x) = 3
x;
⎡ π⎤ ⎡ π⎤
c) f : ⎢ 0, ⎥ → R, f (x) = tg x; d) f : ⎢⎣0, 2 ⎥⎦ → R, f (x) = sin x;
⎣ 4⎦
1 ⎡ 2π π⎤
e) f : [1, 2] → R, f (x) = 2
; f) f : ⎢ − , − ⎥ → R, f (x) = ctg x;
x ⎣ 4 2⎦
x 2
g) f : [2, 0] → R, f (x) = e ; h) f : [e, e ] → R, f (x) = ln x.
2. Sã se calculeze aria mulþimii cuprinse între axa Ox ºi graficul funcþiei f pentru

urmãtoarele funcþii:
⎡ π π⎤ ⎡ 2π ⎤
a) f : ⎢ − , ⎥ → R, f (x) = sin x; b) f : ⎢0, 3 ⎥ → R, f (x) = cos x;
⎣ 4 2⎦ ⎣ ⎦
⎡ π π⎤
c) f : ⎢ − , ⎥ → R, f (x) = tg x; d) f : [3, 2] → R, f (x) = x3;
⎣ 4 6⎦
e) f : [ 3 , 1] → R, f (x) = arctg x; f) f : [0, 1] → R, f (x) = ex.
3. Sã se calculeze aria mulþimii Γf, g pentru urmãtoarele perechi de mulþimi:

a) f, g : [0, 1] → R, f (x) = x2, g (x) = x3;
b) f, g : [0, 2] → R, f (x) = 4 x2, g (x) = x2;
x2 1
c) f, g : [1, 0] → R, f (x) = , g (x) = 2 ;
2 x +1
d) f, g : [0, 1] → R, f (x) = ex, g (x) = ex;
e) f, g : [2, 5] → R, f (x) = ex, g (x) = x2.
4. Sã se calculeze aria mulþimii dintre curba y = x2 ºi dreapta x + y 2 = 0.
5. Sã se calculeze aria mulþimii dintre curba y2 = 4x ºi dreapta y = 2x.
6. Sã se calculeze aria mulþimii din primul cadran delimitate de curbele

1
y = x, y = 2x, y = .
x
7. Sã se calculeze aria celor trei regiuni în care este despãrþitã elipsa de ecuaþie
x2 x2
+ y2 = 1 de hiperbola de ecuaþie y2 = 1.
4 2
276
8. Sã se calculeze aria mulþimii cuprinse între parabola de ecuaþie y2 = x ºi dreapta de
ecuaþie y = 2x 1.
2
9. Sã se calculeze folosind ariile ∫ 4 − x 2 dx .
0
Câteva aplicaþii ale calculului integral

9.3.
în fizicã
1. Accelereþia unei rachete creºte proporþional cu pãtratul timpului: a = αt2.
La momentul t = 0 avem viteza v = 0 ºi înãlþimea x = 0.
Aflaþi legea vitezei ºi legea miºcãrii.
Soluþie
t0 t0
αt03
Avem v = ∫ a (t ) dt = ∫ αt 2 dt = (legea vitezei),
0 0
3
t t
0 0
1 1
iar pentru legea miºcãrii x = ∫ v (t ) dt = ∫ αt 3dt = αt04 .
0 0
3 12
2. O rachetã porneºte din repaus faþã de un sistem de referinþã inerþial, are masa m0 ºi
expulzeazã continuu gazele de ardere în direcþia miºcãrii cu viteza relativã u faþã de
rachetã. Aflaþi viteza rachetei în funcþie de masa ei.
Soluþie
ur uur r
Dacã F este forþa exterioarã rachetei, Fr este forþa reactivã, avem F + Fr = ma ,
uur r
unde Fr = um′(t ) , m′(t) fiind debitul de expulzare.
ur r r uuur um′ (t )
Cum în cazul nostru F = 0 , avem um′(t ) = ma = mv ′(t ) , v′(t ) = .
m (t )
t1
m′ (t ) m m
v = ∫u dt = u ln 1 = −u ln 0 , unde m1 este masa rachetei la momentul t1.
t0 m (t ) m0 m1
OBSERVAÞIE
Viteza rachetei are sens opus vitezei de expulzare a gazelor. Când masa rachetei se
r ur
reduce la jumãtate, viteza atinsã de rachetã va fi ν = − v′ ln 2 .
277
Lucru mecanic
Considerãm o particulã P care se miºcã pe un interval J ⊂ R sub acþiunea unei forþe F.
Forþa F are în fiecare punct t ∈ J o valoare F(t),de aceea vom identifica F(t) cu un
numãr real ºi vom considera forþa F ca o funcþie F : J → R.
Dacã forþa F este constantã, adicã F(t) = F0, ¼ t ∈ J, atunci lucrul mecanic efectuat de
forþa F pentru a deplasa particula P dintr-un punct a într-un punct b este La,b = F0(b a).
În cazul în care forþa nu este constantã, vom considera o diviziune
Δ = (a = x0 < x1 < < xn = b) a intervalului [a, b] ºi vom avea
La , b = Lx0 , x1 + Lx1 , x2 + ... + Lxn−1 , xn , unde Lxk −1 , xk este lucrul mecanic efectuat de forþa
F pentru a deplasa particula P din punctul xk1 în punctul xk.
Dacã norma diviziunii Δ este suficient de micã, atunci forþa F se aproximeazã, pe
fiecare interval [xk1, xk], prin forþa constantã Fk.
Deci lucrul mecanic efectuat de forþa F pentru a deplasa particula P de la a la b se
n
aproximeazã cu ∑ Fk ( xk − xk −1 ) .
k =1
OBSEVAÞIE
Þinând cont de consideraþiile anterioare, putem spune cã lucrul mecanic efectuat de
forþa F pentru a deplasa particula P de la a la b este La ,b = ∫ F ( x ) dx .

b
a
3. O rachetã de masã m porneºte vertical în sus sub acþiunea unei forþe de tracþiune
F = 2mg(1 y). Aflaþi lucrul mecanic efectuat de aceastã forþã de tracþiune pe toatã
durata urcãrii, de la înãlþimea y = 0 la înãlþimea y = y0.
Soluþie
y0 y0
1
Lucrul mecanic cerut este L = ∫ Fdy = ∫ 2mg (1 − y ) dy = 2mg ⎡⎢ y0 − y02 ⎤⎥ .
0 0 ⎣ 2 ⎦
4. ªtim cã forþa necesarã pentru a întinde un resort

de lungime datã l, pânã la lungimea l + x este
proporþionalã cu lungimea x, adicã F(x) = kx,
k > 0.
Lucrul mecanic necesar pentru a întinde F
resortul pânã la lungimea l + x0 este
x0 x0 l + x0
x2 k
L = ∫ kxdx = k = x02 .
0
2 2
0
278
9.4. Volumul corpurilor de rotaþie
În paragraful ce urmeazã, presupunem cunoscute calculele referitoare la poliedre ºi
la corpurile rotunde (cilindrul, con, trunchiul de con).
DEFINIÞIE
Vom spune cã o mulþime M de puncte din spaþiu are volum dacã existã ºi este
unic un numãr v(M) mai mare sau egal decât volumul oricãrei mulþimi poliedrale
incluse în M ºi este mai mic sau egal decât volumul oricãrei mulþimi poliedrale
care include pe M.
DEFINIÞIE
Fie f : [a, b] → R+ o funcþie.
Mulþimea
Cf = {(x, y, z) ∈ R3| y 2 + z 2 ≤ f(x), a ≤ x ≤ b}

se numeºte corpul obþinut prin rotirea
subgraficului funcþiei f în jurul axei Ox.
Modul de calcul al volumului acestui corp este

dat de urmãtoarea
TEOREMÃ
Fie f : [a, b] → R+ o funcþie integrabilã. Atunci mulþimea Cf are volum ºi
b
ν(Cf) = π ∫ f 2 ( x ) dx.
a
Exemple _______________________________________________________
1. Sã calculãm volumul sferei de razã r > 0.
Vom considera funcþia f : [r, r] → R,
f (x) = r 2 − x 2 .
Dacã efectãm o rotaþie a graficului funcþiei f
în jurul axei Ox vom obþine o sferã de razã r
cu centrul în originea axelor.
279
Funcþia consideratã este, evident, integrabilã ºi volumul corpului obþinut va fi
r r
⎛ x3 ⎞
v=π∫ ( 2 2
)
r − x dx = π ⎜ r 2 x − ⎟ =
⎝ 3 ⎠
4πr 3
3
.
−r −r
2. Sã se gãseascã volumul elipsoidului de rotaþie.

Vom face o rotaþie a graficului funcþiei
b 2
f : [a, a] → R, f (x) = a − x 2 , a, b ≥ 0
a
în jurul axei Ox.
Funcþia este continuã, deci integrabilã ºi

obþinem volumul
a 2 a
πb 2 ⎛ x3 ⎞
b
a ( )
v = π ∫ ⎛⎜ ⎞⎟ a 2 − x 2 dx = 2 ⎜ a 2 x − ⎟ =
3
4π 2
⎠ −a 3
ab .
−a ⎝ ⎠ a ⎝
Exerciþii propuse
1. Sã se calculeze volumele corpurilor de rotaþie determinate de urmãtoarele funcþii:

a) f : [0, 2] → R, f (x) = 2x x2;
b) f : [0, π] → R, f (x) = sin x;
c) f : [0, 1] → R, f (x) = x3 ;
d) f : [0, 1] → R, f (x) = x3 − x 4 ;
e) f : [0, 1] → R, f (x) = 1 − 3 x ;
⎡1 ⎤ ln x
f) f : ⎢ , e ⎥ → R, f (x) = .
⎣e ⎦ x2 + 1
4
g) f : [1, 4] → R, f (x) = .
x
2. Sã se calculeze volumul corpului de rotaþie determinat de funcþia

⎧ ⎡ π⎤
⎪⎪cos x, x ∈ ⎢⎣0, 2 ⎥⎦
f : [0, π] → R, f (x) = ⎨ .
⎪ 2 x − 1, x ∈ ⎛⎜ π , π⎤
⎪⎩ π ⎝ 2 ⎦⎥
280
Teste de evaluare
Testul 1
( x − 1)( x − 2 )
f : [1, 2] → R, f (x) = .
x
2. Sã se calculeze aria graficului cuprinsã între dreptele x = 1, x = e, axa Ox ºi curba

y = 2x x ln x.
⎛ p 1 n ⎞
3. Sã se calculeze lim ⎜ ∑ i +1 ∑ k i ⎟ .
n →∞ i = 0 n
⎝ k =1 ⎠

Testul 2
f : ⎡⎢ 0, ⎤⎥ → R, f (x) = arcsin x.
1
⎣ 2⎦
2. Sã se calculeze aria graficului cuprinsã între dreptele x = 1, x = 3, axa Ox ºi curba

y = (x + 1) ln x.
1 n n+k
3. Sã se calculeze lim ∑ 3 .
n →∞ n k =1 n

281
Testul 3
f : ⎡⎢ 0, ⎤⎥ → R, f (x) = arccos x.
1
⎣ 2⎦
2. Sã se calculeze aria mulþimii din plan cuprinse între curbele de ecuaþie

y = ex, y = ex ºi dreptele x = 1, x = 2.
n
∑ k arctg ⎛⎜⎝ kn ⎞⎟⎠ .
1
n →∞ n 2 k =1

Testul 4
1. Sã se calculeze volumul corpului de rotaþie determinat de funcþia funcþia
f : ⎡⎢ 0, ⎤⎥ → R, f (x) = 4 1 − x 2 .
1
⎣ 2⎦
2. Sã se calculeze aria mulþimii din plan cuprinse între parabola de ecuaþie

y2 = x ºi dreapta y = 2x 1.
3 2n k
3. Sã se calculeze lim ∑
n →∞ n k =1
.
k + 8n 2 − 2kn

282
Teste de sintezã pentru pregãtirea
examenului de bacalaureat
Testul 1
⎧ 2x2 + x + 1 ⎫
1. Sã se determine mulþimea ⎨ x ∈ ¥ ∈¥⎬ .
⎩ 3 x+ 1 ⎭
2. Sã se arate cã dacã n ∈ N, atunci n ∈ Q dacã ºi numai dacã n ∈ N.

3. Fie d ∈ N astfel încât d ∈ R \ Q. Sã se arate cã dacã existã a b, c, q ∈ Q astfel încât
a + b d = c + q d , atunci a = c ºi b = q.
4. Sã se arate cã dacã a + b 3 2 + c 3 4 = 0 cu a, b, c ∈ Q, atunci a = b = c = 0.
Testul 2
n
k3 −1
1. Sã se calculeze ∏ k3 +1 .
k =2
3x − 1⎤
2. Sã se rezolve ecuaþia ⎡⎢ = {x}.
⎣ 2 ⎦⎥
3. Fie f : A → B. Sã se arate cã Gf = A × B dacã ºi numai dacã B are un singur element,
unde Gf este graficul funcþiei f.
4. Fie a, b > 0 ºi n ∈ N astfel încât an + bn = 2. Sã se arate cã:
a) ab ≤ 1; b) ⎛⎜ 1 + ⎞⎛
1 1⎞
⎟⎜ 1 + ⎟ ≥ 4.
⎝ a ⎠⎝ b ⎠
Testul 3
⎧ax + 1, x≥0
1. Sã se determine a ∈ R astfel încât funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ 2 sã fie:
⎩ x − ax + 1, x < 0
a) injectivã; b) surjectivã; c) bijectivã.
2. Fie f, g: A → A astfel încât f g f sã fie bijectivã. Sã se arate cã funcþiile f ºi g sunt
bijective.
3. Sã se arate cã nu existã funcþiile f : R → R monotone, astfel încât (f f )(x) = 2x + 1.
4. Fie f : N → N, f (x, y) = 3x · 5y. Sã se studieze injectivitatea ºi surjectivitatea lui f.
&!
TESTE DE SINTEZÃ
Testul 4
1. Sã se arate cã familia de parabole fm(x) = (m + 3)x2 (3m + 1)x + 2m 1, x ∈ R are
douã puncte fixe.
2. Sã se determine m ∈ R astfel încât vârful parabolei fm(x) = mx2 (2m + 1)x + m 1,
x ∈ R, sã fie situat în cadranul II.
3. Fie x1 ºi x2 rãdãcinile ecuaþiei x2 2x 2 = 0.
x14 − x12 + 1 x24 − x22 + 1
Sã se calculeze expresia E = + .
x13 + 2 x23 + 2
4. Sã se determine m ∈ R astfel încât ecuaþia m 3 ( x3 + 8) 2 + 3 x3 + 8 (m 1) + 2 = 0

sã aibã o soluþie.
Testul 5
1. Sã se determine m ∈ R astfel încât (m 1)x2 + 2mx + m 2 ≤ 0, ¼ x > 0.
⎧( x 2 + 1)( y 2 + 1) = 12 xy
2. Sã se rezolve sistemul ⎨ 2 2
.
⎩( x + 1) ( y + 1) = 30 xy
3. Arãtaþi cã dacã a(4a 2b + c) > 0, atunci b2 > 4ac.
⎧mx 2 + ( m − 1) x − 6, x < 1
4. Determinaþi m ∈ R astfel încât funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ 2 sã
⎩ − x − 2 x + m, x ≥1
fie strict descrescãtoare.
Testul 6
1
( )
1 1
1. Determinaþi x ∈ Q pentru care: a) 3
x = x 3 ; b) − 2 x
= 22x .
2. Determinaþi x ∈ Q pentru care are sens expresia (x 5x)x. 2
⎧⎪ x + y + 3 x − y = 5
3. Rezolvaþi sistemul ⎨ .
⎪⎩ 6 ( x + y ) ( x − y ) = 6
3 2
1⎛ 5 ⎞
4. Considerând ºirul (xn)n≥1 dat prin relaþia de recurenþã xn+1 = ⎜
⎜ 2 xn + 2 ⎟⎟ , n ≥ 1, x1 = 1.
3⎝ xn ⎠
a) Calculaþi x2, x3, x4, x5, x6.
3
b) Comparaþi termenii anteriori cu numãrul 5 . Care dintre ei sunt aproximãri cu
3
douã zecimale exacte ale lui 5?
&"
TESTE DE SINTEZÃ
Testul 7
89
1. Sã se calculeze ∑ lg (tg k0).
k =1
3
2. Sã se demonstreze inegalitatea logabc + logbca + logcab ≥ , a, b, c > 1.
2
3. Aflaþi numãrul cifrelor numãrului 3100 .
⎛ x⎞ ⎛ y⎞ y
+ tg ⎜ lg ⎟ + tg ⎛⎜ lg ⎞⎟ = tglg · tglg · tglg , x, y, z > 0.
z x z
4. Arãtaþi cã tg ⎜ lg ⎟
⎝ y⎠ ⎝ z⎠ ⎝ x⎠ y z x
Testul 8
z −1
1. Fie z ∈ C \ {1}. Demonstraþi Re = 0 ⇔ |z| = 1.
z +1
2. Determinaþi a ∈ R ºtiind cã ecuaþia x2 (a i)x + 20 + 5i = 0 admite o rãdãcinã realã.
3. Determinaþi z1, z2, ..., zn ∈ C cu |z1| = |z2| = ... = |zn| = 1 astfel încât z1 + z2 + ... + zn = ni.
4. Determinaþi funcþia f : C → C cu proprietatea f (x) + f (εx) = x, ¼ x ∈ C, unde
ε ∈ C \ R, ε3 = 1.
Testul 9
z 2n + 1 z2n − 1
1. a) Arãtaþi cã dacã z = cos α + isin α, atunci cos nα = , sin nα = .
2z n 2iz n
b) Calculaþi a = cos20° · cos40° · cos 60° · cos 80°.
n −1
2. Calculaþi ∑ εkp , unde εk sunt rãdãcinile de ordinul n ale unitãþii, iar p ∈ N, fixat.
k =0
3. Fie x, y, z ∈ R astfel încât sin x + sin y + sin z = 0 ºi cos x + cos y + cos z = 0.

Demonstraþi cã sin2x + sin 2y + sin 2z = 0 ºi cos 2x + cos 2y + cos 2z = 0.
4. Fie z, w ∈ C, |z| = |w| = 1. Demosntraþi cã dacã |z + w| = 1, atunci w = z · ε sau
w = y · ε2, unde ε este rãdãcina de ordinul trei a unitãþii.
&#
TESTE DE SINTEZÃ
Testul 10
n +1 − n 1 1
1. a) Sã se arate cã arcsin = arcsin arcsin .
( n + 1)(n + 2) n +1 n+2
n
k +1 − k
b) Sã se calculeze ∑= arcsin .
k 1 k +1 ⋅ k + 2
2. Arãtaþi cã cos(n(arctg 2 2 )) ∈ Q, ¼ n ∈ N.
π2
3. Sã se arate cã (arcsin x)(arcos x) ≤ , ¼ x ∈ [1, 1].
16
⎡ π2 ⎤ ⎡ 0, π ⎤ .
4. Fie funcþia f : [0, 1] → ⎢ − , 0 ⎥ astfel încât f (sin t) = t2 πt, ¼ t ∈ ⎢⎣ 2 ⎥⎦
⎣ 4 ⎦
Demonstraþi cã: a) f (x) = (arcsin x)2 πarcsin x; b) f este bijectivã.
Testul 11
⎧2 x + x = 2 y + y
1. Rezolvaþi sistemul: ⎨ 2 2
.
⎩ x + y − xy = 1
2. Sã se rezolve ecuaþia: 6x + 2 = 3x + 2x+1.

