Investeşte în oameni !
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru
Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
Axa prioritară 2: Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii.
Domeniul major de intervenţie : 2.2: "Tranziţia de la şcoală la o viaţă activă"
Titlul proiectului: “Construieşte-ţi inteligent din timp cariera profesională”
Contract nr. POSDRU/90/2/2.1/S/62399

ÎNDRUMAR DE PRACTICĂ

ORGANOLOGIE
Compresoare dinamice

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

Facultatea de Inginerie Mecanică si Mecatronică
 1. Noţiuni introductive, clasificarea compresoarelor dinamice

Compresoarele dinamice sunt denumite şi compresoare în curgere continuă, aceasta

deoarece între aspiraţie şi refulare curentul de gaz nu este întrerupt de supape sau alte organe de
distribuţie care apar la compresoarele volumice. La compresoarele dinamice realizarea procesului
de comprimare are loc în două etape:
– În prima etapă rotorul compresorului transmite un lucru mecanic gazului, fapt ce
determină creşterea energiei cinetice a particulelor de gaz.
– În a doua etapă energia cinetică acumulată de gaz se transformă în energie potenţială de
presiune, proces care are loc, în general, în statorul maşinii.
Cu alte cuvinte, exprimat mai concis, lucrul mecanic de antrenare din exterior se
transformă, în rotorul maşinii, în energie cinetică; ulterior energia cinetică a curentului de gaz se
transformă din stator în energie potenţială de presiune.
Clasificarea compresoarelor poate fi făcută după mai multe criterii (STAS 7147-65)
dintre care prezentăm mai jos pe cele mai importante [1][2]:
I. După numărul treptelor (etajelor) de comprimare:
– compresoare cu un singur etaj (monoetajate);
– compresoare cu mai multe etaje (multietajate)
II. În funcţie de mărimea gradului de comprimare:
– compresoare de joasă presiune ε < 10
– compresoare de medie presiune ε = 10 ÷ 100
– compresoare de înaltă presiune ε > 100
III. În funcţie de modul de antrenare:
– motocompresoare (compresoare antrenate de motoare cu ardere internă)
– turbocompresoare (compresoare antrenate de turbine cu abur şi gaze)
– electrocompresoare (compresoare antrenate de motoare electrice)
IV. În funcţie de traiectoria descrisă de particulele de gaz între aspiraţie şi refulare, aceste
compresoare se împart în două mari categorii:
a) compresoare radiale (centrifugale) în care particulele de gaz se deplasează pe traiectorii
care se depărtează pe axa maşinii; gazul aflat între paletele rotorului este supus acţiunii unor forţe
centrifuge ceea ce determină îndepărtarea particulelor de gaz de axa rotorului.
b) compresoare axiale în care particulele de gaz se deplasează pe traiectorii aproximativ
paralele cu axa maşinii.
Atât compresoarele axiale cât şi cele centrifuge furnizează debite mari de gaze, la presiuni
scăzute, dar au avantajul că presiunea la refulare se menţine constantă.
2
 În general compresoarele radiale şi axiale necesită puteri mari de antrenare, fiind
antrenate de turbine cu abur sau gaze; ca urmare în tehnică le întâlnim sub denumirea de
turbocompresoare centrifuge şi turbocompresoare axiale.
 Compresoarele radiale pot fi clasificate astfel:
cu aspiraţie simplă (fig. 1)
a. Monoetajate
cu aspiraţie dublă (fig. 2)

 Multietajate

 Compresoarele axiale – clasificarea lor conform STAS 7147/65 poate fi efectuată astfel:
monoetajate
după numărul de etaje
multietajate
Compresoare axiale cu aspiraţie axială
după aspiraţie
cu aspiraţie radială

a. b.
Fig.1 – Compresor radial cu aspiraţie simplă
a – compresor cu aspiraţie axială, b – compresor cu aspiraţie radială

3
 a. b.

Fig. 2 – Compresor radial cu aspiraţie dublă

a – compresor cu aspiraţie axială, b – compresor cu aspiraţie radială

2. Compresoare centrifuge (radiale)

2.1. Compresorul centrifug monoetajat
Compresorul centrifugal realizează transvazarea şi comprimarea gazului pe seama
mişcării de rotaţie (a forţei centrifuge) pe care rotorul o imprimă curentului de gaz. Aceste
compresoare pot fi realizate cu una cu două sau cu mai multe trepte de comprim are;
compresoarele centrifuge vehiculează debite mari ( V  10  2500 m 3/min) la presiuni relativ
ridicate ( p  25 bar), ca urmare puterea necesară antrenării este dată de o turbină.

