MATEMATICI SPECIALE

Prof. univ. dr. Gheorghe BARBU

1
1. Obiectivul disciplinei

Prezentarea, cunoaşterea şi însuşirea elementelor de bază şi a tehnicilor calcul

privind funcţii complexe, transformări integrale, funcţii speciale, probabilităţi şi
grafuri.

2. Desfăşurarea disciplinei

Curs : 3 ore / săptămână.

Seminar: / săptămână.

3. Programa analitică a cursului

I. Funcţii complexe------------------------------------------------------------------15 ore

1. Numere complexe------------------------------------------------------3 ore

 Corpul numerelor complexe
 Planul complex
 Proprietăţile algebrice ale numerelor complexe
 Completarea planului complex
 Structura metrică şi topologică a planului complex
 Funcţii complexe de variabilă reală

2. Funcţii complexe de variabilă complexă-------------------------9 ore

 Limite
 Continuitate
 Derivabilitate----------------------------------------2 ore
 Funcţii elementare----------------------------------1 oră
 Integrarea funcţiilor complexe -------------------3 ore
 Serii de funcţii complexe--------------------------3 ore

3. Teoria reziduurilor şi aplicaţii-------------------------------------3 ore

II. Transformări integrale---------------------------------------------------------------6 ore

 Transformarea Fourier-------------------------------------- 2 ore

 Transformarea Laplace------------------------------------- 2 ore
 Aplicaţii--------------------------------------------------------2 ore

III. Funcţii speciale----------------------------------------------------------------------3 ore

 Funcţiile lui Euler: Gama şi Beta-------------------------------2 ore

 Funcţii Bessel------------------------------------------------------1 oră

2
 IV. Elemente de teoria pobabilităţilor------------------------------------------9 ore

 Câmpuri de evenimente---------------------------------3 ore

 Variabile aleatoare. Caracteristici numerice----------3 ore
 Repartiţii clasice de probabilitate----------------------3 ore

V. Elemente de teoria grafurilor---------------------------------------------------6 ore

 Grafuri neorientate--------------------------------------1 oră

 Grafuri orientate-----------------------------------------1 oră
 Algoritmi pentru determinarea fluxurilor optime---2ore
 Drumul critic-------------------------------------------- 1 oră
 Aplicaţii---------------------------------------------------1 oră

VI. Elemente de teoria aşteptării ---------------------------------------------------------------3 ore

 Model general cu sosiri poissoniene şi timp de servire exponenţială--2 ore

 Tipuri de modele de aşteptare-----------------------------------------------1 oră

4. Bibliografie

[1] Gheorghe Barbu, Matematici speciale. Note de curs., Tipografia Universităţii din
Piteşti, 1992.
[2] Gheorghe Barbu, Anca Barbu, Camelia Gheldiu, Probleme de matematici speciale,
Tipografia Universităţii din Piteşti, 1993.
[3] Gheorghe Barbu, Maria Jaică, Modele ale cercetării operationale, Editura
Universităţii din Piteşti, 1999.
[4] Gheorghe Sabac, Matematici speciale, vol.I-II, Editura Didactică şi Pedagogică,
1984
[5] Valter Rudner, Cornelia Nicolescu, Probleme de matematici speciale, Editura
Didactică şi Pedagogică, 1982.
[6] Marin Nicolae Popescu, Matematici speciale, Editura Universităţii din Piteşti, 2002.
[7] Gheorghe Mihoc, N. Micu, Teoria probabilităţilor şi statistică matematică, Editura
Didactică if Pedagogică, Bucureşti, 1980.

5. Evaluare

Prezenţă la curs-----------------------------------------------------------------------------10 %
Prezenţă activă la seminar-----------------------------------------------------------------10%
Verificare periodică------------------------------------------------------------------------30%
Temă de casă--------------------------------------------------------------------------------20%
Examen final--------------------------------------------------------------------------------30%

3
Cursul nr. 1 Matematici speciale

CAPITOLUL I FUNCŢII COMPLEXE

1. Numere complexe

1.1. Construcţia numerelor complexe

Mulţimea numerelor complexe a apărut din necesitatea extinderii noţiunii de număr, având
ca punct de pornire mulţimea numerelor reale, cu scopul ca orice ecuaţie de gradul n să
aibă n soluţii în noua mulţime.
Fie R corpul numerelor reale. Pe mulţimea R2 = R×R = {(x,y) / x, y  R}, produsul
cartezian al perechilor ordonate de numere reale, se definesc operaţiile de adunare şi
înmulţire astfel:

(x1, y1) + (x2, y2) = (x1+ x2, y1+ y2)

(x1, y1) • (x2, y2) = (x1x2 – y1y2, x1y2 + y1x2)

Definiţie. Mulţimea R 2 înzestrată cu operaţiile de adunare şi înmulţire definite mai sus

formează corp, numit corpul numerelor complexe, ale cărui elemente se numesc numere
complexe:
C = (R2, +, •)

Observaţie. (R2, +, •) este corp comutativ, axiomele verificâdu-se imediat, ţinând cont de
proprietăţile operaţiilor de adunare şi înmulţire a numerelor reale.
Adunarea are proprietăţile:
 asociativitatea (z1+z2)+z3=z1+(z2+z3) ,  z1, z2, z3  C

 există elementul neutru faţă de adunare, 0=(0,0) şi avem:

z+0=0+z ,  z  C
 pentru orice z=(x,y)  C există opus lui
not
–z  (–x, –y)  C atfel ca z+(-z)=(-z)+z=0

 comutativitatea z1+z2=z2+z1 ,  z1, z2  C

Înmulţirea are proprietăţile:
 asociativitatea (z1.z2).z3=z1.(z2.z3) ,  z1, z2, z3  C

 există elementul neutru faţă de înmulţire, 1=(1,0) şi avem:

z.1=1.z=0 ,  z  C
4
 1
 pentru orice z=(x,y) C–{(0,0)} există inversul lui notat sau z-1 astfel ca
z
z.z-1=z-1.z=1
care se mai poate scrie (x,y)•(x’,y’) = (1,0) ceea ce ne conduce la sistemul:
 xx' yy '  1
 yx ' xy '  0

x y
cu soluţia x'  şi y '  pentru (x,y)  (0,0);
x2  y 2 x2  y 2

 comutativitatea z1.z2=z2.z1 ,  z1, z2  C

Demonstraţiile : temă pentu seminar.

Forma algebrică a unui număr complex este z = x + i y, unde x este partea reală şi se
notează x = Re z, y este partea imaginară şi se notează y = Im z, iar i este unitatea
imaginară, i 2 = - 1.
Simbolul z identificând orice număr complex se numeşte variabilă complexă.
Mulţimea numerelor complexe se mai poate scrie astfel:
2
C = { x + i y | x, y R, i = -1 
Definiţie. Dacă z=x+iy este un număr complex, atunci:
 conjugatul său, notat cu z se defineşte ca fiind z  x  iy ;

 modulul său, notat cu |z| este numărul real nenegativ x2  y2 .

Propoziţie. Oricare ar fi z1, z2, z  C sunt verificate următoarele proprietăţi:

1. z1  z 2  z1  z 2 , z1 z 2  z1  z 2 , z  z
zz zz
2. Re z = , Im z =
2 2i
1 z
3. z  z  z 2 ,  , z  0 , z n  z n ,  n N
z z2

4. z = z  z  R
5. z  z ,   z    z , z   z ,    R

z1 z1
6. z1 z 2  z1  z 2 ,  ,  z 2  0 , z1  z 2  z1  z 2
z2 z2

z1  z 2  z1  z 2 , z1  z 2  z1  z 2

7.  z  Re z  z ,  z  Im z  z

Re z  z  Re z  Im z , Im z  z  Re z  Im z

5
Demonstraţiile proprietăţilor algebrice 1 – 7: temă pentru seminar.

1.2. Planul complex

Numerele reale se pot reprezenta prin punctele unei axe. Fie (d) o axă pe care am fixat o
origine şi o unitate de măsură. Dacă asociem fiecărei punct al dreptei (d) abscisa sa, se
obţine o funcţie bijectivă de la punctele acestei drepte în mulţimea numerelor reale. Un
număr complex z = x + i y este determinat de două numere reale x şi y.
Dacă raportăm mulţimea punctelor dintr-un plan (P) la un sistem de axe de coordonate
ortogonale xOy cu originea în O, aplicaţia definită pe C cu valori în (P), care duce
elementul arbitrar (x, y)  C în punctul M(x, y) este o bijecţie.

(P)

M(x,y)

x
O

Punctul M se numeşte imaginea numărului complex z = (x, y) în planul (P), iar z se

numeşte afixul lui M.
Definiţia. Planul ale cărui puncte se identifică cu numerele complexe prin funcţia bijectivă
definită mai sus se numeşte planul complex.

1.3. Reprezentarea trigonometrică a numerelor complexe

Fie z = x + i y un număr complex şi M(x,y) imaginea sa geometrică. Notăm cu

r  OM  z , iar cu  unghiul format de axa reală pozitivă cu vectorul OM. Atunci

6
 Im z
x=|z| cos ө

y=|z| sin ө
y M(x, y)
|z|
ө
O x Re z

Forma trigonometrică a numărărului complex z se scrie astfel:

z = r(cos ө + i sin ө)
unde r = |z| = x 2  y 2 este modulul numărului complex, iar ө este unghiul făcut de
direcţia pozitivă a axei Ox cu vectorul OM , numit argumentul lui z.
Ca argument al lui z poate fi considerat unghiul ө ' = ө + 2 π sau ө " = ө - 2π precum şi
orice unghi de forma : ө + 2 k π, cu k  Z.
De aici rezultă că argumentul unui număr complex dat nu este unic, având o infinitate de
valori ce diferă între ele printr-un multiplu de 2 π.
Mulţimea argumentelor lui z se notează cu Arg z şi are forma:
Arg z = { ө | ө = arg z +2kπ , k Z }
Determinarea lui arg z se face ţinând seama de cadranul în care se află numărul complex.
Exemple. Fie z1 = 1 + i , z2 = -1 + i , z3 = - 1- i , z4 = 3 2  3 2 i . Să se determine r, arg

z, Arg z şi să se scrie forma trigonometrică pentru fiecare.

Definiţie. Unghiul   (0, 2  ) (sau   ( ,  ) ), măsurat între direcţia pozitivă a axei Ox şi
direcţia vectorului OM , care se determină în mod unic ca soluţie a sistemului format din
x y
ecuaţiile cos   şi sin   (z  0), se numeşte argumentul principal al lui z şi se
z z

notează   arg z .
Observaţii:
1. arg((0,0)) este nedeteminat
2. toate unghiurile θ ce determină direcţia vectorului OM se notează prin Arg z = arg
z+2kπ, k Z şi se numeşte argumentul lui z.
În baza celor prezentate anterior rezultă forma trigonometrică a unui număr complex
z  C–{(0,0)}:
z = r (cos θ + i· sin θ),
unde

7
 r  z  x2  y 2
şi y
 y
arctg x , x, y  0 (cadranul I) II I
 y x’ O x
  arctg , x  0 (cadranul II sau III sau semiaxa Ox' )
 x III IV

θ = 2  arctg y , x  0 si y  0 (cadranul IV) y’
 x
0, x  0 si y  0 (semiaxa Ox)

 / 2, x  0 si y  0 (semiaxa Oy )
3 / 2, x  0 si y  0 (semiaxa Oy ' )

Propoziţie. Pentru orice numere complexe

z1=r1(cosθ1 + i·sinθ1), z2=r2(cosθ2 + i·sin θ2) şi z = r(cos θ + i·sin θ)
au loc relaţiile:
1. z1· z2 = r1r2·[cos(θ1+θ2)+ i·sin(θ1+θ2)]
z1 r1
2.  ·[cos(θ1–θ2)+ i·sin(θ1–θ2)]
z 2 r2

3. z n = r n (cos nθ + i·sin nθ) , n  N

Pentru r = 1 se obţine formula lui Moivre: (cos θ + i·sin θ)n = cos nθ + i·sin nθ
n    2k   2k 
4. z  n r  cos  i sin , k  0, n  1
 n n 

Exemple.
1. Să se calculeze (1 + i )100
2. Să se găsească valorile lui z pentru care z5 = - 32 şi să se figureze în planul complex
aceste valori.
n
*  z 1 
3. Pentru orice n  N să se rezolve ecuaţia    1 .
 z  1
4. Să se găsească modulul, argumentul şi să se scrie sub formă trigonometrică, numerele
1 i
z1  , z 2  (1  i 3 ) 6 .
1 i

5. Să se transcrie în coordonate complex conjugate ( z, z ) exuaţiile:

2 x + y = 5 , x2 + y2 = 10

1.4. Completarea planului complex cu punctul infinit

În afară de reprezentarea numerelor complexe ca puncte ale planului complex, în multe

situaţii este utilă reprezentarea lor geometrică, ca puncte ale unei sfere. Se consideră în

8
spaţiul de coordonate (u, v, w), un plan de coordonate (x, y), unde u=x, v=y (planul
complex).
Se consideră o sferă tangentă la planul complex în punctul corespunzător numărului
complex 0 (originea).
Fie N punctul de pe sferă diametral opus lui O(polul nord). Fie M 1 un punct de pe sferă

distinct de N. Vom asocia punctului M 1 punctul M din plan în care dreapta NM 1

intersectează planul. Reciproc, unui punct M din plan îi vom asocia punctul M 1 de pe sferă
în care dreapta MN intersectează sfera. Corespondenţa astfel realizată (între punctele
planului complex şi punctele sferei) se numeşte proiecţie stereografică. Când punctul M 1
se mişcă pe sferă şi se apropie de N, punctul din planul complex se depărtează, iar atunci
când M 1 coincide cu N, dreapta MN devine paralelă cu planul complex, ceea ce înseamnă
că punctul N nu are corespondent în planul complex.
Dacă punctului N îi asociem punctul infinit şi reciproc, atunci se realizează o bijecţie între
punctele de pe sferă şi planul complex.
Notăm C  C  {} mulţimea numerelor complexe astfel completată, obţinând planul
complex compactificat sau planul lui Gauss.
Prin definiţie, punctul de compactificare îl vom numi punctul infinit al planului lui Gauss.
Introducerea lui s-a făcut prin proiecţie stereografică.
Relaţii algebrice ale numerelor complexe cu 
z+  =  +z=  ,  z  C
z.  =  .z=  ,  z  C–{0}
z z
0 ,  z  C ,   ,  z  C–{0}
 0

9
 w
N

M’

v=y

u=x

1.5. Structura metrică şi topologică a planului complex

Propoziţie. Aplicaţia d: C×C  R, definită prin

d(z1, z2) = |z1–z2| ,  z1, z2  C
este o metrică (distanţă) pe C.
Demonstraţie:
1. d(z1, z2) = 0  |z1–z2| = 0  z1 – z2 = 0  z1 = z2 ,  z1, z2  C
2. d(z1, z2) = |z1 – z2| = |z2 – z1| = d(z2, z1) ,  z1, z2  C
3. d(z1, z3) = |z1 – z3| = |(z1 – z2) + (z2 – z3)|  |z1 – z2| + |z2 – z3| = d(z1, z2) + d(z2, z3) ,  z1,
z2  C
Definiţie. Mulţimea C pe care s-a definit metrica d se numeşte spaţiu metric, notat (C, d)
Observaţie. Distanţa d coincide cu distanţa euclidiană pe R2. Fie z1=x1+iy1, z2=x2+iy2 ,
atunci
d(z1,z2)=|z1-z2|=|(x1+iy1)–(x2+iy2)|=|(x1–x2)+i(y1–y2)| = ( x1  x2 ) 2  ( y1  y 2 ) 2
care reprezintă distanţa euclidiană dintre două puncte din plan, de coordonate (x1,y1) şi
(x2,y2).
Definiţie. Fie z 0  C, z 0   . Mulţimea Δ(z0; r)={z  C ; |z–z0|<r} se numeşte disc deschis

cu centrul în z0 şi de raza r (r>0) sau vecinătate deschisă a lui z 0 .