3. Sã se rezolve ecuaþia:
1
logax + log a 2 x 2 + .... + log a n x logaxn+1 =
n
log a x n , n ∈ N, a > 0, a ≠ 1.
2
2
+ x −a 1
4. Sã se arate cã nu existã a ∈ R, astfel încât a x > , ¼ x ∈ R.
a
Testul 12
1. Câte numere naturale mai mici sau egale cu 300 se divid cu 2 sau cu 3 sau cu 5?
2. Sã se determine exponentul lui 2 din descompunerea în factori a numãrului A2nn .
3. Sã se arate cã dacã Amn +1 = 2 Amn −1 , atunci m ºi n sunt prime între ele.
4. Dintre submulþimile mulþimii {1, 2, 3, ..., n} cu k elemente, câte:
a) nu-l conþin nici pe 1, nici pe 2?
b) nu conþin unul dintre numerele 1 ºi 2, dar îl conþin pe celãlalt?
c) conþin ambele numere?
d) deduceþi egalitatea Cnk = Cnk− 2 + 2Cnk−−21 + Cnk−−22 ca rezultat al punctelor a), b), c).
&$
TESTE DE SINTEZÃ
Testul 13
1. Într-un tramvai cu trei vagoane se urcã, la întâmplare, ºapte persoane. Care este
probabilitatea ca în primul vagon sã urce patru persoane?
2. Un profesor dã ca temã de vacanþã 100 de exerciþii. Un elev rezolvã 96 dintre acestea.
Dupã vacanþã, profesorul verificã rezolvarea a ºase probleme dintre cele 100.
Care este probabilitatea ca elevul sã fie întrebat de rezolvarea cel puþin a uneia dintre
problemele nerezolvate?
3. a) Dintr-o urnã în care se aflã n bile albe ºi m negre se extrag k bile.
Care este probabilitatea ca printre bilele extrase sã se obþinã r bile albe?
b) Calculaþi Cn0Cmk + Cn1Cmk −1 + Cn2Cmk − 2 + ... + Cnk Cm0 .
4. Fie A = {f / f : {1, 2, 3, 4} → {1, 2, 3, 4}, f funcþie}. Care este probabilitatea ca alegând
la întâmplare o funcþie din A, aceasta sã fie injectivã? Dar surjectivã? Dar bijectivã?
Testul 14
r
1. Sã se calculeze ∑ Cmk Cnr − k .
k =0
2. Sã se determine coeficientul lui x2y3zw4 din dezvoltarea (x + y + z + w)10.

3. Calculaþi suma ultimelor trei cifre ale numãrului 1992.
4. Calculaþi suma primelor 30 de zecimale ale numãrului (1 2 )100.
Testul 15
1. Arãtaþi cã ºirul (an)n≥1 de numere reale nenule este o progresie geometricã dacã ºi
( )( )
numai dacã a12 + a22 + ... + an2−1 a22 + a32 + ... + an2 = (a1a2 + a2a3 + ... + an1an)2.
2. Determinaþi primul termen ºi raþia unei progresii geometrice în funcþie de S1 ºi S2,
ºtiind cã S1 = a1 + a2 + ... + a10 ºi S2 = a11 + a12 + ... + a20.
3 6
3. Sã se arate cã 2, 6, 54 nu sunt termeni ai unei progresii geometrice.
4. Sã se afle termenul general al ºirului (an)n≥1 dacã a1 = 1, a2 = 2 ºi an5+1 = an3+ 2 ⋅ an2 , ¼ n ≥ 1.
Testul 16
1. Determinaþi x ∈ S4 astfel încât:
⎛ 1 2 3 4⎞ ⎛ 1 2 3 4⎞ ⎛ 1 2 3 4⎞
⎜ 3 4 1 2⎟ x ⎜ 4 1 2 3⎟ = ⎜ 2 3 4 1 ⎟ .
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
&%
TESTE DE SINTEZÃ
⎛ 1 2 3 4⎞
2. Rezolvaþi în S4 ecuaþia y2 = ⎜ ⎟.
⎝ 4 3 2 1⎠
3. Fie numerele 0 < a1 < a2 < ... < an.
n
Sã se determine σ ∈ Sn astfel încât Sσ = ∑ ai aσ(i ) sã fie maximã.
i =1
⎛1 2 3 4 5 6 7⎞ k
4. Fie σ = ⎜ ⎟ ∈ S7. Calculaþi min {k ∈ N | σ = e}.
⎝ 2 3 4 1 6 7 5 ⎠
Testul 17
1− x 2 − x 3 − x
1. Rezolvaþi în R ecuaþia: 2 − x 4 − x 5 − x = 0.
3 − x 5 − x 3 − 2x
⎛ 1 2 3⎞
⎛ 6 9 8⎞
2. Sã se rezolve ecuaþia: X ⎜ 2 3 4 ⎟ = ⎜ .
⎜ 3 4 1 ⎟ ⎝ 0 1 6 ⎟⎠
⎝ ⎠
2−a a − x x −1
3. Sã se determine a ∈ R astfel încât 1 − x2 x2 −1 = 0 sã admitã o rãdãcinã
2 − a − 2x x + a x − 2
dublã numãr întreg.
⎛1 1 −2 4 2 ⎞
4. Sã se determine rangul matricei A = ⎜ 2 1 3 −1 1 ⎟ , α, β, γ ∈ R.
⎜α β γ α β ⎟
⎝ ⎠
Testul 18
⎧2 x1 − x2 + x3 − x4 = 1
⎪
1. Determinaþi α, β, γ ∈ R astfel încât sistemul ⎨ x1 + x2 + αx3 + x4 = −1 sã fie compatibil
⎪⎩ x1 − x2 + x3 + β x4 = γ
ºi rangul matricei sistemului sã fie 2.
2. Se considerã numerele complexe distincte douã câte douã a, b, c, d. Arãtaþi cã sistemul
⎧x + y + z + t = 0
⎪⎪ax + by + cz + dt = 0
omogen ⎨ 2 admite numai soluþia banalã.
a x b2 y c2 z d 2t 0
⎪ 3 + 3 + 3 + 3 =
⎪⎩a x + b y + c z + d t = 0
&&
TESTE DE SINTEZÃ
⎧x − 3y + 4 = 0
⎪
3. Sã se gãseascã condiþia de compatibilitate a sistemului ⎨ x + y − 4αβ = 0 ,
⎪⎩(α 2 + 1) x − (2αβ + 1) y − γ = 0
unde α, β, γ ∈ R.
⎧ x + 2 y + (a − 3) z = 5
⎪
4. Sã se discute dupã valoarea parametrului a ∈ R natura sistemului: ⎨− x + (a − 5) y + 2z = −1 .
⎪⎩2 x + y + z = a
Testul 19
1. Sã se calculeze lim n3
n →∞
( 4
)
n8 + 1 − n 2 .
( )
2. Sã se calculeze lim a n + a + b n + b + c n + c , unde a, b, c sunt numere reale
n →∞
astfel încât a + b + c = 0.
xn
3. Fie a > 0 ºi ºirul definit recurent astfel xn+1 = , n ∈ N*, cu x1 = a.
1 + xn2
Sã se calculeze lim xn .
n →∞
1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ... ⋅ (2n − 1)
4. Sã se calculeze lim .
n →∞ 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ ... ⋅ (2n)
Testul 20
n
⎛ n !(n + 2k )! ⎞
1. Sã se calculeze lim ⎜
n →∞ [(n + k )!]2
⎟ , k ∈ N*.
⎝ ⎠
xn
2. Fie a > 0. Se considerã ºirul definit prin recurenþa xn+1 = , x1 = a, n ∈ N*.
1 + nxn2
Sã se studieze convergenþa ºirurilor (xn)n≥1 ºi (nxn)n≥1 ºi în cazul în care au limitã sã se
calculeze limitele lor.
1 1 1
3. Fie xn = 1 + + + ... + , n ≥ 1. Sã se arate cã nu existã nici o funcþie raþionalã f,
2 3 n
astfel încât xn = f (n), ¼ n ≥ 1.
p p
4. a) Dacã pn este al n-lea numãr prim ºi lim n = 1, sã se calculeze lim n +k , k ∈ N*.
n →∞ n ln n n →∞ pn
b) Dacã nu existã lim n|sin n|, sã se demonstreze cã nu existã lim |sin n|.
n→∞ n→∞
&'
TESTE DE SINTEZÃ
Testul 21
1. Sã se determine numerele reale a > 0 ºi b > 0 astfel încât
lim
n→∞
( 5
)
ax 5 + (b + 1) x 4 + 1 − 5 bx 5 + x 4 − 1 = 2.
2. Fie a, b ∈ R.
i) Arãtaþi cã existã un numãr real δ > 0 astfel încât cos x + asin bx > 0, ¼ x ∈ (δ, δ).
1
ii) Calculaþi lim (cos x + asin bx) x .
n→∞
3. Sã se determine parametrii reali a > 0, b > 0 ºi c > 0 astfel încât graficul funcþiei
f (x) = ax + bx 2 + cx − 1 sã aibã ca asimptotã oblicã spre ∞ dreapta y = 2x + 1 ºi
ca asimptotã orizontalã spre ∞ dreapta y = 1.
1 ⎤
4. Sã se calculeze lim ⎡⎢ .
x →∞ ⎣ ln x ⎥
⎦
x >0
Testul 22
⎧⎪ 1 sin 1 , x ≠ 0
1. Se dã funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ x x .
⎪⎩ 0, x =0
a) Arãtaþi cã funcþia f are proprietatea Darboux pe R.
b) Arãtaþi cã funcþia f nu este continuã în punctul x0 = 0.
2. Fie f : [0, 1] → [0, 1] ∪ [2, 3] o funcþie continuã astfel încât f ⎛⎜ ⎞⎟ = 3. Sã se arate cã:
1
⎝ 3⎠
a) f nu este surjectivã; b) f nu este injectivã.
3. Fie f : R → (∞, 1) ∪ {0} ∪ (1, ∞), f (x) = sgn (x2 + 1).
a) Sã se arate cã f este bijectivã.
b) Sã se arate cã f nu este continuã în x0 = 0.
c) Sã se arate cã funcþia f 1 este continuã.
d) De ce funcþia f 1, deºi continuã, are inversa (f 1)1 = f discontinuã?
4. Sã se arate cã nu existã funcþii surjective ºi continue f : [0, 1] → (0, 1).
'
TESTE DE SINTEZÃ
Testul 23
1. Sã se scrie ecuaþia tangentei la graficul funcþiei f : R → R, f (x) = xex în punctul x = 0.
⎧ 2x x≤0
2. Sã se determine a, b ∈ R astfel încât funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ae ,
⎩sin 2 x + b cos3 x , x>0
sã fie derivabilã pe R.
3. Fie f : (0, ∞) → (1, ∞), f (x) = ex + x2 + x.

a) Sã se arate cã funcþia f este bijectivã.
b) Sã se arate cã f 1 este derivabilã pe (1, ∞) ºi sã se calculeze f 1(e2 + 6).
n
f ( k ) (3)
4. Fie f : (0, ∞) → R, f (x) = ln(1 + 2x). Sã se calculeze lim ∑ .
n →∞ k =1 ( k − 1)!
Testul 24
1. Fie f : [a, b] → R o funcþie continuã pe [a, b] ºi derivabilã în punctele a ºi b astfel
încât f (a) < 0 ºi f ′(b) > 0. Sã se arate cã funcþia f are un punct de minim c ∈ (a, b).
2. Fie f, g : [a, b] → R funcþii Rolle. Sã se arate cã dacã f (a) = f (b) = 0 ºi
f ′(x)g(x) ≠ f (x)g′(x) ¼ x ∈ (a, b), atunci existã cel puþin un punct c ∈ [a, b]
astfel încât g(c) = 0.
2 2 π
3. Sã se arate cã < sin 50° < + .
2 2 36
4. Fie f : [a, b] → R o funcþie Rolle astfel încât f (a) < f (b).
Sã se arate cã ∃ c ∈ (a, b) astfel încât f ′(c) > 0.
Testul 25
x
1. Sã se arate cã < arctg x, ¼ x > 0.
1 + x2
me x − (1 + m)e − x
2. Pentru ce valori ale lui m ∈ R funcþia f : R → R, f (x) = este
1 + ex
monotonã pe R?
3. Sã se determine punctele de extrem local ale funcþiei f : R → R,
⎧ x + 1, x < −1
⎪ 2
f (x) = ⎨ x − 1, | x |≤ 1 .
⎪⎩|1 − ln x |, x > 1
π
4. Sã se arate cã pentru orice a ∈ [0, 1] existã n ∈ N, n ≥ 2 ºi x ∈ ⎡⎢ 0, ⎤⎥ astfel încât
⎣ 2⎦
sin2nx + cos2nx = a.
'
TESTE DE SINTEZÃ
Testul 26
1. Sã se studieze posibilitatea aplicãrii teoremei lui lHospital în cazul urmãtoarei limite:
xe 2 x + xe x − 2e 2 x + 2e x
lim .
n→∞ (e x − 1)3
2. Sã se determine numãrul soluþiilor reale ale ecuaþiei x3 + 3x2 9ln x + m = 0, m ∈ R.
⎧ x2 2
⎪
3. Sã se reprezinte grafic funcþia f : R → R, f (x) = ⎨e1− x , | x | > 1 .
⎪⎩ x 2 − 1, | x | ≤ 1
4. Sã se arate cã pentru fiecare n ∈ N, n ≥ 3, funcþia fn: R → R, fn(x) = sin x are un punct
π
de inflexiune xn ∈ ⎛⎜ 0, ⎞⎟ . Sã se calculeze lim xn ºi lim fn(xn).
⎝ 2⎠ n→∞ n→∞
Testul 27
1 1 1 1
1. Se dau ºirurile xn = 1 + + ... + − 2 n + 1 ºi yn = 1 + + ... + −2 n .
2 n 2 n
Arãtaþi cã cele douã ºiruri sunt monotone ºi mãrginite.
2an + 3
2. Se dã ºirul definit prin a0 ∈ (0, 3), an+1 = .
an
a) Studiaþi monotonia ºi mãrginirea ºirului.
an +1 + 1 a +1
b) Arãtaþi cã = (3) n ºi deduceþi expresia lui an în funcþie de a0.
a n +1 − 3 an − 3
c) Calculaþi nlim a.
→∞ n
3. Fie a, b, c ∈ R. Calculaþi nlim

→∞
[aln(n + 1) + b ln(n + 2) + c ln(n + 3)].
1α + 2α + ... + n α
4. a) Calculaþi lim , α ∈ R \ {1}.
n→∞ nα+1
1 + 3 2 + ... + 3 n
b) Determinaþi β ∈ R pentru care existã ºi este finitã limita: nlim
→∞
.
n3
'
TESTE DE SINTEZÃ
Testul 28
sin x − x
1. Calculaþi lim .
x →0 sin 2 x ⋅ tg x
1
m + sin
2. Cercetaþi dacã funcþia f (x) = x , m ∈ R, are limite laterale în 0.
x
3. Studiaþi continuitatea funcþiilor urmãtoare în punctul indicat:
⎧tg x ⋅ arctg 1 , x ∈ [−1, 0)
⎪ x
a) f (x) = ⎨ 0, x=0 , în 0; b) f (x) = [ln x], în 2.
⎪
⎩ x ln x, x > 0
4. Fie funcþiile continue f, g : [0, 1] → [0, 1], f surjectivã. Arãtaþi cã existã cel puþin un
punct x0 ∈ [0, 1] astfel încât f (x0) = g(x0).
Testul 29
1. Studiaþi derivabilitatea funcþiilor urmãtoare pe domeniul maxim de definiþie.
a) f (x) = |x 1| + |x + 1|; b) f (x) = arcsin(x + 2); c) f (x) = max ⎛⎜ 1, x, ⎞⎟ .

1
⎝ x⎠
3
2. Determinaþi m ∈ R astfel încât funcþia f : R → R, f (x) = x 2 + mx + 2 sã fie derivabilã pe R.
⎧2sin x + cos x, x ≥ 0
3. Sã se determine a, b, c ∈ R astfel încât funcþia f : R → R, f (x) = ⎨ 2
⎩ax + bx + c, x < 0
sã fie derivabilã de douã ori pe R.
4. Fie f : (0, ∞) → R, f (x) = (1 + x)ln x.