Fig.3. Compresor centrifugal monoetajat

4
 Un turbocompresor monoetajat se compune din următoarele elemente (fig.3) [2]:
– rotorul este format din discul (1) prevăzut cu palete (2), care este solidar cu arborele (3)
– statorul format din camera de aspiraţie (4) aparatul director (5), difuzorul (6), camera
spirală (7).
Prin centrifugarea gazului în rotor în zona de aspiraţie se creează o depresiune care
permite aspiraţia gazului în compresor. Gazul pătrunzând între paletele rotorului este
centrifugat, energia lui cinetică va creşte; ulterior el intră în difuzor care are rolul de a
transforma energia cinetică a gazului în energie potenţială de presiune; acest lucru are
loc prin mărirea secţiunii de trecere (prin frânare).
Compresorul centrifug poate fi cu aspiraţie simplă sau dublă. În cazul unui compresor cu
aspiraţie simplă (fig.4) rotorul compresorului este prevăzut cu palete dispuse numai pe o parte a
discului; rotorul compresorului se montează pe acelaşi ax cu rotorul turbinei.

Fig. 4. Schiţa compresorului centrifug, cu un singur etaj de comprimare, cu aspiraţie

simplă

5
 Aerul pătrunde prin canalul de aspiraţie (1) în rotorul (2) unde este centrifugat către
periferia discului şi ulterior pătrunde în difuzorul (3) unde prin frânare se comprimă; gazul
comprimat se adună în camera spirală (4).

2.2. Compresor centrifug multietajat

Pentru obţinerea unui grad de compresie mai ridicat se folosesc compresoare
centrifugale multietajate, care sunt constituite de o succesiune de compresoare
monoetajate.
În figura 5 se prezintă schiţa unui compresor centrifug cu două etaje de
comprimare (I+II) [2].

4 5 6

3
2
1

Fig.5. Compresor cu două etaje de comprimare

I-treapta I de comprimare; II- treapta a II-a de comprimare
1-aparat director; 2-rotor; 3-paletă ; 4-difuzor; 5-canal de schimbare a direcţiei de curgere
a gazului; 6-camera spirală; 7-arbore

6
 Pentru asigurarea etanşării între cele două etaje de comprimare se folosesc labirinţi
(vezi par. 2.3.3).

Fig.6. Schiţa compresorului centrifug cu mai multe trepte

La compresoarele cu mai multe trepte de comprimare (fig.6) (compresoarele multietajate)

compresorul este prevăzut cu o cameră la aspiraţie 1, care asigură prin canalele sale introducerea
uniformă şi liniştită a gazului prin întregul orificiu de aspiraţie 3 al rotorului 2. Gazul intrat prin
orificiu ajunge în canalele formate de paletele 4 ale rotorului, unde datorită acţiunii paletelor
aflate în mişcare de rotaţie îşi măreşte energia cinetică şi părăseşte rotorul intrând în difuzor; în
acelaşi timp, în orificiul de aspiraţie se creează o depresiune care asigură continuitatea aspiraţiei.
În difuzorul 5, cea mai mare parte din energie cinetică a curentului este transformată în energie
potenţială de presiune, după care gazul trece printr-un dispozitiv de schimbare a sensului de
curgere, ale cărui palete 6 asigură intrarea lui uniformă şi radială în rotorul treptei următoare.
După ultima treaptă compresorul este prevăzut cu o cameră de refulare 7, care în schema din
figură are o formă de spirală. La unele construcţii gazul suferă şi o răcire intermediară între
treptele compresorului
7
 2.3. Elemente constructive ale compresorului centrifug
2.3.1. Soluţii constructive ale rotorului
În figura 7 şi 8 sunt prezentate două soluţii constructive ale rotorului.
a. Rotor fără disc de acoperire (fig. 7). Rotorul este alcătuit dintr-un disc profilat fixat pe
un arbore; pe suprafaţa laterală a discului sunt fixate palete drepte radiale [2].

Fig. 7. Rotor cu palete radiale fără disc de acoperire: a – rotor;

b – difuzor paletat
1-1 secţiune de intrare a gazului în rotor; 2-2 secţiune de ieşire a gazului din rotor;
3-3 secţiune de ieşire a gazului din difuzor.
b. Rotor cu disc de acoperire (fig. 8). Rotorul este prevăzut cu palete curbate înapoi (cazul
cel mai uzual), radiale sau curbate înainte şi acoperite cu un disc de închidere numit disc de

