UNIVERSITATEA“DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

DEPARTAMENTUL ECONOMIE
SPECIALIZAREA E.C.T.S.

LUCRARE PRACTICĂ
TEMA:
MODALITATEA DE ORGANIZARE ȘI EXERCITARE A
SERVICIULUI CENTRAL DE STAT-GUVERNUL ROMÂNIEI

COORDONATOR STUDENT
Conf. univ. dr. ec. Mehedinṭi Ion Lucian Pană Alina-Amalia
 MODALITATEA DE ORGANIZARE ȘI
EXERCITARE A SERVICIULUI CENTRAL
DE STAT-GUVERNUL ROMÂNIEI

2
 CUPRINS

CAPITOLUL I
INTRODUCERE………………………………………………………4
Consideraţii generale privind Guvernul României……………….…....5
Rolul Guvernului………………………………………………………6
Funcṭiile Guvernului…………………………………………………………………..7

CAPITOLUL II
ORGANIZAREA ȘI EXERCITARE A SERVICIULUI CENTRAL DE
STAT-GUVERNUL ROMÂNIEI……………………………………..8
Constituirea Guvernului……………………………………………………….9
Ministerele, atribuţiile miniştrilor şi statutul Primului-ministru…………….10
Funcṭionarea Guvernului……………………………………………………..14
Răspunderea Guvernului……………………………………………………..16
Structura organizatorică a Guvernului………………………………..17
Atribuṭiile Guvernului………………………………………………………...21

CAPITOLUL III
CONCLUZII CU PRIVIRE LA MODUL DE ORGANIZARE ȘI
EXERCITARE A SERVICIULUI CENTRAL DE STAT-GUVERNUL
ROMÂNIEI…………………………………………………………….24

3
 CAPITOLUL I

Consideraţii generale privind Guvernul României

Rolul Guvernului României
Funcṭiile Guvernului

4
 Consideraţii generale privind Guvernul României

Guvernul este una dintre cele mai vechi instituṭii politice românești, rădăcinile ei
putând fi regăsite încă din perioada feudală, evident cu alt rol, semnificaṭie și statut
în societate. Divanurile boierești formate din reprezentantii marii boierimi,care
aveau rolul de a-l sfătui și ajuta pe domn în guvernare, pot fi consacrate primele
''guverne'' românești.
În sensul modern al termenului și ca o realitate a participarii politice, apariṭia
guvernului în societatea românească este legata de aplicarea începând cu 1831,
1832 a regulamentelor organice în cele două principate, Ţara Românească și
Moldova când puterea executiva era împărṭită între domn și guvern.
O conturare mult mai clară și consistentă, apropiată de instituṭia politică modernă,
este cea a guvernului în timpul domniei lui A.I.Cuza.
De-a lungul timpului executivul din Romania a cunoscut mai multe denumiri: de
guvern, cea mai des utilizată, folosită și astăzi, de Consiliul de Miniștri (în
perioada comunistă)
In Romania de azi, guvernul este rezultatul vointei parlamentului, expresia
raportului de forte politice din cadrul sau, a majoritatii parlamentare.
Activitatea fiecareia din cele trei puteri în stat – legislativa, executiva si
judecatoreasca – este înfaptuita de organe proprii – legislative, executive si
judecatoresti. Daca puterea legislativa se exercita prin Parlament și Presedintele
României, iar puterea judecatoreasca se înfăptuiește de instanṭele (organele)
judecătorești, organizate în sistem – judecătorii, tribunale, curṭi de apel, Înalta
Curte de Casaṭie și Justiṭie –, puterea executivă (administrativă) se exercită de
Președinte, Guvern, ministere și alte organe de specialitate ale administraṭiei
publice centrale și organe ale administraṭiei publice locale, la nivelul judeṭelor și
municipiului București, municipiilor, orașelor și comunelor.
Guvernul este, astfel, autoritatea publicã a puterii executive, care functioneazã în
baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigurã realizarea politicii
interne și externe a tãrii și exercitã conducerea generalã a administratiei publice.

5
 Rolul Guvernului României

Guvernul are rolul de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea

sistemului naţional economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul
economic mondial în condiţiile promovării intereselor naţionale
În conformitate cu art. 102 alin. 1 din Constituție, Guvernul, potrivit
programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii
interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice.
Rezultă că Guvernul, atât în România dar și în celelalte state, are sarcina
fundamentală de a realiza politica națiunii, el fiind inițiatorul, modelatorul și
executorul măsurilor de lansare economică, de scădere a inflației și stablilizare
economică. Guvernul răspunde de ordinea publică, de apărarea națională, precum
și de raporturile statului respectiv cu alte state. Programul Guvernului nu este
adoptat ci acceptat de Parlament.
Cuvântul “acceptat” din alin. 1 semnifică faptul că Guvernul este parlamentar prin
origine și guvernamental prin funcție, ceea ce însemnă că programul politic
rămâne un document exclusiv al Guvernului, dar liniile sale de forță sunt acceptate
de Parlament.
Potrivit Constituției și Legii nr. 90/2001 privind organizarea și
funcționarea Guvernului României și ministerelor, Guvernul este autoritatea
publică a puterii executive, care funcționează în baza votului de încredere acordat
de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită
conducerea generală a administrației publice. În îndeplinirea atribuțiilor sale,
Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate, cum ar fi sindicatele și
patronatele.
Guvernul are rolul de a asigura funcționarea echilibrată și dezvoltarea
sistemului național economic și social, precum și racordarea acestuia la sistemul
economic mondial în condițiile promovării intereselor naționale.