10
Definiţie. Mulţimea Γ(z 0 ,r)={ z |z C , |z-z 0 |=r } se numeşte frontiera discului Δ(z0; r).
Adăugând discului frontiera sa se obţine discul închis.
Definiţie. Mulţimea Δ(z0; r) ={z  C ; |z–z0|  r} se numeşte vecinătate închisă a punctului
z0 sau disc închis.
Pe mulţimea C, relativ la metrica d, se poate introduce o topologie τ d .
Pentru a da o topologie pe o mulţime trebuie să vedem care este familia mulţimilor
deschise.
Definiţie. O clasă τ de submulţimi ale unei mulţimi X se numeşte topologie pe X, dacă
verifică următoarele trei axiome: 
1) Ф,X τ
2) Dacă D 1 , D 2  τ atunci şi D1  D2 τ

3) Dacă D i  τ pentru orice i aparţinând unei mulţimi arbitrare de indici I,

atunci  Di  τ.
iI

Definiţie. Cuplul (X,τ) se numeşte spaţiu topologic.

Definiţie. O mulţime V, V  C se numeşte vecinătate a unui punct z 0  C dacă există discul

Δ(z 0 ,r), astfel încât Δ(z 0 ,r)  V.

Definiţie. Mulţimea Δ(z0; r1, r2) = {z C; r1 < |z – z0| < r2} se numeşte coroana circulară
centrată în z0 de raze r1 şi r2, unde r1, r2 > 0.
Definiţie. Punctul z0  C se numeşte punct interior mulţimii E  C, dacă z0  E şi există o
vecinătate V  E a lui z 0 conţinută în întregime în E.

Mulţimea tuturor punctelor interioare lui E se noteaza cu E .
Definiţie. Mulţimea E  C se numeşte mulţime deschisă dacă orice punct al său este punct
interior.
Observaţie. Orice reuniune finită de mulţimi deschise şi orice intersecţie finită de mulţimi
deschise este o mulţime deschisă. Mulţimea C este deschisă.
Definiţie. Complementara mulţimii E este mulţimea C\E a tuturor punctelor care nu sunt
în E. Se notează cu CE.
Observaţie. Un punct z 0 este exterior mulţimii E dacă există o vecinătate a sa conţinută în
întregime în CE.
Definiţie. Mulţimea E este închisă dacă complementara sa este deschisă.
Definiţie. Punctul z0  C se numeşte punct aderent mulţimii E  C dacă în orice vecinatate
V a lui z0 există cel puţin un punct al mulţimii E.
Mulţimea tuturor punctelor aderente multimii E se numeşte închiderea lui E şi se notează
cu E .
Definiţie. Mulţimea E se numeşte închisă dacă E = E .
11
Obsrevaţie. Mulţimile C şi Φ sunt închise şi deschise.
Definiţie. Punctul z0  C se numeşte punct de acumulare pentru mulţimea E  C dacă în
orice vecinătate V a lui z0 există cel puţin un punct din E diferit de z 0 , z E–{z0} ((V–
{z0})  E   ).
Mulţimea tuturor punctelor de acumulare ale lui E se numeşte derivata lui E şi se noteaza
cu E  (evident E  E  E ' )
Definiţie. Punctul z0  C este punct frontieră al mulţimii E  C dacă în orice
vecinătate a lui z0 există puncte z  z0 ce aparţin lui E şi puncte z  z0 ce nu aparţin lui E.
Mulţimea tuturor punctelor frontieră ale lui E se numeşte frontiera mulţimii E şi se
notează cu E (evident E  E  C  E ).

Definiţie. Punctul z 0 se numeşte punct izolat al mulţimii E dacă există o vecinătate a lui

z 0 astfel încât Δ(z 0 ,r)\{z 0 }  E=Φ.

Definiţie. Mulţimea E, E  C este marginită dacă există discul Δ(0;r) astfel încat
E  Δ(0;r). Altfel se numeşte nemarginită.
Definiţie. O mulţime închisă şi mărginită se numeşte mulţime compactă.
Definiţie. O mulţime deschisă E  C se numeşte conexă dacă oricare ar fi z 1 ,z 2  E, ele pot
fi unite printr-o curbă continuă conţinută în E.
Definiţie. O mulţime deschisă şi conexă se numeşte domeniu.
Definiţie. O mulţime deschisă şi conexă a cărei frontieră este formată dintr-o singură
curbă, se numeşte domeniu simplu conex.
Definiţie. O mulţime deschisă şi conexă a cărei frontieră este formată din două sau mai
multe curbe, se numeşte domeniu multiplu conex.
Un domeniu multiplu conex se poate trensforma în domeniu simplu conex dacă se
efectuează un anumit număr de tăieturi.
Definiţie. Se numeşte tăietură o operaţie prin care se îndepărtează din domeniul respectiv
acele puncte situate pe o curbă conţinută în domeniu şi care reuneşte două puncte de pe
frontiere diferite, una interioară şi alta exterioară.

A z1 .
B
. z2
C

D = A U B nu este conexă C este conexă

12
Exemple. Fie A= { z  C | |z| < 1 } , B = { z  C | | z | > 1 }
1. Care este frontiera lui A ?
2. Ce fel de mulţimi sunt A şi B ?
3. Daţi exemplu de mulţime închisă.
4. Care din mulţimile de mai sus sunt conexe ?
5. Daţi exemplu de mulţime care nu este conexă.

2. Funcţii complexe de variabilă reală

Definiţie.. Fie E  R. Se numeşte funcţie complexă de variabilă reală, aplicaţia mulţimii

E de numere reale în corpul C al numerelor complexe:
f : ER C
Notând cu t argumentul funcţiei, valoarea funcţiei în punctul t va fi un număr complex şi
se va scrie:
f(t)=z(t)=x(t)+i y(t), t E
Deci o funcţie complexă de variabilă reală este determinată de o pereche ordonată
x=x(t), y=y(t), t E
de funcţii reale de variabilă reală.
Definiţia. Spunem că numărul complex l este limita funcţiei f în punctul de acumulare t 0

al lui E, dacă  ε>0  δ(ε)>0, astfel încât pentru |t-t 0 |<δ, t E \ t 0 , avem |f(t)-l|<ε.
Propoziţie. Condiţia necesară şi suficientă ca funcţia complexă de variabilă reală f(t) să
aibă limită în punctul t 0  E este ca în acel punct să aibă limită funcţiile reale x(t) şi y(t),
t  E.
Definiţie. Spunem că funcţia complexă de variabilă reală f este continuă în punctul t 0  E,

dacă  ε>0  δ(ε)>0, astfel încât pentru |t-t 0 |<δ, t  E , avem |f(t)-f(t 0 )|<ε.
Propoziţie. Condiţia necesară şi suficientă ca funcţia complexă de variabilă reală f(t) să fie
continuă în punctul t 0  E este ca funcţiile reale x(t) şi y(t) să fie continue în punctul t 0  E.

Definiţie. Spunem că funcţia f(t) este derivabilă în punctul t 0  E, dacă există

f (t )  f (t 0 )
lim şi este finită.
tt 0 t  t0

Propoziţie. Condiţia necesară şi suficientă ca funcţia complexă de variabilă reală f să fie

derivabilă într-un punct este ca funcţiile reale x(t) şi y(t) să fie derivabile în acel punct.
f ' (t 0 )  x (t 0 )  iy (t 0 )

13
Definiţie. Diferenţiala funcţiei f în punctul t 0  E este numărul complex df(t 0 )= f  (t 0 )dt

sau df(t)= x  (t)dt+i y' (t)dt.

Definiţie. Fie f : [a,b]  R  C o funcţie reală de variabilă complexă, continuă
f(t)=x(t)+i y(t), t [a,b]

2.1. Integrala funcţiei complexe de variabilă reală se defineşte astfel:

b b b

 f (t )dt   x(t )dt  i  y (t )dt

a a a

Observaţie. Multe dintre proprietăţile integralelor funcţiilor reale se păstrează şi în cazul

integralelor funcţiilor complexe de variabilă reală, astfel:
1. Dacă f,g:[a,b]  C sunt integrabile pe [a,b], atunci şi αf+βg este integrabilă pe
[a,b], oricare ar fi α,β  C.

b b b

 [f (t ) g (t )]dt    f (t )dt    g (t )dt

a a a

2. Dacă f:[a,b]  C este integrabilă pe [a,b], atunci oricare ar fi c  [a,b], f este

integrabilă pe [a,c]şi pe [c,b] :

b c b


a
f (t )dt   f (t )dt   f (t )dt
a c

3. Dacă f:[a,b]  C este integrabilă pe [a,b], atunci

b a

 f (t )dt    f (t )dt
a b

4. Dacă f:[a,b]  C este continuă pe [a,b], atunci f şi |f| sunt integrabile pe [a,b] şi
avem:

b b
|  f (t )dt |  | f (t ) | dt
a a

5. Dacă funcţia F(t) este o primitivă a funcţiei f:[a,b]  C,

14
 b

 f (t )dt  F (t )dt  C atunci  f (t )dt  F (b)  F (a) , ceea ce înseamnă ca se poate aplica
a

formula lui Newton-Leibniz.

Definiţie. Fie x(t) şi y(t) două funcţii definite pe [a,b] cu valori în R. Mulţimea punctelor
Г din planul complex definită astfel:

Г={z | z(t)=x(t)+i y(t), t  [a,b] }

luate în ordinea în care se obţin când parametrul t parcurge intervalul [a,b] crescând de la
a la b, se numeşte curbă continuă, iar z(t)=x(t)+i y(t), t  [a,b] reprezintă ecuaţia curbei.
Definiţie. O curbă Г se numeşte curbă netedă dacă admite o reprezentare de forma:
z(t)=x(t)+i y(t), t  [a,b] unde x,y C 1 [a, b]

ceea ce înseamnă că z(t) este continuă şi z ' (t )  0 .

Definiţie. O curbă Г se numeşte curbă netedă pe porţiuni dacă este formată dintr-un
număr finit de curbe netede.
Definiţie. O curbă Г se numeşte curbă închisă dacă oricare ar fi o reprezentare a sa de
forma:

z(t)=x(t)+i y(t), t  [a,b]

x(a)=x(b), y(a)=y(b)

Definiţie. O curbă Г se numeşte curbă simplă, dacă oricare ar fi o reprezentare a sa

z(t)=x(t)+iy(t), t  [a,b] are propriettea x(t1 )  x(t 2 ), y (t1 )  y (t 2 ) dacă t1  t 2  0 oricare ar fi

t1 , t 2  [a, b].

Tema de casă nr.1

1. Funcţii şi formule trigonometrice

2. Formule de derivare
3. Formule de integrare

15
Cursul nr. 2 Matematici speciale

3. Funcţii complexe de variabilă complexă

Fie D un domeniu simplu conex, D  C.

Definiţie. Spunem că am definit o funcţie complexă de variabilă complexă pe D cu valori
în C, f : D  C  C dacă am dat o lege de corespondenţă care asociază fiecărui element din
D, unul sau mai multe elemente din C.
Dacă se notează cu z=x +iy  D variabila funcţiei, atunci valoarea funcţiei în punctul z va
fi numărul complex :
w=f(z)=u(x,y) +iv(x,y), z D  C
unde funcţiile reale
u(x,y)=Re f(z) , v(x,y)=Im f(z)
reprezintă partea reală, respectiv imaginară a funcţiei complexe f.
Dacă notăm cu C z planul complex în care z=x+iy şi cu C w planul complex în care

w=u+iv, funcţia complexă w=f(z) asociază punctului M(z) din planul C z punctul N(w) din

planul C w .

Im z Im w

N(w)
w=f(z)
M(z)

Re z Re w

Se poate spune că funcţia complexă defineşte o corespondenţă între planele C z şi C w prin

transformarea punctuală u(x,y)=Re z, v(x,y)=Im z.

16
3.1. Limite şi continuitate

Topologia planului complex fiind de fapt topologia spaţiului euclidian bidimensional R 2 ,

noţiunile de limită şi continuitate se extind cu uşurinţă şi în complex.
Definiţii. Fie z0 punct de acumulare al mulţimii E  C. Funcţia f : E  C are limita l în
punctul z0 (se scrie lim f ( z )  l ) dacă este îndeplinită una din următoarele afirmaţii
z  z0
echivalente:
1. pentru orice   0 există (, z 0 ) astfel încat () z  E cu proprietatea 0<|z–z0|<  avem
|f(z)–l|<  .
2. pentru orice V vecinătate a lui l există U vecinătate a lui z0 astfel încât
() z  E  U avem f(z)  V.

3. pentru orice şir (zn)n  E cu lim z n  z 0 , şirul (f(zn))n este convergent şi lim f ( z n )  l .
n n
Există variante obişnuite ale definiţiilor care corespund cazului l = ∞ sau z0 = ∞. De
asemenea, se menţin rezultatele privind limita unei sume, a unui produs, etc., ca la funcţii
reale.
Propoziţie. Fie z0 = x0 + iy0 un punct de acumulare al mulţimii E  C şi funcţia f:E  C,
f(z)=u(x,y)+iv(x,y). Atunci lim f ( z )  l  l1  il 2 dacă şi numai dacă l1  lim u ( x, y )
zz0 ( x, y )  ( x 0 , y 0 )

şi l 2  lim v( x, y ) .
( x, y )  ( x 0 , y 0 )

Definiţie. Fie z0  E un punct de acumulare al mulţimii E  C. Funcţia f : E  C se numeşte

continuă in z0 dacă () lim f ( z )  f ( z 0 ) .
zz0

Definiţie. Se spune că funcţia f :E  C este continuă în punctul z 0  E dacă oricare ar fi

ε>0, există un δ(ε)>0 astfel încât pentru orice z  E cu proprietatea că |z-z 0 |< δ(ε) să avem

|f(z)-f(z )|<ε.
0

Propoziţie. Dacă f(z)=u(x,y)+i v(x,y), atunci continuitatea funcţiei f în z 0 este echivalentă

cu continuitatea funcţiilor u=Re f(z), v=Im f(z) în punctul (x 0 ,y 0 ).

Definiţie. Funcţia f :E  C este mărginită pe E dacă există 0<M<  astfel încât |f(z)|  M,
 z  E.

17
3.2. Derivabilitate

Definiţie. Fie D  C domeniu şi z0  D. Functia f : D  C este derivabilă (monogenă) în z0

f ( z )  f ( z 0 ) not f ( z 0  h)  f ( z 0 ) not
dacă () lim  f ( z 0 ) (sau () lim  f ( z 0 ) ) şi este finită.
zz0 z  z0 h0 h

Observaţie. h este un număr complex arbitrar, z 0 +h  D, iar limita respectivă nu depinde

de modul în care h  0.
Definiţia 47. O funcţie f : D  C derivabilă în orice punct din D se numeşte olomorfă
(analitică) pe D.
Observaţie. O funcţie derivabilă într-un punct se numeşte monogenă în acel punct.
Observaţie. O funcţie este olomorfă într-un punct dacă există o vecinătate a punctului
respectiv astfel încât funcţia să fie monogenă în fiecare punct din acea vecinătate.
Teoremă. Fie f,g : D  C  C două funcţii complexe de variabilă complexă. Dacă f şi g
sunt monogene într-un punct z0  D, atunci şi funcţiile f, f  g, fg, f/g (g(z 0 )  0) sunt
monogene în acest punct şi între derivatele lor există relaţiile :
1. [f ( z )]z  z  f ( z 0 ),  C
0

2. [ f ( z )  g ( z )]z  z  f ( z 0 )  g ( z 0 )
0

3. [ f ( z ) g ( z )]z  z  f ( z 0 ) g ( z 0 )  f ( z 0 ) g ( z 0 )
0

f ( z) f ( z 0 ) g ( z 0 )  f ( z 0 ) g ( z 0 )
4. [ ]z  z0  , g( z0 )  0
g ( z) [ g ( z 0 )]2

Demonstraţiile nu diferă de cazul funcţiilor reale de variabilă reală.

Teoremă. Fie D 1 , D 2  C două domenii şi f : D 1  D 2 , g :D  C. Dacă f este monogenă 2

într-un punct z 0  D1 şi g este monogenă în punctul w0  f ( z 0 ), w0  D2 , atunci funcţia

compusă h=g0h este monogenă în z 0 şi avem :

[h( z )]z  z0  g ( w0 ) f ( z 0 )  g ( f ( z 0 )) f ( z 0 )

Demonstraţiile : temă de seminar.