Fig. 8. Rotor cu palete curbate înapoi şi cu disc de acoperire: a – rotor;

b – difuzor paletat; c – disc de acoperire

8
 În ambele cazuri, rotorul este înconjurat la periferie de un difuzor fix în formă de tor cu
secţiune dreptunghiulară a cărui lăţime (b) (fig. 9) este egală cu lăţimea periferiei rotorului; acest
difuzor poate fi prevăzut cu palete sau nu.
Pentru un rotor, dimensiunile lui principale sunt următoarele [2]:
d1 – diametrul mediu al secţiunii de intrare
d2 – diametrul mediu al secţiunii de ieşire
di – diametrul interior al secţiunii de intrare (di = 2ri)
de – diametrul exterior al secţiunii de intrare (de = 2re)
b – lăţimea axială a canalului difuzor

Fig. 9. Schiţă de rotor radial cu dimensiunile principale

Debitul de fluid aspirat în treapta de comprimare, la intrare   1c1 A1 [kg/s] în care 1

m
şi c1 sunt densitatea şi viteza absolută a gazului. Secţiunea de intrare 1-1 (fig. 7) este inelară de
mărime:

d e2 d i2  r 
2

A1     r  ri  e
2 2
  r 1   i
e
2

 
4 4   re  

u 
2  r 
2

Dar u = r, deci A1    e  1   i  
    re  
 

9
 Creşterea debitului se poate realiza pe seama măririi vitezei tangenţiale a rotorului la
periferia secţiunii inelare.
În figura 10 este arătat rotorul turbinei montat pe acelaşi ax cu rotorul cu aspiraţie
dublă al compresorului [2].
În cazul rotorului cu admisie dublă paletele sunt dispuse pe ambele părţi ale
discului; la fiecare dintre ele aerul vine prin colectoare dispuse pe amblele părţi ale
rotorului. În continuare curentul de aer se deplasează ca şi în cazul compresorului cu
admisie simplă.

Fig. 10. Rotorul compresorului cu aspiraţie dublă şi rotorul

turbinei

În comparaţie cu compresorul cu aspiraţie simplă, prin utilizarea compresorului cu

admisie dublă se măreşte debitul de aer ce trece prin compresor.
Pentru a furniza acelaşi debit la compresorul cu aspiraţie simplă trebuie să i se mărească
dimensiunile rotorului ceea ce conduce la creşterea suprafeţei frontale a motorului.
În figura 11 se prezintă un arbore de turbocompresor pe care sunt montate discurile
[3][4].

10
 3 2 3
ω
1

7 6
5 4 6 5

Fig. 11. Rotor pentru un turbocompresor radial

1-arbore; 2-disc de echilibrare; 3-tronson port – labirinţi; 4-disc; 5-lagăr radial;
6-tronson de etanşare cu lichid; 7-semicuplă pentru antrenare.

2.3.2. Aparatul director

Aparatul director are rolul de a orienta în mod favorabil curentul de gaz către
paletele aflate pe discul primei trepte de comprimare.
Aparatul director cuprinde o reţea de palete care pot fi orientate (poziţionate) cu
ajutorul unui mecanism [3].

Fig. 12. Aparat director pentru prima treaptă a

1 turbocompresorului radial
1-palete orientabile; 2-mecanism de poziţionare

Acest mecanism transformă mişcarea liniară de „dute-vino” a motorului de acţionare

într-o mişcare de pivotare a paletelor aparatului director.
11
 2.3.3. Lagărele
Arborele se sprijină în două lagăre radiale de alunecare; împingerea axială este
preluată de un lagăr axial.
La un lagăr se deosebesc: cutia lagărului cu scaunul, inclusiv capacul şi cuzinetul.
Sprijinirea fusului (arborelui) are loc pe cuzinet.
La sprijinirea cuzinetului pe scaun se deosebesc [5]:
- cuzineţi ficşi (fig. 13 a)
- cuzineţi oscilanţi (fig. 13 b).
3
3

2
2

a)
b)

Fig. 13. Cuzineţi ficşi (a) şi oscilanţi (b)

1-arbore; 2-cuzinet; 3-scaun.
Cuzinetul fix are suprafaţa laterală cilindrică, deci, nu poate urma înclinarea
arborelui, rezultă o uzură neuniformă.
Cuzinetul fix joacă rolul de încastrare, mărind turaţia critică a arborelui; ca atare el
este recomandabili pentru arbori rigizi.
Cuzinetul oscilant (fig. 13 b) are suprafaţa laterală sferică sau uneori elipsoidală şi
este aşezat într-un locaş corespunzător al scaunului.
Cuzinetul poate urma înclinarea arborelui, deci uzura este uniformă; de aceea,
lungimea l a cuzinetului poate fi mare.
Cuzinetul oscilant joacă jolul de articulaţie fiind recomandabil la arborii elastici.
12
 A Arbore Sabot