6
 Funcṭiile Guvernului
Potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 90/2001, Guvernul îndeplinește următoare
funcții:
a) Funcția de strategie, prin care se asigură punerea în aplicare a Programului de
guvernare pe baza căruia Guvernul a primit votul de încredere al Parlamentului.
Fiind interesat să-și mențină acest vot de încredere pe toată durata mandatului,
Guvernul trebuie să urmărească în permanență îndeplinirea Programului de
guvernare;
b) Funcția de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului informativ și
instituțional necesar în vederea realizării Programului de guvernare. Acest program
este un act politic care poate fi transpus în viață numai prin adoptarea de acte
normative și instituții juridice care să materializeze intențiile politice ale
Guvernului. În acest sens, Guvernul poate adopta hotărâri pentru punerea în
aplicare a legilor, dar și ordonanțe prin care își exercită funcția de reglementare
primară a unor relații sociale din anumite domenii de activitate. De asemenea,
potrivit art. 74 alin. (1) din Constituție, inițiativa legislativă aparține, în primul
rând, Guvernului;
c) Funcția de administrare a proprietății statului, prin care se asigură
administrarea proprietății publice și pivate a statului, precum și gestionarea
serviciilor publice pentru care statul este responsabil. Fiind autoritate publică care
reprezintă, la cel mai înalt nivel interesele naționale, Guvernul are în competența
sa atribuții privind dreptul de proprietate al statului și serviciile publice de
importanță deosebită;
d) Funcția de reprezentare, prin care se asigură reprezentarea statului român pe
plan intern și extern. Pe plan intern, Guvernul reprezintă statul în relațiile cu
celelalte autorități publice, organizații neguvernamentale, asociații profesionale,
alte persoane juridice și persoane fizice. Pe plan extern, Guvernul reprezintă statul
în relațiile cu guvernele diferitelor state și cu organismele internaționale;
e) Funcția de autoritate de stat, prin care Guvernul asigură urmărirea și controlul
aplicării și respectării reglementărilor în domeniile apărării, ordinii publice și
siguranței naționale, precum și în domeniile economic și social și al funcționării
innstituțiilor și organismelor care își desfășoară activitatea în subordinea sau sub
autoritatea sa. Această funcție se exercită prin acte de comandă adoptate de Guvern
și prin aplicarea unor măsuri de constrângere pentru menținerea stării de legalitate
în domeniile de importanță deosebită.

7
 CAPITOLUL II
ORGANIZAREA ȘI EXERCITARE A SERVICIULUI CENTRAL DE
STAT-GUVERNUL ROMÂNIEI

Constituirea Guvernului
Ministerele, atribuţiile miniştrilor şi statutul Primului-ministru
Funcṭionarea Guvernului
Răspunderea Guvernului
Structura organizatorică a Guvernului
Atribuṭiile Guvernului

8
 Constituirea Guvernului

Procedura de constituire și învestire a Guvernului, potrivit Constituṭiei

României din 1991, revizuită și republicată, începe cu desemnarea de către
Președintele României a unui candidat în funcția de prim-ministru, în urma
consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există
o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament [art. 103 alin. (1) din
Constituție]. Candidatul pentru funcția de prim-ministru va cere, în termen de 10
zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului și a
întregii liste a Guvernului. Acestea se dezbat de Camera Deputaților și de Senat în
ședință comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorității
deputaților și senatorilor.
Dacă Parlamentul nu este de acord cu anumite propuneri privind persoanele
desemnate pentru funcțiile de miniștri, candidatul la funcția de prim-ministru
trebuie să facă alte propuneri, iar dacă Parlamentul respinge întreaga listă a
Guvernului, programul său ori însăși propunerea privind persoana primului
ministru, procedura de formare a Guvernului trebuie reluată. Președintele
României poate însă, după consultarea președinților celor două Camere și a
liderilor grupurilor parlamentare, să dizolve Parlamentul dacă acesta nu a acordat
votul de încredere pentu cel puțin două solicitări de învestitură [ art. 89 alin. (1) din
Constituție].
Pe baza votului de încredere acordat de Parlament, Președintele României
numește Guvernul. Primul ministru, miniștrii și ceilalți membri ai Guvernului vor
depune individual în fața Președintelui României, jurământul de credință și
devotament, stabilit în art. 82 alin. (2) din Constituție. Data depunerii jurământului
constituie data de la care Guvernul, în întregul său și fiecare membru în parte, își
exercită mandatul.