Sã se arate cã f este bijectivã ºi sã se calculeze (f 1)′(0).
Testul 30
5
1. Determinaþi punctele de extrem ale funcþiei f : R → R, f (x) = 2x 2 − x3 .
2. Se dã funcþia f : R → R, f (x) = e1+x x.
a) Sã se arate cã f (x) ≥ 0, ¼ x ∈ R.
b) Sã se arate cã ºirul xn+1 = e −1+ n , x1 > 1 este monoton, nemãrginit determinând limita sa.
x
3π
3. Arãtaþi cã arcsin(cos x) = x , ¼ x ∈ [π, 2π].
2
1
4. Reprezentaþi grafic funcþia f : R \ {2} → R, f (x) = |x| · e x − 2 .
'!
TESTE DE SINTEZÃ
Indicaþii ºi soluþii
Capitolul 1. Grupuri
Pag. 19
1. Sunt legi de compoziþie asocierile de la punctele: a); b); d); f).
2. 1 & (2) = 1; 3 & 0 = 3; (0 & 2) & (1) = 2 & (1) = 1; (a & 2) & 3 = (|a| + 2 2|a|) & 3
= (2 |a|) & 3 = |2 |a|| + 3 3|2 |a|| = 3 2|2 |a||.
⎛ −a 1⎞ ⎛ −a ⎞
3. (a, b) & ⎜ , ⎟ = ⎜ 0, 2 ⎟.
⎝ b ( a + b ) b ⎠ ⎝ b (a + b ) ⎠
4. * 1 2 3 4 + 0 1 2 3 4 5 · 0 1 2 3 4 5
1 1 2 3 4 0 0 1 2 3 4 5 0 0 0 0 0 0 0
2 2 4 3 1 1 1 2 3 4 5 0 1 0 1 2 3 4 5
3 3 4 2 1 2 2 3 4 5 0 1 2 0 2 4 0 2 4
4 4 1 4 1 3 3 4 5 0 1 2 3 0 3 0 3 0 3
4 4 5 0 1 2 3 4 0 4 2 0 4 2
5 5 0 1 2 3 4 5 0 5 4 3 2 1
7. a) x, y ∈ (2, ∞) x Æ y ∈ (2, ∞) ⇔ 3xy + 6x + 6y + 10 > 2 ⇔ xy + 2x + 2y + 4 > 0 ⇔
(x + 2)(y + 2) > 0, adevãrat deoarece x + 1 > 0, y + 2 > 0; b) observãm cã (x & y) & z =
= 9xyz + 18(xy + xz + yz) + 36(x + y + z) + 70; însã (x & y) & z ∈ (2,∞); rezultã cã
9xyz + 18(xy + xz + yz) + 36(x + y + z) + 72 > 0 ⇔ xyz + 2(xy + xz + yz) + 4(x + y + z) + 8 > 0.
8. x & y = (x 9)(y 9) + 9; x ∈ [8, 10] ⇔ 1≤ x 9 ≤ 1 ⇔ |x 9| ≤ 1, analog |y 9| ≤ 1. Atunci
|x 9||y 9| ≤ 1 ⇔ 1 ≤ (x 9)(y 9) ≤ 1 ⇔ 8 ≤ (x 9) + (y 9) + 9 ≤ 10 ⇔x & y ∈ [8, 10].
1
9. 2xy x y + m > ⇔ 4xy 2x 2y + 2m > 1 ⇔ (2x )(2y 1) + 2m 2 > 0 pentru
2
⎛ 1 ⎞
orice x, y ∈ ⎜ , ∞ ⎟ ; rezultã 2m 2 ≥ 0, adicã m ≥ 1.
⎝2 ⎠
10. x ) y ≠ i ⇔ xy i(x + y) + 1 + i ≠ i ⇔ xy i(x + y) + 1 ≠ 0 ⇔ (x i)(y i) ≠ 0.
11.a) Fie M o parte stabilã finitã a lui Z în raport cu înmulþirea ºi fie x ∈ M; atunci xn ∈ M,
¼ m ∈ N. ªirul puterilor lui x nu are oricare doi termeni distincþi, deoarece în caz contrar
ar fi infinit. Deci existã k, p ∈ N astfel încât xk = xp ⇒ x ∈ {1, 0, 1}. Pãrþile stabile finite ale
lui Z se aflã printre submulþimile mulþimii {1, 0, 1}, adicã {0}, {1}, {0, 1}, {1, 1]}; {1, 0, 1};
b) Doar mulþimea {0}; c) N, N \ {0}, N \ {0, 1}, N \ {0, 1, 2, ... n}; 2Z, 3Z, nZ, n ∈ N.
12. a) (a ) b) ) c = (a + b + ab) ) c = (a + b + ab) + c + (a + b + ab) c = a + b + c + ab +
+ ac + bc + abc; a ) (b ) c) = a ) (b + c + bc) = a + (b + c + bc) + a(b + c + bc) =
2 − xy
2− ⋅z
2 − xy 3− x− y
= a + b + c + ab + ac + bc + abc; b) (x & y) & z = &z= = ...
3− x − y 2 − xy
2− −z
3− x− y
14. a) 6; b) 1; c) 1 i; d) (1, 0).
15. a) Toate matricele cu excepþia matricei nule sunt simetrizabile; b) sunt simetrizabile
8 ºi 10; c) toate elementele sunt simetrizabile; d) 0.
'"
INDICAÞII ªI SOLUÞII
16. Legea datã prin tabla:
0 1 2
0 * * 0
unde locul steluþelor poate fi luat de orice element din mulþime;
1 * * 1
34 legi de compoziþie au elementul neutru 2.
2 0 1 2
17. b) Nu este asociativã, este comutativã; c) elementul neutru este 0.
18. Legea nu este asociativã: (a& a) & c ≠ a & (a & c); este comutativã; b este element neutru.
19. b) toate elementele cu excepþia elementului 1.
20. c) nu are element neutru.
3xy
22. Demonstrãm cã x ) y ∈ (0, 3). Observãm cã x ) y = > 0 (numitor
xy + ( x − 3)( y − 3)
3xy
ºi numãrãtor pozitivi) < 0 ⇔ 3xy < 3xy + 3(x 3)(y 3) etc.
xy + ( x − 3)( y − 3)
23. Fie x, y, z ∈ R, existã ºi sunt unice numerele u, v, w ∈ R astfel încât x = sh u, y = sh v,
e x − e− x
z = sh w (deoarece funcþia sh: R → R, sh x = este bijectivã).
2
Atunci x & y = sh u sh v + sh v sh u = sh(u + v); (x & y) & z = sh(u + v + w); 0 este element
neutru; x este simetricul lui x.
1
24. Legea nu este asociativã, este comutativã, elementul neutru este I2.
2
25. Pentru diferenþa simetricã: elementul neutru este ∅, siemtricul lui A este A.
26. Elementul neutru I2; toate elementele sunt siemtrizabile.
28. Elementul neutru (1, 0); elementele simetrizabile: (1, b), (1, b), b ∈ Z.
29. (A & B) & C = (AM1B) & C = (AM1B)M1C; A & (B & C) = A & (BM1C) = AM1(BM1C);
A & M = M & A = A (M element neutru); elemente simetrizabile A & B = M ⇔ AM1B = M
⇒ det A · det(M1) det B = det M ⇒ det A ≠ 0, rezultã cã A este inversabilã în raport cu
înmulþirea; B = MA1M este simetricul elementului A.
30. Fie A = {a1, a2, ..., an}. Numãrul legilor de compoziþie care-l au pe a1 element neutru este
2 2
egal cu n( n −1) ; pentru a2, a3, ... an avem acelaºi numãr; în total avem n n( n −1) legi de compoziþie.
31. (x & x) ⎛⎜ z ∗ ⎞⎟ = (xz) & 1 ⇔ 1 ⎛⎜ z ∗ ⎞⎟ = xz ⇔ z & = xz, ¼ x, z ∈ Q*. Înlocuind x
1 1 1
⎝ x⎠ ⎝ x⎠ x
1 z
cu obþinem z & x = .
x x
32. xy + ax + by > 1 ⇔ xy + x + y + 1 + (a 1)x + (b 1)y > 0 ⇔ (x + 1)(y + 1) + (a 1)x +
+ (b 1)y > 0, ¼ x, y > 1. Deoarece (x + 1)(y + 1) > 0. Rezultã cã (a 1)x + (b 1)y ≥ 0,
¼ x, y > 1. Pentru y = 0 obþinem (a 1)x ≥ 0, ¼ x > 1 ⇔ a 1 = 0 ⇔ a = 1; analog
(b 1)y ≥ 0, ¼ y > 1 ⇔ b = 1.
33. a) Fie propoziþia P(n): n = 6x + 7y, x, y N. Demonstrãm prin inducþie dupã n ≥ 30.
Verificãm cã P(30), P(31), P(32), P(33), P(34), P(35) sunt adevãrate ºi demonstrãm cã
P(n) → P(n + 6) este adevãratã: n + 6 = 6x + 7y + 6 = 6(x + 1) + 7y, x + 1 ∈ N, y ∈ N.
b) Orice sumai mare sau egal[ cu 30, plus sumele 6 7, 12, 13, 14, 18, 19, 20, 21, 24, 25,
26, 27 28. Cu monede de 3 ºi 5 plãti sumele: 3, 5, 6 ºi orice sumã mai mare sau egalã cu
8 (prin inducþie).
'#
34. a) 1 ∈ A, atunci 2 = 1 + 1 ∈ A; 3 = 2 1+ 1 ∈ A , ..., n ∈ A (inducþie dupã n ∈ N);
1 ∈ A, atunci 2 = (1) + (1) ∈ A etc. n ∈ A (inducþie dupã n ∈ N). b) i ∈ A, atunci
2i = i + i ∈ A; 3i ∈ A , ..., ni ∈ A (n ∈ N). i ∈ A, atunci 2i = i + (i) ∈ A; ..., ni ∈ A
(inducþie dupã n ∈ N). c) a + bi ∈ A (deoarece a ∈ A; bi ∈ A), deci Z ∈ A, adicã Z = A.
pag. 36
1. b) x & y ∈ M ⇔ xy 2x 2y + 6 ≥ 2 ⇔ (x 2)(y 2) + 2 ≥ 2 ⇔ (x 2)(y 2) ≥ 0;
(x & y) & z = (xy 2x 2y + 6) & z = (xy 2x 2y + 6) z 2(xy 2x 2y + 6) 2z + 6.
Elementul neutru: x & e = x, ¼ x ∈ M ⇔ xe 2x 2e + 6 = x ⇔ e (x 2) = 3(x 2).
Rezultã e = 2.
2. d) Observãm cã fn ) fm = fn+m ∈ G; fn = fm ⇔ n = m, operaþia de compunere a funcþiilor
este asociativã (proprietate cunoscutã a compunerii). Pe G operaþia este comutativã fn )
fm = fn+m = fm ) fn; fn ) fe = fn ⇔ fn+e = fn ⇔ n + e = n ⇔ e = 0, deci f0 este elementul neutru;
fn ) f n′ = f0 ⇔ n + n′ = 0 ⇔ n′ = n; simetricul lui fn este fn ∈ G.
f) Asocierea este lege de compoziþie pe G; asociativã, elementul neutru este (1, 1, 0) ∈ A,
⎛ 1 1 −z ⎞
iar simetricul lui (x, y, z) este ⎜ , , ⎟ ;
⎝ x y xy ⎠
2 − iz
g) Elementul neutru este 1 i, ¼ z ≠ i este simetriyabil, siemtricul sãu este z′ = ;
z +i
⎛ x + y 4y ⎞
j) Notãm M(x, y) = ⎜ ⎟ ; M(0, 0) este elementul neutru M(x, y) este siemtricul
⎝ −y x − y⎠
(opusul lui M(x, y)).
3. a) M este grup de matrice; b) GL2(R) este grup de matrice; c) M este grup dar nu este
grup de matrice (nu conþine I3); elementul neutru al grupului este A(0).
4. a) Din asociativitate deducem a2x + abx + bz = ax + aby + b2z, ¼ x, y, z ∈ R. Rezultã
a2 = a, b2 = b. Condiþia de grup se verificã numai pentru a = 1, b = 1; b) Din x & e = e& x,
ax + be ae + bx
¼ x ∈ (1, 1) avem: = , ¼ x ∈ (1, 1) ⇔ ax + be = ae + bx ⇔ (a b)(x e) = 0,
1 + xe 1 + xe
¼ x ⇔ a b = 0 ⇔ a = b. Din x & e = x, ¼ x ∈ (1, 1) avem x2e + x = ax + ae, ¼ x ∈ (1, 1)
(rezultã e = 0, altfel avem o ecuaþie de gradul al II-lea cu o infinitate de soluþii, toate
numerele reale aparþinând intervalului (1, 1), apoi a 1 = 0 etc.
c) x & y = (x 3)(y 3) + α 9 > 3 ⇔ (x 3)(y 3) + α 12 ≥ 0; deducem α = 12.
5. Demonstrãm mai întâi cã am · b = b · am, ¼ m ∈ Z; apoi demonstrãm ambn = bnam (m
fixat, inducþie dupã n) etc.
⎛ 1 2 3 4 5 ⎞ 38
7. a) p123 = p120 ) p3 = e ) p3 = p3; p1 = ⎜ 40 2 2
⎟ ; p = p ) p = p = (p ) ;
1 2
⎝ 5 4 1 2 3 ⎠
c) x = p1 ) q; respectiv x = e.
8. a) 5̂ x = 3̂ ⇔ x = ( 5̂ )1 · 3̂ = 5̂ · 3ˆ = 7ˆ ; b) 2̂ x = 4̂ ⇔ x ∈ { 2̂ , 6̂ }; d) 4̂ x = 3̂ ⇔
4x ≡ 3 (mod 8) ⇔ 4x = 3 + 8q, q ∈ Z egalitate imposibilã (rezultã cã 3 M 4).
9. x & y = (x + 2)(y + 2) 2; legea este asociativã; elementul netru este 1. x & x′ = 1 ⇔
2x − 3 2x − 4 + 1
xx′ 2x 2x′ + 2= 1 ⇔ x′(x 2) = 2x 3; x ≠ 2; x′ = ∈Z⇔ =
x−2 x−2
1
=2+ ∈ Z rezultã (x 2) | 1 ⇔ x 2 = ±1 etc.
x−2
'$
10. Dacã X este finitã, atunci f : X → X este injectivã ⇔ f este surjectivã. Dacã X este
finitã K(x) ºi S(x) sunt grupuri; dacã X este infinitã, atunci elementele simetrizabile sunt
funcþiile bijective din K(x) ºi S(x).
11. i ∈ Rn este simetrizabil ⇔ (i, n) = 1 (aceeaºi demonstraþie ca ºi în Zn).
12. a) a & a = a2 2a ≤ a ⇔ a2 3a ≤ 0 ⇔ a ∈ [0, 3] ∩ Z = {0, 1, 2, 3}; b) Fie x ∈ H, x < 0:
avem x & x ∈ H ⇔ x2 2x ∈ H, deci x2 2x ≤ 0 ⇔ x ∈ {0, 1, 2} ∩ (∞, 0) = ∅. Deci H = {0}.
13. |z + z0| = |z| + |z0| ⇔ z = λz0, λ ≥ 0, M z0 = {λz0 | λ ≥ 0}. elementul neutru este 0;
λz0 + λ′z0 = 0 ⇔ λ′ = λ ≤ 0, λ′ ≥ 0; rezultã λ′ = 0; singurul element simetrizabil este 0.
⎛ xn 0 ⎞
14. An = ⎜ n⎟
= I2 ⇒ xn = 1; yn = 1 ⇒ x, y ∈ Un = {1, ε, ..., εn1}, unde ε este
⎝ 0 y ⎠
rãdãcinã de rodin n a unitãþii; grupul are n2 elemente.
⎛ a1 0 b1 ⎞ ⎛ a2 0 b2 ⎞ ⎛ a1a2 + b1c1 0 a1b2 + b1d 2 ⎞
15. Avem ⎜ 0 x 0 ⎟ ⎜ 0 x 0 ⎟ = ⎜ 0 x2 0 ⎟.
⎜ c 0 d ⎟ ⎜ c 0 d ⎟ ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ 1 1⎠ ⎝ 2 2⎠ ⎝ a2 c1 + c2 d1 0 c1b2 + d1d 2 ⎠
Avem: (a1a2 + b1c2)(c1b2 + d1d2) (a2c1 + c2d1)(a1b2 + b1d2) = a2d2(a1d1 b1c1)
b2c2(a1d1 b1c1) a2d2 b2c2 = 1.
Trebuie ca x2 = x ⇒ x ∈ {0, 1}; elementul neutru este I3: rezultã x = 1.
⎛ a1 0 b1 ⎞ ⎛ a2 0 b2 ⎞ ⎛ 1 0 0 ⎞
⎧a a + b c = 1
AB = I3 ⇔ ⎜ 0 x 0 ⎟ ⎜ 0 x 0 ⎟ = ⎜ 0 1 0 ⎟ ⇔ ⎨ 1 2 1 2 ⇔ c2 = c1;
⎜
c 0 d
⎟ ⎜
c 0 d
⎟ ⎜ 0 0 1 ⎟ ⎩c1a2 + d1c2 = 0
⎝ 1 1 ⎠⎝ 2 2 ⎠ ⎝ ⎠
⎛ a1 0 b1 ⎞ ⎛ d1 0 −b1 ⎞
d2 = a1; b2 = b1; inversa matricei A = ⎜ 0 x 0 ⎟ este B = ⎜ 0 1 0 ⎟ .
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ c1 0 d1 ⎠ ⎝ −c1 0 d1 ⎠
17. Elementul neutru este 0; x ⊕ x′ = 0 ⇔ {x + x′} = 0 ⇔ x + x′ ∈ Z. Rezultã x + x′ = 1
⇔ x′ = 1 x (toate elementele sunt simetrizabile).
18. a) 3ˆ x = 2ˆ ⇔ x = ( 3̂ )1 · 2̂ ; pentru inversul lui ( 3̂ )1 avem: 3̂ · â = 1̂ ⇔ 3a ≡ 1 (mod 40)
40q + 1 39q + q + 1 q +1 q +1
⇔ 3a = 1 + 40q, q ∈ Z; a = = = 13q + ∈Z⇒ = k ∈ Z;
3 3 3 3
¶;
q = 3k 1; a = 13(3k 1) + k = 40k 13 = 40k 40 + 27 = 40(k 1) + 27; rezultã a = ( 3̂ )1 = 27
¶ ⋅ 2ˆ = 54
x= 27 µ = 14µ.
19. (P(M), Δ) este grup comutativ; elementul neutru este ∅, siemtricul oricãrui element
A este A. A Δ X = BC ⇔ A Δ (A Δ X) = A Δ B ⇔ (A Δ A) Δ X = A Δ B ⇔ ∅ΔX = A Δ B
⇔ x = A Δ B = (A \ B) ∪ (B \ A).
⎛ 1 2 3 4 5 ⎞ σ ) x = x ) σ ⇔ σ = x ) σ ) x1 ⇔
20. a) Fie X = ⎜ ⎟
⎝a b c d e⎠
⎛ 1 2 3 4 5⎞ ⎛ 1 2 3 4 5 ⎞ ⎛ 1 2 3 4 5⎞
⎜ 2 5 4 1 3⎟ = ⎜ a b c d e ⎟ ) ⎜ 2 5 4 1 3⎟ ) ⇔ .
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛a b c d e⎞ ⎛ 1 2 3 4 5⎞ ⎛ a b c d e ⎞
⎜ 1 2 3 4 5 ⎟ ⇔ ⎜ 2 5 4 1 3⎟ = ⎜ b e d a c ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
'%
Analizãm cazurile:
1) a = 1; rezultã prin identificare b = 2, e = 5, c = 3, d = 4; rezultã soluþia
⎛ 1 2 3 4 5⎞
X1 = ⎜ ⎟.
⎝ 1 2 3 4 5⎠
⎛ 1 2 3 4 5⎞
2) a = 2; b = 5; e = 3; c = 4, d = 1; X2 = ⎜ ⎟ etc.
⎝ 2 5 4 1 3⎠
b) x2 = σ; amplificând la stânga ºi la dreapta cu x obþinem x3 = σx; cu necesitate rezultã
σx = xσ; controlãm care dintre soluþiile x1, x2, x3, x4, x5 de la punctul a) verificã ecuaþia x2 = σ.
21. Elementul neutru al monoidului, e, este elementul neutru al grupului G; a nu este
simetrizabil a & a′ = e ⇔ a = e; rezultã cã a ∈ G, contradicþie.
22. x2y = yx ⇒ x2y = yx2 ⇒ x2(yx) = yx2 ⇒ x2(x2y) = yx2 ⇒ x4y = yx2 ⇒ x4yx2 = yx4 ⇒
x4(yx2) = yx4 ⇒ x4(x4y) = yx4 ⇒ x8y = yx4 ⇒ ey = yx4 ⇒ y = yx4 ⇒ x4 = e.
Din x4y = yx2 ⇒ x2 = e, iar din x2y = yx ⇒ x = e, y arbitrar.
23. Fie y ∈ C. Ecuaþia f (z) = y ⇔ 3z 4 z = y (1). Conjugând relaþia (1) obþinem
1
3 z 4z = y (2). Din (1) ºi (2), eliminând z obþinem z = (3y + 4 y ).
7
1
Ecuaþia are soluþie unicã; deci f este bijectivã inversabilã, iar f 1(y) = (3y + 4 y ).
7
Fie h1(z) = 2z 1; h2(z) = z + 2 z ;
1
b) f ) g = h1 ⇔ h = f 1 ) h1, h(z) = f 1(h1(z)) = f 1(2z 1) = [3(2z 1) + 4(2 z 1)] = ...;
7
h ) f = h2 ⇔ h = h2 ) f 1; h(z) = h2(f 1(z)) = f 1(z) + 2(f 1(z)) = ...
pag. 43
1. f (x + y) = cos 2π(x + y) + isin 2π(x + y) = (cos 2πx + isin 2πx)(cos 2πy + isin2πy) = f (x) · f (y).
2. f (z1 · z2) = |z1 z2| = |z1| · |z2| = f (z1) · f (z2).
3. c) f (x + y) = a(x + y) = ax + ay = f (x) + f (y).
d) g(0) = 1 ≠ 0 (imaginea elementului neutru nu este elementul neutru al grupului); nu
este morfism.
4. a) Observãm cã f este corect definitã ((x, 5x, 3x) este soluþie a sistemului oricare ar fi x ∈ Z).
f (x + y) = (x + y, 5x 5y, 3x + 3y) = (x, 5x, 3x) + (y, 5y, 3y) = f (x) + f (y).
5. b) Ecuaþia f (x) = y, y ∈ G are soluþie unicã: x = ln(y 2) deci f este bijectivã;
f (x + y) = 2 + ex+y, f (x) & f (y) = (2 + ex) & (2 + ey) = (2 + ex)(2 + ey) 2(2 + ex)
2(2 + ey) + 6 = 2 + ex+y.
7. A(a) · A(b) = A(ab); funcþia f : M → (0, ∞), f (A(a)) = a este izomorfism de grupuri.
2 ⋅ 22 2 ⋅ 32 2 ⋅ n2
8. c) Fie α = o o ... o ; calculãm f (α) în grupul ((0, ∞), ·) ºi apoi
2 ⋅ 2 2 − 1 2 ⋅ 32 − 1 2n 2 − 1
întoarcem rezultatul în grupul G.
2k 2
2 −
⎛ 2k 2 ⎞ 2k 2 − 1 2k − 2 k − 1 ( k − 1)( k + 1) .
2 2
f⎜ 2 ⎟=
⎝ 2k − 1 ⎠
2 2
2k 2k k2 k2
2k 2 − 1
n
(k − 1)(k + 1) 1 ⋅ 3 2 ⋅ 4 (n − 1)(n + 1) n + 1 n +1⎞
f (α) = ∏ = 2 ⋅ 2 ⋅ ... ⋅ = . Deci α = f 1 ⎛⎜ ⎟ = ...
k =2 k 2
2 3 n 2 2 n ⎝ 2n ⎠
'&
9. b) f (0) = 0; f (x) = f (x), ¼ x ∈ Z; f (x + y) = f (x) + f (y), ¼ x, y ∈ Z; f (x1 + x2 + ... + xn) =
= f (x1) + f (x2) + ... + f (xn) (inducþie dupã n). Notãm f (1) = a, a ∈ Z. Atunci f (2) = 2α,
f (n) = f (1 + 1 + ... + 1) = f (1) + f (1) + ... + f (1) = a + a + ... + a = na, ¼ n ∈ N.
f (na) = f (na) = na = (n) · a; deci f (x) = x · a ¼ x ∈ Z (pozitiv sau negativ).
10.a) f (0) = 0; fie f (1) = a, a ∈ Q; ca ºi la 9b) demonstrãm cã f (n) = na, n ∈ Z. Observãm
cã a = f (1) = f ⎛⎜ n ⋅ ⎞⎟ = f ⎛⎜ + + ... + ⎞⎟ = f ⎛⎜ ⎞⎟ + f ⎛⎜ ⎞⎟ + ... + f ⎛⎜ ⎞⎟ = n · f ⎛⎜ ⎞⎟ .
1 1 1 1 1 1 1 1
⎝ n⎠ ⎝n n n⎠ ⎝ n⎠ ⎝ n⎠ ⎝ n⎠ ⎝ n⎠
Deducem cã f ⎛⎜ ⎞⎟ = , ¼ n ∈ N*. Însã f ⎛⎜ ⎞⎟ ∈ Z deci
1 a 1 a
∈ Z, ¼ n ∈ N*, posibil
n
⎝ ⎠ n n
⎝ ⎠ n
numai pentru a = 0.
b) Dacã f (1) = b, atunci orice morfism este de forma f (x) = bx.
c) Rezultã din a), morfismul banal nefiind bijecþie.
11. fa ) fb = fab; izomorfismul este g: G → (0, ∞) g(fa) = a.
12. Izomorfismul este f : C(0, 1) → U, f (M) = cos t + isin t, unde are coordonatele (cos t, sin t).
13. f : M → R, f (dm) = m.
14. c) f este chiar izomorfism de grupuri; pãrþile stabile finite sunt imaginile reciproce ale
pãrþilor stabile cu 6 elemente ale lui C* cu înmulþirea: U6, deci f (U6) = {1 i, ε i, ε2 i,
2π 2π
ε3 i, ε4 i, ε5 i}, unde ε = cos + isin .
6 6
15. b) Din f (x · y) = f (x) · f (y) rezultã m = n = 1; deci f (x) = 1 + x ; c) la fel ca la ex. 8, calculãm
imaginea elementului în (0, ∞) prin izomorfismul f 1: G → (0, ∞), f 1(x) = x2 1 etc.
x−2
16. c) Calculãm g( 14 x o x24o ... o3x ) = g(x) · g(x) ·...· g(x) = (g(x))n = (2x + 2)n; g1(x) = ;
n ori
2
(2 x + 2) n − 2
rezultã 14 o ... o3x = g1((2x + 2)n) =
x o x24 = 2n1(x + 1) 1.
n ori
2
17. Nu sunt izomorfe pentru cã o astfel de ecuaþie are o singurã soluþie în R* ºi 3 soluþii în C*
(fie z una dintre cele trei soluþii ale ecuaþiei x3 = 1 are 3 soluþii distincte, contradicþie).
18. f (xy) = f (x) · f (y) ⇔ (xy)1 = x1 · y1 ⇔ (xy)1 = (yx)1 ⇔ xy = yx.
19. Deoarece f (1) = 1 ºi g (1) = 1, rezultã cã f (1) = g (1). Rãmâne sã arãtãm cã f (x) = g (x),
2π 2π
¼ x ∈ Un. Suficient sã arãtãm cã f (ε) = g (ε), unde ε ∈ Un, ε = cos + isin .
n n
Fie x ∈ C*\U. Atunci x · ε ∈ C* \ Un (altfel din x · ε ∈ Un, rezultã x ∈ Un, Un fiind grup).
Rezultã cã f (xε) = g(x · ε) ⇔ f (x) · f (ε) = g(x) · g(ε) ⇔ f (ε) = g(ε) (deoarece f (x) = g(x) ≠ 0).
pag. 55
1. ° f1 f2 f3 f4 2. a) · a b c d b) a b c d
f1 f1 f2 f3 f4 a a b c d a a b c d
f2 f2 f1 f4 f3 b b a d c b b c d a
f3 f3 f4 f1 f2 c c d a b c c d a b
f4 f4 f3 f2 f1 d d c b a d d a b c
3. · 2 4 6 8
2 4 8 2 6 Verificãm asociativitatea (x ⊕ y) ⊕ z = z ⊕(y ⊕ z).
4 8 6 4 2 Constatãm: comutativitatea, elementul neutru 6;
6 2 4 6 8 toate elementele sunt simetrizabile.
8 6 2 8 4 ''
4. A4 = I; ord (A) = 4; ord(A2) = 2; ord(A3) = 4.
5. ab = e ⇔ a = b1 ⇔ ba = e ⇒ ab = ba, contradicþie.
6. Fie a ∈ G; deoarece ordinul grupului este 5, rezultã cã a5 = e. Atunci a2 ≠ e (altfel a4
= e ºi a = e); a3 ≠ e (altfel a2 = e), a4 ≠ e (altfel a = e).
7. a) σ este ciclu de lungime 5, ord(σ) = 5; b) ord( 8̂ ) = 3; c) ord( 9̂ ) = 10, d(1 + i)n ≠ 1,
pentru orice n ∈ N, ord (1 + i) = ∞.
⎛ 1 0⎞
8. (AB)n = ⎜ ⎟ ; pentru orice n ∈ N: (AB) ≠ I2.
n
⎝ n 1 ⎠
9. Se aplicã teorema lui Fermat: a) 1; b) 0; c) 789 = 788 · 72 = (722)4 · 72 ≡ 72 (mod 23) ≡ 3 (mod 23).
12. ¼, σ, τ ∈ H avem: i) (σ ) τ)(2) = σ(τ92)) = σ(2) = 2; rezultã σ ) τ ∈ H; ii) σ1(2) = 2,
adicã σ1 ∈ H.
13. (a1h1a)(a1h2a) = a1h1(e)h2a =a1(h1h2a) ∈ a1Ha; (a1ha)1 = a1h1a ∈ a1Ha.
14.a) Generalizare: Dacã (Hi)i∈I este o familie de subgrupuri ale grupului G, atunci U Hi
i∈I
este subgrup (urmãriþi definiþia subgrupului);
b) Fie x ∈ 4Z ∩ 6Z, atunci x este multimplu ºi de 6 ºi de 4; deci este multimplu de 12,
adicã x ∈ 12; reciproc.
c) Fie x ∈ U4 ∩ U6, rezultã x4 = 1 ºi x6 = 1, 1 = x6 = x4 · x2 = 1 · x2 = x2. Pe caz general:
Un ∩ Um = Ud, unde d = (n, m) (demonstraþia va fi datã la capitolul polinoame).
⎛α β⎞ ⎛ β − α⎞ ⎛ − γ − δ⎞
15. b) Fie X = ⎜
γ δ ⎟ , aX = Xa ⇔ ⎜ α β ⎟ = ⎜ α β ⎟⎠
rezultã δ = α ºi γ = β, α, β ∈ R.
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝
16. Fie a un element ord(a) = 5 ºi grupul de ordin n. Atunci an = e. Însã n = 5k + r, 0 ≤ r < 5
implicã ar = e, rezultã r = 0 (altfel a ar avea ordinul mai mic decãt 5).
17. a) Grupul lui Klein are toate elementele de ordin 2, în timp ce Z4 are ºi elemente de ordin 4. (1̂ )
b) Dacã existã în grup un element de ordin 4, notat a, atunci grupul este {e, a, a2, a3} ºi
este izomorf cu Z4. În caz contrar, toate elementele cu excepþia elementului neutru, au
ordinul 2, deci este izomorf cu grupul lui Klein.
18. a) Fie k = {e, a, b, c} un grup de tip Klein. H1 = {e, a}; H2 = {e, b}, H1 ∪ H2 = {e, a, b}
nu este subgrup deoarece nu este parte stabilã a lui K(a · b ∉ H1 ∪ H2).
b) Presupunem cã H1 ⊄ H2 ºi H2 ⊄ H1; rezultã cã existã x ∈ H1, x ∉ H2 ºi y ∈ H2, y ∉ H1.
Însã H1 ∪ H2 este subgrup, deci xy ∈ H1 ∪ H2. Din xy ∈ H1 ∪ H2 rezultã xy ∈ H1 sau xy ∈ H2.
Dacã xy ∈ H1 ºi x ∈ H1, rezultã y ∈ H1, contradicþie; dacã xy ∈ H2 ºi y ∈ H2, rezultã x ∈
H2 contradicþie; aºadar H1 ⊂ H2 sau H2 ⊂ H1.
c) H ∪ K este subgrup, atunci conform b), rezultã H ⊂ K sau K ⊂ H. Însã pZ ⊂ Z ) Z ar
rezulta p ∈ Z ) Z, adicã p = 20 q, imposibil.
19. Rezultã cã subgrupul conþine elementul neutru al grupului, adicã F: R → R, F(x) = x.
Deducem p(x) = F ′(x) = 1. Se verificã: H = {F: R → R | F(x) = x + c, c ∈ R} este subgrup
al grupului bijecþiilor lui R în raport cu compunerea funcþiilor.
20. Grupurile (C*, ·) ºi (G, ·) sunt izomorfe: izomorfismul fiind funcþia f : C* → G,
⎛ a b⎞
f (a + bi) = ⎜ ⎟ . Deoarece (C*, ·) are un unic subgrup de ordin n, anume Un,
⎝− b a⎠
rezultã cã (G, ·) are un unic subgrup de ordin n, f (Un).
!
1 1
21. b) Fie A = (X + Xt) ºi B = (X Xt), rezultã A + B = X, At = A, Bt = B.
2 2
22. Reducere la absurd.
23. f1(e) = e = f2(e). Fie h ∈ H \ {e}, arãtãm cã f1(h) = f2(h). Considerând un element x ∈
G | H avem, conform cu 22) xh ∈ G | H. Rezultã f1(xh) = f2(xh) ⇔ f1(h) = f2(x) · f2(h). Însã
f1(x) = f2(x). Rezultã f1(h) = f2(h).
24. Deoarece e ∈ H ºi a ∉ H¸ rezultã cã a ≠ e, de asemenea a1 ∉ H (altfel a ∈ H), a1 ∉ H ⇔
a1 ∈ G \ H. Însã G \ H = {a}, rezultã cã a1 = a ⇔ a2 = e, deci {e, a} este subgrup al lui G.
Dar: {e, a} ∪ H = G (reuniunea a douã subgrupuri ale lui G este subgrup al lui G ⇔ {e,
a} ⊂ H, fals sau H ⊂ {e, a}, adicã, ¼ x ∈ G \ {a}, x = 1. Rezultã G = {e, a}, cu a2 = e,
aºadar G ≈ Z2.
Capitolul 2
pag. 75
1. a) Ambele legi sunt corect definite. Arãtãm cã (Z, &) este grup comutativ. Elementul
neutru este 2; simetricul lui x este 4 x. Arãtãm cã (Z, Æ) este monoid; elementul
3
neutru este . Arãtãm cã a doua lege (Æ) este distributivã faþã de prima (&).
2
x Æ (y & z) = (x Æ y) & (x Æ z) ⇔ x Æ (y & z) = x Æ (y + z + 2) = 2x(y + z + 2) + 4x +
+ 4(y + z + 2) + 6 = 2xy + 2xz + 8x + 4y+ 8z + 14.
(x Æ y) & (x Æ z) = (2xy + 4x + 4y + 6) & (2xz + 4x + 4z + 6) = 2x + 2xz + 8x + 4y + 8z + 14.
e) Evident (Z[i], + ) este grup comutativ ºi (Z[i], &) este monoid: fie x = a + bi, y = c+ di,
z = α + βi, x & y = ac + (bc + ad)i, (x & y) & z = acα + (acβ + bcα + adα)i
x & (y & z) = (a + bi) & [cα + (icβ + diα)i] = acα + (bcα + acβ + adα)i.
Elementul unitate este 1. Demonstrãm apoi cã x & (y & z) = (x & y) + (x & z), ¼ x, y, z ∈ Z[i].
2. În toate cazurile, a doua operaþie nu are element neutru.
⎛0 x⎞⎛0 y ⎞ ⎛0 0⎞
4. Inelul are divizori ai lui zero: ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟ , x, y ≠ 0.
⎝0 0⎠⎝0 0 ⎠ ⎝0 0⎠
⎛a b c ⎞
⎜ ⎟
5. b) X = ⎜ 0 a d ⎟ , det X = a3; dacã a ≠ 0, atunci X este inversabilã; dacã a = 0, atunci X3 = 03.
⎜0 0 a⎟
⎝ ⎠
c) An = (I3 + B)n = I3 + C n1 B + C n2 B2 (deoarece I3B = BI3 ºi B3 = 03)
1 a + bε a + bε a + b( −1 − ε) a −b
6. = = 2 = 2 = 2
a + bε (a + bε)(a + bε ) a + ab(ε + ε ) + b ε ε 2
a − ab + b 2
a − ab + b 2
b
· ε; rezultã cã toate elementele inelului, cu excepþia lui 0, sunt inversabile.
a − ab + b 2
2
1 x − iy 3 x y x
7. = 2 2
= 2 2
− 2 2
i 3 ∈ Z[i 3 ] ⇔ 2 ∈ Z ºi
x + iy 3 x + 3 y x + 3y x + 3y x + 3y 2
2 2
y ⎛ x ⎞ ⎛ y ⎞ 1
∈ Z; rezultã ⎜⎜ 2 ⎟ +⎜ 2
2 ⎟ ⎜
⎟ ∈Z⇔ 2
2 ⎟
∈Z⇒
2
x + 3y 2
⎝ x + 3y ⎠ ⎝ x + 3y ⎠ x + 3y2
(x2 + 3y2) | 1 ⇒ x2 + 3y2 = 1 ⇒ x2 = 1 · y = 0 etc.
!
8. Din x & y = y & x, rezultã a = b. Din x & e = x, ¼ x ∈ R, rezultã ax + ae + c = x, ¼ x ∈ R,
rezultã a = 1, e = 0 ºi c = 0 etc.
9. Elementele inversabile ale inelului (Rn, ⊕, ?) sunt acele resturi i ∈ Rn pentru care
(i, n) = 1; U(R12) = {1, 5, 7, 11}.
10. a) x = 2̂ , y = 3̂ ; b) (x, y) ∈ {( 1̂ , 1̂ ); ( 7̂ , 3̂ ); ( 3̂ , 5̂ ); ( 9̂ , 7̂ ); ( 5̂ , 9̂ )}; c) Prin scãdere
obþinem 2̂ y = 1̂ care nu are soluþii în Z12, deci sistemul nu are soluþii.
11. b) det U = 5̂ , det V = 5̂ ºi 5̂ este inversabil în Z6; c) X = U1 · V1; d) Deoarece
mulþimea M2(Z6) este finitã (64 elemente) ºi Ak ∈ M2(Z6) pentru orice k ∈ N, rezultã cã
în ºirul de puteri U, U2, U3, existã doi termeni egali. Din Up = Uk, k > p, Upk = I2.
13. Divizori ai lui zero: f1, f2: {0, 1} → R, f1(x) =