α
Cuzinet

A Secţiunea A-A

Fig. 14. Saboţi

Pentru a regla uşor poziţia cuzinetului în vederea centrării, obişnuit cuzinetul fix se
sprijină pe scaun prin mijlocirea unor pene longitudinale numite saboţi (fig.1 4). Sabotul
se prinde cu câte două şuruburi în şanţul cuzinetului. Sub sabot se pun adaosuri din tablă
de oţel. Modificând grosimea adaosului, se poate regla poziţia cuzinetului. Pentru
cuzinetul inferior se prevăd 2-3 saboţi: a) un sabot inferior şi doi saboţi laterali la unghiul
α = 45; 60 sau 72°; b) numai doi saboţi laterali la unghiul α = 45 sau 60°.
Pentru cuzinetul superior se prevede un singur sabot. Intrarea uleiului se face prin
unul dintre saboţii laterali. În cazul cuzineţilor oscilanţi, montarea se poate realiza în două
moduri:
I) Se intercalează între cuzinet şi scaun suportul intermediar S (fig. 15) care are
suprafaţa interioară sferică şi suprafaţa exterioară cilindrică. Pe suprafaţa exterioară sunt
fixaţi saboţii.
II) Suprafaţa exterioară a cuzinetului este cilindrică (fig. 1 6) şi pe ea se prind saboţii
cu faţa exterioară sferică (fig. 16) scaunul este şi el sferic.

13
 Sabot Scaun

S
Cuzinet
Sabot
Cuzinet

Fig. 15. Cuzinet cu suprafaţa Fig. 16. Cuzinet cu suprafaţa

exterioară sferică exterioară cilindrică

Cuzinetul se căptuşeşte cu un strat de aliaj antifricţiune, constituit dintr -o masă de bază

moale, care se adptează la forma fusului şi cristale dure pentru micşorarea frecării.

2.3.4. Elemente de etanşare ale compresoarelor dinamice

Etanşările se construiesc astfel încât între rotor şi piesele fixe să nu se producă frecări, lucru
care se realizează prin labirinţi.
Labirinţii realizează etanşarea între două spaţii cu presiuni diferite, prin fracţionarea
destinderii corespunzătoare diferenţei de presiune în mai multe trepte. Etanşarea nu este perfectă;
cu cât numărul de trepte în care se fracţionează comprimarea este mai mare cu atât debitul de gaz
scăpat în exterior este mai mic.
Pentru reducerea acestor scurgeri de gaz se utilizează etanşarea cu labirinţi, care este o
etanşare fără contact direct între partea mobilă şi partea fixă. Un labirint constă dintr-o serie de
elemente de strangulare (inele) care alternează cu camere de turbionare. Căderea de presiune este
fracţionată ceea ce reduce viteza de curgere şi deci debitul de gaz scăpat prin labirint.

14
 Labirinţii se clasifică astfel:
A. După eficacitatea lor, labirinţii se clasifică astfel [1][6]:
a) – Labirinţi cu distrugere totală a vitezei (fig. 17), la care inelele de pe rotor alternează cu
cele de pe stator, între două inele aflându-se o cameră de turbionare în care energia cinetică a
curentului de fluid ce trece prin strangulare este disipată.

Fig. 17. Tipuri de labirinţi a - labirinţi radiali; b - labirinţi axiali; c - labirinţi combinaţi,
radial-axiali; 1 - rotor; 2 – stator

Din punct de vedere constructiv, o soluţie de etanşare cu labirint este cea de tipul cu
lamele inelare ştemuite în arbore (fig. 17 (a), (b)) şi cu praguri ale părţii fixe.

a) b)

Fig. 18. Etanşare cu labirinţi

a) -labirinţi sub formă de „J”; b) -labirinţi sub formă de „U”

15
 b) – Labirinţi cu trecere directă sau semilabirinţi la care inelele sunt sau pe stator sau pe
rotor, iar cealaltă parte este netedă (fig.19).

Fig.19. Semilabirint

Labirintul de etanşare poate fi executat din inele de labirint montate direct în stator sau din
inele montate fie într-un suport fix, fie într-un suport mobil ca în fig. 19. Inelele de alamă (1) sunt
fixate prin presare cu ajutorul inelelor de oţel (2) pe suportul mobil (3).
Lamelele elastice (4) presează suportul (3) pe ghidajele din pereţii diafragmei (5). Jocul
dintre inele şi butucii (6) ai discurilor cu palete se admite 0,2 - 0,5 mm. Această soluţie
constructivă are avantajul că în cazul atingerii rotorului de inele, acestea pot fi deplasate uşor,
împiedicându-se distrugerea lor.
B. După direcţia ştrangulării:
a) - Labirinţi radiali, ştrangularea are direcţia razei (fig.17 a)
b) - Labirinţi axiali, ştrangularea are direcţie paralelă cu axul turbinei (fig.17 b)
c) - Labirinţi combinaţi radial axiali (fig.17 c)
C. După fixarea părţii statorice de care se prind labirinţii:
a) – Labirinţi rigizi la care partea statorică este fixă
b) – Labirinţi elastici la care partea statorică are prindere în T şi este împinsă spre rotor de
un arc lamelar (fig.19).