Teorema lui Cauchy-Riemann. Fie f : D  C  C, f(z) = u(x,y) + iv(x,y). Daca f este

u u v v
monogenă în z0  D, atunci există , , , într-o vecinatate a punctului z0 = x0 + iy0
x y x y

şi satisfac condiţiile:

18
  u v
 x ( x0 , y0 )  y ( x0 , y 0 )
 u (condiţiile de monogenitate Cauchy-Riemann)
v
 ( x 0 , y 0 )   ( x0 , y 0 )
 y x

Reciproc, dacă funcţiile u(x,y) şi v(x,y) admit derivate partiale de ordinul I în raport cu x şi
y într-o vecinătate a punctului z0, continue în z0 şi satisfac condiţiile Cauchy-Riemann,
atunci f este monogenă în z0 şi avem:
u v v u
f ( z0 )  ( x0 , y 0 )  i ( x0 , y 0 )  ( x0 , y 0 )  i ( x0 , y 0 )
x x y y

Demonstraţie:
f ( z)  f ( z0 )
“  ”(necesitatea) Cum funcţia f este monogena, atunci () lim  f ( z 0 ) .
z z0 z  z0

f ( z)  f ( z0 ) u ( x, y )  iv( x, y )  u ( x0 , y 0 )  iv ( x0 , y 0 )
f ( z 0 )  lim  lim =
z  z0 z  z0 z  z0 ( x  x0 )  i( y  y0 )
u ( x, y )  u ( x 0 , y 0 ) v( x, y )  v( x 0 , y 0 )
= lim  i lim
z  z0 ( x  x 0 )  i ( y  y 0 ) z  z0 ( x  x 0 )  i ( y  y 0 )

Presupunând că z  z 0 pe o paralelă la axa reală ( y = y0, x  x 0 ) rezultă că

u ( x, y 0 )  u ( x0 , y 0 ) v( x, y 0 )  iv( x0 , y 0 )
f ( z0 )  lim  i  lim 
x  x0 x  x0 x  x0 x  x0
y  y0 y  y0
u v
f ( z 0 )  ( x0 , y 0 )  i ( x0 , y 0 ) (1.1)
x x
Analog, presupunând că z  z 0 pe o paralelă la axa imaginară Oy ( x = x0, y  y 0 )
rezultă că
u( x 0 , y)  u ( x0 , y 0 ) v( x 0 , y )  v ( x 0 , y 0 )
f ( z 0 )  lim  i lim 
y  y0
x  x0
i( y  y 0 ) y  y0
x x
i( y  y 0 )
0

1 u v u v
f ( z0 )   ( x0 , y 0 )  ( x0 , y 0 )  i  ( x0 , y 0 )  ( x0 , y 0 ) (1.2)
i y y y y

Din relaţiile (1.1) şi (1.2) rezultă că

u v v u
f ( z0 )  ( x0 , y 0 )  i ( x0 , y 0 )  ( x0 , y 0 )  i ( x0 , y 0 )
x x y y

de unde se obţine

19
  u v
 x ( x0 , y0 )  y ( x0 , y 0 )
 u v
 ( x 0 , y 0 )   ( x0 , y 0 )
 y x

“  ”(suficienţa) Cum u şi v admit derivate partiale de ordinul I continue în (x0, y0), din
formula creşterilor finite rezultă că
 u ( x 0 , y 0 ) u ( x 0 , y 0 )
u ( x, y )  u ( x 0 , y 0 )  ( x  x 0 ) x
 ( y  y0 )
y
 ( x  x0 )1 ( x, y )  ( y  y 0 ) 2 ( x, y )
 v ( x 0 , y 0 ) v ( x 0 , y 0 )
unde
 v( x, y )  v ( x 0 , y 0 )  ( x  x 0 )  ( y  y0 )  ( x  x 0 )1 ( x, y )  ( y  y 0 ) 2 ( x, y )
 x y

funcţiile 1 ,  2 , 1 ,  2 tind la zero când z  z 0 (adica x  x 0 şi y  y 0 ).

f ( z )  f ( z 0 ) u ( x, y )  u ( x0 , y 0 )  i[v ( x, y )  v ( x0 , y 0 )]
 
z  z0 ( x  x0 )  i ( y  y 0 )

u u
( x  x0 ) ( x0 , y 0 )  ( y  y 0 ) ( x0 , y 0 )  ( x  x0 )1 ( x, y )  ( y  y0 ) 2 ( x, y )
x y
= +
( x  x0 )  i ( y  y 0 )

v v
i ( x  x0 ) ( x0 , y 0 )  i( y  y 0 ) ( x 0 , y 0 )  i ( x  x0 )1 ( x, y )  i ( y  y 0 ) 2 ( x, y )
x y
+ =
( x  x0 )  i ( y  y 0 )

u v  v u 
( x  x0 ) ( x 0 , y 0 )  i ( y  y 0 ) ( x 0 , y 0 )  i ( x  x 0 ) ( x 0 , y 0 )  i ( y  y 0 ) ( x 0 , y 0 ) 
C . R. x y x y
 
 +
( x  x0 )  i ( y  y 0 )

( x  x0 )1 ( x, y )  i1 ( x, y )  ( y  y 0 ) 2 ( x, y )  i 2 ( x, y )

+ =
( x  x0 )  i ( y  y0 )

u u  v v 
( x  x0 ) ( x0 , y 0 )  i( y  y 0 ) ( x0 , y 0 )  i ( x  x0 ) ( x 0 , y 0 )  i ( y  y 0 ) ( x0 , y 0 )
x x  x x +
=
( x  x0 )  i ( y  y 0 )

( x  x0 )1 ( x, y )  i1 ( x, y )  ( y  y 0 ) 2 ( x, y )  i 2 ( x, y )

+ =
( x  x0 )  i ( y  y0 )

u v x  x0 y  y0
= ( x0 , y 0 ) + i ( x0 , y 0 ) +  1 ( x, y )  i1 ( x, y ) +   2 ( x, y )  i 2 ( x, y ) .
x x z  z0 z  z0

20
Cum x  x0  Re( z  z 0 )  z  z0 , y  y 0  Im( z  z 0 )  z  z 0 şi lim 1 ( x, y) =
z  z0

= lim  2 ( x, y) = lim 1 ( x, y ) = lim  2 ( x, y) = 0 rezultă că

zz0 z  z0 z  z0

f ( z )  f ( z 0 ) u v
lim  ( x0 , y 0 )  i ( x0 , y 0 )
zz0 z  z0 x x

ceea ce demonstrează că funcţia f este monogenă în punctul z0 şi că

u v cond .C .R. v u
f ( z 0 )  ( x0 , y 0 )  i ( x0 , y 0 )  ( x0 , y0 )  i ( x0 , y0 ) .
x x y y

Propoziţie. Orice funcţie monogenă într-un punct este continuă în acel punct.
Reciproca nu este adevărată.
Exemplu. Funcţia f(z)= z este continuă în orice punct z 0 dar nu este monogenă.
Consecinţă. Dacă o funcţie olomorfă într-un domeniu D are derivate nulă, atunci ea este
constantă în domeniul D.
Observaţie. Ca o consecinţă a teoremei Cauchy-Riemann se poate determina o funcţie
olomorfă pe un domeniu, când i se cunoaşte doar partea reală sau doar partea imaginară.
Observaţie. Funcţiile monogene f(x,y) = u(x, y) + i·v(x, y) pot fi scrise sub forma
w = f(z) observând că w = f(z) = u(z,0) + i·v(z,0), adică în expresia funcţiei în parametri x şi
y luăm y = 0 şi înlocuim x cu z.
Exemple. 1. Să se determine constantele a, b, c, d astfel încât funcţia
f(x,y) = x2 + axy + by2 + i(cx2 + dxy + y2)
să fie olomorfă pe C. Scrieţi expresia funcţiei folosind variabila z.

2. Să se determine funcţia olomorfă (pe C) f = u + iv ştiind că

u(x,y) = e x cos y şi f(0) = 1.

3. Să se determine funcţia olomorfă (pe C) f = u + iv ştiind că

v(x,y) = 2 e x sin y şi f(0) = 0.

3.3. Funcţii complexe elementare

Funcţiile complexe elementare sunt extensii la mulţimea C a funcţiilor definite pe R.

Funcţia putere: f: C  C, f(z)= zn (n  N)

f(z) = zn = [r(cos  +i· sin  )]n = r n (cos nθ + i·sin nθ) = rncos nθ + i·rnsin nθ

Funcţia polinomială: f: C  C, f(z)= anzn + an-1zn-1 + … + a1z1 + a0 (n  N, a0, a1,…,

an  C, an  0) este olomorfă pe C, iar derivata sa are aceeaşi formă ca în cazul funcţiilor
reale.
21
 P( z )
Funcţia raţională: f:{z  C / Q(z)  0}  C, f(z)= este olomorfă pe tot domeniul
Q( z )

{z  C / Q(z)  0}, iar derivata sa are aceeaşi formă ca în cazul funcţiilor reale.

Funcţia radical de ordin n: f: C  C, f(z) = n z (n  N, n  2)

n    2k   2k 
f(z) = z  n r (cos   i sin )  n r  cos  i sin , k  0, n  1 .
 n n 

Funcţia radical nu este olomorfă pe tot planul C.

Funcţia exponentială: f: C  C, f(z) = e z

f(z) = e z = e x  iy = e x  e iy = e x (cos y  i sin y) = e x cos y  i  e x sin y .

 
Funcţia exponentială este olomorfă pe C, iar e z  e z ; în plus, este periodică de perioada

principală 2i , pentru că f ( z  2i ) = e z  2i = e z  e 2i = e z (cos 2  i sin 2) = e z = f(z).

Funcţia logaritmică: f: C–{0}  C, f(z) = ln z

f(z) = ln z = ln( r  e i(  2k) ) = ln r + ln e i (  2k) = ln r + i (  2k) , unde k  Z.

Funcţia putere generalizată: f: C  C, f(z)= z  (   C)

z0 i (   2 k )   a  bi
f(z) = z   e  ln z = e  ln r e  e ( a  bi) [ln r  i(  2k)] =

= e a ln r  b(  2k) · e i[a (  2k)  b ln r ] =

= e a ln r  b(  2k) · cosa (  2k)  b ln r   i sin a(  2k)  b ln r 

Funcţii circulare (sinus şi cosinus):

 eiz  eiz
 sin z 
 2i , () z  C (formulele lui Euler)
iz iz
cos z  e  e
 2
Funcţii hiperbolice:
 e z  e z
sh z 
 2 , () z  C
z z
 ch z  e  e
 2

22
Proprietăţi:
1. cos iz = ch z
sin iz = i · sh z
ch iz = cos z
sh iz = i · sin z
2. Funcţiile circulare şi hiperbolice sunt olomorfe pe C şi au derivatele:
(cos z)’ = – sin z
(sin z)’ = cos z
(ch z)’ = sh z
(sh z)’ = ch z
3. Funcţiile circulare au perioada principală 2 , iar cele hiperbolice 2i .
4. Pentru oricare ar fi z1, z2, z C se pot demonstra relaţiile:
cos(z1 + z2) = cos z1·cos z2 – sin z1·sin z2
sin(z1 + z2) = sin z1·cos z2 + sin z2·cos z1
sin2z + cos2z = 1
sin 2z = 2·sinz·cos z
cos 2z = cos2z – sin2z
ch(z1 + z2) = ch z1·ch z2 + sh z1·sh z2
sh(z1 + z2) = sh z1·ch z2 + sh z2·ch z1
ch2 z – sh2 z = 1
sh 2z = 2 · sh z · ch z
ch 2z = ch2 z + sh2 z

Demonstraţiile: temă pentru seminar.

Exemple. Să se aducă sub forma A+iB expresiile :

ei , sh 2i , ch (2+3i) , cos(1–i) , ln(1+i) , e i

Temă de casă nr.2

1. Să se determine constantele a şi b astfel încât funcţia

f(x,y) = x2 + ay2 + i(bxy)
să fie olomorfă pe C.
2. Să se determine funcţia olomorfă (pe C) f = u + iv ştiind că
u(x,y) = x3 – 3y2x – 2y şi f(0) = 0.
3. Să se determine funcţia olomorfă (pe C) f = u + iv ştiind că
v(x,y) = x2 – y2 + xy şi f(0) = 0.

4. Calculaţi
1 i
(1+i)25, e1 i 3
, ln(-2+2i), ln(4i-3), ln , i 2
, (1  i 3 )1 i , i i , sin(1+i),
3i
tg(1-2i), ch(4i-3)

23
Cursul nr. 3 Matematici speciale

3.4 Integrarea funcţiilor complexe de variabilă complexă

Fie f : D  C  C şi o curbă de lungime finită Г  D, netedă sau netedă pe porţiuni, iar f

continuă pe Г, ale cărei ecuaţii parametrice sunt date de x=x(t), y=y(t), t  [a,b].
Luăm pe Г o diviziune prin punctele a  z 0 , z1 ,......., z n  b.

Pe fiecare arc ce uneşte z k 1 cu z k (1  k  n) alegem un punct  k .

Formăm sumele :
n
S n ( f ,  , d n )   f ( k )( z k  z k 1 )
k 1

Notăm :
 d n  max{| z k  z k 1 |}

Dacă
n
lim S n ( f ,  , d n )  lim  f ( k )( z k  z k 1 )
k 1

 dn  0

există, indiferent de alegerea punctelor  k pe arcele de curbă ce unesc punctele z k 1 , z k ,

spunem că f esteintegrabilă de-a lungul curbei Г între a şi b şi se notează limita cu  f ( z )dz



b
sau  f ( z )dz.
a

Notăm cu f(z)=u(x,y)+i v(x,y)

f ( k )  u ( x k , y k )  iv ( x k , y k ),  k  x k  iy k

z k 1  z k  x k  x k 1  i( y k  y k 1 ), z k  x k  iy k

n
lim S n ( f ,  , d n )  lim  f ( k )( z k  z k 1 )
k 1 =
 dn  0

n

  (u ( x k , y k )  iv ( x k , y k ))( x k  x k 1  i ( y k  y k 1 )) =
k 1

24
 n
  [u ( x k , y k )( x k  x k 1 )  v( x k , y k )( y k  y k 1 )  i (u ( x k , y k )( y k  y k 1 )  v( x k , y k )( x k  x k 1 ))] 
k 1

  u ( x, y )dx  v ( x, y )dy  i  u ( x, y )dy  v( x, y )dx

 

Exemplu. Să se calculeze  z dz de la z=0 la z=4+2i de-a lungul curbei Г dată de z=t 2 +i t.



3.4.1. Proprietăţi ale integralei complexe

1. Dacă f(z) şi g(z) sunt integrabile pe Г , atunci

 (f ( z )  g ( z ))dz    f ( z)dz    g ( z )dz

  

se numeşte liniaritatea integralei complexe în raport cu funcţia,  ,   C.

2.  f ( z )dz    f ( z )dz
 

schimbarea orientării pe drumul de integrare sau pe curba de integrare conduce

la schimbarea semnului valorii integralei.

3.  f ( z )dz   f ( z )dz   f ( z )dz

1 2 1 2

aditivitatea integralei complexe la drum. Г 1 , Г 2 fiind două arce succesive.

4. Fie z=g(ξ) continuă de ξ=u+i v. Presupunem că, curbei Г în planul z, îi

corespunde curba Г în planul ξ şi că derivata g (ξ) este continuă pe Г ' .
' '

Atunci

 f ( z )dz   f ( g ( )) g ( )d

 

dz
5. zz  2i  :| z  z 0 | r
 0

6. Lungimea drumului de integrare Г : z=z(t), t  [a,b] este dată de formula :

b
L( )   | z (t ) | dt
a

7. Fie D  C şi un arc de curbă   D , netedă sau netedă pe porţiuni şi f :D  C

continuă pe Г.
Fie L(Г) lungimea arcului de curbă Г şi M=sup|f(z)|. În aceste condiţii avem :
z Г
25
 |  f ( z )dz | ML()


3.4.2. Teorema fundamentală a lui Cauchy

Dacă : a) D este un domeniu simplu conex, D  C,

b) f :D  C , f  C ' (D)
atunci  f ( z )dz  0, oricare ar fi curba Г simplă, închisă, netedă sau netedă pe porţiuni,


situată în întregime în D.
Demonstraţie : Fie f(z)=u(x,y)+iv(x,y), z=x+iy

 f ( z )dz   udx  vdy  i  udy  vdx

  

Integralelor din membrul doi le aplicăm formula lui Green-Riemann :

Q P
 Pdx  Qdy   ( x  y )dxdy
 D

Unde Г este frontiera domeniului compact D ' , iar P,Q sunt continue, cu derivate
P Q
parţiale , continue pe   D  .
y x

Aplicarea formulei lui Green-Riemann este posibilă deoarece

u v 1 u v
f ( z)  i  ( i )
x x i y y

Deoarece f  C ' (D) rezultă că u,v  C ' (D) if se obţine:

v u
 udx  vdy   ( x  y )dxdy , D   D    D
 D

u v
 udy  vdx   ( x  y )dxdy
 D

26
Aplicând condiţiile lui Cauchy-Riemann integralelor duble din membrul doi, ele vor fie
egale cu zero şi teorema este demonstrată.
Definiţie. O mulţime deschisă şi conexă a cărei frontieră este formată din mai multe
curbe se numeşte multiplu conexă.
Definiţie. O mulţime deschisă şi multiplu conexă se numeşte domeniu multiplu conex.
Observaţie. În cazul în care domeniul este multiplu conex se utilizează generalizarea
teoremei fundamentale a lui Cauchy.