1, x ∈ ¤
{
0, x ∈ ¡ \ ¤
.
15. b) Elementele inversabile sunt: ( 1̂ , 1); ( 1̂ , 1); ( 3̂ , 1); ( 3̂ , 1); ( 3̂ , 1).

⎛0 b⎞ 2
18. a) X = ⎜ ⎟ , X = 0 ⇔ a + d = 0, ad bc = 0, a + d = 0 ⇔ (a = 0 ºi d = 0) sau
⎝c d ⎠
(a = 1; d = 1) etc.
b) X este inversabilã ⇔ det X = 1 ⇔ ad bc = 1̂ ⇔ ad + bc = 1̂ ⇔ (ad = 1̂ ºi bc = 0̂ ) sau
(ad = 0̂ ºi bc = 1̂ ) etc.
19. c) card T = 32 = 9. A ∈ T ºi det A = 1̂ ⇔ x2 + y2 = 1̂ . Însã x2 ∈ { 0̂ , 1̂ }, y2 ∈ { 0̂ , 1̂ }.
Rezultã x2 = 1̂ , y2 = 0 sau x2 = 0̂ , y2 = 1 (patru soluþii).
20. a) x = 1̂ , y = 2̂ , z = 3̂ .
21. A este inversabilã ⇔ det A este element inversabil în Z6 ⇔ det A ∈ { 1̂ , 5̂ }. Însã det
A = 3̂ a 2̂ ; obþinem ecuaþiile 3̂ a = 3̂ ºi 3̂ a = 1̂ , a ∈ { 1̂ , 3̂ , 5̂ } (de la prima ecuaþie, a
doua ecuaþie nu are soluþii).
⎧ f ( x) + f (4̂ x ) = 3̂ x
⎪
22. Înlocuind succesiv xprin 4̂ x obþinem sistemul: ⎨ f (4̂ x ) + f ( 2̂ x) = 5̂ x .
⎪ f (2̂ x ) + f ( x ) = 6̂ x
⎩
Adunând ecuaþiile obþinem 2̂ (f (x) + f ( 4̂ x) + f ( 2̂ x)) = 0, de unde f (x) + f ( 4̂ x) + f ( 2̂ x) = 0,
de unde comparând cu a doua ecuaþie obþinem: f (x) = 2̂ x.
23. a) adevãratã; b) falsã, trecând elementele matricei în Z3 obþinem matricea Â ºi
0̂ 1̂ 0̂
det Â = 0̂ 0̂ 1̂ = 2̂ ≠ 0̂ ; deci 3 nu divide det A; c), d) deoarece 3 nu divide det A,
2̂ 1̂ 1̂
rezultã cã det A ≠ 0, deci A este inversabilã M3(Q); deoarece 2 divide A, rezultã cã det A
nu este inversabil în 2, deci A nu este inversabilã în inelul M3(Z).
24. b) (a + b)5 = a5 + C51 a4b + C52 a2b3 + C54 ab4 + C55 b5 = a5 + 5a4b + 10a3b + 10a2b3 + 5ab4 + b5.
Însã 5a4b = a4b + a4b + a4b + a4b + a4b = 0; 5ab4 = 0; 10a2b3 = 0.
25. a) Vezi demonstraþia de la capitolul 1; b) verificând prin calcul.
26. (1 ba)(1 + bua) = 1 + bua ba (ba)(bua) = 1 + b(u 1 abu) = 1 + b · 0 · a = 1.
!
27. Luând x = 1 obþinem (1)6 = (1). Însã orice inel (1)6 = 1. Obþinem 1 = 1 ⇔
1 + 1 = 0; rezultã a + a = 0, pentru orice a ∈ A; fie x ∈ A; (x + 1)6 = x + 1 ⇔ x6 + 6x5 +
+ 15x4 + 20x3 + 15x2 + 6x = 0. Însã 6x5 = (x5 + x5) + (x5 + x5) + (x5 + x5) = 0 + 0 + 0 = 0;
6x = 0 (analog), 20x3 = 0; 15x4 = 14x4 + x4 = 0 + x4 = x4 = x4; 15x2 = x2. Obþinem x6 = x4,
adicã x4 = x, de unde x2 = x. Exemplu (Z2, +, ·).
28. Dacã n este ordinul grupului U(a), atunci (1)2n = 1, intrã (1)n = 1 (deoarece n este
impar). Rezultã 1 = 1, adicã 1 + 1 = 0.
pag. 89
1. b) Fie α = b 3 7 ºi β = c 3 49 ; arãtãm cã α, β ∈ Q, deci b, c = 0. Observãm cã
α + β = a ∈ Q (1); αβ = bc 3 7 3 = 7bc ∈ Q, α3 β3 = 7b3 49c3 ∈ Q; rezultã
(α β)(α2 + αβ + β2) ∈ Q, de unde α β ∈ Q (2). Din (1) ºi (2) rezultã α, β ∈ Q.
1 1 1
Dacã x ≠ 0, atunci x 1 = = . Pentru a arãta cã ∈ Q( 3 7 )
x a + b 7 + c 49
3 3 x
raþionalizeazã numitorul fracþiei apelând la formula de calcul: u3 + v3 + w3 3uvw = (u2
+ v2 + w2 uv uw vw). Luând în aceastã formulã u = a; v = b 3 7 , w = c 3 49 ºi
1
amplificând numitorul fracþiei cu u2 + v2 + w2 uv uw vw obþinem
x
1 a − 7bc + (7c − ab) 7 + (b 2 − ac)3 49
2 2 3
= ; f) luãm a = 2; b = 1; c = 1.
x a 3 + 7b 3 + 49c 3 − 21abc
3. a) Dacã bˆ ≠ 0̂ , atunci b̂ este inversabil ºi aˆ 2 + bˆ 2 = 0 ⇔ (ab1)2 + 1̂ = 0 ⇔ (ab1) = 2̂ ,
imposibil pentru cã în Z3, xˆ 2 ≠ 2̂ , oricare ar fi x̂ ∈ Z3.
⎧⎪⎛ ˆ ˆ⎞ ⎫⎪
b) card L = 32 = 9; K = ⎨⎜⎜ a ˆ b ⎟⎟ aˆ , bˆ ∈ Z 5 ⎬ .
⎪⎩⎝ − b aˆ ⎠ ⎪⎭
11. a) ϕ : F → Q, ϕ(fa) = a este izomorfism de corpuri.
b) fa ) fb = fab; f 6 ) f 12 ) ... f n1 + n = f 6 12 n 2 + n .
⋅ ⋅...⋅
4 10 n 2 + n −2 4 10 n 2 + n − 2
6 12 n2 + n n
k2 + k n
k (k + 1)
Însã ⋅ ⋅ ... ⋅ 2 =∏ 2 =∏ =
4 10 n + n − 2 k =2 k + k − 2 k = 2 (k − 1)(k + 2)
n
k n
k +1 3 3n
=∏ ·∏ =n· = etc.
k =2 k − 1 k =2 k + 2 n+2 n+2
12. Corpul M este izomorf cu corpul numerelor complexe, prin izomorfism
f : M → C, f (M(a, b)) = a + bi.
n
n n n 11π
n⎛ 11π ⎞ n⎛ 11nπ 11nπ ⎞
b) f (A ) = (f (A)) = ( 3 i) = 2 ⎜ cos + i sin ⎟ = 2 ⎜ cos + i sin ⎟.
⎝ 6 6 ⎠ ⎝ 6 6 ⎠
⎛ 11nπ 11nπ ⎞
⎜ cos sin ⎟
n
Deci A = 2 n⎜ 6 6 ⎟ ; c) Rezolvãm în corpul C sistemul ⎧u + v = 3 + 3i ,
⎨ 3
⎜ − sin 11nπ cos 11nπ ⎟ ⎩u + v 3 = −9 + 9i
⎜ ⎟
⎝ 6 6 ⎠
unde u = f (X); v = f (Y); obþinem u1 = 2 + i, v1= 1 + 2i, respectiv u2 = 1 + 2i, v2 = 2 + i;
!!
⎛ 2 1⎞ ⎛ 1 2⎞
corespunzãtor X1 = f 1(u1) = ⎜ 1 1
⎟ , Y1 = f (v1) = ⎜ − 2 1 ⎟ , respectiv, X2 = f (u2)
⎝ − 1 2 ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 1 2⎞ 1 ⎛ 2 1⎞
=⎜ ⎟ ºi Y2 = f (v2) = ⎜ − 1 2 ⎟ .
⎝ − 2 1⎠ ⎝ ⎠
13. a) Elementul zero este f∅, elementul unitate este fT; dacã A, B ∈ P(T), nevide, A ∩ B = ∅,
atunci fA ? fB = f∅, adicã fA ºi fB sunt divizori ai lui zero.
b) Funcþia ϕ: P(T) → Fτ, ϕ(fA) = A este izomorfism.
c) A Δ X = B ⇔ A Δ (A Δ X) = A Δ B ⇔ (A Δ A) Δ X = A Δ B ⇔ ∅ Δ X = A Δ B ⇔ X =
A Δ B; fA / fX = fB ⇔ A Δ X = B, datoritã izomorfismului.
14. a) f : Q → Q automorfism; rezultã f (0) = 0; f (1) = 1, f (x) = x, ¼ x ∈ Q; b) analog
f (x) = x, ¼ x ∈ Q.; demonstrãm cã f (x) = x, ¼ x ∈ R (1). Observãm cã f este strict cescãtoare:
x > 0 ⇒ f (x) = f ( x )2) = (f ( x ))2 > 0. Dacã x > y, atunci x y > 0 ⇒ f (x y) > 0 ⇔
f (x) f (y) > 0. Presupunem, cã (1) este falsã: ∃ x1 ∈ R (x1 ∈ R \ Q) astfel încât f (x1) ≠ x1.
Fie r ∈ Q, f (x1) < r < x1 (2); deoarece f este crescãtoare (strict) deducem cã f (f (x1)) < f (r) < f (x1)
⇔ f (ϕ(x1) < r < f (x1), adicã r < f (x1). e) Trebuie sã calculãm f (a + bi) = f (a) + f (bi) =
= f (a) + f (b) f (i) = a + bf (i). Suficient sã determinãm f (i). Observãm cã
1 = f (1) = f (i2) = (f (i))2; deducem f (i) = ±i; douã izomorfisme f (x) = x ºi f (x) = x .
15. x2 = 1 ⇔ x2 1 = 0 ⇔ (x 1)(x + 1) = 0 ⇔ x = 1 sau x = 1. În primul caz A = {0, 1},
A ≈ Z2, în al doilea caz A = {0, 1, 1}, deci A ≈ Z3.
Capitolul 3
pag. 103
3. a) m2 + 1 = 0 ⇔ m = ± i; m2 + 3m 4 = 0 ⇔ m ∈ {1, 4}. Dacã m ∈ C \ {i, i}, atunci
grad (f ) = 3; dacã m ∈ {i, i}, atunci grad (f) = 2; b) dacã m = 1̂ , grad (f ) = 0; dacã m = 1̂ ,
grad (f ) = 1; dacã m ≠ ±1, grad (f ) = 4; c) m4 + m + 1 > 0 (nu se anuleazã): evident dacã
m > 0; dacã m ∈ [1, 0), atunci m + 1> 0, deci m4 + m + 1 > 0; dacã m ∈ (∞, 1], atunci
m4 + m + 1 = m(m3 + 1) + 1 = m(m + 1)(m2 m + 1) + 1 > 0 deoarece m(m + 1) 0.
5. a) Rãspuns afirmativ: cãutãm polinoame sub forma f = x2 + ax + b, g = x2 + cx + d, a, b,
c, d ∈ Z ºi dupã înmulþire ºi identificare obþinem sistemul: bd = 8, ad + bc = 21, a + c = 0,
b + d + ac = 0; soluþie: b = 1, d = 8, a = 4, c = 3.
b) Nu existã polinoame h cu proprietate cerutã pentru cã: grad(h) = 1, h = ax + b; din
identificare a2 = 25, ab = 1, b2 = 2, imposibil.
6. a) (x + 1)4(x 1)5 = (x4 + C 41 x3 + C 42 x2 + C 43 x + C 44 )(x5 C51 x4 + C52 x3 C53 x2 + C54 x C55 );
coeficientul lui x3 = C 41 · ( C55 ) + C 42 · C54 + C 43 · ( C53 ) + C 44 · C52 ;
b) (1 + x + x2)10 = [1 + (x + x2)]10 = 1 + C10 1
(x + x2) + C102 (x + x2)2 + C103 (x + x2)3 + ... +
+ C10 (x + x ) , coeficientul lui x se aflã în binoamele C102 (x + x2)2, C103 (x + x2)3 ºi C104 (x + x2)4,
10 2 10 4
adicã: C102 ⋅ C22 + C103 ⋅ C31 + C104 ⋅ C 40 .