16
 3. Compresoare axiale
Deosebirea dintre compresorul centrifug şi compresorul axial este modul de realizare a
comprimării; astfel la compresoare centrifuge comprimarea are loc pe baza forţei centrifuge iar la
cele axiale pe baza forţei portante, similară forţei ce apare la un profil aerodinamic.
Forţa centrifugă poate fi de intensitate mult mai mare decât cea portantă, deci raportul de
comprimare pe o treaptă va fi mai mare la compresorul centrifug decât la cel axial; ca urmare
pentru a realiza grade mari de comprimare, compresorul axial trebuie să fie polietajat.
În general avantajele compresorului axial sunt:
  100kg / s) ;
1. Vehiculează debite mari (m
2. Are secţiune frontală redusă;
3. Realizează grade de comprimare totală de valori mari (ε = 10÷25).
Dezavantajele compresorului axial sunt:
1. Are dimenisuni de gabarit mari şi o greutate mare;
2. Tehnologia de fabricaţie este aplicată, este scump, fiabilitate redusă.
3.1. Soluţia constructivă a compresorului axial
Din punct de vedere constructiv un compresor axial este construit din (fig. 20):
– un tambur (1) pe care sunt montate radial şirurile de palete mobile (2); tamburul este
solidar cu arborele (3), formând împreună partea mobilă adică rotorul [1][2];

Fig. 20 Compresorul axial

17
 - partea fixă a compresorului, adică statorul, este compusă din carcasa (4) pe care sunt
fixate şirurile de palete fixe (5); de carcasă se fixează camera de aspiraţie (6) şi camera de
refulare (7). Aceste compresoare se construiesc multietajate; o treaptă elementară (un etaj) se
compune dintr-un şir de palete mobile şi un şir de palete fixe care le urmează.
Şirurile de palete formează canale prin care curge gazul şi au drept scop:
- canalele realizate de paletele fixe servesc la transformarea energiei cinetice a gazului în
energie potenţială de presiune;
- canalele realizate de paletele mobile servesc la transformare energiei mecanice în energie
cinetică a gazului.
Gazul întră în compresor prin camera spirală (6) şi trece prin primul şir de palete
directoare de la intrare (8); aceste palete imprimă curentului de la gaz o anumită direcţie
favorabile pătrunderii gazului în şirul de palete mobile. Sub acţiunea paletelor gazul îşi
măreşte viteza, are loc procesul de transformare a energiei mecanice în energie cinetică
acumulată de gaz; în următorul şir de palete fixe energia cinetică a gazului se transformă în
energie potenţială de presiune (fig. 21).

Fig. 21. Variaţia presiunii şi

vitezei gazului în compresorul
axial

Prin trecerea succesivă a gazului printr-un anumit număr de şiruri de palete fixe şi mobile
(un anumit număr de trepte) se asigură creşterea presiunii gazului de la presiunea de aspiraţie

18
(pa) la presiunea de refulare (pr). Dacă paletele mobile sunt cu reacţiune atunci creşterea
presiunii poate avea loc şi aici (fig. 21).

3.2. Treapta compresorului axial

În figura 22 este reprezentată o treaptă a compresorului axial alcătuită din o reţea de
palete mobile (R.P.M.) urmată de o reţea de palete fixe (R.P.F.).
Secţiunile plane de control care compartimentează treapta în direcţie axială sunt numerotate
astfel [2]:
1–1, la intrare în R.P.M.; 2–2, la intrare în R.P.F.; 3–3, la ieşire din R.P.F.
Forma uzuală a canalului paletelor în secţiunea mediană este caracterizată fie prin contur
interior cilindric şi contur exterior cu diametrul decrescător în sensul curgerii (fig.22) fie prin
contur exterior cilindric şi contur interior conic cu diametrul crescător în sensul curgerii.

Fig. 22. Schiţa secţiunii axiale prin treapta de compresor

l – lungimea paletelor,  – joc radial

19
 În majoritatea cazurilor, în faţa primei trepte, există o reţea de palete fixe care au rolul de a
imprima gazului o direcţie de curgere (o mişcare de rotaţie) favorabilă intrării în R.P.M.; această
reţea de palete fixe se numeşte aparat director (A.D.)(fig.23).
La intrare în prima treaptă gazul este orientat în sensul de rotire al rotorului de către reţeaua
de palete a aparatului director (A.D.) fig. 23.