9
 Ministerele, atribuţiile miniştrilor şi statutul Primului-ministru
Structura actualului Guvern, se prezintă după cum urmează:
- Ministerul Afacerilor Externe
-Ministerul Integrării Europene
-Ministerul Finanţelor Publice
-Ministerul Justiţiei
-Ministerul Apărării Naţionale
-Ministerul Administraţiei şi Internelor și Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale
şi Familiei
-Ministerul Economiei şi Comerţului
-Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului
-Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului
-Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
-Ministerul Culturii şi Cultelor
-Ministerul Sănătăţii
-Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei

Ministerele sunt organe de specialitate ale administraţiei publice centrale care

realizează politica guvernamentală în domeniile lor de activitate.
Ministerele sau alte organe de specialitate organizate în subordinea Guvernului
sunt conduse de miniştri, în urma acordării votului de încredere de către Parlament.
Miniştrii răspund de întreaga activitate a ministerului în faţa Guvernului, iar în
calitate de membrii ai Guvernului, în faţa Parlamentului.
Rolul, funcţiile, atribuţiile, structura organizatorică şi numărul de posturi ale
ministerelor se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Ministerele pot înfiinţa în subordinea lor organe de specialitate, cu avizul Curţii de
Conturi.
Ministerele pot avea în subordinea lor servicii publice descentralizate care
funcţionează în unităţile administrativ – teritoriale.
Acestea sunt înfiinţate şi au stabilite obiectul de activitate, structura organizatorică,
numărul şi încadrarea personalului, criteriile de constituire a compartimentelor şi
funcţiile de conducere ale acestora, care se aprobă prin ordin al ministrului.
Ministerul numeşte şi eliberează din funcţie conducătorii organelor de specialitate
din subordinea ministerului.
Conducătorii serviciilor descentralizate se numesc şi se eliberează din funcţie de
către ministru cu avizul consultativ al prefectului.

10
Ministrul este ajutat în activitatea sa de unul sau mai mulţi secretari de stat care
exercită atribuţii delegate de către ministru.
Ministerul are şi un secretar general care este funcţionar public de carieră şi asigură
stabilitatea funcţionării ministerului, continuitatea conducerii şi realizarea
legăturilor funcţionale între structurile ministerului.
În cazul în care ministrul, din diverse motive nu îşi poate exercita atribuţiile
curente, va desemna un secretar de stat care să exercite aceste atribuţii, ânştiinţând
pe primul-ministru despre aceasta.
Pe lângă ministru funcţionează un organ consultativ numit colegiu ministerului, a
cărui componenţă şi regulament de funcţionare se aprobă prin ordin al ministrului.
Atribuţii generale ale miniştrilor
Miniştrii, în domeniul lor de activitate, au următoarele atribuţii:
a)organizează, coordonează şi controlează aplicarea legilor, ordonanţelor şi
hotărârilor Guvernului, a ordinelor şi instrucţiunilor emise potrivit legii, cu
respectarea limitelor de autoritate şi a principiului autonomiei locale a instituţiilor
publice şi a agenţilor economici;
b)iniţiază şi avizează proiecte de lege, ordonanţe, hotărâri ale Guvernului;
c)acţionează pentru aplicarea strategiei proprii a ministrului, integrată celei de
dezvoltare economico-socială a Guvernului;
d)fundamentează şi elaborează propuneri pentru bugetul anual
e)urmăresc proiectarea şi realizarea investiţiilor din sistemul ministerului;
f)reprezintă interesele statului în diferite organe şi organisme internaţionale şi
dezvoltă relaţii de colaborare cu organe şi organizaţii similare din alte state;
g)iniţiază şi negociază din împuternicirea Preşedintelui României sau a
Guvernului, încheierea de convenţii, acorduri şi alte înţelegeri internaţionale sau
propun întocmirea formelor de aderare la cele existente;
h)urmăresc şi controlează aplicarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale la
care România este parte;
i)coordonează şi urmăresc elaborarea şi implementarea de politici şi strategii în
domeniile de activitate ale ministerului;
j)avizează înfiinţarea organismelor neguvernamentale şi cooperează cu acestea;
k)colaborează cu instituţiile de specialitate pentru formarea şi perfecţionarea
pregătirii profesionale a personalului;
l)aprobă, după caz, editarea publicaţiilor de specialitate şi informare.
Miniştrii îndeplinesc şi alte atribuţii specifice în domeniul lor de activitate. Pentru
îndeplinirea atribuţiilor ce le revin miniştrii folosesc aparatul propriu al
ministerului, precum şi instituţiile aflate în subordinea, coordonarea sau autoritatea
sa.