7. grad f = 1; f = 3̂ x; f = 3̂ x + 1̂ .
9. (1 i)3 + a(1 i)2 + b = 1 ⇔ (b 2) + i(2 2a) = 0 ⇔ b = 2; a = 1.
10. Suma coeficienþilor unui polinom f este f (1).
π π π 3π π 1
11. cos 3α = 4cos3α 3cos α, deci cos 3 = 4 cos3 3cos ; cos = cos = .
9 9 9 9 3 2
!"
⎛ π⎞ ⎛ π π⎞ 1 5 4π ⎛ π 4π ⎞ π
Deci f ⎜ cos ⎟ = ⎜ 4 cos 3 − 3 cos ⎟ + 2 = + 2 = ; sin = cos⎜ − ⎟ = cos ;
⎝ 9⎠ ⎝ 9 9⎠ 2 2 9 ⎝2 9 ⎠ 18
π π π π 3 ⎛ 4π ⎞ 3
cos 3 = 4cos2 3cos ; cos = ; f ⎜ sin ⎟= + 2.
18 8 8 6 2 ⎝ 9 ⎠ 2
12. b) Dacã luãm f = aX2 + bX + c, a ≠ 0, din condiþii deducem a = 0.
13. Dacã a ∈ Z3, atunci a + a + a = 0̂ ; (f + g)3 = f 3 + 3f 2g + 3f g2 + g3, însã 3f 2g = f 2g
+ f 2g + f 2g = 0̂ ; 3fg2 = fg2 + fg2 + fg2 = 0̂ . (f + g + h)3 = (f + g)3 + h3 = f 3 + g3 + h3.
14. a) Polinomul nu are grad mai mare sau egal cu 2, pentru cã, în caz contrar, identificând
coeficienþii lui Xn2 obþinem o contradicþie; rezultã cã f = aX + b; a(X + 1)b + a(X 1) + b =
= 2(aX + b); b) rãspuns negativ: grad (P) = 1, P = aX + b, rezultã (1 + X)(aX + b) +
+ (2X + 1)[a(X + 1) + b] = 3X2 + 2X + 1; din identificare obþinem un sistem fãrã soluþie.
15. b) (k3 + 7k2 + 14k)k! = [(k + 1)(k + 2)(k + 3) + α(k + 1)(k + 2) + β(k + 1) + γ] · k! =
= (k + 3)1! + α(k + 2)! + β(k + 1)! + γk!
n n n n n
∑
k =1
( k 3 +7k2 + 14k)k! = ∑ ( k + 3)!
k =1
+ α ∑ ( k + 2)! + β ∑ ( k + 1)! + γ ∑ k! =
k =1 k =1 k =1
2
k + 2k − 4 k ( k − 1) + αk + β 1 α β
= ... = = + + , ¼ k ≥ 2.
k k! ( k − 2)! ( k − 1)! k!
n
k + 2k − 4
2 n 1 n 1 n 1 n
k 2 + 2k − 1
∑
k =1 k
= 1 + ∑
k = 2 ( k − 2)!
+ α ∑
k = 2 ( k − 1)!
+ β ∑ . Analog ∑
k = 2 k! k =1 k
=
n 1 n 1 n 1
=3+ ∑ + α ∑ + β ∑ = 3 + En2 + α(En1 1) + β(En 2) →
k = 2 ( k − 2)! k = 2 (k − 1)! k = 2 k!
1 1 1 1
3 + e + α(e 1) + β(e 2) cu α ºi β gãsiþi anterior; am notat cu En = + + + ... + ,
0! 1! 2! n!
termen general al unui ºir cu limita e.
16. a) (1 + X)n(1 + X)n = ( C n0 + C 1n X + C n2 X2 + ... + C nn Xn) ( C n0 + C 1n X + C n2 X2 + ... + C nn Xn),
coeficientul lui Xn = C n0 · C nn + C n1 · C nn −1 + C n2 · C nn −2 + ... + C nn · C n0 = Cn0 ( ) + (C )
2 1 2
n
( ) (am folosit identitatea C = C ) coeficientul lui Xn în (1 + X)2n este C ;

+ ... + Cnn
2 k
n
n −k
n
n
2n
rezultã (C ) + (C ) + ... + (C ) = C ; b) folosim identitatea (1 X)n(1 + X)n = (1 X2)n

0 2
n
1 2
n
n 2
n
n
2n
ºi identificãm coeficienþii lui Xn în ambii membri: C n0 · C nn C n1 · C nn −1 + C n2 · C nn −2 +