3.4.3. Generalizarea teoremei fundamentale a lui Cauchy.

Dacă :
a) D este un domeniu multiplu conex delimitat de curba Г 0 în exterior şi curbele

Г k (k=1,n) în interior, netede sau netede pe porţiuni, care sunt frontiere ale

unor domenii mărginite Dk D ;

b) f :D  C , f este olomorfă pe D, atunci:

 f ( z )dz   f ( z)dz   f ( z)dz  ......   f ( z )dz

0 1 2 n

Demonstraţie : Fie C1 , C 2,......... ., C n arce de curbă ce realizează n tăieturi în domeniul D,

unind respectiv un punct de pe 1 , 2 ,..........., n cu un punct de pe 0 , astfel încât

oricare două din arcele C1 , C 2,......... ., C n nu se intersectează.

După efectuarea tăieturilor cu ajutorul arcelor C1 , C 2,......... ., C n , domeniul D se transformă

într-un domeniu simplu conex, funcţia f fiind olomorfă pe D se poate aplica teorema
lui Cauchy.
Frontiera Г a domeniului D simplu conex este dată de :

     
  0  1  ........  n  C1  C1  ........  C n  C n

 f ( z )dz   f ( z)dz   
f ( z )dz  ........  f ( z )dz 

 f ( z )dz   f ( z )dz  .....   f ( z )dz   f ( z )dz
 0  1 n C1 C1 Cn 
Cn 

Ţinând seama că  f ( z )dz    f ( z )dz iar  f ( z ) dz  0

Ck  Ck  

Se obţine :

 f ( z )dz   f z dz  .............   f ( z )dz  0

0 1 n 

27
Rezultă:

 f ( z )dz   f ( z )dz  ..................   f ( z)dz

0 1 n

Observaţie. Sensul pozitiv de parcurgere al unei curbe închise este sensul în care
deplasându-ne de-a lungul curbei, domeniul
delimitat de aceasta rămâne în partea stângă.
Consecinţa teoremei lui Cauchy. Dacă :
a) D este un domeniu simplu conex :
b) L ,L 2  D sunt două arce de curbă simple, netede sau netede pe porţiuni
1

care au aceleaşi extremităţi z 0 şi z şi sunt orientate de la z 0 la z ;

c) f :D  C, f este olomorfă pe D,

atunci
 f ( z )dz   f ( z )dz
L1 L2

3.4.4. Formula integrală a lui Cauchy.

Teorema. Dacă:
a) D este un domeniu simplu conex;
b) f : D  C  C, f olomorfă pe D, atunci oricare ar fi curba Г situată în întregime în
D, netedă sau netedă pe porţiuni si oricare ar fi z   ,  fiind domeniul mărginit de
Г, are loc formula :

1 f (t )
f ( z)  dt
2i  t  z

cunoscută sub numele de formula integrală a lui Cauchy.

Demonstraţie : Domeniul Δ fiind o mulţime deschisă, rezultă că oricare ar fi z  
există un disc 1 ( z, r ) cu centrul în z şi rază r, suficient de mică astfel încât, împreună
cu frontiera γ , să fie inclus în Δ.
Fie    \ 1 ( z, r ) . Frontiera Γ şi γ sunt orientate pozitiv, adică în sens trigonometric.
f (t )
Considerăm funcţia : g (t )  , g :    C olomorfă în   (delimitat de Γ şi γ) dublu
tz
conex şi conform teoremei generalizate a lui Cauchy avem :

28
 f (t ) f (t )
 g ( z )dz   g ( z )dz  0 sau  t  z dt   t  z dt
  

Ţinând seama de continuitatea funcţiei f în punctul z, avem :

f (t )  f ( z )  f ( z ) f (t )  f ( z ) dt
I dt   dt  f ( z ) 
 tz  tz  t z

dt f (t )  f ( z )
Dar  t  z  2i, I    2if ( z )
tz

Trebuie demonstrat că integrala I  0 când r  0.

Funcţia f fiind continuă în punctual z, rezultă că dacă oricare ar fi ε>0, există un δ(ε)>0
astfel încât pentru orice t  D cu proprietatea că |t-z|< δ(ε) să avem |f(t)-f(z)|<ε.
Dacă r<  ( ) pentru orice t   , avem:

f (t )  f ( z ) | f (t )  f ( z ) | 
| | 
tz |tz| r

f (t )  f ( z ) | f (t )  f ( z ) |  
| dt |  | dt |  | dt |  2r  2 , ()  0
 tz  |t z | r r

f (t ) f ( z )
 t  z 0
lim
1 1 f (t )
Rezultă că r    0 , deci I  2if ( z )  f ( z )  I dt
2i 2i  t  z
Observaţie. Formula integrală a lui Cauchy este consecinţă directă a teoremei integrale
a lui Cauchy, obţinând o relaţie foarte importantă între valorile funcţiei pe frontiera
domeniului şi valorile funcţiei în interiorul domeniului.
Cu alte cuvinte, dacă funcţia f este olomorfă pe un domeniu şi i se cunosc valorile pe o
curbă, formula integrală a lui Cauchy ne permite să calculăm valorile funcţiei f în orice
punct din interiorul acelei curbe.
Această proprietate este specifică funcţiilor de variabilă complexă.

Exemplu. Să se calculeze :

dz
I 2

az  bz  c

29
Unde Г este o curbă simplă, închisă, netedă sau netedă pe porţiuni care nu conţine
punctele z1 , z 2 soluţii ale ecuaţiei az 2 +bz+c=0.

Exemplu. Să se calculeze integrala :

cos z
I=  dz
| z i|  2
z ( z  3i)

3.4.5. Integrala de tip Cauchy

Definiţie. Fie f : E  C o funcţie complexă continuă pe mulţimea deschisă E  C şi un

arc de curbă neted sau neted pe porţiuni, Г  E. Funcţia :

f (t )
F(z)=  dt , z  C

tz

se numeşte integrala de tip Cauchy.

Teoremă. Funcţia F(z) (integrala de tip Cauchy) este monogenă în orice punct z  C\Г,
iar derivata sa se obţine derivând sub semnul de integrare în raport cu z:

f (t )
F (z )   (t  z ) 2
dt , z  C


Demonstraţie : Fie D=C\Γ , z  D un punct arbitrar,  (z,  ) un disc cu centrul în z şi

raza ρ suficient de mică astfel încât acest disc împreună cu frontiera sa γ să fie inclus în
D.
Fie z+h   ( z,  ). Calculăm diferenţa:

f (t ) f (t ) 1 1 f (t )
F ( z  h)  F ( z )   dt   dt   (  ) f (t )dt  h  dt

t  z  h 
t  z 
t  z  h t  z 
( t  z  h )( t  z )

Folosim identitatea:

1 1 h
 2

(t  z  h)(t  z ) (t  z ) (t  z ) 2 (t  z )

F ( z  h)  F ( z ) f (t ) f (t )
 2
dt  h  2
dt
h 
(t  z ) 
(t  z ) (t  z  h)

30
Trebuie demonstrat că a doua integrală din membrul doi tinde către zero când h tinde
către zero.
Ţinând seama de faptul că f(t) este continuă pe mulţimea E, rezultă f(t) continuă pe
arcul de curbă Г conţinut în E. Un arc de curbă este format dintr+o mulţime de puncte
închisă. O funcţie continuă pe o mulţime închisă este mărginită.
Fie M=sup|f(t)|
t

Deoarece t   şi z  h   ( z, h), avem | t  z |  .

Dar | t  z  h || t  z |  | h |   | h |

f (t ) f (t ) | f (t ) |
h| 2
dt || h ||  2
dt || h |  2
dt 
 (t  z ) (t  z  h )  ( t  z ) t  z  h )  (t  z ) | t  z  h |

M
| h | 2
L ( )
 (   | h |)

f (t ) F ( z  h)  F ( z ) f (t )
lim h  2
dt  0  lim  F ( z )   2
dt
 (t  z ) (t  z  h )
h  (t  z )

h0

Teoremă. Dacă :
a) D este un domeniu simplu conex :
b) f : D  C  C este olomorfă pe D;
c) Г este o curbă simplă închisă, netedă sau netedă pe porţiuni,
situată în întregime în D, împreună cu domeniul mărginit a cărui frontieră este; atunci
(oricare ar fi curba Г) funcţia f este indefinite derivabilă (admite derivate de orice
ordin) pe D if avem:
(n) n! f (t )
f ( z)   dt , z  
2i  (t  z ) n1

Demonstraţie : Conform formulei integrale a lui Cauchy:

1 f (t )
f ( z)   dt , z  
2i  (t  z )

1
Aplicăm teorema precedentă funcţiei f (t ) se obţine :
2i

31
 1 f (t )
f ( z )   dt , z  
2i  (t  z ) 2

Derivând sub semnul integralei, avem :

2! f (t )
f ( z )   dt , z  
2i  (t  z ) 3

Prin inducţie, repetând acest raţionament, se obţine:

(n) n! f (t )
f ( z)   dt , z  
2i  (t  z ) n1

n fiind un număr natural, arbitrar, rezultă că funcţia f este indefinit derivabilă.

Exemplu. Să se calculeze integrala:

z
I=  dz
| z 1|  3 ( z  2) 3 ( z  5)

Temă de casă nr. 3

1. Să se calculeze  (3z  z 2 )dz,  :| z | 2



2. Să se calculeze integralele :

z z)
sin(
e dz 4 sin z z
 dz ,  2
,  2
dz ,  dz ,  2
dz
| z|  3
z  2i | z|  2 z  1 | z 1| 1 ( z  1) ( z  3) z i 2
z ( z  3i ) z 1 z  9

32
Cursul nr. 4 Matematici speciale

3.5 Reprezentarea funcţiilor complexe prin serii

Definiţie. Se numeşte serie de numere complexe suma


 z n  z1  z 2  ...  z n  ... ,
n 1

unde zn  C,  n≥1.

Definiţie. Se spune că o serie numerică este convergentă şi are suma S dacă şirul sumelor

parţiale converge către S ( () lim S n  S , unde Sn = z1 + z2 + … + zn =>  zn  S
n 
n 1
convergentă). Altfel se numeşte divergentă.
Observaţie. Condiţia necesară ca o serie să fie convergentă este ca lim z n  0
n

( lim
n 
z n  0 => serie divergentă)


Propoziţie. Seria  z n , cu zn = xn + iyn este convergentă şi are suma S = X + iY dacă şi
n 1

 
numai dacă seriile reale  xn şi  yn sunt convergente şi au suma X, respectiv Y.
n 1 n 1

Definiţia 53. Fie (fn)n≥1 un şir de funcţii complexe, fn : D  C→C. Se numeşte serie de

funcţii complexe suma  fn .
n 1

O clasă importantă de serii de funcţii o constituie seriile de puteri numite şi serii întregi.
Definiţie. Se numeşte serie de puteri o serie de forma

 cn ( z  z0 ) n  c0  c1 ( z  z 0 ) c 2 ( z  z 0 ) 2  ... c n ( z  z0 ) n  ... ,
n 0

unde z0, z, cn C pentru n≥0.

3.5.1 Seria Taylor

Definiţe. Fie f :D  C→C o funcţie olomorfă pe D şi z0 D un punct arbitrar.

Seria
33
 
 cn ( z  z0 ) n  c0  c1 ( z  z 0 ) c 2 ( z  z 0 ) 2  ... c n ( z  z0 ) n  ...
n 0

unde
f ( n) ( z 0 )
cn 
n!
se numeşte seria Taylor a funcţiei f în jurul lui z0.
Pentru z0=0 seria se numeşte serie Mac-Laurin.
Teorema. Fie f :D  C→C o funcţie olomorfă pe D şi z0 D.
Fie ( z 0 , r ) un disc deschis cu centrul în z0 raza r>0, a cărui frontieră o notăm cu  .

Dacă discul     ,   D , atunci seria Taylor a funcţiei f în jurul punctului z0 este

convergentă pe  şi oricare ar fi z din interiorul acestui disc are loc egalitatea :

z  z0 ( z  z0 ) n (n)

f ( z)  f ( z0 )  
f ( z 0 )  ......  f ( z 0 )  ........   ( z  z 0 ) n c n
1! n! k 0

unde
1 ( n)
cn  f ( z 0 ) , z  
n!
Demonstraţie.

f (n) ( z 0 )
În mod firesc se pune întrebarea dacă seria  n! ( z  z 0 ) n este convergentă şi spre
n 0
cine converge.

Teorema lui Abel. Pentru orice serie de puteri  cn ( z  z 0 ) n , există un număr real
n 0

R  [0, ] numit rază de convergenţă astfel încât seria converge în discul z  R şi diverge

în exteriorul său.
1 cn
R sau R  lim .
lim n cn n   c n 1
n


(n!) 3 n
Exemplu: Să se determine raza de convergenţă ale seriei  (3n)! z
n 0

Definiţie. Orice funcţie olomorfă pe C se numeşte funcţie întreagă.

34
Observaţii:
 Funcţiile polinomiale, exponenţiale, hiperbolice şi circulare sunt întregi.

 Seria Taylor a unei funcţii întregi în jurul oricărui punct din D are raza de
convergenţă R = ∞.
Exemplu. Funcţia f:C→C, f(z) = ez este olomorfă pe C şi deci admite dezvoltare în serie
Taylor în jurul oricărui punct din C. Cum f ( n) ( z )  e z , ()n  0 rezultă că

z z0 z  z0 z0 z  z 0 n z 0
e = e + e +…+ e +…
1! n!
Pentru z0=0 se obţine
z z2 zn
ez = 1 + + +…+ +…, () z  C.
1! 2! n!

Observatie. Analog se obţin dezvoltările în serie Mac-Laurin a altor funcţii întregi

z3 z5 z 2 n 1
sin z = z – + + … + (1) n +…, () z  C
3! 5! (2n  1)!

z2 z4 z 2n
cos z = 1 – + + … + (1) n +…, () z  C
2! 4! (2n)!

z3 z5 z 2 n 1
sh z = z + + +…+ +…, () z  C
3! 5! (2n  1)!

z2 z4 z 2n
ch z = 1 + + +…+ +…, () z  C
2! 4! (2n)!
Exemplu. Fie f:C→C, f(z) = z3 – 2z2 + 3z – 1. Să se dezvolte funcţia f în serie Taylor în
jurul lui z0 = –2.
Seriile geometrice:
1
= 1 + z + z2 + … + zn + … , pentru z  1
1 z
1
= 1 – z + z2 – … + (-1)nzn + … , pentru z  1 .
1 z
1
Exemplu. Dezvoltaţi funcţia f:C→C, f(z) = în serie Mac Laurin.
1  z  2 2

3.5.2 Serii Laurent

Fie f: D  {z r  z  z0  R} →C olomorfă pe D si z0  D.
Definiţie. Se numeşte serie Laurent a funcţiei f centrată în z0 o serie de forma
35
  c n c 1
 c n ( z  z 0 ) n  ...   ...   c 0  c1 ( z  z 0 )  ...  c n ( z  z 0 ) n  ...
(z  z ) n ( z  z 0 )               
n       0        partea tayloriana
partea principala

unde
1 f (t )
cn   (z  z dt .
2i n
 0)

Unei serii Laurent i se asociază două serii de funcţii :



 (z  z 0 ) n c n care se numeşte partea principală

n  1

şi


 (z  z 0 ) n c n care se numeşte partea tayloriană.

n 0

Definiţie. Seria Laurent este convergentă într-un punct z0 din C dacă partea principala şi
partea tayloriană sunt convergente în punctul z0.
Suma unei serii Laurent, convergentă într-un punct z este egală cu suma părţii principale,
la care se adaugă suma părţii tayloriene.
Suma unei serii Laurent este convergentă pe o coroană circulară ( z 0 , r1 , r2 ) şi suma sa este
olomorfă pe această coroană circulară.
Teoremă. Fie f :D  C→C o funcţie olomorfă pe D şi z0 D un punct arbitrar.
Fie Δ(z0; r Fie ( z 0 , r1 , r2 )  {z  C r1  z  z 0  r2 } o coroană circulară cu centrul în şi z0 raze

r1 , r2  0 ale cărei frontiere le notăm cu 1 , 2 . Dacă discul închis     1  2 este inclus

în D, atunci funcţia f admite o dezvoltare în serie Laurent, convergentă pe acestă coroană

şi oricare ar fi z în interiorul ei are loc egalitatea :

f ( z)  c n ( z  z0 ) n ,
n  

unde
f ( n) ( z 0 ) 1 f (t )
cn  sau c n   dt
n! 2i  (t  z 0 ) n1

 fiind un cerc cu centrul în z0 şi de rază r  [r1 , r2 ].