11
Guvernul aprobă prin hotărâre modificările din organizarea şi funcţionarea
ministerelor, precum şi transferul unor activităţi de la un minister la altul ori la
organe de specialitate din subordinea Guvernului.
Aparatul propriu al ministerului este stabilit prin hotărâre de Guvern, este condus
de către ministru care numeşte şi eliberează din funcţie personalul ministerului.
Primul-ministru conduce Guvernul şi coordoneazã activitatea membrilor acestuia,
respectând atribuţiile ce-i revin fiecãruia. De asemenea, primul-ministru prezintã
Parlamentului declaraţii şi rapoarte cu privire la politica Guvernului şi rãspunde la
întrebãrile ori interpelãrile care îi sunt adresate de cãtre deputaţi şi senatori.
Atribuţiile primului–ministru sunt detaliate în Legea 90/2001, modificatã şi
completatã, cu privire la organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a ministerelor:
reprezintã Guvernul în relaţiile cu Parlamentul, Preşedintele României, Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea Constituţionalã, Curtea de Conturi, Consiliul
Legislativ, Ministerul Public, celelalte autoritãţi şi instituţii publice, cu partidele şi
alianţele politice, sindicatele, cu alte organizaţii neguvernamentale, precum şi în
relaţiile internaţionale; convoacã şi conduce şedinţele Guvernului, cu excepţia
situaţiilor prevãzute de lege ; este vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apãrare
a Ţãrii şi exercitã toate atribuţiile care derivã din aceastã calitate; poate constitui,
prin decizie, consilii, comisii şi comitete interministeriale, pentru rezolvarea unor
probleme operative; semneazã hotãrârile şi regulamentele adoptate de Guvern şi
contrasemneazã decretele emise de Preşedintele României, în cazul în care
Constituţia prevede obligativitatea contrasemnãrii acestora ş.a.
Guvernul este un organ colegial (format din mai multe persoane – membrii
Guvernului). Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au cetãţenia românã şi
domiciliul în ţarã, se bucurã de exerciţiul drepturilor electorale, nu au suferit
condamnãri penale şi nu se gãsesc în unul din cazurile de incompatibilitate
prevãzute de Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea
transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul
de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Guvernul este alcãtuit, în afara
primului-ministru, din miniştri şi din alţi membri stabiliţi prin lege organicã (de
organizare a Guvernului). Este vorba de miniştri-delegaţi, cu însãrcinãri speciale
pe lângã primul-ministru, precum şi de miniştrii de stat. Guvernul, cu avizul Curţii
de Conturi, poate înfiinţa organe de specialitate (subsecretariate şi secretariate de
stat) în subordinea sa.
Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma:
• demisiei;
• revocării;
• pierderii drepturilor electorale;
• stării de incompatibilitate;
12
• decesului;
• demiterii.
Demisia din funcţia de membru al Guvernului se anunţă public, se prezintă în scris
primului-ministru şi devine irevocabilă din momentul în care s-a lua act de
depunerea ei, dar nu mai târziu de 15 zile de la data depunerii.
Revocarea din funcţia de membru al Guvernului se face de Preşedintele României,
prin decret, la propunerea primului-ministru. Revocarea are loc în caz de remaniere
guvernamentală

13
 Funcționarea Guvernului

Fiind organ cu structură colegială, Guvernul îşi realizează activitatea funcţionând

în şedinţe,Şedințe de Guvern, ce se convocă și sunt conduse de primul ministru cu
excepția cazurilor când la ședințe participă Președintele României.
Președintele României poate participa la ședințele Guvernului care au ca obiect
probleme de interes național privind:
-politica externă
-apărarea țării
-asigurarea ordinii publice
Președintele României prezidează ședințele de Guvern la care participă [art.
87 alin. (2) din Constituție, art. 24 alin. (3) din Legea nr. 90/2001].
Guvernul se întrunește săptămânal sau ori de câte ori este nevoie. În cadrul
ședințelor Guvernului se dezbat probleme ale politicii interne și externe a țării,
precum și aspecte privind conducerea generală a administrației publice, adoptându-
se măsurile corespunzătoare.
La şedinţe participă de drept şi obligatoriu toţi membrii Guvernului, iar, ca invitaţi,
conducători ai unor organe de specialitate din subordinea Guvernului ori a
ministerelor sau ai unor autorităţi administrative autonome, precum şi orice alte
persoane a căror prezenţă se apreciază a fi utilă, la solicitarea primului-ministru
(art. 25 alin.3 din Legea nr. 90/2001).
Dezbaterile din ședințele Guvernului și modul de adoptare a actelor acestuia,
precum și a oricăror alte măsuri stabilite, se înregistrază pe bandă magnetică și se
consemnază în stenograma ședinței, certificată de secretarul general al Guvernului.
În exercitarea atribuțiilor sale, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe:
- Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor (ex: H.G. nr.78/2009-
privind revocarea din funcţie a guvernatorului Administraţiei Rezervaţiei Biosferei
"Delta Dunării" şi numirea domnului Baboianu Grigore în această funcţie, H.G.
nr.57/2009-privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului).
Potrivit art.108 alin.4 din Constituţia republicată, hotărârile se semnează de primul-
ministru şi se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare
şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa
hotărârii, admiţându-se că numai hotărârile care au caracter militar să nu fie
publicate, ci comunicate numai instituţiilor interesate. Prin urmare, semnătura
premierului şi contrasemnătura miniştrilor „care au obligaţia punerii lor în
executare”, precum şi publicarea hotărârilor sunt condiţii de validitate a actului.
- Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, fiind acte de
excepție și având un caracter temporar (ex: O.G. nr.1/2009-pentru stabilirea unor
14
măsuri financiar-bugetare, O.G. nr.23/2009-privind activitatea de acreditare a
organismelor de evaluare a conformităţii).
- În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență care intră
în vigoare numai după aprobarea lor de către Parlament (ex: O.U.G. nr.1/2009-
privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar,
O.U.G. nr.104/2009-pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006-privind
reforma în domeniul sănătăţii).
Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe în prezența majorității membrilor săi, care
se adoptă prin consens, iar dacă nu se realizează acest consens, hotărăște primul
ministru. Hotărârile și ordonanțele Guvernului se semnează de primul-ministru, se
contra semnează de miniștri care au obligația punerii lor în executare și se publică
în Monitorul Oficial. Nepublicarea atrage inexistența hotărârii sau ordonanței.
Membrii Guvernului pot propune proiecte de hotărâri și de ordonanțe, de
asemenea, pot propune Guvernului proiecte de lege, în vederea exercitării dreptului
de inițiativă legislativă a acestuia.
În cazul încetării mandatului său, până la depunerea jurământului de către membrii
noului Guvern, acesta continuă să urmărească îndeplinirea actelor cu caracter
individual sau normativ, necesare pentru administrarea treburilor publice, fără a
promova politici noi. În această perioadă, Guvernul nu poate emite ordonanțe și nu
poate iniția proiecte de lege.
Guvernul își exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare
generale. Guvernul este demis la data retragerii de către Parlament a încrederii
acordate sau dacă primul ministru se află în una dintre situațiile stabilite anterior,
cu excepția revocării ori este în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile mai mult
de 45 de zile.