Fig. 23. Schiţa treptei compresorului axial:

1–1, secţiunea de intrare în R.P.M.; 2–2, interstiţiul între cele
două reţele; 3–3, secţiunea de ieşire din R.P.F.

Se defineşte diametrul fibrei medii (fig. 23):

dv  db
d
2
în care:
dv – diametrul vârfului paletei; db – diametrul bazei paletei
Cu aceste notaţii lungimea paletei va fi:
1
l  (d v  d b )
2

20
 db
Geometria treptei este caracterizată de parametrul adimensional: d  .
dv
Principiul de funcţionare este următorul:

– Lucrul mecanic primit de la arbore este transformat atât în lucru mecanic de comprimare
cât şi în variaţia energiei cinetice; ca urmare o treaptă a compresorului axial trebuie să cuprindă:
– o reţea de palete mobile (R.P.M.) necesară pentru transmiterea către gaz a lucrului
mecanic;
– o reţea de palete fixă (R.P.F.) care transformă o parte din energia cinetică a gazului în
lucru mecanic de comprimare.

Spre desosebire de compresorul centrifug, forţa transmisă gazului este în principal forţa
portantă a profilului aerodinamic. Deoarece portanţa profilului este mai mică decât forţa
centrifugă, gradul de comprimare a treptei compresorului axial este: εtr = 1,15÷1,35 pentru
treapta subsonică şi 1,9÷2,5 pentru treapta supersonică. Ca urmare pentru ca un compresor axial
să realizeze un grad de comprimare mare ε = 7÷20 sunt necesare 6÷17 trepte montate în serie. Cu
alte cuvinte avem un compresor plurietajat la care reţelele de palete mobile sunt fixate în organul
mobil (rotor) iar reţele de palete fixe sunt montate în organul fix (stator).
Treapta elementară se obţine prin intersecţia treptei cu o suprafaţă cilindrică cu diametrul
egal cu cel al fibrei medii şi coaxială cu axa maşinii, în treapta elementară mărimile de stare şi
viteza gazului nu variază în lungul razei.

Dacă se consideră că R.P.M. şi R.P.F. au un număr infinit de palete de grosime infinit mică,
deci parametrii curgerii nu se modifică normal pe direcţia de curgere, curgerea bidimensională
din treapta elementară devine monodimensională.

21
 Fig. 24. Desfăşurarea în plan a treptei elementare

Desfăşurarea în plan a treptei elementare este prezentată în fig. 24.

Pentru construirea triunghiurilor de viteză (fig. 23) s-au adoptat notaţiile:
c0 – viteza de intrare a gazului în paletele directoare
c1 – viteza absolută de ieşire a gazului din paletele directoare
u – viteza tangenţială a paletelor mobile
w1 – viteza relativă de intrare a gazului în paletele mobile
w2 – viteza relativă de ieşire a gazului din paletele mobile
c2 – viteza absolută de ieşire a gazului din paletele mobile şi intrare în paletele fixe
c3 – viteza absolută a gazului la ieşirea din paletele fixe

22
 Pentru studiul curgerii în compresoarele cu palete în vederea efectuării unor calcule
cu suficientă exactitate se fac următoarele ipoteze [8]:
– agentul termodinamic (fluidul de lucru) se consideră un gaz perfect, fără
viscozitate;
– curgerea este adiabată, staţionară;
– se neglijează variaţia densităţii fluidului la trecerea prin treaptă, curgerea are loc cu cr =
0, pe suprafeţe de curent cilindrice, concentrice cu axa maşinii;
– curgerea are loc fără desprinderea stratului limită de suprafaţa paletelor;
– se consideră că numărul paletelor este infinit de mare, iar paletele sunt foarte subţiri şi de
forma unei linii de curent medii.
Prin intersecţia reţelelor treptei reale cu o suprafaţă cilindrică de rază r, se desfăşoară
în plan se obţine treapta elementară plană; considerând că pe o înălţime a paletei „dr”
parametrii curgerii sunt constanţi se obţine o curgere monodimensionala în t reapta
elementară.
Valoarea vitezei medii într-o secţiune de calcul, in sistemul de referinţă absolut se
notează cu c şi are două componente (se descompune după două direcţii):
– o componentă axială, ca
– o componentă tangenţială, cu
O treaptă propriu-zisă a unui compresor axial este formată din o reţea de palete mobile
(R.P.M.) şi o reţea de palete fixe (R.P.F.) care urmează după R.P.M. (fig.25).
Pentru parametrii curgerii se stabilesc indicii astfel:
– La intrare în R.P.M., indicele 1
– La ieşire în R.P.M., indicele 2