36
 ez
Exemplu. Dezvoltaţi funcţia f(z) = în serie Laurent în jurul lui z0 = 2.
( z  2) 3
Exemplu. Să se dezvolte în serie de puteri ale lui z în jurul lui z0 = 0 funcţia f:C–{2,
3}→C,
1
f(z) = .
( z  2)( z  3)

în coroana circulară 2< z <3

3.6. Singularităţile unei funcţii complexe

Fie f : E→C, E o mulţime deschisă din C, E  C.

Definiţie. Punctul z 0  C se numeşte punct ordinar pentru f dacă există o vecinătate

( z 0 , r )  {z  C,│z-z0│<r} a lui z0 în care f este olomorfă.

De aici se desprinde concluzia că dacă f este olomorfă pe un domeniu D  E, toate

punctele domeniului sunt puncte ordinare ale funcţiei.
Definiţie. Punctul z 0  C se numeşte punct singular izolat al lui f dacă există un număr
real r>0 astfel încât f este olomorfă în coroana circulară {z  C, 0 <│z-z0│< r}, dar nu este
definită sau nu este monogenă în z0.
În ceea ce priveşte natura punctelor singulare izolate ale funcţiei f, există trei posibilităţi:
1) Punctul singular izolat z 0  C se numeşte punct singular aparent (înlăturabil,

eliminabil) al lui f dacă () zlim f ( z )  l ( finit )  {0, } .

z 0

sin z
De exemplu, pentru funcţia f(z)= punctul z =0 este singular aparent, pentru că
z
în acest punct funcţia nu este definită, pe C-{0} funcţia este olomorfă, iar
lim f ( z )  1  {0, } .
zz0

2) Punctul singular izolat z 0  C se numeşte punct singular esenţial al funcţiei f dacă

nu există z
lim f ( z ) .
z 0

2
De exemplu, pentru funcţia f(z)= e1 / z punctul z=0 este punct singular esenţial
pentru că funcţia nu este definită în punctul z=0, este olomorfă pe C-{0} şi cum

37
 2 2
lim f ( z ) = lim e1 / x = e1 / 0   e    , iar lim f ( z ) = lim e1 /(iy ) = e 1 / 0  e   0
z 0 x 0 z 0 y 0
zx z  iy

rezultă că nu există lim f ( z ) .

z z0

3) Punctul singular izolat z 0  C se numeşte pol de ordinul k al funcţiei f dacă

lim f ( z )   şi lim ( z  z 0 ) k f ( z )  {0, } .

z  z0 z  z0

1
De exemplu, pentru funcţia f(z)= punctele z=0 şi z=1 sunt poli de ordinul I
z (1  z )

(poli simpli) pentru că funcţia nu este definită în aceste puncte, este olomorfă pe C-
1 1
{0, 1} şi lim f ( z )    , lim f ( z )    ,
z 0 0 z 1 0

1 1
lim ( z  0)1 f ( z )  lim  1  {0, } , iar lim ( z  1)1 f ( z )  lim  1  {0, } .
z 0 z 0 1  z z 1 z 1 z

Definiţie. O funcţie f se numeşte meromorfă într-un domeniu, dacă în acel domeniu nu

are alte singularităţi decât poli.
1
De exemplu, funcţia f(z) = 2
este meromorfă (z=1 şi z=2 sunt poli simpli şi nu are
z  3z  2
alte singularităţi).
Observaţie. în cazul în care funcţia complexă este definită în planul complex z  R ,
punctul de la ∞ constituie un punct singular izolat al funcţiei date. În ceea ce priveşte
natura punctului ∞ ca punct singular izolat pentru o funcţie f, studiul său se reduce la
1
studiul punctului z=0 pentru funcţia f   .
z

z5  7
Exemplu: Fie funcţia f(z) = . Să se studieze natura punctului ∞.
z 2  4 z  13

Tema de casă nr. 4

1
1. Să se determine raza de convergenţă a seriilor  z n , respectiv  n! z n .
n 0 n 0

2. Să se dezvolte în serie Taylor în jurul originii (serie Mac-Laurin) f(z) = ln (1+z).

3. Să se dezvolte în serie Laurent în jurul originii funcţiile

38
 2
ez 1  cos z sh z
f1 ( z )  , f 2 ( z)  , f3 ( z)  .
z2 z z

1
4.Dezvoltaţi în serie Laurent funcţia f(z) = pe domeniile a) 1<│z│<2,
( z  1)(2  z )

b) │z│<1 şi c) │z│>2.
1
5. Dezvoltaţi în serie Laurent funcţia f(z) = pe domeniile a) 1<│z│<3,
( z  1)( z  3)

b) │z│<1 şi c) │z│>3.

z
6. Dezvoltaţi în serie Laurent functia f(z) = pe domeniul 1<│z│<2.
( z  1)( z 2  4)
2

7. Determinaţi singularităţile următoarelor funcţii

a) f(z) = e1 / z ( z = 0 este punct singular esenţial)

ez 1
b)f(z) = (z = 0 este punct singular apparent, z = 1 este pol simplu)
z (1  z )

z i
c)f(z) = (z = 0 şi z = i sunt poli simpli)
z ( z  1)

1
d)f(z) = (z = ±1 şi z=±i sunt poli simpli)
z4 1

e)f(z) = e z (z = ∞ este punct singular esenţial)

z2
f)f(z) = (z = ∞ este pol simplu)
z 1

39
Cursul nr. 5 Matematici speciale

3.7. Teoria reziduurilor şi aplicaţii

3.7.1. Calculul reziduului umei funcţii

Fie f : D→C, E o mulţime deschisă din C, D  C.

Dacă z0 este un punct singular izolat al funcţiei f, atunci există o coroană circulară
cu centrul în z0, 0<│z-z0│< r în care funcţia f este olomorfă, ceea ce înseamnă că poate fi
dezvoltată în serie Laurent :

f ( z)  c n ( z  z0 ) n
n  

Definiţie. Se numeşte reziduul funcţiei f în punctul z0 şi se notează rez(f, z0) numărul

definit de relaţia :
1
rez(f, z0)= f ( z )dz
2i 

unde Γ este uncerc cu centrul în z 0 situat în coroana circulară de rază  ,0r , parcurs
în sens pozitiv.
Teoremă. Fie f : D→C o funcţie olomorfă pe D, cu excepţia punctului singular izolat z 0 ,

atunci calculul reziduului funcţiei f în punctul z 0 se poate face astfel :

1) rez(f,z 0 )=c 1

1
unde c-1 este coeficientul lui din dezvoltarea în serie Laurent a funcţiei f pe 0<│z-
z  z0

z0│< r.

2) rez(f, z0) =
1

lim ( z  z 0 ) k f ( z )
(k  1)! z  z 0

( k 1)

dacă z = z0 este un pol al funcţiei f şi k este ordinul său de multiplicitate ( f (0) = f şi

0!=1).
g ( z0 )
3) rez(f, z0) = , dacă z 0 este un pol al funcţiei f şi f se poate scrie ca un cât de
h( z 0 )

două funcţii f=g/h, g ( z 0 )  0 .

Exemple:
1) Calculaţi Rez(f, 0) pentru f(z) = e1 / z .
40
 z
2) Calculaţi reziduurile funcţiei f(z) = 2
.
( z  1)( z  1)

z2
3) Calculaţi reziduurile funcţiei f(z) = în punctele sale singulare.
( z 2  1) 2
În situaţia punctului ∞, f este olomorfă pe exteriorul unui disc de rază oricât de mare.
Notăm cu R frontiera discului de rază R oricât de mare, cu centrul în origine, ∆(0,R).
Orientarea acestei frontiere se face de aşa manieră încât parcurgând-o, exterioruldiscului
rămâne în stânga, adică invers decât orientarea normală, motiv pentru care se notează cu
Γ R .
Definiţie. Se numeşte reziduul funcţiei f în punctul ∞ şi se notează cu rez (f, ∞)
coeficientul lui z 1 din dezvoltarea în serie Laurent a funcţiei f în vecinătatea punctului
de la infinit, luat cu semn schimbat (– c–1).
O altă definiţie :
1 1
rez(f,∞)= f ( z )dz sau rez(f,∞)= - f ( z )dz
2i  2i 
R R

1 1
Transformarea   duce exteriorul discului de rază R în interiorul discului de rază ,
z R
ambele centrate în 0.
1
De asemenea,   duce punctul z=0 în punctul ∞ şi punctul ∞ în z=0.
z
Calculul reziduului în punctul de la ∞ al lui f(z) se reduce la calculul reziduului în
1 1
punctul   0 al funcţiei g ( )   2
f ( ).
 

1
z
Exemplu. Calculaţi Rez (f, ∞) pentru f (z) =  e 3z .
z3

Teorema reziduurilor. Fie f : D→C şi Γ o curbă simplă închisă, netedă sau netedă pe
porţiuni, inclusă în întregime în D. Dacă f este olomorfă pe D, cu excepţia unui număr
finit de puncte singulare izolate a1, a2, …, an situate în domeniul   D , ∆ fiind delimitat
de frontiera Γ care nu trece prin nici-unul din aceste puncte, atunci

n
 f ( z )dz  2i   Re z ( f , a k )
 k 1

41
Demonstraţie: Punctele a1, a2, …, an fiind singulare izolate din domeniul   D , rezultă
că putem construe cercurile  k având centrele în a k if razele rk sufficient de mici astfel

încât  k   j  ,  i,j=1,2,…,n ceea ce înseamnă că nu au puncte commune.

n
Notăm cu  k discurile determinate de  k . Funcţia f este olomorfă pe  \  k şi putem
k 1

aplica teorema lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe :

 f ( z )dz   f ( z )dz   f ( z )dz  .......   f ( z )dz

 1 2 n

Conform definiţiei reziduului se obţine :

n

 f ( z )dz  2i[rez ( f , a1 )  rez ( f , a 2 )  .......  rez ( f , a n )  2i  rez ( f , a k )

 k 1

Observaţii.
1. Teorema reziduurilor poate fi considerată ca o consecinţă a teoremei lui Cauchy pentru
domenii multiplu conexe.
2. Teorema reziduurilor prezintă mare importanţă deoarece reduce calculul unor integrale
la calculul unor reziduuri, care de cele mai multe ori nu prezintă dificultăţi.
3. În cazul când numărul punctelor singulare izolate ale funcţiei f este foarte mare,
aplicarea teoremei reziduurilor poate conduce la calcule laborioase. În această situaţie se
poate calcula reziduul funcţiei f în punctul ∞.

Consecinţă. Dacă f are în tot planul complex numai un număr finit de puncte singulare
izolate, atunci suma tuturor reziduurilor acestei funcţii este nulă
n
Re z ( f , )   Re z ( f , ak )  0 .
k 1
Demonstraţie : Fie Δ un disc cu centrul în origine şi de rază suficient de mare astfel încât
să conţină toate punctele singulare izolate ale funcţiei f.
Considerăm un cerc Г cu centrul în origine şi cu raza R> R 0 . Conform teoremei
reziduurilor, avem :
n

 f ( z )dz  2i  rez ( f , a k )

 k 1

dar

n
1

2i 
f ( z ) dz  rez ( f ,  )  rez ( f ,  )  
k 1
rez ( f , a k )  0

42
 dz
Exemplu. Calculaţi integrala:  2 2
.
z 1  3 z ( z  1)( z  5)

3.7.2. Aplicaţii ale teoriei reziduurilor la calculul unor integrale

2
1) Calculul integralelor de forma : I   R(cos , sin  )d , unde R este o funcţir
0

P( x, y )
raţională, R( x, y)  , P,Q fiind două polinoame, iar Q(x,y)  0 pe
Q ( x, y )

  {( x, y ) | x 2  y 2  1} , ceea ce înseamnă că Q nu se anulează în nici-un punct de pe cercul

unitate.
Reprezentarea cercului unitate este dată de :

x  cos
  [0,2 ]
y  sin 

ceea ce înseamnă că z  cos  i sin   e i ,  [0,2 ].

Când  parcurge intervalul [0,2 ], z descrie cercul  cu centrul în origine şi cu raza 1,

│z│=1, o singură dată în sens direct, ceea ce înseamnă că vom calcula integrala pe,
reprezentând cercul unitate.
1 1
Se face schimbarea de variabilă z  e i . Rezultă că   ln z => d  dz .
i iz

e i  e i z  1 / z z 2  1
cos θ = = 
2 2 2z

e i  e i z  1 / z z 2  1
sin θ = =  .
2i 2i 2iz
Integrala devine:
 z 2  1 z 2 1 1
I =  R ,   dz
z 1 
2z 2iz  iz

Această integrală, în ipoteza că polii funcţiei f(z) nu sunt pe cercul │z│=1(ei se află fie în
discul unitate, fie în exteriorul său), conform teoremei reziduurilor, avem :

1 1
I=  f ( z )dz  2i  rez ( f , z k ), | z k | <1
i z 1 i k

43
 2
1  sin 
Exemplu. Calculaţi integrala  d
2  cos 
0


P ( x)
2)Calculul integralelor de forma:  dx = 2i   Re z ( f , z k )
Q( x) Im z  0
 k

unde P(x) şi Q(x) sunt două polinoame care îndeplinesc condiţiile: Q(x)  0, x  R, P(x)
şi Q(x) sunt prime între ele, iar între gradele celor două polinoame există relaţia grad
P(x)+2  grad Q(x).

 dx
Exemplu. Calculaţi integrala  (x 2  1) 3 .

i x
3) Calculul integralelor de forma: e f ( x)dx = 2i   Re z (e 
Im z 0
i x
f ( x ), z k ) ,


Ţinând seama de faptul că e ix  cos x  i sin x , avem:


 
 e ix f ( x )dx   cos x. f ( x)dx  i  sin x. f ( x)dx
 


unde
  
I1 =  cos x  f ( x )dx  Re   e ix  f ( x)dx

  
şi
  
I2 =  sin x  f ( x )dx  Im  e ix  f ( x )dx .

   

Lema lui Jordan. Dacă f este o funcţie olomorfă în C, cu excepţia unui număr finit de
puncte singulare izolate situate în semiplanul superior şi sunt îndeplinite condiţiile :
M (r )  sup| f ( z)| lim M (r )0
| z |  r , Im z  0 r 

iz
atunci  R , λ>0 , lim  f ( z )e dz  0
r  

unde Г este un semicerc de rază r din semiplanul superior, centrat în origine.