15
 Răspunderea Guvernului

Guvernul rãspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa

activitate. Fiecare membru al Guvernului rãspunde politic solidar cu ceilalţi
membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia. Sancţiunea
corespunzãtoare rãspunderii politice a Guvernului constã în demiterea sa, ca efect
al retragerii încrederii acordate la învestiturã, prin adoptarea unei moţiuni de
cenzurã, cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor (art. 113 alin. 1 din
Constituţie). Cât priveşte rãspunderea juridicã a membrilor Guvernului, dacã
în cazul rãspunderii politice a membrilor Guvernului, rãspunderea este solidarã, în
cazul rãspunderii penale, aceasta este individualã, afectând numai pe acel membru
al Guvernului care a comis o infracţiune în timpul exercitãrii funcţiei sale.
Procedura de sesizare şi prevederile referitoare la pedepsele complementare,
graţierea şi prescripţia pentru infracţiunile comise de membrii Guvernului în
exerciţiul funcţiei sunt distincte faţã de infracţiunile prevãzute de legea penalã.
Sesizãrile în vederea începerii urmãririi penale, vor fi depuse la Comisiile de
specialitate ale Camerei Deputaţilor sau Senatului, în cazul în care miniştrii sunt
deputaţi sau, respectiv, senatori, iar pentru cei care nu sunt parlamentari, la
Comisia special constituitã de Preşedintele României. În cazul aprobãrii cercetãrii
penale, dosarul va fi trimis, de îndatã, ministrului Justiţiei sau, dupã caz, primului-
ministru, pentru a proceda potrivit legii. Urmãrirea penalã a membrilor Guvernului,
pentru faptele sãvârşite în exerciţiul funcţiei, se efectueazã de cãtre Parchetul de pe
lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar judecarea acestora, de cãtre Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit legii. În condiţiile în care membrii Guvernului
au sãvârşit alte fapte infracţionale decât cele comise în exerciţiul funcţiei, ei
rãspund potrivit dreptului comun, iar sesizãrile vor fi adresate Procurorului general
al Parchetului General de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Acesta, la
rândul sãu, dupã ce constatã dacã sesizarea este întemeiatã, o va înainta, dupã caz,
fie Preşedintelui Camerei Deputaţilor sau al Senatului, fie Preşedintelui României.
Cât priveşte rãspunderea patrimonialã a Guvernului şi a miniştrilor, atât
Guvernului, în ansamblu, cât şi miniştrilor, ca autoritãţi ale administraţiei publice,
li se aplicã regimul dreptului comun al contenciosului administrativ, când paguba
este cauzatã printr-un act administrativ ilegal sau printr-un refuz nejustificat1.

1 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 432
16
 Structura organizatorică a Guvernului

Structura organizatorică a Guvernului este formată din:

• aparatul de lucru al primului-ministru,
• Secretariatul General al Guvernului,
• departamente şi alte asemenea structuri cu atribuţii specifice.
De asemenea, în directa coordonare a primului-ministru se află Administraţia
Naţională a Rezervelor de Stat.
Aparatul de lucru al primului ministru este o structură organizatorică fără
personalitate juridică, alcătuită din:
•corpul de consilieri ai primului-ministru;
•compartimentul pentru monitorizarea marilor programe de interes național
cuprinse în Programul de guvernare;
•aparatul tehnic al corpului de consilieri;
•cabinetul primului ministru;
•cancelaria primului ministru;
•compartimentul cu probleme speciale;
•compartimentul documente secrete;
•compartimentul care asigură protocolul primului ministru.
Atribuțiile aparatului de lucru al primului ministru se stabilesc prin decizia
acestuia, iar personalului încadrat nu i se aplică prevederile legii privind statutul
funcționarilor publici.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 90/2001, Cancelaria prim-ministrului are personalitate
juridică și este coordonată direct de acesta. Ea este condusă de șeful cancelariei
care are rang de ministru și calitatea de ordonator principal de credite. Conducerea
compartimentelor din cadrul Cancelariei Prim-ministrului se asigură, după caz, de
personal cu funcții de conducere sau de demnitari.
Personalului Cancelariei Prim-ministrului nu i se aplică prevederile Legii nr.
188/1999 privind Statutul funcționarului public [art.21 alin. (5) din Legea
nr.90/2001]. Prin urmare, statutul juridic al acestui personal va face obiectul unei
legi speciale.
Secretariatul General asigură derularea operațiunilor tehnice aferente actelor de
guvernare și rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice și tehnice
ale activității Guvernului în fața instanțelor judecătorești.
Secretariatul General al Guvernului execută operațiunile financiare privind
fondurile transferate potrivit legilor anuale ale bugetului de stat în bugetul acestuia,
destinate realizării acțiunilor inițiate de structurile din aparatul de lucru al
Guvernului și aprobate prin hotărâri ale Guvernului. Eliberarea fondurilor către
17
destinatarul acestor acțiuni se face de către Secretariatul General al Guvernului, pe
baza fundamentărilor privind legalitatea, oportunitatea și necesitatea acestora.
Secretariatul General al Guvernului are următoarele atribuții principale:
- urmărirea modului de realizare a Progamului de guvernare;
- organizarea și pregătirea ședințelor Guvernului;
- asigurarea respectării procedurilor pentru supunerea proiectelor de acte normative
spre adoptare Guvernului, potrivit reglementărilor în vigoare;
- asigurarea reprezentării Guvernului în fața instanțelor judecătorești, împreună cu
ministerele care au obligația de a pune în executare hotărârile Guvernului
împotriva cărora s-au formulat acțiuni în justiție;
- asigurarea, în domeniul său de activitate, a relației cu Parlamentul și cu
ministerele;
- urmărirea îndeplinirii de către organele de specialitate ale administrației publice
centrale a măsurilor și a sarcinilor rezultate din actele normative;
- elaborarea proiectului bugetului anual pentru aparatul de lucru al Guvernului;
- elaborara și urmărirea realizării planului de investiții, în domeniul său de
activitate;
- executarea operațiunilor financiare privind fondurile prevăzute în bugetul propriu
și destinate realizării acțiunilor inițiate de structurile din aparatul de lucru al
Guvernului și de alte structuri stabilite prin acte normative;
- organizarea unor evenimente, manifestări și alte asemenea acțiuni, stabilite și
desfășurate la nivelul Guvernului;
- gestionarea fondurilor prevăzute în bugetul propriu în vederea finanțării
acțiunilor și proiectelor pentru promovarea imaginii externe a României;
- gestionarea relațiilor cu Republica Moldova;
- asigurarea rezolvării, în mod operativ și potrivit reglementărilor legale, a
problemelor privind veteranii de război, precum și invalizii și văduvele de război;
- gestionarea, in conformitate cu Programul de guvernare, cu strategiile și
programele adoptate de către Guvern, a problematicii comunității rromilor;
- asigurarea întăririi capacității administrative a Guvernului, prin crearea
condițiilor necesare desfășurării activității grupurilor de consultanți pe probleme
juridice constituite la nivelul Executivului, precum și pentru efectuarea de analize,
studii, sinteze și alte asemenea pe marginea documentelor pregătite la nivelul
instituțiilor guvernamentale;
- organizarea videoconferințelor Guvernului;
- coordonarea activității unităților care funcționează sub autoritatea sa;
- elaborarea sau avizarea după caz, a proiectelor de acte normative în domeniul său
de activitate.
18
În exercitarea atribuțiilor sale, Secretariatul General al Guvernului colaborează cu
ministerele și cu celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale,
cu autoritățile administrației publice locale, cu alte instituții și autorități publice,
precum și cu persoanele publice și juridice.
Secretariatul General al Guvernului este condus de un ministru pentru coordonarea
Secretariatului General al Guvernului ajutat de unul sau mai mulți secretari de stat
și subsecretari de stat, numiți prin decizia primului ministru. Ministrul are calitatea
de ordonator principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului și în
exercitarea atribuțiilor care îi revin poate emite ordin și instrucțiuni.
În structura Secretariatului General al Guvernului funcționează direcții generale,
direcții, servicii, birouri și compartimente. De asemenea, în cadrul SGG
funcționează și trei oficii:
•Oficiul pentru gestionarea relațiilor cu Republica Moldova;
•Oficiul pentru problemele veteranilor de război;
•Oficiul pentru problemele rromilor.
Coordonarea acestor oficii este asigurată la nivel de secretar de stat sau
subsecretar, după caz.
Organele de specialitate ale administrației publice centrale, instituțiile publice și
structurile care funcționează în subordinea Secretariatului General al Guvernului și
care sunt finanțate prin bugetul acestuia sunt următoarele:
A. Instituțiile publice care funcținează în subordinea Secretariatului General
al Guvernului:
•Centrul „Eudoxiu Hrumuzachi” pentru românii de pretutindeni.
B. Organele de specialitate ale administrației publice centrale, instituțiile
publice și structurile finanțate prin bugetul Secretariatului General al
Guvernului:
•Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor;
•Agenția pentru Sport;
•Agenția pentru Strategii Guvernamentale;
•Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație;
•Comisia Națională de Prognoză;
•Institutul Național de Statistică;
•Departamentul pentru Relația cu Parlamentul;
•Redacția Publicațiilor pentru Străinătate finanțată din venituri extrabugetare și din
alocații de la bugetul de stat.
Secretariatul General al Guvernului coordonează în mod direct activitatea Regiei
Autonome „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat”.