⎧ 0, n impar
+ ... +(1)n C nn · C n0 = ⎨ k k .
⎩( −1) C2 k , n = 2k
17. Coeficientul lui X10 în suma (1 + X + X3)10 = (1 + X + X3) (1 + X + X3) · ... · (1 + X + X3).
18. f · g = 1 ⇒ grad(f) + grad(g) = 0 ⇒ grad(f ) = 0, rezultã f polinom constant, nenul.
19. a) a0 + a1 + a2 + ... + a200 = f (1) = 3100, unde f = a0 + a1X + ... + a200X200.
a0 a1 + a2 ... + a200 = f (1) = 1100 = 1
b) Calculãm f (1), f (ε), f (ε2), unde ε2 sunt rãdãcini de ordinul 3 ale unitãþii.
f (1) = a0 + a1 + a2 + a3 + ... + a200;
f (ε) = a0 + a1ε + a2ε2 + a3ε3 + ... + a200ε200
f (ε2) = a0 + a1ε2 + a2ε4 + a3ε6 + ... + a200ε40, (ε3 = 1, ε2 + ε + 1 = 0)
!#
Adunând egalitãþile obþinem:
f (1) + f (ε) + f (ε2) = 3a0 + 3a3 + 3a6 + ... + 3a198; deci a0 + a3 + a6 + ... + a198 =
1 200
= (3 + 0200 + 0200) = 3199.
3
Pentru suma a0 + a4 + a8 + ... + a200, calculãm f (1), f (1), f (i), f (i) ºi adunãm cele patru
egalitãþi obþinute.
pag. 111
1. d) câtul 4̂ X3 + 2̂ X2 + 2̂ X + 3̂ ºi restul X + 4̂ ; g) câtul 0 ºi restul 1.
3. f = (X5 5X + 8)(aX + b) + 2X 7 (1) ºi f = (X2 3X)C(x) + 6X 15 (2). Din (2) rezultã
f (0) = 15, f (3) = 3 care înlocuite în (1) conduc la un sistem de douã ecuaþii pentru a ºi b.
4. a) f (2) = 1; b) f ( 1̂) = 1̂ , f ( 1̂) = 2̂ .
5. Nu din prima condiþie avem f ( 1̂) = 5̂ , iar din a doua rezultã f ( 1̂) = 0̂ .
6. f (i) = 1; f (i) = 1, f (1) = 4, f (1) = 2, f = (X4 1)c + aX3 + bX2 + cX + d;
3
rezultã a = c = , b = 0, d = 1.
2
7. a) f = (X2 + X 2)g + aX + b; înlocuim X cu 1 ºi 2; f (1) = 26,
( −2) 26 − 1 − ( 2 26 − 1)
f (2) = = ;
− 2 −1 3
b) f = (X + 1)2g + aX + b; înlocuim X cu 1 ºi rezultã f (1) = a + b, de unde scoatem
b = a; deci f = (X + 1)2 · g + a (X + 1) ⇔ (X + 1)(X24 + X22 + ... + X2 + 1) =
= (X + 1)2 · g + a (X + 1) ⇔ X24 + X22 + ... + X2 + 1 = (X + 1) · g + a; înlocuim x = 1 etc.
c) f = (X2 + 1)g + aX + b (împãrþirea se face în R[X], deci a, b ∈ R). Suficient sã înlocuim
în egalitate x = i: f (i) = ai + b; identificãm apoi pãrþile reale respectiv imaginare etc.;
d) f = (X2 + X + 1)g + aX + b, a, b ∈ R; înlocuim x = ε ºi identificãm (ε2 + ε + 1 = 0 ºi
ε2 = 1); e) f = X4(X21 + X20 + ... + 1) + X3 + X2 + X + 1.
8. Gradul numãrãtorului este mai mare decât al numitorului.
a) Împãrþim numãrãtorul la numitor, obþinem: X3 + X + 1 = (X2 + X 2)(X 1) + 4X 1.
X 3 + X +1 ( X 2 + X − 2)( X − 1) + 4 X + 1 4X +1
Atunci = =X1+ 2 =X1+
X + X −2
2
X + X −2
2
X + X −2
4X +1 4X +1 a b
; scriem = + etc.
( X − 1)( X + 2) ( X − 1)( X + 2) X −1 X + 2
9. c) X3 X2 X1 X0
2̂ 1̂ 2̂ 0̂ 1̂
1̂ 1̂ 2̂ 2̂
11. a) X3 6X2 + 11X 6 = (X 1)(X 2)(X 3); f = (X3 6X2 + 11X 6)C + aX2 + bX + c,
înlocuim X cu 1, 2, respectiv, 3; b) f = (X3 6X2 + 11X 6) · α + aX2 + bX + c respectiv
f = (X3 6X2 + 11X 6) (αX2 + βX + 8) + aX2 + bX + c, cu a, b, c determinaþi la punctul a).
12. f (1) = 15; f (1 + i) = 0 ⇔ n + p = 0 ºi 4 2m + n = 0.
13. Câtul împãrþirii este g = X2 2X;
n n n n
n(n + 1)(2n + 1) n(n + 1)
∑
k =1
g ( k ) = ∑k =1
( k 2
− 2 k ) = ∑
k =1
k 2
− 2 ∑
k =1
k =
6
2·
2
.
!$
14. f = X3 + 3X2 X + 1; f = (2X 1)g + r, r ∈ R (din teorema împãrþirii cu rest) ⇔
⎛ 1⎞ ⎛ 1⎞
f = 2 ⎜ X − ⎟ g + r ⇔ f = ⎜ X − ⎟ 2g + r. Deci: cu schema lui Horner împãrim polinomul
⎝ 2⎠ ⎝ 2⎠
1 ⎛ 1⎞ 1
f la X ; obþinem f = ⎜ X − ⎟ h + r1; rezultã g = h ºi r1 = r.
2 ⎝ 2 ⎠ 2
n n1 n2 n3 2
15. a) X X X X ... X X1 X0
1 1 0 0 0 ... 0 1 1
1 1 1 ... 1 1 2 3
16. Suma coeficienþilor este f ( 1̂ ); deci restul = f ( 1̂) = 2̂ .
17. f = (X2 X + 1)C + 3X 2; înlocuim X cu X + 1, obþinem: f (X + 1) = [(X + 1)2 (X + 1)
+ 1]C(X + 1) + 3(X + 1) 2 ⇔ f (X + 1) = (X2 + X + 1)C(X + 1) + 3X + 1, restul este 3X + 1.
18. Fie f = a0 + a1X + ... + anXn; f (f (x) f (x) = a0 + a1f (x) + ... + an(f (X))2 a0 a1X
... anXn = a1(f (X) X) + a2(f 2(X) X2) + ... + an((f (x))n Xn) = (f X) · g (deoarece fiecare
termen f k(x) Xk = (f X) · gk). Rezultã f (f) = (f X)g + f = (f X)· g + (f X)(g + 1) + X.
Deci restul împãrþirii este X.
19. a) f = (X + 1)5 + a(X + 1)4 + b(X + 1)3 + c(X + 1)2 + d(X + 1) + e. Putem împãrþi repetat
la X + 1 cu schema lui Horner sau înlocuim formal în egalitate X → X 1 obþinem:
f (X 1) = X5 + aX4 + bX3 + cX2 + dX + e, însã f (X 1) = (X 1)5 + 3(X 1)3 (X 1)2 + 2.
Dezvoltãm binoamele, identificãm etc. b) f = (X + 1)3[(X + 1)2 + a(X + 1) + b] + c(X + 1)2 +
+ d(X + 1) + e; restul este c(X + 1)2 + d(X + 1) + e, cu c, d, e determinaþi la a).
pag. 124
− b +1− a b 2 + b − ba − 2
2. b) restul împãrþirii lui f la g este X+ ; identificãm restul cu 0.
2 2
3. a) Avem condiþia εn + ε + 1 = 0; n = 3k + 2, k ∈ N; b) (i2 + i + 1)n i = 0 ⇔ in i = 0
⇔ i = 4k + 1, k ∈ N.
4. a) X4 + X2 + 1; X6 1; b) 1; f · g; e) X 1; (X4 1)(X4 + X3 + X2 + X + 1).
5. f · X g = 1; rezultã (f, g) = 1; (Xn 1, Xn1 1) = X 1.
6. a) Nu, deoarece (X3 + X + 1) nu divide (X4 + X2 + 3). b) Împãrþim X4 + aX3 + X + b la
X2 + X ºi identificãm restul cu 0.
7. a) (a, b) = 10 ⇒ a = 10a1, b = 10b, (a1, b1) = 1; ab = 2400 ⇔ 100a1b1 = 2400 ⇔
a1b1 = 24 ⇔ (a1 = 1, b1 = 24) sau (a1 = 3, b1 = 8); (a1 = 8, b1 = 3); a1 = 24, b1 = 1.
b) Fie a = da1, b = db1, (a1, b1) = 1; atunci [a, b] = da1b1. Avem d(a1 + b1) = 98 ºi da1b1 = 720;
(98720) = 2, deci d / 2, adicã d = 1 sau d = 2; dacã d = 1, a1 + b1 = 98 ºi a1b1= 720 cu
soluþiile a1 = 90 ºi b1 = 8 care nu sunt prime între ele; dacã d = 2, atunci a1 + b1 = 4, a1b1 = 360
cu soluþiile (prime între ele) a1 = 40, b1 = 9 sau invers.
8. c.m.m.d.c. al polinoamelor trebuie sã fie de gradul al doilea (dupã douã etape în
algoritmul lui Euclid restul trebuie sã fie 0). Rezultã a = 1.
9. b) f = (X2 + 1)f1; g = (X2 + 1)g1, (f1, g1) = 1; [f, g] = (X2 + 1) · f1 · g1.
Rezultã f1 · g1 = X2 + 3X + 2 = (X + 1)(X + 2); convine f1 = X + 1 ºi g1 = X + 1.
10. (f, g, h) = ((f + g), h) = (X 1, h) = X 1; [f, g, h] = [[f, g], h] = [X2 + 1,
X2 + X2 2] = (X 1)(X + 1)(X2 + 2X + 2).
11. a) 1; b) 1; c) X + 1.
12. f = g · X + r1; g = r1X + X2 1; r1 = (X2 1)X + 0
!%
13. b) X-3 + 2X2 + 11X + a X3 + X2 + 14X + b X3 + X2 + 14X + b X2 3X + a b
X3 + X2 + 14X + b 1 X3 3X2 + (a b)X X + 4
/ X2 3X + a b / 4X2 + (14 a + b)X + b
4X2 12X + 40 4b
/ (26 a + b)X + 5b 4a
Rezultã cã ultimul rest trebuie sã fie 0, adicã 26 a + b = 0 ºi 5b 4a = 0 etc.
14. Existenþa polinoamelor f ºi g este asiguratã de faptul cã (X2 + 2X + 2; X2 + 3X + 3) = 1.
Avem (X2 + 3X + 3)(X + 3) + (X2 + 2X + 2)(X 4) = 1.
15. a) Fie (Xn 1, Xm + 1) = d, rezultã Xn 1 = d · d1, Xm + 1 = dd2, (d1, d2) = 1. Adicã
Xn = dd1 + 1; Xm = dd2 1, atunci (Xn)m = (dd1 + 1)m = (dd2 1)n. Din (dd1 + 1)m = (dd2 1)n
deducem d · g1 + 1 = dg2 1, obþinem d / 2, adicã Xn 1 ºi Xm + 1 sunt prime între ele. b) La fel
notând (an 1, am + 1) = d, d ∈ Z deducem d / 2 rezultã cã d = 1 sau d = 2 (abstracþie de semn).
pag. 134
2. a) f (a) = 0 ⇔ 2a3 + a 3 = 0, observãm soluþia a = 1; împãrþim 2a3 + a 3 la a 1 etc.
3. a) f (i) = 0; b) f (ε) = (ε + 1)11 + ε7 = (ε2)11 + ε7 = ε22 + ε7 = ε + ε = 0; c) fie α ∈ C \ R
o rãdãcinã a polinomului g; α3 = 1; α2 α + 1 = 0, f (α) = α6n1 + α 1 = α6bn · α1 +
1 1+ α2 − α µ X11 10 µ X10 X10 + 1̂ =
+ α 1 = α1 + α 1 = +α1= = 0; d) f = 10
α α
µ 10 10 µ
= 10 X (X 1̂ ) (X 1̂ ) = (X 1̂ )( 10 X X9 ... X 1̂ ) = (X 1̂ ) · g; însã g( 1̂ ) = 0,
10
deci g M X 1̂ .
4. a) X2 + 3X 4 = (X 1)(X + 4); b) X4 + 3X2 4 = (X2 1)(X2 + 4) = (X 1)(X + 1)(X2 + 4) =
= (X 1)(X + 1)(X i)(X + i); c) X4 + X2 + 1 = X4 + 2X2 + 1 X2 = (X2 + 1)2 X2 =
= (X2 X + 1)(X2 + X + 1) = (X X1)(X X2)(X X3)(X X4); d) X4 + 4 = X4 + 4X2 + 4 4X2 =
= (X2 + 2)2 4X2 = (X2 2X + 2)(X2 + 2X + 2) = ... ; e) X(X + 1)(X + 2)(X + 3) =
= [X(X + 3)][(X + 1)(X + 2)} = (X2 + 3X)(X2 + 3X + 2); notãm X2 + 3X + 1 = Y etc.
5. a) polinomul nu se anuleazã în Z3.
b) f ( 1̂ ) = 2̂ + a + 1̂ = 3̂ + a = 0̂ a = 0̂ ; f ( 2̂ ) = f ( 1̂ ) = 2̂ a + 1̂ = a 1̂ = 0̂ ⇒
a = 1̂ = 2̂ ; dacã a ≠ 0̂ ºi a ≠ 2̂ , atunci polinomul nu se anuleazã în Z3, deci este ireductibil.
6. f ( 1̂ ) = 0; x3 + 2̂ X2 + 2̂ M (X + 1̂ ) etc.
7. a) Polinomul nu se anuleazã în Z2, deci nu are în descompunere factori de gradul I.
Ar putea sã se descompunã în produs de factori de gradul al doilea X4 + X3 + X2 + X + 1̂ =
= (X2 + aX + b)(X2 + cX + d); înmulþim, identificãm ºi obþinem sistemul a + c = 1̂ ;
b + d + ac = 1̂ ; ad + bc = 1̂ ; bd = 1̂ . Din ultima ecuaþie obþinem b = d = 1̂ .
Înlocuind în celelalte obþinem a + c = 1̂ ºi ac = 1̂ ; imposibil.
b) X5 + 1̂ = X5 1̂ = (X 1̂ )(X4 + X3 + X2 + X + 1̂ ); c) X4 + 1 = X4 1 = (X2 1)(X2 + 1̂ )
= (X 1̂ )(X + 1̂ )(X2 + 1̂ ); d) X4 + X3 + 2X2 + X + 1̂ = (X4 + X3 + X2) + (X2 + X + 1̂ ) =
= X2(X2 + X + 1̂ ) + (X2 + X + 1̂ ) = (X2 + X + 1̂ )(X2 + 1̂ ) = (X 1̂ )2(X2 + 1̂ ).
8. a) (X 1̂ )(X 5̂ ); b) X2 + 1̂ .
9. a) X2 3 este ireductibil în Q[X] deoarece nu se anuleazã în Q. În schimb în corpul
Q( 3 ) se anuleazã având rãdãcinile ± 3 . b) Polinomul nu poate avea gradul 1 ºi nici 2;
de grad 3 este polinomul X3 3.
10. a) Δ = 9̂ − 8̂ = 1̂ ; x1,2 = ( 3̂ ± 1̂ )( 2̂ )1 = ( 3̂ ± 1̂ )· 3̂ ; x1 = 4̂ , x2 = 3̂ ; c) Δ = 3̂ , care nu
este pãtrat, deci ecuaþia nu are soluþii.
!&
11. a) f = 4X3 6X2 + 4X 1; b) Fie g(X) = f (X) f (X); rezultã cã f (x + T) = f (x), ¼ x ∈ C.
Sã presupunem cã grad(g) ≤ 6 ºi g se anuleazã de cel puþin 6 ori: în a, a, b, b, c, a. Rezultã
cã g = 0, adicã g(x) = 0, ¼ x ∈ R.
12. a) Fie T > 0 astfel încât f (x + T) = fˆ (x), ¼ x ∈ C, rezultã cã f (x + T) = f (x), ¼ x ∈ C.
Sã presupunem cã grad(f ) ≥ 1. Fixãm x0 ∈ C. Avem f (x0) = f (x0 + T) = f (x- + 2T) = ... =
= f (x0 + nT), ¼ n ∈ N. Rezultã cã polinomul f ºi polinomul constant f (x0) sunt egale într-o
infinitate de valori. Rezultã cã polinoamele sunt egale: f = f (x0), adicã grad(f) ≤ 0, contradicþie.
b) Dãm valori lui x în egalitatea datã; din x = 3, scoatem f (0) = 0, deci f M X; din x = 0, scoatem
f (3) = 0, deci f M (X 6). Deducem cã f M X(X 3)(X 6), adicã f = X(X 3)(X 6)g,
g ∈ C[X]. Înlocuind în relaþia datã, obþinem: (X + 3)X(X 3)(X 6)g(X) =
= (X 6)(X + 3)X(X 3)g(X + 3), de unde g(X) = g(X + 3) ( g este funcþie periodicã de
perioadã 3). Rezultã g = k (constant) ºi f = kX(X 3)(X 6)g.
c) Funcþia sinus este periodicã, deci dacã ar fi polinomialã ar fi constantã, contradicþie.
13. Fie f = X10 + aX + 9̂ , dacã α ∈ Z11 avem f (α) = α10 + aα + 9̂ = 1̂ + aα + 9̂ =
= aα + 10 µ = aα 1̂ (În grupul Z ∗ puterea a zecea este 1̂ ); f (α) = 0̂ ⇔ aα = 1̂ ⇔
11
⇔ α = a1. Aºadar, f se anuleazã, deci polinomul f este reductibil.
14. Fie polinomul în nedeterminata X, f = (x + y + z)5 x5 y5 z5; observãm cã f (y) = 0;
rezultã f M (x + y); analog f M (x + z) ºi f M (y + z). Rezultã cã f = (x + y)(x + z)(y + z) ·
· (α(x2 + y2 + z2) + β(xy + xz + yz)). Dând valori lui x, y, z determinãm α, β.
15. Scriem funcþia polinomialã de grad 3 care exprimã volumul V în funcþie de timp.
Fie V1(t) = V(t) + 1000; deducem V1(10) = 0,25; V2(30) = 4,33, V1(60) = 16,9, V1(80) = 28,9;
obþinem V1(t) = 0,00001t3 + 0,00532t2 + 0,0032t 0,284 (polinomul de interpolare a lui
Lagrange). Rezultã V1(50) = 13,176, deci V(50) = 1013,176 cm2.
X ( X − 1)...( X − k + 1)
16. Polinomul f se poate scrie f = λ0f0 + λ1f1 + ... + λnfn, unde fk =
k!
(se determinã în ordine λn, λn1, .., λ0). Deoarece f (0), f (1), ..., f (n) sunt întregi, rezultã cã
λ0, λ1, ..., λn ∈ Z. Dacã m > n avem fk(m) = C mn , deci f (m) ∈ Z, dacã 0 ≤ m ≤ n, fk(m) = 0,
pentru k > m ºi fk(m) = C mk , pentru k ≤ m; analog în cazul m < 0. 17. a) Δ = 4̂ ; x1 = 3̂ , x2 = 5̂ .
pag. 146
1. Împãrþim polinomul la (X 2)(X + 2)(X 1) sau folosim primele douã relaþii ale lui Viète.
2. Nu; 1 este rãdãcinã dublã a polinomului X5 X3 + X2 1 ºi simplã pentru X1998 1.
4. f ′ = 4X3 30X2 + 72X + 4m; f (2) = 12X2 60X + 72 = 0, x1= 2, x2 = 3, rãdãcina triplã
poate fi 2 sau 3.
(1)
f ( −1) f ( 2 ) (−1) f (3) ( −1) f ( 4 ) (−1)
5. f = f (1) + (X + 1) + (X + 1)2 + (X + 1)3 + (X + 1)4.
1! 2! 3! 4!
f (1) ( −1) f ( 2 ) (−1)
6. a) f = f (1) + (X + 1) + (X + 1)2 + (X + 1)3 · g.
1! 2!
7. d) Împãrþim X4 + X2 + 3X + 2 la X2 + X + 2; obþinem câtul X2 X ºi restul 5X + 2; din
X4 + X2 + 3X + 2 = (X2 + X + 2)(X2 X) + 5X + 2; rezultã x14 + x12 + 3x1 + 2 = 5x1 + 2 ºi
x 24 + x 22 + 3x2 + 2 = 5x2 + 2.
−i − 3i + 4 − 2i + 4
8. a) x1x2x3 = ; din x1 + x2 + x3 = , obþinem x1 + x2 = ,
3 3 3
!'
⎛ − 2i + 4 ⎞ 2
rezultã ecuaþia x2 ⎜ ⎟ x + 1; rezultã x1 ºi x2.
⎝ 3 ⎠
1 1 1
9. a) + + = 1 ⇔ x2x3 + x1x3 + x1x2 = x1x2x3 ⇔ 2 = 1, imposibil.
x1 x 2 x3
b) x12 + x 22 + x 32 = x1x2x3 ⇔ (x1 + x2 + x3)2 2(x1x2 + x1x3 + x2x3) = x1x2x3 ⇔
m2 2 · 2 = 1 ⇔ m2 = 3; m = ± 3 .
10. a) x4= 2 ºi verificãm ecuaþia. b) x1 + x2 + x3 + x4 = 10; rezultã x1 + x2 = x3 + x4 = 5.
x1x2(x3 + x4) + x3x4(x1 + x2) = 50 ⇔ x1x2 + x3x4 = 10; (x1x2)(x3x4) = 24. Rezultã x1x2= 6;
x3x4 = 4 etc.
11. x12 x32 + x 22 x32 + x12 x 22 < 6 x12 x 22 x32 ; x12 x32 + x 22 x32 + x12 x 22 =
= (x1x3 + x2x3 + x1x2)2 2x1x2x3 ; (x1 + x2 + x3); obþinem m2 4 < 0.
12. a) x13 − x12 + x1 + 1 = 0; x 23 − x 22 + x2 + 1 = 0; x33 − x32 + x3 + 1 = 0; adunãm egalitãþile.
b) înmulþim egalitãþile cu x1, x2, respectiv, x3.
14. c) fie y = 2 x (1); eliminãm x între (1) ºi x3 3x2 + x + 3 = 0; x = 2 y ºi
x + x3 3 − x1
(2 y)3 3(2 y)2 + (2 y) + 3 = 0 etc.; e) y1 = 2 = ;
x1 x1
3− x xx x 3 −3
facem schimbarea y = ; f) y1= x2x3= 1 2 3 = − , facem schimbarea y = .
x x1 x1 x
15. a) x12 + x 22 + x 32 = m2 2(m2 + 1) = m2 1 < 0; b) x12 + x 22 + x 32 = a2 2b;
(x1 x2)2 + (x2 x3)2 + (x3 x1)2 = 2(a2 3b) < 0.
16. a) Fie f = a(x x1)(x x2) ... (x xn); f ′(x) = a[((x x2) ... (x xm) + (x x1)(x x3)...
f ′( x) 1 1 1
...(x xn) + (x x1)(x x2) ... (x xn1)); = + + ... + ;
f ( x) x − x1 x − x 2 x − xn
f ′(1)
b) x1, x2, ..., xn1 sunt rãdãcinile polinomului f = Xn1 + Xn2 + ... + X + 1; calculãm .
f (1)
3 2
a ⎛ a⎞ ⎛ a⎞ ⎛ a⎞
17. a) x1 + x3 = 2x2 ⇔ x1 + x2 + x3 = 3x2 ⇔ x2 = ⇔ ⎜ − ⎟ + a ⎜ − ⎟ + b ⎜ − ⎟ + c = 0
3 ⎝ 3⎠ ⎝ 3⎠ ⎝ 3⎠
⇔ 2a3 9ab + 27c = 0; b) considerãm rãdãcinile sub forma α, αq, αq2. Din relaþiile lui
Viète avem α(1 + q + q2) = a; α2q(1 + q + q2) = b, α3q3 = c; rezultã b3 = a3c; reciproc:
3
⎛b⎞
dacã a = 0, avem b = 0 ºi rãdãcinile sunt α, αε, αε2; dacã a ≠ 0, c = ⎜ ⎟ ; ecuaþia se scrie
⎝c⎠
(ax)2 + b3 + a3bx(ax + b) = 0 ⇔ (ax + b)(a2x2 abx + b2) + a3bx(ax + b) = 0 ⇔
(ax + b)(a2x2 (ab a3b)x + b2) = 0 etc.
18. a) x1x2x3 = 1, rezultã |x1| = |x2| = |x3| = 1; |a| = |x1 + x2 + x3|; b) | b | = |x1x2 + x1x3 + x2x3| =
⎛1 1 1⎞ 1 1 1
= x1 x 2 x3 ⎜⎜ + + ⎟⎟ = 1· + + = | x1 + x 2 + x 3 | = | x1 + x 2 + x 3 | = | a | = |a|.
⎝ x1 x 2 x3 ⎠ x1 x 2 x3
b) b a = x1 + x 2 + x3 + x1 + x2 + x3 ∈ R, P(1) = a + b + 2 ∈ R; deci ºi a + b ∈ R.
!
a 2 + 4a + 11
19. a) x1 + x2 + x3 = a; x1x2 + x1x3 + x2x3 = ; eliminãm a între cele douã
2
egalitãþi; obþinem (x1 2)2 + (x2 2)2 + (x3 2)2 = 1. b) (xk 2)2 ≤ 1; k = 1, 2, 3 ;
rezultã 1 ≤ xk 2 ≤ 1 ⇔ 1 ≤ xk ≤ 3.
1
20. Cãutãm rãdãcini de forma x = α 3 , α ∈ Q, α = 1, α = .
3
21. grad(f ) = n; derivãm succesiv ºi obþinem f = f (1) + Xn; f (1) = f (2) + Xn1;
f (2) = f (3) + n(n 1) Xn1, ..., f (n1) = f (n) + n!Xf (n) n!; adunãm egalitãþile:
⎛ X X2 Xn ⎞
f = n! ⎜⎜1 + + + ... + ⎟ . Rezolvãm ecuaþia ºi obþinem soluþiile i, i 2i;
⎝ 1! 2! n! ⎟⎠
⎛ 1⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛1 ⎞
b) ⎜ − 1, − 1, ⎟ ⎜1, , − 1⎟ , ⎜ , − 1, − 1⎟ .
⎝ 2⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎝2 ⎠
23. Din condiþii rezultã a + b + c = a + b + c ; ab + ac + bc = a b + a c + b c , abc = a b c ;
rezultã cã {a, b, c} ºi { a , b , c } sunt soluþiile aceleiaºi ecuaþii de grad 3; rezultã
{a, b, c} = { a , b , c }. Nu putem avea a = b , deoarece ar rezulta | a | = | b | = | b|, contradicþie;
analog nu putem avea a = c ; deci a = a , adicã a ∈ R etc.
24. Notãm x + y + z = α; xy + xz + yz = β, xyz = γ2, x, y, z sunt soluþiile ecuaþiei
t3 αt2 + βt γ = 0, dacã f (t) = t3 αt2 + βt γ; din α, β, γ > 0, deducem cã f (t) < 0,
pentru orice t ≤ 0; prin urmare, ecuaþia nu are rãdãcini negative sau 0.
pag 151
1 −2
1. a) x1 = 3i; x2 = 3i, x3 = , x4 = . 2. b) a = 7 + 3 ; b = 7 3 , x3,4 = ±i 4 3 ; c) x2 = ε = ε2;
2 3
împãrþim X4 + aX3 + X2 + bX + 1 la X2 + X + 1; din condiþia de rest 0, oþinem a, b.
3. b) 0; c) din f (1) < 0, f (0) > 0; f (1) < 0 ºi f (2) > 0 deducem cã polinomul are câte o
rãdãcinã în intervalele (1, 0), (0, 1) ºi (1, 2); deoarece suma pãtratelor este 0, atunci nu
toate rãdãcinile sunt reale; c) Rezultã cã ecuaþia are 3 rãdãcini reale ºi e nereale.
2 2
⎛ 1 3 ⎟⎞ ⎛⎜ 1 3 ⎞⎟
5. a) (X 1)(X 2) ⎜⎜ X − − i⎟ ⎜ X − + i ⎟ ; b) (X 1)2(x 1 i)(X 1 + i);
⎝ 2 2 ⎠ ⎝ 2 2 ⎠
c) (X i)3(X + i)3.
6. a) Observãm cã 1 este rãdãcinã, x 1 factor etc; b) X5 1 = (x 1)(X4 + X3 + X2 + x + 1) =
= (X 1)(X ε)(X ε2)(X ε3)(X ε4) = (X 1){(X ε)(X ε )(X ε 2)] = ...;
c) X6 + 1 = (X2 + 1)(X4 X2 + 1) = (X2 + 1)(X4 + 2X2 + 1 2X2) = (X2 + 1)[(X2 + 1)2 3X2] =... ;
d) X4 + 2X2 3 = X4 X2 + 3X2 3 = X2(X2 1) + 3(X2 1) = (X2 1)(X2 + 3) = ...
7. ªirul lui Rolle.
8. a) Funcþia f : R → R, f (x) = x3 + x 1 este strict crescãtoare, deci are cel mult o soluþie;
fiind de grad impar polinomul are cel puþin o rãdãcinã realã; deci rãdãcina este unicã.
⎛1⎞
Observãm cã f ⎜ ⎟ ·f (1) < 0. b) Fie x2 = a + ib; x3 = a ib; din x1 + x2 + x3 = 0, deducem
⎝2⎠
1 ⎛ 1 1⎞ 1
cã a = x1, deci a ∈ ⎜ − , − ⎟ , |x2|2 = |x3|2 = x2x3 = ∈ (1, 2).
2 ⎝ 2 4⎠ x1
!
9. a) x12 + x 22 + ... + x 52 = 1 2 = 1 < 0. b) x12 + x 22 + x 32 + x 42 = 3; (x1 x2)2 + (x1 x3)2 +
( )
+ ... + (x3 x4)2= 3( x12 + x 22 + x 32 + x 42 2(x1x2 + ... + x3x4) = 9 13 = 4 < 0.
−3+ 3
10. a) (x1 x2)2 + (x2 x3)2 + (x3 x1)2 = 0 ⇒ x1 = x2 = x3 = ;
2
n 5 n 4 4
b) ∑= xi2 = 13 = 2 ∑= xi 1; înlocuind x5 = 3 avem ∑= xi2 2 ∑= xi + 4 = 0 ⇔ ∑ ( x i − 1) 2 = 0
i 1 i 1 i 1 i 1 i =1
⇒ x1 = x2 = x3 = x4 = 1..
11. x1x2x3x4 = 32; deci (xk)5 = 32, |xk| = 2; dacã x1 ∈ R, atunci x1 = 2 sau x1 = 2; celelalte
rãdãcini sunt x1, x 2 , x3, x3 . Din x1, x 2 , x3, x3 · x1 = 32, rezultã x1 = 2. Scriem ecuaþia
(X + 2)(X2 + cX + 1)(X2 + dX + 4). Din identificãri deducem c + d = 4, 4(c + d) 2cd + 16 = 8;
c = d = 2 etc.
pag. 155
1. a) x2 = 1 + 5 ; x1 + x2 = 2; x1x2= 4; x1 + x2 + x3 + x4 = 4; x3 + x4 = 2; x1x2x3x4 = 8, x3x4 = 2.
2. a) x2 = 1 2 , x1 + x2 = 2; x1x2 = 1; împãrþim polinomul la X2 2X + 1, restul trebuie
sã fie 0; deducem a, b.
3. a) (X 2)(X 3 + 2 2 )2(X 3 2 2 )2; b) 9 + 4 5 = (2 + 5 ) 2 = 2 + 5 ;
(X 2 5 )(X 2 + 5 )(x 1 + i)2(X 1 + i)2.
4. Ecuaþia mai are rãdãcinile i ºi 2 .
5. x = 2 + 3 2 ⇔ (x 2 )3 = 2 ⇒ x3 3x2 2 + 3x + 2 2 2 = 2 ⇒
x3 + 6x 2 = 2 (3x2 + 2) ⇒ (x3 + 6x 2)2 = 2(3x2 + 2)2 ⇒ ...
6. f = (X3 2)C + aX2 + bX + c, a, b, c ∈ Q; f ( 3 2 ) = 0 ⇒ a 3 4 + b 3 2 + c= 0 ⇒ a = b = c = 0.
7. a) Polinomul admite ºi rãdãcinile 5 − 3, 5 − 3, 5 + 3 .
b) Polinomul admite ºi radãcinile 5 i, 5 + i, 5 i;
c) Polinomul admite ºi rãdãcinile 3 − 2 , 3 + 2 , 3 − 2 .
8. a) f (ε) = ε5 + ε4 + 1 = ε2 + ε + 1 = 0. b) Conform cu a) X5 + X4 + 1 = (X2 + X + 1) · g,
g ∈ Z[X], grad(g) = 3. Rezultã n5 + n4 + 1 = (n2 + n + 1)g(n); n2 + n + 1 ≠ 1.
pag. 159
1. a) Dacã ecuaþia are rãdãcini raþionale, atunci ele sunt întregi, aflate printre divizorii lui 4.
x 4 − 2x 2 − x
3. b) a = ∈ Z ⇒ x3 + x2 + x + 2 ∈ Z, deci (x 1) | 2
x −1
⇒ x 2 ∈ {2, 2, 1, 1} etc.
4. Dacã are o rãdãcinã raþionlã, atunci este întreagã.
⎧⎪ α3 − α ⎫⎪
Determinãm mulþimea ⎨m ∈ Z m = , α ∈Z ⎬ .
⎪⎩ α−2 ⎪⎭
5. Rãdãcina este divizor al lui p: 1, 1, p, p. Verificãm pe rând.
6. a) X4 + 16X3 60X2 + 16X + 64 = (X 2)2(X2 + 20X + 16) ≥ 0 (observãm cã 2 este
rãdãcinã dublã); b) X4 2X3 + 2X2 2X + 1 = (X2 2X + 1)(X2 + 1) ≥ 0.
!
7. a) Notãm 3
4 − x = a, x + 1 = b; avem a + b = 3, eliminãm x între a ºi b: 4 x = a3;
⎧a + b = 3
x + 1 = b2, deci a3 + b2= 5; am obþinut sistemul ⎨ 3 3 , scoatem b = 3 a ºi-l înlocuim
⎩a + b = 5
în ecuaþia a doua: a3 + (3 a)2 = 5, obþinem o ecuaþie de gradul al treilea cu coeficienþi
întregi; soluþia este 1 etc.
8. a) Ecuaþia devine sin x(3 4sin2x) cos2x sinx(1 sinx) = 0 ⇔
sinx(3 4sin2x) (1 sin2x) sinx + sin2x = 0; 4sin3x + 2sin2x + 2sinx 1 = 0;
1
notãm sin x = t, 4t3 + 2t2 + 2t 1 = 0; t = rãdãcinã etc.
2
4
b) împãrþim cu cos x: tgx 1 = 4cos2x ⇔ tgx 1 = ;
1 + tg 2 x
notãm tg x = t; (t 1)(t2 + 1) = 4, etc.
c) împãrþim cu cos4x: tg4x + 5tg3x + 5tg2x + tgx 12 = 0; notãm tg x = t; cãutãm soluþii
întregi ale ecuaþiei t4 + 5t3 + 5t2 + t 12 = 0.
x2 3 x2 1 x2 3 x2
9. a) Aria bazei = . Înãlþimea AO = a2 − . Vol = V(x) = · · a2 − =
4 3 3 4 3
1 2
= x 3a 2 − x 2 . Demonstrãm cã V(x) ≤ V(a 2 ), volumul maxim se obþine pentru a 2 .
12
10. Fie x latura pãtratului decupat; x ∈ (0, 30); volumul cutiei este (60 x)2 · x
(60 x)2 · x ≤ 16000 ⇔ x3 60x2 + 900x 4000 ≤ 0 ⇔ (x 10)2(x 40) ≤ 0; pãtrãtul
maxim se obþine pentru c = 0.
p
11. f (3) = 1; f (3) = 1; dacã este rãdãcinã cu (p, q) = 1 este rãdãcinã, atunci (3q p) / 1
q
ºi (3q + p) / 1; rezultã 3q p = ±1; 3q + p = ±1, rezultã 6q = 0 sau 6q = ±2; contradicþie.
pag. 164
1. a) x2 = y; y2 + 7y 8 = 0, y1 = 1, y2 = 8; x2 = 1 ⇒ x1,2 = ±1; x2 = 8 ⇒ x3,4 = ±i 8 .
4 2 2
⎛ x + 1⎞ ⎛ x ⎞ ⎛ x + 1⎞ 3 3
5. b) ⎜ ⎟ + 3⎜ ⎟ + 2 = 0; notãm ⎜ ⎟ = y etc; c) (2x + i) (2x i) ⇒
⎝ x ⎠ ⎝ x + 1 ⎠ ⎝ x ⎠
3
⎛ 2x + i ⎞ 3
⎜ ⎟ = 1; y = 1 = cosπ + isinπ.
⎝ 2x − i ⎠
1
6. a) x = 1; ax2 + x + a = 0; Δ = 1 4a2 ≥ 0; b) x + = y; y2 y + a 2 = 0 trebuie sã
x
aibã rãdãcinile reale aparþinând (∞, 2] ∪ [2, ∞).
7. a) Ecuaþia este reciprocã: X4 2X3 + (2 a)X2 2X + 1 = 0. b) Împãrþind cu x2 obþinem:
25 ⎛ 5⎞ 5
x2 + 2 + ⎜ x + ⎟ + 1 = 0; notãm x + = y ⇒ y2 10 + y + 1 = 0 etc.
x ⎝ x⎠ x
1 5 1 ⎛ 1⎞ 1
c) Împãrþim cu x2: x2 + 2 5x + + 2 = 0; x2 + 2 5 ⎜ x − ⎟ + 2 = 0; notãm x = y
x x x ⎝ x⎠ x
⇒ y2 + 2 5y + 2 = 0.
!!
d) Privim ecuaþia ca ecuaþie de gradul al doilea cu necunoscuta în a:
− 1 − x 2 + 2 x ± ( x 2 + 1)
a2 + (1 + x2 2x)a x3 x2 x = 0; Δ = (x2 + 1)2; ai= ;
2
2a = 1 x2 2x + x2 + 1 ⇔ x = a 1 sau 2a = 1 x2 + 2x x2 1 ⇔ 2a = 2 + 2x 2x2
⇔ x2 x + a + 1 = 0 etc. e) x4 + 4x 1 = 0 ⇔ x4 + 2x2 + 1 = 2x2 4x + 2 ⇔ (x2 + 1)2 = 2(x 1)2
⇔ x2 + 1 = ± 2 (x 1) etc. f) Ecuaþia are ca rãdãcini inversele rãdãcinilor de la e).
Capitolul 4
pag. 180
1.Dacã a = b funcþia este constantã, deci admite primitive. Dacã funcþia admite primitive,
atunci are P.D. , iar Imf este interval, deci a. 2. f nu are P.D. 3. a), b), c)funcþii continue.
x2
4. funcþii cu discontinuitãþi de speþa I; 5. F′ = f; 6. F′= f. 7. a = b = 1. 8. a) F ( x ) = + 2 x + c;
2
x2 x
b) F (x ) = + ln x + C ; c) F(x) = sin x 2 cos x + C; d) F ( x ) = 2 + e x + C;
2 ln 2
2 3 33 2
e) F(x) = 3tg x 2xtg x + C; f) F(x) = tg x ctg x + C; g) F ( x ) = x + x + C;
3 2
1 x−2
h) F ( x ) = ln
4 x+2
1 x
+ C; i) F ( x ) = arctg + C; j) F ( x ) = ln x + x 2 + 4 + C;
2 2 ( )
(
k) F ( x ) = ln x + x 2 − 4 ) + C; l) F ( x ) = arcsin
x
2
x
+ C. 9. a) F ( x ) = 2sin + C;
2
1 34 x 2
b) F ( x ) = − ln cos 2 x + C; c) F ( x ) = + C; d) F ( x ) = (3 x + 1)3 + C;
2 4ln 3 9
1 1
e) F ( x ) = ln sin ( 2 x + 1) + C; f) F ( x ) = arcsin ( 2 x + 1) + C.
2 2
1 2 1 1 1
11. a) a = b = , c = ; b) a = b = 1, c = 4; c) a = , b = − ; d) a = b = .
3 3 2 2 2
π π x3
12. a) x + C ; b) x + C; c) x + C; d) + C.
2 2 3
13. Suma dintre o funcþie care nu admite primitive ºi una care admite primitive.
14. Se scrie funcþia datã ca suma dintre o funcþie care admite primitive ºi una care nu
admite primitive;
⎧ x2 ⎧ x3 x 2
⎪ x − + c, x <1 ⎪ + + c, x < 0
16. a) F ( x ) = ⎨ 2 2 ; b) F ( x ) = ⎨ 3 2 ;
⎪ x − x + 1 + c, x ≥ 1 ⎪⎩ x 2 + c, x≥0
⎩2
{
⎧ e + c,
x
x≥0
⎪ − cos x + c, x>0
c) F ( x ) = ⎨ x 2 ; d) F ( x ) = .
sin x − x − 1 + c , x ≤0
⎪⎩ 2 + x + + c x <
1 , 0
!"
⎧⎪ x 2 sin 1 + c, x ≠ 0
19. Vezi exemplul 4.; 20. F ( x ) = ⎨ x este o primitivã a lui f, f are
⎪⎩c, x=0
discontinuitãþi de speþa II; 22. funcþiile au P.D. f (x) = 1, f (x) = 1. 23. f (x) = 2 2 x + C.
1 x −1 1 1 x −1 1
24. a) tg x ctg x + C; b) ln tgx + C; c) ln + arctg x + C; d) ln − arctg x + C;
4 x +1 2 4 x +1 2
(2 5) x
+ C; g) tgx x + C; h) ⎛⎜ − x ⎞⎟ + C.
x sin 2 x 1 sin 2 x sin 4 x sin 6 x
e) + C; f) + − −
ln(2 5) 2 4 4⎝ 2 4 6 ⎠
⎧ x, x≤0
25. f ( x ) = ⎨ x . 26. Se considerã funcþia g(x) = F(x) = x2n.
⎩e − 1, x > 0
x
27. Se considerã funcþia g(x) = F2(x) x2. 28. F ( x ) = Ce k .
29. Înmulþind cu ex obþinem (F(x)ex)′ = exsin x. 30. Se considerã funcþia g(x) = xF(x).
Capitolul 5
pag. 202
1. a)
1
2
1 1 1 1
; b) ; c) ; d) . 2. a) ; b)
2 2 n 12
71
300
; c)
π
24 ( 2 + 3 ; d) ) 5
3
1
; e) .
2
3. a)
2n 2 − 3n + 1
; b)
(
2 n2 − 1 )
. 4. Funcþii cu discontinuitãþi de speþa I.
6n2 3n 2
5. Funcþie nemãrginitã. 6. Funcþie nemãrginitã. 7. Funcþie nemãrginitã ºi fãrã P.D.
3 1 π π 2 π 1 3
8. a) ; b) ; c) 6; d) ln2; e) e 1; f) 1; g) ; h) ln2; i) ; j) 1 − ; k) ; l) ln ;
2 3 4 3 2 4 2 2
1 1+ 5 π 2 17 2 3 3+ 2 2
m) ; n) ln ; o) ; p) ; r) ; q) 1; s) ; t) ln 3 ; u) ln 3 ; v) ln .
ln 2 2 6 3 72 3 2+ 3
11. Funcþii cu discontinuitate de speþa I. 12. Funcþii cu discontinuitate de speþa I.
5 1
13. Funcþii cu discontinuitate de speþa I; . 14. Funcþii cu discontinuitate de speþa I; .
6 3
1 5
15. Funcþii cu discontinuitate de speþa I; e − . 16. 1. 17. 2. 18. 2. 19. . 20. 2.
e 2
1 2 −1 2 2
21. a) 12; b) 1 ln ; c) ; d) 8; e) 4 2 ; f) 2ln .
2 2 +1 3 3
22. Considerãm un ºir de diviziuni ale intervalului [a, b] cu norma ce tinde la zero , iar
sistemul de puncte intermediare ξ,asociat acestor diviziuni îl va conþine puncte cu
proprietatea din ipotezã; ºirurile de sume Riemann associate acestor diviziuni, acestor
n
sisteme de puncte intermediare ºi funcþiei f sunt ∑e (x
k =1
ξk
k − xk −1 ) ºi au ca limitã
!#
b
∫ f ( x ) dx ; se considerã funcþia g: [a, b] → R, f (x) = e care este funcþie continuã ºi deci