44
Teoremă. Dacă f satisface condiţiile lemei lui Jordan, atunci  R , λ>0, există

i x
e f ( x)dx există şi avem :


 n
ix i z
 e f ( x)dx  2i Re z[e f ( z ), z k ]
 k 1

unde z k sunt puncte singulare izolate ale funcţiei f situate în semiplanul superior.
Demonstraţie.
Prin ipoteză, f satisface condiţiile lemei lui Jordan, ceea ce înseamnă că există R>0,
suficient de mare astfel încât domeniul delimitat de conturul C conţine toate punctele
singulare izolate ale funcţiei f :
C=Γ  [-R,R]
În baza teoremei reziduurilor :

n
i z iz
 e f ( z )dz  2i Re z[e f ( z ), z k ]
C i 1

R n
i z  i x i z i z
 e f ( z )dz   e f ( x)dx   e f ( z )dz  2i Re z[e f ( z ), z k ]
C
R
 k 1

Conform lemei lui Jordan, avem :

i z
lim  e
r  
f ( z )dz  0

R  n
i x i x
lim  e f ( x)dx  e f ( x)dx  2i  Re z (e iz f ( z ), z k )
r   R  k 1

Observaţie. Cu ajutorul acestei teoreme se poate calcula integrala Laplace :


cos x
I= x 2
dx
  a2

 sin x
Exemplu. Calculaţi integrala  x( x 2  1) 2 dx .
Teorema semireziduului. Dacă f este o funcţie olomorfă în C, cu excepţia unui număr
finit de puncte singulare izolate a1, a2, …, an situate în semiplanul superior şi a unor poli
simpli x1, x2, …, xm de pe axa reală, dacă sunt îndeplinite condiţiile lemei lui Jordan, atunci
are loc formula:
45
 n m

 f ( z )dz  2i   Re z ( f , a k )  i   Re z ( f , x k )
 k 1 k 1

Demonstraţie : Considerăm un semicerc de rază R>0 situat în semiplanul superior, astfel

încât toate punctele singulare ale funcţiei f, cu Im z>0 , să se afle în semicercul de rază R
cu centrul în origine. Fie Γ conturul acestui semicerc. Aplicând teorema reziduurilor,
avem :
R n
x1 
 f ( z )dz   f ( x)dx  .......   f ( x)dx   f ( z )dz  ........   f ( z )dz  2i  Re z ( f , a k )
R
| z|  R xm  1 m k 1
Im z  0

unde  1 ,  2,......... , m sunt semicercurile de rază δ (care nu se intersectează) cu centrele în

punctele x1, x2, …, xm.
Presupunând că  f ( z )dz  0 când R→∞, obţinem :
| z|  R ,Im z  0

 n m

 f ( x)dx  2i  Re z ( f , a k )   lim  f ( z )dz


k 1 k 1   0  k

Notăm cu r k =Rez(f,x k ), ceea ce înseamnă că

rk  lim[( z  x ) f ( z )]
zx
k
k

Pentru δ suficient de mic, avem :

| ( z  x k ) f ( z )  rk |  dacă | z  x k |  , z   k , Im z  0

 dz
Vom arăta că lim  f ( z )dz  r  k
 0 
k
0 z  xk

Calculăm diferenţa :

dz ( z  x k ) f ( z )  rk | ( z  x k ) f ( z )  rk |
|  f ( z )dz  rk  ||  dz |  dz  
k  k z  xk k z  xk 0
| z  xk |

 k : z  x k  e i ,   [0,  ], | z  x k | 
Obţinem :
Exemplu. Cu ajutorul teoremei semireziduului se potate calcula integrala (improprie)
Poisson :

sin x
I=  dx
0
x

46
Tema de casă nr.5

1. Calculaţi reziduurile următoarelor funcţii în punctele lor singulare:

e1/ z
a) f(z)=
( z  1) 2
1
3 1 z
b) f(z)= z e

2. Calculaţi următoarele integrale:

z 1  sin z  dx
a) I=  2
dz , b) I=  2
dz , c) I= 
 (x2  9)( x 2  4)
z 2 ( z  1)( z  1) z 1 / 2 z

2  
d x sin x x cos 2 x
d) I=  , e) I=  2
dx f) I=  2
dx
5  3 cos 
0   x  2 x  10   x  4 x  20

47
Cursul nr. 6 Matematici speciale

Transformarea Fourier

Serii Fourier
Definiţie. O funcţie f:R→R se numeşte periodică dacă () T  R * astfel încât

() x  R , f ( x  T )  f ( x ).

Exemple. Funcţia constantă are ca perioadă orice număr. Funcţiile sinx şi cos x

au perioadele 2π, 4π, 6π, …

Observaţie. Având în vedere că orice multiplu întreg de T (kT, k  Z ) este de

asemenea perioadă pentru f, cea mai mică perioadă pozitivă T>0 se numeşte

perioada principală a funcţiei f.

Propoziţie. Dacă f (x ) este periodică de perioadă T, atunci f (x ) este periodică

de perioadă T/α.

Demonstraţie.
T
f [ ( x  )]  f (x  T )  f (x )


Exemplu. Funcţiile sin x şi cos x sunt periodice, de perioadă 2π, funcţiile sin nx
şi cos nx au perioada 2π/n, iar perioada comună a funcţiilor {sin nωx, cos
nωx} nN este 2π/ω.

Propoziţie. Fie f:R→R periodică de perioadă T, integrabilă pe R, atunci

()   R avem:
 T T
 f ( x)dx   f ( x )dx
0

Definiţie. Se numeşte serie trigonometrică, o serie de forma:

48
 
a0
  (a k cos kx  bk sin kx)
2 k 1

unde a 0 , a k , bk sunt numere reale.

Propoziţie. Dacă f:R→R este o funcţie integrabilă pe R, periodică de perioadă

2π, care poate fi reprezentată printr-o serie trigonometrică
a0 
f ( x)    (a k cos kx  bk sin kx)
2 k 1

atunci coeficienţii a 0 , a k , bk se calculează cu formulele :

2 2 2
1 1 1
a0 
 
0
f ( x )dx, an 
 
0
f ( x ) cos nxdx, bn 
  f ( x) sin nxdx
0

Definiţie. Seria trigonometrică a funcţiei f (x ) ai cărei coeficienţi se calculează

cu ajutorul formulelor de mai sus se numeşte serie Fourier.

Observaţie. Ţinând seama de faptul că integrala unei funcţii periodice de

perioadă 2π este aceeaşi pe orice interval de lungime 2π, coeficienţii a 0 , a k , bk

pot fi calculaţi şi astfel :

 
1 1
a0 
 
 f ( x)dx, an 
  f ( x) cos nxdx,


Integrala Fourier

Fie f : R → R o funcţie care nu este periodică. Funcţia f nu poate fi

reprezentată printr-o serie Fourier pe axa reală.

Teoremă. Dacă funcţia f : R → R îndeplineşte următoarele condiţii :

a) f ese monotonă pe poţiuni ;

b) f este mărginită ;

49
 c) f este continuă, având cel mult un număr finit de puncte de

discontinuitate de prima speţă ;

d) în oricare punct ξ de discontinuitate, valoarea funcţiei se calculează

astfel :
f (  0)  f (  0)
f ( ) 
2

e) f este absolut integrabilă pe R,

atunci funcţia f (x ) poate fi reprezentată astfel :
 
1 i ( t  x )
f ( x)    f (t )e dtd
2   

care se numeşte foma complexă a integralei Fourier a funcţiei f (x ) .

Dacă notăm:

1 i t
F ( )   f (t )e dt
2 

atunci

1  ix
f ( x) 
2
 F ( )e

d

Definiţie. Funcţia F ( ) se numeşte transformata Fourier (directă) a funcţiei

f (x ) , iar f (x) se numeşte inversa transformatei Fourier.

Dacă funcţia f (x ) este pară, se obţine :


2
Fc ( )  f (t ) cos tdt
 0


2
Fc ( ) cos xd
 0
f ( x) 

Definiţie. Funcţia Fc ( ) se numeşte transformata Fourier prin cosinus a funcţiei

f (x ) , iar f (x ) este inversa transformatei Fourier prin cosinus.

50
Dacă funcţia f (x ) este impară, se obţine :

2
Fs ( )  f (t ) sin  tdt
 0


2
Fs ( ) sin xd
 0
f ( x) 

Definiţie. Funcţia Fs ( ) se numeşte transformata Fourier prin sinus a funcţiei

f (x ) , iar f (x ) este inversa transformatei Fourier prin sinus.

Exemple.
1. Să se calculeze transformata Fourier a funcţiei
1, x  a
f ( x)  
0, x  a

Transformata Fourier a funcţiei f (x ) este

1  1 a 2 sin a
F ( )   f (t )e it dt   e it dt  ,  0
2 
2 a  

2. Să se calculeze transformata Fourier a funcţiei

1
f ( x)  2
, x R
x 4

Transformata Fourier a funcţiei f (x ) este


1 e it   2
F ( )   2 2
dt  2i Re z ( f ,2i )  e
2  t   2 2

3. Să se calculeze transformatele Fourier prin cosinus şi sinus ale funcţiei

f ( x )  e  x , x  R.

 
2 2 x
Fc ( )   f (t ) cos tdt  e cos tdt
0  0

 
2 2 x
Fs ( )   f (t ) sin tdt  e sin tdt
0  0

51
  
2 t 2 t it 2 1  i
Fc ( )  iFs ( )   e (cos t  sin t )dt   e e dt 
0 0  1 2

2 1 2 
Fc ( )  , Fs ( ) 
 1 2  1 2

4. Să se determine funcţia F ( ) ştiind că



 F ( ) sin xd  e , unde

x
x0
0

Ecuaţia poate fi scrisă sub forma :


2 2 x
 F ( ) sin xdx  e
0 

Aplicând inversa transformatei Fourier prin sinus, se obţine:


2
F ( )   e t sin  tdt
 0
Proprietăţi ale transformatei Fourier
Propoziţia 1. Transformarea Fourier directă este liniară.
F [c1 f1 ( x)  c 2 f 2 ( x )]  c1 F [ f1 ( x )]  c 2 F [ f 2 ( x)], c1 , c 2  R

Demonstraţie.
F [c1 f1 ( x )  c 2 f 2 ( x)] 

  
1 it c1 it c2
  (c1 1 f (t )  c 2 f 2 (t ))e dt   f (t )e
1 dt  f 2 (t )e it dt 
2  2  2 

 c1 F [ f 1 ( x)]  c 2 F [ f 2 ( x)]

Propoziţia 2. Transformarea Fourier directă are proprietatea de translaţie.

F [ f ( x  h)]  e  ih F [ f ( x )] h  R

Demonstraţie.

1 it
F [ f ( x  h)]   f (t  h )e dt
2 

Se face substituţia v  t  h şi se obţine :

52
  
1 1
F [ f ( x  h)]   f (v )e i (v  h ) dv  e ih  f ( v )e
i v
dv  e ih F [ f ( x)]
2  2 

Propoziţia 3. Pentru orice a  R , are loc relaţia :

1 
F [ f (ax )]  F( )
|a| a

Demonstraţie.

Pentru a>0 facem substiuţia v  at şi se obţine:

  iv  i v
1 1 dv 1 1 
F [ f (ax )]   f (at )e it dt   f (v )e a
  f (v )e a
dv  F( )
2  2 
a a 2 
a a

Pentru a<0, avem :

  iv  iv
1 it 1 a
dv 1 a
1 
F [ f (ax)]   f (at )e dt   f ( v )e   f (v ) e dv   F ( )
2  2 
a a 2 
a a

Propoziţia 4. Pentru orice număr real oarecare h, are loc relaţia :

F [e ixh f ( x)]  F (  h)

Demonstraţie.
 
1 i t 1 it (  h )
F [e ixh f ( x)]  ith
 e f (t )e dt   f (t )e dt  F (  h)
2  2 

Propoziţia 5. Pentru k întreg şi pozitiv are loc relaţia:


d k F ( ) ik
 t
k
f (t )e it dt
d k 2 

Demonstraţie.

1 it
F ( )   f (t )e dt
2 

 
dF ( ) d 1 i
 (  f (t )e it dt )   tf (t )e
it
dt
d d 2  2 

53
Presupunem, prin inducţie, că este adevărată pentru k-1

d k 1 F ( ) i k 1
 t
k 1
f (t )e it dt
d k 1 2 

şi demonstrăm pentru k
 
d k F ( ) d d k 1 F ( ) d i k 1 it ik
 ( )  ( t
k 1
f (t )e dt )  t
k
f (t )e it dt
d k d d k 1 d 2  2 

Definiţie. Se numeşte produs de convoluţie al funcţiilor f (x ) şi g (x) , integrala :


h( x )   f ( x  y) g ( y)dy


Propoziţia 6. Tranfomarea Fourier a produsului de convouţie a funcţiilor f (x )

şi g (x) este dată de


F [  f ( x  y ) g ( y )dy ]  2 F ( )G ( )


unde F ( )  F [ f ( x )] şi G ( )  F[ g ( x)]

Demonstraţie.
    
1 it 1 it 1 i ( t  v ) iv
F [h( x)]   h(t )e dt   (  f (t  v) g (v)dv)e dt   (  f (t  v) g (v)e e dv)dt 
2  2   2   

 
1 iv 1 i ( t v )
 2 (  g (v)e dv)(  f (t  v)e dt  2 G ( ) F ( )
2  2 

54
Tema de casă nr. 6

1. Să se calculeze transformatele Fourier ale funcţiilor :

0 dacă -∞<x<0

f(x)= 1 dacă 0<x<d

0 dacă d<x<∞
g ( x )  e  a|x| , a  0, x  R

xe a
h( x)  2 , a  0, a  R
x  a2

2. Să se calculeze transformatele prin sinus şi cosinus ale funcţiei

cos x 0xa
f (x) 

0 xa

3. Să se determine funcţia f (t ) din ecuaţia :



 f (t ) cos tdt   ( )
0

unde

1-x , 0<x<1

 (x ) 
0 , x 1

55
Cursul nr. 7 Matematici speciale

Transformata Laplace

În fizică şi în diferite domenii tehnice se foloseşte adeseori o corespondenţă

între două mulţimi de funcţii: o primă mulţime numită clasa originalelor şi o a

doua mulţime formată cu imaginile lor obţinute printr-o anumită transformare.

Această corespondenţă prezintă interes dacă este biunivocă şi dacă unor

operaţii din prima mulţime le corespund în a doua mulţime operaţii mai simple.

Definiţie. Fie f: R→R/C. Dacă are sens integrala improprie cu

parametrul p  C, Re( p )  0


F ( p )   f (t )e  pt dt
0

atunci F se numeşte transformata Laplace a funcţiei f şi se notează cu

L[ f (t )]( p ) .

Exemplu. Să se calculeze, folosind definiţia, transformata Laplace a funcţiei

f ( x )  a  R/C.

  e  pt  a
L[a]( p )   a  e  pt dt  a   e  pt dt  a  
0 0 p 0 p

Definiţie. Funcţia f : R→C se numeşte funcţie original dacă satisface

condiţiile:

a) f(t) = 0 pentru t<0 (adică mărimea fizică este studiată pentru t≥0, în rest este

nulă sau fără interes);

56
b) f(t) este continuă pe porţiuni (adică pentru t≥0 este continuă cu excepţia

unui mulţimi cel mult numărabil de puncte în care are discontinuităţi de

speţa întâi);
c) | f(t) e  at |  M , pentru M>0, t> t 0 , unde a, M, t0  R (adică f are o creştere

exponenţială, a numindu-se indicele de creştere al funcţiei original).

Observaţie. Condiţia de creştere exponenţială ( p    i ) se scrie sub forma :
    M
|  f (t )e  pt dt |  | f (t ) || e  pt | dt  M  e at e t dt  M  e (  a )t dt 
0 0 0 0  a

ultima integrală fiind convergentă pentru Re( p )    a .

În baza criteriului comparaţiei pentru integrale improprii, va rezulta

convergenţa absolută şi uniformă a integralei care defineşte pe L[ f (t )]( p ) .

Exemplu. Cea mai simplă funcţie original este funcţia unitate Heaviside
0, t  0

f (t )  1 / 2, t  0 .
1, t  0

Alte exemple de funcţii original: funcţia constantă, funcţia putere, funcţia

exponenţială, funcţiile circulare şi hiperbolice.

2 2
Exemplu. Funcţia f ( x)  e x nu are creştere exponentială pentru că e t e  at este

nemărginită pentru t  , a ; deci nu poate fi considerată funcţie original.

Exemplu. Funcţia f (t )  e bt , cu b R/C are creştere exponenţială, deoarece

se poate alege a  Re(b), M  1, t 0  R | f (t )e  at | e Re(b )t e  at  1  M , t  R

  1
L[e bt ]( p)   e bt e  pt dt   e ( p b )t dt 
0 0 pb

1
ceea ce ănseamnă că imaginea funcţiei e bt este .
pb

Propoziţie. Cu funcţiile original se pot face următoarele operaţii:

57
  suma a două funcţii original este tot o funcţie original;

 produsul dintre o funcţie original şi o constantă complexă este de

asemenea o funcţie original;

 produsul a două funcţii original este tot o funcţie original.