19
Departamentul este o structură organizatorică fără personalitate juridică și fără
unități în subordine, având rolul de coordonare și sinteză în domenii de interes
general, în conformitate cu atribuțiile Guvernului. Departamentul este subordonat
prim-ministrului și este condus de un demnitar care, în exercitarea atribuțiilor ce-i
revin, emite ordine cu caracter individual.
Înființarea, modul de organizare și funcționare, precum și atribuțiile
departamentului se aprobă prin hotărâre a Guvernului
Cele trei departamente ale aparatului de lucru al Guvernului sunt:
-Departamentul pentru Relaţia cu Investitorii Străini se află în subordinea
directă a primului-ministru, ca structură specializată de elaborare, coordonare şi
realizare unitară a politicii de atragere a investiţiilor străine cu o valoare de
minimum 10 milioane dolari fiecare.
-Departamentul pentru Analiză Instituţională şi Socială.
-Departamentul de Control şi Anticorupţie al Guvernului are competenţa să
constate orice încălcare a prevederilor actelor normative în vigoare, în cadrul
aparatului de lucru al Guvernului, în ministere, la alte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, a ministerelor sau în
coordonarea ori sub autoritatea acestora, precum şi la autorităţi administrative
autonome.
Numărul maxim de posturi în aparatul de lucru al Guvernului este de 187, exclusiv
demnitarii şi posturile aferente cabinetului primului-ministru şi cabinetului
ministrului pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului şi se
stabileşte prin decizie a primului -ministru.

20
 Atribuṭiile Guvernului

Guvernul ca de altfel întreaga administrație publică, are sarcina de a aduce

la îndeplinire politica internă și externă a statului.
În vederea realizării acestei sarcini, Guvernul exercită o serie de atribuții, care pot
fi grupate în mai multe categorii:
-Atribuții generale:
•exercită conducerea generală a administrației publice;
•asigură executarea de către administrația publică, în accepțiunea de sistem
de organe, adică în sens organizatoric, a legilor și a celorlalte dispoziții date în
aplicarea acestora;
•conduce și controlează activitatea ministerelor și a celorlalte organe centrale,
precum și a autorităților locale ale administrației publice;
•asigură administrarea proprietății publice și private a statului.
-Atribuții în domeniul normativ:
•elaborează proiecte de lege și le supune spre adoptare Parlamentului și
dezbate propunerile legislative care privesc activitatea executivă primite din partea
Parlamentului;
•emite hotărâri pentru organizarea executării legilor, ordonanțe în temeiul
unei legi speciale de abilitare și ordonanțe de urgență potrivit Constituției;
•elaborează proiectul legii bugetului de stat și a bugetului asigurărilor
sociale de stat și le supune spre adoptare Parlamentului.
-Atribuții în domeniul economic:
•aprobă strategiile și programele de dezvoltare economică a țării, pe ramuri
și domenii de activitate și le supune spre adoptare Parlamentului;
•aprobă balanța comercială și de plăți externe, precum și planurile de
încasări și plăți în numerar;
•aprobă programele pentru modernizarea capacităților de producție ce se
realizează prin subvenții de stat;
•stabilește măsuri pentru introducerea și dezvoltarea mecanismelor economie
de piață, în condițiile prevăzute de lege;
•asigură reorganizarea activității economice, potrivit cerințelor economie de
piață, precum și adoptarea măsurilor de privatizare a unor activități în condițiile
stabilite de lege;
-Atribuții în domeniul social:
•asigură realizarea politicii în domeniul social potrivit Programului de
guvernare.
-Atribuții în domeniul legalității și apărării țării:
21
•asigură, apărarea ordinii de drept și liniștii publice, a drepturilor și
libertăților cetățenești, în condițiile prevăzute de lege;
•aduce la îndeplinire măsurile adoptate, potrivit legii, pentru apărarea țării,
scop în care organizează și înzestrează forțele armate;
•stabilește măsurile de aplicare a reglementărilor legale privind apărarea
secretului de stat;
•organizează desfășurarea, în bune condiții, a alegerilor pentru Președintele
României și autoritățile locale.
-Atribuții în domeniul relațiilor externe:
•adoptă măsuri cu privire la negocierea de tratate, acorduri și convenții
internaționale, care angajează statul român și le înaintează, potrivit legii,
Președintelui României;
•aprobă acordurile interguvernamentale, care se vor putea semna numai din
împutenicirea primului ministru.
-Alte atribuții:
•îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege.
Pentru rezolvarea unor probleme din competența sa, Guvernul poate
constitui organisme cu caracter consultativ. În scopul elaborării, integrării, corelării
și monitorizării de politici, Guvernul poate constitui consilii, comisii și comitete
interministeriale.