23
 Fig. 25. Notaţii de calcul pentru curgerea prin treapta elementară

Se consideră parametrii la intrare sau la ieşirea din reţea egali cu cei medii din interstiţiul
dintre reţele.
– La intrare în R.P.F., indicele 2
– La ieşire în R.P.F., indicele 3

Pentru treapta următoare indicele 3 devine indicele 1. În sistem absolut, viteza absolută c 

a unei particule de fluid va fi compusă din o mişcare de transport u  şi o mişcare relativă
w  [8]:
  
c uw
Unghiurile făcute de viteza absolută cu fronturile reţelei (de atac şi de fugă) se
notează cu α, iar pentru viteza relativă cu β; în lungul treptei, c1a = c2a = c3a = w1a = w2a .
Canalul dintre două palete succesive reprezintă un difuzor cu scopul:
– în R.P.M., fluidul are la ieşire o energie mai mare decât la intrare, p2 > p1 şi c2 > c1 (cu
toate că w2 < w1);
24
 – în R.P.M., are loc o micşorare a vitezei absolute,(c3 < c2).

3.3. Caracteristici geometrice ale profilului paletei şi ale reţelei de palete

Paleta este elementul de transmitere a forţei ce se exercită între agentul termodinamic şi
maşină.
La o paletă se deosebesc trei părţi (fig. 26)[5]:
3

Fig. 26. Schiţa paletei:

1-corpul paletei; 2-piciorul paletei; 3-vârful paletei

– corpul paletei (partea de lucru, partea activă) adică partea profilată care vine în contact cu
agentul temodinamic;
– piciorul sau coada paletei cu care paleta se fixează de rotor;
– capul sau vârful paletei, care la paletele cu acţiune are nituri (în continuarea corpului)
pentru prinderea bandajului iar la palatele cu reacţiune este subţiat.
Între părţile de lucru ale paletelor vecine trebuie să rămână un canal pentru trecerea
agentului termodinamic (abur, gaze de ardere, aer, alte gaze sau vapori) în acest scop se prevăd
piese de distanţă aşezate între picioarele paletelor vecine. Intersecţia dintre corpul paletei şi un
plan perpendicular pe ea ne dă un contur închis, alungit numit profil; conturul exterior al secţiunii
25
se numeşte conturul profilului. Forma profilului este avantajoasă din punct de vedere
hidrodinamic, adică asigură o portanţă mare la o rezistenţă la înaintare mică; ca formă profilele
sunt diferite pentru turbine, compresoare etc.

Fig. 27. Profilul unei palete de compresor

În general, caracteristicile geometrice ale unui profil sunt (fig. 27)[2]:

a. Bordul de atac (muchia de intare) al profilului (A) este rotunjit şi geometric este
precizat ca punctul de tangenţă la profil al unui cerc cu centrul în punctul F;
b. Bordul de fugă (muchia de ieşire) F este mai subţire;
c. Coarda profilului (b), pentru care deosebim:
– coarda geometrică, segmentul de dreaptă ce uneşte punctele A şi F;
– coarda aerodinamică care este distanţa maximă între două puncte situate respectiv în zona
bordului de atac şi în zona bordului de fugă.
d. Extradosul este partea superioară a profilului (latura convexă a profilului);
e. Intradosul este partea inferioară a profilului (latura concavă a profilului);
f. Scheletul profilului sau linia medie a profilului este locul geometric al centrelor
cercurilor înscrise în profil (O1, O2...);

26
 g. Săgeata profilului este distanţa maximă (f) de la coardă la schelet; poziţia săgeţii se
xf
precizează prin  100 [%]
b
h. Mărimea f  100 [%] se numeşte curbura profilului
b
i. Grosimea profilului (d).

Ducând un segment de dreaptă perpendicular pe coardă se observă că o parte din el este

delimitat de conturul profilului; se observă că d = f(x).
Se deosebesc:

– grosimea maximă (dm) situată la distanţa xm faţă de bordul de atac x m  1  b

4

– grosimea relativă d  d [%] şi poziţia ei faţă de bordul de atac d  x

b b
Forma profilului poate fi precizată în următoarele moduri:
– prin ordonatele y+ şi y– ale extradosului respectiv intradosului măsurate faţă de axa x
luată în lungul coardei profilului;
– prin coordonatele scheletului şi grosimea măsurată pe normala la schelet;
– prin arce de cerc, precizând coordonatele centrelor cercurilor şi razelor lor.
Reţeaua de palete este formată dintr-un număr de palete identice egal distanţate între ele pe
suprafaţa de rotaţie.
Reţelele de palete mobile (R.P.M.) sunt fixate în rotor, iar reţelele de palete fixe (R.P.F.)
sunt solidare cu carcasa compresorului.
Numărul reţelelor de palete mobile precizează şi numărul de trepte sau etaje; în funcţie de
acestea deosebim maşini cu palete monoetajate sau polietajate.
În funcţie de variaţia vitezei agentului termodinamic la trecerea sa prin reţea se deosebesc:
– reţele confuzoare la care secţiunea de curgere dintre două palete vecine scade pe direcţia
de curgere; astfel se realizează o accelerare a agentului termodinamic;

27
 – reţele difuzoare care micşorează viteza de curgere transformând energia cinetică în lucru
mecanic de comprimare;
– reţele active care au la intrare şi ieşire secţiuni egale, ele modifică numai direcţia de
curgere a agentului termodinamic.
În continuare se prezintă diferite profile pentru turbocompresoare axiale, din familia NACA
(National Advisory Committee for Aeronautics).

NACA 65- (18)10

NACA 65- 010

NACA 65- 410 NACA 65- (21)10

NACA 65- 810 NACA 65- (24)10

NACA 65- (12)10 NACA 65- (27)10

NACA 65- (15)10

Fig. 28. Profile difuzoare pentru turbocompresoare axiale – familia de profile NACA 65
La profile din seria NACA 65-(12) 10, semnificaţia cifrelor este următoarea:
_
d
(10) - Grosimea relativă d  ;
b
(12) - Coeficientul de portanţă al profilului izolat.
În general, la compresoarele cu palete întâlnim reţele active şi reţele difuzoare.
Arhitectura reţelei de palete este determinată de următoarele elemente[6][7]:
– forma profilului;

28
 – pasul reţelei (t), care este distanţa dintre două profile, măsurată între puncte similare pe
direcţia frontului reţelei;
– unghiul de fixare al profilului în reţea adică unghiul format de coada profilului cu frontul
reţelei; el se notează astfel (fig. 29):
– αf – pentru palete fixe
– βf – pentru palete fixe
Pentru palete mobile se notează:
β1f – unghiul de fixare al bordului de atac care este unghiul format de tangenta la fibra
medie în bordul de atac, cu frontul reţelei.
β 2f – unghiul format de tangenta la fibra medie în bordul de fugă cu frontul reţelei .
Pentru paletele fixe cele două unghiuri de mai sus se notează cu α 2f şi α 3f .
Unghiurile de curbare a profilului în reţea sunt:

Fig. 29. Parametrii geometrici şi cinematici ai reţelei de profile

 pm   2 f  1 f ;  pf   3 f   2 f

Fluidul are la intrare în R.P.M. viteza w1 care face cu frontul reţelei unghiul β 1 iar

la ieşire are viteza w2 care face cu frontul reţelei unghiul β 2 (β 2 < β 2f ).

29
    2 f   2 ; i  1 f  1

Deci pentru reţeaua de palete mobile putem scrie unghiul de deviere a fluidului
(principal parametru cinematic):
   2  1

   2 f     1 f  i    2 f  1 f    i

   pm    i      i  pm

Similar pentru reţeaua de palete fixe putem scrie:

   3   2

      i  pf

În reţeaua de palete mobile viteza relaţivă se micşorează (w 2 < w 1 ) iar în reţeaua de

palete fixe se micşorează viteza absolută (c2 < c1 ); acest lucru este o consecinţă a formei
canalului dintre două palete succesive, canal care are forma unui difuzor.
Bibliografie
1. N. Băran. P. Răducanu, ş.a., Termodinamică Tehnică Editura POLITEHNICA
PRESS, Bucureşti 2010.
2. N.Băran, Maşini termice rotative de lucru, Maşini cu rotoare profilate, Maşini cu palete,
Editura MATRIXROM, Bucureşti, 2003.
3. C. Cantuniar, Turbomaşini termice, vol II, Editura MIRTON, Timişoara, 2002.
4. W. Traupel, Thermiche Turbomaschinen, Zweiter Bond Springer Verlag, Berlin,
Heidelberg, New York, 1982.
5. T. Grecu, Turbine şi turbocompresoare, vol II, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1967.
6. V. F. Riss, Compresoare centrifuge, Editura Tehnică, Bucureşti, 1958.
7. V. Pimsner, Maşini cu palete, Editura Tehnică, Bucureşti, 1988.
8. V. Pimsner, C. Berbente, ş.a., Procese în maşini termice cu palete, Aplicaţii şi problem,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1986.
30