Definiţie.Transformata Laplace a unei funcţii original (care există) se numeşte

funcţie imagine.

În acest mod s-a definit o corespondenţă între două mulţimi: una numită clasa

originalelor şi o a doua formată cu imaginile lor obţinute printr-o anumită

transformare.

Teoremă.Transformata Laplace a unei funcţii original f există şi este o funcţie

olomorfă în semiplanul Re p > a, unde a este indicele de creştere al funcţiei

original f; derivata sa se obţine din definiţie derivând sub semnul de integrare.

Proprietăţile transformatei Laplace

Propoziţia 1 (liniaritatea). Dacă f1 (t), f2 (t) , t R sunt două funcţii original,

atunci () c1, c2  C are loc relaţia :

L[c1 f1 (t )  c 2 f 2 (t )]( p )  c1 L[ f 1 (t )]( p)  c 2 L[ f 2 (t )]( p)


Demonstraţie. L[c1 f1 (t )  c 2 f 2 (t )]( p )   e  pt  [c1  f1 (t )  c 2  f 2 (t )]dt 
0

 
 c1  e  pt f1 (t )dt  c 2  e  pt f 2 (t )dt  c1 L[ f 1 (t )]( p)  c 2 L[ f 2 (t )]( p)
0 0

Propoziţie 2 (teorema asemănării). Dacă f(t), t R este o funcţie original,

atunci oricare ar fi a R , a>0 are loc relaţia :

1  p
L[ f {at )]( p)   L[ f (t )] 
a a

58
Demonstraţie:
u p
u  at   p du 1   a u
= 1  L[ f (t )] p 
  pt
L[ f (at )]( p )   e  f (at )  dt  a
0 0 e f (u )
a
  e
a 0
f (u )du
a a

Propoziţia 3 (teorema întârzierii). Dacă f(t), t R este o funcţie original,

atunci oricare ar fi a R , a>0 are loc relaţia :

L[ f (t  a )]( p )  e  pa  L[ f (t )]( p )
 t  a u  f ( u ) 0,u 0
Demonstraţie: L[ f (t  a)]( p )   f (t  a)  e  pt dt a f (u )  e
 p (u  a )
du
0
 
= 0 f (u )  e  pu  e  pa du  e  pa   f (u )  e  pu du  e  pa L[ f (t )]( p) .
0

Propoziţia 4 (teorema deplasării) Dacă f(t), t R este o funcţie original, atunci

oricare aC ar fi are loc relaţia :

L[e at f (t )]( p )  L[ f (t )]( p  a )
 
Demonstraţie: L[e at  f (t )]( p)   e at  f (t )  e  pt dt   e ( pa )t  f (t )dt  L[ f (t )]( p  a)
0 0

Propoziţia 5 (teorema derivării originalului) Dacă f(t), t R este o funcţie

original şi f ' (t) există şi este funcţie original, atunci are loc relaţia :
L[ f ' (t )]( p )  p  L[ f (t )]  f (0  )

 
Demonstraţie: L[ f ' (t )]( p )   e  pt  f ' (t )dt  e  pt f (t ) |
0   (  p )e
 pt
f (t )dt 
0 0
  pt
= lim e  pt f (t )  e 0 p f (0  )  p 0 e f (t )dt  p  L[ f (t )]( p )  f (0  ) , deoarece:
t 

| f (t )  e  pt |  | f (t ) |  | e  pt |  M  e  t  e at  M  e  (  a )t ,

iar pentru  > a se obţine lim | f (t )  e  pt | 0  lim f (t )  e  pt  0

t  t 

În general, dacă f (t) admite derivate de ordin n şi toate sunt funcţii

original, atunci:
(n )
L[ f (t )]( p)  p n  L[ f (t )]  p n1 f (0)  p n 2 f ' (0)  ...  f ( n 1)
( 0)

Demonstraţia se face folosind metoda inducţiei.

59
Propoziţia 6 (teorema derivării imaginii). Dacă f(t), t R este o funcţie

original, atunci

L[t  f (t )]( p)  ( L[ f (t )]( p)) ' ,

În general,

L[t n f (t )]( p )  (1) n  ( L[ f (t )]( p)) (n) , pentru orice n≥1

 
Demonstratie: ( L[ f (t )]( p)) '   (e  pt f (t )) ' dt    t  f (t )  e  pt  dt 
0 0

=  0 t  f (t )  e  pt  dt   L[t  f (t )]( p )
  2 2
( L[ f (t )]( p)) ''   (t ) 2 e  pt dt  (1) 2  t 2  e  pt dt  (1) L[t f (t )]( p )
0 0

Pentru derivata de ordinul n se obţine:


( L[ f (t )]( p)) ( n)  (1) n  t n f (t )e  pt dt  (1) n L[ f (t n )]( p )
0

Propoziţia 7 (teorema integrarii originalului) Dacă f(t), t R este o funcţie

original, atunci
t 1
L   f (u )du  ( p)  L[ f (t )]( p )
 0  p

şi
t un u3 u2
1
L[  du n  du n 1 ....... du 2  f (u1 )du1 ]  L[ f (t )]( p)
0 0 0 0
pn

t

Demonstratie: Notăm f1 (t )   f (u )du şi se obsrevă că f1 (t )  f (t ), f1 (0)  0
0

Si aplicând propoziţia 5 se obţine :

L[ f (t )] 1
L[ f (t )]( p)  p L[ f 1 (t )]( p)  f1 (0) sau L[ f 1 (t )]   L[ f (t )]( p)
p p

Presupunând proprietatea adevărată pentru n-1 şi notând

60
 un u3 u2

f (u n )   du n 1 .........  du 2  f (u 1 )du 1
0 0 0

obţinem:

1
L[ f (u n )]( p )   e  pu n f (u n )du n  n 1
F ( p)
0 p

şi
t
L[ f (u n )]( p) 1
L[  f (u n )du n ]   n L[ f (t )]( p)
0
p p

Propoziţia 8 (teorema integrării imaginii). Dacă f(t), t R este o funcţie

original, atunci
 f (t )  
L ( p )   p L[ f (t )](q)dq
 t 

Demonstraţie: Fie
 z
G ( p)   F (q )dq  lim F (q )dq  lim  ( z )   ( p )
p z  p z 

De aici rezultă că G ( p )   F ( p) . Fie g(t) originalul funcţiei G(p). Ţinând seama

că G( p)  L[tg(t)]( p) şi F ( p )  L[ f (t )]( p) , iar G ( p )   F ( p) avem  tg (t )   f (t ) şi deci

f (t ) f (t )
g (t )  , de unde rezultă că G ( p)  L[ ]( p) .
t t

Definiţie. Se numeşte produs de convoluţie a două funcţii original f(t) şi g(t),

t  R , cărora li se aplică transformarea Laplace, esxpresia :

t
( f  g )(t )   f (t  u ) g (u )du
0

Observaţe. Produsul de convoluţie este comutativ : ( f  g )(t )  ( g  f )(t ) .

Propoziţia 9(teorema produsului de convoluţie). Dacă f(t) şi g(t), t R sunt

două funcţii original, atunci
L[ f  g ](t )  L[ f (t )]( p ) L[ g (t )]( p )
61
Demonstraţie. Notăm:
 
F ( p )   f (t )e  pt dt şi G ( p )   g (t )e  pt dt
0 0


F ( p )G ( p)   f (t )e  pt G ( p )dt
0

Conform propoziţiei 3, avem:


e  pt
G ( p)  L[ g (  t )]( p)   g (  t )e  p d
0

Prin înlocuire în relaţia de mai sus, se obţine:

 
F ( p )G ( p)   f (t )dt  g (  t )e  p d
0 0

Se poate schimba ordinal de integrare şi avem:

 
 p
F ( p )G ( p)   e d  f (t ) g (  t )dt
0 0

g(t) fiind funcţie original, avem g (  t )  0 pentru  t şi se obţine:

 

 f (t ) g (  t )dt   f (t ) g (  t )dt  ( f  g )( )

0 0

ceea ce înseamnă că
      
 p  p  p  p
 e d  f (t ) g (  t )dt   e d  f (t ) g (  t )dt   e d  f (  u) g (u)du   ( f  g )( )e d
0 0 0 0 0 0 0

Deci


F ( p )G ( p)   ( f  g )( )e  p d
0

Rezumând:

1) (liniaritate)

L[c1f1(t) + c2 f2(t)](p) = c1L[f1(t)](p) + c2 L[f2(t)](p)

62
2) (teorema asemănării)

L[f(at)](p) = 1  L[ f (t )] p 
a a

3) (teorema întârzierii)
L[ f (t  a )]( p )  e  pa  L[ f (t )]( p )

4) (teorema deplasării)
L[e at f (t )]( p )  L[ f (t )]( p  a )

5) (teorema derivării originalului)

L[ f ' (t )]( p )  p  L[ f (t )]  f (0  )

(n )
L[ f (t )]( p)  p n  L[ f (t )]  p n1 f (0)  p n 2 f ' (0)  ...  f ( n 1)
( 0)

6) (teorema derivării imaginii)

L[t  f (t )]( p)  ( L[ f (t )]( p )) '

L[t n f (t )]( p )  (1) n  ( L[ f (t )]( p )) ( n )

7) (teorema integrarii originalului)

 1
L   f (u )du  ( p )  L[ f ]( p )
 0  p

8) (teorema integrării imaginii)

 f (t )  
L  ( p )   L[ f (t )](q )dq
 t  p

9) (teorema produsului de convoluţie)

L[ f  g ](t )  L[ f (t )]( p ) L[ g (t )]( p )

Transformatele Laplace ale unor funcţii elementare:

a
L[a ]( p ) 
p

63
 n!
L[t n ]( p) 
p n1

1
L[e at ]( p ) 
pa

a p
L[sin a t ]( p)  ; L[cos a t ]( p) 
p2  a2 p2  a2

a p
L[sh at ]( p)  ; L[ch a t ]( p) 
p2  a2 p2  a2

1 n!
L[t  e at ]( p )  2
; L[t n  e at ]( p) 
 p  a  p  a n 1
2ap p2  a2
L[t sin a t ]  ; L[t cos at ]( p ) 
( p2  a2 ) 2
( p2  a2 )2

 pa
L[e at sin  t ]( p)  ; L[e at cos  t ]( p) 
( p  a) 2   2
( p  a) 2  2

Demonstraţiile : temă pentru seminar.

Calculul inversei transformatei Laplace

În unele situaţii este utilă determinarea din formula

F ( p )   e  pt f (t )dt
0

a funcţiei f(t). Pentru aceasta vor fi prezentate trei metode.

1. Utilizarea proprietăţii de liniaritate

Fie
F ( p )  c1 F1 ( p)  c 2 F ( p)

unde F1 ( p ) şi F2 ( p ) sunt imaginile (transformatele) unor funcţii f 1 (t ) respectiv

f 2 (t ) , cunoscute.

Funcţia original f(t) se obţine astfel:

64
 f (t )  c1 f 1 (t )  c 2 f 2 (t )

Deoarece
L[ f (t )]( p )  L[c1 f1 (t )  c 2 f 2 (t )]( p )  c1 L[ f1 (t )]( p )  c 2 L[ f 2 (t )]( p )  c1 F1 ( p)  c 2 F2 ( p )  F ( p )

Observaţie. Determinarea funcţiei original f (t) când se cunoaşte imaginea sa

F(p) se poate face prin dezvoltare expresiei funcţiei în fracţii simple şi

recunoaşterea transformatelor uzuale.

p
Exemplu. Determinaţi funcţia original a imaginii F ( p)  2
.
p 4

2. Formula lui Mellin-Fourier

În condiţii destul de generale, relaţia :

F(p)=  e  pt f (t )dt
0

ca ecuaţie integrală în funcţia necunoscută f(t) admite o soluţie unică.

Definiţie. Se spune că funcţia f(t) definită pe un interval [a,b] este derivabilă pe

porţiuni dacă există o diviziune

a  t 0  t1  ............  t i  t i 1  ............  t n  b

astfel încât f(t) este derivabilă în fiecare interval (t i 1 , t i ) şi există limitele

laterale f (t i  0), f (t i  0).

Teoremă. Dacă funcţia f: R→C îndeplineşte următorele condiţii :

a) f(t)=0, t  0

b) f(t) este derivabilă pe porţiuni

c) există s 0 real, s0  0 astfel încât | f (t ) | e  s0t este mărginită pentru 0t

65
atunci, în punctele în care f(t) este continuă, valorile ei sunt date de formula

lui Mellin-Fourier :
1 a i 
f(t) =  F ( p)  e pt dp , pentru p = a + iσ şi a >s0 (1)
2i a i 

unde F(p) este transformarea Laplace a funcţiei f(t).

Observaţie. Integrala din formula (1) se poate calcula cu ajutorul reziduurilor :

f(t)=  Re z[e pt F ( p), pk ]
k

unde pk sunt singularităţi ale lui F(p) din semiplanul Re p<a.

p
Exemplu. Determinaţi funcţia original a imaginii F ( p)  2
.
p 4

3. Formula lui Heaviside

P ( p)
Teoremă. Dacă F ( p)  este o funcţie raţională, unde grad P < grad Q, iar Q
Q( p)

are rădăcinile simple diferite de zero p1, p2, …, pn, atunci originalul funcţiei

F(p) se poate determina direct cu formula :

n
P( p k )
f (t )   '
 e pk t (2)
k 1 Q ( pk )

p( p 2  7)
Exemplu. Determinaţi funcţia original f(t) a imaginii F ( p)  .
( p 2  1)  ( p 2  9)

Consecinţă. Dacă una din rădăcinile simple este nulă, adică Q(p) = p·C(p),

atunci

Q’(p) = C(p) + pC’(p) => Q’(0) = C(0) şi Q’(pk) = pk·C’(pk) şi deci

n
P(0) P( p k )
f (t )   '
 e pk t (2’)
C (0) k 2 p k C ( p k )

(formula lui Heaviside)

66
 2 p 1
Exemplu. Determinaţi funcţia original a imaginii F ( p)  .
p( p 2  1)

P ( p)
Teoremă. Dacă F ( p)  este funcţie raţională, unde grad P ≤ grad Q–2, iar
Q( p)

Q are rădăcinile p1, p2, …, pn, cu ordinele de multiplicitate k1, k2, …, kn, atunci

originalul funcţiei F(p) se poate determina direct cu formula:

n

f (t )   Re z F ( p )  e pt , p k  (3)
k 1

1
Exemplu. Determinaţi funcţia original a imaginii F ( p)  .
p ( p  2) 3
2

Aplicaţii ale transformării Laplace

1. Rezolvarea problemei Cauchy pentru ecuaţii/sisteme de ecuaţii diferenţiale

cu coeficienţi constanţi

Fie ecuaţia:
y ( n)  a1 y ( n 1)  .......  a n y  f (t )

cu condiţiile iniţiale:
y (0)  y 0, y ' (0)  y1 ,........., y ( n1) (0)  y n1

Se cere determinarea funcţiei necunoscute y=y(x), x>0, de clasă C n [0,∞], care

să fie soluţie a ecuaţiei diferenţiale şi să satisfacă condiţiile iniţiale. Problema

astfel formulată reprezintă o problemă Cauchy pentru ecuaţia diferenţială de

mai sus.

În ipoteza că că f(t) este definită pe [0,∞] şi are imagine, aplicând

transformarea Laplace se obţine :

L[ y ( n )  a1 y ( n1)  .......  a n y ]( p )  L[ f (t )]( p )

67
sau
L[ y ( n ) ]( p )  a1 L[ y ( n1) ]( p )  .......  a n L[ y ]( p )  L[ f (t )]( p)

Aplicând propoziţia 5 se obţine:

L[ y ( n ) ]( p )  p n L[ y ]( p)  p n 1 y (0)  p n 2 y (0)  .......  y n 1 (0)

…………………………………………………..
L[ y ( k ) ]  p k L[ y ]( p)  p k 1 y (0)  p k  2 y (0)  .........  y ( k 1) (0)

…………………………………………………..
L[ y ]  pL[ y ]( p )  y (0)

Notând
L[ y ]( p )  y şi L[ f (t )]  F ( p)

se obţine:
y ( p n  a1 p n 1  .......  a n )  y 0 ( p n1  a1 p n 2  .........  a n1 )  ......  y n 2 ( p  a1 )  y n 1  F ( p )

Cu notaţiile:
P ( p )  p n  a1 p n 2  ..........  a n
Q ( p)  y 0 ( p n1  a1 p n 2  ........  a n 1 )  .........  y n1

relaţia de mai sus devine:

yP ( p )  Q ( p )  F ( p)

de unde
1
y [ F ( p )  Q ( p )]
P ( p)

Soluţia ecuaţiei este

y (t )  L1 [ y ]( p )

Exemple. Să se rezolve ecuaţia :

y   4 y  e 3t cu condişiile iniţiale y (0)  0, y (0)  0

68
2. Rezolvarea ecuaţiilor integrale de tip Voltera

Definiţie. O ecuaţie în necunoscuta y(t) de forma :

t
y (t )   k (t  u ) y (u )du  f (t )
0

unde k(t-u) şi f(t) sunt funcţii date se numeşte ecuaţie integrală de tip Voltera.