x
integrabilã. ªirul sumele Riemann associatefuncþiei g, diviziunii, ºi punctelor intermediare

de mai sus este acelaºi ca cel asociat funcþiei f, deci ºirurile au aceiaºi limitã.
23. Se procedeazã la fel considerând sistemul de puncte intermediare din mulþimea
b
numerelor raþionale ºi funcþia g(x) = 1. 24. Folosim m(b a) > ∫ f ( x ) dx < M(b a).
a
x x+1
25. a) Se demonstreazã cã e < (1 + x) , ¼ x ∈ (1, 2) prin logaritmare obþinem
x
x < (x + 1)ln(x + 1) etc; b) demonstrãm cã ln ( x + 1) > ; considerãm funcþia
x +1
x
f (x) = ln ( x + 1) − ºi îi studiem monotonia cu ajutorul derivatei I.
x +1
n +1 n +1
dx 1 n +1
∫ ∫
n +1
26.a) 0 ≤ ≤ dx = ln x = ln → 0;
1+ x 2 x n n
n n
1 1 1
xn x n +1 1
b) 0 ≤ ∫ 1+ x
dx ≤ x n dx = ∫ =
n +1 0 n +1
→ 0.
0 0
1
27. f ( x ) = x − . 28. Nu neapãrat. 29. Funcþii nemãrginite.
2
xn x n +1 1 3
30. a) Din ≤ , rezultã In ≤ In+1; b) I n = − I ; c) 0.
2x + 3 2x + 3 2n 2 n −1
Capitolul 6
pag. 217
1. Din teorema de medie ºi din injectivitate. 2. Se aplicã teorema de medie.
1 1 1
∫ ( f ( x ) − x )dx = 0 ºi mai departe se aplicã teorema de

1
3. f ( x ) dx =
∫ ∫
= x p dx ⇔ p
p +1
0 0 0
b b b
medie funcþiei f (x) xp. 4. ∫
a
f ( x )dx ≥ xdx ⇔
∫
a
∫ ( f ( x ) − x )dx ≥ 0 aplicând teorema de
a
medie pentru funcþia f (x) x ºi obþinem existenþa unui numãr c ∈ [a, b] astfel încât
b
∫ ( f ( x ) − x ) dx = (b a) f (c) ≥ 0 ºi cum f continuã ⇒ existenþa unui x0 ∈ (a, c), a.î. f (x0) = 0.

a
b x b
5. Fie h ( x ) = ∫ f ( x ) g ( x ) dx − f ( a ) g ( x ) dx − f (b ) g ( x )dx , funcþie care este continuã.
∫ ∫
a a x
b b b b
h (a ) = ∫ f ( x ) g ( x ) dx − f (b ) g ( x ) dx ºi h (b ) =
∫ ∫ f ( x ) g ( x ) dx − f ( a ) g ( x ) d x .
∫
a a a a
!$
Presupunând cã f este crescãtoare avem f (a) ≤ f (x) ≤ f (b) ºi cum g(x) ≥ 0 avem f (a)g(x)
≤ f (x)g(x) ≤ f (b)g(x) ºi þinând cont de aceastã ultimã relaþie avem h(a)h(b) ≤ 0, adicã
existã c ∈ [a, b], a. î. h(c) = 0. 7. Se aplicã lHospital a) 0; b) 1; c). 8. Douã puncte de
extrem 0 ºi 1. 9. ± 3 . 10. f (x) = ln (x + 1) + C. 11. f (x) = 4ex(x + 1) + C.
12. Se aplicã teorema de medie ºi apoi criteriul cleºtelui. a) 1; b) 1; c) 0; d) 0.
x
13. Se aplicã teorema de medie ºi se considerã funcþia g(x) = f ( x ) dx (b x)f (x).
∫
a
x
1
14. Se aplicã terema lui Rolle funcþiei g ( x ) = ∫ f ( t ) dt .
x
a
15. Se aplicã teorea de medie ºi apoi de douã ori teorema li Rolle. 16. Se aplicã teorema
fundamentalã de existenþã a primitivelor unei funcþii continue. 17. Dderivãm ºi obþinem
derivata nulã. 19. Derivãm ºi constatãm cã derivata este pozitivã.
Capitolul 7
pag. 239
π
2e3 + 1 π 1 − ln 2 2 e2 +1
1. a) 1; b) ; c) e 2; d) e 2; e) 2; f) 1; g) − 1 ; h) ; i) ;
9 2 2 2
j)
π
+ ln
2 π2
− ; k) 2π; l)
e−2
. 2. a) 2; b) 0; c)
3 3 + ln 3 + 10
.
( )
4 2 32 2 2
π 1 e −1 2
3. a) a = 0, b = 1; b) a = 2, b = 1. 4. a) − ; b) ln3; c) ln 3 ; d) ; e) ; f) ;
4 2 2 3
⎛ 2⎞
g)
π
8
; h)
π
12
π
; i) arcsine1 ; j) ln2; k)
2
1
3 ( )
8 − 1 ; l) arctg e
π
4
; m) ln ⎜ 1 +
⎝ 2 ⎟⎠
;
n)
1
ln 2 (
; o) 2 5 − 2 + ln ) 2+ 5
1+ 2
. 5. Funcþii impare a), b), c), d) 0.
6. a) Se scrie numãrãtorul ca o combinaþie liniarã de numitor ºi de derivata
( ) ( )
π 1 1 x
2 e x + sin x + cos x e + cos x − sin x
2 + 2 x
numitorului astfel integrala devine
0
e x∫+ sin x + cos x e + sin x + cos x
dx =
π
π ⎛ π
⎞
1 2 1 1⎜π e2 +1⎟
= x + ln(ex + sinx + cos x ) 2 = + ln .
2 0 2 0 2 ⎜⎜ 2 2 ⎟⎟
⎝ ⎠
1
b) schimbare de variabilã x= t ºi adunãm integrala obþinutã cu cea iniþialã; .
3
7. a) Se face schimbarea de variabilã sinx2 = t urmatã de o integrare prin pãrþi;
π π 2 2 +1 π
b) se procedeazã asemãnãtor. 8. a) ln 2 ; b) π; c) ln ; d) ;
8 2 2 −1 2
!%
e) −
π π 2
2
+
4
+ ln ( )
2 + 1 ; f) se procedeazã ca la a); g) se face schimbarea de
1
variabilã tgx = t; h) se face schimbarea de variabilã x = ; 0.
t
π ln 2 1 4 2 −1 2 2 −1 8 ln 9 1 8
9. a) − ; b) ; c) π 2; d) − ; e) ; f) ; g) ln ;
8 2 4 5 3 105 2 2 5
4 4
1 26 + 1 1 3 (2 − 1)
h) ln 7 ; i) ln 4 . 10. Se foloseºte ex.rezolvat 4. ºi teorema de medie.
6 2 4 (3 − 1)24
11. f ′ este periodicã ºi imparã; se face schimbarea de variabilã x = 2T t.
π
12. a) I1 = 1, I2 = ; b) nIn = (n 1)In2; c) ambele limite sunt 1.
4
π 2 1
13. a) I0 = e 1; b) In = e nIn1. 14. a) I 0 = , I1 = − ln ; b) I n = I ; c) 0.
4 2 n − 1 n2
e
∫ (ln x − 1) ln xdx ºi de aici In+1 ≤ In ºi In ≥ 0; b) In = e nIn1; c) 0.