22
 Capitolul III
Concluzii și opinii cu privire la modul de organizare și exercitare a
serviciului central de stat-Guvernul României

23
 Concluzii și opinii cu privire la modul de organizare și exercitare a
serviciului central de stat-Guvernul României

Guvernul, prin conṭinutul, trăsăturile, atribuṭiile și funcṭiile sale, este una dintre
cele mai importante instituṭii ale statului. Această importanṭă a Guvernului derivă
din faptul ca această putere a statului organizează și conduce efectiv societatea.
Astfel, ea se află în strânsă legătură cu cetăṭeanul, eficienṭa Guvernului aflându-se
în strânsă legătură cu realizarea aspiraṭiilor,necesităṭilor poporului.
„Stâlpul” este guvernul, mai specific primul-ministru, care trebuie să realizeze şi să
concilieze raporturile dintre şeful statului şi parlament. De aici rezultă deci,
colaborarea puterilor, şeful statului fiind iresponsabil din punct de vedere politic în
faţa parlamentului, însă guvernul posedă răspundere politică în faţa parlamentului,
căruia îi este permis să îl demită, aşadar guvernul răspunde, într-un mod indirect şi
de activitatea şefului de stat, deoarece actele acestuia sunt contrasemnate,
obligatoriu, de catre prim-ministru.
Altfel spus, legătura dintre Guvern și Parlament este foarte strânsă, deoarece acesta
din urmă va trebui să accepte Programul de guvernare ce se afla la baza
funcṭionării Guvernului.
Atribuţiile Preşedintelui în raport cu Guvernul şi, implicit, cu primul-ministru,
care poate fi om politic sau o personalitate neutră faţă de partidele politice, sunt
limitate: desemnarea candidatului la funcţia de prim-ministru şi numirea
Guvernului pe baza votului de încredere acordat de Parlament, revocarea şi
numirea unor membri ai Guvernului, în caz de vacanţă a postului său sau de
remaniere guvernamentală, la propunerea prim-ministrului, consultarea Guvernului
cu privire la probleme urgente şi de importanţă şi participarea la şedinţele
Guvernului.
Așadar, între Preşedinte şi Guvern, reprezentat de primul-ministru, nu există
raporturi de subordonare, ci doar de colaborare.
Nici în cazul relaṭiei dintre Guvern și Parlament nu se poate vorbi despre o
subordonare a Guvernului de catre Parlament, controlul parlamentar asupra
acṭiunilor Guvernului fiind o modalitate de asigurare ca acesta din urma
îndeplinește mandatul primit la investitură.
În încheiere, modul de organizare și de exercitare a puterii serviciului central de
stat-Guvernul României, are o importanṭă deosebita deoarece influenṭeaza indirect
atât echilibrul, cât și dezvoltarea sistemului naṭional economic și social, precum și
relaṭia acestuia cu sistemul economic mondial în condiṭiile promovării intereselor
naṭionale.
24
 Bibliografie

. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, Editura All Beck,

Bucureşti, 2001
2. Ioan Alexandru, Mihaela Cărăușan și alții, Drept administrativ, Editura
Economică, București 2003.

LEGISLAŢIE, CULEGERI DE LEGISLAŢIE

1. Constituţia României din 1991- adoptată în şedinţa Adunării Constituante din
21 noiembrie 1991, aprobată prin referendum naţional şi intrată în vigoare la data
de 8 decembrie 1991, publicată în M.Of. al României nr. 250 din 14 decembrie
1991, revizuită prin Legea de revizuire nr. 429/2003,publicată în M.Of. nr. 758 din
29 octombrie 2003
2. Legea nr. 37/1990- pentru organizarea şi funcţionarea Guvernului României,
publicată în M.Of. nr. 137 din 8 decembrie 1990
3. Legea nr. 90/2001- privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi
a ministerelor, publicată în M.Of. nr.164 din 2 aprilie 2001
4. Legea nr. 23/2004- pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 privind
organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, publicată în
M.Of. nr. 187 din 3 martie 2004.
5. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului României nr. 17/2009- privind
desființarea Cancelariei Primului-Ministru și stabilirea unor măsuri pentru
reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, publicată în M.Of. nr. 145 din 9
martie 2009
6. Hotărârea Guvernului României nr. 211/2009- pentru modificarea și
completarea Hotărârii Guvernului nr. 405/2007 privind funcționarea
Secretariatului General al Guvernului, publicată în M.Of. nr. 145 din 9 martie
2009.

SURSE BIBLIOGRAFICE ÎN INTERNET

http://www.gov.ro/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Guvernul_Rom%C3%A2niei

http://www.sgg.ro/
25
26