Norând :
L(y(t))=Y(p), L(k(t))=K(p), L(f(t))=F(p)

şi aplicând ecuaţiei Propoziţia 9, se obţine :

Y(p)+K(p)Y(p)=F(p)

de unde rezultă că
F ( p)
Y ( p)  , ceea ce înseamnă că y (t )  L1 (Y ( p ))
1  K ( p)

Exemplu. Să se rezolve ecuaţia integrală de tip Voltera :

t
y (t )   e t u y (u )du  cos t
0

3. Studiul circuitului R.L.C.

Considerăm un circuit electric care are legate în serie un rezistor ( având ca

parametru rezistenţa R), o bobină ( cu inductanţa L )

şi un condensator ( cu capacitatea C).

69
 L C

q(t )  q (t )
i (t )

E (t )

Notăm cu q(t ) sarcina variabilă pozitivă de pe placa condensatorului şi cu E (t )

tensiunea cu care se alimentează circuitul. Datorită alimentării în circuit apare

un curent de intensitate variabilă i (t ) şi conform legilor lui Kirchoff, circuitului

R.L.C. îi corespunde ecuaţia:

di(t ) q (t )
E (t )  L  Ri (t ) 
dt C
dq(t )
Ţinând seama de faptul că i (t )  ecuaţia de mai sus devine:
dt
di (t ) 1
E (t )  L  Ri(t )   i ( )d , t  0
dt C

care este o ecuaţie integrală în necunoscuta i (t ) . Această ecuaţie poate fi

transformată într-o ecuaţie diferenţială de ordinul doi în raport cu sarcina q(t ) ,

astfel:
d 2 q (t ) dq (t ) q(t )
L 2
R   E (t )
dt dt C
dq
cu condiţiile iniţiale: q ( 0)  q 0 , | t  0  i ( 0)  i 0
dt

dq d 2 q
Presupunând că E (t ), q(t ), , sunt funcţii original, ecuaţia de mai sus se poate
dt dt 2

rezolva aplicând transformarea Laplace:

d 2 q (t ) dq (t ) q (t )
L[ L 2
R  ]( p )  L[ E (t )]( p )
dt dt C

70
 Notăm: L[q(t )]( p )  q , L[ E (t )]( p )  E şi se obţine:
q ( Lp 2  Rp  1 / C )  E  pLq 0  Li0  q 0 R

sau
E  pLq 0  Li0  q 0 R
q(t )  L1 ( )
Lp 2  Rp  1 / C

Tema de casă nr. 7

1. Calculaţi următoarele transformate Laplace:

L[2]( p) , L[t 3 ]( p ) , L[e 2t ]( p) , L[sin 2 t ]( p) , L[cos 3 t ]( p )

L[sh 3t ]( p ) , L[ch 2 t ]( p) , L[t  e 3t ]( p ) , L[t 5  e 4t ]( p)

L[t sin 3 t ] ; L[t cos 2t ]( p ) , L[e 3t sin 2 t ]( p) ; L[e 2t cos 3 t ]( p)

4. Determinaţi funcţiile original ale următoarelor imagini:

p p2  p 1
F ( p)  , F ( p ) 
( p  1)( p  4) 2 p ( p  1)( p 2  1)

3. Rezolvaţi ecuaţia diferenţială x''(t) – 5x'(t) + 6x(t) = et , cunoscând

condiţiile iniţiale x(0) = –1, x'(0) = 1.

4. Rezolvaţi ecuaţia diferenţială x''(t) – 4x'(t) + 4x(t) = sin t, cunoscând

condiţiile iniţiale x(0) = 1, x'(0) = 2.

71
Cursul nr. 8 Matematici speciale

Funcţiile lui Euler

Funcţia gamma

Definiţie. Se numeşte funcţie gamma sau funcţia lui Euler de speţa a doua,

integrala:

( z )   t z 1e t dt , z  x  iy , Re z  x  0
0

Teoremă. Funcţia (z ) este olomorfă pe domeniul Re z > 0 şi verifică relaţia

funcţională:
( z  1)  z ( z )

Demonstraţie. Se ştie că
t z 1  e ( x 1) ln t e iy ln t  t x 1 (cos( y ln t )  i sin( y ln t ))

unde

u ( x, y )   t x 1e t cos( y ln t )dt
0


v( x, y )   t x 1e t sin( y ln t )dt
0

Funcţiile u şi v admit derivate parţiale de ordinul întâi pe domeniul Re z > 0 şi

acestea se obţin derivând sub semnul de integrare:


u v
 t x 1e t ln( t ) cos( y ln t )dt
x y 0



v u
   t x 1e t ln(t ) sin( y ln t )dt
x y 0

72
Condiţiile lui Cauchy-Riemann fiind îndeplinite, rezultă că funcţia Γ=u+iv este

olomorfă pentru Re z > 0 .

Folosind metoda integrării prin părţi pentru expresia funcţiei Г(z+1) se obţine:
 
z t z t 
( z  1)   t e dt  t e 0  z  t z 1e t dt  z ( z )
0 0

Observaţie. Relaţia ( z  1)  z ( z ) descrie o proprietate fundamentală a funcţiei

gamma, esenţială pentru calculul valorilor acestei funcţii.

 
(1)   e t dt  e t |  1
0
0

(2)  1(1)  1.1  1!

(3)  2 (2)  2.1! 2!

....................................
(n  1)  n (n)  n.(n  1)! n!
1
Pentru z , efectuând substituţia t  2 se obţine integrala Poisson:
2
 
1 dt 2
 ( )   e t  2  e  d
2 0 t 0

Notăm
  
2  x2  y2 2
 y2 )
I  e dx  e dy    e  ( x dxdy
0 0 0 0

Se trece la coordonate polare: x  r cos , y  r sin  şi se obţine



2  2 
2 r 2 e r   2 2  1
I  e rdrd   | |    e  x dx   ( )  
0 0 0 2 0 4 0
2 2

73
Pe baza acestui rezultat putem calcula alte valori ale funcţiei gamma:
1 1 1 1 3 1 1 (2n)!
(n  )  (n  ) (n  )  (n  )(n  )...... ( )  
2 2 2 2 2 2 2 n!2 2n
1
Relaţia ( z  1)  z ( z ) se poate scrie sub forma ( z )  ( z  1) şi se poate utiliza la
z

calculul valorilor funcţiei gamma pentru valori negative ale argumentului:

3 5 1
 (n  ) (  n  ) ( )
1 2  2 2
(  n  )  ....
2 1 1 3 1 3 1
n ( n  )( n  ) ( n  )( n  )....( )
2 2 2 2 2 2

1 2 2n n!
( n  )  (1) n
2 (2n)!

O altă proprietate importantă este dată de


( z ) (1  z ) 
sin z

Care se numeşte formula complementelor.

Funcţia beta

Definiţie. Se numeşte funcţie beta sau funcţia lui Euler de prima speţa,

integrala:
1
B ( p, q)   t p1 (1  t ) q 1 dt , Re p > 0, Re q > 0
0

Funcţia B(p,q) este simetrică în argumentele p şi q:

B(p,q)=B(q,p)

ceea ce este evident dacă se face schimbarea de variabilă t=1-v

0 1
B ( p, q)    (1  v) p 1v q 1 dv   v q 1 (1  v ) p 1 dv  B (q, p )
1 0

Funcţia beta se poate exprima cu ajutorul funcţiei gamma, astfel:

B ( p , q )   ( p ) ( q ) /  ( p  q )

74
Pentru a demonstra această formulă, considerăm produsul:
 
( p )(q )   e  x x p 1 dx  e  y y q 1dy
0 0

Efectuând schimbările de variabilă x  t2 şi y  v2 în cele două integrale, se

obţine:
 2

t 2 p 1 2
 ( p ) ( q )  4  e t dt  e v y 2 q 1 dv
0 0

sau

2
 y2 )
 ( p ) ( q )  4   e  ( x x 2 p1 y 2q 1dxdy
0 0

Trecând în coordonate polare, avem:

x  r cos 
, 0  r  ,0    , dxdy  rdrd
y  r sin  2

Şi formula precedentă se poate scrie astfel:


 2
2
( p )(q )  4  e  r r 2( p  q )1dr  cos 2 p1 sin 2q 1 d
0 0

Efectuând în prima integrală substituţia r2  t , se obţine:

 
r 2
2 ( p  q ) 1 1 t p  q 1 1
e r
0
dr  
20
e t dt  ( p  q )
2

Efectuând în a doua integrală substituţia x  cos 2  , avem


2 1
2 p 1 2 q 1 1 1
 cos  sin d   x p 1 (1  x) q 1 dx  B( p, q)
0
20 2

se obţine
 ( p ) ( q )   ( p  q ) B ( p , q )

şi formula este demonstrată.

Exemple. Calculaţi integralele :

75
 1 
x
 x  x 2 dx ,  (1  x 2
dx
0 0
)

Funcţia zeta a lui Riemann

Funcţia zeta a lui Riemann se poate defini astfel:


1
 prin sumă  (s )   s
, Re s > 1
n 1 n


1 x s 1
 prin integrală  (s )  , Re s > 1
( s ) 0 e x  1
dx

 prin produs infinit

Funcţii Bessel

Definiţie. Se numesc funcţii Bessel sau funcţii cilindrice soluţiile ecuaţiei:

x 2 y   xy   ( x 2   2 ) y  0

unde ν este un parametru real sau complex.

Soluţiile ecuaţiei se pot exprima cu ajutorul funcţiilor elementare dacă

1
  n  , n Z.
2

Pentru rezolvarea ecuaţiei se caută soluţii de forma: y ( x)  x r  ai x i unde
i 0

exponentul r şi coeficienţii ai se determină din condiţia ca soluţia să verifice

ecuaţia.

Dacă derivăm de două ori expresia soluţiei se obţine:

……………………………………………………………………
1
Alegând a0  
2  (  1)

76
 (1) k
se obţine a 2 k 1  0 , a 2k 
2 2 k  (k  1) (k    1)

Rezultatul înlocuirii coeficienţilor în expresia soluţiei se numeşte funcţie

Bessel de prima speţă, de ordinul ν şi se notează cu J (x) . Pentru r= ν


(1) k x
J ( x)   ( ) 2 k 
k  0 ( k  1)( k    1) 2

Pentru r=- ν

(1) k x
J  ( x)   ( ) 2 k 
k  0 ( k  1)( k    1) 2

Se poate demonstra (utilizând criteriul lui D’Alembert) că cele două serii care

definesc funcţiile lui Bessel de prima speţă sunt convergente.

Teorema1. Dacă  Z atunci funcţiile Bessel de prima speţă J ( x), J  ( x) sunt

liniar independente şi pot fi obţinute prin particularizarea constantelor c1 , c 2 din

expresia :
y ( x)  c1 J  ( x )  c 2 J  ( x)

Observaţie. Pentru x0 , J ( x)  0 şi J  (x )   , ceea ce înseamnă că nu se pot

exprima liniar una în funcţie de cealaltă.

Teorema 2. Între funcţiile Bessel de prima speţă există relaţia :

J  n ( x )  (1) n J n ( x ), n  Z

Teorema 3. Funcţiile Bessel de prima speţă verifică următoarele relaţii de

recurenţă
d   d 
[ z J ( z )]  z J 1 ( z ) , [ z J ( z )]   z  J  1 ( z )
dz dz

Definiţie. Funcţia
J ( z ) cos  J  ( z ) 1
y ( z )  ,  n  ,  Z
sin  2
77
se numeşte funcţie Bessel de speţa a doua.
Funcţia y (z ) ca funcţie liniară de soluţii ale ecuaţiei Bessel este şi ea o soluţie a

acestei ecuaţii. Limita funcţiei y (z ) pentru  m , m Z este de asemenea

soluţie a ecuaţiei.
J  ( z ) cos  J  ( z )
y m ( z )  lim y ( z )  lim
 m  m sin 

Se poate demonstra că y (z ) este independentă de J (z ) şi   Z, soluţia

generală a ecuaţiei Bessel este

y ( z )  c1 J ( z )  c 2 y ( z )

Teorema 4. Funcţiile Bessel de prima speţă satisfac următoarele relaţii de

recurenţă :
1. zJ  ( z )  J ( z )  zJ  1 ( z )

2. zJ  ( z )  J ( z )  zJ  1 ( z )


3. 2 J  ( z )  J 1 ( z )  J 1 ( z )
z

4. 2 J ( z )  J 1 ( z )  J  1 ( z )

Expresiile funcţiilor Bessel pentru unel valori particulare ale indicilor


(1) k x
J ( x)   ( ) 2 k 
k  0 ( k  1)( k    1) 2

Pentru ν=0 şi ν=1 se obţine:

z2 z4 z6
J 0 ( z)  1     ......
2 2 (2.4) 2 (2.4.6) 2

z z2 z4 z6
J 1 ( z )  (1  2  4   ......)
2 2 .2! 2 .2!.3! 2 6.3!.4!

78
Cunoscând expresiile funcţiilor J 0 ( x), J 1 ( x ) , cu ajutorul relaţiei de recurenţă

2 J  ( z )  J 1 ( z )  J 1 ( z )
z

Se pot calcula expresiile funcţiilor de indici întregi mai mari ca 1 şi mai mici

ca 0.
1
Pentru   se obţine:
2
1

(1) k
z 2k 
J 1 ( z)   ( ) 2
k 0 3 2
2 (k  1)(k  )
2

unde
3 1 1 3 1 1 1.3.5...(2k  1)
(k  )  (k  1  )  (k  1  )(k  1  ).... ( )  
2 2 2 2 2 2 2 k 1

3 3 (2k  1)!
(k  1)(k  )  k!(k  )  
2 2 2 2 k 1

Rezultă
2  (1) k
J 1 ( z)   x 2k 1
2
z k 0 (2k  1)!
1
Analog pentru  
2
1

(1) k z 2k 
J 1 ( z)   ( ) 2

k 0 1 2
2 (k  1)(k  )
2

unde
1 1 3 1 1 1.3.5...2k
(k  )  (k  )(k  )....  ( )  
2 2 2 2 2 22k
1 1 (2k )!
(k  1)(k  )  k!(k  )  2 k 
2 2 2

După efectuarea înlocuirilor se obţine:

2  (1) k z 2 k
J 1 ( z) 


z k  0 2 k k!
2

79
Se observă că J 1 (z ) şi J 1 ( z)

reprezintă seriile funcţiilor sinx şi cosx , ceea ce
2 2

înseamnă că putem scrie:

2 2
J 1 ( z)  sin z , J 1 ( z)  cos z
2
z 
2
z

Folosind formula de recurenţă


2 J  ( z )  J 1 ( z )  J 1 ( z )
z
1 1
pentru valori ale lui   şi   se pot calcula J 3 ( z) şi J 3 ( z) .
2 2 2

2

Tema de casă nr. 8

Calculaţi integralele:

dx t 
1.  3 cu substituţia x şi se obţine
x (1  x) 1t 
0 sin
3

 2

2.  x dx6 2 cu substituţia x6 
t
şi se obţine
(1  x )
0
1 t 12

2
3
3.  sin 4 x cos 2 xdx cu substituţia sin 2 x  t se obţine
0
512
1
dx t 2
4.  cu substituţia x se obţine
( x  1)3 x 2 (1  x )
0
21  t 33 2

2
16
5.  x3 8  x 3 dx cu substituţia x 3  3t se obţine
0 9 3

6. Calculaţi J 3 ( z) şi J 3 ( z) .

2 2

80