n
15. a) In+1 In =
1
16. Se integreazã pe intervalul [0, 1] identitatea (1 + x ) = Cn0 + Cn1 x + Cn2 x 2 + ... + Cnn x n .
n
b b
f ( x ) f ′′ ( x ) dx = f ( x ) f ′ ( x ) a − ∫ ( f ′ ( x ))
b 2
17. Integrãm prin pãrþi ∫
a a
dx .
Capitolul 8
pag. 262
47 π 1 1 1 3 3 3 7
1. a) ; b) + arctg ; c) ln ; d) ln ; e) ; f) ; g) ;
6 4 2 4 3 2 4 8 24
1⎛ 3 π 1 1 3 ⎞ 1 π
arctg − + ⎛⎜ − ⎞⎟ ⎟ ; j) ; k) . 2. a) ⎛⎜ − arctg ⎞⎟ ; b) ln 3;
1 1 7 1
h) ⎜ ; l)
4⎝ 2 4 8 ⎝ 4 13 ⎠ ⎠ 2 20 24 2⎝ 4 2⎠
π 3 4 4 4 9
c) ; d) ln 2 ; e) arctg 4 arctg 2; f) ln 4. 3. a) ln ; b) ln ; c) ln ; d) ln ;
9 3 3 3 8
6 1 32
e) 3ln 2ln 4; f) ln ; g) 3ln 2 + 2ln 3; h) 9 ln 2 5 ln 5; i) 3ln 5 5ln 3.
7 2 3
1 9 3 3 1 1 16
4. a) − ln 3; b) − ln 3 + ln 2 ; c) ln 2 − ln 3 − ln 5 ; d) ln ;
4 20 5 2 2 3 9
11 5 3
e) 9ln2 + 2ln 3 ln 5 ; f) 5ln2 2ln5; g) ln 2 − ln 3 ; h) 2ln3 + 16ln2.
2 2 2
1 π 1 1 13 3⎛ 7 5 ⎞ 1 3 5 π
5. a) ln 2 + 3 ; b) ln 2 − ln − arctg − arctg ⎟ ; c) 7 ln 2 + ;
3 6 3 6 7 3 ⎜⎝ 3 3⎠ 7 33
π 5 3 1 5 1 π
d) − ln 2 − ; e) ln − ln − ⎛⎜ − arctg ⎞⎟ .
1 1
4 8 2 2 4 8 4⎝ 4 2⎠
!&
2 4
8. a) se amplificã cu x2 ºi se face substituþia x3 = t, ln ; b) se amplificã cu x ºi se face
3 3
1 1
1 45 1 x 1
substituþia x 2 = t, ln ; c) ln 2 ; d) se scrie ∫ dx + ∫ dx ;
8 13 4
(x ) (x )
2 2 2 2
0 +1 0 +1
1 π 1 1 1 25
ln 2 + + ; e), b ºi g) se face substituþia x + = t ºi x − = y ; h) ;
2 8 4 x x 3
π π
4 4
∫ (tg )
1
i) se face substituþia x − = t . 9. a) cosx = t; b) cos x = t; c) ∫
3
x + tg x dx − tg x dx ;
x
0 0
π π π
3 3 3
∫ (tg ) ∫ (tg ) x
∫
x + 1 dx + dx ; e) analog d); f) 1 + sin2x = t; g) tg
4
d) x + tg 2 x dx − 2
= t;
2
0 0 0
h) analog g); i) tgx = t; j) ºi k) analog g); l) tgx = t; m) analog g); n) sinx = t; o) cosx = t;
p) tgx = t; q) sin2 x = t; r) tgx = t; s) sin2x = t; t) tgx = t; u) tgx = t; v) se transformã
produsul în sumã; x) se folosesc formulele pentru arcul triplu ºi dublu ºi se transformã produsul
α 2π
1 1 x
în sumã ; y) lim
α→π 2 + sin x ∫
dx + lim
α→π ∫ 2 + sin x dx cu substituþia tg 2 = t; z) analog y).
α<π 0 α>π α
2 2
x 1 x
10. a) ∫ 2
x +2
dx + ∫ 2
x +2
dx ; b) x = t; c) 3
x = t; d)
x +1
= t; e) 2 − x = t;
−1 −1
f) x + 4 = t; g) x − 1 = t; h) x + 1 = t; i) 3
x + 2 = t; j) amplificãm cu x ºi facem
1
substituþia x2 + 1 = t; k) x + = t; l) amplificã cu x2 ºi facem substituþia x3 = t; m) 8x + 1 = t;
2
1
n) x + 1 = ; o) ºi q) x + 1 = t; p) x 1 = t; r) x + 1 = i.
t
1 ⎛ e 2 − cos 2 − sin 2 ⎞
11. Se efectueazã I + J ºi I J. a) I = ⎜ ln + 1⎟ ;
2⎝ 2 − cos1 − sin1 ⎠
1 ⎛ e 2 − cos 2 − sin 2 ⎞ 2 2 +1 2 2 +1
J = ⎜ ln − 1⎟ ; b) I = −1 + ln ; J =1+ ln ;
2⎝ e − cos1 − sin1 ⎠ 4 2 −1 4 2 −1
1
c) I = J = .
4
12. Pentru J se face substituþia x + 1 = t; pentru K se face substituþia x = t; pentru L
se face substituþia x = sin2t.
13. In + 4In1 + In2 = 0.
!'
Capitolul 9
pag. 271
1 1 1 1 π
1 1 x2 1
1. a) ∫ 1 + x 2
dx ; b) ∫ 4 − x2
dx ; c) ∫ 1+ x
dx ; d) ∫ 1 + 2x
dx ; e) ∫ sin xdx ; f)
0 0 0 0 0
1 1 1 1
π π
cos ⎛⎜ x ⎞⎟ dx ; i)
1
∫ 1 + x 2 dx ; g) ∫ (1 + x ) 1+ x 2
dx ; h)
2 ∫ ⎝2 ⎠ ∫ 1 + xd x .
0 0 0 0
1 1 1 1
∫
lim ln xdx
∫ ln(1− x )dx ∫
lim x ln xdx
∫ ln(1+ x )dx
2
α→0 α→0
2. Mai întâi se logaritmeazã a) e α>0 α
; b) e 0 ; c) e ; d) e 0 . α>0 α
⎛ k⎞ ⎛ k⎞ ⎛ k⎞
n sin ⎜ 1 + ⎟ n sin ⎜ 1 + n ⎟ n sin ⎜ 1 + ⎟
⎝ n ⎠≤ ⎝ ⎠≤ ⎝ n ⎠ ºi aplicãm criteriul cleºtelui.
4.
k =1
∑ n + 1 k =1 n +k
2
∑ ∑
k =1
n
π
n sin n
π 1 n π 1
5. lim sin ∑ = lim
n k =1 2 cos k π n →∞ π n ∑ π
=
2 + cos k
n →∞
+ k =1
n n n
n π
π 1 1
= lim
n →∞ n
∑
k =1 2 + cos
k π
=
2 + ∫
cos x
dx .
0
n
k k k
n n n n k
1 3n 1 3n 3n 1
6.
n ∑
k =1 1 +
≤
1 k =1
=
k n ∑ ∑ k
≤
n ∑ 3 n ºi aplicãm criteriul cleºtelui.
n+ k =1 1 + k =1
n n n2
pag. 276
1 2 1 3
1. a) ; b) 3 4 ; c) ln 2 ; d) 1; e) ; f) ln ; g) 1 e2; h) e2.
4 3 2 2
2 3 2 2 65 π π 3 1
2. a) 2 − ; b) 2 − ; c) ln ; d) ; e) − + ln 2 ; f) 1− .
2 2 3 4 4 3 e
1 8(2 2 − 1) π 1 1 117 9 1
3. a) ; b) ; c) − ; d) e + 2; e) e5 e2 + . 4. . 5. .
12 3 4 6 e 3 2 3
9
6. ln 2 . 8. 9. Integrala este egalã cu aria semidiscului de centru O ºi razã 2, adicã 2π.
16
pag. 280
4 π2 π π π 35π2
1. a) π; b) ; c) ; d) ; e) ; f) 12π. 2. 2π.
3 2 4 20 3 24
!
EUGEN RADU
OVIDIU ªONTEA
MATEMATICA
Manual pentru clasa a 10-a
TRUNCHI COMUN
lice
bat
Apro 004
2
MEC
10

A218 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

A218 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ALGEBRÃ

Exemple de legi de compoziþie ______________________________________

De asemenea: dacã a, b ∈ Z spunem cã a ≡ b (mod n) (citim a congruent cu b modulo n)

Tabla unei legi de compoziþie

1. În timp ce pe Z scãderea este lege de compoziþie, pe mulþimea N ea nu este lege de

1.2. Parte stabilã a unei mulþimi în raport

În acest caz restricþia operaþiei  la submulþimea H, adicã funcþia : H × H → H,

1. Dacã o lege de compoziþie  este asociativã, atunci prin x  y  z înþelegem

1. Proprietatea de comutativitate se transmite de la o mulþime la orice parte stabilã a ei.

În acest caz elementul e ∈ M se numeºte elementul neutru al legii.

Într-adevãr: (fa  fb) (x) = fa(fb(x)) ={abx, x > 0

Demonstraþie Fie e elementul neutru.

În legãturã cu simetrizabilitatea unor elemente avem câteva proprietãþi date de

Demonstraþie a) Din x′  x = x  x′ = e, rezultã cã x′ este simetrizabil.

1. În notaþie multiplicativã simetricul unui element x se noteazã x1, iar în notaþie

2. Pe mulþimea numerelor reale considerãm legea de compoziþie datã prin

3. Pe intervalul [2, 4] considerãm asocierea (x, y) → x y = xy  3x  3y + 12.

5. Pe mulþimea [1, 1] considerãm asocierea

(x, y) → x y = xy  x 2 y 2 − x 2 − y 2 + 1 , (¼) x, y ∈ [1, 1].

a) Fie x, y ∈ [1, 1]; x y ∈ [1, 1] ⇔ 1 ≤ xy  x2 y 2 − x2 − y 2 + 1 ≤ 1 ⇔

⇔ xx′  1 = x 2 ⋅ ( x′)2 − x 2 − ( x′)2 + 1 (1).

8. Pe mulþimea M se considerã legea de compoziþie cu proprietãþile:

2. Pe mulþimea R definim legea de compoziþie prin x y = |x| + |y|  |x||y|,(¼) x, y ∈ R.

3. Pe mulþimea R × R se defineºte legea  prin (a, b)  (c, d) = (ac + ad + bc; bd).

5. a) Fie E = R \ {0, 1} ºi funcþiile fi : E → E, i = 1, 6 definite astfel:

8. Arãtaþi cã x y = xy  9(x + y) + 90 este lege de compoziþie pe [8, 10].

9. Pe mulþimea R introducem legea de compoziþie  definitã prin x  y = 2xy  x  y + m,

10.Pe mulþimea C se introduce legea x  y = xy  i(x + y) + 1 + i.

12.Arãtaþi cã urmãtoarele legi sunt asociative:

13.Arãtaþi cã urmãtoarele legi de compoziþie sunt comutative:

14.Arãtaþi cã urmãtoarele legi au element neutru:

b) x  y = x 2 + y 2 − 1 , definitã pe [1, ∞);

19.Pe mulþimea numerelor complexe definim legea de compoziþie x y = x + y  xy,

O mulþime nevidã M, împreunã cu legea de compoziþie, definitã pe M, se

În exemplele anterioare cel puþin un element al mulþimii este nesimetrizabil. Putem

1.5.1. Grupul claselor de resturi modulo n

n Pe mulþimea Zn introducem douã legi de compoziþie numite sumã ºi produs al

unde ⊕ ºi e sunt adunarea respectiv înmulþirea modulo n a numerelor întregi a ºi b

Teorema urmãtoare evidenþiazã douã structuri algebrice, determinate pe Zn de cele

Demonstraþie 1. Verificãm cele patru proprietãþi:

= â · ( bˆ ⋅ cˆ ) (am þinut cont de asociativitatea legii ⊗ pe Z).

â ∈ Zn este simetrizabil în raport cu înmulþirea claselor dacã ºi

Dacã n = 1, atunci Zn = { 0̂ }, iar 0̂ este simetrizabil având simetricul 0̂ .

Demonstraþie Înmulþirea este lege de compoziþie pe Un.

1.5.3. Grupul permutãrilor de grad n

1.5.4. Grupuri de matrice

Puterile întregi ale unui element

Dacã n ∈ N*, atunci definim puterea cu exponent negativ astfel:

xn = (xn)1 (simetricul elementului xn)

Teorema urmãtoare dã câteva proprietãþi ale puterilor

Dacã m < 0 ºi n ≥ 0, atunci notãm m = p, p ∈ N, ºi avem

= ( x ∗ x ∗ ... ∗ x)  ( y ∗ y ∗ ... ∗ y ) = xn yn.

Dacã n < 0, notãm n = p, p ∈ N.

Reguli de simplificare într-un grup

Demonstraþie Fie x′ simetricul lui x; avem

2. Fie G = (1, ∞) ºi x y = x 2 y 2 − x 2 − y 2 + 2 , (¼) x, y ∈ G.

x y = x 2 y 2 − x 2 − y 2 + 2 = x 2 − y 2 − x 2 − y 2 + 1 + 1 = ( x 2 − 1)( y 2 − 1) + 1 > 1.

b) Avem x x = ( x 2 − 1)2 + 1 ; x x x = ( x 2 − 1)3 + 1 .

Demonstrãm prin inducþie cã x*n = ( x 2 − 1) n + 1 . Verificaþi!

3. Pe o mulþime G este definitã legea de compoziþie, asociativã ºi cu proprietãþile:

4. Demonstraþi cã dacã H ⊂ Sn, H ≠ ∅ este parte stabilã a lui Sn în raport cu compunerea

b) Determinaþi n ∈ N pentru care ( 5̂ )1 = 5̂ (¼) n ≥ 6.

Dacã n ∈ N*, în legãturã cu ecuaþia â x = b̂ , x ∈ Zn, a, b ∈ Z se pot demonstra urmãtoarele:

De asemenea: dacã a, b ∈ Z spunem cã a ≡ b (mod n) (citim a congruent cu b modulo n)

În acest caz restricþia operaþiei la submulþimea H, adicã funcþia : H × H → H,

1. Dacã o lege de compoziþie este asociativã, atunci prin x y z înþelegem

Într-adevãr: (fa fb) (x) = fa(fb(x)) ={abx, x > 0

Demonstraþie a) Din x′ x = x x′ = e, rezultã cã x′ este simetrizabil.

1. În notaþie multiplicativã simetricul unui element x se noteazã x1, iar în notaþie

3. Pe intervalul [2, 4] considerãm asocierea (x, y) → x y = xy 3x 3y + 12.

5. Pe mulþimea [1, 1] considerãm asocierea

(x, y) → x y = xy x 2 y 2 − x 2 − y 2 + 1 , (¼) x, y ∈ [1, 1].

a) Fie x, y ∈ [1, 1]; x y ∈ [1, 1] ⇔ 1 ≤ xy x2 y 2 − x2 − y 2 + 1 ≤ 1 ⇔

⇔ xx′ 1 = x 2 ⋅ ( x′)2 − x 2 − ( x′)2 + 1 (1).

8. Pe mulþimea M se considerã legea de compoziþie cu proprietãþile:

2. Pe mulþimea R definim legea de compoziþie prin x y = |x| + |y| |x||y|,(¼) x, y ∈ R.

3. Pe mulþimea R × R se defineºte legea prin (a, b) (c, d) = (ac + ad + bc; bd).

8. Arãtaþi cã x y = xy 9(x + y) + 90 este lege de compoziþie pe [8, 10].

9. Pe mulþimea R introducem legea de compoziþie definitã prin x y = 2xy x y + m,

10.Pe mulþimea C se introduce legea x y = xy i(x + y) + 1 + i.

b) x y = x 2 + y 2 − 1 , definitã pe [1, ∞);

19.Pe mulþimea numerelor complexe definim legea de compoziþie x y = x + y xy,

O mulþime nevidã M, împreunã cu legea de compoziþie, definitã pe M, se

xn = (xn)1 (simetricul elementului xn)

Dacã m < 0 ºi n ≥ 0, atunci notãm m = p, p ∈ N, ºi avem

= ( x ∗ x ∗ ... ∗ x) ( y ∗ y ∗ ... ∗ y ) = xn yn.

Dacã n < 0, notãm n = p, p ∈ N.

2. Fie G = (1, ∞) ºi x y = x 2 y 2 − x 2 − y 2 + 2 , (¼) x, y ∈ G.

x y = x 2 y 2 − x 2 − y 2 + 2 = x 2 − y 2 − x 2 − y 2 + 1 + 1 = ( x 2 − 1)( y 2 − 1) + 1 > 1.

b) Avem x x = ( x 2 − 1)2 + 1 ; x x x = ( x 2 − 1)3 + 1 .

3. Pe o mulþime G este definitã legea de compoziþie, asociativã ºi cu proprietãþile:

b) Determinaþi n ∈ N pentru care ( 5̂ )1 = 5̂ (¼) n ≥ 6.

5. Fie (G, ) grup ºi a, b ∈ G astfel încât a b = b a.

6. Fie (G, ) un grup comutativ ºi a ∈ G. Pe G definim legea x ⊥ y = x y a, (¼) x, y ∈ G.

9. Pe mulþimea Z definim legea de compoziþie x y = xy + x + y + 2.

11. Sã se arate cã înmulþirea modulo n determinã pe Rn = {0, 1, 2, ..., n 1} o structurã

17. Pe mulþimea G = [0, 1) se introduce legea de compoziþie definitã prin x y = {x + y}

23. Se dã funcþia f : C → C, f (z) = 3z 4 z .

Demonstraþie a) Avem f (e) = f (e e) = f (e) f (e). Simplificând cu f (e) în grupul G′

Dacã n < 0, fie m ∈ N, n = m.

Demonstraþie Fie x, y ∈ G. Avem (g f)(x y) = g(f(x y)) = g(f (x) f (g)) =

Demonstraþie Pentru orice α, β ∈ C′ avem α β = f (f 1(α)) f (f 1(β)) =

legea este datã prin x y = 3

5. a) Pe mulþimea G = (2, ∞) se considerã legea x y = xy 2x 2y + 6.

14.Fie G = C \ {i} ºi legea de compoziþie z1 z2 = z1 z2 + iz1 + iz2 1 i.

15.a) Fie G = (1, ∞) ºi x y = x 2 y 2 − x 2 − y 2 + 2 . Sã se arate cã (G, ) este grup.

16. Fie G = R \ {1} ºi legea x y = 2xy + 2x + 2y + 1.

19.Fie n ∈ N, n ≥ 2, iar f, g : C* → C* douã morfisme de grupuri multiplicative astfel

Aºadar (C*, ) are ϕ(n) elemente de ordin n.

a) (xy)n = e ⇔ ( xy )( xy )...( xy ) = e ⇒ x (yx)n1y = e ⇒ (yx)n1 = x1 · y1 ⇒ (yx)n1 = (yx)1

4. Dacã (G,) ºi (G ′, ) sunt grupuri cu elementul neutru e, respectiv e′, iar f : G → G′

5. Fie (G, ·) un grup ºi a, b ∈ G astfel încât a b ≠ b a.

6. Fie (G, ) un grup de 5 elemente, iar e elementul neutru.

12. Arãtaþi cã mulþimea {σ ∈ S6/σ(2) = 2} este subgrup al grupului (S6, ).

21.Fie H1 = {A ∈ M2 (R) N At = A} ºi H2 = {A ∈ M2 (R) N At = A}

2. Pe mulþimea R se defineºte legea x y = x + y xy.

3. Se dã grupul (G,). Pentru fiecare a ∈ G considerãm funcþia f : G → G, fa (x) = a x.